Cuprins

I. Situatia domeniului energetic in Romania pag. 1

1. Potentialul national de resurse energetice pag. 1

2. Productia si consumul de energie pag. 3

II. Analiza diagnostic a domeniului energetic in Romania pag. 6

III. Prezentarea Acquis-ul comunitar in domeniul energetic pag. 8

1. Temeiul juridic: tratatele constitutive pag. 8

2. Legislatia comunitara adoptata pe baza tratatelor constitutive pag. 9

IV. Implicatiile aderarii la UE asupra Romaniei in domeniul energetic

pag. 13

V. Concluzii pag. 15

Bibliografie pag. 16

0

I. Situatia domeniului energetic in Romania

1.Potentialul national de resurse energeticeRomania dispune de o gama diversificata, dar redusa cantitativ de resurse de energie primara: titei, gaze naturale, carbune, minereu de uraniu, precum si un potential semnficativ de resurse regenerabile, in special in domeniul hidroenergetic.Resurse energetice epuizabileZacamintele de hidrocarburi au un caracter limitat, avand in vedere ca are loc un declin al productiei interne, in conditiile in care nu au mai fost descoperite noi zacaminte cu potential important.Zacamintele de titei si gaze naturale sunt limitate, iar dupa 1990 productia interna este in declin.Rezervele actuale de titei sunt estimate la 73,7 mil. tone. Productia de titei a scazut de la 14,7 mil.tone in 1976 (anul cu productia de varf) la 5,2 mil. tone in 2005.Rezervele actuale de gaze naturale sunt estimate la 184,9 mld.m3.Productia de gaze naturale a scazut la 12,9 mld.m3 in anul 2005, ceea ce a reprezentat 71,4% din consumul anual total de gaze naturale.In aceste conditii, creste rolul carbunilor indigeni si, in particular, al lignitului in balanta energetica nationala.Rezervele de carbune aflate in evidenta nationala sunt urmatoarele:

- Huila 721 mil.tone;- Carbune brun 65 mil.tone;- Lignit 3.400 mil.tone.

In anul 2005, productia neta de carbune a fost de circa 31 mil.tone, din care circa 28 mil.tone lignit si circa 3 mil.tone huila.Rezervele de Uraniu prezinta interes deosebit pentru economia nationala, avand in vedere programul nuclear in derulare. In prezent, productia de minereu este de 61 mii tone/an, procesat la Uzina de la Feldioara pentru combustibil nuclear si utilizat pentru functionarea Unitatii I a CNE Cernavoda.Rezervele de minereu de Uraniu se estimeaza la circa 7,5 mil. tone.

1

Resurse energetice regenerabilePotentialul national al resurselor regenerabile

Romania dispune de un potential important de resurse regenerabile: energie hidroelectrica, biomasa, energie solara, eoliana si geotermala.Potentialul hidroenergetic tehnic amenajabil al tarii este de 36 TWh/an.Potentialul hidroenergetic economic amenajabil este estimat la 23-25TWh, cu o putere instalata de circa 8000 MW.In anul 2005 nivelul de valorificare a atins circa 80% din potentialul economic amenajabil si sunt in executie amenajari hidroenergetice insumand o putere instalata de circa 600 MW, cu un potential de productie de 1.870 GWh/an.Potentialul energetic al biomasei este de circa 7.594 mii tep/an, din care 15,5% reprezinta reziduuri din exploatari forestiere si lemn de foc, 6,4% rumegus si alte resturi din lemn, 63,2% deseuri agricole, 7,2% deseuri menajere si 7,7% biogaz.Potentialul energetic al sistemelor solaro-termale este evaluat la circa 1.434 mii tep/an, iar cel al sistemelor fotovoltaice la circa 1.200 GWh/an.Potentialul eolian tehnic amenajabil este estimat la 8 TWh/an.Romania dispune de un potential de circa 167 mii tep/an resurse geotermale de joasa entalpie, din care in prezent se valorifica circa 30 mii tep/an.

2

Costuri si beneficiiCu excepţia centralelor hidroelectrice mari, costurile de producere a energiei electrice în unităţi ce utilizează surse regenerabile sunt în prezent superioare celor aferente utilizării combustibililor fosili. Stimularea utilizării acestor surse şi atragerea investiţiilor în unităţi energetice ce utilizează surse regenerabile se realizează prin mecanisme de susţinere, în conformitate cu practica europeană.

