REGIA NATIONA~ A P~URILOR - icassv.ro tulpina-radacini.pdf · serviciile statiilor de avertizare din re!eaua de protec!ie a plantelor agricole. M5suri de combatere. inmul!irile in

REGIA N A T I O N A ~ A P ~ U R I L O R

COORDONATORI

Adam SlMlONESCU Gheorghe MIHALACHE

dr. ing. Adam SlMlONESCU dr. ing. Vasile MlHALClUC

ing. Dgnut CHlRA ing. Daniel LUPU

ing. Adrian VLADULEASA dr. ing. Dagmar VISOIU

prof. biolog CatGIin RANG ing. Drag02 MlHAl

dr. biol. Gheorghe MIHALACHE dr. ing. Constantin ClORNEl

dr. ing. Nicolae OLENlCl dr. ing. Constantin NETOIU '

biol. Maria ILIESCU ing. Florentina CHlRA

dr. ing. loan TAUT

COLABORATORI

dr. ing. Romica TOMESCU ing. Ion VOICESCU

ing. Astrid GLlGA ing. Mihaela BUJILA

CONTRlBUTlA AUTORILOR LA REDACTAREA LUCRARII

ESTE URMATOAREA:

Adam Sirnionescu Cap. 1 inmultirea insectelor. Cap. 4 gi 4.1 Lepidoptere defoliatoare $i minie-

re, exceptand speciile Dasychira pudibunda, Semeothisa alternaria gi de la Aporia crataegi pans la Lithocoletis populifoliela. Cap. 6.2.1. lnsecte care atac3 in lemn la foioase. Cap. 7 lnsecte de tulpini la rsginoase. Cap. 7.1. lnsecte care atac3 intre scoaqa gi lemn. Cap. 8.4 Oberea oculata, Synanthedon formicaeformis, Partea a Il-a Mamifere rozstoare. Cap. 12 Vatsmari produse de vanat. Cap. 13 VStSmZiri produse de qoareci, pargi, orbete gi cartits. Cap. 14 Vatsmari produse prin pagunat. Cap. 23 Sistemul de depistare gi prognozg a daunatorilor. Cap. 25 Metode de prevenire a inmultirii dSun5torilor. Cap. 26 Principii de prevenire gi combatere a diun2torilor forestieri (exceptand Cap. 26.4 gi 26.5). Cap. 27.3 Fur- nicile de psdure. Cap. 27.5 Mamifere insectivore. Cap. 27.6 Feromonii. Cap. 29 Metoda fizico - mecanics. Cap. 30 Combaterea integrats. Coiaborator la rezumatul in limba engleza.

Gheorghe Mihalache Colaborator la Cap. 4.1 Lepidoptere defoliatoare $i miniere, exceptand spe-

ciile Dasychira pudibunda, Semeothisa alternaria gi de la Aporia crataegi pan2 la Lithocoletis populifoliela. Cap. 11 Factorii biotici de mortalitate naturals ai dsuns- torilor forestieri. Cap. 27 Metode biologice de combatare, exceptsnd Cap. 27.3, 27.4, 27.5, 27.6. Cap. 28 Combaterea chimica a d3unstorilor forestieri, exceptand fungicidele, 28.2.2 gi Cap. 28.3 Masuri de protectie in lucrsrile de.protectia psdu- rilor. Colaborator la Cap. 26.3. Rezumatul in limba engleza.

Vasile Mihalciuc Cap. 3 lnsecte care ataca mugurii gi lujerii tineri. Cap. 5 Defoliatori din pa-

durile de rsginoase. Cap. 7.2 lnsecte care atac3 in lemn.

Constantin Ciornei Cap. 2.1 - 2.7 lnsecte care ataca rsdicinile, tulpinile gi frunzele puietilor din

solarii, pepiniere, plantatii, semansturi gi regenersri naturale. Cap. 4.2.1 qi 4.2.2 Coleoptere defoliatoare la stejar, fag gi alte specii. Cap. 4.3 Alti defoliatori: Apethymus abdominalis, A. braccatus, Periclista lineolata gi specii de lacuste. Cap. 9.1 lnsecte care atacii fructificatia arborilor: Balaninus glandium, Laspeyre- sia splendana. Cap. 10 lnsecte sugstoare.

Dinu t Chira Cap. 15 Bolile speciilor forestiere. Cap. 16 Bolile plantulelor. Cap. 17 Bolile

rad8cinilor. Cap. 18 Bollle lujerilor, ramurilor gi tulpinii. Cap. 19 Boli foliare. Cap. 20 Bolile florilor, conurllor, fructelor gi sem~ntelor. Cap. 21 Boli produse de plante superloare parazite (Antofitoze)

Nicolae Olenici Cap. 2.8 lnsecte care ataca tulp~na gi radacina puietilor de raginoase din

culturi ~i Cap 9 2 Daunatorii conurllor gi semintelor de raginoase.

Daniel Lupu Cap. 31 Apllcarea tratamentelor impotriva d3unatorilor

Adrian Vladuleasa Cap. 22 Factorii vatamatori abiotic1 gi Cap. 28.3 Mgsuri de protectia muncli

in lucrarile de protectia padurilor.

Constantin Netoiu Cap. 4.1 Semeothisa alternaria. Aporia crataegi, Tischeria eckebladella,

Parectopa robiniella, Phylocnistis sufusella, Lithocolletis populifoliela. Cap. 4.4 lnsecte care rasucesc frunzele. Cap. 9.1 Etiella zinckenella, Adleria (Cynips) quercus calicis, Alispa angustella. Cap. 26.4 lnfluenta defolierilor asupra proce- selor fiziologice la arbori. Cap. 26.5 lmpactul defolierilor asupra ecosistemelor forestiere. Colaborator la Cap. 26.3.

Maria lliescu Cap. 4.1 Stilpnotia salicis, Hyphantria cunea, Hyponomeuta rorellus, H.

cognatella. Cap 4.2.6 Melasoma populi 9.a.. Lepyrus palustris. Cap. 6.2.2 lnsecte care atac3 in lemn la plopi gi salcii. Cap. 8 Daunatorii din rachitirii, exceptbd Oberea oculata gi Synanthedon formicaeformis.

Dagmar V i ~ o i u I

Cap. 4.1 Acronycta aceris. Cap. 4.2.3 Stereonichus fraxini, Lytta vesicato- ria. Cap. 4.2.5 Agelastica alni. Melasoma aenea. Cap. 6.1 lnsecte care atac3 intre scoar?3 gi lemn la ulm (6.1.1), frasin (6.1.2) gi alte foioase (6.1.3). Cap. 9.1 Bradybatus creutzeri, Lygniodes enucleator.

Florentina Chira Cap. 15 Bolile speciilor forestiere. Cap. 17 Bolile r3d3cinilor. Cap. 18 Bolile

lujerilor, ramurilor gi tulpinii. Cap. 19 Bolile foliare. Cap. 21 Boli produse de plante superioare (antofitoze).

C i t i l i n Rang Cap. 27.4 Passrile de psdure.

Thoms., Arthrolytus dissimilis Kurj. (Hym. Calcididae); Exorista larvaruni L., Nemorila floralis Fall. (Diptera, Tachinidae).

Bacillus thuringiensis pi Beauveria hassiana infecteaza larvele acestui daunator. La aceste specii ce adauga gi pasarile insectivore, care consuma nume- roase larve.

