Relatii asistent medical – pacient

A exercita corect medicina inseamna a raspunde prompt, onest si intelegere la diferite

nevoi si cereri fata de actul medical, care va trebui insotit intotdeauna de constiinta etica.

Viata apare ca valoarea cea mai ridicata a lumii materiale, iar sanatatea reprezinta

bunul suprem al omului, ea nu are pret. Stimularea rolului valorilor deontologiei, a datoriilor

si responsabilitatii, tradusa printr-o activitate intensa pentru principiile eticii medicale, un

comportament plin de devotament, grija si caldura fata de bolnav, o atentie discreta acordata

psihologiei pacientului, care sa protejeze creierul acestuia de alarma senzoriala si afectiva

produsa de boala, inseamna adevarata chemare in medicina.

Asistentul medical trebuie sa se aproprie si sa-i cunoasca mai bine pe beneficiarii

ingrijirilor, sa ofere ingrijiri mai bune, individualizate, complete si continue.

Boala este ruperea echilibrului, a armoniei, care se traduce prin suferinta fizica,

psihica, o dificultate sau o inadaptare la o situatie noua, provizorie sau definitiva.

O persoana ,,intra in boala” cu un anumit tip de sistem nervos si de temperament, cu

un anumit caracter si inteligenta, cu o anumita ereditate, cu complexe si pareri preconcepute,

cu un anumit orizont cultural si de aceea bolnavul ia diverse atitudini fata de boala, dar in

acelasi timp si fata de echipa medicala: incredere, stima, simpatie, insa, posibil si indoiala,

teama, dispret, ura. Noi suntem nevoiti să-i tratam neconditionat pe toti.

Relatia asistent medical - pacient va fi de acceptare reciproca, o atitudine de respect,

caldura si intelegere empatica fata de pacient, cu toate ca de multe ori, asistentul medical este

considerat o simpla masina de indeplinit ordinele medicului, uitandu-se ceea ce este esential

in practica medicala, si anume: intelegerea si disponibilitatea fata de pacient, medicul vine si

pleaca, pe cand asistentul este cel care supravegheaza, ajuta si ingrijeste pacientul. Din

aceasta cauza, relatia dintre asistentul medical si pacient nu trebuie sa se limiteze numai la

aplicarea tratamentului, ci si la stabilirea unei comunicari psihice cu el, pentru a-l putea ajuta

in a-si exprima trairile interioare.

Comunicarea asistentului medical cu pacientul trebuie sa coincida cu starea lui

actuala, cu posibilitatile lui de intelegere si asociata cu elemente de sprijin pentru a influenta

pozitiv evolutia bolii sale. Adesea, atitudinea noastra insuficient controlata (susoteli cu

membrii familiei, orice denumire stiintifica neinteleasa de catre pacient, chiar tacerea)

influeteaza bolnavul, generand suspiciuni si disconfort.

La baza eticii medicale stau o serie de trasaturi morale si profesionale ale asistentului

medical cum ar fi: cinstea, onestitatea, spiritul de daruire, solicitudinea, altruismul, ascultarea

1

empatică, respectul. Din acest motiv, profesia medicala trebuie exercitata cu rabdare,

generozitate, pasiune, sinceritate, locul central in activitatea de ingrijire ocupandu-l pacientul,

care trebuie inteles si acceptat asa cum este. O atitudine apropiata fata de bolnav nu inseamna

umilinta, mai ales ca pacientul iti incredinteaza secretele sale, trairile, pe care in alte conditii

nu le-ar face. In plus, un comportament corect fata de bolnav implica pastrarea

confidentialitatii acestor destainuiri. Sigur ca exista cazuri cand esti obligat sa divulgi unele

secrete, dar trebuie sa stii cand si cui sa o faci.

Cele mai importante atributii ale unui asistent medical sunt : asistarea medicului la

efectuarea investigatiilor clinice, realizarea investigatiilor paraclinice uzuale, programarea

pacientilor pentru investigatii de specialitate, administrarea tratamentelor, interventii in

situatii de urgenta, monitorizarea starii pacientului, completarea documentelor de evidenta a

medicamentelor, de evidenta a pacientilor si de observatie clinica medicala, sterilizarea

instrumentelor si a materialelor, asigurarea conditiilor igienico-sanitare generale la locul de

munca, precum si asigurarea conditiilor necesare desfasurarii tratamentelor si recoltarilor.

Inca de la internare comunicarea cu pacientul se dovedeste a fi cea mai importanta,

pacientul trebuie sa fie echilibrat psihic, asistentul medical explicandu-i scopul si natura

interventiillor, familiarizeaza pacientul cu mediul sau ambiant, asigura un mediu de securitate

linistitor si administreaza medicatia recomandata de medic, local si general.

In concluzie, competenta profesionala se demonstreaza prin cunostinte teoretice

aprofundate si capacitatea de a le aplica intr-o activitate creatoare, de ingrijire individualizata,

personalizata, competenta si umana.

Comunicarea diagnosticului

Simptomele si semnele bolii alcatuiesc ,,un limbaj al corpului" ce trebuie sesizat si

decodificat.

