Razboiul Zeilor cu Oamenii

Zecharia Sitchin

NOTA TRADUC TORULUIĂ

În cuprinsul volumului de fa , figureaz o serie de nume mai mult sauţă ă mai pu in cunoscute din edi iile romaneşti ale celor mai importante surseţ ţ documentare (Biblia, Ramayana, Mahabharata, Cartea Egiptean a Mor ilor,ă ţ mitologia greco-roman etc.). Întrucât textul se ocup pe larg cuă ă interpretarea lingvistic a numelor şi, totodat , unele dintre acestea,ă ă apar inând unor scrieri ezoterice, nu au fost niciodat adaptate la limbaţ ă român am optat pentru men inerea variantelor din originalul englez.ă ţ Totuşi, în cele mai importante cazuri, fie am operat echivalarea necesara (de

ex: Nebuchadnezzar/Nabucodonosor), fie am indicat în parantez coresponden a cuă ţ variantele romanizate (de ex: Iahve/Dumnezeu, Nod/Nud, Enoş/Enosh etc.)

Pentru citatele din Biblie, am folosit edi ia „BIBLIA REGELE CAROL II,ţ Funda ia Pentru Literatur şi Art „Regele Carol II", Bucureşti, 1938,ţ ă ă traducere de Vasile Radu si Gala Galaction. Unele dintre citate au fost adaptate pentru a corespunde cu contextul lingvistic sau narativ impus de autor.

AVERTISMENT

Cu mult timp înainte ca omul s se fi r zboit cu omul, zeii s-au luptată ă între ei. Ba chiar, R zboaiele Oamenilor au început ca R zboaie ale Zeilor.ă ă

Iar R zboaiele Zeilor, pentru st pânirea acestui P mânt, începuseră ă ă ă pe propria lor planet .ă

Astfel, prima civiliza ie omeneasc a c zut victim unui holocaustţ ă ă ă nuclear.

Aceasta nu e o fic iune, ci pura realitate: totul a fost scris demult -ţ în Cronicile P mântului.ă

1 . R ZBOAIELE OAMENILORĂ

În prim vara anului 1947, un ciob naş care-şi c uta o oaie pierdută ă ă ă pe colinele sterpe de lâng Marea Moart a descoperit o grot care con ineaă ă ă ţ suluri ebraice ascunse în ulcioare de lut. Acestea, împreun cu alte scrieriă g site în zon în anii urm tori - denumite generic ă ă ă Manuscrisele de la Marea Moart - ă st tuser neatinse timp de aproape dou mii de ani, fiindă ă ă împachetate şi ascunse cu grij în anii tulburi când Iudeea sfidase putereaă Imperiului Roman.

Oare f ceau parte din biblioteca oficial a Ierusalimului, pus laă ă ă ad post înainte ca oraşul şi templul s cad , în A.D. 70, sau aşa cumă ă ă presupun majoritatea cercet torilor apar ineau unei biblioteci a Esenienilor,ă ţ o sect de eremi i cu preocup ri mesianice? Opiniile sunt împ r ite, c ci înă ţ ă ă ţ ă bibliotec se g seau atât texte biblice tradi ionale, cât şi scrieri tratândă ă ţ despre datinile, organizarea şi credin ele sectei.ţ

Unul dintre cele mai lungi şi mai complete manuscrise, şi poate cel mai dramatic, descrie un r zboi viitor, un fel de R zboi Final. Intitulat deă ă savan i „R zboiul Fiilor Luminii contra Fiilor întunericului", manuscrisulţ ă imagineaz r spândirea beligerană ă tei lupte locale care aveau s -i impliceă ini ial pe vecinii Iudeei, crescând în ferocitate şi anvergur pân cândţ ă ă cuprindeau întreaga lume antic : „Prima ciocnire a Fiilor Luminii cu Fiiiă întunericului, altfel spus cu armata lui Belial, va fi un atac asupra trupelor lui Edom, Moab, ale ammoni ilor şi din regiunea filistinilor; apoi, asupra celorţ ale kittienilor din Asiria; şi asupra celor ce-au înc lcat în elegerea care leă ţ d dea ajutor (...)." Iar dup aceste b t lii, „vor înainta asupra kittienilor dină ă ă ă Egipt", şi „la tirnpul cuvenit (...) împotriva regilor de la miaz noapte".ă

În acest R zboi al Oamenilor, profe ea manuscrisul, Dumnezeul luiă ţ Israel avea s preia un rol activ:ă

În ziua când kittienii vor fi c zut, va avea loc mare r zboi şi m cel,ă ă ă în prezen a Dumnezeului lui Israel.ţ

C ci aceea este ziua pe care El a hot rât-o din vechime pentru luptaă ă final împotriva Fiilor întunericului.ă

Profetul Ezechil prezisese deja Ultima B t lie „în zilele de apoi",ă ă între Gog şi Magog, în care Domnul însuşi avea „s sf râme arcul din mâna-ă ăi stâng şi s fac s ge ile- i s cad din mâna- i dreapt ". Dar manuscrisulţ ă ă ă ă ţ ţ ă ă ţ ă

de la Marea Moart mergea mai departe, preconizând participarea efectivă ă la lupt a multor zei, angaja i în b t lie cot la cot cu muritorii:ă ţ ă ă

În ziua aceea, Tov r şia Divin şi Adunarea Muritorilor se vor înso iă ă ă ţ în lupt şi m cel. Fiii Luminii se vor r zboi cu Fiii întunericului, într-o ar tareă ă ă ă de puteri zeieşti, printre vuietele tun toare şi strig tele r zboinice ale zeiloră ă ă şi ale oamenilor.

Deşi crucia ii, sarazinii şi nenum ra i al ii, de-a lungul istoriei, auţ ă ţ ţ pornit r zboaie „în numele lui Dumnezeu", credin a c într-un r zboi viitoră ţ ă ă Domnul însuşi va fi prezent pe câmpul de lupt şi c oamenii şi zeii vor luptaă ă unii lâng al ii pare o fantezie, pe care o putem trata în cel mai bun caz laă ţ nivel alegoric. Şi totuşi, nu e o idee atât de extraordinar pe cât ar putea să ă par , c ci în cele mai vechi timpuri se credea într-adev r c R zboaieleă ă ă ă ă Oamenilor nu erau numai decretate de zei, ci şi purtate cu participarea activ a zeilor.ă

Unul dintre cele mai roman ate r zboaie, când „dragostea avântaseţ ă o mie de cor bii", a fost R zboiul Troiei, între grecii ahei şi troieni. Ştim c l-ă ă ăau declanşat grecii, pentru a-i sili pe troieni s-o înapoieze pe frumoasa Elena so ului ei legiuit. Totuşi, o poveste greac , „Kypria", a reprezentat r zboiulţ ă ă ca fiind premeditat de marele Zeus:

A fost o vreme când mii şi mii de oameni se înghesuiau la sânul larg al P mântului. Şi f cându-i-se mil de ei, Zeus, în marea lui în elepciune, s-aă ă ă ţ hot rât s uşureze povara P mântului. ă ă ă

Prin urmare, a pricinuit b t lia de la Ilion (Troia) în acest scop, ca prină ă moarte s poat face un gol în neamul omenesc.ă ă

Homer, povestitorul grec care a relatat evenimentele acestui r zboi înă „Iliada", a învinuit toanele zeilor de a fi provocat conflictul, înrâurindu-l şi îndreptându-l spre uriaşele sale propor ii din final. Ac ionând direct şiţ ţ indirect, uneori v zu i, alteori nev zu i, diverşi zei i-au înghiontit pe actoriiă ţ ă ţ principali ai acestei drame omeneşti spre soarta lor. Iar deasupra tuturor st tea Jov (Jupiter/Zeus): „în vreme ce al i zei şi lupt torii înarma i de peă ţ ă ţ câmpie dormeau adânc, Jov veghea, c ci se gândea cum s -l cinsteasc peă ă ă Ahile şi s distrug mul i oameni la cor biile aheilor."ă ă ţ ă

Chiar înainte de a intra în lupt , zeul Apollo a început ostilit ile: „S-aă ăţ aşezat dincolo de cor bii, cu un chip negru ca noaptea, iar arcul s u deă ă argint a sunat a moarte când şi-a azvârlit s geata în mijlocul lor [al aheilor]ă (...). Pre de nou zile încheiate, a tras cu s ge i în oameni (...). Şi cât eraţ ă ă ţ ziua de lung , rugurile mor ilor ardeau." Când p r ile beligerante auă ţ ă ţ convenit s amâne ostilit ile pentru ca problema s fie rezolvat printr-oă ăţ ă ă lupt corp la corp între conduc tori, zeii, nemul umi i, au instruit-o pe zei aă ă ţ ţ ţ Minerva: „Du-te de îndat în oştirile troian şi ahee şi ticluieşte ca troieniiă ă s -şi calce cei dintâi leg mântul şi s -i atace pe anei." Dornic s -şiă ă ă ă ă îndeplineasc misiunea, Minerva „s-a repezit pe cer ca un meteor str lucitoră ă

(...) cu o aprig dâr de lumin în urma ei." Mai târziu, pentru ca lupteleă ă ă pustiitoare s nu înceteze pe timpul nop ii, Minerva a pref cut noaptea în zi,ă ţ ă luminând câmpul de lupt : a „ridicat v lul gros al întunericului de pe ochiiă ă lor şi mult lumin c zut-a asupr -le, atât de partea cor biilor, cât şi acoloă ă ă ă ă unde lupta f cea pr p d iar aheii l-au v zut pe Hector cu to i oamenii s i."ă ă ă ă ţ ă

În timp ce b t liile continuau, uneori aducând fa în fa erou cuă ă ţă ţă erou, zeii priveau cu ochi aten i spre r zboinicii individuali, aplecându-se sţ ă ă înha e câte un erou încol it sau s îndrepte un car r mas far vizitiu. Cândţ ţ ă ă ă îns zeii şi zei ele, g sindu-se în tabere adverse, au început s se lovească ţ ă ă ă între ei, Zeus i-a oprit, ordonându-le s nu se amestece în luptele dintreă muritori.

Pauza nu a durat mult, c ci un mare num r dintre combatan ii deă ă ţ frunte erau fii de zei şi de zei e (cu parteneri umani). Cel mai furios a fostţ Marte, când fiul s u, Ascalaphus, a fost str puns mortal cu lancea de ună ă aheu. „S nu-mi g si i vreo vin , voi zei ce-n cer s l şlui i, dac m duc laă ă ţ ă ă ă ţ ă ă cor biile aheilor s -mi r zbun fiul," i-a anun at Marte pe ceilal i nemuritori,ă ă ă ţ ţ „chiar dac în cele din urm voi fi lovit de fulgerul lui Jov şi voi z cea în prafă ă ă şi sânge printre leşuri."

„Atâta vreme cât zeii s-au inut departe de r zboinicii de neamţ ă omenesc," a scris Homer, „aheii au triumfat, c ci Ahile, care mult timpă refuzase s lupte, era acum cu dânşii." Dar, având în vedere furia crescândă ă a zeilor şi ajutorul pe care îl primeau acum aheii de la semizeul Ahile, Jov s-a r zgândit:ă

„Din partea mea, voi sta aici,pe Muntele Olimp, privind în pace.Dar voi, ceilal i, printre troieni şi ahei v duce iţ ă ţşi ajuta i fiece tab r cum v-o fi voia. "ţ ă ăAstfel gr it-a Jov, porunc dând de lupt ;ă ă ăLa care zeii şi-au luat oştirileşi au plecat la b t lie.ă ă

R zboiul Troian, ba chiar îns şi Troia au fost considerate mult vremeă ă ă ca nefiind altceva decât elemente ale fascinantelor, dar neverosimilelor legende greceşti, pe care savan ii le-au numit în mod tolerant „mitologie".ţ Troia şi evenimentele legate de ea continuau s fie socotite strict mitologiceă în 1822, când Charles McLaren a sugerat c un anumit munte din estulă Turciei, numit Hissarlik, ar fi locul Troiei homerice. Abia în 1870, când un om de afaceri pe nume Heinrich Schliemann, riscându-şi propriii bani, a f cut oă descoperire spectaculoas , s pând în munte, oamenii de ştiin au începută ă ţă s recunoasc existen a Troiei. În prezent, se accept c R zboiul Troian aă ă ţ ă ă ă avut loc cu adev rat, în secolul al treisprezecelea înainte de Christos. Înă acea perioad , conform surselor greceşti, zeii şi oamenii luptau al turi; iară ă grecii nu erau singurii cu asemenea convingeri.

În vremurile acelea, deşi cap tul Asiei Mici din dreptul Europei şiă Marea Egee erau pres rate cu aşez ri în esen greceşti, Asia Mic propriu-ă ă ţă ăzis era dominat de hitti i. Cunoscu i ini ial de cercet torii moderni numaiă ă ţ ţ ţ ă din referirile biblice, apoi din inscrip iile egiptene, hitti ii şi regatul lor - Hattiţ ţ

- s-au redeşteptat la via de asemenea în momentul când arheologii cuţă început s le dezgroape oraşele antice.ă

Descifrarea scrierii hittite şi a limbii indo-europene pe care o vorbeau a f cut posibil localizarea originii lor în mileniul al doilea î.Ch., când triburileă ă ariene au început s migreze din regiunea caucazian - unele spre sud-est,ă ă în India, altele spre sud-vest, în Asia Mic . Regatul hittit a înflorit în jurulă anului 1750 î.Ch., intrând în declin peste cinci sute de ani. Atunci, hitti iiţ erau h r ui i de incursiunile întreprinse de pe cel lalt mal al M rii Egee.ă ţ ţ ă ă Hitti ii îi numeau pe n v litori „oamenii din Achiyawa"; mul i cercet toriţ ă ă ţ ă presupun c erau aceiaşi pe care Homer îi numeşte Achioi - aheii, al c roră ă atac asupra cap tului apusean al Asiei Mici este imortalizat în „Iliada".ă

Cu secole înainte de R zboiul Troian, hitti ii şi-au extins regatul până ţ ă la propor ii imperiale, sus inând c o f ceau la porunca zeului lor suprem,ţ ţ ă ă TESHUB („Furtunosul"). Titlul s u mai vechi era: „Zeul Furtun A C ruiă ă ă Putere Aduce Moartea", iar regii hitti i sus ineau uneori c zeul chiar puseseţ ţ ă um rul în lupt : „M re ul Zeu furtun , Doamne" [a scris regele Murshilis],ă ă ă ţ ă „şi-a ar tat puterea divin şi a aruncat un tr snet" spre duşman, ajutând s -ă ă ă ăl înving . De asemenea, pe hitti i i-a mai ajutat în lupt şi zei a ISHTAR, ală ţ ă ţ c rei epitet era „Doamna câmpului de b t lie". Multe victorii se atribuieă ă ă „Puterii Divine" a lui Ishtar, care „s-a pogorât [din cer] ca s loveasc rileă ă ţă ostile."

Influen a hittit , dup cum indic multe referiri din Vechiul Testament,ţ ă ă ă se extindea pân în sud, în Cannan; acolo, îns , veniser în chip de colonişti,ă ă ă nu de cuceritori. Dar, în vreme ce hitti ii tratau Canaanul ca pe o zonţ ă neutr , f r a emite nici o preten ie asupra sa, nu aceeaşi era şi atitudineaă ă ă ţ egiptenilor. În repetate rânduri, faraonii au încercat s -şi întind domniaă ă spre nord, pân în Canaan şi ara Cedrilor (Liban); au reuşit s-o fac în jurulă Ţ ă anului 1470 î.Ch., când au învins o coali ie a regilor canaanieni, la Megiddo.ţ

Vechiul Testament şi inscrip iile l sate de duşmanii hitti ilor îi prezintţ ă ţ ă pe aceştia ca pe nişte maeştri ai r zboiului, care au perfec ionat folosireaă ţ carului în Orientul Apropiat antic. Dar inscrip iile hittite sugereaz c eiţ ă ă plecau la r zboi numai când le d deau porunc zeii, c inamicului i seă ă ă ă oferea o şans de a capitula paşnic, înainte de începerea ostilit ilor, şi c , oă ăţ ă dat ce r zboiul era câştigat, hitti ii se mul umeau cu tribut şi prizonieri;ă ă ţ ţ oraşele nu erau pr date; popula ia nu era masacrat .ă ţ ă

Dar Tutmes al III-lea, faraonul care a învins în lupta de la Megiddo, a spus cu mândrie în inscrip iile lui: „Acum maiestatea sa a plecat spreţ miaz noapte, jefuind oraşele şi pustiind taberele." Despre un rege învins,ă faraonul a scris: „I-am pr dat oraşele, am dat foc taberelor, am f cut din eleă ă movile; nicicând nu vor mai putea fi colonizate din nou. To i oamenii pe careţ i-am capturat au devenit prizonierii mei; nenum ratele lor vite le-am luat,ă precum şi averile. Am înl turat toate resursele pentru via ; le-am t iată ţă ă grânele şi le-am doborât toate dumbr vile şi to i pomii roditori. Am distrusă ţ totul complet." Şi toate acestea, a scris faraonul, s-au f cut la ordinul luiă AMON-RA, zeul s u.ă

Natura crud a r zboiului egiptean şi distrugerile nemiloase pe care leă ă pricinuiau egiptenii duşmanului înfrânt au f cut subiectul multor inscrip iiă ţ l ud roase. Faraonul Pepi I , de exemplu, şi-a comemorat victoria asupraă ă „locuitorilor nisipurilor" asiatici într-un poem ce saluta armata care „a

ciopâr it p mântul locuitorilor nisipurilor (...) le-a t iat smochinii şi viile (...),ţ ă ă a dat foc tuturor s laşurilor, ucigând oamenii cu zecile de mii". Inscrip iileă ţ comemorative erau înso ite de reprezent ri grafice vii ale scenelor de luptţ ă ă (Fig. 1).

Aderând la aceast tradi ie desfrânat , faraonul Pi-Ankhy, care aă ţ ă trimis trupe din Egiptul Superior s -i supun pe egiptenii din Regatulă ă Inferior, a fost înfuriat de propunerea generalilor ca adversarii care supravie uiau în lupt s fie cru a i. Jurând „nimicire veşnic ", faraonul aţ ă ă ţ ţ ă anun at c avea s vin în oraşul capturat pentru „a ruina ce a mai r mas".ţ ă ă ă ă Pentru aceasta, a declarat el, „tat l meu Amon m sl veşte".ă ă ă

Zeul Amon, pe seama poruncilor c ruia puneau egiptenii ferocitateaă lor, şi-a g sit perechea în Dumnezeul lui Israel. Aşa reiese din cuvinteleă Profetului Ieremia, „Astfel zis-a Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «îl voi pedepsi pe Amon, zeul Tebei, şi pe cei ce se încred în el, şi voi aduce r splata peste Egipt şi zeii s i, peste Faraon şi regii s i.»" Afl m din Biblie că ă ă ă ă era o confruntare de durat ; cu aproape o mie de ani în urm , pe vremeaă ă Exodului, Iahve, Dumnezeul lui Israel, lovise Egiptul cu o serie de molime menite nu numai s înmoaie inima conduc torului, ci şi de a fi nişteă ă „judec i împotriva tuturor zeilor din Egipt".ăţ

Miraculoasa plecare a israeli ilor din sclavia egiptean spre P mântulţ ă ă F g duin ei a fost atribuit , în povestea biblic a Exodului (Ieşirea),ă ă ţ ă ă interven iei directe a lui Iahve în acele monumentale evenimente:ţ

Şi au c l torit de la Succothă ăşi şi-au f cut tab ra la Etham, pe marginea deşertului.ă ăIar Iahve a ap rut înaintea lor,ăziua ca un stâlp de nori, pentru a le ar ta calea,ăşi noaptea ca un stâlp de foc pentru a le da lumin .ă

A urmat o b t lie pe malul m rii, despre care faraonul a preferat s nuă ă ă ă lase nici o inscrip ie; ştim despre ea din ţ Cartea Ieşirii:

Şi inima lui Faraon şi a slugilor luis-a schimbat fa de oameni (...).ţăŞi egiptenii i-au urm rităşi i-au prins în tab ra de lâng mare (...).ă ă

Şi Iahve a împins marea înapoi cu vânt puternic de la r s rită ăîn toat noaptea aceea, şi a secat apele; şi apele s-au desp r it.ă ă ţŞi Copiii lui Israel au intrat în mijlocul m rii pe p mânt uscat (...).ă ă

La cr patul zorilor, când egiptenii şi-au dat seama ce se întâmplase,ă faraonul a ordonat carelor sale s porneasc dup israeli i. Dar:ă ă ă ţ

S-a întâmplat la vremea veghii de diminea , ţăc Iahve p zea tab ra egiptenilor ă ă ădin stâlpul de foc şi nori; Şi a n ucit tab ra egipteană ă ăȘi le-a sl bit ro ile carelor, îngreuindu-le mersul. ă ţŞi egiptenii au spus: „S fugim de israeli i,ă ţc ci Iahve luptat-a pentru ei împotriva Egiptului. "ă

Dar conduc torul egiptean care-i urm rea pe israeli i a ordonată ă ţ carelor s continue atacul. Reă zultatul a fost catastrofal pentru egipteni:

Şi apele s-au întorsşi au acoperit carele şi c l re iiă ă ţşi toat oştirea lui Faraon care-i urma;ănici unul dintre ei n-a mai r mas (...).ăIar Israel s-a minunat de marea puterepe care Iahve o pr v lise asupra egiptenilor.ă ă

Limbajul biblic este aproape identic cu cuvintele unui faraon ulterior, Ramses al II-lea, folosit pentru a descrie miraculoasa apari ie a lui Amon-Raţ lâng el, în timpul unei lupte decisive purtate cu hitti ii, în anul 1286 î.Ch.ă ţ

Având loc la fort rea a Kadesh din Liban, lupta a pus patru divizii aleă ţ faraonului Ramses al II-lea fa în fa cu for ele mobilizate de regele hittitţă ţă ţ Muwatallis din toate p r ile imperiului s u. Ea s-a sfârşit cu retragereaă ţ ă egiptenilor, fapt ce a oprit ofensiva egiptean spre nord, c tre Siria şiă ă Mesopotamia. De asemenea, a sec tuit resursele hitti ilor, l sându-i peă ţ ă aceştia sl bi i şi vulnerabili.ă ţ

Victoria hittit ar fi putut s fie mai hot râtoare, c ci aceştia fuseseră ă ă ă ă cât pe ce s -l captureze chiar pe faraon. Despre aceast b t lie nu s-auă ă ă ă g sit decât inscrip ii hittite par iale; dar Ramses, la întoarcerea în Egipt, aă ţ ţ g sit de cuviin s descrie am nun it miracolul sc p rii lui.ă ţă ă ă ţ ă ă

Inscrip iile sale de pe zidurile templului, înso ite de ilustra ii detaliateţ ţ ţ (Fig. 2), relateaz cum ajunseser armatele egiptene la Kadesh şi îşiă ă f cuser tab ra în sudul cet ii, preg tindu-se pentru lupt .ă ă ă ăţ ă ă

Apoi, Ramses a ordonat ca dou divizii s înainteze spre fort rea .ă ă ă ţă Atunci au ap rut carele hittite, ca de nic ieri, atacând de la spate diviziile ceă ă înaintau şi iscând debandad în taberele altor dou divizii.ă ă

În timp ce trupele egiptene începeau s fug , cuprinse de panic ,ă ă ă Ramses şi-a dat seama dintr-o dat c „Maiestatea Sa r m sese singur ,ă ă ă ă ă doar cu garda de corp"; iar, „când regele a privit în urma lui, a v zut c îiă ă t iau calea dou mii cinci sute de care" - nu ale sale, ci ale hitti ilor. P r sită ă ţ ă ă de ofi eri, de conduc torii de care şi de infanterişti, Ramses s-a întors spreţ ă zeul s u, reamintindu-i c se afla în situa ia aceea numai fiindc îiă ă ţ ă respectase ordinele:

Şi Maiestatea Sa a spus:„Acum ce fac, P rinte Amon?ăŞi-a uitat tat l fiul?ăAm f cut eu vreodat ceva f r tine?ă ă ă ăTot ce-am f cut sau n-am f cută ănu a fost potrivit poruncilor tale? "

Aducându-i aminte zeului egiptean c inamicul slujea al i zei, înă ţ continuare Ramses a întrebat: „Ce sunt aceşti asiatici pentru tine, o, Amon? Aceşti netrebnici care nu ştiu nimic de tine, o, Zeul meu?"

În timp ce Ramses continua s se roage la zeul s u Amon s -l salveze,ă ă ă c ci puterile zeului erau mai mari decât acelea ale mai multor „milioane deă solda i pedeştri, sute de mii de solda i cu care de lupt ", s-a întâmplat unţ ţ ă miracol: zeul a ap rut pe câmpul de lupt !ă ă

Amon a auzit când l-am chemat. Mi-a întins mâna şi m-am bucurat. A stat înapoia mea şi a strigat: „înainte! înainte!Ramses, iubit de Amon, cu tine sunt! "Urmând porunca zeului, Ramses s-a n pustit în trupele duşmane. Subă

influen a zeului, puterile hitti ilor au sl bit inexplicabil: „Mâinile le-au c zutţ ţ ă ă pe lâng trup, n-au mai putut s trag cu s ge ile, nici s ridice suli ele." Şiă ă ă ă ţ ă ţ strigau unii la al ii: „Acesta dintre noi nu e un muritor de rând: este un zeuţ puternic; faptele lui nu sunt ale unui om; are un zeu în m dulare." Şi astfel,ă f r împotrivire, ucigând duşmani în dreapta şi în stânga, Ramses a reuşită ă s scape.ă

Dup moartea lui Mutawallis, Egiptul şi regatul hittit au semnat ună tratat de pace, iar faraonul de la domnie a luat o prin es hittit ca so ieţ ă ă ţ

principal . Pacea era necesar fiindc nu numai hitti ii, ci şi egiptenii erauă ă ă ţ tot mai des ataca i de „popoarele m rii" - invadatori din Creta şi alte insuleţ ă greceşti. Aceştia şi-au fixat o pozi ie pe coasta mediteranean a Canaanului,ţ ă urmând s devin filistinii din Biblie; dar atacurile lor asupra Egiptului auă ă fost înfrânte de faraonul Ramses al III-lea, care a comemorat scenele de lupt pe pere ii templului (Fig. 3). Ramses al III-lea şi-a atribuit victoriileă ţ aderen ei stricte la „planurile Atot-Domnului, augustul meu tat divin,ţ ă Domnul Zeilor." Zeului s u Amon-Ra, a scris Ramses, îi revenea creditulă victoriilor: c ci „Amon-Ra i-a atacat, nimicindu-i."ă

Urma însângerat a r zboiului dus de om contra semenilor s i, înă ă ă slujba zeilor, ne duce acum înapoi în Mesopotamia - ara Dintre RâuriŢ (Eufratul şi Tigrul) - biblica ar a lui Shin'ar. Acolo, dup cum se relateaz înţ ă ă ă Facerea, 11, au ap rut primele oraşe ale tuturor timpurilor, cu cl diriă ă construite din c r mizi şi turnuri înalte pân la cer. Acolo a început istoriaă ă ă scris ; acolo a început preistoria, o dat cu aşez mintele Zeilor B trâni.ă ă ă ă

Este o poveste de demult, pe care o vom dep na curând. Dar,ă deocamdat , s ne întoarcem în Egipt, cu o mie de ani înaintea vremuriloră ă dramatice ale lui Ramses al II-lea. Pe-atunci, în îndep rtata Mesopotamie,ă tronul fusese ocupat de un tân r ambi ios. Se numea Sharru-Kin -ă ţ„Conduc torul cel Drept"; c r ile noastre numindu-l Sar-gon întâi. Acesta aă ă ţ construit o capital nou , numind-o Agade, şi a înfiin at regatul Akkad.ă ă ţ Limba akkadian , scrisa cu caractere cuneiforme, a fost mama tuturoră limbilor semite, dintre care înc se mai folosesc ebraica şi araba.ă

Domnind aproape pe toat perioada secolului al XXIV-lea î.Ch., Sargonă a atribuit lunga sa domnie (cincizeci şi patru de ani) pozi iei speciale pe careţ i-o acordaser Marii Zei, care îl f cuser „Str jer al lui Ishtar, Preot Uns al luiă ă ă ă ANU, P stor Mare şi Drept al lui ENLIL". Enlil, a scris Sargon, a fost cel „careă nu l sa pe nimeni s i se împotriveasc lui Sargon" şi care i-a dat lui Sargonă ă ă „regiunea de la Marea de Sud pân la Marea de Jos" (de la Mediterana până ă la Golful Persic). Din aceste motive, Sargon aducea regii captivi la „poarta casei lui Enlil", cu zgarde de câini la gât, de care erau legate frânghii.

Într-una din campaniile sale întreprinse peste mun ii Zagros, Sargon aţ cunoscut aceeaşi fapt zeiasc la care asistaser combatan ii de la Troia. Înă ă ă ţ timp ce „intra în ara lui Warahshi (...), când înainta în bezn (...), Ishtar aţ ă f cut o lumin s -i str luceasc ". Astfel, Sargon a putut „r zbi prină ă ă ă ă ă întuneric", ducându-şi trupele prin trec torile mun ilor pân în Luristanul deă ţ ă azi.

Dinastia akkadian întemeiat de Sargon a atins punctul culminantă ă sub nepotul lui, Naram-Sin („Pe care zeul Sin îl iubeşte"). Cuceririle sale, a scris Naram-Sim pe monumente, au fost posibile fiindc zeul îl înzestrase cuă o arm unic , „Arma Zeului", şi pentru c zeii ceilal i i-au acordată ă ă ţ consim mântul lor explicit - sau chiar l-au invitat - s intre în regiunile lor.ţă ă

Principala ofensiv a lui Naram-Sin s-a desf şurat spre nord-vest, iară ă cuceririle sale au inclus oraşul-stat Ebla, a c rui arhiv de t bli e de lut,ă ă ă ţ descoperit recent, a stârnit un mare interes ştiin ific: „Deşi de pe vremeaă ţ desp r irii omenirii nici unul dintre regi nu distrusese vreodat Armanul şiă ţ ă Ibla, zeul Nergal i-a deschis calea viteazului Naram-Sin şi i-a dat lui Armanul şi Ibla. De asemenea i-a mai d ruit Amanusul, Muntele Cedrilor, pân laă ă Marea de Sus."

La fel cum Naram-Sin şi-a putut atribui campaniile victorioase respect rii comenzilor zeilor, şi c derea sa a fost pus pe seama plec rii laă ă ă ă r zboi nesocotind cuvântul zeilor. Savan ii au reconstituit din fragmenteleă ţ mai multor versiuni un text care a fost intitulat „Legenda lui Naram-Sin". Vorbind la persoana întâi, Naram-Sin explic în aceast poveste de jale că ă ă necazurile lui au început atunci când zei a Ishtar „şi-a schimbat planul", iarţ zeii au binecuvântat „şapte regi, fra i, glorioşi şi nobili; trupele lor num rauţ ă trei sute şaizeci de mii de oameni". Venind din actualul Iran, aceştia au invadat inuturile muntoase din Gutium şi Elam, în estul Mesopotamiei,ţ amenin ând însuşi Akkadul. Naram-Sin i-a întrebat pe zei ce s fac ; i s-aţ ă ă spus s depun armele şi, în loc de a pleca la lupt , s se culce cu so ia luiă ă ă ă ţ (dar, din cine ştie ce motiv ascuns, s nu fac dragoste):ă ă

Zeii i-au r să puns:„ O, Naram-Sin, iat cuvântul nostru:ăAceast armat împotriva ta (...)ă ăLeag - i armele, într-un col le pune!ă ţ ţÎnfrâneaz - i cutezan a, acas stai!ă ţ ţ ăÎmpreun cu nevasta, în pat te culcă ădar nu care cumva cu dânsa s (...)ăAfar din ara ta, spre duşman, n-ai voie s te duci. "ă ţ ă

Dar Naram-Sin, anun ând c avea s se bazeze pe propriile lui arme,ţ ă ă s-a hot rât s atace inamicul, în ciuda sfatului zeilor. „Când a sosit primulă ă an, am trimis o sut dou zeci de mii de ostaşi, dar nici unul nu s-a întorsă ă viu", a m rturisit Naram-Sin, în inscrip ia sa. Al i lupt tori au fost anihila i înă ţ ţ ă ţ anul al doilea şi al treilea, iar Akkad c dea prad foametei şi mor ii. La ceaă ă ţ de-a patra aniversare a r zboiului neautorizat, Naram-Sin i-a cerut mareluiă zeu Ea s treac peste voin a lui Ishtar şi s aduc înaintea celorlal i zeiă ă ţ ă ă ţ cazul s u. Aceştia l-au sf tuit s se ab in de la continuarea luptelor,ă ă ă ţ ă fag duindu-i c „în zilele viitoare, Enlil va aduce pierzania asupra Fiiloră ă R ului," Akkad g sindu-şi sc parea.ă ă ă

Epoca de pace promis a durat cam trei secole, timp în care parteaă mai veche a Mesopotamiei, Sumerul, s-a impus din nou drept centru al domniei, iar cele mai vechi centre urbane ale lumii antice - Ur, Nippur, Lagash, Isin, Larsa - au început s înfloreasc din nou. Sumerul, sub regii dină ă Ur, a fost centrul unui imperiu care cuprindea tot Orientul Apropiat antic.

Dar, spre sfârşitul mileniului al treilea î.Ch. inutul a devenit arena unorţ concuren e de loialitate şi conflicte între armate; dup care, acea mareţ ă civiliza ie - prima civiliza ie uman cunoscut - a c zut victim uneiţ ţ ă ă ă ă catastrofe majore, de propor ii f r precedent.ţ ă ă

A fost un eveniment fatidic care, credem, se reg seşte în povestirileă biblice. Un eveniment a c rui amintire a d inuit mult timp, fiind comemorată ă şi deplâns în numeroase lamenta ii în versuri; acestea au oferit o descriereţ foarte pitoreasc a haosului şi a pustirii pr v lite peste marea vatr aă ă ă ă civiliza iei antice. A fost, declar textele mesopotamiene, o catastrof care aţ ă ă lovit Sumerul în urma unei decizii a marilor zei aşeza i la sfat.ţ

Sudul Mesopotamiei a avut nevoie de aproape un secol pentru a fi recolonizat, şi de înc un secol ca s -şi revin pe deplin dup anihilareaă ă ă ă divin . Între timp, centrul puterii mesopotamiene se mutase spre nord, laă Babilon. Acolo urma s se cl deasc un nou imperiu, proclamând un zeuă ă ă ambi ios, MARDUK, ca divinitate suprem .ţ ă

În jurul anului 1800 î.Ch., Hammurabi, rege renumit pentru codul s uă de legi, a urcat pe tronul Babilonului, începând s -i extind hotarele.ă ă Conform inscrip iei sale, zeii nu numai c i-au spus dac şi când s -şiţ ă ă ă lanseze campaniile militare, ci i-au şi condus literalmente armatele:

Prin puterea marilor zeiregele, iubit de zeul Marduk,a restabilit temeliile Sumerului şi ale Akkadului.La porunca lui Anu şicu Enlil înaintând în fruntea oştirii,cu puternicele for e pe care marii zei i le-au d ruit,ţ ănu se g sea potrivnic pentru armata din Emutbalăşi regele s u Rim-Sin (...).ă

Pentru a învinge şi al i duşmani, Marduk i-a dat lui Hammurabi oţ „arm puternic ", numit „Marea Putere a lui Marduk":ă ă ă

Cu Puternica Armăcu care Marduk şi-a proclamat victoriile,eroul Hammurabi a r pus în luptă ăarmatele din Eshnuna, Subartu şi Gutium (...).Cu „Marea Putere a lui Marduk"a înfrânt oștile din Sutium, Turukku, Kamu (...).Cu M rea a Putere pe care Anu şi Enlil i-o d duseră ţ ă ăşi-a învins to i duşmaniiţtocmai pân în ara Subartu.ă ţ

Dar, nu peste mult, Babilonul a trebuit s -şi împart puterea cu ună ă nou rival, ap rut la nord - Asiria, unde nu era proclamat zeu suprem Marduk,ă ci b rbosul ASHUR („Atoate-V z torul"). În timp ce Babilonul se ocupa deă ă ă p mânturile din sud şi est, asirienii şi-au extins st pânirea spre nord şi vest,ă ă pân în „ ara Libanului, pe rmurile întinsei M ri". Acelea erau inuturi dină ţ ţă ă ţ domeniile zeilor NINURTA şi ADAD, iar regii asirieni au observat c locuitoriiă îşi lansau campaniile la porunca explicit a acestor mari zei. Astfel, Tiglat-ă

Pileser I şi-a comemorat r zboaiele, în secolul al XXII-lea î.Ch. cuă urm toarele cuvinte:ă

Tiglat-Pileser, regele legiuit, rege al lumii, rege al Asiriei, rege al tuturor celor patru regiuni ale P mântului;ă

Curajosul erou care e c l uzit de poruncile d t toare de încredere aleă ă ă ă lui Ashur şi Ninurta, marii zei, st pânii lui, astfel r sturnându-şi duşmaniiă ă (...).

La porunca domnului meu Ashur, mâna mea a cucerit de dincolo de Râul Zab de jos pân la Marea de Sud care se afl la apus. De trei ori amă ă m rş luit împotriva rilor Nairi (...). Am pus s se plece la picioarele meleă ă ţă ă treizeci de regi din rile Nairi. Am luat ostatici de la ei, am primit tribut caiţă înv a i la jug (...).ăţ ţ

La porunca lui Anu şi Adad, marii zei, st pânii mei, m-am dus în mun iiă ţ Libanului; am t iat bârne de cedru pentru templele lui Anu şi Adad.ă

Preluând titlul de „rege al lumii, rege al tuturor celor patru regiuni ale P mântului", regii asirieni sfidau direct Babilonul, c ci acesta cuprindeaă ă vechea regiune a Sumerului şi a Akkadului. Pentru a-şi justifica preten iile, aţ trebuit ca regii asirieni s preia comanda vechilor oraşe unde îşi avuseseră ă c minele pe vremuri Marii Zei; dar drumul spre aceste locuri era blocat deă Babilon. Fapta s-a realizat în secolul al IX-lea î.Ch. de c tre Shalmaneser ală III-lea; acesta a spus în inscrip iile lui urm toarele:ţ ă

Am pornit spre Akkad s r zbun (...) şi s aduc înfrângere (...) amă ă ă intrat în Kutha, Babilon şi Borsippa.

Am adus jertfe zeilor din sacrele oraşe ale Akkadului. Am coborât în aval spre Chaldeea şi am primit tribut de la to i regii chaldeeni (...).ţ

În vremea aceea, Ashur, marele domn (...) mi-a dat sceptru, toiag (...) şi toate cele de trebuin pentru a cârmui poporul.ţă

Tot ce f ceam era potrivit poruncilor de încredere primite de la Ashur,ă marele domn, domnul meu care m iubeşte.ă

Descriindu-şi feluritele campanii militare, Shalmaneser a afirmat că victoriile sale s-au realizat cu arme d ruite de doi zei: „Am luptat cuă Puternica For pe care Ashur, domnul meu, mi-o d duse; şi cu puterniceleţă ă arme pe care Nergal, conduc torul meu, mi le d ruise." Arma lui Ashur aă ă fost descris ca având o „str lucire însp imânt toare", într-un r zboi cuă ă ă ă ă Adini, inamicii au fugit v zând „înfior toarea Str lucire a lui Ashur; i-aă ă ă copleşit."

Când Babilonul, dup mai multe fapte sfid toare, a fost pr dat deă ă ă regele asirian Sennacherib (în anul 689 î.Ch.), pr buşirea sa a fost posibilă ă fiindc propriul lui zeu, Marduk, s-a sup rat pe rege şi pe popor, hot rând că ă ă ă „şaptezeci de ani va fi m sura pustiirii" - exact cum, ulterior, Dumnezeul luiă Israel avea s decreteze pentru Ierusalim. O dat cu subjugarea întregiiă ă Mesopotamii, Sennacherib a putut prelua râvnitul titlu de „Rege al Sumerului şi al Akkadului".

În inscrip iile sale, Sennacherib a descris de asemenea campaniileţ militare de pe coastele Mediteranei, ducând la lupte cu egiptenii în poarta

peninsulei Sinai. Lista oraşelor cucerite de el seam n cu un capitol dină ă Vechiul Testament - Sidon, Tyr, Byblos, Akko, Ashdod, Ashkalon - „cet iăţ puternice", pe care Sennacherib le-a „covârşit" cu ajutorul „înfricoş toareiă Str luciri, arma lui Ashur, domnul meu". Basoreliefurile care ilustrează ă campaniile sale (ca acela ce prezint asediul cet ii Lachish, Fig. 4) îi arată ăţ ă pe atacan i folosind împotriva duşmanilor proiectile asem n toare unorţ ă ă rachete. În oraşele cucerite, Sennacherib a „ucis demnitarii şi patricienii (...) şi le-am spânzurat leşurile de stâlpi în jurul cet ii; pe cet enii de rând i-amăţ ăţ considerat prizonieri de r zboi."ă

Un artefact cunoscut ca Prisma lui Sennacherib a conservat o inscrip ie istoric în care se face referire la subjugarea Iudeei şi la ataculţ ă asupra Ierusalimului. Conflictul lui Sennacherib cu regele Iezechia a pornit de la faptul c acesta îl luase în captivitate pe Padi, regele oraşului filistină Ekron, „care era credincios jur mântului s u solemn f cut zeului Ashur".ă ă ă

„Cât despre Iezechia, iudeul," a scris Sennacherib, „care nu s-a supus jugului meu, am asediat patruzeci şi şase dintre cet ile sale puternice,ăţ fort re ele împrejmuite cu ziduri şi nenum rate sate din vecin tate (...) Peă ţ ă ă Iezechia însuşi l-am capturat în Ierusalim, reşedin a sa regal ; ca pe oţ ă pas re în colivie l-am înconjurat cu p mânt (...). Oraşele lui, pe care le-amă ă jefuit, le-am rupt de p mânturile sale şi i le-am dat lui Mitinti, regele dină Ashdod; lui Padi, regele din Ekron; şi lui Sillibel, regele din Gaza. Astfel i-am împu inat ara."ţ ţ

Asediul Ierusalimului prezint mai multe aspecte interesante. El nu aă avut nici o cauz direct , ci numai una indirect : re inerea for at acolo aă ă ă ţ ţ ă regelui loial din Ekron. „Înfricoş toarea Str lucire, arma lui Ashur", care eraă ă

folosit pentru „a r pune oraşele fortificate" din Fenicia şi Filistia, nu a fostă ă folosit contra Ierusalimului. Iar tradi ionala încheiere a inscrip iilor - „amă ţ ţ luptat cu ei şi le-am adus înfrângerea" - lipseşte în cazul Ierusalimului; Sennacherib nu a f cut decât s reduc întinderea Iudeei, dând zonele saleă ă ă m rginaşe regilor învecina i.ă ţ

Mai mult, obişnuita afirma ie c un inut sau un oraş a fost atacat laţ ă ţ „poruncile de încredere" ale zeului Ashur este absent şi ea în cazulă Ierusalimului; ne întreb m dac nu cumva toate acestea înseamn c ataculă ă ă ă asupra oraşului a fost neautorizat - un capriciu al lui Sennacherib însuşi, dar nu cu voia zeului s u?ă

Aceast incitant posibilitate devine o probabilitate conving toareă ă ă când citim cealalt variant a povestirii - c ci exist şi o versiuneă ă ă ă complementar , în Vechiul Testament.ă

În timp ce Sennacherib ascundea sub o poleial înşel toare eşecul s uă ă ă de a captura Ierusalimul, povestea din Cartea a Doua a Regilor, capitolele 18 şi 19 ofer relatarea complet . Din descrierea biblic , afl m că ă ă ă ă „în anul al paisprezecelea al regelui Iezechia a pornit Sennacherib, regele Asiriei, împotriva tuturor cet ilor înt rite ale regatului Iudeea şi le-aăţ ă cuprins". Apoi, a trimis doi generali cu o armat numeroas la Ierusalim,ă ă capitala rii. Dar, în loc de a lua cu asalt oraşul, generalul asirian Rab-ţăShakeh a început un schimb verbal cu liderii oraşului - un schimb pe care a insistat s -l fac în ebraic , pentru ca toat popula ia s -l în eleag .ă ă ă ă ţ ă ţ ă

Ce a avut de spus generalul asirian, care merita s fie ştiut deă popula ie? Dup cum scrie clar în textul biblic, schimburile de cuvinteţ ă priveau chestiunea dac invazia asirian a Iudeei era autorizat de Domnulă ă ă Iahve!

„Şi Rab-Shakeh le-a vorbit aşa: Spune i-i lui Iezechia: Aşa zice mareleţ rege, regele Asiriei: Ce însemneaz n dejdă ă ea aceasta pe care o ai? "

Şi dac îmi spune i:ă ţ„În Domnul Dumnezeul nostru, Iahve, ne-am pus n dejdea" (...)ăŞi crezi tu c m-am îndreptat eu spre locul acesta, ca s -l pustiesc,ă ăf r voia Domnului?ă ăNu! Ci Domnul Iahve mi-a poruncit:„Porneşte împotriva acestei ri şi o pustieşte!"ţă

Cu cât insistau mai mult miniştrii regelui Iezechia, stând pe zidurile oraşului, ca Rab-Shakeh s înceteze rostirea acestor neadev ruri în ebraică ă ă şi s -şi transmit mesajul în limba diplomatic a epocii, arameica, cu atât seă ă ă apropia mai mult Rab-Shakeh de ziduri, strigându-şi cuvintele în ebraic ,ă spre a le auzi toat lumea. Curând, a început s le adreseze emisarilor luiă ă Iezechia expresii obscene: apoi, l-a înjosit pe rege însuşi. Dus de propria sa retoric , Rab-Shakeh a renun at la preten iile c avea permisiunea lui Iahveă ţ ţ ă de a ataca Ierusalimul şi a început s -l umileasc pân şi pe însuşiă ă ă Dumnezeu.

Când lui Iezechia i s-a spus despre blasfemie, acesta „şi-a sfâşiat veşmintele, s-a înveşmântat în pânz de sac şi a intrat în Casa lui Iahveă (...)." Şi i-a trimis vorb Profetului Isaia, spunând: „Zi de strâmtorare şi deă certare şi de ruşine este ziua de azi (...) Poate Domnul Dumnezeul t u aă

auzit toate vorbele lui Rab-Shakeh, pe care l-a trimis st pânul lui, regeleă Asiriei, ca s -l defaime pe Dumnezeul cel Viu." Iar cuvântul Domnuluiă Dumnezeu Iahve a sosit prin mijlocirea profetului Isaia: „Pentru aceasta aşa rosteşte Domnul c tre regele Asiriei (...). Pe drumul pe care a venit s seă ă întoarc şi s nu p trund în cetatea aceasta (...), c ci eu voi ocroti cetateaă ă ă ă ă aceasta şi o voi mântui (...)."

Şi a fost c chiar în noaptea aceeaăîngerul Domnului a ieşitşi a lovit în tab ra asirienilorăo sut şi optzeci şi cinci de mii de inşi;ăiar, când s-au sculat diminea a,ţto i erau leşuri f r via .ţ ă ă ţăAtunci Sennacherib, regele Asiriei,a plecat şi s-a întors şi a r mas în Ninive.ă

Conform Vechiului Testament, dup ce Sennacherib s-a întors laă Ninive, „pe când el se închina în templul zeului s u Nisroch, fiii s iă ă Adrammelech şi Sharezzer l-au ucis cu sabia, apoi au fugit în inutul Ararat.ţ Iar în locul s u a ajuns rege Esarhaddon, fiul lui." Documentele asirieneă confirm afirma ia biblic : Sennacherib a fost într-adev r asasinat astfel, iară ţ ă ă fiul s u mai mic, Esarhaddon, a urcat pe tron dup elă ă .

O inscrip ie a lui Esarhaddon, cunoscut ca Prisma B, descrie maiţ ă complet împrejur rile. La porunca marilor zei, Sennacherib îşi proclamaseă public fiul mai mic ca succesor. „I-a chemat laolalt pe locuitorii din Asiria,ă tineri şi b trâni, şi i-a f cut pe fra ii mei, progenitura de parte b rb teasc aă ă ţ ă ă ă tat lui meu, s depun un jur mânt solemn în prezen a zeilor Asiriei (...) înă ă ă ă ţ scopul de a-mi asigura succesiunea." Apoi, fra ii şi-au c lcat jur mântul,ţ ă ă ucigându-l pe Sennacherib şi c utând s -l omoare şi pe Esarhaddon. Dar zeiiă ă l-au r pit „şi m-au pus s stau într-o ascunz toare (...), ocrotindu-m pentruă ă ă ă domnie."

Dup o perioad de fr mânt ri, Esarhaddon a primit „o porunc deă ă ă ă ă încredere din partea zeilor: «Du-te, nu mai amâna! Te vom înso i!»"ţ

Zeitatea delegat s -l întov r şeasc pe Esarhaddon a fost Ishtar. Înă ă ă ă ă timp ce for ele fra ilor s i ieşeau din Ninive, pentru a-i st vili atacul asupraţ ţ ă ă capitalei, „Ishtar, Doamna B t liilor, care dorea ca eu s -i fiu mare preot,ă ă ă mi-a stat al turi. Le-a rupt arcurile, le-a împr ştiat armata ordonat ." O dată ă ă ă ce trupele ninivite s-au dezorganizat, Ishtar li s-a adresat în numele lui Esarhaddon. „La m rea a ei porunc , au venit în mas la mine şi s-auă ţ ă ă rânduit în urma mea," a scris Esarhaddon, „şi m-au recunoscut ca rege al lor."

Atât Esarhaddon, cât şi fiul şi succesorul lui, Ashurbanipal, au încercat s înainteze spre Egipt şi amândoi au folosit în lupte Arme ale Str lucirii.ă ă „Însp imânt toarea Str lucire a lui Ashur," a scris Ashurbanipal, „l-a orbit peă ă ă Faraon, astfel încât a înnebunit."

Alte inscrip ii ale lui Ashurbanipal sugereaz c aceast arm , careţ ă ă ă ă r spândea o lumin intens , orbitoare, era purtat de zei la echipamentulă ă ă ă capului. Într-un caz, inamicul „a fost orbit de str lucirea dinspre capulă

zeului", în altul, „Ishtar, care s l şluieşte în Arbela, înveşmântat în Focă ă ă Divin şi purtând Coiful Radiant, a dezl n uit ploaie de fl c ri asupra Arabiei."ă ţ ă ă

Vechiul Testament se refer şi el la o asemenea Arm a Str lucirii careă ă ă putea orbi. Atunci când îngerii (în sens literal, emisarii) lui Dumnezeu au venit la Sodoma, înainte de distrugerea ei, popula ia a încercat s spargţ ă ă uşa unei case în care se odihneau. Atunci, îngerii „au lovit oamenii de la intrarea casei cu orbire (...) şi ei n-au mai putut g si uşa."ă

Pe m sur ce Asiria dobândea suprema ia, întinzându-şi st pânireaă ă ţ ă chiar şi peste Egiptul Inferior, regii ei, cu cuvintele lui Dumnezeu rostite prin intermediul Profetului Isaia, au uitat c nu erau decât un instrument ală Domnului: „Stai, Asirie, bici al mâniei mele! Furia mea este varga din mâinile lor; împotriva neamurilor necredincioase îi trimit; asupra oamenilor care mi-au înc lcat voin a îi asmut." Dar regii asirieni au trecut dincolo deă ţ simpla pedeaps : „Mai degrab , în inim are dorin a de a nimici şi de aă ă ă ţ şterge de pe lume nu pu ine neamuri." Acest lucru dep şea dorin a luiţ ă ţ Dumnezeu; prin urmare, Domnul Iahve a anun at: „îi voi cere s dea seamţ ă ă regelui Asiriei, s dea seam de roadele crescândei trufii din inima lui."ă ă

Profe iile biblice care preziceau c derea Asiriei s-au adeverit: cândţ ă cotropitorilor de la nord şi est li s-au al turat babilonienii rebeli din sud,ă Ashur, capitala religioas , a c zut în anul 614 î.Ch., iar Ninive, capitalaă ă regal , a fost capturat şi jefuit peste doi ani. Marea Asirie nu mai era.ă ă ă

Dezintegrarea imperiului asirian a fost folosit de regii vasali din Egiptă şi Babilonia ca ocazie pentru a încerca restaura ia propriilor lor hegemonii.ţ P mânturile dintre regatele lor au redevenit prad de mare pre , iară ă ţ egiptenii, sub Faraonul Necho, s-au gr bit s le invadeze.ă ă

În Babilonia, Nabucodonosor al II-lea - dup cum consemnează ă inscrip iile - a primit ordin de la zeul Marduk s porneasc spre vest cuţ ă ă armata. Expedi ia a fost posibil fiindc „alt zeu", cel care de inuse ini ialţ ă ă ţ ţ suveranitatea asupra regiunii, „nu mai dorea ara cedrilor"; iar acum „oţ st pânea şi o jefuia un duşman str in".ă ă

La Ierusalim, cuvântul Domnului Iahve, transmis prin intermediul profetului s u Ieremia, spunea s se al ture Babilonului, c ci Iahve -ă ă ă ă numindu-l pe Nabucodonosor „servitorul meu" - hot râse s -l fac pe regeleă ă ă babilonian instrumentul mâniei Lui contra zeilor egipteni:

Astfel gr it-a Iahve, Domnul Dumnezeu, Domnul lui Israel:ă„Într-adev r voi trimite şi-l voi aduce pe Nabucodonosor, servitorulă

meu (...).Şi va lovi ara Egiptului,ţşi va pl ti cu moarte pentru moarte,ăşi cu captivitate pentru captivitate,şi cu spad pentru spad .ă ăŞi voi aprinde un foc în casa zeilor Egiptului,şi-i va arde (...).Iar el va d râma obeliscurile din Heliopolis,ăcel care e în ara Egiptului;ţCasele zeilor din Egipt vor arde în fl c ri. "ă ă

În decursul acestei campanii, Iahve a anun at c şi Ierusalimul avea sţ ă ă fie pedepsit pentru p catele locuitorilor s i, care începuser s-o adore peă ă ă „Regina Cerului" şi pe zeii Egiptului: „A mea mânie şi furia mea se vor rev rsa asupra acestui loc (...) şi va arde şi nu se va ostoi (...). În oraşulă asupra c ruia numele meu a fost chemat, osânda o voi începe." Aşa se faceă c , în anul 586 î.Ch., „Nebuzaraddan, c petenia g rzii regelui din Babilon, aă ă ă intrat în Ierusalim; şi a ars Casa lui Iahve, şi casa regelui, şi toate casele din Ierusalim (...) şi toate zidurile din jurul Ierusalimului au fost d râmate deă armata chaldeenilor." Acest pr p d îns avea s dureze doar şaptezeci deă ă ă ă ani, a f g duit Iahve.ă ă

Regele care urma s îndeplineasc promisiunea şi s fac posibilă ă ă ă ă recl direa Templului din Ierusalim a fost Cyrus. Despre str moşii lui,ă ă vorbitori ai unei limbi indo-europene, se crede c au migrat c tre sud,ă ă dinspre zona M rii Caspice în provincia Anshan, pe coasta r s ritean aă ă ă ă Golfului Persic. Acolo, Hakham-Anish („Omul în elept"), conduc torulţ ă migratorilor, a pus bazele unei dinastii pe care o numim Achaemenid; urmaşii lui - Cyrus, Darius, Xerxes - au f cut istorie ca lideri ai viitoruluiă Imperiu Persan.

Când Cyrus a urcat pe tronul din Anshan, în anul 549 î.Ch., ara lui eraţ o provincie îndep rtat a Elamului şi a Mediei. În Babilon, pe-atunci centrulă ă puterii, domnia îi apar inea lui Nabunaid, care a devenit rege în cele maiţ neobişnuite împrejur ri: el nu a fost ales, ca de obicei, de zeul Marduk, ci caă urmare a unui pact unic între o înalt Preoteas (mama lui Nabunaid) şi zeulă ă Sin. O t bli par ial deteriorat con ine condamnarea final a lui Nabunaid;ă ţă ţ ă ţ ă „A în l at o statuie eretic pe un soclu (...) i-a dat numele «zeul Sin» (...) Laă ţ ă vremea cuvenit a S rb torii de Anul Nou, a sf tuit s nu se in petreceriă ă ă ă ă ţ ă (...). A amestecat riturile şi a tulburat obiceiurile."

În timp ce Cyrus era ocupat s se lupte cu grecii din Asia Mic , Mardukă ă - c utând s -şi restabileasc pozi ia de zeu na ional al Babilonului - „aă ă ă ţ ţ cercetat şi a privit prin ri, c utând un cârmuitor cinstit, doritor s fieţă ă ă condus. Şi a strigat numele lui Cyrus, Regele Anshanului, şi i-a pronun atţ numele spre a fi conduc tor al tuturor p mânturilor."ă ă

Dup ce primele fapte ale lui Cyrus s-au dovedit a fi în acord cuă dorin ele zeului, Marduk „i-a ordonat s porneasc împotriva propriului s uţ ă ă ă oraş, Babilonul. L-a pus s mearg pe drumul spre Babilon, p şindu-i al turiă ă ă ă ca un adev rat prieten." Astfel, înso it literalmente de zeul babilonian, Cyrusă ţ a putut cuceri Babilonul f r v rsare de sânge, într-o zi, echivalent cu dataă ă ă ă de 20 martie a anului 538 î.Ch., Cyrus „a inut mâinile lui ţ Bel [Domnul] Marduk" în împrejmuirea sacr din Babilon. De Anul Nou, fiul s u,ă ă Cambyses, a oficiat festivalul restabilit, onorându-l pe Marduk.

Cyrus le-a l sat urmaşilor s i un imperiu care cuprindea toateă ă împ r iile şi regatele anterioare, cu excep ia unuia singur. Sumer, Akkad,ă ăţ ţ Babilon şi Asiria, în Mesopotamia; Elam şi Media, la est; inuturile din nord;ţ regiunile hittite şi greceşti din Asia Mic ; Fenicia, Canaanul şi Filistia - toateă se aflau acum sub puterea unui singur rege suveran şi a unui singur zeu suprem, Ahura-Mazda, Zeul Adev rului şi al Luminii. În Persia antic , el eraă ă reprezentat (Fig. 5a) ca o divinitate cu barb , zburând pe cer în interiorulă unui Disc înaripat - foarte asem n tor cu imaginea asirienilor despre zeul loră ă suprem, Ashur (Fig. 5b).

La moartea lui Cyrus, în anul 529 î.Ch., singura ar ce r m seseţ ă ă ă independent , cu zeii s i independen i, era Egiptul. Patru ani mai târziu, fiulă ă ţ şi succesorul lui, Cambyses, şi-a condus trupele pe coasta mediteranean aă peninsulei Sinai, învingându-i pe egipteni la Pelusium; peste câteva luni, el a intrat în Memphis, capitala regal a Egiptului, proclamându-se Faraon.ă

În pofida victoriei, Cambyses a avut grij s se ab in de la a-şi folosiă ă ţ ă în inscrip iile egiptene obişnuita formul introductiv „marele zeu, Ahura-ţ ă ăMazda, m-a ales".

Egiptul, a recunoscut el, nu intra în domeniile acestui zeu. Din respect pentru zeii independen i ai Egiptului, Cambyses s-a prosternat în fa aţ ţ statuilor lor, acceptându-le st pânirea, în schimb, preo ii egipteni i-auă ţ legitimat domnia peste Egipt, acordându-i titlul de „Progenitur a lui Ra".ă

Lumea antic era acum unit sub un singur rege, ales de „marele zeuă ă al adev rului şi al luminii" şi acceptat de zeii Egiptului. Nici oamenii şi niciă zeii nu mai aveau motive s se r zboiasc între ei. Pace pe P mânt!ă ă ă ă

Dar pacea nu a reuşit s dureze. Dincolo de Marea Mediteran ,ă ă grecilor le creşteau bog iile, puterea şi ambi iile. Asia Mic , Marea Egee şiăţ ţ ă Mediteran de Est cunoşteau ciocniri tot mai multe, atât locale, cât şiă interna ionale, în anul 490 î.Ch., Darius I a încercat s invadeze Grecia şi aţ ă fost învins la Maraton; nou ani mai târziu,ă

Xerxes I a fost înfrânt la Salamina. Peste un secol şi jum tate,ă Alexandru Macedon a traversat marea din Europa pentru a lansa o campanie de cucerire care a v rsat sânge omenesc pe toate p mânturileă ă str vechi, pân în India.ă ă

Oare şi el îndeplinea o „porunc de încredere" a zeilor? Dimpotriv .ă ă Dând crezare unei legende care spunea c tat l lui era un zeu egiptean,ă ă Alexandru a mers mai întâi în Egipt, pentru a auzi de la oracolul zeului confirmarea originilor sale semidivine. Dar oracolul i-a mai prezis şi moartea prematur , iar c l toriile şi cuceririle lui Alexandru au fost în continuareă ă ă motivate de c utarea Apei Vii, pentru a o bea şi a-şi evita soarta.În pofidaă tuturor carnagiilor, el a murit tân r şi în putere. Şi de-atunci, R zboaieleă ă Oamenilor au r mas numai ale oamenilor.ă

2 . CONFLICTUL DINTRE HORUS ŞI SETH

S fi fost oare un trist comentariu asupra istoriei r zboaielor faptul că ă ă mesianicii essenieni au imaginat R zboiul Final al Oamenilor ca pe o lupt înă ă care Adunarea Celor Divini se al tura Congrega iei Muritorilor, iar „strig teleă ţ ă de r zboi ale zeilor şi ale oamenilor" se amestecau pe câmpul de lupt ?ă ă

Câtuşi de pu in. Ceea ce a avut în vedere „R zboiul Fiilor Luminiiţ ă contra Fiilor întunericului" nu era decât c r zboaiele omeneşti aveau s seă ă ă încheie la fel cum începuser : cu zeii şi oamenii luptând al turi.ă ă

Oricât ar p rea de incredibil, exist un document care descrie primulă ă r zboi în care zeii au implicat oameni muritori. Este o inscrip ie de peă ţ zidurile marelui templu de la Edfu, un vechi oraş sfânt egiptean, închinat zeului Horus. Acolo, sus ine tradi ia egiptean , Horus a înfiin at o topitorieţ ţ ă ţ de „fier divin" unde, într-o îngr ditur special , îşi inea uriaşul Disc înaripată ă ă ţ care putea zbura pe cer. „Când uşile topitoriei se deschid", declara un text

egiptean, „Discul se înal ": ţă .Inscrip ia (Fig. 6), remarcabil prin precizia ei geografic , începe cu oţ ă ă

dat exact - nu din calendarul oamenilor, ci din cel al zeilor. Ea se refer laă ă ă evenimente de pe vremea când zeii înşişi - cu mult timp înaintea faraonilor - au domnit peste Egipt:

În anul 363, Maiestatea Sa, Ra, Cel Sfânt, Şoimul Orizontului, Nemuritorul Care Veşnic Tr ieşte, se afla în ara Khenn. Era înso it deă ţ ţ r zboinicii lui, c ci duşmanii conspiraser împotriva domnului lor în districtulă ă ă care, din ziua aceea, a fost numit Ua-Ua.

Ra s-a dus acolo cu barca lui, împreun cu tovar şii s i. A acostat înă ă ă districtul Locului de Tron al lui Horus, în partea apusean a acestuia, laă r s rit de Casa lui Khen-nu, cel care a fost numit de-atunci încoace Regatulă ă Khenu.

Horus, M sur torul înaripat, a venit la barca lui Ra. I-a spusă ă înaintaşului s u: „ O, Şoim al Orizontului, am v zut duşmanii conspirândă ă contra Domniei tale, pentru a lua ei Coroana Luminoas ."ă

În câteva cuvinte, str vechiul scrib a reuşit s schi eze fundalul şi să ă ţ ă descrie decorul neobişnuitului r zboi care urma s se desf şoare. În elegemă ă ă ţ imediat c luptele au fost provocate de conspira ia anumitor „duşmani" aiă ţ zeilor Ra şi Horus, pentru a pune mâna pe „Corona Luminoas a Domniei".ă Acest lucru, evident, nu l-ar fi putut face decât alt zeu sau al i zei. Pentru aţ preîntâmpina conspira ia, Ra - „înso it de r zboinicii lui" - a plecat cu barcaţ ţ ă într-un district unde Horus îşi instalase cartierul general.

„Barca" lui Ra, aşa cum e cunoscut din multe alte texte, era oă Ambarca iune Celest cu care Ra se putea în l a pân în cele maiţ ă ă ţ ă îndep rtate ceruri. În aceast situa ie, Ra a folosit-o pentru a acosta departeă ă ţ de orice ap , „în partea apusean " a districtului Ua-Ua. Acolo, s-a oprit la estă ă de „Locul de Tron" al lui Horus. Iar Horus a ieşit s -şi primeasc înaintaşul şiă ă l-a anun at c „duşmanii" îşi adunau for ele.ţ ă ţ

Atunci Ra, Cel Sfânt, Şoimul Orizontului, i-a spus lui Horus, M sur torul înaripat: „Înalt ml di a lui Ra, urmaşul meu: du-te repede,ă ă ă ă ţă doboar duşmanul pe care l-ai v zut. "ă ă

Instruit astfel, Horus a pornit cu Discul înaripat, ca s caute din ceră inamicul:

Aşadar Horus, M sur torul înaripat, a zburat spre orizont cu Disculă ă înaripat al lui Ra; de aceea, începând din acea zi, el a fost numit „Mare Zeu, Domn al Cerurilor. "

Din cer, zburând cu Discul înaripat, Horus a z rit for ele inamice şi aă ţ dezl n uit asupra lor o „furtun " care nu se putea nici vedea, nici auzi, şiă ţ ă totuşi omora pe loc:

În t ria cerurilor, din Discul înaripat, a v zut duşmanii şi a venit spreă ă ei din spate. Din partea anterioar a dat drumul peste ei unei Furtuni peă care nici cu ochii n-o vedeau, nici cu urechile nu o auzeau. Tuturor le-a adus moartea, într-o clipit ; nici o f ptur nu a mai sc pat cu via .ă ă ă ă ţă

Dup aceea, Horus a zburat înapoi la barca lui Ra, cu Discul înaripată „care str lucea în multe culori", şi şi-a auzit victoria anun at oficial deă ţ ă Thoth, zeul meşteşugurilor vr jitoreşti:ă

Apoi Horus, M sur torul înaripat, a reap rut cu Discul înaripat, careă ă ă str lucea în multe culori; şi s-a întors la barca lui Ra, Şoimul Orizontului.ă

Iar Thoth a spus: „ O, Domn al zeilor! M sur torul înaripat s-a întorsă ă cu marele Disc înaripat, str lucind în multe culori (...). "ă

Prin urmare, din acea zi a fost numit „M sur torul înaripat". Şi după ă ă Horus, M sur torul înaripat, au numit oraşul lui Hut „Behutet", de atunciă ă încoace.

În Egiptul Superior a avut loc prima lupt , descris mai sus, întreă ă Horus şi „duşmani". Heinrich Brugsch, cel care a publicat primul textul inscrip iei, în 1870 ţ (Die Sage von der geßügten Sonnenscheibe), a sugerat c ara lui Khenn" era Nubia, iar Horus v zuse inamicii la Syeneă Ţ ă (ast zi Aswan). Studii mai recente, ca ă Egypt in Nubia de Walter B. Emery, confirm c Ta-Khenn era Nubia, iar Ua-Ua era denumirea zonei saleă ă nordice, regiunea dintre prima şi a doua cataract a Nilului. (Partea de sud aă Nubiei se numea Kush.) Aceste identific ri par valabile, întrucât oraşulă Behutet, care i-a fost acordat lui Horus ca premiu pentru prima victorie, era chiar localitatea Edfu, consacrat lui Horus de-atunci şi pân în zileleă ă noastre.

Tradi iile afirm c Edfu a fost locul unde Horus a înfiin at o topitorieţ ă ă ţ divin de metale, în care se f ureau arme unice, din „fier divin". Tot acolo,ă ă Horus a instruit o armat de ă mesniu - „Oameni de Metal". Aceştia au fost reprezenta i pe pere ii templului din Edfu ca având capetele rase, o tunicţ ţ ă scurt cu guler jos şi arme în ambele mâini. O descriere a armeiă

neidentificate, în form de harpon, ă era inclus în termenii hieroglificiă „fier divin" şi „oameni de metal".

Mesniu au fost, conform tradi iilor egiptene, primii oameni înarma iţ ţ vreodat de zei cu arme f cute din metal. De asemenea, dup cum vomă ă ă în elege curând din desf şurarea povestirii, ei au fost primii oameni înrola iţ ă ţ de un zeu pentru a lupta în r zboaiele dintre zei.ă

Întrucât zona aflat între Aswan şi Edfu era acum asigurat cuă ă str şnicie, iar oamenii-lupt tori înarma i şi instrui i, zeii s-au declarat gataă ă ţ ţ s porneasc spre nord, c tre vatra Egiptului. Se pare c victoriile ini iale auă ă ă ă ţ înt rit de asemenea alian a zeilor, c ci ni se spune c grupului i se al turaseă ţ ă ă ă şi zei a asiatic Ishtar (pe care textul egiptean o pomeneşte cu numele eiţ ă canaaneian, Ashtoreth). Plutind pe cer, Horus i-a strigat lui Ra s cercetezeă p mânturile de jos:ă

Iar Horus a spus: „Înainteaz , o, Ra! ăCaut duşmanii care umbl pe jos, pe p mânt! "ă ă ăAtunci Ra, Cel Sfânt, a înaintat; iar Ashtoreth era cu el. Şi s-au uitat dup duşmani pe p mânt;ă ă dar fiecare dintre aceştia era ascuns.

Întrucât duşmanii de la sol erau ascunşi vederii, lui Ra i-a venit o idee: „Şi Ra le-a spus zeilor ce-l înso eau: «Haide i s ne cârmim corabia spreţ ţ ă ap , c ci duşmanul se ascunde pe p mânt.» Şi din acea zi încoace au numită ă ă apele «Apele C l torite»." Dac Ra putea folosi capacit ile amfibii aleă ă ă ăţ vehiculului s u, Horus avea nevoie de o corabie care s pluteasc pe ap .ă ă ă ă Prin urmare, i-au dat o barc , „şi de-atunci şi pân acum au numit-o Mak-Aă ă (Marele Protector)."

Imediat dup aceea, a avut loc prima lupt în care au participată ă oameni muritori:

Dar şi duşmanii s-au dus pe ap , pref cându-se în crocodili şiă ă hipopotami, şi au lovit barca lui Ra, Şoimul Orizontului (...).

Atunci Horus, M sur torul înaripat, a venit cu ajutoarele sale, careă ă slujeau de r zboinici, fiecare chemat pe nume, cu Fierul Divin şi un lan înă ţ mâini, şi i-au b tut pe crocodili şi pe hipopotami.ă

Şi au scos din ap şase sute cincizeci şi unu de duşmani în acel loc; i-ăau ucis în preajma cet ii.ăţ

Iar Ra, Şoimul Orizontului, i-a spus lui Horus, M sur torul înaripat: „Fieă ă ca acest loc s fie cunoscut ca locul unde s-a consacrat a ta victorie înă inuturile de sud. "ţ

Dup biruirea duşmanilor din cer, de pe uscat şi de pe ap , victoria luiă ă Horus p rea complet ; iar Thoth a chemat la s rb torire:ă ă ă ă

Atunci spusu-le-a Thoth celorlal i zei: ţ„ O, Zei din Ceruri, s se bucure inimile voastre! ăO, Zei de pe P mânt, s se bucure inimile voastre! ă ăTân rul Horus a adus pacea, dup ce a izbutit ă ăs fac fapte miraculoase în aceast campanie. "ă ă ăCu acea ocazie, Discul înaripat a fost adoptat ca emblem aă

victoriosului Horus:Din ziua aceea, exist emblemele de metal ale lui Horus. Horus e celă

care şi-a f cut emblem din Discul înaripat, punându-l pe partea de dinainteă ă a b rcii lui Ra. Pe zei a de la miaz noapte şi zei a de la miaz zi, înf işateă ţ ă ţ ă ăţ ca doi şerpi, le-a aşezat al turi.ă

Iar Horus st tea în spatele emblemei, la bordul b rcii lui Ra, cu Fierulă ă Divin şi lan ul în mân .ţ ă

În ciuda proclam rii lui Horus de c tre Thoth ca aduc tor al p cii,ă ă ă ă pacea înc nu era aproape. În timp ce compania zeilor continua s avansezeă ă spre nord, „au z rit dou str luciri pe o câmpie, la sud-est de Teba. Iar Ra i-ă ă ăa spus lui Thoth: «Aceia sunt duşmanii; Horus s -i m cel reasc (...).» Şiă ă ă ă Horus mare masacru a f cut în rânduă rile lor."

Înc o dat , cu ajutorul armatei de oameni pe care-i instruise şiă ă înarmase, Horus a învins; iar Thoth a continuat s denumeasc locurile după ă ă triumfurile în lupt .ă

Dac prima b t lie aerian a izbucnit peste liniile de ap rare careă ă ă ă ă desp r eau Egiptul de Nubia, la Syene (Aswan), luptele urm toare de peă ţ ă uscat şi ap au adus sub controlul lui Horus meandra Nilului, de la Tebaă pân la Dendra. În vremurile viitoare, acolo aveau s prolifereze mariă ă temple şi palate regale. Se deschisese drumul spre vatra Egiptului.

Timp de mai multe zile, zeii au înaintat spre nord - Horus stând de veghe în cer, cu Discul înaripat, Ra şi tovar şii s i navigând pe Nil, iară ă Oamenii de Metal p zind flancurile, pe maluri. A urmat o serie de ciocniriă scurte, dar aprige; denumirile de locuri - bine stabilite în vechea geografie egiptean - arat c zeii atacan i au ajuns la regiunea lacurilor ce seă ă ă ţ întindeau în antichitate de la Marea Roşie pân la Mediteran (dintre careă ă unele mai exist şi ast zi):ă ă

Atunci, duşmanii s-au îndep rtat de el, spre miaz noapte. S-au oprit înă ă inutul lacurilor, cu fa a spre marea dosnic a Mediteranei; iar inimile leţ ţ ă

erau pierite de frica lui.Dar Horus, M sur torul înaripat, i-a urmat îndeaproape, în barca luiă ă

Ra, cu Fierul Divin în mân .ăŞi toate Ajutoarele lui, înarmate cu arme f urite din fier, s-au rânduită

în jur.

