- A t u i I V Arad, Sâmbătă 13|36 Ідппагіе І90І REDACŢIA

[, DeákFerencz-u. Nr 8

ABONAJTENTUb Austre-Ungaria :

n an 20 cor. pe V« 10 cor.; рѳ 4* de an or.; pe 1 l u n ă 2 cor. Ï de Duminecă pe an — 4 coroane. — * utru România şi

străinătate pe a n : 40 franci.

.uscripte na se napolazft

0RÜLÜI ADMDiISTRAŢIA t

Arad, Deák Ferencz-n. Nr 8

DiSERŢIUXILE ; de un şir garmond: jtri .•• •.-dată 14 bani; a dona oară 12 bani; a treia oară 8 b. , de flecare public aţinu e

Atât abonamentele cât si i aserţiunile sunt а se plăti

înainte în Arad.

Scrisori nefrancate nn se primesc.

nul V. Nnmër de Duminecă №»• 3

oartea reginei Victoria.

(B) La Osborn, tn castelul măreţ pe insula Wight, a încetat din

iată cea mal mare regină din câte stăpânit până acum. Asemănata

icft cu reginele Elisahda a Angliei, Ecaterina II a Rusiei şi cu Maria

lresia, regina Victoria a Engliteriî le ia pe toate în urmă, atât prin aniî ilţ I ce Dumnezeu i-a daivüt sa tra-ica, cât şi prin cuprinsul bogat al tgel sale domnii.

Ea s'a urcat pe tron ca fata de ani. Regatul englez avea atunci

milion 387.000 mile pătrate, Astăzi iglezil stăpânesc Insă peste un te-;oriu de zece ori mal mare, adică 11 ilioane 130 000 mile pătrate. Şi dacă

li se întâmpla Englezilor neferi-rea şi ruşinea dia Transvaal, färä doialâ că se putea zice : sub lung* mnie a reginei Victoria, Englezii

mers din biruinţă în biruinţă. Dacă în ceea-ce priveşte armata,

e'a ştirbit renumele de nebiruiţi -l aveau până acum, Iu ceea-ce

tiveşte • Insă • viaţa de et%t constitu-"ional, socială şi propăşirea econo-

icfc, istoria va însemna, că sub Vieri» Eûglezil au ajuns cel dint ai u

opor în lume : cel mal înveţat adică, el mal bogat şi cel mal moral.

Şi-au ajuns aceasta nu numai prin ropriile lor vrednicii, ci şi în urma

Ămuşirilor aşa de bune ale reginei lor,

- Prin vieaţa-1 familiară morală ce ; | dus şi a severităţii în ceea-ce pric e ş t e vieaţa sociala, regina Victoria s i ridicat şi curăţit moravurile înaltei \ locietăţl engleze, ceea-ce era cu atât Şnaî trebuincios, cu cât sub trei regi

je fuseseră nainte de Victoria, mora-

fjurile se stricaseră rëu de tot, îndeo-ebl în urma pildelor date de oamenii g l e la Curte. Că ce suflet bun avea reg i n a Victoria, se poate judeca şi din f următorul caz. In dimineaţa când mal 5 marii terii 11 aduseseră vestea că e re-: gină, prinţul Wellington, cel care frânse грѳ Napoleon la Waterloo, îl supuse ţspre semnătură un act de executare : a unul soldat. Ea zise atunci : „Dacă '-m'aţl deşteptat noaptea din somn şi m''aţi • cumpënit ca numai în cămaşă să pri-\mesc tronul şi cuvintele D-Voastră de 5 supunere, nu o să cereţi ca întâiul act .pe care îl subscriu să fie moartea unul

om". Srise deci pe sentinţa de moarte : „II graţiez; din oştire să fie eliberat. Sper că va fi un bun cetăţean". Cel gra-

^ţiat era sir James Lawsm, mal târziu І unul din cel mal buni poeţi al Engli-j' terel. Tot semn al bunătăţii sufletului • e l este şi faptul, că a scăpat de) a

moarte pe trei Englezi cari atentaseră : la 1841, 1842 şi 1849 împotriva vieţii j eî şi ea a stăruit mal mult a se des-! fiinţa' pedeapsa cu moarte.

• Cărţi întregi s'ar putè scrie de altfel despre bunătatea inimel el. Chiar cu o oră nainte de moarte, ea între-

ЬЬазе pe nora sa : „Oare poporul më "iubeşte ?'' In vremea din urmă era adică

foarte întristată din causa ştirilor nenorocite ce veniau din Transvaal. Şi se zice, că ea nici n'a vroit rësboiul, acesta, ci a fost silită să primească hotărîrea miniştrilor şi a parlamentului, fiind ea în privinţa aceasta cu desevîrşire supusă constituţiunel şi legilor terii, cari mal mult ca orl-şi-unde, în Englitera lasă puţină iniţiativă, şi prin urmare nici responsabilitate regelui pentru orl-ce s'ar face şi în-têmpla în vieaţa politică.

Aşa se şi esplică cele 36 rës-boaie ce s'au purtat chiar sub domnia celei mal blânde regine. Abea s'a urcat adică Victoria pe tron, şi Englezii au pornit rësboiu împotriva Chinei şi Afganistanului, bătându-se în trei rôadurl cu fiecare. In India res-boiul cel mare l'au avut supunônd pe Sipoyil rebeli. Contra Ruşilor a dus campania din Crimea; au bombardat apoi Alexandria, ocupônd Egiptul şi Sudanul ; au luptat câte de doué ori cu Assantienil şi Zuluzafferi\ apoi cu Samoez.l şi Abisinienil, ear împotriva Burilor luptă acum a treia oară.

In rëeboiele acestea s'au arătat viteji mari o mulţime de generali, între cari Lawrence, Havelok, Campbell, CJyde, Napier, Wolseley, Roberts, Gordon şi Kitschener sunt recunoscuţi ca mărimi de mână în-tâiu.

Pentru noi Bomânii, şi peste tot, pentru popoarele mal mici din centrul Europei, domnia reginei Victoria se va însemna cu dragoste îndeosebi pentru-că ea a oprit pe Buşi să între în Constantinopol după 'rësboiul din 1877—78. Ea a luptat adică mal tan atunci, şi prinţul Bismark, ca pacea delà San Stefano să fie nimicită şi să se convoace un congres la Brlin, unde deşi n'a reuşit ca să oprească pe Busia a lua Basarabia, a lucrat ca Bomâniel să i-se dea în schimb Dobrogea şi peste tot: a dus o politică contrară Rusiei, punând stavdă în toate părţile poftei de cucerire a marel împărăţii ruseşti, care ameninţa să cutropească toate popoarele mici delà Dunăre şi din Balcani. Dragostea el pentru Români şi-a arătat-o adesea, dar mal ales când în 1893 cu cea mal mare bucurie s'a învoit ca nepoata sa Maria să se mărite după prinţul Ferdinand, moştenitorul de tron al României.

Sub ea au trăit apoi cel mari diplomaţi nu numai al Engliteriî, dar cari prin mintea lor mare au versat lumină asupra tuturor popoarelor din Europa. Melbourne, Pell, Palmerston, Rüssel, Disraeli, Beaconsfield, Gladstone şi alţii au fost mărimi al lumii ear nu numai al naţiei engleze.

Tot aşa în ceea-ce priveşte ştiinţele şi literatura. Astronomul Hörschel, înveţaţil Faraday, Darwin şi Tyndal, filosofii Spencer, Mill Stuart, istoricii Maoaulay, Buckle şi aşa mal departe, pe toate terenele, sub domnia fericită a reginei Victoria Engli tera au trăit bărbaţi străluciţi, cari au contribuit ca Englezii să ajungă cel dintâiu popor In lume, ca numele

şi puterea lor să domnească în toate cinci continentele, aşa că de când e lumea, c'a fost o împărăţie mal mare ca cea eare jeleşte acum pe Victoria, regina engliteriî şi împărăteasa In-diilor.

Chestiunea scoalelor din Braşov. Precum suntem bine informaţi—scrie Telegraful —causa scoalelor noastre din Braşov, ventilată fi prin jurnale, s'a resolvat definitiv prin consistorul archidiecesan — precum credem — nu numai spre mulţămirea ambelor părţi, a-decă a eforiei şi a directorului gimnasial, ci mal presus de toaie'ßn interesul scoalelor. Consistorul n'a primit demisiunea directorului, neafiând'o motivată, ci Va invitat a-şi reocupa şi postul de director, căci delà cel profesoral n'a resignat.

De asemenea n'a încuviinţat consistorul nici cererea eforiei (ear nu decis, cum s'a publicat în unele foi) de a se considera demisiunea directorului drept suspendare din funcţiunea de direetor, susţinendu-se statul quo

mal 'nainte şi reservânduşi consistorul a tracta şi a resolvi această causa — a învinuirilor în contra unor membri din eforie— indep-mdent de tea a abeiceril,

EMIGRĂRILE.

Cu drept cuvent această plagă a ţării noastre stă la ordinea zilei în discuţia presei şi a ajnns în vorbă şi în parlament.

Se caută din toate părţile explicaţii şi se cere remediare, se fac chiar încercări de a pune capăt acestui flagel ; toate silinţele înse sunt pierderi de vreme şi ameţeli, căd nu ajută la nimic.

Prin propagandă, prin oare-carl më-suri economice şi administrative, guvernul n'a găsit niă paleativele pentru această boală, necum vindecarea ei.

Noi în repetiţie rînduri am spus-o şi o spunem mereu, că motivul fundamental, pentru care emigrările în loc să înceteze din ce în ce sporesc, este politica şovinistă de stat, în accepţiunea sa şi în manifestaţiunile sale pe toate terenele.

Ziarul Hazánk, într'unul din numerele sale din urmă ocupêndu-se de e-migrărl, recunoaşte, că una din căuşele a-cestel plage este că poporaţiunea e vecinie expusă la miseriile ce 'i-le face administraţia.

Ear administraţia ungurească va atinge-o oare, îl va da peste mâni oare vre-un guvern maghiar acestei administraţii ?

De sigur că nu ; căci îngâmfaţii visători al unei Ungarii maghiare, în crearea unei atotputernice birocraţii „patriotice", ori-cât ar fi ea de păcătoasă, vëd salvarea nideei". Şoviniştil îşi au ca punct principal al programului lor

politic crearea clasei sociale mijlocii burgheze, din funcţionarism, întărirea funcţionarismulul, ca o clasă per emî-nentiam maghiară, socotindu-o ca un chiag de maghiarisare, pentru care a servi este a lua leafă, ear a munci, este a . . . maghiariza.

Şi în orbia lor, în faţa pră-pastiel ei nu se retrag, ci merg înainte fără să ţină seamă de accentele dureroase provocate de luciditatea de moment a unei coştiinţe ce isbucneşte, cum este de es. Hazánk, când zice :

„ Un trist rod al birocraţiei grozav de desvoltate este emigrarea peste mări, emigrare care nu va putea fi remediată nici prin îmbunătăţirea şi uşorarea câştigării mijloacelor-de tralu"

Căci : „Mijloacele remediare pe cari le

gea le dă, îşi pierd valoarea în mâna ţăranului, deoare-ce el n'are nici bani nici rîvnă să între în rësboiu cu întreg aparatul administrativ, şi să-şl facă soartea atămătoare de îndoelnice hotă-rîriu.

Cei-ce le vëd şl le ştiu acestea, şi nu caută să le indrepteze, grea responsabilitate îşi iau asupra capului ; aceia nu pot fi socotiţi de oblăduitortl, ci de sdrobitoril intereselor patriei şi popoarelor ei.

Convocare.

In vederea obiectelor importante, puse la ordinea zilei pentru adunarea eon-gregaţiunel comitatense, convocată pe S 8 Ianuarie a. c. st. n , membrii români, soţi de principii, ai représentante! comitatense sunt rugaţi , ca Duminecă seara Ia 7Va oare, în 27 Ianuarie 1901, să se presante în cafeneaua .Tass* din Arad, la consultare.

Arad, 20 Ianuarie 1901. M. Teliéin, T. Văţianu,

presid. clubului. secretar.

Impăoarea fiumanilor. După o luptă de trei ani şi după

atâtea neînţelegeri ce au durat între Fiumani şi stăpânirea ungurească, lucrurile sunt acum pe cale de-a se împăca. Guvernul s'a înţeles anume cu autonomista (italieni), cari au majoritatea, să aleagă representanţa după-cum le place şi de primar pe Dr. Maylender, pe care Bânffy nul voise cu nici un preţ. Din parte-le autonomiştil s'au învoit şi el ca între représentante comunali să aleagă şi patru oameni de al stăpânirii, între care şi D'Asta, fostul primar pe când majoritatea o aveau adecă aşa zişii liberali (maghiaronl).