In practica medicala se cere de multe ori consimtamantul bolnavului, care are

rezonante etice si implica libertatea pacientului.

Adeziunea personala nu trebuie ignorata, nu trebuie sa se abuzeze de slabiciunea

momentana a vointei bolnavului din cauza bolii, pentru a-i smulge consimtamantul pentru

acte terapeutice discutabile sau riscante. De asemenea trebuie respectata alegerea bolnavului

in deplina cunostinta de cauza, daca religia ii interzice anumite practici medicale.

Relatia de ingrijire medicala pacient- asistent nu se reduce la modul simplist ,,eu-tu" ci

se extinde in ambele parti: echipa medicala - familia pacientului. Cu aceasta se creeaza o

legatura ca suport de sprijin pentru bolnav pe plan psihic, dar si ca ajutor la ingrijirea

2

bolnavului (ingrijiri primare sau prin educatie sanitara pana la ingrijiri mai complexe ce pot

continua si la externare).

Oricum pacientul are dreptul de a primi asistenta medicala de calitate, indiferent de

statutul sau social, de culoarea pielii, de religie sau etnie.

Ne punem intrebarea cand, cum si cat din adevar si detalii asupra bolii trebuie

comunicate pacientului. Forma sub care urmeaza sa-i prezentam realitatea este in functie de

personalitatea bolnavului si de natura bolii. Sunt pacienti care nu vor sa stie si la care putem

ramane cu relatarea unor date aproximative. Insa sunt cazuri unde trebuie acordat timp

bolnavului pentru a-si accepta boala sau cand, in boli grave se pune problema protectiei contra

diagnosticului. Consideram ca familiei trebuie sa i se comunice diagnosticul, dar si aici cu

anumite rezerve.

Pacientul nu apreciaza intotdeauna efortul si ajutorul nostru, nu ne acorda incredere si

respectul cuvenit, mai mult nu ni se admite nicio greseala. In fata acestora ramanem la cea

mai mare multumire ,,constiinta datoriei indeplinite". ,,Am facut tot ce este omeneste posibil"

este o expresie deseori intalnita dar oare nu se asteapta la ceva supraomenesc? De aceea, in

cadrul actului medical raspunderea este mult mai mare pentru ca vine in fata legii, a eticii, dar

mai ales in fata constiintei.

Ca sa fii impacat cu tine insuti trebuie sa fii convins ca profesional nu ai gresit, ca totul a

fost corect, prompt si eficient. In plus, toate cunostintele trebuie imbunatatite continuu,

pentru ca in aceasta meserie nu se poate spune: ,,nu am stiut".

De calitatea actului medical depinde prestigiul care reflecta pe de o parte stadiul de

dezoltare a practicii medicale si deci eficienta, iar pe de alta parte atitudinea bolnavului fata

de echipa medicala de la care asteapta totul si nu i se iarta nimic. Si nici acest lucru nu e

suficient. Apare arta de a sti sa lucrezi in echipa. De obicei exista un cod nescris al

comportamentului in fiecare sectie ca intr-un grup de oameni.

In cadrul echipei medicale se intalnesc oameni cu vederi diferite fata de scrupulozitatea

respectarii valorilor morale, atat in activitatea profesionala, cat si in viata personala, transferul

incarcarilor morale facandu-se mai adesea dinspre particular spre profesional.

In general se creeaza un consens al regulilor morale care trebuie respectate in raporturile

cu colegii sau subalternii bazate pe corectitudine, cinste, sinceritate, datorie, respect. Cinstit si

corect ar insemna si cand se ia atitudine critica asupra unui act medical defectuos efectuat de

catre oricare dintre membrii echipei medicale.

Recunoasterea superioritatii profesionale, a uneia sau unora dintre membrii echipei ,,de la

care ai ce invata’’, perseverenta de a-i ajunge pe acestia, stiinta rezolvarii conflictelor la locul

3

de munca, atitudinea pozitiva fata de noii colegi care trebuie ajutati sa se integreze dovedesc

inteligenta sociala.

Oricare ar fi tipul de relatie, fie pacient- asistent, fie asistent- restul echipei medicale,

trebuie sa intelegem ca ,,autoritate" nu inseamna lipsa politetii, iar ,,amabilitate" nu inseamna

slabiciune

Comportamentul profesional al  asistentului medical in actul terapeutic

Acest comportament se caracterizeaza prin:

- asimilarea temeinica la cel mai inalt nivel a cunostintelor teoretice si a deprinderilor

practice;

- stapanirea metodelor si tehnicilor de investigare si de terapie;

- administrarea operativa si in cunostinta de cauza a tratamentului;

- crearea unui climat de munca adecvat;

- perfectionarea continua.

Se identifică cateva principii si valori etice de care trebuie să tină cont asistentul medical:

1. autonomia;

2. binefacerea (beneficienta);

3. non-maleficienta;

4. dreptatea;

5. veracitatea;

6. sinceritatea;

7. confidentialitatea.

