Anul X. _ Oct.—Nov. 1921. Nr. 10—11.

CULTURA CREŞTINĂ revistă lunară

Redacţ ia ş i Admin i A b o n a m e n t u l : Redactor j e s p o n z a b i l r

s traţ ia: P e an . . . 4 0 lei . Dr. Victor Macave iu Blaj ( T r a n s i l v a n i a ) . P e ş a s e l u n i . 2 0 lei . BLA1.

A c t u a l i t ă ţ i .

„Al Vlll-lea sinod ecumenic". Intr 'o şed in ţă din p r imăva ra a sf . 'Sinod al b iser ic i i a u t o -

chefale române, 1. P . Sf. Sa Mi t ropo l i t u l -P r ima t Miron a venit cu ideea unui s inod e c u m e n i c c o n v o c a t de că t ră biser ic i le o r todoxe . In p r o p u n e r e a sa Mit ropol i tu l P r i m a t a Concretizat şi câ teva din punc te le , ce ar fi să se d i scu te în acel s inod ecumen ic , punc te pe cari le -am r e p r o d u s şi noi, într 'o „ î n s e m n a r e " a revistei noas t r e (nr. 6—921).

Iar acum, zilele t r ecu te , cu prilejul desch ider i i ses iuni i de t o a m n ă a a c e l u i a ş s j . S inod , a tâ t I. Preasf in ţ ia Sa , câ t şi Ministrul Cul te lor , Dl O. Goga, au anunţat lumii romaneş t i , că pregă t i r i l e pen t ru aces t s inod sunt pe calea cea mai bună , că ar fi câş t iga tă a d h e s i u h e a Pa t r ia rh i lor or todoxi delà C o n s t a n -t inopol , Ant iochia şi Ie rusa l im, şi că s inodul va avea loc la B u c u r e ş t i !

Va să zică, d u p ă s iboare le ecumenice delà Niceea , C o n -s tan t inopol , Ca lchedon , Efes, etc., vom avea unul , „al VIII- lea", la — B u c u r e ş t i !

Ori cât a r fi de măgul i to r pen t ru n e a m u l r o m â n e s c , ca is tor ia biser ic i i un iversa le să poa t ă înregis t ra c ândva şi cap i ta la ţării noas t r e în r ându l cetăţ i lor , cari au văzut a tar i adunăr i ale episcopi lor din toa tă lumea , să ne fie pe rmis , a crede şi a o spune , că va t rebui sà r e n u n ţ ă m la a c e a s t ă glor ie , pen t ru simplul motiv, că a facerea n i - se pare p rea puţ in s e r ioasă , câtă v reme b ise r ica o r todoxă de as tăz i , din toa te p ă r ţile lumii , es te prea puţin pregă t i tă ea î n sa ş , în vederea unu i a t a re s inod.

© B.C.U. Cluj

Iniţ iatorii mişcări i nu şi-au dat s eamă de o m u l l , m e d e

ches t iun i , în s t r ânsă legă tură cu proiectul aces tu i s i n ^ d ' Intâiu de toate , mai mari i de azi ai biser ici i o r t o t » v ° X e

r o m â n e nu-ş i dau s eamă , că biser ic i le numi te „ o r t o d o x e " ni* reprez in tă decâ t o mică par te a c reş t in i smulu i , că mai b i n e de un mileniu, de când c reş t ină ta t ea es te ruptă în două t a b e r e mari , un i ta tea c reş t ină tă ţ i i nu o reprez in tă şi prin u rmare e c u -men ic i t a t ea unui s inod nu o cons t i tue s inguri ep iscopi i b i s e -r icelor o r todoxe .

Ei uită ceeace s p u n e is tor icul b i se r icesc Socrate (Hist , Eccl . II 17) din gu ra Pape i Iuliu I, în legătură cu concil iul delà Antiohia , a. 341, că: „ regula b i se r i cească (/.«vai) op r e ş t e ca b iser ice le să s t a to rească c a n o a n e , fără de j u d e c a t a (nuQÙ yvwfoir) ep i scopulu i delà R o m a " : T o t aşa s p u n e şi Sozomen (Hist . Eccl . III 10): es te lege sfântă, că n imic nu es te valid, din aceea- ce se ho tă re ş t e , fără de j u d e c a t a ep i scopu lu i din R o m a !

Iniţ iatorii noş t r i nu-ş i a d u c amin t e nici m ă c a r de ceeace -spune „ î n d r e p t a r e a Legi i" pub l i ca t ă în zilele lui lo; Mathe i "Voevod B a s a r a b la a. 1652 în Târgov i ş t e , d e s p r e cele 7 s ă -iboare, că ele g'au făcut fiind de faţă, ori ch ia r fiind „mai ma re" , la atari s ăboa re , Pa t r i a rhu l delà Roma cea veche , ori „ i spravn ic i i " lui, că P a t r i a r h u l delà Roma veche „ în tăr ia luc ră r i le să-borului", şi că pe aces t pa t r i a rh a c e e a ş „ î n d r e p t a r e a Legii" îl sa lu tă ca pe „păr in te le pă r in ţ i lo r - întru H r i s t o s " şi ca pe „ s t ăpânu l a toate adever i t e le Apos to les t i B e s e a r i c i " !

Nu mai amin t im, că a c e e a ş „ î n d r e p t a r e a Legi i " la g lava 388 v o r b e ş t e desp re „Săboru l a o p t a " delà F lo ren ţ i a , ca re „ făcu tu - se -au în anii 1430 ( s i c ! ) d e l à n a ş t e r e a lui H r i s t o s " , unde . f ă r ă de Kir M a r k o e f e s e a n u l . . . alţii toţ i au voit şi au iscăl i t ; i a r aceia ce e ra în ce ta tea Ţ a r i g r a d u l u i , cliricii şi că lugăr i i şi egumeni i , nu vrea î m p r e u n ă să s lu jească sau să p o m e n e a s c ă pe cei ce venia de acolo, ci făcea pe dînşii ca p e n iş te p a g i n i , cât s e - au a m e s t e c a t ei cu Lat in i i . . . "

- . . . Ş i pe u r m a lui Marcu Efeseanul şi a Grec i lo r delà Ţa r ig rad , cari au l epăda t s ăbo ru l al VUI-lea de là F lo ren ţa , merge şi sfântul S inod delà B u c u r e ş t i ?

Dar înafară de c h e s t i u n e a acea s t a p r inc ip i a l ă : d a c ă se p o a t e t inea un s inod e c u m e n i c , de là care să l i p sească tocmai p a r t e a aceea a biserici i c reş t ine — cea mai mare ca n u m ă r şi t o toda t ă cea mai pl ină de vieaţă , — carea r ecunoaş t e de cap pe Pa t r ia rh i i delà Roma, pe u rmaş i i ace lora cari au „ în tăr i t"

© B.C.U. Cluj

Nr . IO- 11. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 2£3.

ceeace porunci ră sfintele S ă b o a r e şi au fost „Stâlpii P r a v o s l a -viei" (vezi : g lava 388: Săborul al pa t ru lea ! ) — în afară de a c e a sta , sunt a tâ tea al te g reu tă ţ i de învins , p â n ă la rea l izarea cu rod a unui s inod ecumenic , pus la cale de cătră b iser ice le o r todoxe .

Lipseş te în t re aces tea biserici con tac tu l viu, m u n c a t e o -log ică -b i se r i cească comună , l ipseş te cul tura teologică a i e rarhi lor ei, l ipseş te cunoş t i in ţa de l imbi, cari să le dee pu t in ţa de a d i scu ta gură la gură p rob lemele mari a le biser ici i o r to doxe , cari a ş t eap tă o des lega re no rocoasă . L ipsesc chiar zilele de pace depl ina, în Serb ia , Grec ia şi Asia mică . Iar ecoul r ă s -boiului se r epe rcu t ează încă în suflete p r e tu t i nden ea şi o m e -nimea încă nu şi-a regăs i t nici pe d e p a r t e echil ibriul suf le tesc . Să nu vorbim de cea mai mare d in t re b iser ic i le o r todoxe , de b iser ica Rusiei , care t r ă ieş te de s igur zile din cele mai gre le , acolo acasă , sub t e roa rea bo l sev imulu i .

' y

Lipsesc şi astăzi teologii mari şj e foarte s l abă t rad i ţ i a şi patrimerrtul cul tural şt ienţif ic al biserici i o r todoxe . D u p ă r u p e r e a definitiva din veacul al XI- lea, în Răsăr i t a î n c e p u t d e c a d e n ţ a . P ă m â n t u l Orientului pare că şi-a p ie rdu t toa tă r o d nicia, soa re le credinţ i i şi al vieţii c reş t ineş t i , ce s t ră luc ia a tâ t de viu în veacur i le de mai îna in te , a a juns umbr i t de nour i , şi cu l tura b i se r i cească a Or ien tu lu i , c a r ea î n t r ecea pe a A p u sului până îîi a c e e a vreme, a î n c e p u t să r ă m â n ă mul t -mu l t îna-poia desvoltăr i i cul turale şi t eo log ice a Apusulu i . Fa ţ ă cu avântu l pu te rn ic al teologiei a p u s e n e , î ncepând cu veacul al XII-lea, în b i se r ica g recească nu găs im nimic nou, iar faţă de s i s temul ştienţific al sco las t ic i smt i lu i , î ncepu t cu veacul al Xl l l - lea , cercuri le teologice şi oameni i biserici i b izan t ine nu au avu t altă ca rac t e r i za re , decâ t că aces t scolas t ic i sm este — ra ţ i ona l i smu l t eo log ic !

Iar, ca să amin t im şi noi una d in t re ches t iuni le , pe cari Mi t ropo l i t u l -P r ima t ar dori să le vadă d i scu ta t e în vi i torul „s inod e c u m e n i c " : ches t iunea m o n a h i s m u l u i or ienta l — t r ebu ie să cons t a t e or ice om n e p r e o c u p a t că, în v reme ce m o n a h i s m u l r ă să r i t ean a în ţepen i t legat de regule le sf. Vasil ie cel Mare , şi orice act ivi tate- m i s s iona ră din p a r t e a bisericii o r t o d o x e a înce ta t , — în Apus , în a c e e a ş vreme, au începu t pr incipi i le şi regule le m o n a h a l e ale unui sf. Bernard , ale unui sf. D o m i n i c ori sf. F ranc ise , să desch idă noui si noui or izontur i de ac t iv i -t ä te re l ig ioasă -cu l tu ra lă , potr iv i tă t u tu ro r nevoi lor sufletului o m e n e s c : delà călugăr i i , cari făceau locuibi le t e rene le ralăşti-

© B.C.U. Cluj

Fag . 254 C U L T U R A CREŞTINA. Nr. 10 11.

n o a s e — p â n ă Ia ace ia cari p r o p o v ă d u i e s c evanghel ia c r e ş t ină şi as tăzi păgâni lor în China ori la Zulukafer i , de là t r a -pis tu l care g răeş te numai a tunc i când sa lu tă pe fratele s ău c u : m e m e n t o mori! — p â n ă la p red ica tor i i ca t ed re lo r din marile cap i t a l e ale lumii , ori p â n ă la mizer icord ianu l ce î n g r i j eş te pe bo lnavi în spi tal , ori pe leproş i , în colonia lor de pe insula J o k o h a i l

Intre a tar i împre jură r i — da te fiind dificultăţile, une le de ordin pr inc ip ia r , al tele de ordin prac t ic , — n i - se pare , nu numai n o u e , ci ch ia r «nor o a m e n i din t a b ă r a o r todoxă (vezi judi ciosul ar t icol al P ro to ie reu lu i Dr. Gh. C i u h a n d u în „Rev i s ta T e o l o g i c ă " delà Sibi iu , nr. 6—7 din a. c ) , că convoca rea unu i

• s inod e c u m e n i c la Bucureş t i es te pr ip i tă , sau — s p u s m a i eufemis t ic — e s t e : „ râvna sfântă a unui gând ce nu ţine s e a m ă de rea l i t a tea vieţ i i!"

D a r d a c ă î n d r ă s n e a ţ a ini ţ iat ivă a I. P. Sf. Mi t ropo l i t -P r i m a t nu poa t e fi rea l iza tă , a şa d u p ă c u m ea se a n u n ţ ă în

\ l ume , mă g â n d e s c t o tu ş — aşa cum văd că se g â n d e s c şi alţii — că sf. S inod al biser ic i i au tochefa le româneş t i ar pu t ea p r e găt i ca lea unui alt s inod ecumen ic , a unu ia veri tabi l , la ca re să ia p a r t e Răsăr i tu l la ola l tă cu Apusul , a ş a cum se făcea în veacur i le p r imulu i mileniu creş t in .

Cu ace la ş sp i r i t de ini ţ iat ivă, şi r i d i cându- se foarte puţ in d e a s u p r a prejudi ţ i i lor Fana ru lu i , b iser ica au tochefa lă r o m â n ă p o a t e deveni p u n t e a de re încopc ia re , de res tabi l i re a uni tăţ i i b i se r iceş t i , pen t ru ca rea de o pot r ivă se roagă Or ientu l ca şi A p u s u l : «pentru un i rea tu turor !"

