4

Mentalitatea americanaOccidentul, civilizatiile si civilizatia

Reinoirtea Occidentului?Istoria ia sfarsit cel putin o data si ocazional mult mai des in istoria fiecarei civilizatii. Pe masura ce statul universal al civilizatiei se afirma, populatia sa devine orba prin ceea ce Taynbee numea ,,mirajul imortalitatii si este convinsa ca reprezinta forma finala a societatii umane. Asa s-a intamplat cu Imperiul Roman, Califatul Abbasid, Imperiu Mughal si imperiul Otoman. Cetatenii unor astfel de state universale ,, sfidand faptele in aparenta evidente... sunt inclinati sa le priveasca nu ca pe un adapost in salbaticie pe timp de noapte, ci ca pe Pamantul Fagaduintei, scopul aspiratiilor umane. Acelasi lucru se putea spune si in perioada de maxima glorie a Pax Britanica. Pentru englezii din clasa de mijloc in 1897 ,,istoria pentru ei era terminata...si ei aveau orice motiv sa se felicite reciproc pentru permanenta stare de fericire pe care sfarsitul istoriei le-o conferise. Cu toate acestea societatile care afirma ca istoria lor a luat sfarsit sunt de regula societatile a caror istorie a intrat in declin.Constitue Occidentul o exceptie de la acest model? Doaua intrebari cheie au fost bime formulate de catre Melko:In primul rand, este civiliazatia occidentala o noua specie ce formeaza singura o clasa aparte, incomparabil diferita de toate celelate civilizatii care au existat vreodata?In al doilea rand, expansiunea sa la dimensiunile globale ameninta(sau promite) sa puna capat posibilitatii dezvoltarii tuturor celorlalte civilizatii?Majoritatea occidentalilor sunt inclinati, cat se poate de natural, sa raspunda afirmativ la ambele intrebari. Probabil ca ei au dreptate. Totusi, in trecut popoarele din alte civilizatii au rationat in mod similar si au rationat gresit.Occidentul difera evident de toate celelate civilizatii care au existat vreodata deoarece au avut un impact coplesitor asupra tuturor celorlalte civilizatii care au existatcu incepere din 1500. De asemenea, el a inaugurat procesul de modernizare si industrializare care are acum dimeniuni mondiale si in consecinta societatile din toate civilizatiile au incercat sa prinda din urma Occidentul in ceea ce priveste bogatia si modernitatea sa. Totusi aceste caracteristici ale occidentului dovedesc oare ca evolutia si dinamica sa ca civilizatie sunt fundamental diferite fata de tendintele care au prevalat in toate celelate civilizatii? Marturiile istoriei si judecatile de valoare ale savantilor specializati in istoria comparata a civilizatiilor sugereaza altceva. Dezvoltarea occidentului nu a fost deviata semnificativ de la orientarile comune evolutive ale civilizatiilor pe parcursul istoriei. Renasterea Islamica si dinamismul economic al asiei demonstreaza faptul ca alte civilizatii o duc bine, cel putin potential, ameninta Occidentul.Un mare razboi implicand Occidentul si statele de nucleu ale altor civilizatii nu este inevitabil, insa s-ar putea produce. Alternativ, declinul gradual si neregulat ale Occidentului care a inceput in primii ani ai secolului XX ar putea continua timp de decenii si poate chiar secole. Occidentul ar putea trece printr-o perioada de redesteptare care sa rastoarne influienta sa in declin din lumea afacerilor si sa-si reconfirme pozitia sa de lider pe care alte civilizatii il urmeaza si il imita.Mult mai semnificative decat problemele legate de economie si demografie sunt cele legate de declinul moral, suicidul cultural si dezbinarea politica a Occidentului. Manifestarile declinului moral includ:1. cresteri ale comportamentului antisocial, cum ar fi, in general, crimele, folosirea drogurilor si violenta;2. decadenta familiei ce include rate ridicate ale divortului, copii ilegitimi, gravide minore si familii monoparentale;3. cel putin in Statele Unite, un declin al ,, capitalului social, scaderea membrilor asociatiilor de voluntari asi a increderii interpersonale asociata cu calitatea de membru a al acestor civilizatii;5. scaderea increderii in eficacitatea invatamantului si a activitatilor intelectuale, manifestata in Statele Unite prin niveluri joase de realizari scolare.