Alegerea se va face curând. Croaţii nu vor lua parte la alegeri. înţelegerea s'a făcut deci aşa că a

lăsat şi unul şi altul.

\

file:///mesc

2 26 Ian. n. (13 Ian. V.; 1 9 0 1

Eduard VII, regele Angliei.

Părăsind pentru puţin timp castelul din Osborn Îmbrăcat în doliu, unde zac rămăşiţele pământeşti ale decedatei regine Victoria, noul rege al Angliei, Albert Eduard, s'a presentat la Londra şi s'a urcat In tronul Mareï-Britanil sub numele de Eduard VII, depunênd jurământul pe constituţia tëril sale şi primind jurământul de fidelitate al sfatului secret. Astfel încheiâudu-se şi formal contractul între ţară şi domnitor, conform dreptului public englez.

De-acum regele Eduard VII domneşte peite una din cele mal întinse împeră-ţil din lume.

Dăm cu această ocasie câteva date relative la vieaţa şi caracterul noului mo-narch.

Eduard Vil este fiiul cel mal mare al decedatei regine Victoria. S'a născut la Londra, tn palatul Buckingham, la anul 1841, Noemvrie 9 ; e deci tn anul al 60 lea al etăţii sale. Tatăl-sou, principe german, Га crescut cu mare îngrijire. Studii superioare a făcut noul rege la universităţile din Oxford şi Cambridge. A făcut multe căleteri! : tn America, la anul 1860, tn Orient la 1862, în India la 1 8 7 6 - 7 6 . A umblat prin Europa, a fost chiar şi în Ungaria.

La 1863 s'a căsătorit cu Alexandra, fiica Iul Cristian IX, regele Danemarcei, născendu-i-se doi fiii şi trei fiice. Fiul ce) mal mare, moştenitorului presumptiv, principe de Clarence, a murit la anul 1892, Ianuarie 2, rëmânônd clironom al doilea fliu al Söu, principele Gheorghe.

*

întrucât priveşte caracterul noului rege, eată câteva consideraţiunl.

Venitele principelui de Wales, titlu legal al moştenitorului, multă vreme pro-veniau numai din principatul de Cornwall. Şi-a cumpărat castelul de Sandrig-ham cu un frumos domeniu. După-ce s'a căsătorit, parlamentul i-a votat un apanaj anual de patru zeci de mii de fanţi, ear soţiei sale zece mii funţl. Venitul seu total, pe an, apanagiul şi venitul din principatul de Cronwall, împreună, In eumă o sută zece mii funţl. Un venit cu mult mal mic, decât al orl-cărul milionar englez.

De cheltuit cheltueşte mal mult cu drumul de fer, cu scrisorile şi cu teatru.

Ziarul ,Timesu, cel mal mare ziar englez, spune, de altfel, că până acum actualul rege a petrecut o lume dalbă.

In ce priveşte simpatiile lui politice, a fost mal mult prieten al Ruşilor decât al Germanilor. Dar tn Anglia, faţă cu parlamentarismul atât de puternic, înclinări de asemenea natură nu pot să aibă nici o importanţă. Cu atât mal ales tn caşul de faţă, cu cât înclinările de sentiment tn politica mare adeseori trebuie să amuţească tn faţa marilor interese de ordine superioară.

Românii delà Braşov.

„ Gazeta Transilvaniei" tn numeral delà 9/22 1. c. se ocupă la loc prim de actul instalării noului fişpan al comitatu'ul Braşov, a contelui Lázár István. Instalarea s'a făcut tn 2/15 1. c. şi Gazeta*, publicând tn acelaşi numër şi vorbirea oratorului Românilor, a diu! Ion Lengeru, comentează pe larg vorbirea-program de instalare a noului fişpan. In cea mal mare parte .Gazeta ' e malţămită cu declaraţiunile noului şef al comitatului, de

spre care, tntre altele, zice :

.Contele Ştefan Lazar a desfăşurat un pregram al sëu de administrare special, care ne dă să cunoaştem, că este mal multiraU-ral şi că nu vede culmea misiunel sale numai tntr'acestea de-a servi pe şeful sëu delà interne, ci-l preocupă si probleiiele mari ale administraţiei, ce le vede în necesitatea, de a crea condiţiunile şi de-a înlătura piedecile pentru programul material şi cultural al po-poraţiunei.

, Pe cât ştim noi, dl Lazar este până acum cel dintâiu dintre fişpanil dluî Széli, care tn discursul tèa de instalare a accentuat tn mod clar şi hotărtt necesitatea absoluta a réorganisant administraţiei, pe care o numeşte prea de tot greoaie şi lipsită de sistem. In consecinţă el ajunge la nişte con-clusiunl luate din experienţă, relative la chemarea funcţionarului executiv administrativ, cari sunt mal accesibile priceperel oamenilor doritori de a vede o cât de mică îmbunătăţire" . . .

Nu-'î convine tnsă, bine înţeles, nici „Gazetei* o altă parte din vorbirea fişpa-nulul, căci zice:

.Dar' eată, ce ne mal врипѳ dl fişpan : .Trebue ca pe lângă mersul neîmpiedecat al afacerilor administraţiuuel atât de importante, să procedem echitabil in ce prives Le usul diferitelor limbi, tnsă numai tutru cât este necesar pentru posibilitatea practică a administraţiei, peste aceasta spre paguba unităţii Btatulu!waceat us nu poate fi permisJ. Nici nu mal vorbeşte de un drept de limbă, necum de vre-o lege, care-'l garantează, ci numai de un us, care poate fi restrlns, după-cum vor crede cel delà guvern, că este ln interesul neapërat al unităţii statului.

,Eată deci, că toate promisiunile cele frumoase, cu cari a debutat noul fişpan tn congregaţia de instalare se prefac de-odată tn fum şi scrum. Nici măcar de miserabilele sfărmiturl, ce le-a aruncat elementul domnitor prin votarea ligii de naţionalităţi popoarelor nemaghiare, ca un trist echivalent al drepturilor avute, nu se mal ţine seamă, nici măcar atâta nu este tn stare s i ne asigure trimisul lui Coloman Szèll, pus tn fruntea comitatului nostru ' .

Eată tnsă, unde vine .Gazeta ' să pună punctul pe „i :*

„Şi totuşi — zice ea — nici unul din vorbitorii cari au salutat pe noul fişpan la instalare, n'a aflat de bine a constata aceasta măcar tn treacăt.

.înţelegem, că Maghiarii n'au nici cea mal mică causa de a s e interesa de acest punct cardinal al cestiunel, ba şi aceea o înţelegem, că Saşii, amësurat direcţiunel politicei lor, tşl impun mal mnltă réserva. Dar nu vom înţelege nici-odată pe vorbito rul român, care asupra complimentării şi bineventăril noului fişpan a uitat cu totul sä accentueze posiţia noastră de drept, (Dl Aurică unde era ? — N. R ), care nu este aceea a legii de naţionalităţi, ci este definită în programul nostru naţional.

.Prin asëmënarile sale poetice puţin potrivite, a dat prilej a-se crede, că poporul român din acest comitat, In afară de stima şi recunoştinţa, ce tot-deauna a dat'o şi i o va da funcţionarului conştienţios, care va fi faţă cu el drept tn manuarea legilor, ar fi inclinât a-se tmpăca tn cele din urmă şi cu dosa de echitate, ce voeşte s'o esercite, cu privire la usul limbilor, sistemul Szèll tn .statul unitar naţional maghiar".

,Cu modul acesta nu se poate edifica nici dl fişpan şi cu atât mal paţia poporul nostru asupra adevëratel aituaţiunl".

Şi acest .vorbitor român", cu care „Gazeta* nu se împacă tn chestia de faţă, — este dl Ion Lengeru, advocat etc. Am cetit şi noi „textul revëzut' al vorbirii ca-a ţinut-o dl adv. Ion Lengeru tn congregaţia de instalare delà Braşov, şi din complimentările hazardate se poate gliei şi ţinta oratorului român.

Se vede tnsă din toate, tn acelaşi timp, că Românii braşoveni stau nu se poate mai rëu ln privinţa organisaţiel, chiar şi tn chestii din cele mal vitale pentru poporul ce-1 represintă tn congregaţia comitatului.

Ne mirăm foarte mult de această apariţie tristă, căci tl ştiam pe dl Dr. A. Mureşianu tn fruntea clubului român, care

—datorie avea să represinte el însuşi causa şi interesele Românilor din acel comitat. Ori, poate, nici nu mal există azi clubul acesta ? — Ar fi, la tot caşul, foarte necesar, ca dl Mureşianu să lămurească chestia aceasta, altfel ne întăreşte şi mal mult tn credinţa, că şi D-Sa, întocmai ca „autori-saţil" delà Sibilu, — la alţii vëd paiul, dar' bârna în ochii lor nu 'şl-o vëd şi nu-'şl fac datoria I

Din viaţa reginei Victoria.

îndată după ce tn ziua de 20 Iunie 1887 a murit In castelul sëu delà Windsor regele Wilhelm IV, archiepiscopul de Can-terbury, primul ministru Melbourne şi alţi tnalţi demnitari ai statului grăbiră la Londra, să vestească nouei regine urcarea ва pe tren. Ei sosiră tn Londra dimineaţa la orele 4. In palatul Kensington, unde locuia Victoria şi mama ei (de origină germană), toţi dormiau şi nimeni nu ştia tncă despre moartea regelui. Guvernanta Victoriei spuse că o s'o deştepte îndată din somn pe noua regină. Delegaţiunea înalţilor demnitari zise că vrea ea cea dintâiu să o vestească. Intrară deci tn camera de noapte a tinerel fete. Victoria dormia profund şi cum era cald, se desvëlise peste noapte. Delegaţii se opriră ca încremeniţi.

Bëtrânul archiepiscop de Canterbury se apropia atunci de pat, ridica plapoma de jos şi acoperi pe Victoria. Aceasta nu se deştepta tnsă, ci arunca eară, cu piciorul, plapoma uşoară. Delegaţii remaseră a-tunci tncurcaţi şi tn cele din urmă se re traseră în altă odaie, unde-ï Intimpinà tocmai princesa Luisa de Saxa-Coburg, muma Victoriei, care aflase delà guvernantă ştirea. Ea se repezi iute tn camera fiicei sale şi o deştepta zicéndu-i:

— Scoală, regină a Eagliteril şi primeşte tntâiu omagiile de supunere ale mamei tale.

Peste câto-va clipe Victoria păşi, numai tn cămaşă, tn faţa delegaţilor şi zise :

— Iertaţi, că v'am făcut să aşteptaţi. Iogenunchià apoi ln faţa archiepisco-

pului de Canterbury, căruia II ceru bine cuvântarea.

Ea fu încoronată la 1838. La serbarea încoronării era de faţă şi Adslbert, prinţul de Saxa-Coburg, prietenul ei din copilărie. La 1839 acesta venise eară In Englitera s'o vadă şi Victoria care II iubia, la balul de curte aproape numai eu el a petrecut. Ii dste şi un buchet de flori, pe care prinţul tl puse d'asupra inimei, găurindu-şi cu un briceag haina militară. In 1840 ei se casă torira, de i i Englezii nu priviau cu ochi dulci această legătură. Totuşi, soţul reginei se purta F.şa de minunat, că tn scurtă vreme toţi Englezii tl iubiau. Ei an avut împreună 8 copii. Adalbert a murit tn 1861 şi regina l'a jălit toată vieaţa, aşa că n'a mai vëzut-o nimeni de cât tn haină neagră. Ea a murit înconjurată de iubirea a 32 nepoţi şi 37 strănepoţi. Dintre copiii ei au muriti2, ear durerea cea mai mare a avut o după ce muri strănepotul peu Victor Christian, In rësboiul cu Burii.

Cât de mult era ea preocupată de binele poporului, probă este şi următoarea întâmplare. Pe masa i de scris aştepta de mult un proiect de lege votat deja de Camere, dar' asupra căruia regina avea oare-carl nedumeriri. Ministrul urgenta tntr'una să '1 subscrie, dar' ea tot mal cerea vreme să se gândească.

Gladntone, perzându-'şl răbdarea, ceru audienţă şi zise reginei:

— Dar' trebue să-'l sancţionaţi?

— Trebue? repeta, mândră şi stând maiestos înaintea lui Gladstone.

Trehte? Sunt regina Eaglitereï, Domnul meu.

— E i sunt poporul englez, — rëspunse rece Gladstone.

Regina subscrise atunci proiectul.

Nr.

Lucruri slabe în Câmpei N i s e cere să mal publicăm

mătoarele : La cele scrise tn Nr. 3 al ,!j

Pop." a. c , cari au conţinut purul adij vin a vô scrie urmările triste pentru I rica orientală.