Acum, când — Ucra ina se uneş t e cu Roma, a c u m când şi n e a m u l u i r o m â n e s c îi s 'au desch i s ochii şi s'a t rezi t din le ta rg ia h ipnozei , în ca rea îl ţ inea ado rmi t şi s u g e s t iona t pol i t ica ru sească , — carea vedea calea cea mai scur tă s p r e Ţa r ig rad d u c â n d tot prin ţăr i „ o r t o d o x e " — a c u m când neamul r o m â n e s c ş i -a regăsi t , prin frăţia de a r m e a r ă s -b t i u l u i mondia l , pe adevăraţ i i săi fraţi, de là o mamă , şi când aceş t i fraţi din A p u s — mai mult şi decâ t g intea g e r m a n ă ori

? s lavă — au toţi un s ingur cap b i se r icesc , pe Pa t r i a rhu l — P a p a d e l à , R o m a , oa r e b i se r ica autochefală r o m â n ă nu t rebuie să -ş i dée s e a m ă de aceea ce marea clipă a istoriei neamului cere delà dânsa , sp re a s igu ra rea dep l ină a vi i torului aces tu i n e a m uni t şi a aces te i tăr l î n t r e g i t e ?

Dr. VICTOR MACAVE1U.

© B.C.U. Cluj

•Nr. 10—11. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 255.

P a g i n i d e filozofie.

Temeiul moralei creştine. Elementele constitutive ale acţiunii morale: elementele extrinseci.

vi. Din cele scr ise până aci rezultă, că omul , fiind ra ţ ional ,

e s t e şi liber. La cons t a t a r ea aces tu i a d e v ă r p r imord ia l , în ce p r i ve ş t e d reap ta cunoş t in ţă a fiinţei noas t r e in t r insece , am a juns , luând în soco t in ţă resu l ta te le t u tu ro r r ami lo r de ş t i in ţă . F u n d a m e n t u l t ra in ic , punc tu l „ubi c o n s i s t a m " al moralei c r e ş t ine, e s t e : l ibe r t a tea omulu i . P e acea s t a se basează , la ace s t adevă r se r educ toate dispozi ţ i i le , t oa te rezul ta te le ş t i inţei etice, adecă prescr ipţ i i le morale i c reş t ine .

S'ar înşe la însă, celce a r socot i , că p o a t e clădi măre ţu l edificiu al morale i numai pe aces t f u n d a m e n t . Ar greşi , cine ar crede, c i l iber ta tea omului es te unica bază a moralei creştine. Şi aievea, l iber ta tea fiind o ac t iv i ta te ra ţ iona lă , t r e b u i e să a ibă şi ea un pr inc ip iu normat iv şi nu p o a t e se lucreze d u p ă încl inăr i le "şi poftele sale, d u p ă p lac , fără a ţ ine s e a m ă de ce e b ine ori ce e rău , de ce e i m p u s ort de ce e opri t , ci t r ebu ie să se a c o m o d e z e unui p r inc ip iu regu la to r , unui î n d r e p t a r s igur, şi a ce s t a e s t e : datorinţa.

Liber ta tea şi, corela t ivul ei, da to r in ţa , s u n t cele d o u e pr incipii , fecunde în efectele lor, din cari se fo rmează a d e v ă r a t a mora lă v redn ică de om. Normat ivu l un iversa l al t u tu ro r a c ţ i u nilor noas t r e , în lumea mora lă , es te legea a d â n c săd i t ă în in t imi t a t ea eului nos t ru , es te legea: obligaţiunii, a datorinţii.

Scopul şirelor, ce u rmează , es te să d i luc idăm, conform pr inc ip i i lor c reş t ine , concep tu l adecva t al da tor in ţ i i . Voim să î n t r e p r i n d e m o anal iză minu ţ ioa să pr inc ip ia lă , a conţ inutului aces tu i t eme iu r egu la to r al acţ iuni lor noas t re , ca cu a tâ t mai mul t să se v ă d e a s c ă sub l imi t a t ea concep ţ ie i moralei c reş t ine , pe s t e ce le la l te s i s t eme zise mora le , făuri te de adversar i i c r e ş t in i smului şi cari — dure re — s u n t a ş a de r ă s p â n d i t e şi, ce e şi mai du re ros , chiar şi u r m a t e , de că t ră p ă t u r a zisă „cu l tă" a omenimi i .

Da to r in ţa es te î nd rep t a ru l l iber tă ţ i i , al act ivi tăţ i i n o a s t r e r a ţ i ona l e , în care d e s p r i n d e m d o u e e lemente ex t r insece şi al te d o u e , in t r insece , cari formează acţ iuni le noas t r e mora l e . E l e -

© B.C.U. Cluj

Pag 256 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 1 0 - 1 1 .

mente le ex t r insece , cari d i rec t ivează lucrăr i le noas t re o m e neş t i , s u n t : scopul ultim, spre care se î n d r e a p t ă în mod conş t ien t ac ţ iunea , şi legea, ca re ne indică mijloacele pot r iv i te pen t ru a jungerea ţ intei dori te . Iară e l emente le in t r insece s u n t b u n ă t a t e a ori r ău t a t ea ine ren tă lucrării din firea sa şi r ău t a t ea ori b u n ă t a t e a ce-i vine lucrări i delà conştiinţa sau i n t en ţ iuneă celui ce s ă v â r ş e ş t e ac ţ iunea .

De unde u rmează , că pen t ru p r i cepe rea depl ină a corela--t ivului l iber tă ţ i i , t r ebu ie să t r a t ă m , ches t iuni le cele mai impor t an t e ale moralei c reş t ine , cum s u n t : s copu l omului , legea morală , b inele şi răul mora l şi conş t i in ţa .

Chia r şi în toiul agi taţ ie i febrile — a aceste i no te c a rac te r i s t ice a indiv idulu i din zilele noas t re , — negreş i t îi vine omului în minte , în m o m e n t e l e de concen t r a r e suf le tească, cel puţ in în formă nedes luş i t ă , î n t r eba rea : care es te rostul vieţii m e l e ? spre ce t ind sforţări le cont inue ale activităţ i i mele fi-l i c e şi p s ih i ce? Ajunge-voiu la un punct , unde să pot z i ce : des tu l , aici mă opresc , aici aflu de bine şi în cong lăsu i re cu toa te cerinţele fiinţei mele, să o d i h n e s c ? Cu al te cuvinte , exis t en ţ a mea are v re -un s c o p , ori nu are , şi dacă are, ca re a n u m e e a c e l a ? x

în t rebăr i i aces te ia , care se iveşte cu a tâ ta inzis tenţă îna in tea judecăţ i i minţii, t rebuie să-i dau un răspuns cel puţ in maralminte sigur, t r ebu ie să- i dau o des lega re d r eap t ă şi în cong lăsu i r e cu date le s igure ale ş t i inţei . In na tură nu se află n imic izolat, f i indcă tot ce ex i s /ă influinţează rec iproc a sup ra tu tu ro r . Rezul ta te le diferiţilor rami ai şti inţei , deş i la apa ren ţa deoseb i te , c o n d u c la ace laş s cop , pen t rucă toate adevă ru r i l e par ţ i a le se comple tează şi se u n e s c într 'o s inteză supe r ioa ră şi in tegra lă .

M â n e c â n d din aces te cons idé ran te de o abso lu tă cer t i tud ine , mi-se prez in tă , pr ivi tor la ches t iunea ce ne preocupă, , în mod irezis t ibi l , u rmă toa rea d i l emă: dacă exihtinţa mea are un s cop ul t im, mă pr iveş te foarte de a p r o a p e să-1 cunosc şi să aflu mijloacele, cari mă conduc la a jungerea lui, iar dacă mi - se s p u n e , că v ieaţa mea nu are nici un s cop supe r io r şi u l t im, ci e a s e m e n e a luntrei pă răs i t e în mijlocul valur i lor furibunde şi l ă sa tă desfăşurăr i i î n t â m p l ă t o a r e a even imen te lo r nep revăzu t e , a tunci , cu a tâ t mai mult, mi-se i m p u n e înda to r i r ea , de a cerca , cu ajutorul t u tu ro r mijloacelor, ce-mi s tau la î n d e -

© B.C.U. Cluj

Nr. 10 11. C U L T U J U C M ^ r a

mână , să aflu, d a c ă e adevă ra t ă aceas t ă vorbă, ori n u ? — Or , deja la pr ima înfăţ işare, pa r t ea a doua a dilemei se pa re imposib i lă . Şt a ievea. Legile fisiologiei vege ta le , ori acele ale fisiologiei a n i male, s tab i lesc funcţiunile şi a celor mai n e î n s e m n a t e păr t ice le , doved ind prin a c e a s t a finalitatea lor. C o n s t a n t şi In acelaş ch ip nu se lucrează, d e r â t numa i în vede rea ajungeri i unei ţ in te p res tab i l i t e . Mai mult, în n a t u r ă aflăm chiar şi o a n u m i t ă iera rh ie în rându l scopur i lo r pa r t i cu l a re , ca re a ra tă ne îndoe ln ic ex is ten ţa unui pl*n general unic , la înfăptu i rea căruia concurg toa te ţ intele par t icu lare . Astfel e ş t iut , că lumea minera lă se r veş te celei vegetale , iar aceas t a , la rândul său , celei an ima le şi toa te sun t î n d r e p t a t e spre a sa t isface nevoi lo r omulu i . Şi acum, d a c ă chiar si molecula cea mai n e î n s e m n a t ă are un rost, a re o ţ intă în univers , e oare posibi l , ca omul, s i a g u r a fiinţă ra ţ iona lă şi l iberă pe pământ , să nu a ibă nici un s c o p ? Nu! Căci a ce a s t a ar fi în con t raz icere cu î n s u ş concep tu l perfecţ iuni i , ce o ocupă omul în scara on to log ică a fiinţelor. Omul c u p r i n d e în sine toa te perfecţ iuni le ontologice ale lumii minera le şi ve getale şi le în t rece n e s p u s de mult, prin aceea , că are intel i gen ţă şi voe liberă. Dacă celelal te fiinţe au un scop , î n t rucâ t există şi ope rează , cu atât mai vâr tos va avea omul , a cărui ex i s ten ţă e mai c o m p r e h e n s i v ă , fiind capabi l de a des făşu ra o ac t iv i ta te mai compl ica tă şi mai rodnică în efectele ei, pen t ru în t reg uni/versul, decât toa te celelalte fiinţe n e c u v â n t ă t o a r e .

T rebu i e să fixăm însă bine un adevăr . Anume, în t re t inta 7 »

fiinţelor n e c u v â n t ă t o a r e şi a ceea a omulu i , ori, mai bine zis, între a jungerea ei. es te o diferenţă esenţ ia lă .

Fi inţe le n e c u v â n t ă t o a r e tind, ori, mai bine zis, sunt m â nate , în mod iresist ibil , de legile s tabi le ale organiza ţ ie i lor fiziologice, la a jungerea s copu lu i lor, fără ca să-1 c u n o a s c ă . Omul , fiinţa ra ţ ională , îşi cunoaşte s copu l şi tinde- la a junge rea lui în mod liber, având numa i ob l iga ţ iunea mora lă , de a-şi î nd rep ta acţ iuni le sale în chip potr ivi t scopulu i său. E o î m pre jura re aceas ta , n e s p u s de pre ţ ioasă , p e n t r u c ă ara tă demnitatea şi puterea inerentă firii noas t re , ca re ne ridică la un g rad specific super io r a i i m a l e l o r n e c u v â n t ă t o a r e .

D u p ă c e , din cons ide ra r ea firii noas t r e , am stabi l i t a d e vărul indiscutabi l , că ex i s tăm pentru un scop, se naş te în chip necesa r î n t r e b a r e a : care anume este scopu l , pen t ru care s u n tem cTeaţi? R ă s p u n s u l la a cea s t a în t rebare îl d ă : conştiinţa

© B.C.U. Cluj

Pag. 258 v C U L T U R A C R E Ş T I N A . Nr. 1 0 — U .

n o a s t r ă . Glasul a c e s t a ta in ic , sădi t în inimele noas t r e din pa r t ea înţe lepciuni i veşn ice , ne s p u n e apr ia t , că noi s u n t e m creaţ i pentru datorinţa, că scopul exis tenţe i noas t r e e s t e : î m p l in i rea da tor in ţe i d ic ta te de conş t i in ţă . Ş o a p t a a cea s t a l ă u n t r ică ne î n d e a m n ă ne în t re rup t , să facem binele şi să î n c u n -j u r ă m răul , ş i , a c e s t î n d e m n nu ni-se p r o p u n e ca un sfat b i n e vo i to r , nici în chip şovăelnic , ci este în adevăr un „imperativ categoric" abso lu t , necondi ţ iona t , a şa încât , foarte n imer i t z ice K a n t . c ă pr incipiul aces ta e a s e m e n e a bolţii cereşt i , ca rea de toa te păr ţ i le ne î m p r e s o a r ă cu razele sa le luminoase şi b ine făcă toare . — De sigur, omul poa t e să n e s o c o t e a s c ă spuse l e da to r in ţe i r o s t i te de conş t i in ţă , da r nu- i stă în pu t e re să nimicească a ce s t g l a s al conşt i in ţe i , ca re es te reflexul fidel al adevăru lu i e te rn!

