Recomandări pentru îmbunătățirea legislației electorale ...eef.md/media/files/files/studiu-legislatie-ro_5327086.pdfFinanţat de Uniunea Europeană Acest raport a fost realizat

Raport de analiză a legislației electorale naționale din perspectiva incluziunii grupurilor sub-reprezentate.

Recomandări pentru îmbunătățirea legislației electorale naționale din perspectiva incluziunii grupurilor sub-reprezentate.

Autori:

Adrian Sorescu

Ghica Gheorghiu

Radu Florea

Finanţat de Uniunea Europeană

Acest raport a fost realizat de Strategicus Consulting pentru Fundația Est-Europeană, în cadrul proiectului „Pledoaria societăţii civile pentru alegeri incluzive și corecte în Republica Moldova, conform recomandărilor UE și OSCE/ODIHR și angajamentelor internaționale în

domeniul drepturilor omului”, implementat de către Fundația Est-Europeană în parteneriat cu Centrul “Parteneriat pentru Dezvoltare” Piligrim Demo și Tarna Rom, finanţat de Uniunea

Europeană și co-finanţat de Guvernul Suediei.

Conținutul acestui raport este responsabilitatea exclusivă a autorilor și nu reflectă punctul de vedere al Uniunii Europene sau al Guvernului Suediei.

Co-finanţat de Guvernul Suediei

Cuprins1. Introducere ...................................................................................................................................................... 4

2. Standarde internaționale și recomandări ale unor organisme internaționale cu privire la asigurarea participării în alegeri a grupurilor minoritare și sub-reprezentate ......................................... 5

2.1. Standarde, obligații și recomandări de ordin general ....................................................................................................5

2.2. Standarde, obligații și recomandări referitoare la reprezentarea femeilor.............................................................6

2.3. Standarde, obligații și recomandări referitoare la reprezentarea minorităților etnice .......................................7

2.4. Standarde, obligații și recomandări referitoare la drepturile electorale ale persoanelor cu dizabilități .....8

3. Modele de promovare a grupurilor minoritare în viața politică din legislația altor țări ......................... 11

3.1. Asigurarea reprezentării echilibrate între bărbați și femei ........................................................................................ 11

3.1.1. Modele de promovare a femeilor în politică ......................................................................................................... 11

3.1.2. Impactul legiferării cotelor de gen asupra reprezentării femeilor în politică ............................................ 15

3.2. Asigurarea reprezentării minorităților etnice ................................................................................................................. 19

3.2.1. Considerații generale privind aspectele practice ale participării politice

a minorităților etnice ..................................................................................................................................................... 19

3.2.2. Facilități acordate minorităților etnice pentru asigurarea reprezentării lor

în organele alese .............................................................................................................................................................. 20

3.3. Asigurarea drepturilor de participare în alegeri pentru persoanele cu dizabilități ........................................... 27

4. Prevederi existente în legislația Republicii Moldova cu privire la participarea, în alegeri și în viața politică, a grupurilor minoritare la nivelul societății ................................................................................. 29

4.1. Prevederi de ordin general ..................................................................................................................................................... 29

4.2. Prevederi referitoare la candidații femei ........................................................................................................................... 29

4.3. Prevederi referitoare la minoritățile etnice ....................................................................................................................... 30

4.4. Prevederi referitoare la alte grupuri sub-reprezentate................................................................................................. 32

5. Opinii și recomandări ale organizațiilor naționale și internaționale cu privire la incluziunea grupurilor sub-reprezentate, în alegeri și în viața politică din Republica Moldova ................................ 35

5.1. Observații și recomandări ale unor organizații internaționale .................................................................................. 35

5.2. Observații și recomandări ale unor organizații moldovenești .................................................................................. 38

6. Comparație între legislația electorală din R. Moldova și legislația altor state, sub aspectul promovării grupurilor sub-reprezentate .................................................................................................... 40

6.1. Reprezentarea femeilor ........................................................................................................................................................... 40

6.2. Minoritățile naționale ............................................................................................................................................................... 40

6.3. Situația persoanelor cu dizabilități ...................................................................................................................................... 41

7. Recomandări pentru îmbunătățirea legislației electorale naționale din perspective incluziunii grupurilor sub-reprezentate ........................................................................................................................ 42

7.1. În privința reprezentării femeilor ......................................................................................................................................... 43

7.2. Referitor la reprezentarea minorităților etnice ................................................................................................................ 43

7.3. Referitor la participarea în alegeri a persoanelor cu dizabilități ............................................................................... 43

8. Bibliografie .................................................................................................................................................... 45

Anexa 1: Situația privind cotele de gen în țările membre UE și alte țări europene ............................................................. 46

Raport de analiză a legislației electorale naționale din perspectiva incluziunii grupurilor sub-reprezentate

Recomandări pentru îmbunătățirea legislației electorale naționale din perspectiva incluziunii grupurilor sub-reprezentate

4

1. Introducere

Scopul studiului este de a oferi o bază teoretică pentru dezbaterile care au loc în societatea moldovenească având ca obiect asigurarea unei mai bune reprezentări, în Parlament și alte organe alese, a unor grupuri de populație care, în prezent, sunt sub-reprezentate în raport cu ponderea lor la nivelul populației.

Pe lângă analiza standardelor și obligațiilor internaționale cu privire la drepturile grupurilor sub-reprezentate de participare în viața politică și publică, dar și a unor rezoluții și recomandări adoptate la nivelul unor organisme internaționale și regionale, studiul conține și o cercetare comparativă a legislației care reglementează aceste drepturi în țările Uniunii Europene și în alte țări din Europa.

Această cercetare pune în evidență asemănările și deosebirile în privința modului în care este abordat subiectul reprezentării femeilor, a modului în care este reglementată reprezentarea minorităților etnice, precum și a prevederilor referitoare la asigurarea dreptului de participare în alegeri a persoanelor cu dizabilități.

Studiul nu se limitează însă, la trecerea în revistă și analiza legislației în domeniu, din țările avute în vedere, ci pune în evidență și efectele pe care legislația le-a produs în diferite țări. Bunăoară, este comparată evoluția privind nivelul de reprezentare a femeilor în țările în care au fost legiferate cote de gen, cu evoluția din țările în care există cote de gen doar la nivelul regulilor interne ale partidelor politice referitoare la desemnarea candidaților și cu cea din țările în care nu există nici un fel de cote de gen. De asemenea, impactul pe care diferite moduri de reglementare a constituirii de partide și organizații ale minorităților etnice îl are în planul reprezentării minorităților respective este pus în evidență în acest studiu.

Cadrul legislativ în materie electorală din Moldova din perspectiva incluziunii grupurilor sub-reprezentate este raportat la standardele și obligațiile internaționale și comparat cu legislația țărilor europene incluse în acest studiu.

De asemenea, rapoartele și avizele diferitor organisme internaționale - Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Venezia), OSCE/BIDDO, ș.a. emise fie în urma monitorizării unor alegeri desfășurate în Moldova, fie ca urmare a solicitării, din partea Guvernului sau a altor părți, a unor opinii pe marginea unor legi sau proiecte de legi, au fost și ele analizate și luate în considerare.

Nu în ultimul rând, rapoartele emise de organizații neguvernamentale din Moldova care fac referire la participarea politică a grupurilor sub-reprezentate au fost și ele analizate.

Legat de metodologia de lucru, pe lângă studierea documentelor enumerate mai sus, această cercetare a cuprins și interviuri cu reprezentanții unora din principalele partide politice din Moldova, precum și un „focus group” (interviu de grup) cu participarea reprezentanților unor organizații neguvernamentale potențial/direct interesate de studiu. Rolul acestora a fost acela de validare a unor concluzii preliminare, precum și de testare a unor ipoteze și soluții care urmau să facă obiectul recomandărilor emise de echipa de experți.

Pe baza concluziilor rezultate din analiza standardelor și a obligațiilor internaționale, a rezoluțiilor și recomandărilor, precum și exemplelor pe care le oferă legislația altor țări europene și efectele acesteia, dar luând în considerare și opiniile exprimate de diverse organizații internaționale și locale, sunt emise o serie de recomandări de modificare a cadrului legislativ pentru asigurarea unei mai bune reprezentări în Parlament și alte organe alese, a grupurilor recunoscute ca fiind sub-reprezentate, în special a femeilor, minorităților etnice și persoanelor cu dizabilități.



5

2. Standarde internaționale și recomandări ale unor organisme internaționale cu privire la asigurarea participării în alegeri a grupurilor minoritare și sub-reprezentate

2.1. Standarde, obligații și recomandări de ordin general

La nivel internațional și la nivel european există o serie de standarde legate de asigurarea dreptului de a alege și de a fi ales pentru toate categoriile de cetățeni care depășesc o anumită vârstă. Ele sunt constituite din drepturile universale ale omului, așa cum sunt ele recunoscute la nivel mondial și european, precum și din jurisprudență și sunt obligatorii din punct de vedere politic sau juridic pentru statele semnatare și au implicații asupra modului în care statele organizează alegerile.

Principalele standarde sau obligații internaționale, care constituie temelia alegerilor din întreaga lume, sunt cele reflectate în prevederile conținute de următoarele documente:

• Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948) care, la articolul 21, prevede că: „Orice persoană are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale țării sale, fie direct, fie prin reprezentanți liber aleși. Orice persoană are dreptul la acces egal la funcțiile publice din țara sa. Voința poporului trebuie să constituie baza puterii de stat; această voință trebuie să fie exprimată prin alegeri nefalsificate, care să aibă loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal și exprimat prin vot secret sau urmând o procedură echivalentă care să asigure libertatea votului.”

• Pactul Internațional cu privire la Drepturile Politice și Civile (PIDCP, 1966), care prevede, la articolul 25, că: „Orice cetățean are dreptul și posibilitatea, fără nici una dintre discriminările la care se referă art. 21 și fără restricții nerezonabile:

a) de a lua parte la conducerea treburilor publice, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentanți liber aleși;

b) de a alege și de a fi ales, în cadrul unor alegeri periodice, oneste, cu sufragiu universal și egal și cu scrutin secret, asigurând exprimarea liberă a voinței alegătorilor;

c) de a avea acces, în condiții generale de egalitate, la funcțiile publice din țara sa.”

Pe baza acestor două instrumente, pot fi deduse libertățile fundamentale și principiile de bază relevante pentru desfășurarea alegerilor. Mai mult, din aceste două documente, se desprinde principiul fundamental că alegerile trebuie să fie organizate într-un mediu care garantează libertatea de exprimare, asociere, întrunire și circulație, lipsa discriminării, precum și căi de atac efective, accesibile tuturor actorilor implicați. În plus, alegerile autentice trebuie să fie universale și să garanteze dreptul egal al oamenilor de a vota și de a candida. De asemenea, votul trebuie să fie secret și să fie exprimat la intervale regulate.

1 la art. 2, punctul 1, se prevede că: „Statele părți la prezentul pact se angajează să respecte și să garanteze tuturor indivizilor care se găsesc pe teritoriul lor și țin de competența lor, drepturile recunoscute în prezentul pact, fără nici o deosebire, în special de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine națională sau socială, avere, naștere sau întemeiată pe orice altă împrejurare.”



6

Alte instrumente internaționale relevante, care extind cadrul juridic privind dreptul egal de participare și nediscriminare sunt Convenția Internațională Privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială (CIEDR, 1966), Convenția Privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Împotriva Femeilor (CEDAW, 1979), Convenția Privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (CDPD, 2006). Merită să fie menționată și Convenția ONU Împotriva Corupției (2003), care este deosebit de relevantă atunci când vine vorba de asigurarea transparenței și a deschiderii politice și administrative în jurul unor procese precum alegerile.

Libertățile și principiile menționate mai sus sunt reiterate în instrumentele regionale, relevante pentru Moldova. Documentul OSCE de la Copenhaga din 1990, în art. 7, obligă toate țările membre ale OSCE „să organizeze alegeri libere la intervale rezonabile”, „să garanteze un sufragiu universal și egal”, „să vegheze ca voturile să fie exprimate printr-un scrutin secret sau urmând o procedură echivalentă”, „să respecte dreptul cetățenilor de a candida la funcții politice sau publice” și subliniază, de asemenea, drepturile persoanelor de a se asocia, drepturile partidelor de a concura la alegeri (inclusiv prin campanii) și accesul la mass-media.

În legătură cu drepturile minorităților și ale grupurilor sub-reprezentate, documentul subliniază: „…oricare ar fi sistemul ales, alegerile trebuie să ducă la un legislativ care să reprezinte principalele forțe politice ale țării”. Cu alte cuvinte, sistemele electorale trebuie să asigure o reprezentare adecvată. După cum se subliniază în secțiunea 2, reprezentarea poate lua multe forme - de exemplu, reprezentarea matematică (sau reprezentarea „echitabilă”) a concurenților electorali - element care este legat de modul de transformare a voturilor în mandate, reprezentarea descriptivă care recunoaște existența diferitelor grupuri societale (bărbați/femei, bătrâni/tineri, locuitori ai orașelor/satelor, grupuri etnice/religioase etc.) și reprezentarea geografică a teritoriilor din țară.

Prioritatea acordată reprezentării, atunci când se pune problema alegerii unui sistem electoral, a fost subliniată în continuare și de IDEA International: „…deși nu există prevederi legale conform cărora un anumit tip de sistem electoral este preferabil altuia, există o recunoaștere din ce în ce mai mare a importanței problemelor afectate de sistemele electorale, cum ar fi reprezentarea echitabilă a tuturor cetățenilor, egalitatea femeilor și bărbaților, drepturile minorităților, atenție specială pentru persoanele cu dizabilități și așa mai departe.”

Dincolo de aceste standarde, obligații și recomandări care se referă la respectarea dreptului la reprezentare a tuturor categoriilor de populație, mai există multe altele specifice pentru diferite grupuri sau categorii de cetățeni. Cele mai importante dintre acestea sunt prezentate în sub-capitolele următoare.

2.2. Standarde, obligații și recomandări referitoare la reprezentarea femeilor

Un document foarte important îl reprezintă Convenția pentru Eliminarea Discriminării Împotriva Femeilor / Committee on the Elimination of Discrimination against Women (CEDAW) care, la art.7 prevede că:

„Statele părți vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor în viața politică și publică a țării și, în special, va asigura femeilor, dreptul:

a) să voteze în toate alegerile și în referendum și să fie eligibile în alegerile pentru toate forurile alese;



7

b) să participe la formularea politicilor guvernamentale și la implementarea lor, să dețină funcții publice și să ocupe pozițiile publice la toate nivelurile de guvernare”

Un alt document important, care detaliază măsurile care ar trebui adoptate de statele semnatare pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor în viața politică îl reprezintă Rezoluția 2111 din 2016 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, rezoluție care începe (la art.1) cu remarca faptului că: „în pofida angajamentelor politice și a obligațiilor legale în conformitate cu standardele internaționale privind egalitatea și nediscriminarea, femeile sunt încă mult sub-reprezentate în politică în majoritatea statelor membre ale Consiliului Europei. În aproape o treime dintre state, proporția femeilor în rândul membrilor parlamentului nu atinge 20%”.

În continuare, în același articol, se prevede că: „este timpul să intensificăm eforturile pentru a aborda această problemă. Ori de câte ori statele membre își revizuiesc regulamentele care reglementează alegerile, acestea ar trebui să adopte măsuri pentru promovarea participării femeilor care să aibă un impact semnificativ și să fie durabile pe termen lung”.

Articolul 2 al respectivei Rezoluții afirmă explicit că soluția cea mai eficientă pentru creșterea prezenței femeilor în viața politică o reprezintă introducerea cotelor de gen în stabilirea candidaturilor: „Cotele electorale (de gen, n.n.) sunt cele mai eficiente mijloace de realizare a progreselor semnificative și rapide, cu condiția ca acestea să fie concepute corect și implementate în mod consecvent. Cotele ar trebui să fie adaptate sistemului electoral în vigoare, să stabilească obiective ambițioase și să fie combinate cu sancțiuni stricte în cazul nerespectării”.

Iar articolul 3 se referă și la alte măsuri care ar trebui adoptate: „Sunt necesare măsuri adiționale pentru a ajuta femeile să depășească obstacolele cu care se confruntă în accesul și promovarea în viața politică. Printre acestea se numără activitățile de formare și de sensibilizare, timpul acordat presei pentru politicienii femei, politicile de reconciliere a vieții private cu activitățile politice și, nu în ultimul rând, legislația și alte măsuri în favoarea unei repartizări mai echilibrate a responsabilităților familiale între femei și bărbați”.

Iată, așadar, cum printr-o rezoluție adoptată de un for important și reprezentativ pentru toate țările membre ale Consiliului Europei - Adunarea Parlamentară, nu numai că se atrage atenția asupra problemei sub-reprezentării în politică a unei categorii de persoane care constituie mai mult de jumătate din populație - femeile, dar se și indică principalele măsuri care ar trebui avute în vedere de statele membre pentru remedierea situației.

Este de subliniat faptul că prevederile CEDAW, care au un caracter mai general, sunt obligatorii pentru toate statele semnatare, în vreme ce textele cuprinse în Rezoluția 2111 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei sunt cu caracter de recomandare.

2.3. Standarde, obligații și recomandări referitoare la reprezentarea minorităților etnice

Cu privire la participarea minorităților etnice în particular, Declarația ONU privind Drepturile Minorităților (naționale, etnice, lingvistice și religioase) / „United Nations Declaration on Minority Rights” (UNDMR) afirmă că: „persoanele care aparțin minorităților au dreptul de a participa în mod efectiv în domeniul cultural, religios, social, economic și viața publică” (art. 2 alineatul 2) precum și că aceste persoane au „dreptul să participe efectiv la deciziile luate la nivel național și, după caz, la nivel regional, care privesc minoritatea de care aparțin sau regiunile în care trăiesc” (art. 2 alineatul 3).