Dar încercarea de a-i înconjura şi de a-i prinde în curs pe inamici nu aă reuşit: „Timp de patru zile şi patru nop i, a cutreierat apele în urm rirea lor,ţ ă f r a vedea m car unul." Atunci, Ra l-a sf tuit s urce din nou cu Disculă ă ă ă ă înaripat, iar de ast dat Horus i-a putut vedea pe duşmanii care fugeau;ă ă „şi-a azvârlit Lancea Divin dup ei şi i-a ucis, şi mare pr p d a f cut printreă ă ă ă ă ei. Şi a mai adus o sut patruzeci şi doi de prizonieri duşmani în partea de laă prova a b rcii lui Ra," unde au fost executa i sumar.ă ţ

Inscrip ia din templul de la Edfu continu pe un alt panou, c ci şi înţ ă ă acel R zboi al Zeilor începe un nou capitol. Inamicii care reuşiser s scapeă ă ă „s-au îndreptat pe lâng Lacul din Miaz noapte, mergând spre Mediteran ,ă ă ă unde doreau s ajung navigând prin inutul lacurilor. Dar zeul le-a lovită ă ţ inimile (cu fric ) şi când au ajuns în mijlocul apelor, fugind, s-au ab tută ă dinspre lacul de la apus spre apele care au leg tur cu lacurile din regiuneaă ă Mer, în scopul de a se uni acolo cu duşmanii care erau în ara lui Seth."Ţ

Aceste versete nu ofer numai informa ii geografice; ele îi identific ,ă ţ ă totodat , pentru prima oar , pe „duşmani". Conflictul se transferase spreă ă salba de lacuri care, în antichitate, într-o mult mai mare m sur decâtă ă ast zi, desp r ea Egiptul propriu-zis de peninsula Sinai. La est, dincolo deă ă ţ aceast barier lichid , se întindea domeniul lui Seth - adversarul deă ă ă odinioar şi ucigaşul lui Osiris, tat l lui Horus. Seth, afl m acum, eraă ă ă inamicul împotriva c ruia avansaser for ele lui Horus dinspre sud. Iară ă ţ acum, Horus ajunsese la linia care desp r ea Egiptul de ara lui Seth.ă ţ Ţ

Un timp, luptele au cunoscut o pauz , în timpul c reia Horus şi-a adusă ă în linia întâi Oamenii de Metal, iar Ra a ajuns la fa a locului cu barca.ţ Inamicii s-au regrupat şi ei, dup care au traversat înapoi apele, urmând oă

b t lie important . De ast dat , au fost captura i şi executa i trei suteă ă ă ă ă ţ ţ optzeci şi unu de inamici (textul nu prezint cifra victimelor din tab ra luiă ă Horus); iar Horus, alergând pe urmele lor, a traversat apele, p trunzând peă teritoriul lui Seth.

Atunci, conform inscrip iei din marele templu de la Edfu, Seth s-aţ înfuriat atât de tare încât a ieşit în fa a lui Horus, antrenându-l într-o serieţ de lupte - la sol şi în aer -pentru a se confrunta ca de la zeu la zeu. Despre aceste ciocniri s-au g sit mai multe versiuni, dup cum vom vedea.ă ă Interesant, în momentul de fa , este faptul subliniat de E.A. Wallis Budge înţă The Gods of the Egyptians: şi anume, c în prima participare a oameniloră la R zboaiele Zeilor, oştirea omeneasc înarmat cu Fierul Divin a fost ceaă ă ă care i-a adus victoria lui Horus: „E destul de clar c şi-a datorat succesele înă primul rând superiorit ii armelor cu care erau înzestra i el şi oamenii lui, şiăţ ţ materialului din care erau f cute."ă

Astfel, conform scrierilor egiptene, omul a înv at s ridice spadaăţ ă împotriva omului.

Când toate luptele s-au sfârşit, Ra şi-a exprimat satisfac ia fa deţ ţă realiz rile „acestor Oameni de Metal ai lui Horus" şi a hot rât ca, de-atunciă ă începând, „s locuiasc în sanctuare" şi s fie sluji i cu liba ii şi ofrande „caă ă ă ţ ţ r splat , c ci i-au ucis pe duşmanii zeului Horus". Ei s-au aşezat la Edfu,ă ă ă capitala Egiptului Superior a lui Horus, şi la This (Tanis în greac , bibliculă Zo'an), capitala Egiptului Inferior a zeului. Cu timpul, şi-au dep şit rolul strictă militar, ajungând la titlul de Samsu-Hor („Asisten i ai lui Horus"), servind caţ emisari şi ajutoare umane.

S-a stabilit c inscrip ia de pe pere ii templului din Edfu era copia unuiă ţ ţ text cunoscut scribilor egipteni din surse mai vechi; când îns şi de cine aă fost compus textul ini ial, nu ştie nimeni. Savan ii care au studiat inscrip iaţ ţ ţ au tras concluzia c datele exacte geografice şi de alt natur din textă ă ă indic (folosind cuvintele lui E.A. Wallis Budge) „c nu avem de-a face numaiă ă cu evenimente mitologice; este aproape sigur c înaintarea triumfală ă atribuit lui ă Hor-Behutet (Horas din Edfu) se bazeaz pe faptele unuiă invadator victorios care s-a stabilit la Edfu în cele mai vechi timpuri."

La fel ca în cazul tuturor textelor egiptene istorice, şi acesta începe cu o dat calendaristic : „În anul 363". Asemenea date indic întotdeauna anulă ă ă din domnia faraonului la care se refer evenimentul: fiecare faraon aveaă primul s u an, al doilea an şi aşa mai departe. Textul respectiv îns nu seă ă ocup de problemele regilor, ci de chestiuni divine - un r zboi între zei. Prină ă urmare, textul relateaz evenimente care au avut loc în „anul 363" dină domnia anumitor zei şi ne duce înapoi, în vremurile de demult, când Egiptul era st pânit de zei, nu de oameni.ă

Tradi iile egiptene nu las nici o îndoial c au existat într-adev rţ ă ă ă ă asemenea timpuri. Istoricul grec Herodot (secolul al V-lea î.Ch.), cu ocazia vizitei sale prelungite în Egipt, a aflat de la preo i am nunte despreţ ă dinastiile şi domniile faraonice. „Preo ii," a scris el, „au spus c Men a fostţ ă primul rege al Egiptului şi c el a în l at z gazul care ap r oraşul Memphisă ă ţ ă ă ă de rev rs rile Nilului," ab tând albia râului şi în continuare construindă ă ă Memphisul pe terenul astfel dobândit. „Pe lâng aceste lucr ri, au mai spusă ă preo ii, a cl dit templul lui Vulcan, care se înal lâng oraş, o construc ieţ ă ţă ă ţ vast , foarte vrednic de a fi pomenit .ă ă ă

În continuare, mi-au citit de pe un papirus numele a trei sute treizeci de monarhi care au fost urmaşii lui la tron. În acest num r de succesori seă înscriau optsprezece regi etiopieni şi o regin b ştinaş ; to i ceilal i au fostă ă ă ţ ţ regi egipteni."

Apoi, preo ii i-au ar tat lui Herodot şiruri de statui reprezentându-i peţ ă faraonii succesivi şi i-au povestit diverse detalii despre unii dintre aceşti regi şi preten iile lor de ascenden divin . „F pturile reprezentate de aceleţ ţă ă ă imagini erau într-adev r foarte departe de a fi zei," a comentat Herodot;ă „totuşi", a continuat el:

În timpurile dinaintea lor, altfel au stat lucrurile: pe-atunci, Egiptul avea cârmuitori zei, care locuiau pe P mânt cu oamenii, unul dintre ei fiindă întotdeauna suprem deasupra celorlal i.ţ

Ultimul dintre aceştia a fost Horus, fiul lui Osiris, pe care grecii îl numeau Apollo. El l-a detronat pe Typhon şi a domnit peste Egipt ca rege-zeu.

În cartea sa Împotriva lui Apion, istoricul evreu din secolul I Flavius Josephus a citat ca surs despre istoria Egiptului scrierile unui preotă egiptean numit Manetho. Aceste scrieri nu s-au g sit niciodat ; dar oriceă ă îndoial privitoare la existen a unui asemenea istoric s-a risipit când a ieşită ţ la iveal faptul c lucr rile lui formau baza mai multor opere ale istoriciloră ă ă greci ulteriori. În prezent, se ştie cu certitudine c Manetho (numele s uă ă hieroglific însemna „Darul lui Thoth"), cu adev rat mare preot şi c rturar, aă ă compilat istoria Egiptului în mai multe volume, la porunca regelui Ptolemeu Philadelphus, în jurul anului 270 î.Ch. Manuscrisul original a fost depus în marea bibliotec din Alexandria, pentru a pieri acolo laolalt cu nenum rateă ă ă alte documente de o valoare inestimabil , când cl direa şi con inutul ei auă ă ţ fost incendiate de cuceritorii musulmani, în A.D. 642.

Manetho a fost primul istoric cunoscut care i-a împ r it peă ţ conduc torii Egiptului în dinastii - sistem continuat pân în zilele noastre.ă ă Lista Regilor întocmit de el - cu numele, perioadele de domnie, ordineaă succesiunii şi alte informa ii pertinente - s-a conservat în primul rând prinţ intermediul scrierilor lui Iulius Africanul şi ale lui Eusebius din Caesarea (în secolele al III-lea şi al IV-lea d.Ch.). Acestea, precum şi alte versiuni, bazate pe Manetho, confirm c el l-a înscris ca prim domnitor din prima dinastie aă ă faraonilor pe regele Men (în greac Menes) -unul şi acelaşi pe care l-aă men ionat Herodot, pe baza propriilor sale cercet ri în Egipt.ţ ă

De atunci, acest fapt a fost confirmat de descoperirile moderne, ca T bli a lui Abydos (Fig. 7), în care Faraonul Seti I, înso it de fiul s u, Ramsesă ţ ţ ă al II-lea, înşir numele a şaptezeci şi cinci de predecesori ai s i. Primulă ă nominalizat este Mena.

Dac Herodot a avut dreptate în privin a dinastiilor faraonilor egipteni,ă ţ e posibil s fi spus adev rul şi referitor la un „timp anterior", când „Egiptulă ă avea cârmuitori zei"?

Constat m c Manetho a fost de aceeaşi p rere cu Herodot şi înă ă ă aceast problem . Dinastiile faraonilor, a scris el, au fost precedate de alteă ă patru dinastii - dou de zei, una de semizei şi o dinastie tranzitorie. Laă

început, a scris el, şapte mari zei au domnit peste Egipt, pe o perioadă total de 12.300 de ani:ă

A doua dinastie a zeilor, a scris Manetho, a constat din doisprezece conduc tori divini, dintre care primul a fost zeul Thoth; aceştia au domnită 1.570 de ani. În total, a spus el, nou sprezece zei au domnit timp de 13.870ă ani. Apoi, a urmat o dinastie de treizeci de semizei, care au domnit 3.650 de ani; în total, au fost patruzeci şi nou de conduc tori divini şi semidivini aiă ă Egiptului, domnind în total 17.520 de ani. Apoi, vreme de 350 de ani, nu a existat nici un conduc tor al întregului Egipt; a fost o perioad haotic , înă ă ă care zece conduc tori umani au continuat domnia la This. Numai după ă aceea a înfiin at Men prima dinastie uman a faraonilor şi a construit o nouţ ă ă capital , închinat zeului Ptah - „Vulcan" al lui Herodot.ă ă

Un secol şi jum tate de descoperiri arheologice şi descifr ri aleă ă scrierilor hieroglifice i-a convins pe savan i c , probabil, dinastiile faraoniceţ ă au început în Egipt în jurul anului 3.100 î.Ch.; ba mai mult, se confirm că ă sub un conduc tor a c rui hieroglifa se citeşte Men. Acesta a unit Egiptulă ă Superior şi cel Inferior şi a stabilit capitala într-un oraş nou, numit Men-Nefer („Frumuse ea lui Men" - în greceşte Memphis). Ascensiunea lui pe tronulţ unui Egipt unit urmase într-adev r unei perioade anarhice, cu araă ţ dezbinat , dup cum declarase Manetho. O inscrip ie de pe un artefactă ă ţ cunoscut ca Piatra de la Palermo a p strat cel pu in nou nume arhaice aleă ţ ă regilor care nu purtau decât Coroana Roşie a Egiptului Inferior şi care au domnit înaintea lui Menes. S-au g sit morminte şi artefacte propriu-ziseă apar inând regilor arhaici care purtau nume ca „Scorpion", Ka, Zeser,ţ Nanner şi Sma. Sir Flinders Petrie, reputatul egiptolog, a afirmat în The Royal Tombs of the First Dynasty şi în alte scrieri c aceste numeă corespund cu cele prezentate de Manetho în lista celor zece conduc toriă umani care au domnit la Tanis în secolele haotice. Petrie a propus ca acest grup, care a precedat prima dinastie, s se numeasc „Dinastia 0".ă ă

Un document arheologic major, având de-a face cu regalitatea egiptean , aşa-numitul Papirus din Torino, începe cu o dinastie de zei care îiă enumera pe Ra, Geb, Osiris, Seth şi Horus, urma i de Thoth, Maat şi al ii,ţ ţ atribuindu-i lui Horus - la fel cum a f cut şi Manetho - o domnie de trei suteă de ani. Acest papirus, care dateaz de pe vremea lui Ramses al II-lea, înşir ,ă ă dup conduc torii divini, treizeci şi opt de conduc tori semidivini:ă ă ă „Nou sprezece C petenii ale Zidului Alb şi nou sprezece Venerabili de laă ă ă Miaz noapte". Între ei şi Menes, declar Papirusul din Torino, au domnit regiă ă umani sub patronajul lui Horus; epitetul lor era Shamsu-Hor!

inând o cuvântare în fa a Societ ii Regale de Literatur din Londra,Ţ ţ ăţ ă în 1843, curatorul Antichit ilor Egiptene de la British Museum, dr. Samuelăţ Birch, a anun at c num rase pe papirus şi pe fragmentele acestuia un totalţ ă ă de trei sute treizeci de nume - num r care „coincidea cu cei trei sute treizeciă de regi men iona i de Herodot".ţ ţ

Chiar dac se contrazic în unele am nunte, egiptologii convin că ă ă descoperirile arheologice confirm informa ia furnizat de istoricii antici cuă ţ ă privire la dinastiile începute de Menes, în urma unei perioade anarhice de circa zece conduc tori ai unui Egipt dezbinat; şi c a existat o ă ă perioadă anterioară, când Egiptul era unit sub conduc tori ale c ror nume s-ar fiă ă putut s nu fie altele decât Horus Osiris şi aşa mai departe. Totuşi, savan iiă ţ care g sesc dificil de acceptat faptul c aceşti conduc tori erau „zei"ă ă ă sugereaz c nu au fost decât fiin e omeneşti „zeificate".ă ă ţ

Pentru a l muri mai bine subiectul, putem începe chiar cu locul alesă de Menes pentru a fi capitala Egiptului reunificat. Amplasamentul oraşului Memphis, constat m, nu a fost stabilit la voia întâmpl rii; el avea leg tură ă ă ă cu anumite evenimente privitoare la zei. Nici modalitatea în care s-a cl dită Memphisul nu a fost lipsit de semnifica ii simbolice: Menes a construită ţ oraşul pe o movil artificial , creat prin devierea Nilului în acel loc şi prină ă ă alte îndiguiri extinse, st vilare şi asan ri, pentru recuperarea de terenuri. Aă ă f cut acest lucru într-o emula ie a modului în care luase naştere însuşiă ţ Egiptul.

Egiptenii credeau c în ar a sosit „un foarte mare zeu care a ap rută ţ ă ă în cele mai vechi timpuri" şi care a g sit-o scufundat sub ap şi noroi.ă ă ă Acesta a întreprins mari lucr ri de z g zuire şi asanare, literalmenteă ă ă ridicând Egiptul din ape - astfel explicându-se supranumele Egiptului, „ araŢ în l at ". Acest zeu vechi se numea Ptah - un „Zeu al Cerului şi ală ţ ă P mântului". A fost considerat un mare inginer şi meşter artificier.ă

Veridicitatea legendei rii în l ate este accentuat de aspectele saleŢă ă ţ ă teologice. Nilul e un fluviu liniştit şi navigabil pân la Syene (Aswan); cuă începere de acolo, cursul apei e înşel tor şi obstruc ionat de mai multeă ţ cataracte. Aşa cum actualul nivel al Nilului este regularizat de barajul de la Aswan, la fel pare s fi fost situa ia şi în Egiptul preistoric. Ptah, afirmă ţ ă legendele egiptene, şi-a stabilit baza de opera iuni pe insula Abu, ceaţ numit din epoca greceasc Elefantina, din cauza formei sale; ea se află ă ă deasupra primei cataracte a Nilului, la Aswan. În texte şi desene (Fig. 8), Ptah, al c rui simbol era şarpele, este reprezentat controlând apele Niluluiă din nişte caverne subterane.

Figura 8 „El era cel ce p zea uşile care opreau inunda iile, cel ce tr geaă ţ ă

z voarele la momentul potrivit." În limbaj tehnic, suntem informa i c , înă ţ ă locul cel mai adecvat din punct de vedere ingineresc, Ptah a construit „caverne gemene" (dou rezervoare legate între ele) ale c ror valve seă ă

puteau deschide şi închide, „z vorî" şi descuia, astfel reglând artificială nivelul şi curgerea apelor Nilului.

Ptah şi al i zei erau numi i, în egiptean , ţ ţ ă Ntr - „P zitor, Veghetor".ă Veniser în Egipt, au scris egiptenii, din ă Ta-Ur, „ ara Str in /Îndep rtat ",Ţ ă ă ă ă al c rei nume, ă Ur, însemna „vechi", dar putea fi şi denumirea propriu-zis aă locului - un loc bine cunoscut din documentele mesopotamiene şi biblice: str vechiul oraş Ur din sudul Mesopotamiei. Iar strâmtorile M rii Roşii, careă ă f ceau leg tura între Mesopotamia şi Egipt, se numeau ă ă Ta-Neter, „Locul Zeilor", trec toarea pe unde veniser aceştia în Egipt. Faptul c primii zei auă ă ă venit din inuturile biblice ale lui Shem este sus inut şi de faptul surprinz torţ ţ ă c numele acestor zei vechi era de deriva ie „semitic " (akkadian ). Astfel,ă ţ ă ă ptah, care nu însemna nimic în egiptean , în limbile semite avea sensul deă „cel care f urea lucruri cioplind şi deschizând".ă

În timp - dup nou mii de ani, conform lui Manetho -, Ra, un fiu al luiă ă Ptah, a devenit st pânitorul Egiptului. Nici numele lui nu avea nici un în elesă ţ în egiptean , dar, întrucât Ra era asociat cu un corp ceresc luminos,ă cercet torii presupun c însemna „str lucitor". Ştim cu mult mai mareă ă ă certitudine c una dintre poreclele lui, ă Tem, avea conota ia semitic deţ ă „Des vârşitul, Cel Pur".ă

Egiptenii credeau c şi Ra venise pe P mânt de pe „Planetaă ă Milioanelor de Ani", cu o Barj Cereasc , a c rei parte superioar conic ,ă ă ă ă ă numit ă Ben-Ben („Pas rea Piramidal "), urma s se conserve ulterior într-ă ă ăun altar construit anume în oraşul sacru Anu (biblicul On, mai cunoscut dup numele s u grecesc, Heliopolis). În epocile dinastice, egiptenii f ceauă ă ă pelerinaje la acest altar pentru a vedea Ben-Ben-ul şi alte relicve asociate cu Ra şi cu c l toriile celeste ale zeilor. Israeli ii au fost sili i s -iă ă ţ ţ ă construiasc lui Ra oraşul numit în Biblie ă Pi-Tom - „Poarta lui Tem".

Preo ii din Heliopolis au fost primii care au consemnat tradi iile zeilorţ ţ din Egipt şi au relatat c prima „companie" de zei, condus de Ra, constaă ă din nou „P zitori" - şi patru perechi divine care l-au urmat. Primul cupluă ă divin care a venit la conducere, atunci când Ra s-a s turat s mai stea înă ă Egipt, a fost alc tuit din propriii lui copii, masculul ă Su („Usc ciune") şiă femela Tefnut („Umezeal "); principala lor sarcin , conform legendeloră ă egiptene, era aceea de a-l ajuta pe Ra s controleze cerurile de deasupraă P mântului.ă

Shu şi Tefnut au servit de exemplu pentru faraonii muritori din epocile ulterioare: regele îşi alegea ca so ie regal propria sor dup p rinteleţ ă ă ă ă p mântean. Erau urma i pe tronul divin - cum ne informeaz atât legendele,ă ţ ă cât şi Manetho - de copiii lor, din nou un cuplu frate-sor : ă Geb („Cel Care îngr m deşte P mântul") şi ă ă ă Nut („Firmamentul întins").

Atitudinea strict mitologic fa de poveştile egiptene despre zei -ă ţă aceea c oamenii primitivi observau Natura şi-şi imaginau „zei" înă fenomenele ei - i-a determinat pe cercet tori s presupun c Gebă ă ă ă reprezenta P mântul zeificat, iar Nut, Cerul; şi c , numindu-i pe Geb şi Nută ă Mam şi Tat ai zeilor care au domnit în continuare peste Egipt, egipteniiă ă credeau c zeii se n scuser din uniunea dintre P mânt şi Cer. Dar dacă ă ă ă ă legendele şi versetele din „Textele piramidelor" şi „Cartea mor ilor" suntţ interpretate într-un mod mai literal, reiese c Geb şi Nut erau numi i astfelă ţ pe baza activit ilor legate de apari ia periodic a p s rii ăţ ţ ă ă ă Bennu, de unde

grecii au ob inut legenda p s rii Phoenix: un vultur ale c rui pene erau roşiiţ ă ă ă şi aurii şi care murea şi reap rea la intervale de câteva milenii. Pentruă aceast pas re - al c rei nume era acelaşi cu al vehiculului cu care aă ă ă aterizat Geb pe P mânt -, Geb s-a angajat în mari lucr ri terestre, iar Nut „aă ă întins firmamentul cerului". Se pare c aceste fapte au fost realizate de zeiă în „ ara Leilor"; acolo, Geb „deschis-a p mântul" pentru marele obiect sfericŢ ă care a coborât din „cerul întins" şi a ap rut la orizont.ă

În urma faptelor descrise mai sus, Geb şi Nut le-au predat domnia direct asupra Egiptului celor patru copii ai lor: lui ă Asar („Atoate-V z torul"), pe care grecii îl numeau Osiris, şi sorei/so iei lui, ă ă ţ Ast, mai cunoscut ca Isis; precum şi lui Seth şi so iei sale, Nephtys ă ţ (Nebt-Hat, „Doamna Casei"), sora lui Isis. De aceşti zei, care au fost cu adev rată divinit i ale Egiptului, se ocup în cea mai mare parte legendele egiptene;ăţ ă dar, în nici una dintre înf iş rile lor (Fig. 9), Seth nu este reprezentat f răţ ă ă ă travestiul s u animal: chipul nu i se vedea niciodat , iar numele lui continuă ă ă s -i sfideze pe egiptologi, chiar dac e identic cu numele dat în Biblie celuiă ă de-al treilea fiu al lui Adam şi al Evei.

În cazul celor doi fra i care şi-au luat de so ii propriile surori, zeii s-auţ ţ confruntat cu o serioas problem a succesiunii. Singura solu ie plauzibilă ă ţ ă era aceea de a împ r i regatul: Osiris a primit şesurile din nord (Egiptulă ţ Inferior), iar lui Seth i s-a dat sudul muntos (Egiptul Superior). Cât timp a durat acest aranjament, nu putem decât deduce din cronicile lui Manetho; dar este sigur c Seth nu a fost mul umit de împ r irea suveranit ii şi aă ţ ă ţ ăţ recurs la felurite planuri, pentru a dobândi controlul asupra întregului Egipt.

Savan ii au presupus c singurul motiv al lui Seth era pofta de putere.ţ ă Dar, o dat ce afl m care erau regulile de succesiune zeiasc , devine posibilă ă ă s în elegem profundul efect al acestor reguli asupra afacerilor zeilor (şi, înă ţ continuare, ale regilor umani). Întrucât zeii (şi apoi oamenii) puteau avea, pe lâng so ia oficial , una sau mai multe concubine, precum şi copii n scu iă ţ ă ă ţ din rela ii ilicite, prima regul de succesiune era urm toarea: cel dintâi fiuţ ă ă n scut de so ia oficial avea s fie moştenitorul tronului. Dac so ia oficială ţ ă ă ă ţ ă nu avea copii, moştenitorul devenea primul n scut al oric reia dintreă ă concubine. Totuşi, dac la un moment dat, chiar şi dup naşterea primuluiă ă moştenitor, conduc torului i se n ştea un fiu de la propria sa sor /so ie,ă ă ă ţ acesta îl întrecea pe primul n scut, devenind Urmaş Legal.ă

Aceast datin a fost cauza multor rivalit i şi conflicte între Zeii dină ă ăţ Cer şi de pe P mânt şi - presupunem - explic motiva ia de baz a lui Seth.ă ă ţ ă

Sursa acestei ipoteze este tratatul De hide et Osiride („Despre Isis şi Osiris"), de Plutarh, istoric-biograf din secolul I d.Ch., care a scris pentru grecii şi romanii din vremea lui legendarele istorii ale zeilor din Orientul Apropiat. Sursele egiptene pe care s-a bazat el erau considerate în acea epoc a fi scrieri ale zeului Thoth însuşi, care, ca Scrib al Zeilor, aă consemnat pentru totdeauna istoriile şi faptele lor pe acest P mânt.ă

„Iar povestea lui Isis şi Osiris, omi ând p r ile ei cele mai semnificativeţ ă ţ [re inute] şi superficiale, este astfel relatat pe scurt," a scris Plutarh înţ ă fraza introductiv , spunând în continuare c Nut (pe care grecii o comparauă ă cu zei a lor Rhea) n scuse trei fii: primul n scut era Osiris, iar ultimul, Seth.ţ ă ă De asemenea, ea a adus pe lume şi dou fiice, Isis şi Nephtys. Dar nu to iă ţ aceşti copii erau în realitate ai lui Geb, ci numai Seth şi Nephtys. Osiris şi fratele s u al doilea îi apar ineau, de fapt, zeului Ra, care venise pe furiş laă ţ nepoata lui Nut; iar Isis era fiica lui Thoth (zeul grec Hermes), care, „fiind de asemenea îndr gostit de aceeaşi zei ", s-a achitat în diverse moduri „caă ţă recompens pentru favorurile pe care le primise de la ea".ă

Prin urmare, situa ia se prezenta astfel: primul n scut era Osiris şi, cuţ ă toate c nu-l avusese ca tat pe Geb, el avea preten ii mai mari laă ă ţ succesiune, întrucât era procreat de însuşi marele Ra. Dar moştenitorul legitim era Seth, fiind conceput de domnitorul Geb şi sora sa Nut. Ca şi cum atât n-ar fi fost de ajuns, problema s-a complicat şi mai mult prin cursa dintre cei doi fra i pentru a se asigura c fiul lor urma s fie urm torulţ ă ă ă succesor legitim. Spre a realiza acest lucru, Seth ar fi putut face un fiu numai cu propria sa sor Isis, cât vreme Osiris putea rezolva chestiuneaă ă concepând un copil fie cu Isis, fie cu Nephtys (ambele fiindu-i numai pe jum tate surori). Dar Osiris a z d rnicit inten ionat şansele lui Seth de a-şiă ă ă ţ aduce urmaşii pe tronul Egiptului, luând-o pe Isis de so ie. Atunci, Seth s-aţ însurat cu Nephtys; dar, întrucât ea îi era sor dup ambii p rin i, nici unulă ă ă ţ dintre copiii lor nu se putea califica.

Astfel s-a preg tit decorul pentru furia tot mai violent a lui Seth faă ă ţă de Osiris, care îl îndep rtase atât de tron, cât şi de succesiune.ă

Conform lui Plutarh, Seth a avut ocazia s se r zbune când „o anumită ă ă regin din Etiopia, numit Aso", a venit s viziteze Egiptul. Conspirând cuă ă ă sus in torii s i, Seth a dat un banchet în cinstea ei, la care i-a invitat pe to iţ ă ă ţ zeii. Pentru acest plan, Seth a construit un cuf r magnific, suficient deă înc p tor pentru Osiris: „A adus cuf rul in sala banchetului; unde, dup ceă ă ă ă to i cei de fa mult l-au admirat, Seth - chipurile în glum - a promis cţ ţă ă ă avea s -l d ruiasc aceluia care înc pea în untru. La asta, to i invita ii, unulă ă ă ă ă ţ ţ dup altul, au intrat în cuf r.ă ă

Ultimul dintre to i, Osiris s-a culcat şi el în untru, la care conspiratoriiţ ă s-au repezit imediat cu to ii, au trântit capacul şi l-au b tut în cuie peţ ă dinafar , turnând de asemenea peste el şi plumb topit." Apoi, au dusă cuf rul, cu Osiris închis în untru, pe malul m rii şi, în locul unde Nilul seă ă ă vars în Mediterana, la Tanis, l-au aruncat în mare.ă

Îmbr cat în straie de doliu şi t indu-şi o şuvi de p r în semn deă ă ă ţă ă durere, Isis a pornit în c utarea cuf rului. „Dup un timp, a primit veşti maiă ă ă concrete despre cuf r, cum c valurile m rii îl duseser pân pe coastele deă ă ă ă ă la Byblos" (în Libanul de azi). Isis a g sit cuf rul cu trupul lui Osiris şi l-aă ă ascuns într-un loc p r sit, pân avea s g seasc o cale de a-l reînvia peă ă ă ă ă ă

Osiris. Dar Seth a aflat cumva toate astea, a r pit cuf rul şi a t iat trupul luiă ă ă Osiris în paisprezece buc i, pe care le-a împr ştiat prin tot Egiptul.ăţ ă

Înc o dat , Isis a plecat s caute fragmentele risipite ale corpuluiă ă ă so ului/fratelui ei. Unele variante spun c pe unele le-a îngropat acolo undeţ ă le-a g sit, punând bazele adora iei lui Osiris în acele locuri; altele afirm că ţ ă ă a adunat la un loc p r ile g site, astfel începând cutuma mumific rii. Toateă ţ ă ă confirm c a g sit mai multe fragmente, cu excep ia unuia singur - falusulă ă ă ţ lui Osiris.

Totuşi, înainte de a se debarasa de trupul neînsufle it, a reuşit sţ ă extrag „esen a" lui Osiris şi s-a autoinseminat cu s mân a lui, astfelă ţ ă ţ concepându-l şi n scându-l pe b iatul Horus. L-a ascuns de Seth înă ă mlaştinile cu papirus din delta Nilului.

S-au g sit multe legende despre evenimentele care au urmat: legendeă copiate şi recopiate pe papirusuri, alc tuind capitole din „Cartea mor ilor"ă ţ sau folosite ca versete în textele piramidelor. Adunate la un loc, ele dezv luie o mare dram care a implicat manevre legale, r piri din motive deă ă ă stat, o înviere din mor i magic , homosexualitate şi, în sfârşit, un mareţ ă r zboi - o dram a c rei miz era Tronul Divin al zeilor.ă ă ă ă

Întrucât to i p reau s cread c Osiris pierise f r a l sa moştenitori,ţ ă ă ă ă ă ă ă Seth a considerat c avea şansa de a ob ine un moştenitor legitim, silind-oă ţ pe Isis s -l ia de b rbat A r pit-o şi a inut-o prizonier pân când ea aă ă ă ţ ă ă consim it, dar, cu ajutorul zeului Thoth, Isis a reuşit s evadeze. O versiuneţ ă consemnat pe aşa-numita Stel Metternich, compus ca o poveste spusă ă ă ă de Isis cu propriile sale cuvinte, descrie fuga în noapte şi aventurile ei, până a ajuns la mlaştinile unde era ascuns Horus. L-a g sit pe moarte, în urmaă în ep turii unui scorpion (Fig. 10). Din text se poate deduce c vesteaţ ă ă despre agonia fiului ei a determinat-o s evadeze. Oamenii care locuiau înă mlaştini au ieşit la auzul strig telor ei, dar nu i-au putut da nici un ajutor.ă Apoi, a sosit o nav spa ial :ă ţ ă

Atunci, Isis a strigat spre cer, trimi ându-şi chemarea spre Barca Milioanelor de Ani.ţ

Şi Discul Celest s-a oprit în loc şi nu s-a mai clintit din locul unde se afla.

Iar Thoth a coborât, şi era înzestrat cu puteri vr jite, şi avea chiară marea putere care a f cut s se nasc lumea. Şi a spus:ă ă ă

„ O, Isis, tu zei , atât de glorioas , care ai cunoştin a gurii; iat , niciţă ă ţ ă un r u nu i se va întâmpla copilului Horus, c ci ap rat este de Barca lui Ra.ă ă ă

Am sosit în aceast zi cu Barca Discului Ceresc din locul unde seă g sea ieri. La l sarea nop ii, aceast Lumin va alunga [otrava] pentruă ă ţ ă ă îns n toşirea lui Horus (...).ă ă

Am coborât din cer ca s salvez copilul pentru mama lui. "ă

Reînviat din mor i de c tre m iastrul Thoth şi, cum spun unele texte,ţ ă ă imunizat pentru totdeauna în urma tratamentului primit, Horus a crescut ca Netch-atef, „R zbun tor al Tat lui S u". Educat şi instruit în artele mar ialeă ă ă ă ţ de c tre zei e şi zei al tura i lui Osiris, a fost crescut ca Prin Divin, demn deă ţ ă ţ ţ asocierea celest . Apoi, într-o zi, a ap rut în fa a Sfatului Zeilor, pentru aă ă ţ revendica tronul lui Osiris.

Dintre numeroşii zei care au fost surprinşi de apari ia lui, nici unul nuţ s-a mirat mai mult decât Seth. To i p reau s se întrebe: l-a procreat într-ţ ă ăadev r Osiris pe fiul s u? Conform descrierii dintr-un text cunoscut caă ă „Papirusul Chester Beatty Nr. 1", Seth a propus ca deliber rile zeilor s seă ă scurteze, pentru a i se da posibilitatea s discute paşnic problema cuă nepotul s u nou-ap rut. L-a invitat pe Horus s „vin , s petrecem o ziă ă ă ă ă fericit în casa mea", iar Horus a acceptat. Dar lui Seth nu-i st tea mintea laă ă împ care, ci la înşel torie:ă ă

Şi când s-a înserat, patul a fost aşternut pentru dânşii şi culcatu-s-au cei doi.

Iar în puterea nop ii, Seth şi-a f cut m dularul s se înt reasc şi l-aţ ă ă ă ă ă vârât între coapsele lui Horus.

La urm torul sfat al zeilor, Seth a cerut ca Func ia de Cârmuitor s i seă ţ ă hot rasc lui, Horus fiind descalificat: indiferent dac era sau nu din spi a luiă ă ă ţ Osiris, acum avea în el s mân a lui Seth, dându-i dreptul de a-i succede, nuă ţ de a-i precede, lui Seth!

Apoi, a venit rândul lui Horus s -i ia prin surprindere pe zei. Când Sethă şi-a slobozit s mân a, „am prins-o între mâini", a spus Horus. Diminea a, i-aă ţ ţ ar tat-o mamei sale, spunându-i ce se întâmplase. Atunci, Isis l-a pus peă Horus s -şi erecteze membrul şi s -şi verse s mân a într-un vas. După ă ă ţ ă aceea, a ieşit în gr dina lui Seth şi a turnat s mân a lui Horus peste salataă ă ţ pe care Seth, f r a b nui nimic, a mâncat-o. Aşa c , a anun at Horus, „nuă ă ă ă ţ numai c s mân a lui Seth nu e în mine, ci s mân a ă ă ţ ă ţ mea este în el! Seth e cel care r mâne nedemn!"ă

Încurca i, zeii l-au chemat pe Thoth, ca s rezolve dilema. El a verificatţ ă s mân a pe care Horus i-o d duse mamei lui, p strat de Isis într-un ulcior;ă ţ ă ă ă a confirmat c era a lui Seth. Apoi, i-a examinat acestuia trupul pe din untruă ă şi a constatat c într-adev r con inea s mân a lui Horus...ă ă ţ ă ţ

Înfuriat, Seth n-a aşteptat continuarea discu iei. Numai o lupt peţ ă via şi pe moarte mai putea hot rî acum rezultatul, a strigat el, plecând.ţă ă

Pân atunci, potrivit lui Manetho, Seth domnise trei sute cincizeci deă ani. Dac la aceştia adun m perioada - de treisprezece ani, se presupune -ă ă necesar lui Isis pentru a gasi cele treisprezece fragmente din trupulă dezmembrat al lui Osiris, era într-adev r „în anul 363" când Ra s-a întâlnită cu Horus în Nubia, pentru ca de acolo s -l înso easc în r zboiul contraă ţ ă ă „Duşmanului". În „Horus, zeul regal al Egiptului", S.B. Mercer rezum opiniileă savan ilor asupra acestui subiect cu impresionantele cuvinte: „Povesteaţ conflictului dintre Horus şi Seth reprezint un eveniment istoric."ă

Conform inscrip iei din templul de la Edfu, prima lupt fa -în-faţ ă ţă ţă dintre Horus şi Seth a avut loc la „Lacul Zeilor", cunoscut cu începere de la acea dat sub numele de „Lacul B t liei". Horus a reuşit s -l loveasc peă ă ă ă ă Seth cu Lancea Divin ; când Seth a c zut, Horus l-a capturat şi l-a adus înă ă fa a lui Ra. „Suli a sa era în gâtul lui [Seth] şi picioarele celui r u erauţ ţ ă înl n uite, iar gura îi fusese închis dintr-o lovitur cu ghioaga zeuluiă ţ ă ă [Horus]." Ra a hot rât ca Isis şi Horus s le fac ce doreau lui Seth şiă ă ă celorlal i „conspiratori" prinşi.ţ

Dar, când Horus a început s execute prizonierii t indu-le capetele, luiă ă Isis i s-a f cut mil de fratele ei Seth şi l-a eliberat. Despre urm rile acestuiă ă ă moment exist mai multe variante, inclusiv cea cunoscut ca „Al Patruleaă ă Papirus Sallier"; conform majorit ii, eliberarea lui Seth l-a înfuriat atât deăţ tare pe Horus încât acesta a decapitat-o pe propria lui mam , Isis; dar zeulă Thoth i-a pus la loc capul t iat şi a înviat-o. (Acelaşi incident este relatat şiă de Plutarh.)

Dup ce a sc pat, Seth s-a ascuns la început într-un tunel subteran.ă ă Au trecut şase zile, apoi a urmat o serie de lupte aeriene. Horus şi-a luat zborul cu un Nar („Stâlp Arz tor"), care era reprezentat ca o nav alungit ,ă ă ă cilindric , echipat cu stabilizatoare sau aripioare. Vârful ei avea doi „ochi"ă ă care îşi schimbau încontinuu culoarea, din albastru în roşu şi înapoi; din coad erau înf işate ieşind linii ca ale unui motor cu reac ie (Fig. 11); dină ăţ ţ fa , alc tuirea r spândea raze. (Textele egiptene, scrise toate de discipoliiţă ă ă lui Horus, nu con in nici o descriere a vehiculului aerian al lui Seth.)ţ

Textele descriu o lupt care s-a desf şurat în lung şi-n lat, iar primulă ă lovit a fost Horus - atins de un tr snet aruncat din vehiculul lui Seth. ă Nar-ul şi-a pierdut un „ochi", iar Horus a continuat lupta din Discul înaripat al lui Ra. De acolo, a tras în Seth cu un „harpon"; lovit, Seth şi-a pierdut testiculele...

Insistând asupra naturii armei, W. Max Müller a scris, în „Mitologia egiptean ", c avea „un cap straniu, imposibil din punct de vedere practic",ă ă iar textele hieroglifice o mai numeau „arma celor treizeci". Dup cumă dezv luie reprezent rile antice (Fig. 12a), „harponul" era într-adev r oă ă ă

ingenioas rachet cu trei componente într-unul singur; dup ce era lansată ă ă ă prima rachet , cea mai mare, r mânea pe loc, pentru a porni şi cele două ă ă rachete mai mici. Denumirea („arma celor treizeci") sugereaz c era ceeaă ă ce în zilele noastre se numeşte Rachet cu Focoase Multiple, fiecareă proiectil con inând câte zece focoase.ţ

Printr-o pur coinciden , dar probabil fiindc circumstan eleă ţă ă ţ asem n toare duc la conota ii similare, Corpora ia McDonnell Douglas dină ă ţ ţ St. Louis, Missouri şi-a numit racheta naval cu ghidaj, recent construit ,ă ă „Harponul" (Fig. 12b).

Zeii cei mari au chemat la un armisti iu şi din nou i-au convocat peţ adversari în fa a Sfatului Zeilor. Detaliile despre deliber ri se pot deduceţ ă dintr-un text înscris pe o coloan de piatr de c tre Faraonul Shabakoă ă ă (secolul al VIII-lea î.Ch.), care a declarat c textul e o copie f cut dup ună ă ă ă sul de piele foarte vechi, „mâncat de viermi", care a fost g sit îngropat înă marele templu al lui Ptah din Memphis.

La început, Sfatul a reîmp r it Egiptul între Horus şi Seth, pe linia deă ţ diviziune din timpurile lui Osiris, dar Geb avea alte inten ii şi a respinsţ hot rârea, c ci îl preocupa problema continuit ii: cine avea s „deschidă ă ăţ ă ă corpul" genera iilor succesive? Seth, pierzându-şi testiculele, nu mai puteaţ avea urmaşi... Şi astfel, Geb, „Domnul P mânt, i-a dat moştenire lui Horus"ă

întregul Egipt. Lui Seth i s-a dat un dominion din afara Egiptului; în continuare, egiptenii declar c el a devenit o zeitate asiatic .ă ă ă

Sfatul Zeilor a adoptat unanim recomandarea. M sura sa final esteă ă descris în „Papirusul lui Hunefer" astfel:ă

Horus a triumfat în prezen a întregii adun ri a zeilor. I s-a datţ ă suveranitatea asupra lumii, iar st pânirea lui se întinde pân în cele maiă ă îndep rtate regiuni ale P mântului.ă ă

Tronul zeului Geb i-a fost adjudecat, deopotriv cu rangul care fuseseă întemeiat de zeul Shu.

Aceast legitimare, spune în continuare papirusul:ă... a fost oficializat prin decrete [înregistrat ] în Cameraă ă

Documentelor.S-a înscris pe o t bli de metal, potrivit poruncilor tat lui t u Ptahă ţă ă ă

(...).Zeii cereşti şi zeii p mânteşti se pun în slujba fiului t u Horus.ă ăÎl urmeaz în Sala Hot rârilor. Va domni peste ei.ă ă

3 . RACHETELE LUI ZEUS ȘI ALE LUI INDRA

Dup ce a vizitat Egiptul, în secolul al V-lea î.Ch., Herodot a fostă convins c de la egipteni ob inuser grecii concep iile şi credin ele lor teiste;ă ţ ă ţ ţ scriind pentru compatrio ii lui, Herodot a folosit numele zeilor greci pentru aţ descrie divinit ile egiptene corespunz toare.ăţ ă

Convingerea sa asupra originii egiptene a teologiei greceşti nu izvora numai din atributele şi sensurile comparabile ale numelor zeilor, ci şi (mai ales) din similitudinile povestirilor despre ei. Dintre acestea, o paralelă şocant trebuie s -l fi frapat cu siguran ca fiind mai mult decât o simplă ă ţă ă coinciden : era povestea castr rii unui zeu de c tre altul, în lupta pentruţă ă ă suprema ie.ţ

Sursele greceşti din care s-a putut inspira Herodot sunt, din fericire, înc disponibile: diverse opere literare, ca „Iliada" lui Homer; „Odele" luiă Pindar din Teba, scrise şi cunoscute chiar înaintea perioadei lui Herodot; şi, în primul rând, „Teogonia" („Genealogia divin ") a lui Hesiod, un scriitoră originar din Askara, în Grecia central , care a creat aceast oper , precumă ă ă şi „Lucr ri şi zile", în secolul al VIII-lea î.Ch.ă

Poetul Hesiod a preferat s atribuie scrierea „Teogoniei" muzelor,ă zei ele muzicii, literaturii şi ale celorlalte arte, despre care scria c l-auţ ă încurajat s „celebrez în cântec" istoriile „veneratului neam de zei, de laă începuturi (...) şi apoi s cânt despre neamul oamenilor şi al gigan iloră ţ puternici; şi astfel s bucur inima lui Zeus în Olimp". Toate acestea s-auă întâmplat într-o zi când Hesiod îşi p storea mieii lâng Muntele Sfânt, careă ă era s laşul lor.ă

În pofida acestei introduceri pastorale, povestea zeilor dezv luit luiă ă Hesiod con inea mai mult pasiune, revolt , viclenie şi mutil ri; şi, deţ ă ă asemenea, lupte şi r zboaie globale. Cu toat glorificarea în imnuri a luiă ă Zeus, nu exist nici o încercare de a escamota suita de violen e sângeroaseă ţ

care au dus la suprema ia sa. Tot ceea ce cântau muzele, Hesiod scria; şiţ „aceste lucruri le-au cântat muzele, cele nou fiice ale lui Zeus":ă

Adev rat, la început Haosul a luat fiin , ă ţăiar apoi, Geea cea cu piept larg (...). Şi tenebrosul Tartar, 'n-adâncurile Terrei cu c i b tute,ă ăşi Eros, cel mai frumos dintre nemuritorii zei (...). Din Haos s-au ivit Erebus şi neagra Nyx; iar din Nyx n scutu-s-au Aether şi Hemera.ă

Primul grup de zei celeşti s-a des vârşit când ă Geea („P mântul") l-aă n scut pe ă Uranus („Cerul înstelat"), dup care l-a luat de so pe propriul eiă ţ dintâi n scut, pentru a putea fi inclus în Prima Dinastie a zeilor. Pe lângă ă Uranus, la scurt timp dup moartea lui, Geea a mai n scut-o şi pe gra ioasaă ă ţ lui sor Ureea, şi pe „Pontus, sterpul Abis cu furtunile lui pustiitoare".ă

Apoi, s-a n scut genera ia urm toare de zei - progeniturileă ţ ă împerecherii dintre Geea şi Uranus:

Dup aceea s-a culcată cu Uranus, şi a n scut pe Okeanos, cel cu volburi adânci; ăPe Coeus şi Crius şi Hyperion şi Iapetus; Pe Theea şi Rhea, Themis şi Mnemosyne;Şi pe Phoebe cea încoronat cu aur, ăşi pe frumoasa Thetys.În urma lor s-a n scut Cronos, r ul,ă ăcel mai mic şi mai cumplit dintre copiii ei.În ciuda faptului c aceste dou sprezece odrasle proveneau dină ă

împerecherea unui fiu cu propria lui mam , copiii - şase b ie i, şase fete -ă ă ţ erau vrednici de originile lor divine. Dar Uranus devenind tot mai p timaş,ă progeniturile care au urmat - deşi de o for fizic formidabil - au prezentatţă ă ă diverse diformit i. Primii dintre „monştrii" n scu i au fost cei trei ciclopi,ăţ ă ţ Brontes („Tun torul"), Steropes („F uritorul Fulgerului") şi Arges („Cel Ceă ă Face Razele"); „în toate celelalte erau asemenea zeilor, dar numai un singur ochi aveau în mijlocul frun ii; şi se numeau «Glob-de-ochi» (ciclopi), fiindcţ ă numai un singur glob ocular le st tea în frunte".ă

„Şi iar şi, al i trei fii s-au n scut din Geea şi Uranus, mari şi viteji f ră ţ ă ă ă seam n: Cottus şi Briareos şi Gyes, cutez tori copii." De propor ii gigantice,ă ă ţ cei trei au fost numi i Hekatoncheires („Cei Cu O Sut De Bra e"): „Dinţ ă ţ umeri le creşteau câte o sut de bra e, de nu te puteai apropia, şi fiecareă ţ avea câte cincizeci de capete pe umeri."

„Iar Cronos îşi ura pofticiosul p rinte," scrie Hesiod; dar „Uranus seă bucura de relele lui fapte."

Atunci, Geea „a dat form unei mari seceri şi le-a dest inuit planulă ă dragilor ei fii," ca „p c tosul tat " s fie pedepsit pentru „murdarele-iă ă ă ă mârş vii": s -i taie lui Uranus organele genitale, punând cap t pornirilor luiă ă ă sexuale. Dar „frica i-a cuprins pe to i"; şi numai „marele Cronos, cel r u, aţ ă avut curaj".

Şi astfel, Geea i-a dat lui Cronos secera pe care o f cuse din cremeneă cenuşie şi l-a ascuns în od ile ei, care se aflau lâng Marea Mediteran ,ă ă ă punându-l s „stea la pând ".ă ă

Iar Uranus a venit la ceas de noapte, râvnind la dragoste; şi s-a culcat lâng Geea, întinzându-se peste ea.ăAtunci, fiul, din ascunz toareăa întins mâna stâng s apuce ; iar în dreapta ineaă ă ţsecera mare şi lung cu din i t ioşi.ă ţ ăCu iu eal , a t iat p r ile b rb iei tat lui s uţ ă ă ă ţ ă ăţ ă ăşi le-a aruncat, în spatele-i s cad (...)ă ăîn valurile m rii.ăFapta era consumat , dar castrarea lui Uranus nu i-a întrerupt completă

linia urmaşilor. În timp ce îi şiroia sângele, o parte dintre stropi au impregnat-o pe Geea, care a r mas grea şi le-a n scut „pe puternicile Erinii"ă ă (Furiile femeieşti ale r zbun rii) „şi pe marii Gigan i cu armuri lucitoare!ă ă ţ inând în mâini suli e lungi; şi pe Nimfele care Meliae se numesc [«Nimfeleţ ţ

copacului de cenuş »]." Din organele genitale castrate, purtate de curen iiă ţ marini, l sând în urm o dâr de spum , pân în insula Cipru, „s-a ivit oă ă ă ă ă groaznic şi fermec toare zei (...) zeii şi oamenii o numesc ă ă ţă Afrodita [«Cea Din Spuma M rii»]."ă

Mutilat, Uranus i-a chemat pe zeii-monştri s -l r zbune. Propriii luiă ă copii, a strigat el, deveniser ă Titani, Tr d tori care au „tr dat şi f cut cuă ă ă ă îngâmfare infama fapt "; acum, trebuia ca zeii ceilal i s se asigure „că ţ ă ă r zbunarea avea s urmeze". Speriat, Cronos i-a închis pe ciclopi şi peă ă ceilal i gigan i monstruoşi într-o temni îndep rtat , pentru ca nici unul sţ ţ ţă ă ă ă nu r spund chem rii lui Uranus.ă ă ă

În tot acest timp, pe când Uranus era ocupat s -şi aduc pe lumeă ă propriile progenituri, ceilal i zei proliferau şi ei; copiii lor purtau numeţ indicându-le atributele - în genere, binevoitoare. Acum, dup fapta cea rea,ă zei a Nyx a r spuns la apel, n scând zeit ile r ului: „A f cut Destinele şiţ ă ă ăţ ă ă nemiloasele Soarte r zbun toare: Clotho [«Dep n toarea»] şi Lachesisă ă ă ă [«Arunc toarea sor ilor»] şi Atropos [«Inevitabilul»] (...). A odr slit Osânda şiă ţ ă Soarta Neagr şi Moartea (...) şi Vina şi Dureroasa Jale (...) Foametea şiă Triste ile." Şi a mai adus pe lume „înşel ciunea şi S r cia (...), precum şiţ ă ă ă Lupta, B t liile, Omorurile, Uciderile, Certurile, Vorbele Mincinoase,ă ă Disputele, Nelegiuirea şi Ruina." La sfârşit de tot, Nyx a n scut-o peă Nemesis („R zbunarea"). Chemarea lui Uranus primise r spuns: luptele,ă ă b t liile şi r zboaiele începuser s circule printre zei.ă ă ă ă ă

În aceast lume primejdioas , Titanii aduceau la lumin cea de-a treiaă ă ă genera ie de zei. Temându-se de pedeaps , se ineau strâns uni i, cinci sauţ ă ţ ţ şase fra i c s torindu-se cu cinci-şase dintre propriile lor surori. Dintreţ ă ă aceste cupluri divine frate-sor , cel mai important era Cronos-Rhea, c ciă ă Cronos, din cauza faptei sale îndr zne e, preluase conducerea printre zei.ă ţ Din uniunea lor, Rhea a dat naştere la trei fiice şi trei fii: Hestia, Demeter şi Hera; şi Hades, Poseidon şi Zeus.

Nici nu se n ştea bine câte un copil, c „marele Cronos îl înghi ea peă ă ţ fiecare (...), hot rât ca nici un altul dintre mândrii Fii ai Cerului s nuă ă primeasc rang regesc printre zeii nemuritori". Motivul de a-şi eliminaă propriile progenituri, înghi indu-le, inea de o profe ie pe care o auzise, şiţ ţ ţ

anume c „oricât ar fi fost de puternic, îi era sortit s fie învins de propriulă ă lui fiu": Soarta urma s repete cu Cronos ceea ce-i f cuse el tat lui s u.ă ă ă ă

Dar Soarta nu putea fi ocolit . Ştiind despre şiretlicurile lui Cronos,ă Rhea l-a ascuns pe ultimul n scut, Zeus, pe insula Creta. Lui Cronos i-a dată în locul copilului „o piatr mare înf şat în scutece". Neobservândă ă ă înşel ciunea, Cronos a înghi it piatra, crezând c era micul Zeus. Nu pesteă ţ ă mult, a început s vomite, regurgitându-i unul câte unul pe to i copiiiă ţ înghi i i înainte.ţ ţ

„Cu trecerea anilor, puterea şi voinicele membre ale prin ului [Zeus]ţ creşteau repede." Un timp, ca vrednic nepot al p timaşului Uranus, Zeus s-aă inut dup zei e frumoase, adesea având necazuri cu partenerii lor zei. Apoiţ ă ţ

îns şi-a îndreptat aten ia spre problemele de stat. De zece ani, avea loc ună ţ r zboi între Titanii b trâni, „domneştii Titani de pe înaltul Munte Othyres"ă ă (care era s laşul lor), şi zeii mai tineri, „pe care Rhea cea cu p r bogat i-aă ă n scut din uniunea cu Cronos" şi care s-au instalat vis-ă à-vis, pe Muntele Olimp. „Cu amarnic mânie au luptat continuu între ei, vreme de zece ani înă cap, iar aspra b t lie nu se apropia de sfârşit din nici o parte, motivulă ă r zboiului r mânând în echilibru."ă ă

Oare aceast lupt nu era decât punctul culminant al deterior riiă ă ă rela iilor între coloniile zeieşti învecinate, o izbucnire de rivalitate între zei eţ ţ şi zei consangviniza i şi infideli (mamele culcându-se cu fiii lor şi unchiiţ fecundându-şi nepoatele) sau era prima manifestare a eternei rebeliuni a tineretului contra vechiului regim? „Teogonia" nu ofer un r spuns clar, dară ă legendele şi piesele de teatru greceşti ulterioare sugereaz c toateă ă motivele de mai sus se combinaser spre a provoca un „r zboi înd r tnic" şiă ă ă ă prelungit între zeii tineri şi cei b trâni.ă

Zeus a g sit în acest r zboi interminabil şansa de a acapara domniaă ă asupra zeilor şi, prin urmare - cu sau far bun ştiin -, a împlini destinulă ă ţă rezervat tat lui s u, Cronos, înl turându-l de la putere.ă ă ă

Ca prim m sur , Zeus „i-a eliberat din ucig toarele lor c tuşe peă ă ă ă ă fra ii tat lui s u, fiii lui Uranus, pe care tat l lui, în nesocotin a sa, îl legase".ţ ă ă ă ţ Recunosc tori, cei trei ciclopi i-au dat armele divine pe care Geea leă ascunsese de Uranus: „Tunetul, Tr snetul cu Raze şi Fulgerul". Deă asemenea, i-au dat lui Hades un coif vr jit, care îl f cea invizibil pe cel care-lă ă purta pe cap; iar Poseidon a primit un trident magic, cu care putea face să se cutremure p mântul şi marea.ă

Pentru a-i osp ta şi a-i revigora pe Hekatoncheires dup îndelungataă ă lor captivitate, Zeus le-a oferit celor trei „nectar şi ambrozie, aceleaşi pe care le m nânc zeii"; apoi, li s-a adresat cu cuvintele:ă ă

Asculta i-m ,ţ ăO, luminoşi copii ai lui Uranus şi ai Geei,s v pot spune ce m leag inima din mine.ă ă ă ăDe mult vreme, noi ceiăce ne-am n scut din Cronos, şi zeii Titani,ălupt m unii cu al ii în fiecare ziă ţspre a învinge şi a triumfa.Vre i a v ar ta acum uriaşa for şi putereţ ă ă ţăşi pe Titani s -i înfrunta i în crunt încleştare?ă ţ ă

Iar Cottus, unul dintre Cei Cu O Sut De Bra e, i-a r spuns: „Divinule,ă ţ ă spui lucruri pe care le cunoaştem bine (...) prin fapta ta, venit-am înapoi din bezna neagr şi din nemiloasele c tuşe. Aşadar, azi, cu un scop limpede şiă ă sfaturi cugetate, î i vom sluji puterea în groaznicul r zboi şi vom luptaţ ă contra Titanilor în b t lie grea."ă ă

Astfel, „to i cei n scu i din Cronos, împreun cu cei puternici şi temu i,ţ ă ţ ă ţ de o copleşitoare for , pe care Zeus i-a scos la lumin (...) cu to ii, b rba iţă ă ţ ă ţ şi femei, au a â at în acea zi ura b t liei." Rândui i contra acestor Olimpieniţ ţ ă ă ţ erau Titanii b trâni, care şi ei „s-au gr bit s le îngroaşe for ele".ă ă ă ţ

Izbucnind b t lia, ea s-a întins pe tot P mântul şi în ceruri:ă ă ăNem rginita mare mugea cumplit în jur,ăp mântul se ciocnea cu zgomot;ăCerul cel larg se zguduia, gemea,iar marele Olimp se cl tina din temelieăsub şarja zeilor nemuritori.De la adâncul sunet al paşilor,de la temuta lovitur a armelor lor tari,ăcutremuratul greu ajunse pân -n Tartar.ă

Într-un vers care aminteşte de textul Manuscriselor de la Marea Moart , „Teogonia" aminteşte strig tele de lupt ale zeilor în r zboi:ă ă ă ă

Astfel, atunci, îşi aruncau amarnicele tr snete unul spre altul;ăŞi strig tul armatelor amândurora când r cneau a r zb tut pân înă ă ă ă ă

înstelatul cer cum se ciocneau cu ipete de b t lie.ţ ă ă

Zeus însuşi lupta din r sputeri, folosindu-şi Armele Divine la putereaă maxim . „Din ceruri, în fa a Muntelui Olimp, se repezea-nainte, azvârlindu-şiă ţ tr snetul. Fulgerele zburau groase şi repezi din puternica lui mân , Tunet şiă ă Tr snet laolalt , învârtejindu-se ca o flac r zdrobitoare. P mântul m nos seă ă ă ă ă ă r scolea arzând, iar codrul întins trosnea de fl c ri peste tot. Toat araă ă ă ă ţ clocotea, precum şi râurile cu ap dulce şi marea cea s rat ."ă ă ă

Apoi, Zeus a aruncat o Piatr -a-Tunetului (Fig. 13) spre Munteleă Othyres; într-adev r, nu s-a deosebit cu nimic de o explozie atomic :ă ă

Aburi încinşi fierbeau în jurul Titanilor din Geea n scu i;ă ţFl c ri de nedescris se în l au str lucitoare în t rii.ă ă ă ţ ă ăV paia de fulger a Pietrei-Tunetului,ălumina ei, le orbea ochii -atât de puternic era.ăC ldur uluitoare cuprinse Haosul (...).ă ăP rea cum c P mântul şi largul Cer de susă ă ăse îmbinaser ;ăUn bubuit n prasnic, de parc Terra se pr buşea-nă ă ăruine.

„Atât de mare era zarva când zeii se ciocneau în lupt ".ăPe lâng sunetul asurzitor, lumina orbitoare şi c ldura ce pârjoleaă ă

totul, aruncarea Pietrei-Tunetului a provocat şi un imens vânt de furtun :ă

Asemenea vânturi suflau vuind, cutremur şi uragan de praf, tunet şi fulger.

Toate acestea au fost produse de Piatra-Tunetului a lui Zeus. Iar când cele dou tabere beligerante au auzit şi au v zut ce se întâmplase, „un oribilă ă huiet de lupt cumplit s-a în l at; fapte m re e s-au ar tat; şi cump naă ă ă ţ ă ţ ă ă b t liei s-a înclinat". Luptele sl beă ă ă au; zeii îi învingeau pe Titani.

„Nes tui de r zboi", cei trei ciclopi s-au n pustit asupra Titanilor,ă ă ă copleşindu-i cu arme inute în mân . „I-au legat în lan uri amarnice" şi i-auţ ă ţ azvârlit în captivitate, în îndep rtatul Tartar. „Acolo, la sfatul lui Zeus careă se preumbl pe nori, zeii Titani sunt ascunşi sub o cea întunecoas , într-ună ţă ă loc umed din cap tul uriaşului P mânt." Cei trei ciclopi au r mas şi ei acolo,ă ă ă ca „temniceri de n dejde ai lui Zeus", pentru a-i p zi pe Titanii întemni a i.ă ă ţ ţ

Când Zeus se preg tea s -şi revendice „egida", suzeranitatea asupraă ă tuturor zeilor, în scen a ap rut un concurent neaşteptat. C ci, „când Zeus îiă ă ă izgonise pe Titani din cer, marea Geea l-a n scut pe cel mai mic copil al ei,ă Typhoeus, din dragoste de Tartar, cu ajutorul auriei Afrodita." Typhoeus („Typhon" - Taifun) era un adev rat monstru: „Puterea era cu mâinile lui, înă tot ce f cea, iar picioarele puternicului zeu erau neobosite. De pe umeri îiă creşteau o sut de capete ale unui şarpe, un înfior tor dragon, cu limbiă ă negre, s get toare. De sub sprâncene, în miraculoasele sale capete,ă ă fulgerau fl c ri; iar focul îi ardea din capete când se încrunta. Şi în toateă ă capetele lui groaznice erau voci, ce scoteau sunete de necrezut": sunetul unui om când vorbeşte, şi sunetul unui taur, şi acela al unui leu, şi al unui

c elandru. (Conform lui Pindar şi Eschil, Typhon avea o statur gigantic ,ăţ ă ă „iar capul s u ajungea la stele.")ă

„În ziua aceea, s-ar fi putut întâmpla într-adev r un lucru cu neputină ţă de oprit," i-au dezv luit muzele lui Hesiod; era aproape inevitabil caă Typhoeus „s ajung la domnie peste muritori şi nemuritori". Dar Zeus aă ă observat pe loc pericolul şi, f r s piard vremea, l-a şi atacat.ă ă ă ă

Seria de lupte care au urmat n-au fost cu nimic mai pu inţ înfricoş toare decât r zboaiele dintre zei şi Titani, c ci Zeul-Şarpe Typhonă ă ă era înzestrat cu aripi şi putea zbura la fel ca Zeus (Fig. 14). „Zeus tuna din r sputeri şi cu for , iar p mântul în jur r suna cumplit, precum şi cerul largă ţă ă ă de deasupra şi marea şi cursurile de ap , chiar şi p r ile de dedesubt aleă ă ţ P mântului." Armele Divine s-au folosit din nou - de c tre ambii combatan i:ă ă ţ

Prin amândoi,prin tunet şi fulger,c ldura înghi ea m rile albastre;ă ţ ăŞi prin focul Monstrului,şi vânturile arz toare şi orbitorul Tr snet,ă ăîntreg P mântul clocotea, şi cer şi mare.ăMari valuri pustiau pe rmuri (...).ţăŞi s-a iscat un cutremur necontenit.În Lumea de Jos, „Hades tremura unde domnea"; tremurau şi Titanii

închişi la cap tul P mântului. Urm rindu-se unul pe altul pe cer şi peă ă ă p mânt, Zeus a reuşit s dea cel dintâi o lovitur cu „n prasnicul Tr snet".ă ă ă ă ă Fulgerul „a ars toate capetele miraculoase ale monstrului, tot ce era în jurul lui"; iar Typhoeus s-a pr buşit pe p mânt, cu nemaiv zuta sa alc tuire:ă ă ă ă

Când Zeus l-a r pus şi l-a ă biciuit cu lovituri,Typhoeus a fost zvârlit jos, zdrean schiload .ţă ăEnormul P mânt a gemut.ăO flac r âşnit-a din domnul lovită ă ţîn valea-ntunecoas , st ncoas şi pustie a Muntelui,ă ă ăcând l-a tr snit.ăO mare parte din P mântul uriaş fu pârjolit de aburii cumpli i,ă ă ţ

topindu-se cum se topeşte tabla încins de meşteşugul omului (...).ăÎn v paia unui foc nimicitor P mântul s-a topit.ă ă

În ciuda pr buşirii şi a cutremur torului impact al vehiculului luiă ă Typhon, zeul a r mas în via . Conform „Teogoniei", Zeus l-a aruncat şi peă ţă el „în largul Tartar". O dat cu aceast victorie, domnia lui era asigurat ; caă ă ă atare, el s-a îndreptat spre problemele importante ale procre rii, aducândă pe lume odrasle de la so ii şi concubine deopotriv .ţ ă

Deşi „Teogonia" descrie numai o singur b t lie între Zeus şi Typhon,ă ă ă celelalte scrieri greceşti afirm c aceasta a fost doar lupta final , ea fiindă ă ă precedat de altele, în care Zeus fusese lovit cel dintâi. Ini ial, Zeus a luptată ţ cu Typhon de aproape, folosind secera special pe care i-o d duse mama luiă ă pentru „fapta rea", c ci urm rea s -l castreze şi pe Typhon. Dar Typhon l-aă ă ă prins pe Zeus în plasa lui, i-a smuls secera din mân şi i-a t iat cu eaă ă tendoanele de la mâini şi de la picioare. Dup aceea, l-a l sat pe Zeusă ă neputincios, cu tendoanele şi armele, într-o peşter .ă

Îns zeii Aegipan şi Hermes au g sit caverna, l-au întremat pe Zeus,ă ă refacându-i tendoanele, şi i-au înapoiat armele. Apoi, Zeus a fugit şi a zburat „cu un Car înaripat" înapoi pe Olimp, unde a primit o nou provizie deă tr snete de la Tun torul lui. Cu acestea, Zeus a reluat atacul asupra luiă ă Typhon, împingându-l spre Muntele Nyssa, unde Soartele l-au am git să ă m nânce din hrana muritorilor, care l-a sl bit, în loc s -l înt reasc . Lupteleă ă ă ă ă au reînceput pe cer, deasupra Muntelui Haemus, din Tracia, au continuat peste Muntele Etna, din Sicilia, şi s-au sfârşit deasupra Muntelui Casius, de pe coasta asiatic a Mediteranei de Est. Acolo, Zeus, folosindu-şi Tr snetul,ă ă l-a doborât pe Typhon din cer.

Asem n rile dintre lupte, dintre armele folosite, dintre locuri, precumă ă şi castr rile, mutil rile şi reînvierile - toate pe parcursul unei lupte pentruă ă succesiune - l-au convins pe Herodot (şi pe al i istorici clasici greci) c greciiţ ă îşi împrumutaser teogonia de la egipteni. Aegipan îl reprezenta pe Zeulă Berbec African al Egiptului, iar Hermes era omologul zeului Thoth. Hesiod însuşi a scris c , atunci când Zeus a întâlnit-o pe frumoasa muritoareă Alcmena, pentru a i-l naşte pe eroicul Heracles, s-a furişat noaptea de pe Muntele Olimp, ducându-se în ara lui Typhaonion, unde s-a oprit în vârfulţ Phikion-ului (Muntele Sfinx). „Ucig torul Sfinx, care-i distrusese peă Cadmeeni" („Cei Str vechi"), prezent în faptele Herei, so ia oficial a luiă ţ ă Zeus, avea leg tur în aceste legende şi cu Typhon şi domeniul lui. Iară ă Apollodorus a relatat c , atunci când s-a n scut Typhon, crescând pân la oă ă ă m rime incredibil , zeii au alergat în Egipt s -i arunce o privireă ă ă înfricoş torului monstru.ă

Majoritatea savan ilor sus in c Muntele Casius, locul luptei decisiveţ ţ ă dintre Zeus şi Typhon, se afl lâng gura râului Orontes, din Siria zileloră ă noastre. Dar, dup cum a ar tat Otto Eissfeldt în importantul s u studiuă ă ă Baal Zaphon, Zeus Kasios und der Durchgang der Israeliten durches Meer, în antichitate mai exista înc un munte cu acest nume - ună promontoriu al Lagunei Serbonice care iese din peninsula Sinai, în Marea Mediteran . Eissfeldt a sugerat c acesta era muntele men ionat în legende.ă ă ţ

Înc o dat , nu avem alt solu ie decât s ne încredem în informa iileă ă ă ţ ă ţ pe care le-a primit Herodot în Egipt. Descriind drumul pe uscat din Fenicia în

Egipt, prin Filistia („Istoria", Cartea a III-a, 5), Herodot a scris c inuturileă ţ asiatice „se întind pân la Lacul Serbonis, lâng locul unde Muntele Casiusă ă se repede în mare. Egiptul începe la Lacul Serbonis, unde povestea spune c s-a ascuns Typhon".ă

Înc o dat , poveştile egiptene şi greceşti converg, cu punctulă ă culminant în peninsula Sinai.

inând seama de numeroasele analogii g site de grecii antici întreŢ ă teogonia lor şi cea egiptean , savan ii europeni din secolul al XIX-lea auă ţ g sit paralele şi mai uluitoare mult mai departe - în India.ă

La sfârşitul secolului al XVIII-lea, când sanscrita, limba Indiei antice, abia începuse s fie st pânit , Europa a fost fascinat de traducerile unoră ă ă ă scrieri pân atunci necunoscute. Dominat ini ial de britanici, studiulă ţ literaturii, filosofiei şi mitologiei sanscrite devenise pe la jum tatea secoluluiă al XIX-lea favoritul c rturarilor, poe ilor şi intelectualilor germani, c ciă ţ ă sanscrita a reieşit a fi limba-mam a tuturor limbilor indo-europene (c roraă ă le apar ine şi germana), iar în India o aduseser migratorii de pe malurileţ ă M rii Caspice - „arienii", despre care germanii credeau c fuseser şiă ă ă str moşii lor.ă

Un loc central în aceast literatur îl ocup ă ă ă Vedele, sfinte scripturi pe care tradi ia hindus le crede a fi „nu de origine uman ", ci compuse de zeiţ ă ă înşişi, într-o epoc anterioar . Acestea au fost aduse pe subcontinentulă ă indian de c tre emigran ii arieni, cândva în mileniul II î.Ch., sub form deă ţ ă tradi ie oral . Dar, cu timpul, s-au pierdut tot mai multe dintre cele zece miiţ ă de versete ini iale; astfel, în jurul anului 200 î.Ch., un în elept a scrisţ ţ versurile r mase, împ r indu-le în patru p r i: ă ă ţ ă ţ Rig-Veda („Veda în versuri" alc tuit din zece c r i; ă ă ă ţ Sama-Veda („Vedele cântate"); Yajur-Veda (în majoritate, rug ciuni de sacrificiu); şi ă Atharva-Veda (farmece şi incanta ii).ţ

În timp, diversele componente ale Vedelor şi literatura auxiliar peă care au generat-o (Mantrele, Brahmanele, Aranyakele, Upanishadele) s-au îmbog it cu ăţ Puranele non-vedice („Scrierile str vechi"). Împreun cuă ă marile epopei Mahabharata şi Ramayana, toate acestea alc tuiescă sursele poveştilor ariene şi hinduse despre Cer şi P mânt, zei şi eroi.ă

Din cauza îndelungatului interval oral, a dimensiunilor şi abunden eiţ textelor scrise în sfârşit dup mai multe secole, numeroasele nume,ă termenii generici şi epitetele folosite interşanjabil pentru zeit i - precum şiăţ faptul c multe dintre aceste nume şi termeni originali nu erau, în fond,ă deloc ariene -, consisten a şi precizia nu reprezint tr s turi definitorii aleţ ă ă ă acestei literaturi sanscrite. Totuşi unele fapte şi evenimente apar ca elemente fundamentale ale moştenirii ariano-hinduse.

La început, relateaz sursele, au existat numai corpurile cereşti, „Ceiă primordiali care zburau". În ceruri a avut loc o fr mântare şi „Dragonul" aă fost rupt în dou de „Curgerea dintâi a furtunilor". Atribuindu-le celor două ă p r i nume de origine non-arian , poveştile afirm c ă ţ ă ă ă Rehu, partea superioar a planetei distruse, str bate neîncetat cerurile în c utareaă ă ă r zbun rii; partea inferioar , ă ă ă Ketu („Cel retezat"), s-a al turată „Primordialilor" pe „curgerile" (orbitele) lor. De-atunci, au trecut multe epoci şi şi-a f cut apari ia o dinastie de Zei ai Cerului şi ai P mântului. Ceresculă ţ ă Mar-Ishi, care îi conducea, avea şapte (sau zece) copii, de la consoarta sa Prit-Hivi („Cea larg "), care personifica P mântul. Unul dintre aceştia, ă ă Kas-

Yapa („Cel de pe tron") s-a autointitulat şef al Devilor („Str lucitorii"),ă acaparând titlul de Dyaus-Pitar („Tat ceresc") - neîndoielnica surs aă ă numelui-titlu grecesc Zeus („Dyaus") şi al omologului s u roman Jupiteră („Dyauspiter").

Fiind foarte prolific, Kasyapa a procreat mul i zei, gigan i şi progenituriţ ţ monstruoase, cu diverse so ii şi concubine. Cei mai proeminen i, venera i şiţ ţ ţ cunoscu i individual din timpurile vedice au fost Aditya-ii - unii n scu i deţ ă ţ consoarta lui Kasyapa, Aditi, („Nem rginita"). Num rând şapte la început,ă ă au fost Vishnu, Varuna, Mitra, Rudra, Pushan, Tvashtri şi Indra. Apoi, Adi ilorţ li s-a al turat Agni, un fiu al lui Kasyapa, f cut fie de c tre so ia sa Aditi, fieă ă ă ţ (cum sugereaz unele texte) de propria lui mam , Prithivi. La fel ca în cerculă ă olimpian din Grecia, num rul Adi ilor a crescut în cele din urm laă ţ ă doisprezece. Printre ei se afla Bhaga, despre care savan ii cred c a devenitţ ă zeul slav suprem Bogh. Ultimul n scut dintre Adi i - deşi nu se ştie sigură ţ dac tat l lui era Kasyapa - a fost Surya.ă ă

Tvashtri („Modelatorul"), în rolul s u de „Atoate-împlinitor", artizanulă zeilor, le-a oferit care aeriene şi arme magice. Dintr-un metal celest arz toră a f urit un disc pentru Vishnu, un trident pentru Rudra, o „arm de foc"ă ă pentru Agni, un „Tun tor arunc tor de tr snete" pentru Indra şi o „m ciucă ă ă ă ă zbur toare" pentru Surya. În vechile reprezent ri hinduse, toate acesteă ă arme apar sub forma unor proiectile de diverse forme, inute în mân (Fig.ţ ă 15). În plus, zeii au dobândit şi alte arme de la ajutoarele lui Tvashtri; Indra, de exemplu, a primit o „plas aerian " cu care îşi putea prinde duşmanii înă ă timpul luptelor cereşti.