2.Productia si consumul de energieEnergie primaraÎn anul 2005 Produsul Intern Brut (PIB) a fost cu 31,8% mai mare decat cel din anul 2000. Intensitatea energiei primare se poate observa in graficul de mai jos.

3

Valoarea PIB pe cap locuitor a fost de 3665,3 Euro2005/loc., fiind de circa 6,3 ori mai mic decat valoarea medie din tarile Uniunii Europene si de 1,9 ori mai mic decat valoarea medie a celor zece tari nou intrate in Uniunea Europeana (NM 10). Aceasta dezvoltare economica a determinat o crestere cu numai 11,3% a consumului intern de energie primara in anul 2005 fata de anul 2000, valoarea realizata in 2005 fiind de circa 40,5 mil.tep. Datorita nivelului de dezvoltare economica mai redus, consumul de energie primara pe locuitor (1,85 tep/loc.) din Romania este de circa doua ori mai mic decat valorile inregistrate in tarile Uniunii Europene-UE 25 (Figura 3). Pe de alta parte, este deremarcat decuplarea cresterii PIB de cresterea cosumului de energie primara, datorata in parte restructurarii economice si in parte imbunatatirii modului de utilizare a energiei. In anul 2004 consumul de energie primara s-a ridicat la 39,018 mil. tep. Analizand structura consumului, se constata o distributie echilibrata intre gaze naturale (36,4%), titei si derivati petrolieri (25,1%) si carbune (22,4%)-Figura 4.

Productia interna de energie primara s-a mentinut constanta (circa 28 mil.tep), cresterea productiei de carbune compensand scaderea productiei de titei si gaze naturale. Pe fondul cresterii consumului de energie primara, dependenta de import a crescut de la 22,5% in 2000 la circa 34% in 2004.

Energie electricaLa sfarsitul anului 2005, puterea disponibila in sistemul electroenergetic a fost de 14.714 MW (Figura 5).In anul 2005, productia de energie electrica a fost de 59,7 TWh fata 51,9 TWh, in anul 2000. Structura productiei de energie electrica in anul 2005 este prezentata in Figura 6.

4

In anul 2004, s-a realizat un consum final de energie electrica de 38,8 TWh.La sfarsitul anului 2004 numarul consumatorilor de energie electrica a fost de 8.594.067, din care 8.036.932 consumatori casnici.Intensitatea energiei electrice o putem observa in graficul de mai jos.

Energie termicaAlimentarea cu energie termica in sisteme centralizate de distributie se realizeaza prin centrale termice (CT), centrale electrice de termoficare (CET), care furnizează energie termică pentru un oras, o zona a oraşului, sau un cartier.In ultimii ani, consumul total de caldura a scazut lent, datorita, in principal, plafonarii consumului industrial, in prezent totalul consumului insumeaza 9 mil. tep, din care consumul asigurat prin sisteme centralizate de distributie reprezinta 2,6 mil tep-circa 30%.Numărul locuinţelor racordate la sistemele centralizate de producere şi distribuţie a energiei termice este de circa 2.350.000, reprezentand 55% din totalul locuinţelor din mediul urban şi 29% din totalul locuinţelor, conform recensământului populaţiei şi locuinţelor din martie 2002. In prezent, numărul de familii alimentate cu energie termică prin sistemele centralizate de producere şi distribuţie este de circa 1.900.000.

Gaze naturaleIn anul 2005, consumul total de gaze naturale a fost de 17 604 milioane m3, din care 3 425 milioane m3, a reprezentat consumul consumatorilor casnici (20%).

5

Productia de gaze naturale a fost in anul 2005 de 12 458 milioane m3, iar importul a fost de 5 146 milioane m3 (29% din total).La sfarsitul anului 2005, numarul total de consumatori de gaze naturale a fost de 2.412.640, din care 2.345.853 consumatori casnici.