Atacurile cauzate. Este un daunator polifag, care ataca culturile de piante tehnice, furajere, cereale, legume, dar migreaza pi in culturile forestire vecine, in care vatama salcamul, salciile, aflarul, pomaceele, etc.

Caracteristicile atacului. Atacul are loc de obicei in vetre. Omizile mici se hranesc cu epiderma pi parenchinul frunzelor. Ulterior consume pofliunile dintre nervuri gi petiolul frunzelor. Ataca pi scoaqa frageda de pe ramurile arborilor $i arbugtilor. in timpul hranirii larvele !es frunzele de deasupra lor cu o panza rara din matase, greu penetrabila de insecticide.

Depistarea. Controlul existentei dauniltorului este determinat de faptul ca deseori, atat adultii, cat gi celelalte stadii sunt gregare, grupandu-se in zonele de stepa. in noptile calde, cu temperaturi de 20" C, fluturii se grupeaza in locurile cu hranil, putand fi upor depistati la surse luminoase. Controlul prezen!ei daunatorului trebuie efectuat in special in pepiniere gi plantatii tinere, apel2ndu-se gi la serviciile statiilor de avertizare din re!eaua de protec!ie a plantelor agricole.

M5suri de combatere. inmul!irile in mass ale acestui daunator, adevarate invazii, datorate unor perioade favorabile de proliferare, se produc la intervale de 10-20 ani.

Ultimele dous invazii din anii 1975 gi 1988 au afectat gi unele culturi forestiere. Pentru combaterea acestui daunator se impune cunoagterea biologiei sale gi evolutia factorilor climatici care au o influen!a deosebita asupra dezvoltarii lui.

Ca mrisuri fizico-mecanice, se utilizeaza izolarea culturilor din apropierea zonei atacate prin benzi, late de 15-25 m, tratate cu insecticide, ganturi de baraj cu apa in timpul migrarii larvelor, captarea fluturilor la curse luminoase.

Utilizarea masurilor de combatere chimica are loc la atacuri foarte puternice. Pentru varstele 1 - 1 1 1 se recomanda insecticide precum: Carbetox 37 CE 0,4%, Sinoratox 35 CE 0,15%, Zolone 30 PM 0,2%, piretroizi de sintez2, etc.

Utilizarea biopreparatelor de tip B.T. (Bacillus thurii~giensis), precum Dipel etc.. se recomanda indeosebi in genera\ia I, aplicarea acestora efectuandu-se in primele varste larvare.

2.8. INSECTE CARE ATACA TULPINA $I RADACINA PUlETlLOR DE RASINOASE DIN CULTURI

Tulpinile gi radacinile puietilor de rapinoase sunt atacate, in principal, de insecte din ordinul Coleoptera. Acestea fac parte din familiile: Scarabaeidae, Elateridae, Tenebrionidae, Curculionidae gi Scolytidae. In cele ce urmeaza se vor prezenta principalii diunatori din ultimele doua familii men!ionate.

Hylobius abietis L. - trombarul puietilor de molid

Adultii au (6)8-14 rnm lungime gi 3-5 mrn Iaiirne (PI. I, fig. 20), fernelele fiind, in general, mai rnari dec5t masculii. Capul se prelungegte cu o "tromp2" ugor curbata in jos, la varful careia sunt inserate antenele geniculat-m5ciucate. Femu- rele sunt evident dintate, iar pronotul este punctat grosier. Coloritul general este brun intunecat p in2 la negru, dar pe elitre prezinta desene sub forma de pete galbene, alcatuite din solzi mici, dispuse relativ regulat, in serii transversale sau oblice pe elitre. Sexele se pot distinge dupB forrna primului gi ultimului sternit ab- dominal. La masculi, scleritele respective sunt ugor turtite in zona medians, in timp ce la femele prirnul sternit este ugor convex in zona median& iar ultimul este plat sau convex (Eidmann, 1974). Masculii au organ de stridulatie (Selander & Jansson, 1977 citati de Klimetzek & Vite, 1989).

Oul este alb-galbui, oval-alungit, de aproximativ 1,7 mm lungime. Larva alba-galbuie, apod5, cu corpul curbat gi capul ro-

tund, brun-rogcat, ajunge la cornpleta dezvoltare pan3 la 18 @:;:?x. rnm lungirne (fig. 2.38). Virsta larvelor se poate stabili dup3 - - a ..- --3

5;- , %. -.:> .. Iatimea capsulei cefalice, in special la cele rnai tinere. Aceasta ,- , 7 -..:+ y

categorie de larve nu se poate ins3 separa, pe baza caracte- .! -.+*:.,-+4 i& -: 7 - - --

-.-7-,

relor rnorfologice, de larvele scolitidelor cu care traiesc impre- ( uL J T c :: T: .... una. (. . ; L~S. ,' /-:;:-+

/. :.,<.:. . r Pupa de tip liber are culoare alba gi 9-16 mm lungime. ,{ :,.,y:ii.-;,y

Dezvoltarea insectei. Adultii pot trai pan2 la 2-3 ani, '5=-%=.-'- dar propoqia g5ndacilor betrani intr-o popula!ie ce colonizeazii Fig. 2.38. Lawe de o nou3 suprafat8 este, de regula. sub 10 % (Eidmann. 1974). H$,"$:",':$,L.

Primavara, cand temperatura aerului depagegte 8-9" C, gsn- 1991) dacii ies din locurile in care au iernat (mugchi, litiera) $i se hranesc cu scoaqa tanara de raginoase. Cand temperatura aerului se stabilizeazg la 13-16' C incep sa zboare prirnele exemplare, dar roirile masive au loc la temperaturi ale aerului de peste 20' C gi ~ 2 n d viteza vsntului nu depB$e$te 3-4 rnls (Charitonova, 1965; Christiansen, 1971 $i alti autori citati de Eidrnann, 1974; Solbreck & Gylberg, 1979 citati de Klirnetzek 8 Vite, 1989). Astfel de conditii favorabile zborului sunt intrunite, de regula, dupg-amiaza tarriu $i seara. Calendaris- tic, perioada de zbor se situeazg, in mod obi$nuit, in a doua jumstate a lunii aprilie in partea de sud gi centrals a tarii, iar in nord cu aproximativ o lung mai tarziu. In condi!ii favorabile, durata zborului este de cel mult doua s3ptFimsni. Uneori ea se poate extinde p in8 la trei sSpt8mini, dar roirea mask3 este concentrats intr-un interval de o saptamin2 (Eidrnann, 1974; Langstrom, 1982; Mihalciuc et al., 1985). In cazul acestui dSunStor, zborul nu este necesar pentru intslnirea se- xelor gi pentru imperecherea propriu-zis2, ceea ce se intampla la nivelul solului, ci pentru gasirea unor locuri favorabile de depunere a ouslor gi de dezvoltare a larvelor (Olenici & Olenici, 1994). Datorita acestui fapt, predispozitia de zbor apare doar dup5 maturizarea sexuala a gsndacilor (Nusslin-Rhurnbler, 1922; Klimetzek & Vite, 1989) gi dispare de indata ce gsndacii au gasit locuri propice pentru ovipozi!ie.