8

Declarația este un instrument juridic obligatoriu pentru Comitetul pentru Drepturile Omului care acționează ca organism de monitorizare și, totodată, un instrument pentru reclamații individuale. Pe de altă parte, declarațiile ONU sunt rezoluții adoptate de Adunarea Generală a Organizației și, prin urmare, nu au forță juridică asupra statelor. Au însă, forță din punct de vedere moral și politic.

Dreptul persoanelor aparținând minorităților naționale de a participa în mod efectiv la viața culturală, socială și economică, precum și la adoptarea deciziilor publice, în special cele care le privesc în mod direct, este prevăzut și în articolul 15 al Convenției Cadru pentru Protecția Minorităților Naționale / „Framework Convention on National Minorities” (FCNM): „Părțile semnatare vor crea condițiile necesare pentru participarea efectivă a persoanelor aparținând minorităților naționale în domeniul cultural, la viața socială și economică și în afacerile publice, în special cele care le afectează viața”.

Potrivit Comitetului Consultativ al FCNM, participarea în afacerile publice presupune participarea în organele alese, participarea la mecanismele de consultare, la servicii publice și justiție, în organisme guvernamentale specializate și în toate instituțiile locale și descentralizate ale guvernării.

Tot în legătură cu Convenția Cadru pentru Drepturile Minorităților, în lucrarea „A Guide To Minorities and Political Participation in South-East Europe”2, autorii arată că „deși nu are nimic de spus în privința autonomiei, diverse tipurile de autonomie, inclusiv autonomia teritorială, au ajuns să fie considerate soluțiile care facilitează participarea efectivă a minorităților și promovarea drepturile acestora”.

În Documentul OSCE de la Copenhaga (1990), în paragraful (7) se prevede că, pentru a se asigura de faptul că voința poporului servește ca baza autorității guvernamentale, statele participante vor: „(7.5) - respecta dreptul cetățenilor de a candida pentru funcții politice sau publice, în mod individual sau ca reprezentanți ai partidelor sau organizațiilor politice, fără discriminare; (7.6) - respecta dreptul persoanelor și grupurilor de a înființa, în deplină libertate, propriile lor partidele politice sau alte organizații politice și vor oferi acestor partide și organizații politice garanții juridice necesare pentru a le permite să concureze unele cu celelalte pe baza tratamentului egal în fața legii și a autorităților statului”.

Iar la paragraful 35 se afirmă că: „Statele participante vor respecta dreptul persoanelor aparținând minorităților naționale de a participa efectiv în afacerile publice, inclusiv participarea la deciziile legate de protejarea și promovarea identității acestor minorități”.

2.4. Standarde, obligații și recomandări referitoare la drepturile electorale ale persoanelor cu dizabilități

Dacă în privința femeilor și a persoanelor aparținând minoritățile etnice am pus accent pe prevederile care să le faciliteze acestora accesul în forurile de decizie alese (parlamente, în special) și să le asigure un nivel de reprezentare apropiat de ponderea pe care o au la nivelul populației, în cazul persoanelor cu dizabilități ne aflăm încă în situația de a vorbi despre asigurarea dreptului acestora de a alege și de a fi alese.

2 A Guide to Minorities and Political Participation in South-East Europe - A joint publication of the King Baudouin Foundation, Brussels, Belgium and Common Values, Skopje, Macedonia, 2009.



9

Primul document la care trebuie să ne raportăm atunci când analizăm drepturile acestor persoane în materie electorală și modul în care acestea sunt respectate este Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, care a fost ratificată de către Republica Moldova în 2010 și care, la articolul 29 - Participarea la viața politică și publică prevede că: „Statele Părți vor garanta persoanelor cu dizabilități drepturi politice și posibilitatea de a beneficia de acestea, în condiții de egalitate cu alții, și se angajează:

a) Să se asigure că persoanele cu dizabilități pot participa efectiv și deplin la viața politică și publică, în condiții de egalitate cu ceilalți, în mod direct sau prin reprezentanți liber aleși, precum și dreptul și oportunitatea de a vota și de a fi alese, printre altele, prin:

I. Asigurarea de proceduri, facilități și materiale de vot adecvate, accesibile și ușor de înțeles și utilizat;

II. Protejarea dreptului persoanelor cu dizabilități de a vota prin vot secret la alegerile și referendumurile publice, fără intimidare, de a candida la alegeri, de a deține efectiv un mandat ales și de a îndeplini orice funcție publică, la orice nivel guvernamental, facilitând utilizarea tehnologiilor noi și de asistare, acolo unde este cazul;

III. Garantarea exprimării libere a voinței persoanelor cu dizabilități ca electori și în acest scop, dacă este cazul, la solicitarea acestora, să permită asistarea la vot de către o persoană la alegerea lor;

b) Să promoveze activ un mediu în care persoanele cu dizabilități pot participa efectiv și pe deplin la administrarea afacerilor publice, fără discriminare și în condiții de egalitate cu ceilalți și să încurajeze participarea lor la afacerile publice, inclusiv:

I. Să activeze în cadrul organizațiilor neguvernamentale și asociațiilor care se ocupă de viața publică și politică a țării și la activitățile și administrarea partidelor politice;

II. Să formeze și să adere la organizații ale persoanelor cu dizabilități pentru a le reprezenta pe acestea din urmă la nivel internațional, național, regional și local”.

La aceste prevederi, se adaugă cele cuprinse în Declarația interpretativă (revizuită) a Codului bunelor practici în materie electorală a participării persoanelor cu dizabilități la alegeri3, adoptată de Consiliul pentru Alegeri Democratice și de Comisia de la Venezia (Venezia, 15 decembrie 2011) și care completează Codul de bune practici în materie electorală ce fusese adoptat de Comisia de la Venezia în Octombrie 2002:

1. „Sufragiu universal

• Sufragiul universal este un principiu fundamental al moștenirii electorale europene. Persoanele cu dizabilități nu pot fi discriminate în această privință, în conformitate cu Art. 29 a Convenției Națiunilor Unite pentru drepturile persoanelor cu dizabilități și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

• Procedurile de vot și facilitățile trebuie să fie accesibile persoanelor cu dizabilități, așa ca aceștia să poată să își exercite drepturile lor democratice și să permită în caz de necesitate asigurarea asistenței la vot, cu respectarea principiului, în care procesul de vot trebuie să fie individual (Codul, art. I.4.b.).

3 http://www.cec.md/index.php?pag=news&id=1004&rid=597&l=ro



10

• Aplicarea principiilor de design universal și participarea directă și indirectă a participanților la toate etapele de proiectare, sunt mijloace eficiente pentru îmbunătățirea accesibilității la secțiile de votare și a procedurilor electorale, pentru acordarea votului unei persoane și pentru a obține acces la informațiile referitoare la alegeri.

2. Sufragiu egal

• Principiul „oportunității egale trebuie să fie garantat părților și candidaților în aceiași măsură/la fel” (Codul, art. I. 2.3. a.). Aplicarea acestui principiu trebuie să fie extinsă pentru a include egalitatea de oportunități pentru persoanele cu dizabilități care candidează la alegeri.

3. Sufragiu liber

• În obligația de a „permite alegătorilor să cunoască lista și candidații ce candidează la alegeri” (Codul, art. I.3.1.b.ii), autoritățile publice trebuie să se asigure că informația dată este disponibilă și accesibilă în toate formatele alternative necesare, sub restricția siguranței comune, reglementarea juridică și fezabilitate realistă, în cea mai mare măsură posibilă, ținând cont de principiul de acomodare rezonabilă. Informația furnizată trebuie să fie ușor de citit și de înțeles.

4. Sufragiu secret

• Dreptul persoanelor cu dizabilități de a vota prin vot secret trebuie să fie protejat, inter alia, prin „garantarea exprimării libere a dorinței persoanei cu dizabilități ca alegători și, în acest scop, unde este necesar, la cererea lor, să-și poată permite folosirea tehnologiilor de asistență și/sau să fie asistat la votare de o persoană la propria alegere” în condițiile în care este sigur că persoana aleasă nu exercită o influență necuvenită”.

Mai trebuie reținută și Recomandarea Rec(2006)5 a Comitetului de Miniștri către Statele Membre ale Consiliului Europei cu privire la Planul de Acțiune pentru promovarea drepturilor și a deplinei participări a persoanelor cu dizabilități în societate - îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu dizabilități în Europa 2006-2015, în domeniul Participarea la viața publică și politică. Conform acestei recomandări, statele membre trebuie să realizeze următoarele acțiuni specifice:

• „Să supravegheze ca procedurile și birourile de votare să fie adaptate și accesibile persoanelor cu dizabilități; să autorizeze în caz de necesitate un dispozitiv de asistență la votare;

• Să asigure votul secret; să autorizeze în caz de necesitate și numai la solicitarea persoanei cu dizabilități, asistența la votare de către o persoană la alegerea persoanei cu dizabilități;

• Să supravegheze ca nici o persoană cu dizabilități să nu fie privată de drepturile sale de a vota sau de a se prezenta la alegeri datorită dizabilității;

• Să se asigure că toate informațiile referitoare la alegeri sunt disponibile și accesibile în orice format alternativ și să fie ușor de înțeles;

• Să încurajeze partidele politice și alte organizații ale societății civile să asigure accesibilitatea informațiilor de la reuniunile publice;

• Să încurajeze persoanele cu dizabilități (în special femeile și tinerii) să se constituie în organizații reprezentative la care să adere în scopul de a influența viața politică la toate nivelurile”.



11

3. Modele de promovare a grupurilor minoritare în viața politică din legislația altor țări

3.1. Asigurarea reprezentării echilibrate între bărbați și femei

3.1.1. Modele de promovare a femeilor în politică

Există nenumărate studii, realizate la nivel internațional, european, sau concentrate pe anumite țări, care demonstrează că accesul femeilor la funcții politice este afectat de tipul de cultură dominantă din societate și de opiniile stereotipe privind rolurilor distincte pe care ar trebui să și le asume femeile și bărbații. În societățile mai conservatoare, există părerea larg împărtășită că bărbații au, mai mult decât femeile, responsabilitatea pentru activitățile din sfera publică - economia și viața politică, în vreme ce femeilor le revine responsabilitatea principală pentru sfera privată - casă și familie. Mai toate studiile sociologice arată că această mentalitate nu caracterizează, în societățile la care ne referim, numai majoritatea bărbaților, ci și majoritatea femeilor.

Astfel, în foarte multe țări, pentru a putea lua în considerare ideea de a candida, femeile ar trebui să-și depășească, în primul rând, propriile stereotipuri și prejudecăți, apoi să lupte împotriva prejudecăților celor care selectează și nominalizează candidații. În cele din urmă, ar trebui să-i convingă pe cetățenii care votează, între care mulți ar putea să considere că politica nu este locul femeilor.

Prejudecățile și stereotipurile pot fi compensate prin decizii care pot fi luate la nivel politic, cel puțin temporar, în sprijinul creșterii numărului de femei care candidează și al reducerii sau anulării handicapului cu care ele pornesc în cursa electorală, din cauza stereotipurilor și prejudecăților.

Un prim element important în jocul democratic care poate contribui la o reprezentare echitabilă a femeilor în forurile alese sau care, dimpotrivă, poate să împiedice acest lucru, îl reprezintă sistemul electoral. Într-un raport asupra impactului sistemelor electorale asupra reprezentării politice a femeilor realizat de Comisia de la Venezia4, se arată că:

„Una dintre cele mai fundamentate constatări este că țările care aplică sisteme de reprezentare proporțională au o proporție mai mare de femei în parlamentele lor decât cele cu sisteme majoritare […]. Atât sistemul britanic al majorității simple, cât și cel francez în două tururi de scrutin tind să acționeze în detrimentul femeilor. În consecință, sistemul electoral a fost considerat ca fiind una dintre cauzele nivelului scăzut de reprezentare a femeilor în aceste țări”.

De asemenea, în raport se mai arată că: „În ultimele trei decenii, s-a înregistrat o creștere semnificativă a numărului de femei în parlamentele țărilor în care există sisteme de reprezentare proporțională, în timp ce prin sistemele majoritare s-au făcute progrese modeste în acest sens”.

În fine, legat de sistemele mixte proporționale (cu compensare), cunoscute în literatura de specialitate în limba engleză sub denumirea „Mixed Member Proportional” (MMP), se mai arată că:

4 Report on the Impact of Electoral Systems on Women’s Representation in Politics, 2009, on the basis of a contribution by Mr. Michael Krennerich (expert, Germany).



12

“… par să fie mai favorabile reprezentării femeilor în parlamente decât sistemele majoritare, dar mai puțin favorabile alegerii femeilor decât sistemele tradiționale cu reprezentare proporțională. Nu este surprinzător faptul că reprezentarea parlamentară a femeilor în Noua Zeelandă, spre exemplu, a crescut semnificativ, de la 21,2% în 1993, la 29,2% în 1996, după ce țara și-a schimbat sistemul electoral, trecând de la sistemul majoritar în circumscripții uninominale, la un sistem mixt proporțional cu compensare). În alegerile din 2008, cea mai mare reprezentare feminină până în prezent (34%) a fost atinsă acolo. Datele recente privind reprezentarea femeilor în Germania (32%) sunt similare cu cele pentru Noua Zeelandă.

[...] Comparând ambele tipuri de sisteme mixte (MMP și „paralel”, n.n.), se poate observa că, în medie, femeile au avut mai mult succes atât în nominalizare, cât și la vot, pe liste de partid decât în circumscripții uninominale. Această constatare corespunde cu ceea ce au scos în evidență cercetările anterioare privind reprezentarea femeilor în sistemele proporționale și în cele majoritare. Prin sistemul mixt (MMP) în Germania, de exemplu, proporția femeilor alese în Bundestag este semnificativ mai mică în circumscripțiile uninominale decât pe listele de partid. Același lucru se poate spune despre cel puțin unele alegeri din Noua Zeelandă, cel mai evident fiind 1996, când doar 15,4% dintre femei au fost alese în circumscripții uninominale, comparativ cu 45,5% dintre femei alese pe liste. De asemenea, cu sistemul mixt (MMP) în Ungaria, femeile care candidează pe liste au succes mai mare decât cele care candidează în circumscripții uninominale.

Un efect similar poate fi observat în țările în care se folosește sistemul mixt paralel. Un exemplu în acest sens este Lituania, unde procentul femeilor alese în circumscripții uninominale (7% în 1992; 16,2% în 1996; 8,4% în 2000; 18,3% în 2004) este mai mic decât cota femeilor alese pe listele de partid (7,1% în 1992; 20% în 1996; 12,8% în 2000; 22,9% în 2004)”.

În societățile în care s-a format un curent suficient de puternic în favoarea asigurării unei reprezentări mai echitabile a femeilor în forurile alese, pe lângă opțiunea pentru sistemele electorale cu reprezentare proporțională sau chiar în afara acestei opțiuni, în unele cazuri, au apărut inițiative de introducere a cotelor de gen în alegeri, cel puțin temporar.

Cotele de gen au devenit parte a proceselor electorale începând cu mai bine de patru decenii în urmă. Înainte de 1985, patru țări au introdus cote. Între1985 și 1994, alte 21 de țări li s-au alăturat, iar între 1995 și 2005, peste 55 de țări au adoptat cote de gen. Din 2006, mai mult de 84 țări au o anumită formă de cotă pentru a îmbunătăți șansele candidaților femei.

Ideea introducerii unor cote de gen pentru a asigura o prezență mai bună a femeilor în parlamente și alte foruri decizionale, a suscitat și mai suscită încă discuții cu privire la necesitatea și rolul lor benefic vs. efectele negative pe care le generează. Iată care ar fi principalele argumente pro și contra, așa cum sunt ele văzute de Drude Dahlerup5, profesor de științe politice la Universitatea Stockholm, Suedia:

5 Drude Dahlerup, Women, Quotas and Politics, Routledge Research and Comparative Studies, 2006.



13

PRO CONTRA• Cotele pentru femei nu discriminează, ci compensează

barierele care împiedică femeile să aibă acces în mod echitabil la funcțiile politice.

• Femeile au dreptul, ca cetățeni, la o reprezentare egală.

• Experiențele femeilor sunt necesare în viața politică.

• Alegerea este despre reprezentare, nu despre calificări.

• Femeile sunt la fel de calificate ca bărbații, dar calificările femeilor sunt subestimate și ignorate într-un sistem politic dominat de bărbați.

• În fapt, este despre partidele politice care controlează nominalizările, nu alegătorii fiind aceia care decid, în primul rând, cine este ales; prin urmare, cotele nu constituie încălcări ale drepturilor alegătorilor.

• Introducerea cotelor poate provoca conflicte, dar acest lucru poate fi doar temporar.

• Cotele pot contribui la un proces de democratizare, făcând procesul de numire mai transparent și formalizat.

• Cotele sunt împotriva principiului egalității de șanse pentru toți, deoarece favorizează femeile în detrimentul bărbaților.

• Cotele sunt nedemocratice, deoarece alegătorii ar trebui singurii care să poată decide cine este ales.

• Cotele implică faptul că politicienii sunt aleși datorită genului lor, nu datorită calificărilor lor, precum și că mai mulți candidați calificați pot fi lăsați în afara forurilor alese.