II. Analiza diagnostic a domeniului energetic in RomaniaAnaliza situatiei actuale a sectorului energetic evidentiaza:

Puncte forte: Romania are o traditie indelungata in industria energetica, beneficiind de expertiza

atat in industria de petrol si gaze, cat si in cea de producere a energiei electrice si termice;

Romania dispune de resurse energetice importante, indeosebi carbune si minereu de uraniu, dar si de rezerve semnificative de petrol si gaze naturale;

Infrastructura complexa si diversificata: reţea nationala de transport energie electrica, gaze naturale, titei, produse petroliere, capacitati de rafinare, de transport maritim si capacitati portuare importante la Marea Neagra;

Structura diversificată şi echilibrată a producţiei de energie electrica; Program nuclear in derulare si industrie orizontala de profil bine organizata si

performanta, sustinuta de tehnologii sigure recunoscute pe plan mondial si percepute pozitiv de opinia publica;

Existenta unui cadru institutional si legislativ adaptat la principiile pietei interne din Uniunea Europeana;

Potenţial ridicat de resurse regenerabile exploatabile, sustinut de o piata functionala de Certificate Verzi;

Romania nu are probleme cu respectarea angajamentelor asumate prin Protocolul de la Kyoto;

Interconectarea sistemelor de transport al energiei electrice şi al gazelor naturale cu sistemele similare ale ţărilor vecine.

Puncte slabe: serie de instalatii de producere, transport si distributie a energiei partial

invechite si depasite tehnologic, ce nu respecta cerintele de mediu;

6

dependenta crescanda de importul de hidrocarburi, in sectorul gazelor naturale, depinzand pentru moment de un singur furnizor;

Eficienţa energetica redusă pe lantul productie-transport-distributie-consumator final;

Organizarea sectorului de producere a energiei electrice pe filiere tehnologice;

Performante sub potential ale companiilor energetice cu capital de stat; Existenta unor distorsionari de preturi la consumatorii finali; Capacitate redusa de cercetare-dezvoltare-diseminare in sectorul energetic; Lipsa unor planuri privind modernizarea sistemelor de alimentare cu energie termica

din sisteme centralizate versus incalzirea individuala a locuintelor in mediul urban.

Oportunitati: Romania are o pozitie geografica favorabila pentru a participa activ la

dezvoltarea roiectelor de magistrale pan-europene de petrol si gaze naturale; Existenţa pietelor fizice si financiare de energie, precum si acces la piete

regionale de energie electrica si gaze naturale cu oportunităţi de realizare a serviciilor de sistem;

Climat investitional atractiv atat pentru investitorii straini cat si autohtoni, inclusiv in procesul de privatizare al diferitelor companii;

Cresterea increderii in functionarea pietei de capital din Romania, deschizandu-se posibilitatea listarii cu succes la Bursa a companiilor energetice;

Liberalizarea integrala a pietelor de energie si gaze naturale în anul 2007; Oportunitati crescute de investitii in domeniul eficientei energetice si al

resurselor energetice regenerabile neutilizate; Accesarea Fondurilor structurale.

Amenintari: Rezervele exploatabile de titei, gaze naturale si uraniu sunt limitate, in conditiile in

care nu au fost descoperite noi zacaminte importante; Volatilitatea preţurilor la hidrocarburi pe pieţele internaţionale; Posibilitatea aparitiei unor efecte negative asupra concurentei in sectorul energetic la

nivel european, datorita tendintelor de concentrare din industria energetica; Un ritm ridicat de crestere a cererii de energie in contextul relansarii economice; Existenta inca a unor arierate la nivelul unor companii din sector precum si a

sistemului de compensare financiară între agenţii economici pe piaţa energiei; Pondere ridicata a populatiei prezinta un grad de vulnerabilitate ridicat la preturi ale

energiei apropriate de nivelul mediu european; Lipsa de instrumente fiscale pentru sustinerea programelor de investitii in eficienta

energetica, utilizarea resurselor regenerabile si dezvoltarea serviciilor energetice.