Carele celeste, sau „aeriene", erau descrise invariabil ca fiind luminoase şi str lucitoare, f cute sau placate cu aur. ă ă Vimana (carul aerian) al lui Indra avea lumini aprinse pe margini şi se mişca „mai repede ca gândul", traversând rapid mari distan e. Caii s i nev zu i aveau „ochi-de-ţ ă ă ţsoare", r spândind o nuan roşiatic , dar şi schimbându-şi culoarea. În alteă ţă ă situa ii, carele aeriene ale zeilor erau descrise ca supraetajate; uneori,ţ puteau nu numai s zboare prin aer, ci şi s se deplaseze pe sub ap . Înă ă ă epopeea Mahabharata, sosirea zeilor la un osp de nunt cu o flot deăţ ă ă care aeriene este descris dup cum urmeaz (dup traducerea lui R. Dutt,ă ă ă ă în Mahabharata, The Epic of Ancient India):

Zeii, în care purtate pe nori,

au venit s vad frumoasa scen :ă ă ăAdi ii luminoşi în splendoarea lor,ţMaru ii în v zduhul mişc tor;ţ ă ăSuparnaii înaripa i, Nagaii solzoşi,ţRishii Deva puri şi înal i,ţVesti i cu muzica lor, Gandharvaii;ţ(şi) frumoşii Apsaraşi ai cerului (...).Luminoase care celeste în şirpluteau pe cerul f r nori.ă ă

Textele vorbesc şi despre Ashvin-i („Vizitii"), zei specializa i înţ pilotarea carelor aeriene. „Iu i ca şoimii tineri", aceştia erau „cei mai buniţ c ru aşi care ajung în cer", pilotându-şi mereu carele câte doi, înso i i de ună ţ ţ ţ navigator. Vehiculele lor, care uneori ap reau în grupuri, erau aurii,ă „luminoase şi str lucitoare (...) cu locuri comode şi leg nat blând". Erauă ă construite pe principiu triplu, având trei niveluri, trei fotolii, trei stâlpi de sus inere şi trei ro i care se învârteau. „Acest car al vostru", spune Imnul 22ţ ţ din Cartea a VIII-a din Rig-Veda, prosl vindu-i pe Ashvini, „avea un locă triplu şi h uri de aur - faimosul car ce traverseaz Cerul şi P mântul".ăţ ă ă Ro ile, reiese din text, serveau mai multor func ii: una pentru a ridica nava,ţ ţ cealalt pentru a o direc iona, iar a treia pentru accelera ie: „Una dintreă ţ ţ ro ile carului vostru se învârteşte cu repeziciune de jur împrejur; una seţ roteşte înainte, ca s v duc pe drum."ă ă ă

La fel ca în legendele greceşti, zeii din Vede manifest foarte pu ină ţ ă moralitate sau re inere în problemele sexuale - uneori sc pând cu bine,ţ ă alteori nu, ca atunci când Adi ii indigna i l-au ales pe Rudra („Cel cu treiţ ţ ochi") ca s -l ucid pe tat l lor, Dyaus, pentru c le violase sora, Ushas.ă ă ă ă (Dyaus, r nit, şi-a salvat via a fugind pe un corp ceresc îndep rtat.) Tot caă ţ ă în poveştile greceşti, zeii din folclorul hindus se amestec , mai târziu, înă iubirile şi r zboaiele regilor şi eroilor muritori. În aceste situa ii, vehiculeleă ţ aeriene ale zeilor jucau roluri mai importante decât armele. Astfel, când un erou s-a înecat, Ashvinii au ap rut cu o flot de trei care aeriene, „cor bii înă ă ă care apa nu p trunde, care str bat v zduhul prin propria lor putere", s-auă ă ă scufundat în ocean, l-au scos pe erou din adâncuri şi „l-au dus pe uscat, dincolo de oceanul lichid". Mai este apoi şi povestea lui Yayati, un rege care s-a însurat cu fiica unui zeu. Când cei doi au avut copii, fericitul bunic i-a d ruit regelui „un car celest auriu, foarte str lucitor, care putea mergeă ă oriunde nefacând popas". F r a pierde vremea, „Yayati a urcat în car şi,ă ă neînvins în lupt , în r stimp de şase nop i a cucerit întregul P mânt."ă ă ţ ă

Asemenea „Iliadei", tradi iile hinduse ne vorbesc despre r zboaie aleţ ă oamenilor şi ale zeilor pentru eroine frumoase. Cea mai cunoscut dintreă aceste povestiri este „Ramayana", lunga epopee a lui Rama, prin ul a c ruiţ ă frumoas so ie a fost r pit de regele din Lanka (insula Ceylon, dină ţ ă ă apropierea Indiei). Printre zeii care au venit s -l ajute pe Rama era şiă Hanuman, zeul cu fa de maimu , care a purtat lupte aeriene cu înaripatulţă ţă Garuda (Fig. 16), unul dintre urmaşii monstruoşi ai lui Kasyapa. Într-un alt exemplu, Sukra, un zeu „întinat de imoralitate", a r pit-o pe Tara, frumoasaă so ie a c ru aşului lui Indra. „Ilustrul Rudra" şi al i zei au s rit atunci înţ ă ţ ţ ă ajutorul so ului întristat. ţ

A urmat „o b t lie cumplit , distrugând zei şi demoni, nentru Tara". Înă ă ă pofida înfricoş toarelor lor arme, zeii au fost învinşi şi a trebuit s seă ă refugieze la „Prima Zeitate". Prin urmare, tat l zeilor însuşi a coborât peă P mânt şi a pus cap t luptelor, înapoind-o pe Tara so ului ei. Apoi, Tara aă ă ţ n scut un fiu „a c rui frumuse e îi umbrea pe celeşti (...). Cuprinşi deă ă ţ b nuieli, zeii au cerut s ştie cine era adev ratul tat : so ul legiuit sau zeulă ă ă ă ţ r pitor". Tara a declarat c b iatul era fiul lui Soma, „Nemurirea cereasc ";ă ă ă ă şi i-a pus numele Budah.

Dar pân la toate acestea mai era destul timp; pe vremuri, zeii s-auă luptat între ei din cauze mai importante: suprema ia şi domnia pesteţ P mânt şi peste resursele lui. Cu atât de multe odrasle ale lui Kasyapa de laă diferite so ii şi concubine, precum şi cu descenden i ai altor zei b trâni,ţ ţ ă conflictul a devenit curând inevitabil. Domina ia Adi ilor era duşm nitţ ţ ă ă îndeosebi de Asuraşi, zeii vârstnici, ale c ror mame îi n scuser luiă ă ă Kasyapa înaintea Adi ilor. Purtând un nume non-arian, de origine oriental-ţapropiat clar (înrudit cu numele zeilor supremi ai Asiriei, Babilonului şiă ă Egiptului - Ashur, Asar, Osiris), în cele din urm ei au preluat în tradi iileă ţ hinduse rolul de zei r i, „demoni".ă

Invidiile, rivalit ile şi alte motive de fric iuni au dus în cele din urmăţ ţ ă la r zboi, atunci când P mântul, „care la început a produs hran f r a aveaă ă ă ă ă culturi", a c zut victim unei foamete globale. Zeii, dezv luie textele, îşiă ă ă între ineau nemurirea bând Soma, un ambroziac care era adus pe P mântţ ă din S laşul Celest de c tre un vultur şi se bea în amestec cu laptele.ă ă „Kinele" (vitele) zeilor ofereau de asemenea „sacrificiile" de carne friptă preferate de aceştia. Dar a sosit o vreme când toate aceste produse de strict necesitate au devenit tot mai rare. ă Satapatha Brahmana descrie evenimentele care au urmat:

Zeii şi Asurii, descenden i, şi unii şi al ii, ai Tat lui Zeilor şi aiţ ţ ă Oamenilor, concurau pentru superioritate. Zeii i-au învins pe Asuri; totuşi, în continuare, aceştia din urm i-au h r uit înc o dat (...).ă ă ţ ă ă

Zeii şi Asurii, descenden i, şi unii şi al ii, ai Tat lui Zeilor şi aiţ ţ ă Oamenilor, au început s concureze [din nou] pentru superioritate. De astă ă dat , zeii au fost înfrân i. Iar Asurii şi-au spus: „Numai nou ne apar ineă ţ ă ţ aceast lume! "ă

La care, au zis: „Ei bine, atunci haide i s împ r im lumea aceastaţ ă ă ţ între noi; şi, dup ce o împ r im, s ne hr nim din ea. " Prin urmare, s-auă ă ţ ă ă apucat s-o împart de la apus la r s rit.ă ă ă

Auzind acestea, Adi ii învinşi s-au înf işat s cear o parte dinţ ăţ ă ă resursele P mântului:ă

Când au aflat, zeii au spus: „Asurii împart într-adev r acest P mânt! ă ăHaide i, s mergem acolo unde îl împart Asurii; ţ ăc ci ce se va alege din noi dac nu primim o parte din P mânt? "ă ă ăPunându-l pe Vishnu în frunte, s-au dus la Asuri.

Trufaşi, Asurii le-au oferit Adi ilor doar atâta p mânt cât îi ajungea luiţ ă Vishnu s se culce... Dar zeii au folosit un subterfugiu şi l-au aşezat peă Vishnu într-o „îngr ditur " care putea „merge în trei direc ii", astfelă ă ţ câştigând trei dintre cele patru regiuni ale P mântului.ă

P c li i, Asurii au atacat atunci dinspre sud; iar zeii l-au întrebat peă ă ţ Agni „cum i-ar putea învinge pe Asuri pentru totdeauna". Agni a propus o manevr tip cleşte: în timp ce zeii atacau dinspre regiunile lor, „eu voi ocoliă pân în partea de la miaz noapte, iar voi îi ve i împresura de aici; şi,ă ă ţ împresurându-i, îi vom r pune." Înfrângându-i astfel pe Asuri, consemnează ă Satapatha Brahmana, „zeii erau dornici s vad cum îşi puteau îndestulaă ă jertfele"; prin urmare, multe dintre fragmentele de lupt ale vechilor scrieriă hinduse vorbesc despre recapturarea kinelor şi reaprovizionarea cu b utură ă Soma.

Aceste r zboaie s-au purtat pe p mânt, în aer şi sub m ri. Asurii, după ă ă ă cum scrie în „Mahabharata", şi-au f cut trei fort re e de metal în cer, deă ă ţ unde au atacat cele trei regiuni ale P mântului. Alia ii lor din r zboiul cu zeiiă ţ ă puteau deveni nev zu i, folosind arme invizibile; iar al ii luptau dintr-un oraşă ţ ţ de sub mare, pe care îl capturaser de la zei.ă

Unul dintre cei care au excelat în aceste b t lii a fost Indraă ă („Furtun "). Pe uscat, el a nimicit nou zeci şi nou de fort re e ale Asurilor,ă ă ă ă ţ ucigând un mare num r din discipolii lor înarma i. În cer, lupta din carul s uă ţ ă aerian, contra Asurilor ascunşi în „fort rea a lor din nori". Imnurile din ă ţ Rig-Veda enumera grupuri de zei, precum şi zeit i individuale învinse de Indraăţ (dup traducerea lui R.T. Griffith, „Imnurile din Rig-Veda"):ă

Ucisu-i-ai cu tr snetu- i pe Sasyii (...) ă ţDeparte de podeaua Cerului, în toate p r ile, ă ţcei de demult şi f r rituri fugeau spre nimicire (...) ă ăPe Dasyii arsu-i-ai din ceruri.Au întâlnit în lupt armata celor f r de prihan , şi-atunci ă ă ă ăNavagvaii dezl n uitu-şi-au puterea. ă ţPrecum jugani la-ntrecere cu taurii fugir pe c i abrupte dinspre Indra s-au risipit. ă ăSfarmat-a Indra tarile castele-ale lui Ilibsa şi în buc i pe Sushna cu cornu-i l-a t iat (...).ăţ ăUcisu- i-ai duşmanul lupt tor cu Tunetu- i (...) ţ ă ţ

Aprig c zu arma lui Indra peste duşmani, cu iutele-i ăTr snet cel ascu it le spulber oraşele-n f râme.ă ţ ă ăŞi înainte-ai mers din lupt s lup i cutez tor, ă ă ţ ăcastel dup castel cu for a- i nimicind. ă ţ ţTu, Indra, cu-al t u prieten care duşmanu-l face s se plece, ă ăcel mai încet din dep rt ri neînfricatul Namuchi. ă ăÎn moarte doborât-ai pe Karanja, pe Parnaya (...) Oraşele o sut -ale lui Vangrida le-ai zdrobit.ăF cut-ai s se cutremure streaşin 'naltului cer ă ă ăcând, îndr zne , prin tine însu i ai lovit Sambara.ă ţ ţ

Învingându-i pe inamicii zeilor în grupuri ca şi în ciocniri individuale şi f cându-i s „fug spre nimicire", Indra şi-a îndreptat eforturile spre a daă ă ă drumul kinelor.

Demonii" le-au ascuns într-un munte, p zit de Vala („încercuitorul");ă Indra, ajutat de Angiraşi, zei tineri care puteau emite fl c ri divine, a n v lită ă ă ă în ascunz toarea fortificat şi a eliberat kinele. (Unii cercet tori, ca J.ă ă ă Herbert, în Hindu Mythology, sus in c ceea ce a eliberat sau recuperatţ ă Indra nu erau vaci, ci o Raz Divin , c ci cuvântul sanscrit ă ă ă go are ambele în elesuri.)ţ

Când au început aceste r zboaie ale zeilor, Adi ii l-au numit pe Agniă ţ („Agilul") în func ia de Hotri, „Şef de func ie". Pe m sur ce r zboaieleţ ţ ă ă ă continuau - unele texte sugereaz c au durat mult peste o sut de ani - aă ă ă fost f cut şef Vishnu („Activul"). Dar când luptele au luat sfârşit, Indra, careă contribuise atât de mult la victorie, a revendicat suprema ia. La fel ca înţ „Teogonia" greac , una dintre primele fapte s vârşite pentru a-şi impuneă ă cererea a fost asasinarea propriului s u tat . Rig-Veda (Cartea a IV-a: 18,ă ă 12) îl întreab retoric pe Indra: „Indra, cin' i-a l sat mama v duv ?"ă ţ ă ă ă R spunsul urmeaz tot sub form de întrebare: „Care zeu a fost prezent înă ă ă vâltoare, când tu ucisu- i-ai tat l, prinzându-l de picior?"ţ ă

Pentru aceast crim , Indra a fost exclus de zei de la b utul Somei,ă ă ă astfel periclitându-i-se continuarea nemuririi. Aceştia au „urcat la Cer", l sându-l pe Indra cu kinele pe care le luase înapoi. El îns „s-a dus dup ei,ă ă ă cu Arma-Tunet ridicat ", în l ându-se din locul de la nord al zeilor.ă ă ţ Temându-se de arma lui, zeii au strigat: „Nu azvârli!" şi au acceptat s -l laseă din nou pe Indra s se înfrupte din alimentele divine.ă

Îns acapararea puterii zeilor de c tre Indra nu a r mas necontestat .ă ă ă ă Provocarea i-a apar inut lui Tvashtri, la care, în Imnuri, se fac refeririţ ambigue ca fiind „întâiul n scut" - fapt care ar putea explica propriile luiă preten ii la succesiune. Indra l-a lovit rapid cu Arma-Tunet, una şi aceeaşi cuţ cea pe care i-o f urise Tvashtri. Apoi îns lupta a fost preluat de Vritraă ă ă („Opritorul"), pe care câteva texte îl declar primul n scut al lui Tvashtri,ă ă dar unii cercet tori îl interpreteaz ca fiind un monstru artificial, întrucât aă ă crescut rapid pân la propor ii imense. La început, Indra a fost înă ţ inferioritate şi a fugit într-un col îndep rtat al P mântului. Când l-auţ ă ă abandonat to i zeii, nu i-au mai r mas al turi decât dou zeci şi unu deţ ă ă ă Maru i. Aceştia f ceau parte dintr-un grup de zei care conduceau cele maiţ ă repezi care aeriene, cu „puternic vuiet ca al vânturilor ce clatin şi r stoarnă ă ă mun ii" când „se în l au la cer":ţ ă ţ

Aceste neasemuite miracole, roşii la culoare, Goneau pe drumul lor cu mare muget peste streşinile cerului (...) Şi se aşterneau cu raze de lumin (...) ăStr lucitoare, celeste, cu fulgerul în mâini ăşi pe capete cu coifuri de aur.

Cu ajutorul Maru ilor, Indra a revenit s se lupte cu Vritra. Imnurileţ ă care descriu b t lia în termeni spectaculari aă ă u fost traduse de J. Muir (Original Sanskrit Texts) în versuri ritmate poetic:

Carul îşi urc zeul nenfricat, ăDe apriga-i iu eal e purtat,ţ ăPe cer zboar eroul în neştire ăEscorta de Maru i îi e oştire, ţCutez toare duhuri de furtun . ă ăAlearg carele ce fulger şi tun , ă ă ăŞi str lucesc de aprig mândrie (...). ă ăR get de leu e glasul lor de-osând ; ă ăCa fierul tari, ai lor din i se împlânt .ţ ăColinele, p mântul îl cutremur; ăToate f pturile i-aud şi tremur.ă

În timp ce p mântul se cutremura şi toate fiin ele vii fugeau s seă ţ ă ad posteasc , numai Vritra, duşmanul, le privea calm apropierea:ă ă

Pe-abrupt culme aerian , stând m rea , ă ă ă ţăViu str lucea-a lui Vritra fort rea . ă ă ţăPe zid, în strai mar ial, cutez tor, ţ ăGigantul demon sta, încrez tor în artele magiei, ăşi-narmat cu sute de s ge i, neînfricat.ă ţ

„F r fric , sfidând puterea bra ului lui Indra," netem tor deă ă ă ţ ă „spaimele zborului de moarte" ce se repezea spre el, Vritra st tea înă aşteptare.

Şi-atunci, cumplit spectacol s-a ivit Demon şi zeu în lupt s-au ciocnit. ăVritra s ge ile şi-a aruncat, ă ţTr snet şi fulger f r num r au zburat, ă ă ă ăfierbin i ca focul, dese cum e ploaia. ţDar furiei lui, zeu-i sfida v paia; ăArmele boante-n l turi îi c zur ă ă ăspre Indra aruncate-n van cu ur .ă

Când Vritra şi-a consumat toate proiectilele, Indra a putut trece la ofensiv :ă

Fulgere-au început s str luceasc , ă ă ă

Tr snet cumplit purces-a s zdrobeasc , de Indra ă ă ăCu mândrie azvârlite. Şi ca f pturi de-uimire amu iteă ţStau zeii înşişi; groaza potopea lumea universal (...).ă

Tr snetele aruncate de Indra, „f urite de m iastra mân a luiă ă ă ă Tvashtri" din fier divin, erau rachete complexe, arz toare:ă

Cine-ar fi putut s steie-n cale ploii de s ge i, ă ă ţCe v rsa din roşia-i mân dreapt Indra cel m re ă ă ă ă ţTr snete având pe ele-ncheieturi sute şi sute, ăL ncile de fier cu vârfuri mii şi mii neîntrecute, ăArz toare, şuier nde, iute prin v zduh zburând, ă ă ăF r greş lovindu-şi inta, cu vitez ca de gând, ă ă ţ ăCe duşmanul cel mai mândru într-o clip îl doboar , ă ăScurt şi zdrobitor lovindu-l înc de întâia oar , ă ăŞi al c ror însuşi sunet îi alung negreşit ă ăPe nebunii ce mânia Tunetului au stârnit.Rachetele ghidate îşi nimereau inevitabil inta:ţŞi gongul osândei lui Vritra, curând, Cu dang t şi tunet puternic sunând ădin ploaia de fier a lui Indra-a vestit; C-un urlet oribil, str puns şi zdrobit, ăDin turnul în nouri cl dit se v zu ă ăCum demonu-n ghearele mor ii c zu.ţ ă

Vritra z cea pr buşit la p mânt, „ca un trunchi de copac doborât deă ă ă secure"; îns , chiar r mas „f r mâini şi picioare, înc îl mai desfidea peă ă ă ă ă Indra". Atunci, Indra i-a aplicat lovitura de gra ie, „izbindu-l cu tr snetulţ ă între umeri".

Triumful lui Indra era total; dar Soarta voia ca roadele victoriei s nuă fie numai ale lui. În timp ce revendica tronul tat lui s u, Kasyapa, au ieşit laă ă suprafa vechi îndoieli referitoare la adev rata sa paternitate. ţă ă

Se ştia sigur c la naştere, mama lui îl ascunsese de mânia luiă Kasyapa. De ce? Exista un sâmbure de adev r în zvonurile c adev ratulă ă ă s u tat era propriul lui frate mai mare, Tvashtri?ă ă

Vedele nu înl tur decât par ial v lul misterului. Ele spun totuşi că ă ţ ă ă Indra, mare zeu cum era, nu a domnit singur; a trebuit s împart putereaă ă cu Agni şi Surya, fra ii lui - la fel cum şi Zeus a fost nevoit s împartţ ă ă domeniile cu fra ii s i, Hades şi Poseidon.ţ ă

4 . CRONICILE P MÂNTULUIĂ

Ca şi cum similitudinile dintre genealogiile şi r zboaiele zeilor greci şiă hinduşi nu ar fi fost de ajuns, t bli ele descoperite în arhivele regale hittiteă ţ (într-un loc numit actualmente Boghazkoi) con in alte aspecte ale aceleiaşiţ

poveşti: cum, o dat cu înlocuirea unei genera ii de c tre alta, zeii s-auă ţ ă luptat între ei pentru suprema ie.ţ

Cele mai lungi texte g site vorbeau, cum este de aşteptat, despreă zeitatea hittit suprem Teshub: genealogia sa; îndrept ita sa dobândire aă ă ăţ domniei peste regiunile superioare ale P mântului; şi luptele dezl n uiteă ă ţ împotriv -i de c tre zeul KUMARBI şi progeniturile lui. La fel ca în legendeleă ă greceşti şi egiptene, R zbun torul lui Kumarbi a fost ascuns cu ajutorulă ă zeilor alia i, pân a crescut mare, undeva într-o parte „închis la culoare" aţ ă ă P mântului. Ultimele lupte s-au desf şurat în ceruri şi pe m ri; într-una dină ă ă ele, Teshub a fost sprijinit de şaptezeci de zei cu carele lor. Învins ini ial şiţ ascunzându-se sau plecând în exil, Teshub şi-a înfruntat pân la urmă ă inamicul într-o lupt de la zeu la zeu. Înarmat cu „Tunetul-de-furtun careă ă împr ştie stâncile pe optsprezece poşte" şi „Fulgerul ce str luceşteă ă înfricoş tor", a urcat spre cer cu carul s u, tras de doi Tauri Cereşti înz ua iă ă ă ţ în aur, şi „din cer şi-a întors fa a" spre duşman. Deşi din fragmentele deţ t bli e lipseşte sfârşitul poveştii, e evident c Teshub a ieşit victorios.ă ţ ă

Cine erau aceşti zei str vechi, care s-au luptat între ei pentruă suprema ie şi au c utat s domine P mântul înt râtând na iunile unaţ ă ă ă ă ţ împotriva alteia?

Într-un mod adecvat, poate, tratatele care au pus cap t chiar unoraă dintre r zboaiele declanşate de oameni pentru zeii lor ofer câteva indiciiă ă importante.

Când egiptenii şi hitti ii au f cut pace, dup mai mult de dou secoleţ ă ă ă de r zboi, aceasta a fost pecetluit prin c s toria fiicei regelui hittită ă ă ă Hattusilish al III-lea cu faraonul egiptean Ramses al II-lea. Faraonul a consemnat evenimentul pe stele comemorative depuse la Karnak, la Elefantina, lâng Aswan, şi la Abu Simbel.ă

Descriind c l toria şi sosirea prin esei în Egipt, inscrip ia relateaz c ,ă ă ţ ţ ă ă atunci când „Maiestatea Sa a v zut c era frumoas la fa ca o zei ", s-aă ă ă ţă ţă îndr gostit de ea pe loc şi a declarat-o a fi „un dar fermec tor de la zeulă ă Ptah" şi un semn al recunoaşterii „victoriei" sale de c tre hitti i. Implica iileă ţ ţ tuturor acestor manevre diplomatice au fost clarificate de alte fragmente ale inscrip iei: cu treisprezece ani în urm , Hattusilish îi trimisese faraonuluiţ ă textul unui tratat de pace; dar Ramses al II-lea, înc meditând laă întâmplarea aproape fatal prin care trecuse în b t lia de la Kadesh, nu l-aă ă ă luat în seam . „Atunci, marele Şef din Hatti i-a scris împ ciuitor Maiest iiă ă ăţ Sale, an de an; dar Regele Ramses nu i-a dat nici o aten ie." În sfârşit,ţ Regele din Hatti, în loc s mai trimit mesaje înscrise pe t bli e, „a trimis-oă ă ă ţ pe fiica lui cea mai mare, precedat de un tribut pre ios" şi înso it de nobiliă ţ ţ ă hitti i. Întrebându-se ce însemnau toate aceste daruri, Ramses a trimis oţ escort egiptean s -i întâmpine şi s -i înso easc pe hitti i. Şi, conformă ă ă ă ţ ă ţ relat rii de mai sus, a fost fermecat de frumuse ea prin esei hittite, astfelă ţ ţ încât a facut-o regin şi i-a pus numele Maat-Neferu-Ra („Frumuse ea Peă ţ Care Ra O Vede").

Cunoştin ele noastre de istorie antic au avut şi ele de câştigat de peţ ă urma acestei iubiri la prima vedere, c ci faraonul a acceptat îndelungă amânatul tratat de pace şi a poruncit s fie înscris şi acesta la Karnak, nuă departe de locul unde fuseser comemorate B t lia de la Kadesh şiă ă ă Povestea Frumoasei Prin ese Hittite. Dou exemplare, unul aproapeţ ă

complet, cel lalt fragmentar, au fost descoperite, descifrate şi traduse deă c tre egiptologi. Prin urmare, nu numai c avem textul complet al tratatului,ă ă ci ştim şi c regele hittit a scris tratatul în limba akkadian , care pe-atunciă ă era (la fel ca franceza, acum un secol, dou ) limba comun a rela iiloră ă ţ interna ionale.ţ

Faraonului i-a trimis o copie a originalului akkadian, scris pe o t bliă ă ţă de argint, pe care inscrip ia egiptean de la Karnak o descrie astfel:ţ ă

Ce e în mijlocul t bli ei de argint, pe partea din fa :ă ţ ţăFiguri con inând o imagine a lui Seth, îmbr işând o imagine a Mareluiţ ăţ

Prin din Hatti, înconjurat de un chenar cu cuvintele „Pecetea lui Seth,ţ ă cârmuitorul cerului; pecetea reglement rii pe care a f cut-o Hattusilish "ă ă (...).

Ce e în ceea ce înconjoar imaginea pece ii lui Seth, pe cealalt parte:ă ţ ăFiguri con inând o imagine femeiasc a zei ei din Hatti îmbr işând oţ ă ţ ăţ

imagine femeiasc a Prin esei din Hatti, înconjurat de un chenar cuă ţ ă cuvintele „Pecetea lui Ra cel al oraşului Arinna, st pânul p mântului" (...).ă ă

Ce e în [chenarul] care înconjoar figurile: pecetea lui Ra din Arinna,ă st pânul tuturor p mânturilor.ă ă

În arhivele regale hittite, arheologii au descoperit efectiv sigiliile regale care reprezint principala zeitate hittit îmbr işându-l pe regeleă ă ăţ hittit (Fig. 17), exact aşa cum e descris în documentul egiptean, inclusivă inscrip ia înconjur toare de pe chenarul sigiliului. Oricât de surprinz torţ ă ă pare, în arhive s-a g sit chiar şi tratatul original însuşi, înscris pe două ă t bli e în limba akkadian . Dar textele hittite îl numeau pe zeul principală ţ ă Teshub, nu „Seth din Hatti". Întrucât Teshub însemna „Furtuna Vântoas ",ă iar Seth (judecând dup numele s u grecesc, Typhon) însemna „Vântulă ă N prasnic", reiese c egiptenii şi hitti ii îşi acordau panteonurile conformă ă ţ numelor-epitete ale zeilor lor. În acelaşi spirit, so ia lui Teshub, HEBAT, seţ numea „Doamna Cerurilor", în paralel cu zei a ce purta acest titlu înţ versiunea egiptean a tratatului; Ra („Str lucitorul") îşi avea omologul înă ă „Domnul Cerului" hittit, pe care varianta akkadian îl numea SHAMASH („Celă Str lucitor"), şi aşa mai departe.ă

Era clar c egiptenii şi hitti ii potriveau între ele panteonuri separate,ă ţ dar paralele; iar oamenii de ştiin au început s se întrebe ce mai aveau deţă ă dezv luit vechile tratate. Informa ii surprinz toare s-au g sit într-un tratată ţ ă ă încheiat în jurul anului 1350 î.Ch. între regele hittit Shuppilulima şi regele hurrian Mattiwaza, al rii Mitanni, care se afla pe râul Eufrat, la jum tateaţă ă drumului dintre ara hitti ilor şi str vechile inuturi sumeriene şi akkadiene.ţ ţ ă ţ

Redactat ca de obicei în dou exemplare, tratatul original a fost depusă în altarul zeului Teshub din oraşul hurrian Kahat - un loc şi o t bli pierduteă ţă în negura timpurilor. Dar t bli a duplicat, depus în oraşul hittit sfânt Arinna,ă ţ ă „în fa a zei ei Discului Ce Se înal ", a fost descoperit de arheologi la circaţ ţ ţă ă 3.300 de ani dup ce fusese scris !ă ă

La fel ca toate tratatele din acele vremuri, şi cel dintre regele hittit şi cel mitannian se încheia cu un apel ca „zeii p r ilor contractante s fieă ţ ă prezen i, s asculte şi s serveasc drept martori", astfel ca respectareaţ ă ă ă tratatului s aduc binecuvântarea divin , iar înc lcarea lui s atrag mâniaă ă ă ă ă ă zeilor. Aceşti „zei ai p r ilor contractante" erau înşira i în continuare,ă ţ ţ începând cu Teshub şi consoarta sa Hebat, ca zei suverani supremi ai ambelor regate, zeii „care reglementeaz domnia regelui şi a reginei" înă Hatti şi Mitanni, şi într-ale c ror temple au fost depuse copiile tratatului.ă Apoi erau enumerate mai multe zeit i tinere, b rba i şi femei, urmaşi aiăţ ă ţ celor doi domnitori, dup capitalele de provincii unde ac ionau ca divinit iă ţ ăţ guvernatoare, reprezentându-şi p rin ii.ă ţ

Prin urmare, era vorba de o list a aceloraşi zei, în aceleaşi pozi iiă ţ ierarhice; spre deosebire de cazul egiptean, când se puneau de acord panteonuri diferite. Aşa cum au dovedit alte texte descoperite, panteonul hittit era de fapt împrumutat de la hurrieni (sau prin intermediul lor). Dar acest tratat anume rezerva o surpriz aparte: spre sfârşitul t bli ei, printreă ă ţ martorii divini, erau nominaliza i şi ţ Mitraash, Uruwana, Indar, precum şi zeii Nashatiyanu - înşişi Mitra, Varuna, Indra şi zeii Nasatya din panteonul hindus!

Care dintre cele trei - hittit , hindus , hurrian - era, aşadar, sursaă ă ă comun ? R spunsul se g seşte în acelaşi tratat hittito-mitannian: nici una;ă ă ă c ci aşa-zişii zei „arieni" erau enumera i în tratat la un loc cu p rin ii şiă ţ ă ţ bunicii lor, „Zeii B trâni": perechile Anu şi Antu, Enlil şi so ia sa Ninlil, Ea şiă ţ so ia sa Damkina; precum şi „divinul Sin, domnul jur mântului (...) Nergalţ ă din Kutha (...) zeul r zboinic Ninurta (...) belicoasa Ishtar."ă

Toate acestea sunt nume familiare; fuseser invocate în vremurile deă demult de c tre Sargon din Akkad, care sus inuse c era „Supraveghetor ală ţ ă lui Ishtar, preot uns al lui Anu, mare şi drept p stor al lui Enlil". Nepotul s u,ă ă Naram-Sin („Cel iubit de zeul Sin") a putut ataca Muntele Cedrilor când zeul Nergal i-a „deschis calea". Hammurabi din Babilon a m rş luit contra altoră ă

ri „la porunca lui Anu, cu Enlil înaintând în fa a armatei". Regele asirianţă ţ Tiglat-Pileser a pornit s cucereasc , la ordinul lui Anu, Adad şi Ninurta;ă ă Shalmaneser a luptat cu arme primite de la Nergal; Esarhaddon a fost înso it de Ishtar, în marşul spre Ninive.ţ

Nu mai pu in revelatoare a fost descoperirea faptului c hitti ii şiţ ă ţ hurrienii, deşi pronun au numele zeit ilor în limbile lor proprii, le scriau cuţ ăţ caractere sumeriene; chiar şi determinativul „divin" folosit era sumerianul DIN.GIR, însemnând literalmente „Cei Drep i" (DIN) „Din Nava-rachet "ţ ă

(GIR). Astfel, numele lui Teshub era scris DIN.GIR IM („Furtunosul Divin"), unul şi acelaşi cu numele sumerian al zeulut ISHKUR, cunoscut şi ca Adad; sau mai era scris DIN.GIR U, însemnând „Zeul 10", care era rangul numeric al lui Ishkur/Adad - rangul lui Anu fiind cel mai mare (60), urmat de cel al lui Enlil (50), al lui Ea (40) şi aşa mai departe. De asemenea, la fel ca sumerianul Ishkur/Adad, Teshub era reprezentat de hitti i inând în mânţ ţ ă arma emi toare de fulgere, o „Arm aStr lucirii" (Fig. 18).ţă ă ă

La vremea când hitti ii şi scrierile lor au fost scoşi din negura uit rii,ţ ă savan ii determinaser deja c înainte de civiliza iile hittit şi egiptean ,ţ ă ă ţ ă ă înaintea Asiriei şi a Babilonului, chiar înaintea Akkadului, în sudul Mesopotamiei existase marea civiliza ie sumerian . Toate celelalte au fostţ ă ml di e ale acestei prime civiliza ii cunoscute.ă ţ ţ

Iar acum se ştie f r umbr de îndoial c în Sumer s-au consemnată ă ă ă ă primele povestiri despre zei şi oameni. Acolo s-au scris prima oară numeroase texte - mai numeroase decât ne putem imagina, mai detaliate decât s-ar aştepta oricine. Acolo s-a aflat originea tuturor documentelor scrise despre istoria şi preistoria planetei P mânt. Le vom numi CRONICILEă P MÂNTULUI.Ă

Descoperirea şi în elegerea civiliza iilor antice a constituit un procesţ ţ marcat de continu uimire, de revela ii incredibile. Monumentele antichit iiă ţ ăţ - piramide, ziggurate, platforme vaste, coloane în ruine, pietre cioplite - ar fi r mas nişte enigme, dovezi mute ale unor evenimente de demult, dac nuă ă exista Cuvântul Scris. F r acesta, monumentele str vechi ar fi r masă ă ă ă rebusuri nerezolvate: de o vârst incert , cu creatori obscuri şi scopuriă ă neclare.

Tot ceea ce ştim se datoreaz vechilor scribi - o breasl prolific şiă ă ă meticuloas , care folosea monumente, artefacte, pietre de funda ie,ă ţ c r mizi, ustensile, arme din toate materialele posibile, ca t bli e care-iă ă ă ţ invitau s scrie nume şi s înregistreze evenimente. Mai presus de toate auă ă fost t bli ele de argil : buc i plate de lut umed, pe care scribul gravaă ţ ă ăţ dibaci, cu ajutorul unui condei, simbolurile ce formau silabe, cuvinte şi propozi ii. Apoi, t bli a era pus la uscat (sau uscat în cuptor) şi astfel luaţ ă ţ ă ă fiin un document definitiv - document care a supravie uit prin mileniiţă ţ întregi de eroziuni naturale şi distrugeri omeneşti.

În locuri nenum rate - centre comerciale sau administrative, temple şiă palate şi în toate zonele Orientului Apropiat antic - au existat arhive de stat şi private pline de asemenea t bli e; au mai fost şi biblioteci propriu-zise,ă ţ unde t bli ele, cu zecile de mii, erau aranjate în ordine, dup subiect, cuă ţ ă titlul con inutului, numele scribului, num rul continu rii. Invariabil, ori deţ ă ă câte ori aveau de-a face cu istoria, ştiin a sau zeii, erau identificate ca fiindţ copii ale unor t bli e anterioare, t bli e scrise în „limba veche".ă ţ ă ţ

Cât au fost arheologii de uimi i s descopere grandoarea Asiriei şi aţ ă Babiloniei, au fost şi mai nedumeri i cand au citit inscrip iile despre „oraşeleţ ţ vechi". Şi ce însemna titlul de „rege al Sumerului şi al Akkadului", pe care îl râvneau atât de mult conduc torii acelor imperii?ă

Abia o dat cu descoperirea documentelor privindu-l pe Sargon dină Agade, cercet torii moderni s-au putut convinge c în Mesopotamia ap ruseă ă ă într-adev r un mare regat, Regatul Akkad, cu o jum tate de mileniu înainteă ă de înflorirea Asiriei şi a Babilonului. Cu cea mai mare uimire, savan ii cu cititţ în acele scrieri c Sargon „a învins Urukul şi i-a d râmat zidul (...). Sargon,ă ă regele din Agade, i-a înfrânt pe locuitorii Urului (...). A r pus pe E-Nimmarulă şi i-a demolat zidul şi i-a cucerit teritoriile de la Lagash pân la mare. Armeleă şi le-a sp lat în mare. În b t lia cu locuitorii Ummei, a ieşit victorios (...)."ă ă ă

Oamenilor de ştiin nu le venea s cread : era posibil s fi existatţă ă ă ă centre urbane, cet i cu ziduri, înc înaintea lui Sargon din Agade, chiarăţ ă înainte de anul 2500 î.Ch.?

Dup cum se ştie acum, au existat. Erau oraşele şi centrele urbaneă sumeriene, ale Sumerului din titlul „rege al Sumerului şi al Akkadului". Un secol întreg de descoperiri arheologice şi cercet ri erudite a confirmat că ă era inutul unde s-a format Civiliza ia, cu aproape şase mii de ani în urm ;ţ ţ ă unde, dintr-o dat şi în mod inexplicabil, ca de nic ieri, a ap rut un limbajă ă ă scris şi o literatur ; regi şi preo i; şcoli şi temple; medici şi astronomi; cl diriă ţ ă înalte, canale, porturi şi cor bii; o agricultur intensiv ; o metalurgieă ă ă avansat ; o industrie textil ; meşteşuguri şi comer ; legi şi concepte deă ă ţ justi ie şi moral ; teorii cosmologice; şi, în sfârşit, povestiri şi documenteţ ă despre istorie şi preistorie.

În toate aceste scrieri, fie epopei lungi, fie proverbe de dou rânduri,ă în inscrip ii prozaice sau divine, apar aceleaşi fapte ca un precept imuabil alţ sumerienilor şi al popoarelor care le-au urmat: pe vremuri, DIN.GIR-ii - „Cei Drep i din Navele-rachete", fiin ele pe care grecii au început s le numeascţ ţ ă ă „zei" - veniser pe P mânt de pe planeta lor. Au ales sudul Mesopotamiei caă ă locuin departe de cas . Au numit regiunea KI.EN.GIR - „ ara Domnuluiţă ă Ţ Rachetelor" (numele akkadian, Shumer, însemna „ ara P zitorilor"); şi auŢ ă înfiin at acolo primele aşez ri de pe P mânt.ţ ă ă

Declara ia c primii întemeietori ai unor aşez ri pe P mânt au fostţ ă ă ă astronau i de pe alt planet nu a fost f cut cu uşurin de c treţ ă ă ă ă ţă ă sumerieni. În texte nenum rate, ori de câte ori se rememora punctul deă pornire, ap reau întotdeauna urm toarele: cu 432.000 de ani înainte deă ă Potop, DIN.GIR-ii („Cei Drep i din Navele-rachete") au venit pe P mânt de peţ ă propria lor planet . Sumerienii o considerau a dou sprezecea membr aă ă ă Sistemului Solar - un sistem alc tuit din Soare, în centru, Lun , cele nouă ă ă planete cunoscute şi o planet mai mare, a c rei revolu ie dureaz un ă ă ţ ă Sar, 3.600 de ani tereştri. Orbita acesteia, au scris ei, duce planeta la o „sta ie"ţ

aflat departe în cer, dup care o readuce în vecin tatea P mântului,ă ă ă ă trecând printre Marte şi Jupiter. Datorit acestei pozi ii - reprezentat într-ună ţ ă desen sumerian vechi de 4.500 de ani (Fig. 19), planeta şi-a ob inut numele,ţ NIBIRU („R scrucea"), şi simbolul, Crucea.ă

Liderul astronau ilor sosi i pe P mânt de pe Nibiru, ştim dinţ ţ ă numeroase texte antice, se numea E. A („Cel Al C rui Cas E Apa"); dup ceă ă ă a aterizat şi a întemeiat Eridu, prima Sta ie Terestr , a preluat titlul de EN.KIţ ă („Domnul P mântului"). Un text descoperit în ruinele Sumerului îiă consemneaz aterizarea pe P mânt la persoana întâi:ă ă

Când m-am apropiat de P mântăera mare inunda ie.ţCând m-am apropiat de pajiştile verzi,dâmburi şi movile s-au în l at la comanda mea.ă ţMi-am cl dit casa într-un loc pur (...).ăCasa mea - umbra ei se întinde peste Mlaştina Şarpelui.

În continuare, textul descrie eforturile lui Ea de a face construc iiţ hidrotehnice extraordinare în mlaştinile din cap tul Golfului Persic: a studiată b l ile, a t iat canale de scurgere şi control al apei, a cl dit z gazuri, a s pată ţ ă ă ă ă şan uri şi a construit cl diri de c r mizi modelate din argile locale. A unitţ ă ă ă râurile Tigru şi Eufrat prin canale; iar la marginea mlaştinilor şi-a cl dit Casaă Apei, cu un cheu şi alte anexe.

Toate aveau un motiv. Pe planeta lui era nevoie de aur. Nu pentru bijuterii sau alte foloase frivole, c ci niciodat , în mileniile urm toare, aceştiă ă ă vizitatori ai P mântului nu au fost v zu i vreodat purtând giuvaeruri de aur.ă ă ţ ă F r îndoial , aurul era necesar pentru programele spa iale ale nibirienilor,ă ă ă ţ dup cum reiese clar din referirile textelor hinduse, pentru carele celesteă acoperite cu aur; într-adev r, aurul este vital pentru multe aspecte aleă instrumentelor şi vehiculelor spa iale din timpurile noastre. Dar acesta nuţ putea fi singurul motiv pentru intensitatea c ut rii de aur a nibirienilor peă ă P mânt şi imensele lor eforturi de a-l ob ine aici şi de a-l transporta înă ţ cantit i mari pe planeta lor natal . Metalul respectiv, cu propriet ile saleăţ ă ăţ unice, era necesar acas într-un scop crucial, afectând îns şi supravie uireaă ă ţ tuturor formelor de via de pe planet ; din câte putem deduce, aceastţă ă ă

nevoie vital putea fi aceea de a suspenda particulele de aur în atmosferaă evanescent a planetei Nibiru, oprindu-i astfel disiparea în continuare.ă

Fiu al conduc torului de pe Nibiru, Ea a fost bine ales pentru misiune.ă Era un savant şi inginer str lucit, cu porecla NU.DIM.MUD („Cel Careă F ureşte Lucruri"). Planul, dup cum indica numele-epitet E.A., consta în aă ă extrage aurul din apele calme ale Golfului Persic şi din b l ile învecinateă ţ pu in adânci, care se întindeau de lâng golf pân în Mesopotamia.ţ ă ă Reprezent rile sumeriene îl înf işeaz pe Ea ca domn al apelor curg toare,ă ăţ ă ă aşezat într-un laborator şi înconjurat de vase comunicante (Fig. 20).

Figura 20Dar desf şurarea poveştii sugereaz c planul nu mergea deloc bine.ă ă ă

Produc ia de aur era mult sub aştept ri Şi, pentru a o accelera, pe P mântţ ă ă au aterizat al i astronau i - de un rang numit ţ ţ Anunnaki („Cei Care din Cer au Venit pe P mânt"). ă

Aceştia au sosit în grupuri de câte cincizeci, iar unul dintre texte dezv luie c unul dintre aceste grupuri era condus de primul fiu al lui Enki,ă ă MAR.DUK. Textul consemneaz mesajul urgent al lui Marduk c tre tat l s u,ă ă ă ă descriind riscul unei catastrofe pe drumul spre P mânt, la trecerea navei peă lâng unul dintre gigan ii Sistemului Solar (probabil Jupiter), când aproape s-ă ţa ciocnit cu un satelit al planetei. Descriind „atacul" asupra navei spa iale,ţ Marduk, emo ionat, i-a spus tat lui s u:ţ ă ă

Era creat ca o arm ;ă ăS-a repezit ca moartea (...)Pe Annunakii care sunt cincizeci i-a lovit (...)Pe Suprema Orbital , ca o pas re în zbor,ă ăa lovit-o în piept.

E foarte posibil ca o gravur sumerian de pe un sigiliu cilindric (Fig.ă ă 21) s ilustreze scena în care Domnul P mânt (în stânga) îşi întâmpină ă ă neliniştit fiul, îmbr cat în astronaut (în dreapta), pe când nava pleac de peă ă Marte (steaua cu şase col uri) şi se apropie de P mânt (a şaptea planet ,ţ ă ă num rând din afar spre centru, simbolizat prin cele şapte puncteă ă ă desenate împreun cu Luna).ă

Pe planeta natal , unde era conduc tor tat l lui Enki, AN ă ă ă (Anu, în akkadian ), progresele grupurilor debarcate pe P mânt erau urm rite cuă ă ă nelinişte şi speran . Acestea trebuie s se fi transformat în ner bdareţă ă ă cauzat de încetineal , apoi în dezam gire. Evident, planul de a extrage aură ă ă din apele marine, prin procese de laborator, nu mergea conform aştept rilor.ă

Dar aurul era în continuare foarte necesar, iar Anunnakii se confruntau cu o dilem grea: s abandoneze proiectul - ceea ce nici nu intraă ă în discu ie - sau s încerce s ob in aurul printr-un nou procedeu: mineritul.ţ ă ă ţ ă C ci aurul, aflaser între timp Anunnakii, se g sea din belşug în stareă ă ă natural , în AB.ZU („Sursa Primordial "), pe continentul Africa. (În limbileă ă semite care au evoluat din sumerian , ă Za-ab - Abzu inversat - a r masă termenul pentru aur pân în zilele noastre.)ă

Exista îns o mare problem . Aurul african trebuia s fie extras dină ă ă adâncurile p mântului, prin minerit; iar hot rârea cu profunde implica ii deă ă ţ a înlocui sofisticatul proces de tratare a apei cu o munc istovitoare subă suprafa a p mântului nu a fost uşor de luat. În mod clar, noua întreprindereţ ă necesita mai mul i Anunnaki, o colonie de mineri, în „locul filoanelorţ str lucitoare", instala ii extinse în Mesopotamia şi o flot de nave pentruă ţ ă minereu (MA.GUR UR.NU AB.ZU - „Nave pentru Minereul din Abzu"), care să fac leg tura între cele dou regiuni. Putea rezolva Enki totul de unulă ă ă singur?

Anu a considerat c nu; şi, la opt ani nibirieni dup aterizarea lui Enki -ă ă 28.800 de ani tereştri -, Anu a venit pe P mânt, ca s vad cu ochii lui ce seă ă ă întâmpla. A aterizat înso it de Moştenitorul Legal EN.LIL („Domnul Poruncii")ţ - un fiu care, socotea cu siguran Anu, se putea îns rcina cu misiuneaţă ă terestr , organizând transporturile de aur pe Nibiru.ă

Alegerea lui Enlil pentru misiune poate s fi fost necesar , dar şiă ă chinuitoare; c ci n-a f cut decât s acutizeze rivalitatea şi invidia dintre ceiă ă ă doi fra i dup tat . C ci Enki era primul n scut şi fiul lui Anu cu Id, unaţ ă ă ă ă dintre cele şase concubine ale lui, şi s-ar fi putut aştepta s -i urmeze lui Anuă pe tronul Nibirului. Apoi îns - la fel ca în povestirea biblic a lui Abraham,ă ă cu concubina sa Hagar şi so ia pe jum tate sor , Sara - so ia pe jum tateţ ă ă ţ ă sor a lui Anu, Antum, i-a n scut un fiu, Enlil. Şi, conform regulilor deă ă succesiune nibiriene - adoptate cu atâta fidelitate de patriarhul biblic -, Enlil

a devenit moştenitorul legal în locul lui Enki. Iar acum acest rival, acest uzurpator al dreptului lui Enki din naştere, venise pe P mânt ca s preiaă ă comanda!

E greu de accentuat suficient de mult importan a ascenden ei şi aţ ţ genealogiei în R zboaiele Zeilor, în luptele pentru succesiune şi suprema ie,ă ţ pe Nibiru, ca şi, mai târziu, pe P mânt.ă

Într-adev r, pe m sur ce depan m surprinz toarea persisten şiă ă ă ă ă ţă ferocitate a r zboaielor dintre zei, încercând s le înscriem în cadrul deă ă referin al istoriei şi al preistoriei - sarcin niciodat întreprins pân acumţă ă ă ă ă -, devine clar c ele proveneau dintr-un cod de comportament sexual bazată nu pe moral , ci pe considerente de puritate genetic , în centrul acestoră ă r zboaie se afl o genealogie complicat , care determin ierarhia şiă ă ă ă succesiunea; iar actele sexuale erau judecate nu dup tandre e sauă ţ violen , ci în func ie de scop şi rezultat.ţă ţ

Exist o poveste sumerian despre felul cum Enlil, comandant supremă ă al Anunnakilor, s-a îndr gostit de o tân r sor medical pe care a v zut-oă ă ă ă ă ă sc ldându-se goal în râu. A convins-o s mearg împreun cu barca şi aă ă ă ă ă f cut dragoste cu ea, în ciuda protestelor fetei („vulva mea e mic , nuă ă cunoaşte împreunarea"). Cu tot rangul s u, Enlil a fost arestat de ceiă „cincizeci de zei seniori", la întoarcerea în oraşul s u Nippur, şi g sit, deă ă c tre „cei şapte Anunnaki care judec ", vinovat de a fi comis crima de viol;ă ă aceştia l-au condamnat la exil în Abzu. (A fost iertat numai când s-a c s torit cu tân ra zei , care îl urmase în surghiun.)ă ă ă ţă

Multe cântece celebreaz povestea de dragoste dintre Inanna şi ună tân r zeu numit Dumuzi, în care „culc rile" lor sunt descrise cu oă ă înduioş toare tandre e:ă ţ

O, s -şi pun ei mâna lui în mâna mea pentru mine. ă ăO, s -şi pun ei inima lui lâng inima mea pentru mine. ă ă ăNu numai c e dulce somnul mân în mân cu el. ă ă ăCel mai dulce din ce-i dulce este şi farmecul de a se uni inim la inimă ă

cu el.

Putem în elege tonul aprobator al versurilor, fiindc Dumuzi era mireleţ ă destinat Inannei, ales de ea cu aprobarea fratelui ei, Utu/Shamash. Dar cum s explic m un text în care Inanna descrie amorul pasional cu propriul eiă ă frate?

Iubitul meu m-a întâlnit,şi-a luat pl cerea de la mine, cu mine s-a bucurat.ăFratele m-a dus în casa lui,m-a culcat pe dulcele s u pat (...)ăLa unison, cu limbile la unison,fratele meu cu cel mai frumos chipf cu de cincizeci de ori.ă

Aceste lucruri se pot în elege numai dac re inem c legea interziceaţ ă ţ ă c s toria, dar nu şi sexul între frate şi sor din ambii p rin i. Pe de altă ă ă ă ţ ă parte, c s toria cu o sor pe jum tate era permis ; fiii de parte b rb tească ă ă ă ă ă ă ă

f cu i cu o sor dup un singur p rinte aveau chiar întâietate în ordineaă ţ ă ă ă ierarhic . Iar dac violul era condamnat, sexul - chiar şi neregulamentar şiă ă violent - era scuzat dac se f cea în scopul succesiunii la tron. O lungă ă ă poveste relateaz cum Enki, dorind un b iat de la sora pe jum tate a lui şi aă ă ă lui Enlil, Sud, i s-a impus cu for a când era singur şi „şi-a v rsat s mân a înţ ă ă ă ţ pântecul ei". Când Sud a n scut o fiic (în locul fiului dorit), Enki nu aă ă pierdut vremea şi a f cut dragoste cu fata, imediat ce a devenit „tân r şiă ă ă frumoas (...). Şi-a luat bucuria de la ea, a îmbr işat-o, s-a culcat în poalaă ăţ ei; îi atinge coapsele, îi atinge (...), cu cea tân r conlocuieşte." Acestă ă sistem a continuat f r ruşine, cu un şir de tinere fiice, pân când Sud l-aă ă ă legat pe Enki cu un blestem care l-a paralizat; abia atunci au încetat ispr vile erotice în c utarea unui moştenitor de sex masculin.ă ă

Când Enki se angaja în aceste aventuri amoroase, el era deja c s torită ă cu Ninki, ceea ce ilustreaz faptul c acelaşi cod care condamna violul nuă ă interzicea leg turile extraconjugale ca atare. Mai ştim şi c zeilor li seă ă permitea orice num r de neveste şi concubine (un text catalogat cuă indicativul CT-24 înşir şase dintre concubinele lui Anu), dar, dac erauă ă c s tori i, trebuia s -şi aleag o so ie oficial - preferând pentru acest rol,ă ă ţ ă ă ţ ă cum am men ionat, o sor pe jum tate.ţ ă ă

Dac zeul, pe lâng numele dat şi numeroasele epitete, era gratificată ă şi cu un nume-titlu, consoarta sa oficial era la rândul ei onorat cu formaă ă feminin a titlului respectiv. Astfel, când AN şi-a primit numele-titluă („Cerescul"), so ia lui a fost numit ANTU - în akkadian , Anu şi Antum. Soraţ ă ă medical care se m ritase cu Enlil („Domnul Poruncii") a primit numele-titluă ă Ninlin („Doamna Poruncii"); so ia lui Enki, Damkina, a fost numit Ninki, şiţ ă aşa mai departe.

Datorit importan ei rela iilor de familie între aceşti mari Anunnaki,ă ţ ţ multe aşa-numite Liste de Zei preg tite de scribii din antichitate aveau oă natur genealogic . Într-o asemenea list important , intitulat de scribiiă ă ă ă ă antici seria "AN: ilu Anum", apar cei „patruzeci şi doi de înaintaşi ai lui Enlil", aranja i vizibil ca dou zeci şi unu de cupluri divine. Acesta trebuie sţ ă ă fi fost un semn de mare ascenden regal , c ci dou documente similareţă ă ă ă despre Anu îi înşir şi ele cele dou zeci şi unu de cupluri ancestrale de peă ă Nibiru. Afl m c p rin ii lui Anu au fost AN.SHAR.GAL („Mare Prin ală ă ă ţ ţ Cerului") şi KI.SHAR.GAL („Mare Prin es a Solului Tare"). Dup cum indicţ ă ă ă numele, nu era perechea domnitoare pe Nibiru: mai degrab , tat l eraă ă Marele Prin , adic moştenitorul legal; iar so ia lui era o mare prin es , fiicaţ ă ţ ţ ă dintâi n scut a conduc torului (cu o alt so ie) şi, astfel, sor pe jum tate aă ă ă ă ţ ă ă lui Anshragal.

În aceste fapte genealogice se g seşte cheia în elegerii evenimenteloră ţ de pe Nibiru, dinaintea ateriz rii pe P mânt, şi a celor ulterioare, de peă ă P mânt.ă

Trimiterea lui Ea pe P mânt dup aur d de în eles c nibirienii ştiauă ă ă ţ ă deja despre existen a metalului pre ios pe P mânt, cu mult timp înainte deţ ţ ă a fi lansat misiunea. Cum şi de unde?

S-ar putea oferi mai multe r spunsuri: e posibil s fi sondat P mântulă ă ă cu sateli i automatiza i, la fel cum facem noi cu alte planete din Sistemulţ ţ Solar. E posibil s fi cercetat P mântul aterizând pe suprafa a lui, cum amă ă ţ

f cut şi noi pe Lun . Mai mult, nu putem trece cu vederea asolizarea lor peă ă Marte, citind textele care descriu c l toriile spa iale de pe Nibiru pe P mânt.ă ă ţ ă

Dac şi când au avut loc asemenea ateriz ri ă ă premeditate pe P mânt,ă nu ştim. Dar exist totuşi o cronic str veche, tratând despre o aterizareă ă ă anterioar , în împrejur ri dramatice: fuga pe P mânt, cu nava spa ial , aă ă ă ţ ă conduc torului demis de pe Nibiru!ă

Evenimentul trebuie s se fi întâmplat înainte ca Ea s fi fost trimis peă ă P mânt de c tre tat l lui, c ci cu acel prilej a ajuns Anu conduc torulă ă ă ă ă planetei Nibiru. Într-adev r, este vorba de uzurparea tronului nibirian deă c tre Anu.ă

Informa ia este cuprins într-un text a c rui versiune hittit a fostţ ă ă ă intitulat de cercet tori „Regalism în Cer". El descrie via a de la curteaă ă ţ regal din Nibiru şi deap n o poveste de tr dare şi uzurpare demn de oă ă ă ă ă intrig shakespeareian . Dezv luie faptul c , atunci când pe Nibiru a sosită ă ă ă vremea succesiunii - prin moartea natural sau în alte condi ii -, nuă ţ Anshargal, tat l lui Anu şi moştenitorul legal, a urcat pe tron. În schimb, aă devenit conduc tor un nibirian înrudit cu el, pe nume Alalu (Alalush, înă textul hittit).

Ca gest de reconciliere sau prin tradi ie, Alalu l-a numit pe Anuţ paharnic regal, func ie onorant şi de încredere, cunoscut şi din mai multeţ ă ă texte apropiat-orientale şi reprezent ri regale (Fig. 22). Dar, dup nou aniă ă ă nibirieni, Anu ( Anush, în textul hittit) „l-a chemat la lupt pe Alalu" şi l-aă înl turat:ă

Odat , demult, Alalush era rege în Cer. ăpe tron Alalush st tea aşezat; ăViteazul Anush, primul între zei, 'naintea lui st tea: ăLa picioare-i se pleca, în mân cupa îi punea.ăNou r stimpuri num rate, Alalush a fost rege în Cer. ă ă ăÎntr-al nou lea r stimp num rat, Anush pe Alalush la lupt l-a chemat.ă ă ă ăAtunci, ne spune str vechiul text, a avut loc dramatica fug peă ă

P mânt:ăAlalush a fost învins, de Anush a fugit Pe P mântul închis la culoare a coborât. ă

Anush i-a luat locul pe tron.

Deşi e foarte posibil ca pe Nibiru s se fi cunoscut atât de multeă despre P mânt şi resursele sale înc dinainte de fuga lui Alalu, realitateaă ă este c în aceast poveste avem totuşi o consemnare a sosirii unei naveă ă spa iale cu nibirieni pe P mânt, înaintea misiunii lui Ea. „Lista regilorţ ă sumerieni" arat c primul administrator al lui Eridu se numea Alulim - numeă ă care ar fi putut s fie un alt epitet al lui Ea/Enki, sau redarea sumerian aă ă numelui lui Alalu; astfel, ne vine în minte posibilitatea c , deşi destituit,ă Alalu era suficient de preocupat de soarta planetei Nibiru pentru a-şi anun aţ uzurpatorul c g sise aur în apele de pe P mânt. C asta s-a întâmplat într-ă ă ă ăadev r, ne poate indica faptul c a urmat o reconciliere între fostul şiă ă actualul rege; în continuare, Anu l-a numit pe Kumarbi, un nepot al lui Alalu, paharnic regal.

Dar gestul de împ care nu a f cut decât ca istoria de pe Nibiru s seă ă ă repete. În ciuda tuturor onorurilor acordate, tân rul Kumarbi nu a putut uitaă c Anu uzurpase tronul de la bunicul s u; şi, cu timpul, duşm nia luiă ă ă Kumarbi fa de Anu a început s devin tot mai evident , iar Anu „nuţă ă ă ă suporta privirea din ochii lui Kumarbi".

Şi astfel s-a f cut c , hot rând s plece de pe Nibiru pe P mânt şiă ă ă ă ă chiar s -l ia cu el pe Moştenitorul Legal (Enlil), Anu a considerat c era maiă ă sigur s -l ia şi pe tân rul Kumarbi. Ambele decizii - de a-i lua în c l torie şiă ă ă ă pe Enlil, şi pe Kumarbi - au f cut, pân la urm , ca vizita s fie tulburat deă ă ă ă ă conflicte şi, de asemenea - pentru Anu -, plin de chinuri personale.ă

Hot rârea de a-l aduce pe Enlil pe P mânt şi a-l pune la conducere aă ă dus la certuri aprinse cu Enki - certuri reproduse în textele descoperite până acum. Furios, Enki a amenin at cu plecarea de pe P mânt şi întoarcerea peţ ă Nibiru; dar Anu putea avea încredere în el c , ajuns acas , nu urma să ă ă uzurpe tronul? Dac , printr-un compromis, Anu însuşi urma s r mân peă ă ă ă P mânt, numindu-l pe Enlil conduc tor delegat pe Nibiru, putea s aibă ă ă ă încredere în el c avea s -i restituie tronul la întoarcere? În cele din urm , s-ă ă ăau hot rât s trag la sor i: s determine hazardul ceea ce avea s seă ă ă ţ ă ă întâmple. Împ r irea autorit ii care a urmat este men ionat în repetateă ţ ăţ ţ ă rânduri în textele sumeriene şi akkadiene. Una dintre cele mai lungi Cronici ale P mântului, o scriere numit „Epopeea Atra-Hasis", consemnează ă ă tragerea la sor i şi deznod mântul s u:ţ ă ă

Zeii şi-au dat mâna,apoi au tras la sor i şi-au împ r it:ţ ă ţLui Anu cerul i-a revenit;Lui Enlil, P mântul i-a fost f cut supus;ă ăPe cel pe care marea ca un la îl cuprindeţprin ului Enki i l-au dat.ţEnki în Abzu a coborât,luând cârmuirea peste Abzu.

Crezând c reuşise s -i despart pe fra ii rivali, „Anu la Cer s-aă ă ă ţ în l at". Dar, în cerurile de deasupra P mântului îl aştepta o întors tură ţ ă ă ă neprev zut . Poate ca m sur de prevedere, Kumarbi fusese l sat pe oă ă ă ă ă

platform orbital care gravita în jurul P mântului; când Anu a revenit laă ă ă bord, gata s porneasc pe lungul drum înapoi spre Nibiru, Kumarbi l-aă ă primit furios. Cuvintele aspre au degenerat curând în înc ierare: „Anu l-aă b tut pe Kumarbi, Kumarbi l-a b tut pe Anu". Când Kumarbi l-a învins peă ă Anu la trânt , „Anu s-a smuls din bra ele lui Kumarbi". Dar Kumarbi a reuşită ţ s -l apuce pe Anu de picioare şi „l-a muşcat între genunchi", v t mându-l înă ă ă „b rb ia" lui. S-au g sit desene antice ale evenimentului (Fig. 23a), precumă ăţ ă şi ale obiceiului Anunnakilor care se luptau de a se lovi în organele genitale (Fig. 23b).

Dizgra iat şi suferind, Anu a plecat înapoi spre Nibiru, l sându-i înţ ă urm pe Kumarbi şi pe ceilal i astronau i, s deserveasc platformele şiă ţ ţ ă ă navetele spa iale. Dar, înainte de a pleca, l-a legat pe Kumarbi cu unţ blestem de „trei monştri în burt ".ă

Asem narea dintre aceast legend hittit şi povestea greceasc aă ă ă ă ă castr rii lui Uranus de c tre Cronos, precum şi a înghi irii fiilor lui Cronos deă ă ţ c tre tat l lor nu are nevoie de alte detalieri. Şi, la fel ca în legendeleă ă greceşti, episodul respectiv a preg tit terenul pentru r zboaiele dintre zei şiă ă titani.

Dup plecarea lui Anu, Misiunea P mântean a început cu adev rat.ă ă ă ăPe m sur ce aterizau tot mai mul i Anunnaki - în timp, num rul lor aă ă ţ ă

crescut la şase sute -, unii au fost repartiza i în Lumea de Jos, pentru a-lţ ajuta pe Enki s extrag aurul; al ii manevrau navele cu minereu; iar ceilal iă ă ţ ţ au r mas cu Enlil, în Mesopotamia. Acolo s-au înfiin at aşez ri noi, conformă ţ ă unui plan general stabilit de Enlil, în cadrul unui proiect organizatoric complet de ac iune şi proceduri definite clar:ţ

A des vârşit ce era de f cut, poruncile divine;ă ăA-nfiin at cinci oraşe în locuri f r cusur,ţ ă ăLe-a dat nume,Le-a rânduit ca însemn tate.ăPe primul dintre ele, Eridu,I l-a dat în seam lui Nudimmud, pionierul.ăFiecare dintre aceste aşez ri antediluviene din Mesopotamia avea oă

func ie concret , exprimat prin denumire. Primul era E.RI.DU - „Casa înţ ă ă Dep rtare Cl dit ", combinatul pentru extragerea aurului de pe malul apei,ă ă ă care a r mas pentru totdeauna locuin a mesopotamian a lui Ea. Urmaă ţ ă BAD.TIBIRA - „Locul Luminos Unde Minereul Se întregeşte", centrul

metalurgic pentru topire şi rafinare. Apoi, LA.RA.AK - „Vederea V p iiă ă Str lucitoare" - era un oraş-far pentru ghidarea navetelor care soseau.ă SIPPAR - „Oraşul Pas re" - era locul de aterizare. Iar SHU.RUP.PAK - „Loculă Celei Mai Mari Bun st ri" - era echipat ca un centru medical; i-a fost dat înă ă sarcin lui SUD („Cea Care Red Via a"), o sor pe jum tate a lui Enki şiă ă ţ ă ă Enlil.

A mai fost construit înc un oraş-far, LA.AR.SA („Vederea Luminiiă Roşii"), c ci opera iunile complexe depindeau de o coordonare strâns întreă ţ ă Anunnakii care aterizaser pe P mânt şi trei sute de astronau i, numi i IGI.GIă ă ţ ţ („Cei Ce V d Şi Observ "), care r mâneau permanent pe orbitaă ă ă circumterestr . Ac ionând ca intermediari între P mânt şi Nibiru, Igigiiă ţ ă st teau pe platformele orbitale unde minereul prelucrat pe P mânt era adusă ă cu navetele, pentru a fi transferat în continuare pe nave spa iale propriu-ţzise, care puteau transporta aurul pe Planeta Natal , când aceasta seă apropia periodic de P mânt, pe vasta ei orbit eliptic . Astronau ii şiă ă ă ţ echipamentele erau aduse pe P mânt în aceleaşi etape, inversate.ă

Toate acestea necesitau un Centru de Control al Misiunii, pe care Enlil a început s -l construiasc şi s -l echipeze. Se numea NIBRU.KI („Loculă ă ă P mântean Al Lui Nibiru") - în akkadian , Nippur. Acolo, pe o platformă ă ă artificial înalt , echipat cu antene - prototipul „Turnurilor lui Babel"ă ă ă mesopotamiene (Fig. 24) - se g sea o camer secret , DIR.GA („Cameraă ă ă întunecat , Str lucitoare"), unde erau afişate h r ile spa iale („emblemeleă ă ă ţ ţ stelelor") şi unde se între inea DUR.AN.KJ („Leg tura Cer-P mânt").ţ ă ă

Cronicile au afirmat c primele aşez ri ale Anunnakilor pe P mânt auă ă ă fost „rânduite ca însemn tate". Acestei declara ii enigmatice i s-a ad ugată ţ ă misterul afirma iei regilor post-diluvieni c , ref când în Sumer oraşeleţ ă ă distruse de Poop, urmaser :ă

Veşnicul plan al p mântului,ăcel care tot timpula hot rât construc iile.ă ţEste cel ce poartădesenele din Vremea de Demultşi scrierile din Cerul de Sus.

Figura 24Rebusul se va rezolva dac însemn m acele prime oraşe înfiin ate deă ă ţ

Enki şi Enlil pe harta regiunii şi le unim prin cercuri concentrice. Erau într-adev r „rânduite ca însemn tate", toate fiind echidistante fa de Centrulă ă ţă

de Control al Misiunii din Nippur. Planul era într-adev r „din Cerul de Sus",ă c ci nu avea sens decât pentru cei ce puteau privi întregul Orient Apropiată de la mare în l ime, deasupra P mântului: alegând Muntele Ararat, cel cuă ţ ă piscuri gemene - cea mai vizibil tr s tur a zonei -, ca punct de reper,ă ă ă ă Anunnakii au plasat spa ioportul în locul unde linia nordului, bazat peţ ă Ararat, traversa râul vizibil Eufrat. În acest „veşnic plan al p mântului",ă toate oraşele erau aranjate în form de s geat , marcând Ruta de Aterizareă ă ă spre Spa ioportul din Sippar (Fig. 25).ţ

Transporturile periodice de aur pe Nibiru au generat îngrijor ri, chiar şiă rivalit i, pe planet , c ci Anu a r mas mult timp dup aceea conduc tor. Peăţ ă ă ă ă ă P mânt îns to i actorii principali erau prezen i pe scena „de culoare închisă ă ţ ţ ă pentru a da frâu liber tuturor emo iilor imaginabile şi unor conflicteţ incredibile.

5 . R ZBOAIELE ZEILOR B TRÂNIĂ Ă

Prima vizit a lui Anu pe P mânt şi hot rârile luate atunci au stabilită ă ă cursul evenimentelor terestre din toate mileniile urm toare. În timp, au dusă la crearea lui Adam - omul aşa cum îl cunoaştem, Homo sapiens; de asemenea, au s dit s mân a viitorului conflict de pe P mânt dintre Enlil şiă ă ţ ă Enki şi dintre descenden ii lor.ţ

Dar mai întâi au avut loc lâncezelile şi luptele amarnice dintre Casa lui Anu şi Casa lui Alalu, o duşm nie care s-a dezl n uit pe P mânt în R zboiulă ă ţ ă ă Titanilor. A fost un r zboi în care „zeii din cer" s-au înfruntat cu „zeii de peă P mântul de culoare închis "; în faza sa final , apoteotic , a fost o revolt aă ă ă ă ă Igigilor!

Ştim c acesta s-a desf şurat la începuturile coloniz rii P mântului deă ă ă ă c tre nibirieni, dup prima vizit a lui Anu pe P mânt, din textul „Regalitateă ă ă ă în Cer". Rememorând adversarii, el îi numeşte „vitejii zei b trâni, zeii dină vechile vremuri". Dup ce nominalizeaz cinci str moşi ca „ta i şi mame aleă ă ă ţ zeilor", care i-au precedat pe Anu şi pe Alalu, povestea începe cu uzurp rileă tronului de pe Nibiru, fuga lui Alalu, vizita lui Anu pe P mânt şi conflictulă ulterior cu Kumarbi.

Relatarea din „Regalitate în cer" se continu şi se dezvolt în alteă ă câteva texte hittit/hurriene, c rora oamenii de ştiin le atribuie titlulă ţă colectiv de „Ciclul lui Kumarbi". Compilate laborios (şi înc foarteă fragmentare), textele au devenit recent mai inteligibile, prin descoperirea unor fragmente şi versiuni suplimentare, descrise şi integrate la locurile lor de c tre H. Güterbock ă (Kumarbi Mythen von Churritischen Kronos) şi H. Orten (Mythen vom Gotte Kumarbi - Neue Fragmente).

Cât de mult timp a r mas la în l ime Kumarbi dup lupta cu Anu nuă ă ţ ă reiese clar din texte. Afl m îns c dup trecerea unei perioade de timp şiă ă ă ă dup ce a reuşit s scuipe „pietrele" pe care Anu le f cuse s i se formeze înă ă ă ă burt , Kumarbi s-a întors pe P mânt. Din motive care s-ar putea s seă ă ă explice în p r ile pierdute ale textelor, Kumarbi s-a dus la Ea, în Abzu.ă ţ

În continuare, versurile mutilate descriu apari ia în scen a Zeuluiţ ă Furtunii, Teshub, care, conform sumerienilor, era fiul cel mai mic al lui Enlil, Ishkur/Adad. Teshub îl sup r pe Kumarbi, vorbindu-i despre minunateleă ă atribute şi obiecte pe care fiecare zeu i le va acorda lui, Zeul Furtunii; printre aceste atribute se va afla în elepciunea, care-i va fi luat luiţ ă Kumarbi. „Cu sufletul plin de furie, Kumarbi a plecat la Nippur". Golurile din text ne împiedic s ştim ce s-a întâmplat acolo, la sediul lui Enlil; dar, după ă ă o şedere de şapte luni, Kumarbi s-a întors s se consulte cu Ea.ă

Ea i-a propus s „urce la cer" şi s cear ajutorul lui Lama, care eraă ă ă „mama a doi zei" şi astfel, pare-se, matriarha ancestral a celor două ă dinastii concurente. Având şi unele interese proprii, Ea s-a oferit s -lă transporte pe Kumarbi în S laşul Ceresc, cu MAR.GID.DA (carul celest), Peă care akkadienii îl numeau Ti-ia-ri-ta, „vehiculul zbur tor ; Dar zei a, aflândă ţ c Ea venea f r permisiunea Adun rii Zeilor, a trimis „vânturi de fulgere"ă ă ă ă împotriva navei spa iale a lui Ea, silindu-i pe amândoi s se înapoieze peţ ă P mânt.ă

Îns , în loc s coboare pân la destina ie, Kumarbi a preferat să ă ă ţ ă r mân cu zeii de pe orbit , numi i de textul hittit/hurrian Irsirra („Cei Careă ă ă ţ V d Şi Orbiteaz "), sumerienii IGI.GI. Având mult timp la dispozi ie,ă ă ţ „Kumarbi a c zut pe gânduri (...) judecând în minte (...) nutrind cugete de aă pricinui nenorociri (...) ticluind rele." Esen ialul acestor medita ii era acelaţ ţ de a fi proclamat „tat l tuturor zeilor", divinitatea suprem !ă ă

Câştigând sus inerea zeilor orbitali Irsirra, Kumarbi „şi-a pus înţ picioare înc l ri repezi" şi a zburat pe P mânt. De acolo, şi-a trimisă ţă ă emisarul la ceilal i fruntaşi zei, cerând s -i recunoasc suprema ia.ţ ă ă ţ

Atunci, Anu a ajuns la cap tul r bd rii. Ca s -l înving o dat pentruă ă ă ă ă ă totdeauna pe nepotul adversarului s u Alalu, Anu i-a ordonat propriului s uă ă nepot, „Zeul Furtunii" Teshub, s -l g seasc pe Kumarbi şi s -l omoare. Auă ă ă ă urmat lupte feroce între zeii tereştri, cu Teshub în frunte, şi zeii din cer, conduşi de Kumarbi; numai într-o singur b t lie, au participat nu mai pu ină ă ă ţ

de şaptezeci de zei, to i deplasându-se cu care cereşti. Deşi din textulţ incomplet lipsesc majoritatea scenelor de lupt , ştim c pân la urm aă ă ă ă învins Teshub.