P r e c u m , în ordinul fizic, conform fiinţei noas t r e con t i -g e n t e , a t â r n ă m în ch ip abso lu t de Fiinţa ş r imă , ch ia r aşa şi în ord inul moral , a t â rnăm de Voinţa s u p r e m ă , carea se impune pr in glasul conşt i inţe i noas t re . Voinţa noas t r ă nu es te autonomă, ci î n sa ş ea îşi r e c u n o a ş t e , îşi s imţeş te şi p roc lamă a t â r -n a r e a sa delà* datorinţa, de là un factor extrinsec, p e n t r u c ă n ime nu-ş i p o a t e fi s u p u s ş ie-ş i , fiind a c e a s t a o con t rad ic ţ i e în t e rmin i .

De unde a p a r e evident , că au greş i t mult făuritori i „ d r e p tului omulu i , " când au p roc lamat în gu ră mare , că: omul es te l iber şi i n d e p e n d e n t . Da, r e c u n o a ş t e m bucuros , că este liber, e însă o a se r ţ iune h a z a r d a t ă şi pot r ivnică spuse i conş t i in ţe i n o a s t r e , că ar fi şi independent, fie în ordinul fizic, adecă în ceeace pr iveş te ex i s ten ţa şi des fă şu ra rea act ivi tăţ i i sale fizice, fie în ordinul moral , adecă în ceeace pr iveş te des făşura rea lucrăr i lor sa le omeneş t i în rapor t cu scopu l său ult im, f i indcă el atârnă de glasul datorinţei, ea re es te apod ic t i c şi care s p u n e : eşti dator să voeşti binele şi să încunjur i răul şi, nici decum nu-i sfătueşte numai , că: d a c ă voeşt i , să apar i in te l igent şi î n ţe lept , fă b inele şi încunjură r ău l ! Aces ta es te un adevă r vădi t , u n i v e r s a l , ca re nu-1 poa t e nega nici un suflet cinst i t şi eare- i c o m u n tu tu ro r popoa re lo r , fără deoseb i r e de gradul lor de «u l tu ră , şi tu tu ror indivizilor, fără deoseb i r e de sex sau e ta t e , n u m a i să fi a juns depl in la uzul ra ţ iuni i .

Cons ta t ând , că omul e crea t pen t ru „da to r in ţa" , e d e p a r t e de «oi gându l , ca a f i rmaţ iunea a c e a s t a să se în ţe leagă în sensu l stoicilor, că scopu l omulu i ar fi: datorinţa pentru

© B.C.U. Cluj

Nr. 1 0 — 1 1 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag . 259.

însaş datorinţă. Nu, ci scopul omului e s t e : aatorinţa pentru fericire. Aces te două adevă ru r i nu se cont raz ic , ci se c o m p l e tează , s u b o r d i n â n d u - s e într 'o un i ta te a rmonică , p e n t r u c ă nu sun t două scopur i , ci numa i unu l .

In adevăr , conş t i in ţa noas t ră , af i rmând, că sun t em creaţi pen t ru da tor in ţă , p roc lamă în ace la ş t imp, cu a c e e a ş ins is t in ţă , •că noi sun t em creaţ i şi p en t ru fericire. E învede ra t doară , că motoru l pr inc ipa l al tu tu ro r ac ţ iuni lor noas t r e e s t e : fericirea, — reală sau a p a r e n t ă , puţ in impoa r t ă —, ce o a ş t e p t ă m ca rezul ta t al l u c r ă r i l o r noas t r e . Legea grav i ta ţ iun i in imelor n o a s t r e este dorul după fericirea comple tă , a d e c ă îndes tu l a r ea depl ină a tu tu ro r doriri lor noas t re Ieg i t ime,*sau , d u p ă c u m ne s p u n e Boë t iu s , fericirea e s t e : „ s t a tu s o m n i u m b o n o r u m a g g r e -ga t ione pe r fec tus" . Iar fer icirea d e s ă v â r ş i t ă noi o a şezăm —̂ d u p ă î nvă ţ ă tu ra sf. Torna - în per fec ţ iunea facultăţ i i celei

ma i sub l ime din om, exerc i t a tă a s u p r a obiec tu lu i celui mai perfec t . Or, în om, min tea es te facul ta tea cea mai nobi lă , iar ob iec tu l minţ i i es te adevăru l şi adevăru l cel mai sublim e s t e : D u m n e z e u , pr in u r m a r e obiec tu l fericirii noas t r e perfecte es te î n sus D u m n e z e u .

De unde apa re , cât de d e p a r t e este de idealul fericirii m o ralei c reş t ine şi învă ţă tura senziştilor şi a epicureilor mode rn i , cari pun fericirea omului în plăceri le bunur i lo r corpora le , fie in te rne , ca s ănă t a t ea , tăria, fie ex te rne , ca bogă ţ ia ori m â n c ă -Tile a l ese . Aceşt ia nesoco te sc cu totul pa r t ea cea mai i m p o r t a n t ă a fiinţei n o a s t r e : sufletul , cu asp i ra ţ iun i l e lui mă re ţ e . Uită cu de săvâ r ş i r e de împre ju ra rea , că fericirea perfectă t r e bu ie să fie acces ib i lă pent ru toţi oameni i , având toţi a c e e a ş n a t u r ă şi a v a n ă toţi da to r in ţă de a ajunge la s c o p u l ul t im. Or , pe lângă toa tă b u n ă v o i n ţ a şi t ruda din pa r t ea sa, omul nu poa t e ajunge la toa te bunur i l e ind ica te de sus ţ ină tor i i aces te i învă ţă tu r i .

Reslăţirii pr inc ip i i lor aces to ra sun t a se a t r ibui , cel puţ in în pa r t e , manifes tăr i le p r ime jd ioase din pa r t ea masse lo r o r g a nizate , cari voesc cu tot pre ţu l să - ş i facă raiul pe p ă m â n t . Corifei i d is t ruger i i ordinei sociale au vest i t în gură mare , că fericirea comple tă se poa t e câş t iga aici pe p ă m â n t ş i numai aici. Nu- i mirare deci , că b ia ta mu l ţ ime s edusă , m â n a t ă de •dorul irezist ibil d u p ă fericire, voeş te cu orice pre ţ să ş i -o şi î n f ă p i u e a s c ă . Iată cum, lăţ irea pr incipi i lor e t ice greş i te pe r i c l i t ează o rd inea soc ia lă ! Da to r in ţ ă conducă to r i lo r des t ine lo r

© B.C.U. Cluj

Pag. 260. C U L T U R A C R E Ş T I N A . Nr. 1 0 - 11.

p o p o a r e l o r es te , să pună frâu lăţirii pr incipi i lor d u ş m a n e c o n cepţiei morale i c reş t ine , prin r ă spând i r ea în pătur i cât mai largi a doct r inei lui I sus . Atunci , în adevăr , ş i - a r împlini cu vrednicie mis iunea mărea ţă a poziţiei s®ciale ce o deţin şi a tunc i a ievea ar p romova b u n ă s t a r e a ma te r i a l ă şi mora lă a ce t ă ţ e nilor şi ar as igura ex i s ten ţa s ta tu lu i şi a naţ iuni i , mai mult , decâ t prin î n a r m a r e a până în dinţi a mii lor şi su te lor de mii!

Zeno , con t imporanu l lui Epicur , fondatorul şcolii stoice, p u n e fericirea omului în bunur i l e sp i r i tua le , în v i r tu te , care cons i s t ă în săvârş i rea acţiunilor* In conformita te cu spuse l e minţii s ă n ă t o a s e . Prin faptul, că d i sp re ţuesc plăceri le s en -sua l e — până Ia ex t rem — stoicii se r idică n e s p u s de mult pes te concepţ ia morală a epicurei lor . Dacă cons ide răm efectele moralei s toice, cu deoseb i re la stoicii romani , Seneca , Marcus Aurel ius şi alţii, t r ebu ie să admi tem, că ea se ap rop ie mai mult de mora la c reş t ină . Să no tăm însă bine, se ap rop ie numai, dar nici decum nu se p o a t e a s e m ă n a cu mora la c r e ş t n ă . Insuş conceptu l fundamenta l al moralei c reş t ine : da to r in ţa i m p u s ă din pa r t ea legii lui Dumnezeu şi s anc ţ iunea în vieaţa vii toare, sun t n e c u n o s c u t e îna in tea stoici lor . Stoicul e un superb , ce se res t r inge la con t empla ţ i unea rece a fiinţei sale, d i sp re ţu ind tot şi toa te , pe când creşt inul se închină cu smeren ie îna in tea voinţei a to tpu te rn icu lu i şi p rea în ţe lep tu lu i Dumnezeu .

La stoic, iubirea deap roape lu i încă se reduce la un fel de egoism, b a z â n d u - s e numai pe egal i ta tea de na tură , pe când Ia creş t in motivui iubirii deap roape lu i este pa te rn i t a t ea divină comună şi astfel iubirea sa e des in t e r e sa t ă şi n e s p u s de s u p e r ioară . Da altfel, prin faptul, că admi t suicidiul , care e semnul celei mai vădi te s lăbic iuni , stoicii r idică cu voia viţiul ' la onorul vîr tut i i .

G r e ş e s c deci şi stoicii în ind ica rea obiectului fericirii noas t r e . E drep t , că adevă ra t a vîr tute e un bun moral , da r nu es te de a t a re na tu ra , ca să sat isfacă deplin toa te dorir i le legi t ime ale inimei noas t r e , Cine nu şt ie, cu câtă t rudă şi su ferinţă e apoi î m p r e u n a t ă adeseor i — să nu zic t o t d e a u n a — exerc ia rea ac te lor v i r tuoase . 1 )

Ca să dăm o exp l ica re a d e c v a t ă şi l in iş t i toare dorului î nă scu t al inimei noas t r e d u p ă ferieirea comple tă , f i indcă aici — • %&

') Cfr. De Wulf, Histoire de la phH. méd., p. 59 si urm.

© B.C.U. Cluj

Nr. 1 0 - 1 1 C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 261

pe p ă m â n t n'o pu tem afla nicăiri şi în nimic, nu ne r ă m â n e al tă cale , decâ t s'o cău tăm în vieaţa vi i toare.

Dacă , din cons ide ra r ea a to tpu te rn ice i , a în ţe lepciuni i şi a bună tă ţ i i Iui Dumnezeu , nu ar fi absolut sigură r ă sp l a t a şi af larea fericirii noas t re in vieaţa vi i toare, ar fi mai b ine să nu ex i s tăm, căci a tunci cel puţ in nu am cunoaş te durer i le l ac r imelor şi ale într istări i fără spe ran ţă — cum se în tâmplă la cei n e c red inc ioş i . —

D u m n e z e u e d rep t şi, când ne-a c rea t pen t ru da tor in ţă , ne - a crea t şi des t ina t pentru fericire. Să fim credinc ioş i d a -torinţei şi, negreş i t , va u rma fericirea. Un lucru e sigur, b o găţ ia , pu te rea , ş t i inţa, poziţ ia înaltă socială , s t ima oameni lor , s ă n ă t a t e a şi alte bunur i t empora l e nu atârnă delà mine, dar împl ini rea dator in ţe i e total în voia .şi puterea mea. Şi fiind împl in i rea dator inţei în pu te rea mea, eu sunt făur i to iul fericirii mele, deoa rece îmol in i rea dator inţe i naş te ord ine , iar o rd inea este pace şi fericire: pax est t r anqu i l l i t a s ordinis .

Prin faptul , că omul liber fiind se supune de bună voie glasului t a in ic al conşt i inţei , da tor in ţe i , dă o n o a r e a cuveni tă autorului na ture i şi prin a c e a s t a măreş te pe D u m n e z e u . M ă rirea sau gloria nu e a l tceva, decâ t : o cunoaş te re l impede , împ reuna t ă cu laudă, p recum clasic o defineşte sf. Torna : clara cum laude cogni t io . Omul , r e c u n o s c â n d independen ţa sa a b so lu tă delà Dumnezeu şi confo rmându-ş i lucrări le sale voinţi i Lui, dă dovadă , că-L cunoaş t e şi, s uRunându - se Lui, îl laudă şi astfel îi dă mări re . Gloria lui D u m n e z e r , în chipul aces ta înţe leasă , este consec in ţa f irească a fericirii noas t re , p recum şi ea, la rândul său, e u rmarea supuner i i noas t re la g l a s u l ' d a t o rinţei cunoscu t ă prin conş t in ţă . In în ţe lesul explicat , cu d r e p t pu tem şi t rebuie să zicem, că în ul t ima anal iză noi sun t em creaţi pent ru măr i rea ex te rnă a lui Dumnezeu , că scopul n o stru ultim e s t e : măr i rea ex te rn^ a lui Dumnezeu .

Dator in ţă , Fer ic i rea şi Mări rea lui Dumnezeu sunt cuvintele cele mai pl ine de înţeles în vocabu la ru l omenesc . Ele e x p r i m ă f-ide! ierarhia sufletului faţă de Dumnezeu . Fer ic i rea e u r m a r e a da tor in ţe i iar măr i rea lui D u m n e z e u e u rmarea fir ea scă a a m â n d o r o r a , es te te rminul final şi inseparab i l de cele doue p r e c e d e n t e .