1. Scaunul protopresbiteral ca Щ I. istanţă In şedinţa din 3/16 Ianuarie lj unanim a decis nulificarea alegere! din IU Decemvre 1900 din lipsa formei legales Actele vor merge Ia consis. din Sibilu] va urma, vom vedè. Contra alegerel, intrat 2 proteste, unul subscris de 290 n { bri al sinodului parochial şi altul subi, de 17 membri al comitetului parochial, epitropil. ,j

2. Duminecă înainte de Anul nou j porul tn urma predicii protopresbiterulj voit рэ protopresbiter a-'I arunca afară j biserică. (Ceea-ce nu putem aproba, lj acesta un lucru ruşinos. Cel nemulţn să aibă răbdare şi să aştepte judecata L rilor bisericeşti competente. Redacţia), 1 îmbrăcat In ornate, a umblat poporul 1

dinaintea uşilor înviere! să pună mâna* el, făcându se o larmă şi scandal; pr £

presbiterul tnsuş! s'a plâns formal vëzênd i (

se batjocoreşte casa lui Dumnezeu (sau pi l'a mustrat conştienta).

Protopresbiterul nu a putut eşl dit j serică până nu a intervenit sub-judele ( munal cu 2 servitori, ba s'a trimis şi d geandarml, cari pe când au venit, pop

j Nr. 3 n) Din România.

în trunirea liberalilor. J întrunire» pe care partidul naţio-2 t nal-liberal a ţinut-o Sâmbătă, tn sala 4 Dacia, a fost una din cele maî impu-b netoare şi mal entusiaste.

Numërul mare al cetăţenilor din " toate clasele societăţii, cari s'au gră-1 bik a rëspunde la apelul partidului, {preocuparea gravă ce se vedea pe

feţele tuturor, atitudinea energică şi hotărîtă, vioiciunea şi căldura extra-

[ ordinară, cu care sala întreagă, în care 1 se înghesuia pe cât încăpea om lângă 3 om — totul da acestei întruniri un l caracter solemn de bărbătească pro

testare şi punea într'o viie lumină [intensa mişcare, pe care mësurile nesocotite ale guvernului au stôrnit-o

1 până chiar şi In massele cele mal profunde şi mal liniştite.

i" încă înainte de ora, pentru care întrunirea era anunţată, in sală nu mal poate pëtrunde absolut nimeni, grupuri compacte de cetăţeni ocupă şalele şi coridoarele alăturate, gangul

' delà Intrare, sau staţionează în stradă. *

Au vorbit: şeful partidului, dl Dimitrie Sturdza, d-niï P. S. Aurelian, Ш D. Pallade şi V. G. Morţun.

D. Sturdza a făcut din nou o expunere luminoasă asupra situaţiunel financiare, arëtând şi dovedind încă odată, că nimic trainic nu se poate face fără a se procède mal întâiu la realisarea economiilor indispensabile şi numai în urmă la o remaniare chibzuită a impositelor existente, dacă va trebui. Economii însă se pot face,

I trebue să se facă, cel puţin pentru 20 milioane : acesta trebue să fle cu-vôntul nostru de ordine In fie-сѳ mo-

: ment.

D. Aurelian, într'o energică cu-( Tôntare, a stabilit, pe de o parte j origina revoluţionară a guvernului,

care prin siluire şi prin mişcări ne-! socotite a escaladat puterea ; ear' pe

de altă parte, tendinţele şi mësurile lui primejdioase, cari împing fatal larësvrë-tire : o stare de lucruri care sfidează întreg aşezămontul nostru constituţional

[ şi de stat şi asupra căreia trebue, până \ mal e timp, să ne deschidem cu toţii

ochii. într'o documentată şi măiastră

cuvântare, plină de vervă şi de focul sacru al convingerii profunde, dl P a l lade a făcut apoi o expunere comparativă între politica financiară şi economică a partidului naţional-liberal şi a celui conservator, accentuând gre-

I şelile, umilinţele şi mësurile nesoco-i tite, în cari se sbate regimul de aproape ; doi ani, spre cea mal mare pagubă I şi primejdie a intereselor celor mal

scumpe ale terii. D-sa dovedeşte, că partidul naţional-liberal, acum ca şi la 1 8 7 6 , poate face faţă greutăţilor trecëtoare şi că se pot réalisa eeo-

I nomiile de 2 0 milioane, propuse de şeful partidului; sfîrşeşte prin a examina unul din impositele noul, impo-

I situl aşa zis complimentar, făeend să reiasă toată lipsa de studiu, toată nesocotinţa şi arbitrarul ce a domnit la alcătuirea proiectului.

D. Morţun, la sfîrşit, a insistat asupra tendinţelor reacţionare ale regimului, mal ales în ce priveşte ţe-rănimea şi muncitorimea.

Unele cuvinte şi aprecieri prea ) pesimiste ale oratorului fac pe dl D. ; Sturdza, şeful partidului, să ia din

nou cuvôntul pentru a face declaraţii de foarte mare importanţă.

Cuvôntarea şefului partidului na-' ţional-liberal, ca şi acelea ale orato-

lan. 26

rilor, cari l'au urmat, au fost necontenit întrerupte şi acoperite de aplause sgomotoase.

Ele au produs atâta impresie asupra publicului grămădit In sală şi cu drept cuvent alarmat de proiectele guvernului, încât strigătele Intregel săli de : Jos guvernul ! şi : La Palat ! — se urmau şi se îndesau tot mal unanime şi mal sguduitoare.

La un moment dat, strigătele şi insistenţele unei părţi din public, ea întrunirile să fie declarate In permanenţă, deveniseră aşa de energice, încât dl Pallade, care vorbia, a trebuit să declare cetăţenilor că, pe scenă, azi nu se găsesc dl Fleva sau Fili-pescu, ci şeful şi fruntaşii partidului naţional-liberal, cari înţeleg să conducă, ear nu să fie conduşi.

*

La sfîrşitul întrunirii, dl Sturdza a îndemnat din nou pe cetăţeni să se retragă în linişte şi să respundă In numër tot aşa de impunëtor la întrunirile ce vor urma.

Publicul a acoperit cu aplause nesftrşite cuvintele şefului partidului naţional-liberal şi a început să părăsească localul întrunirii, cu mare greutate şi foarte încet, din causa aglomeraţiei.

O parte din cetăţeni, formând o massă compactă, s'a îndreptat pe strada Carol, spre calea Victoriei, manifestând pentru partidul naţional-liberal şi mergênd până la club, unde au fost rugaţi din nou să se risipească ln ordine şi In linişte, anunţându-li-se că viitoarea întrunire va avé loc Duminecă.

(, Voinţa Naţională.*)

D E L A C L U J . Reuniunea sodalilor români şi

sărbătorile Crăciunului. Ianuarie, 1901.

A doua zi de Crăciun s'a ţinut în restauraţiunea „Uj vilâg" adunarea reuniunel sodalilor români din Cluj, presidată de harnicul sëu preşeeinte dl Basiliu Podoabă. Sala era arangiată şi pentru concert şi pentru dans, ce ă urmat după adunare. La 8 ore d l preşedinte a deschis adunarea prin o frumoasă vorbire de deschidere, ascultată de preste 1 6 0 persoane présente, între cari a fost bine représentât şi sexul frumos în numër considerabil. Au lipsit câte-va familii române, cari cugetă că încă n'a sosit timpul să descindă între meseriaşi. Să sperăm, că secolul présent, preste pragul căruia am trecut cu anul nou, va sdrobi şi rugina aceasta din cugetele inteligenţei române.

Textul vorbirii e următorul: Onorată Adunare generală 1

V8 salut In a 29-a adunare generală a reuniunei sodalilor români din Cluj. 29 de ani au trecut delà înfiinţarea acestei reuniuni pe est de salutară, pe atât de necesară pentru erearea unei clase mijlocii tn sinul poporului românesc. Dacă timpul, ce l'a parcurs această reuniune, dacă împre-giurările, tn care s'a mişcat, dacă oamenii, tn mijlocul cărora s'a Întors, ar fl fost normale, favorabile şi cu spirit creştinesc pătruns de adevorată civilisaţiune, o ! atunci ne-ar saltă inima de bucurie, privind la re-sultatele activităţii sale de 29 ani. Aşa, trebue să ne mulţumim cu puţin, trebue să mulţămim lui Dumnezeu, că existăm aşa precum suntem. Căci spre a trăi în bună pace cu oamenii timpului de azi, nu este de ajuns, ca să nu ne amestecăm în trebile lor, ci trebue să suferim eu răbdare creştineaseă,

n. { 13 Ian, v.) І 9 0 І

ca el să se mestece în trebile noastre în cele mai multe rêndurl fără nici • causa. E de lipsă Insă, ca nici odată să nu ne pierdem curagiul de a n e face datorinţa, de a lucra tn cercul, în care ne învértim. învingerea trebue să urmeze. Şi la lucrare ne îndeamnă toată chemarea noast ră :

Omul şi furnica, câte fiinţe sunt, Toate au să lucie aici pe pămont, Vermil fac motasă, albinele miere, Cine şede 'n lene, cu ruşine piere.

Să lucrăm şi noi cât putem ln reuniunea noastră. Să lucrăm astăzi, căci mâne nu ştim ce ne aşteaptă, căci un asii-zi plăteşte mil mult decât doi mâne. Să ne silim cât putem spre a păstra ce avem şi spre a înmulţi cele câştigate, căci silinţa e mama norocului. In cei 29 de ani reuniunea noastră mai mult s'a silit de a păstra ceea-ce a avut decât a câştiga. Şi aceasta încă este destul Intre împrejurările date, căci cine nu ştie tot atât de bine păstra, ca şi lucra, acela să se omoare măcar lucrând, nu va lăsa după sine nici un ban. Reuniunea noastră şi-a păstrat numele seu bun, şi-a păstrat flamura, sub care Jucră, şi-a păstrat cercul seu de activitate apërându se eât a putut de duşmanii vezuţi şi nevăzuţi, interni şi externi. Şi eată, astăzi stă înaintea On. adunări generale a 29-a oară comitetul ei cu fruntea senină, spunôndu vë, domnilor, că a făcut ce a putut între împrejurările grele In care ne Invôrtim. Comitetul d-voastră, luând ln dreaptă considerare dorinţa celor mai mulţi membri şi doritori de a deveni membri, ca reuniunea noastră să întocmească trebile sale aşa, încât membrii el să poată vede şi ceva folos practic pentru ei, a aflat cu cale, ca încă în adunarea aceasta să vină cu propunerea d e a înfiinţa şi o reuniune de înmormântare şi încă o aşa reuniune, care să fie în strlosă legătură de reuniunea noastră de sodali. Spre scopul acesta am câştigat statutele reuniunei de Inmormôn-tare delà smiiu. „emane ш sarcina d-voastre să vë declaraţi. Dacă veţi primi idea a-ceasta a comitetului şi primită odată, să a-duceţi hotărtrea pe cale să se realiseze.

O altă cale spre atragerea marelui public românnsc, spre ajutorarea reuniunei noastre este corul mixt al reuniunei, deapre activitatea căreia vom avé ocasiune a ne convinge tn seara aceasta. Meritul tn prima Unie este al d-lui dirigent Traian Brătejcu, care cu puţin ajutor primit delà societatea noastră, dar cu mare zel a adus acest cor dintru nefiinţă la fiinţă, ajutorat şi d-sa de supraveghetorul d-1 Ioan N. Pop, cărora de ocamdată numai mulţumită le putem vota.

Sperăm că adunarea aceasta va afla toate mijloacele posibile, ca începutul greu Bă nu stea locului sau plane să se ruineze, ci să progreseze spre calea începută, spre bucuria noastră a tuturora şi cu aceasta salutându vë din inimă încă odată, declar adunarea a 29 a a reuniunei sodalilor români din Cluj de deschisă.

Cuvôntul de deschidere a fost primit cu aplause îndelungate.

A urmat raportul comitetului, care fiind foarte instructiv, cred că se va publica cu alte acte de ale reuniunei. După ce s'au ales comisiunile, s'a suspendat şedinţa.

Dapă redeschidere s'a primit raportul casierului şi celelalte rapoarte fără diacuţiune.

Venind pe tapet alegerea noului comitet, cu mare entusiasm a fost aclamat de preşedinte d-1 B Podoabă, care de 16 ani stă In fruntea acestei reuniuni, de secretar d-llacob Murë-şian, purtătorul acestui oficiu greu, delà începutul reuniunei, ear de casier d-1 Andrei Casian, un harnic maestru român, care prin stăruinţa sa şi-a câştigat o frumoasă avere. De membri în comitet s'au ales alţi 9 maeştri de al noştri şi sodall.