Ggndacii rnaturi sexual se imperecheaza de rnai rnulte ori in tot tirnpul pe- rioadei de vegetatie. Depunerea oualor incepe irnediat dupa roire gi se extinde p3na in august, rnai rar p ins in septernbrie, ins3 rnajoritatea oualor sunt depuse in iunie $i iulie. Depunerea oualor alterneaza cu perioade de hrsnire. De asernenea, dupa dirninuarea ~i sistarea ovipozitiei gindacii inca se hranesc pentru acurnularea de substante de rezerva. jntr-un sezon de vegetatie o fernel3 depune 86-150 oua, dar fernelele batrane depun un nurnar rnai redus de oua decit cele tinere.

Pentru ovipozitie sunt preferate cioatele proaspete de conifere, in special cele de pin gi de rnolid. Pot fi infestate insa gi bucS\ile de trunchiuri, grarnezile de cr3ci gi cele de scoaq%, in rnasura in care sunt proaspete, se afla in contact cu parnintul gi gi-au pastrat urniditatea. in conditiile t3rii noastre, rnateriale favorabile ovipozitiei se gasesc in parchete doar in prirnul sezon de vegetatie dupa efectuarea t3ierii. in cazul cioatelor, ouale sunt depuse aproape exclusiv pe partile subterane ale acestora, in n i ~ e roase de fernele cu trornpa, in care introduc unul sau rnai rnulte oua intre scoarta gi alburn (Klirnetzek & Vite, 1989).

Dezvoltarea ernbrionara dureaza intre 34 de zile (la 7-8' C) gi 6 zile (la 25' C), iar stadiul de larva intre 97 de zile (la 10-1 1' C) $i 42 de zile (la 25' C), larvele trecind prin 4-5, rnai rar 6 virste (Eidrnann, 1974). Dup3 eclozarea din 01.13, larvele se hranesc cu tesut liberian proaspat, sapand galerii tot rnai late gi rnai lungi pe rn3sura ce ele cresc. La cornpleta lor dezvoltare, igi pregatesc un leagan de irnpupare situat intre scoarta gi lernn, daca scoaqa este rnai groasa, sau in lernn, loc in care ierneaza. Daca in tirnpul ultirnelor virste larvare ternperatura este de cel putin 25' C, larvele parcurg o perioada de 2-3 saptarnini de inactivitate, dup3 care se irnpupeaza. La ternperaturi rnai scazute, larvele rarnin in diapauza 60 p ing la 220 de zile. Ca urrnare, pupele pot sa apara spre sfirgitul prirnului sezon de vegetatie, dar - de regula - apar doar in al doilea sezon, din rnai p ina in noiernbrie, rnajoritatea ins3 in intervalul cuprins intre rnijlocul lui iunie gi rnijlocul lui august (Bejer-Petersen et al., 1962; Elton et al., 1964; Eidrnann, 1974; Mihalciuc et al., 1985). Durata stadiului de pupa este de 12-14 zile la 25' C, panti la 35 de zile la 10-1 1' C (Eidrnann, 1974; Mihalciuc et al., 1985).

Dupa transforrnarea pupelor in adulti, acegtia rnai rarnin un tirnp in leaganele de impupare, inainte de a fi gata de iegire. Acest interval de tirnp poate fi de (12-)20-34 de zile, in functie de ternperatura. legirea gindacilor tineri incepe in a doua jurnatate a lunii illlie gi se continua pin8 in octornbrie, nurnarul maxim de iegiri inregistrandu-se in august. 0 parte din gindaci ies ins3 nurnai in prirn3vara urni8toare, fenornen ce este rnai intens atunci cand perioada de incheiere a dezvoltarii gindacilor sub scoaqa se caracterizeaza prin vrerne racoroasa. Ca urrnare, pentru cea rnai niare parte a teritoriului Rorniniei, durata de dezvoltare a unei generatii este de 2 ani gi succesiunea stadiilor de dezvoltare este cea din figura 2.34, dar este foarte probabil ca la altitudini peste 1000 rn gi pe expozitii urnbrite durata generatiei sa fie de 3 ani (Olenici & Olenici, 1994). Mai rar, durata de dezvoltare a unei generatii poate fi gi de 1 an, gi anurne c ind ouale sunt depuse tim- puriu gi in locuri incalzite (de exernplu in resturi de exploatare).

Duqrnanii naturali. Pe seama lui Hylobius abietis se dezvolt3 o serie de paraziti precum himenopterele Bracon hylobii Ratz., Perilitus rirfilus Nees. (Braconidae), Ephialtes tuberculatus Geoff. (Ichneumonidae) gi unele nematode, ca de exemplu Alla~~tonerna niirabilis Leuck. Ca pradatori se men!ioneaza larve de Laphria ~i Medetera, larve de elateride $i diferite specii de pasari. in plus, ca agent patogen s-a semnalat Nosema hylobii. Toti acegti factori de modalitate au insa un rol secundar in comparatie cu concurenta intraspecifica a larvelor de Hylobius i n cazul in care materialele favorabile pentru ovipozitie sunt in cantitate redusa (Eidmann, 1974).

Fig. 2.39. Ciclul de dezvoltare a d5unStorului Hylobii~s abietis in zonele in care durata de dezvoltare a unei generatii este de 2 ani

Atacuri cauzate. Hylobius abietis este o specie polifa- gB, care prefer2 s3 se hrineascs cu tesut liberian proaspit de conifere. Larvele consuma acest tesut in radicinile cioatelor proaspete (fig. 2.40), in resturile de exploatare sau in grame- zile de scoaq3 proaspata, astfel incat prin hranirea lor nu produc vatamari. in schimb, adultii folosesc ca hrana tesutul liberian de pe ramurile tinere (de 2-3 ani) ale arborilor sau de pe tulpinile puietilor (fig. 2.41). in acest ultim caz, vatamarile pot fi deosebit de grave, ducind adesea la uscarea puietilor. C ind puietii au scoaqa corespunzatoare ca hran2, gindacii rod puietii indiferent daca provin din plantatii sau din regenerare natural% Totu~i , puietii instalati prin plantare au - in primul sezon de vegetatie - o mai mare atractivitate pentru trombari (Selander et al., 1990), deoarece - in timpul crizei de transplantare - eman3 o mai mare cantitate de substan!e vola- tile. Dintre puietii plantati, cei care in pepiniera au fost fertiliza!i cu ingragaminte complexe (NPK) sau cu azot, sunt mai sus- Fig. 2.40. Roa- ceptibili la atac decit cei fertiliza!i doar cu fosfor $i potasiu sau deri f h t e de

nefertilizati (Selander & Immonen, 1991). Puietii cu rani neci- H~lOhiuS sub scoaua r id ic i - catrizate la momentul aparitiei gandacilor sunt preferati celor nilor (dupi

s2nitogi. De asemenea, puietii instala!i in locuri mai insorite, Brauns, 1991)

Sezonul de

vegetatie

A

A+ 1

(o - adult hibernant; - adult activ; n - ou; = - larvi activi; = - larvi tiibernanti; + - pupi).

I

- - - - - -

11

- - - - - -

XI1

= = =

IX

r n r.

'

Ill

- - - - - -

X

= n r. I

.................