7

III. Prezentarea Acquis-ul comunitar in domeniul energetic1. Temeiul juridic: tratatele constitutive

La o prima vedere, s-ar putea afirma ca o buna parte din tratatele constitutive ale Comunitatilor Europene a fost consacrata diferitelor aspecte ale politicii energetice.Astfel, Tratatul institutind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, intrat în vigoare în 1952, a creat cadrul juridic al pietei unice a carbunelui începând cu 10 feburarie 1953. Regulile fundamentale au fost stabilite în special de Art. 4 al Tratatului, care interzicea aplicarea de taxe vamale sau taxe cu un efect echivalent asupra carbunelui si produselor din carbune provenite din statele membre, precum si impunerea de restrictii cantitative. Construit în jurul principiului concurentei reglementate, Tratatul de la Paris cuprindea nu numai reguli împotriva întelegerilor, concentrarilor si pozitiilor dominante, ci interzicea si discriminarile prin preturi, practicile discriminatorii, concurenta neloiala.Se urmarea astfel asigurarea unui acces egal al cumparatorilor la sursele de productie. Tratatul si-a încetat aplicarea în iulie 2002, fiind singurul dintre tratatele de baza care a fost încheiat pentru o perioada determinata: 50 de ani. Aranjamentele si realizarile obtinute pe baza sa au fost însa preluate în cadrul Comunitatii Europene printr-o serie de masuri tranzitorii adoptate înaintea încetarii aplicarii sale, precum Decizia nr. 2002/234/CECO privind consecintele financiare ale expirarii Tratatului CECO si fondul pentru cercetare în domeniul carbunelui si otelului, si Decizia nr. 2002/596/CE privind consecintele expirarii Tratatului CECO asupra acordurilor internationale încheiate de aceasta.La rândul sau, Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Energiei Atomice, intrat în vigoare în 1958 constituie temeiul juridic pentru legislatia comunitara si actiunile într-un alt sector energetic important, acela al energiei atomice. Tratatul acorda prioritate cercetarii si dezvoltarii în domeniul energeticii nucleare, iar în capitolul al XI-lea

8

defineste principiile pietei interne a energiei nucleare – eliminarea taxelor vamale, a celor cu efect echivalent si a restrictiilor cantitative în comertul cu materii prime si materiale nucleare, libera circulatie a persoanelor si mcapitalurilor, formarea libera a preturilor prin confruntarea cererii cu oferta, si interzicerea preturilor discriminatorii. De asemenea, el stabileste reguli stricte si competente ale Comisiei Europene în materia sigurantei nucleare, atât în ceea ce priveste supravegherea si controlul sigurantei instalatiilor nucleare, cât si cu privire la protectia sanitara a lucratorilor si populatiei împotriva radiatiilor nucleare.Tratatul instituind Comunitatea Europeana, intrat în vigoare tot în 1958, cuprinde si el o serie de dispozitii esentiale pentru crearea si consolidarea pietei interne unice în domeniul energiei: regulile de concurenta (antimonopol si privind ajutoarele de stat), precum si cele care interzic discriminarile prin instrumente fiscale. O serie de alte dispozitii relevante sunt cuprinse în titlurile XVI – Industria , XV – Retelele trans-europene de transport, XVIII – Cercetarea si dezvoltarea tehnologica, XIX – Mediul încojurator si XX – Cooperarea pentru dezvoltare. Nici unul din aceste titluri nu cuprinde însa dispozitii exprese privind sectorul energetic, ci dispozitii „orizontale”, menite sa se aplice tuturoractivitatilor de tipul respectiv desfasurate la nivel comunitar.

2. Legislatia comunitara adoptata pe baza tratatelor constitutiveAcquis-ul comunitar în acest domeniu reflecta cele trei obiective majore ale politicii comunitare, respectiv asigurarea surselor de aprovizionare, realizarea unei piete unice concurentiale pentru resursele energetice si protectia mediului înconjurator (prin respectarea sigurantei nucleare si utilizarea surselor regenerabile de energie).

a.) Asigurarea surselor de aprovizionare si utilizarea rationala a energieiAceasta preocupare constanta a UE poate fi definita ca posibilitatea de a asigura satisfacerea permanenta a nevoilor esentiale de energie prin intermediul, pe de o parte, a resurselor interne suficiente si exploatate în conditii economice si ecologice acceptabile si, pe de alta parte, a surselor externe accesibile, diversificate (pentru a nu crea dependenta) si stabile.În sensul acestei definitii, situatia Uniunii nu este înca satisfacatoare pentru ca în ciuda eforturilor consimtite de statele membre înca din 1973, a dezvoltarii eficientei energetice si a semnificativei reduceri a dependentei de titei si produse petroliere importate, UE este înca dependenta în prezent de surse externe de aprovizionare pentru circa 50% din necesar. Or, 3 rezolutii adoptate de Consiliu la 17 decembrie 1974, dintre care una a aprobat primul program comunitar de actiune în domeniul utilizarii rationale a energiei, au stabilit ca obiectivul reducerii dependentei de sursele externe si diversificarii acestora ar fi trebuit atins în 1985.Programul comunitar pentru utilizarea rationala a energiei arata clar legatura dintre nevoia de asigurare a surselor de aprovizionare si eficienta energetica în politica UE în domeniul energiei. În cadrul aplicarii acestui program, Consiliul a adoptat masuri pentru cresterea eficientei energetice, începând cu instituirea “orei de vara” si pâna la recomandari privind utilizarea rationala a energiei consumate de autovehicule, aparate electrocasnice, întreprinderi industriale, în sectorul constructiilor etc.