In s tab i l i rea scopu lu i se vede în ţe lepc iunea n e p ă t r u n s ă a lui D u m n e z e u . Fer ic i rea pent ru însaş fericirea ar fi un egoism resp ingă tor , da tor in ţă numai pen t ru în»aş da tor in ţă , ar fi o d e -

© B.C.U. Cluj

n a t u r a r e a firii omeneş t i , ar fi un formalism s toic şi ch imer ic , i n s ă fericirea pentru datorinţa şi pentru mărirea lui Dumnezeu e o ambi ţ i une o rd ina tă şi legi t ima, este o rd inea esenţ ia lă şi ra ţ ională a în saş firii lucrurilor. Fer ic i rea noas t ră t r ebu ie să fie o rd ina t ă da tor in ţe i şi lui D u m n e i e u , ca Aceluia, ca re •este începu tu l şi sfârşitul nos t ru .

Noi deci cu drep t pu tem spune , că sun tem creaţi pen t ru datorinţa, pent ru fericire, pentru mărirea lui Dumnezeu, p e n -t rucă aces te trei vorbe sun t s i non ime , fiindcă ne a ra tă trei înfă ţoşer i ale une ia şi ace le iaş reali tăţ i , ca re es te D u m n e z e u .

Urmaşi i lui Kant ne acuză, că noi p u n â n d scopu l u l t im al omului în fericirea lui comple tă , am fi — eudemonici .adecă râvni tor i la fericire, împinş i de s imţemân tu l ego i smulu i p ă c ă t o s . Scopul omului , conform pr incipiului „ impera t ivu lu i c a t e g o r i c " a lui Kant, ar fi: „da to r in ţa pent ru da to r in ţa" , unde s 'ar s târpi orice in te res egoist ic din p a r t e a omului .

Or ic ine reflectează cât de puţin, vede , că a cea s t a dor in ţă a moderni lor stoici es te o imposib i l i ta te şi a s c u n d e s u b m a s c a s a o doză b u n ă de făţărnicie. E doară impos ib i l , ca omul să nu se iubească pe sine. să nu-ş i d o r e a s c ă bine ş ie-ş i , f i indu-i impos ib i l să se sepa reze de s ine î n suş ori să se d e s b a r e de l i i n ţ a sa , a şa cum ea es te a lcă tu i t ă ! Egois tă ar fi î nvă ţă tu ra moralei c reş t ine referi tor la s copu l omului , dacă ar pune pe om ca cent ru , începutu l şi scopul ac ţ iuni lor sale. Ea însă p r o pune , ca omul să fie bun , perfect şi fericit, a ş a cum voeş te D u m n e z e u şi în m ă s u r a în care El o r â n d u e ş t e . De a l t cum, v iea ta si fericirea noas t ră nu le avem delà noi, ci delà D u m -nezeu , prin u r m a r e nici nu pu tem r e n u n ţ a Ia ele! Prin u r m a r e mora l a noas t r ă nu e egois tă , ci b ine o rd ina tă , d u p ă p lanu l « t e rn al lui Dumnezeu .

P e lângă scop, al doi lea e lement ex t r insec , care d i rec t i -vează acţ iuni le omeneş t i , e s t e : legea morală. D i rec t iva rea legii mora le cons i s t ă în aceea , că ne a ra tă mij loacele potr ivi te pen t ru a jungerea scopulu i cunoscu't . F i ind omul fiinţă ra ţ io na lă şi l iberă, deci şi legea ce i-se i m p u n e este în conformita te cu Urea Iui, adecă o lege morală , care îl îndeamnă, îl cons t r ânge moralminte., d a r nici d e c u m nu-1 s i leş te în mod n e c e s a r să o u rmeze , p recum se î n t â m p l ă cu fiinţele necuvân t ă toa r e , în cari l egea fizică se identif ică cu î n sa ş firea lor. Fierul în u r m a c ă i -

© B.C.U. Cluj

-Sr. 1 0 - 1 1 C U L T U R A CRKŞT1NA Pag. 263.

duri i nu a re n u m a i da to r in ţă , ci trebuie să se d i la teze , pe-când omul e dator să i u b e a s c ă pe d e a p r o a p e l e său . Legea fizică — p recum zice un conferenţ ier i lus t ru — es te a s e m e n e a unei bar ie re r igide de fier, p e s t e care nu poţi t rece , d e c â t s f ă rmându-o , pe când legea mora lă e o ba r i e ră t r anspa ren tă , , e ter ică , a s e m e n e a raze lor de soare , care îtj a ra tă l imita, p e s t e care nu trebuie să treci , da r poţi t rece . Insă, şi d u p ă c e ai t r e -cut -o , ea con t inuă să ex i s te si să af irme luminos l imita d e

7 , j

despăr ţ i r e Intre b ine şi rău. De aeeea , legea mora l ă es te o d ispozi ţ ie impera t ivă a

minţii , în vede rea binelui comun , şi p r o m u l g a t ă îndea juns , din p a r t e a autor i tă ţ i i c o m p e t e n t e . Sf. Torna o defineşte a ş a : „ r a -t ionis o rd ina t io ad b o n u m c o m m u n e , ab eo qui curam c o w m u -ni ta t is habe t p r o m u l g a t a " . (S. T. la 2 q. 90, a 1 şi 2, 4.)

Se n a ş t e î n t r eba rea , că de unde îşi p r imeş t e legea m o rală puterea sa obligatoare? Delà un pr incipiu in t r insec , a d e c * delà noi înş ine , sau delà s p u s a minţii noas t r e , ori doară de là un pr inc ip iu ex t r i n sec? Hotăr î t , că delà un pr incipiu ex t r insec . Es te deoseb i re esenţ ia lă , în t re Celce i m p u n e legea mora lă şi; în t re om, care e obligat s'o u rmeze . Şi p rec i s în faptul a c e s t a res idă diferenţa esenţ ia lă . în t re legea fizică şi legea mora lă . Legea fizică, adecă pr incipiul care d i rec t ivează acţ iuni le fiinţelor mate r ia le , se identifica cu î n s a ş n a t u r a lor. Legea fizică, în v i r tu tea căre ia corpur i le se a t r ag , nu ex i s tă afară de cor puri , ca un ce subs i s ten t , ci es te numai o idea l izare , o a b s t r ac ţ i une a minţii noas t r e .

Nu gtă însă a şa lucrul cu legea mora lă . Ea nu se identifică cu esen ţa firii noas t re . Dacă legea mora lă , ca re d i r ec t i vează ac ţ iuni le voinţi i mele l ibere, nu mi -a r fi supe r io r şi nu ar avea nici un drep t , ca să -mi d i s p u n ă , ea ar înce ta să fie lege mora lă obl iga toare . Inzădar a ş zice că t ră mine î n s u - m i : fii s incer, dacă voeşt i să- ţ i c ins teş t i in te l igenţa , care e făcută pen t ru adevăr , dacă mie mi -a r mai p lăcea să nu fiu ra ţ ional în lucrăr i le mele şi să prefer minc iuna , pen t ru folosul real ce mi - l -a r aduce , fo loaselor p la ton ice ale a d e v ă r u l u i ! Cine îmi poa t e deci mie i m p u n e să fiu s incer , să fiu drept , să fiu cura t si, d a c ă refuz, să -mi z ică : tu esti da tor necond i ţ i ona t să -mi u rmez i? Pe cum de fapt îmi şi s p u n e eonş t i in ţa . Hotăr î t , că d ispozi ţ ia a c e a s t a impera t ivă nu vine delà mine , ci delà un altul cineva.

© B.C.U. Cluj

Pag. 2ti4, , 'ULTUKA C R E Ş T I N A Nr. 10 11

Inzădar va zice cineva, că aco lo e mintea , care iţi d i s pune , p e n t r u c ă ra ţ iunea s ingură judecă numai , da r nu d i s p u n e . S ingur voinţa lumina tă de in te l igenţă poa te d i spune . Insă chiar aici e g r e u t a t e a : cum să d ispuni ţie însuţ i , când a n u m e nu voeş t i ! Pen t ru aceea , ca să pu tem da o exp l i ca re ra ţ iona lă unui fapt incontes tab i l al vocei conşt i inţei noas t r e , t rebuie să zicem — precum a ievea şi es te —, că spuse l e minţii n o a s t r e sunt echoul unei voinţe, supe r ioa r e voinţi i n o a s t r e , sunt g lasu l Adevărului e tern şi imutab i l . Şi fiindcă noi s imţim o obl igaţ iune reală, de a u rma glasul minţii noas t r e şi fiindcă noi înşine nu pu tem fi, în a c e e a ş p e r s o a n ă , şi supe r io r şi s u p u s faţă de noi înş ine , d r e p t a c e e a fiinţa, care ne-a i m p u s obl igaţ iunea aceea , este un Legis la tor real, es te însuş Dumnezeur

Legea mora lă sădi tă în inimele noas t re , pr ivi tor la p r i mele şi esenţ ia le le sale pr incip i i , e veşnică şi imutabi lă . Acea s ta l ege , î n să nu t rebuie pr icepută ca o d ivini ta te s u b s i s t e n t ă afară de Dumnezeu , p recum afirma Platon, referi tor la idei le s epa ra t e , nici nu es te o a b s t r a c ţ i u n e a minţii noas t r e , ci e în suş Dumnezeu , în t rucâ t î n ţ e l epc iunea sa este pr incipiul şi r egu la toa rea suve rană a ordinului universa l , rea lminte exis tent , ori şi numa i posibil . înţelepciunea lui Dumnezeu' este baza moralei absolute.

Adevărul aces ta l-au în t rezăr i t şi filosofii" păgâni , iar Cicero numeş t e legea e t e r n ă : principem legem, când z ice : „hanc video s a p i e n t i s s i m o r u m fuisse s en t en t i am, legem n e q u e h o minis ingeni i s e x c o g i t a ' a m , nec sc i tum al iquod esse p o p u -lorum, sed aeterniim q u i d d a œ , quod Universum mundum regerer, imperand i p r o h i b e n d i q u e s ap i en t i a " (Cicero , de leg ibus , II. c. 4).

Acestei împrejurăr i es te a se a t r ibui faptul, că şi legile civile, e m a n a t e sp re b inele publ ic , delà a u t o r i t a t e c o m p e t e n t ă , ne obl igă în conş t i in ţă . De u n d e u rmează în mod firesc, că nici vo in ţa super io ru lu i socie tă ţ i i , nici voinţa poporu lu i , nu s u n t în s t a re să ne obl ige în conşt i inţă , decâ t a tunc i , când ea es te reflexul fidel al legii e te rne , al adevă ru lu i subs i s ten t . De aceea cu dreptu l afirmă sf. Torna : „o tnnes leges, in q u a n t u m pa r t i c ipan t de ratione recta, de r ivan tu r a lege a e t e r n a " (Sum. Teo l . 1-a 2 -ae q. 93 a. 3). Se în ţe lege de s ine, că nu- i în că de rea individului să s t ab i l ească , dacă o a n u m i t ă dispozi ţ ie a supe r io ru lu i e, ori nu, în conformi ta te cu legea e ternă , căci

© B.C.U. Cluj

• j L r ; ; j ± L i j ^ _ . ^ ^ ^ ^ ^ H 1 ^ ! ! ^ ^ * - 1 ^ ^ 1 1 ^ - P a g - z 6 s -

al tcum s'ar a junge la ana rh ie fn s o c i e t a l Bine ne ave r t i s ează subt i lul scrii tor S u a r e z : „ T a m d i u legi t imi supe r io r i s o rd ina t io jus ta c e n s e n d a est, q u a m d i u de con t r a r io non cons t a t " . (De íegib . I. 1, c. 9, q 20.)

Astfel în ţe legând pu te rea ob l i ga toa r e a legif mora le , e în vederat , cât de mult concurge r ă s p â n d i r e a p r inc ip i i lo r morale i t r e ş t i n e în mijlocul omenimii la în tă r i rea o rd ine i socia le , la c u r m a r e a ned rep tă ţ i l o r faţă de semeni i noş t r i . Acestei con cepţii sub l ime avem să-i mu l ţ ămim p r i m e n i r e a modulu i de gând i r e Î:\ omenimii , după abe ra ţ i un i l e mora le în cari c ă z u s e p ă g â a i s m u l . Aceas ta concep ţ i e p u n e deopo t r ivă s tav i lă i m p e r ia l i smului abso lu t i s t i c şi demagogie i , c o n ş t i e n t e ori i ncon - -ş t iente , a masse lor .

D u p * învă ţă tu ra aceas t a , g e n u i n ă c r e ş t i n ă s e înal ţă la gradul cuveni t demn i t a t ea omului , căci nu-ş i p l e a c ă facu l tă ţile sale cele mai nobile, min tea şi voinţa, î na in t ea omulu i , ci a tunci , când u rmează presc r ip te le legilor, s e s u p u n e d e a d r e p t u l voinţei preasf in te a Zidi torului său . De aceea , d e v o t a t ce t ă ţ ean

**i a d e v ă r a t iubi tor de pa t r ie numai ace l a p o a t e fi, care s e * -foloseşte de l ibe r ta tea sa, conform g la su lu i da tor in ţe i , n izu in-du - se să-ş i a jungă scopul , adecă fer icirea, pTin mi j loacele a ră t a t e de mora l a c re ş t ină : prin ţ ine rea c o n ş t i e n ţ i o a s ă a s p u se lor legii morale , ca rea es te reflexul legii e t e rne !