• Multe femei nu doresc să fie alese doar pentru că sunt femei.

• Introducerea cotelor creează conflicte semnificative în cadrul organizației de partid.

• Cotele încalcă principiile democrației liberale.

Așa cum vom arăta în cele ce urmează, în ultimele decenii, din ce în ce mai multe țări din lumea democrată, în special din Europa și America de Nord, dar și din Africa de Sud, Oceania, Asia de Sud-Est, au înclinat balanța în favoarea argumentelor pro, în detrimentul celor care susțin opoziția față de cotele de gen.

Cotele electorale de gen variază de la cotele legale introduse prin modificări constituționale sau prin modificarea legilor electorale sau a altor legi, la cote „voluntare” introduse de partidele politice în regulile interne de desemnare a candidaților în alegeri.

IDEA Internațional a identificat cele mai comune tipuri de cote utilizate pentru rezolvarea sub-reprezentării femeilor în parlament, după cum urmează:

• cote stabilite prin prevederi legislative. Acestea pot fi împărțite, la rândul lor, în două mari categorii: (1) „locuri rezervate” - cote stabilite prin legislație, prin rezervarea unui anumit număr de mandate parlamentare pentru anumite categorii de candidați (femei, în cazul de față); acest model este întâlnit în țări africane cum ar fi Kenya, Burundi, Rwanda, Uganda, Senegal, Zimbabwe. (2) cote de gen pentru candidați - legea impune partidelor politice sau stimulează partidele (prin recompense constând, de regulă, în sporirea fondurilor alocate de la buget) să nominalizeze candidați femei într-un anumit procent din totalul candidaților, deși nu garantează alegerea candidaților respectivi.

• cotele voluntare sunt cele adoptate în mod voluntar de partidele politice și nu au statut juridic. Partidele pot adopta reguli interne care să impună ca femeile să constituie o anumită proporție de candidați nominalizați sau preselecționați pentru a le reprezenta în alegeri. Este un model promovat, la început, mai ales în țările scandinave, după care a fost preluat în multe alte țări.



14

Cotele electorale de gen în lume(sursa: https://www.idea.int/data-tools/data/gender-quotas)

Cote de gen pentru candidați

„Locuri rezervate”

Cote „voluntare” ale partidelor politice

Nu există date Cote de gen stabilite prin prevederi legislative

Având în vedere că, în țările Uniunii Europene, sunt folosite diferite sisteme electorale, este interesant de analizat cum au fost concepute cotele obligatorii de gen în funcție de sistemul de vot.

Observăm că dintre cele două țări în care se folosește sistemul majoritar - Franța și Regatul Unit - doar în prima s-au introdus, prin lege, prevederi obligatorii privind asigurarea unei reprezentări echilibrate a celor două sexe. Astfel, începând din anul 2000, pentru fiecare partid politic, diferența dintre cele două sexe în ceea ce privește numărul de candidați nominalizați nu poate fi mai mare de 2% din totalul candidaților propuși. Nerespectarea acestei reguli atrage sancționarea partidului prin reducerea fondurilor pe care le primește de la bugetul de stat (în funcție de numărul de voturi primite) cu o sumă în raport cu mărimea abaterii de la limita de 2%.

În ceea ce privește grupul de țări în care sunt folosite sisteme proporționale, fie ele cu listă închisă, cu listă (semi)deschisă sau cu vot unic transferabil6, acolo unde sunt introduse cote de gen, regula generală o reprezintă procentul minim pe care trebuie să îl dețină candidații fiecăruia din cele două sexe în totalul candidaților dintr-o circumscripție, respectiv la nivel național. Există însă, între țările în care se folosește scrutinul de listă, unele în care legislația asigură mai bine egalitatea între sexe decât în altele, prin adăugarea a încă unei reguli - cea referitoare la alternanța

6 "Proiectarea sistemului electoral în Republica Moldova”, de Mette Bakken și Adrian Sorescu, Promo-Lex, 2017



15

femeilor și bărbaților pe lista de candidați, astfel încât să se evite plasarea tuturor candidaților aparținând aceluiași sex în partea inferioară a listei (adică pe locurile neeligibile). Acestea sunt: Belgia (într-o mică măsură), Portugalia, Spania, precum și Macedonia și Serbia, dintre țările din afara UE. Celelalte țări în care funcționează doar un prag minim obligatoriu privind prezența femeilor și bărbaților pe listele de candidați sunt: Croația, Grecia, Polonia, Slovenia.

Un caz mai aparte îl constituie exemplul Italiei, țară în care cota de gen este impusă doar în cazul în care alegătorul care votează lista unui partid exprimă două voturi preferențiale - pentru doi candidați alții decât cel din capul listei. În acest caz, cele două voturi preferențiale trebuie împărțite între cele două sexe, în caz contrar fiind anulate.

Ar mai fi de menționat și cazul Irlandei - țară în care se folosește un sistem proporțional, însă nu cu scrutin de listă, ci cu vot unic transferabil. În această țară, pentru fiecare partid, candidații reprezentând fiecare din cele două sexe trebuie să fie în proporție de cel puțin 30% din numărul candidaților propuși. Începând cu anul 2020, pragul va fi ridicat la 40%.

O altă clasificare a țărilor care au introdus cote de gen prin lege împarte țările respective în funcție „duritatea” prevederilor legale:

• țări în care nerespectarea cotei de gen pentru o listă de candidați duce la respingerea listei respective - Belgia, Grecia, Polonia, Slovenia, Spania, Macedonia, Serbia;

• țări în care sunt folosite exclusiv pârghii financiare, fie pentru stimularea acceptării cotei de gen prevăzute de lege, prin suplimentarea fondurilor alocate de la bugetul public pentru partidele care le acceptă, fie pentru sancționarea partidelor care nu respectă cotele de gen, prin reducerea fondurilor alocate de la buget - Croația, Franța, Irlanda, Portugalia.

Cote de gen voluntare

Cotele de gen voluntare au ajuns să cunoască o răspândire destul de largă, fiind aplicate de partide politice într-un număr mare de țări din Europa și nu numai. Două țările scandinave Suedia și Norvegia au fost printre primele în care mediul politic a adoptat cotele voluntare, impactul fiind remarcabil. Suedia, se află pe locul 2 în lume (după Rwanda) și pe primul loc în Europa din punct de vedere al procentului de membri ai parlamentului femei - 44%, iar Norvegia se situează foarte aproape, cu un procent de 41%.

În acest moment, mai întâlnim partide politice care au adoptat cote de gen voluntare în procesul de desemnare a candidaților în țări precum: Austria, Cehia, Cipru, Estonia, Franța, Germania, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Regatul Unit, România, Slovacia, Ungaria și Islanda.

3.1.2. Impactul legiferării cotelor de gen asupra reprezentării femeilor în politică

În mod evident cele mai mari creșteri ale reprezentării parlamentare a femeilor au avut loc în acele țări în care sunt utilizate cote, fie ele introduse în lege sau adoptate, în mod voluntar, de partidele politice. Acest lucru este cu atât mai vizibil dacă scoatem din discuție țările scandinave care reprezintă cazuri aparte.



16

În Europa, nouă dintre cele zece țări cu cea mai mare creștere a numărului de deputați femei (în camerele inferioare) în ultimii 20 de ani au cota electorală de gen prevăzută în legislație. Graficul următor reflectă diferențele între situația existentă în 2017 și situația înregistrată la nivelul anului 1995 referitoare la procentul de reprezentare a femeilor.

Atunci când analizăm impactul cotelor de gen asupra nivelului de reprezentare a femeilor, nu trebuie să pierdem din vedere că faptul că acesta este influențat de diferiți factori, inclusiv natura sistemului politic, tipul de sistem electoral sau de vot, tipul de sistem al cotelor adoptate, atitudinile culturale față de rolul femeilor în societate și natura mediului parlamentar.

Este ușor de intuit, chiar fără a avea nici un fel de date la dispoziție, că introducerea cotelor de gen a avut ca efect, în țările în care s-a întâmplat acest lucru, creșterea procentului de femei în parlamentele țărilor respective.

Între aceste țări există diferențe semnificative în privința impactului cotelor de gen legiferate, diferențe care pot fi explicate în special prin următoarele două aspecte:

Existența sau inexistența unor reguli cu privire la plasarea candidaților aparținând celor două sexe, pe listele de candidați. Stabilirea unei cote de gen reprezintă un pas important, însă dacă nu este însoțită și de astfel de reguli, poate să nu producă efecte.

Un exemplu care reflectă această stare de lucruri îl reprezintă comparația între țările ex-iugoslave - țări cu o istorie comună preț de câteva decenii, care reprezintă spații culturale cu multe similitudini (chiar dacă și cu o serie de deosebiri) și care, la momentul separării au pornit, practic, din același punct. Toate cele șase țări care s-au desprins din fosta Iugoslavie au cote de gen prevăzute în legislație. Numai că



17

doar patru dintre ele - Bosnia-Herțegovina, Macedonia, Serbia și Slovenia au și reguli legate de alternarea candidaților reprezentând cele două sexe, pe liste, în vreme ce celelalte două - Croația și Muntenegru, nu au.

Diferența dintre Macedonia, Serbia și Slovenia, cu procente de reprezentare a femeilor între 31% și 36%, pe de o parte, și Croația și Muntenegru - cu 13%, respectiv 23%, pe de altă parte, este evidentă.

Un caz mai aparte și foarte interesant îl reprezintă Bosnia-Herțegovina, unde legea electorală prevede reguli de plasare a candidaților celor două sexe pe liste, astfel încât să se asigure alternarea acestora, într-un anumit grad. Cu toate acestea, procentul femeilor în Parlament - 21%, este unul dintre cele mai scăzute din Europa. Explicația o găsim în sistemul electoral și în stereotipiile de gen care se regăsesc în mentalitatea unei bune părți a populației bosniace. Conform unui sondaj realizat în 2016, aproximativ jumătate dintre respondenții de sex masculin și puțin peste 30% dintre femeile din Bosnia - Herțegovina consideră că bărbații sunt mai buni lideri politici și că ei ar trebui să fie cei aleși. În condițiile unui sistem de electoral cu vot preferențial, chiar dacă femeile ocupă o pondere importantă pe listele de candidați și sunt plasate pe poziții eligibile aproape în aceeași măsură cu bărbații, ele nu ajung să fie și alese. Voturile preferențiale pe care le primesc bărbații într-o măsură mult mai mare decât femeile modifică ordinea candidaților pe liste, astfel încât acestea din urmă coboară pe poziții neeligibile. În 2016 a fost modificată legea electorală, în sensul că un candidat, pentru a accede pe o poziție superioară celei în care a fost plasat inițial, trebuie să obțină un număr de voturi preferențiale egal cu cel puțin 20% din voturile exprimate pentru lista de candidați pe care se află. Se estimează că această nouă regulă va proteja mai mult candidații femei și că, începând cu alegerile următoare, vor exista mai multe femei în Parlament.

Modul de sancționare a nerespectării cotelor de gen. În majoritatea țărilor în care cotele de gen sunt prevăzute în lege, nerespectarea duce la respingerea listelor de candidați. Există țări în care sunt prevăzute doar sancțiuni financiare:



18

• în Croația, spre exemplu, partidul care nu respectă cota de gen este sancționat cu o amendă în valoare de 20,000 - 40,000 HRK. În plus, mai este prevăzut și un stimulent pentru partide pentru ca acestea să promoveze candidați femei, constând într-un bonus de 10% din fondurile pe care le primește din bugetul public pentru fiecare candidat ales (în funcție de numărul de candidați aleși).

• în Franța, nerespectarea acestei reguli atrage sancționarea partidului prin reducerea fondurilor pe care le primește de la bugetul de stat (în funcție de numărul de voturi primite) cu o sumă în raport cu mărimea abaterii de la limita de 2% reprezentând diferența dintre numărul de candidați femei și numărul de candidați bărbați.

• în Irlanda, partidul care nu respectă cotele de gen este sancționat cu 50% din fondurile pe care le primește, anual, de la bugetul de stat.

• în Portugalia, se aplică sancțiuni financiare sub forma reducerii fondurilor publice prevăzute pentru desfășurarea campaniei electorale, în raport cu nivelul inegalității privind lista.

Putem observa că între aceste țări, Croația și Irlanda au procente de reprezentare a femeilor în parlament relativ scăzute, sub media țărilor analizate 13% în cazul Croației, 22% în cazul Irlandei, în vreme ce în Franța procentul este de 39%, iar în Portugalia, de 31%. Așa cum se arată mai sus, situația din Croația și Irlanda este influențată de mai multe aspecte, nu numai de acesta, astfel încât este dificil de apreciat impactul acestui mod de sancționare a nerespectării cotelor de gen.

Legendă:

Cu reguli privind alternanța candidaților femei și bărbați Fără reguli privind alternanța candidaților femei și bărbați

0%

5%

10%

15%

20%

25%

30%

35%

40%

Croatia Bosnia & H. Muntenegru Macedonia Serbia Slovenia

Reprezentarea femeilor în parlament (%)



19

3.2. Asigurarea reprezentării minorităților etnice

3.2.1. Considerații generale privind aspectele practice ale participării politice a minorităților etnice

Aspectele practice ale participării politice au fost puse la punct de organismele de monitorizare a tratatelor cum ar fi Comitetul pentru Drepturile Omului și Comitetul Consultativ al Convenției Cadru pentru Drepturile Minorităților.

În plus, un grup de experți convocați sub auspiciile Înaltului Comisar al OSCE privind Minoritățile Naționale a dezvoltat așa numitele “Recomandări Lund” privind participarea efectivă a minoritățile naționale în viața publică.

Conform acestui set de recomandări, participarea politică presupune reprezentare parlamentară la nivel național, dar și reprezentare în adunările regionale și locale. De asemenea, este esențială implicarea, inclusiv sub aspectul asigurării de oportunități pentru minorități, în procesele de luare a deciziilor, dar este la fel de important ca contribuțiile lor să producă un efect real.

Unul din subiectele care apar cel mai des în dezbaterile privind de aspectele practice ale participării politice minorităților naționale este cel legat de obstacolele pe care le întâmpină persoanele aparținând minorităților respective în a-și exercita drepturile. Într-un comentariu general, Comitetul pentru Drepturile Omului subliniază că e important ca statele să adopte măsuri pozitive pentru depășirea posibilelor obstacole cum ar fi: necunoașterea limbii majoritare, analfabetismul, sărăcia extremă care poate pune alegătorul aparținând unei minorități în imposibilitate de a se deplasa pentru a-și exercita drepturile. Același comentariu include și recomandarea ca informațiile și toate materialele legate de votare să fie tipărite și în limbile minorităților naționale.

Referindu-se tot la limbă, Comitetul Consultativ atrage atenția asupra faptului că cerința impusă candidaților de cunoaștere a unei anumite limbi (cum ar fi cea oficială) este incompatibilă cu prevederile art.15 al Convenției Cadru pentru Drepturile Minorităților Naționale.

Un alt obstacol pentru participarea politică a minorităților naționale este reprezentat de pragul electoral pe care trebuie să-l depășească partidele și alți competitori electorali pentru a accede în parlament. Recomandările Lund prevăd că un prag electoral mai coborât poate să faciliteze includerea minorităților naționale în actul de guvernare, fie că e vorba de pragul valabil pentru toți competitorii sau de un prag redus de care ar beneficia doar minoritățile.

Lumea democrată cunoaște o varietate de mecanisme de asigurare a participării politice a minorităților. Sunt țări în care, spre exemplu, minoritățile naționale beneficiază de locuri rezervate în parlament. Sunt cazuri în care minoritățile au chiar drept de veto în cazul legislației care le afectează în mod direct. Provocarea pentru orice stat democratic și care dorește să-și perfecționeze democrația este de a elabora o legislație prin care autoritățile și instituțiile statului să ajungă să reflecte diversitatea societății și să asigure, astfel, reprezentarea grupurilor minoritare.

În țările din Europa de Est există deopotrivă asemănări și deosebiri în ceea ce privește reprezentarea minorităților naționale în forurile legislative. Experiența și cele mai bune practici sunt, totuși, rareori împărtășite și, din această cauză, asemănările sunt puține.



20

În primul rând, în majoritatea cazurilor (însă nu în toate) există partide politice sau organizații care participă în alegeri reprezentând minoritățile, iar pentru acestea, mobilizarea etnică este principalul agent al companiei organizare. Astfel de partide și organizații asigură participarea grupurilor minoritare, dar tind să fie mono-etnice, atrăgând sprijinul doar din partea etnicilor pe care îi reprezintă. În general, ele sunt a un factor mai puternic în politica locală decât în cea națională, datorită bazei lor electorale. Deseori au reprezentanți în Parlamentul național și unii participă chiar la coalițiile de guvernare la nivel național. Influența exercitată de partidele reprezentând minoritățile în procesul politic este în funcție de ponderea pe care o ocupă în forurile de decizia, iar aceasta este, de cele mai multe ori, efectul ponderii pe care minoritatea etnică o ocupă la nivelul întregii populații. De aici începând apar, de regulă, diferențele.

3.2.2. Facilități acordate minorităților etnice pentru asigurarea reprezentării lor în organele alese

Un procent destul de important de state europene au adoptat politici de susținere a reprezentării minorităților etnice, constând în facilități acordate acestora pentru a le asigura prezența în parlament și alte organe alese.

Comisia de la Venezia arată în raportul său din anul 2000 - „Legislația electorală și minoritățile naționale”7 că doar câteva state în Europa interzic sau fac, practic, imposibilă existența partidelor politice care reprezintă minorități etnice. Printre acestea, se numără Albania, Bulgaria, Georgia și Turcia.