9

În 1991 a început aplicarea programului legislativ si financiar SAVE, destinat promovarii eficientei energetice (în prezent reglementat prin Decizia nr. 647/2000/CE, acoperind anii 1998-2002) si urmarind în esenta reducerea intensitatii energetice pe unitatea de produs intern brut si protejarea mediului înconjurator împotriva emisiilor de dioxid de carbon.Dincolo de cresterea eficientei energetice, asigurarea surselor de aprovizionare a constituit o constanta a politicii comunitare în domeniul energiei, obiectivul fiind urmarit prin seturi de masuri si reglementari specifice diferitelor categorii de resurse energetice.Astfel, în privinta aprovizionarii cu carbune, politica aplicata sub imperiul Tratatului CECO a condus la rezultate pozitive. Evolutia pietei interne a carbunelui a înregistrat patru faze: expansiunea (1953-1957), reculul (1957-1973) cauzat de gravele probleme de restructurare industriala si de competitivitatea scazuta în raport cu alte surse de energie si în special cu cea nucleara si cu titeiul, stabilizarea, dupa socul petrolier de la începutul anilor ’70, si contractia pietei combustibililor solizi începând din anii ’90, manifestata prin reducerea livrarilor de origine comunitara si a importurilor.Cât priveste aprovizionarea cu hidrocarburi, pentru stabilizarea acestei piete, Consiliul a adoptat în 1976 Directiva nr. 76/491/CEE instituind procedura de informare si de consultare asupra preturilor de aprovizionare cu titei si asupra preturilor de comercializare a produselor petroliere (în prezent abrogata si înlocuita prin Directiva nr. 99/280/CE). Asemenea masuri, care contribuie la transparenta si la asigurarea previzibilitatii evolutiilor pietei, au fost însotite de masuri de prevenire a penuriei în caz de criza petroliera, constând în special în instituirea obligatiei de a constitui stocuri nationale de titei brut si produse petroliere, având o anumita structura si în anumite conditii de depozitare, al caror volum trebuie sa corespunda, pentru statele care nu sunt producatoare de titei, unei durate de cel putin 90 de zile de consum intern (Directiva nr. 68/414/CEE a Consiliului, modificata si completata prin Directiva nr. 98/93/CE a Consiliului). Dimensiunea rezervelor se reduce, potrivit unui algoritm specific, pentru statele membre producatoare de titei. Aprovizionarea cu combustibili nucleari, potrivit Art. 52 al Tratatului CEEA, trebuie sa se faca cu respectarea principiului accesului egal la resurse si conform politicii comune de aprovizionare. Acelasi text interzice orice practica urmarind asigurarea unei pozitii privilegiate pentru anumiti utilizatori, si creeaza Agentia de aprovizionare, organizata potrivit articolelor 53 si 54 ale Tratatului, al carui statut a fost adoptat de catre Consiliu si a carei activitate este controlata de catre Comisia Europeana. Agentia este singura care are dreptul de a încheia acorduri custate din afara Uniunii, sau cu organizatii internationale, pentru aprovizionarea cu materii prime si materiale nucleare.

b.) Crearea si dezvoltarea unei piete a energiei – componenta a pietei interne uniceObiectivul cel mai important însa, pentru atingerea caruia sunt necesare cele mai mari eforturi, inclusiv politice, îl constituie liberalizarea si integrarea pietelor energiei electrice si gazului natural. Aceasta implica, pe de o parte, aplicarea regulilor concurentei asupra monopolurilor existente în domeniul producerii, transportului si distributiei de electricitate si gaz, chiar daca asemenea întreprinderi îndeplinesc misiuni de interes economic general. Pe de alta parte, este necesara supravegherea pietelor si cooperarea între autoritatile nationale pentru a realiza interconectarea sistemelor nationale de transport în domeniul electricitatii si gazelor.