Dr. August in Talar .

Pagini de istorie.

Villae olachales în judeţele Beregh, li/laramurăş şi Ungh, în veacul al XlV-lea.

Invas iunea Tă ta r i l o r în Unga r i a a avut influinţă d e s a -s t r u o a s ă a s u p r a ţării şi a popora ţ iun i i . In u r m a lor nu r e m â n e decâ t praf şi cen'uşe. Regele Bela al IV-lea, ca să p o a t ă o a r e cum reface ţ a r a devas t a t ă , dă to t feliul de scu t in ţe celor, cari ar dori să se a şeze în diferi tele păr ţ i ale ei. P a t e n t a a d r e s a t ă că t ră e p i s c o p u l ' A r d e a l u l u i la 2 Maiu 1246, ne vorbeş te des tu l de l ămur i t : „Venind îna in t ea N o a s t r ă cinst i tul păr in te le Gali, ep i s copu l A r d e a l u l u i . . . ne-a a ră ta t , că p u s t i i n d u - s e e p a r h i a pr in p ro t ivn ica goni re a Tătar i lor , la a t â t a r ă r ime de locuitori a venit , cât de pe vremea gonir i i p l n à la v remea lui, sau nici

© B.C.U. Cluj

Fag. 266. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr 10 11.

unii , sau tocmai puţini locui tor i s u n t . . . " deci „graţ ia a c e a s t * o facem, că şi cei mai d ina in te locuitori din numi te le sa te , d e cumva mai cus tă , şi colonii cei s lobozi , cari se vor a d u n a d e nou, de j u d e c a t a , ca re va fi, a i sp ravnic i lo r şi a t u tu ro r j u d e cător i lor , cu totul să fie scut i ţ i . 1 ) — Români i din judeţe le Beregh , M a r a m u r ă ş şi Ungh aveau a c e e a ş soar tă . Ei deja ,Inainte de invaz iunea Tă ta r i lo r erau o rgan iza ţ i s u b voivozii şi cnejii l o r Aveau drep tu l lor, d u p ă care erau admin i s t r a ţ i . Pe la 1261 regele Ştefan al V- lea pe t r ece mai mul tă v reme în o r a şu l S a t u - m a r e , unde î m p ă r ţ e ş t e diferite s cu t in ţ e şi d rep tu r i , cu deoseb i r e Nemţ i lo r colonizaţi aici de Gizella, soţ ia sf. Ştefan. In 1264 apa re p a t e n t a regelui , în care pe lângă dreptur i şi scu t in ţe , le mai dă şi p ă d u r e a d int re S a d a n (Jidani) şi A r d i e d . D e s p r e Români i din jude ţu l S a t u m a r e nu aflăm nimic . Probab i l , că ceice au pu tu t s'au refugiat în t re munţ i , pe cei r ămaş i i-au n imici t Tă ta r i i . In M a r a m u r ă ş însă Ştefan al V-lea în t ă reş t e pe cnejii Negri lă şi Radomi r în ch ineza te le din Vişău şi Iza. D r e p t că r eg re ta tu l is toric Xenopo l af irmă, că Ştefan I-ul n u m i t şi cel Sfânt ar fi în tăr i t în ch ineza te le numi te pe Negri lă şi Radomir , însă mai p robab i l ă mi-se pa re pă re rea , că d e s p r e Ştefan al V-lea es te vorbă, căci c o r e s p u n d e împre jurăr i lor v re -milor.

S u b Ladis lau C u m a n u l , l in i ş t indu-se pu ţ in ţ a ra , Români i p ă r ă s e s c munţi i şi r e în to rc la vetrele s t r ăbune , pen t ru a c e e a se plânge ep i s cepu l din Olmiitz că t ră p a p a Grigor ie al X-Iea că : „tot în aceea c ră ime se sufere a ievea eretici şi schismatici , , cari fug din alte t e r i " ; fugarii erau Români i din M a r a m u r ă ş , ţ a r ă a p r o a p e i n d e p e n d e n t ă pe v remur i le aces te . Cu t impul , u rmaş i i lui Negri lă şi a lui Radomi r şi cu ei şi alţii, pe cari însă nu-i c u n o a ş t e m , s'au întăr i t to t mai mult , astfel, că p e vremea^regelui Carol Rober t , în judeţe le Beregh, M a r a m u r ă ş şi. Ungh, avem o mul ţ ime de voivozi şi cneji români , toţi p u t e r nici , ma unul Crăc iun avea p r e roga t i vă de p r inc ipe . Iar î m pre jurarea , că regele Carol Rober t se c ă să to r e ş t e cu E l i s a b e t a y sora regelui polon Cazimir , dă o î n s e m n ă t a t e d e o s e b i t ă R o mâni lor din judeţe le amin t i t e , deschi l in i t celor din Beregh. In d rumur i l e ei sp re Polonia , reg ina tot mereu îşi vede p o s e s i u nile din j ude ţ e l e aces te , iar poporu l român tot mereu v ine în a t ingere cu oameni i reginei şi ai regelui . De aici se expl ică număru l mare al dona ţ iun i lo r făcute voivozi lor ş i

') G h . Ş inca i Cronica R o m . , ed . G a v r a B u d a , 1844, p . 544 .

© B.C.U. Cluj

t 10 11 C U L T U R A CK ESTIN A Fag. 267.

cnejilor români , de că t ră regii Caro l Rober t şi fiul Ludovic . Mai adaoge , că Români i din păr ţ i le aces te erau obl igaţ i şi la a p ă r a r e a ţăr i i , deci t r ebu iau să aibă organ iza ţ ie mil i tară . Dovezi sun t : po runca regelui Ludovie că t ră corniţele judeţu lu i Ungh (1365) şi d ip loma de r ecunoş t in ţ ă a d r e s a t ă voivodului B a k u , tot In 1365. Pose s iun i l e dona te Români lor , f i indcă e rau loouite de Români , pur tau numirea de villae o l acha le s şi villa* o l acha l e s reginales, ceeace deno tează mai d e a p r o a p e p a dona t a r . Şi cu toa te că Carol Robert , prin p a t e n t a sa din 1324, mul te privilegii abro.agă, pe Români i din poses iun i l e acele Ii s c o a t e de s u b ju r i sd ic ţ iunea comiţi lor , s u p u n â n d u - i voivozilor liber aleşi, d e u n d e ape la tă se poa te face la regele. „Nos ig i tur a n n u i m u s e isdem wolacys notr is , u t w o y v o d a m q u e m c o m m u -n i tas w o l a c o r u m habere volueri t l iberam eligendi e t preficiendi h a b e a n t facul ta tem, q u i o m n e s c a u s a s inter ipsos exor t a s ju-d i C i i r e d e b e t et f i n e debi to t e rminare . 1 ) Afară de aminti ţ i i cneji Negri lă ş i Radomir , cunoaş t em pe următor i i voivozi şi cneji, posesor i ale sa te lo r r o m â n e ş t i : pe voivodul şi p r inc ipe le Crăc iun , voivozii Stan Bârsan , S tan is lau şi descenden ţ i i lor, apoi voivozii D r a g o ş de Gyulafalva, Drag , Balcu ş. a. Unii istorici maghiar i înşiră , între voivozii s tâpâni tor i pes te judeţu l Beregh, şi p e Tugomi r , tatăl voivodului B a s a r a b Aşa aflăm în „Monografia jud. S a t u m a r e " l a pag. 586, unde se e x p u n e genea log ia familiei I losvay de Nagyi losva, ş i u rmă toa re l e : „Cel d in tâ iu s t r ămoş cunoscu t ( a l familiei) e s t e , T u g o m i r , al cărui fiu este Bazarad , v o i v o d român . Pe fiul aces tu ia , pe Bogdan , 1-a coloniza t Carol Robert î n M a r a m u r ă ş . Nicolae şi Maxim s'au aşeza t în t re a n i i 1330—34 î n jude ţu l Beregh, o c u p â n d ter i tor d e 24,000 jug. l ângă râul I losva, unde au a şeza t î n t â i e -d a t ă Uosva mare şi de aici ş i -au î m p r u m u t a t numele şi mai târziu a t r ibu tu l familiar". Ca ceva carac te r i s t i c amin t im, că î n M a r a m u r ă ş ş i azi u n mun te poa r t ă numele de B a s a r a b Unul d in t re descendenţ i i familiei lui Crăciun, a n u m e V a r t o -lomeiu Gorzo , fost p r imarh iva r la judeţu l S a t u m a r e , astfel sc r ie d e s p r e cnejii şi voivozii români m a r a m u r ă ş e n i din veacul al XlV- lea : „In j u m ă t a t e a în tâ ie a veacului XIV, vre-o 20—24 cneji şi posesor i români au trăi t î n^Maramurăş şi aceş t ia erau în rud i ţ i ; gradul de în rudi re azi nu-1 mai pu tem cons ta ta , da r cu s igu ran ţă pu tem afirma, că aceia s'au der iva t delà rudeni i le

\i Mihá ly i , M á r a m a r o s i d i p l o m á k , M . - S z i g e t 19O0, p . 55 . 19

© B.C.U. Cluj

f a g . 268. C U L T U R A C R E Ş T I N A St J O 11.

renumi tu lu i voivod B a s a r a b al Muntenie i . Ja luz pe d o m n i e , voivodul numit , tot mereu p e r s e c u t ă pe nepoţi i săi, iar aceş t i a ce rcau refugiu în Ungar i a la Carol J. (Rober t ) , carele b u c u r o s i-a pr imit pe bărba ţ i i a ce ş t i a viteji, apoi îi colonisează în d i ferite părţ i ale tării , da r mai a les în Ardeal si M a r a m u r ă ş ' 1 . 1 )

In d ip loma e m a n a t ă Ia 6 Oct. 1335, aflăm un voivod Bogdan , fiul lui Mykula (Nico lau) , cu care a rh iep i scopu l din Co locea Ladis lau t ra tează , din în să rc ina rea regelui Carol , „de t r an si tu et t rans lac ione de te r ra sua in H u n g á r i a " ( d e s p r e t r ece rea şi m u t a r e a în Ungar i a ) ; în 1336 Carol face n o u ă dona ţ iune lui D r a g o s de Dese şi Dragomir , întăr i tă şi de regele Ludovic la 15 Sept . 1349, încă pe la 1317. Pe un Dragoş de Gyulafa lva îl găs im în d ip loma din 1343, iar regele Ludovic în tă reş te pe voivodul Crăc iun de Bylche în pose s iunea Bylche dată de regele Caro l . Intre 1343—50, a şa se vede, moare Crăc iun , căci în dip loma din 31 Mart ie 1350 numai cei pa t ru fii ai lui sun t amin t i ţ i , a n u m e : Sa racen , Nicolau, Valentin şi Luca Ei d o b â n d e s c delà regele Ludovic sa te le româneş t i — villas n o s t r a s o lacha les •— L i p c e a (Lypche) şi Ze leumezeu din M a r a m u r ă ş , cu deobl igă-m â n t u l ca să le î m p o p o i e z e şi să le ducă Ia înflorire. T o t o d a t ă îi î n t ă r e ş t e , de cneji pes te acele, î m p u n â n d u - l e da to r in -ţele ob işnui te cneji lor. Aceste da to r in ţe erau u r m ă t o a r e l e : îngrăşaţ i în morile lor câ te un porc pent ru domn, iernau o i apă d o m n e a s c ă ; iar când domni i t r eceau prin sa te le lor, îi î n t i m p i n a u cu daruri . In vreme de răsboiu pe t r eceau pe s t ăpân la luptă , ei în p e r s o a n ă , ori fiii lor; co lec tau cvincvagezimele de l à sup uş i , din cari j u m ă t a t e l i -se cuvenea lor. Fa ţă cu d a -tor in ţe le aces te aveau şi dreptur i şi s cu t in ţ e : erau scuti ţ i delà lucru d o m n e s c şi delà none. In cauzele l i t igioase ale iobagilor , ei e x a m i n a u cauzele , p r e z e n t â n d domnu lu i judeca ta , pen t ruce p r imiau un b a n ; pu teau d i s p u n e l iber pes te ave rea lor ; unul •dintre copii m o ş t e n e a averea şi moara , ce de regulă p o s e d a u . Iar voind să-ş i câş t ige d ip loma de nobi l i ta te , nu aveau l ipsă de p e r m i s i u n e a domni lor . 2 )

Cei pa t ru feciori ai lui Crăc iun s'au ach i ta t p r o m p t de d a t o -r inţele i m p u s e , căci a c u m nu n u m a i regele, *ci şi reg ina m a m ă , E l i sabe ta , le face dona ţ iun j , d â n d u - l e sa te le Rakolch şi Mis t iche (Racol ţa şi Mist i ţa) . Insă fraţii Zoard , Ştefan şi loan , fiii r o m â nului Nicolau îi a t acă în poses iun i l e amint i te . Dec i ei r e c u r g la

l ) V. Goríó, Máramaros vm. ösi családai, p . 4. s ) Szirmai Siirmay Antal, Szatmárvmejye f e k v é s e , etc. Buda 1809, p . 7.