Sanatatea viitoare si influienta asupra altor societati depind intr-o masura considerabila de succesul sau in a face fata acestor tendinte care, desigur, dau nastere afirmatiilor legate de superioritatea morala a musulmanilor si a asiaticilor.Cultura Occidentala este contestata de grupuri din interiorul societatilor occidentale.O asemenea contestare vine din parte imigrantilor din alte civilizatii care resping asimilarea si continua sa adere la valorile, obiceiurile si culturile societatilor din care provin sau sa le propage. Acest fenomen poate fi cel mai bine remarcat in randul musulmanilor din Europa care constituie totusdi o minoritate restransa. El se manifesta intr-o mai mica masura, si in randul hispanicilor din Statele Unite care constituie o larga minoritate. Daca asimilarea esuiaza in aces caz, Statele Unite vor deveni o tara despartita cu un potential ridicat de dispute interne si de dezbinare pe care acest statut il aduce dupa sine. In Europa civilizatia occidentala ar putea de asemenea sa fie subminata de slabirea componentei sale centrale, crestinismul. Proportii in declin ale europenilor au convingeri religioase, celebreaza practici religioase si participa la activitati religiose. Aceasta tendinta reflecta nu atat ostilitatea fata de religie, cat indifwerenta fata de aceasta. Conceptele valorile si practicile crestine nu mai predomina in cadrul civilizatiilor europene. ,,Suedezii sunt probabil poporul cel mai putin religios din Europa, insa nu poti intelege aceasta tara in intrwegime daca nu realizezi ca institutiile noastre, practicile sociale, familiile, piolitica si modul nostru de viata sunt fundamental moderate de mostenirea noastra luterana, comenta unul dintre ei, Americanii, spre deosebire de europeni cred in Dumnezeu, se cred un popor religios si fregventeaza bisericile in numar mare. In timp ce probele care sa ateste o crestere a religiei lipseau la jumatatea anilor 80, in deceniul urmator activitatea religioasa parea a se fi intensificat. Este posibil ca eroziunea crestinismului in randul occidentalilor sa fie, in cel mai rau caz, o amenintare pe termen lung la sanatatea civilizatiei occidentale.Exista in Statele unite o provocare mai imediata si mai periculoasa. Din punct de vedere istoric, identitatea nationala americana a fost definita cultural de mostenirea civilizatiei occidentale si politic de principiile ,,crezului american cu care americanii in mare lor majoritate, sunt de acord: libertate , democratie, individualism, egalitate in fata legii, constitutionalitate, proprietate privata. La sfrasitul secolului XX, ambele componente ale identificarii americane au fost supuse unui atac concertat si sustinut din partea unui numar redus dar influient de intelectuali si publicisti. In numele multiculturalismului ei au atacat identificarea Statelor Unite cu civilizatia occidentala, au negat existenta unei culturi comune emericane si au promovat identitatile culturale si grupurile rasiale, etnice si altele subnationale. Ei au denuntat potrivit unuia dintre rapoartele lor ,, inclinatia sistematica spre cultura europeana si derivatele sale in educatia si ,,dominatia perspectivei monoculturale europeano-americana. Dupa cum afirma Arthur M. Schlesinger Jr., multiculturalistii sunt ,,foarte adesea separatisti etnocentrici care nu vad altceva in mostenirea occidentala decat crimele occidentalilor . ,,Modul lor de a acctiona consta in a-i priva pe americani de mostenirea europeana pacatoasa si in a cauta infuzii compensatorii din culturile non-occidentale.Orientarea multiculturala s-a manifestat de asemenea si in varietatea legislatiei care a urmat declaratiilor de drepturile civile din anii 60, iar in anii 90 Administrarea Clinton a facut din incurajarea diversitatii unul din scopurile sale majore. Contrastul cu trecutul este izbitor. Parintii Fondatori au privit diversitatea ca pe o realitate si ca pe o problema: de aici motto-ul national , e pluribus unum, ales de un comitet al Congresului Continental, format din Benjamin Franklin, Thomas Jefferson si Jhon Adams. Liderii politici de mai tarziu care s-au temut la randul lor de pericolele reprezentate de de diversitatea rasiala, etnica, economica si culturala (care, intr-adevar, au produs cel mai mare razboi din perioada 1815-1914) au raspuns chemarii de ,,aducere impreuna si au facut din promovarea unitatii nationale responsabilitatea lor centrala. Exista si un element central al acestui crez, substituind drepturile individului cu drepturile grupurilor, definite pe larg in termeni de rasa, etnicitate, sex si preferinte sexuale. Gunnar Myrdal spunea in anii 40 ca caest ,,crez american, consolidat de comentariile observatorilor straini, pornind de la Hector St. John de Crcvecoeur si Alexis de Tocquevile, as fost ,, cimentul structurii acestei natiuni . Richeard Hofstader consimtea: ,, a fost destinul nostru ca natiune de a nu avea ideologii, ci de a fi uniti.