Totuși, în același raport se mai arată că, în majoritatea statelor care interzic partidele reprezentând minorități etnice, această interdicție este ineficientă. În Albania, spre exemplu, partidul „Uniunea pentru Drepturile Omului” are la bază organizația politică a minorității grecești, „OMONIA”. În Bulgaria, „Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți” este partidul politic al minorității etnice turcești. Ambele partide au avut, de-a lungul timpului, deputați în parlamentele acestor țări. Chiar și în Turcia există un partid politic care reprezintă minoritatea kurdă și funcționează legal, chiar dacă nu este reprezentat în parlament (deoarece nu a depășit pragul electoral de 10%).

În concluzie - se arată în raportul Comisiei de la Venezia, „este neobișnuit ca partidele politice care reprezintă minoritățile naționale să fie interzise. Deoarece aceasta ar fi o restricție asupra libertății de asociere, care este parte fundamentală a patrimoniului constituțional comun pe întreg continentul, poate fi justificată numai în cazuri foarte speciale și individuale, și nu într-o manieră generală. Principiul proporționalității trebuie respectat întotdeauna pe deplin”.

Mai trebuie menționat faptul că interzicerea promovării temelor și mesajelor minorităților într-o campanie electorală pot conduce, de fapt, la o interdicție de a participa la viața parlamentară, chiar dacă partidele minorităților etnice nu sunt interzise ca atare.

Pe de altă parte, țările în care nu sunt interzise partidele politice care reprezintă minorități etnice ar putea fi clasificate în două categorii: 1) cea a țărilor în care, de regulă, nu există nici un fel de prevederi și în care astfel de partide pot exista și concura în alegeri la fel ca orice alt partid și 2) cea a țărilor care au prevăzute în

7 http://www.venice.coe.int/webforms/documents/default.aspx?pdffile=CDL-INF(2000)004-e



21

legislație facilități pentru partidele și organizațiile reprezentând minoritățile etnice, începând de la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a se înscrie în alegeri (nur. mai mic de semnături strânse, circumscripții/candidaturi rezervate, prag electoral redus ș.a.). Din prima categorie, fac parte țări precum: Finlanda,

Belgia

Conform Constituției, Belgia este un „stat federal, compus din comunități (flamandă, franceză germanofonă) și regiuni (Flandra, Valonia și capitala Bruxelles)” (art. 1-3) și definește 4 regiuni din punct de vedere lingvistic (vorbitoare de olandeză, franceză, bilingvă în regiunea capitalei Bruxelles și vorbitoare de limbă germană).

Nici Constituția (revizuită în 2014), nici legislația electorală nu impun restricții sau bariere de natură regională, dar constituția definește alocarea numărului de circumscripții și numărul de locuri pe circumscripție în funcție de numărul de locuitori ai regiunii.

Camera Reprezentanților (camera inferioară a Parlamentului) este formată din 150 reprezentanți aleși în 11 circumscripții electorale distribuite în funcție de regiunea lingvistică:

• 5 circumscripții în Flandra (79 locuri);

• 5 circumscripții în Valonia (49 locuri)

• 1 circumscripție în districtul bilingv Bruxelles-Halle-Vilvoorde (22 locuri).

Toate circumscripțiile sunt mono-lingvistice, doar partidele regionale putând să propună candidați, cu excepția circumscripției Bruxelles-Halle-Vilvoorde din Regiunea Capitalei Bruxelles și a comunelor vorbitoare de olandeză din Braibantul Flamand, din care 6 sunt comune cu facilități pentru francofoni.

În prezent, din cei 150 de membri, 87 aparțin grupului vorbitorilor de olandeză, 61 grupului lingvistic francofon, iar 2 sunt membri ai Partidului Muncitorilor, care se declară ca belgian).

Bosnia & Herțegovina

Bosnia & Herțegovina are un parlament bicameral, o președinție tripartită ce reprezintă fiecare grup etnic major și este administrată de un înalt reprezentant numit de Consiliul de Securitate al ONU (în conformitate cu Acordul de la Dayton). De asemenea, cuprinde două regiuni autonome: Federația Bosniei și Herțegovinei (compusă din 10 cantoane: 5 cu majoritate bosniacă și 5 cu majoritate croată) și Republika Srpska, precum și un district auto-guvernat (Districtul Brčko).

În Bosnia - Herțegovina există aproape exclusiv partide reprezentând grupuri etnice (bosniace, sârbe, croate): Partidul Acțiunii Democratice, Uniunea pentru un Viitor mai Bun, Partidul Activității democratice - ale etniei bosniace, Alianța Social-Democraților Independenți, Partidul Democrat Sârb, Alianța Popular Democrată - ale etniei sârbe, Uniunea Democratică Croată din Bosnia-Herțegovina, Uniunea Democratică Croată 1990 - croate. Constituția și legea electorală nu conțin vreo prevedere cu privire la apartenența etnică a candidaților.

Pragul electoral este de 3%.



22

Croația

În Croația sunt permise partidele etnice și regionale, cele mai importante dintre acestea fiind: Adunarea Democratică din Istria, Partidul Democratic Independent Sârb, Alianța Democratică Croată din Slavonia și Baranja. Pragul electoral este de 5%.

Începând cu 2003, dintre cele 12 circumscripții electorale, districtul XI este pentru diaspora, iar districtul XII pentru minorități etnice. Circumscripția districtului XII are 8 membri aleși din rândul minorităților etnice astfel: 3 deputați sârbi aleși în districte multietnice utilizând regula majorității simple; 5 deputați ai altor minorități aleși în următorul mod: minoritatea maghiară - 1 mandat, minoritatea italiană - 1 mandat, minoritățile cehă și slovacă - 1 mandat împreună, minoritățile austriacă, bulgară, germană, poloneză, română, romă, rutenă, rusă, turcă, ucraineană, valahă și evreiască - 1 mandat împreună, minoritățile albaneză, bosniacă, muntenegreană, macedoneană, slovenă - 1 mandat împreună.

Finlanda

Constituția nu introduce bariere pentru constituirea partidelor pe criterii etnice sau regionale; include prevederi referitoare la autoguvernare locală (inclusiv prevederi privind alegerile municipale). Legea Electorală nu impune restricții sau măsuri speciale referitoare la participarea în alegeri a partidelor regionale sau ale minorităților. Mai mult, acordă o facilitate unei mici provincii - Åland, de a alege, separat de restul țării, un membru în Parlament. Legea Partidelor Politice de asemenea, nu conține prevederi referitoare la participarea în alegeri a partidelor regionale sau ale minorităților.

Unul din efectele libertății de asociere în partide și organizații politice regionale sau/și care să reprezinte minorități etnice este prezența, în Parlamentul Finlandei, a Partidului Suedezilor din Finlanda (în suedeză: Svenska folkpartiet i Finland) care, la alegerile din 2015, a obținut 4,5% din voturi și, implicit, 9 mandate.

Germania

În Germania, minoritățile au un departament propriu: „Minderheitenrat”, care se ocupă de relația dintre acestea și guvernul federal. Reprezentarea politică a minorităților recunoscute - danezi, frisieni, șvabi și romi - este permisă fără a se ține cont de pragul de 5% pe care partidele politice trebuie să-l treacă pentru a intra în Bundestag, ceea ce înseamnă că, chiar dacă grupul lor politic nu atinge acest prag, minoritatea este reprezentată în parlament proporțional cu numărul de voturi obținute. Toate minoritățile beneficiază de reguli speciale separate pentru limbile lor specifice și pentru patrimoniul lor cultural.

Italia

Constituția Italiei prevede protejarea minorităților lingvistice prin mijloace specifice (Principii fundamentale, art. 6).

Prin prevederile cuprinse la Titlul V, Articolele 114 - 133, Constituția Italiei oferă o autonomie considerabilă regiunilor (unele din ele având statut particular de autonomie: Friuli-Venezia Giulia, Sardinia, Sicilia, Trentino-Alto Adige/Südtirol și Valle d’Aosta/Vallée d’Aoste) - inclusiv în ceea ce privește autoguvernarea și puterile legislative.



23

În plus, pentru a asigura reprezentarea minorităților în alegerea Președintelui Republicii, Constituția prevede ca 3 delegați din fiecare regiune, aleși de Consiliul Regional, să participe la alegerea acestuia de către Parlamentul întrunit în ședință comună.

Legea fundamentală a Italiei nu conține prevederi ce ar putea impune bariere în calea înființării de partide etnice sau regionale. Mai mult, în legislația italiană există prevederi speciale pentru favorizarea accederii în Parlamentul italian a grupurilor lingvistice recunoscute. De exemplu, în Legea electorală (modificată în 2017) este prevăzut ca pragul minim pentru reprezentarea în Parlament de 3% din totalul voturilor valabile exprimate, pentru partidele care candidează individual sau ca parte a unei coaliții, existând însă prevederi speciale pentru partidele care reprezintă minorități lingvistice. Pentru astfel de partide (care înaintează o listă comună ale unei coaliții reprezentând o minoritate lingvistică recunoscută și care este înaintată exclusiv în regiuni ale căror statute sau autonomie constituită legal au prevederi speciale în favoarea unei astfel de minorități lingvistice) pragul este de 20% din totalul voturilor valabile exprimate în regiune.

Astfel de prevederi legale au existat - sub o formă sau alta - și în legile anterioare, existând astfel numeroase partide înființate pe criterii etnice și regionale și care au avut reprezentare parlamentară.

Exemple (rezultate alegeri pentru Camera Deputaților 2018):

• Liga Nordului (LN) - nume complet - Liga Nordului pentru Independența Padaniei ( Lega Nord per l’Indipendenza della Padania) este un partid regionalist fondat ca federație a 7 partide regionale din nordul și centrul Italiei (de remarcat Liga Veneta, Lega Lombarda, Piemont Autonomista, Uniun Ligure, Lega Emiliano-Romagnola and Alleanza Toscana); 125 locuri în Camera Deputaților. Liga Nord promovează federalizarea Italiei și în special pentru autonomia fiscală.

• Uniunea Valdostană (în franceză Union Valdôtaine, UV) - partid regionalist și centrist din regiunea Valle d’Aosta ce reprezintă în special minoritatea de limbă franceză.

• Partidul Tirolienilor din sud (italian: Partito Popolare Sudtirolese, german: Südtiroler Volkspartei, SVP) (partid etnic regionalist și autonomist din sudul Tirolului) ce a participat la alegerile generale din 2018 în coaliție cu partidul Partito Autonomista Trentino Tirolese, PATT (regionalist, autonomist); Coaliția a obținut 4 locuri în Camera Deputaților.

Pe scena politică italiană activează zeci de partide regionale și etnice, care chiar dacă, la un anumit moment, nu reușesc să se impună, pot - și de-a lungului au arătat aceasta - printr-un sistem de alianțe foarte dinamic (și volatil în același timp), să acceadă la un anumit nivel politic.

Macedonia

În Macedonia nu există restricții cu privire la constituirea partidelor partidele politice reprezentând minoritățile etnice sau a celor regionale. Astfel, în Macedonia întâlnim, pe lângă partidele politice clasice/tradiționale și multietnice, și partide înființate pe criterii etnice.



24

Exceptând minoritatea albaneză, minoritățile etnice au o răspândire relativ omogenă pe întreg teritoriul Macedoniei și, de aceea, partidele politice care le reprezintă au fie acoperire națională, fie regională.

Cele mai importante partide și organizații ale minorităților etnice sunt: Mișcarea Besa, Renașterea Națională Democratică, Partidul pentru Prosperitate Democratică - ale minorității albaneze, Partidul Democrat al Turcilor, Partidul Progresist Turc, Liga Democrată a Bosniacilor, Partidul pentru Emanciparea Romilor din Macedonia, Partidul Democratic al Sârbilor.

La alegeri pot participa, pe lângă partidele politice, și grupuri de cetățeni (fără vreo restricție menționată expres).

Nu există prag electoral pentru accesul în Parlament.

Muntenegru

În Muntenegru, partidele politice se pot înființa fără nici un fel de restricții de natură etnică sau regională. Astfel, în Muntenegru activează, pe lângă partidele politice clasice/tradiționale și multietnice, și partide reprezentând minorități etnice.

Dată fiind răspândirea etnică relativ omogenă pe întreg teritoriul Muntenegrului, partidele etnice au fie acoperire națională, fie regională. Cele mai importante partide și organizații etnice (între care unele sunt reprezentate în parlamentul muntenegrean) sunt: Noua Democrație Sârbă, Partidul Popular Socialist (al minorității sârbe), Noua Forță Democratică (al minorității albaneze), Inițiativa Civică Croată, Partidul Bosniacilor.


În legea electorală a Republicii Muntenegru sunt prevăzute facilități pentru partidele minorităților etnice. Astfel, printre altele, listele de candidați ale partidelor politice sau organizațiilor minorităților etnice, pentru alegerile parlamentare sunt acceptate dacă sunt susținute de 1.000 de semnături - comparativ cu 0.8% din numărul total de alegători din circumscripția electorală respectivă, în cazul celorlalte partide. De asemenea, în cazul listelor de candidați ai partidelor și organizațiilor reprezentând minorități etnice, pragul electoral de 3% scade la 0.7%

România

În România, nici Constituția, nici legislația electorală sau vreo altă lege nu interzic sau limitează constituirea de partide ale minorităților etnice sau la nivel regional. De altfel, începând din 2015, în urma unei decizii a Curții Constituționale care a fost sesizată cu privire la încălcarea, de către Legea partidelor politice, a dreptului la liberă asociere prevăzut în Constituția României, un partid poate fi fondat de trei cetățeni.

În plus, Constituția conține o facilitate pentru minoritățile naționale, cuprinsă în art.62, alin.(2): „Organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul, la câte un loc de deputat, în condițiile legii electorale. Cetățenii unei minorități naționale pot fi reprezentați numai de o singură organizație”.



25

Legea privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților (adoptată în 2015) prevede că dreptul de a propune liste de candidați în alegerile parlamentare revine nu numai partidelor politice, alianțelor politice și ai alianțelor electorale, ci și „organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale”.

Mai mult, acestea se bucură de:

• prevedere în baza căreia pot opta pentru depunerea aceleiași liste de candidați în toate circumscripțiile electorale.

• prevedere în baza căreia, o organizație care nu a obținut în alegeri cel puțin un mandat de deputat sau de senator are dreptul, potrivit art.62 alin.(2) din Constituția României, la un mandat de deputat, dacă a obținut, pe întreaga țară, un număr de voturi egal cu cel puțin 5% din numărul mediu de voturi valabil exprimate pe țară pentru alegerea unui deputat.

Ca efect al acestor prevederi, în prezent, în Camera Deputaților, sunt reprezentate 18 organizații ale minorităților naționale. La acestea se adaugă Uniunea Democrată a Maghiarilor din România care, de fiecare dată din 1990 și până în prezent, a reușit să depășească pragul electoral valabil pentru toate partidele politice (5% în prezent).

Serbia

În Serbia, nici Constituția, nici vreo altă lege nu conține vreo restricție cu privire la înființarea partidelor etnice sau regionale. Astfel, în Serbia activează, pe lângă partidele politice clasice/tradiționale, și partide care reprezintă minorități etnice. Acestea, în mod particular, sunt la rândul lor constituite la nivel regional: în Vojvodina, pentru minoritatea maghiară și în Sandžak pentru minoritatea bosniacă.

Cele mai importante dintre partide regionale sau ale minorităților etnice (reprezenta-te în parlamentul sârb) sunt: Alianța Maghiarilor din Vojvodina, Uniunea Democratică a Bosniacilor din Sandžak, Partidul Acțiunea Democratică din Sandžak, Liga Social- Democraților din Vojvodina (partid regional).


Cu toate că există un prag electoral de 5% pe care partidele trebuie să-l depășească pentru a accede în Parlament, partidele etnice sunt exceptate de la această regulă.

Slovacia

Legislația slovacă nu conține restricții privind constituirea de partide ale minorităților etnice sau care au acoperire regională. Numărul minim de membri fondatori ai unui partid - 10.000, considerat mare în raport cu media la nivel european, nu a împiedicat existența și participarea în alegeri a două partide ale etnicilor maghiari: primul se numește Most-Híd (pod, în română) și, la ultimele alegeri parlamentare (în 2016) a obținut 6,5% din voturi, iar cel de-al doilea este Partidul Comunității Maghiare (în maghiară: Magyar Közösség Pártja) și a obținut 4,1% din voturi în 2016. Acest al doilea partid nu este reprezentat în Parlament la ora actuală deoarece nu a depășit pragul electoral de 5%. Ambele partide își desfășoară activitatea în regiunea Nitra.



26

După cum o arată și acest exemplu, în Slovacia, partidele minorităților etnice nu beneficiază de nici o facilitate în raport cu celelalte, participând în alegeri la fel ca orice alt partid.

Slovenia

Constituția și celelalte legi nu interzic înființarea de partide politice reprezentând minorități etnice. Cu toate acestea, până în 2016 nu au existat astfel de partide. În 2016 însă, a fost înființat Partidul Social al Sârbilor din Slovenia (la un protest - ca răspuns la așa-numita atitudine discriminatoare a autorităților slovene față de distribuirea la nivel național a fondurilor europene).