© B.C.U. Cluj

-Nr. 1 0 - 1 1 C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 269.

regina E l i sabe ta (8 Dec . 1363). P e t r e c â n d pe a tunci reg ina în B e -r e g s a s ( L u m p e r t h a z a ) , cu datul de 27 Sept . 1363 dă po runcă , că r i eoarece poses iuni le amint i te au fost propr i i ale ei, le-a da t din •dreptul propriu fiilor lui Crăc iun pent ru serviJiile p r e s t a t e , deci n imenia să nu-i conturbe , ci dacă cineva c rede , că a re ceva d rep t faţă de poses iun i , să- i facă ei cunoscu t , când apoi va ce rce ta cauza . La jalbele celor pa t ru apoi , a fiilor Maxim, C le mente , loan şi Ştefan, şi a lui S imeon fiul lui Nicolae , r e s p u n d e regina, la 28 Oct. 1366 şi 26 Sept . 1370, opr ind, că fără caz de furt, jăfuire şi al te c r ime publ ice , nimeni să nu poa tă să-i t r agă la j udeca tă pe aceşt i români , iar d a c ă cineva ar avea a l tceva cont ra lor, să-i t ragă la j u d e c a t ă îna in tea comite lu i jude ţ ian şi a voivodului român ( co ram comi te nos t ro et w a y v o d a W o -lacorum nos t ro rum de p r aed i c to comi ta tu Bereg p r o s e q u a n t u r ) . C u da tu l de 8 Apri l ie 1380 le p e r m i t e numiţ i lor , să-ş i p a s c ă vitele în munţ i . La 22 Sept . 1380 reg ina E l i sabe ta , iar la 24 F e b rua r i e 1383 fiica ei, reg ina Maria , î n t ă r e ş t e scu t in ţe le şi p r i vilegiile á e p â n ă acum. Delà 1400 încolo familia Crăc iun se împa r t e în diferite ramur i , în u rmă se magh ia r i sează cu totul .

Una dint re cele mai vechi familii româneş t i din M a r a m u r ă ş a fost familia lui Sten (S tan) . Cu da tu l de 22 Sep t . 1326 regele Carol donează chinezului S tan i s l au , fiului lui Sten, ţ i nu tu l n u m i t : „ T e r r a Z u r d u k y " s u b „met i s et t e rmin i s su i s p r io r ibus" , sco ţându-1 de s u b jur i sd ic ţ ia , j u d e c a t a şi or ice fel de co l ec t e ; dă ru indu- i t r ibutul şi colectele delà în t reg p o porul ce locueş te pămân tu l ace la . 1 ) Ci, ca să în ţe l egem, ce privilegii p r imeş te cneazul Stanis lau , es te des tu l să amint im t r a t a tu l din 1367, unde sun t în ş i r a t e da tor in ţe le Români lor . Dator i erau să deie domnulu i o piele de r îs , ori un ga lbăn , a c incia pa r t e din oi, ori din c a p r e ; trei găini , o g â s c ă , zece ouă, şi un fazan; afară de aceea , tot câ te pat ru inşi , p r inzând la olal tă, erau dator i să ducă sa re , ori vin, cale de trei zile. 2 ) In 4 Apri l ie 1346 regele Ludovic î n t ă r e ş t e pe Myko lacus şi fraţii lui : Negh, Mayn şi Raad, fiii lui S tan i s lau , fiul lui Bârsan (Borzan) în p o s e s i u n e a ( ţăr i i ) Su rducu lu i , cu a c e e a obse rva re , că numitul Myk(o lacus ) es te s u p u s , ca şi alţi nobil i , jur isdic ţ iuni i regelui şi a a l tor juzi din ţ a r ă : „Ita ut Myk et fratres sui et i p so rum h e r e d e s ad ins ta r a l iorum npbi l ium Regni noştr i lu-•dicio et Iur isdic t ioni nos t r ae regali , necnon a l iorum lud icum et o r d i n a r i o r u m Regni d e b e a n t et t e n e a n t u r sub iace re" . 3 )_De u n d e

l ) Mihálv i , o p . cit. p . 6 . J ) S z i r m a y , o p . cit. p . 8. a ) Mihályi , o p . cit., p . 21 .

© B.C.U. Cluj

Pag. 270 C U L T U R A CREŞTINA. Nr. 10 11.

u r m e a z ă , că fiii lui S tan i s lau şi descenden ţ i i lor pierd cneziatul, , r ă m â n â n d cu poses iun i l e numai , a d e c ă devin nobil i .

In 1371 (Sept . 5) Ludovic donează cneziatul comunei r e geş t i Fe l seu-Nerez lenche , fiilor voivodului de od in ioară S t a n i s l a u din Ungh, lui Ş a n d r u , loan, Ştefan şi Nicolae lângă rlul Ta raz , pe l i n g ă dreptur i le , scut inţele şi da tor in ţe le î n d a t i n a t e . Nu e s t e de a se confunda aces t voivod cu cneazul de mai sus . Acest S tan is lau era voivodul Români lor de pe poses iun i le reginei ' E l i sabe ta ( w a y v o d a o lahorum regina l ium) . Voivodatul încă Î1Î obţ ine delà ea, iar în 1383 (Februa r i e 24) regina Maria dă -rueş t e fiilor chinezatul sa te lor Kerechkey şi Kuchnyche (Che-re sche şi Cuhni ţa ori Cusn i ţ a ) , cu înda tor i rea ca să încaseze cv incvagez imele , din cari j u m ă t a t e l i-se cuvine lor. Dip loma a c e a s t a amin te ş t e , că p recum b u n i c ă - s a E l i sabe ta (soţ ia luii Carol Rober t ) , a şa şi ea, îi î n t ă r e ş t e în poses iun i le ace le . In: 1389 (16 Oct.) se împar t cei trei fraţi pe poses iun i le Laaz în Ungh, Câmpu lung , Cusn i ţ a şi 'Che resche în Beregh, în t re i părţ i egale. Nu se face însă amint i re d e s p r e Fe l seu -Nerez l enche . Delà 1400 încoace se ramifică şi familia aceas ta , cu v remea se desna ţ iona l i s ează , urmaşi i lor t recând înt re nobili i mag h i a r i .

C iumeş t i . P reo tu l ŞT. TĂŞIEDANU.

Episcopul Samoil Vulcan şi biserica neunită. o.)

In luptele poli t ice pur t a t e de că t ră conducă tor i i p o p o rului român din Trans i lvan ia , la sfârşitul veacului al XVil I - lea şi la începu tu l celui următor , s'a pu tu t cons ta ta ca o notă ferici tă a rmon ia şi buna în ţ e l ege re între cei doi ep iscopi , loan Bob gr . -cat . şi Geras im Adamovici , gr.-or., d u p ă cer inţe le v r e -milor de a tunci socqti ţ i şi ca conducă tor i politici ai Români lor . Aceşti doi arhierei , însufleţiţ i de ace la ş cu ra t pa t r io t i sm, au ş t iu t lăsa la o par te ori şi ce p r e a c u p a ţ i e confes ională şi având în vede re numa i binele de obş te na t ional al credincioş i lor , s ' a u ' p u s în fruntea mişcăr i i pol i t ice de a tunci , î m p r e u n a t ă cu mul te greută ţ i şi pr imejdi i . 1 )

Es te adevă ra t , eă păş i rea lor nu a avut succesu l dor i t , î n s ă avu t -a fericitul dar , de a porni valul de nobi le lupte n a -

*) Dr. I. L u p a ş : M i s i u n e a e p i s c o p i l o r Oh. Adaraovic i fi l o a n B o b l a c u r t e a din V i e n a în a. 1792, S ibi iu 1912.

© B.C.U. Cluj

-Ni. 10—11 C U L T U R A CREŞTINA Pag. 271 .

îţionale, care de a tunc i a mer s tot c r e scând , p â n ă Ia i zbânda •deplină din zilele de azi, şi, prin p i lda f rumoasă de lumina t pat r io t ism, fost-a şi u rmaş i lo r pu te rn ic î ndemn de d r agos t e şi

-de nobi lă în t recere , în lup ta m ă r e a ţ ă pen t ru idealul naţional.-Astfel vedem pe nemijlociţi i lor u r m a ş i : loan Lemeni din

Bla j şi Vasile Moga din Sibi iu , i scăl ind în anul 1842 o pet i ţ ie c o m u n ă că t ră die ta Trans i lvan ie i , pen t ru ce re rea de drep tur i confes ionale şi civile pen t ru Români i locuitori în F u n d u s r e gi us şi lup tând alături pen t ru d o b â n d i r e a dreptur i lor ce ru te . 1 )

Dar mai grea , şi decâ t a celor din T rans i l van i a , e ra s o a r t e a Români lor din Bihor. Aci pu te rn i ca s t ă p â n i r e a ep i scopie i la t ine din O r a d e a - M a r e şi a magna ţ i lo r şi nemeş i lo r maghiar i , abia îi suferia pe bieţi i Rpmân i , să-ş i câş t ige cu

:grele ostenel i pâ inea amară de toa te zilele, munc ind din g reu ca iobagi înt insele moşi i domneş t i , iar de şcoa lă , de cul tură şi de drep tur i polit ice, mai a les , c ine să le fi p u r t a t de grije? Biser ica le-a fost şi aci s ingura ocro t i toa re , mai a les d u p ă c e mila Domnulu i a făcut, ca în anul 1775 să se înfiinţeze d ie ceza gr . -catol ică r o m â n ă de O r a d e a - M a r e şi în f runtea ei s ă ajungă, de là începu t , bărba ţ i luminaţ i şi cu m a r e t r age re de inimă cătră toa te păsur i le poporu lu i r omânesc .

Al t re i lea în t re aceş t i a a fost ep i scopu l Samoi l Vulcanu , numi t în anul 1806, unu l d in t re cei mai mari arhiere i ai b i sericii r o m â n e unite, însufleţ i t pa t r io t şi da rn ic mecena te , d u p ă -cum f rumos îl c a r ac t e r i s ează s t r ănepo tu l său , Iosif Vu lcan : „ T o a t ă vieaţa lui fù un şir lung de ac te f i lantropice şi n a ţ i o n a l e cu l tu ra le . Reşed in ţa lui a deveni t un azil al t u tu ro r celor ce aveau t r ebu in ţă şi ajutor. Nici o mi şca re cu l tura lă na ţ i o na lă nu s'a iniţ iat , fără ş t i rea şi con lucra rea lui. Nici o car te r o m â n e a s c ă nu s'a t ipăr i t , fără con t r ibu i rea lui. Nici un scr i i tor r omân n'a r ă m a s , pe care să nu-I fi încura ja t şi spr i j in i t" . 2 )

Ep i scopu l Vulcanu a ş a d a r a ajutat şi spri j ini t toa te m i ş cări le na ţ iona ie si cul turale r o m â n e si pe toti bă rba ţ i i mune i -tor i pent ru binele de obş te al neamulu i r o m â n e s c , fără d e o s e bire de confes iune . Apos to l a d e v ă r a t şi s t â lp de credin ţă al biser ici i sa le , el a în t ins t o tu ş cu dărn ic ie m â n ă de a jutor bă rba ţ i lo r neuni ţ i , cari se l up tau la .Arad, ca să s c a p e b i s e -

' ) Cfr. Bar i t iu : Părţi a l e s e din i s tor ia T r a n s i l v a n i e i t. I., p . 6 2 4 . s ) los i f V u l c a n u : D imi tr i e Cichindeal , d i s c u r s d e r e c e p ţ i u n e la A c a

d e m i a R o m â n i , B u c u r e ş t i 1893, p . 22.

© B.C.U. Cluj

Pag . 272 C U L T U R A CREŞTINA >'r. 1 0 - 1 1 .

r ica lor de s u b jugul o p r i m a t o r al Sârbi lor , cei mai î n v e r ş u n a ţ i d u ş m a n i ai neamulu i r o m â n e s c , si a tunc i , ca si acum.

Spri j inul da t de ep i scopul Vulcanu Ia înfi inţarea p r e p a randiei din Arad, es te c u n o s c u t din c o r e s p o n d e n ţ a lui cu Ţ ich indea l . 1 ) Pu t e rn i c a fost concursu l şi ajutorul său şi în ehes t i a cu ra t b i s e r i cească a urcări i celui d intâ iu ep i scop r o mân neuni t în scaunu l e p i s c o p e s c din Arad. Aeest ges t nobil al mare lu i nos t ru a rh iereu , a fost măr tur i s i t şi din par te n e u ni tă foar te c o m p e t e n t ă 2 ) , însă du re r e ! cu un foarte d iscutabi l s imţ de r ecunoş t i n ţ ă .

II. Cea mai c las ică dovadă , despre pre ţ iosul ajutor da t din

pa r t ea lui S. Vulcanu, la înfăptu i rea aces te i dor in ţe a Români lor neuniţ i din Arad, ne -o dă Moise Nicoară , unul d in t re cei mai aprigi luptător i pen t ru rea l izarea ei . 3 ) Intre scr isor i le r ă m a s e delà ep i scopu l Vulcanu am aflat op t sp rezece scr isori autografe ale lui Moise Nicoară , sc r i se cu l i tere la t ine , într 'o f rumoasă l imbă r o m â n e a s c ă .