Comitetul nou s'a însărcinat a

lucra pentru înfiinţarea unei reuniuni de înmormântare, care să fie în legătură cu această reuniune, ca şi prin mijlocul acesta să se atragă interesul faţă de reuniune.

Dl preşedinte, pentru încrederea pusă în comitet şi cu deosebire în persoana d-sale, prin nişte asemenărl foarte potrivite declară adunarea de închisă, după care a urmat concertul după următoarea programă :

1) O ce veste minunată, cor mixt, de Gr. Dima.

2) Breul popilor, mezzo-sopran solo cu acomp. de cor mixt, de G. Muzicescu.

8) Monolog, predat de V. Rus. 4) Bagă Doamne luna'n nor, sextet

de T. Popoviciu. 5) Declamaţie comică, predată

de Gerasim Baciu. 6) Sună buciumul de alarmă, cor

mixt d e I. R. Simionescu. 7) Prima rochie lungă, de I.

Vulcan, predată de Floriea Danciu. 8) Lugoj ana, sextet de I. Vidu. Toate punctele au fost foarte bine

executate şi mal toate repeţite la dorinţa publicului. Toată lauda merită dl dirigent T. Brătescu.

Venitul concertului a fost inde-stulitor. Urmând dansul, a ţinut până la 4 ore dimineaţa.

In pausă dl preşedinte a salutat oaspeţii şi a mulţumit tuturor pentru spriginirea acestei reuniuni.

La despărţire am dus cu toţii suvenir! plăcute delà o petrecere românească şi voioasă, de cari de mult n'am avut în Cluj.

In preseara anului nou ca vre-o 4 0 de persoane s'au adunat în ospë-tăria „New-York", unde am salutat ivirea anului nou. In seara de anul n O U C O r u l S o d a l i l o r romÄn* o. morţi la colindat ia patronul reuniunei d-1 Dr. Aurel Isac, apoi la preşedintele reuniunei d-1 B. Podoabă şi la câteva familii române, cari arată mal maie interes faţă de reuniune. In tot locul au fost bine primiţi. Tot în seara de anul nou fiind şi ziua onomastică a d-lui preşedinte şi director de bancă B. Podoabă, s'au presentat preste 30 de persoane la gratulare, petrecônd până târziu noaptea şi ţinendu-se mal multe toaste însufleţitoare.

Ziua de anul nou a fost adevărat pelerinagiu la dnul director. Fruntaşii inteligenţi române, poporul de rond prin vre-o 4 curatori de al sei, reuniunea sodalilor prin comitet, oficialii inst. „Economul" cu toţii s'au presentat dorindu-I zile bune şi senine şi asigurându-1 de tot spri-ginul în lupta ce o poartă pentru înaintarea căuşelor noastre naţionale şi economice.

Tot asemenea a fost loc de pelerinagiu şi casa D-luI Dr. Aurel Isac, bărbatul iubit şi stimat de toţi Românii de bine.

Aşa s'au petrecut serbătorile Crăciunului şi anului nou în Cluj. Dee Dumnezeu să fie de bun augur pentru viitor. Spre întregire aci înşir numele bravilor corişti, cari ne-au delectat în serbători :

Ana Burdea, Nastasia Petraşiu, Ana Rus, Floriea Danciu, Mărioara Chiorean, Ana Bangur, Mărioara Cosma, Lucreţia Chirlenfl, Ana Körösi, George Nicoată, Francise Cosma, Alexandru Demian, Petru Danciu, Ioan Bria, Ioan Dima, Samuil Olas-utean, Vasiliu Rus, Gerasim Baciu, Emil Dan, Todor Dönig, Todor David, Ioan Rus, Grigorie Muntean, Grigoriu Creţia, Vasiliu Burdea, Ioan Burdea.

Participantele.

4 26 Ian. n.^(13 Ian. V.; 1901 Nr. 8

Rëspuns

la .Pro domo'' al d-M Dr. A. Vaida, npirut în Nr. »40 al „Tribunei' din Sibiiu.

Cluj, tn 29 Dec. 1900. (Continuare şi fine).

Cetindu-le numai acestea, ţi-al fi putut câştiga convingerea, că socotelile mele sunt revente de oameni pătimaşi, cari sunt de părerea, , să arză moara, numai să piară şoarecii".

Dacă al fi făcut aşa, nu mi-al fl putut imputa mie, că nu m'am îngrijit de restaurarea comitetului, căci eu nu am fost ales de adunarea generală de casier, ei am fost rugat, să primesc această sarcină singur de moşul D-tale. Ai fl aflat mal departe, că adunări şi comitete în regulă nu au existat acum de 20 ani şi că toţi administratorii fondului au administrat fondul după priceperea şi bunăvoinţa lor.

Cu statutele nu am avut nimica de lucru, căci neexistând societate, eie au fost superflue şi neexecutabile.

D-ta toate cele amintite nu le-ai făcut, — căci doar al fost cu bună voinţă faţă de mine — ci suindu-te In luntrea comitetului, călătoreşti mal departe pe calea apucată, de pe care numai compromis te poţi întoarce; şi eată pentru ce, D-le:

D-ta mă ameninţi, că predând afacerea unul advocat, mă vel sili să-mi dau wcotell şi să restitui dauna fondHÍul.

D-t» nu vezi, că socotelile mele sunt date, dar d-voastrâ sunteţi atât de erbiţi de patimă, de nu sunteţi în stare să le revedeţi. Eu am revers din partea d voastră, că socotelile Vi le-am predat şi acelea le-aţi şi censurât, făcănd 2 rapoarte, amendouă neadevărate, în contrazicere unul cu altul şi cu intenţiunea de a mă compromite înaintea publicului românesc/

D-voastră poftiţi earăşi socoteli delà mtne, pe eana acelea sunt în mâna d ѵааігл, — facsţi ca ţiganul, care 'si bătea femeia să-i iea luleaua, şi aceea era la el în gură?

Deschide raţiociniile mele, d-le preşedinte, şi deschide şi pamfletul d-voastră tipărit, şi vel vedé la pagina 43, că comitetul afirmă, că ar fi rămas la mine un rest de сазва de 183 fi. cu finea anului 1894 şi nu vede, că tn raţiocinil suma aceasta la finea anului este împrumutată lui Gregoriu Pop, ear în anul 1895 din suma aceasta se replăteşte suma d e 80 fi. şi interesele, ear tn anul 1896 restul de 100 fl. plus interesele ş. m. d.

Şi aşa, cearcă tote posiţiile dificultate in broşură şi le vel găsi tn raţiocinil : la de ajutor pe dl secretar al fondului, care s'a convins înaintea fostului controlor, că bro

şura onorabilului comitet nu are nici un rost. Ce nu vel găsi tn socoteli, reagă pe dl Dr. Morar, advocat, care a luat atâtea anti-cipaţiunl delà fond, de trec peste substrac-tul sumelor tmprocesuate, dar nimenea nu-1 atacă, fiind înrudit cu pretinsa aristocraţie română din Cluj. Dacă d-sa nu-ţl va şti spune despre suma care va lipsi, tndreap-tă-1 la mine şi tl voiu arăta iscăliturile d-sale, care nu le va putè nega.

Antecesorul d-tale a abzis de presidiu sub pretext că e morbos şi ocupat. Eu sunt de părerea, că causa adevărată este, că tn calitate de jude a văzut că carul onorabilului comitet s'a prea înglodat cu broşura.

D-ta, dacă vel cerca şi te vel convinge despre starea lucrului, ca om drept, vel ab-zice, dar nu din causa de morb, ci ca medic Vel siesta, că onorabilul comitet a fost morfcsg cuad r« aprobat pamfletul acela. La mim nu vei afla nid un crucer, căci idaalal mem şi al moşului d-tale a fost réaliser ea çeoaleï de fetiţe. Si dacă nu rămâneam majorieaţl de Impregiurărl independente de noi înainte de aceasta cu seeo ani, şcoala ar fl stat şi ar cia ast&sî pompoasă d'asupra caselor parochie! gr, cath. (pardon pentru cuvôntul din urmă, ciul te genează.) Aşa a rămas sarcina pe nepot să o facă din — broşure.

Ceteşte raţiociniile mele, ceteşte raportul şi te vel convinge, dânda-ţl puţină silinţă de cugetare, că cele ce se susţin In pamfletul broşură, sunt lucruri absurde şi imposibile, căci este absurd şi imposibil, ca un capital, care la primire a fost de vre-o 6500 fl., să fie după o administrare de 7V« ani : 14.400 fl , — după-cum susţine pamfletul.

In zădar, —- capitalul a trebuit mărit cu sume inventate, ca să poată mări broşura şi ca să arate lumel, că nu în cinste s'a plătit onorar de 100 fl. domnului autor 1 П о в р г й aceasta taci tn „prodomo* al d-tale!

Vezi, d-le preşedinte, că cn arătarea la tribunal numai atestat de sărăcie Vă veţi da, că atâţia oameni onorabili nu aţi fost în stare să revedeţi nişte socetell destul de clare!

Te Întreb, cu cale a fost dară publicarea acestui pamflet, fără să mi'l comunicaţi mai întâiu mie şi fără auiorisarea adunării generale? Cuvine-se să vă ţineţi morţiş de dreptul de a'l censura din nou a-cum tn présenta mea, după ce m'aţl tnegrit, cât aţi putut şi m'aţl atins publice; nu se cuvine şi nu este just şi echitabil, ca Intre astfel de împrejurări un al treilea să judece între noi şi încă un juriu alep de noi conform propunerii mele, c-ire şi d ta

dimpreună cu dl 8. Boşian aţi susţinut-o în comitet (precum mi-a spus dl Ret ian şi G. Sorban) şi numai după-u te-a contra-votat trupa d-tale, ţi-al însuşit şi d-ta , multele considérant*" fără de nici un rost ; la acestea ar mal fl trebuit adausă tncă o consideraţie, care ar fl sunat aşa :

.Considerând, că comitetul nu a avut nici timpul, nici priceperea de lipsă de a revedé nişte aocotell destul de clare, ei s'a mulţumit cu 2 rapoarte, cari sunt In contrazicere .-

Se decide, ca socotelile să se aştearnă la tribunal, ca să se revadă acolo de oameni pricepëtori."

O considerare ca aceasta ar avea rost şi haz şi comitetul ar fi escusat pe depUn.

La imputarea Dtale, că eu aş fl zădărnicit adunarea, numai atâta Iţi răspund, că nu am ştiut, că respectivul autor al broşure!, care a pus tn buzunar 100 fi., pentru „munca lut de o vară", e atât de susceptibil, de tşt iese din sărite, dacă tl aminteşti de onorarei acesta şi n'am ştiut de intenţiunea Dtale, că D-ta voieştl să scoţi comitetul necompromis cu orl-ce preţ din cornul de capră, In care a ajuns tn urma publicării pamfletului din propria sa auctori-tate şi la îndemnul Dtale.

Nu eu sunt causa zădărnicirii adunării, căci eu stau gata cu desluşirile pe masă, ci Dta, care şi în 3 rânduri al accentuat, că nu e ertat ca comitetul să iasă compromis din afacere, şi care punêndu-te pe un piedestal, de unde — după ţinuta ce al — numai cade poţi, m'ai ameninţat, că mi vei aduce cu poliţia înaintea Dtale. Fireşte, că ameninţarea aceasta nesocotită, trupa Dtale plătită a primit-o cu zimbet, ear eu cu compătimire. Ear rostul cuvintelor de mal sus numai mal târziu l-am înţeles pe;deplin, când am aflat, că chiar Dta ai fost unul dintre aceia, care, nefiind nici membrul fondului, al eerut publicarea pamfletului. Şi atunci am băgat de seama, că eu te-am batjocorit cu titlul .imparţial", cu care te-am numit (pentru care tmt şi cer scuzele), căci, Intr'adevër, aşa erai de angajat pentru comitetul Dtale, tncât nu al putut corespunde lui !

Eu tţl recomand, tn interesul Dtale, să nu alergi ia tribun*! cici se poate, ca advocatul meu să 'ţi ceară credenţionalul şi acela greu tl vel puté arăta, deoare-ce ai Închis adunarea fără de a verifica procesul verbal şi apoi se poate dovedi, că au fost prea mulţi membri cu taxele solvite înainte de vreme, de care respectivii ,domni" nict nu au ştiut ! (Gurile rele spun, că Dta li-al plătit, ca să te aleagă de preşedinte —

Sa ardă grădelele,

lucru, ee-1 puteai ajunge şi fără de atâta jertfă).