Deputații din Adunarea Națională sunt aleși prin scrutin proporțional, cu un prag de 4% la nivel național. Țara este împărțită în 8 circumscripții, fiecare dintre acestea fiind reprezentată de 11 deputați aleși. Pentru alegerea reprezentanților minorităților italiană și maghiară, sunt organizate două circumscripții speciale - câte una pentru fiecare din cele două minorități. Deputații din aceste circumscripții sunt aleși pe principiul majorității simple, ca reprezentanți ai unor organizații etnice (ex.: Comunitatea Italiană din Slovenia).

Ungaria

Constituția nu conține prevederi specifice, ci doar generale și nu impune bariere.

Legea CCIII/ 2011 privind alegerea membrilor Parlamentului recunoaște că „minoritățile naționale care trăiesc în Ungaria trebuie să fie parte integrantă din stat și vor avea dreptul garantat prin legea fundamentală de a participa la lucrările Parlamentului”. Articolul 6. Alcătuirea listelor naționale / Secțiunea 7 prevede că „Listele naționale se alcătuiesc ca liste ale partidelor sau ale minorităților”. În Secțiunea 9 se prevede că „(1) Autoguvernările minorităților naționale pot alcătui liste ale minorităților naționale. (2) Alcătuirea listei oricărei minorități naționale este condiționată de existența semnăturilor de la cel puțin 1% din votanții înregistrați ca votanți minoritari în registrul electronic (dar nu mai mult de 1500 recomandări). (3) O listă a unei minorități naționale poate include candidați care sunt înregistrați în registrul electronic al votanților ca votanți ai aceleiași minorități naționale. (4) O listă a minorităților naționale trebuie să includă cel puțin 3 candidați. (5) Nu pot fi alcătuite liste cumulate alcătuite de coaliții a două sau mai multe autoguvernări naționale ale minorităților naționale”.

O minoritate etnică poate obține un mandat dacă primește cel puțin un sfert din numărul de voturi corespunzător unui mandat al unui partid constituit pe alte baze decât cele etnice.

Ungaria recunoaște 13 minorități naționale, cele mai numeroase fiind cea romă și cea germană, acestea fiind singurele suficient de numeroase pentru a putea avea un ales în Adunarea Națională. Restul minorităților au un “purtător de cuvânt” în parlament - un reprezentant căruia i se poate acorda dreptul la cuvânt, dar nu are drept de vot.

Deși etnia romă este cea mai numeroasă din Ungaria - 3,2% (oficial - cifrele înaintate de organizații neguvernamentale sau organizații internaționale merg până la cca. 10%), minoritatea nu a reușit să obțină, până în prezent, nici un mandat. Autoguvernarea Națională a Romilor a participat la alegerile parlamentare din 2018, obținând doar 5700 voturi.



27

Singura minoritate etnică reprezentată, în acest moment, în Parlamentul maghiar, este cea germană, care are un deputat.

3.3. Asigurarea drepturilor de participare în alegeri pentru persoanele cu dizabilități

Putem vorbi, deja, de câteva decenii de experiență în soluții de punere în practică a regulilor și recomandărilor conținute de convențiile internaționale care se referă la drepturile persoanelor cu dizabilități de participare la viața politică, în țările europene. Din această experiență s-au desprins o serie de bune practici care merită a fi popularizate.

Cea mai răspândită practică se întâlnește în cazul persoanelor cu deficiențe de deplasare (dizabilități locomotorii, neuro-locomotorii, de vedere chiar) și constă în oferirea posibilității de a vota prin poștă, de a vota asistat (în cazul persoanelor cu deficiențe de vedere, în special) sau de a vota acolo unde locuiesc sau se află temporar (în cazul persoanelor internate în unități medicale sau cămine de bătrâni), cu ajutorul urnei mobile. Aceste facilități se întâlnesc în marea majoritate a țărilor europene, inclusiv în Republica Moldova.

În privința alegătorilor cu dizabilități locomotorii, se întâlnesc, totuși, diferențe de la o țară la alta, sub aspectul asigurării, pentru aceștia, a posibilității de a se deplasa la secțiile de votare. În multe cazuri, aceștia se confruntă cu problema accesibilității localului în care funcționează secția de vot - nu există rampă la intrare; secția se află la etaj și nu există lift pe care astfel de alegători să-l poată folosi, etc.. Exemple pozitive din acest punct de vedere găsim în Austria - unde legea electorală prevede obligativitatea ca fiecare circumscripție electorală să aibă cel puțin o secție de votare accesibilă pentru persoanele cu dizabilități, Italia - țară în care autoritățile publice locale care organizează alegeri sunt obligate să pună la dispoziția persoanelor cu dizabilități servicii de transport public adaptate, cu care să ajungă la o secție de votare accesibilă.

Nu la fel de răspândită este însă, utilizarea acestor mijloace pentru a facilita votul persoanelor cu dizabilități intelectuale. Mai mult, există încă un număr destul de însemnat de țări, între care și Republica Moldova, în care acestor persoane le este interzis dreptul la vot. Pe de altă parte, între statele care asigura, prin lege și prin măsuri practice, dreptul acestora de a vota, regăsim:

• Austria - țară în care persoanele cu dizabilități intelectuale (ca și cele cu dizabilități fizice, de altfel) pot fi asistate de o persoană la alegerea lor;

• Italia - țară în care, în 1978 a fost anulată prevederea privind interdicția de a vota impusă persoanelor declarate „incapabile”. Astfel, persoanele cu dizabilități intelectuale și psiho-sociale au drept de vot, însă fără să beneficieze de votul asistat. Asta înseamnă că alegătorul trebuie să fie capabil să intre singur în cabina de vot și să-și exprime votul fără a fi ajutat de altcineva.

De altfel, în Italia există și un partid politic care reprezintă drepturile persoanelor cu dizabilități - Movimento Italiano Disabili, care a candidat inclusiv la ultimele alegeri parlamentare (dar care nu a reușit să intre în Parlament).

Legat de accesul la vot al persoanelor cu dizabilități de vedere, întâlnim cazuri precum:

• Austria - țară în care se folosesc dispozitive de vot tactile. Funcționarul din secția de votare trebuie să pună la dispoziția persoanei cu dizabilități de vedere un șablon traforat pentru ca aceasta să-și poată exercita votul fără a fi ajutată.



28

• Italia - țară în care persoanele cu dizabilități de vedere au dreptul de a fi asistate în cabina de vot.

• Marea Britanie - fiecare secție de votare trebuie să aibă în dotare un dispozitiv de vot tactil și cel puțin un buletin de vot imprimat cu corp mare de literă - pentru informare. Cu ajutorul acestora, persoanelor cu dizabilități de vedere li se asigură posibilitatea de a vota fără sprijinul sau asistența altcuiva și, prin asta, secretul votului.

• Spania - țară în care a fost introdusă procedura de vot accesibil pentru persoanele cu dizabilități de vedere familiarizate cu sistemul Braille. În baza unei cereri prealabile, alegătorului i se înmânează la secția de votare documentația electorală în Braille împreună cu buletinul de vot și plicul.



29

4. Prevederi existente în legislația Republicii Moldova cu privire la participarea, în alegeri și în viața politică, a grupurilor minoritare la nivelul societății

4.1. Prevederi de ordin general

În primul rând, trebuie notat că prevederile constituționale în materie de drepturi în alegeri, sunt destul de vagi. În Articolul 38 - Dreptul de vot și dreptul de a fi ales, la aliniatele 2 și 3 se prevede că:

„(2) Cetățenii Republicii Moldova au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniți până în ziua alegerilor inclusiv, excepție făcând cei puși sub interdicție în modul stabilit de lege.

(3) Dreptul de a fi aleși le este garantat cetățenilor Republicii Moldova cu drept de vot, în condițiile legii”.

Mai există un articol, care se referă la drepturile persoanelor cu dizabilități, anume Articolul 51 - Protecția persoanelor handicapate, care însă nu face referire în mod explicit la drepturile politice sau electorale ale acestor persoane.

Prevederi mult mai ample și mai specifice sunt cuprinse în Codul Electoral a cărui ultimă variantă a fost adoptată de Parlament în noiembrie 2017. Prin acest nou Cod Electoral, sistemul de vot proporțional cu listă închisă, care a funcționat până în 2017, a fost înlocuit cu un sistem „mixt paralel”, în baza căruia:

„în circumscripția națională se aleg 50 de deputați în baza votului reprezentării proporționale. În circumscripțiile uninominale se aleg 51 de deputați în baza votului majoritar, câte unul de la fiecare circumscripție” (art. 79, alin. (3).

4.2. Prevederi referitoare la candidații femei

În anul 2016, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o modificare la Legea cu privire la asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați, potrivit căreia candidații de fiecare sex trebuie să fie reprezentați în proporție minimă de 40% pe listele de partid. În noua formă a Codului Electoral, a fost păstrat acest principiu, însă avându-se în vedere că, în baza noului sistem electoral, jumătate dintre parlamentari sunt aleși pe listă și jumătate în circumscripții uninominale, trebuia găsită o soluție pentru ambele tipuri de scrutin. Soluția a constat în obligativitatea ca lista de candidați (la nivel național) a fiecărui partid să includă cel puțin 40% dintre candidați pentru fiecare sex, pentru candidaturile în circumscripțiile uninominale optându-se pentru un mecanism de stimulare a partidelor: acele partidele politice care respectă limita minimă de 40% pentru fiecare gen beneficiază de o majorare a suportului bugetar de cel puțin 10% din suma alocată pentru anul bugetar respectivului partid. Mai mult, este salutar și faptul că este prevăzut un coeficient de multiplicare a acestei majorări pentru fiecare candidat femeie ales în circumscripția uninominală, încurajându-se, astfel, partidele politice să propună candidați femei și în circumscripțiile uninominale.

Aceste reguli sunt prevăzute în Articolul 46 - Desemnarea candidaților, la aliniatele (3) și (4) care au următorul text:

„(3) Listele candidaților pentru alegerile parlamentare și locale vor fi întocmite respectându-se cota minimă de reprezentare de 40% pentru ambele sexe.



30

(4) Partidele politice care vor respecta cota de cel puțin 40% de candidați femei înaintați în circumscripțiile uninominale vor beneficia de o majorare a suportului bugetar de cel puțin 10% din suma alocată pentru anul bugetar respectivului partid și de un coeficient de multiplicare pentru fiecare candidat femeie ales în circumscripția uninominală conform legislației privind partidele politice și procedurii stabilite de Comisia Electorală Centrală”

Mai merită subliniat și faptul că sunt prevăzute facilități, pentru femei, și la depunerea candidaturilor în circumscripțiile uninominale. Mai precis, în Articolul 86. Condițiile speciale pentru listele de subscripție, se prevede că:

„(1) Pentru a fi înregistrat de consiliul electoral de circumscripție, candidatul pentru circumscripția uninominală prezintă, în condițiile art. 47 și art. 48, liste de subscripție care conțin semnăturile a cel puțin 500 și cel mult 1000 de susținători cu drept de vot din circumscripția uninominală unde intenționează să candideze. Prin derogare de la prezentul alineat, un candidat femeie poate fi înregistrat dacă prezintă semnăturile a cel puțin 250 și cel mult 500 de susținători cu drept de vot din circumscripția unde candidează”.

4.3. Prevederi referitoare la minoritățile etnice

Cât privește minoritățile naționale, legislația din Republica Moldova permite existența partidelor politice și a organizațiilor social politice ale acestora, la fel ca pentru orice alt partid sau organizație. Singurele restricții sunt cele prevăzute la Articolul 3. Restricții privind activitatea partidelor politice, după cum urmează:

„(1) Sunt interzise partidele politice care, prin statutul, programul și/sau activitatea lor, militează împotriva suveranității, integrității teritoriale a țării, valorilor democratice și ordinii de drept a Republicii Moldova, utilizează, pentru realizarea scopurilor lor, mijloace ilegale sau violente, incompatibile cu principiile fundamentale ale democrației.

(2) Este interzisă afilierea partidelor politice la organizațiile politice internaționale ale căror scopuri sau activitate contravin prevederilor alin.(1).

(3) Partidele politice nu pot practica activități militare, paramilitare, precum și alte activități interzise prin lege.

(4) Orice imixtiune în activitatea internă a partidelor politice este interzisă, cu excepțiile prevăzute de lege.

(5) În Republica Moldova este interzisă constituirea și activitatea partidelor, altor organizații politice ale statelor străine, precum și a filialelor și structurilor acestora.

(6) Constituirea și activitatea partidelor politice în baza discriminării pe criterii de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, avere sau origine socială sunt interzise”.

La aceste restricții se adaugă și limitarea posibilității de constituire de partide politice regionale (excluderea, chiar, în cazul celor locale), lucru realizat prin prevederile art. 8, alin.(1) care reglementează numărul membrilor fondatori și aria geografică pe care trebuie să o acopere domiciliile acestora. Chiar dacă acest articol nu interzice în mod explicit partidele regionale, procedura de înregistrare a partidelor face extrem de dificilă înregistrarea acestora de către grupuri etnice localizate pe suprafețe restrânse sau orice alte grupuri localizate în anumite regiuni:



31

„(1) Pentru înregistrarea partidului politic, la Ministerul Justiției se depun următoarele documente: [...] d) actul de constituire însoțit de lista membrilor partidului politic, al căror număr nu poate fi mai mic de patru mii, actele de constituire ale organizațiilor teritoriale ale partidului, lista delegaților participanți la congresul de constituire. La momentul constituirii partidului, membrii acestuia trebuie să fie domiciliați în cel puțin jumătate din unitățile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea din Republica Moldova, dar nu mai puțin de 120 de membri în fiecare din unitățile administrativ-teritoriale menționate”.

Pe de altă parte, în Codul Electoral, la Articolul 46. Desemnarea candidaților, se prevede:

„(2) Dreptul de a desemna candidați pentru alegeri, în cazul în care se întrunesc toate condițiile stabilite de prezentul cod, îl au: a) partidele și alte organizații social-politice înregistrate, în modul stabilit, până la stabilirea datei alegerilor, în conformitate cu statutele (regulamentele) lor și cu legislația în vigoare; b) blocurile electorale, formate pe baza deciziilor adoptate conform statutelor (regulamentelor) partidelor și altor organizații social-politice ce le-au constituit, care sunt înregistrate de Comisia Electorală Centrală, în cazul alegerilor parlamentare, prezidențiale și alegerilor locale generale, sau de consiliile electorale de circumscripție, în cazul alegerilor noi. Candidații vor fi desemnați în decursul a 15 zile de la data constituirii blocurilor electorale, iar în cazul în care acestea s-au constituit până la începerea perioadei electorale - în decursul a 15 zile de la începerea acestei perioade; c) cetățenii Republicii Moldova care își înaintează propria candidatură (candidații independenți)”.

Așa cum se arată și în raportul final al Misiunii OSCE/BIDDO de observare a alegerilor parlamentare din noiembrie 20148 (ultimele alegeri parlamentare desfășurate înaintea realizării acestui studiu), „Cadrul juridic permite participarea minorităților naționale în alegeri în condiții egale. Cu toate acestea, cerințele regionale existente privind constituirea partidelor politice și pragul de șase procente pentru accederea în Parlament, de facto pune probleme reprezentării minorităților de nivel regional și subminează șansele lor de reprezentare politică”. În Raport se mai arată că „acest subiect a fost în special abordat de către reprezentanții Unității Teritorial Autonome Găgăuzia. 60 Autoritățile nu au asigurat nici o măsură specială pentru a promova reprezentarea minorităților”.

Pe de altă parte, în raport se menționează: „Majoritatea concurenților au susținut că au reprezentanți ai diferitor grupuri etnice pe listele lor de candidați, reflectând astfel componența variată a societății. Cu toate acestea, aceste date nu au fost oferite MOA OSCE/BIDDO. Administrația electorală, de asemenea, nu colectează date dezagregate privind etnia candidaților pentru a permite o analiză a minorităților. Un număr limitat de candidați ai minorităților a fost inclus pe liste, însă plasați preponderent pe poziții inferioare”.

Ar mai fi de subliniat un articol care a fost introdus în noua variantă a Codului Electoral și care protejează, într-o oarecare măsură, interesele minorităților naționale legate de reprezentarea lor în Parlament. Este vorba de art.80 - Circumscripțiile electorale, articol care, în privința regulilor care trebuie respectate în trasarea circumscripțiilor uninominale, la alin.(2), lit. f ) și g) prevede următoarele:

8 http://www.e-democracy.md/files/elections/parliamentary2014/final-report-osce-elections-2014-ro.pdf



32

„f) circumscripțiile uninominale în care locuiesc compact minoritățile naționale vor fi constituite luându-se în considerare interesele acestora și ținându-se cont de hotarele unităților administrativ-teritoriale respective;

g) circumscripțiile uninominale de pe teritoriul unității teritoriale autonome Găgăuzia se vor constitui în așa fel încât să nu depășească hotarele administrative ale autonomiei, totodată aceste circumscripții nu vor putea fi completate cu localități din afara autonomiei, luându-se în considerare riscul diluării minorității naționale”.

4.4. Prevederi referitoare la alte grupuri sub-reprezentate

Republica Moldova a ratificat Convenția Națiunilor Unite privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (CNUDPD) în 2010, acest lucru însemnând angajarea de a armoniza legislația națională cu principiile descrise în această convenție.

De la semnarea Convenției, Moldova a efectuat numeroase schimbări ale cadrului legislativ, menționate în rapoartele transmise Comitetului pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (CRPD) în baza articolului 35 al Convenției. CRPD este un comitet de experți independenți care monitorizează implementarea Convenției de către statele semnatare. Opiniile CRPD privind progresele și recomandările au fost transmise Moldovei și se referă la diferite aspecte ale prevederilor Convenției, inclusiv cele referitoare la articolele 12 și 29.