La îndemnul şi î ncura ja rea ep i scopulu i V u l c a n u 4 ) , Românii din Arad au a l e s e depu tă ţ i e , în frunte cu Moise Nicoa ră , ca re a mer s la Viena şi în 27 Noemvr ie 1815 a p r e zen ta t împăra tu lu i a t reia pet i ţ ie în cauza numiri i unui ep i scop român . In Viena se vede că a s ta t M. Nicoară până în p r i m ă vara anului 1816, s t ă ru ind pe toa te căile pen t ru rezo lvarea favorabilă a pet i ţ i i lor îna in ta t e şi de acolo a scris lui S. Vu l canu cele mai mul te scr isor i , în cari îl informează despre d e s făşura rea lucrurilor.

Cea dintâiu s c r i soa re e d a t a t ă din Arad, în 15 August 1815. Nădă jdueş te , că va fi pr imi t copia suplicei Români lo r şi a clerului t r imisa prin prepozi tu l P r a n u şi îi mu l ţ ămeş te pen t ru ajutorul dat din pa r t ea sa în a c e e a ş t reabă . Preoţi i de faţă la

') Iosif V u l c a n , 1. cit. p. 17 şi urm. '') Prof. Dr. Avram S ă d e a n : A p o s t o l a t u l pr imi lor profesor i ai p r e

parandie i noaatre , Arad 1912, p . 2 1 — 2 5 . R. C i o r o g a r i u : D i s c u r s la a n i v e r s a r e a d e 100 ani a p r e p a r a n d i e i gr . -or . din Arad. Românul Nr. 244 din 4 /17 N o v . 1912, A c e l a ş : D i s c u r s ţinut în S i n o d u l eparhia l , O r a d e a - m a r e 1/14 Oct . 1920.

3 ) Scurtă not i ţă b iograf ică a lui M. N i c o a r ă af lăm la I. Vulcanu 1. c , . p a g . 41 .

4 ) V e i i s c r i s o a r e a e p . V u l c a n u cătră Ţ i c h i n d e a l dt . 17 A u g . 1815 la 1. Vu lcanu , 1. c , p . 9 3 .

© B.C.U. Cluj

î n m o r m â n t a r e a răposa tu lu i ep i scop , s'au a d u n a t la v i c e - c o m i -tele jude ţu lu i şi au înc red in ţa t prin scr i soare pe depu ta ţ i , ca să facă tot ce se cere , spre a dobândi un ep i scop român . S'au iscăli t pes te 30 de inşi şi l i-s 'a p romis şi din pa r t ea jude ţu lu i tot spri j inul , fiind şi d in t re „domni" mai mulţi pe pa r t ea lor-Sârbi i î n să nu . do rm; de g r a b ă au şi numi t admin i s t r a to r pe sârbul Brancovic i , care a şi sosi t la Arad, iar Fe ldmareşa lu l Radivojevici ar fi având p r o m i s i u n e a Împăra tu lu i , pent ru n u mirea unui n e ç o t al său, care e a rh imandr i t . Crede că va merge şi dânsu l depu ta t , dar îl cam în târz ie examene le . Insă nu au bani , şi în pr ivinţa a cea s t a , toa te a tâ rnă de là : „indura-, cione sii mare binevoliinza" lui Vulcanu . Ar fi b u c u r o s să şt ie, că oare aces ta , prin scrisori la locuri le compe ten t e , a î m p i e deca t numi rea ep i scopulu i ( s â r b e s c ) din pa r t ea a rh i ep i scopu lu i ?

Ajutorul b ă n e s c al lui Vulcanu nici nu a întârziat , căci în 2 Septemvrie îi scrie Nicoară din Giula (Iula) , că a pr imit banii pentru depu tă ţ i e şi în curând vor p u t e a pleca. Se p lânge tare în eontra directorului" Nestorovic i , ca re mult s t r ică n e a mului r o m â n e s c , de a c e e a ar fi de dorit , să fie înlocui t cu altul, d u p ă cum se vede că ar pofti şi Sârbi i , cari încă nu-1 pot suferi. Es te greu însă a-i afla un u r m a ş , mai bun deeâ t el, pen t rucă şi Hatvani , care umblă să- i ia locul, încă este pr ie t in cu Sârbii . Cere da r pă re rea lui Vulcanu în pr ivinţa aceas t a şi a ş t eap t ă să-i s c r i e : „la Buda, prin o carte cătră D. Major" ( P e t r u ) sau la Viena.

îna in te de p lecare îi scr ie iar, din Giula , cu dt. 4 Septemvrie 1815. M u l ţ ă m e ş t e pent ru „ R e p r e s e n t a c i o n e " şi înşiră pe mai mulţi asp i ran ţ i la ep i scop ie : Iosif Pu tn i c , român de or igine şi în câ tva c u n o s c ă t o r al l imbii r omâne , da r nici el nici altul din familia lui nu se ţin de români . Boli ts , puţ in cu noscut , da r p rea p lăcut a rh iep i scopulu i Manuelovic i , cu to tu l nev redn ic de ep i scop ie , Athanas iev ic i , a s e m e n e a prea puţ in îl c u n o a ş t e , da r îl cunosc profesorii din Arad şi cât mai curând îi vor da informaţii . In sfârşit es te Nes to r Ioanovici , r o mân din Trans i lvan ia , spri j ini t de a rh i ep i s cop numa i fiindcă a, fost c rescut p r in t re Sârbi . Mare nădejde îşi pune Nicoa ră în spri j inul p r o m i s din par tea ba ronu lu i W e n k h e i m , om cu m a r e vază în toa tă ţa ra . încheie cerând iar bani , pen t ru cari cu t impu l vor fi mul ţămi tor i .

După sos i rea la B u d a scr ie lui Vulcanu, în 21 Octomvrie 1815, că au avut mari nep lăcer i cu d i rec toru l Püspök i , unul

© B.C.U. Cluj

Pag. 274 C U L T U R A C R E Ş T I N A . Nr. 10—11

_ d in t re deputa ţ i , care fiind deda t cu t ihnea la unei coconi te , le-a făcut mul te cheltuieli , u r c â n d u - s e acele până a tunc i la s u m a de 700 fi. Din cauza a c e e a P ü s p ö k i nici nu a mai mer s la Viena, ci s'a în tors înapo i . El şi cu N a m e s n i c u (?) delà Za rand au fost primiţ i tn aud ien ţă de Pa l a t i nu l ţări i , ca re le-a p r o m i s a ju torul său, c u n o s c â n d d r e p t a t e a cererii lor. Nes torovic i le face şi acolo multe greu tă ţ i şi toţi s t ă r u e pe lângă Pu tn ik sau Boli ts .

In 24 Oc tomvr ie 1815 au sosi t la Viena? u n d e se vede că Sârbi i au lucrat încă ' mai d ina in te împot r iva lor, p r e z e n -t ându- i ca pe niş te tu rbură to r i şi agi ta tor i , cari fără ş t i rea ce lor mai mari umblă în depu tă ţ i e , şi au t rebui t să d o v e d e a s c ă la poliţ ie cu d o c u m e n t e legale ca l i ta tea lor. Pe z iua 27 Oct., d u p ă amiazi a fost „rânduita la Innăltiatul Parintele bâtrinul". Şi -au ales de agent pe Salaţ, cu ajutorul că ru ia spe ră să facă toa te cele de l ipsă. Se roagă să i-se t r imi tă cu .Récépissé" i n s t an t i a din 14 Iulie 1814, da r dacă se p o a t e sc r i soa rea să fie a a l tuia . Ambros iu (?) ar face bine să le mai t r imi tă sc r i sori şi, mai a les , dacă le-ar t r imi te pr intr 'o s c r i soa re a d r e s a t ă lor, în care cei subscr i ş i să-i roage , ca ei să c e a r ă cu rugăc iune f ierbinte delà înăl ţatul Împăra t , să se îndure a le da e p i s c o p român . Ce rându- i ep i scopu l pă r e r ea a s u p r a in t roducer i i limbii greceş t i sau româneş t i în d i c ţ i o n a r ' ) , soco teş te ce l imba fran-ţuza scă ar fi de mai m a r e folos. „Asta ar fi p re b ine , que e a ique nu g r ecu l e sa tu (?) R o m ă n u , quare que re volie de a scr ie novel le r omănesc i : nu scie b ine romănesce , da re face pen t ru mirui re (câşt ig) , que are pes te 200 de p renumera t i i în Moldova sii România . D a q u e s'ar l â s sa asta , ar pu t e unul d in t râ ai noştr i si se apuce de aques tu lucru, unde muit a r pu t e folosi cu l tura neamulu i sii a limbei, dare la as ta ar ave Romani i ei (cei) de acolo l ipsa de un d ic t ionar iu , que a l tmin-t re le nu vor in t ie lege mul ţ ime de cuvinte de a nos t re . As ta e o g r e u t a t e de q u a r e toti sê p langu in tierile aquele . Soco tescu q u e l imba f ranzusesca ar fi mai de mare folos".

„Mit ropol i tu l delà lassi au opri t His t : lui Major — que sun t ci taţ i i la t inesc i" .

Scrisoarea din 31 Octomvrie o î n c e p e : „La pré S t ră luc i tu l T a t a Mosiul am fostu, m'a pr imi tu p re b ine , ma êi pa r é reu q u e nu e Impera tu l a c a s â " .

*) Poate că e vorbă de Dicţionarul din Buda, la care se lucra pe atunci.

© B.C.U. Cluj

Nr. 10 11. C U L T U R A CREŞTINA. Pag. 275.

' Din parfea unora a fost î nc red in ţ a t că Pu tn ik şi Boli ts TIU vor fi ia Arad. Confirmă cu nemărg in i t ă mu l ţumi re şi r e c u n o ş t i n ţ ă p r imi rea unei scr isor i a lui Vulcanu şi o copie a l ă tu ra t ă , nu s p u n e însă ce ar conţ inea . S'a aflat însă în mare în t r i s t a re , căci nu şt ie, care va fi sfârş i tul os tene le lor sa le . A c u m , mai mult ca ori şi când, s imte l ipsa unui geniu bun .

îna in te de a ajunge la împăra tu l , N icoa ră cău ta , to t pr in spr i j inu l lui Vulcanu, şi p ro tec ţ ia a l tor p e r s o a n e influente la C u r t e . Astfel în 3 Noemvrie scrie, că a r h i d u c e s a Bea t r i ce p l e a c ă la Italia pe 8 luni şi nu a p u t u t vorbi cu ea, da r : „Albani (nunţ iu l papa l ) mi-a promisu tóté pu t inc ióse" .

A vorbi t mult şi cu Lorenz (cons i l i e r guvern ia l şi om de î n c r e d e r e al ep i scopu lu i ) , care între al tele 1-a în t reba t , care au fost dat inele în a legerea de ep i scop , îna in te de ce au veni t Sâ rb i i ? Aces ta era pro tec toru l lui Nestorovic i şi, d u p ă c e i-l'a d e s c r i s Nicoară , ca pe un d u ş m a n al Români lor , a ceru t s u b secre t , ca să-i dea în scr is toa te observăr i l e sale cu pr ivire la şcoli şi la Nes torov ic i .

P e t r e c â n d în Viena, Nicoară umbla mereu pe la c o n s i lierii cance la r ie i şi pe la „cei din lâuntru", delà cari spe ra ceva ajutor, dar în t impina mul te greută ţ i , f i i n d c ă u n i i nu c u n o a ş t e a u d é loc s t a rea Români lo r şi, din l ipsă de d o c u m e n t e , după cari cău tau mai mulţi , era greu să l i-se dovedească , cum îşi a legeau Români i episcopi i lor, îna in te de ce au fost subjugaţ i prin Sârb i . Alţii se t emeau , să nu va teme privi legi i le Sârb i lo r şi mulţ i îl pă r t ineau pe Putn ik , cand ida tu l aces to ra .

La împă ra tu l însă în Viena nu a pu tu t a junge, de a c e e a va fi de l ipsă să mea rgă până la Mi lano . Acel d rum însă nu-1 p u t e a face fără de ga lben i , iar el nici alţi bani nu mai avea, d e v reme ce nu numai pe ai săi îi che l tu ise , ci şi de là alţii a fost î m p r u m u t a t , de aceea se roagă de Vulcanu , să-1 î m p r u m u t e cu cât va pu tea , sau să- i dea o poliţă (wechse l ) , ca să r idice bani acolo delà cineva, având l ipsă de cel puţ in 200 ga lb in i . D a r bani mulţ i îi t rebuiau şi în Viena , căci : „Gările sunt a tuturor căscate, aste sunt argumentele putinciose, quare le pot astupa". II împu te rn i c i se p r o t o p o p u l delà Chiş ineu , ca să î m p r u m u t e bani pe numele lui, câţi vor fi de l ipsă, da r acolo nu îl cunoştea n ime şi de aceea t r imi te sc r i soa rea lui Vulcanu, ca să-i î m p r u m u t e el bani , pe contul aceluia .