IV

- - - - - -

XI

= = =

V

n n n

- - - - - -

VII

.................................... n u n

= = rr

- - - - - - + + + + + + + +

VI

n u n = = =

- - - - - -

Vlll

n n n c.r:

uscate gi far2 vegetatie erbacee sunt rnai frecvent gi rnai puternic atacafi decat cei aflati in zone urnbrite, pe soluri cu sufi- cienta urniditate gi care sunt partial urnbriti de vegetatia erbacee (Juutinen, 1962; Stadnitkii, 1978 citati de Langstrorn, 1982; Mihalciuc et al., 1985; Barbu et al., 1985; Olenici et al., 1993). ~ i i e f i i naturali sunt mai rezistenti decat cei plantati gi la acelagi grad de atac - supravietuiesc in rnai mare rnasura. De asernenea, puietii rnai mgri, degi sunt rnai predispugi atacului, rezista rnai bine decat cei mici. Fiind longevivi gi activi in tot sezonul de vegetatie, adultii se hranesc din primavara pans toarnna, astfel c% ar fi de agteptat ca frecventa gi gradul de atac sa creasca liniar odata cu scurgerea timpului. in realitate ins& aceste elernente pot prezenta o dinarnica mult diferita, gi aceasta pentru c3 in cadrul populatiei au loc fenomene ce in- fluenteaza mult procesul de hranire, precum irnigrarea, ovipozitia, moartea gandacilor batrani, iegirea celor tineri gi Fig. 2.41. Atac de

emigrarea. De asemenea, hranirea este influen!ata de vreme H ~ l o b i u S ' a un puiet. (dupa gi de numerogi alti factori. Deoarece fenomenele mentionate 1991),

au loc in anurnite perioade de timp gi sunt precedate sau suc- cedate de hranirea adultilor in anumite locuri, se poate vorbi in mod corespunzator de anumite perioade de roadere gi, respectiv, de tipuri de roadere (Eidmann, 1974).

intr-o plantatie instalata imediat dupa taierea parchetului, prima care apare este "roaderea de vara" (fig. 2.42). Aceasta roadere este produsfl de gandacii care colonizeazB suprafata nou taiata gi apare in cursul verii din primul sezon de vegetatie ce urmeazfl taierii, incep3nd din timpul roitului gi extinzsndu-se cel putin pana in august. Apare cu regularitate gi duce la cele niai grave vatamari, daca existfl i n aceasta perioada puieti in suprafata respectiva. Intr-o masura rnai rnicfl, se poate intalni gi in suprafetele vechi, in special in regiunile rnai reci, unde se pot gflsi materiale favorabile pentru ovipozi!ie un timp rnai indelungat.

"Roaderea de toamna" este produsa de gandacii tineri gi se intalnegte doar pe suprafetele unde acegtia ies din leaganele de impupare. In zonele in care durata de dezvoltare a unei generatii este de 2 ani, apare in al doilea sezon de vegetatie ce urmeaza exploatarii arboretului, in timp ce in zonele rnai reci apare in mod corespunzator mai tarziu. inceputul se considers atunci cand ies primii adulti tineri, respectiv pe la mijlocul lui iulie - inceputul lui august. De regula nu depagegte ca amploare "roaderea de vara", decat in regiuni cu durata dezvoltarii mai scurta, unde gandacii tineri ies masiv inca in timpul verii celui de-al doilea an.

"Roaderea de primavara" o fac gandacii ce se hranesc inainte de roire. De regul8, acegtia sunt gandaci tineri, nematurizati sexual, iegiti din leaggnele de impupare in toamna precedents sau chiar primavara. in consecint8, acest tip de roadere apare in culturile in care s-au dezvoltat gindacii sau in apropierea lor, la inceputul celui de-al 3-lea sau al4-lea sezon de vegetatie dupa taierea arboretului, dupa cum durata de dezvoltare a unei generatii este de 2 sau de 3 ani. Deoa- rece o parte din adulfii care au depus oua in anul colonizarii suprafetei pot su- pravielui peste iarna, in primavara urmatoare, deci la inceputul celui de-a1 2-lea

72

sezon de vegetatie dup3 tgierea arboretului, pot produce pi ei roaderi in suprafata respectiva, inainte de roire. "Roaderea de primavara" cauzata de gandacii batrani este mai redus3 decat cea pe care o fac gandacii tineri, pi in ambele situatii atacul este mai slab decat cel de vara. Daca ins3 pe suprafe!ele din care gandacii sunt pe punctul de a emigra sau in imediata apropiere a lor apar noi materiale favorabile pentru ovipozi!ie. "roaderea de primavara" se poate continua cu "roaderea de vara". Din cele mentionate, rezulta ca cele rnai periclitate sunt plantatiile de molid (gi alte rciginoase) instalate imediat dupa taierea padurii sau situate in imediata apropiere a parchetelor. DaunBtorul poate produce pagube gi in pepiniere, ~ 2 n d acestea sunt situate in apropierea parchetelor.

R - roire; 0 - ovipozi!ie: Sr - acumulare substante de rezervg; Gt - ie$irea gsndacilor tineri; Hm - hrBnire de maturizare; Hr - hrenire de regenerare; Rp - roaderea de prirnBvar8; Rv - roaderea de varB; Rt - roaderea de toarnn8; A - prirnul sezon de vegelatie dupe tBieree arboretu1ui.m - Perioada cea rnai probabils de producere a vit8rnSrii; !.~.~.~ - Perioade rnai pu!in probabila de producere a vitirn5rii.

Fig. 2.42. Egalonarea tipurilor de roadere produse de Hylobius abiefis intr-o cultur3 instalat3 imediat dup5 taierea p8durii de riginoase, situat5 intr-o regiune in care durata de dezvoltare a unei genera!ii este de 2 ani gi in care cei rnai mul!i gdndaci tineri ies la sfdrgitul veril celui de-al

2-lea sezon de vegeta!ie dupa efectuarea exploatirii.

Caracteristicile atacului. Puietii atacati de Hylobius abietis prezinta rosci- turi ale scoaqei, sub form2 de pete, localizate cel rnai adesea in zona coletului, dar care se pot extinde pi spre varful acestora. La atac slab, rsnile se acopera cu scurgeri de rapins pi se pot cicatriza, puietii suferind doar pierderi de cregteri gi eventuale infectii cu ciuperci xilofage, dar la un atac rnai puternic rosciturile conflueaza gi - datorita intreruperii fluxului de sevi - puietii se ofilesc, iar apoi se usuca complet.

Depistarea. Controlul prezentei dciunitorului se face din aprilie pans in septembrie, iar daca toamna este cald3, inclusiv in octombrie. Sunt supuse con- trolului toate plantatiile care au mai pu\in de 4 ani de la instalare, create in suprafete proaspat exploatate sau situate in imediata vecinatate a unor parchete cu o vechime de pan3 la 3-4 ani (3 ani ~ 2 n d se afla pana la 1000 m altitudine pi 4 ani la.altitudine peste 1000 m). De asemenea, se verificci in primul an pi plantatiile

create pe suprafetele rsmase "in odihna" dupa exploatare, daca intervalul de pauza este cel regulamentar. Daca pauza se scurteazs, se majoreaza in mod corespunzator numarul anilor in care se face controlul. in toate aceste plantatii, odata cu cregterea temperaturii aerului gi stabilizarea ei la peste 10' C, respectiv atunci cand gilndacii par5sesc locurile de iernare, se vor instala 20-30 scoafle- curs5 toxice la hectar, uniform repartizate pe intreaga suprafa!& Aceste curse se verifica sapt%rn5nal gi se schimb2 la interval de cel mult 2 saptSmilni, ca gi scoaflele-curs8 utilizate pentru combatere. Totodata se verifica gi puietii din jurul lor pentru a observa prezenta gilndacilor ori a v5t8rnilrilor pe tulpina. Acolo unde s-a semnalat daunatorul, se trece la stabilirea suprafetelor infestate pe grade de infestare. Pentru aceasta, se numar3 gilndacii gasiti la fiecare din cele 20-30 de curse, precum gi la 50 de puieti din jurul fiecgrei curse gi se calculeaz3 numarul mediu de g2ndaci la 100 de puieti. Se consider2 suprafats infestat3 suprafata culturilor in care s-a constatat prezenta gilndacilor, iar caracterizarea infestarii se face in raport cu scara prezentata in tabelul 2.10.