Dar înfrângerea lui Kumarbi nu a pus cap t luptei. Din alte epopeiă hittite ale Ciclului Kumarbi afl m c , înainte de înl turare, Kumarbi reuşiseă ă ă s lase îns rcinat o zei de pe munte, ducând la naşterea R zbun toruluiă ă ă ţă ă ă s u, „Zeul de Piatr " Ullikummi. Ascunzându-şi miraculosul (sauă ă monstruosul) fiu printre zeii Irsirra, l-a instruit s creasc şi s ataceă ă ă „frumosul oraş Kummiya" al lui Teshub, s -l „atace pe Zeul Furtunii şi s -lă ă sfâşie în buc i (...) s doboare to i zeii din cer, ca pe p s ri!" O dat ceăţ ă ţ ă ă ă realiza victoria pe P mânt, Ullikummi urma s „se înal e la Cer pentruă ă ţ Domnie" şi s cucereasc prin for tronul planetei Nibiru. ă ă ţă

Dup ce i-a dat aceste instruc iuni, Kumarbi a ieşit din scen .ă ţ ăMult timp, copilul a stat ascuns. Dar, crescând - pân la propor iiă ţ

gigantice - a fost v zut într-o zi de Utu/Shamash, în timp ce cutreieraă cerurile. Utu a alergat la locuin a lui Teshub, pentru a-l informa despreţ apari ia R zbun torului. Dup ce i-a dat lui Utu mâncare şi b utur ca s seţ ă ă ă ă ă ă linişteasc , Teshub l-a îndemnat: „urc -n caru- i şi te-nal la cer", pentru a-lă ă ţ ţă urm ri pe Ullikummi în creştere. Apoi, a escaladat Muntele Privirii, ca s -lă ă vad cu ochii lui pe Zeul de Piatr . „S-a uitat la înfior torul Zeu de Piatr şi aă ă ă ă agitat pumnul cu mânie."

Dându-şi seama c lupta nu putea fi evitat , Teshub şi-a preg tit carulă ă ă pentru r zboi; textul hittit îl numeşte cu termenul sumerian ID.DUG.GA,ă „Alerg torul de Plumb Curg tor". Merit s cit m instruc iunile de echipareă ă ă ă ă ţ a carului ceresc, pentru care textul hittit foloseşte preponderent terminologia sumerian . Pentru rodarea vehiculului, l-au chemat pe „Mareleă Pocnitor"; au ataşat „Taurul" (centrala energetic ) care „se lumineaz " înă ă fa şi „Taurul Pentru Arma înalt " din partea posterioar ; au instalatţă ă ă dispozitivele de naviga ie sau orientare „Care Arat Drumul" în zonaţ ă anterioar ; au activat instrumentele cu puternicele „pietre" de energieă (minerale); şi, în sfârşit, au înarmat vehiculul cu „Tun torul Furtunii",ă înc rcându-l cu nu mai pu in de opt sute de „Pietre de Foc":ă ţ

„Marele Pocnitor" al „Alerg torului de Plumb Str lucitor"ă ăs le ung cu untdelemn şi s le preg teasc . ă ă ă ă ă„ Taurul care Se Lumineaz " s le pun între coarne.ă ă ăÎn coad , „ Taurul ce-i înalt Arm " s le placheze cu aur.ă ă ă ăÎn partea dinainte, pe „ Cele Care Arat Drumul"ăs le pun şi întoarc ,ă ă ăînzestrate cu puternicele „Pietre " în untru.ăS aduc „ Tun torul Furtunii "ă ă ăcare împr ştie stânci pe optsprezece poşteăîncredin ând „Pietrele de Foc " cu opt sute (...) spreţa acoperi.„Fulgerul ce Str luce înfior tor"ă ăs -l aduc din magazia sa.ă ăS scoat MAR.GID.DA şi s -l aib gata!ă ă ă ă

„Din ceruri, de printre nori, Zeul Furtunii şi-a întors fa a spre Zeul deţ Piatr ." Dup primele atacuri nereuşite, Ninurta, fratele lui Teshub/Adad, aă ă intrat şi el în lupt . Dar Zeul de Piatr a r mas nev t mat şi a dus b t liaă ă ă ă ă ă ă pân la por ile Kummiyei, oraşul Zeului Furtunii.ă ţ

În Kummiya, so ia lui Teshub, Hebat, urm rea ştirile despre lupt într-ţ ă ăo camer interioar din casa zeului. Dar proiectilele lui Ullikummi „au silit-oă ă pe Hebat s plece din cas , aşa c n-a mai putut auzi mesajele zeilor (...)ă ă ă nici pe cele ale lui Teshub, nici mesajele oric rui alt zeu". I-a ordonată mesagerului s -şi „pun în picioare înc l rile Repezi" şi s se duc în loculă ă ă ţă ă ă unde erau aduna i zeii, pentru a-i aduce veşti din lupt ; se temea ca „Zeulţ ă de Piatr s nu-l fi ucis pe so ul meu, nobilul prin ".ă ă ţ ţ

Dar Teshub nu a murit. Sf tuit de ajutorul s u s se ascund în nişteă ă ă ă regiuni muntoase, a refuzat: dac facem asta, a spus el, „nu va mai fi ună rege în Cer!" Atunci, cei doi s-au hot rât s mearg la Ea, în Abzu, pentru aă ă ă consulta acolo un oracol, conform „vechilor t bli e cu cuvintele soartei".ă ţ

Dându-şi seama c din Kumarbi se n scuse un monstru care sc pa deă ă ă sub control, Ea a plecat la Enlil s -l previn asupra pericolului: „Ullikummi vaă ă t ia calea spre Cer şi spre sfintele case ale zeilor!" A fost convocat oă ă adunare a Marilor Anunnaki. Cum nimeni nu g sea nici o solu ie, Ea aă ţ propus ca, din magazia p zit a „t ietorilor de piatr ", s se aduc ună ă ă ă ă ă anumit B trân T ietor de Metale, cu care s taie picioarele lui Ullikummi,ă ă ă Zeul de Piatr .ă

Astfel procedând, Zeul de Piatr a r mas olog. Când au aflat, zeii „auă ă venit la locul de adunare şi to i au început s urle contra lui Ullikummi".ţ ă Teshub, încurajat, a s rit în car; „l-a ajuns din urm pe Ullikummi Zeul deă ă Piatr la mare şi l-a provocat la lupt ". Dar Ullikummi, în continuare sfid tor,ă ă ă a declarat: „Voi distruge Kummiya, voi cuceri Casa Sacr , îi voi alunga peă zei (...) pân în cer m voi duce s iau domnia!"ă ă ă

Încheierea epopeii hittite e deteriorat complet; dar putem pune laă îndoial c ne-ar spune aceeaşi poveste sanscrit despre lupta final dintreă ă ă ă Indra şi „demonul" Vritra?

Şi-atunci, cumplit spectacol s-a ivitDemon şi zeu în lupt s-au ciocnit.ăVritra s ge ile şi-a aruncat,ă ţTr snet şi fulger f r num r au zburat (...).ă ă ă ăFulgere-au început s str luceasc ,ă ă ăTr snet cumplit purces-a s zdrobeasc ,ă ă ăde Indra cu mândrie azvârlite (...).Şi gongul osândei lui Vritra, curând,Cu dang t şi tunet puternic sunândădin ploaia de fier a lui Indra-a vestit;C-un urlet oribil, str puns şi zdrobit,ăDin turnul în nouri cl dit se v zuă ăCum demonu-n ghearele mor ii c zu (...).ţ ăŞi Indra cu un tr snet îl izbiăîntre umeri.

Acestea, presupunem, au fost b t liile dintre „zeii" şi Titaniiă ă legendelor greceşti. Nimeni înc nu a aflat semnifica ia „Titanilor"; dar dacă ţ ă poveştile erau de origine sumerian , la fel ca şi numele zeilor, atunciă TI.TA.AN ar fi trebuit s însemne în sumerian , literalmente, „Cei Care în Ceră ă Tr iesc" - exact defini ia Igigilor conduşi de Kumarbi; iar adversarii lor erauă ţ Anunnakii, „Care Sunt pe P mânt".ă

Textele sumeriene consemneaz într-adev r o veche lupt pe via şiă ă ă ţă pe moarte între un nepot al lui Anu şi un „demon" dintr-un alt clan; povestea este cunoscut ca „Mitul lui Zu". Eroul ei e Ninurta, fiul lui Enlil cuă sora sa pe jum tate, Sud; se prea poate s fi fost povestea ini ial din careă ă ţ ă s-au împrumutat legendele hinduse şi hittite.

Decorul evenimentelor descrise în textul sumerian corespunde perioadei de dup vizita lui Anu pe P mânt. Sub comanda general a luiă ă ă Enlil, Anunnakii şi-au început munca în Abzu şi Mesopotamia: minereurile sunt extrase şi transportate, apoi topite şi rafinate. De pe activul spa io-portţ din Sippar, metalele pre ioase sunt duse cu navetele pe sta iile orbitaleţ ţ ac ionate de Igigi, iar de acolo spre Planeta Natal , cu nave spa iale care facţ ă ţ curse periodice.

Complexul sistem de opera iuni spa iale - sosirile şi plec rile unorţ ţ ă vehicule şi comunica iile dintre P mânt şi Nibiru, în timp ce ambele planeteţ ă graviteaz pe traiectoriile lor - este coordonat de Enlil din Centrul de Controlă al Misiunii, de la Nippur. Acolo, pe o platform , se afl camera DIR.GA, ceaă ă mai strict p zit „sfânt a sfintelor", unde sunt instalate h r ile celeste şiă ă ă ă ţ panourile cu date orbitale - vitalele „T bli e ale Destinelor".ă ţ

În aceast camer sacr a dobândit accesul un zeu numit Zu, care aă ă ă sustras t bli ele, astfel luând în mâinile lui soarta Anunnakilor de pe P mântă ţ ă şi, implicit, de pe Nibiru.

Combinând fragmente din vechile versiuni babiloniene şi asiriene ale textului sumerian, s-a reconstituit o mare parte din poveste. Dar por iunileţ degradate continu s ascund secretul adev ratei identit i a lui Zu,ă ă ă ă ăţ precum şi o explica ie a modului cum a ob inut accesul pe Dirga. Abia înţ ţ 1979, doi cercet tori (W.W. Hallo şi W.L. Moran) au g sit r spunsul, folosindă ă ă o t bli descoperit în Colec ia Babilonian de la Universitatea Yale, pentruă ţă ă ţ ă a reconstitui începutul vechii povestiri.

În sumerian , numele ZU însemna „Cel Care Cunoaşte", un expertă într-un anumit domeniu. Câteva referiri la eroul negativ al acestei istorii, men ionat sub numele de AN.ZU - „Cel Care Cunoaşte Cerurile" - sugereazţ ă o leg tur cu programul spa ial care f cea leg tura între P mânt şi Nibiru;ă ă ţ ă ă ă iar începutul restaurat al cronicii relateaz într-adev r cum orfanul Zu a fostă ă adoptat de astronau ii ce deserveau navetele şi platformele orbitale, Igigii,ţ aflând de la ei secretele cerului şi ale c l toriilor spa iale.ă ă ţ

Ac iunea începe atunci când Igigii, „adunându-se din toate p r ile", auţ ă ţ hot rât s fac apel la Enlil. Se plângeau c „pân atunci, înc nu seă ă ă ă ă ă construise un loc de luat pauz pentru Igigi". Cu alte cuvinte, pe P mânt nuă ă exista nici o sta iune de odihn şi recreere, unde Igigii s se poat relaxaţ ă ă ă dup rigorile spa iului şi ale imponderabilit ii. Pentru a-şi exprimaă ţ ăţ nemul umirea, l-au ales ca purt tor de cuvânt pe Zu, trimi ându-l la centrulţ ă ţ lui Enlil din Nippur.

Enlil, „tat l zeilor, în Dur-An-Ki, l-a primit şi s-a gândit la ceea ceă spuseser ei [Igigii]." În timp ce „cugeta în mintea lui" la cererea primit , „l-ă ăa studiat îndeaproape pe Zu cel din cer". Cine era, în fond, acest emisar, care, f r a fi astronaut, le purta totuşi uniforma? Pe m sur ce suspiciunileă ă ă ă i s-au accentuat, Ea - conştient de adev rata ascenden a lui Zu - a vorbit;ă ţă i-a sugerat lui Enlil c puteau amâna luarea unei decizii cu privire la cerereaă Igigilor, dac Zu era re inut la sediul lui Enlil.ă ţ

„Slujba ta s -l lase s intre," i-a spus Ea lui Enlil; „în sanctuar, pe celă ă mai din untru loc, el s fie cel care opreşte calea."ă ă

La vorbele ce Ea i le-a gr ităZeul [Enlil] a consim it.ţîn sanctuar Zu şi-a luat locul (...)La intrarea înc ieriiăIl trimisese Enlil.

Şi aşa s-a f cut, cu participarea lui Ea, c un zeu advers - urmaşă ă secret al lui Alalu - a fost primit în cea mai strict şi mai sensibil camer aă ă ă lui Enlil. Citim c , acolo, Zu „necontenit îl vede pe Enlil, tat l zeilor, zeulă ă Leg turii-Cer-P mânt (...) celesta T bli a Destinelor Zu încontinuu o vede."ă ă ă ţă Şi, curând, un plan a prins contur: „înl turarea puterii lui Enlil o nutreşte înă inim ":ă

Voi lua celesta T bli a Destinelor; ă ţăHot rârile zeilor le voi cârmui; ăÎmi voi înfiin a tronul, fiind st pân al Poruncilor Cereşti; ţ ăPe Igigi, în spa iul lor, îi voi conduce!ţ

„Inima lui astfel urzind atacul," Zu a prins ocazia într-o zi, când Enlil s-a dus s se r coreasc la scald . „A luat în mâini T bli a Destinelor" şi, cuă ă ă ă ă ţ Pas rea lui, „s-a în l at şi a zburat la ad post în HUR.SAG.MU" („Munteleă ă ţ ă Camerelor Cerului"). Nici nu a ajuns bine, şi toate au încremenit:

Opritu-s-au divinele formule; Lucitoarea lumin a p lit; ă ăDomnea t cerea, în spa iu, ă ţIgigii erau n uci i; ă ţStr lucirea sanctuarului pierise.ă

La început, „p rintele Enlil a amu it". Când comunica iile s-au ref cut,ă ţ ţ ă „zeii de pe P mânt s-au adunat unul câte unul la auzul veştii". Anu, peă Nibiru, a fost informat şi el. Era clar c Zu trebuia capturat, iar T bli aă ă ţ Destinelor readus la Dir-Ga. Dar cine s-o fac ? Au fost aborda i câ ivaă ă ţ ţ dintre zeii tineri, cunoscu i pentru virtutea lor. Îns nici unul nu a îndr znitţ ă ă s -l urmeze pe Zu în muntele îndep rtat, c ci acesta era acum la fel deă ă ă puternic ca Enlil, dup ce îi furase „Str lucirea"; „iar cel ce i se împotriveşteă ă va deveni ca lutul (...) la str lucirea lui, zeii se mistuie."ă

Atunci, Ninurta, moştenitorul legal al lui Enlil, s-a înf işat ca s -şiăţ ă asume sarcina, c ci - aşa cum ar tase mama lui, Sud - Zu nu-l lipsise deă ă

putere numai pe Enlil, ci şi pe Ninurta. Sud l-a sf tuit s -l atace pe Zu înă ă ascunz toarea lui din mun i tot cu o arm a „Str lucirii", dar numai dup ceă ţ ă ă ă reuşea s se apropie de Zu la ad postul unui paravan de praf. Pentru aă ă realiza acest lucru, i-a trimis lui Ninurta propriile ei „şapte vârtejuri care stârnesc praful".

Cu „curajul de lupt înt rit", Ninurta s-a instalat pe Muntele Hazzi -ă ă muntele întâlnit în poveştile lui Kumarbi - unde şi-a ag at de car cele şapteăţ arme, a ataşat moriştile care stârnesc praful şi a pornit asupra lui Zu „spre a dezl n ui un r zboi înfricoş tor, o aprig b t lie":ă ţ ă ă ă ă ă

Zu şi Ninurta s-au întâlnit pe coasta muntelui.Când Zu l-a z rit, a izbucnit turbat.ăCu Str lucirea lui, a f cut munteleă ăluminos ca ziua;A slobozit razele cu mânie.Neputându-şi identifica adversarul din cauza furtunii de praf, Zu i-a

strigat lui Ninurta: „Am luat toat Autoritatea, [acum] eu cârmuiescă hot rârile zeilor! Cine eşti tu, care vii s te lup i cu mine? Vorbeşte!"ă ă ţ

Dar Ninurta a continuat s „înainteze b t ios" spre Zu, anun ând că ă ă ţ ă era desemnat de Anu însuşi s -l captureze pe Zu şi s aduc înapoi T bli aă ă ă ă ţ Destinelor. Auzind, Zu şi-a oprit Str lucirea şi „fa a muntelui s-a întunecat".ă ţ F r team , Ninurta „a intrat în bezne". Din „pieptul" vehiculului s u, aă ă ă ă lansat spre Zu un Fulger, „dar lovitura nu s-a putut apropia de Zu; s-a întors din drum." Cu puterile ob inute de Zu, nici un fulger sau tr snet nu se puteaţ ă „apropia de trupul lui".

Astfel, „lupta s-a întrerupt, conflictul a încetat; armele s-au oprit în mijlocul muntelui; nu l-au r pus pe Zu."ă

Descump nit, Ninurta i-a cerut fratelui s u mai tân r, Ishkur/Adad, să ă ă ă ob in sfatul lui Enlil. „Ishkur, prin ul, a plecat s -i duc lui Enlil veştileţ ă ţ ă ă despre lupt ."ă

Enlil l-a instruit pe Ishkur s se întoarc la Ninurta şi s -i spun : „Înă ă ă ă b t lie s nu oboseşti; dovedeşte- i puterea!" Pe un nivel mai practic, i-aă ă ă ţ

trimis lui Ninurta un tillu - un proiectil (reprezentat pictografic ) - pentru a-l ataşa la Furtunosul care lanseaz proiectilele. A spus c Ninurta,ă ă cu „Pas rea Vârtejurilor", trebuia s se apropie cât mai mult posibil deă ă Pas rea lui Zu, pân ajungeau „arip la arip ". Apoi, urma s intească ă ă ă ă ţ ă „vârfurile aripilor" P s rii-vârtej a lui Zu şi s „azvârle s geata ca fulgerul;ă ă ă ă când Str lucirea Arz toare urma s înghit vârfurile, aripile lui aveau să ă ă ă ă palpite ca ale fluturilor; atunci, Zu era învins".

Scenele finale ale luptei lipsesc de pe toate t bli ele, dar ştim c laă ţ ă conflict au participat mai multe „P s ri-vârtej". Fragmente de duplicate,ă ă g site în ruinele unei arhive hittite dintr-un loc numit ast zi Sultan-Tepe, neă ă spun c Ninurta a desf şurat „şapte vâltori care stârnesc praful", şi-aă ă înarmat carul cu „Vânturile R ului" şi l-a atacat pe Zu conform indica iiloră ţ primite de la tat l s u. „P mântul se cutremura (...) [ilizibil] s-a întunecat,ă ă ă cerurile s-au înnegrit (...) vârfurile aripilor lui Zu au fost covârşite". Zu a c zut prins şi a fost adus înapoi la Enlil, în Nippur; T bli a Destinelor aă ă ţ revenit la locul ei; „Domnia a intrat iar şi în Ekur; Formulele Divine au fostă înapoiate."

Captiv, Zu a fost judecat de o curte mar ial constând din Şapte Mariţ ă Anunnaki; a fost g sit vinovat şi condamnat la moarte; Ninurta, înving torulă ă lui, „i-a t iat beregata". S-au g sit multe descrieri ale scenei procesului, înă ă care Zu, pe baza asocierii sale cu astronau ii Igigi, era îmbr cat în pas re.ţ ă ă Un basorelief arhaic g sit în Mesopotamia central ilustreaz chiară ă ă momentul execu iei. El îl reprezint pe Zu - care apar inea celor „Careţ ă ţ Observ şi V d" - sub forma unui cocoş demonic, cu un al treilea ochi înă ă frunte (Fig. 26).

* * *Înfrângerea lui Zu a d inuit în memoria Anunnakilor ca o mareă

eliberare. Poate din cauza supozi iei c spiritul lui Zu - reprezentândţ ă tr darea, duplicitatea şi toate relele în general - persist în a provocaă ă nenorociri şi suferin e, procesul şi execu ia lui Zu au fost transmiseţ ţ genera iilor omenirii sub forma unui ritual elaborat. În cadrul acesteiţ comemor ri anuale, era ales un taur care s -l reprezinte pe Zu şi s -iă ă ă isp şeasc faptele.ă ă

În versiunile babiloniene şi asiriene s-au g sit lungi instruc iuni pentruă ţ acest ritual, toate indicându-şi sursele sumeriene anterioare. Dup preg tiriă ă am nun ite, un „taur mare, taur puternic care p şeşte pe pajişti curate" eraă ţ ă adus în templu şi purificat în prima zi a unei anumite luni. Apoi, i se şoptea la urechea stâng , printr-o tulpin de trestie: „Taure, Zu cel vinovat tu eşti";ă ă iar la urechea dreapt : „Taure, ai fost ales pentru rit şi ceremonii." În ziua aă cincisprezecea, taurul era adus în fa a imaginilor „celor Şapte Zei Careţ Judec " şi a simbolurilor celor dou sprezece corpuri cereşti ale Sistemuluiă ă Solar.

Apoi, era pus în scen judecata lui Zu. Taurul era îngenuncheată ă înaintea lui Enlil, „Marele P stor". Preotul acuzator recita întreb rileă ă incriminatoare retorice, ca şi cum i s-ar fi adresat lui Enlil: cum i-ai putut da „comoara p zit " duşmanului? Cum l-ai putut l sa s vin şi s locuiasc înă ă ă ă ă ă ă „locul pur"? Cum a putut dobândi accesul în înc perile tale? Dup aceea,ă ă spectacolul le cerea lui Ea şi celorlal i zei s -i porunceasc lui Enlil s seţ ă ă ă

calmeze, c ci Ninurta p şise înainte, rugându-şi tat l: „îndrum -mi mâinileă ă ă ă în direc ia potrivit ! Spune-mi cuvintele cuvenite pentru conducere!"ţ ă

În urma acestui recital de dovezi prezentate la proces, se pronun aţ judecata. În timp ce taurul era m cel rit, conform unor instruc iuniă ă ţ detaliate, preo ii citeau verdicul: ficatul s i se fiarb într-un ceaun de jertf ;ţ ă ă ă pielea şi muşchii s i se ard în templu; dar „limba lui cea rea s r mână ă ă ă ă afar ".ă

Apoi, preo ii, jucând rolurile celorlal i zei, începeau un imn de slavţ ţ ă pentru Ninurta:

Spal -te pe mâini, spal -te pe mâini! ă ăAcum eşti ca Enlil, spal -te pe mâini! ăEşti ca Enlil [pe] P mânt; ăFie ca to i zeii s se bucure de tine!ţ ă

Când zeii c utau voluntari care s se lupte cu Zu, îi f g duiauă ă ă ă înving torului:ă

Al t u nume fi-va cel mai m re în ă ă ţAdunarea Marilor Zei; Printre zei, fra ii t i, nu vei avea pereche; ţ ăProsl vit 'naintea zeilor şi puternic fi-va- i numele!ă ţ

Dup victoria lui Ninurta, promisiunea trebuia s fie respectat . Dară ă ă tot acolo se g seau fric iunile şi germenii conflictelor viitoare între zei:ă ţ Ninurta era într-adev r Moştenitorul Legal al lui Enlil, dar pe Nibiru, nu peă P mânt. Acum, dup cum d clar de în eles ritualul comemorativ de laă ă ă ţ templu, era t cut „ca Enlil - pe P mânt". Ştim din alte texte, care tratează ă ă despre zeii Sumerului şi ai Akkadului, c ordinea lor ierarhic era deă ă asemenea exprimat numeric. Anu avea cel mai mare num r din sistemulă ă sexagesimal sumerian, 60. Moştenitorul s u legal, Enlil, avea gradul 50; fiulă dintâi n scut (şi moştenitor, în eventualitatea dispari iei lui Enlil), Ea, aveaă ţ 40. Acum, dup cum atest enigmatica declara ie c Ninurta devenise „caă ă ţ ă Enlil", şi el primise rangul 50.

Finalul par ial mutilat al textului cu ritualul din templu con ineţ ţ urm toarele versuri lizibile: „O, Marduk, pentru regele t u gr iesc cuvântul:ă ă ă «Renun !» O, Adad, pentru regele t u gr iesc cuvântul: «Renun !»" Putemţ ă ă ţ presupune cu destul convingere c rândurile pierdute includeau oă ă renun are similar din partea lui Sin la preten iile de domnie printre zei şi oţ ă ţ recunoaştere a autorit ii lui Ninurta. Ştim c în continuare Sin - primulăţ ă n scut al lui Enlil pe P mânt - a avut gradul 30, fiul s u Shamash 20, fiica saă ă ă Ishtar 15, iar Ishkur (Adad în akkadian ), rangul 10. (Despre rangul numerică al lui Marduk nu s-a g sit nici un document.)ă

Conspira ia lui Zu şi urzelile sale duşm noase au r mas şi ele înţ ă ă memoria omenirii, evoluând într-o team de demonii cu înf işare de pas reă ăţ ă care pot provoca molime şi suferin e (Fig. 27). ţ

Unii dintre aceşti demoni se numeau Uliu, termen cu dublul în eles deţ „a urla" şi de „noapte"; conduc toarea lor, ă Lilitu - Lilith - era înf işat ca oăţ ă zei goal , cu aripi şi picioare de pas re (Fig. 28). Numeroasele texteţă ă ă despre shurpu („purificarea prin ardere") care s-au g sit erau formule deă incanta ii contra acestor spirite rele - înaintaşe ale vr jitoriei şi magiei ce auţ ă d inuit de-a lungul mileniilor.ă

În ciuda jur mintelor solemne depuse dup înfrângerea lui Zu, caă ă semn de cinste şi respect pentru suprema ia lui Enlil şi pentru pozi ia deţ ţ secund a lui Ninurta, factorii de baz care cauzau rivalitatea şi concuren aă ţ au r mas, manifestându-se f iş din când în când, în mileniile urm toare.ă ăţ ă În elegând c aşa urma s se întâmple, Anu şi Enlil l-au înzestrat pe Ninurtaţ ă ă cu arme noi şi miraculoase. Anu i-a dat SHAR.UR-ul („Vân torul Suprem") şiă SHAR.GAZ-ul („Izbitorul Suprem"); Enlil i-a dat mai multe arme, dintre care unicul IB - o arm cu „cincizeci de capete ucig toare" - era cea mai fioroas ,ă ă ă f când ca Ninurta s fie numit în cronici „Domnul cu Ib". Astfel înarmat,ă ă Ninurta a devenit „întâiul R zboinic al lui Enlil", gata s înfrunte toateă ă provoc rile la adresa domniei.ă

Urm toarea asemenea provocare a ap rut sub forma unei revolte aă ă Anunnakilor care lucrau în minele de aur din Abzu. Rebeliunea şi evenimentele anterioare şi ulterioare ei sunt descrise complet într-un text numit de savan i „Epopeea Atra-Hasis" - o Cronic a P mântului completţ ă ă ă care, printre altele, consemneaz evenimentele care au dus la crearea luiă Homo sapiens, Omul, aşa cum îl cunoaştem.

Textul ne informeaz c , dup ce Anu se întorsese pe Nibiru şiă ă ă P mântul fusese împ r it între Enlil şi Enki, Anunnakii au lucrat în minele dină ă ţ Abzu timp de „patruzeci de perioade num rate" - patruzeci de revolu ii aleă ţ planetei lor sau 144.000 de ani tereştri. Dar munca era dificil şi istovitoare;ă „în untrul mun ilor (...) în pu urile adânc s pate (...) Anunnakii se trudeauă ţ ţ ă din greu; peste m sur i-a ap sat truda, patruzeci de perioade num rate."ă ă ă ă

Opera iunile miniere, în adâncurile p mântului, nu se întrerupeau niciţ ă un moment: Anunnakii „îndurau cazna zi şi noapte". Dar, pe m sur ceă ă pu urile deveneau tot mai adânci şi munca mereu mai aspr , nemul umirileţ ă ţ creşteau: „se plângeau, ripostau, bomb neau în s p turi."ă ă ă

Pentru a ajuta la men inerea disciplinei, Enlil l-a trimis pe Ninurta înţ Abzu, dar acest lucru a încordat şi mai mult rela iile cu Enki. Atunci, Enlil s-aţ hot rât s mearg personal în Abzu, pentru a evalua situa ia. Anunnakiiă ă ă ţ nemul umi i au profitat de ocazie ca s se revolte!ţ ţ ă

Cronica Atra-Hasis, într-un limbaj la fel de viu ca al unui reportaj modern, pe parcursul a peste o sut cincizeci de rânduri de text, descrieă f r echivoc evenimentele care au urmat: felul cum Anunnakii rebeli şi-auă ă pus pe foc uneltele şi, în toiul nop ii, au pornit spre locuin a lui Enlil; cumţ ţ unii au strigat „S ne omoare... S frângem jugul!"; cum un conduc toră ă ă anonim le-a amintit c Enlil era „Ofi erul Şef de pe vremuri" şi le-aă ţ recomandat s negocieze; şi cum Enlil, înfuriat, şi-a luat armele, dar şi lui i-aă amintit şambelanul s u: „Doamne, aceştia sunt fiii t i..."ă ă

R mânând prizonier în propria lui locuin , Enlil i-a trimis un mesaj luiă ţă Anu, chemându-l pe P mânt. Când Anu a sosit, Marii Anunnaki s-au întrunită într-o curte mar ial . „Enki, Conduc tor în Abzu, era prezent şi el." Enlil aţ ă ă vrut s ştie cine era instigatorul r scoalei, cerând pedeapsa cu moartea.ă ă Neavând sprijinul lui Anu, Enlil şi-a înaintat demisia. „Nobile," i-a spus el lui Anu, „ia-mi func ia, ia-mi puterea; în Cer voi urca împreun cu tine." Darţ ă Anu, calmându-l, şi-a exprimat totodat în elegerea fa de greut ileă ţ ţă ăţ minerilor.

Încurajat, Enki „a deschis gura şi s-a adresat zeilor". Repetând concluziile lui Anu, a propus o solu ie: dac tot era cu ei în Abzu Ofi erulţ ă ţ Medical Şef, sora lor Sud:

S creeze un Muncitor Primitiv; ăŞi s -i dea lui jugul s -l poarte (...). ă ăMuncitorul s îndeplineasc truda zeilor, ă ăFie ca el s poarte jugul!ă

În urm toarele o sut de rânduri ale textului ă ă Atra-Hasis, precum şi în alte scrieri despre „Facerea Omului" care au fost descoperite în diverse stadii de conservare, povestea cre rii lui ă Homo sapiens prin inginerie genetic este descris într-o am nun ime uluitoare. Pentru a realiza fapta,ă ă ă ţ Enki a propus ca o „fiin care exist deja" - femela de maimu antropoid -ţă ă ţă ă s fie folosit la crearea lui ă ă Lulu Amelu („Muncitorul Mixt"), prin „altoirea" fiin elor mai pu in evoluate cu „pl mada zeilor". Zei a Sud a purificatţ ţ ă ţ „esen a" unui tân r Anunnaki; a combinat-o într-un „ou" (ovul) de maimu .ţ ă ţă Ovulul fertilizat a fost apoi implantat în uterul unei femei Anunnaki, pentru perioada de sarcin . Când s-a n scut „f ptura mixt ", Sud a ridicat-o,ă ă ă ă strigând: „Am creat! Mâinile mele au facut-o!"

„Muncitorul Primitiv" Homo sapiens - luase fiin . Acest evenimentţă s-a întâmplat acum aproximativ 300.000 de ani; a avut loc printr-un procedeu de inginerie genetic şi prin diverse tehnici de implantare aă embrionului, pe care, în prezent, omenirea începe s le foloseasc ea îns şi.ă ă ă F r îndoial , a urmat un lung proces de evolu ie; dar, în fond, Anunnakiiă ă ă ţ participaser şi ei şi au accelerat evolu ia, „creându-ne" mai curând decât s-ă ţar fi întâmplat pe cale natural . Savan ii au c utat mult timp „veriga lips "ă ţ ă ă din evolu ia omului. Textele sumeriene relev c „veriga lips " a fost un actţ ă ă ă de manipulare genetic efectuat într-un laborator. Nu s-a rezolvat cât aiă bate din palme. Textele arat clar c Anunnakii au avut nevoie deă ă considerabile încerc ri şi erori repetate pentru a ajunge la „modelul perfect"ă dorit al Muncitorului Primitiv, dar odat realizat, s-a lansat produc ia deă ţ mas : paisprezece „zei e n sc toare" au fost impregnate simultan cuă ţ ă ă ovulele de maimu antropoid modificate genetic: şapte au n scutţă ă ă Muncitori b ie i, iar şapte, fete. De cum au crescut, Muncitorii au fost puşi laă ţ munc în mine; şi, pe m sur ce se înmul eau, au preluat tot mai multeă ă ă ţ dintre muncile fizice din Abzu.

Ciocnirea militar dintre Enlil şi Enki care urma s aib loc curând,ă ă ă îns , a pornit de la aceşti sclavi...ă

Cu cât creştea mai mult produc ia de minereu din Abzu, cu atât maiţ mare era sarcina care le revenea Anunnakilor r maşi în unit ile dină ăţ Mesopotamia. Climatul era mai blând, ploile mai abundente, iar râurile mesopotamiene se rev rsau constant. Anunnakii mesopotamieni „s pauă ă râul" tot mai mult, construind st vilare şi adâncind canalele. Curând, auă început s cear sclavi, „f pturi cu înf işare luminoas ", dar cu p r negru şiă ă ă ăţ ă ă des:

Anunnakii au venit la Enlil (...). Din Cei cu Cap-negru îi cereau. Oamenilor cu Cap-negru s le dea târn copul în mân .ă ă ă

Citim despre aceste evenimente într-un text intitulat de Samuel N. Kramer „Mitul Târn copului". Deşi lipsesc unele por iuni, se în elege c Enkiă ţ ţ ă a refuzat cererea lui Enlil de a transfera Muncitori Primitivi în Mesopotamia. Hot rând s rezolve singur problema, Enlil a luat m sura extrem de aă ă ă ă întrerupe comunica iile cu planeta natal : „În «Leg tura Cer-P mânt» aţ ă ă ă f cut o sp rtur (...) numaidecât s-a gr bit s rup Cerul de P mânt." Apoi,ă ă ă ă ă ă ă a lansat un atac militar asupra rii Minelor.Ţă

Anunnakii din Abzu au adunat Muncitorii Primitivi într-o incintă central , fortificându-i zidurile în calea asediului iminent. Dar Enlil a f urit oă ă arm miraculoas , AL.A.NI („Securea Care Produce Putere"), echipat cu ună ă ă „corn" şi un „despic tor de p mânt" care putea sfredeli zidurile şiă ă palisadele. Cu aceste arme, Enlil a str puns fortifica iile. Pe m sur ce gauraă ţ ă ă se l rgea, „Muncitorii Primitivi ieşeau spre Enlil. Îi privea fascinat pe Cei cuă Cap-negru."

În continuare, Muncitorii Primitivi şi-au continuat muncile manuale în ambele ri: în ara Minelor, „purtau munca şi sufereau truda"; înţă Ţ Mesopotamia, „cu târn coape şi hârle e, cl deau case pentru zei, taluzauă ţ ă marile maluri ale canalelor; cultivau hran pentru alimenta ia zeilor."ă ţ

Multe desene antice gravate pe sigilii cilindrice îi reprezint pe aceştiă Muncitori Primitivi îndeplinindu-şi sarcinile, goi ca animalele pe câmp (Fig. 29). Diverse texte sumeriene au consemnat acest stadiu animal din dezvoltarea omului:

Când Omenirea a luat fiin , ţăNu cunoştea mâncatul pâinii, Nu ştia de îmbr cat veşminte, ăMâncau plante cu gura, ca oile, Beau ap din şan uri (...).ă ţ

Cât timp, îns , puteau fi solicitate (sau silite) tinerele Anunnaki să ă îndeplineasc rolul de „zei e n sc toare"? F r ştirea lui Enlil şi cuă ţ ă ă ă ă complicitatea lui Sud, Enki a conspirat s -i confere noii fiin e înc o tr s tură ţ ă ă ă ă genetic : s le acorde hibrizilor - incapabili s procreeze, ca to i hibrizii -ă ă ă ţ capacitatea de reproducere, „Cunoaşterea" sexual pentru a avea copii. ă

Evenimentul este relatat în povestea biblic a lui Adam şi a Evei înă Gr dina Edenului şi, cu toate c textul sumerian original al povestirii nu aă ă fost g sit înc , s-au descoperit totuşi mai multe reprezent ri sumerieneă ă ă

grafice ale evenimentului. Toate arat diverse momente ale povestirii:ă Copacul Vie ii; oferirea fructului oprit; întâlnirea furioas , care a urmat, întreţ ă „Domnul Dumnezeu" şi „Şarpe". O alta o prezint pe Eva încins cu ună ă veşmânt pe şolduri, în timp ce Adam e înc gol (Fig. 30), alt detaliu relatată în Biblie.

Deşi Zeul Şarpe e prezent în toate aceste imagini antice, ilustra iaţ reprodus aici este de o semnifica ie aparte, întrucât con ine, scris înă ţ ţ

sumerian arhaic , numele/epitet al zeului, sub forma ă ă . „Steaua" echivaleaz cu „zeu", iar simbolul triunghiular se citeşte BUR, BURU sauă BUZUR - to i, termeni care fac ca numele/epitet s însemne „Zeul Careţ ă Rezolv Secrete", „Zeul Minelor Adânci" şi alte varia iuni pe aceeaşi tem .ă ţ ă Biblia (în versiunea ebraic original ) îl numeşte pe zeul care a ispitit-o peă ă Eva Nahash, tradus prin „Şarpe", dar însemnând în sens literal „Cel Care Rezolv Secretele" şi „Cel Care Cunoaşte Metalele" - ceea ce se potriveşteă exact cu numele zeului din descrierea sumerian . Aceast reprezentare esteă ă cu atât mai interesant prin faptul c îl arat pe Zeul Şarpe cu mâinile şiă ă ă picioarele legate, sugerând c Enki a fost arestat pentru fapta saă neautorizat .ă

Furios, Enlil a ordonat alungarea Adamului - Puiul de Homo sapiens - din E.DIN („S laşul Celor Drep i"). F r a mai fi ostracizat în aşez rileă ţ ă ă ă Anunnakilor, Omul a început s cutreiere P mântul.ă ă

„Şi Adam a cunoscut pe Eva femeia sa. Şi ea a z mislit şi a n scut pe Cain (...) ă ăa doua oar , a n scut pe fratele s u, Abel. " ă ă ăZeii nu mai erau singuri pe P mânt.ăPrea pu ine lucruri ştiau Anunnakii despre rolul pe care Muncitorulţ

Primitiv avea s -l joace în r zboaiele dintre ei.ă ă

6 . APARE OMENIREA

Din 1876, când George Smith a descoperit şi a raportat povestirile mesopotamiene detaliate despre Crea iune, în opera sa ţ The Chaldean Account of Genesis, urmat de ă The Seven Tablets of Creation a lui L.W. King, cercet torii şi teologii deopotriv au ajuns s recunoasc faptulă ă ă ă c relatarea din Vechiul Testament (ă „Facerea", capitolele 1-3) este o

versiune condensat şi prescurtat a textelor sumeriene originale. Un secolă ă mai târziu, în propria noastr lucrare ă The 12 th Planet (1976), am ar tată c aceste texte nu sunt mituri primitive, ci depozitare de cunoştin eă ţ ştiin ifice avansate, pe care savan ii moderni abia acum încep s leţ ţ ă descopere.

Sondele spa iale automatizate care au cercetat planetele Jupiter şiţ Saturn au confirmat numeroase fa ete „incredibile" ale cunoştin elorţ ţ sumeriene despre Sistemul Solar, ca aceea c planetele din exterior auă mul i sateli i şi c pe unele dintre ele se g seşte ap . S-a constatat c aceleţ ţ ă ă ă ă planete îndep rtate şi unii dintre sateli ii lor principali au un nucleu activ,ă ţ care genereaz c ldur intern ; unele radiaz mai mult c ldur decât ară ă ă ă ă ă ă ă putea primi vreodat de la Soare. Activitatea vulcanic le-a creat acestoră ă corpuri cereşti atmosfer proprie. Ele prezint toate cerin ele de bază ă ţ ă pentru apari ia vie ii, întocmai cum au spus sumerienii, acum şase mii deţ ţ ani.

Atunci, cum r mâne cu existen a celei de-a dou sprezecea membre aă ţ ă Sistemului Solar - o a zecea planet , situat dincolo de Pluton, sumerianulă ă Nibiru (şi babilonianul Marduk) - o planet a c rei existen a constituită ă ţă concluzia fundamental şi îndr znea a c r ii „A dou sprezecea planet "?ă ă ţă ă ţ ă ă

În 1978, astronomii de la Observatorul Naval al S.U.A. din Washington au determinat c Pluto - fiind mai mic decât se crezuse ini ial - nu puteaă ţ justifica perturb rile orbitelor lui Uranus şi Neptun; ei au postulat existen a aă ţ înc unui corp ceresc, dincolo de Pluto. În 1982, Administra ia Na ional aă ţ ţ ă Aeronauticii şi Spa iului (N.A.S.A.) a anun at concluzia c exist într-adev rţ ţ ă ă ă un asemenea corp ceresc; dac este sau nu tot o planet mare, urma s seă ă ă determine prin desf şurarea într-un anumit mod a celor dou sondeă ă Pioneer care se deplasau prin spa iu, dincolo de Saturn.ţ

Iar la sfârşitul anului 1983, astronomii de la Laboratorul de Propulsie cu Reac ie din California au anun at c I.R.A.S. - telescopul cu infraroşiiţ ţ ă instalat pe o nav spa ial şi lansat sub auspiciile N.A.S.A., cu cooperareaă ţ ă altor ri - descoperise dincolo de Pluto un foarte îndep rtat „corp cerescţă ă misterios", cam de patru ori mai mare decât P mântul, care ă se deplasa spre P mântă . Înc nu l-au denumit planet ; dar Cronicile P mântului nuă ă ă las nici o îndoial asupra concluziei finale.ă ă

În 1983, s-au g sit în Antarctica şi prin alte zone pietre care sunt, cuă certitudine, fragmente din Lun şi din Marte; iar oamenii de ştiin nuă ţă în eleg cum s-a putut întâmpla aşa ceva. Povestea sumerian despreţ ă Crearea Sistemului Solar, coliziunea dintre sateli ii lui Nibiru şi Tiamat, şiţ restul cosmogoniei din celebra „Epopee a Crea iunii" ofer o explica ieţ ă ţ cuprinz toare.ă

Şi ce se poate spune despre textele care descriu crearea Omului prin inginerie genetic , fertilizare in vitro şi reimplantare?ă

Progresele recente ale ştiin ei şi tehnologiei genetice au confirmatţ concep ia sumerian de evolu ie treptat , pe de o parte şi, pe de alt parte,ţ ă ţ ă ă apari ia (altminteri inexplicabil ) a lui ţ ă Homo sapiens avansat biologic, prin ingineria genetic a Anunnakilor. Chiar şi foarte recenta metod a procreeriiă ă în eprubet - extragerea unui ovul, impregnarea lui cu sperm purificat şiă ă ă reimplantarea oului fertilizat în uterul unei femei - este una şi aceeaşi cu procedura descris în textele sumeriene din urm cu câteva milenii.ă ă

Dac cele dou evenimente principale - crearea P mântului şi creareaă ă ă Omului - sunt descrise corect în Biblie, n-ar trebui s accept m veridicitateaă ă povestirii biblice despre r spândirea omenirii pe P mânt?ă ă

Iar dac istorisirile biblice nu sunt decât o versiune condensat aă ă cronicilor sumeriene anterioare, mai detaliate, acesta din urm nu s-ară putea folosi pentru a extinde şi completa consemn rile biblice despre aceleă vremuri de început?

Întrucât şi unele şi celelalte se reflect reciproc, s inem oglinda înă ă ţ fa a acestei str vechi fl c ri a amintirilor... S continu m dep nareaţ ă ă ă ă ă ă miraculoasei poveşti.

Dup ce a relatat cum Adamul/ (literal, „Puiul de p mântean") a primită ă facultatea de a procrea, Cartea Facerii trece de la descrierea evenimentelor de pe P mânt, în general la saga unei anumite ramuri aă omenirii: persoana numit Adam şi descenden ii s i.ă ţ ă

„Iat izvodul neamurilor lui Adam", ne informeaz Vechiul Testament.ă ă O asemenea carte, putem presupune cu destul certitudine, a existat f ră ă ă îndoial . Dovezile sugereaz conving tor c persoana pe care Biblia oă ă ă ă numeşte Adam era numit de sumerieni ă Adapa, un p mânteană „perfec ionat" de Enki şi considerat a fi înrudit cu acesta pe cale genetic . ţ ă

„Larg în elegere i-a preg tit Enki, pentru a dezv lui planurileă ţ ă ă P mântului; lui i-a d ruit Cunoaşterea; dar nemurirea nu i-a dat-o."ă ă

S-au g sit unele p r i din „Povestea lui Adapa"; e foarte posibil caă ă ţ textul complet s fi fost „Izvodul neamurilor lui Adam" la care se referă ă Vechiul Testament. Regii asirieni au avut probabil acces la un asemenea document, c ci mul i dintre ei afirmau c p straser unele sau altele dintreă ţ ă ă ă virtu ile lui Adapa. Sargon şi Sennacherib au sus inut c moşteniserţ ţ ă ă în elepciunea pe care i-o acordase Enki lui Adapa; Sinsharishkun şiţ Esarhaddon se l udau c se n scuser „dup chipul şi asem nareaă ă ă ă ă ă în eleptului Adapa"; conform unei inscrip ii a lui Esarhaddon, acesta în l aseţ ţ ă ţ în templul lui Ashur o statuie cu fa a lui Adapa; iar Ashurbanipal declara cţ ă înv ase „secretul scrisului t bli elor dinainte de Potop" aşa cum îlăţ ă ţ cunoscuse Adapa.

Sursele sumeriene sus in c existaser atât culturi rurale - agricole şiţ ă ă p storeşti - cât şi aşez ri urbane, înainte ca Potopul s fi şters totul de peă ă ă suprafa a P mântului. ţ ă Cartea Facerii relateaz c primul fiu al lui Adam şiă ă al Evei, Cain, „era muncitor de p mânt", iar fratele s u, Abel, „era p stor deă ă ă oi". Apoi, dup ce Cain a fost exilat din preajma Domnului pentru faptul deă a-l fi ucis pe Abel, s-au înfiin at localit ile urbane - Cet ile Omului: în araţ ăţ ăţ ţ Nod, la r s rit de Eden, Cain a avut un fiu pe care l-a numit Enoh şi aă ă construit un oraş cu acelaşi nume, care însemna „Temelie". Vechiul Testament, pentru care linia urmaşilor lui Cain nu prezenta un interes deosebit, trece repede la a patra genera ie dup Enoh, când s-a n scutţ ă ă Lameh:

Şi Lameh şi-a luat dou femei; cea dintâi se numea Ada,ăiar cea de-a doua se numea ila.ŢŞi Ada a n scut pe Iabel; acesta a fost p rinteleă ăcelor ce s l şluiesc în corturi şi pasc turmele.ă ăIar numele fratelui s u a fost Iubal; acesta a fostă

p rintele tuturor celor ce cânt din chitar şi din flaut.ă ă ăŞi ila a n scut şi ea pe Tubal-Cain,Ţ ăf urar de unelte de aur, de aram şi de fier.ă ă

Pseudoepigraficele „Jubileuri", b nuite a fi fost compuse în secolul ală doilea î.Ch., pe baza unor materiale anterioare, adaug despre Caină informa ia c s-a c s torit cu propria lui sor , Awan, care i l-a n scut peţ ă ă ă ă ă Enoch (Enoh), „aproape de al patrulea Jubileu. Iar în primul an din prima s pt mân a celui de-al cincilea Jubileu, pe p mânt s-au construit case, iară ă ă ă Cain a cl dit un oraş şi i-a pus numele Temelie, dup numele fiului s u." Deă ă ă unde proveneau aceste informa ii adi ionale?ţ ţ

Mult vreme, s-a crezut c aceast parte a ă ă ă Genezei e singular , f ră ă ă confirm ri sau paralele în textele mesopotamiene. Dar am constatat că ă lucrurile nu stau chiar aşa.

Mai întâi, g sim o t bli babilonian de la British Museum (No. 74329,ă ă ţă ă Fig. 31), catalogat drept „con inând un mit altminteri necunoscut". Totuşi,ă ţ ea poate fi, de fapt, o versiune babiloniano/asirian din jurul anului 2000ă î.Ch. a unui document sumerian disp rut, despre descenden a lui Cain!ă ţ

Copiat de A.R. Miliard şi tradus de W.G. Lambert (Kadmos, vol. VI), textul vorbeşte despre începuturile unui grup de oameni care erau plugari, corespunzând cu biblicul „muncitor de p mânt". Aceştia se numesc ă Ama-kandu - „Oamenii Care în Triste e Cutreier "; se remarc paralela cuţ ă ă condamnarea lui Cain: „blestemat s fii tu pe p mântul care şi-a deschisă ă gura s primeasc sângele fratelui t u (...) şi fugar s fii pe p mânt." Şi, înă ă ă ă ă modul cel mai remarcabil, şeful acestor exila i mesopotamieni se numea ţ Ka 'in! De asemenea, la fel ca în povestea biblic :ă

A cl dit în Dunnu un oraş cu turle gemene. ăKa'in şi-a însuşit domnia peste oraş.

Numele localit ii ne intrig . Întrucât în limba sumerian ordineaăţ ă ă silabelor se putea schimba f r a se modifica sensul cuvântului, numele seă ă poate silabisi şi NU.DUN, reluând denumirea biblic Nud (Nod) ca loc ală exilului lui Cain. Numele sumerian însemna „locul de sprijin s pat" - foarteă asem n tor cu interpretarea biblic a numelui „Temelie".ă ă ă

Dup moartea (sau asasinarea) lui Ka'in, „a fost depus întru odihn înă ă oraşul Dunnu, pe care îl îndr gea". Asemenea povestirii biblice, textulă mesopotamian consemneaz istoria a patru genera ii urm toare: fra ii seă ţ ă ţ c s toreau cu surorile lor şi-şi ucideau p rin ii, preluând puterea în Dunnu şiă ă ă ţ colonizând locuri noi, dintre care ultimul s-a numit Shupat („Judecat ").ă

O a doua surs indicând în cronicile mesopotamiene povestea biblică ă a lui Adam şi a fiului s u Cain se g seşte în textele asiriene. Descoperim, deă ă exemplu, o List a Regilor Asirieni arhaic , ce declar c în cele mai vechiă ă ă ă timpuri, când str moşii lor locuiau în corturi - termen reluat in Biblie cuă privire la familia lui Cain -, patriarhul acestora se numea Adamu, biblicul Adam.

Mai g sim printre eponimele tradi ionale asiriene ale numelor regaleă ţ combina ia Ashur-bel-Ka'ini („Ashur, domnul Ka'ini ilor"); iar scribii asirieniţ ţ au stabilit o paralel între acesta şi sumerianul ASHUR-EN.DUNI („Asmuteă

domnul Duni-Xor"), dând de în eles c Ka'inii („Poporul lui Kain") şi Duniiţ ă („Poporul din Dun") erau unii şi aceiaşi, astfel reafirmându-l pe Cain cel biblic şi ara Nod, Nud sau Dun.Ţ

Dup ce a vorbit pe scurt despre linia genealogic a lui Cain, Vechiulă ă Testament acord toat aten ia unei noi linii descinse din Adam: „Şi Adam aă ă ţ cunoscut iar şi pe femeia sa şi ea i-a n scut un fiu şi i-a pus numele Sethă ă (Set), «c ci - a zis ea - mi-a dat Dumnezeu alt odrasl , în locul lui Abel, peă ă ă care l-a omorât Cain»." Apoi, Cartea Facerii adaug : „Şi a mai tr it Adam,ă ă dup ce i s-a n scut Seth, opt sute de ani şi a avut fii şi fiice. Deci toateă ă zilele lui Adam au fost nou sute treizeci de ani. Apoi a murit. Şi Seth era înă vârst de o sut cinci ani şi i s-a n scut Enosh (Enoş). Şi a mai tr it Set,ă ă ă ă dup ce i s-a n scut Enosh, opt sute şapte ani şi a avut fii şi fiice. Deci toateă ă zilele lui Seth au fost nou sute doisprezece ani. Apoi a murit."ă

Numele fiului lui Seth şi al urm torului patriarh antediluvian de care seă intereseaz Biblia este ă Enosh; în limba ebraic , a ajuns s însemne „uman,ă ă muritor" şi este clar c Vechiul Testament îl considera ca fiind progenitorulă spi ei omeneşti din centrul cronicilor str vechi. Cu privire la el, Biblia declarţ ă ă

c „Atunci au început oamenii s cheme numele Domnului" - altfel spus, auă ă început adora ia şi preo ia.ţ ţ

Exist o serie de texte sumeriene care aduc mai mult lumin înă ă ă aceast zon obscur . Por iunile disponibile din textul ă ă ă ţ Adapa declar că ă acesta a fost „perfec ionat" şi tratat ca un fiu de c tre Enki, în oraşul s uţ ă ă Eridu. Prin urmare, este foarte probabil ca, aşa cum a sugerat William Hallo în Antediluvian Cities, str nepotul lui Enosh s fi fost numit ă ă Yared, cu sensul de „Cel din Eridu". Iat , aşadar, r spunsul: în timp ce îşi pierdeă ă interesul fa de descenden ii exila i ai lui Adam, Biblia se concentreazţă ţ ţ ă asupra patriarhilor din linia genealogic a lui Adam care au r mas în Eden -ă ă sudul Mesopotamiei - şi au fost cei dintâi chema i pe calea preo iei.ţ ţ

Într-a patra genera ie dup Enosh, fiul întâi n scut a fost numit Enochţ ă ă (Enoh); oamenii de ştiin cred c , în acest caz, numele pornea de la oţă ă variant a r d cinii ebraice, cu sensul de „a instrui, a educa". Despre el,ă ă ă Vechiul Testament afirm pe scurt c „Enoh a umblat în tov r şiaă ă ă ă Domnului" şi nu a murit pe P mânt, „c ci Dumnezeu l-a luat la sine". Acestă ă unic verset 5:24 al Facerii este dilatat substan ial în extra-biblicele „C r i aleţ ă ţ lui Enoh". Ele descriu am nun it prima lui vizit la îngerii lui Dumnezeu,ă ţ ă pentru a fi instruit în domeniul diverselor ştiin e şi etici. Apoi, dup ce s-aţ ă întors pe P mânt ca s le transmit fiilor lui cunoştin ele şi cerin eleă ă ă ţ ţ preo iei, a fost luat la cer înc o dat , pentru a r mâne definitiv lângţ ă ă ă ă Nefilim (termenul biblic cu sensul de „Cei Care Coborâser "), în locuin a loră ţ sideral .ă

Lista Regilor Sumerieni consemneaz domnia clerical a luiă ă Enmeduranki în Sippar, apoi pozi ia Spa ioportului de sub comanda luiţ ţ Utu/Shamash. Numele s u, „Domnul preo esc al ă ţ Dur-an-ki-lor", arat că ă înv ase în Nippur. O t bli pu in cunoscut , reprodus de W.G. Lambertăţ ă ţă ţ ă ă („Enmeduranki şi materialele înrudite"), spune urm toarele:ă

Enmeduranki [era] prin în Sippar,ţIubit de Anu, Enlil şi Ea.Shamash în Templul Luminos l-a numit.Shamash şi Adad [l-au luat] la adunare [a zeilor] (...).I-au ar tat cum s foloseasc uleiul pe ap ,ă ă ă ăun secret al lui Anu, Enlil şi Ea.I-au dat T bli a Divin , ă ţ ătainicul kibdu al Cerului şi al P mântului (...). ăL-au înv at cum s fac socoteli cu numere.ăţ ă ăCând studiile lui Enmeduranki în cunoştin ele secrete ale zeilor s-auţ

încheiat, a fost trimis înapoi în Sumer. „Oamenii din Nippur, Sippar şi Babilon au fost chema i în fa a lui." I-a informat despre experien ele lui şiţ ţ ţ despre înfiin area preo iei. Aceasta urma s se transmit , la porunca zeilor,ţ ţ ă ă din tat în fiu: „înv atul savant, care p zeşte secretele zeilor, îşi va lega cuă ăţ ă jur mânt fiul ales în fa a lui Shamash şi Adad (...) şi îl va ină ţ strui în secretele zeilor."

T bli a se încheie cu un post-scriptum: „Aceasta a fost semin ia creată ţ ţ ă de preo i - cei c rora li se îng duie s se apropie de Shamash şi Adad."ţ ă ă ă

În perioada celei de-a şaptea genera ii dup Enosh, în ajunulţ ă Potopului, P mântul şi locuitorii s i au fost lovi i de o nou Er Glaciar .ă ă ţ ă ă ă

Textele mesopotamiene descriu am nun it suferin ele omenirii, lipsurileă ţ ţ alimentare, chiar şi canibalismul. Cartea Facerii face doar o aluzie la aceast situa ie, afirmând c , la naşterea lui, Noe („Mângâiere") a fostă ţ ă numit astfel de tat l s u în speran a c naşterea lui va aduce mângâiere "deă ă ţ ă munca şi de truda mâinilor noastre, c şunate de p mântul pe care l-aă ă blestemat Dumnezeu." Varianta biblic spune foarte pu ine despre Noe, cuă ţ excep ia faptului c era „om drept şi f r de prihan ". Texteleţ ă ă ă ă mesopotamiene ne informeaz c eroul Diluviului tr ia în Shuruppak,ă ă ă centrul medical condus de Sud.

Scrierile sumeriene relateaz c , pe m sur ce dificult ile omeniriiă ă ă ă ăţ creşteau, Enki a propus, iar Enlil s-a opus vehement, s se ia m suri pentruă ă uşurarea acestor suferin e. Ceea ce-l sup ra peste poate pe Enlil erauţ ă rela iile sexuale tot mai intense între tinerii Anunnaki şi Fiicele Omului.ţ Cartea Genezei descrie „luarea nevestelor" de c tre Nefilim cuă urm toarele cuvinte:ă

Şi a ajuns s se întâmple,ăCând P mântenii sporeau la num ră ăpe fa a P mântului,ţ ăşi li se n şteau fiice ăCa fiii zeilors vad fiicele P mântenilor care se potriveau cu ei; ă ă ăŞi şi-au luat neveste dup bunul plac.ă

O „t bli mitic " (CBS-14061) remarcat de E. Chiera („Texteă ţă ă ă religioase sumeriene"), spune povestea acelor zile de demult şi a unui zeu tân r numit Martu, care s-a plâns c şi lui ar fi trebuit s i se permită ă ă ă c s toria cu o so ie de neam omenesc. S-a întâmplat, începe textul, atunciă ă ţ când

Oraşul Nin-ab exista, Shid-tab nu exista; Sfânta tiar exista, sfânta coroan nu exista (...) ă ăLocuire împreun era (...) ăNaştere [de copii] era.

„Nin-ab," continu textul, „era un oraş din Marea ar locuit ." înaltulă Ţ ă ă s u preot, un muzicant talentat, avea o so ie şi o fiic . ă ţ ă

În timp ce oamenii se adunau s le aduc zeilor carnea fript aă ă ă jertfelor, Martu, care era celibatar, a v zut-o pe fiica preotului. Dorind-o, s-aă dus la mama lui şi i s-a plâns:

În oraşul meu am prieteni, ei şi-au luat neveste.Am tovar şi, şi-au luat neveste.ăÎn oraşul meu, spre deosebire de ei, eu nu mi-amluat nevast ;ăNu am nevast , nu am copii.ă

Întrebând ce fecioar dorit de el „îi aprecia c ut tura", zei a şi-a dată ă ă ă ţ consim mântul. Atunci, ceilal i zei tineri au preg tit un osp ; c s toria aţă ţ ă ăţ ă ă

fost anun at , „în oraşul Nin-ab, omenii cu sunetul tobei de aram au fostţ ă ă chema i; cele şapte tamburine au sunat".ţ

Aceast apropiere tot mai accentuat între tinerii astronau i şiă ă ţ descendentele Lucr torului Primitiv nu era pe placul lui Enlil. Texteleă sumeriene ne spun c , „pe m sur ce ara se întindea şi oamenii seă ă ă Ţ înmul eau", Enlil devenea tot mai „tulburat de pronun rile Omenirii" şi deţ ţă pasiunea ei pentru sex şi pofte. Împerecherile Anunnakilor cu fiicele Omului îl f ceau s nu doarm noaptea. „Iar Domnul a spus: «îl voi distruge peă ă ă P mânteanul pe care l-am creat, ştergându-l de pe fa a P mântului.»"ă ţ ă

Textele ne informeaz c , atunci când s-au hot rât s se sape mineleă ă ă ă adânci din Abzu, Anunnakii au început s construiasc şi o sta ie deă ă ţ monitorizare ştiin ific , în cap tul Africii. Aceasta i-a fost dat în sarcin luiţ ă ă ă ă Ereshkigal, o nepoat a lui Enlil. O epopee sumerian relateaz periculoasaă ă ă c l torie a lui Enki şi Ereshkigal din Mesopotamia pân în acel îndep rtată ă ă ă inut muntos (Kur) - textul implicând c Ereshkigal a fost fie r pit , fie silitţ ă ă ă ă

de c tre Enki în vreun alt mod s -l înso easc , fiind „dus în Kur ca prad ".ă ă ţ ă ă ă(Ereshkigal, ştim din alte povestiri, a fost atacat ulterior la sta ie deă ţ

c tre Nergal, unul dintre fiii lui Enki, în urma unei insulte în care a fostă implicat un emisar al ei. În ultimul moment, Ereshkigal şi-a salvat via aţ oferindu-i-se lui Nergal de so ie, pentru a controla împreun „T bli eleţ ă ă ţ în elepciunii" din sta ie.)ţ ţ

Enlil a prins ocazia de a sc pa de P mânteni în momentul când sta iaă ă ţ sa ştiin ific din cap tul Africii a început s raporteze o situa ie periculoas :ţ ă ă ă ţ ă calota glaciar din Antarctica, în creştere, devenise instabil , stândă ă rezemat pe un strat de clis alunecoas . ă ă ă

Problema era c aceast instabilitate ap ruse tocmai când Nibiru seă ă ă apropia de P mânt; iar atrac ia gravita ional a lui Nibiru putea perturbaă ţ ţ ă echilibrul calotei de ghea , facând-o s alunece în Oceanul Antarctic.ţă ă Imensele valuri astfel provocate puteau inunda tot globul.

Când Igigii de pe orbit au confirmat certitudinea acestei catastrofe,ă Anunnakii au început s se adune în Sippar, la spa ioport. Enlil, îns , aă ţ ă insistat ca omenirea s nu fie anun at despre Diluviul iminent; la o sesiuneă ţ ă special a Adun rii Zeilor, i-a pus pe to i şi mai ales pe Enki, s jureă ă ţ ă p strarea secretului.ă

Ultimul fragment din textul Atra-Hasis, o parte important a „Epopeiiă lui Ghilgameş", precum şi alte texte mesopotamiene descriu pe larg evenimentele care au urmat - felul cum catastrofa Potopului a fost folosită de Enlil pentru a anihila omenirea; şi cum Enki, împotrivindu-se hot râriiă impuse de Enlil Adun rii Zeilor, a complotat spre a-l salva pe credinciosulă s u discipol Ziusudra („Noe"), proiectându-i un submarin care putea rezistaă avalanşei apelor.

Anunnakii înşişi, la un semnal, „s-au în l at" cu ă ţ Ru-kub Hani („carele zeilor"), navele cu rachete „aprinzând p mântul cu v paia lor". Gravitând peă ă orbit cu navetele, au privit îngrozi i rev rsarea valurilor de jos. O colosală ţ ă ă inunda ie a m turat totul de pe suprafa a planetei: A.MA.RU BA.UR RA.TA -ţ ă ţ „Potopul le-a şters pe toate". Sud, care crease Omul împreun cu Enki, „aă v zut şi a Plâns (...) Ishtar a ipat ca o femeie în durerile facerii (...) zeii,ă ţ Anunnakii, au l crimat împreun cu ea". Rostogolindu-se înainte şi-napoi,ă ă

valurile uriaşe str b teau solul, l sând în urm vaste depuneri de mâl: „Totă ă ă ă ceea ce fusese creat s-a întors în lut."

În The 12th Planet, am prezentat dovezile concluziei noastre că Diluviul, punând brusc cap t ultimei Ere Glaciare, a avut loc cu circa 13.000ă de ani în urm .ă

În timp ce apele Potopului „se retr geau de pe p mânt", potolindu-seă ă treptat, Anunnakii au început s aterizeze pe Muntele Nisir („Munteleă Salv rii") - Muntele Ararat. Tot acolo a sosit şi Ziusudra/Noe, cu navaă pilotat de un navigator pe care i-l pusese la dispozi ie Enki. Indignat, Enlil aă ţ descoperit c „s mân a Omenirii" se salvase; dar Enki l-a convins s seă ă ţ ă înduplece: zeii, a argumentat el, nu mai puteau tr i pe P mânt f r ajutorulă ă ă ă omului. „Şi Dumnezeu i-a binecuvântat pe Noe şi pe fiii lui şi le-a spus: «Fi iţ rodnici şi v înmul i i şi îndestula i din nou P mântul.»"ă ţ ţ ţ ă

Vechiul Testament, focalizându-şi interesul numai asupra liniei genealogice a lui Noe, nu mai nominalizeaz şi al i pasageri din nava deă ţ salvare. Dar textele despre Potop mai am nun ite din Mesopotamia îlă ţ men ioneaz şi pe navigatorul Arcei şi dezv luie faptul c , în ultimulţ ă ă ă moment, au sosit la bord şi prietenii sau ajutoarele lui Ziusudra (cu familiile lor). Versiunile greceşti ale relat rii, de Berossus, afirm c , dup Diluviu,ă ă ă ă Ziusudra, familia lui şi pilotul au fost lua i de zei s locuiasc împreun ;ţ ă ă ă ceilal i oameni au fost îndruma i s -şi g seasc singuri drumul înapoi spreţ ţ ă ă ă Mesopotamia.

Problema imediat cu care se confruntau to i cei salva i era hrana. Luiă ţ ţ Noe şi fiilor lui, Domnul le-a spus: „Toate vie uitoarele care sunt pe p mântţ ă şi toate cele ce zboar în ceruri şi toate care se târ sc pe p mânt şi to iă ă ă ţ peştii din mare în mâinile voastre sunt date; toate care se împerecheaz şiă vie uiesc vor fi ale voastre s le mânca i." Dup care urmeaz un adausţ ă ţ ă ă semnificativ: „Ca plante ierboase, v-am dat grâne de tot felul."

Aceast declara ie aproape neobservat ă ţ ă (Facerea, 9:3), care se refer la originile agriculturii, este argumentat substan ial în scrierileă ă ţ sumeriene. Cercet torii sunt de acord c agricultura a ap rut în semilunaă ă ă Mesopotamia-Siria-Israel, dar nu pot explica de ce nu a început s seă practice pe câmpii (unde cultivarea e uşoar ), ci mai degrab pe podişuri.ă ă Au convenit c ea a început cu recoltarea „str moşilor s lbatici" ai grâului şiă ă ă orzului, cu vreo 12.000 de ani în urm , dar sunt nedumeri i de uniformitateaă ţ genetic a acestor cereale timpurii; şi sunt complet incapabili s expliceă ă realizarea botano-genetic prin care - într-un interval de doar 2.000 de ani -ă plantele s lbatice şi-au dublat, triplat şi cvadruplat perechile de cromozomi,ă pentru a deveni grâul şi orzul cultivabil de o valoare nutritiv uluitoare, cuă incredibila capacitate de a creşte aproape oriunde şi cu neobişnuitele recolte semestriale.

Pe lâng aceste enigme, se adaug la fel de marea brusche e cu careă ă ţ au început s apar tot felul de legume şi fructe, din acelaşi nucleu regională ă şi aproape în acelaşi timp, precum şi „domesticirea" simultan a animalelor,ă începând cu oile şi caprele, care furnizau carne, lapte şi lân .ă

Cum s-au întâmplat toate în acel moment? Ştiin a modern înc nu aţ ă ă g sit r spunsul; dar textele sumeriene l-au oferit cu mii de ani în urm .ă ă ă Asemenea Bibliei, relateaz cum a început s se dezvolte agricultura după ă ă Potop, când (cu cuvintele Genezei) „Noe a început ca so "; dar, la fel caţ

Biblia, care care consemneaz c avuseser loc munci agricole (ale lui Cain)ă ă ă şi de p storit (al lui Abel) cu mult vreme înainte de Potop, cronicileă ă sumeriene ne vorbesc şi ele despre apari ia culturilor de plante şi animale înţ timpurile preistorice.

Când Anunnakii aterizaser pe P mânt, declar un text intitulat deă ă ă cercet tori „Mitul vitelor şi al grânelor", înc nu existau nici unele dină ă cerealele sau vitele domesticite:

Când de pe în l imile Cerului pe P mânt ă ţ ăi-a f cut Anu pe Anunnaki s coboare, ă ăGrânele înc nu încol iser , înc nu rodiser (...). ă ţ ă ă ăNu erau oi,nici un miel nu se f tase înc ;ă ăNu era capr ,ănici ied nu fusese f tat.ăOaia înc nu-şi n scuse mieii,ă ăcapra nu adusese pe lume iedul.esutul [lânei] nu se ivise înc ,Ţ ă

nu era cunoscut.

Apoi, în „Camera de Crea ie" a Anunnakilor - laboratorul lor deţ manipulare genetic - „frumos s-au f urit" ă ă Lahar („animale de lân ") şiă Anshan („cereale"):

În zilele acelea,în Camera Facerii a zeilor,în Casa F uririi, pe Movila Pur ,ă ăLahar şi Anshan frumos s-au f urit.ăS laşul era plin cu hran pentru zei.ă ăDin înmul irea de Lahar şi AnshanţAnunnakii, pe Sfântul Munte-al lor, se-nfrupt -ădar nu se saturau.Laptele bun din ugerul oiiAnunnakii, pe Sfântul Munte-al lor, îl beau -dar nu se saturau.

Muncitorii Primitivi - cei care „nu cunoşteau mâncatul pâinii (...) care mâncau plante cu gura" - existau deja:

Dup ce Anu, Enlil, Enki şi Sud îi f ruiser pe oamenii cu cap-negru. ă ă ăPlantele ce desfat le-au înmul it în ar . ă ţ Ţ ăAnimale pe patru picioare au trezit cu meşteşug la via ;ţăîn E.DIN le-au pus.

Astfel, în scopul de a m ri produc ia de cereale şi vite, pentru a-iă ţ s tura pe Anunnaki, s-a luat o hot râre: ca NAM.LU.GAL.LU - „omenireaă ă civilizat " - s fie înv at „munca p mântului" şi „creşterea oilor (...) spreă ă ăţ ă ă folosul zeilor":

Spre folosul celor ce satur , pentru oile pureăOmenirea Civilizat a luat fiin .ă ţă

La fel cum descrie ceea ce-şi începuse existen a în acele vremuri deţ început, textul enumera şi sortimentele domesticite care înc ă nu fuseseră create:

Ceea ce prin s dire se înmul eşte,ă ţînc nu se f urise;ă ăTerasele nu erau înc b t torite (...)ă ă ăGrâul triplu de treizeci de zile nu exista;Grâul triplu de patruzeci de zile nu exista;Grâul m runt, grâul de munte,ăgrâul curatului A.DAM nu exista (...).Legumele cu tuberculi ale câmpului înc nu se iviser .ă ă

Dup cum vom vedea, acestea au fost aduse pe P mânt de Enlil şiă ă Ninurta, la câtva timp dup Potop.ă

Dup ce Diluviul m turase totul de pe suprafa a P mântului, primaă ă ţ ă problem cu care s-au confruntat Anunnakii a fost aceea de a ob ineă ţ semin ele necesare pentru reluarea cultiv rilor. Din fericire, pe Nibiruţ ă fuseser trimise specimene de cereale domesticite; iar acum, „Anu i le-aă adus, din cer, lui Enlil". Enlil a c utat un loc sigur unde semin ele puteau fiă ţ s dite, pentru a lua de la început agricultura. P mântul era înc acoperit deă ă ă ape şi singurul loc ce p rea potrivit era „muntele cedrilor aroma i". Într-ună ţ text fragmentat, reprodus de S.N. Kramer în Sumerische Literarische Texte aus Nippur, citim:

Enlil a urcat pe pisc şi a ridicat ochii; A privit în jos: acolo era de ape plin ca marea. A privit în sus: acolo era muntele cedrilor aroma i. ţA c rat orzul, l-a s dit pe munte. ă ăCeea ce rodeşte a c rat,ăa s dit boabele de cereale pe munte.ă

Alegerea Muntelui Cedrilor de c tre Enlil şi convertirea sa într-un Locă Interzis („Sfânt") nu a fost, dup toate probabilit ile, întâmpl toare. În totă ăţ ă Orientul Apropiat - ba chiar, în întreaga lume - nu exist decât un singură Munte al Cedrilor, unic şi de faim universal : în Liban. A r mas pân înă ă ă ă zilele noastre locul unei vaste platforme, sus inut pe blocuri de piatrţ ă ă colosale, considerat şi ast zi o minune a tehnologiei - la Baalbek (Fig. 32).ă ă Aşa cum am ar tat pe larg în ă The Stairway to Heaven, acesta era un Loc de Aterizare al Anunnakilor: o platform despre care legendele persist în aă ă sus ine c a fost construit în epoca antediluvian , înc de pe vremea luiţ ă ă ă ă Adam.