După-ce, die preşedinte, tn .pro domo" al dtale, imitând de bună seama pe Împărat»! Germaniei, al riscat un cuvânt mare din peana, că adecă eu aş fi causa tuturor relelor, ce bântue aocietatea Clujmă şi că n'am nid un prieten In Cluj, eată ţi declar publice, că eu mă retrag din toate locurile, uade sant neînţelegeri : delà casină, delà biserică, delà fondul şcoalel de fetiţe, la care te rog să convocl adunare generală, care să aleagă comismnea, asupra căreia nu ne putem înţelege ; că numai nu veţi afirma, că nu se ţine de adunarea generală compunerea di-ferinţelor, ce se ivesc în sinul el. Eu nu voiu participa, ca să nu Vă Impedec tn lucrare, alegeţi numai străini, cu cari se pot fi şi eu sub un acoperemônt. Voiu rămâne singur la .Economul", unde mi leagă o activitate de 15 ani delà înfiinţarea băaoel, şi unde sunt avisât de a sta, ca sa-mi susţin familia, căci n'am moştenit dala nimenea nimica, ci caut să muncesc pentru traiul de toate silele. De aci nici d-ta nu vel pofti să mă retrag, căci nu eşti interesat, ear unii din soţii d-tale sunt interesaţi cu aşa puţin, de dispare interesul, ee-'l au alţii.

Retrăgondu-mă astfel, rămâneţi pe toate terenele scutiţi de mine. Punefi-vV apoi şi tntindeţ! hora frăţiei tn mijlocul Clujului. Eu voia plăti musica aceea, la cara-'ţl juca cu toţii tntr'o inimă română.

Eu tncheiu primindu-ţl sfatul: voiu^sta locului, şi las pe onorabilul comitat dimpreună cu şi mal onorabilul său preşedinte să meargă pe povârnişul, ce au apucat. Când vor sosi la locul destinat, tl rog pe dl preşedinte să mai scoată o broşură, oa să fie a 3-a la activul sëu! Şi cu acestea te rog să mă scuzi, că pe deoparte etatea, pe de altă parte posiţia mea nu ml permite să-ţi răspund la toate expresiunile d-tale răsfăţata şi îmbuibate sau traceraiurl (vorba raoşu-teu I)

BatUiu 8. Podotbè, dir. . І адавмМ.

Cum ar trebui aleasă şi redus* materia de înveţăment pentru-ca

şcoala poporală ва-'şi ajungă scopul seu.

(Ditertathme eetit* şi aprobata In adunarea tnTtt t r terilor din desparţâmântol Orayiţel, ţ l sat t la 80

Noemvrie 1900).

(Continuare.) Cu privire la cetire, eu u n u l a ş ave

de observat, că noT, tn butul metodului scrip-

{Din Zorlenţul mic.) Ţine, Doamne, zilele Cui făcu câşlegile, Că n i c i nn-'s tergurt pe lume Ca câşlegile de bune. Şi mai bune ar fl zău, Dac' ar fl pe placul m e u , Să n u fie aşa rari Ci'nc'odată-atftt de mari. Aşa mie mi-ar placé, Şease luni dac'ar ţine, Căci aşa cum sunt a c u , Sunt şi bune, dar tot nu, C'aşteptăm cu dor d e s t u l După ziua de Crăciun. Mai cu seamă fetele, Cât li-s lor nădejdile, Dacă vin câşlegile! Tot asta le umblă-'n m i n t e C'atuncI pot să se mărite. Dacă-'s câşlegile Bcurte, Nu se pot mărita m u l t e , Când trec două luni de zile, Postul Paştilor ear v i n e , Ş'apoi vreme-I de-aşteptat Până-'n a n u l celalalt. Şi-I greu c h i n şi m u l t a m a r S'aştepte omu'n zădar. Nici nu cer să-'ml s p u n ă nime, Eu ş t i u s i n g u r p e n t u mine,

Poesil poporale. (Din Cherechiu.)

Pentr'o sută şi cinzeci Mă dădu maica pe veci, Mă dădu maiea'ntre strini, Vai de mine rău suspin. N'ar fl rëu că m'a şi dat, Dar 'şi-o făcut greu păcat, Că m'o dat unde n'am vrut, Mai bin' nu m'ar fi născut.

Lucră maică ce-i lucra, După bătrân nu mă da; Eu tinără, cu papuci, El tată de şapte prunci, Eu tinără, cu mărgele, El bătrân fără măsele; Eu tinără, ca roua, El bătrân ca şi tata. Vai, măicuţă, iubitoare, Inima ce rău mă doare, De necazuri şi de rele Şi de plânsuri mari şi grele.

Nu ţi-e ţie, maică, jele De tinereţele mele, Că le plâng şi le înec Şi cu năcaz le petrec ; Mă siliş şi mă dăduşl, Neagră inimă-'ml făcuşi;

M'ai silit, m'ai măritat, Inima mi-o ai stricat, Şi nu cred c'o mai fl bună, Cât voiu trăi eu pe lume; Cât voiu trăi eu sub soare, Oiu fl tristă, gânditoare, Voe bună n'oiu avo Nici când tn viaţa mea.

Bade, bădişorul meu, Lasă-mă cu Dumnezeu, Că n'am mers de dragul tău ; C'oiu muri mâne-poimâne De năcazu ce-I pe mine, Cam mers, bade, după tine.

Mânce-te focul năcaz, Că de tinără te-am tras. Legănă-se frunza'n plop, Se vede că n'am noroc

Culese de: Anuţa Budison. •

(Din Cuvin.) Frunză verde floricele, Plină-I lnmea de căţele, Ca valea de petricele ; Plină-i lumea de duj mani, Ca valea de bolovani. De ciuda duj manilor Să dau foc gardurilor,

Să rămână numai pari, Să se 'nţepe cel dujmanl. Câte căţele-'s prin sat, Toate pe mine că bat.

Frunză verde de pe baltă, Nu bate ca una naltă, Înaltă şi sprâncenată, Ce-mi era dragă odată. Cântă păsărică 'n deal, Plânge mândra cu amar, Plânge că m'oiu însura Şi de ea eu m'oiu lăsa ; Lasă plângă, cât o vrea, Cam iubit-o şi pe ea.

Frunză verde de măcriş, Mândra mea din Păuliş E cu casa către vale, Bădiţa pe drumul mare. Frumză verde de bujor, N'ar fi rău de-ar fl fecior, Rău e c ă i om însurat Şi 'ntre fete n'are stat.

Culese de : Teodor Văcariu, june.

Nr. 3 lan. 28 n. ( 13 Ian. V.) І90І

tologic si a l principiilor ce le observim la tractarea bucăţilor de cetire, na prodncem mal bani cetitori ca şcoala veche. Aici provine röul din prea puţina exercitare a ace-itnl obiect. Desbatând timpul ce-'l ptrdem cu realiile mal adăogâud şi vremea perdută cu intuiţinnile, istorisirile, deevoltările şi reproducerile verbele ale bucăţilor d e cetire, nu ne rëmâae In sôptëmâni nici 1 oră întreagă prmtru exercitarea In cetit cu fiecare clasa.

E o greşeală, după părerea mea — deşi cel mal moderni recomandă—ca la instrua rea In cetit dup! metodul scriptologic cu tacepötcril In c e h dintâiu 6 söptömanl, adecă până când ne ocupăm cu pregătirile pentru scris, să analisăm cu e l zicerile In vorbe, vorbela In silabe ş i silabele In suuete, şi aceasta o facem pe motivul, ca copilul după 6 sëptomânl, când ajunge la compunerea şi scrierea vorbelor, să nu creadă сшвѵа că vorbele sunt fără rost, ci să se convingă, că vorbele sunt elementele vorbirii. Dat' eu unul aş pune rămăşag, că nici ebiar eruditul şi mult iubitul nostru peda-g«g, dl Ştefan Velovan, c:re susţine acest mod de procedare, n'ar fi tn atare tn cele mal dintâiu 6 sëptëmânï cu mititeii copil a an^lisa ziceri ca bună-oari: .Copilul are un inel* tn vorbe, silabe şi sunete. De ce astfel de pretensiunl delà copilaşii Începători, cari, când Intră tn şcoala, nici nu ştiu

»aumöra până la 4. De ce să nu ne mulţumim la început şi numai cu analisarea singuraticelor vorbo de 2—3 sunete, amânând anaîiearea zicerii pe mal târzia?

O greşeală şi mal mare, gândesc eu, că earăşl comit pedagogii noştri, când, oprin-du зе prea mult Ia tractarea cuvintelor normale, ne recomandă a face intaiţiune de o jnmitate oră asupra obiectului, din numele cSroia voim a tracta un sunet. In loc de a face exerciţiu c â t de mult cu tncepötoril tn

y cetini In scrie, ne jacăm cu e l de-a istoria naturală tn oră de cetire şi scriere.

Mal e greşeală şi aceea, că încă dia ela*a I. ş i II. Începând pretindem delà copil să ne cetească şi logic şi ear»şl pe motivul, ca copilul să nu înveţe cumva a M Ü ceva ce nu p r i c e p e , ci mal bine s i pri-teapi ceea-ce nu poate ceti. Intr'alt loc taxaşi tot pedagogii susţin, că cetirea este mijlocul, prin care omul, îşi poate cultiva miBtea, căci cum ne şi putem închipui ea o m u l Bă î n v e ţ e c a r t e , c â n d nu ştie ceti bine. In şcoala mea mi-s'a dat ocaeiune s ă fac observarea, cum unii dintre elevii din anul al Il-lea, cari alt-cam cetiau Încet dar' sigur, de frica că nu-'şl vor şti da seamă de cele cetite, se Împiedecau şi nu mal puteau ceti nici mechani-

C& şi eu le-am aşteptat Şi-or vonit şi m o i lăsat Tot holtelu netnsurat. Suspin am destul şi eu, Vedeţi bine, 'ml părea röa, Dar' gândiam, ca alţil'n lume, Doar' mai vin eâşlegi şi bune.

Lelişoară, ochii-tël, Şapte teri aş da pe el; Dragă şi guriţa ta, Vinde-aş lumea pentru ea. Ochii tői sunt doue stele, Ce farmecl lumea cu ele; Stele-'s multe şi'n ceriu sus, Dar ea ochii toi tot nu-'s Şi nici soarele, nici luna— Aşa mândre nu-'s nici una.

Nici odată aşa dor mult, Ca acu eu n'am avut; De aş puté cuiva să-'l vând, Mâne tot l-aş duce'n tôrg; Dar' doru-i durere rea, Nu-'ţl dă D i m e bani pe ea; Că doru nu-I de vôndut, Nu-'l poţi da nici pe-un minut Şi nici nu-'l cumperi nime, Ci dor are fle-cine.

ceste. Am mal făcut şi acea observare, c i copiii peste tot numai forţat cetesc bucăţile de cetire descriptive; «I adecă cetesc ca plăcere istorioare, poveşti şi fabule, o dovadă aceasta, că nu toate cărţile de cetire des-voaltă interes tn copil pentru cetit.

Să conchidem, interesante şi numai mal târziu, prin cetire dară c i numai prin exerciţiu Îndelungat, prin cetire mechanică. prin alegerea bucăţilor de cetire logica şi eufonică, ale gond şi bucăţile de cetire descriptive cari se refer la realii, vom putè da societăţii omeneşti cetitori buni.

La scriere n'avein să facem nici o reducere ; să urmăm pe basa metodului scrip tologic o scriere caligrafică şi să facem multă deprindere de stil.

Asupra materiei din gramatică a binevoit colegul G. Jian, mal anul trecut, atât teoretic cât şi practic a ne indica o cale, prin care să scăpăm de materialul f i r i margini ce-'l pretinde planul deinveţăment. S i urmăm acea procedare şi daci şi propunem ceva gramatici, s i reducem materia de tn-voţământ cât numai se poate. Să propunem din gramatică pe scurt: părţile vorbire!, genul, numerul şi declinaţiunea substantivalei, conjugarea verbului, zicerea simplă şi eompusă, subiect, predicat şi părţile secundare tn general; ceva regale ortografice şi interpaneţiunile. Acest material să se cuprindă nu pe 100 de pagine, ci destul pe vre-o 10 pagine. Cele tnvoţate, copilul s i le exercite aşa, ca s i nu le mal uite pâni moare. Lucrul principal tn gramatică s i ne fie deprinderile stilistice. Să lucrim cu copiii — Ie chiar tn paguba realiilor — începând cu numiri de obiecte, ziceri simple după forma, materia, coloarea şi activitatea obiectelor. Descrieri uşoare după întrebările puse de inveţitor. Transcrieri de bucăţi de «etire cu cuvinte proprii, transcrierea poeaiilor tn prosă, epistole, adeverinţe, cuitanţe, obligaţii, contracta şi protocoale. Practicând astfel, mal curând vom ajunge Ia scopul ce-'l urmăreşte gramatica.