Nealinierea deplină a legislației naționale la aceste articole din orice motive (inclusiv legate de interpretarea incorectă a acestora) restricționează participarea politică a persoanelor cu dizabilități.

Interpretarea articolului 12 (în conjuncție cu articolul 29 - participarea în viața politică și publică) a condus, de altfel, la situații similare în foarte multe țări, majoritatea restricționărilor provenind din legătura participării cu prevederile referitoare la capacitatea legală a persoanei.

De altfel, CRPD a emis o serie de comentarii la aceste articole pentru dezambiguizare. Primul dintre acestea se referă chiar la articolul 12, cel care a fost invocat pentru nepromulgarea, de către Președintele Republicii, a Legii nr. 87/7.05.2015 pentru modificarea și completarea unor acte legislative (Codul Electoral, Codul de Procedură Civilă, Legea nr. 837/ 17.05.1996 cu privire la asociațiile obștești etc.), modificări și completări prin care urma să li se recunoască persoanelor „lipsite de capacitate de exercițiu” dreptul de a alege, de a contesta hotărârea judecătorească în care le sunt lezate interesele și alte drepturi.

Într-un articol9 publicat de către Centrul de Asistență Juridică pentru Persoane cu Dizabilități, și care citează scrisoarea10 în care se motivează nepromulgarea, de către Președintele Republicii, a legii, scrisoare adresată Președintelui Parlamentului, autorii observă că refuzul de promulgare se bazează pe o traducere neoficială și care evident este o traducere eronată.

9 http://www.civic.md/stiri-ong/33489-sase-ani-de-la-ratificarea-conventiei-onu-privind-drepturile-persoanelor-cu-dizabilita-ti.html

10 http://advocacy.md/sites/newadvocacy/files/Scrisoare%20nepromulgare%20a%20%20L%2087.pdf



33

Exemplu traducere11: Articolul 12, alineatul 1. „States Parties reaffirm that persons with disabilities have the right to recognition everywhere as persons before the law” a fost tradus: „Statele Părți reafirmă că persoanele cu dizabilități au dreptul la recunoașterea, oriunde ar fi, a capacitații juridice”, iar alineatul 2. „States Parties shall recognize that persons with disabilities enjoy legal capacity on an equal basis with others in all aspects of life” a fost tradus: „Statele Părți vor recunoaște faptul că persoanele cu dizabilități se bucură de asistență juridică în condiții de egalitate cu celelalte, în toate domeniile vieții”.

Articolul 29 din Convenție întărește dreptul persoanelor cu dizabilități (inclusiv cu probleme de sănătate mintală) de a participa în viața politică și publică în măsură egală cu alți cetățeni. De asemenea acest articol precizează în mod specific că este necesar ca persoanelor cu dizabilități să li se ofere oportunitatea și dreptul de vot și de a fi aleși.

Persoanele cu dizabilități beneficiază de facilități prevăzute în câteva dintre articolele Codului Electoral. Primul dintre ele este Articolul 30. Constituirea secțiilor de votare și a birourilor electorale ale secțiilor de votare - articol care, la alineatele (2) și (3), prevede:

„(2) [...] Sediile secțiilor de votare se stabilesc, de regulă, în sediile aflate în proprietate publică și se amenajează astfel încât să faciliteze accesul în ele al persoanelor în vârstă și cu dizabilități.

(3) Secții de votare speciale pot fi constituite pe lângă spitale, sanatorii, maternități, aziluri și cămine pentru bătrâni. Aceste secții de votare trebuie să includă cel puțin 30 de alegători”.

Cel de-al doilea este Articolul 59. Procedura de completare a buletinului de vot și se referă la posibilitatea pe care o au alegătorii care nu se simt capabili să voteze singuri de solicita ajutorul altei persoane:

„(1) Buletinul de vot se completează de către alegător numai în cabina pentru vot secret. Alegătorul care nu este în stare să completeze de sine stătător buletinul are dreptul să invite în cabină o altă persoană, cu excepția membrilor biroului secției de votare, reprezentanților concurenților electorali și a persoanelor autorizate să asiste la operațiile electorale. [...]”

Cel de-al treilea - Articolul 60. Asigurarea securității procesului de votare și prevede posibilitatea alegătorilor de a solicita urna mobilă în cazul în care nu se pot deplasa la secția de votare (la alin. 4):

„(4) În cazul în care alegătorul, din motive de sănătate sau din alte motive temeinice, nu poate veni în localul de votare, biroul electoral al secției de votare desemnează, la cererea scrisă a acestuia, cel puțin 2 membri ai biroului care se deplasează cu o urnă de vot mobilă și cu materialul necesar votării la locul unde se află alegătorul pentru ca acesta să voteze. Cererile pot fi făcute în scris, începând cu 2 săptămâni înainte de ziua votării și până la ora 18.00 a zilei precedente votării. În ziua votării, cererile pot fi făcute în scris până la ora 15.00 dacă se prezintă și certificat medical. Aceste persoane votează conform listei de alegători pentru votarea la locul aflării, întocmită de biroul electoral al secției de votare în baza cererilor acestora, iar persoanele neînscrise într-o asemenea listă nu pot vota la locul aflării. În lista electorală, în dreptul numelui persoanei respective se face mențiunea „Votat la locul aflării”. Prevederile prezentului alineat nu se aplică la votarea în străinătate”.

11 Textul original al CNUDPD și traducerea utilizată în scrisoarea Președintelui Nicolae Timofti.



34

Este evident că aceste prevederi se referă în special la persoanele cu dizabilități locomotorii și, în cazul art. 59, alin.(1), la persoanele cu deficiențe de vedere. Pentru persoanele cu dizabilități psihice sau intelectuale, nu numai că nu există nici un fel de facilități, dar legislația moldovenească prevede posibilitatea ca o instanță de judecată să poată hotărî că o persoană este „incapabilă”, iar Codul electoral prevede posibilitatea ca astfel de persoane să fie excluse de la dreptul de vot. La art. 13, alin.(1), lit. b) se prevede că nu au dreptul de a alege persoanele „b) care sunt recunoscute incapabile prin hotărâre definitivă a instanței de judecată. Despre existența unor astfel de cazuri, Ministerul Justiției informează primarul, iar după implementarea Registrului de stat al alegătorilor - Comisia Electorală Centrală”.



35

5. Opinii și recomandări ale organizațiilor naționale și internaționale cu privire la incluziunea grupurilor sub-reprezentate, în alegeri și în viața politică din Republica Moldova

5.1. Observații și recomandări ale unor organizații internaționale

În martie 2015, Misiunea de Observare a Alegerilor OSCE/BIDDO și-a prezentat raportul cu privire la alegerile parlamentare din Moldova, din noiembrie 201412. În primul rând, sunt de observat remarcile care se fac cu privire la modul în care au fost puse în practică recomandările cuprinse în rapoarte precedente, între care unele se refereau la situația grupurilor sub-reprezentate:

„Câteva modificări semnificative ale Codului Electoral propuse în 2014 nu au fost adoptate și rămân in dezbatere. Acestea includ revizuiri ale reglementărilor privind finanțarea partidelor politice și campaniilor electorale, includerea cotelor de gen pe listele de partid [...]. Aceste propuneri au fost elaborate împreună cu CEC și societatea civilă înaintea alegerilor din 2014 și au fost discutate într-un proces extins de consultări și negocieri. Mulți interlocutori ai MOA OSCE/BIDDO și-au exprimat dezamăgirea legată de neimplementarea reformelor cuprinzătoare și incluzive și au atenționat asupra lipsei de voință politică pentru reformarea cadrului juridic”.

O primă remarcă pe care o găsim se referă la situația candidaților femei în alegerile parlamentare:

„Cadrul juridic protejează egalitatea între femei și bărbați în viața publică și politică. Totodată, nu există cerințe legale care să sporească participarea femeilor. Femeile au constituit aproape 31 procente din candidați, însă foarte puține au fost situate pe poziții câștigătoare pe listele candidaților. Vizibilitatea femeilor candidat în campanie a fost redusă și, cu puține excepții, campaniile nu au abordat probleme care se refereau la femei”.

În legătură cu modul în care partidele politice au tratat subiectul asigurării unui echilibru în ceea ce privește numărul de candidați reprezentând cele două sexe, în raport se arată că „doar câteva femei au fost plasate pe poziții câștigătoare pe listele candidaților”. Însă, cu toate acestea, „numărul femeilor care au fost alese în final în parlament a crescut de la 18 la 21”. În final recomandarea misiunii a fost:

„În conformitate cu obligațiunile și practicile internaționale care țintesc promovarea egalității între femei și bărbați, partidele politice ar trebuie să depună mai multe eforturi pentru a include femei pe listele de candidați, inclusiv pe poziții câștigătoare”.

În privința posibilității pe care minoritățile etnice le au de a fi reprezentate în Parlamentul de la Chișinău, raportul misiunii OSCE/BIDDO menționează:

„Cadrul juridic permite participarea minorităților naționale în alegeri în condiții egale. Cu toate acestea, cerințele regionale existente privind constituirea partidelor politice și pragul de șase procente pentru accederea în Parlament, de facto pune probleme reprezentării minorităților de nivel regional și subminează șansele lor de reprezentare politică. Acest subiect a fost în special abordat de către reprezentanții Unității Teritorial Autonome Găgăuzia. Autoritățile nu au asigurat nici o măsură

12 https://www.osce.org/ro/odihr/elections/moldova/148271?download=true



36

specială pentru a promova reprezentarea minorităților. Autoritățile ar putea analiza, în consultare cu grupurile minorităților naționale, introducerea unor mecanisme speciale care ar încuraja un grad mai mare de participare și reprezentare a minorităților în viața publică și politică”.

Pe de altă parte, multă lume ar afirma că Parlamentul Republicii Moldova este unul multietnic, acest lucru datorându-se faptului că majoritatea partidelor propun pe listele de candidați reprezentanți ai diferitor grupuri etnice. Observatorii OSCE/BIDDO afirmă însă, că:

„[…] aceste date nu au fost oferite MOA OSCE/BIDDO. Administrația electorală de asemenea nu colectează date dezagregate privind etnia candidaților pentru a permite o analiză a minorităților. Un număr limitat de candidați ai minorităților a fost inclus pe liste, însă plasați preponderent pe poziții inferioare [...]. Partidele politice ar putea promova numiri din partea minorităților naționale pe poziții câștigătoare pe listele de candidați și să încurajeze participarea acestora în structurile de partid.”

Mai mult, se arată că:

„Reprezentanții romilor și-au exprimat îngrijorările către MOA OSCE/BIDDO precum că comunitatea acestora este continuu subreprezentată în organele alese. Aceștia au menționat că nu este nici un reprezentant al romilor printre candidați. Eforturi trebuie întreprinse pentru a promova o reprezentare politică mai bună a romilor la toate nivelurile, inclusiv prin programe de educare a alegătorilor țintite în special către comunitatea romilor”.

Referitor la drepturile persoanelor cu dizabilități, misiunea OSCE/BIDDO atrage atenția asupra situației alegătorilor care sunt declarați incapabili să voteze și sunt privați de acest drept în urma unei hotărâri judecătorești, arătând că:

„Totuși, lipsa prevederilor juridice clare în practică privează persoanele de capacitatea lor de exercițiu. Plasarea acestora sub tutelă, printre altele, implică o pierdere automată a dreptului de vot de către persoanele cu dizabilități, ceea ce contravine obligațiunilor internaționale” (articolul 29 al Convenției ONU cu privire la Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (UNCRPD) prevede că „Statele părți vor garanta persoanelor cu dizabilități drepturi politice și oportunitatea de a se bucura de ele în aceleași condiții ca și altor persoane”. Alineatul 7.3 al Documentului OSCE de la Copenhaga spune că statele participante vor „garanta un sufragiu universal și egal pentru cetățenii adulți. Conform alineatului 24 al Documentului OSCE de la Copenhaga din 1990, „orice restricționare a drepturilor și libertăților trebuie, într-un mod democratic, să țină de unul din obiectivele legii aplicabile și să fie strict proporțională scopului legii”).

Raportul conține, în încheiere, o serie de recomandări, între care unele se referă la măsuri menite să îmbunătățească reprezentarea grupurilor sub-reprezentate:

„Partidele politice ar putea examina modalități de identificare a reprezentanților minorităților, în special femei, prin dialog cu comunitățile locale. Partidele politice ar putea promova numiri ale minorităților naționale pe poziții câștigătoare pe listele de candidați și încuraja participarea lor în structurile de partid”.

„Cadrul juridic ar trebui modificat pentru a asigura că dreptul la vot este pe deplin protejat în conformitate cu angajamentele OSCE și obligațiunile internaționale.



37

Prevederile legale care suspendă capacitatea de exercițiu și pun sub tutelă ar trebui revizuite [...]”.

„Conform obligațiunilor și practicilor internaționale în vederea promovării egalității de gen, partidele politice trebuie să întreprindă eforturi mai mari pentru a include femei pe listele de candidați, inclusiv pe poziții câștigătoare”.

În iunie 2017, Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Venezia) și Biroul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (OSCE / BIDDO) și-au prezentat „Opinia comună cu privire la proiectele de legi pentru modificarea și completarea unor acte legislative (sistemul electoral pentru alegerea Parlamentului)”.

În privința modului în care noile prevederi ale Codului Electoral urmau să asigure reprezentarea femeilor, în aport se menționează că:

„Proiectul menține prevederea actualului Cod electoral, care impune ca fiecare sex să fie reprezentat prin cel puțin 40% dintre candidații pe listele de candidați. De asemenea, el prevede că modificările aduse listelor candidaților se efectuează cu respectarea prevederilor din Legea cu privire la asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați13. Cu toate acestea, având în vedere că aceste măsuri se vor aplica doar la jumătate dintre mandatele din Parlament (alese în baza scrutinului proporțional), aceste prevederi nu vor ridica nivelul scăzut de reprezentare a femeilor, ci vor avea un efect invers. Se recomandă ca această chestiune să fie examinată mai atent, inclusiv să se ia în considerare posibilitatea unor măsuri temporare speciale suplimentare pentru a încuraja partidele politice să asigure o reprezentare echilibrată a ambelor sexe pe listele de candidați în circumscripțiile electorale sau posibilitatea de a impune cerința ca, în componenta proporțională a scrutinului, în poziții câștigătoare pe listele de candidați, să fie plasat un număr reprezentativ de femei14”.

În legătură cu modul în care proiectul de modificare a Codului Electoral asigura reprezentarea minorităților, cele două organisme notau:

„49. Delimitarea circumscripțiilor electorale poate avea, așadar, o importanță crucială pentru capacitatea sistemului de a reprezenta minoritățile naționale, respectiv, limitând sau sporind reprezentarea lor. Printre alte măsuri, este recomandabil ca circumscripțiile stabilite în regiuni cu o populație minoritară concentrată să nu fie fuzionate cu alte unități teritoriale sau părți ale țării, pentru a nu dilua reprezentarea minorităților.

50. În proiectul de propunere din anul 2013 privind introducerea unui sistem electoral mixt, se prevedea crearea a trei circumscripții electorale în cadrul Unității Teritoriale

13 Art. 7 alin. (2) lit. (b) din Legea cu privire la asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați prevede că partidele trebuie să contribuie la asigurarea egalității de drepturi și șanse pentru femei și bărbați prin asigurarea reprezentării femeilor și bărbaților pe listele de candidați fără discriminare în bază de sex.

14 Art. 4.1 din CEDAW prevede că adoptarea „unor măsuri temporare speciale, menite să accelereze instaurarea egalității în fapt între bărbați și femei, nu este considerată ca un act de discriminare”. A se vedea și alin. 3 din Decizia 7/09 a Consiliului Ministerial al OSCE, prin care statele participante sunt îndemnate să „încurajeze toți actorii politici să promoveze participarea egală a femeilor și bărbaților în partidele politice, în vederea obținerii unei reprezentări mai echilibrate a genurilor în pozițiile publice alese la toate nivelurile de luare a deciziilor”.



38

Autonome Găgăuzia. Deși în opinia comună din 2014 au fost exprimate anumite rezerve față de criteriile de determinare a acestor trei circumscripții, ideea introducerii unor circumscripții specifice Găgăuziei a fost salutată. Proiectul actual de propunere nu prevede nicio circumscripție electorală uninominală pentru Găgăuzia. În consecință, reprezentarea minorității găgăuze depinde de regulile generale de reprezentare în circumscripția națională sau de reprezentare în circumscripțiile electorale uninominale, în conformitate cu criteriile generale de la art. 74, și de decizia CEC. Prin urmare, reprezentarea efectivă a minorității găgăuze ar depinde de o delimitare precisă a circumscripțiilor electorale. Se recomandă de creat circumscripții contigue care să nu unească părți ale Unității Teritoriale Autonome Găgăuzia cu alte părți ale țării”.

Referitor la șansele de reprezentare ale minorităților naționale concentrate în anumite zone, se mai arată:

„51. În plus, reprezentarea pe care o minoritate națională concentrată considerabilă o poate obține într-o circumscripție uninominală se poate dovedi a fi mai mică decât reprezentarea care ar putea fi obținută într-un sistem proporțional, deoarece candidații majoritari pot primi mai multe voturi decât este necesar pentru a câștiga un mandat. Acest lucru poate duce, de asemenea, la compartimentarea minorităților naționale sau la apariția de tensiuni între comunități. Prin urmare, Comisia de la Venezia și OSCE / BIDDO recomandă să se asigure că nicio revizuire a legislației electorale nu se face fără a lua în considerare reprezentarea minorităților naționale”.