Era singurul loc, dup Potop, imediat convenabil pentru manevreleă navetelor spa iale: spa ioportul de la Sippar fusese m turat şi îngropat subţ ţ ă straturi de noroi.

Având la dispozi ie semin ele, se punea întrebarea unde s leţ ţ ă s deasc . Şesurile, înc pline de mâl şi ap , erau improprii locuirii.ă ă ă ă Podişurile, deşi degajate de avalanşa apelor, erau îmbibate de ploile care începuser odat cu epoca neotermal . Râurile înc nu-şi g siser noileă ă ă ă ă ă cursuri; apele nu aveau unde s se scurg ; cultivarea era imposibil . Citimă ă ă într-un text sumerian urm toarea descriere:ă

Foametea era crunt , nimic nu se producea. ăMicile râuri nu se cur iser , noroiul nu era dus de ape (...).ăţ ă În nici un inut nu creşteau roade, numai buruieni.ţ

Cele dou mari râuri ale Mesopotamia, Eufratul şi Tigrul, nu curgeauă nici ele bine: „Eufratul nu-şi revenise, domnea nefericirea; Tigrul era ab tută din matc , zguduit şi v t mat." Cel care şi-a asumat sarcina de a cl diă ă ă ă baraje în mun i, de a s pa noi canale pentru râuri şi de a asana excesul deţ ă ap a fost Ninurta: „La care domnul îşi pune la contribu ie m rea a minte;ă ţ ă ţ Ninurta, fiul lui Enlil, face s apar lucruri mari":ă ă

Ca s apere p mântul, un straşnic zid a în l at.ă ă ă ţCu ciocanul pietrele le-a sf râmat;ăStânci a-ngr m dit eroul, o aşezare a f cut (...).ă ă ăApele ce se împr ştiaser , le-a adunat;ă ăCele risipite de mun i le-a îndrumatţşi-n jos spre Tigru le-a trimis.Apele crescute se scurg de pe p mântul lucrat.ăŞi-acuma, iat -ăToate de pe P mânt se bucur în fa a lui Ninurta,ă ă ţ domnul p mântului.ăUn text lung, reconstituit treptat de savan i, „Faptele şi izbânzile luiţ

Ninurta", adaug o not tragic la eforturile acestuia de a readuce ordineaă ă ă pe P mântul din autoritatea lui. Pentru a acoperi toate punctele-problemă ă simultan, Ninurta alerga din loc în loc, prin mun i, cu aeronava; dar „Pas reaţ ă înaripat pe culme i s-a zdrobit; vârfurile aripilor la p mânt s-au pr buşit".ă ă ă (Un vers neclar sugereaz c a fost salvat de Adad.)ă ă

Ştim din textele sumeriene c pe versan ii mun ilor s-au cultivat maiă ţ ţ întâi pomi fructiferi, arbuşti şi, cel mai probabil, struguri. Anunnakii, afirmă textele, au dat omenirii „gustoşii struguri albi şi deliciosul vin alb; minuna iiţ struguri negri şi aromatul vin roşu". Nu e de mirare când citim în Biblie că „Noe a început ca so , a s dit o vie; şi a b ut vinul şi s-a îmb tat".ţ ă ă ă

Când canalele de drenaj realizate în Mesopotamia de Ninurta au f cută posibil agricultura pe câmpii, Anunnakii „au adus jos de pe munteă cerealele", iar „ ara [Sumer] cu grâul şi orzul a f cut cunoştin ."Ţ ă ţă

În mileniile care au urmat, omenirea l-a venerat pe Ninurta ca fiind cel ce a înv at-o agricultura; arheologii au g sit chiar şi un „Almanah alăţ ă fermierului", atribuit lui, într-un sit sumerian. Numele s u akkadian eraă Urash - „Cel cu Plugul"; un sigiliu cilindric sumerian îl reprezint (al iiă ţ consider c pe Enlil) d ruind omenirii plugul (Fig. 33).ă ă ă

Dac Enlil şi Ninurta sunt credita i cu aducerea agriculturii pe P mânt,ă ţ ă meritul domesticirii turmelor îi revine lui Enki. Era dup ce începuseă cultivarea primelor cereale, dar înc nu ap ruser „grânele care seă ă ă înmul esc", cele cu cromozomi dubla i, tripla i şi cvadrupla i; acestea au fostţ ţ ţ ţ create de Enki pe cale artificial , cu consim mântul lui Enlil:ă ţă

În vremea aceea, Enki i-a vorbit lui Enlil: „P rinte Enlil, turmele şi grânele te-au bucurat pe Sfântul Munte, ătare s-au înmul it pe Sfântul Munte. ţHaide ca noi, Enki şi Enlil, s poruncim:ăF ptura cea cu lân şi grâul ce se-nmul eşte ă ă ţs ne aduc jos de pe Sfântul Munte. "ă ăEnlil a fost de acord şi a urmat belşugul:F ptura cea cu lân într-o stân au pus-o.ă ă ăBoabele ce încol esc le-au dat mamei,ţpentru grâne au hot rât un loc.ăLucr torului i-au dat plugul şi jugul (...).ăCiobanul scoate belşug din stân ;ăTân ra femeie belşug de roade aduce;ăînal capul pe câmpie:ţăBelşugul a venit de la cer.F ptura cu lân şi grânele ce sunt s diteă ă ăîn splendoare au rodit.Belşugul oamenilor aduna i li s-a d ruit.ţ ă

Revolu ionara unealt argicol - un instrument de lemn, simplu, darţ ă ă ingenios conceput - plugul, a fost la început tras, dup cum declar textulă ă de mai sus, cu ajutorul unui jug pus peste gâtul muncitorilor agricoli. Apoi, îns , Enki „a dat naştere viet ilor mai mari", vitele domesticite şi taurii i-auă ăţ înlocuit pe oameni la trasul plugului (Fig. 34). Astfel, conchid textele, zeii „au m rit rodnicia p mântului".ă ă

În timp ce Ninurta era ocupat s îndiguiasc mun ii care m rgineauă ă ţ ă Mesopotamia şi s -i asaneze câmpiile, Enki s-a întors în Africa s examinezeă ă pagubele pe care le pricinuise acolo Potopul.

Dup cum a reieşit, Enlil şi copiii lui au ajuns s st pâneasc toateă ă ă ă teritoriile mai înalte din sud-est (Elamul, încredin at lui Inanna/Ishtar), dinţ nord-vest (Mun ii Taurus şi Asia Mic , date în seama lui Ishkur/Adad), cuţ ă podişul ce se arcuieşte între ele controlat de Ninurta în sud şi de Nannar/Sin în nord. Enlil însuşi a p strat pozi ia central , dominând vechiul E.DIN; Loculă ţ ă de Aterizare de pe Muntele Cedrilor a fost pus sub comanda lui Utu/Shamash. Unde urmau s se duc Enki şi clanul s u?ă ă ă

Întrucât Enki superviza Africa, i-a fost clar c numai Azu - sudulă continentului - îi era insuficient. La fel ca în Mesopotamia, „belşugul" trebuia s se bazeze şi în Africa pe culturile din luncile râurilor; iar Enki şi-aă îndreptat aten ia şi cunoştin ele, f când planuri, spre recuperarea V iiţ ţ ă ă Nilului.

Egiptenii, dup cum am v zut, sus ineau c marii lor zei veniser înă ă ţ ă ă Egipt din Ur (care înseamn „locul vechi"). Conform lui Manetho, domnia luiă Ptah peste p mânturile Nilului a început cu 17.900 de ani înaintea luiă Menes; prin urmare, în jurul anului 21.000 î.Ch. Nou mii de ani mai târziu,ă Ptah i-a predat domeniul egiptean fiului s u Ra; dar domnia acestuia dină urm a fost întrerupt brusc dup doar un mileniu, deci prin anul 11.000ă ă ă î.Ch.; dup calculele noastre, atunci a avut loc Potopul.ă

Apoi, credeau egiptenii, Ptah a revenit în Egipt ca s se angajeze înă marile lucr ri de refacere şi s -l ridice efectiv din apele inunda iilor. G simă ă ţ ă texte sumeriene care atesta în mod similar c Enki s-a dus în teritoriile dină Meluhha (Etiopia/Nubia) şi Magan (Egipt), spre a le face locuibile pentru oameni şi animale:

Purcede spre ara Meluhha;ŢEnki, domn din Abzu, îi hot r şte soarta:ă ăP mânt negru, fie ca ai t i copaci s creasc mari,ă ă ă ăfie s se asemuiasc celor de pe Podiş.ă ă

Fie ca tronurile s - i umple palatele regale.ă ţFie ca trestiile s - i fie mari,ă ţfie asemenea trestiilor de pe Podiş (...).Fie ca taurii t i s creasc ,ă ă ăfie asemenea taurilor de pe Podiş (...).Fie ca argintul t u cu aurul s se asemene,ă ăFie ca arama ta cositor şi bronz s par (...).ă ăFie ca poporul t u s se înmul easc ;ă ă ţ ăFie ca eroul t u neînfricat ca taurul s porneasc (...).ă ă ă

Aceste documente sumeriene, asociindu-l pe Enki cu inuturileţ africane ale Nilului, dobândesc o dubl semnifica ie: coroboreaz legendeleă ţ ă egiptene cu cele mesopotamiene şi îi leag pe zeii sumerieni - în special,ă zeii lui Enki - de zeii din Egipt; c ci ă Ptah, credem, nu era altul decât Enki.

Dup ce terenurile au redevenit practicabile, Enki a împ r ită ă ţ continentul african, pe toat lungimea sa, între cei şase fii ai lui (Fig. 35).ă Domeniul din extremitatea sudic i s-a acordat din nou lui NER.GAL („Mareleă Veghetor") şi so iei sale, Ereshkigal. La nord de el, în bazinele minereşti, aţ fost instalat GIBIL („Cel de Foc"), dup ce a înv at de la tat l s u secreteleă ăţ ă ă metalurgiei. NIN.A.GAL („Prin ul Marilor Ape") a primit, cum sugereaz şiţ ă numele, regiunea marilor lacuri şi a izvoarelor Nilului. Mai spre nord, pe platoul cu p şuni al Sudanului, a primit domnia cel mai tân r fiu, DUMU.ZIă ă („Fiul Care Este Via ").ţă

Identitatea înc a unui fiu este disputat printre oamenii de ştiin (vă ă ţă ă vom prezenta mai târziu propria noastr solu ie). Dar nu încape nici oă ţ îndoial cine era cel de-al şaselea fiu - practic, primul n scut al lui Enki şiă ă moştenitorul legal. Era MAR.DUK („Fiul Movilei Pure"). Întrucât unul dintre cele cinci epitete ale lui era ASAR, care sun foarte asem n tor cuă ă ă egipteanul As-sar („Osiris", în greceşte), unii savan i au speculat c Mardukţ ă şi Osiris ar fi fost unul şi acelaşi. Dar aceste epitete (ca „Atotputernicul" sau „Cutremur torul") li se aplicau mai multor zeit i diverse, iar Asară ăţ însemnând „Atoate-V z torul", era şi numele-epitet al zeului asirian Ashur.ă ă

De fapt, g sim mai multe similitudini între babilonianul Marduk şi zeulă egiptean Ra: cel dintâi era fiul lui Enki, cel din urm , al lui Ptah, cei doi, Enki-ăPtah, fiind dup opinia noastr unul şi acelaşi; cât vreme Osiris eraă ă ă str nepotul lui Ra şi, astfel, membru al unei genera ii mult ulterioare celei aă ţ lui Ra sau a lui Marduk. De fapt, în textele sumeriene se g sesc probeă

risipite, dar persistente, confirmând opinia c zeul numit Ra de egipteni şiă cel numit Marduk de mesopotamieni reprezentau aceeaşi divinitate. Astfel, un imn auto-laudativ al lui Marduk (t bli a Ashur/4125) declar c unul dină ţ ă ă epitetele sale era „Zeul IM.KUR.GAR RA" - „Ra Care Lâng ara Muntoasă Ţ ă Locuieşte".

Mai mult, exist dovezi documentare c sumerienii erau la curent cuă ă numele egiptean al zeit ii, Ra. Numele personale ale unor sumerieniăţ încorporau numele divin RA; iar t bli ele de pe vremea Dinastiei a III-a Ur îlă ţ men ioneaz pe „Dingir Ra" şi templul s u, E.Dingir.Ra. Apoi, dup c dereaţ ă ă ă ă acelei dinastii, când Marduk a dobândit suprema ia în oraşul s u favorit,ţ ă Babilonul, numele lui sumerian, KA.DINGIR („Poarta Zeilor") a fost schimbat în KA.DINGIR.RA - „Poarta Zeilor a lui Ra".

Într-adev r, dup cum vom demonstra în curând, ascensiunea luiă ă Marduk la suprema ie a început în Egipt, unde cel mai cunoscut monumentţ al s u - Marea Piramid din Gizeh - a jucat un rol crucial în turbulenta luiă ă carier . Dar Marele Zeu al Egiptului, Marduk/Ra, jinduia s conduc întregulă ă ă P mânt, f când-o din vechiul „Buric al P mântului" din Mesopotamia.ă ă ă Aceast ambi ie l-a împins s abdice de pe tronul divin al Egiptului, înă ţ ă favoarea copiilor şi nepo ilor lui.ţ

Habar n-avea c acest lucru urma s duc la dou R zboaie aleă ă ă ă ă Piramidelor şi aproape la propria lui moarte.

7 . CÂND P MÂNTUL ERA ÎMP R ITĂ Ă Ţ

„Şi fiii lui Noe care au ieşit din arc erau Shem, Ham şi Japhet (...)ă aceştia erau cei trei fii ai lui Noe în fa a c rora se întindea tot P mântul."ţ ă ă

Astfel, povestea biblic a Potopului, urmat de o recitare a „Izvoduluiă ă Neamurilor" (Facerea, 10), este un document unic, ini ial pus la îndoial deţ ă savan i, întrucât enumera state şi na iuni necunoscute, apoi analizat critic şiţ ţ în cele din urm - dup un secol şi jum tate de descoperiri arheologice -ă ă ă constatat a fi de o uluitoare precizie. Este un document care con ine oţ bog ie de informa ii istorice, geografice şi politice de încredere, privindăţ ţ ridicarea resturilor omenirii din noroiul şi pustiul care au urmat Potopului, pe culmile civiliza iei şi ale imperiilor.ţ

L sând la sfârşit cea mai important linie genealogic , a lui Shem,ă ă ă „Izvodul Neamurilor" începe cu urmaşii lui Japhet („Cel Frumos"): „Şi fiii lui Japhet: Gomer şi Magog şi Madai, Javan şi Tubal şi Meshech şi Tiras; şi fiii lui Gomer: Ashkenaz şi Riphat şi Togarmah; şi fiii lui Javan: Elishah şi Tarshish, Kittim şi Dodanim. Din ei s-au coborât neamurile insulelor." Dac genera iileă ţ ulterioare s-au r spândit astfel în zonele de coast şi pe insule, a trecută ă neobservat faptul c toate cele şapte na iuni/fii dintâi corespundeauă ţ podişurilor Asiei Mici, din regiunile M rii Negre şi ale M rii Caspice - podişuriă ă care au fost locuibile la scurt timp dup Potop, spre deosebire de zoneleă litorale mai joase şi insulele care au putut fi locuite abia mult mai târziu.

Urmaşii lui Ham („Cel Ce E Fierbinte" şi, de asemenea, „Cel De Culoare închis "), mai întâi, „Cush şi Mizra'im şi Put şi Canaan", iar apoi oă pleiad de alte na iuni-state, corespund popula iilor africane din Nubia,ă ţ ţ

Etiopia, Egipt şi Libia, ca nuclee ale repopul rii Africii, începând iar şi cuă ă regiunile de la altitudini ridicate, pentru a se propaga apoi pe şesuri.

„Şi Shem, tat l tuturor celor ce s-au coborât din Eber, a avut şi elă odrasle; era fratele mai mare al lui Japhet." Primii fii-na iuni ai lui Shem auţ fost „Elam şi Ashur, Arpakhshad şi Lud şi Aram," na iuni-state careţ cuprindeau podişurile arcuite din Golful Persic pân în sudul M riiă ă Mediterane la nord-vest, m rginind marea „ ar -Dintre-Râuri", care înc nuă Ţ ă ă era locuibil . Acelea erau p mânturile care s-ar putea numi Zonaă ă Spa ioportului: Mesopotamia, unde se aflase spa ioportul antediluvian;ţ ţ Muntele Cedrilor, unde r m sese în func iune Locul de Aterizare; ara luiă ă ţ Ţ Shalem, unde urma s se înfiin eze Centrul de Control al Misiuniiă ţ postdiluvian; şi peninsula Sinai, învecinat , locul viitorului spa ioport.ă ţ Numele str moşului tuturor acestor na iuni, ă ţ Shem - însemnând „Camera Cerului" - era aşadar foarte potrivit.

Larga divizare a omenirii în trei ramuri, aşa cum o relateaz Biblia, nuă a urmat numai geografia şi topografia zonelor în care se r spândise omul, ciă şi împ r irea P mântului între descenden ii lui Enlil şi cei ai lui Enki. Shem şiă ţ ă ţ Japhet sunt prezenta i în Biblie ca fra i buni, cât vreme atitudinea fa deţ ţ ă ţă spi a lui Ham - şi mai ales cea a lui Canaan - constituie una dintre amintirileţ nepl cute. De aici se revendic povestiri pe care le vom spune mai târziu -ă ă relat ri despre zei şi oameni şi despre r zboaiele lor.ă ă

Tradi ia împ r irii vechii lumi locuite în trei p r i corespunde, deţ ă ţ ă ţ asemenea şi cu ceea ce ştim despre ascensiunea civiliza iilor.ţ

Savan ii au recunoscut o brusc schimbare a culturii omeneşti în jurulţ ă anului 11.000 î.Ch. - perioada Potopului, conform descoperirilor noastre - şi au numit acea epoc a domesticirii Mezoliticul (Epoca Pietrei Mijlocii). Camă prin 7400 î.Ch. - dup exact 3.600 de ani - se situeaz un alt progresă ă neaşteptat. Oamenii de ştiin l-au numit Neoliticul (Epoca Pietrei Noi); darţă principala sa tr s tur a fost trecerea de la piatr la argil şi apari iaă ă ă ă ă ţ ol ritului. Iar apoi, „în mod neaşteptat şi inexplicabil" - dar peste exactă 3.600 de ani - pe câmpia dintre Eufrat şi Tigru a înflorit (în jurul anului 3800 î.Ch.) marea civiliza ie sumerian . A fost urmat , cam prin 3100 î.Ch., deţ ă ă civiliza ia Râului Nil; iar pe la 2800 î.Ch. şi-a f cut apari ia a treia civiliza ie aţ ă ţ ţ antichit ii, cea de pe Râul Indus. Acestea au fost cele trei regiuni alocateăţ omenirii; din ele au evoluat na iunile Orientului Apropiat, ale Africii şi aleţ Indo-Europei, diviziune consemnat fidel în „Izvodul neamurilor" din Vechiulă Testament.

Toate acestea, sus in cronicile sumeriene, au fost rezultatul unorţ decizii deliberate ale Anunnakilor:

Anunnakii care hot r sc sor ii s-au aşezat la sfat în leg tur cuă ă ţ ă ă P mântul. Cele patru regiuni le-au creat.ă

Cu aceste cuvinte simple, reproduse în mai multe texte sumeriene, s-a hot rât destinul postdiluvian al P mântului şi al locuitorilor s i. Celor treiă ă ă civiliza ii ale omenirii li s-au atribuit trei regiuni; a patra a fost re inutţ ţ ă Anunnaki pentru propria lor folosin . A primit numele TIL.MUN, „ araţă Ţ Rachetelor".

În The Stairway to Heaven am prezentat dovezile care identifică Tilmun cu peninsula Sinai.

Deşi, în privin a locuirii omeneşti, descenden ii lui Shem - „Locuitoriiţ ţ Nisipurilor" din scripturile egiptene -au fost cei care puteau locui în zonele neinterzise ale peninsulei, când s-a pus problema aloc rii de teritorii al turiă ă de Anunnaki, s-au ivit disensiuni profunde. Controlul asupra locului pentru spa ioportul postdiluvian era sinonim cu controlul leg turilor dintre P mântţ ă ă şi Nibiru, dup cum ar taser atât de clar experien ele cu Kumarbi şi Zu. Înă ă ă ţ rivalitatea redeşteptat dintre clanurile lui Enlil şi Enki, se cerea o autoritateă neutr asupra rii Rachetelor.ă Ţă

Solu ia a fost ingenioas . Sora lor, Sud, avea drepturi egale cu ei. Caţ ă fiic a lui Anu, purta titlul de NIN.MAH („Mare Doamn "). F cea parte dină ă ă primul grup al Marilor Anunnaki care veniser ca pionieri pe P mânt şi dină ă Panteonul celor Doisprezece. I-a f cut un fiu lui Enlil, o fiic lui Enki, şi eraă ă numit cu drag ă Mammi („Mama Zeilor"). A ajutat la facerea Omului. Cu talentele ei medicale, a salvat multe vie i şi era cunoscut de asemenea caţ ă NIN.TI („Doamna Via "). Dar nu a avut niciodat dominioane proprii. Nimeniţă ă nu s-a opus ideii ca Tilmun s devin domeniul ei.ă ă

Peninsula Sinai e arid , ocupat cu piscuri înalte de granit în sud, ună ă platou montan în centru şi o câmpie cu sol dur în treimea nordic ,ă înconjurat cu lan uri de coline şi mun i toci i. Urmeaz o fâşie de dune,ă ţ ţ ţ ă coborând spre coasta mediteranean . Dar, în locurile unde se poate re ineă ţ apa, ca în cele câteva oaze sau în luncile râurilor care se umplu în timpul scurtelor ploi de iarn şi men in umezeala sub suprafa , cresc luxuriantă ţ ţă curmali, legume şi fructe, iar turmele de oi şi capre pot s pasc .ă ă

Regiunea trebuie s fi fost şi în urm cu câteva milenii la fel de dificilă ă ă ca acum. Dar, deşi lui Sud i s-a f cut o locuin într-unul din şirurileă ţă reconstruite din Mesopotamia, ea s-a hot rât s intre personal în posesiaă ă regiunii montane. Cu toate atributele statutului şi ale cunoştin elor ei, aţ jucat întotdeauna un rol secundar. Când a venit pe P mânt, fusese tân r şiă ă ă frumoas (Fig. 36a); acum era b trân , poreclit pe la spate „Vaca" (Fig.ă ă ă ă 36b). Prin urmare, când i s-a dat propriul ei domeniu, s-a hot rât s se ducă ă ă acolo. A declarat cu mândrie: „Acum sunt St pân ! Singur voi sta acolo,ă ă ă domnind veşnic!"

Incapabil s -i schimbe gândul, Ninurta şi-a folosit experien a deă ţ z g zuire şi canalizare a apelor pentru a face locuibil noua regiuneă ă ă muntoas a mamei sale. Citim despre aceste lucruri în T bli a a IX-a aă ă ţ „Faptelor şi izbânzilor lui Ninurta", în locul unde i se adreseaz mamei sale:ă

De vreme ce tu, nobil doamn ,ă ăsingur în ara Ateriz rii ai plecat,ă Ţ ăDe vreme ce în ara CoborâriiŢF r team te-ai dus -ă ă ăUn st vilar î i voi în l a,ă ţ ă ţpentru ca ara s poat avea st pân .Ţ ă ă ă ă

Terminându-şi lucr rile de iriga ii şi aducând oameni ca s facă ţ ă ă muncile necesare, Ninurta şi-a asigurat mama c urma s aib în locuin a eiă ă ă ţ munteneasc vegeta ie, produse forestiere şi minerale din abunden :ă ţ ţă

V ile sale vor fi înverzite de vegeta ie,ă ţPantele sale î i vor produce miere şi vin,ţVor produce (...) pomi de zabalum şi cimişir;terasele sale vor fi decorate cu fructe ca o gr din ;ă ăHarsag-ul î i va d rui mireasma zeilor,ţ ăî i va d rui filoane lucitoare;ţ ăMinele tale î i vor da tribut de aram şi cositor;ţ ăMun ii s i vor înmul i cornutele mari şi mici;ţ ă ţHarsag-ul va da la iveal animale cu patru picioare.ă

Este într-adev r o descriere adecvat a peninsulei Sinai: o ar aă ă ţ ă minelor, o surs important a antichit ii de cupru, turcoaz şi alteă ă ăţ ă minerale; o surs de salcâm, care se folosea la lemn ria templelor; un locă ă înverzit, oriunde se g sea ap ; o regiune cu p şuni unde puteau paşteă ă ă turmele. S fie oare o întâmplare c principalul râu hibernal al peninsulei seă ă mai numeşte şi în zilele noastre Arish - „So ul" - p strând chiar porecla luiţ ă Ninurta (Urash)?

F cându-i cas mamei sale în sudul cu piscuri înalte de granit ală ă peninsulei Sinai, Ninurta a gratificat-o cu un nou titlu: NIN.HAR.SAG („Doamna Muntelui Cap"); cu acest titlu avea s fie numit Sud înă ă continuare.

Termenul „munte cap" arat c era cel mai înalt vârf din zon . Esteă ă ă vorba de culmea cunoscut în prezent ca Sfânta Ecaterina, un munteă venerat înc din antichitate, cu milenii întregi înainte de a se fi construită mân stirea din apropiere. În vecin tate se înal piscul pu in mai scundă ă ţă ţ numit de c lug ri Muntele Moise, sugerând c ar fi Muntele Sinai din Carteaă ă ă Ieşirii. Deşi asupra acestui lucru planeaz îndoiala, r mâne cert faptul că ă ă vârfurile gemene au fost declarate sacre din antichitate. Credem c s-aă întâmplat astfel fiindc au jucat un rol central în planificarea spa ioportuluiă ţ postdiluvian şi a Culoarului de Aterizare care ducea la el.

Aceste noi planuri au adoptat vechi principii; şi, pentru a în elegeţ marele proiect postdiluvian, trebuie s revedem mai întâi stilul în care s-auă elaborat spa ioportul antediluvian şi culoarul s u de aterizare. Pe atunci,ţ ă Anunnakii au ales mai întâi ca punct focal Muntele Ararat cu cele două piscuri gemene ale sale, cel mai înalt vârf din Asia de Vest şi, astfel, semnul natural de reper cel mai vizibil din spa iu. Urm toarele tr s turi topograficeţ ă ă ă din punct de vedere al vizibilit ii erau Eufratul şi Golful Persic. Trasând oăţ linie imaginar nord-sud de la Ararat, Anunnakii au determinat că ă

spa ioportul avea s se afle în punctul de intersec ie dintre linie şi râu. Apoi,ţ ă ţ în diagonal fa de el din direc ia Golfului Persic - sub un unghi precis deă ţă ţ patruzeci şi cinci de grade -, au trasat Calea de Aterizare. În continuare, şi-au înfiin at primele aşez ri, pentru a marca un Culoar de Aterizare de oţ ă parte şi de alta ale C ii de Aterizare. În mijloc, la Nippur, s-a stabilit Centrulă de Control al Misiunii, fa de care toate celelalte localit i erau echidistanteţă ăţ (Fig. 25).

Instala iile spa iale postdiluviene au fost planificate dup aceleaşiţ ţ ă principii. Cele dou piscuri ale Muntelui Ararat serveau drept focar principal;ă o linie în unghi de patruzeci şi cinci de grade însemna Calea de Aterizare, iar o combina ie de repere naturale şi artificiale conturau un Culoar deţ Aterizare în form de s geat . Diferen a, îns , era c , de ast -dat ,ă ă ă ţ ă ă ă ă Anunnakii aveau la dispozi ie Platforma deja existent de pe Munteleţ ă Cedrilor (Baalbek) şi au încorporat-o în noua Gril de Aterizare.ă

La fel ca înainte de Potop, muntele cu dou vârfuri Ararat urma să ă serveasc din nou ca punct de reper nordic, ancorând Culoarul de Aterizareă şi Calea de Aterizare în centrul Culoarului (Fig. 37). Limita sudic aă Culoarului de Aterizare consta într-o linie care lega Araratul de cel mai înalt pisc al peninsulei Sinai, Harsag (Muntele Sf. Ecaterina) şi geam nul s u,ă ă Muntele Moise, pu in mai scund.ţ

Limita de nord a Culoarului de Aterizare era o linie ce se întindea de la Ararat, prin Platforma de Aterizare de la Baalbek, continuându-şi drumul pân în Egipt. Acolo, terenul e prea plat pentru a oferi semne de reperă naturale, şi astfel, nu ne îndoim, Anunnakii au început s construiască ă piscurile gemene artificiale ale celor dou mari piramide de la Gizeh.ă

Dar unde avea s se înal e aceast ancor ?ă ţ ă ăAcum intr în joc o linie est-vest imaginar , conceput arbitrar deă ă ă

Anunnaki în cadrul ştiin elor lor spa iale. Aceştia au împ r it arbitrar cerulţ ţ ă ţ din jurul P mântului în trei fâşii sau „c i". Cea nordic era „Calea lui Enlil",ă ă ă cea sudic se numea „Calea lui Enki", iar cea central , „Calea lui Anu". Leă ă desp r eau liniile pe care le numim paralela 30 latitudine nordic şi paralelaă ţ ă 30 latitudine sudic .ă

Paralela 30 nordic pare s fi avut o semnifica ie aparte - „sacr ".ă ă ţ ă Oraşele sfinte din antichitate încoace, din Egipt şi pân în Tibet, au fostă amplasate pe parcursul ei. A fost aleas pentru a fi linia pe care (laă intersec ia cu linia Ararat-Baalbek) urmau s se construiasc marileţ ă ă piramide; şi, de asemenea, linia care s indice, pe câmpia central aă ă peninsulei Sinai, locul Spa ioportului (SP). O linie situat exact pe mijloculţ ă Culoarului de Aterizare, Calea de Aterizare, avea s duc la locul exact ală ă Spa ioportului pe paralela 30.ţ

Presupunem c astfel a fost calculat Grila de Aterizare, astfel s-aă ă marcat locul Spa ioportului şi au luat fiin marile piramide de la Gizeh.ţ ţă

Evident, sugerând c marile piramide de la Gizeh nu au fost cl dite deă ă faraoni, ci de Anunnaki, cu câteva milenii mai devreme, contrazicem teoriile de durat cu privire la piramide.ă

Teoria egiptologilor din secolul al XIX-lea, şi anume c piramideleă egiptene, inclusiv cele trei de la Gizeh, au fost în l ate de o succesiune deă ţ faraoni ca morminte gra ioase pentru ei înşişi, a fost infirmat de mult: înţ ă nici una dintre ele nu s-au g sit r m şi ele p mânteşti ale faraonului care aă ă ă ţ ă fost constructorul lor cunoscut sau presupus. În conformitate cu acestea, Marea Piramid din Gizeh ar fi fost construit de Khufu (Cheops), geam naă ă ă ei de un succesor numit Chefra (Chephren), iar cea de-a treia, mai mic , deă un al treilea succesor, Menkara (Mycerinus) - to i regi din dinastia a şasea.ţ Sfinxul, presupun aceiaşi egiptologi, trebuie s fi fost construit de Chephren,ă fiindc era situat lâng un drum care ducea la a doua piramid .ă ă ă

Un timp, s-a crezut c în cea mai mic dintre cele trei piramide de laă ă Gizeh au fost g site dovezi cu privire la identitatea faraonului care a cl dit-ă ăo. Creditul acestei descoperiri şi l-au revendicat un anume colonel Howard Vyse şi cei doi asisten i ai s i, care sus in c au descoperit în piramidţ ă ţ ă ă sarcofagul şi resturile mumificate ale Faraonului Menkara. De fapt, îns -ă lucru cunoscut cercet torilor de o bun bucat de vreme, dar, din anumiteă ă ă motive, înc nedat publicit ii -, nici sarcofagul de lemn şi nici r m şi eleă ăţ ă ă ţ scheletice nu sunt autentice. Cineva - f r îndoial , colonelul Vyse şiă ă ă oamenii lui - a adus în piramid un sarcofag de dat cu circa dou mii de aniă ă ă mai recent decât epoca lui Menkara şi oase din vremuri creştine mult maiă târzii, combinându-le, spre a realiza o neruşinat fraud arheologic .ă ă ă

Actualele teorii cu privire la constructorii piramidelor se ancoreaz înă şi mai mare m sur de descoperirea numelui Khufu înscris hieroglific într-ună ă compartiment mult timp sigilat din Marea Piramid , astfel stabilind aparentă identitatea constructorului. A trecut neobservat faptul c descoperitoriiă inscrip iei erau acelaşi colonel Vyse şi asisten ii s i (anul 1837). În „Scaraţ ţ ă spre Cer", am reunit probe substan iale care arat c inscrip ia era un falsţ ă ă ţ comis de „descoperitori". La sfârşitul anului 1983, s-a prezentat un cititor al c r ii pentru a ne oferi documente de familie care dovedesc c str buniculă ţ ă ă

lui, un meşter zidar numit Humphries Brewer, care fusese angajat de Vyse ca s ajute la folosirea prafului de puşc pentru spargerea intr rii înă ă ă piramid , a fost ă martor ocular al falsific rii ă şi, având de f cut obiec ii, aă ţ fost alungat de la locul faptei şi expulzat complet din Egipt!

În Stairway to Heaven am ar tat c Khufu nu putea s fi fostă ă ă constructorul Marii Piramide, fiindc se referise la existen a ei înc dină ţ ă timpurile lui, într-o stel pe care o în l ase lâng piramide; în inscrip ie esteă ă ţ ă ţ men ionat chiar şi Sfinxul, presupus a fi fost cl dit de al doilea succesor alţ ă lui Khufu.

Constat m c probele grafice de pe vremea faraonilor din chiar primaă ă dinastie - cu mult timp înaintea lui Khufu şi a urmaşilor lui - arat concludentă c aceşti regi timpurii v zuser deja cu ochii lor minunile de la Gizeh.ă ă ă Vedem clar Sfinxul, atât în descrierile c l toriilor regelui în Via a de Apoiă ă ţ (Fig 38a), cât şi într-o scen a învestirii sale de c tre „Cei B trâni", careă ă ă sosesc în Egipt cu barca (Fig. 38b). De asemenea, supunem aten iei bineţ cunoscuta t bli a victoriei primului faraon, Menes, care descrie unificareaă ţă for at de c tre el a Egiptului. ţ ă ă

Pe o latur , el este înf işat purtând coroana alb a Egiptului Superior,ă ăţ ă învingându-i c peteniile şi cucerind cet ile. Pe cealalt parte, tableta îlă ăţ ă prezint (Fig. 39a) cu coroana roşie a Egiptului Inferior, defilând prină districte şi decapitând comandan ii, în dreapta capului s u, desenatorul aţ ă scris epitetul "Nar-Mer " dobândit de rege; în stânga, t bli a arat cea maiă ţ ă important construc ie din districtele anexate -piramida (Fig. 39b).ă ţ

To i oamenii de ştiin sunt de acord c t bli a înf işeaz realistţ ţă ă ă ţ ăţ ă locurile, fortifica iile şi inamicii întâlni i de Menes în campania sa pentru aţ ţ unifica Egiptul Superior şi pe cel Inferior; totuşi, simbolul piramidei este singurul care pare s fi trecut neobservat de interpret ri, altminteri atente. ă ă

Afirm m c acest simbol, la fel ca toate celelalte de pe t bli , a fostă ă ă ţă desenat şi inclus atât de proeminent pe fa a cu Egiptul Inferior fiindcţ ă respectiva construc ie exista efectiv acolo.ţ

Prin urmare, întregul complex de la Gizeh - piramidele şi Sfinxul - exista deja când a început domnia regilor în Egipt; constructorii s i nu erauă şi nu puteau s fie faraonii din dinastia a şasea.ă

Celelalte piramide din Egipt - comparativ mai mici şi mai primitive, unele d râmate înc dinaintea încheierii, toate degradate - au fost într-ă ăadev r cl dite de diverşi faraoni; nu ca morminte, nici ca cenotafuriă ă (monumente funerare simbolice), ci în emula ia zeilor. C ci în antichitate seţ ă sus inea şi se credea c piramidele de la Gizeh şi Sfinxul al turat lor ar tauţ ă ă ă drumul c tre Scara spre Cer - Spa ioport - din Peninsula Sinai. Construindă ţ piramidele astfel încât s poat c l tori în Via a de Apoi, faraonii le-auă ă ă ă ţ împodobit cu simboluri adecvate, cu ilustra ii ale c l toriei şi, în câtevaţ ă ă situa ii, au acoperit pere ii cu citate din „Cartea mor ilor". Cele trei piramideţ ţ ţ de la Gizeh, unice prin elementele lor de construc ie externe şi interne, prinţ m rime şi prin incredibila durabilitate, se disting şi prin faptul c în interioră ă nu au absolut nici un fel de inscrip ii sau decora iuni. Nu sunt decât nişteţ ţ construc ii golaşe şi func ionale, ridicându-se de pe câmpie ca dou faruriţ ţ ă gemene pentru a juca un rol nu în slujba oamenilor, ci într-a celor „Care din Cer pe P mânt au Venit".ă

Cele trei piramide de la Gizeh, tragem concluzia, au fost cl diteă începând cu construirea celei de-a treia piramide, mai mici, ca model redus

la scar . Apoi, respectând în continuare preferin a pentru punctele focale cuă ţ dou vârfuri, s-au în l at cele dou piramide mari. Deşi A Doua Piramidă ă ţ ă ă este mai mic decât Marea Piramid , pare s aib aceeaşi în l ime, dină ă ă ă ă ţ cauz c e cl dit pe un teren relativ mai ridicat, astfel c , pentru a seă ă ă ă ă ajunge la aceeaşi altitudine, nu a fost necesar s fie la fel de înalt ca prima.ă ă

Cu excep ia incomparabilelor sale dimensiuni, Marea Piramid mai eţ ă unic şi prin faptul c , pe lâng pasajul descendent care se g seşte în toateă ă ă ă celelalte piramide, are un Pasaj Ascendent singular, un Coridor orizontal, dou Camere Superioare şi o serie de compartimente înguste (Fig. 40).ă Camera cea mai de sus este accesibil printr-o Mare Galerie incredibil deă complex şi o Anticamer care se putea închide etanş dintr-o tragere deă ă cordon. Camera superioar con inea - şi înc mai con ine - un neobişnuită ţ ă ţ bloc de piatr gol la mijloc, a c rui fasonare a cerut o tehnologie uimitoare şiă ă care r suna ca un clopot; deasupra camerei se afl seria strâmt de spa iiă ă ă ţ joase şi cu pere i aspri, generând o extrem rezonan .ţ ă ţă

Ce scop au avut toate astea?Am g sit multe asem n ri între acestei tr s turi unice ale Mariiă ă ă ă ă

Piramide şi antediluvianul E.KUR 9 („Casa Care E Ca Un Munte") al lui Enlil, zigguratul s u din Nippur. La fel ca Marea Piramid , acesta era foarte înalt,ă ă dominând câmpiile înconjur toare. În vremurile antediluviene, Ekurul dină Nippur con inea DUR.AN.KI - „Leg tura Cer-P mânt" - şi servea drept Centruţ ă ă de Control al Misiunii, fiind echipat cu T bli ele Destinelor (panourile cu dateă ţ orbitale). De asemenea, con inea DIR.GA, o misterioas „Camerţ ă ă întunecat " a c rei „radia ie" ghida naveta spre a ateriza la Sippar.ă ă ţ

Dar toate acestea - numeroasele mistere şi func ii ale Ekurului,ţ descrise în povestea lui Zu - au fost înainte de Potop. Când Mesopotamia a fost repopulat şi s-a reînfiin at oraşul Nippur, locuin a lui Enlil şi Ninlil seă ţ ţ afla într-un mare templu înconjurat de cur i, cu por i prin care puteau intraţ ţ adoratorii. Nu mai era un teritoriu interzis; func iile legate de spa iu, precumţ ţ şi Spa ioportul propriu-zis fuseser mutate în alt parte.ţ ă ă

Noul Ekur, un loc misterios şi impresionant, este descris de textele sumeriene ca fiind o „Cas Care E Ca Un Munte", aflat undeva departe, subă ă egida lui Ninharsag, nu a lui Enlil. Astfel, epopeea unui vechi rege sumerian dinaintea Potopului numit Etana, care a fost dus în S laşul Celest ală

Anunnakilor, declar c ascensiunea lui a început nu departe de noul Ekur,ă ă la „Locul Vulturilor" - adic nu departe de Spa ioport. O „Carte a lui Iov"ă ţ akkadian , intitulat ă ă Ludlul Bel Nimeqi („îl Sl vesc pe Domnul Adâncimii"),ă se refer la „demonul de neînvins care a ieşit din Ekur" într-o ar „deă ţ ă dincolo de zare, în Lumea de Jos [Africa]".

Nerecunoscând imensa vechime a piramidelor din Gizeh, nici identitatea adev ra ilor lor constructori, savan ii au fost deruta i şi deă ţ ţ ţ aceast aparent referire la un Ekur aflat departe de Sumer. Într-adev r,ă ă ă dac e s urm rim interpret rile acceptate ale textelor mesopotamiene,ă ă ă ă nimeni din Mesopotamia nu ştia despre existen a piramidelor egiptene. Niciţ un rege mesopotamian care a invadat Egiptul, nimeni dintre negu torii careţă f ceau comer cu ara respectiv , nici unul din emisarii care o vizitaser nuă ţ ţ ă ă observase aceste monumente colosale... Era posibil aşa ceva?

Suger m c monumentele de la Gizeh ă ă erau cunoscute în Sumer şi Akkad. Suger m c Marea Piramid era Ekurul postdiluvian, despre careă ă ă textele mesopotamiene vorbesc pe larg (dup cum vom demonstra înă curând). Şi mai suger m c str vechile desene mesopotamiene auă ă ă reprezentat piramidele în timpul construc iei şi dup încheierea acesteia!ţ ă

Am vorbit deja despre felul cum ar tau „piramidele" zigguraturile sauă turnurile etajate mesopotamiene (Fig. 24). Pe unele dintre cele mai arhaice imagini sumeriene, g sim structuri complet diferite. În unele (Fig. 41),ă vedem construirea unei cl diri cu baz p trat şi fe e triunghiulare - oă ă ă ă ţ piramid cu suprafe e laterale netede. Alte desene prezint o piramidă ţ ă ă terminat (Fig. 42 a, b), cu simbolul şarpelui localizând-o clar într-ună teritoriu al lui Enki. Iar un altul (Fig. 43) înzestreaz piramida încheiat cuă ă aripi, pentru a-i indica func ia asociat cu spa iul. ţ ă ţ

Aceast imagine, din care s-au g sit mai multe exemplare, prezintă ă ă piramida împreun cu alte elemente uluitor de exacte: un Sfinx ghemuit cuă fa a spre Locul Trestiilor; alt Sfinx, de cealalt parte a Lacului Trestiilor,ţ ă confirmând sugestia din textele egiptene c mai exista unul, cu fa a spreă ţ Sfinxul din peninsula Sinai. Atât piramida, cât şi Sfinxul de lâng ea suntă amplasate lâng un râu, iar complexul de la Gizeh se g seşte într-adev ră ă ă lâng Nil. ă

Iar dincolo de toate acestea se afl întinderea de ap pe careă ă navigheaz zeii cu coarne, cum spuseser egiptenii c veniser zeii lor dină ă ă ă sud, pe Marea Roşie.

Frapanta similitudine dintre aceast reprezentare sumerian arhaică ă ă şi cea egiptean (Fig. 38a) ofer probe conving toare despre faptul c , înă ă ă ă Egipt, ca şi în Sumer, toat lumea ştia despre piramide şi Sfinx. Într-adev r,ă ă chiar şi în privin a unui detaliu minor, cum ar fi înclina ia exact a Mariiţ ţ ă Piramide - 52° -, documentul sumerian pare s fie exact.ă

Prin urmare, se ajunge la concluzia inevitabil c Marea Piramid eraă ă ă cunoscut în Mesopotamia, dac nu din alt motiv, atunci m car fiindc eraă ă ă ă construit de aceiaşi Anunnaki care cl diser Ekurul ini ial la Nippur; şi, înă ă ă ţ mod asem n tor şi perfect logic, şi pe ea o numeau E.KUR „Casa Care E Caă ă

Un Munte". Asemenea predecesoarei sale, Marea Piramid de la Gizeh a fostă construit cu misterioase camere obscure şi echipate cu instrumente pentruă ghidarea navetelor spa iale spre Spa ioportul postdiluvian din Sinai. Şi,ţ ţ pentru a-i asigura neutralitatea, Piramida a fost pus sub patronajul luiă Ninharsag.

Solu ia noastr d sens unui poem altminteri enigmatic, care o exaltţ ă ă ă pe Ninharsag ca st pân a „Casei Cu Vârf Ascu it" - o piramid :ă ă ţ ă

Cas luminoas şi întunecoas a Cerului şi a P mântului,ă ă ă ăpentru rachete s fie construite;ăE.KUR, Casa Zeilor cu vârf ascu it;ţPentru Cer-P mânt e bine înzestrat .ă ăCasa ce pe din untru luceşte cu o roşiatic Lumină ă ăa Cerului,pulsând o raz care ajunge departe în lung şi-n lat;ăM re ia ei atinge carnea.ă ţM re ziggurat, falnic munte al mun ilor ă ţ ţMare şi jalnic e facerea ta,ăoamenii nu o pot în elege.ţ

Astfel, func ia acestei „Case a Zeilor Cu Vârf Ascu it" este explicatţ ţ ă clar: era o „Cas a Echipamentelor" , cu func ia de a „coborî la odihn "ă ţ ă astronau ii „care v d şi orbiteaz ", un „mare semn de reper pentruţ ă ă coborârea Shemurilor[a «camerelor cerului»] de sus":

Cas a Echipamentelor, înalt Cas a Veşniciei:ă ă ăTemelia ei e de piatr [care ajunge] pân la ap ;ă ă ăMarea sa circumferin e fixat în lut.ţă ăCas ale c rei p r i sunt meşteşugit împletite;ă ă ă ţCas , al c rei urlet prin potrivirea luiă ăpe Cei-Mari-Care-V d-şi-Orbiteaz îi coboar laă ă ăodihn (...).ăCas care e marele punct de reper al falnicelor Shem;ăMunte pe lâng care urc Utu. ă ă[Cas ] al c rei interior adânc oamenii nu-l pot p trunde (...). Anu aă ă ă

m rit-o.ă

În continuare, textul descrie diversele p r i ale construc iei: funda ia,ă ţ ţ ţ „care e turnat în uimire"; intrarea, care se deschide şi se închide ca o gur ,ă ă „r spândind o lumin verde difuz "; pragul („ca botul unui uriaş dragonă ă ă deschis în aşteptare"); uşorii uşilor („ca dou t işuri de cu it ce in duşmaniiă ă ţ ţ departe"). Camera interioar e „ca o vulv " p zit de „cu ite care se repedeă ă ă ă ţ din zori şi pân -n asfin it"; „scurgerea" - emisia - „e ca leul pe care nimeniă ţ nu cuteaz s -l atace".ă ă

În continuare, e descris o galerie ascendent : „Bolta ei este ca ună ă curcubeu, acolo se sfârşeşte întunericul; în m re ie e înv luit ; încheieturile-ă ţ ă ăi sunt ca un vultur cu ghearele gata s înşface". Acolo, în cap tul de sus ală ă galeriei, se afl „intrarea în vârful Muntelui"; „duşmanului nu i se deschide;ă numai Celor Ce Tr iesc, pentru ei este deschis ." Trei încuietori - „broasca,ă ă z vorul şi drugul (...) lunecând într-un loc ce d fiori" - bareaz drumul spreă ă ă

camera superioar , de unde Ekurul „vegheaz Cerul şi P mântul, o plasă ă ă ă întinzând".

Precizia acestor detalii surprinde cu atât mai mult atunci când ele sunt citite în asociere cu cunoştin ele noastre despre interiorul Marii Piramide. Seţ intra printr-o deschiz tur din latura de nord, ascuns de o piatr pivotant ,ă ă ă ă ă care, într-adev r, se deschidea şi se închidea „ca o gur ". P şind pe oă ă ă platform , vizitatorul avea în fa deschiderea unui pasaj descendent, „caă ţă botul unui uriaş dragon deschis în aşteptare" (Fig. 44a). Intrarea c scat eraă ă protejat de greutatea piramidei de deasupra, cu dou perechi de blocuriă ă masive din piatr , dispuse în diagonal , „ca dou t işuri (...) ce in duşmaniiă ă ă ă ţ departe", dezv luind o enigmatic piatr cioplit , în mijlocul intr rii (Fig.ă ă ă ă ă 44b).

La mic distan , pe pasajul descendent, începea un pasaj ascendent.ă ţă Acesta ducea la un pasaj orizontal, prin care se putea ajunge în centrul piramidei, o Camer a Emisiilor interioar , „ca o vulv ". Pasajul ascendentă ă ă ducea de asemenea la o maiestuoas galerie ascendent , ai c rei pere i seă ă ă ţ apropiau între ei gradat, pe m sur ce urcau, dându-i vizitatorului senza iaă ă ţ c aceste încheieturi ale pere ilor „sunt ca un vultur cu ghearele gata să ţ ă înşface" (Fig. 45). Galeria ducea la camera superioar , de unde o „plas " -ă ă un câmp de for - „veghea Cerul şi P mântul". Drumul pân acolo treceaţă ă ă printr-o anticamer , construit extrem de complex (Fig. 46), unde erauă ă instalate într-adev r trei încuietori, gata s „lunece" şi „duşmanului s nu iă ă ă se deschid ".ă

Dup ce a descris astfel interiorul şi exteriorul Ekurului, textul laudativă ofer informa ii privind func iile şi locul structurii;ă ţ ţ

În aceast zi, ăSt pâna îns şi adev r gr ieşte; ă ă ă ăZei a Rachetelor, Pura Doamn Mare, se prosl veşte pe sine: ţ ă ă„Eu sunt St pâna; Anu mi-a hot rât destinul; ă ăfiica lui Anu sunt eu. Enlil mi-a ad ugat un destin mare; ăsora-prin es sunt eu. ţ ă

Zeii au dat pe mâna meainstrumentele de pilotare şi ghidare a Cer-P mântului;ăMama camerelor-cerului sunt eu.Ereshkigal mi-a alocat locul-deschideriiinstrumentelor de pilotare şi ghidare;Marele punct de repermuntele lâng care se înal Utu,ă ţămi l-am stabilit ca piedestal. "

Dac , aşa cum am conchis, Ninharsag era St pâna neutr a Piramideiă ă ă de la Gizeh, reiese c ar fi trebuit s fie cunoscut şi venerat ca zei şi înă ă ă ă ţă Egipt. Într-adev r, aşa stau lucrurile; cu excep ia faptului c egiptenilor leă ţ ă era cunoscut şi ca Hat-Hor. Manualele ştiin ifice ne spun c acest numeă ţ ă înseamn „Casa lui Horus"; dar afirma ia e corect doar la un nivelă ţ ă

superficial. Concluzia reiese din scrierea hieroglific a numelui ă reprezentând o cas şi un şoim, şoimul fiind simbolul lui Horus, întrucâtă acesta se putea în l a în zbor ca un şoim. Ceea ce însemna c , literalmente,ă ţ ă numele zei ei era „Zei a A C rei Cas Este Acolo Unde Sunt «Şoimii»", undeţ ţ ă ă îşi stabilesc c minul astronau ii: Spa ioportul.ă ţ ţ

Acest spa ioport, am constatat, se afla în epoca post-diluvian înţ ă peninsula Sinai; prin urmare, titlul Hat-Hor, „Casa Şoimilor", cerea ca zei aţ care-l purta s fie St pâna peninsulei Sinai. Într-adev r, aşa era; egipteniiă ă ă considerau peninsula Sinai ca fiind domeniul lui Hathor. Toate templele şi stelele în l ate în peninsul de faraonii egipteni erau închinate exclusivă ţ ă acestei zei e. Şi, la fel ca Ninharsag la b trâne e, şi Hathor era poreclitţ ă ţ ă „Vaca" şi reprezentat cu coarne de vac .ă ă

Dar era Hathor - aşa cum am afirmat în cazul lui Ninharsag - şi St pâna Marii Piramide? În mod uimitor, dar nu surprinz tor, era.ă ă

Dovada apare sub forma unei inscrip ii a Faraonului Khufu (circa 2600ţ î.Ch.), pe o stel comemorativ în l at de acesta la Gizeh, într-un templuă ă ă ţ ă închinat lui Isis. Cunoscut ca Stela-Inventar, monumentul şi inscrip ia saţ confirm clar c Marea Piramid (şi Sfinxul) existau înc dinainte deă ă ă ă începutul domniei lui Khufu (Cheops). El nu a afirmat altceva decât c aă construit templul lui Isis de lâng Piramida şi Sfinxul deja existente:ă

Tr iasc Horus Mezdau.ă ăRegelui din Egiptul Superior şi Inferior, Khufu,Via a-i e dat !ţ ăA întemeiat Casa lui Isis,St pâna Piramidei,ălâng Casa Sfinxului.ă

Prin urmare, în vremea lui, Isis (so ia lui Osiris şi mama lui Horus) eraţ considerat a fi fost ă "St pâna Piramidei" ă . Dar, dup cum spune clară continuarea inscrip iei, ea nu a fost prima st pân a Piramidei:ţ ă ă

Tr iasc Horus Mezdau.ă ăRegelui din Egiptul Superior şi Inferior, Khufu,Via a-i e dat !ţ ăPentru divina lui mam , Isis, ăSt pâna "Muntelui Apusean Hathor ", ăa f cut [aceast ] scriere pe o stel .ă ă ă

Aşadar, Piramida nu era numai un „Munte al lui Hathor" - paralela exact cu „Casa Care E Ca Un Munte" sumerian -, ci era şi muntele eiă ă apusean, cu implica ia c avea şi unul r s ritean. Ştim din surseleţ ă ă ă sumeriene c acela era Har-Sag, cel mai înalt vârf din peninsula Sinai.ă

* * *În ciuda rivalit ii şi a suspiciunii dintre cele dou dinastii divine, nuăţ ă

încape nici o îndoial c munca propriu-zis la construc ia Spa ioportului şiă ă ă ţ ţ la instala iile de control şi ghidaj a c zut în sarcina lui Enki şi aţ ă descenden ilor s i. Ninurta s-a dovedit capabil de îndiguiri şi iriga ii;ţ ă ţ Utu/Shamash ştia cum s comande şi s ac ioneze unit ile de aterizare şiă ă ţ ăţ decolare; dar numai Enki, principalul inginer şi savant care mai trecuse o dat prin toate acestea, avea experien a şi cunoştin ele necesare pentru aă ţ ţ planifica masivele lucr ri de construc ie şi a le supraveghea execu ia.ă ţ ţ

În textele sumeriene care descriu realiz rile lui Ninurta şi Utu nuă exist nici m car o aluzie c vreunul dintre ei ar fi planificat ori s-ar fiă ă ă angajat în activit ile de construc ii spa iale. Când Ninurta, în ultimaăţ ţ ţ perioad , a apelat la un rege sumerian s -i cl deasc un ziggurat cu oă ă ă ă incint special pentru Pas rea lui Divin , un alt zeu, înso indu-l pe Ninurta,ă ă ă ă ţ a fost cel care i-a dat regelui planurile arhitecturale şi instruc iunile de lucru.ţ Pe de alt parte, câteva texte raporteaz c Enki îi predase fiului s uă ă ă ă Marduk cunoştin ele ştiin ifice pe care le avea. Textele descriu o conversa ieţ ţ ţ între tat şi fiu, dup ce Marduk i-a adresat lui Enki o întrebare dificil :ă ă ă

Enki i-a r spuns fiului s u Marduk:ă ă„Fiul meu, ce nu ştii?Ce i-aş putea da mai mult?ţMarduk, ce anume nu ştii?în plus ce i-aş putea da?ţTot ce ştiu eu, ştii şi tu! "

Întrucât asem n rile dintre Ptah şi Enki, ca tat , şi Marduk şi Ra, caă ă ă fiu, sunt atât de mari, n-ar trebui s fim deloc surprinşi de constatarea că ă textele egiptene îl asociau într-adev r pe Ra cu instala iile spa iale şiă ţ ţ lucr rile de construc ie aferente. În aceast activitate, a fost asistat de Shuă ţ ă şi Tefnut, de Geb şi Nut, precum şi de Thoth, zeul vr jilor. Sfinxul, „c l uzaă ă ă divin " care ar ta drumul spre r s rit exact pe paralela 30, avea tr s turileă ă ă ă ă ă lui Hor-Akti („Şoimul Z rii") - epitetul lui Ra. ă

O stel în l at lâng Sfinx în perioada faraonic purta o inscrip ieă ă ţ ă ă ă ţ care îl nominaliza direct pe Ra ca inginer („întinz tor al Coardei") careă construise „Locul Ap rat" în „Deşertul Sacru", de unde se putea „în l aă ă ţ frumos" pentru a „traversa cerurile".

Întins-ai coarda pentru plan, p mânturilor form le-ai dat (...). ă ăF cut-ai secret Lumea de Jos (...). ă ăCl dit-ai pentru tine un loc ap rat în sacrul deşert, ă ăcu nume ascuns, în l atu-te-ai ziua în fa a lor (...). ă ţ ţFrumos te înal i (...). ţCeru-l str ba i cu vânt bun (...). ă ţCeru-l traversezi cu celesta luntre (...). Cerul jubileaz , ăP mântul de bucurie strig . ă ăEchipajul lui Ra aduce slav zi de zi; ăTriumfal se înf işeaz .ăţ ă

Textele egiptene afirmau c Shu şi Tefnut erau implica i în extinseleă ţ lucr ri spa iale ale lui Ra „st pânind cerurile deasupra P mântului". Fiul lor,ă ţ ă ă Geb, purta un nume derivat din r d cina ă ă gbb - „a îngr m di, a aduna" -,ă ă atestând, dup cum au convenit oamenii de ştiin , faptul c se angajase înă ţă ă lucr ri de taluzare; o sugestie ferm a particip rii sale la construireaă ă ă propriu-zis a piramidelor.ă

O poveste egiptean despre Faraonul Khufu şi cei trei fii ai s iă ă dezv luie faptul c , pe vremea lor, planurile secrete ale Marii Piramide seă ă aflau în custodia zeului pe care egiptenii îl numeau Thoth, zeul astronomiei, al matematicii, geometriei şi topografiei. Ne amintim c o tr s tur unic aă ă ă ă ă Marii Piramide const în camerele ei superioare şi pasajele acestora. Totuşi,ă întrucât aceste galerii au fost închise - vom vedea cum, când şi de ce - exact în locul unde se ramificau din pasajul descendent, to i faraonii care auţ încercat s emuleze piramidele de la Gizeh au construit numai camereleă inferioare, neavând posibilitatea de a imita camerele superioare, în lipsa cunoştin elor arhitecturale exacte sau (dup un timp), pur şi simplu pentruţ ă c nu ştiau de existen a lor. Dar Khufu, se pare, cunoştea existen a acestoră ţ ţ

dou camere secrete din Marea Piramid şi, la un moment dat, a fost peă ă punctul s le descopere planurile de construc ie, c ci i s-a spus unde leă ţ ă ascunsese zeul Thoth.

Scris pe aşa-numitul Papirus Westcar şi intitulat „Poveşti cuă ă vr jitori", legenda relateaz c „într-o zi, când regele Khufu domnea pesteă ă ă toat ara," acesta şi-a chemat cei trei fii şi le-a cerut s -i spun povestiriă ţ ă ă despre „faptele magicienilor" de pe vremuri. Primul a vorbit „fiul regal Khafra", care a povestit „o istorie din vremea str moşului t u [al lui Khufu]ă ă Nebka (...) despre ceea ce s-a petrecut când a intrat în templul lui Ptah". Povestea spunea cum un vr jitor a readus la via un crocodil mort. Apoi,ă ţă fiul regal Bau-ef-Ra a vorbit despre un miracol de pe vremea str moşuluiă anterior al lui Khufu, când un magician a desp r it apele unui lac, pentru caă ţ de pe fundul acestuia s se poat recupera un giuvaer; „şi atunci vr jitorulă ă ă gr i şi-şi întrebuin a vorbirea magic şi aduse apele întregului lac înapoi laă ţ ă locul lor".

Cu un oarecare cinism, al treilea fiu, Hod-De-Def, s-a ridicat s ia şi elă cuvântul, spunând: „Am auzit despre vr jitorii din trecut şi faptele lor, ală c ror adev r nu-l putem verifica. Eu, îns , ştiu despre lucruri f cute înă ă ă ă vremea noastr ." Faraonul Khufu l-a întrebat care erau acelea; iar Hor-De-ăDef a r spuns c auzise despre un om numit Dedi, care ştia cum s pun laă ă ă ă loc un cap retezat, s îmblânzeasc un leu şi, de asemenea, cunoşteaă ă „numerele Pdut din camerele lui Thoth".

Auzind, Khufu a devenit extrem de curios, c ci c utase s afleă ă ă „secretul Camerelor lui Thoth" din Marea Piramid (în vremea lui, dejaă blocate şi ascunse!). Prin urmare, a ordonat ca în eleptul Dedi s fie g sit şiţ ă ă adus din locuin a lui, o insul de lâng cap tul peninsulei Sinai.ţ ă ă ă

Când Dedi a ap rut în fa a faraonului, Khufu i-a pus mai întâi laă ţ încercare puterile magice, ca învierea unei gâşte, a unei p s ri şi a unuiă ă bou, c rora li se t iaser capetele. Apoi, Khufu l-a întrebat: „Este adev rată ă ă ă ce se spune, c ai ştiin despre numerele ă ţă Pdut pentru Iput-urile lui Thoth?" Iar Dedi a r spuns; „Numerele nu le cunosc, o, rege, dar ştiu loculă unde se afl ă Pdut"

Aproape to i egiptologii sunt de acord c ţ ă Iput însemna „camerele secrete ale sanctuarului primordial", iar Pdut, „desene, planuri cu numere".

R spunzându-i lui Khufu, magicianul (c ruia i se atribuie vârsta de oă ă sut zece ani) a spus: „Nu cunosc informa iile din desene, o, rege, dar ştiuă ţ unde a ascuns Thoth planurile-cu-numere." La urm toarele întreb ri, aă ă r spuns: „Exist o cutie de gresie în înc perea sfânt numit Cameraă ă ă ă ă H r ilor din Heliopolis; sunt în acea cutie."ă ţ

Surescitat, Khufu i-a poruncit lui Dedi s mearg şi s -i aduc lui cutia.ă ă ă ă Dar Dedi a r spuns c n-o puteau ob ine nici el, nici Khufu; destinul ei eraă ă ţ acela de a o g si un viitor descendent al lui Khufu. Aşa hot râse Ra, a spusă ă el. Plecându-se în fa a voin ei zeului, Khufu, dup cum am v zut, a sfârşitţ ţ ă ă prin a construi doar un templu închinat St pânei Piramidei, lâng Sfinx.ă ă

Astfel, ciclul dovezilor se închide. Textele sumeriene şi egiptene se confirm reciproc, precum şi concluzia noastr : aceeaşi zei neutr eraă ă ţă ă st pâna celui mai înalt pisc din Sinai şi a muntelui artificial în l at în Egipt,ă ă ţ ambele menite s serveasc drept ancore ale Culoarului de Aterizare.ă ă

Dar dorin a Anunnakilor de a p stra peninsula Sinai şi instala iile saleţ ă ţ în neutralitate nu a avut câştig de cauz mult vreme. Rivalitatea şiă ă dragostea s-au combinat în mod tragic spre a perturba starea de fapt; iar P mântul împ r it a fost atras curând în R zboaiele Piramidelor.ă ă ţ ă

8 . R ZBOAIELE PIRAMIDELORĂ

„În anul 363, Maiestatea Sa Ra, cel sfânt, Şoimul Z rii, Nemuritorulă care tr ieşte veşnic, se afla în ara lui Khenn. Îl înso eau r zboinicii lui, c ciă ţ ţ ă ă duşmanii conspiraser împotriva domnului lor (...). Horus, M sur torulă ă ă înaripat, a venit pe barca lui Ra. I-a spus înaintaşului s u: «O, Şoim al Z rii,ă ă am v zut duşmanii urzind planuri contra Domniei tale, pentru a-şi lua loră Coroana Luminoas .» (...) Atunci Ra, cel sfânt, Şoimul Z rii, i-a spus luiă ă Horus, M sur torul înaripat: «Falnic ml di a lui Ra, urmaşul meu, du-teă ă ă ă ţă repede şi doboar duşmanii pe care i-ai v zut.»"ă ă

Astfel începe povestea înscris pe zidurile templului din str vechiulă ă oraş egiptean Edfu. Credem c e povestea conflictului care nu s-ar puteaă numi altfel decât primul R zboi al Piramidelor - un r zboi care îşi aveaă ă originile în necontenita lupt pentru putere asupra P mântului şi instala iiloră ă ţ sale spa iale şi în zbenguielile Marilor Anunnaki, îndeosebi ale lui Enki/Ptahţ şi ale fiului s u, Ra/Marduk.ă

Conform lui Manetho, Ptah a predat domnia asupra Egiptului după 9.000 de ani; dar autoritatea lui Ra a fost întrerupt dup 1.000 de ani - deă ă c tre Poop, dup cum am v zut. A urmat o domnie de 700 de ani a lui Shu,ă ă ă care l-a ajutat pe Ra „s st pâneasc cerurile de deasupra P mântului", şiă ă ă ă domnia de 500 de ani a lui Geb („Care îngr m deşte P mântul"). ă ă ă

În acea perioad , prin jurul anului 10.000 î.Ch., au fost construiteă complexele spa iale - Spa ioportul din Sinai şi piramidele de la Gizeh.ţ ţ

Deşi peninsula Sinai, unde a fost înfiin at Spa ioportul, şi piramideleţ ţ de la Gizeh ar fi trebuit s r mân neutre, sub egida lui Ninharsag, neă ă ă îndoim c autorii acestor construc ii - Enki şi descenden ii lui - au avut într-ă ţ ţadev r inten ia de a renun a la controlul asupra instala iilor. Un textă ţ ţ ţ sumerian, care începe cu o descriere idilic , a fost numit de cercet tori „Mită ă al Paradisului". Vechiul s u nume era „Enki şi Ninharsag" şi, de fapt, este oă consemnare a dragostei cu motiva ii politice dintre cei doi, povestea uneiţ tranzac ii între Enki şi sora sa pe jum tate, Ninharsag, cu privire la controlulţ ă asupra Egiptului şi a peninsulei Sinai - altfel spus asupra piramidelor şi a Spa ioportului.ţ

Ac iunea povestirii are loc în perioada de dup ce P mântul a fostţ ă ă împ r it între Anunnaki, cu Tilmunul (peninsula Sinai) revenindu-i luiă ţ Ninharsag, iar Egiptul, clanului lui Enki. Atunci, relateaz povesteaă sumerian , Enki a traversat lacurile ml ştinoase care desp r eau Egiptul deă ă ă ţ peninsula Sinai, venind la singuratica Ninharsag pentru o orgie amoroas :ă

Cea care e singur ,ăDoamna Vie ii, st pâna p mântului,ţ ă ăEnki a venit la în eleapt Doamn a Vie ii.ţ ă ă ţ

Îşi face falusul s ude z gazurile;ă ăîşi face falusul s înece trestiile (...).ăŞi-a v rsat s mân a în marea doamn a Anunnakilor,ă ă ţ ăşi-a v rsat s mân a în pântecele lui Ninharsag;ă ă ţEa a luat s mân a în pântec, s mân a lui Enki.ă ţ ă ţ

Adev rata inten ie a lui Enki era aceea de a ob ine un fiu de la sora saă ţ ţ pe jum tate, dar progenitura a fost fat . Atunci, Enki a f cu dragoste cu fiicaă ă ă lui, de îndat ce a devenit „tân r şi frumoas ", apoi şi cu nepoata lui. Înă ă ă ă urma acestor activit i sexuale, s-au n scut în total opt zei - şase fete şi doiăţ ă b ie i. ă ţ

Înfuriat de incest, Ninharsag şi-a folosit aptitudinile medicale pentruă a-l îmboln vi pe Enki. Anunnakii care erau cu el au implorat-o s -i cru eă ă ţ via a, dar Ninharsag era hot rât : „Pân nu moare, nu m voi uita la el cuţ ă ă ă ă «Ochiul Vie ii»!"ţ

Convins c Enki fusese într-adev r oprit o dat pentru totdeauna,ă ă ă Ninurta - care venise la Tilmun în inspec ie - s-a întors în Mesopotamia sţ ă raporteze evenimentele la o întrunire unde participau Enlil, Nanna/Sin, Utu/Shamash şi Inanna/Ishtar. Neconvins, Enlil i-a ordonat lui Ninurta să revin în Tilmun, de unde s-o aduc şi pe Ninharsag. Între timp, îns , luiă ă ă Ninharsag i se f cuse mil de fratele ei şi se r zgândise. „Ninharsag l-aă ă ă aşezat pe Enki lâng vulva ei şi a întrebat: «Frate, ce te doare?»." Dup ceă ă Ninharsag i-a vindecat trupul pas cu pas, Enki a propus s fie amândoiă st pâni ai Egiptului şi ai peninsulei Sinai, atribuindu-le celor opt zei tineriă sarcini, so ii şi teritorii:ţ

Fie Abu st pânul plantelor;ăFie Nintulla domnul Maganului;Fie Ninsutu so ul lui Ninazu;ţFie Ninkashi cea care astâmp r setea;ă ăFie Nazi so iul Nindarei;ţFie Azimua so ul Ningishzidei;ţFie Nintu regina lunilor;Fie Enshag domnul Tilmunului!

Textele teologice egiptene de la Memphis sus in, de asemenea, c „auţ ă luat fiin " opt zei, din inima, limba, din ii, buzele şi alte p r i ale trupului luiţă ţ ă ţ Ptah. Şi în acest text, la fel ca în cel mesopotamian, dup naşterea acestoră zei, Ptah le-a atribuit locuin e şi teritorii: „Dup ce a format zeii, a f cutţ ă ă oraşe, a stabilit districte, a pus zeii în s laşele lor sacre; le-a cl dit temple şiă ă le-a hot rât ofrandele". A f cut toate acestea „ca s bucure inima St pâneiă ă ă ă Vie ii".ţ

Dac , aşa cum reiese, legendele respective au baz real , înseamnă ă ă ă c rivalit ile pe care le-au generat aceste leg turi de rudenie confuze n-auă ăţ ă putut decât s fie agravate de zburd lniciile sexuale atribuite şi lui Ra. Ceaă ă mai semnificativ dintre acestea a fost aser iunea c Osiris era într-adev ră ţ ă ă fiul lui Ra, nu al lui Geb, conceput când Ra venise pe furiş la propria lui nepoat . Dup cum am relatat anterior, aici se afla miezul conflictului dintreă ă Osiris şi Seth.

De ce Seth, c ruia Geb îi alocase Egiptul Superior, tânjea la Egiptulă Inferior, care îi fusese acordat lui Osiris? Egiptologii au oferit explica ii dinţ domeniul geografiei, al fertilit ii p mântului etc. Dar, dup cum am ar tat,ăţ ă ă ă mai exista un factor - unul care, din punctul de vedere al zeilor, era mai important decât productivitatea agricol a unei regiuni: Marea Piramid şiă ă tovar şele sale de la Gizeh; cel care le controla participa la controlul asupraă activit ilor spa iale, asupra deplas rilor zeilor, asupa vitalei leg turi deăţ ţ ă ă aprovizionare dintre P mânt şi a dou sprezecea planet .ă ă ă

Un timp, Seth a avut câştig de cauz în ambi iile lui, dezavantajându-lă ţ pe Osiris. Dar, „în anul 363", dup dispari ia lui Osiris, tân rul Horus aă ţ ă devenit r zbun torul tat lui s u şi a dezl n uit r zboiul contra lui Seth -ă ă ă ă ă ţ ă primul R zboi al Piramidelor. Aşa cum am v zut, a fost primul r zboi în careă ă ă zeii au implicat şi oameni în luptele lor.

Sprijinit de al i zei ai lui Enki, care domneau în Africa, r zbun torulţ ă ă Horus a început ostilit ile în Egiptul Superior. Cu ajutorul Discului înaripatăţ pe care i-l f urise Thoth, Horus a avansat persistent spre nord, în direc iaă ţ piramidelor, în „regiunea apelor", lan ul de lacuri care despart Egiptul deţ peninsula Sinai, a avut loc o b t lie important , în care au fost ucişi mul iă ă ă ţ partizani ai lui Seth. Dup ce eforturile pacifiste ale altor zei au dat greş,ă Seth şi Horus s-au angajat în lupt personal, pe peninsula Sinai şi deasupraă acesteia. În decursul luptei, Seth s-a ascuns în „tunelurile secrete", undeva în peninsul ; într-o alt b t lie, şi-a pierdut testiculele. Prin urmare, Sfatulă ă ă ă Zeilor i-a dat întregul Egipt „moştenire (...) lui Horus".

Dar ce s-a întâmplat cu Seth, unul dintre cei opt zei descenden i ai luiţ Ptah?

A fost izgonit din Egipt şi s-a refugiat în inuturile asiatice de la r s rit,ţ ă ă inclusiv un loc care îi d dea posibilitatea de a „vorbi din cer". Era oare zeulă numit Enshag din povestea sumerian a lui Enki şi Ninharsag, cel c ruia îiă ă fusese repartizat Tilmunul (peninsula Sinai) de c re cei doi aman i? Dac da,ă ţ ă înseamn c el a fost zeul egiptean (hamitic) care îşi întinsese domeniulă ă peste ara lui Shem, cunoscut mai târziu cu numele de Canaan.ţ ă

În acest deznod mânt al Primului R zboi al Piramidelor se g seşte oă ă ă descifrare a legendelor biblice. Tot aici afl m şi cauzele celui de-Al Doileaă R zboi al Piramidelor.ă

Pe lâng Spa ioport şi instala iile de ghidare, dup Potop a fostă ţ ţ ă necesar şi un nou Centru de Control al Misiunii, în locul celui care existase înainte în Nippur. Am ar tat (în „Scara spre Cer") c nevoia echidistan eiă ă ţ între acest centru şi celelalte unit i spa iale i-a dictat amplasarea peăţ ţ Muntele Moriah („Muntele îndrum rii"), locul viitorului oraş Ierusalim.ă

Acel loc, atât conform relat rilor mesopotamiene, cât şi celor biblice,ă se afla în ara lui Shem - un dominion al enlili ilor. Totuşi, el a sfârşit prin a fiţ ţ ocupat ilegal de c tre spi a lui Enki, zeii hamitici, şi de c tre descenden iiă ţ ă ţ Canaanului hamitic.