(V& urmaA

Delà sate. Paulis, 13 Ian. 1901.

Folosul eorurilor. — Sub acest titlu nise scriu următoarele : Poporul nostru româ-nese peste tot nu cercetează biserica aşa ca alte naţiuni mal înaintate. Sunt 40 ani deeând funcţionez ca preot tn Paulis şi tn acest interval de ani am experiat, că poporul nostru, ori prin ce mijloace.- sfaturi şi predici, nu-1 poţi atrage către sf. biserică aşa, ca prin Introducerea corurilor. Am pildă tn corul plugarilor din Păuliş, care s'a

D' asta 'n tôrg nu pot să'l scot, Numa-'n inimi să'l port. Dor tn lume de n'ar fi, Nici ea naş mai bStrâni, Dar' un dor aşa de grea, N'o mai fi ca 'n peptul m e u Şi de când de el bolesc, Tare rëu lmbëtrâneec.

Astă noapte-aşa visai, Mândri, c i mô sărutai Şi din somn când m'am trezit, Vőd că nu eşti nici de cât, Şi n ic i na m'ai sărutat, Numai visul m'o-'oşelat, Ml-o făcut inima rea, Ca s i mor de jelea ta. Aş durmi, somnl nu-'ml vine, Că mi-e gânda tot la tine, Şi suspin In aşternut, Ce-am visat, na mai aőuit.

Compuse de: Nieolae Ţum.

(De pe Mureş.) Maici pe din г?я de Bat Este-un lemn de m a l u s c a t ; In vtrvnţul lemnului Scrisu-i dorul mândrului, Mai tn jos, prin crengurele, Serisi-i ş'a mândruţii jele.

tnfiiinţat acum 20 de ani, când înainte dej înfiinţarea coralul biserica era slab cercetaţi j de credincioşi. Aeuma tnsă aşa atragere au faţă de biserică, încât părinţii singuri îndeamnă pe fiit lor de a fi corişti. Se vede dară c i numai acest mijloc ar fi mal necesar de a puté atrage poporul la cercetarea bisericel flmd-că In zile de serbătorl şi Dumineci abia aşteaptă ziua, pentru-ca să vină la sf. biserică, s i audă pe fiai sëu cântând tn cor. Aşa a fost tn comuna noastri Paulis In ziua întâia şi a doua a Naşterii Domnului.—In ziua tntâia a cântat corul vechiu, ear tn a doua zi corul tinőr, instruat de dl tnvoţător Georgiu Stoianu şi care e compus din băieţi şi fete. Corul acesta deşi tn scurt timp s'a pregătit, totuşi cântarea lai a fost spre mângâierea poporului, care tot aşa era de tndesuit, ca tn ziua dintâiu. Mângâiere adevorată şi evlavie a produs nu numai tn suflatele părinţilor, ci tn ale întreg poporului şi a fest un bun Îndemn poporului Intru iubirea sfintei biserici succesul de Ші Îndestulilor al corului. Onoare şi mulţămită se cade d-lul Invoţător Georgia Stoianu, care n'a cruţat osteneală tn instrnarea coriştilor, şi-1 rugăm, ca şi mal departe să cotinue bunul lucru ce Ta început. In numele comunei bisericeşti din Paulis II aduc mulţumiţi şi pe calea aceasta.

Zamfir Conopanu, preot gr. or.

Creştini buni . Deşi faptele bune se laudă de sine, ear еѳі-сѳ le sevîr-Ş680* îşi afla mal mult mulţumirea în propria lor conştiinţă, totuşi, avênd tn vedere un mal înalt scop, şi anume, ca mal ales jertfele aduse pe altarul bisericel de creştinii noştri s& afle tot mal mulţi imitatori, aduc la cunoştinţă publica următoarele:

Preşedintele Comitetului nostru parochial, Dimitrie BăşSneanţu, care din adevérat simţ de pietate în mal multe rîndurl a făcut dăruiri sfintei biserici: ш anul trecut 1900, la sărbătoarea Naşterii Domnului, a depus la epitropia parocbială suma de 100 coroane, ear soţia sa Eufemîa a depus 10 coroane, de tot : 110 coroane, — oare să servească ca începutul unul fond, ce sperativ, cu alte dăruiri benevole delà credincioşi, crescând în viitor, din timp în timp, să fie spre ajutor la repararea sfintei biserici, îndemn Ia această frumoasă faptă 'şi-au luat aceşti creştini buni delà Impregiurarea, că în anul trecut, 1900, s'a renovat turnul bisericel, prin ce capitalul bisericesc s'a micşorat, şi In urma multelor spese de diferite

Mai In jos, pe la trupină, Este-o pasere galbină, Ce-şi pândeşte caibnţal, Ca şi fata drăguţul, Şi 'şi pândeşte penele, Ca fata sprâncenele.

Busaioc ca trei crengări, Badea-i mânios de eri ; Busuioc de cel de vari, Badeai mânios d'a sari ; Busuioc cu bociulie, Nu-mi pasft de-a lui mânie. Daci nu-i de omenie.

Măi bădiţi, struţ de roni, Nu ţinea calea la douö, Ţine calea la ana, Cu care te-'I cununa.

De străini ce-am remas, Numa-'s neagră pe obraz, Că's mâncată de străini, Ca iarba de boi botrâni; Şi's mâncată de dujmani, Ca drumu ca bolovani.

Bădişor ca mândre multe, Pâni umbli pe la toate, Te apacă miez de noapte;

soiuri, în viitor cu greu se poate aduna capital de ajutorare pentru toate trebuinţele.

In numele comunei bigericeşr aducênd şi pe această cale ferbinte mulţămilă marinimoşilor dăruitorî, rog pe părintele darurilor: să Ie resplfeî tească eu binecuvântare cerească, în-vrednicindu-I d'à putè sevîrşi şi po viitor asemenea fapte !

Bărăteas, In 9/22 Ianuarie '1901. Nicolau Crişmariu,

м paroch.

Masa studenţilor din Brad. Ni-se cere publicarea următoa

relor acte: Stimate d-le Profesor, Subscrişiî rômânênd fideli propusului

de a înfiinţa .Reuniunea masa studenţilor* delà gimnasiului rom. gr. or. din Brad, tn numele tinerimei din Z^rand şi giur vő rugăm ca pe iniţiatorul creândei in instituţiuni, .masa studenţilor", să ia! asupra-ţi greaua sarcină de a Întreprinde paşii necesari spre ajungerea scopului sas amintit, a compune proiectul de statute, a esmite liste pentru înscrierea de membri şi In timpul posibil scurt a convoc?5 adunarea constituantă, pentru a desbate asupra pro-ieetulai de statute, constitudindu-ne totodată în mod provisor până la aprobarea statutelor primite tn adunarea constituantă, Ne vom bucura, dacă întreg corpul didactic va fl cu noi.

Brad, Noemvre, 1900. Ioan Şortan, Nerva Oncu, Emánuel

Pop, George Jula, Ioan Sipos, loa«, Bârna. George Omöta, Dionisie Mateeş, Andren Bogdan, Pavel Lazar, Petru Circa, Nieolau Popa, Nicolau Tiu, Ioan Adreu, Vasile Popa, Aurel Crişan, Nicolaa Faur, Sebastian Ciapa, Arvam Giurgiu, Petru Câmpean, Ilie Matées, George Almăşan, Ioan Damian Ioan Jula, Alexandru Găld&u, Adam Iezan, Nieolau Torna, Petru Rus, George Copos, etc.

Declaratiune. T i n e r i m e a din Z&raail ci giur am în

sărcinat pe d-1 V. Boneu profesor, Ic Brad, cu datai Noemvrie 1900, ca să ia toţi pagi! necesari pentru înfiinţarea „Renniunei tinerimei din Zăraud şi giur masa studenţilor" delà gimn. rom. gr. or. din Brad, In ceea-ce până acum d-1 profesor V. Boneu a şi satisfăcut dorinţei noastre.

Drept aceea, rugăm Onorata Refiac-ţiune, să bine-voiască a aduce la cunoşumţâ Onoratului public românesc, care a îmbră-ţoşat cu atâta dragoste Înfiinţarea unei Instituţiuni umanitare unice în felul ei la gim-nasial din Brad, ca şi de aci înainte tot aşa să-i poarte interesul şi ori-ce oferte, ori taxe de membri, tri cereri de desluşiri să se adreseze şi de aci înainte d-Iui Vasila

Până vil şi pe la mine, Ţi-se face ziua bine.

Cine iubeşte şi spune, Seoate-'l, Doamne, de minune; Cine iubeşte şi lasă, Nu l'aş vede făcând casă. Aibi hrana racului, Şi soartea gândacului, Pe vtrful copacului ; Aibă casa cucului Şi masa vulturului, Şi odihna vântului.

Aşa-mi vine câteodată, Să dau eu capul de peatră, Aşa-mi vine une-ori, S i beau otravă să mor. — Dar ear stau, mo socotesc, La ce să mő otrăvesc; Mai am zile să trăiesc, Ca mândra să mő 'ntâlnesc, S'o sărut şi s'o iubesc.

Culese de: Atanasiu Lazar, înv. Pădurani.

e 26 Ian. n. (13 Ian. v.; 1901 Nr. 3 Boneu, profesor în Brad, ca unicul nostru încredinţat până la flnaliaarea afacerei cu înfiinţânda .Reuniune' , sare se află spre decidere ,;.în mâna Venerabilului Cenaistor archiediecesan, ca autoritate supremă bise-ricească-şcolară.

Rugarea arbitrară şi fără sens a di-recţiunei gimnasiale, publicată ca din senin prin ziare, să nu se considere, ci ca fiind neavenită.

Brad, 28 Decemvre, 1900. în numele tntregei tineri mi din Zărand

si giur presenţi : Emánuel Pap, Petru Circo, Nicolau Tiu, George Almăşan, Sabin Bogdan, George Copos, George Omöta, Tiberiu Tis, Ioan Bârna, Pavel Lazar, George Jula, Ioan Bipoş, Ioan Jula.

Notam din partea noastră, că ar fi nu numaî în interesul noueî insti-tuţiunî, ci şi spre binele demnitaţiî corpului profesoral din Brad, ca neînţelegerile ce ştim că există între cel chemaţi a conduce această insti-tuţiune, — să se aplaneze, fără a se maî învenina chestia prin discuţiunî urmate In public.

Din public. Mulţumită publică.

Societatea de lectură a teologilor şi pedagogilor din Sibilu .Andreiu Şaguna* şi-a ţinut în presară zilei sfântului Andreiu, 29 Noemvrie st. v. 1900 obicinuita şedinţă festivă întru amintirea fericitului el patron. Cu această ocasiune au Intrat delà mal mulţi domni şi doamne următoarele oferte benevole în favorul societăţii:

Delà Esc. Sa I. P. S. domn archiepi-scop şi mitropolit Ioan Meţianu 15 cor., delà Preacuvioşia Sa d-nul archimandrit şi vicar Dr. Ilarion Puşcariu şi dl Dr. Liviu Lemenyi câtn 1 0 cor.; delà d-niï : P. Lucuţa, Dr. N. Vecerdea, A. Lebu şi d n a Oioran câte 6 cor.; delà d-niï : I. Papiu, protopr., Nie. Cristea, ases., N. Ivan, ases., Dr. E. Cristea, seer. cons., Dr. E. Roşea, dir. sem., Dr. Zosim Chirtop, adv. în Câmpeni, A. Păcurariu, prot. Ilia, Dr. L. Popp, adv. In Abrud câte 5 cor.; delà d-niï: Dr. D. P. Barcian, Dr .P .Şpan , Dr. I. Preda, d-na Maria Cosma, Dr. I. Stroia, Dr. I. Raţiu, L. Simonescu, secr. metr., Dr. V. Bologa, Ştefan Stroia, I. Ghibu, St. Moga, I. Oancea, M. Ciuruga, N. N , M. Ganea, Ioan Pétrie, protopr. Braşov; S. Cupşa protopr. CupşenI câte 4 cor.

Delà Domnil : Dr. A. Marienescu, Silv, Moldo van, Const. Pop funcţ. la .Albina' ,

POVESTEA Uneî Coroane de oţel .

S c r i s ă a n u m e p e n t r u ţ e r a n l m e . De

GEORGE COŞBUC. Oastea.

(Continuare.)

2. Pedestrimea. Plevna e un orăşel bulgăresc pe rîul

Vidului, cale de o zi şijumotate, cu picioarele, delà Dunăre spre munţi.

Când vorbim de ea, nu înţelegem o-raşul, ci tabăra întărită a Iui Osman, delà vr'o şapte-opt sate. De-asupra acestor sate, redutele aşezate cu măestrie, închideau drumul prin văi.