10

În cea dintâi privinta, Directiva nr. 90/377/CEE a Consiliului privind procedura comunitara de îmbunatatire a transparentei preturilor gazului si energiei electrice vândute consumatorilor industriali obliga statele membre sa comunice preturile, elementele de calculatie ale acestora, precum si structura consumului intern catre Eurostat, de doua ori pe an.Aceasta comunicare bi-anuala este urmata de publicarea de catre Eurostat a cifrelor agregate, dupa analiza individuala a pertinentei acestora pentru a detecta eventualele anomalii, ceea ce constituie de fapt un mecanism de prevenire a distorsionarii preturilor.Eforturile de liberalizare a celor doua sectoare au continuat, conducând în noiembrie 1994 la o întelegere în cadrul Consiliului asupra a patru teme majore: deschiderea productiei de energie electrica spre concurenta, separarea contabila a activitatilor întreprinderilor integrate, transparenta obligatiilor de serviciu public si definirea rolului operatorilor de retele. A fost de asemenea convenit principiul deschiderii pietelor si în alte privinte decât productia de energie. În cea de a doua directie, a supravegherii pietei si cooperarii între autoritatile nationale pentru interconectarea retelelor de transport si distributie, rolul major îl joaca alte doua directive ale Consiliului, nr. 90/547/CEE si nr. 91/296/CEE privind tranzitul energiei electrice, respectiv al gazelor naturale prin marile retele de transport, adica tranzitarea a cel putin unei frontiere interne a Uniunii. Directivele prevad ca negocierea contractelor sa aiba loc între entitatile care opereaza retelele si, dupa caz, entitatile din statele membre care raspund de importul si exportul de gaze naturale. Contractele încheiate trebuie sa respecte principiile liberei circulatii a marfurilor, fara a periclita siguranta aprovizionarii si a afecta calitatea serviciilor. Comisia Europeana si autoritatile statelor membre tranzitate trebuie sa fie informate de operatorii retelelor despre situatia contractelor încheiate si despre operatiunile de tranzit efectuate.

c.) Retelele energetice trans-europeneTranzitul electricitatii si gazelor naturale dintr-un stat membru în altul, prin interconectarea retelelor de transport, evidentiaza o alta preocupare majora a politicii comunitare în domeniul energiei, si anume crearea unor retele energetice trans-europene, componenta fireasca a procesului de desavârsire a pietei interne a energiei. Parlamentul European si Consiliul au adoptat Decizia nr. 96/391/CE, prin care au fost stabilite liniile directoare ale dezvoltarii retelelor trans-europene în sectorul energiei: pentru retelele electrice, racordarea retelelor izolate la retelele europene interconectate, dezvoltarea interconectarilor între statele membre si a celor interne care le conditioneaza pe primele si dezvoltarea legaturilor cu statele terte din Europa si bazinul mediteranean, iar pentru retelele de gaze, introducerea gazului natural în noi regiuni, racordarea retelelor izolate la cele trans-europene si cresterea capacitatilor de transport, primire si depozitare, precum si diversificarea surselor si a cailor de distributie a gazului natural.Decizia care defineste liniile directoare cuprinde si o lista a proiectelor de interes comun care au fost identificate, însumând un necesar de investitii de nu mai putin de 18 miliarde euro. Finantarea acestor proiecte, cu impact major asupra pietei celor doua resurse, revine în principal operatorilor, însa în unele cazuri pot fi mobilizate instrumente financiare ale Uniunii si, în special, împrumuturi acordate de Banca Europeana de Investitii (BEI). Progrese majore au fost deja realizate în sectorul gazului natural, constatându-se ca în

11

privinta proiectelor prioritate în domeniul energiei electrice exista probleme administrative, financiare si de mediu care încetinesc aplicarea lor.Crearea retelelor trans-europene de transport are de asemenea un impact asupra relatiilor cu statele terte, interconectari operându-se cu Norvegia, statele din Europa centrala si rasariteana si unele state mediteraneene.Reteaua electrica CENTREL, care acopera Polonia, Republica Ceha, Slovacia si Ungaria, a fost conectata la principala retea trans-europeana, UCPTE, în 1995. Extinderea UCPTE la celelalte state din Europa rasariteana, inclusiv România si în zona Balcanilor este în plina desfasurare, iar extinderea retelelor de gaze naturale inclusiv catre spatiul Comunitatii Statelor Independente face obiectul unor studii de fezabilitate detaliate. Obiectivul este sustinut si de un program comunitar, “Synergy”, menit sa finanteze proiecte si studii comune ale statelor membre cu statele terte.Comunitatile (CE, CECO, CEEA) sunt de asemenea parte la Carta Europeana a Energiei, aprobata prin Decizia nr. 98/181/CE, CECO, Euratom a Consiliului si Comisiei. Carta promoveaza cooperarea pe termen lung a tuturor statelor europene în domeniul energiei, oferind cadrul juridic pentru respectarea principiilor concurentei, transparentei, suveranitatii asupra propriilor resurse, raspunderii poluatorilor pentru daunele aduse mediului, neutralitatii fiscale si limitarii cazurilor de privilegii acordate statelor sau operatorilor economici în domeniu.