Tabelul 2 10 Scara infestgrii plantatiilor cu Hylobius abietis

r Conditii stationale I Nr. g8ndacillOO puieti plantati ce corespunde unei infestgri: 1

In cazul populatiilor de Hylobius pot ins& s3 apara fluctua!ii ale efectivului ~i densitgtii la intervale scurte de timp, fluctuatii datorate in principal imigratiei, mortalit8tii naturale, aparitiei gandacilor tineri pi emigratiei, dar gi unele fluctuatii aparente, determinate de intrarea femelelor in sol pentru ovipozitie, precum gi de ascunderea gandacilor de ambele sexe in adaposturi pe vreme nefavorabila, in special atunci cilnd le este prea cald. Datorita acestui fapt, intensitatea infestarii - stabilits aga cum s-a mentionat - are o valoare orientativa gi pe termen scurt. Ea trebuie urmsrita i n permanent& in tot sezonul de vegetatie, pentru ca deciziile privind mfisurile de protectie sa fie in concordanta cu schimbarile ce survin.

Gradul de vitiimare a culturilor. 0 cultura se considers c% este v3t2- mats de acest d8unStor cilnd se gasesc puieti cu scoafla tulpinilor roasa de Hylobius. intrucat reactia puietilor la atac este diferita in functie de intensitatea atacului, pentru stabilirea gradului de vatamare a plantatiilor trebuie sB se ia i n considerare atilt frecventa v2t8m8rilor, cat gi intensitatea atacului. Stabilirea frec- ventei gi intensitatii atacului se face in suprafete de probn de 100 m2, in care se verifice toti puietii. Numarut suprafe!elor de proba se stabilegte in functie de suprafa\a culturii verificate pi de diversitatea conditiilor microsta!ionale. in cazul unor culturi cu suprafata de pan8 la 3 ha se vor face 5 sondajelha daca - datorita con- difiilor neuniforme - se pot separa cu ugurin!8 microsta!iuni, gi 3 sondajelha in celelalte situatii. In cazul unor suprafete mai mari, se vor face 3 gi respectiv 1 sondajlha. Suprafetele de proba se materializeaz8 in teren gi servesc pentru

Sta!iuni normale Grohotiguri

Nola: Planlal~i cu 4000-5000 puie!~lha.

slabe 1-12 1-5

mijlocii 13-25 6- 15

puternice 26-50 16-30

foarte puternice peste 50 peste 30

urmarirea evolutiei atacului in sezonul de vegetatie respectiv, precum si pentru controlul eficacita!ii masurilor de protectie.

Frecventa puietilor vatamati se calculeaza raportind numarul de puieti v5- tarnati la numarul de puieti controlati gi se apreciaza ca fiind: redusi - p in2 la 25 % puieti vatamati; mijlocie - 26-50 O/O puieti vatamati; mare - 51-75 % puieti vatamati $i foarte mare - 76-100 % puie!i vstarnati.

Intensitstea atacului se apreciazi translatsnd imaginar toate rositurile, situate de-a lungul puietului, la nivelul coletului gi apreciind cat anume reprezinta rosaturile din intreaga circumferinta la acest nivel. Se considera: intensitate slab2 - sub 25 % din circumferinta; mijlocie - 26-50 % din circumferinta; mare - 51-75 % din circumferint5 ~i foarte mare - peste 75 % din circumferin!a.

Pentru a putea stabili eficienta masurilor de protec!ie, gradul de vitgmare a culturilor se va stabili atat in momentul inceperii aplicirii acestora, cat gi la incheierea sezonului de vegetatie, respectiv dupi retragerea gandacilor in locurile de iernare.

M i s u r i de prevenire a atacului de Hylobius abietis. Tin%nd cont de faptul ca nivelul populatiilor gi respectiv al vatamarilor nu poate fi inca prognozat, gi ca riscul de atac este maxim in primii 2-3 ani dupa taierea padurii, masurile de protectie a culturilor impotriva atacului de Hylobius abietis trebuie sa aib2 un pregnant caracter preventiv. In acest sens se recomand2: promovarea intr-o c i t mai mare masura a regenerarii naturale; limitarea marimii parchetelor taiate ras la maximum 3 ha gi alaturarea parchetelor dupa un interval de'cel putin 5 ani; cojirea cioatelor; curatarea gi eliberarea parchetelor de resturi de exploatare; Iasarea unei pauze intre exploatare gi plantare de 2-3 ani de la reprimirea lor, iar iarna suprafetele destinate impaduririi pot fi incendiate, luand insa rnasurile necesare de prevenire a incendiilor. Fac exceptie parchetele Mate ras in mod fortuit in sta- tiuni cu grohoti~uri ori in alte situatii in care, in mod normal, taierea rasa este in- terzisa, iar lasarea acestei pauze ar duce la inrsutatirea conditiilor sta\ionale (erodarea solului, inrnlagtinare etc.) gi ar majora substantial costurile de reinstala- re a padurii. in astfel de situatii, pentru a diminua susceptibilitatea puietilor la atac, se vor utiliza tehnologii adecvate de impadurire, care sa diminueze gocul de transplantare. Pentru toate situatiile, la plantare trebuie s2 se acorde atentie deosebita sortarii puietilor. Acegtia trebuie sa fie vigurogi gi far8 rani. Pentru cazurile c ind nu se poate accepta pauza intre exploatare gi plantare, inainte de plantare partea aerian2 a puiet~lor se va imbaia intr-o emulsie de piretroizi de sinteza, de preferinti Ambusch 0,5 % s.a. Decis 2,5 CE 1 % s.a., in amestec cu un adeziv care sa mareasca remanen!a insecticidului. in timpul imbaierii legaturile de puieti se desfac pentru a se asigura umectarea corespunzatoare a tuturor puietilor.

Masuri de combatere. Dac i in urma controalelor efectuate se constati prezenta daunatorului intr-o culturi, se iau masuri de combatere a acestuia prin atragerea la scoaqe-curs2 toxice, tratate cu piretroizi de sinteza (Decis 2.5 CE, Ambusch etc., in concentratie de 1-2 % substanti activi) sau cu Marschal 25 EC (1 % s.a.). Este preferabil ca scoaqele s2 se trateze cu produse granulate ca Sinoratox 5G, Sinolintox 10G sau alte insecticide similare dup i ce acestea s-au pensulat cu melasri. Ele se confectioneaza din coaja proaspat3 de rnolid gi au

dirnensiunile de 30 x 30 crn. Dupa tratare acestea se arnplaseaza in teren cu mazga in jos, paqial se acopera cu pamant iar deasupra fiecareia se pune cate o piatrs care sa tin2 scoaqa in contact cu pamantul. in acest fel, cursele se usuca mai greu gi se prelungegte durata de actiune a lor. in acelagi scop, precum gi pentru a amplifica efectul atractant al curselor, se recomanda ca acestea sa fie acoperite cu cetina proaspata. Cand se usuca ele trebuie schimbate.