In t r ' aceea cand ida ţ i a la e p i s e o p i t se făcuse şi Sârbii lu crau cu mul tă pu t e re tn con t ra Români lor , deci el, Nicoară ,

© B.C.U. Cluj

Pag 276 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 1 0 - 11.

negreşit trebuie să meargă Ia împăratul, acum fiind timpul suprem de a ajunge la scopul dorit: „Au tote, au nemicâ. S o -cotescu, acuma é tempul sii clipita quare nique o da ta nu o vom mai câpeta. De amu faeutu numai jumătate noi asta data, nemica n'arn fâcutu. Acuma e feru caldu". Spre acest scop are nevoie să i-se trimită, măcar în extras, istoria episcopilor româneşti înainte de venirea Sârbilor, sau dacă aceasta nu s'ar putea, doar ar putea'avea delà Blaj şi despre arhiepiscopia Bălgradului şi toate ce se ţin de aceste.

A sosit rezoluţia pentru seminarul românesc, dar se teme să nu fie înşelaţi, de oarece unii, mai ales Nestorovici, voesc a-1 pune în mănăstirea delà Bezdiu, unde ar fi Sârbi, cari ştiu mai bine româneşte ca Românii! El se întreabă, că oare n'ar fi mai bine la Arad, la Bezdiu atârnând de Timişoara, adecă tot de Sârbi.

Fără a mai merge pe la Milano, s'a fost dobândit dreptul ca să se ţină sinod, dar cu condiţia, ca alesul să fie Român. Lui M. Nicoară însă şi acuma îi e tearnă despre: „essire bună a lucrului", pentrucă mulţi îl ţin pe Putnik de român, iar alţii cred că Bsl its e destoinic, fiindcă stie bine româneşte. Intr'a-ceea devenise vacant, nu ştim prin ce întâmplare, şi postul de administrator al diecezei, şi Nicoară scrie episcopului, că ştie că~ îl vor întreba despre administrator şi îl roagă, să: „cerceteze bine". El este de părere, că nime nu poate fi mai bun administrator, decât Ioanovici sau „Fogorosianu". Aceasta a cerut-o el, prin arhiducele Reiner: „Bine sau rau amu fâcutu nu sciu; asta una sciu que e rumânii, sii quel mai rêu rumânu e' mai bunii pentru rumâni, de quot quel mai hunii serbii".

In cea din urmă scrisoare, de dt. 29 Martie 1816, îl încu-nostiintează, că Mihut a fost numit director în Caransebeş si că spre sfârşitul lui Maiu se va ţinea în Sirmiu sinod, sub prezidiul unui general ca comisar c. r., care are instrucţie s e cretă, să lucre cu toată puterea, ca român să se aleagă.

' Arhiducele (Reiner) iar i-a promis împlinirea cererii lor în privinţa administratorului, şi el, Nicoară, iarăş este de părere, că nime nu ar fi mai bun, ca Ioanovici (Fogorasianu); se teme de şiretenia Sârbilor, a căror „nefârie" trece toate marginile. Dar se plânge şi despre negligenţa celor de acasă, delà cari nu primeşte desluşirile de lipsă despre starea lucrurilor de acolo. Lucrurile de altfel sunt cunoscute împărăţiei şi.

© B.C.U. Cluj

Nr. 1 0 - 11. C U L T U K A CKK.ST1NA Pag. 277

celor mai mari, dar se fac a n'u le cunoaşte şi ii tot s p u n -

„aste nouă nu ni se facu cunoscute". Scrisoarea ş i -o încheie cu aceste cuvinte, cam enigmatice:

„Sî queru cummissie? Ah! quote sii quote mi străbătu mintet Sciu multe nu sciu tote. Sii • . . şiretlicurile Şerbilor, infrico-siare cu pedepse, cu unire s. a. Dare tot voi sî facu".

„Pentru administrate ru mê rogu si aibi privinzâ". Pe când le scriam acestea, am aflat din întâmplare încă

o scrisoare a lui Nicoară cătră Vulcanu, dată: „In Pest 7-lea Februarie 1817"', în care scrie, că cu mari greutăţi a sosit acolo în zece zile delà Timişoara. Abia sosit acolo, mulţi îl întreabă despre „lilustrimea Sa" şi unul de curând îi zise: „vedi quôiu bine a fâcutu, sii totuşi unii voru sî-l împedece etc." apoi scrie despre un anumit Gica 1 ) , că ar fi plecat la Viena ca deputat din judeţul (Judezul, scrie N.) Timişoarei şi să depună taxa pentru o moş^e, la a cărei dobândire zice că şi Vulcanu i-ar fi ajutat, despre ce el, N., tare se bucură Având, se vede, lipsă de unele documente, pentru sprijinul cauzei lor, aşa le cere: „Din História lui Sinkai locurile însemnate, sii altele que sê voru mai afla de folossu in lu-crul nostru, prequum sii din a lui Klein, iar mai virtuossu despre Brancovici almintrele Vestemianu p. 178 mê rogu sî mi le descrii prin quineva, .sii sî mi le trimiţi la Vienna, în cinqui dile voi ,pleca".

Din aceste cuvinte se vede, că încă pe atunci se întrebuinţau cu mult folos colecţiile si scrierile marilor noştri i s to-riografi, în mare parte date uitării acum.

La una dintre scrisorile lui Nicoară a fost alăturată în copie o scrisoare mai lungă, în limba latină, primită delà prietinii săi din Arad: I. Vank jurat canţelist comitat, al Aradului^ Constantin Diaconovici prof., I. Mihuţ prof., cu datul 8 Aprilie 1816. Iscăliturile sunt autografe cu litere cirile, de unde se vede că copia a fost. făcută în Arad. Dupăce îşi exprimă bucuria pentru rezultatul fericit obţinut în afacerea cu care a fost încredinţat din partea naţiunii, îi mulţămesc pentru ostenele şi îl informează despre întâmplările delà ei. Ii d e s -coper cu deosebire uneltirile Sârbi lo r în favoarea lui Bran-

*) In Lugoj a m c u n o s c u t o fami l i e m a g h i a r ă cu n u m e l e Gyika , a i cărei s t r ă m o ş i s c z i c e că ar fi fo s t de or ig ine Români din famil ia Q h i c u -l e ş t i l o r din M u n t e n i a . P o e t e că din a c e e a fami l ie s ă fi f o s t şi a c s s t „Gica".

© B.C.U. Cluj

k o v i t s , pe care l-ar dori î n t r eagă d ieceza , comi ta tu l şi domni i de acolo . Mai ta re s t ă ru ia în favorul lui p ro to popul Aradului Alexici, care într 'o a d u n a r e ţ inută în M i c a -laca, Intre al tele a zis, că dacă vor avea ep i scop român , toţi vor fi făcuţi uniţi şi sp r e aces t scop loan Popovic i , p ro topopu l ( n u m i t de Alexici : v icar) Zarandulu i , ar fi pr imit delà ep i scopu l S. Vulcanu 6000 floreni, ca să meargă la Viena. Apoi ch ie -mând pe unul din cei de faţă în mijlocul odăii şi în t rebându-1 d a c ă ş t ie ce es te unirea, i-a porunci t , sà-ş i înt indă un bra ţ că t ră un pă re t e şi unul cătră celalalt , şi a z is : vezi a c e a s t a es te unirea , nici încoace , nici încolo . Le-a mai s p u s apoi, că pen t ru Brankov i t s are scr isori delà Mi t ropol i tu l , şi astfel în-fricaţi au s u b s c r i s rugarea , ce o făcuse p ro topopu l , şi umb la să fie subsc r i să de cât mai mulţi şi mai târziu fără ş t i rea d â n -şi lor a a p ă s a t şi sigilul comune i lor rJe ea.

P r o c e d u r a aceas ta o d e s a p r o a b ă şi ei, cont rară minţii s ă n ă t o a s e , legilor ţări i , in tenţ iuni lor şi o rd ina ţ iuni lor regeş t i , şi es te o mare î nd răznea l ă să cu teze c ineva a vorbi în acel fel d e s p r e rel igiunea ca to l ică a Domni to ru lu i . Şi ei cred, că toa te aces te nu se fac fără ş t i rea şi au to r iza rea mitropol i tului şi a •consilierului Tököly , amândo i mari spri j ini tori ai Iui B rankov i t s .

Dr. IACOB RADU.

Date cronologice la istoria catolicismului în Banat.

La anul 1716, ţinutul între Dunăre—Tisa, Mureş şi graniţa apuseană-sudică a Ardealului, a fost reocupat prin stăpânirea austriacă delà Turci.

De atunci, până la 1778, adecă în decurs de 62 ani, ţinutul acela a fost administrat ca o provincie neo-câştigată, ca >peculium domus austriacae«, sub numire de »Banatui timişan*, în formă independentă, prin un guvern provincial, numit: » Administraţia iimişană', până la 1751 supus Consiliului de resbel şi Camerei aulice, iar delà acel an numai Camerei aulice.

Actele de guvernare ale administraţiei, în decurs de 172 ani, au fost Îngropate în deosebite arhive, fără să fie cunoscute, cercetate ori publicate.

La anul 1889 scriitorul zelos istoric Dr. Ludovic Baráti,

Nr. 1 0 - 1 1 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 279.

recţiei finanţiare din Timişoara, dupăce o însemnată parte a documentelor prin scartàri a perit , r ă m â n â n d numai nescaii frânturi, altcam şi ca atari foarte preţioase, î n d e o s e b i pentru istoria Banatului, până la încorporarea aceluia la fosta Ungarie, căci acele formează isvor bogat pentru a cunoaşte " referinţele istorice, economice, industriale, finanţiale-etnografice, politice-bisericeşti, apoi de colonisări şi dislocări ale comunelor româneşti, peste tot, pentru istoria culturală a Banatului. Actele acele istorice. în' urmarea hotărîrii luate d e cătră »Asociatiunea istorica şi arheologică din Timişoara la 1892, s'au publicat în Magazinul sau Restritul istoric (Adatiái ) începând cu 1894—1904.

După examinarea făcută din partea dlui Baroti. intre ac-te'e din chestiune cele mai însemnate -i,nt aşa numite Rotule sau escerptele actelor, cari total tac 177 fas'-, cu 45725 poziţii.

Actele s i n t C l a s i f i c a t e delà 1716—1753 după oficii, toate în ord con-ologic, din 1754—1760 numai in ord cronologic, dar fără considerare la oficii.

Rotulele acestea s'au rompus pun anii 1820. Azi se află a şeza te în arhiva statului ungar în BudapeMa.

Rotulele din chestiune ocur s u b deosebire registre sau numiri, cum sunt:

»Hofrescripte« 1717—1754. — „Administrations-Circular Verordnungen« 1718 —1753 — „Vetwalte ämente« deia Cianad, Bfcicherec. P^nciova, Timişoara, Q a c o v a , Verst ţ. Uj-Pa.lanca,. Lippova—Lugoj Făget, Caransebeş, Or «va. toate din 1718— 1754.. Temesvarer-Stadtmagistnt 1718—1753, Comunität Teresiopol (Vinga) 1 7 4 3 - 1 7 5 3 , Generai Command.) 1732 —1753, Auswärtige C o m m a n d o . u n d Regiment-Commando 1717—1753, Temesvarer raezischer Stadtmagistrat 1721 — 1753, Corespondmţe între a d ministraţia şi consilierul au l i c Baton Fr. Rebentisch 1725—1728, apoi cu Camera aulică 1731—1753, cu Tesaurariatul guvernial din Transilvania 1721—1753, cu d e o s e b i t e oraşe, judeţe şi privaţi (1717 — 1753), Misce lane ' (1718-1737) , Temesvarer Obermauth-a m t 1 7 1 9 - 1 7 4 1 şi 1 7 4 9 - 1 7 5 3 , — Buchhalterei (1727—1753), Contracte 1717—1739 şi din 1748, Urkunde u. Zeugnisse (1718— 1753), Quittungen u. Reverse (1716—1753), Instructionen und Normalen (1716—1753), Fortification und Festungsbau (1748— 1753), Miliz (1736—1753), Salsämter în Lipova, Timişoara (1718 — 1753), Mauthämter în Cianad, — Segedinul nou, Aradul nou, Panciova, Orşova-Mehadia (1718—1754), Turcica şi Valachica. (1738—1753), kathe l i sche Geistlichkeit (1716—1753).

© B.C.U. Cluj

P a g 280. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10 11.

In toate reg'strele acum indicate ocur documente resfirate, cari privesc biserica de rit or.ental şi cea rom.-catolica, între cari şi cele ce se referesc la propagarea şi starea sf. uniri la poporul sârbesc şi românesc din Banat.

Dreptce am judecat a fi de interes, ca acele documente să le dau publicităţii în ord cronologic, întregindu-le şi cu al-

*tele, ante-ori contimporane. Iată-le:

A. 1366 Missionarii minoriţi pentru catolizarea Românilor din Banat şi «jud. Hunedoara aveau mănăstiri în Orşova, Caransebeş, Haţeg (le au până a zi ! ). Desigur, la stă- * ruinţa lor s'a făcut, c i regele Ludovic cel Mare; condus de politica cato'icizării Bulgaro-S&rbilor, cu ordinul său datat din Lipova, porunceşte, ca toţi preoţii schismatici din j u d e ţ e l e Caras şi Cuvin să fie prinşi şi cu f e m e i l e lor cu tot să fie duşi înaintea comitelui Benedict,' care să procedeze în contra lor după ordina-ţiunea regelui, iar, mai apoi