d.) Siguranta nuclearaNormele aplicabile în aceasta privinta sunt de doua tipuri. Pe de o parte, potrivit Art. 31 al Tratatului Euratom, la propunerea Comisiei, Consiliul adopta norme de baza pentru protectia populatiei si a lucratorilor împotriva riscurilor radiatiilor ionizante. În acest context se înscrie Regulamentul nr. 3954/87/Euratom al Consiliului pentru stabilirea nivelului maxim admisibil de contaminare radiaoctiva a alimentelor în urma unui accident nuclear, care permite Comisiei sa ia masuri directe si care a fost urmat de o serie de alte regulamente privind importul si exportul de produse alimentare în functie de producerea unor accidente nucleare: regulamentele nr. 2219/89/CEE al Consiliului si nr. 737/90/CEE.La rândul sau, Directiva nr. 96/29/Euratom a reglementat standardele de siguranta de baza pentru protectia sanatatii lucratorilor si a populatiei împotriva riscurilor generate de radiatiile ionizante. În temeiul aceluiasi Art. 31 au fost adoptate acte normative privind supravegherea si controlul transferurilor de deseuri si substante radioactive între statele membre, precum si la intrarea si iesirea din Comunitate: directivele nr. 92/3 si nr. 1493/93 ale Consiliului. De asemenea, Directiva nr. 97/11/CE a Consiliului a modificat si completat Directiva nr. 85/337/CEE privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului pentru a include si obligativitatea evaluarii riscurilor nucleare.

12

IV. Implicatiile aderarii la UE asupra Romaniei in domeniul energetic

Implicatiile aderarii la UE asupra Romaniei in domeniul energetic sunt urmatoarele: Initierea unor analize privind alimentarea si cererea de energie pe termen lung; Elaborarea unui plan de actiune pentru eficienta energetica; Implementarea unui plan de actiune privind biomasa; Dezvoltarea unui plan de interconectare si facilitarea realizarii proiectelor prioritare

de infrastructura care sa contribuie la diversificarea alimentarii si integrarea pietelor regionale in piata interna a UE, cu recunoasterea rolului primordial al operatorilor economici in aceste proiecte;

Eficientizarea dialogului energetic Rusia-UE, inclusiv prin ratificarea de catre Rusia a Tratatului Cartei Energiei si finalizarea negocierilor privind Protocolul de Tranzit;

Dezvoltarea unei strategii vizand promovarea conceptului pietei interne in tarile invecinate Uniunii;

Asigurarea unei prioritati adecvate pentru sectorul energie in programul de cercetare FP7;

Imbunatatirea transparentei pietelor de energie, in particular in privinta datelor despre capacitatile de stocare si stocuri petroliere;

Organizarea unei dezbateri la nivel european in legatura cu viitorul energiei nucleare, cu informarea corecta a cetatenilor europeni privind situatia actuala din domeniul energetic, avantajele si dezavantajele acestei forme de energie, progresele facute in domeniul securitatii nucleare si a managementului deseurilor radioactive.

13

Directiile de actiune ale politicii energetice a Romaniei, convergente cu cele ale ale politicii energetice a Uniunii Europene, sunt: cresterea securitatii alimentarii cu energie; alegerea unui mix de energie cu accent pe utilizarea carbunelui, energiei nucleare si

resurselor energetice regenerabile care sa confere sectorului energetic competitivitate si securitate in aprovizionare;

imbunatatirea competivitatii pietelor interne de energie si participarea activa la intariream pietelor regionale si a schimburilor transfrontaliere;

cresterea eficientei energetice, inclusiv pentru asigurarea unei dezvoltari durabile; asigurarea investitiilor pentru cresterea capacitatii de inovatie si dezvoltare

tehnologica, ca modalitate de sustinere a actiunilor precedente; realizarea obiectivelor de protectie a mediului si reducere a emisiilor de CO2; participarea proactiva la eforturile Uniunii Europene de formulare a unei politici

energetice pentru Europa, cu urmarirea si promovarea intereselor Romaniei, in domeniu.