5.2. Observații și recomandări ale unor organizații moldovenești

În luna ianuarie 2018, Asociația Promo-Lex a analizat modul în care legislativul Republicii Moldova a pus în aplicare recomandările Comisiei de la Venezia și ale OSCE / BIDDO, în procesul de dezbatere și adoptare a modificărilor aduse la Codul Electoral și a făcut public un raport15 referitor la acea analiză. O parte dintre acele recomandări se refereau și la aspecte ce țin de reprezentarea grupurilor sub-reprezentate. Iată care sunt opiniile Promo-Lex, sintetizate în tabelul de mai jos:

15 https://promolex.md/11476-analiza-promo-lex-gradul-de-realizare-a-recomandarilor-comisiei-europene-pentru-democratie-prin-drept-si-ale-biroului-osce-pentru-institutii-democratice-si-drepturile-omului-pentru-republica-moldo/?lang=ro



39

Recomandarea Comisiei de la Venezia

și a OSCE / BIDDO

Măsuri adoptate de Parlament în baza

recomandărilor

Aprecierea gradului de executare

Argumentarea poziției Promo-Lex

Circumscripțiile stabilite în regiuni cu o populație minoritară concentrată să nu fie fuzionate cu alte unități teritoriale sau părți ale țării, pentru a nu dilua reprezentarea minorităților

La art. 80, alin. (4), lit. f ) circumscripțiile uninominale în care locuiesc compact minoritățile naționale vor fi constituite luându-se în considerare interesele acestora și ținându-se cont de hotarele unităților administrativ-teritoriale respective.

Parțial executat

În proiectul înaintat spre examinare aceste prevederi lipseau. Însă, introducerea respectivelor trebuia urmată de specificarea inaplicabilității devierii de 10%. Circumscripția Taraclia are un număr de circa 35.082 de alegători.

Crearea circumscripțiilor contigue care să nu unească părți ale UTAG cu alte părți ale țării

La art. 80, alin. (4), lit. g) circumscripțiile uninominale de pe teritoriul unității teritoriale autonome Găgăuzia se vor constitui în așa fel încât să nu depășească hotarele administrative ale autonomiei, totodată aceste circumscripții nu vor putea fi completate cu localități din afara autonomiei, luând-se în considerare riscul diluării minorității naționale.

Executat În proiectul înaintat spre examinare aceste prevederi lipseau.

Includerea măsurilor temporare speciale suplimentare pentru a încuraja partidele să asigure o reprezentare echitabilă a ambelor sexe pe listele de candidați sau posibilitatea de a impune cerința ca, în componenta proporțională a scrutinului, în poziții câștigătoare pe listele de candidați, să fie plasat un număr reprezentativ de femei)

La art. 46, alin. (4) s-a prevăzut majorarea suportului bugetar de cel puțin 10% din suma alocată pentru anul bugetar pentru partidele politice care vor respecta cota de cel puțin 40% de candidați femei înaintați în circumscripțiile uninominale, precum și de un coeficient de multiplicare pentru fiecare candidat femeie ales în circumscripția uninominală.

La art. 86, alin. (1), pentru a fi înregistrat de consiliul electoral de circumscripție, un candidat femeie pentru circumscripția uninominală prezintă poate fi înregistrat dacă prezintă semnăturile a cel puțin 250 și cel mult 500 de susținători cu drept de vot din circumscripția unde candidează (pentru bărbați - minim 500 și maxim 1000).

Executat Codul electoral conținea prevederi despre obligativitatea întocmirii listelor de candidați pentru alegerile parlamentare cu respectarea cotei minime de reprezentare de 40% pentru ambele sexe. În proiectul transmis spre examinare nu era reglementata acest aspect pentru circumscripțiile uninominale. Ca rezultat al recomandărilor, au fost introduse măsuri.



40

6. Comparație între legislația electorală din R. Moldova și legislația altor state, sub aspectul promovării grupurilor sub-reprezentate

Din 1990 și până în prezent, legislația electorală din Moldova a suferit o multitudine de modificări. Intre ele se numără și câte care se referă la reprezentarea unor categorii sau grupuri de cetățeni considerate, într-o seamă de documente internaționale, a fi „sub-reprezentate” în raport cu ponderea pe care o dețin la nivelul populației. O serie de organisme internaționale, cum ar fi OSCE, BIDDO ș.a., au emis, de-a lungul timpului, recomandări pentru îmbunătățirea reprezentării acestor grupuri. O parte dintre ele au fost preluate de către Parlament și transpuse în Codul Electoral, altele însă, nu. În continuare este prezentată situația la momentul de față, prin comparație cu situația din alte țări.

6.1. Reprezentarea femeilor

Parlamentul Republicii Moldova a dat curs recomandărilor emise de Comisia de la Venezia și OSCE / BIDDO de a introduce cote de gen în legislația electorală, pentru a îmbunătăți șansele femeilor de a fi alese și a crește, astfel, numărul acestora în Parlament.

Începând din 2016, Moldova se află în rândul țărilor care au prevăzută, în lege, un procent minim de femei (pentru fiecare gen, de altfel) pe care fiecare competitor electoral (partid politic, bloc politic sau organizație socio-politică) trebuie să îl asigure pentru lista sa de candidați, procent care este destul de ridicat - 40%. Totuși, trebuie subliniat faptul că nu există nici o prevedere care să împiedice plasarea candidaților femei în partea de jos a listei, deci pe locurile neeligibile. Cu alte cuvinte, Moldova se numără printre țările care nu au prevăzută, în lege, nici o regulă referitoare la plasarea candidaților reprezentând cele două genuri pe listele de candidați, alături de țări precum Grecia, Muntenegru, Polonia.

De asemenea, mai are prevederi de stimulare a nominalizării de candidați femei și în circumscripțiile uninominale (nu de impunere a unei obligații în acest sens), prin creșterea contribuției financiare pe care o primesc partidele de la bugetul de stat, în funcție de numărul de candidați femei nominalizați și aleși. Din acest punct de vedere, o comparație nu se poate face decât cu Franța, Germania și Regatul Unit - singurele țări din Europa în care există circumscripții uninominale (în Germania, doar pentru jumătate dintre parlamentarii care trebuie aleși). Intre aceste trei țări, Franța are prevederi asemănătoare într-o oarecare măsură, însă nu în sensul că nominalizarea de candidați femei este premiată financiar (ca în Moldova), ci în sensul că nerespectarea regulii ca numărul de candidați femei să nu fie mai mic decât numărul de bărbați cu mai mult de 2% din totalul candidaților este sancționată financiar.

Ar mai fi de subliniat și facilitatea de care se bucură femeile la depunerea candidaturilor în circumscripțiile uninominale constând în faptul că numărul de semnături de care au nevoie este jumătate din numărul semnăturilor de care au nevoie candidații bărbați.

6.2. Minoritățile naționale

La acest capitol, trebuie să remarcăm, în primul rând, faptul că legislația din Moldova nu interzice existența partidelor politice constituite pe criterii etnice, fiind în rând cu legislația marii majorități a țărilor europene.

Pe de altă parte însă, așa cum au semnalat în repetate rânduri o serie de organizații internaționale, regula prevăzută în Legea partidelor politice, conform căreia, pentru a se înregistra, un partid trebuie să prezinte o listă cu membri fondatori provenind din cel puțin jumătate din raioane, face extreme de dificilă apariția unor formațiuni politice



41

reprezentând minorități etnice. La aceasta se adaugă și faptul că astfel de formațiuni nu beneficiază de nici o derogare de la pragul electoral pe care partidele politice trebuie să-l depășească pentru a intra în Parlament, așa cum se întâmplă, spre exemplu, și în Croația, Finlanda și Slovacia. Numai că, în Slovacia, minoritatea maghiară este suficient de numeroasă și prezența ei într-o anumită regiune a țării coroborată cu faptul că, în această țară, practic nu există bariere în calea constituirii de partide regionale, a dus la situația ca această minoritate să fie reprezentată în Parlament (în prezent, de un partid, la care se adaugă un altul care s-a situate puțin sub pragul electoral la ultimele alegeri).

Spre deosebire de această situație, sunt de menționat exemplele unor țări precum Italia, Muntenegru, România, Serbia sau Ungaria, unde partidele sau organizațiile minorităților naționale beneficiază de o serie de facilități care le înlesnesc accesul în Parlament (vezi 3.2.).

6.3. Situația persoanelor cu dizabilități

La fel ca în cazul majorității celorlalte țări din Europa, persoanele cu dizabilități din Moldova beneficiază de facilități pentru a putea vota. Acestea constau în:

• amenajarea secțiilor de votare astfel încât să faciliteze accesul în ele al persoanelor în vârstă și cu dizabilități;

• înființarea de secții de votare speciale pe lângă spitale, sanatorii, maternități, aziluri și cămine pentru bătrâni;

• posibilitatea pe care o are alegătorul care nu este în stare să completeze singur buletinul de vot de a invita în cabină o altă persoană, cu excepția membrilor biroului secției de votare, reprezentanților concurenților electorali și a persoanelor autorizate să asiste la operațiile electorale. [...] care să îl ajute;

• posibilitatea alegătorilor de a solicita urna mobilă în cazul în care nu se pot deplasa la secția de votare.

Pe de altă parte însă, prevederile referitoare la cetățenii cu dizabilități intelectuale și psihice au fost criticate în mai multe rânduri de diverse organizații internaționale și naționale. Mai precis, este vorba de faptul că legislația moldovenească prevede posibilitatea ca o instanță de judecată să poată hotărî că o persoană este „incapabilă”, iar Codul electoral prevede posibilitatea ca astfel de persoane să fie excluse de la dreptul de vot. La art.13, alin.(1), lit. b) se prevede că nu au dreptul de a alege persoanele. Legat de toate acestea, OSCE / BIDDO consideră că „lipsa prevederilor juridice clare în practică privează persoanele de capacitatea lor de exercițiu. Plasarea acestora sub tutelă, printre altele, implică o pierdere automată a dreptului de vot de către persoanele cu dizabilități, ceea ce contravine obligațiunilor internaționale”.

În opoziție față de această situație, găsim cazurile:

• Austriei - țară în care persoanele cu dizabilități intelectuale (ca și cele cu dizabilități fizice, de altfel) pot fi asistate de o persoană la alegerea lor;

• Italiei - țară în care, în 1978 a fost anulată prevederea privind interdicția de a vota impusă persoanelor declarate „incapabile”. Astfel, persoanele cu dizabilități intelectuale și psiho-sociale au drept de vot, însă fără să beneficieze de votul asistat. Asta înseamnă că alegătorul trebuie să fie capabil să intre singur în cabina de vot și să-și exprime votul fără a fi ajutat de altcineva.



42

7. Recomandări pentru îmbunătățirea legislației electorale naționale din perspective incluziunii grupurilor sub-reprezentate

Standardele și obligațiile prevăzute în documente internaționale reprezintă primul reper la care orice stat trebuie să se raporteze atunci când își evaluează situația cu privire la reprezentarea politică a grupurilor sub-reprezentate.

Dacă în privința asigurării unei reprezentări corecte a femeilor, se poate spune că legislația Republicii Moldova respectă acele standarde și obligații (dar situația încă poate fi îmbunătățită), atunci când ne referim la minoritățile etnice, discuția devine mai complicată. Pe de o parte, nici Constituția Moldovei, nici Codul Electoral, nici Legea partidelor politice sau o altă lege nu interzic constituirea partidelor politice sau a organizațiilor socio-politice care să reprezinte minoritățile etnice. Pe de altă parte însă, condiția impusă pentru înregistrarea partidului politic, anume ca „la momentul constituirii partidului, membrii acestuia [...] să fie domiciliați în cel puțin jumătate din unitățile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea din Republica Moldova, dar nu mai puțin de 120 de membri în fiecare din unitățile administrativ-teritoriale menționate” face extrem de dificilă apariția unui partid politic care să reprezinte o minoritate etnică.

Exemplul cel mai sugestiv în acest sens este cazul minorității găgăuze care are o pondere de aprox. 4,5% în totalul populației, dar care are o prezență comasată într-o arie geografică foarte restrânsă , ceea ce face imposibilă îndeplinirea condiției legate de domiciliul membrilor unui partid, la momentul înregistrării.

La această barieră se adaugă și pragul electoral care este de 6% - unul dintre cele mai ridicate din Europa, prag de la care legea nu prevede nici o derogare în cazul partidelor politice și organizațiilor socio-politice ale minorităților etnice.

Așadar, putem spune că, deși partidele politice și organizațiile socio-politice reprezentând minorități etnice nu sunt interzise în Moldova, barierele care le sunt puse la înființare, prin Legea partidelor politice și în alegeri, prin Codul Electoral, fac aproape imposibilă reprezentarea minorităților etnice, prin propriile partide sau organizații, în legislativul de la Chișinău. Ori, din acest punct de vedere se poate pune problema măsurii în care legislația din Moldova respectă Declarația ONU privind Drepturile Minorităților, mai precis art.2, alin.(3), care se referă la „dreptul (minorităților, n.n.) să participe efectiv la deciziile luate la nivel național și, după caz, la nivel regional, care privesc minoritatea de care aparțin sau regiunile în care trăiesc” (art. 2 alineatul (3)).

De asemenea, modul în care legislația din Moldova asigură dreptul de participare în alegeri al persoanelor cu dizabilități - ]n special al celor cu dizabilități intelectuale, poate fi considerat a nu se ridica la standardele prevăzute în tratatele internaționale. Mai precis, faptul că o persoană poate fi declarată de o instanță aflându-se în incapacitatea de a vota poate fi considerat ca fiind în contradicție cu obligațiile internaționale, în condițiile lipsei “prevederilor juridice clare în practică”, aspect care „privează persoanele de capacitatea lor de exercițiu” (opinia OSCE / BIDDO) .

Alături de standardele și obligațiile prevăzute în tratate și alte documente internaționale, rezoluțiile și recomandările constituie, de asemenea, un important reper în efortul de îmbunătățire a legislației care reglementează reprezentarea în Parlament (și în alte organe alese) a diferitor grupuri de cetățeni.



43

La toate acestea, se poate adăuga și experiența altor state europene care poate servi drept model și sursă de inspirație.

Luând în considerare standardele și obligațiile internaționale, rezoluțiile și recomandările, precum și exemplele pe care le oferă legislația altor țări europene, pot fi formulate următoarele recomandări:

7.1. În privința reprezentării femeilor

Modificarea Codului Electoral prin adăugarea, la regula unei ponderi minime de 40% pentru fiecare gen, pe listele de candidați propuse de partide politice, blocuri politice și organizații socio-politice, a unei reguli care să se refere la alternarea candidaților reprezentând cele două sexe. Spre exemplu, ar putea fi introdusă regula de a nu exista mai mult de doi candidați aparținând aceluiași sex. Consecutivi. Acest lucru ar duce la evitarea situației ca toate femeile de pe o listă de candidați (sau marea lor majoritate) să fie plasate în partea de jos a listei (pe locuri neeligibile).

Analizarea posibilității de impunere e unei cote obligatorii de gen și pentru candidații din circumscripțiile uninominale. Având în vedere mărimea contribuției financiare pe care partidele politice o primesc de la bugetul de stat, este posibil ca un bonus reprezentând un anumit procent din această contribuție să nu reprezinte un stimulent suficient de puternic pentru a determina partidele să adopte cote de gen în cadrul regulilor interne de desemnare a candidaților.

7.2. Referitor la reprezentarea minorităților etnice

Modificarea Legii partidelor politice astfel încât să permită constituirea de partide și organizații socio-politice cu acoperire regională mai restrânsă, astfel încât minoritățile etnice comasate în arii geografice mai mici să-și poată constitui partide politice care să le reprezinte și promoveze interesele. Eliminarea oricărei prevederi legale referitoare de acest aspect (lucru care ar apropia Moldova de situația din majoritatea statelor europene) ar putea fi, de asemenea, avută în vedere.

Introducerea unor derogări de la pragul electoral pentru partidele politice și organizațiile sociopolitice ale minorităților etnice. In lipsa unei astfel, de facilități (dar în condițiile relaxării condițiilor de înregistrare a partidelor prevăzute de Legea partidelor politice) ar putea apărea situația în care un astfel de partid sau o astfel de organizație să ajungă să aibă deputați aleși în circumscripții uninominale, dar nici unul ales pe lista de candidați, ceea ce ar însemna o sub-reprezentare a minorității etnice respective.

Modificarea Codului Electoral prin înlocuirea circumscripției naționale cu un număr (de 10 – 12) circumscripții regionale. Dincolo de faptul că această măsură ar permite o mai bună cunoaștere, de către alegători, a candidaților și ar stimula partidele politice să propună candidați provenind din mai multe regiuni ale țării, ar oferi și posibilitatea ca un partid reprezentând o minoritate etnică să propună liste de candidați doar în anumite regiuni sau chiar o listă într-o singură regiune, iar pragul electoral (chiar dacă e menținut) să fie considerat pentru fiecare regiune în parte și nu la nivel național.

7.3. Referitor la participarea în alegeri a persoanelor cu dizabilități

Restrângerea sau chiar eliminarea posibilității ca o persoană să fie declarată incapabilă să voteze, de către o instanță judecătorească, pe motive legate de dizabilități psihice sau intelectuale.



44

Întărirea, în lege, a obligației ca, în orice local în care funcționează secții de votare, să existe cel puțin o secție la nivelul 1 al clădirii, unde să existe rampă de acces pentru fotoliile rulante, la care să aibă acces persoanele cu dizabilități locomotorii care se deplasează în fotolii rulante (dar și persoane vârstnice sau cu diferite boli, care se deplasează cu mare dificultate pe scări).