Vechiul Testament numeşte Canaan ara c reia în timp avea s -iţ ă ă devin capital Ierusalimul, dup al patrulea şi cel mai mic fiu al lui Ham. Deă ă ă asemenea, a însemnat Canaanul pentru represalii deosebite şi i-a condamnat urmaşii s fie subordona i descenden ilor lui Shem. Improbabilulă ţ ţ pretext al acestui tratament a fost faptul c Ham - nu fiul lui, Canaan -ă v zuse involuntar organele genitale ale tat lui s u, Noe; prin urmare,ă ă ă

Domnul îl blestemase pe Canaan: „Blestemat s fie Canaan! S fie robulă ă robilor fra ilor s i! (...) Binecuvântat s fie Domnul, Dumnezeul lui Shem, şiţ ă ă Canaan s fie robul lui!"ă

Povestea din Cartea Facerii las nel murite multe aspecte. De ce aă ă fost condamnat Canaan, dac autorul nelegiuirii accidentale fusese tat l lui?ă ă De ce pedeapsa a constat în a-i fi sclav lui Shem şi zeului lui Shem? Cum s-au implicat zeii în crim şi pedeaps ? Citind informa iile suplimentare dină ă ţ „Cartea Jubileurilor" ex-biblic , devine clar c adev rata ofens a fostă ă ă ă ocuparea ilegal a teritoriului lui Shem.ă

„Cartea Jubileurilor" relateaz c , dup ce omenirea s-a dispersat şiă ă ă diversele ei clanuri şi-au primit p mânturile, „Ham şi fiii lui s-au dus peă p mântul pe care urmau s -l ocupe, [teritoriul] pe care l-a dobândit ca parteă ă a lui din ara de la miaz zi." Dar, c l torind din locul unde se salvase Noeţ ă ă ă spre inutul alocat lui din Africa, „Canaan a v zut ara Libanului [pân jos]ţ ă ţ ă spre râul din Egipt, c era foarte bun ." Şi s-a r zgândit: „Nu a mai mers înă ă ă ara moştenit la apus de mare [în vestul M rii Roşii]; s-a instalat [înţ ă ă

schimb] în ara Libanului, la r s rit şi la apus de Iordan."ţ ă ăTat l şi fra ii s i au încercat s previn aceast fapt ilegal a luiă ţ ă ă ă ă ă ă

Shem: „Şi Ham, tat l lui, şi Cush şi Mizra'im, fra ii lui, i-au spus: «Te-aiă ţ aşezat pe un p mânt care nu e al t u şi pe care sor ii nu ni l-au hot rât; n-oă ă ţ ă face; c ci dac faci asta, tu şi fiii t i ve i fi doborâ i la p mânt şi osândi iă ă ă ţ ţ ă ţ pentru tr dare; c ci prin tr dare v-a i aşezat, şi tr darea o vor pl ti copiiiă ă ă ţ ă ă t i, şi ve i fi dezr d cina i pe veci. Nu s l şlui i în s laşul lui Shem; c ci luiă ţ ă ă ţ ă ă ţ ă ă Shem şi fiilor lui le-a c zut la tragerea sor ilor.»"ă ţ

Dac urma s ocupe ilegal teritoriul atribuit lui Shem, i-au atras eiă ă aten ia, „blestemat eşti şi blestemat vei fi dincolo de fiii lui Noe, cuţ blestemul prin care ne leg m sub jur mânt în numele Sfântului Judec tor şiă ă ă în fa a lui Noe, tat l nostru (...).ţ ă

Dar Canaan nu le-a dat ascultare şi s-a aşezat în ara Libanului, de laţ Hamath pân la intrarea în Egipt, el şi fiii lui, pân în zilele noastre. Dină ă acest motiv se numeşte ara aceea Canaan."ţ

Dincolo de povestea biblic şi pseudoepigrafic a unei uzurp riă ă ă teritoriale de c tre un descendent al lui Ham, trebuie s se afle povesteaă ă unei uzurp ri similare din partea unui urmaş al Zeului Egiptean. Trebuie să ă re inem c , în perioada aceea, rile şi teritoriile nu se alocau între oameni,ţ ă ţă ci între zei; zeii, nu oamenii, erau st pânii p mânturilor. Un popor se puteaă ă instala numai pe un teritoriu atribuit zeului s u şi putea ocupa teritoriulă altuia doar dac propriul lui zeu îşi extindea st pânirea asupra aceluiă ă teritoriu, prin bun în elegere sau prin for . Capturarea ilegal a zoneiă ţ ţă ă dintre Spa ioportul din Sinai şi Locul de Aterizare de la Baalbek de c tre unţ ă descendent al lui Ham nu se putea produce decât dac regiunea fuseseă uzurpat de un urmaş al zeit ilor hamitice, un zeu mai tân r din Egipt.ă ăţ ă

Şi, aşa cum am ar tat, acesta a fost într-adev r rezultatul Primulă ă R zboi al Piramidelor.ă

Intrarea ilegal a lui Seth în Canaan însemna c toate locurile cuă ă semnifica ii spa iale - Gizeh, peninsula Sinai, Ierusalimul - ajungeau subţ ţ controlul zeilor lui Enki.

Era o evolu ie pe care enlili ii n-o puteau accepta. Şi astfel, nu pesteţ ţ mult - trei sute de ani mai târziu, presupunem - au dezl n uit deliberat ună ţ

r zboi pentru a-i disloca pe ocupan i din apropierea vitalelor instala iiă ţ ţ spa iale. Acest Al Doilea R zboi al Piramidelor este descris în mai multeţ ă texte, unele g site în limba sumerian original , altele în traduceriă ă ă akkadiene şi asiriene. Oamenii de ştiin le numesc „Miturile lui Kur" -ţă „mituri" ale rii Mun ilor; de fapt, sunt cronici poetizate ale r zboiuluiŢă ţ ă pentru st pânirea piscurilor legate de activit ile spa iale - Muntele Moria,ă ăţ ţ Harsagul (Muntele Sfânta Ecaterina) din Sinai şi muntele artificial Ekur (Marea Piramid ) din Egipt.ă

Din texte reiese clar c for ele enlilite au fost conduse şi comandateă ţ de Ninurta, „cel mai de seam r zboinic al lui Enlil" şi c primele ciocniri auă ă ă avut loc în peninsula Sinai. Acolo, zeii hamitici au fost învinşi, dar s-au retras s continue r zboiul din inuturile montane ale Africii. Ninurta a acceptată ă ţ provocarea şi, în a doua faz a r zboiului, a dus lupta pân la fort re eleă ă ă ă ţ inamicilor s i; aceast etap s-a caracterizat prin b t lii feroce şi s lbatice.ă ă ă ă ă ă Apoi, în faza final , r zboiul s-a purtat la Marea Piramid , ultima şi cel maiă ă ă greu de cucerit fortifica ie a adversarilor lui Ninurta; acolo, zeii hamitici auţ fost asedia i pân li s-au terminat alimentele şi apa.ţ ă

Acest r zboi, pe care îl numim Al Doilea R zboi al Piramidelor, a fostă ă comentat pe larg în documentele sumeriene - atât cronici scrise, cât şi reprezent ri grafice.ă

Imnurile lui Ninurta con in numeroase referiri la faptele şi ispr vile luiţ ă eroice din r zboi; o mare parte a psalmului „Ca Anu Eşti F urit" se dedică ă ă unei relat ri a luptei şi a victoriei finale. Dar principala şi cea mai directă ă cronic a r zboiului este epopeea ă ă Lugal-e Ud Melam-bi, cel mai bine reconstituit şi redactat de Samuel Geller în ă ă Altorientalische texte und Untersuchungen. Asemenea tuturor textelor mesopotamiene, este intitulat astfel dup fraza introductiv :ă ă ă

Rege, domneasc e gloria zilei tale;ăNinurta, înt iule, posesor al Puterilor Divine,ăcare în chinurile rilor Muntoase înaintat-ai.ŢăCa potop ce nu poate fi oprit,ara Duşman precum în cing toare strâns ai legat-o.Ţ ă ă

înt iule, care în lupt neînfricat intri;ă ăErou ce-n ara lui Divina Arm Str lucitoare o poart ;ţ ă ă ăDoamne: ara Muntoas ai supus-o ca pe a ta f ptur .Ţ ă ă ăNinurta, fiu regal, al c rui dat putere datu-i-a;ă ăEroule: de frica ta, cetatea s-a predat (...).O, viteazule Marele Şarpe, eroicul zeu,l-ai smuls din to i mun ii.ţ ţ

Astfel, sl vindu-l pe Ninurta, faptele sale şi Str lucitoarea lui Arm ,ă ă ă poemul descrie şi locul conflictului („ rile Muntoase") şi pe principalulŢă inamic: „Marele Şarpe", conduc torul zeit ilor egiptene. Poezia sumerian îlă ăţ ă identifică pe acest adversar de mai multe ori ca fiind Azag şi, o dat , îlă numeşte Ashar, ambele fiind epitete bine cunoscute ale lui Marduk, ceea ce îi stabileşte pe cei doi fii principali ai lui Enlil şi Enki - Ninurta şi Marduk - drept lideri ai taberelor adverse din Al Doilea R zboi al Piramidelor.ă

A doua t bli (una dintre cele treisprezece pe care a fost scris lungulă ţă poem) descrie prima lupt . Avantajul lui Ninurta este atribuit atât armeloră sale zeieşti, cât şi unei noi aeronave pe care şi-a construit-o dup ce navaă ini ial fusese distrus într-un accident. Se numea IM.DU.GUD, formulţ ă ă ă tradus de obicei prin „Pas rea Furtunii Divine", dar însemnând literalmenteă ă „Cea Care Ca Furtuna Eroic Alearg "; ştim din felurite texte c avea oă ă ă anvergur a aripilor de circa dou zeci şi cinci de metri.ă ă

Desenele arhaice o reprezint ca pe o „pas re" cu construc ieă ă ţ mecanic , având dou suprafe e de aripi sus inute pe tije încrucişate (Fig.ă ă ţ ţ 47a); partea inferioar a aripilor are o serie de deschiz turi rotunde, poateă ă guri de aer pentru motoarele cu reac ie. Aceast aeronav , de acum câtevaţ ă ă milenii, seam n frapant nu numai cu primele biplane din epoca avia ieiă ă ţ moderne, ci şi, în mod incredibil, cu schi a realizat în 1497 de Leonardo daţ ă Vinci, reprezentând conceptul lui de maşin zbur toare cu propulsie umană ă ă (Fig. 47b).

Imdugudul a inspirat emblema lui Ninurta - o pas re cu cap de leu şiă atitudine eroic , rezemat pe doi lei (Fig. 48) sau, uneori, pe doi tauri. Înă ă aceast „nav meşteşugit " - vehicul fabricat - „cea care în r zboi nimiceşteă ă ă ă s laşurile princiare", s-a în l at pe cer Ninurta, în timpul b t liilor din Ală ă ţ ă ă Doilea R zboi al Piramidelor. A zburat atât de sus încât camarazii s i nu l-auă ă mai v zut. Apoi, relateaz textul, „în Pas rea-i înaripat , contra s laşuluiă ă ă ă ă zidit", a coborât în picaj. „Când Pas rea s-a apropiat de p mânt, vârfulă ă [fort re ei inamice] ă ţ l-a zdrobit."

Alungat din fortifica ii, inamicul a b tut în retragere, în timp ce Ninurtaţ ă continua atacul frontal, Adad bântuia zona rural din spatele liniilor inamice,ă distrugând rezervele de hran ale adversarilor: „în Abzu, Adad a f cut caă ă apele s duc peştii (...) vitele le-a împr ştiat." Când duşmanul a continuată ă ă s se retrag spre mun i, cei doi zei „ca potop ce pr p deşte mun ii i-auă ă ţ ă ă ţ pustiit".

Pe m sur ce luptele se extindeau în timp şi amploare, cei doi zei dină ă frunte i-au chemat pe al ii s li se al ture - „Doamne, la lupta ce nu se maiţ ă ă sfârşeşte, de ce nu te duci?" l-au întrebat pe un zeu al c rui nume lipseşteă din versul descompletat. Aceeaşi întrebare i-a fost adresat în modă neîndoielnic şi lui Ishtar, ea fiind men ionat nominal: „În ciocnirea armelor,ţ ă în faptele eroice, Ishtar bra ul înarmat nu şi l-a inut pe loc." V zând-o, ceiţ ţ ă doi zei i-au strigat încurajator: „înainteaz încoace f r oprire! Pune- iă ă ă ţ ap sat piciorul pe P mânt! În mun i, te aştept m!"ă ă ţ ă

„Arma ce are domneasc str lucire, zei a a scos-o (...) un corn [pentruă ă ţ a o dirija] i-a f cut." În timp ce o folosea asupra inamicului, într-o ac iuneă ţ „care pân în zilele de departe" va fi inut minte, „cerurile s-au f cut deă ţ ă ă culoarea lânii înroşite". Raza exploziv „l-a sfâşiat [pe inamic], facându-l s -ă ăşi încleşteze mâna pe inim ".ă

Continuarea povestirii, pe t bli ele V-VIII, e prea deteriorat pentru aă ţ ă se putea citi bine. Versurile par iale sugereaz c , dup atacul intensificatţ ă ă ă cu ajutorul lui Ishtar, s-a ridicat un mare strig t şi vaiet de lamentare în araă Ţ Duşman . „Frica de Str lucirea lui Ninurta a cuprins ara," iar locuitorii ei auă ă ţ fost nevoi i s foloseasc înlocuitori de grâu şi orz, „pentru a-i m cina caţ ă ă ă fain ".ă

Sub acest asalt, for ele inamice au continuat s se retrag spre sud.ţ ă ă Atunci, r zboiul şi-a reluat caracterul feroce şi s lbatic, când Ninurta i-aă ă condus pe zeii enlili i într-un atac asupra vetrei domeniului african al luiţ Nergal şi a oraşului s u templu, Meslam. Au pârjolit p mântul şi au înroşită ă râurile de sângele spectatorilor nevinova i - b rba i, femei şi copii din Azu.ţ ă ţ

Versurile care descriu acest aspect al r zboiului sunt degradate peă t bli ele cu textul principal; detaliile sale, îns , se pot g si pe diverse alteă ţ ă ă t bli e fragmentate, care vorbesc despre „covârşirea rii" de c tre Ninurta,ă ţ ţă ă fapt pentru care a primit titlul de „înving tor al Meslamului". În acesteă ă b t lii, Ninurta a atacat oraşul cu o ploaie de proiectile otr vite, pe care „le-ă ă ăa catapultat în el; otrava, ea singur , a nimicit oraşul".ă

Supravie uitorii atacului au fugit în mun ii din jur. Dar Ninurta „cuţ ţ Arma Care Zdrobeşte a aruncat foc asupra mun ilor; zeiasca Arm a Zeilor,ţ ă c reia amarnic îi e Dintele, a strivit oamenii". ă

Şi aici apar indica ii ale unui gen de r zboi chimic:ţ ă

Arma Care Sfârtecăa r pit sim urile;ă ţDintele i-a jupuit.Sfârtecarea a întins-o peste ar ;ţ ăCanalele le-a umplut cu sânge,în ara Duşman câinii ca laptele s -l ling .Ţ ă ă ă

Copleşit de asaltul necru tor, Azag le-a cerut discipolilor s i s nuţă ă ă opun rezisten : „Duşmanul r sculat so iei şi copilului strigatu-le-a; contraă ţă ă ţ domnului Ninurta n-a ridicat bra ul. Armele din Kur cu rân fost-auţ ţă ă acoperite" (citeşte: au fost ascunse); „Azag nu le-a ridicat".

Ninurta a luat lipsa rezisten ei ca un semn de victorie. Un text relatatţ de F. Hrozny (Mythen von dem Gotte Ninib) arat cum, dup ce Ninurtaă ă i-a omorât pe adversarii care ocupau ara lui Harsag (Sinai) şi a plecat maiţ departe „ca o Pas re" s -i atace pe zeii care „dup zidurile lor s-au retras" înă ă ă Kur, i-a înfrânt în mun i. Apoi, a izbucnit cu un cântec victorios:ţ

Înfricoş toarea-mi Str lucire ca a lui Anu e de viteaz :ă ă ăContra ei, cine se poate ridica?Sunt domnul mun ilor înal i,ţ ţal mun ilor ce spre zare piscurile îşi ridic .ţ ăÎn mun i, eu sunt st pânul.ţ ă

Dar declara ia de victorie era prematur . Prin tacticile sale de non-ţ ărezisten , Azag evitase înfrângerea. Capitala era într-adev r distrus , darţă ă ă nu şi liderii for elor inamice. Sobru, textul ţ Lugal-e observ : „Pe scorpionulă din Kur Ninurta nu l-a anihilat." În schimb, zeii duşmani s-au retras în Marea Piramid , unde „Meşteşugari în elep i" - Enki? Thoth? - au ridicat un zidă ţ ţ protector „pe care Str lucirea nu-l putea str punge", un scut pe care razeleă ă mor ii nu puteau s -l penetreze.ţ ă

Cunoştin ele noastre despre aceast ultim faz , cea mai dramatic ,ţ ă ă ă ă din Al Doilea R zboi al Piramidelor sunt suplimentate de texte din „cealaltă ă parte". La fel cum discipolii lui Ninurta i-au compus imnuri, acelaşi lucru l-au f cut şi cei ai lui Nergal. Unele dintre acestea, descoperite de arheologi, auă fost reunite în Gebete und Hymnen an Nergal, de J. Bollenrücher.

Rememorând faptele eroice ale lui Nergal în r zboi, textele povestescă cum, în timp ce ceilal i zei erau împrejmui i în complexul de la Gizeh, Nergalţ ţ - „Falnicul Dragul Iubit de Ekur" - „noaptea s-a furişat afar " şi, purtândă arme cutremur toare, înso it de aghiotan ii s i, a spart împresurarea pentruă ţ ţ ă a ajunge la Marea Piramid (Ekur). La ad postul întunericului, a intrat prină ă „uşile încuiate care se pot deschide de la sine". Intrând, l-a întâmpinat un muget de bucurie:

Divinul Nergal,

Domn care noaptea s-a strecurat, venit-a la lupt !ăPocneşte din bici, armele-i z ng ne (...). .ă ăEl cel ce-i binevenit, imens -i e puterea; ăCa un vis în pragul uşii s-a ivit. Divinule Nergal, tu Cel Ce Eşti Binevenit: Alung duşmanul de la Ekur, ăprinde-l pe S lbaticul din Nippur!ă

Dar marile speran e ale zeilor asedia i s-au spulberat curând. ţ ţAfl m mai multe despre ultimele etape ale acestui R zboi ală ă

Piramidelor dintr-un alt text, compilat ini ial de George A. Bartonţ (Miscelanneous Babylonian texts), dup fragmentele unui cilindru deă argil cu inscrip ii g sit în ruinele templului lui Enlil din Nippur.ă ţ ă

Când s-a al turat ap r torilor Marii Piramide („Formidabila Cas Careă ă ă ă E Ridicat Ca O Movil "), Nergal i-a înt rit mijloacele defensive cu diverseă ă ă cristale emi toare de raze („pietre" minerale), pozi ionate în interiorulţă ţ piramidei:

Piatra-Apei, Piatra-Bol ii,ţPiatra-(...), şi (...)(...) domnul Nergali-a m rit puterea.ăUşa pentru ap rare a (...).ăSpre cer Ochiul şi-a în l at,ă ţAdânc s pat care d via (...)ă ă ţă(...) în Casăle-a dat de mâncare.

Mijloacele de ap rare ale piramidei fiind astfel îmbun t ite, Ninurta aă ă ăţ recurs la o alt tactic . L-a chemat pe Utu/Shamash s taie aprovizionareaă ă ă cu ap a piramidei, intervenind asupra „cursului de ap " din apropiereaă ă funda iei. Textul e prea mutilat pentru a se putea citi detaliile; dar se pareţ c tactica şi-a atins scopul.ă

Bloca i în ultimul lor bastion, f r alimente şi ap , zeii asedia i s-auţ ă ă ă ţ str duit s -i resping pe atacatori. Pân atunci, în pofida ferocit ii luptelor,ă ă ă ă ăţ nu c zuse victim nici un zeu important. Acum, îns , unul dintre zeii maiă ă ă tineri - Horus presupunem - încercând s se strecoare afar din Mareaă ă Piramid deghizat în berbec, a fost lovit de Arma Str lucitoare a lui Ninurtaă ă şi şi-a pierdut vederea. Atunci, un Zeu B trân i-a strigat lui Ninharsag -ă vestit pentru minunile ei medicale - s salveze via a tân rului zeu:ă ă ţ ă

În acea vreme, Str lucirea Ucig toare veni; ă ăPlatforma Casei pe domn îl sprijini. Spre Ninharsag un strig t r sun : ă ă ă„ (...) arma (...) odrasla mea la moarte e osândit (...) "ă

Alte texte sumeriene îl numesc pe acest tân r zeu „progenitura careă nu-şi cunoştea tat l", un epitet potrivit pentru Horus, care se n scuse după ă ă

moartea tat lui s u. În folclorul egiptean, „Legenda Berbecului" descrieă ă v t m rile ochilor lui Horus când un zeu „a suflat foc" spre el.ă ă ă

Atunci, r spunzând „strig tului", Ninharsag s-a hot rât s intervină ă ă ă ă pentru a opri luptele.

A noua t bli a textului ă ţă Lugal-e începe cu declara ia lui Ninharsag,ţ cuvintele ei c tre comandantul enlili ilor, propriul s u fiu, Ninurta, „fiul luiă ţ ă Enlil (...) Moştenitorul Legal pe care sora lui so ie îl adusese pe lume". Înţ versuri gr itoare, Ninharsag şi-a anun at decizia de a traversa liniileă ţ frontului şi a pune cap t ostilit ilor:ă ăţ

La Casa Unde M surarea-cu-Coarda începe,ăUnde Asar ochii spre Anu şi-a în l at,ă ţM voi duce.ăCoarda o voi t ia,ăSpre binele zeilor ce se r zboiesc.ă

Destina ia ei era „Casa Unde M surarea-cu-Coarda începe," Mareaţ ă Piramid !ă

În primul moment, Ninurta a fost uimit de hot rârea ei de „a intraă singur în ara Duşman "; dar, întrucât era decis , i-a dat „haine care s-oă Ţ ă ă fac netem toare" (de radia ia r mas în urma razelor?). Apropiindu-se deă ă ţ ă ă piramid , Ninharsag i s-a adresat lui Enki: „Strig la el (...) îl implora."ă ă Schimbul de replici s-a pierdut din t bli a degradat ; dar Enki a acceptat s -iă ţ ă ă predea piramida:

Casa care e ca o movil ,ăcea pe care ca pe un morman am în l at-o -ă ţst pâna ei po i fi.ă ţ

A pus, îns , o condi ie: capitularea s fie supus unei rezolu ii finaleă ţ ă ă ţ asupra conflictului, pân la sosirea „timpului care determin destinul".ă ă Promi ând s respecte condi iile lui Enki, Ninharsag s-a întors s discute cuţ ă ţ ă Enlil.

Evenimentele care au urmat sunt înregistrate par ial în epopeeaţ Lugal-e şi în alte texte fragmentare. Cel mai dramatic, îns , sunt descriseă într-un text intitulat „Cânt Cântarea Mamei Zeilor". Supravie uind în mareţ m sur fiindc a fost copiat şi recopiat prin tot Orientul Apropiat antic,ă ă ă textul a fost men ionat pentru prima oar de c tre P. Dhorme în studiul s uţ ă ă ă La Souveraine des Dieux. Este un text poetic, întru slava lui Ninmah („Marea Doamn ") şi a rolului ei de ă Mammi („Mam a Zeilor") de ambeleă laturi ale liniei frontului.

Începând cu un apel la „tovar şii de arme şi combatan i" s asculte,ă ţ ă poemul descrie pe scurt r zboiul şi participan ii, precum şi propor iile luiă ţ ţ aproape globale. De o parte se aflau „primii n scu i ai lui Ninmah" (Ninurta)ă ţ şi Adad, c rora li s-a al turat curând Sin şi, mai târziu, Inanna/Ishtar. Deă ă cealalt parte sunt enumera i Nergal, un zeu numit „Cel Viteaz şi Falnic" -ă ţ Ra/Marduk - şi „Zeul celor dou Case Mari" (cele dou mari piramide de laă ă Gizeh), care încercase s fug deghizat în piele de berbec: Horus.ă ă

Afirmând c ac iona cu aprobarea lui Anu, Ninharsag i-a dus lui Enlilă ţ propunerea de capitulare a lui Enki. L-a întâlnit, de fa fiind şi Adad (în timpţă ce Ninurta r m sese pe câmpul de lupt ). „O, asculta i-mi rugile!" i-aă ă ă ţ implorat ea pe cei doi zei, în timp ce le explica ideile sale. La început, Adad a fost neînduplecat:

Înf işându-se acolo, în fa a mamei,ăţ ţAdad astfel gr it-a:ă„Aştept m victoria.ăFor ele duşmane sunt învinse.ţCutremur rii p mântului nu i-au rezistat. "ă ă

Dac doreşte s determine o încetare a ostilit ilor, a spus Adad, să ă ăţ ă discut m pornind de la ideea c enlili ii sunt pe cale s înving :ă ă ţ ă ă

„Ridic -te şi du-te - vorbeşte cu duşmanul.ăCheam -l la sfatăpentru ca atacul s fie oprit. "ăEnlil, în limbajul s u mai pu in categoric, a sus inut ideea:ă ţ ţEnlil deschise gura;în adunarea zeilor spuse:„Dac Anu la munte zeii i-a adunat,ăr zboiul s -l descurajeze, pacea s-o aduc ,ă ă ăşi a trimis-o pe Mama Zeilors se consulte cu mine ăFie ca Mama Zeilor s fie mesager. "ăÎntorcându-se spre sora lui, a continuat, în spirit conciliator:„ Du-te, linişteşte-mi fratele!Ridic asupra lui o mân întru Via ;ă ă ţăDin uşa lui z vorât , s ias ! "ă ă ă ă

F când aşa cum i se propusese, Ninharsag „a plecat pe fratele lui s -lă ă aduc , şi-a spus rugile în fa a zeului". L-a informat c siguran a lui, ca şiă ţ ă ţ aceea a fiilor s i, era garantat : „Dup stele a dat semn".ă ă ă

Cum Enki ezita, Ninharsag i-a spus cu tandre e: ,Vino, s te conduc."ţ ă Iar Enki, supunându-se, i-a dat mâna...

Ninharsag i-a condus, pe el şi pe ceilal i ap r tori ai Marii Piramide, laţ ă ă Harsag, locuin a ei. Ninurta şi r zboinicii lui i-au privit pe enkii i plecând.ţ ă ţ

Iar uriaşa şi nep trunsa construc ie st tea t cut , neocupat .ă ţ ă ă ă ăÎn zilele noastre, vizitatorul Marii Piramide îi g seşte galeriile şiă

camerele goale, pustii, cu complexele structuri interioare aparent lipsite de scop, cu toate nişele şi coridoarele f r nici un sens.ă ă

Aşa a fost de când au intrat primii oameni în piramid . Dar nu era laă fel şi când a intrat Ninurta - în jurul anului 8670 î.Ch., conform calculelor noastre. „În locul care r spândeşte raze", predat de ap r tori, intraseă ă ă Ninurta, relateaz textul sumerian. Iar ceea ce a f cut dup aceea aă ă ă schimbat nu numai interiorul şi exteriorul Marii Piramide, ci şi evolu iaţ destinelor omeneşti.

Când Ninurta a intrat pentru prima dat în „Casa Care E Ca Ună Munte", trebuie s se fi întrebat ce avea s g seasc în untru. Concepută ă ă ă ă ă de Enki/Ptah, planificat de Ra/Marduk, construit de Geb, echipat deă ă ă Thoth, ap rat de Nergal, ce mistere ale ghid rii spa iale, ce secrete aleă ă ă ţ ap r rii de nep truns ascundea?ă ă ă

Pe suprafa a nordic , neted şi aparent compact , a piramidei, oţ ă ă ă piatr se putea roti în ax pentru a dezv lui intrarea, protejat de masiveleă ă ă blocuri în diagonal , aşa cum o descrisese textul de sl vire a lui Ninharsag.ă ă Un Pasaj Descendent drept ducea la camerele de serviciu inferioare, unde Ninurta a v zut un pu s pat de ap r tori în c utarea apei subterane.ă ţ ă ă ă ă Interesul s u, îns , se concentra asupra culoarelor şi camerelor superioare;ă ă în acestea erau rânduite „pietrele" magice - minerale şi cristale, unele p mântene, altele cereşti, câteva cum niciodat nu mai v zuse. De acoloă ă ă erau emise undele pulsatorii pentru ghidarea astronau ilor şi radia iileţ ţ pentru ap rarea construc iei.ă ţ

Înso it de Mineralogul Şef, Ninurta a inspectat sistemul de „pietre" şiţ instrumente. Oprindu-se la fiecare, le-a determinat destinul - s fieă sf râmate şi nimicite, sau luate, pentru a fi expuse, ori instalate caă instrumente în alte locuri. Cunoaştem aceste „destine", precum şi ordinea în care s-a oprit Ninurta lâng pietre din textul înscris pe t bli ele 10-13 aleă ă ţ poemului epic Lugal-e. Urm rirea şi interpretarea corect a textului duce înă ă sfârşit la în elegerea scopului şi func iei misterioase a multor tr s turi dinţ ţ ă ă structura interioar a piramidei.ă

Urcând prin Pasajul Ascendent, Ninurta a ajuns la intersec ia cuţ impozanta Mare Galerie şi un Pasaj orizontal. Ini ial, a urmat Pasajulţ Orizontal, pentru a g si o înc pere spa ioas , cu tavanul aşezat pe console.ă ă ţ ă Numit în poemul lui Ninharsag „vulva", aceast camer avea axa dispusă ă ă ă exact pe linia central a piramidei. Emisia ei („o rev rsare ce e ca un leu peă ă care nimeni nu cuteaz s -l atace") provenea dintr-o piatr fixat într-o nişă ă ă ă ă scobit în zidul de la r s rit (Fig. 49). Era Piatra SHAM („Destin").ă ă ă R spândind o radia ie roşie pe care Ninurta „a v zut-o în întuneric", aceastaă ţ ă era inima pulsând a piramidei. Pentru Ninurta, îns , echivala cu o anatem ,ă ă ă c ci în timpul luptei, când el zbura, „marea putere" a acelei pietre fuseseă folosit „pentru a m apuca şi ucide, cu o urm rire ce ucide s m prind ".ă ă ă ă ă ă A ordonat s fie „smuls (...) spart în buc i (...) şi distrus f r urm ".ă ă ă ăţ ă ă ă ă

Revenind la intersec ia coridoarelor, Ninurta a privit în jurul lui prinţ Marea Galerie (Fig. 45). Oricât de ingenioas şi complex era întreagaă ă piramid , înf işarea acestei galerii era atât de neobişnuit încât î i t iaă ăţ ă ţ ă respira ia. În compara ie cu galeriile joase şi înguste, ea se în l a (pân laţ ţ ă ţ ă vreo nou metri) în şapte trepte suprapuse, cu pere ii apropiindu-se tot maiă ţ mult. Plafonul era construit tot din sec iuni în pant , fiecare încastrat înţ ă ă zidurile masive sub un unghi astfel calculat încât s nu exercite nici oă presiune asupra segmentului inferior. Dac în pasajele înguste numai „oă lumin verde difuz ardea", Galeria scânteia în lumini multicolore - „cu boltaă ă ca un curcubeu, acolo se sfârşea întunecimea". Str lucirile de nenum rateă ă nuan e erau emise din dou zeci şi şapte de perechi de cristale diverse,ţ ă dispuse la distan e egale pe toat lungimea ambelor laturi ale galeriei (Fig.ţ ă 50a). Aceste pietre luminiscente erau plasate în cavit i scobite cu precizieăţ în rampele ce parcurgeau galeria pe toat lungimea, de ambele laturi aleă pardoselii.

inut fix în loc cu ajutorul unei nişe elaborate din perete (Fig. 50b),Ţ fiecare cristal emitea câte o alt radia ie, producând efectul de curcubeu.ă ţ Pentru moment, Ninurta a trecut prin dreptul lor, urcând; în primul rând îl interesa Marea Camer de sus şi piatra ei pulsatil .ă ă

În cap tul Marii Galerii, Ninurta a ajuns la o treapt înalt care, pe subă ă ă o arcad joas , d dea într-o Anticamer cu model unic (Fig. 46). Acolo, treiă ă ă ă lespezi-ghilotin -„broasca, încuietoarea şi z vorul" din poemul sumerian -ă ă se potriveau în adânciturile de pe pere i şi duşumea, închizând ermeticţ Marea Camer superioar : „duşmanului nu i se deschide; numai Celor Ceă ă Tr iesc, lor le e deschis ". Acum, îns , tr gând de nişte cordoane, lespezileă ă ă ă s-au ridicat şi Ninurta a trecut pe sub ele.

Ajunsese în cea mai secret („sacr ") camer a piramidei, de unde seă ă ă „întindea" „Plasa" (radarul?) de ghidare, pentru a „cuprinde Cerul şi P mântul". Delicatul mecanism era amplasat într-un cofraj de piatr ; dispusă ă cu precizie pe axa nord-sud a piramidei, el reac iona la vibra ii cu rezonan aţ ţ ţ

sa de clopot. Nucleul unit ii de ghidaj era Piatra GUG („Hot râtoareaăţ ă Direc iei"); emisiunile ei, amplificate de cinci compartimente goale,ţ construite deasupra camerei, radiau în sus prin dou canale oblice, ducândă spre fe ele de nord şi sud ale piramidei. Ninurta a ordonat ca aceast piatrţ ă ă s fie distrus : „Atunci, la porunca lui Ninurta, st pânul sor ii, în ziua aceeaă ă ă ţ piatra Gug a fost scoas din scobitura ei şi sf râmat ."ă ă ă

Pentru a se asigura c nimeni nu avea s încerce refacerea func iiloră ă ţ de „Hot râre a Direc iei" ale piramidei, Ninurta o ordonat şi înl turarea celoră ţ ă trei lespezi-ghilotin . Primele urmau s fie atacate Piatra SU („Vertical ") şiă ă ă Piatra KA.SHUR.RA („Cutremur toarea, Pura Care Se deschide"). ă

Apoi, „eroul a p şit spre Piatra SAG.KAL" („Piatra Solid Care E înă ă Fa "). „Şi-a adunat toate puterile," a smuls-o din caneluri, a t iat corzileţă ă care o ineau şi „spre p mânt a pr v lit-o".ţ ă ă ă

A venit apoi rândul mineralelor şi cristalelor pozi ionate deasupraţ rampelor din Marea Galerie. În timp ce cobora, Ninurta s-a oprit în dreptul fiec reia, pentru a-i declara soarta. Dac t bli ele de argil pe care a fostă ă ă ţ ă scris textul n-ar fi fost sparte, am fi cunoscut numele tuturor celor dou zeciă şi şapte; astfel stând lucrurile, sunt lizibile numai dou zeci şi dou de nume.ă ă Ninurta a ordonat ca unele s fie sf râmate sau pulverizate; altele, care seă ă piteau folosi în noul Centru de Control al Misiunii, a ordonat s îi fie date luiă Shamash; iar restul au fost transportate în Mesopotamia, pentru a fi expuse în templul lui Ninurta, la Nippur, şi prin alte locuri, ca dovezi permanente ale marii victorii enlilite asupra zeilor enkii i.ţ

Ninurta a anun at c f cea toate aceste lucruri nu numai pentru elţ ă ă însuşi, ci şi spre binele genera iilor viitoare: „Fie ca frica de tine" - Mareaţ Piramid - „s le fie înl turat urmaşilor mei; fie ca lor s li se rânduiască ă ă ă ă ă pacea".

În sfârşit, mai r m sese Cheia de Bolt a Piramidei, Piatra UL („înaltă ă ă ă Precum Cerul"): „Fie ca odraslele mamei s n-o mai vad ," a poruncit el. Şi,ă ă în timp ce piatra era d râmat , a strigat: „Toat lumea s se îndep rteze".ă ă ă ă ă „Pietrele", care pentru Ninurta erau „anatem ", nu mai existau.ă

Faptul fiind consumat, tovar şii lui Ninurta l-au îndemnat s plece deă ă pe câmpul de lupt , înapoindu-se acas . AN DIM DIM.MA, „Ca Anu Eştiă ă F cut", i-au spus ei cu venera ie; „Casa Radiant unde începe m surareaă ţ ă ă coardelor, casa din ara pe care ai ajuns s-o cunoşti - bucur -te c ai intratţ ă ă în ea." Acum, întoarce-te acas , unde so ia şi fiul te aşteapt : „în oraşul ce-lă ţ ă iubeşti, în s laşul din Nippur, odihneasc - i-se inima (...) linişteasc - i-seă ă ţ ă ţ inima."

Al Doilea R zboi al Piramidelor se terminase, dar ferocitatea şi fapteleă lui, precum şi victoria final a lui Ninurta la piramidele de la Gizeh au fostă rememorate mult vreme dup aceea în versuri şi cântece - şi înă ă remarcabilul desen de pe un sigiliu cilindric, reprezentând Pas rea Divin aă ă lui Ninurta în interiorul unui voal al victoriei, în l ându-se triumfal deasupraă ţ celor dou mari piramide (Fig. 51).ă

Iar Marea Piramid îns şi, golit , pr dat şi f r piatra de bolt , aă ă ă ă ă ă ă ă r mas ca un martor mut al înfrângerii ap r torilor ei.ă ă ă

9 . PACE PE P MÂNTĂ

Cum s-au sfârşit R zboaiele Piramidelor?ăS-au terminat ca oricare mari r zboaie din istorie: cu o conferin deă ţă

pace; cu întrunirea combatan ilor, la fel ca la Congresul de la Viena (1814-ţ1815), care a retrasat harta Europei dup R zboaiele Napoleoniene, sau caă ă la Conferin a de Pace de la Paris, care a pus cap t Primului R zboi Mondialţ ă ă (1914-1918) prin Tratatul de la Versailles.

Prima indica ie c Anunnakii r zboinici s-au consf tuit într-un modţ ă ă ă similar cu circa zece mii de ani în urm provine din textul pe care George A.ă Barton l-a g sit înscris pe un cilindru de argil spart. Era o variantă ă ă akkadian a unui text sumerian mult anterior; iar Barton a tras concluzia că ă cilindrul de argil a fost depus de conduc torul Naram-Sin, în jurul anuluiă ă 2300 î.Ch., când respectivul rege akkadian a reparat platforma templului lui Enlil din Nippur. Comparând textul mesopotamian cu inscrip iile din aceeaşiţ perioad ale faraonilor egipteni, Barton a remarcat c textele egiptene „seă ă concentrau asupra regelui şi se intereseaz de izbânzile lui când intr înă ă rândul zeilor"; textul mesopotamian, pe de alt parte, „se preocupa deă comunitatea zeilor"; subiectul s u nu consta în aspira iile regelui, ci înă ţ faptele zeilor înşişi.

În ciuda avariilor suferite de text, mai ales la început, e clar c zeii deă frunte s-au reunit în urma unui mare şi înverşunat r zboi. Afl m c s-auă ă ă întâlnit la Harsag, locuin a montan din Sinai a lui Ninharsag, care a jucatţ ă rolul de pacificator. Totuşi, autorul textului nu o trateaz ca pe un personajă cu adev rat neutru: se refer la ea în repetate rânduri cu epitetul ă ă Tsir („Şarpe"), care o impunea ca zei egiptean/enkit , exprimând o conota ieţă ă ţ peiorativ .ă

Versurile introductive ale textului, dup cum am declarat deja, descriuă pe scurt ultimele momente ale r zboiului şi condi iile din piramida asediată ţ ă care i-au f cut pe ap r tori s „strige", determinând decizia lui Ninharsagă ă ă ă de a interveni.

Din continuarea cronicii str vechi afl m c Ninharsag şi-a aplicat laă ă ă început ideea de a opri luptele şi a convoca o conferin de pace în tab raţă ă lui Enlil.

Prima reac ie a enlili ilor fa de îndr znea ini iativ a lui Ninharsagţ ţ ţă ă ţă ţ ă a fost aceea de a o acuza c -i ajuta şi îmb rb ta pe „demoni". Ninharsag aă ă ă negat acuza iile; „Casa mea e curat ," a r spuns ea. Dar un zeu cuţ ă ă

identitate neclar i-a replicat sarcastic: „Dar Casa cea mai f loas şiă ă ă str lucitoare din toate" - Marea Piramid - „tot «curat » este?"ă ă ă

„Despre aceea nu pot vorbi," a r spuns Ninharsag; „str lucirea ei,ă ă Gibil o slujeşte."

Dup ce primele acuza ii şi explica ii şi-au mai pierdut o parte dină ţ ţ înverşunare, a avut loc o ceremonie simbolic de iertare. S-au folosit două ă ulcioare cu ap din Tigru şi Eufrat, într-un botez alegoric care o f cea peă ă Ninharsag s fie din nou binevenit în Mesopotamia. Enlil a atins-o cuă ă „str lucitorul sceptru", iar „puterea ei nu a fost r sturnat ".ă ă ă

Obiec iile lui Adad la adresa conferin ei de pace, în locul capitul riiţ ţ ă necondi ionate, ne-au fost aduse la cunoştin în capitolul anterior. Apoi,ţ ţă îns , Enlil a acceptat, spunându-i: „Du-te, linişteşte-mi fratele." Am citită deja, într-un alt text, cum a traversat Ninharsag linia frontului pentru a parlamenta acordul de armisti iu. Sco ându-i pe Enki şi fiii lui, Ninharsag i-aţ ţ dus la ea acas , în Harsag. Zeii enlili i erau deja acolo, aşteptându-i.ă ţ

Anun ând c ac iona în numele „marelui domn Anu (...) Anu Arbitrul",ţ ă ţ Ninharsag a efectuat o ceremonie simbolic proprie. A aprins şapte focuri,ă câte unul pentru fiecare dintre zeii aduna i: Enki şi cei doi fii ai lui, Enlil şi ceiţ trei fii ai s i (Ninurta, Adad şi Sin). A rostit o incanta ie, în timp ce aprindeaă ţ fiecare foc: „O ofrand arz toare lui Enlil din Nippur... lui Ninurta... luiă ă Adad... lui Enki cel venit din Abzu... lui Nergal cel venit din Meslam." La c derea nop ii, locul era luminat de fl c ri: „Precum a soarelui era mareaă ţ ă ă lumin aprins de zei ."ă ă ţă

Apoi, Ninharsag a f cut apel la în elepciunea zeilor şi a l udat virtu ileă ţ ă ţ p cii: „M re e sunt roadele zeului în elept; marele râu divin spre vegeta iaă ă ţ ţ ţ lui va veni (...) rev rsarea sa va face [ ara] ca o gr din zeiasc ." A conturată ţ ă ă ă abunden a de plante şi animale, de grâu şi alte cereale, de vii şi fructe, şiţ beneficiile unei „omeniri cu întreit încol ire" plantând, cl dind şi slujindu-iă ţ ă pe zei - toate în urma p cii.ă

Dup ce Ninharsag şi-a terminat oratoriul de pace, Enlil a luat celă dintâi cuvântul. „Înl turat este nenorocirea de pe fa a P mântului," i-aă ă ţ ă declarat el lui Enki; „Marea Arm s-a ridicat." A acceptat s -l lase pe Enkiă ă înapoi la locuin a sa din Sumer: „E.DIN va fi locul pentru a ta Sfânt Cas ,"ţ ă ă cu suficient teren în jur pentru a aduce roade templului şi a îns mân aă ţ câmpiile.

Auzind aceasta, Ninurta a obiectat. „S nu vin !" a strigat „prin ul luiă ă ţ Enlil".

Ninharsag a luat din nou cuvântul. I-a amintit lui Ninurta cum trudise, „zi şi noapte cu putere", pentru a da posibilitatea de a se cultiva p mântul şiă a se creşte vitele în ar , cum a „ridicat funda iile, a umplut [p mântul], aţ ă ţ ă în l at [st vilarele]." Apoi, calamitatea r zboiului a distrus totul „totul, înă ţ ă ă întregime". „Domn al vie ii, zeu al roadelor," a apelat ea la Ninurta, „lasţ ă berea cea bun s curg cu îndoit m sur ! F s fie lân din belşug!" -ă ă ă ă ă ă ă ă ă accept termenii de pace!ă

Convins de rug min ile ei, Ninurta s-a înduplecat: „O, mama mea,ă ţ luminoaso! Continu ; f ina nu o voi ine pe loc (...) în împ r ie, gr dina seă ă ţ ă ăţ ă va reface (...). Pentru a pune cap t suferin ei, [şi] eu m rog cu cinste."ă ţ ă

Negocierile de pace puteau continua; iar continuarea întâlnirii f ră ă precedent între cei doi zei beligeran i se g seşte în textul „Cânt Cântareaţ ă Mamei Zeilor". Primul care s-a adresat Anunnakilor întruni i a fost Enki:ţ

Enki i-a adresat lui Enlil cuvinte de laud :ă„ O, tu, cel ce eşti fruntaşul între fra i,ţTaur al Cerului, care ine în mâini soarta Omenirii:ţPe p mânturile mele, pustietatea larg s-a întins;ăToate s laşurile sunt pline de am r ciuneă ă ădin cauza atacurilor tale. "

Primul punct pe ordinea de zi era, aşadar, încetarea ostilit ilor -ăţ pacea pe P mânt - pe care Enlil a acceptat-o imediat, cu condi ia caă ţ disputele teritoriale s se încheie şi inuturile care le apar ineau de dreptă ţ ţ enlili ilor şi oamenilor din spi a lui Shem s fie evacuate de enkii i. Enki aţ ţ ă ţ fost de acord s cedeze pentru totdeauna respectivele teritorii:ă

„Î i voi acorda pozi ia conduc toruluiţ ţ ăîn Zona Interzis a zeilor;ăLocul ce Radiaz , în mâna- i îl încredin ez! "ă ţ ţ

Cedând astfel Zona Interzis (peninsula Sinai cu Spa ioportul s u) şiă ţ ă Locul ce Radiaz (Centrul de Control al Misiunii, viitorul Ierusalim), Enki aă pus o condi ie ferm , în schimbul drepturilor eterne pe care i le acorda luiţ ă Enlil şi urmaşilor s i asupra acelor regiuni şi locuri vitale, s fie recunoscută ă ă pentru totdeauna suveranitatea lui Enki şi a descenden ilor lui pesteţ complexul de la Gizeh.

Enlil a consim it, dar nu necondi ionat: fiilor lui Enki, care provocaserţ ţ ă r zboiul şi folosiser Marea Piramid în scopuri combative, trebuia s li seă ă ă ă interzic domnia peste Gizeh, precum şi peste tot Egiptul Inferior.ă

Analizând condi ia impus , Enki a acceptat. Şi-a anun at hot rârea peţ ă ţ ă loc. Domn peste Gizeh şi Egiptul Inferior, a spus el, urma s fie un fiu tân ră ă de-al lui, c s torit cu una dintre zeit ile de sex feminin n scute când Enkiă ă ăţ ă f cuse dragoste cu Ninharsag: „Pentru formidabila Cas Care E Ridicat Caă ă ă O Movil , l-a numit pe prin ul a c rui str lucitoare so ie din conlocuirea cuă ţ ă ă ţ Tsir [Ninharsag] se n scuse. Pe puternicul prin care e ca un ap s lbatic înă ţ ţ ă toat firea - pe el l-a numit şi i-a poruncit s p zeasc Locul Vie ii." Apoi, i-aă ă ă ă ţ conferit tân rului zeu înaltul titlu NIN.GISH.ZI.DA („Domnul Artefactuluiă Vie ii").ţ

Cine era Ningishzidda? Cercet torii g sesc informa iile despre elă ă ţ sub iri şi confuze. Este men ionat în textele mesopotamiene în asociere cuţ ţ Enki, Dumuzi şi Ninharsag; în Marea List a Zeilor, e inclus printre zeiiă africani care i-au urmat pe Nergal şi Ereshkigal. Sumerienii îl înf işeaz cuăţ ă emblema şerpilor înl n ui i a lui Enki şi cu semnul egiptean ă ţ ţ Ankh (Fig. 52 a, b). Totuşi, l-au privit pe Ningishzidda favorabil; Ninurta s-a împrietenit cu el şi l-a invitat în Sumer. Unele texte sugereaz c mama lui era Ereshkigal,ă ă bunica lui Enlil; propria noastr concluzie este c era într-adev r fiul lui Enki,ă ă ă conceput în timpul furtunosului voiaj al lui Enki şi Ereshkigal în Lumea de

Jos. Ca atare, era acceptabil pentru ambele tabere ca p zitor al secreteloră din piramide.

Un imn, despre care Ake W. Sjöberg şi E. Bergmann („Colec iaţ imnurilor templelor sumeriene") cred c a fost compus de fiica lui Sargonă din Akkad în mileniul trei î.Ch., exalt casa-piramid a lui Ningishzidda şi îiă ă confirm pozi ia egiptean :ă ţ ă

Loc d inuitor, munte deschis la culoare ăcare în fel m iastru a fost întemeiat, ăîntunecata-i camer ascuns stârneşte spaima; ă ăîntr-un Câmp de Supraveghere se afl . ăÎnsp imânt tor, în feluri cum nimeni nu-şi poate închipui.ă ăîn ara PavezeiŢpiedestalul t u e strâns urzit ca o plas m runt (...).ă ă ă ăNoaptea stai cu fa a spre ceruri,ţstr vechile- i m sur tori întrec închipuirea.ă ţ ă ăInteriorul t u cunoaşte locul unde Utu se înal ,ă ţăm sura l imii sale departe ajunge.ă ăţPrin ul t u e prin ul a c rui curat mân st întins ,ţ ă ţ ă ă ă ă ăal c rui p r bogat şi îmbelşugată ăi se revars pe spate -ădomnul Ningishzidda.

Versurile concluzive ale imnului reiau de dou ori amplasamentulă acestei construc ii unice: „ ara Pavezei". Este un termen echivalent alţ Ţ sensului akkadian pentru numele mesopotamian al Egiptului: ara Magan,Ţ „ ara Scutului". Iar un alt imn copiat şi tradus de Sjöberg (t bli a UET 6/1) îlŢ ă ţ numeşte pe Ningishzidda „şoimul printre zei", atribut folosit frecvent în textele egiptene pentru zeii locali şi g sit în scrierile sumeriene numai cu oă singur alt ocazie, referitor la Ninurta, cuceritorul piramidelor.ă ă

Cum îl numeau egiptenii pe acest fiu al lui Enki/Ptah? Pentru ei, „zeul cu coarda care m soar P mântul" era Thoth; dup cum relatează ă ă ă ă „Poveştile cu vr jitori", Thoth era cel numit s p zeasc secreteleă ă ă ă piramidelor din Dillon. Conform lui Manetho, Thoth a luat locul lui Horus pe

tronul Egiptului; aceasta s-a întâmplat în jurul anului 8670 î.Ch. - exact în perioada când s-a terminat Al Doilea R zboi al Piramidelor.ă

Rezolvând astfel disputele dintre ei, marii Anunnaki şi-au îndreptat aten ia spre problemele omenirii.ţ

Citind cuvintele din vechime, devine clar c aceast conferin deă ă ţă pace nu s-a ocupat numai de încetarea ostilit ilor şi stabilirea limitelorăţ teritoriale, ci a şi trasat planurile pentru modul în care p mânturile aveau să ă fie colonizate de omenire! Observ m c Enki „la picioarele adversaruluiă ă [Enlil] a aşternut oraşele care-i erau atribuite"; Enlil, la rândul lui, „la picioarele adversarului s u [Enki] a aşternut ara Sumerului".ă ţ

Ni-i putem imagina pe cei doi fra i fa în fa , Enki - ca întotdeauna -ţ ţă ţă mai preocupat de omenire şi de soarta ei. Dup ce au l murit disputeleă ă dintre Anunnaki înşişi, se orienteaz acum spre viitorul omenirii. În urmaă Potopului, aceasta a primit terenuri agricole şi animale domesticite; acum, se ivise ocazia de a pl nui în perspectiv , prilej de care Enki a profitat peă ă loc. Str vechiul text poate foarte bine s descrie un act spontan: Enkiă ă desenând pe p mânt, la picioarele lui Enlil", un plan pentru înfiin areaă ţ aşez rilor umane pe teritoriile lui; acceptând, Enlil r spunde cu un desen „laă ă picioarele lui Enki" al planului pentru restaurarea oraşelor antediluviene din sudul Mesopotamiei (Sumer).

Când a fost vorba ca vechile oraşe antediluviene ale Mesopotamiei să fie ref cute, Enki a pus o condi ie: lui şi fiilor s i s li se permit accesul liberă ţ ă ă ă în Mesopotamia; iar el, Enki, urma s primeasc înapoi Eridu, locul sfin it ală ă ţ primei sale Sta ii Terestre. Acceptând condi ia, Enlil a spus: „în ara mea,ţ ţ ţ s laşul t u s dureze veşnic; din ziua când vii în preajma mea, masaă ă ă înc rcat s r spândeasc pentru tine delicioase arome." Enlil şi-a exprimată ă ă ă ă speran a c , în schimbul ospitalit ii sale, Enki avea s ajute la revenireaţ ă ăţ ă prosperit ii şi în Mesopotamia: „Toarn - i belşugul peste ar , fiecare anăţ ă ţ Ţ ă s -i înmul easc bog iile."ă ţ ă ăţ

Şi astfel, toate problemele fiind clarificate, Enki şi fiii lui au plecat spre domeniile lor din Africa.

Dup plecarea lui Enki şi a fiilor s i, Enlil şi fiii lui au analizat viitorulă ă teritoriilor lor, vechi şi noi. Prima cronic , relatat de Barton, arat c înă ă ă ă scopul de a reafirma statutul lui Ninurta ca secund al lui Enlil şi superior al fra ilor s i, Enlil l-a îns rcinat cu ara veche. Teritoriile lui Adad din nord-ţ ă ă Ţvest au fost prelungite cu un „deget" sub ire (Libanul) pentru a include Loculţ de Aterizare de la Baalbek. Teritoriul aflat în disput - îl putem numiă Canaanul Mare, de la grani a cu Egiptul în sud pân la cea cu Adadul înţ ă nord, inclusiv Siria zilelor noastre - a fost pus sub egida lui Nannar şi a urmaşilor lui. În acest scop, „s-a stabilit o hot râre", pecetluit şi s rb torită ă ă ă ă cu o ofrand de mâncare împ rt şit de to i zeii enlili i.ă ă ă ă ţ ţ

O versiune mai dramatic a acestor proceduri finale se g seşte înă ă „Cânt Cântarea Mamei Zeilor". Afl m c , în momentul decisiv, rivalitateaă ă dintre Ninurta - moştenitorul legal, fiind fiul lui Enlil cu sora lui pe jum tate -ă şi Nannar, primul n scut al lui Enlil cu so ia sa oficial , Ninlil izbucnise cuă ţ ă toat energia. Enlil, ni se spune, privea favorabil atributele lui Nannar: „Ună prim n scut (...) frumos la înf işare, perfect la membre, în elept f ră ăţ ţ ă ă pereche." Enlil „pe el îl iubea" fiindc i-a d ruit doi foarte importan i nepo i,ă ă ţ ţ gemenii Utu/Shamash şi Inanna/Ishtar; l-a numit pe Nannar SU.EN - „Domn

înmul itor" - epitet tandru de unde a pornit numele akkadian/semit al luiţ Nannar: Sin. Dar, oricât de mult îl prefera Enlil pe Nannar, r mâneaă realitatea c moştenitorul legal era Ninurta; el fusese „fruntaşul r zboinic ală ă lui Enlil", conducându-i pe enlili i la victorie.ţ

În timp ce Enlil ezita între Sin şi Ninurta, Sin a recurs la ajutorul so ieiţ sale, Ningal, care a apelat la Enlil şi la so ia lui Ninlil, mama lui Sin:ţ

La locul hot rârii a chemat-o pe Ningal,ăSuen a poftit-o s se apropie.ăHot râre binevoitoare i-a cerut tat lui ei (...).ă ăEnlil i-a cânt rit [cuvintele] (...).ăÎn fa a mamei sale [a st ruit] (...).ţ ă„Aminteşte- i de copil rie, " i-a spus ea [lui Ninlil] (...)ţ ăMama repede l-a îmbr işat (...).ăţI-a spus lui Enlil: (...) „ Urmeaz - i dorin a inimii" (...)ă ţ ţ

Ne-am putea imagina c , în aceste hot râri de perspectiv care aveauă ă ă s afecteze soarta zeilor şi a oamenilor pentru milenii întregi, so iileă ţ jucaser un asemenea rol decisiv? Citim c Ningal a venit în ajutorulă ă b rbatului ei; o vedem pe Ninlil hot rât s -l conving pe şov itorul Enlil.ă ă ă ă ă ă

Apoi, îns , intr în scen o alt mare zei - iar cuvintele ei duc la oă ă ă ă ţă decizie neinten ionat ...ţ ă

Enlil fiind îndemnat de Ninlil s -şi urmeze „dorin a inimii", nu judecataă ţ min ii, preferându-l pe primul n scut în locul moştenitorului legal, „Ninurta aţ ă deschis gura şi a spus (...)." Cuvintele împotrivirii lui s-au pierdut, prin deteriorarea versurilor; dar, din continuarea povestirii, afl m c Ninharsagă ă şi-a folosit influen a asupra fiului ei Ninurta:ţ

A plâns şi i s-a lamentat fratelui ei;Ca o femeie grea era de agitat , [spunând:]ă„În Ekur îmi chem fratele,fratele care un prunc m-a f cut s port;ă ăpe fratele meu îl chem!"

Dar chemarea lui Ninharsag a fost formulat neinspirat. Inten ionaseă ţ s apeleze în calitate de sor a lui Enlil, pentru copilul (Ninurta) pe care i-lă ă n scuse; îns chemarea ei suna ca un apel adresat lui Enki. Înfuriat, Enlil aă ă strigat la ea: „Cine e fratele acesta al t u pe care-l chemi? Fratele acesta,ă care un prunc te-a f cut s por i?" Şi a luat o hot râre favorabil spi ei luiă ă ţ ă ă ţ Sin. De-atunci şi pân în zilele noastre, ara Spa ioportului a fost cunoscută Ţ ţ ă ca fiind a lui Sin - peninsula Sinai.

Ca m sur final , Enlil l-a numit pe fiul lui Sin comandant al Centruluiă ă ă de Control al Misiunii:

L-a chemat pe Shamash nepotul lui Ninlil. L-a luat [de mân ]; în Shulim l-a aşezat.ă

Ierusalimul - Ur-Shulim, „Oraşul lui Shulim" - a fost pus sub comanda lui Shamash. Numele s u, SHU.LIM, însemna „Supremul Loc al celor Patruă

regiuni", iar emblema sumerian a celor „Patru Regiuni" (Fig. 53a) atribuită ă lui e posibil s fi prefigurat stema evreiasc numit Steaua lui David (Fig.ă ă ă 53b).

Înlocuind Nippurul antediluvian ca Centru de Control al Misiunii postdiluvian, Ierusalimul a dobândit şi fostul titlu al Nippurului de a fi Buricul P mântului - punctul central al Grilei Divine, care f cea posibileă ă transporturile între P mânt şi Nibiru. Imitând planul postdiluvian concentrică bazat pe Nippur, locul ales pentru „Buricul P mântului" - Muntele Moriah - seă afla pe linia median , Calea de Aterizare, în interiorul Culoarului de Aterizareă (Fig. 54); era la distan egal între Platforma de Aterizare din Baalbek (BK)ţă ă şi Spa ioportul propriu-zis (SP).ţ

Cele dou ancore ale Culoarului de Aterizare trebuia de asemenea să ă fie echidistante fa de Centrul de Control al Misiunii (IM); dar era nevoie sţă ă se fac o schimbare a planurilor ini iale, c ci „Casa Care E Ca Un Munte"ă ţ ă anterioar , construit artificial - Marea Piramid - fusese golit de cristale şiă ă ă ă echipamente şi nu mai era de nici un folos. Solu ia consta în a cl di, cuţ ă aceeaşi precizie, pe linia coridorului nord-vestic, dar la nord de Gizeh, un nou Oraş Far. Egiptenii l-au numit Oraşul lui Annu; simbolul s u hieroglifică reprezenta un turn înalt, cu pere ii în pant , şi o suprastructur şi mai înalt ,ţ ă ă ă îndreptat spre cer ca o s geat (Fig. 55). ă ă ă

Grecii, peste câteva milenii, au numit localitatea Heliopolis („Oraşul lui Helios", zeul Soare) - acelaşi nume pe care l-au atribuit şi oraşului Baalbek. În ambele situa ii, era o traducere a numelor precedente care asociau celeţ dou locuri cu Shamash, „Cel Ce Str luceşte Ca Soarele"- de fapt, în Biblie,ă ă Baalbekul se numea Beth-Shemesh Casa lui Shamash, iar în greac ,ă Heliopolis.

Mutarea farului ancorei de nord-vest a Culoarului de Aterizare, de la Gizeh (GZ) la Heliopolis (HL), a necesitat şi un transfer al ancorei de sud-est, pentru a le men ine echidistante fa de Muntele Moriah. Doar pu in maiţ ţă ţ scund decât Muntele Sfânta Ecaterina, dar aflat tot pe linia Culoarului, Muntele Moriah a fost adaptat pentru sarcina respectiv . I se mai spuneă Muntele Umm-Shumar (Muntele Mamei Sumerului - US, pe harta noastr ).ă Listele geografice sumeriene numeau cei doi mun i învecina i din Tilmun KAţ ţ

HARSAG („Piscul Por ii") şi HARSAG ZA-LA.ZALAG („Piscul Care R spândeşteţ ă Str lucirea").ă

Construirea, înzestrarea cu personal şi ac ionarea instala iilorţ ţ aerospa iale din Tilmun şi Canaan necesitau noi drumuri de aprovizionare şiţ avanposturi de paz . Calea maritim spre Tilmun a fost ameliorat prină ă ă înfiin area unui port („Oraşul Tilmun", deosebit de „ ara Tilmun"), pe malulţ Ţ estic al M rii Roşii, probabil pe locul actualului port el-Tor. A dus deă asemenea, presupunem, la apari ia celui mai vechi oraş din lume: Ierihonul,ţ care îi era închinat lui Sin (în ebraic , ă Yeriho), cu simbolul s u celest, Luna.ă

Vârsta Ierihonului a r mas o enigm care îi nedumereşte pe oameniiă ă de ştiin pân în timpurile prezente. Aceştia împart larg progresul omuluiţă ă (care s-a r spândit din Orientul Apropiat) în Mezolitic („Epoca Pietreiă Mijlocii"), care a cunoscut apari ia agriculturii şi a domesticirii animalelor, peţ la anul 11.000 î.Ch., Neolitic („Epoca Pietrei Noi"), peste 3.600 de ani, aducând cu sine satele şi ol ritul, şi, în sfârşit, civiliza ia urban din Sumer,ă ţ ă peste al i 3.600 de ani. Şi totuşi, a existat şi Ierihonul, o aşezare ţ urbană, ocupat şi construit de necunoscu i, cam prin jurul anului 8500 î.Ch., cândă ă ţ omul înc nu înv ase s duc nici m car o via rural ...ă ăţ ă ă ă ţă ă

Enigmele propuse de Ierihon in nu numai de vechimea lui, ci şi deţ descoperirile arheologice de acolo: case - cl dite pe funda ii de piatr ,ă ţ ă aveau uşi dotate cu uşori de lemn; zidurile erau tencuite cu grij şi zugr viteă ă în roşu, roz şi alte culori - uneori, decorate chiar şi cu fresce.

În duşumelele de ipsos v ruit erau practicate vetre şi bazinete, iară pardoseala era adeseori împodobit cu modele. Câteodat , sub duşumeaă ă erau îngropa i, mor ii - îngropa i, dar nu uita i: s-au g sit cel pu in zeceţ ţ ţ ţ ă ţ cranii completate cu gips, pentru a reconstitui tr s turile deceda ilor (Fig.ă ă ţ 56). Fizionomiile astfel revelate sunt, dup p rerea tuturor, mai evoluate şiă ă mai rafinate decât cele ale localnicilor mediteraneeni ai epocii. Toate acestea erau protejate de un zid masiv care înconjura oraşul (cu câteva milenii înainte de Joshua!). El era în l at în mijlocul unui şan lat de aproapeă ţ ţ

zece metri şi adânc de doi, s pat în piatr „f r ajutorul târn coapelor şi ală ă ă ă ă s p ligilor" (James Mellaart, ă ă Earliest Civilizations of the Near East). Era „o dezvoltare exploziv (...) o dezvoltare spectaculoas , ale c rei cauze,"ă ă ă afirm Mellaart, „ne sunt înc necunoscute".ă ă

Enigma Ierihonului preistoric este accentuat de urmele silozuriloră sale circulare pentru grâne, dintre care unul a fost g sit înc par ial înă ă ţ picioare. Într-o depresiune fierbinte de lâng Marea Moart , la 275 de metriă ă sub nivelul m rii - un loc neospitalier şi nepotrivit pentru cultivareaă cerealelor -, s-au g sit urme ale unor provizii ample şi depozit ri înă ă continuare de grâu şi orz. Cine putuse cl di acel oraş avansat, într-o epocă ă atât de timpurie, cine venise s tr iasc într-un asemenea loc şi cui îi serveaă ă ă ca oraş-depozit fortificat?

Dup p rerea noastr , solu ia enigmei se g seşte în cronologiaă ă ă ţ ă „zeilor", nu a oamenilor. O ofer faptul c incredibila aşezare urban înă ă ă premier de la Ierihon (aproximativ din perioada 8500-7000 î.Ch.)ă corespunde exact cu intervalul care, conform lui Manetho, cuprinde domnia lui Thoth în Egipt (circa 8670-7100 î.Ch.). Ascensiunea lui la putere, după cum am v zut în textele mesopotamiene, a urmat Conferin ei de Pace.ă ţ Textele egiptene spun c ascensiunea lui a fost pronun at „în prezen aă ţ ă ţ Hot râtorilor lui Annu, dup noaptea b t liei" şi dup ce ajutase „laă ă ă ă ă înfrângerea Vântului de Furtun " (Adad) „şi a Vârtejului-de-Vânt" (Ninurta),ă dup care contribuise la „împ carea celor doi combatan i".ă ă ţ

Perioada pe care egiptenii o asociaz cu domnia lui Thoth a fost oă epoc de pace între zei, când Anunnakii au înfiin at în primul şi-n primulă ţ rând aşez ri legate de construc ia şi protec ia noilor instala ii spa iale.ă ţ ţ ţ ţ

Calea maritim spre Egipt şi Tilmun, pe Marea Roşie, trebuia s fieă ă suplimentat cu un drum pe uscat, care putea face leg tura întreă ă Mesopotamia, Centrul de Control al Misiunii şi Spa ioport. Din vremuriţ imemoriale, acest drum terestru a dus de la Eufrat la importanta sta ie deţ escal Harran, în regiunea râului Balikh. De acolo, c l torul avea de alesă ă ă între a continua spre sud, în lungul coastei mediteraneene - drumul numit ulterior de romani Via Maris („Calea M rii") - sau s porneasc pe malulă ă ă estic al Iordanului, pe la fel de celebra Şosea a Regelui. Cea dintâi era cea mai scurt cale spre Enlil; a doua putea duce la Golful Eilat, Marea Roşie,ă Arabia şi Africa, precum şi în peninsula Sinai; de asemenea, ducea la malul apusean al Iordanului, prin câteva vaduri practicabile. Era drumul pe unde se transporta aurul african.

Cea mai vital dintre toate acestea, care ducea direct la Centrul deă Control al Misiunii din Ierusalim, era r scrucea din Ierihon. Pe acolo auă traversat israeli ii Iordanul, spre P mântul F g duin ei. Tot acolo, suger m,ţ ă ă ă ţ ă cu câteva milenii în urm , Anunnakii au înfiin at un oraş, pentru a p zi vadulă ţ ă şi a-i alimenta pe c l tori cu provizii pentru continuarea c l toriei. Înainte caă ă ă ă omul s se instaleze în Ierihon, acesta a fost un avanpost al zeilor.ă

Oare ar fi construit Anunnakii o localitate numai pe malul vestic al Iordanului, l sându-l neprotejat pe cel estic, mult mai vital, pe unde treceaă Şoseaua Regelui? E de la sine în eles c trebuia s existe o aşezare şi peţ ă ă malul opus, r s ritean, al Iordanului. Deşi foarte pu in cunoscut în afaraă ă ţ cercurilor arheologice, s-a g sit într-adev r un asemenea loc; iar ceea ce s-aă ă descoperit acolo e şi mai uluitor decât vestigiile de la Ierihon.

Enigmaticul sit cu resturi surprinz toare a fost dezgropat prima oară ă în 1929, de c tre o misiune arheologic organizat de Institutul Biblică ă ă Pontifical al Vaticanului. Arheologii, conduşi de Alexis Mallon, au fost surprinşi de înaltul nivel al civiliza iei g site acolo. Pân şi cel mai vechiţ ă ă strat de relicve ale locuin elor (din jurul anului 7500 î.Ch.) era pavat cuţ c r mizi şi, deşi perioada de locuire se întindea de la sfârşitul Epocii Pietreiă ă pân în Epoca Bronzului, arheologii au constatat cu uimire c la toateă ă nivelurile se dezv luia aceeaşi civiliza ie.ă ţ

Locul este numit dup movila unde a fost g sit -Tell Ghassul; numeleă ă s u antic nu se cunoaşte. Împreun cu câteva aşez ri-satelit, controla înă ă ă mod clar punctul vital de traversare şi drumul aferent - un drum circulat pân în zilele noastre, spre un loc de trecere numit Podul Allenby (Fig. 57).ă Pozi ia strategic a colinei Tell Ghassul a fost remarcat de arheologi cândţ ă ă au început s dezgroape vestigiile: „Din vârful movilei, exist o interesantă ă ă vedere panoramic : Iordanul la vest, ca o linie întunecat ; la nord-vest,ă ă colina vechiului Ierihon; iar dincolo de ea, mun ii Iudeei, inclusiv Beth-El şiţ Muntele M slinilor din Ierusalim. Bethleem este ascuns de Muntele el-ăMuntar, dar se pot vedea în l imile din Tekoah şi împrejurimile Hebronului."ă ţ (A. Mallon, R. Koeppel, R. Neuville, Teleilat Ghassul, Compte Rendu des Fouilles de l'Institut Biblique Pontifical). La nord, vederea se întindea nestânjenit cale de vreo patruzeci şi cinci de kilometri; la est, se distingeaă Muntele Moab şi dealurile Muntelui Nebo; la sud, „dincolo de oglinda M riiă Moarte, se vede muntele de sare, Sodom."

Principalele relicve descoperite la Tell Ghassul acoper o perioadă ă când terenul era ocupat de locuitori foarte avansa i, aproximativ între aniiţ 4000 şi 2000 î.Ch. (când locul a fost abandonat pe neaşteptate). Artefactele şi sistemul de iriga ii, de un nivel mult superior celui propriu epocii, i-auţ convins pe arheologi c ocupan ii veneau din Mesopotamia.ă ţ

Dintre cele trei movile care formeaz împreun colina mai mare, două ă ă par s fi fost folosite pentru locuin e iar a treia ca zon de lucru. Aceasta dină ţ ă urm s-a constatat c fusese împ r it în suprafe e rectangulare, înă ă ă ţ ă ţ interiorul c rora erau s pate „gropi" circulare, de obicei perechi. Faptul că ă ă nu erau vetre pentru prepararea mânc rii e sugerat nu numai deă împerecherea şi num rul lor (de ce ar fi fost necesare şase sau opt înă acelaşi compartiment?), ci şi de forma cilindric a unora, care coborauă destul de adânc în p mânt. Ele se combinau cu nişte enigmatice „benzi deă cenuş " (Fig. 58), resturile unor materiale combustibile, care erau acoperiteă cu nisip fin şi apoi cu sol normal, numai pentru a forma funda ia unui nouţ strat de „benzi de cenuş ".ă

La suprafa , p mântul era pres rat cu pietricele, resturi ale pietrelorţă ă ă sparte de o for care le şi înnegrise. Printre artefactele g site se num r şiţă ă ă ă un mic obiect circular, confec ionat din lut ars (Fig. 59), conturat cu precizie,ţ într-un scop tehnic necunoscut.

Misterul n-a f cut decât s se adânceasc o dat cu descoperirile dină ă ă ă zonele reziden iale. Acolo, pere ii caselor rectangulare s-au d râmat ca subţ ţ ă efectul unei for e neaşteptate, imediat deasupra solului, cu rezultatul cţ ă partea superioar a pere ilor a c zut cu precizie în interior.ă ţ ă

Din cauza acestei pr buşiri precise, s-au putut reconstitui unele dintreă şocantele fresce care fuseser pictate, uneori suprapus, pe ziduri. Într-ună caz, o re ea ca de colivie desenat deasupra obiectului crea pe perete oţ ă iluzie tridimensional . Într-o cas , pe fiecare perete p rea s se fi pictat câteă ă ă ă o anumit scen ; în alta, un divan adâncit într-un alcov era cl dit astfel încâtă ă ă îi d dea locatarului posibilitatea s priveasc , stând culcat, o frescă ă ă ă acoperind tot peretele opus. Aceasta reprezenta un şir de oameni - dintre care primii doi st teau aşeza i pe tronuri - privind (sau salutând) altă ţ ă persoan , ce p rea s fi coborât dintr-un obiect care emitea raze.ă ă ă

Arheologii care au descoperit aceste fresce în timpul excava iilor dinţ 1931-32 şi 1932-33 au teoretizat c obiectul cu raze putea s fi fost similară ă cu o foarte neobişnuit „stea" cu raze, g sit în pictura dintr-o alt cl dire.ă ă ă ă ă Era o „stea" cu opt vârfuri, plasat în interiorul unei alte „stele" mai mari,ă tot cu opt vârfuri, culminând cu o explozie de opt raze (Fig. 60). Desenul precis, folosind o diversitate de forme geometrice, era executat artistic cu negru, roşu, alb, gri şi combina ii ale acestor culori; o analiz chimic aţ ă ă vopselelor folosite a ar tat c nu erau substan e naturale, ci compuşiă ă ţ sofistica i din dou sprezece pân la optsprezece minerale.ţ ă ă

Descoperitorii frescelor au presupus c „steaua" cu opt raze avea oă „semnifica ie religioas ", indicând c steaua cu opt vârfuri, reprezentândţ ă ă planeta Venus, era simbolul celest al lui Ishtar. Totuşi, acest fapt nu dovedeşte nici un fel de adora ie religioas , dup cum la Tell Ghassul nu s-ţ ă ăau g sit nici „obiecte de cult", statuete ale zeilor etc. - o alt anomalie aă ă acestui loc. Acest lucru, presupunem, indic faptul c locuitorii nu erauă ă adoratori, ci subiec i ai adora iei: „zeii" din antichitate, Anunnakii.ţ ţ

De fapt, am g sit la Washington D.C. un desen similar. Poate fi v zută ă în foyerul sediului Societ ii National Geographic: o duşumea mozaicat cu oăţ ă roz a vânturilor, denotând interesul Societ ii fa de cele patru puncteă ăţ ţă cardinale ale P mântului şi punctele intercardinale (est, nordest; nord, nord-ăvest; vest, sud-vest; sud, sud-est). B nuim c la acelaşi lucru s-au gândit şiă ă autorii picturii antice: asocierea lor şi a localit ii cu cele patru regiuni aleăţ P mântului.ă

Faptul c „steaua" cu raze nu avea nici o semnifica ie sacr esteă ţ ă atestat în continuare şi de desenele complet ireveren ioase care oţ înconjurau. Acestea (Fig. 60) reprezint cl diri cu ziduri groase, înot toareă ă ă de peşti, p s ri, aripi, o nav şi chiar (dup p rerea unora) un dragon marină ă ă ă ă (în col ul din stânga, sus); în aceste desene apar culori galbene şi cafenii deţ diverse nuan e, pe lâng tonalit ile deja men ionate.ţ ă ăţ ţ

De un deosebit interes sunt dou forme dominate de „ochi" mari,ă perechi. Ştim mai bine ce reprezentau aceştia, c ci asemenea forme s-auă g sit pictate, pe-o scar mult mai mare şi într-un stil mai detaliat, pe pere iiă ă ţ altor case. Obiectele erau înf işate ca având form sferic sau ovoidal , cuăţ ă ă ă partea superioar stratificat şi pictat în alb şi negru. Centrul era dominată ă ă de doi „ochi" mari, discuri negre perfecte în interiorul unor cercuri albe. Partea de jos prezenta dou (sau patru) suporturi întinse, roşii; între acesteă picioare mecanice, din corpul obiectului ieşea o anex de form tuberculară ă ă (Fig. 61).