De când poartă oamenii rösboaie, toate oştirile au ştiut яа-şi facă şanţuri şi taberi întărite, dar nu şi-au pus nădejdea numai în ele. Turcii însă s'au obicinuit aşa de mult cu ridicarea de adăposturi, încât au ajuns cu vremea nespus de iscusiţi în treaba asta. E o vorbă veche : De Tare să te temi când ѳ după meterez.

Tăria cetăţuilor nu stă atât în păreţi! lor, cât în iscusinţa aşezării. In trei zile, câte au trecut de la sosirea Ini Osman în Plevna până la venirea Ruşilor asupra lui, Osman îşi făcuse in grabă câte-va redute, aşa de bine chibzuite, că Ruşii au fost bătuţi de douö ori una după alta la Plevna.

Const. Damian, N. N., Elena Petraşcu dir. intern., M. Micu, G. Binder, I. Stâogu, preot Guşteriţa ; V. Mereţiu, preot Bod ; N. Tecşa j Ios. Goga, preot Reşinar, N. Moga, câte 3 cor.

Delà Domnil : I. Bàrdoasy, insp., D. Bàrdossy, l oc , M. Lazar, asses. cons., Ma-teiu Voilean, asses., Dr. Arnos Frâncu, Dr. I, ВѲЙ, N. Benţia funcţ. la .Albina", Z. Boiu asses., C. Stezar căpitan репз., I. Mihu, I. Broju preot mii., N. Aneean, D. Cunţan, prof., N. N., Doamna Moga, D-şoara V. Joandrea, Eug. Balaş, Doamna Vidu, Al. Gavat Ioana Rebega, I. Rusu, I. Moţa, preot Orăştie, I. Roman, diacon Luncoiu ; I. Orăştian, preot ŢinţarI, O. Şteflea, E. Man-deal capei., I. Bersan preot Merchiaşa, V. Henţia, V. Macşa, preot Gârbova, V. David preot Mogoş ; I. Nf-gru, d-na Doiean, M. Oancea, N. Albu, I. Pcpovicî. C. Baca, preot Poplaca, N. Cărpinişan, preot RëhSu , E. Vinţeler, E. Vancu, I. Iliescu preot; Candid Popa, L. Prăşea, D. Nicoară înv. Lupşa, N. Naşcu preot Polaţ, I. Maximilian preot. Stupini, P. Ciortea Cojocna, câte 2 cor.

Delà domnul Petru Drăgoiu, 1 cor. 40 ban!.

Delà domnii : V. Tordăşan, M. Lungu, A. Galea, V. СіоЬад, V. Pop, David Pop, Aurelia Stoica, I. Rebega. V. Greavu, I. Morar, L. Ciorbea, N. N., L. Magdu, 1. Ba-zea, I. Fărcaş, L. Muşat, N. Muntiu, V. Cărpinişan, D. Lăncrănjan, E. Negrilă, N. N. câte 1 cor.

Delà dl 1. PopovicI 60 ban! ; delà d-na N. N. şi E. Grindean câte 80 bani; delà dl P. PopovicI 50 bani ; delà N. N. 40 bani ; N. N. 30 bani.

Suma totală 329 cor. 80 bani. Pe lângă această frumoasă sumă de

bani au ma! incurs şi unele opuri literare şi anume :

Delà di D. Bàrdossy 1 op în 80 exemplare cu meniţtunea de-a ae d i s tr ibui m uscare an 20 exemplare între absolvenţii eure III. ped. ; delà : dl I. Bàrdossy, 3 opuri în 3 volnme, dl Cunţan, 2 opuri în 2 volume ; Silv. Moldovan, 5 opuri în 5 volume ; G&-vril Hango, un op în un volum ; d na Marg. Moldovan, un op în un volum ; dl V, Tor dăşan, un op în un volum ; P. Cotoţia, 6 opuri în 6 volume ; I. Cristea, 2 opuri în 2 volume ; T. Petrisor, un op în un volum ; Reuniunea Sodaiilor, 2 opuri în 2 volume ; T. Orlea, un op în un volum ; I. Popovici, 7 opuri în 7 volume ; N. N. 2 opuri în 2 volume ; I. Chendi, un op în un volum. Suma de tot 36 opuri în 116 volume.

Apoi pe vremea înglotiril oştilor creştine la Plevna, Osman şi a tot făcut redute. Turcii săpau cu atâta rîvnă, încât la urmă aveau peste treizeci decetăţui legate între ele cu şanţuri adânci, pline de pedestrime. De nici o parte nu te puteai apropia de Plevna.

Redutele, închipuind cetăţui de pământ, sunt aşezate pe creste de dealuri, ca să stăpânească împrejurimea, mai аіѳэ рэ rîpi şi tot în locuri unde e greu de străbătut.

Plevniţa era pa coama unei rîpi. Ѵаіэа de sub ea — vestita vale a Lacrimilor cum au botezat-o flăcăii noştri — era largă, făr'adăpost, ear dealul din faţă repede şi gol. Români! au trebuit să scoboare dealul din faţă, să treacă valea şi să urce rîpa ţinondu-se de buruieni şi proptindu se în puşcă, ear Turcii îi tot oehiau.

O redută la Smârdan era tot peo r îpă , în malul rîului Delenca. Era iarnă şi rîul numai sloi. Dorobanţii au trecut prin apă, şi Ie era apa până la piept ; el ţineau puşca şi geanta cu plumbil ridieată peste cap. Ear în vremea cât treceau rîul, Turcii trăgeau cu plumbil şi cu obuzele în grămadă.

Redutele au de jur împrejur un şanţ adânc şi larg. Păreţi lor se ridicau de adreptul din şanţ, aşa că înălţimea păreţilor din fundul şanţului până pe coamă e de cute cinci şi şaje metri. In şanţ stau Turcii, cu baionetele ridicate in sus, după parapet

Comitetul societăţii se simte plăcut îndemnat a exprima generoşilor donatori pe această cale cea mal călduroasă mul-ţămită.

Pontru comitet: Seb. Stanca, Ilarie Goriţia, preş. com. not. com. şl areh.

Varietăţi. Pâne antică. —- Scurt timp după în

ceperea săpaturilor în lagărul roman delà Csrnutum s'a făcut o descoperire care măreşte şi mal mult valoarea archiologică a localitate!. Auul trecut se aflaseră arme şi provisil, acum s'a aflat o brutărie militară foarte spaţioasă, ale cărei ziduri atau încă în picioare până la înălţimea de un metru şi jumătate. In partea descoperită s'au dea velit doue cuptoare, ale căror bolţi sunt încă în stare buna, măcar ea peate dinsele căzuse molozul tavanului şi acopsrişuî de o-lane. S'au aflat prin raeloz şi bucăţi de pâne carbonisât* ; dar s'au afht şi ipâsi întregi sau mal bine turte, după forma lor, carbonisată ; dar cu forma perfect paätrata. S'su aflat până a^uma 5 întregi. Erau turte groase de 3—5 centimetri şi late dela 25 —30 centimetri. După inscripţiile de pe că rämial, brutăria pare a fi fost clădită In veacul I-iu după Christos.

• Cum se sting casele domnitoare.

Câîe-va jurnale streine lasă să se prevadă, zilele acestea, apropiata moarte a lui Otto II, cunoEcuttäl rege al Bavariel, închis ca alienat de aproape 17 an! îa castelul Fü>gtenried.

In acest mormont, înainte de moarte, nefericitul prinţ continuă a fi prada halucinaţiilor celor mal stranii. Se zice că a per-dut facultatea pe care aîieniştil o numesc .sensaţia mişcării' şi asemenea unul copil, el nu tndrăsneşte să-'şl nrşte picioarele, fiind ast-fel îa neputinţă de a merge.

Cine va şti vre-odată adevörul asupra sfirşitulul acestui Wittelsbach, urmărit şi eî ca şi alţii din neamul söu, de гёзЬи-u&rea кпет tainice sorţi?

S'a făcut adese ori socoteala de membrii acestei familii, morţi în mod tragic, şi o astfel de listă dă foarte mult de gândit.

Ludovic H de Bavaria, fratele mal mare al Îs! Otto, după-ce a fost înehis, ca şi eî, din causa nebunieî, se îneca în lacu! Starnberg; logodnica sa, ducesa d'Alençon pieri în flăcări la incendiul Bszarniuî de Caritate din Par is ; unchiul peu, împëratu! Maximilian, căzu sub gloanţele Mexicanilor, şi împărăteasa Charlotta, mătuşa sa, înebunl de durere.

Un vër al lui Ludovic II, Ioan de Toscana (faimosul Iohan Orth) se crede că a

murit înecat în mările Americel-de-Sud. In 1894, archiducele Wilhelm Francise Carol moare la Baden în urma unei căderi de pe cal. In acelaş an, arhiducesa Matilda, fiica arhiducelui Albrecht, piere In incediul castelului tatălui eëu. Arhiducele Ladislau, fiul arhiducelui Iosif, moare dintr'un accident la vtnătoare, şi contele Ludovic de Trais, prinţ al celor doaë Sicilil şi cumnat al împărătesei Elisabeta, se sinucide la Zürich. In fine, prinţul Rudolf moare la Me-yerling şi împărăteasa, mamă-sa, e asasinată la Geneva de anarhistul Lucheni.

Одге-earï cercetători, emoţionat! de atâtea catastrofe, din care unele au rëmaa încunjurate de mister, s'au întrebat: in ce proporţie mâna omului ar fi ajutat câte-o-dată întâmplarea? Când s'a găsit mort tn fundul lacului Starnberg corpul lut Ludovic II, numele lui Bismarck a fost de mulţi pronunţat şi tot despre el pomenia scriitorul A. Savaete în ale sale .Serate Franco-Rase*, pentru а explica sinistra dramă, în care s'a sflrşit prinţul ereditar al Auetro-Ungarieï, Rudolf.

ín ceea ce priveşte pe Ludovic II. s'a zis—şi foarte mulţi au crezut-o—că .regele nebun ' de legendă, în tot-dauna a fost în toate minţile. Сееа-сѳ e sigur, că el, dela suirea sa pe tron şi până la moarte, a fost un dejman neîmpăcat ai familiei domnitoare în Prusia. Istoria oficiaiă afirmă contrariul, Insă nu se spune adevörul.

Ludovic II succeda pe tatăl söu Maximilian la 10 Maiu 1864 şi chiar în acest an Bavaria întră în coDflict cu Prusia, din causa că luase parte ducatelor de Şleswig-Holstein în contra Prusiei. In 1866, regele Bavariel se uneşte cu Austria în contra Prusiei, dar fiind Învins e silit, afară de perderea de teritoriu, să semneze acea faimoasă convenţie militară, care peste 4 ani ii obligă să d«a ajutor in contra dorinţei sale — Prusiei în contra Franciéi.

Sunt mistere de aceastea în ziua de «si, cari se vor explica de sigur mal târiiu prin vre o descoperire neprevăzută de hârtii de prin archive puse la o parte. Astfel istoria se rectifică puţin câte puţin şi din secol în secol. No! suntem reduşi la conjecturi şi la ipotese şi nu vom cunoaşte nici odată adevôrata explicaţie a acestor catastrofe, cari lovesc aşa des şi cu atâta persistentă tenacitate familia domnitoare a Bavariel.

Fatalitate.

stau pitiţi cei ce trag cu puşca, de l i s e vëd numai fesurile şi baionetele sclipind, ear mai jos în ferestrui făcute anume stăteau gurile de t u n .

Afară de şanţul acesta redatele aveau alte şanţuri, numite redanuri, d

Nr. 3 Ian. 26 n. ( 1 3 Ian. v.) 190І

A V I S .

Numërul de faţă e oel din urmă, pe care-'l mai trimitem abonenţilor, cari stmt în restanţă ou costul abonimsntulnï.

Rugăm deci înc'odată pe toţi domnii abonenţi, ca, cei in restanţă să-'şi achite datoria, ear ceilalţi să grăbească cu reînoirea abonamentului, dacă şi unii şi alţii vor să nu K-se sisteze trimiterea foii.

Administraţia „ТгіЪиаеі Poporului".

Noutăţi Arad, 25 Ianuarie n. 1901.

O scrisoare a micului principe Carol. Zilele trecute dl V. A. Urechiă a primit delà principele Carol o carte poştală. Car tea tntr'un colt are fotografia micului principe, ear pe albul römas prinţişorul a scris cu creionul, cu litere mari, între douö linii, următorul text : Joi 28 (XII) 1900. ,Malta mese pentru cartea, ce mi aţi dat. O voiu ceti cu plăcere. Carol*. Dl Urechiă vorbind cu bucurie despre această scrisoare, ce a prirait'o, zise eătră un prieten al dl d sale : .Am primit azi cel mal drăguţ dar, ce puteam visai... am primit o intuiţiune, o pri velişte cu minte a viitorului naţiunel române, a acestui viitor, pe care mie să 1 vëd aievea nu-mi va fi dat"...