Analizarea posibilității de dotarea a secțiilor de votare cu dispozitive de vot tactile și cel puțin câte un buletin de vot imprimat cu corp mare de literă - pentru informare. Cu ajutorul acestora, persoanelor cu dizabilități de vedere ar avea asigurată posibilitatea de a vota fără sprijinul sau asistența altcuiva și, prin asta, li s-ar respecta secretul votului.



45

8. Bibliografie

Constituția Republicii Moldova.

Codul Electoral al Republicii Moldova.

Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948).

Convenția Internațională cu Privire la Drepturile Politice și Civile (1966).

Convenția Privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Împotriva Femeilor (CEDAW, 1979).

Convenția Privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (CDPD, 2006).

Declarația ONU privind Drepturile Minorităților (naționale, etnice, lingvistice și religioase) / “United Nations Declaration on Minority Rights” (UNDMR).

Convenția Cadru pentru Protecția Minorităților Naționale (a Consiliului Europei) / „Framework Convention on National Minorities” (FCNM, 1994).

Documentul OSCE de la Copenhaga (1990).

Rezoluția 2111 din 2016 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

Declarația interpretativă (revizuită) a Codului bunelor practici în materie electorală a participării persoanelor cu dizabilități la alegeri, adoptată de Consiliul pentru Alegeri Democratice și de Comisia de la Venezia (2011).

Gender Quota Database - International IDEA: https://www.idea.int/data-tools/data/gender-quotas/country-view/86/35

Platforma e-Democracy a Asociației pentru Democrație Participativă ADEPT: www.e-democracy.md/adept/.

„The Representation of Minorities and Indigenous Peoples in Parliament”, Dr. Oleh Protsyk, IPU and UNDP, 2010.

„Women, Quotas and Politics”, Drude Dahlerup, Routledge Research and Comparative Studies, 2006.

„Ethnic quotas and ethnic representation worldwide”, Karen Bird, McMaster University, Canada, 2014.

„A Guide To Minorities and Political Participation in South-East Europe” - A joint publication of the King Baudouin Foundation, Brussels, Belgium and Common Values, Skopje, Macedonia, 2009.

„Proiectarea sistemului electoral în Republica Moldova”, Mette Bakken și Adrian Sorescu, Promo-Lex, 2017

Raportul final de observare a alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2014 al Misiunii de Observare a Alegerilor OSCE/BIDDO.



46

Anexa 1: Situația privind cotele de gen în țările membre UE și alte țări europene

ȚARA SISTEM ELECTORAL COTE DE GEN FEMEI ÎN

PARLAMENT

ȚĂRI MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE

Austria Proporțional, cu scrutin de listă închisă

Nu există stabilite prin lege.

Majoritatea principalelor partide au stabilit cote pentru propriile liste, în mod voluntar. Spre exemplu, Partidul Social Democrat a adoptat o cotă de gen de 40%, în timp ce, în cazul Partidului Verzilor, regula este paritatea între femei și bărbați (50% - 50%).

34%

Belgia Proporțional, cu scrutin de listă „semi-deschisă” (vot preferențial)

Stabilită prin legea electorală.

Pe o listă de candidați propusă de un partid, diferența dintre numărul de femei și numărul de bărbați nu poate fi mai mare de 1. Primii doi candidați pe o listă nu pot fi de același sex.

Listele de candidați care nu respectă aceste reguli nu sunt admise.

39%

Bulgaria Proporțional cu scrutin de listă închisă


Nu se cunosc cazuri de partide importante care să fi adoptat cote de gen în cadrul regulilor interne de stabilire a candidaților.

24%

Cehia Proporțional, cu scrutin de listă „semi-deschisă” (vot preferențial)


Social Democrații cehi au adoptat ca regulă cota de 25% ca fiind procentul minim de femei care trebuie să se regăsească pe fiecare listă de candidați.

22%

Cipru Proporțional, cu scrutin de listă închisă


Principalele partide politice au stabilit o cotă de gen - 30% pentru propriile liste de candidați, fără să existe vreo regulă cu privire la cum sunt împărțite pozițiile între cele două sexe pe listele respective.

13%

Croația Proporțional, cu scrutin de listă „semi-deschisă” (vot preferențial)

Stabilite prin legea electorală și legea privind egalitatea de gen.

Nici unul dintre cele două sexe nu trebuie să aibă reprezentanți pe o listă de candidați în procent mai mic de 40%. Nu există o ordine a candidaților reprezentând cele două sexe, prevăzută de lege.

Partidul care nu respectă această cotă este sancționat cu o amendă în valoare de 50,000 HRK.

Pentru fiecare candidat reprezentând sexul sub-reprezentat care este ales, partidul este premiat cu un bonus de 10% din fondurile pe care le primește din bugetul public (în funcție de numărul de aleși).

13%

Danemarca Proporțional, cu scrutin de listă „semi-deschisă” (vot preferențial)


În prezent, nici un partid politic nu are prevăzute cote de gen în regulile interne de selecție și numire a candidaților.

37%

Estonia Proporțional, cu scrutin de listă deschisă (votul preferențial „obligatoriu” al alegătorilor determină ordinea candidaților)


Partidul Social Democrat și Partidul Reformei au stabilit cote pentru propriile liste, în mod voluntar.

27%



47


PARLAMENT

Finlanda Proporțional, cu scrutin de listă deschisă (votul preferențial „obligatoriu” al alegătorilor determină ordinea candidaților)


Nu există cote de gen in regulile interne ale partidelor, însă majoritatea partidelor politice acordă o atenție deosebită reprezentării echitabile și echilibrate a femeilor și bărbaților în parlament.

42%

Franța Majoritar, în două tururi de scrutin

Stabilită prin legea electorală.

Pentru fiecare partid politic, diferența dintre cele două sexe în ceea ce privește numărul de candidați nominalizați (în circumscripțiile uninominale) nu poate fi mai mare de 2% din totalul candidaților propuși.

Nerespectarea acestei reguli atrage sancționarea partidului prin reducerea fondurilor pe care le primește de la bugetul de stat (în funcție de numărul de voturi primite) cu o sumă în raport cu mărimea abaterii de la limita de 2%.

39%

Germania Sistem mixt cu compensare (proporțional)


Principalele partide și formațiuni politice din Germania au adoptat cote de gen în cadrul regulilor interne de selecție și nominalizare a candidaților. Intre acestea, se numără și Uniunea Democrat-Creștină, cu cotă de gen de 33% și Partidul Social Democrat, cu cotă de gen de 40%. Anumite partide au stabilit cote pentru propriile liste, în mod voluntar.

36%

Grecia Proporțional, cu scrutin de listă „semi-deschisă” (vot preferențial)

Stabilite prin lege.

Orice listă de candidați trebuie să cuprindă candidați din ambele sexe în proporție de cel puțin 1/3 pentru fiecare sex. Nu există nici o prevedere privind ordinea, pe listă, a candidaților reprezentând cele două sexe.

Nerespectarea acestei reguli pentru o anumită listă de candidați atrage după sine respingerea listei respective.

20%

Irlanda Vot unic transferabil

Pentru fiecare partid, candidații reprezentând fiecare din cele două sexe trebuie să fie în proporție de cel puțin 30% din numărul candidaților propuși. Începând cu anul 2020, pragul va fi ridicat la 40%.

Partidul care nu respectă această regulă este sancționat cu 50% din fondurile pe care le primește, anual, de la bugetul de stat.

22%

Italia Proporțional cu listă semi-deschisă (vot preferențial)

Există o regulă doar în cazul în care alegătorul care votează lista unui partid exprimă două voturi preferențiale - pentru doi candidați alții decât cel din capul listei. În acest caz, cele două voturi preferențiale trebuie împărțite între cele două sexe, în caz contrar fiind anulate.

36%

Letonia Proporțional cu listă semi-deschisă (vot preferențial)


Nu se regăsesc cote nici în reglementările interne ale principalelor partide.

16%



48


PARLAMENT

Lituania Mixt paralel Nu există stabilite prin lege.

Partidul Social Democrat a introdus o cotă de 33% pentru fiecare sex.

21%

Luxemburg Proporțional cu listă închisă


Principalele partide au adoptat cote de gen care variază între 33% și 50%.

23%

Malta Vot unic transferabil


Partidul Laburist a adoptat o cotă de 20% pentru candidații femei.15%

Olanda Proporțional cu listă semi-deschisă (vot preferențial)


La Partidul Laburist, candidaturile sunt, în principiu, alternate între bărbați și femei, deși sunt luate în considerare și alte criterii, cum ar fi vârsta și etnia. Partidul Verde are, de asemenea, stabilite cote pentru candidaturile reprezentând cele două sexe.

36%

Polonia Proporțional cu listă semi-deschisă (vot preferențial)

Stabilite prin lege, în cazul Camerei inferioare

Începând din 2011, „numărul de candidați femei nu poate fi mai mic de 35% din toți candidații de pe listă. Numărul de candidați care sunt bărbați nu poate fi mai mic de 35% din totalul candidaților de pe lista”.

În cazul în care o listă nu îndeplinește cerința privind cota, „comisia solicită persoanei care notifică lista să înlăture „defectul” în termen de 3 zile. În cazul listelor la care problema nu a fost remediată în termenul stabilit, comisia decide să refuze înregistrarea listei în întregime

27%

Portugalia Proporțional cu listă închisă


Legea Egalității prevede că „Listele candidaților pentru alegerile Adunării Naționale trebuie să fie alcătuite astfel încât să promoveze o reprezentare minimă de 33% pentru fiecare sex”.

În cazul în care o listă nu respectă cerința privind cotele, eroarea va fi făcută publică și se vor aplica sancțiuni financiare sub forma reducerii fondurilor publice prevăzute pentru desfășurarea campaniei electorale, în raport cu nivelul inegalității privind lista.

O prevedere foarte importantă este aceea conform căreia „o listă nu poate avea mai mult de două nume consecutive aparținând unor persoane de același sex”.

31%

Regatul Unit Majoritar, într-un singur tur de scrutin


În 2001, liberal-democrații au adoptat o „țintă” de 40% pentru candidații femei. La alegerile din 2005, partidul a plasat femeile în 40% din candidaturile „câștigătoare”. Tot ei au pus în aplicare un sistem „zipping” pe listele lor de candidați pentru alegerile europene din 1999, care s-au desfășurat prin sistem proporțional cu listă închisă, dar nu l-au mi utilizat în alegerile pentru Parlamentul European din 2002.

În ceea ce privește Partidul Laburist, angajamentul este ca 50% din candidaturile câștigătoare să aparțină femeilor.

32%



49


PARLAMENT

România Proporțional cu listă închisă


Partidul Social Democrat a adoptat, în 2004, cota de 30% pentru propriile liste, în mod voluntar (fără vreo regulă referitoare la ordinea în care ar trebui dispuși pe liste candidații reprezentând cele două sexe).

21%

Slovacia Proporțional cu listă semi-deschisă (vot preferențial)


Există partide, însă nici unul în Parlament în ziua de azi, care au stabilit cote pentru propriile liste, în mod voluntar (ca procent, fără referire la ordinea în care ar trebui dispuși pe liste candidați reprezentând cele două secții).

20%

Slovenia Proporțional cu listă semi-deschisă (vot preferențial)


Legea electorală modificată în 2006 prevede că „într-o listă de candidați, nici un gen nu poate fi reprezentat de mai puțin de 35% din numărul total efectiv de candidați din listă”. Listele cu trei candidați trebuie să conțină cel puțin un reprezentant de sex opus față de ceilalți doi.

Începând cu alegerile din 2014, candidații femei și bărbați din prima jumătate a listelor trebuie să alterneze. În perioada de tranziție până în 2014, s-a considerat suficient ca cel puțin fiecare al treilea candidat să fie de sex diferit față de ceilalți doi.

Mai mult, o serie de partide politice au introdus, prin reguli interne, reguli care excedă pragurile minime obligatorii prevăzute de lege. Partidul Social Democrat are ca regulă, în prezent, o cotă de gen de 40%, iar Partidul Liberal Democrat care, în 1998, a adoptat cota de 25%, a adoptat și regula de a crește cota de gen cu câte 3% la fiecare scrutin, până când se ajunge la 40%.

36%

Spania Proporțional cu listă semi-deschisă (vot preferențial)


Listele candidaților pentru Congres (Parlamentul Spaniei) trebuie să conțină o proporție echilibrată de femei și bărbați, astfel încât candidații fiecărui sex să reprezinte cel puțin 40% din totalul candidaților. În cazul în care numărul de mandate din circumscripție este mai mic de cinci, raportul dintre femei și bărbați trebuie să fie cât mai apropiat de echilibrul cât mai apropiat de procentul de 40%.

Această regulă nu se aplică numai listei în întregul ei, ci și fiecărei serii de cinci candidați la rând, evitându-se, astfel, posibilitatea de a plasa toți candidații de același sex (sau chiar majoritatea lor) în partea de jos a listei.

Listele de candidați care nu respectă aceste reguli.

39%

Suedia Proporțional cu listă semi-deschisă (vot preferențial)

Nu există stabilite prin lege

O serie de partide au introdus cote interne, asociate cu reguli privind plasarea candidaților aparținând celor două sexe, pe listele de candidați (ex: „regula fermoarului” - un candidat de un sex urmat de un candidat de celălalt sex; doi candidați femei și doi candidați bărbați în primii patru candidați pe listă, etc.)

44%



50


PARLAMENT

Ungaria Sistem mixt cu compensare (proporțional)


Anumite partide au stabilit cote pentru propriile liste, în mod voluntar (ca procent, fără referire la ordinea în care ar trebui dispuși pe liste candidați reprezentând cele două secții). Intre partidele parlamentare, doar Partidul Socialist Maghiar a adoptat o cotă minimă de 20% pentru femei.

10%

ȚĂRI CARE NU SUNT MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE

Bosnia & Herțegovina

Proporțional cu listă semi-deschisă (vot preferențial)


Fiecare listă de candidați cuprinde atât candidați de sex masculin, cât și femei, care sunt reprezentați în mod egal. Reprezentarea egală a sexului există atunci când unul dintre sexe este reprezentat de cel puțin 40% din numărul de candidați din listă.

Candidații din sexul sub-reprezentat vor fi repartizați pe lista de candidați în modul următor: cel puțin un candidat al sexului sub-reprezentat în rândul primilor 2 candidați, 2 candidați din sexul sub-reprezentat între primii 5 candidați și 3 candidați ai sexului sub-reprezentat printre primii 8 candidați etc.

21%

Elveția Proporțional cu listă semi-deschisă (vot preferențial)


Partidul Social Democrat a adoptat, în cadrul regulilor interne de desemnare a candidaților, cota de 40% ca fiind minimul de reprezentare pentru fiecare sex.

32%

Islanda Proporțional cu listă semi-deschisă (vot preferențial)


Principalele partide (și nu numai) au introdus cote interne, pe care le-au făcut publice și care se referă la asigurarea unui procent minim de candidați pentru fiecare gen - de regulă, 40%.

38%

Macedonia Proporțional cu listă închisă


În cadrul fiecărei liste de candidați, la fiecare trei poziții, trebuie să fie cel puțin una care să revină sexului cel mai slab reprezentat.

Lista de candidați care nu respectă această condiție este respinsă

31%

Moldova Mixt paralel (proporțional cu listă închisă, până în 2017)


Orice partid a cărui listă de candidați (care e una la nivel național) respectă cota de gen de 40% beneficiază de o suplimentare cu cel puțin 10% a fondurilor pe care le primește de la buget în anul (electoral) respectiv. Nu există nici o precizare însă, privind ordinea în care ar trebui plasați candidații femei și bărbați pe listă.

În plus, este prevăzut un coeficient de multiplicare a acestei majorări, în funcție de numărul de femei alese în circumscripțiile uninominale.

21% (realizat prin vechiul

sistem)



51


PARLAMENT

Muntenegru Proporțional cu scrutin de listă închisă


Legea electorală prevede că fiecare sex trebuie reprezentat în proporție de cel puțin 30% pe listele de candidați.

Nu există însă, nici o prevedere legată de poziționarea candidaților femei și bărbați pe liste.

Listele de candidați care nu respectă cotele de gen sunt respinse.

23%

Norvegia Proporțional cu listă semi-deschisă (vot preferențial)


Principalele partide (și nu numai) au introdus cote interne, pe care le-au făcut publice și care se referă la asigurarea unui procent minim de candidați pentru fiecare gen - de regulă, 40%. Există chiar un partid (Partidul Laburist) care a stabilit că, pe fiecare listă de candidați, femeile și bărbații trebuie să fie în număr egal și să își împartă primele două locuri.

41%

Serbia Proporțional cu listă închisă


Pentru fiecare 3 candidați de pe lista electorală (primul grup de 3 locuri, al doilea grup de 3 locuri și așa mai departe până la sfârșitul listei) va exista cel puțin un candidat al sexului sub-reprezentat pe listă.

Lista de candidați care nu respectă această condiție este respinsă.

34%

Surse: IDEA International; legislația țărilor analizate.

Strategicus Consulting SRL17, Alexandrina St., sector 1, 011441 Bucharest, Romania

+40 21 2230615 | [email protected] | www.strategicus.ro

Documents

Recomandări pentru îmbunătățirea legislației electorale ...eef.md/media/files/files/studiu-legislatie-ro_5327086.pdfFinanţat de Uniunea Europeană Acest raport a fost realizat