Ce erau acele obiecte? Cumva, „Vârtejurile de vânt" din textele Orientului Apropiat (inclusiv Vechiul Testament), „farfuriile zbur toare" aleă Anunnakilor? Frescele, gropile circulare, benzile de cenuş , pietriceleleă înnegrite şi împr ştiate, pozi ia locului - toate cele descoperite şi, probabil,ă ţ multe altele nedescoperite - indic Tell Ghassul ca pe o fort rea şi ună ă ţă depozit de provizii pentru aeronavele de patrulare ale Anunnakilor.

R scrucea de la Tell Ghassul/Ierihon a jucat roluri importante şiă miraculoase în mai multe evenimente biblice, fapt care poate s fi trezită interesul Vaticanului pentru acest loc. Aici a traversat râul profetul Ilie (spre malul r s ritean), în scopul de a respecta o întâlnire - la Tell Ghassul? -ă ă pentru a fi luat în zbor cu „un car de foc (...) într-un Vârtej". În aceeaşi zon ,ă la sfârşitul exodului israeli ilor din Egipt, Moise (dup ce Domnul îi refuzaseţ ă intrarea în Canaanul propriu-zis) „a urcat din câmpia Moabului" - zona localit ii Tell Ghassul - „pe Muntele Nebo, spre cel mai înalt pisc al s u, cuăţ ă vedere peste Ierihon; iar Domnul i-a ar tat toat ara: Gileadul, pân la Dan,ă ă ţ ă şi ara lui Naphtali, şi ara lui Ephraim, şi Manasseh, şi întreaga ar aţ ţ ţ ă Iudeei, pân la Mediteran ; şi Negebul, şi valea Ierihonului, oraşulă ă curmalilor." Este descrierea unei vederi la fel de cuprinz toare ca aceeaă observat de arheologi din vârful colinei Tell Ghassul.ă

Traversarea în sine, sub conducerea lui Joshua, a implicat miraculoasa retragere a apelor Iordanului, sub influen a Sfântului Chivot şi a con inutuluiţ ţ acestuia. Atunci, „când se afla Joshua aproape de Ierihon, ridicându-şi ochii şi uitându-se, a v zut un b rbat stând în picioare, în fa a lui, şi inând înă ă ţ ţ mân o sabie. Atunci Joshua s-a îndreptat spre el şi l-a întrebat: «Eşti tu unulă dintre ai noştri, sau dintre vr jmaşii noştri?» Iar el i-a r spuns: «Nu, ci suntă ă voievod al oştirii Domnului şi am venit acum!» Şi Joshua a c zut cu fa a laă ţ p mânt şi s-a închinat şi a gr it c tre el: «Ce porunceşte st pânul meuă ă ă ă robului s u?» Atunci voievodul oştirii Domnului a gr it lui Joshua: «Descal -ă ă ţăte de sandalele din picioarele tale, c ci locul pe care stai este sfânt.»"ă

Apoi, c pitanul trupelor lui Iahve i-a dezv luit planul Domnului pentruă ă cucerirea Ierihonului. Nu încerca s -i iei zidurile cu asalt, a spus el. Înă schimb, poart Chivotul Leg mântului în jurul zidurilor de şapte ori. Iar înă ă cea de-a şaptea zi, preo ii au sunat din trâmbi e şi oamenii au scos mareţ ţ strig t, ca la porunc . „Iar zidurile s-au pr buşit îndat ."ă ă ă ă

Iacob, de asemenea, traversând Iordanul în noaptea întoarcerii sale în Canaan din Harran, a întâlnit „un b rbat" şi s-au luptat amândoi pân înă ă

zori; abia atunci şi-a dat seama Iacob c adversarul s u era o zeitate; „şiă ă Iacob a numit locul Peni-El [«Fa a lui Dumnezeu»], c ci am v zut un zeu faţ ă ă ţă în fa şi am supravie uit."ţă ţ

Într-adev r, Vechiul Testament declar limpede c , pe vremuri, auă ă ă existat localit i ale Anunnakilor în punctele vitale de acces spre peninsulaăţ Sinai şi Ierusalim. Hebronul, oraşul care p zeşte drumul dintre Ierusalim şiă Sinai, „se numea mai 'nainte Kiriat Arba [«Fort rea a lui Arba»]; şi Arba eraă ţ cel mai uriaş [«rege»] dintre Anakim [Enachi i]" (Joshua, 14:15).ţ Descenden ii ţ Anakim-ilor, ni se spune în continuare, continuau să locuiasc zona în timpul cuceririi israelite a Canaanului; de asemenea, maiă exist numeroase alte referiri biblice la locuin ele ă ţ Anakim-ilor de pe malul estic al Iordanului.

Cine erau aceşti Anakim? Termenul este tradus cel mai des ca „gigan i", la fel cum a fost tradus şi cuvântul biblic ţ Nefilim. Dar am dovedit deja concludent c , prin ă Nefilim („Cei Care Au Coborât"), Vechiul Testament se referea la „Oamenii din Rachete"!

Anakim (Enachi ii), suger m, nu erau al ii decât ţ ă ţ Anunnakii.Pân acum, nimeni nu a dat o aten ie deosebit num rului de 3.650ă ţ ă ă

de ani pe care Manetho l-a atribuit domniei „semizeilor" din dinastia lui Thoth. Noi, îns , g sim aceast cifr deosebit de semnificativ , c ci nuă ă ă ă ă ă difer decât cu cincizeci de ani fa de cei 3.600 de ani ai revolu iei luiă ţă ţ Nibiru, planeta natal a Anunnakilor.ă

Nu întâmpl tor, am mai sus inut, progresul omenirii din Epoca deă ţ Piatr pân la înalta civiliza ie sumerian s-a produs în intervale de câteă ă ţ ă 3600 de ani - la datele aproximative de 11.000, 7400 şi 3800 î.Ch. Ca şi cum, de fiecare dat , o „mân misterioas " ar fi „cules omul din declin,ă ă ă ridicându-l la un şi mai înalt nivel de cultur , cunoaştere şi civiliza ie" - după ţ ă cum am scris în The 12th Planet; fiecare caz, afirm m, a coincis cuă recuren a momentului când Anunnakii se puteau deplasa tur-retur întreţ P mânt şi Nibiru.ă

Aceste progrese s-au r spândit din nucleul mesopotamian prină întreaga lume antic ; iar epoca egiptean a „semizeilor" (vl stare aleă ă ă împreun rii dintre zei şi oameni) - între anii 7100 î.Ch. şi 3450 î.Ch., după ă Manetho - coincide indiscutabil cu perioada neolitic din Egipt.ă

Putem presupune c la fiecare dintre aceste intervale soarta omeniriiă şi rela iile zeilor cu ea erau discutate de Marii Anunnaki, cei „şapte careţ hot r sc". Ştim cu siguran c o asemenea deliberare avusese loc înainteaă ă ţă ă neaşteptatei şi altminteri inexplicabilei înfloriri a civiliza iei sumeriene, c ciţ ă sumerienii ne-au l sat documente despre discu iile de acest gen!ă ţ

Când a început reconstruc ia Sumerului, primele care s-au recl dit peţ ă p mântul lui au fost Oraşele vechi. Ele îns , nu mai erau localit i exclusiveă ă ăţ ale zeilor, c ci omenirea avea acum acces în aceste centre urbane, pentru aă între ine ogoarele, livezile şi fermele de vite din jur, în folosul zeilor, precumţ şi ca s -i serveasc pe zei în toate modurile posibile: nu numai ca buc tari şiă ă ă brutari, artizani şi croitori, ci şi ca preo i, muzican i, saltimbanci şiţ ţ prostituate la temple.

Figura 62Mai întâi a fost restaurat Eridu. Întrucât fusese prima aşezare a lui

Enki pe P mânt, i s-a dat tot lui, cu titlu permanent. Altarul s u ini ial (Fig.ă ă ţ 62) - o minune a arhitecturii, în vremurile acelea de demult - a fost cu timpul în l at şi extins sub forma unei magnifice locuin e-templu, E.EN.GUR.RAă ţ ţ („Casa Domnului A C rui întoarcere E Triumfal "), împodobit cu aur, argintă ă ă şi metale pre ioase din Lumea de Jos şi protejat de „Taurul Cerului". Pentruţ ă Enlil şi Ninlil, s-a ref cut Nippurul; acolo, au în l at un nou ă ă ţ Ekur („Casă Munte" - Fig. 63), de ast -dat echipat nu ca un Centru de Control ală ă Misiunii, ci cu arme înfricoş toare: „Ochiul Ridicat care cerceteaz ara", şiă ă ţ „Raza Ridicat ", care p trunde în orice loc. Zona lor sacr ad postea şiă ă ă ă „Pas rea cu pas iute" a lui Enlil, din a c rei „strânsoare nimeni nu putea să ă ă scape".

Figura 63Un „Imn lui Eridu", redactat şi tradus de A. Falkenstein (Sumer, vol.

VII), descrie felul cum a c l torit Enki pentru a participa la o adunare aă ă tuturor zeilor mari; ocazia acesteia era o vizit a lui Anu pe P mânt, pentruă ă una dintre acele dezbateri care hot rau soarta zeilor şi a oamenilor de peă

P mânt la fiecare 3600 de ani. Dup petreceri, când „zeii b user licoareaă ă ă ă îmb t toare, vinul preparat de oameni", a sosit momentul deciziiloră ă solemne. „Anu s-a aşezat pe jil ul de onoare; lâng el st tea Enlil; Ninharsagţ ă ă şedea într-un fotoliu."Anu a cerut s se fac ordine „şi Anunnakilor astfel le-ă ăa gr it":ă

Zei mari care aici venit-a i,ţAnnuna-zei, care la Curtea Adun rii a i sosit!ă ţFiul meu o Cas şi-a cl dit;ă ăDomnul EnkiEridu ca muntele pe P mânt l-a ridicat;ăCasa lui, într-un frumos loc a construit-o.Acolo, în Eridu, nimeni nu poate intra nepoftit (...).În sanctuarul s u, din Abzu,ăDivinele Formule Enki le-a depus.

Acest lucru a adus discu iile la principalul subiect de pe ordinea de zi:ţ plângerea lui Enlil c Enki le ascundea celorlal i zei „Formulele Divine" -ă ţ cunoştin e despre peste o sut de aspecte ale civiliza iei - restrângândţ ă ţ progresul numai pentru Eridu şi locuitorii s i. (Este un fapt confirmată arheologic c Eridu era cel mai vechi oraş postdiluvian din Sumer, piatra deă temelie a civiliza iei sumeriene.) Atunci, s-a luat hot rârea ca Enki s leţ ă ă împ rt şeasc Formulele Divine şi celorlal i zei, pentru ca şi ei s -şi poată ă ă ţ ă ă înfiin a şi reînfiin a centrele urbane: civiliza ia urma s -i fie acordatţ ţ ţ ă ă întregului Sumer.

Când partea oficial a deliber rilor s-a sfârşit, zeii de pe P mânt auă ă ă avut o surpriz pentru vizitatorii cereşti: la jum tatea distan ei dintre Nippură ă ţ şi Eridu construiser o incint sacr , în cinstea lui Anu; o locuin numit înă ă ă ţă ă mod adecvat E.ANNA - „Casa lui Anu".

Înainte de a pleca înapoi spre Planeta Natal , Anu şi Antu, so ia lui, auă ţ f cut o vizit de-o noapte în templul lor p mântean; ocazia a fost salutată ă ă ă cu mare pomp şi cu ceremonii. Când cuplul divin a ajuns în noul oraş -ă urmând a fi cunoscut mai târziu ca Uruk (biblicul Erech - Erec) -, zeii i-au înso it într-o procesiune pân în curtea templului. În timp ce se preg tea oţ ă ă cin somptuoas , Anu, aşezat pe tron, st tea de vorb cu zeii b rba i; Antu,ă ă ă ă ă ţ înso it de zei e, şi-a schimbat hainele în partea din templu numit „Casaţ ă ţ ă Patului de Aur".

Preo ii şi al i slujbaşi ai templului serveau „vinuri şi uleiuri aromate" şiţ ţ au m cel rit ca jertf „un taur şi un berbec pentru Anu, Antu şi to i zeii". Dară ă ă ţ banchetul a fost amânat pân s-a întunecat suficient pentru a se vedeaă planetele: „Jupiter, Venus, Mercur, Saturn, Marte şi Luna - de cum aveau să apar ". În sfârşit, dup o sp lare ceremonial a mâinilor, s-au servit primeleă ă ă ă feluri de mâncare: „Carne de taur, carne de berbec, p s ri (...) precum şiă ă bere de soi şi vin tescuit."

Apoi, s-a luat o pauz pentru principala atrac ie a serii. În timp ce ună ţ grup de preo i cântau imnul ţ "Kakkab Anu etellu shamame ", „Planeta lui Anu r sare pe cer", un preot a urcat la „cel mai de sus etaj din turnulă templului" pentru a pândi pe cer apari ia Planetei lui Anu, Nibiru. Laţ momentul aşteptat şi în locul stabilit de pe cer, a fost z rit planeta. Atunci,ă ă

preo ii au început s cânte compozi iile „Celei care devine luminoas ,ţ ă ţ ă cereasca Planet a Domnului Anu" şi „Chipul Creatorului a r s rit". Un focă ă ă uriaş s-a aprins ca semnal şi, în timp ce vestea alerga de la un post de observa ie la altul, peste tot s-au aprins pe rând focuri. Înainte de ivireaţ zorilor, toat ara era luminat .ă ţ ă

Diminea a, în capela templului au fost în l ate rug ciuni deţ ă ţ ă recunoştin şi, într-o suit de ceremonii şi simboluri, vizitatorii cereşti şi-auţă ă început plecarea. „Anu pleac ," cântau preo ii; „Anu, mare rege al Cerului şiă ţ al P mântului, î i cerem binecuvântarea," intonau ei. Dup ce Anu le-a dată ţ ă binecuvânt rile solicitate, procesiunea a coborât pe „Strada Zeilor", spreă „Locul b rcii lui Anu". Au avut loc alte rug ciuni şi cânt ri de imnuri, într-oă ă ă capel numit „Cl deşte Via a Pe P mânt". Era timpul ca zeii r maşi pe locă ă ă ţ ă ă s binecuvânteze perechea care pleca şi s-au recitat urm toarele versuri:ă ă

Mare Anu, Cerul şi P mântul s te binecuvânteze! ă ăZeii Enlil, Ea şi Ninmah s te binecuvânteze! ăZeii Sin şi Shamash s te binecuvânteze! (...) ăZeii Nergal şi Ninurta s te binecuvânteze! (...)ăIgigii care sunt în cerşi Anunnakii care sunt pe P mânt, ăs te binecuvânteze!ăZeii din Abzuşi zeii din ara sfânt s te binecuvânteze!ţ ă ă

Apoi, Anu şi Antu au pornit spre Spa ioport. Era a şaptesprezecea zi aţ vizitei lor pe P mânt, afirm o t bli g sit în arhivele din Uruk.ă ă ă ţă ă ă Monumentala vizit se terminase.ă

Hot rârile luate cu acel prilej au deschis calea spre înfiin area unor noiă ţ oraşe, pe lâng cele vechi. Cel mai important a fost Kish (Cuş). Pus subă comanda lui Ninurta, „întâiul Fiu al lui Enlil", acesta a f cut din el primaă capital administrativ a Sumerului. Pentru Nannar/Sin, „Primul N scut al luiă ă ă Enlil", s-a repartizat noul centru urban Ur („Oraşul") - un loc care avea să devin nucleul economic al Sumerului.ă

S-au luat şi alte decizii, cu privire la noua epoc din progresul omeniriiă şi la rela iile acesteia din urm cu Anunnakii. Citim în textele sumeriene,ţ ă referitor la crucialul conclav care a lansat marea civiliza ie a Sumerului, cţ ă „marii Anunnaki care hot r sc soarta" au decretat c zeii „erau prea falniciă ă ă pentru Omenire". Termenul folosit - elu, în akkadian - înseamn exactă ă „Falnicii"; de acolo Provin babilonianul, asirianul, ebraicul şi ugariticul El - cuvant c ruia grecii i-au atribuit conota ia de „zeu".ă ţ

Era necesar, au decis Anunnakii, s i de dea omenirii «regalitatea", caă intermediar între ei înşişi şi cet enii umani. Toate documentele sumerieneăţ atest c aceast hot râre major a fost luat în timpul vizitei lui Anu, la ună ă ă ă ă ă Consiliu al Marilor Zei.

Un text akkadian („Fabula cu tamariscul şi curmalul") descrie astfel întâlnirea care avusese loc „în zilele de demult, în vremuri îndep rtate":ă

Zeii rii, Anu, Enlil şi Enki, s-au întâlnit la adunare. ţăEnlil şi zeii au inut sfat; ţ

Printre ei şedea Shamash; Printre ei şedea Ninmah.Pe vremea aceea, „în ar înc nu era monarhie; cei ce domneau erauţ ă ă

zeii". Dar Marele Consiliu a decis s schimbe situa ia, acordându-i omeniriiă ţ dreptul la domnie. Toate sursele sumeriene confirm c primul oraş regal aă ă fost Kish. Oamenii aleşi de Enlil spre a fi regi erau numi i LU.GAL, „Omţ Puternic". G sim aceeaşi consemnare în ă Vechiul Testament (Facerea, capitolul 10): când omenirea îşi înfiin a regatele:ţ

Şi Kish a fost tat l lui Nimrod.ăAcesta a fost cel dintâi st pânitor pe P mânt (...).ă ăŞi începutul st pânirii sale a fostăBabilonul, Erech, Akkad (...)şi ara Şinearului [a Sumerului].ţ

Dac textul biblic nominalizeaz primele trei capitale ca fiind Kish,ă ă Babilon şi Erech, Lista Regilor Sumerieni afirm c tronul s-a mutat din Kishă ă în Erech şi apoi în Ur, omi ând orice referire la Babilon. Aceast discrepanţ ă ţă aparent avea un motiv: credem c e în leg tur cu incidentul de la Turnulă ă ă ă Babel (Babilon), pe care Vechiul Testament îl relateaz f r a face economieă ă ă de detalii. A fost un incident, presupunem, provocat de insisten a lui Mardukţ ca el, nu Nannar, s posede urm toarea capital sumerian . ă ă ă ă

E clar c s-a întâmplat în perioada recoloniz rii câmpiei din Sumeră ă (Şinearul biblic), când erau construite noile centre urbane:

Şi s-a întâmplat c , pornind oamenii în r s rit, ă ă ăau g sit un şes în inutul Şinear şi s-au s l şluit în el. ă ţ ă ăŞi şi-au zis ei între ei:„ Veni i încoace! S facem c r mizi si s le ardem în foc!"ţ ă ă ă ăŞi s-au slujit de c r mizi în loc de piatr , ă ă ăşi de catran în loc de muruial .ă

Atunci, un instigator nenominalizat a propus planul care avea să provoace incidentul: „Haidem s cl dim o cetate şi un turn al c rui vârf să ă ă ă ajung pân la cer."ă ă

„Atunci s-a pogorât Domnul ca s vaz cetatea şi turnul pe care îlă ă zideau fiii oamenilor," şi le-a spus alor s i: „(...) acesta e numai începutulă lucr rilor, dar nimic nu le va r mânea nef cut din toate câte îşi vor pune înă ă ă minte s fac ." În continuare, Iahve le-a propus semenilor lui: „Haide i s neă ă ţ ă pogorâm şi s amestec m pe loc graiul lor, astfel ca s nu se mai în eleagă ă ă ţ ă în limb unii cu al ii." Apoi, „i-a împr ştiat Dumnezeu pe ei de acolo pe toată ţ ă ă fa a P mântului şi ei au contenit cu ziditul cet ii."ţ ă ăţ

Faptul c , ini ial, a fost o vreme când omenirea „avea un singur grai şiă ţ aceleaşi cuvinte" este un precept al rememor rilor istorice sumeriene.ă Acestea afirm de asemenea şi c amestecul limbilor, înso ind dispersareaă ă ţ omenirii a fost o fapt deliberat a zeilor. La fel ca Vechiul Testament,ă ă scrierile lui Berossus declar c „zeii au introdus diversitate de limbi printreă ă oameni, care pân atunci vorbiser cu to ii aceeaşi limb ". La fel ca înă ă ţ ă legenda biblic , istoria lui Berossus asociaz diversificarea limbilor şiă ă

risipirea omenirii cu incidentul Turnului Babel: „Când to i oamenii vorbeauţ înainte aceeaşi limb , unii dintre ei au început s cl deasc un mare şi înaltă ă ă ă turn, pentru a se putea urca pân la cer. Dar Domnul, trimi ând un vârtej deă ţ vânt, le-a z d rnicit planurile şi fiec rui trib i-a dat câte o anume limb a luiă ă ă ă proprie."

Conformitatea povestirilor sugereaz existen a unei surse comune,ă ţ mai vechi, din care şi-au extras informa iile atât compilatorii Vechiuluiţ Testament, cât şi Berossus. Deşi în genere se presupune c un asemeneaă text original înc nu s-a g sit, adev rul este c George Smith, în primaă ă ă ă edi ie din 1876, anun descoperirea în biblioteca lui Ashurbanipal dinţ ţă Ninive a „unei relat ri mutilate a unui fragment din povestirea cu Turnul".ă Povestea, conchide el, a fost scris ini ial pe dou t bli e; pe cea g sit deă ţ ă ă ţ ă ă el (K-3657) existau şase coloane de text cuneiform; dar Smith nu a putut reconstitui decât fragmente din patru coloane. F r îndoial , era o versiuneă ă ă akkadian a povestirii sumeriene despre Turnul Babel; şi din ea reiese clară c incidentul a fost cauzat nu de omenire, ci chiar de c tre zei. Omenirea nuă ă a fost decât un pion în conflict.

Restaurat de George Smith şi retradus de W.S.C. Boscawen înă ă Transactions of the Society of Biblical Archaeology (vol. V), povestea începe cu identificarea instigatorului; totuşi, deteriorarea rândurilor i-a şters numele. „Gândurile" din sufletul acestui zeu „erau rele; împotriva P rinteluiă Zeilor [Enlil] nutrea r ut i." Pentru a-şi atinge scopurile necurate, „a coruptă ăţ în p cat poporul Babilonului," determinând ca „cei mici şi mari s seă ă amestece pe movil ".ă

Când p c toasa fapt a ajuns în aten ia „domnului Movilei Pure" -ă ă ă ţ identificat deja ca fiind Enlil, în povestea cu Vitele şi Grânele -, Enlil „c treă Cer şi pe P mânt gr it-a (...). Şi-a ridicat inima la Domnul Zeilor, Anu, tat lă ă ă lui; s primeasc o porunc a cerut inima lui. În vremea aceea, şi-a ridicat şiă ă ă [inima? glasul?] spre Damkina." Ştim bine c Damkina era mama luiă Marduk; deci, toate elementele îl indic pe el ca fiind instigatorul. Dară Damkina i-a inut partea: „Cu fiul meu m ridic (...)," a spus ea. Versulţ ă incomplet care urmeaz declar c era în joc „num rul lui" - rangulă ă ă ă numeric?

Partea lizibil din coloana a III-a vorbeşte în continuare despreă eforturile lui Enlil de a convinge grupul rebel s -şi abandoneze planurile.ă Luându-şi zborul cu un Vârtej-de-vânt, „Nunamnir [Enlil] din cer spre P mântă gr i; [dar] pe calea lui n-au mers; violent s-au unit împotriva lui." Când Enlilă „a v zut aceasta, pe P mânt a coborât." Îns nici chiar prezen a lui la fa aă ă ă ţ ţ locului nu a avut efect. Citim în ultima coloan c „atunci când s seă ă ă opreasc pe zei nu i-a f cut", nu i-a mai r mas decât s recurg la for :ă ă ă ă ă ţă

Spre turnul lor fortificat, în noapte,de-a dreptul a pornit.Cu furie, a slobozit şi o porunc :ăS se împr ştie în cele patru z ri fu hot rârea lui.ă ă ă ăA dat porunc sfaturile s li se încurceă ă(...) din drum s fie opri i.ă ţ

Str vechiul scrib mesopotamian îşi încheie povestea Turnului Babel cuă o amintire amar : întrucât „contra zeilor s-au revoltat cu violen , violent auă ţă plâns dup Babilon; foarte mult au plâns."ă

Varianta biblic defineşte de asemenea ă Babel (termenul ebraic pentru Babilon) ca loc unde s-a produs incidentul. Numele e semnificativ, c ci în forma sa akkadian original - ă ă ă Bab-Ili - însemna „Poarta Zeilor", locul pe unde zeii intrau şi plecau din Sumer.

Acolo, afirm nara iunea biblic , pl nuiau f ptaşii s construiasc „ună ţ ă ă ă ă ă turn al c rui vârf s ajung pân la cer." Cuvintele sunt identice cu numeleă ă ă ă propriu-zis al zigguratului (piramida cu şapte etaje) care reprezenta tr s tura dominant a vechiului Babilon (Fig. 64): E.SAG.ILA, „Casa Al C reiă ă ă ă Cap E Falnic".

Textele biblic şi mesopotamian - bazate f r îndoial pe o cronică ă ă ă sumerian original - relateaz aşadar acelaşi incident: încercareaă ă ă z d rnicit a lui Marduk de a împiedica transferul monarhiei din Kish înă ă ă Erech şi în Ur - oraşe destinate a fi centrele de putere ale lui Nannar/Sin şi ale copiilor lui - şi de a acapara suzeranitatea pentru propriul s u oraş,ă Babilonul.

Prin aceast încercare, îns , Marduk a declanşat o succesiune deă ă evenimente plin de tragedii.ă

10 . PRIZONIERUL DIN PIRAMIDĂ

Incidentul cu Turnul Babel a pus cap t pe neaşteptate celei mai lungiă ere de Pace pe P mânt pe care şi-o poate aminti Omul. Înl n uirea tragiceloră ă ţ evenimente pe care o declanşase incidentul a avut leg tur direct ,ă ă ă credem, cu Marea Piramid şi misterele ei. Pentru a le rezolva, vom oferiă propria noastr teorie asupra modului cum fusese planificat şi construită ă ă aceast cl dire unic , pentru a fi apoi astupat şi penetrat .ă ă ă ă ă

Numeroaselor enigme cu referire la construirea şi scopul Marii Piramide de la Gizeh li s-au mai ad ugat înc dou , dup încheiereaă ă ă ă lucr rilor. Toate teoriile privitoare la ele, fiind bazate pe ipoteza c scopulă ă piramidei era acela de a sluji ca mormânt regal, au fost descoperite a fi incomplete şi deficitare. Presupunem c r spunsurile nu se g sesc înă ă ă povestirile faraonilor, ci în legendele zeilor.

Mai multe referiri la Marea Piramid din scrierile cronicarilor greco-ăromani clasici atest familiarizarea, în timpurile lor, cu intrarea de piatră ă rotativ a piramidei, Pasajul Descendent şi Groapa Subteran . Nu se aveaă ă cunoştin despre întregul sistem superior de pasaje, galerii şi camere,ţă întrucât Pasajul Ascendent era astupat etanş cu trei blocuri mari de granit şi camuflat cu o piatr triunghiular , astfel c nimeni dintre cei ce coborauă ă ă prin Pasajul Descendent nu b nuia existen a intersec iei cu un pasajă ţ ţ superior (Fig. 65).

De-a lungul numeroaselor secole care au urmat, pân şi cunoaştereaă intr rii ini iale a fost uitat ; iar când (în A.D. 820) Califul Al Mamoon s-aă ţ ă hot rât s intre în piramid , oamenii lui au început s sape un tunel f ră ă ă ă ă ă int prin zid rie. Numai când au auzit o piatr c zând undeva în interiorulţ ă ă ă ă

piramidei au pornit cu tunelul în direc ia sunetului, pentru a ajunge laţ Pasajul Descendent. Cea care c zuse era piatra triunghiular care ascundeaă ă gura Pasajului Ascendent; desprinderea ei a dezv luit dopul de granit.ă Incapabili m car s ştirbeasc blocurile granitice, oamenii au t iat prină ă ă ă zid ria din piatr de var din jurul lor, descoperind Pasajul Ascendent şiă ă zonele superioare ale piramidei. Dup cum atest istoricii arabi, Al Mamoonă ă şi oamenii s i nu au g sit nic ieri altceva decât goliciune.ă ă ă

Eliberând Pasajul Ascendent de resturi - buc i de calcar careăţ alunecaser prin galerie pân la locurile de granit - lucr torii au urcat târâşă ă ă spre cap tul de sus al pasajului. Ieşind din acest tunel cu sec iune p trat ,ă ţ ă ă s-au putut ridica în picioare, c ci ajunseser la intersec ia Pasajuluiă ă ţ Ascendent cu un Pasaj Orizontal şi cu Marea Galerie (Fig. 66).

Au urmat Pasajul Orizontal, ajungând în înc perea boltit de la cap tă ă ă (pe care exploratorii au numit-o ulterior „Camera Reginei"); aceasta era goal , ca şi enigmatica ei niş (vezi Fig. 49). Înapoindu-se la intersec iaă ă ţ pasajelor, au urcat în Marea Galerie (Fig. 45); canelurile sale t iate precis,ă acum doar nişte g uri şi şan uri goale, au ajutat urcuşul - alunecos dină ţ cauza unui strat de praf alb care acoperea pardoseala şi rampele Galeriei. Au trecut peste Marea Treapt , care se ridica în cap tul superior al Galerieiă ă pentru a ajunge la acelaşi nivel cu duşumeaua Antecamerei; intrând, au constatat c lespezile-ghilotin care blocau intrarea disp ruser (Fig. 67). S-ă ă ă ăau târât în înc perea, boltit , superioar (denumit mai târziu „Cameraă ă ă ă Regelui"); era goal , cu excep ia unui bloc de piatr scobit (poreclită ţ ă „Cuf rul"), dar şi acesta era gol.ă

Revenind la jonc iunea celor trei coridoare (Pasajul Ascendent, Mareaţ Galerie şi Pasajul Orizontal), oamenii lui Al Mamoon au observat o deschiz tur larg în partea apusean , unde rampa de piatr fusese spartă ă ă ă ă ă (Fig. 68). Ea ducea, printr-un scurt pasaj orizontal, la un pu vertical, despreţ care arabii au presupus c era o fântân . Coborând prin acest „pu ală ă ţ fântânii" (cum a ajuns s fie numit), ei au constatat c nu era decât parteaă ă superioar a unei serii lungi (circa şaptezeci de metri) de pu uri cotite şiă ţ intersectate care se terminau printr-o s li de doi metri, f când leg tura cuă ţă ă ă Pasajul Descendent, pentru a deschide astfel accesul între camerele şi pasajele superioare ale piramidei şi cele inferioare (Fig. 66). Dovezile arată c deschiz tura de jos era blocat şi ascuns de oricine ar fi trecut prină ă ă ă Pasajul Descendent, pân când oamenii lui Al Mamoon au coborât pe toată ă lungimea Pu ului Fântânii, descoperindu-i şi sp rgându-i cap tul inferior.ţ ă ă

Descoperirile arabilor şi cercet rile ulterioare au generat o pleiad deă ă enigme. De ce, când şi de c tre cine fusese astupat Pasajul Ascendent? Deă ce, când şi de c tre cine fusese str puns întortocheatul Pu al Fântânii prină ă ţ piramid şi baza ei stâncoas ?ă ă

Prima şi cea mai persistent teorie le atribuia ambelor mistere ună acelaşi r spuns. Sus inând c piramida fusese construit de Faraonul Khufuă ţ ă ă (Cheops) pentru a-i fi mormânt, teoria sugera c , dup ce trupul s uă ă ă mumificat a fost pus în „Cuf rul" din „Camera Regelui", muncitorii au împinsă cele trei dopuri de granit din Marea Galerie în josul pantei Pasajului Ascendent, în scopul de a închide mormântul. Acest lucru i-a blocat de vii pe muncitori în Marea Galerie. P c lindu-i pe preo i, lucr torii au desprinsă ă ţ ă piatra din cap tul rampei, a s pat Pu ul Fântânii şi au sc pat escaladându-lă ă ţ ă pân la intrarea/ieşirea piramidei. Dar aceast teorie nu rezist unei analizeă ă ă critice.

Pu ul Fântânii e compus din şapte segmente distincte (Fig. 66). Începeţ cu segmentul orizontal superior

(A) , care duce de la Marea Galerie la un segment vertical(B) , f când leg tura prin segmentul cotit ă ă C cu un segment vertical

aflat mai jos, D. Urmeaz un segment lung şi drept, dar foarte abrupt, ă E, ducând la un segment mai scurt, F, înclinat sub un alt unghi. La sfârşitul segmentului F, un segment care se dorea orizontal, dar, de fapt, e în uşoară pant ă (G), leag Pu ul Fântânii cu Pasajul Descendent. Pe lâng func ia deă ţ ă ţ leg tur , segmentele orizontale ă ă A şi G, Pu ul Fântânii propriu-zisţ (segmentele B, C, D, E şi F), în pofida schimb rilor de direc ie când e privită ţ pe un plan nord-sud, se dispune exact pe planul est-vest, paralel cu planul galeriilor şi camerelor din piramid ; distan a desp r itoare de circa doi metriă ţ ă ţ e parcurs în vârf de segmentul ă A, iar la baz de segmentul ă G.

Cât vreme cele trei segmente superioare ale Pu ului Fântâniiă ţ traverseaz circa dou zeci de metri prin zid ria calcaroas a piramidei,ă ă ă ă segmentele inferioare au fost t iate prin aproximativ cincizeci de metri deă sol stâncos compact. Cei câ iva muncitori l sa i pe loc pentru a împinge înţ ă ţ jos dopurile de granit (conform teoriei men ionate mai sus) n-ar fi pututţ str punge stânca. De asemenea, dac s p turile s-au f cut de sus în jos,ă ă ă ă ă unde sunt toate resturile, pe care nu le-ar fi putut scoate decât deasupra, în timp ce coborau s pând? Pu ul Fântânii având un diametru de şaptezeci deă ţ centimetri prin majoritatea segmentelor, cei peste o sut de metri cubi deă excava ii ar fi trebuit s se adune în pasajele şi camerele superioare.ţ ă

Având în vedere aceste improbabilit i, s-au înaintat teorii noi, bazateăţ pe ipoteza c Pu ul Fântânii a fost s pat de jos în sus (resturile fiind apoiă ţ ă scoase prin Pasajul Descendent, în afara piramidei). Dar de ce? R spunsulă este: din cauza unui accident. În timp ce faraonul era înmormântat, un cutremur a zgâl âit piramida, sl bind prematur dopurile de granit. Prinţ ă urmare, au fost închişi de vii nu numai simplii muncitori, ci şi marii preo i şiţ unii membri ai familiei regale. Având înc la dispozi ie planurile piramidei,ă ţ echipele de salvare şi-au s pat drum în sus, ajungând la Marea Galerie şiă salvându-i pe demnitari.

Aceast teorie (precum şi o alta, de mult eliminat , despre jefuitorii deă ă morminte care ar fi urcat s pând) scâr âie, printre altele, în privin aă ţ ţ preciziei. Cu excep ia segmentului ţ C, care a fost str puns prin zid rie înă ă mod grosolan şi neregulat, şi a sec iunii ţ G, dintre ale c rei laturi dou auă ă fost l sate neşlefuite şi nu tocmai orizontale, toate celelalte segmente suntă drepte, precise, finisate cu grij şi unghiulate uniform pe toat lungimea. Deă ă ce ar fi pierdut vremea salvatorii (sau ho ii de morminte) cu realizarea uneiţ asemenea precizii şi perfec iuni? De ce s-ar fi deranjat s netezeascţ ă ă laturile, când o asemenea netezime îngreuna cu mult escaladarea pu ului?ţ

Pe m sur ce se acumulau dovezile c în Marea Piramid nu a fostă ă ă ă înmormântat nici un faraon, o nou teorie a câştigat aderen i: Pu ul Fântâniiă ţ ţ fusese t iat pentru a permite examinarea fisurilor formate în piatr de peă ă urma unui cutremur. Cei mai eleva i preopinen i ai unei asemenea teorii auţ ţ fost fra ii John şi Morton Edgar (ţ The Great Pyramid Passages and Chambers), care, pornind de la zelul religios conform c ruia piramida era oă expresie în piatr a profe iilor biblice, au vizitat, degajat, examinat, m surată ţ ă şi fotografiat toate p r ile cunoscute ale Marii Piramide. Ei au demonstrată ţ

concludent c pasajul superior, orizontal şi scurt, spre Pu ul Fântânii ă ţ (A), precum şi sec iunea vertical cea mai de sus ţ ă (B), f ceau parte integrantă ă din construc ia ini ial a piramidei (Fig. 69). De asemenea, au descoperit cţ ţ ă ă sec iunea vertical inferioar ţ ă ă (D) era zidit mig los cu blocuri de calcar, laă ă trecerea printr-o cavitate (supranumit Grota) din masa stâncoas (Fig. 70);ă ă ea nu a putut fi construit astfel decât atunci când suprafa a stâncii era încă ţ ă expus , înainte ca Grota s fi fost acoperit cu zid ria piramidei. ă ă ă ă

Cu alte cuvinte, şi aceast sec iune trebuia s fac parte - înc de laă ţ ă ă ă început - din construc ia original a piramidei.ţ ă

În timp ce piramida se în l a deasupra bazei - conform teoriei fra iloră ţ ţ Edgar -, un cutremur masiv a fisurat stânca de temelie în mai multe locuri. Dornici s cunoasc propor iile avariilor, pentru a hot rî dac piramida seă ă ţ ă ă mai putea ridica deasupra platformei cr pate, constructorii au t iat prină ă stânc segmentele ă E şi F, ca Pu uri de Inspec ie. Constatând c avariile nuţ ţ ă erau prea grave, au continuat în l area piramidei; dar, pentru a permiteă ţ inspec ii periodice, s-a sfredelit un pasaj ţ (G) scurt - de vreo doi metri -între Pasajul Descendent şi sec iunea ţ F, deschizând accesul în Pu urile deţ Inspec ie de jos.ţ

Deşi teoriile fra ilor Edgar (dezvoltate şi mai mult de Adam Rutherford,ţ în Pyramidology) au fost adoptate de to i piramidologii, ca şi de de uniiţ egiptologi, mai au înc mult pân la rezolvarea enigmelor. Dac sec iunileă ă ă ţ lungi E şi F erau Pu uri de Inspec ie pentru cazuri urgente, de ce au fostţ ţ construite atât de precis, cu un asemenea consum de timp? Care era scopul sec iunilor verticale ini iale ţ ţ B şi D?Când şi de ce a fost str puns prin zid rieă ă ă

sec iunea ţ C, neregulat şi întortocheat ? Şi cum r mâne cu dopurile deă ă ă granit: de ce au fost necesare, dac nu avusese loc nici o ceremonieă funerar şi nici o înmormântare? Nimeni nu le-a g sit un r spunsă ă ă satisf c tor acestor întreb ri, nici piramidologii, nici egiptologii.ă ă ă

Şi totuşi, m sur rile şi rem sur rile pline de ardoare şi zel ale ambeloră ă ă ă grupuri con in solu ia: segmentele esen iale ale Pu ului Fântânii,ţ ţ ţ ţ presupunem, au fost executate într-adev r de constructorii ini iali, dar niciă ţ ca idee ulterioar , nici ca reac ie la o situa ie de urgen . Au fost maiă ţ ţ ţă degrab rodul unei gândiri prealabile: tr s turi menite s serveasc dreptă ă ă ă ă linii directoare arhitectonice în construc ia piramidei.ţ

De-a lungul secolelor, s-a scris mult despre minunatele propor ii şiţ remarcabilele rela ii geometrice ale Marii Piramide. Totuşi, întrucât toateţ celelalte piramide au numai pasaje şi camere inferioare, a persistat tendin aţ de a privi întregul sistem superior ca pe un adaos de dat ulterioar , înă ă consecin , nu s-a acordat prea mult aten ie anumitor aliniamente dintreţă ă ţ regiunile superioar şi inferioar ale piramidei, care se pot explica numaiă ă dac amândou au fost planificate şi executate în acelaşi timp. Astfel, deă ă exemplu, locul din Marea Galerie unde pardoseala se ridic brusc pentru aă forma Marea Treapt în Sus ă (U), axa central a „Camerei Reginei" ă (Q) şi Alcovul (R) din cel mai de jos pasaj orizontal scurt, toate sunt plasate exact pe aceeaşi linie, verticala central a piramidei. De asemenea, o enigmatică ă Treapt în Jos ă (S) din Pasajul Orizontal superior, este aliniat cu punctulă care marcheaz cap tul Pasajului Descendent ă ă (P). Şi mai exist multe alteă asemenea alinieri enigmatice, dup cum se va vedea în urm toareaă ă diagram .ă

Oare toate aceste aliniamente au fost simple coinciden e, anomaliiţ arhitecturale sau rezultatul unor planuri şi proiecte meticuloase? Aşa cum vom ar ta în continuare, aceste alinieri, precum şi altele, pân acumă ă nerecunoscute, au decurs din planificarea simpl şi totuşi ingenioas aă ă piramidei. De asemenea, vom dovedi c segmentele originale ale Pu uluiă ţ Fântânii erau elemente integrante nu numai ale execu iei, ci chiar şi aleţ planului piramidei.

S începem cu segmentul ă D, întrucât presupunem c el a fost primul.ă Actualmente, s-a c zut în genere de acord c mamelonul stâncos pe care eă ă ridicat piramida a fost netezit în trepte. Cea mai joas suprafa de stâncă ă ţă ă (vizibil în exterior) forma Nivelul de Baz ; cea mai înalt suprafa se află ă ă ţă ă la nivelul Grotei; acolo, se poate vedea stratul inferior („parul") zid riei.ă Întrucât segmentul D st mai jos de zid rie, el a trebuit s fie t iat şi netezită ă ă ă prin Grot şi stânca de baz , înainte de a se construi orice altceva deasupra;ă ă prin urmare, înaintea segmentelor A, B şi C ale Pu ului Fântânii. De vremeţ ce singura cale de a str punge stânca era de la suprafa a expus în jos,ă ţ ă segmentul E, care îşi începe coborârea exact din cap tul ă D-ului, ar fi putut s fie t iat numai dup terminarea segmentului ă ă ă D; F a trebuit s -i urmezeă lui E, iar ultimul i-a venit rândul lui G.

Cu alte cuvinte, D trebuie s fi fost construit foarte precis (vezi Fig.ă 70), prin Grot şi stânc , ă ă înaintea tuturor celorlalte segmente ale Pu uluiţ Fântânii. Dar de ce era amplasat în acel loc, de ce e perfect vertical şi de ce nu a continuat s urce, oprindu-se la lungimea actual ?ă ă

Dac tot veni vorba, de ce - fapt complet neobservat pân acum - esteă ă segmentul E înclinat spre D şi spre Nivelul de Baz , tocmai sub unghiul deă 45°? Şi de ce, dac ă E era destinat s serveasc drept pu de leg tur , nu aă ă ţ ă ă continuat pur şi simplu pân la întâlnirea cu Pasajul Descendent, ci înă schimb coteşte într-un anumit unghi, devenind segmentul F? Şi de ce acest segment, F - alt tr s tur neobservat - se înclin fa de Pasajulă ă ă ă ă ă ţă Ascendent sub unghiul precis de 90°?

Pentru a da aceste r spunsuri, ne-am întrebat: cum au conceput şiă realizat arhitec ii piramidei aceste simetrii, alinieri perfecte şi remarcabileţ rela ii geometrice? Solu ia pe care am g sit-o se poate ilustra cel mai bineţ ţ ă cu ajutorul unui desen (Fig. 71); este un plan topografic al interiorului Piramidei, elaborat de noi - credem - aşa cum l-au putut trasa înşişi constructorii: un proiect arhitectural simplu, dar ingenios, care realizează impresionanta simetrie, aliniere şi perfec iune cu ajutorul a câteva linii şiţ trei cercuri!

Construc ia piramidei a început cu nivelarea dealului stâncos pe careţ urma s se înal e. Pentru a m ri stabilitatea structurii, stânca a fost t iat laă ţ ă ă ă Nivelul Bazei numai în jurul perimetrului; în mijloc, suprafa a stâncoas eraţ ă mai înalt , urcând în trepte. Acolo, credem, a fost aleas Grota - oă ă diformitate natural în stânc sau poate o cavitate artificial - ca punct deă ă ă unde urmau s înceap aliniamentele construc iei.ă ă ţ

Primul pu , ţ D, a fost practicat vertical prin Grot - t iat par ial prină ă ţ stânc , iar par ial cl dit cu blocuri de zid rie (vezi Fig. 70). În l imea luiă ţ ă ă ă ţ (vezi Fig. 71) delimiteaz precis distan a de la Nivelul de Baz pân laă ţ ă ă în l imea unde se termin stânca şi începe zid ria, în mijlocul piramidei.ă ţ ă ă

S-a recunoscut de mult timp c valoarea ă ᴨ - factorul care guvernează propor iile dintre un cerc sau o sfer , elementele lor liniare şi proiec iileţ ă ţ plane - a fost folosit pentru a determina perimetrul, laturile şi în l imeaă ţ piramidei. Dup cum se vede clar în desenul nostru, nu numai suprafe eleă ţ exterioare ale piramidei, ci şi tot ceea ce se afl în untru a fost determinată ă cu ajutorul a trei cercuri egale.

Echipamentele teodolitice plasate în interiorul pu ului ţ D emiteau în sus o raz -cheie vertical , a c rei func ie o vom descrie curând. Mai întâi,ă ă ă ţ îns , aceste echipamente radiau pe nivelul orizontal stânc /zid rie, undeă ă ă erau dispuse centrele celor trei cercuri. Primul dintre acestea (Punctul 1) se afla în D; Punctele 2 şi 3, unde cercul intersecta nivelul, serveau drept centre ale celorlalte dou cercuri suprapuse.ă

Desigur, pentru a trasa aceste cercuri, a trebuit ca arhitec ii piramideiţ s stabileasc raza potrivit . Cercet torii Marii Piramide au fost mult timpă ă ă ă frustra i de imposibilitatea de a le aplica propor iilor ei perfecte unit ile deţ ţ ăţ m sur ale Egiptului antic - cotul comun de 24 de degete sau cotul Regal deă ă 28 de degete (20,63" sau 525 de milimetri). Cu trei secole în urm , Sir Isaacă Newton a conchis c un enigmatic „Cot Sacru" de circa 25,2" a fost folosită nu numai la construc ia piramidei, ci şi la fabricarea Arcei lui Noe şi laţ în l area templului din Ierusalim. Atât egiptologii, cât şi piramidologiiă ţ accept în prezent aceast concluzie, în privin a piramidei. Propriile noastreă ă ţ calcule arat c raza adoptat pentru cele trei cercuri pe care le imagin mă ă ă ă era egal cu 60 de Co i Sacri, num rul 60 fiind, nu întâmpl tor, bazaă ţ ă ă sistemului matematic sexagesimal sumerian. Aceast dimensiune de 60 deă Co i Sacri predomin lungimile şi în l imile structurii interioare a piramidei,ţ ă ă ţ precum şi dimensiunile bazei sale.

Odat stabilit raza, au fost trasate cele trei cercuri; piramida începeaă ă s prind form : la intersec ia dintre al doilea cerc şi Nivelul Bazei (Punctulă ă ă ţ 4), fa a piramidei urma s se înal e sub unghiul de 52° - un unghi perfect,ţ ă ţ fiind singurul care încorporeaz propor iile în piramid .ă ţ ă

De la baza pu ului ţ D, a fost s pat în jos pu ul ă ţ E, cu o înclina ie precisţ ă de 45° fa de ţă D. Raza teodolitic proiectat în sus din ă ă E, intersectând cercul 2 în Punctul 5, forma panta pentru fa a piramidei, desemnândţ totodat Nivelul jum t ii ariei, unde aveau s fie plasate Camera Regelui,ă ă ăţ ă Antecamera (linia 5-U-K) şi cap tul Marii Galerii. Proiectat în jos, panta ă ă E determina punctul P în care urma s se sfârşeasc Pasajul Descendent, iară ă verticala coborât din ă P determina Treapta în Jos S din Pasajul Orizontal superior.

Trecând la al treilea cerc, vedem c centrul s u (Punctul 3) marcaă ă verticala central a piramidei. La intersec ia acesteia cu Nivelul jum t iiă ţ ă ăţ ariei, era plasat Marea Treapt în Sus ă ă (U), indicând sfârşitul Marii Galerii şi începutul etajului Camerei Regelui. De asemenea, determina pozi iaţ Camerei Reginei (Q), care era situat exact pe linia de centru. F cândă ă leg tura între Punctul 2 şi Punctul ă U, se ob ine nivelul Pasajul Ascendent şiţ al Marii Galerii.

În continuare, pu ul ţ F a fost scobit din cap tul pu ului ă ţ E, exact astfel ca raza sa s intersecteze nivelul ascendent 2-U în unghi drept (90°). De laă intersec ia cu primul cerc (Punctul 6), a fost trasat o linie prin Punctul 2,ţ ă

pân la fa a piramidei (Punctul 7). Aceasta delimita Pasajul Descendent,ă ţ jonc iunea sa cu Pasajul Ascendent (în Punctul 2) şi intrarea în piramid .ţ ă

Pu urile ţ D, E şi F şi cele trei cercuri d deau astfel posibilitatea celoră mai multe dintre tr s turile esen iale ale Marii Piramide. Dar înc nu seă ă ţ ă determinaser punctele în care urma s se termine Pasajul Ascendent şi să ă ă înceap Marea Galerie - şi, prin urmare, nivelul Pasajului Orizontal spreă Camera Reginei. Presupunem c aici intra în joc pu ul ă ţ B. Pân acum, nimeniă nu a atras aten ia asupra faptului c lungimea lui e perfect egal cu aceea aţ ă ă D-ului şi c însemneaz cu precizie distan a dintre Nivelul Intr rii şi nivelulă ă ţ ă Pasajului Orizontal. B era plasat în locul de intersec ie între Liniaţ Ascendent şi cercul 2 (Punctul 8). Prelungirea sa vertical marchează ă ă începutul zidului ascendent al Marii Galerii; distan a dintre Punctele 8 şi 9,ţ unde raza din D întâlneşte linia orizontal din 8, este locul grandioaseiă intersec ii reprezentate în Fig. 68.ţ

Segmentul B, unit cu pasajele în Punctul 8 prin scurtul segment orizontal A, îi ajuta astfel pe constructorii piramidei s -i termine interiorul.ă Când s-a încheiat munca, aceste segmente n-au mai avut nici un rol arhitectonic sau func ional, iar intrarea lor a fost acoperit cu o piatr deţ ă ă ramp în form de ic, potrivit cu precizie (Fig. 72).ă ă ă

Segmentele D, E şi F au disp rut şi ele, când zid ria piramidei s-aă ă ridicat peste baza stâncoas . Poate c atunci s-a folosit segmentul ă ă G, mai imprecis construit, pentru a permite retragerea teodoli ilor radian i dinţ ţ segmentele D-E-F, sau pentru verific ri de ultim moment. În sfârşit, laă întâlnirea Pasajului Descendent cu acest segment G, deschiz tura a fostă acoperit cu un bloc de piatr fasonat pe m sur ; şi astfel s-au f cută ă ă ă ă nev zute şi aceste segmente inferioare.ă

Piramida era terminat , cu toate segmentele Pu ului Fântânii înă ţ ascunz torile lor; toate, mai bine zis, cu excep ia unuia, care aşa cum amă ţ ar tat nu avusese absolut o func ie sau scop în planificarea şi construireaă ţ piramidei.

Excep ia este neregulatul şi necaracteristicul segment ţ C, care coteşte arbitrar prin zid rie, t iat grosolan, rudimentar şi for at prin straturile deă ă ţ

calcar, într-un mod care l sa multe blocuri de piatr sparte şi ieşite în relief.ă ă Când, de ce şi cum a luat fiin aceast enigmatic sec iune ţă ă ă ţ C?

B nuim c segmentul C înc nu exista la terminarea construc ieiă ă ă ţ piramidei. Dup cum vom ar ta, a fost str puns ulterior, cu for a şi în grab ,ă ă ă ţ ă când Marduk a fost închis de viu în Marea Piramid .ă

Nu încape nici o îndoial c Marduk a fost întemni at în „Mormântulă ă ţ Munte"textele g site şi traduse competent atest acest lucru. Alte scrieriă ă mesopotamiene elucideaz natura infrac iunii lui. Toate la un loc ne dauă ţ posibilitatea de a ajunge la o reconstituire plauzibil a evenimentelor.ă

Alungat din Babilon şi Mesopotamia, Marduk s-a întors în Egipt. S-a stabilit prompt la Heliopolis, accentuându-i rolul de „centru cultic", adunându-şi mementourile celeste într-o capel special , unde egiptenii auă ă f cut pelerinaje mult timp dup aceea.ă ă

C utând, îns , s -şi reimpun hegemonia asupra Egiptului, Marduk aă ă ă ă constatat c situa ia se schimbase de când p r sise el Egiptul pentruă ţ ă ă tentativa de lovitur de stat din Mesopotamia. Deşi în elegem c Thoth nu aă ţ ă deschis lupta pentru suprema ie, iar Nergal şi Gibil erau departe de centrulţ puterii, între timp ap ruse un nou rival: Dumuzi. Cel mai tân r fiu al lui Enki,ă ă cu domeniul al turat Egiptului Superior, s-a prezentat ca pretendent laă tronul Egiptului.

Iar la baza ambi iilor sale nu se afla altcineva decât mireasa lui,ţ Inanna/Ishtar - alt cauz de suspiciuni şi nemul umire din partea luiă ă ţ Marduk.

Povestea lui Dumuzi şi a Inannei - el fiu al lui Enki, ea nepoat a luiă Enlil - seam n cu o str veche poveste a lui Romeo şi a Julietei. Asemeneaă ă ă dramei lui Shakespeare, şi aceasta s-a sfârşit tragic, cu moarte şi r zbunare.ă

Prima men ionare a prezen ei Inannei/Ishtar în Egipt apare în textulţ ţ din Edfu, care relateaz Primul R zboi al Piramidelor. Numit Ashtorethă ă ă (numele ei canaanit), se spune c ar fi ap rut pe câmpul de lupt întreă ă ă for ele lui Horus care înaintau. Motivul acestei inexplicabile prezen e în Egiptţ ţ poate s fi fost acela de a-şi vizita mirele, pe Dumuzi, printr-al c rui districtă ă treceau for ele beligerante.ţ

Faptul c Inanna i-a f cut o vizit lui Dumuzi („P storul"), înă ă ă ă îndep rtatul s u district rural, este cunoscut dintr-un text sumerian. Acestaă ă ne povesteşte cum i-a aşteptat Dumuzi sosirea, reproducându-i cuvintele încurajatoare c tre mireasa derutat de un viitor în ar str in :ă ă ţ ă ă ă

B iatul st tea în aşteptare;ă ăDumuzi deschise uşa.Ca o raz de lun veni spre el (...).ă ăO privi, se bucur de dânsa.ăO lu în bra e şi o s rut .ă ţ ă ăP storul îşi cuprinse fecioara cu bra ul;ă ţ„Nu te-am dus în robie, " [spuse el];„Masa ta va fi minunat ,ăminunata mas unde m nânc eu însumi (...). "ă ă

În acea perioad , Inanna/Ishtar avea binecuvântarea p rin ilor ei,ă ă ţ Nannar/Sin şi Ningal, precum şi a fratelui s u, Utu/Shamash, pentruă

împerecherea dr g stoas gen Romeo-şi-Julieta între o nepoat a lui Enlil şiă ă ă ă un fiu al lui Enki. Unii fra i ai lui Dumuzi şi, probabil, Enki însuşi şi-au dat şi eiţ consim mântul. I-au dat Inannei un dar de lapis lazuli, piatra pre ioasţă ţ ă albastr care-i pl cea ei cel mai mult. F cându-i o surpriz , au ascunsă ă ă ă m rgele şi pl cu e de piatr sub o gr mad din fructele ei favorite:ă ă ţ ă ă ă curmalele, în dormitor, a g sit „un pat de aur, decorat cu lapis lazuli, peă care Gibil i-l rafinase în s laşul lui Nergal."ă

Apoi au izbucnit luptele, fra ii r zboindu-se între ei. Atâta vreme câtţ ă luptele aveau loc numai între descenden ii lui Enki, nimeni nu a g sit nici oţ ă problem aparte în a avea prin apropiere o nepoat a lui Enlil. Dar, după ă ă victoria lui Horus, când Seth a ocupat p mânturi str ine, situa ia s-aă ă ţ schimbat complet: Al Doilea R zboi al Piramidelor i-a pus pe nepo ii lui Enlilă ţ s se confrunte cu urmaşii lui Enki. „Julieta" a trebuit s se despart deă ă ă „Romeo" al ei.

Dup r zboi, când îndr gosti ii s-au reîntâlnit şi c s toria li s-aă ă ă ţ ă ă consumat în fapt, au petrecut multe zile şi nop i în fericire şi extaz -ţ subiectul a numeroase cântece de dragoste sumeriene. Îns chiar în timp ceă f ceau dragoste, Inanna îi şoptea lui Dumuzi cuvinte provocatoare:ă

Dulce ca gura i-s p r ile,ţ ă ţpe potriva unui rang princiar!Supune ara rebel , f neamul s se înmul easc ;ţ ă ă ă ţ ădrept voi cârmui ara!ţAlt dat , i-a dezv luit viziunea ei:ă ă ăAm avut viziunea unui mare popor aleg ndu-l pe Dumuzi Zeu al rii sale (...). ă ţăC ci eu am în l at numele lui Dumuzi, ă ă ţeu i-am dat prestigiu.

Cu toate acestea, uniunea lor nu a fost fericit , c ci nu a produs niciă ă un moştenitor - cerin esen ial , se pare, pentru a duce la îndeplinireţă ţ ă ambi iile divine. Astfel, într-o încercare de a avea un fiu, Dumuzi a recurs laţ o tactic adoptat mai demult de propriul lui tat ; a încercat s -şi seducă ă ă ă ă propria sor şi s între in rela ii sexuale cu ea. Dar, dac în trecută ă ţ ă ţ ă Ninharsag acceptase avansurile lui Enki, sora lui Dumuzi, Geshtinanna, a refuzat. În disperare de cauz , Dumuzi a înc lcat un tabu sexual: şi-a violată ă propria sor .ă

Tragica poveste e înscris pe o t bli catalogat de cercet tori cuă ă ţă ă ă indicativul CT. 15.28-29. Textul relateaz cum şi-a luat Dumuzi r mas bună ă de la Inanna, aducându-i la cunoştin planul s u de a se duce pe câmpiaţă ă unde avea turmele. Printr-o în elegere prealabil cu sora lui, „soraţ ă cunosc toare de cânt st tea acolo". Credea c o invitase la un picnic. Înă ă ă timp ce „mâncau bucatele pure, mustind de miere şi unt, în timp ce beau aromata bere divin " şi „îşi petreceau timpul cu voie bun (...), Dumuzi aă ă luat hot rârea solemn s-o fac ." Spre a-şi preg ti sora pentru ceea ceă ă ă ă inten iona, Dumuzi a luat un miel şi l-a împerecheat cu mama lui, apoi aţ împreunat un ied cu sora lui. În timp ce animalele comiteau incestul, Dumuzi le-a imitat, atingându-şi sora, „dar sora lui nici acum nu a în eles". Oţ dat ce ac iunile lui Dumuzi deveneau tot mai evidente, Geshtinanna „aă ţ

ipat şi a tot ipat protestând"; dar el „a înc lecat-o (...) s mân a şi-aţ ţ ă ă ţ slobozit în vulva ei" (...). „Stai!" a strigat Geshtinanna, „e o ruşine!" Dumuzi, îns , nu s-a oprit.ă

Terminându-şi actul, „P storul, f r fric , f r ruşine i-a vorbit suroriiă ă ă ă ă ă sale." Din p cate, cuvintele lui s-au pierdut din cauza sp rturilor t bli ei.ă ă ă ţ Presupunem îns c a început - „f r fric , f r ruşine", cum declar textul -ă ă ă ă ă ă ă ă s -i explice Geshtinannei motivele faptei sale. Din text reiese clar că ă aceasta fusese premeditat : Dumuzi, înainte de a pleca „i-a vorbit [Inannei]ă despre planuri şi sfaturi", iar Inanna „so ului ei i-a r spuns despre plan, lui i-ţ ăa dat sfatul".

Violul, conform codurilor morale ale Anunnakilor, era un delict sexual grav. Înc din cele mai vechi timpuri, când primele echipe de astronau iă ţ aterizaser pe P mânt, o curte mar ial l-a condamnat la surghiun peă ă ţ ă comandantul lor suprem, Enlil, pentru c violase o tân r sor medical (cuă ă ă ă ă care ulterior s-a c s torit). Dumuzi ştia, cu siguran , toate acestea; prină ă ţă urmare, fie se aştepta ca sora lui s accepte de bun voie contactul sexual,ă ă fie avea motive atât de importante încât învingeau interdic ia.ţ Consim mântul prealabil al Inannei ne aminteşte de legenda biblic a luiţă ă Avraam şi a so iei sale sterile, Sara, care i-a oferit-o pe servitoarea ei ca sţ ă poat avea un moştenitor.ă

Conştient c f cuse o fapt cumplit , Dumuzi a fost nu peste multă ă ă ă cuprins de premoni ia c urma a pl ti cu via a, dup cum spune textulţ ă ă ţ ă sumerian SHA.GA.NE IR IM.SHI - „Inima Lui Era Plin De Lacrimi". Compusă sub forma unui vis de autoîmplinire, textul relateaz cum a adormit Dumuziă şi a visat c toate atributele rangului şi ale propriet ii îi erau luate unul câteă ăţ unul, de c tre „Pas rea Princiar " şi de un şoim. Coşmarul se termina cuă ă ă Dumuzi v zându-se pe sine însuşi mort în mijlocul stânei.ă

La deşteptare, i-a cerut surorii sale Geshtinanna s -i descifrezeă în elesul visului. „Frate," i-a r spuns ea, „visul t u nu este de bun augur, mi-ţ ă ăe foarte limpede." Anun a „tâlharii atacându-te din ascunziş (...) mâinile- iţ ţ vor fi legate în c tuşe, bra ele cu frânghii î i vor fi legate." Nici nu terminaseă ţ ţ bine de vorbit Geshtinanna, când „cei r i" au ap rut de peste deal şi l-auă ă prins pe Dumuzi.

Legat în funii şi c tuşe, Dumuzi a strigat spre Utu/Shamash: „O, Utu,ă eşti cumnatul meu, sunt so ul surorii tale (...). Preschimb -mi mâinile înţ ă mâini de gazel , preschimb -mi picioarele în picioare de gazel , ajut -m să ă ă ă ă ă scap de cei r i!" Auzindu-i chemarea, Utu l-a ajutat pe Dumuzi s scape.ă ă Dup un şir de aventuri, Dumuzi a c utat s se ascund în casa B trâneiă ă ă ă ă Belili - un personaj dubios, care juca rol dublu. Dumuzi a fost capturat din nou şi din nou a evadat. În cele din urm , s-a pomenit ascunzându-se dină nou la stân . Sufla un vânt puternic, ceştile de b ut s-au r sturnat; cei r i l-ă ă ă ăau înconjurat - totul, aşa cum v zuse în vis. Şi, într-un târziu:ă

Ceştile de b ut z ceau pe-o parte; Dumuzi era mort.ă ăOile s-au împr ştiat în cele patru vânturi.ă

Arena acestor evenimente, în text, este o câmpie pustie de lâng ună râu. O alt variant a evenimentelor, un text intitulat „Cel Mai Amar Plâns",ă ă prezint mai detaliat geografia locurilor. Compus ca lamenta ie a Inannei,ă ţ

poemul arat cum şapte poli ai din Kur au intrat în stân şi l-au trezit peă ţ ă Dumuzi din somn. Spre deosebire de versiunea anterioar , care nuă pomenea decât capturarea lui Dumuzi de c tre „cei r i", aceast scriereă ă ă spune clar c veniser în numele unei autorit i superioare: „St pânulă ă ăţ ă nostru ne-a trimis dup tine", îl anun poli istul şef pe zeul trezit din somn.ă ţă ţ Au început s -i înl ture lui Dumuzi atributele divine:ă ă

Scoate- i coiful divin de pe cap, descoper -te;ţ ăScoate- i roba regal de pe trup, despoaie-te;ţ ăLas din mân toiagul divin; r mâi cu mâna goal ; ă ă ă ăScoate din picioare sandalele divine, r mâi descul !ă ţ

Captivul reuşeşte s fug şi ajunge la râu, „lâng marele z gaz dină ă ă ă deşertul E.MUSH („Casa şerpilor"). În Egipt, nu exista decât un singur asemenea loc, unde râul care curge prin pustiu întâlneşte un st vilar mare:ă la prima Cataract a Nilului, unde se afl ast zi marele baraj de la Aswan.ă ă ă

Dar apele învolburate nu l-au l sat pe Dumuzi s ajung pe malulă ă ă cel lalt, unde aşteptau s -l apere mama lui şi Inanna. În schimb, „apeleă ă nimicitoare de b rci l-au purtat pe b iat spre Kur; c tre Kur l-au dus apeleă ă ă nimicitoare de b rci pe so ul Inannei".ă ţ

Aceast scriere şi alte texte paralele relev c cei ce veniser s -lă ă ă ă ă prind pe Dumuzi de fapt îl arestau, conform ordinelor date de un zeuă superior, St pânul Kurului, care „i-a dat osând ". Îns nu putea s fi fost oă ă ă ă sentin pronun at de Adunarea complet a zeilor: zeii enlili i, caţă ţ ă ă ţ Utu/Shamash şi Inanna, îl ajutau pe Dumuzi s scape. Prin urmare,ă condamnarea a fost unilateral , hot rât numai prin autoritatea st pânuluiă ă ă ă poli iştilor care l-au arestat. Acesta nu era altul decât Marduk, fratele maiţ mare al lui Dumuzi şi al Geshtinannei.

Identitatea lui transpare dintr-un text intitulat de cercet tori „Miturileă Inannei şi ale lui Bilulu". În cuprinsul acestuia, tenebroasa B trân Beliliă ă reiese a fi b rbat, Domnul Bilulu (EN.BILULU) în travesti, unul şi acelaşi cuă zeul care a dirijat ac iunea punitiv contra lui Dumuzi. Textele akkadieneţ ă care descriu epitetele divine au explicat c En-Bilulu era ă il Marduk sha hattati, „zeul Marduk care p c tuise" şi „întrist torul Inannei".ă ă ă

Dezaprobând de la bun început împerecherea din dragoste a lui Dumuzi cu Inanna, Marduk s-a opus acestei uniuni şi mai mult, f r îndoial ,ă ă ă dup R zboaiele Piramidelor. Siluirea Geshtinannei de c tre Dumuzi -ă ă ă motivat politic - i-a oferit astfel pretextul s z d rniceasc planurile Inanneiă ă ă ă ă din Egipt, arestându-l şi pedepsindu-l pe Dumuzi. Oare Marduk inten ionaseţ chiar s -l ucid ? Probabil c nu; sanc iunea obişnuit era exilul solitar.ă ă ă ţ ă Moartea lui Dumuzi, într-un mod r mas neclar, a fost probabil accidental .ă ă

Dar pentru Inanna nu conta dac fusese accidental sau nu. În ceeaă ă ce o privea pe ea, Marduk pricinuise moartea iubitului ei. Şi, dup cumă reiese clar din texte, a dorit s se r zbune:ă ă

Ce e în inima sfintei Inanna? S ucid !ă ăS -l ucid pe Domnul Bilulu.ă ă

Lucrând pe baza fragmentelor g site în colec iile de t bli eă ţ ă ţ mesopotamiene dispersate în mai multe muzee, savan ii au reconstituitţ câteva p r i dintr-o scriere pe care Samuel N. Kramer (ă ţ Sumerian Mythology) a intitulat-o „Inanna şi Ebih". Kramer consider c apar ineă ă ţ ciclului „miturilor despre uciderile de dragoni", c ci vorbeşte despre luptaă Inannei contra unui zeu r u, ascuns în „Munte".ă

Fragmentele disponibile povestesc cum s-a înarmat Inanna cu un întreg arsenal pentru a-l ataca pe zeu în ascunzişul lui. Deşi al i zei auţ încercat s -i schimbe inten iile, ea s-a apropiat încrez toare de Munte, peă ţ ă care îl numea E.BIH („S laşul Tristei Chem ri"). Trufaş , a proclamat:ă ă ă

Munte, atât de înalt eşti, te ridici deasupra tuturor (..). Atingi cerul cu vârfu- i (...). ţŞi totuşi, am s te distrug, la p mânt am s te dobor (..). ă ă ăÎn inima- i durerea voi aduce.ţ

Faptul c Muntele era Marea Piramid , c întâlnirea a avut loc laă ă ă Gizeh, în Egipt, este evident nu numai din text, ci şi din desenul de pe un sigiliu cilindric sumerian (Fig- 73). Inanna - reprezentat în familiara ei inută ţ ă ispititoare, pe jum tate goal - se confrunt cu un zeu instalat pe treiă ă ă piramide. Piramidele sunt înf işate exact aşa cum se v d la Gizeh; semnulăţ ă egiptean ankh, preotul cu tiar egiptean pe cap şi şerpii înl n ui i duc spreă ă ă ţ ţ o singur concluzie: Egiptul.ă

În timp ce Inanna continua s -l provoace pe Marduk, acum ascuns înă m rea a construc ie, furia îi creştea cu atât mai mult cu cât el nu-i lua înă ţ ţ seam amenin rile. „Pentru a doua oar , înfuriat de mândria lui, Inanna s-ă ţă ă ăa apropiat din nou [de piramid ] şi a proclamat: «Bunicul meu Enki mi-aă îng duit s intru în Munte!»" Agitându-şi armele, a anun at cu trufie: „înă ă ţ inima Muntelui voi p trunde (...). În Munte, victoria va fi a mea!" Neprimindă nici un r spuns, a început atacul:ă

N-a încetat s loveasc laturile lui E-Bih şi toate col urile,ă ă ţchiar şi mul imea de pietre în l ate.ţ ă ţDar în untru (...) Marele Şarpe care intraseăotrava nu înceta s -şi scuipe.ă

Atunci, a intervenit însuşi Anu. Zeul ascuns în untru, a prevenit-o el,ă avea arme îngrozitoare; „izbucnirea lor e cumplit ; te vor împiedica s intri".ă ă În schimb, Anu a sfatuit-o s -şi caute dreptatea dându-l în judecat pe zeulă ă ascuns.

Textele identific pe larg acest zeu. La fel ca în scrierile despreă Ninurta, e numit A.ZAG şi poreclit Marele Şarpe - nume şi epitet enlilit peiorativ pentru Marduk. Ascunz toarea lui este de asemenea identificată ă clar ca „E.KUR, ale c rui ziduri înfricoş toare ajung la cer" -Marea Piramid .ă ă ă

Relatarea procesului şi a condamn rii lui Marduk se g seşte într-ună ă text fragmentar publicat de Sec ia Babilonian a Universit ii dinţ ă ăţ Pennsylvania. Rândurile existente încep în momentul când zeii au înconjurat piramida, iar un zeu ales ca purt tor de cuvânt i se adreseaz lui Marduk „înă ă îngr ditura lui"; „pe cel ce era r u l-a implorat". Marduk a fost mişcat deă ă mesaj: „în pofida furiei din inim , lacrimi limpezi i s-au ivit în ochi"; şi aă acceptat s ias la judecat . Procesul a avut loc în apropierea piramidelor,ă ă ă într-un templu de pe malul fluviului:

În locul venera iei, lâng râu, cu el cel acuzat p şit-au. ţ ă ăCu-adev rat duşmanii-au desp r it. ă ă ţDreptatea s-a înf ptuit.ă

În condamnarea lui Marduk, misterul mor ii lui Dumuzi ridica oţ problem . Nu înc pea nici o îndoial c Marduk era r spunz tor. Seă ă ă ă ă ă întâmplase îns cu premeditare sau accidental? Marduk meritaă condamnarea la moarte, dar dac nu comisese deliberat crima?ă

Stând astfel, în preajma piramidelor, cu Marduk ieşit recent din ascunz toare, Inanna a g sit solu ia şi a început s le cuvânteze zeilor:ă ă ţ ă

În aceast zi, Doamna îns şi, ă ăCe adev rul îl gr ieşte, ă ăAcuzatoarea lui Azag, marea prin es , ţ ăCumplit judecat a rostit.ă ă

Exista o cale de a-l condamna pe Marduk la moarte f r a-l executaă ă efectiv, a spus ea: s fie îngropat de viu în Marea Piramid ! S fie pecetluită ă ă acolo ca într-un înveliş gigantic:

Într-un mare înveliş ce e pecetluit, Cu nimeni care s -i ofere de mâncare; ăSingur s sufere; ăApa de b ut s -i fie oprit .ă ă ă

Zeii judec tori i-au acceptat propunerile: „St pân eşti (...) Soarta oă ă ă hot r şti; aşa s fie!" Presupunând c Anu urma s aprobe verdictul, „zeiiă ă ă ă ă au dat apoi porunca în cer şi pe P mânt". Ekurul, Marea Piramid , deveniseă ă închisoare; iar unul dintre epitetele st pânei sale a devenit, de-atunci,ă „St pâna Temni ei".ă ţ

B nuim c acesta a fost momentul când s-a des vârşit închidereaă ă ă Marii Piramide. L sându-l pe Marduk singur în Camera Regelui, zeii-poli iştiă ţ

au tras în urma lor dopurile de granit ale Pasajului Ascendent, blocând irevocabil orice acces spre camerele şi pasajele superioare.