* Bobotează în capelă de gliiaţă.

Ni-se serie din Lipova: In orăşelul Lipova în 6 Ianuarie st. v., fiind sfta

. sevbätoare, a „Botezului Domnului", după ritul gr. or. român, în mijlocul pieţiî înaintea Ьыегіоѳі s'a clădit o cspelâ frumossă, curat numai din ghiaţă. Asemenea şi masa era tot din gheaţă, care servia în loc de pristol şi care era împodobită cu icoana Botezului Domnului Cristos în Iordan, prin Ioan Botezătorul, şi iluminata cu mulţime de luminări. Un lucru pe cât de frumos, pe atât şi de rar ; şi a participat public foarte mult nu numai din Lipova, ci şi din prejur, precum şi mulţi alţii de diferite naţionalităţi A fost, cu un cuvent, o mulţime, ce nu s'a mal vözut în Lipova. Capela, împreună cu întreg publicul a fost fotografiată în mal multe icoane, cari se vor vinde, şi banii ce vor incurge, vor fl pe seama sfintei biserici gr.

f or. române din Lipova. Capela aceasta s'a clădit cu spesele d-lor Stefan Costa, Nicolae Mircu, şi Gligorie Cri-şan, locuitori în Lipova. Tot poporul le eBte recunoscëter pentru frumoasa lor faptă. — Vasilie Sporea.

«

Femei la universitatea din Budapesta. Foile maghiare raportează, că în semestrul al doilea s'au înscris la universitatea pestană 77 femei, dintre cari 27 la medicină şi 50 la fllosofle.

Nou rector la universitatea din Budapesta. Foile maghiare a-nunţă, că nou rector la universitatea din Budapesta a fost ales şi întărit zilele acestea profesorul Kisfaludy, în locul lui Dr. Raimond R%paics, care se retrăsese din oficiu, pentru-că colegii sei aprobaseră batjocorirea cruce! la universitate.

*

Botezul Domnului in Viena, a fost I serbat in biserica gr. orientală a garnizoanei

din capitala imperiului cu mare solemni täte. Ziarele Vieneze : .Deutsches Volksblatt', „Bechswehr' şi *Fremdenblatf( aduc rapoarte lungi şi laudă pe coriştii români.

E*tă ce scrie Fremdenblatt" : Ï „In timpul serviciului divin şi la sfin

ţirea apei a dat şase savle de focuri com

pania de onoare a regimentului 4 de infanterie bosniac berţegovinean. care s'a pre stnîat în paradă, în frunte cu musica rpgi-mentelui, sub conducerea căpitanului Bozi dar- Ugresics, îa absenţa colonelului Svetazar Davidow de lllancsa, comandantul regimentului de ulani No. 8 Baron de Rimbarg. Serviciul divin l'a sovârşit preotul militar Pavel Boldea. A ţinut o predică in limba română şi utia în limba sârbească, arătând însemnătatea mare a serbătoril, şi îndemnând pe soldaţi să ţină strâns la lege şi la religiune să fie cu frica iui Dumnezeu şi împlinitori ai datoriei, li îndeamnă la dragoste şi credinţă faţă cu patria ; Ia bravură şi tărie la îndeplinirea serviciului şi la supunerea necondiţionată faţă cu s iperioriî. A arătat tot odată că Romanii şi Sê: b ï m fost întotdeauna bravi şi credincioşi soldaţi ai Majestăţiî S*le, îndemnând pe soldaţi să ia pildă delà părinţii şi înaintaşii lor in a-ceastă privinţă, când ar fl nc-voie să şi dea viaţa pentru Tron. După predici soldaţii au intonat imnul poporal, Românii româneşte, ear Serbii cu text sôrbese. Binecuvântarea preoţească şi stropirea au avut un efect înălţător.

In timpul liturghiei şi sfinţirei apei rëspunsurile rituale au fost cântate de corul regimentului de infanterie No. 42 în romă neşte, ear de corul regimentelor 1 şi 4. bosn.-herţegovin setbeşte. latre solişti s'au distins mai aies sub-oflţeril : Magarin, Ste-panescu şi lonescu.

*

fíímen.Ni-se anunţă căsătoria d-şosrel Adela Juraşcu, din Bacău, cu dl Victor Nasta, directorul agenturildin Bacău a Băncii Naţionale, originar delà Braşov. Sincere felicitări.

*

Conservatorul de musică Crispin, din loc, fondat încă în 1833, aranjează în 26 c. ('Sâmbătă) o serată musicală, la care colaborează mal mulţi elevi şi eleve, precum şi profesorii şcoalel, cântând din voce şi pf> diferita instrumente. Progremul e bogat şi variat. 8э vor executa piese de Beetho-w»-n, Chopin, Rubinstein, Li?zt şi Mendel-shon.

« Un tiner curagios. Mal astă-vară s'a

scria în ziarul nosîru des^rs unele isprăvi ale junelui Lazar Triteanu.

Pretinzând ca a fost calomniat, individul în chestie ni a intentat proces. D. M. Dopp a şi fost zilele acestea ascultat de judele de instrucţie Nyho Gèza de рэ lângă tribunalul â\K Arad. Ca sft d.ivedească chiar, şi la instrueţe că nu fără tem«iu лж scris unele lucrări într'aderor puţin frumoase, dl Dopp a presintaî judelui de instrucţie următorul document :

„Declaraţiune. Subscrisa declar pe onoare următoarele: Am dat domnului La zar Triteanu o declaraţie desminţind cele ce s'au scris în Tribuna Poporului referitor la relaţiunile dintre noî, pentru-ca d pa să o folosească esclusiv r.umal în faţa I. P. B. Sale Mitropolitului Ioan Meţianu, ca astfel să nu'şl periclitez^ poaiţia în sînu! bisericii. In acelaşi tim.) am condiţionat ca dl Triteanu să'şi retragă procesul intentat „Tribunei Poporului* ea astfel să fiu cru ţaţa de a ajunge ca martoră pe la judecătorii, undo pe onoarea şi conştiinţa mea nu puteam să desmint fondul celor apărute în Tribuna Poporului,

„Dică dl Tritean ar folosi acel act în altă parte, îl declar de nul şi fără valoare.

(Urmează locul, data şi subscrierea d-şoarel In chestie).

De altfel că cine este şi ce isprăvi e capabil să facă Triteanu, se va arăta la desbaterea procesului.

* Sinucideri cu grămada. O apariţie de

tot tristă pentru omenimea din veacul In care abia am intrat, că atât de puţin ştiu foarte mulţî să preţuiască vioaţa. Nu vrem să înşirăm, căci nu avem nici loc, toate caşurile de sinucidere din sëptëmâna ce trece, ci numai câte va din cele mal proaspete le înregistrăm de data aceasta. Erl-alaltăerl 'şi-au sfîrşit el înşişi vieaţa următorii: Tinerul de 16 ani, din familie fruntaşă, Pressburger Sándor dia Szabadka, s'a împuşcat In cimitir din pricina că era „îndrăgostit* ; — un mare comerciant Stern Mór din B. Ciaba s'a împuşcat pe tren, fimd-că se încurcase în speculaţii nereuşite; — căpitanul baron Frits Frigyes, originar din Losoncz, s'a împuşcat în Práterül din Viena, din pricină încă necunoscută; — pe şinele trenului dintre Seghe-din şi H.-M. Vàsàrhe'y 'şi-a căutat moartea sub roţile trenului un domn, elegant îmbrăcat din Orosháza, care a fost îmbucătă-ţit şi strivit antfel, că bucata de cadavru, îm

ping de locomobtîă până la vr'o 50 de raşî nu se mal cunoaştea ce e. Şi Iacă alte multe caşuri, pe cari nici foile mal mari nu bi ruo să ie înşire. — Noi ne mâisgăiem eu faptul, că Românii ntütri sunt mult mal cu misie şi mal curaţi la inimi şi în credinţă către Dumnezeu, decât aă sevîrşească asemenea pScaîe grozave.

O domnişoară studentă ucigaşă. Din Paris se vesteşte, că domnişoara studentă rusă Vera Jerow, Sâmbăta trecută a comis aco-o un atentat îa contra p r o f o s o r u 1 u I E m i l Deschinel ; în locul lui însă a fost grav rănită o prietenă a el, Alexandra Zululamich. D-şoara atentatoră a mărturisit, că la faptul eevîrşiî a îndemnat o tmpregîurarea, că o insultase un bëtrân, care seamenă cu Deschanel, D-şoara rănită a fose decorată ca o medalie preţioasă.

»

Dare de seamă şi mulţumită pnbli?&. Mult stimata doamnă vöd. Ana Frâncu din Sibiiu îi) loc de cunună eternă pe momentul defunctului în Domnul, Tovie Mihaiio-viciu, fost tutor orfanal în Baia-de Criş, a binevoit a dărui pentru masa studenţilor delà gimnasiul nostru rom. gr. or. din Brad 10 coroane. Tot spre acest scop, a binevoit a dărui, în loc de cunună eternă pe mormêatul deftmcUÏ în Domaul Roraa Victoria Vasiu, născută Lucaciu, (fosta s;oţie a notarului din Petrila Ioan Vasiu), dl Petru Stefoae Preda, luvet, pensionat, 10 coroane. Ear Dl Petru Mihuţ, par. în Hondol, în scopul rescuraperărel felicitărilor de anul nou a bine-voifc a trimite pentru masa studenţilor noştri 3 coroane. Primească toţi bine voitorii dsrmtorî cordială mulţămită. Direc ţiunea gimnasiulul rom. gr. or. din Brad, în 4 Ianuarie 1901. Ѳеогдіи Pârău. dir. gim.

Pentru trebuinţele gimnasiulul nostru rom. gr. or din Brad (masa studenţilor) au binevoit a contribui următorii M. St. domni : Dr. Teofli Bogdan, 20 cor; Vasilo Ciota, învgţ. 1 cor; Filip Leuca, par. 2 cor; Petru Calciunariu, advocat 5 cor ; Lazar Vraciu. comptabil, 2 cor ; ziarul „Activitatea*, 50 cor ; Un mecenat anonim din O/Ssriß. 50 cor.,—în «copul completare! gimnasiulul nostru. Primească toţi aceşti bine-voitorî-dăruitori călduroasă multă mită ! Direcţiunea gimnasiulul rom. gr. or. din Brad. în 2 Ianuarie, 1901. Oeorqiu Părău, dir. gimnasial.

— Subscrisul în numele corului bisericesc din Ciclova-montană aduc pe calea aceasta adânc simţită mulţămită tuturor binevoitorilor Săscani pentru spriginuî, primirea şi bunăvoinţa ce ni-au arătat cu oea-eiunea concertului ce l'am arangeat în Basca montană, îndeosebi stimaţilor domni Ion Murgu, preot, Iustin Chirilă, notar eer-cual şi bravilor mineri Vasile Omescu, Alexandru Baiaş şi Mihai Baiaş cari n'au cruţat nimic pentru reuşirea producţiei. Mai amintesc la acest loc, că Ia cassă a înîrat suma de 250 coroane 40 fileri în favorul corului, la cari au sunrasolvit d-11. Murgu 3 coroane, ear Iustin Chirila 5 coroane. Cioelova montană, la 22 Ianuarie n. 1901. Vasilie Jianu, tnveţător:

Necrolog. Cu părere de r8u aducem ta cunoştinţa on. puli vÎDzare la Administraţia ziarului nostru.

Atragem deosebita luare aminte a iubitorilor de literatură здцрга acestei clasice opere, asupra c&reia vom reveni.

Dumnezeu nu b *te cu bâta, In Strada-Securii, sub-urbiul Pêrneava (din Arad) so află un fëcîHos măcelar-casap asume Marx Imre, care atât iu casapi» dia s'rada numită, cât şi îa : iiala sa dia Strada Fórray, — de multă vreme vindea publicul, i carne de porci morţi, nu morţi însă de cuţitul Iui, ci de boala, ce bântuia hure ei. Pi ca a umblat însă mult ulciorul la fântână, şi-a trebuit să se spargă. Ua bäht—dia fernste Român — din casapia iui, se ceruse de serbători să meargă la părinţi, unde petrecuse c-'o zi mai mult decât Si suna concediul, întors înapoi, stăpâiraî Га pedepsii pentru asta c 'o strajnică bătaie.

Asta 'i-a fost însă şi регігеь „meşW-rislui* însuşi. Băiatul bătut, a aîeîg