Imigratia, este un aspect care participa la construirea mentalitatii americane. Daca demografia este destin, miscarile de populatie sunt motorul istoriei. In secolele trecute , diferentialul ratelor de crestere, conditiilor economice si politicilor guvernamentale a produs masive migrari de greci, evrei, triburi germanice, norvegieni, turci, rusi, chinei si altii. In unele momente aceste miscari au fost relativ pasnice, in altele au fost destul de violente. Cu toate acestea, europenii secolului XIX au fost rasa campioana la capitolul invazie demografica. Intre 1821 si 1924, aproximativ 55 de milioane de europeni au migrat peste mari, dintre care 34 de milioane in Statele Unite. Occidentalii au cucerit si uneori au sters de pe fata pamantului alte popuare, au explorat si au colonizat teritorii mai putin populate. Exportul de oameni a fost probabil unica dimensiune mai importanta a progresului Occidentului intre secolele XVI si XVII.Astfel toate tarile cu cultura similara tind sa se alature si sa echilibreze tarile cu care nu formeaza o comunitate culturala. Acest lucru este in special adevarat in legatura cu state de nucleu. Puterea lor atrage statele cu care sunt similare din punct de vedere cultural si respinge statele care ii sunt diferite. Din motive de securitate, statele de nucleu pot incerca sa incorporeze sau sa domine unele popoare ce apartin altor civilizatii care, la randul lor, incearca sa raziste sau sa scape de un asemenea control ( China vs.tibetani si uiguri, rusia vs. tatari, ceceni, musulmani din Asia Centrala). Mentalitatile sociale de pe intreg teritoriul sunt diferite dat fiind faptul ca intalnim valori, conceptii, credinte diferite.--------------------------------------------------------------------------------------in continuare scrie

Ca o concluzie, in anii 50, Lester Pearson a avertizat asupra faptului ca oamenii au intrat ,,intr-o epoca in care diferitele civilizatii vor trebui sa invete sa traiasca alaturi una de alta, in stare pasnica, invatand una de la alta, fiecare studiind istoria, idealurile, arta si cultura celeilalte, imbogatindu-si reciproc vietile. Alternativa, in aceasta mica lume suprapopulata este neintelegerea, tensiunea, ciocnirea catastrofala. Atat viitorul pacii cat si cel al civilizatiei depind de intelegerea si cooperarea dintre liderii politici, spiritul spirituali si intelectuali ai marilor civilizatii ale lumii, cu bogatele lor realizari din domeniul religiei , artei, literaturii, filosofiei, stiintei, tehnologiei, moralitatii si compasiunii vor sta de asemenea impreuna sau vor fi separate. In era pe cale de a se naste, ciocnirile dintre civilizatii reprezinta cele mai mari amenintari la adresa pacii mondiale, iar o ordine internationala bazata pe civilizatii este cea mai sigura paza impotriva razboiului mondial.