Avand in vedere aceste directii principale de actiune, obiectivele prioritare ale dezvoltarii sectorului energetic din Romania, sunt urmatoarele: mentinerea suveranitatii nationale asupra resurselor primare de energie si

respectarea optiunilor nationale in domeniul energiei; mentinerea dependentei de resurse energetice primare din import la un nivel

acceptabil; consolidarea, in cadrul stabilit la nivel european, a relatiilor de colaborare cu tarile producatoare de hidrocarburi, precum si cu cele de tranzit; diversificarea surselor de aprovizionare si a rutelor de transport; incheierea de contracte pe termen lung pentru gaze naturale din import, cu respectarea regulilor concurentiale, pentru a diminua riscurile de intrerupere a furnizarii si pentru stimularea investitiilor in domeniu; abordarea comuna cu tarile UE a problemelor referitoare la protectia infrastructurii

critice din sistemul energetic in lupta impotriva terorismului; continuarea dezvoltarii pietelor concurentiale pentru energie electrica, gaze naturale si

servicii energetice; liberalizarea tranzitului de energie si asigurarea accesului permanent si

nediscriminatoriu la retelele de transport si interconexiunile internationale; continuarea procesului de restructurare, crestere a profitabilitatii si privatizarii in

sectorul energetic (privatizarea se va realiza atat cu investitori strategici, cat si prin listarea pe piata de capital);

imbunatatirea eficientei energetice pe intregul lant: resurse-producţie-transport distributie - consum;

promovarea producerii energiei pe baza de resurse regenerabile, astfel incat consumul de energie electrica realizat din resurse regenerabile de energie electrica sa reprezinte 33% din consumul intern brut de energie electrica, adica circa 11% din consumul intern brut de energie in anul 2010;

sustinerea activitatilor de cercetare-dezvoltare si diseminare, inclusiv prin cooperarea cu diferite institutii din tarile membre UE in cadrul Programului Cadru de Cercetare

14

(FP 7) al Uniunii Europene 2007-2013, precum si prin Programul Cadru pentru Competitivitate si Inovare-componenta Energie Inteligenta pentru Europa;

reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului inconjurator.

V. Concluzii

Evolutia cererii de energie si a resurselor energetice primare pe plan international nu permite luarea in considerare a scenariilor care au ca baza un pret scazut al energiei pe termen lung.Imbunatatirea eficientei energetice, cresterea ponderii surselor regenerabile si diversificarea surselor de alimentare cu energie primara reprezinta prioritati generale pentru tarile importatoare de energie.Romania dispune de rezerve importante de carbune, de un potential hidroenergetic economic amenajabil relativ important si de un potential tehnic amenajabil de resurse regenerabile semnificativ, ceea ce constituie premise favorabile sustinerii dezvoltarii sectorului energetic pe termen lung.In conditiile cresterii prognozate in urmatorii ani a pretului la hidrocarburi si in conditiile dependentei de o sursa unica de aprovizionare cu gaze naturale din import, productia de energie pe baza de carbune si energia nucleara, reprezinta principalele optiuni pentru viitor.In Romania, consumul de energie primara pe locuitor este de peste 2 ori mai mic decat media consumului inregistrata in UE 25.Pe fondul cresterii economice si a cresterii consumului de energie primara, dependenta de import a crescut de la 22,5% in 2000 la circa 34% in 2005.

15

Romania a reusit sa decupleze cresterea consumului de energie de cresterea economica. Industria, transporturile si sectorul rezidential reprezinta cea mai mare pondere in consumul final.

Bibliografie

1.Acquis-ul comunitar in domeniul energetichttp://eufinantare.info/uniuneaeuropeana/capitole_negociere.html2. Barbulescu Iordan Gheorghe – UE de la economic la politic, Editura Tritonic, Bucuresti, 2005 3. Bidilean Vidu - Uniunea Europeana: institutii, politici, activitate, Editura Agroprint, Timisoara, 2000.4. Birzea Cezar - Politicile si institutiile Uniunii Europene, Editura Corint, Bucuresti, 2001.5. Planul de acţiuni prioritare pentru integrare europeană decembrie 2005-decembrie 2006, criterii economice, criterii politice, asumarea angajamentelor de stat membru.http://www.mie.ro/_documente/dialog_Ro_UE/PLAN3_Capitole_acquis_2005_2006.pdf6. Profiroiu Marius, Popescu Irina - Politici europene, Editura Economica, Bucuresti, 2003.7. Serban Radu - Romania in Uniunea Europeana, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2007.

16