Numarul de scoaoe-curs3 ce se amplaseaza variaza in functie de intensitatea atacului, respectiv 75-100 bucatilha la infestare slaba, 150-200 la infestare mijlocie, 300 la infestare puternics gi 400 la infestare foarte puternica. Protectia prin procedeul scoaqelor-cursa toxice poate da rezultate satisfacatoare doar in masura in care scoaqele se amplaseaza la timp, in numar suficient de mare, cu regularitatea necesara gi pe intreaga perioada de timp c5t gandacii sunt activi. in cazul in care, alaturi de un parchet vechi de 3(4) ani, care urmeaza a fi impadurit, apare in mod accidental un nou parchet (doboraturi de vant etc.), in zona de mar- gine (dinspre parchetul nou) a plantatiei ce se infiinteaza, pe o Ia!ime de 30 m, se amplaseaza scoaoe-cursa toxice la o densitate de 400 bucatilha, astfel incat s2 protejeze eficient puietii din aceasta zona de gandacii imigrati in noul parchet gi s2 impiedice extinderea lor in toata plantatia.

In cazul in care procedeul scoaqelor-curs5 toxice nu poate fi aplicat din diferite motive, mai ales toamna, sau nu are eficienta scontata, se poate recurge la stropiri cu emulsii de piretroizi de sinteza a puietilor de indata ce se observa gandacii sau primele rosaturi (Abgrall & Soutrenon, 1991). Concentratia emulsiilor nu trebuie sa depageasca pe cea a emulsiilor folosite la imbaiere, iar stropirea trebuie s2 se face individual, pentru fiecare puiet, astfel incat sa se evite la maximum contaminarea nejustificats a terenului cu insecticide. Pentru a stabili daca este necesara repetarea tratamentului, se va urmari evolutia atacului.

Sunt promitatoare unele rezultate obtinute in capturarea gandacilor de Hylobius abietis cu ajutorul curselor amorsate cu atractanti sintetici (Prorocu, 1998).

Controlul eficacitatii lucrgrilor se face la incheierea sezonului de vegetatie, ~ 2 n d gandacii se retrag in locurile de iernare. in suprafetele de proba materia- lizate la inceputul sezonului de vegetatie se verifies toti puieiii gi se inregistreaza dac2 sunt sau nu vatamafi gi intensitatea atacului. Cornparand datele obtinute cu cele inregistrate primavara, se poate stabili daca mssurile de proteciie aplicate au fost sau nu eficiente gi care este nivelul eficientei. Aceste date vor sta la baza unei mai bune fundamentari a deciziilor privind mssurile de aplicat in anul urmator.

Otiorrhynchus niger F.

Adultii (fig. 2.43) au 7-12 mrn lungime gi culoare neagra, cu exceptia pi- cioarelor care sunt brune-rogcate. Pe corp, gi in special pe elitre cu peri cenugii. "Trompa" este scurts gi prevazuts anterior cu terminatii Ia!ite in forms de stoics, pe care sunt inserate antene geniculat-msciucate relativ lungi aproape negre. Pronotul este fin granulat, iar elitrele prezinta campuri longitudinale neregulat

punctate (Novak et al., 1992). Nu pot zbura (Klimetzek & Vite, 1989) intrucat nu au perechea a doua de aripi (Brauns, 1991).

Larva este apoda, cu corpul curbat de culoare alb5-galbuie, cu capsula cefalica bruni-galbuie gi prezinta numerogi peri pe tot corp, iar pupa este de tip liber, alba-galbuie (Novak et al., 1992). ,

Dezvoltarea insectei. Gsndacii pot trai pang la 3 ani (Schwerdtfeger, 1981). lmperecherea gi depunerea oualor are loc incepand din mai p in3 in august (Klimetzek & Vite, 1989), dar in conditii deosebit de favorabile chiar pans in octombrie .dr (Novak et al., 1992). in primavara femelele depun cca. 40 de oua, in a doua 240 (maximum 485) (Scherdtfeger, 1981; Klimetzek & Vite, 1989). Pentru depunerea ou3lor sunt preferate Fig, 2,43, Adult solurile afinate din culturi (pepiniere gi plantatii) sau din de o ~ ~ ~ ~ , , ~ ~ ~ , , ~ ~ arboretele tinere de molid (Schwerdtfeger, 1981; Klimetzek & nigerF. (dup8 Vite, 1989), in care gandacii ascund ouale in gramezi de p ina la Brauns, 1991)

60 de bucati (Novak et al., 1992). Larvele trec prin trei virste gi - datorita ovipozitiei prelungite - toamna se pot intalni larve de toate varstele. Ele ierneaza gi in primavara gi vara urmitoare se hranesc in continuare, p ins se impupeaza. lmpuparea are loc in intervalul iunie-septembrie, la o adancime de 5-8 cm, in mici cavitati amenajate in psmant, unde ierneaza gi gandacii tineri (Novak et al., 1992). Gandacii tineri pot fi intalniti insa gi impreuna cu cei batrani, iernand in litiera (Klimetzek & Vite, 1989). Primavara gandacii parasesc locurile de iernare gi noaptea se catara pe plante, in special pe puietii de molid de 1 an, dar gi pe cei mai in varsta, unde rod acele. Dupa aceasta hranire de maturare, gandacii maturi sexual se imperecheaza ~i incep depunerea oualor. Prin urmare, durata de dezvoltare a unei generatii este de 2 ani (Novak et al., 1992), dar - datorita faptului ca durata de dezvoltare a diferitelor stadii difer3 in func!ie de conditiile stationale - gi durata de dezvoltare a unei generatii poate fi diferita gi nu totdeauna ugor de precizat (Schwerdtfeger, 1981). Datorita acestui fapt, in literatura se mentioneazg uneori (Simionescu et al., 1971) ca dezvoltarea unei generalii dureaza un an.

D u ~ m a n i i naturali. Pans in prezent nu se cunosc paraziti ai larvelor, ci numai paraziti ai adul!ilor, gi anurne: Pygostolus multiarticulatus Ratz. (Braconidae), specie monovoltina care paraziteaza pan3 la 75 % din femele, gi Rondauia din~idiana Meig. (Tachinidae), specie bivoltina (Brauns, 1991).

Atacuri cauzate. Este o specie palearctica intslnita in Europa Centrals mai frecvent la altitudini cuprinse intre 300 gi 800 m. La noi, cel putin in plantatii, este mult mai rar decat Hylobiils abietis, aceasta probabil datorita faptului c% ovipozitia nu este legata de existenla unor anumite materiale favorabile, ca in cazul lui Hylobius sau al gandacilor de scoafi5. G3ndacii se hrsnesc pe p3Qile aeri- ene ale plantelor, in special cu ace de molid, dar gi cu frunze de anin sau de alte specii de arbori, precum gi cu scoaQa tanara de raginoase (pe puie!i sau ramuri subtiri). Larvele se hranesc cu radacini de plante erbacee sau lemnoase (Schwerdtfeger, 1981; Klimetzek & Vite, 1989). Intrucit gandacii prefers s3 se

hrsneasca cu ace de mol~d gi s5 depuri2 ouale in solurile afinate, are loc o conceritrare a vatamarilor in pepiniere gi in culturile de molid (Klimetzek & Vite, 1989). Daca aceste culturi sunt lipsite de vegeta!ie erbacee, larvele se hrsnesc numai cu radacinile plantelor cultivate gi atacul poate fi deosebit de intens (Brauns, 1991). Atacuri ail fost inregistrate in regiunile muntoase la molid, pin, larice, duglas, frasin, anin, paltin, salcii gi scorug (Simionescu et al., 1971). VStam5rile provocate de adul\i sunt insa mai putin importante (Schwerdtfeger, 1981). deoarece necesarul de hrana pentru intreaga viaia a unui adult este foarte redus, respectiv de numai 1-2 g ace (Schindler citat de Brauns, 1991).

