FORMULAR DE RECENZIE

1. Date recenzor

Nume: DOBRINOIUPrenume: CRISTINAGrupa: 918

2. Date articol recenzat

Titlul: „The Economics of Tax Competition – Harmonization vs. Liberalization”Autorul/autorii: Daniel J. Mitchell, economist liberal, senior fellow la Institutul CatoDenumirea revistei și data publicării: Institutul Adam Smith

3. Aria problematică abordată de articol

Autorul își începe articolul precizând că rivalitatea fiscală, ca și alte forme de competiții generează efecte pozitive. Oamenii ajung să economisească mai mulți bani din cei pe care-i câștigă datorită faptului ca taxele sunt mici și reușesc să-și protejeze drepturile mai eficient când știu că ei sau capitalul lor pot trece granițele fără nicio restricție.

Pe de altă parte, autorul susține că numai gândul de a pierde importante venituri din bugetul de stat, prin existența unui sistem de competiție fiscală îngrijorează teribil Guvernele din țările cu taxe ridicate. Acestea din urmă promovează diferite scheme de armonizare fiscală pentru a inhiba fluxul job-urilor și capitalurilor din țările cu taxe mari spre cele cu taxe mici.

Termenul de ‘competiție fiscală’ poate ilustra imaginea unui stat aflat în concurență cu un altul pentru un proiect de mare interes, cu politicieni care oferă pachete atractive de paradisuri fiscale, proiecte de infrastructură și ajutoare directe pentru a atrage o firmă și a avansa cauza « dezvoltării economice » , « locuri de muncă », sau alte venituri economice posibil dorite .

Armonizarea fiscală implică respectarea și asigurarea îndeplinirii a trei criterii:

echitatea interjurisdicțională, neutralitatea jurisdicției și echitatea față de contribuabil. În anul 1989, cercetătorii americani Dereux M. și Pearson M. apreciau că există trei motive principale care justifică nevoia de coordonare a sistemelor fiscale a statelor membre:

- situația actuală a sistemelor fiscale naționale favorizează o distribuție inegală între statele membre ale niturilor rezultate din colectarea impozitelor și taxelor corporative;

- dificultățile administrative pe care le cauzează atât guvernele cât și companiile, care determină în anumite cazuri inhibarea activității comerciale în cadrul Uniunii Europene;- tiparele diferite de impozitare a companiilor existente distorsionează concurența și prin urmare reduc nivelul de activitate economică din Europa.

Mitchell spune că protejarea și conservarea dreptului de a se angaja în competiția fiscală ar trebui să fie un obiectiv cheie pentru cei care fac politici de natură economică și în special pentru cei care vor să promoveze dezvoltarea economică în țările subdezvoltate. Absența competiției subminează oportunitățile țărilor în domeniul reformelor economice creative și de asemenea și libertatea individului.

Pentru a ilustra competiția fiscală, autorul prezintă în cadrul articolului modelul unui oraș care are o singură benzinărie și astfel, în absența competiției, monopolul acelei benzinării face ca prețul benzinei să fie mare, orele de funcționare să nu fie potrivite și să ofere servicii inferioare. În schimb, atunci când într-un oraș există mai multe benzinării, patronii trebuie să fie foarte atenți la nevoile consumatorilor pentru a rămâne pe piață. Asta înseamnă ca prețul să se formeze la intersecția cererii cu oferta, serviciile să se îmbunătățească și să funcționeze la ore potrivite.

Într-un cuvânt, Mitchell susține competiția de orice fel deoarece, în opinia lui, aceasta consolidează performanța economică. Orice fel de afacere dacă este supusă unei presiuni competiționale, se îndreaptă spre creșterea calității și spre oferirea de noi produse și servicii cu scopul de a atrage și de a menține interesul consumatorilor. De aceea, economiile bazate pe piață au tendința de a crește mult mai repede și de a asigura standarde de viață mai ridicate.

Ca o continuare a ceea ce susține autorul mai sus, el menționează că acea competiție între Guverne are efecte economice asemănătoare. Astfel, națiunile cu politici mai puțin restrictive se vor bucura mai mult de job-uri și investiții, de benzinării cu mai bune servicii, iar prețurile vor atrage mai mulți motoriști.

Deși literatura de specialitate s-a axat mai mult pe concurența dintre guverne pentru atragerea capitalurilor, prin practicarea unor cote de impunere mai mici, există și alte forme de concurență în care autoritățile nu se bazează exclusiv pe variabile de ordin fiscal. În situația în care nu există standarde de mediu reglementate la nivel național, în tentativa de a facilita localizarea unor întreprinderi în propria jurisdicție fiscală, autoritățile locale sau regionale concurează prin reducerea standardelor de mediu. O altă formă posibilă de manifestare a concurenței între guverne este prin reglementarea standardelor de calitate impuse produselor fabricate în jurisdicțiile fiscale proprii. Sinn a arătat că guvernele, dacă acționează în mod independent, vor stabili standarde mai scăzute de calitate pentru produsele indigene, atât timp cât cea mai mare parte dintre acestea este destinată exportului.