Autonomia – conform acestui principiu, individual trebuie să i se dea posibilitatea de a

hotara singur asupra propriilor acţiuni.

Beneficienta – reprezintă obligatia de a face bine si de a evita producerea de prejudicii altor

persoane. A actiona conform acestui principiu inseamnă a-i ajuta pe pacienti să obtina ceea

ce le este benefic si de a reduce riscurile.

Asistentele medicale sunt obligate ” sa promoveze sanatatea, să previna imbolnavirile, sa

redea sanatatea si sa aline suferintele” (I.C.N., 1973, Codul de Etică). Aceste linii de conduita

profesionala se materializeaza in efecte benefice pentru persoana ingrijita sanatoasa sau

bolnava.

4

Non-maleficienta - prin tot ceea ce facem nu trebuie sa facem rau persoanei ingrijite.

Dreptatea - asistentul medical trebuie să trateze cu aceeasi responsabilitate si profesionalism

toti pacientii indiferent de varstă, conditie sociala, economica, criterii religioase, etnie.

Veracitatea - obligatia de a spune adevarul, de a nu minti pacientul. Relatia intre asistentul

medical si pacient trebuie să se bazeze pe adevar.

Sinceritatea - este considerata o dovada de respect datorata persoanei ingrijite. Asistentele

medicale au obligatia să fie sincere si de buna credinta, sa spuna adevarul despre boala,

despre tratament, fara insa sa-si depasească limitele de competenta.

Confidentialitatea - asistenta medicala este obligata sa pastreze secretul profesional; toate

informatiile cu privire starea pacientului nu vor fi împartasite altei persoane din afara echipei

de ingrijire, decat cu consimtamantul pacientului, facand exceptie cazurile prevazute in mod

expres de lege.

Raspundere si responsabilitate in asistenta medicala

Fara aceste doua atribute asistentul medical nu-si poate desfasura activitatea.

Raspunderea profesionala – concept etic important care are la baza relatia asistent medical-

pacient in acordarea ingrijirilor. Asistenta medicala are raspundere fata de pacient, profesia sa

si societate, pentru ce a facut sau nu a facut in activitatea de ingrijire.

Responsabilitatea profesionala - este o autoangajare constienta si voita intr-o actiune. Fiind

constienti de fiecare atitudine si actiune, intelegem sa justificam si sa luam asupra noastra

toate consecintele. Asistentul medical are responsabilitati individuale, de grup precum si

specificului unde lucreaza. El isi desfasoara activitatea in cadrul echipei de ingrijire bazandu-

se pe relatii de parteneriat si solidaritate profesionala, complementaritate. Activitatea in

echipa presupune respectarea autonomiei profesiei cat si buna colaborare pentru realizarea

scopului propus ducand astfel la satisfactia profesionala.

Asistentii medicali au responsabilitatea de a propaga drepturile pacientului:

- să-i asigure o ingrijire adecvata in orice conditie;

5

- ingrijirea să fie echitabila, umana si fara discriminari privind, rasa, culoarea,

nationalitatea, resursele financiare ori convingeri etice;

- sa informeze pacientul despre tratament, riscurile aferente, in termeni pe care ei si

familia lor să-i inteleaga cu usurinta, iar ei sa-si dea consimtamantul dupa ce s-au

informat si au inteles tot;

- sa-i informeze si sa-i faca să participe la toate deciziile legate de sanatatea lor;

- sa li se asigure confidentialitatea in timpul discutiilor, examinarii si tratamentului;

- sa li se respecte decizia privind refuzul tratamentelor, participarea la cercetari sau

experimente, fara sa recurga la actiuni primitive impotriva lor;

- pacientii au dreptul sa fie educati si informati de catre personalul care ii ingrijeste in

asa fel incat sa fie capabili sa-si asigure un nivel optim de stare de bine si sa inteleaga

care le sunt nevoile de baza.

Legislativ – asistenta medicala are datoria de a :

- promova ce e cel mai bine pentru pacient;

- se asigura ca toate nevoile pacientului au fost rezolvate;

- proteja drepturile pacientului.

Standarde de ingrijire – asistenta medicala trebuie sa respecte :

- standardul de ingrijire profesionala: evaluare, diagnostic, identificarea efectelor,

rezultatelor, planning;

- standardul de practica profesionala: ingrijiri de calitate, educatie, colaborare, etica,

utilizarea resurselor, cercetare, performanta, evaluare.

Concluzii:

1.rezultă 4 responsabilităţi esenţiale ale asistentului medical:

-promovarea păstrării sănătăţii;

-prevenirea îmbolnăvirilor;

- restaurarea sănătăţii;

- inlăturarea suferinţei.

Acestea au o semnificaţie de nezdruncinat, pe care se pot structura metode şi programe

indiferent de definiţii, strategii, opinii, metalitati si care stau la baza standerdelor pentru un

comportament etic.

2. in procesul de ingrijire se impune neconditionat parteneriatul cu pacientul, echipa de

ingrijire ( medic, asisenta medicala, infirmiera etc)

6