Caracteristicile atacului. In cazul acelor de raginoase, roaderea incepe de la v i r f gi cel mai adesea ra- f \Ti ' , I mane doar nervura ca un fir. Mai rar apar doar ciupituri pe I I marginea acelor. Frunzele de foioase sunt roase pe margi- ne, incepand de la virf. Nervura principal2 nu este roasa. Fig. 2.44. Roaderi

Roaderi ale scoaqei sub forma unor pete mici se intalnesc c ~ , ~ ~ , , $ c ~ u ~ ~ ~ , e rnai rar (Brauns, 1991). Atacul produs de larve seam3nB cu (dupa 19g1) cel al larvelor tinere de carabupi, respectiv radacinile subtiri sunt roase complet, iar cele mai groase sunt cojite (fig. 2.44), astfel incAt un diag- nostic sigur poate fi pus doar daca se gasesc larvele caracteristice in zona r2dB- cinilor roase (Schwerdtfeger,l981). in functie de varsta ~i de vigoarea puietilor vatAma\i de larve, acegtia se usuca in primul, al doilea sau cel mai tarziu in al tre- ilea an.

Depistarea. Se face in acelagi mod ca $i la Hylobius $i odata cu aceasta. In plus, in pepiniere gi in terenul forestier larvele pot fi gasite in sol cu ocazia efectusrii sondajelor pentru depistarea carabugilor. Densitatea critic3 se considera a fi 7-15 larvelm2 (Schwerdtfeger, 1981). In cazul cand se constata puieti ce se ofilesc sau sunt uscati ~i nu prezinta pe tulpina roaderi tipice de Hylobius sau de al!i d2unBtori (Apodemus sylvaticus, Clethrionomus glareolus etc.) se verifica sta- rea radacinilor pi pamantul din jurul lor pentru a identifica modul in care sunt roase radacinile ~i eventualele larve (de carabugi, elateride, trombari etc.) sau adul!i (Hylastes sp.).

Combaterea. Gindacii se combat prin atragerea la scoaqe-curs2 toxice, acoperite cu cetina proaspata (ca gi la Hylobius). Intrucat ace~tia se hranesc pre- ponderent cu ace de molid, se recomanda sa se trateze nu nurnai scoaflele, ci $i cetina cu insecticide. Larvele se combat ca gi cele de carabugi.

Otiorrhynchus ovatus L.

Adultii seaman2 cu cei ai speciei precedente, dar au numai 5 mm lungime, antenele sunt brune-rogcate, prezinta spini pe femure, pronotul este incretit

longitudinal, iar elitrele (concrescute) sunt evident rnai rotunjite gi au randuri pa- ralele de puncte ce alterneaza cu cirnpuri interrnediare fin granulate (Novak et al., 1992). Larva alba, apoda, cu capill brun-galbui, ajunge pin8 la 6 rnm lungime gi are, ca gi specia precedenti, nurnerogi peri pe corp. Pupa alba-galbuie, de 5 rnrn lungime, are la capitul distal a1 fenlurelor c i te o pereche de peri, in zona occipitala o coroana de tepi gi la extrernitatea posterioara doua excrescente chitinizate (Novak et al., 1992).

Biologia este asernanatoare cu a speciei precedente (Schwerdtfeger, 1981), cu deosebirea cB specia este mai frecventa la altitudini mai joase gi - ca urrnare - durata dezvoltarii unei generatii este de 1 an (Sirnionescu et al., 1971; Arnann, 1990). Atacul cauzat fiind similar, depistarea gi cornbaterea se fac ca la specia precedent&

Hylastes cunicularius Er.

Adultii (fig. 2.45) ail (2,l-)3,2-4,8 rnrn lungirne, corpul aproape cilindric gi capul ugor alungit cu o ,,trornpaU scurta dar evidenta. Culoare este neagra, doar pronotul in partea anterioara brun-rogcat. Fruntea prezintB o caren3 longitudinala $i la capatul posterior al carenei o ,,brazdaM transversala. Antenele au funiculul format din 7 articole, ~naciuca ovata cu trei suturi. Pronotul este la fel de lung pe cat este de lat, ovoid, cu marginea posterioara dreapta, des punctat $i cu o carena rnediana longitudinala ingusta, iar elitrele sunt cel Fig, 2.45. /-/y/astes rnult de doua ori rnai lungi decat late, anterior ingustate, ma- cun1cu1a1-ius Er. - te, grosier punctate gi cu giruri de peri. Spatiile dintre girurile adult (dups Benz 8 de puncte de pe elitre sunt incretite, iar pe tegitilra in afara Zuber, lgg7).

giru~ilor de peri se gasesc solzi rnici (Schwenke, 1974; Grune, 1979; Novak et al., 1992).

Larvele gi pupele sunt asernanatoare cu ale celorlalte specii de scolitide.

Dezvoltarea insectei. lnsecta ierneaza - in mod obi~nuit - in stadiu de adult (Brauns, 1991; Novak et al., 1992), fie in galerii sub scoaqa cioatelor, a r2- dacinilor etc., fie i r i litier8. Pot fi ins3 gi situatii in care iernarea are loc in stadiul de larva sau de pupa (Klirnetzek & Vite, 1989; Novak et al., 1992). Prirnavara, adultii devin activi la temperaturi relativ scazute, respectiv la 5' C, parasesc locurile de iernare gi cauta surse de hran8 adica scoaqa suculenti de rnolid, fie de la arborii proaspat taiali, fie din zona coletului gi de pe radacinile puietilor (Novak et al., 1992). Dupa roaderea de rnaturare, in cazul gsndacilor tineri, respectiv de regenerare, in cazul celor care au rnai depus oua, are loc zborul gi imperecherea. La noi, acest zbor, de prirnavara, incepe - de regula - in a doua decada a lunii rnai gi dGeaz2 pin8 in ultirna decada a lunii iunie (Mihalciuc et at., 1985). Fiind o specie monogarna, imperecherea are loc pe suprafata arborelui gi nu in galerie. Descenden!ii rezultati din ouale depuse in primavara ajung in stadiul de adult in cursul verii, astfel inc i t al doilea zbor are loc de la sfarriitul lui iunie p in3 in

septembrie (Mihalciuc et a!.. 1985). Dupa roaderea de maturare, ace~tia depun oua din care rezulta a doua generatie.