Autorul relatează că mulți profesioniști de origine franceză s-au mutat în Anglia, oameni din Canada în SUA și mulți profesioniști talentați din țările din lumea a treia. Aceste migrări

bazate pe motivația taxelor au loc și în alte părți ale lumii. Acest fenomen a cauzat numeroase revolte printre țările cu taxe ridicate și s-a propus ca fiecare Guvern să aibă o permenentă autoritate taxatoare asupra cetățenilor lui, indiferent unde trăiesc aceștia.

În actualul context european, cetățenii UE își aleg rezidența într-un stat care să le confere o combinație optimă între povara fiscală și bunurile publice de care pot beneficia în mod gratuit.Totodată, mobilitatea cetățenilor este liberă de orice fel de constrângeri instituționale, astfel că integrarea culturală crește probabilitatea de a migra în cadrul Comunității. Tocmai din acest motiv, fluxul de specialiști a atins o poziție relevantă în agenda de cercetare a Uniunii Europene.

În continuare, autorul vorbește despre armonizarea fiscală care există atunci când plătitorii de taxe plătesc taxe similare sau identice indiferent unde lucrează, unde cumpără sau unde investesc. Armonizarea taxelor elimină competiția fiscală, și revenind la modelul cu benzinăriile, Mitchell spune că acestea stabilesc un preț comun care distruge competiția pentru benzină.

Armonizarea fiscală poate fi obținută pe două căi :

-armonizarea fiscală explicită e atunci când națiunile cad de acord să fixeze taxele la aceeași rată  sau la o rată minimă; de exemplu, tuturor țărilor din Uniunea Europeană li se cere ca TVA-ul să fie de minimum 15%. Uniunea Europeană a armonizat ratele la taxele pentru combustibil, alcool, tutun și urmează a se armoniza și rata pentru impozitul pe venit.

-armonizarea fiscală implicită se întâmplă atunci când Guvernele taxează veniturile cetățenilor lor câștigate în alte jurisdicții.

Autorul menționează că ambele forme de armonizare fiscală au consecințe contraproductive similare. În fiecare dintre cazuri, competiția fiscală este împiedicată, încurajându-se ratele fiscale înalte.

Fiind un susținător al competiției fiscale, autorul menționează o serie de beneficii ce rezultă din adoptarea acestui sistem fiscal. Cel mai important beneficiu este acela că favorizează creșterea economică. Un bun exemplu este al reducerii taxelor de către cunoscuții conducători, Margaret Thatcher și Ronald Reagan atunci când aceștia au devenit prim-ministru al Angliei, respectiv președinte al SUA. Ambii lideri au preluat economii slabe, dar au reușit să producă creștere economică cu ajutorul reformelor de piață liberă. Cea mai mare rată fiscală în Anglia era de 83% când a preluat conducerea Thatcher, reușind s-o reducă la 40%. În SUA era de 70% la început, apoi a devenit 28%.

Competiția fiscală a jucat un rol important în fiecare dintre aceste povești de succes. Hong Kong este probabil cel mai bun exemplu: fiind extrem de sărac după cel de-al doilea Război Mondial, Hong Kong a utilizat politica bazată pe libera piață pentru a stimula

performanța economică. Autorul apreciază că rezultatele au fost dramatice: Hong Kong a avut cea mai rapidă creștere economică în epoca de după cel de-al doilea Război Mondial și în momentul actual este clasată pe poziția a 16-a în topul celor mai bogate jurisdicții.

Statele europene sunt cei mai mari suporteri ai armonizării fiscale. Germania și Franța vor să impună și să colecteze taxe, iar președintele Consiliului European a oferit suportul său pentru așa o schemă.

Mitchell precizează că la nivelul ăsta, nu este sigur dacă UE va reuși în planurile sale. Hong Kong și Singapore au refuzat să se alăture cartelului UE, spunând că ei nu au niciun interes să-și submineze pozițiile lor pentru a crește bunăstarea statelor din Europa. O parte din statele ce au aderat la UE în 2004 ar părea să simpatizeze mai mult cu sistemul competiției fiscale.

Autorul apreciază că este foarte greu pentru UE să pună în aplicare schemele de armonizare fiscală pentru toate cele 27 de state, fiindu-le greu și când erau doar 15 membre UE.

4. Rezultate și concluzii

În concluzie, Daniel Mitchell menționează că există o luptă între competiția fiscală și armonizarea fiscală, o luptă ce se referă la controlul factorilor de producție de către Guvern. Suporterii armonizării fiscale vor să împiedice fluxul de muncitori și de investiții din țările cu taxe ridicate înspre țările cu taxe reduse.

Dezbaterea s-a focusat pe tema capitalului, dacă Guvernele pot urmări și taxa scurgerea de capital. Există propuneri conform cu care Guvernele să taxeze forța de muncă atunci când trece granițele naționale. În cele din urmă, dezbaterea este despre mărimea Guvernului. Armonizarea înseamnă taxe mai ridicate și Guverne mai mari.

Competiția fiscală este singura speranță realistă pentru germanii plătitori de taxe, pentru francezii plătitori de taxe și pentru suedezii plătitori de taxe. Este destul de probabil că politicienii din aceste țări vor fi responsabili fiscal doar dacă știu că munca și capitalul au dreptul să scape de opresiunea fiscală.

După părerea mea, cred că Daniel Mitchell are niște considerații pertinente și consider că existența competiției este un lucru benefic pentru toată lumea, atât pentru consumatori și producători, cât și pentru stat.