Atacuri cauzate. lnsecta este mai frecventa in partea nordica $i centrals a Europei (Novak et al., 1992) ~i ataca aproape exclusiv specii de Picea, rareori $i Lar~x decidila sau I

Pinus silvestris (Schwenke, 1974). Dupa imperechere femela sapa in scoarta o galerie-mama (fig. 2.46) paralela cu direc- tia fibrelor, dar ceva mai lata $i in forma de carlig la inceput (Schwenke, 1974), lunga de pan8 la 8 cm (Novak et al., 1992), de-a lungul careia depune ouale in ni$e situate lateral. Pentru ovipozitie sunt preferati arborii taiati sau doboriti, cioatele proaspete $i radacinile acestora, resturile de exploatare necojite sau alte asemenea materiale, cu conditia ca

Fig 2.46. Galerii- acestea sa aiba umiditate suficient de mare, ceea ce se rea- de Hy,asles lizeazi c ind rarnan in contact strans cu p5mintul. De ase- cu,icularic,s Er, menea, ovipozi!ia poate avea loc la baza tulpinii $i pe radaci- (dupa Benz 8 nile principale ale rnolizilor batrani (Schwenke, 1974; Novak Zuber. 1997). et al., 1992). Larvele sapi galerii scurte, care initial merg perpendicular pe gale- ria-mama, dar care curand se intretaie, astfel incat nu rezulta un "desen" clar. Gindacii tineri, in parte chiar ~i cei batrani, rod scoarta de la baza tulpinii $i de pe radacinile puieiilor (de 3-10 ani) de molid. Condi!ii optime de inmultire gasegte in parchetele taiate ras $i plantate imediat dupa taiere, intrucat gandacii au la dispo- zitie in acela~i loc ~i materiale favorabile ovipozitiei gi hrana preferat2 pentru roaderea de niaturizare. inmultirea in mas2 este favorizata gi de existents resturilor de exploatare necojite $i ,. infundate in pamsnt de catre maginile grele folosite in exploata- ,

rea padurilor (Richter et al., 1981; Ganchev et al., 1983; Urban, 1984 citati de Klimetzek & Vite, 1989). Riscul de atac se reduce pe rnisura ce timpul trece $i insecta nu mai gise$te materiale favorabile ovipozitiei. In ultimele do& decenii d5unatorul a fost semnalat tot mai frecvent in plantaiiile de la noi.

Caracteristicile atacului. Important din punct de vedere forestier este atacul de maturare sau de regenerare, prin care sunt vitamati puietii. Puietii atacaii prezinta roaderi ale scoaqei pe radacini ~i la baza tulpinii (fig. 2.47). Roaderile din zona coletului $i putin deasupra acestuia se deosebesc de cele facute de Hylobius prin faptul ca au aspect clar de galerii scurte, neregulate $i in sectiune transversala de forma unor palnii rasturna- te, respectiv mai late spre interior $i mai inguste spre exterior Fig 2.47, Atac (Amann, 1990). Acest atac, d e ~ i rnai greu de sesizat ca urmare de Hylastes a faptului c3 roaderile sunt subterane, este tradat de simptomele cunicularius Er.

de ofilire $i uscare pe care le prezints puietii afectati. Vatamarile la Un puiet de rnolid (dup8 Benz apar mai evidente in cursul zborului de var i (Mihalciuc, 1986). Zuber, 1997),

Depistarea. Prezenta insectei se poate constata atat

dupa caracteristicile atacului, cat pi prin capturarea insectelor adulte la scoa$e-curs3 toxice sau la pari-curs3. Parii-cursa sunt bucati de lemn de molid proaspst taiat gi necojit, lungi pana la 1 m gi cu diametrul de 4-10 cm. Ei se ingroaps in parnant cate 5- 10 la un loc, la o adancime de 15 cm, agezati oblic in aga fel incat sa fie acoperi\i pe minimum 314 din lungime. Controlul prezentei insectei se face in aceeagi perioad3 pi in acelea~i plantatii ca gi in cazul lui Hylobius abietis. intrucat dezvoltarea acestei specii are loc mult mai repede decat in cazul trombarului, parii-curs2 instalati la inceputul lui mai trebuie obligatoriu verificati pana la sfargitul lui iunie $i cojiti cat timp insecta este in stadiul de larva sau pupa. in locul lor se amplaseaza o noua serie de pari- cursa, deoarece insecta are doua genera!ii pe an.

Gradul de infestare se stabile~te in functie de capturile (num3r de familii sau sisteme de galeriilm2) la parii-cursa. Se considera infestare slab3 pan2 la 10 farnilii, mijlocie intre 11 gi 50 de familii $i puternica la peste 50 familiilm2 (Simionescu, 1990; Simionescu et al., 1997). in literatura nu se mentioneaza ins3 la ce numar de pari-cursalha este aplicabila aceasta scars a infestarilor.

Gradul de vatamare a culturi lor Se determina doar frecventa puietilor atacati, folosind aceeagi metodologie gi aceea~i scars a frecventelor ca pi in cazul lui Hylobiiis abietis.

Masuri de prevenire qi combatere. Fiind un insoiitor al lui Hylobius abietis in culturile tinere de molid, masurile de prevenire sunt similare. In plus, avand in vedere faptul ca insecta depune ouale sub scoaqa cioatelor proaspete gi a radacinilor principale, la exploatarea arboretelor de raginoase este necesar3 cojirea cioatelor ~i a radacinilor principale (partea supraterana). Pentru combatere se recomanda utilizarea parilor-cursa, confectionati gi amplasati ca pi pentru acti- unea de depistare a daunatorului. La infestare slabs se reconland3 25-50 pari- cursalha, la infestare mijlocie 51 -1 00 gi la infestare puternica 101 -1 50 (Simionescu, 1997; Simionescu et al.. 1997).

Hylastes ater (Payk.)

Adultii (fig. 2.48) seamana - in general - cu cei ai speciei precedente, dar au gi unele caractere mol-fologice ce-i deosebesc. Corp de 3,5-5 mm lungime, culoare neagr3, antenele $i tarsele ruginii-roscate. Fruntea cu o carens longitudinala, dar fara ,,brazdaU transversala. Protoracele este evident mai lung

T F e

decat lat, lucitor. Elitrele de culoare bruna-intunecat8 pana la neagra, mate gi sunt cel putin de doua ori mai lungi decat late, pe spatiile dintre girurile de puncte cu perigori foarte scu$i de culoare deschisa (Schwenke, 1974; Griine, 1979). 1

Biologie asemanatoare, dar se intalnegte obignuit pe Fig. 2.48. Hylastes specii de Pillus, gi mai rar pe molid sau alte raginoase ater(Payk.)

(Schwenke, 1974; Abgrall & Soutrenon, 1991). in plus, poate (dup5 Schwenke, 1974).

s2 depuna ouale gi sub scoaqa puietilor, in partea inferioars a

tulpinii (Abgrall & Soutrenon, 1991) sau pe radkinile pivotante ale acestora (Judeich-Nitsche, citat de Nusslin-Rhumbler, 1922), iar iarna gindacii se ads- postesc mai multi la un loc in galerii neregulate sapate in scoarta din zona coletului pinilor de diferite v3rste sau in scoaqa bugtenilor (Abgrall & Soutrenon, 1991). Dup% datele publicate (Mihalciuc, 1986; Simionescu, 1990), in RomGnia specia apare gi in planta\iile de molid, mai ales in partea de nord a !arii.

Depistarea, prevenirea gi combaterea se face ca gi in cazul'speciei precedente.

Documents

REGIA NATIONA~ A P~URILOR - icassv.ro tulpina-radacini.pdf · serviciile statiilor de avertizare din re!eaua de protec!ie a plantelor agricole. M5suri de combatere. inmul!irile in