Prin canalele care duceau de la „Camera Regelui" spre fe ele de nordţ şi sud ale piramidei, Marduk primea aer ca s respire; dar nu avea niciă mâncare, nici ap . Era îngropat de viu, osândit s moar în chinuri.ă ă ă

* * *Relatarea încarcer rii lui Marduk, viu, în Marea Piramid , s-a p strată ă ă

pe t bli ele de argil g site în ruinele oraşelor Ashur şi Ninive, vechileă ţ ă ă capitale asiriene. Textul din Ashur sugereaz c servise ca scenariu pentruă ă un mister teatral jucat de Anul Nou în Babilon, care pusese în scenă suferin ele şi poc in a zeului. Dar nici varianta babilonian original , niciţ ă ţ ă ă textul istoric sumerian pe care se baza scenariul nu s-au g sit pân înă ă prezent.

Heinrich Zimmern, care a transcris şi a tradus textul de pe t bli ele deă ţ lut din Ashur expuse la Muzeul din Berlin, a stârnit mare agita ie în cercurileţ teologice când şi-a anun at interpretarea, la o conferin din septembrie,ţ ţă 1921. Motivul era acela c îl interpreta ca pe un ă Mysterium precreştin, descriind moartea şi învierea unui zeu, ceea ce însemna c era o povesteă christic anterioar . În 1923, când Stephen Langdon a inclus o traducereă ă englez în volumul s u despre Textele Misterelor Mesopotamiene de Anulă ă Nou, a intitulat-o „Moartea şi învierea lui Bel-Marduk", accentuând paralelele cu povestea din Noul Testament despre moartea şi învierea lui Iisus.

Dar, dup cum relateaz textul, Marduk sau Bel („Domnul") nu aă ă murit; a fost închis într-adev r în Munte, ca într-un mormânt; dar a fostă îngropat de viu.

Vechiul „scenariu" începe cu o prezentare a personajelor. Primul „este Bel, care a fost întemni at în Munte". Urmeaz un mesager care îi aduceţ ă fiului lui Marduk, Nabu, vestea încarcer rii. Şocat de ştire, Nabu porneşteă gr bit spre Munte cu carul s u. Ajunse la construc ie, iar scenariul explic :ă ă ţ ă „Aceea e casa de la marginea Muntelui unde îl interogheaz ". Ca r spuns laă ă întreb rile paznicilor, acestora li se spune c zeul cel agitat e „Nabu care dină ă Borsippa soseşte; este cel ce vine s se intereseze de binele tat lui s u careă ă ă e închis."

Apoi, actorii intr gr bi i în scen ; „ei sunt oamenii care pe str ziă ă ţ ă ă grabnic trec; îl caut pe Bel, întrebând: «Unde e inut Bel captiv?»" Afl mă ţ ă din text c „dup ce Bel a intrat în munte, oraşul s-a umplut de tumult" şiă ă „din cauza lui, au izbucnit lupte interne". Apare o zei ; este Sarpanit,ţă sora/so ie a lui Marduk. Pe ea o întâmpin un mesager, „care plânge în fa -ţ ă ţăi, spunând: «Pe Munte l-au dus.»" Mesagerul îi arat hainele lui Mardukă (posibil p tate de sânge): „Acestea sunt straiele lui, pe care i le-au luat,"ă spune el; în locul lor, anun mesagerul, Marduk „cu un Veşmânt-de-Osândţă ă a fost g tit". Spectatorilor li se arat un lin oliu: „Aceasta înseamn : în sicriuă ă ţ ă se afl ." Marduk a fost înmormântat!ă

Sarpanit se duce la o construc ie care simbolizeaz mormântul luiţ ă Marduk. Vede un grup de oameni care jelesc. Scenariul explic :ă

Aceştia sunt cei care lamenteaz dup ce zeii l-au ferecat, ă ădesp r indu-l de cei vii. ă ţÎn Casa Captivit ii, departe de soare şi lumin , ăţ ă

l-au aruncat în temni .ţă

Drama a ajuns la amenin torul apogeu: Marduk a murit...ţăDar, sta i - nu e pierdut orice speran ! Sarpanit recit un apel c treţ ă ţă ă ă

doi zei care o pot aborda pe Inanna cu privire la încarcerarea lui Marduk, tat l ei Sin şi fratele ei Utu/Shamash: „Se roag la Sin şi Shamash, spunând:ă ă «Da i-i via lui Bel!»"ţ ţă

În procesiune apar acum preo i, mesageri şi un cititor în stele, to iţ ţ recitând rug ciuni şi incanta ii. I se aduc ofrande lui Ishtar, „ca s -şi arateă ţ ă mila". Marele preot face apel la zeul suprem, la Sin şi la Shamash: „Readuce i-l pe Bel la via !"ţ ţă

Aici, drama ia o nou întors tur . Dintr-o dat , actorul care îlă ă ă ă reprezint pe Marduk, înveşmântat în giulgiuri care „cu sânge sunt vopsite",ă vorbeşte: „Nu am p c tuit! Nu voi fi zdrobit!" El anun c zeul suprem i-aă ă ţă ă revizuit cazul şi l-a g sit nevinovat.ă

Atunci, cine a fost ucigaşul? Aten ia publicului este mdreptat spre unţ ă stâlp de uş ; „este stâlpul uşii lui Sarpanit din Babilon". Spectatorii afl că ă ă adev ratul zeu vinovat a fost prins. Îi v d capul prin uşa deschis : „Acela eă ă ă capul r uf c torului, pe care îl vor lovi şi ucide."ă ă ă

Nabu, care se întorsese la Borsippa, „revine din Borsippa; soseşte şi st în fa a r uf c torului, privindu-l." Nu descoperim identitateaă ţ ă ă ă R uf c torului, spunându-ni-se numai c , înainte, Nabu l-a v zut înă ă ă ă ă compania lui Marduk. „Acesta e p c tosul," spune el şi, astfel, pecetluieşteă ă soarta captivului.

Preo ii îl înşfac pe R uf c tor; acesta e ucis: „Cel al c ruia a fostţ ă ă ă ă ă p catul" este dus în coşciug. Asasinul lui Dumuzi a pl tit cu via a.ă ă ţ

Dar a fost isp şit p catul lui Marduk - ca provocator indirect al mor iiă ă ţ lui Dumuzi? Sarpanit reapare, îmbr cat în Veşmintele-Isp şirii. Cu apă ă ă ă pur , se spal pe mâini: „Este ap pentru sp latul mâinilor pe care o aducă ă ă ă dup ce R uf c torul a fost luat." În „toate locurile sacre ale lui Bel" seă ă ă ă aprind f clii. Din nou se face apel la zeul suprem. Suprema ia lui Ninurta,ă ţ care a fost proclamat o dat cu victoria acestuia asupra lui Zu, se reafirm ,ă ă ă aparent pentru a alunga temerile c Marduk, eliberat, ar putea c utaă ă suprema ia printre zei. Chem rile dau rezultat, iar zeul suprem îl trimite peţ ă mesagerul divin Nusku s „aduc veştile [bune] tuturor zeilor".ă ă

Ca gest de bun voin , Gula (so ia lui Ninurta) îi trimite lui Sarpanită ţă ţ haine noi şi sandale pentru Marduk; apare şi carul f r vizitiu al lui Marduk.ă ă Dar Sarpanit e nedumerit : nu poate în elege cum va fi Marduk liber dină ţ nou, dac a fost închis într-un mormânt ă care nu mai poate fi deschis. „Cum îi pot da drumul celui care nu poate ieşi?"

Nusku, mesagerul divin, îi spune c Marduk va trece prin SA.BAD,ă „deschiderea d ltuit de sus" îi explic în continuare c aceasta esteă ă ă ă

Dalat biri sha iqabuni ilaniO uş -pu pe care zeii o vor sfredeli;ă ţShunu itasrushu ina biti etarba Vârtejurile ei îl vor ridica, în s laşul lui vor intra din nou.ăDalta ina panishu etediliUşa care a fost z vorât în fa a luiă ă ţ

Shunu hurrate ina libbi dalti uptalishu La vârtejurile scobiturii, în interior, o uş prin r sucire vor sfredeli;ă ăQarabu ina libbi uppushuApropiindu-se, prin mijlocul ei vor p trunde.ă

Aceast descriere a modului cum urmeaz s fie eliberat Marduk aă ă ă r mas neîn eleas pentru oamenii de ştiin ; nou , îns , versurile ne suntă ţ ă ţă ă ă exploziv de clare. Dup cum am explicat, segmentul ă C, neregulat şi întortocheat, al Pu ului Fântânii nu existase la terminarea piramidei, cândţ Marduk a fost închis în untru; în schimb, a fost acea „uş -pu pe care zeii oă ă ţ vor sfredeli" pentru a-l salva pe Marduk.

Înc familiariza i cu componen a intern a piramidei, Anunnakii şi-auă ţ ţ ă dat seama c drumul cel mai scurt şi mai rapid pentru a ajunge la Marduk,ă înfometat, consta în a s pa un pu de leg tur între segmentele existente ă ţ ă ă B şi D - un tunel de numai unsprezece metri prin blocurile de calcar relativ moi; era o sarcin ce se putea realiza nu în câteva zile, ci în câteva ore.ă

Înl turând piatra care acoperea intrarea Pu ului Fântânii din Pasajulă ţ Descendent spre G, salvatorii au escaladat rapid segmentele înclinate F şi E. În locul unde E întâlnea segmentul vertical D, o lespede de granit acoper intrarea în Grot ; a fost împins la o parte - ă ă ă şi înc mai este acolo,ă în Grotă - aşa cum am ar tat în Fig. 70.ă

Apoi, salvatorii au urcat scurta distan prin segmentul ţă D şi au ajuns în fa a primului strat de zid rie a piramidei.ţ ă

La unsprezece metri mai sus, dar într-o parte, se afla fundul segmentului vertical B şi intrarea în Marea Galerie. Dar cine ar fi putut şti cum s sape un pu de leg tur cotit - ă ţ ă ă C - dac nu înşişi constructoriiă piramidei, care-i cunoşteau zonele superioare blocate şi aveau planurile necesare pentru a le localiza?

Salvatorii lui Marduk, suger m, au fost cei care şi-au folosit unelteleă pentru a sparge blocurile de calcar, f când leg tura dintre ă ă D şi B: „O scobitur în interior prin r sucire vor sfredeli", cu cuvintele textului antic.ă ă

Realizând leg tura cu ă B, au urcat în scurtul pasaj orizontal A. Acolo, orice str in s-ar fi oprit pe loc, chiar dac f cuse atâta drum, c ci n-ar fiă ă ă ă v zut decât un zid de piatr - compact şi solid. Suger m din nou c numaiă ă ă ă Anunnakii, care aveau planul piramidei, puteau şti c dincolo de piatra dină fa a lor se g sea imensa cavitate a Marii Galerii, Camera Reginei şi toateţ ă celelalte înc peri şi pasaje superioare ale piramidei.ă

Pentru a ob ine accesul în aceste camere şi galerii, era necesar s seţ ă îndep rteze piatra de ramp în form de ic (Fig. 72). Dar aceasta era înfiptă ă ă ă prea strâns şi nu putea fi urnit din loc.ă

Dac piatra era desprins , ar fi r mas acolo, în Marea Galerie. În loculă ă ă ei este o gaur c scat (Fig. 68), iar cei ce au examinat-o au folosită ă ă invariabil cuvintele explozie şi spulberare pentru a-i descrie aspectul; şi nu s-a f cut din Galerie, ci din interiorul Pu ului: „Sp rtura avea înf işareaă ţ ă ăţ unei explozii sub efectul unei for e zdrobitoare din untru" (Rutherford,ţ ă Pyramidology).

Din nou, documentul mesopotamian ofer o solu ie. Piatra a fost într-ă ţadev r împins ă ă din interiorul Pasajului Orizontal, fiindc pe acolo sosiseră ă salvatorii. Şi a fost cu adev rat spulberat „sub efectul unei for eă ă ţ

zdrobitoare"; cu cuvintele textului antic, „apropiindu-se, prin mijlocul ei vor p trunde". Fragmentele blocului de calcar au alunecat în josul Pasajuluiă Ascendent, pân la dopurile de granit; acolo le-au g sit oamenii lui Ală ă Mamoon. De asemenea, explozia a acoperit Marea Galerie cu praful alb şi fin pe care arabii l-au g sit acoperind pardoseala Marii Galerii - dovad mut aă ă ă vechii explozii şi a sp rturii l sate în urma ei.ă ă

Dup ce au p truns în Marea Galerie, salvatorii l-au condus pe Mardukă ă înapoi pe acelaşi drum. Intrarea din Pasajul Descendent a fost blocat dină nou, pentru a fi descoperit de oamenii lui Al Mamoon. Dopurile de granit auă r mas la locul lor cu piatra triunghiular camuflându-le, o dat cu Pasajulă ă ă Ascendent, timp de câteva milenii. Iar în interiorul piramidei, p r ileă ţ superioar şi inferioar ini iale din Pu ul Fântânii erau acum unite pentruă ă ţ ţ totdeauna printr-un segment de tunel cotit, cu pere i nefinisa i.ţ ţ

Şi ce s-a mai întâmplat cu prizonierul salvat din piramid ?ăTextele mesopotamiene relateaz c a plecat în exil; în Egipt, Ra aă ă

primit epitetul de Amen, „Cel Ascuns".În jurul anului 2000 î.Ch., a ap rut din nou pentru a-şi revendicaă

suprema ia; pentru asta, omenirea a ajuns s pl teasc un pre mult maiţ ă ă ă ţ amarnic.

Am aflat deja c multe dintre legile biblice maritale şi de succesiuneă erau înrudite cu cele care guvernau comportamentul Anunnakilor; regulile privitoare la sora pe jum tate ofer doar un singur exemplu. Cheiaă ă inten iilor Inannei, presupunem, poate fi g sit în ţ ă ă Cartea Deuteronomului, a cincea carte a lui Moise, în care e prezentat codul ebraic de comportare personal . Capitolul 25 (versetele 5-10) se ocup deă ă situa ia când un b rbat c s torit moare f r urmaşi. Dac omul a avut unţ ă ă ă ă ă ă frate, v duva nu se poate rec s tori cu un str in: fratele - chiar c s torit - eă ă ă ă ă ă dator s se însoare cu cumnata sa v duv şi s aib copii cu ea; iar primulă ă ă ă ă b iat n scut urmeaz s poarte numele fratelui decedat, „ca numele s nuă ă ă ă ă se ştearg din Israil".ă

Credem c acesta a fost şi motivul riscantei c l torii a Inannei. C ciă ă ă ă Ereshkigal era m ritat cu Nergal, un frate al lui Dumuzi: Inanna venise să ă ă aplice regula... Ştim c datina îi acorda prioritate celui mai mare frate, care,ă în cazul fiilor lui Enki, era Marduk. Dar Marduk fusese g sit vinovat deă provocarea indirect a mor ii lui Dumuzi şi pedepsit prin exilare. Aveaă ţ dreptul Inanna s -i cear urm torului la rând, Nergal, s-o ia ca pe o a douaă ă ă so ie, pentru a avea un moştenitor?ţ

Problemele personale şi de succesiune pe care i le-ar fi cauzat lui Ereshkigal inten iile Inannei se pot lesne imagina. Oare Inanna s-ar fiţ mul umit cu rolul de so ie secund sau ar fi urzit intrigi pentru a uzurpaţ ţ ă pozi ia de regin a domeniului african? Evident, Ereshkigal nu era dispus sţ ă ă ă rişte. Şi astfel se face, credem, c dup schimbul de cuvinte dure întreă ă surori, Inanna a fost târât în fa a unui tribunal alc tuit din „şapte Anunnakiă ţ ă care judec ", convocat în grab , a fost g sit vinovat de înc lcareaă ă ă ă ă ă regulilor şi a fost executat sumar prin spânzurare, pentru a muri încet. Aă supravie uit numai fiindc socrul ei, Enki, primind cumplita veste, a trimis înţ ă grab doi emisari s-o salveze. „Spre leş au îndreptat ceea ce pulseaz şiă ă ceea ce radiaz ;" i-au administrat „apa vie ii" şi „hrana vie ii", iar „Inanna s-ă ţ ţa ridicat".

Întoars în Sumer, Inanna, singur şi cu inima frânt a început s -şiă ă ă ă petreac timpul pe malurile Eufratului, îngrijind un copac s lbatic şi dândă ă glas durerilor:

Când voi avea în sfârşit un sfânt tron,ca s pot sta pe el?ăCând voi avea în sfârşit un sfânt pas,ca s m pot culca în el?ă ăDespre acestea Inanna gr ia (...).ăEa care şi-a l sat p rul despletit e bolnav la inim ;ă ă ă ăPura Inanna, o, cum mai plânge!

Cel c ruia i s-a f cut mil de Inanna - şi a început s-o plac - a fostă ă ă ă str bunicul ei, Anu. Din scrierile sumeriene se ştie c Inanna, care seă ă n scuse pe P mânt, „s-a urcat la Cer" cel pu in o dat ; se mai ştie şi c Anuă ă ţ ă ă vizitase P mântul de câteva ori. Când şi unde anume a îmbr işat-o el peă ăţ Inanna ca Anunitum („Iubit de Anu") nu e clar, îns nu poate fi vorbaă ă numai de bârfe sumeriene, când textele insinueaz c dragostea dintre Anuă ă şi str nepoata lui a fost mai mult decât platonic .ă ă

Asigurat astfel de simpatie la cel mai înalt nivel, Inanna a ridicată problema unui dominion, o „ ar " peste care s domneasc . Dar unde?ţ ă ă ă

Tratamentul aplicat Inannei, indiferent de motive, d duse clar deă în eles c nu se putea aştepta la ob inerea unui domeniu în Africa. So ul ei,ţ ă ţ ţ Dumuzi, murise, iar o dat cu el muriser şi preten iile ei de a fi regin peă ă ţ ă p mânturile descenden ilor lui Enki. Dac suferin ele şi influen a ei pe lângă ţ ă ţ ţ ă un zeu important îi d deau dreptul la un dominion propriu, acesta trebuia să ă se afle în alt parte.ă

11 . „REGIN SUNT"!Ă

Povestea unei Inanna/Ishtar este aceea a unei „zei e autof cute". Deşiţ ă nu f cea parte dintre Zeii B trâni, grupul ini ial de astronau i de pe aă ă ţ ţ dou sprezecea planet , nefiind nici m car fiica dintâi a vreunuia din ei, ea s-ă ă ăa propulsat totuşi pân la cel mai înalt nivel şi a ajuns membr aă ă Panteonului Celor Doisprezece. Pentru a realiza acest lucru, şi-a combinat şiretenia şi frumuse ea cu lipsa de scrupule - zei a r zboiului şi zei aţ ţă ă ţă dragostei, care îşi num ra printre aman i atât zei, cât şi oameni. Şi înă ţ strâns leg tur cu ea a existat într-adev r un caz de moarte şi înviere.ă ă ă ă

În m sura în care moartea lui Dumuzi fusese provocat de dorin aă ă ţ Inannei de a deveni regin pe P mânt, întemni area şi exilul lui Marduk n-auă ă ţ prea reuşit s -i satisfac ambi iile. Acum, dup ce sfidase şi învinsese ună ă ţ ă zeu important, considera c nu se mai putea lipsi de un domeniu propriu.ă Unde, îns , s -l ob in ?ă ă ţ ă

Funeraliile lui Dumuzi, deducem din texte cum ar fi „Coborârea Inannei în Lumea de Jos", au avut loc în ara Minelor, din sudul Africii. AcelaŢ era domeniul lui Ereshkigal, sora Inannei, şi al so ului acesteia, Nergal. Enlilţ şi Nannar, chiar şi Enki i-au recomandat Inannei s nu se duc acolo; ea,ă ă

îns , se hot râse: „Din Marele S laş şi-a îndreptat gândul spre Marea Lumeă ă ă de Jos"; iar când a ajuns la poarta capitalei surorii ei, i-a cerut portarului:

„Spune-i surorii mele mai mari, Ereshkigal", c venise „s asist laă ă riturile funerare."

Ne-am aştepta ca întâlnirea dintre cele dou surori s fi fost cordial ,ă ă ă plin de compasiune pentru îndurerata Inanna. În schimb, afl m c Inanna,ă ă ă care venise nepoftit , a fost primit cu suspiciuni deschise. În timp ce eraă ă condus prin cele şapte por i ale oraşului care duceau la palatul luiă ţ Ereshkigal, a fost pus s -şi dea jos emblemele şi podoabele staturii divine.ă ă Când a ajuns în sfârşit la sora ei, Inanna a g sit-o stând pe tron, înconjurată ă de şapte Anunnaki cu autoritate judec toreasc . „Şi-au a intit ochii asupraă ă ţ ei, ochii mor ii." I-au spus cuvinte furioase, „vorbe care chinuiesc spiritul". Înţ loc de a fi primit cu bucurie, Inanna a fost condamnat s fie spânzurat caă ă ă ă un leş, de un stâlp... Numai prin interven ia lui Enki a fost salvat şiţ ă reanimat .ă

Scrierile nu explic motivul asprului tratament aplicat Inannei, nici nuă citeaz „vorbele chinuitoare" pe care i le-au aruncat acuzatorii. Dar afl mă ă din începutul textului c în acelaşi timp în care a pornit la drum, Inanna aă trimis un mesager s „umple cerul cu plângeri din partea mea, în adunare [aă zeilor] s se plâng în numele meu". Prin urmare, participarea la funeraliiă ă era doar un simplu pretext; inten ia ei era de a-i sili pe zei s -i satisfac oţ ă ă reclama ie pe care dorea s-o dramatizeze.ţ

Din momentul sosirii la prima poart , Inanna a amenin at cu violen aă ţ ţ dac nu era primit în untru. Când vestea apari iei sale i-a fost adus luiă ă ă ţ ă Ereshkigal, ea „s-a f cut palid la fa (...) buzele i s-au învine it" şi s-aă ă ţă ţ întrebat cu voce tare care o fi fost adev ratul scop al vizitei. Cele două ă ajungând fa în fa , „Ereshkigal a v zut-o şi a izbucnit; Ishtar, f r sţă ţă ă ă ă ă tresar , s-a repezit la ea." Într-un fel, inten iile Inannei îi inspirau luiă ţ Ereshkigal pericol!

Dar şi Mesopotamia, precum şi toate regiunile din împrejurimi, erau atribuite. Unde i se putea da un domeniu Inannei? Privind în jur, zeii au g sită r spunsul.ă

Textele care se ocup de moartea lui Dumuzi, precum şi de deten iaă ţ lui Marduk men ioneaz numele oraşelor sumeriene şi popula ia acestora.ţ ă ţ Astfel, se sugereaz c evenimentele respective avuseser loc după ă ă ă începutul civiliza iei sumeriene urbane, în jurul anului 3800 î.Ch. Pe de altţ ă parte, fundalul egiptean al povestirilor nu face nici o referire la aşez rileă urbane şi descrie un decor pastoral, sugerând o perioad anterioar anuluiă ă 3100 î.Ch., când a început formarea civiliza iei urbane în Egipt. În scrierileţ lui Manetho se spune c o perioad haotic de trei sute cincizeci de ani aă ă ă precedat domnia urban a lui Menes. Aceast perioad dintre datele 3450 şiă ă ă 3100 î.Ch. pare s fi fost vremea tulbur rilor şi a tribula iilor declanşate deă ă ţ Marduk: incidentul cu Turnul Babel şi afacerea Dumuzi, când un zeu din Egipt a fost capturat şi ucis, iar Marele Zeu al Egiptului, închis şi exilat.

Atunci, credem, şi-au îndreptat Anunnakii aten ia spre a treia regiuneţ din Valea Indusului, unde nu peste mult a ap rut civiliza ia.ă ţ

Spre deosebire de civiliza iile mesopotamian şi egiptean , care auţ ă ă durat mii de ani şi au continuat, pân în zilele noastre, prin civiliza iile ce auă ţ decurs din ele, cea din Regiunea a Treia a durat doar un mileniu. Nu peste

mult timp, a intrat în declin şi, pe la anul 1600 î.Ch., disp ruse complet -ă oraşele z ceau în ruine, popula ia se împr ştiase. Jafurile omeneşti şiă ţ ă ravagiile naturii au şters treptat ultimele r m şi e ale civiliza iei; în timp, aă ă ţ ţ c zut cu totul prad uit rii. Abia prin anii 1920, arheologii, conduşi de Siră ă ă Mortimer Wheeler, au început s dezgroape dou centre urbane principale şiă ă câteva localit i intermediare, întinzându-se pe o distan de peste şaseăţ ţă sute de kilometri, spre nord de coastele Oceanului Indian, de-a lungul râului Indus şi al afluen ilor acestuia.ţ

Ambele şiruri - Mohenjo-Daro, în sud, şi Harappa, la nord - arat că ă erau oraşe înst rite, cu circumferin a de aproape cinci kilometri. În jurul şiă ţ prin interiorul oraşelor treceau ziduri înalte; aceste ziduri, precum şi cl dirileă publice şi particulare erau construite în întregime din c r mizi de argil sauă ă ă chirpici. Ini ial, au existat atât de multe asemenea c r mizi încât, în pofidaţ ă ă jafurilor constante din partea constructorilor ulteriori, atât în antichitate, cât şi în vremuri mai recente, pentru a fi folosite ca balast la calea ferată Lahore-Multan, mai r mân înc destule ca s dezv luie locul oraşelor şiă ă ă ă faptul c au fost construite conform unor planuri edilitare stabilite dinainte.ă

În ambele locuri, oraşul era dominat de o acropolis - o zon în l at ,ă ă ţ ă cu citadele şi temple. Şi într-o situa ie, şi în cealalt , aceste construc iiţ ă ţ aveau aceleaşi dimensiuni şi erau orientate exact la fel, pe axa nord-sud - dovedind c , la ridicarea templelor, constructorii respectaser reguliă ă precise. În amândou oraşele, a doua tr s tur ca m rime erau imenseleă ă ă ă ă grânare - silozuri de cereale de propor ii vaste şi func ionalitateţ ţ impresionant , situate lâng malul râului. Acest lucru sugereaz c grâneleă ă ă ă erau nu numai principala plant de cultur , ci şi cel mai important produs deă ă export al civiliza iei Indusului.ţ

Oraşele şi cele câteva artefacte care s-au mai g sit printre resturile loră - cuptoare, urne, oale, unelte de bronz, m rgele de cupru, unele vase deă argint şi ornamente -, toate atest o înalt civiliza ie transplantat brusc dină ă ţ ă alt parte. Astfel, cele dou cl diri ini iale din c r mid de la Mohenjo-Daroă ă ă ţ ă ă ă (un enorm grânar şi un turn fortificat) au fost înt rite cu cherestea - metodă ă de construc ie în mod normal nepotrivit în climatul Indusului. Aceastţ ă ă metod , îns , a fost abandonat curând, toate cl dirile ulterioare evitândă ă ă ă fortificarea cu lemn.

Cercet torii au tras de aici concluzia c primii constructori fuseseră ă ă str ini, deprinşi cu propriile lor necesit i climatice.ă ăţ

C utând originile civiliza iei indiene, savan ii au conchis c nu s-aă ţ ţ ă putut forma independent de cea sumerian , care a precedat-o cu aproape oă mie de ani. În ciuda diferen elor notabile (ca scrierea pictografic , încţ ă ă nedescifrat ), analogiile cu Mesopotamia apar peste tot. Folosireaă c r mizilor de lut sau a chirpiciului uscat pentru construc ii; topografiaă ă ţ str zilor oraşului; sistemul de drenaj; metodele chimice folosite la gravuri,ă l cuiri şi fabrica ia m rgelelor; formele şi modelele cu itelor metalice şi aleă ţ ă ţ recipientelor - toate prezint o asem nare frapant cu cele descoperite înă ă ă Ur, Kish sau alte şiruri din Mesopotamia. Pân şi desenele şi simbolurile deă pe oale, sigilii sau alte obiecte de lut sunt aproape duplicate ale celor mesopotamiene. În mod semnificativ, semnul mesopotamian al crucii - simbolul lui Nibiru, planeta natal a Anunnakilor - predomina şi el înă civiliza ia indian .ţ ă

Ce zei adorau oamenii din Valea Indusului? Pu inele reprezent riţ ă grafice care s-au g sit îi prezint purtând tiara mesopotamian divin , cuă ă ă ă coarne. Figurinele de argil , mai abundente, indic faptul c zeitateaă ă ă dominant era femeie, de obicei goal (Fig. 74a) sau având trupul acoperită ă numai cu coliere şi şiraguri de m rgele (Fig. 74b); acestea erau imagini bineă cunoscute ale Inannei, g site din belşug în Mesopotamia şi prin tot Orientulă Apropiat. Sugestia noastr este c , în c utarea unui teritoriu pentru Inanna,ă ă ă Anunnakii au decis s -i atribuie ca dominion A Treia Regiune.ă

Deşi în general se sus ine c dovezile originilor mesopotamiene aleţ ă civiliza iei indiene şi probele despre continuarea contactelor între Sumer şiţ Valea Indusului se limiteaz la cele câteva vestigii arheologice, credem că ă exist şi dovezi textuale atestând aceste leg turi. ă ă

De un deosebit interes este un lung text numit de cercet toriă „Enmerkar şi Domnul din Aratta", al c rui fundal e ascensiunea la putere aă Urukului (biblicul Erech, Erec) şi a Inannei.

Textul descrie Aratta ca fiind capitala unei ri situate dincolo deţă masivele muntoase şi de Anshan; prin urmare, dincolo de sud-estul Iranului. Adic , exact în locul unde se întinde Valea Indusului; iar oameni de ştiin caă ţă J. van Dijk (Orientalia 39, 1970) au prezumat c Aratta era un oraş „situată pe platoul iranian sau pe râul Indus". Cel mai frapant e faptul c textulă vorbeşte despre silozurile de cereale din Aratta. Era un loc unde „grâul creştea de la sine, fasolea creştea şi ea de la sine" - recolte cultivate şi depozitate în grânarele din Aratta. Apoi, pentru export, „turnau boabele în saci, îi înc rcau în samare purtate de m gari şi le puneau în spinareaă ă m garilor de transport."ă

Pozi ia geografic a Arattei şi faptul c era renumit pentruţ ă ă ă antrepozitele sale de grâu şi fasole prezint similitudini concludente cuă

civiliza ia indian . Într-adev r, nu putem s nu ne întreb m dac Harappaţ ă ă ă ă ă sau Arappa nu este un ecou actual al str vechii ă Aratta.

Povestea antic ne duce înapoi la începuturile domniei de la Erech,ă când un semizeu (fiul lui Utu/Shamash cu o femeie uman ) era atât mareă preot, cât şi rege, în incinta sacr din care avea s se dezvolte oraşul. Prină ă anul 2900 î.Ch., i-a succedat fiul s u, Enmerkar, „care a construit Urukul"ă (conform Listei Sumeriene a Regilor), transformându-l din s laşul nominal ală unui zeu absent (Anu) într-un centru urban major al unei zeit i domnitoare.ăţ A realizat acest lucru convingând-o pe Inanna s aleag Erechul ca principală ă sediu al puterii şi m rindu-i templul Eanna („Casa lui Anu").ă

Citim în textul antic c , la început, Enmerkar nu a cerut decât caă Aratta s contribuie cu „pietre pre ioase, bronz, plumb, lespezi de lapisă ţ lazuli" la construirea unui templu m rit, precum şi cu „aur şi argintă meşteşugit lucrate", astfel ca Sfântul Munte ridicat pentru Inanna s fieă demn de zei .ţă

Dar nici nu se f cuse bine acest lucru, c pe Enmerkar l-a cuprinsă ă trufia. Aratta fusese lovit de secet , iar Enmerkar cerea acum nu numaiă ă materiale, ci şi obedien : „Aratta s se supun Erechului!" a pretins el.ţă ă ă Pentru a-şi atinge scopul, Enmerkar a trimis la Aratta o serie de soli, spre a declanşa ceea ce S.N. Kramer („Istoria începe la Sumer") a caracterizat ca fiind „primul r zboi al nervilor". L udându-l pe rege şi puterile lui, emisariiă ă citau ad litteram amenin rile lui Enmerkar de a aduce pr p dul pesteţă ă ă Aratta şi a-i împr ştia popula ia. Conduc torul Arattei, îns , a contracarată ţ ă ă acest r zboi al nervilor cu un şiretlic propriu. Amintindu-i mesagerului deă amestecul limbilor din urma incidentului cu Turnul Babel, a sus inut c nuţ ă în elegea mesajul comunicat în sumerian .ţ ă

Planul fiindu-i z d rnicit, Enmerkar a trimis un nou mesaj scris peă ă t bli e de argil - de ast dat , se pare, în limba din Aratta - fapt posibilă ţ ă ă ă ă ă cu ajutorul Nidabei, Zei a Scrisului. Pe lâng amenin ri, se ofereau semin eţ ă ţă ţ de „grâu vechi" care fuseser p strate în templul lui Anu - semin e de care,ă ă ţ s-ar p rea, era mare nevoie în Aratta, fiindc seceta îndelungat distruseseă ă ă recoltele. Seceta a fost considerat un semn c Inanna îns şi dorea caă ă ă Aratta s vin „sub umbra protectoare a Erechului".ă ă

„Domnul din Aratta a luat de la herald t bli a de lut ars; domnul dină ţ Aratta a cercetat argila." Mesajul era scris cu caractere cuneiforme. „Slova dictat era precum cuiele la înf işare." S cedeze sau s se opun ? În acelă ăţ ă ă ă moment, „o furtun , ca un leu uriaş atacând, s-a iscat"; seceta a fostă întrerupt brusc de o ploaie cu tunete care a f cut toat ara s seă ă ă ţ ă cutremure, mun ii s se clatine; şi, din nou, „Aratta cea cu ziduri albe" aţ ă devenit o ar a grânelor îmbelşugate.ţ ă

Nu mai era nevoie s se supun Erechului; iar domnul Arattei i-a spusă ă vestitorului: „Inanna, regina rii, nu şi-a p r sit Casa din Aratta; n-a datţă ă ă Aratta pe mâna Erechului."

În ciuda bucuriei din Aratta, speran ele c Inanna nu-şi abandonaseţ ă s laşul de acolo nu s-au împlinit complet. Ispitit de perspectiva de a locuiă ă într-un templu grandios din Oraşul sumerian al lui Anu, ea a devenit zeiţă navetist : o „zeitate angajat ", ca s spunem aşa, departe în Aratta, dară ă ă locuind în metropolitanul Erech.

Îşi f cea naveta zburând dintr-un loc în altul cu „Barca ei Cereasc ".ă ă Aceste zboruri au dus la numeroase descrieri ale Inannei ca aeronaut (Fig.ă 75), iar din unele scrieri se deduce c îşi pilota singur nava. Pe de altă ă ă parte, la fel ca altor zeit i majore, i se repartizase un pilot-navigator, pentruăţ zborurile mai dificile.

Asemenea Vedelor, care vorbeau despre pilo ii zeilor (unul, Pushan, „îlţ c l uzea pe Indra prin norii pestri i", cu „nava aurie care zboar prină ă ţ ă regiunea din mijlocul v zduhului"), şi textele sumeriene anterioare se referă ă la AB.GAL-i, care îi transportau pe zei prin cer. Pilotul-navigator al Inannei, ni se spune, era Nungal; şi fusese numit anume în leg tur cu transferul ei laă ă Casa lui Anu din Erech:

Pe vremea când Enmerkar în Uruk domnea, Nungal, inim -de-leu, era Pilotul care din ceruri pe ăIshtar jos o aducea la E-Anna.

Conform Listei Regilor Sumerieni, dup Potop, monarhia a început laă Kish. Apoi, „s-a purtat Regalitatea lui Eanna. " Dup cum au confirmată arheologii, Erechul începuse într-adev r ca oraş-templu, constând dină incinta sacr unde a fost construit prima capel modest a lui Anuă ă ă ă („Templul Alb") deasupra unei platforme în l ate (Fig. 76); cl direa a r masă ţ ă ă în centrul oraşului, chiar şi când Erechul s-a întins şi templele i s-au m rit,ă dup cum indic resturile oraşului şi ale zidurilor acestuia (Fig. 77).ă ă

Arheologii au g sit r m şi ele unui templu magnific închinat Inannei şiă ă ă ţ datând de la începutul mileniului trei î.Ch. - posibil s fie chiar templul cl dită ă de Enmerkar.

Era construit într-un stil unic, cu coloane înalte decorate (Fig.78) şi trebuie s fi fost tot atât de opulent şi de impresionant pe cât l-au descrisă imnurile în l ate în slava lui:ă ţ

Cu lapis-lazuli era împodobit,Decorat cu meşteşugul lui Ninagal.În locul luminos (...)locuin a Inannei,ţlira lui Anu au instalat-o.

Cu toate acestea, Erechul continua s fie un oraş „provincial",ă lipsindu-i statura altor oraşe sumeriene, care aveau distinc ia de a fi fostţ recl dite pe locurile fostelor localit i antediluviene. Nu avea prestigiul şiă ăţ beneficiile derivate din de inerea „ME-urilor Divine". Deşi se face încontinuuţ referire la ele, natura ME-urilor nu e clar , iar savan ii traduc termenul prină ţ „porunci divine", „puteri divine" sau chiar „virtu i mitice". ME-urile, îns ,ţ ă sunt descrise ca nişte obiecte fizice care se puteau lua şi duce în mân , sauă

chiar puteau fi purtate asupra persoanei, şi care con ineau cunoştin e sauţ ţ date secrete. Poate c erau ceva în genul actualelor cipuri de computer, peă care fuseser înregistrate minu ios date, programe şi ordine operative. Peă ţ ele erau codificate elementele esen iale ale civiliza iei.ţ ţ

Aceste ME-uri se aflau în posesia lui Enki, savantul şef al Anunnakilor. El le-a eliberat pentru a-i folosi omenirii, pas cu pas; şi se p rea c Erechuluiă ă înc nu îi venise rândul s ajung pe culmile civiliza iei, când Inannaă ă ă ţ devenise zeitatea sa domnitoare. Ner bd toare, Inanna s-a hot rât s -şiă ă ă ă foloseasc farmecele feminine pentru a drege situa ia.ă ţ

Un text intitulat de S.N. Kramer (în „Mitologia sumerian ") „Inanna şiă Enki", dar al c rui titlu sumerian original (şi mai poetic) nu se cunoaşte,ă relateaz cum a c l torit Inanna cu „Cereasca Barc " la Abzu, unde Enkiă ă ă ă ascunsese ME-urile. Dându-şi seama c Inanna venea s apeleze personal laă ă el - „fecioara, de una singur , şi-a îndreptat pasul spre Abzu" -, Enki i-aă ordonat şambelanului s preg teasc o mas somptuoas , cu cât mai multă ă ă ă ă vin de curmale.

Dup ce Inanna şi Enki s-au osp tat, iar inima lui Enki s-a înveselit deă ă b utur , Inanna a abordat subiectul ME-urilor. Înmuiat de alcool, Enki i-aă ă d ruit ME-uri pentru „Domnie (...) Divinitate, înalta şi îndur toarea Tiar ,ă ă ă Tronul Regalit ii", iar „str lucitoarea Inanna le-a luat". În timp ce Inanna îşiăţ ă folosea farmecele asupra îmb trânitului amfitrion, Enki i-a f cut un al doileaă ă cadou, cu „înaltul Sceptru şi Toiag, înaltul Altar, Dreapta Cârmuire"; iar „str lucitoarea Inanna le-a luat" şi pe acestea.ă

Pe m sur ce festinul şi b utura continuau, Enki s-a desp r it de şapteă ă ă ă ţ ME-uri importante, cuprinzând func iile şi atributele unei Divine Doamne,ţ templul şi ritualurile ei, preo ii, eunucii şi prostituatele, arta r zboiului şiţ ă armele, justi ia şi tribunalele, muzica şi artele, zid ria, tâmpl ria şi faur ria,ţ ă ă ă t b c ria şi es toria, scrisul şi matematicile şi aşa mai departe.ă ă ă ţ ă

Având în mâini datele codificate ale tuturor acestor atribute proprii unei mari civiliza ii, Inanna a plecat pe furiş, luându-şi zborul cu Cereascaţ Barc , înapoi spre Erech. Peste câteva ore, trezit din be ie, Enki şi-a dată ţ seama c Inanna plecase cu ME-urile. Cam jenat, şambelanul i-a amintit că ă el, Enki însuşi, îi d ruise ME-urile Inannei. Foarte sup rat, Enki i-a ordonată ă şambelanului s porneasc pe urmele Inannei cu „Marea Camer Cereasc "ă ă ă ă şi s ia ME-urile înapoi. Ajungând-o pe Inanna la primul punct de escal ,ă ă şambelanul i-a explicat ordinele primite; dar Inanna, întrebând „De ce şi-a schimbat Enki cuvântul fa de mine?", a refuzat. Când i-a raportat lui Enkiţă

situa ia, şambelanului i s-a ordonat s captureze Cereasca Barc a Inannei,ţ ă ă s-o aduc la Eridu şi s-o elibereze pe Inanna, dar f r ME-uri. În Eridu, îns ,ă ă ă ă Inanna i-a poruncit pilotului ei de încredere s „salveze Cereasca Barc şiă ă ME-urile d ruite Inannei". Şi astfel, în timp ce Inanna continua s se certe cuă ă şambelanul lui Enki, pilotul a fugit cu nava, având la bord nepre uitele ME-ţuri.

O „Od pentru Inanna", compus spre a fi citit cu r spunsurileă ă ă ă corului, exprim sentimentele locuitorilor din Erech:ă

Doamn a ME-urilor, ăRegin Str lucitor de luminoas ; ă ă ăPreadreapt în raze înveşmântat ă ăIubit de Cer şi P mânt; ă ăUrmaş a lui Anu, ăPurtând marile adora ii; ţDemn de înalta tiar , ă ăPentru marea preo ie vrednic . ţ ăCele şapte ME-uri le-a ob inut, în mâna ei le ine. ţ ţDoamn a marilor ME-uri, ăA lor p zitoare este (...).ă

În acele vremuri, Inanna a fost încorporat în Panteonul celoră Doisprezece şi (înlocuind-o pe Ninharsag) i s-a atribuit planeta Venus (MUL DILBAT), ca analogie celest , şi constela ia AB.SIN (Fecioara), drept casă ţ ă zodiacal ; descrierea din urm nu s-a schimbat aproape deloc din epocaă ă sumerian (Fig. 79). Exprimându-şi propria mul umire, Inanna a anun at înă ţ ţ auzul tuturor - zei şi oameni deopotriv : „Regin sunt!"ă ă

Imnurile i-au recunoscut noua pozi ie printre zei şi atributele cereşti:ţ

Cea care venit-a din cer,Cea care venit-a din cer,„Slav ! " îi strig m (...).ă ăFal , m re ie, n dejde [sunt ale ei]ă ă ţ ăcum apare str lucind pe înserat,ăsfânt f clie ce umple cerurile;ă ăIvirea ei în cer e ca Luna şi Soarele (...).Pe Cer e-n siguran , buna „vac s lbatic " a lui Anu;ţă ă ă ă

Pe P mânt e-ndur toare, st pân a t râmurilor.ă ă ă ă ăÎn Abzu, din Eridu, a primit ME-urile;Naşul ei Enki i le-a d ruit,ăDomnia şi Monarhia i le-a pus în mân .ăCu Anu se-aşaz pe marele tron,ăCu Enlil hot r şte sor ii în ar (...).ă ă ţ ţ ăÎntorcându-se din înalta ei pozi ie printre zei la adora ia sumerienilorţ ţ

(„Oamenii cu Cap-Negru"), continu imnurile,ăÎn toat ara, oamenii cu cap-negru se adun ă ţ ăcând belşugul a ajuns în magaziile Sumerului (...). Vin la ea cu (...) aduc dispute înainte-i.Ea judec r ut ile şi-i stârpeşte pe cei r i;ă ă ăţ ăD dreptate celor cinsti i, fericirea le-o sorteşte (...).ă ţBuna doamn , bucuria lui Anu, eroin este;ă ăSigur din Cer se pogoar (...).ăE viteaz , e de-ncredere, mare este;ăSe întrece în tinere e.ţ

Popula ia din Erech avea toate motivele s -i fie recunosc toareţ ă ă Inannei, c ci sub divinitatea ei Erechul devenise un centru bogat ală civiliza iei sumeriene. Prosl vindu-i în elepciunea şi virtutea, locuitoriiţ ă ţ Erechului nu uitau s -i aminteasc frumuse ea şi atractivitatea. Într-adev r,ă ă ţ ă cam prin acea perioad , Inanna a instituit datina „Sacrei C snicii", un rituală ă sexual prin care preotul-rege trebuia s -i fi devenit so - dar numai pentru oă ţ noapte. Un text, atribuit unui rege numit Iddin-Dagan, a descris acest aspect al vie ii Inannei în templu - cu muzic , b rba i prostitua i şi altele:ţ ă ă ţ ţ

Prostitua ii o piapt n (...).ţ ă ăîi împodobesc gâtul cu panglici colorate (...).Dreapta şi-o g tesc cu straie femeieştiăpe când trec prin fa a purei Inanna (...).ţStânga şi-o acoper cu straie b rb teştiă ă ăpe când trec prin fa a purei Inanna (...).ţCu coarde de s rit şi frânghii colorate se întrec înăfa a ei (...).ţTinerii, cu cercuri în mâini, cânt în fa a ei (...).ă ţFecioarele, preotese Shuga, trec prin fa a Inannei (...)ţFac patul pentru doamna mea,Şterg rogojina cu ulei de cedru dulce-mirositor;Pentru Inanna, pentru Rege, preg tesc aşternutul (...)ăRegele mândru se-apropie de poala ei curat ;ăMândru se apropie de poala Inannei (...)Curata poal i-o mângâie,ăEa se întinde pe pat, curata ei poal ;ăFace dragoste cu el pe pat.Îi spune lui Iddin-Dagan: „Negreşit, eşti iubitul meu. "

Acest obicei al Inannei poate s fi început cu Enmerkar însuşi, oă uniune sexual al c rei vl star a fost urm torul conduc tor al Urukului, ună ă ă ă ă

semizeu cunoscut ca „divinul Lugalbanda, un Drept Veghetor". Şi despre Lugalbanda, la fel ca despre Enmerkar, s-au g sit mai multe epopei. Inanna,ă pare-se, dorea ca Lugalbanda s se instaleze în numele ei la Aratta; dară Lugalbanda era prea agitat şi aventurier pentru a sta locului. O epopee („Lugalbanda şi Muntele Hurum") îi descrie primejdioasa c l torie spreă ă „groaznicul loc de pe P mânt", în c utarea Divinei P s ri Negre. A ajuns laă ă ă ă Muntele Interzis, „unde Anunnakii, zeii muntelui, ca termitele sfredeliseră tuneluri pe sub p mânt". C utând s zboare cu Pas rea Cerului, Lugalbandaă ă ă ă l-a rugat pe custodele acesteia cu cuvinte care imortalizeaz dorin a omuluiă ţ de a zbura:

Ca Utu m las s m duc, ca Inanna,ă ă ă ăCa Furtunoşii Şapte din Ishkurîntr-o flac r m las s m -nal ,ă ă ă ă ă ă ţşi s plec tunând!ăM las oriunde v d cu ochii,ă ă ăOriunde doresc, m las s pun piciorul,ă ă ăOriunde inima-mi voieşte, m las s ajung (...).ă ă ă

La sosirea pe Muntele Hurum („a c rui fa Enlil precum cu o mare uşă ţă ă o închisese"), Lugalbanda a fost provocat de P zitor: „Zeu de eşti, o vorbă ă prieteneasc voi rosti şi te-a l sa s intri. Om de eşti, soarta i-o voi hot rî."ă ă ă ţ ă La care:

Lugalbanda, cel din s mân iubit , întinse mâna ă ţă ă[şi spuse]: „ Ca divinul Shara sunt, fiul drag al Inannei. "

Dar P zitorul sfântului loc l-a refuzat pe Lugalbanda, cu un oracol: într-ăadev r, avea s ajung pe t râmuri îndep rtate şi s devin vestit, atât el,ă ă ă ă ă ă ă cât şi Erechul, dar urma s-o fac pe jos.ă

Un alt epos lung, intitulat ini ial de cercet tori „Lugalbanda şiţ ă Enmerkar" şi, mai recent, „Epopeea lui Lugalbanda", afirm descenden aă ţ semidivin a lui Lugalbanda dar nu-i identific tat l; putem presupune, îns ,ă ă ă ă din circumstan ele şi evenimentele ulterioare, c tat l era Enmerkar,ţ ă ă confirmându-l pe acesta ca fiind primul dintr-o lung list de conduc toriă ă ă care, sub forma unui mariaj simbolic sau nu, au fost invita i de Inanna înţ patul ei.

Aceast „invita ie" din partea Inannei apare în bine cunoscutaă ţ „Epopee a lui Ghilgameş". Ghilgameş, al cincilea conduc tor al Erechului, aă c utat s scape de destinul muritorilor, fiindc , fiind fiu al zei ei Ninsun şi ală ă ă ţ marelui preot din Kullab, „era pe dou treimi zeu". Pornind în c utareaă ă nemuririi (examinat pe larg în ă Stairway to Heaven), el a c l torit maiă ă întâi la „Locul de Aterizare" de pe Muntele Cedrilor - vechea platform aă spa ioportului din mun ii Libanului (pe care pare-se c o vizitase şiţ ţ ă Lugalbanda). Luptându-se cu monstrul mecanic care p zea perimetrul zoneiă interzise, Ghilgameş şi înso itorul lui au fost cât pe ce s fie anihila i, dacţ ă ţ ă nu intervenea Utu. Epuizat de lupt , Ghilgameş şi-a scos hainele ude, ca să ă se spele şi s se odihneasc . Atunci, Inanna/Ishtar, care urm rise lupta dină ă ă cer, a fost cuprins de poft :ă ă

Şi-a sp lat p rul murdar, şi-a lustruit armele;ă ăCosi a şi-a scuturat-o pe spinare.ţŞi-a lep dat straiele întinate, s-a îmbr cat curat,ă ăA-nf şurat pe el o mantie cu franjuri, încins cu cordon.ă ăCând Ghilgameş şi-a pus tiara,Glorioasa Ishtar a ridicat un ochi spre frumuse ea lui Ghilgameş.ţ„ Vino, Ghilgameş, s -mi fii iubit!" [a spus ea]. ă„D ruieşte-mi din rodnicia ta; so îmi vei fi, so ie î i voi fi. "ă ţ ţ ţ

Şi-a înso it invita ia cu promisiunile unei vie i glorioase (deşi nuţ ţ ţ eterne) dac Ghilgameş îi primea oferta. Dar Ghilgameş a r spuns cu oă ă lung list a aman ilor ei, cu care Inanna se împrietenise, deşi „ai rânduită ă ţ pentru Tammuz [Dumuzi], iubitul tinere ii tale, ani şi ani de tânguieli";ţ chipurile continuând s in doliu, a spus el, îşi lua şi lep da aman ii „ca peă ţ ă ă ţ înc l rile ce strâng piciorul (...) ca o uş ce nu opreşte vântul (...). Pe care l-ă ţă ăai iubit veşnic?" a întrebat-o; „dac faci dragoste cu mine, m vei trata laă ă fel." (În continuare, jignit , Inanna a primit permisiunea lui Anu s -lă ă dezl n uie împotriva lui Ghilgameş pe Taurul din Cer; Ghilgameş a sc pat înă ţ ă ultima clip , la por ile Erechului.)ă ţ

Epoca de aur a Erechului nu avea s dureze o veşnicie. Lui Ghilgameşă i-au urmat pe tron al i şapte regi. Apoi, „Urukul a fost lovit cu armele; tronulţ s-a mutat la Ur." Thorkild Jacobsen, al c rui studiu „Lista Regilor Sumerieni"ă este cel mai competent pe aceast tem , crede c transferul monarhieiă ă ă sumeriene din Erech în Ur a avut loc în jurul anului 2850 î.Ch.; al ii adopt oţ ă dat mai recent , circa 2650 î.Ch. (Aceast discrepan de dou secole aă ă ă ţă ă persistat pân târziu şi r mâne neîn eleas de cercet tori.)ă ă ţ ă ă

Domniile diferi ilor conduc tori se scurtau tot mai mult, pe m sur ceţ ă ă ă sediul puterii se muta dintr-un oraş sumerian în altul: de la Ur la Awan, apoi din nou la Kish; într-un oraş numit Hamazi, şi înapoi la Erech şi Ur; la Adab şi Mari, şi iar şi la Kish; şi, în sfârşit, înc o dat la Erech. ă ă ă

Pe parcursul a nu mai mult de dou sute dou zeci de ani, au ap rută ă ă astfel trei dinastii suplimentare la Kish, trei la Erech, dou la Ur şi câte unaă singur în alte cinci oraşe. A fost, dup toate aparen ele, o perioad volatil ;ă ă ţ ă ă de asemenea, a mai fost şi un interval de fric iuni crescânde între oraşe,ţ mai mult în privin a drepturilor asupra apei şi într-a canalelor de iriga ii -ţ ţ fenomene care se pot explica prin usc ciunea climatului, pe de o parte, şiă înmul irea demografic , pe de alta. În fiecare situa ie, despre oraşul careţ ă ţ pierdea se spunea c a fost „lovit cu armele". Omenirea începuse s -şiă ă poarte propriile r zboaie!ă

Recurgerea la arme pentru a rezolva disputele locale devenea tot mai r spândit . Inscrip iile din acele vremuri arat c popula ia h r uit seă ă ţ ă ă ţ ă ţ ă întrecea, prin jertfe şi adora ii sporite, pentru favorurile zeilor; oraşele-stateţ beligerante îşi implicau tot mai mult patronii divini în conflictele meschine. Într-o situa ie atestat documentar, Ninurta a fost chemat s hot rasc dacţ ă ă ă ă ă un şan de iriga ii înc lca sau nu hotarele altui oraş. Şi Enlil a fost silit s leţ ţ ă ă ordone taberelor în conflict încetarea ostilit ilor. Aceste lupte şi instabilit iăţ ăţ constante au ajuns curând la limita unde zeii s-au s turat. Odat , în trecut,ă ă când se apropia Potopul, Enlil fusese atât de dezgustat de omenire încât i-a pl nuit exterminarea prin marea inunda ie. Apoi, în incidentul de la Turnulă ţ

Babel, a ordonat împr ştierea omenirii şi amestecul limbilor. Acum, din nou,ă îl ajungea dezgustul.

Fundalul istoric al evenimentelor care au urmat a fost ultima încercare a zeilor de a restabili la Kish, capitala ini ial , centrul monarhic. Pentru aţ ă patra oar , au readus tronul la Kish, începând dinastia cu conduc tori aleă ă c ror nume indic fidelitatea fa de Sin, Ishtar şi Shamash. Doi cârmuitori,ă ă ţă îns , purtau nume indicând c erau discipoli ai lui Ninurta şi ai so iei lui -ă ă ţ dovad a unei rivalit i reînviate între Casa lui Sin şi Casa lui Ninurta. Aă ăţ rezultat în instalarea pe tron a unei nulit i „Nannia, un t ietor de piatr ";ăţ ă ă acesta nu a domnit decât şapte ani.

În asemenea împrejur ri tulburi, Inanna a putut recupera Erechul caă cetate de scaun. Omul ales pentru aceast sarcin , un anume Lugalzagesi,ă ă a p strat favorurile zeilor timp de dou zeci şi cinci de ani; apoi, îns ,ă ă ă atacând Kishul pentru a-i asigura pustiirea definitiv , n-a reuşit decât să ă stârneasc mânia lui Enlil; iar ideea de a avea o mân forte la cârmaă ă domniei umane avea tot mai mult sens. Era nevoie de cineva neimplicat în toate aceste dispute, cineva care s garanteze o conducere ferm şi să ă ă joace din nou aşa cum se cuvine rolul de rege ca unic intermediar între zei şi oameni, în toate chestiunile lumeşti.

Inanna a fost cea care, cu ocazia unuia dintre zborurile ei, l-a g sit peă acel om.

Întâlnirea lor, cam prin anul 2400 î.Ch., a lansat o nou er . Omul îşiă ă începuse cariera ca paharnic al regelui din Kish. Dup ce a luat frâieleă statului în Mesopotamia central , şi-a extins rapid st pânirea peste totă ă Sumerul, pân în rile vecine şi chiar şi în altele, mai îndep rtate. Numele-ă ţă ăepitet al acestui prim întemeietor de imperii a fost Sharru-Kin („Drept Conduc tor"); tratatele moderne îl numesc Sargon I sau Sargon cel Mareă (Fig. 80). El şi-a cl dit o capital absolut nou , nu departe de Babilon,ă ă ă numind-o Agade („Unit "): o cunoaştem ca Akkad - nume de unde derivă ă termenul akkadian ca prim limbaj semit.

Un text cunoscut ca „Legenda lui Sargon" îi consemneaz , cu propriileă lui cuvinte, straniul trecut personal:

Sargon, viteaz rege din Agade, sunt.Mama mea a fost mare preoteas ; tat l nu mi l-am cunoscut (...).ă ă

Mama mea, marea preoteas , care m-a procreat, ă

în secret m-a adus pe lume.M-a pus în coş de papur , cu catran a lipit capacul. ăM-a aruncat în râu; nu m-am scufundat. Râul m-a purtat pe ape, m-a dus la Akki, cel ce irig , ăAkki, cel ce irig , m-a ridicat când a scos ap ; ă ăAkki, cel ce irig , ca pe fiul lui m-a luat şi m-a crescut.ăAkki, cel ce irig , gr dinar al s u m-a numit.ă ă ă

Aceast poveste, asem n toare cu cea a lui Moise (scris cu peste oă ă ă ă mie de ani înaintea vremurilor lui Moise), r spunde în continuare laă întrebarea cea mai evident cum a putut un om cu tat necunoscut, ună ă simplu gr dinar, s devin un mare rege? Sargon d urm torul r spuns:ă ă ă ă ă ă

Pe când eram gr dinar, Ishtar m-a învrednicit cu iubirea ei.ăŞi timp de patruzeci şi cincizeci de ani am avut Domnia;Pe oamenii cu Cap-negru i-am condus şi cârmuit.Laconica declara ie e dezvoltat într-o alt scriere, întâlnirea dintreţ ă ă

muncitorul Sargon şi frumoasa zei Ishtar a fost întâmpl toare, dar nici peţă ă departe inocent :ă

Într-o zi regina mea,Dup ce a str b tut cerul, a str b tut P mântul -Inanna.ă ă ă ă ă ăDup ce a str b tut cerul, a str b tut P mântul -ă ă ă ă ă ăDup ce a str b tut Elamul şi Shuburul,ă ă ăDup ce a str b tut (...),ă ă ăS-a apropiat obosit , a adormit.ăAm v zut-o de la marginea gr dinii;ă ăAm s rutat-o, cu ea m-am împreunat.ă

Inanna - care între timp se deşteptase, presupunem - a g sit în Sargonă un om pe placul ei, un b rbat care îi putea satisface nu numai jinduirile laă aşternut, ci şi ambi iile politice. Un text cunoscut drept „Cronica lui Sargon"ţ declar c „Sharru-Kin, regele Agadei, s-a în l at [la putere] în era lui Ishtar.ă ă ă ţ Nu a avut nici rival, nici oponent. Şi-a întins însp imânt toarea glorie pesteă ă toate rile. A traversat marea la r s rit; a cucerit ara de la apus, pe toatţă ă ă ţ ă întinderea."

Enigmatica referire la „Era lui Ishtar" i-a nedumerit pe oamenii de ştiin ; dar nu poate însemna decât ceea ce spune: în acea perioad ,ţă ă indiferent din ce motive, Inanna/Ishtar a avut posibilitatea de a instala pe tron un om ales de ea, care s -i f ureasc un imperiu: „El a învins Urukul şiă ă ă i-a d râmat zidul (...). ă

A triumfat în lupta cu locuitorii din Ur (...) a cotropit tot teritoriul din Lagash pân la mare (...)." Mai erau şi cuceririle din afara vechilor grani eă ţ ale Sumerului; „Mari şi Elam stau supuse în fa a lui Sargon."ţ

Grandoarea lui Sargon şi m re ia Inannei, mergând mân în mân , auă ţ ă ă fost exprimate în construirea noii capitale din Agade şi în UL.MASH („Sclipitorul, Luxosul") templu al Inannei. „În vremurile acelea," relateaz ună text istoriografic sumerian, „locuin ele din Agade erau pline cu aur; caseleţ viu str lucitoare erau pline de argint. În depozitele sale se aducea aram ,ă ă plumb şi lespezi de lapis-lazuli; grânarele i se umflau pe de l turi. B trâniiă ă

erau înzestra i cu în elepciune, b trânele aveau darul elocin ei; tinerii erauţ ţ ă ţ d rui i cu For a-Armelor, copilaşii aveau zestrea inimilor vesele (...). Totă ţ ţ oraşul r suna de muzic ."ă ă

În acel oraş frumos şi fericit, „în Agade şi-a în l at sfânta Inanna ună ţ templu ca nobil s laş; în Ulmash a ridicat un tron." Era templul careă încununa o serie de altare închinate ei, cuprinzând principalele oraşe sumeriene. Declarând c „în Erech, E-Anna e a mea", Inanna şi-a enumerată altarele din Nippur, Ur, Girsu, Adab, Kish, Der, Akshak şi Umma, iar la sfârşit, Ulmash din Agade. „Este vreun zeu care se poate întrece cu mine?" a întrebat ea.

Şi totuşi, deşi promovat de Inanna, ascensiunea lui Sargon la domniaă peste inutul cunoscut de-atunci încolo ca Sumer şi Akkad n-ar fi putut aveaţ loc f r consim mântul şi binecuvântarea lui Anu şi Enlil. Un text bilingvă ă ţă (sumerian-akkadian), înscris ini ial pe o statuie a lui Sargon pus înaintea luiţ ă Enlil în templul s u din Nippur, declar c Sargon era nu numai „Atoate-ă ă ăVeghetorul Cuprinz tor" al lui Ishtar, ci şi „preot uns al lui Anu" şi „mareă regent al lui Enlil". Enlil, a scris Sargon, era cel care „îi d duse puterea şiă domnia".

Scrierile lui Sargon despre cuceririle lui o înf işeaz pe Inanna ca pe oăţ ă prezen activ pe câmpul de lupt , dar îi atribuie lui Enlil puterea generalţă ă ă ă de decizie, privind anvergura victoriilor şi întinderea teritoriilor: „Enlil nu l sa pe nimeni s i se împotriveasc lui Sargon, regele rii; de la Marea deă ă ă ţă Sus pân la Marea de Jos, Enlil i-a dat totul". Invariabil, post-scriptumurile laă inscrip iile lui Sargon îi invoc pe Anu, Enlil, Inanna şi Utu/Shamash caţ ă „martori".

Scrutând acest vast imperiu care se întindea de la Marea de Sus (Mediterana) pân la Marea de Jos (Golful Persic), devine clar c , la început,ă ă cuceririle lui Sargon s-au limitat la domeniile lui Sin şi ale copiilor acestuia (Inanna şi Utu), şi chiar la apogeu s-au men inut în interiorul teritoriilorţ enlilite. Sargon a ajuns la Lagash, oraşul lui Ninurta, şi a cucerit teritoriul de la Lagash spre sud, dar nu şi Lagashul propriu-zis; nici nu s-a întins la nord-est de Sumer, unde domnea Ninurta. Dep şind hotarele vechiului Sumer, aă intrat în ara Elamului din sud-est - o zon aflat înc de mai demult subţ ă ă ă influen a Inannei. Dar când Sargon a p şit pe p mânturile de la vest deţ ă ă cursul mediu al Eufratului, spre litoralul mediteranean, domeniile lui Adad, „Sargon s-a prosternat în rug înaintea zeului (...) [şi] i-a dat în regiunea deă sus Mari, Yarmuli şi Ebla, pân la p durea de cedri şi muntele de argint."ă ă

Din inscrip iile lui Sargon reiese clar c nu a primit nici Tilmunul (Aţ ă Patra Regiune a zeilor), nici Maganul (Egiptul), nici Meluhha (Etiopia) din A Doua Regiune, domeniile descenden ilor lui Enki; cu aceste ri a avutţ ţă numai rela ii comerciale de pace. În Sumerul propriu-zis, a evitat o zonţ ă controlat de Ninurta şi oraşul revendicat de Marduk. Dar apoi, „laă b trâne e", Sargon a f cut o greşeal :ă ţ ă ă

A luat râna din temelia Babilonuluiţăşi pe rân a cl dit alt Babilon lâng Agade.ţă ă ă ăPentru a în elege gravitatea faptei, trebuie s ne reamintimţ ă

semnifica ia cuvântului „Babilon" - ţ Bab-ili, Poarta Zeilor". Un titlu şi o func ie reclamate pentru Babilon de c tre sfid torul Marduk, erauţ ă ă simbolizate de p mântul s u sfin it. Acum, încurajat de Inanna şi împins deă ă ţ

ambi iile ei, Sargon a luat p mântul sacru pentru a-l întinde ca funda ie aţ ă ţ noului Bab-Ili, urm rind cu îndr zneal s transfere titlul şi func ia la Agade.ă ă ă ă ţ

Dup cum a reieşit, aceasta a fost ocazia pentru ca Marduk - despreă care nu se mai auzise de atâtea secole - s se afirme din nou:ă

inând seam de sacrilegiul astfel f ptuit de Sargon,Ţ ă ămarele domn Marduk s-a mâniatşi i-a nimicit poporul prin înfometare.De la r s rit la apus i-a înstr inat de Sargon;ă ă ăiar lui i-a dat pedeapsa de a nu-şi afla odihna.

În buşind cu disperare o revolt dup alta, Sargon nu şi-a mai putută ă ă „afla odihna"; discreditat şi bolnav, a murit dup o domnie de cincizeci şiă patru de ani.

12 . PRELUDIUL DEZASTRULUI

Informa iile privitoare la ultimii ani ai Erei lui Ishtar ne provin dintr-unţ num r de scrieri. Adunate la un loc, ele alc tuiesc povestea unoră ă evenimente dramatice şi incredibile: uzurparea puterii supreme de pe P mânt de c tre o zei ; profanarea Sfintei Sfintelor a lui Enlil, din Nippur;ă ă ţă p trunderea unei armate omeneşti în cea de-aPatra Regiune; o invazie aă Egiptului; apari ia zeilor africani în domeniile asiatice; fapte şi situa ii careţ ţ înainte erau de neconceput; fr mânt ri printre zei, care au constituit scenaă ă pe care conduc torii umani şi-au jucat rolurile, iar sângele omenesc a fostă v rsat f r mil .ă ă ă ă

În fa a reapari iei vechiului ei adversar, Inanna pur şi simplu nu s-aţ ţ putut da b tut , indiferent de pre . Aşezând pe tronul lui Sargon mai întâi ună ă ţ fiu al acestuia, apoi înc unul, înrolându-şi în campanii regii vasali dină inuturile muntoase r s ritene, a luptat ca o leoaic turbat pentru imperiulţ ă ă ă ă

ei în dezmembrare, „potopind cu ploaie de fl c ri p mântul (...) atacând caă ă ă o furtun n prasnic ".ă ă ă

„Eşti cunoscut dup distrugerea rilor rebele," intona o fiic a luiă ă ţă ă Sargon într-un poem de lamenta ie; „eşti cunoscut dup masacrareaţ ă ă popoarelor lor" (...) întorcându-te „împotriva oraşului care nu a spus « ara eţ a ta»," f cându-i „râurile s curg roşii de sânge".ă ă ă

Timp de peste doi ani, Inanna a dezl n uit de jur împrejur haosul,ă ţ pân când zeii au ajuns la concluzia c singura cale de a opri carnagiulă ă consta în a-l trimite pe Marduk înapoi în exil. Dup ce revenise la Babilonă când Sargon încercase s ia o parte din solul sfin it - fapt a c reiă ţ ă ă semnifica ie simbolic îşi avea r d cina în evenimente legendare - Marduk aţ ă ă ă fortificat oraşul şi îndeosebi i-a ameliorat ingenios sistemul de canalizare, facându-l imun în fa a oric rui atac. Incapabili sau nedorind s -l înl ture peţ ă ă ă Marduk prin for , Anunnakii au apelat la fratele s u, Nergal, cerându-i s -lţă ă ă „sperie pe Marduk de pe scaunul divin" din Babilon.

Despre aceste evenimente ştim dintr-un text intitulat de savan iţ „Epopeea Erra", c ci în el Nergal este numit de vechiul cronicar ER.RA ună epitet oarecum denigrator, întrucât însemna „Sluga lui Ra". Este o scriere

care s-ar putea intitula mai bine „Povestea p catelor lui Nergal", fiindc îlă ă învinuieşte pe Nergal pentru o suit de evenimente cu deznod mântă ă catastrofic; dar este o surs nepre uit de cunoaştere şi în elegere a acestuiă ţ ă ţ preludiu al dezastrului.

Acceptând misiunea, Nergal/Erra a c l torit în Mesopotamia, pentru oă ă discu ie fa în fa cu Marduk. Ajungând la destina ie, mai întâi a poposit înţ ţă ţă ţ Erech, „oraşul lui Anu, regele tuturor zeilor", dar, desigur, şi locul unde urma s o întâlneasc pe Inanna/Ishtar. Când a sosit la Babilon, „în Esagil, templulă ă Cerului şi al P mântului, a intrat şi s-a oprit în fa a lui Marduk". Epocalaă ţ întâlnire a fost imortalizat de artiştii antici (Fig. 81); îi reprezint peă ă amândoi zei inându-şi armele în mâini, dar Marduk, cu coiful pe cap, stândţ pe o platform , îi întinde fratelui s u un simbol de bun-venit.ă ă

Combinând complimentele cu dojenile, Erra i-a spus lui Marduk că minunatele lucruri pe care le f cuse pentru Babilon, şi mai ales lucr rileă ă hidrotehnice îi f ceau reputa ia „s str luceasc precum o stea în ceruri",ă ţ ă ă ă dar l sau oraşe f r ap . ă ă ă ă

Mai mult, faptul c se încoronase în Babilon, „luminându-i îngr dituraă ă sacr " îi înfuriase pe ceilal i zei; „s laşul lui Anu de întuneric e acoperit".ă ţ ă Marduk, a conchis el, nu putea merge în contra voin ei celorlal i Anunnaki şi,ţ ţ cu siguran , nu împotriva celei a lui Anu.ţă

Dar Marduk, citând schimb rile efectuate pe P mânt în urmaă ă Diluviului, a explicat c fusese nevoie s ia problemele în propriile lui mâini:ă ă

În urma Potopului,hot rârile Cerului şi ale P mântului au luat-o razna.ă ăOraşele zeilor pe largul P mântăs-au mutat peste tot;N-au fost aduse înapoi la loc (...).Cum le veghez din nou, r utatea m scârbeşte;ă ăF r întoarcerea la locul lor [ini ial],ă ă ţFiin a omenirii e împu inat (...).ţ ţ ăTrebuie s -mi recl desc locuin aă ă ţpe care Potopul mi-a nimicit-o;Numele ei [trebuie] s i-l dau din nou.ă

Printre dezordinile postdiluviene care îl deranjau pe Marduk erau şi câteva situa ii în care Erra însuşi nu d duse socoteal pentru anumiteţ ă ă artefacte divine - „instrumentul de dat porunci, Oracolul Zeilor; semnul monarhiei, Sfântul Sceptru care îmbog eşte cu str lucire Domnia (...). Undeăţ ă e sfânta Piatr cu Raze ce spulber totul?" a întrebat Marduk. Dac era silită ă ă s plece, a continuat el, „în ziua când cobor de pe tron, curgerea dină fântân va înceta (...) apele nu se vor mai ridica (...) ziua luminoas în beznă ă ă [se va preface] (...) z p ceala se va ivi (...) vânturile secetei vor urla (...)ă ă boala se va r spândi."ă

Dup alte câtea schimburi de replici, Erra a propus s -i înapoieze luiă ă Marduk „artefactele cerului şi ale P mântului", dac Marduk venea personală ă în Lumea de Jos s le ia; iar în privin a „lucr rilor" din Babilon, l-a asigurată ţ ă pe Marduk c nu avea nici un motiv de îngrijorare: el (Erra) urma s intre înă ă Casa lui Marduk numai pentru a „în l a Taurii lui Anu şi Enlil la poarta- i" -ă ţ ţ statui ale Taurilor înaripa i, aşa cum s-au g sit efectiv în locurile templelor -,ţ ă dar f r s fac nimic pentru a deregla func ionarea instala iiloră ă ă ă ţ ţ hidrotehnice.

Marduk a auzit aceasta;F g duiala, dat de Erra, i-a întrunit favoarea. ă ă ăAşa c a p şit jos de pe tron, şi spre ara Minelor, ă ă Ţs laşul Anunnakilor, şi-a fixat direc ia.ă ţ

Astfel convins, Marduk a consim it s p r seasc Babilonul. Dar nici n-ţ ă ă ă ăa facut-o bine, c Nergal şi-a c lcat cuvântul. Incapabil s -şi înfrângă ă ă ă curiozitatea, Nergal/Erra s-a aventurat în Gigunu, misterioasa cameră subteran în care Marduk insistase c accesul era interzis; iar acolo, Erra aă ă pus ca „Str lucirea" (sursa radiant de energie) s fie luat . Imediat, aşaă ă ă ă cum îl avertizase Marduk, „ziua s-a pref cut în bezn ", „curgerea s-aă ă dereglat" şi, curând, „ inuturile au r mas pustii, oamenii au început sţ ă ă piar ".ă

Toat Mesopotamia a fost afectat , c ci Ea/Enki, Sin şi Shamash, înă ă ă oraşele lor, s-au alarmat şi ei; „furia [fa de Erra] i-a umplut". Oamenii leţă aduceau jertfe lui Anu şi Ishtar, dar degeaba; „sursele de ap au secat". Ea,ă tat l lui Erra, i-a reproşat: „Acum, când Prin ul Marduk a plecat, ce-ai f cut?"ă ţ ă A poruncit ca o statuie a lui Erra, care fusese preg tit , s nu mai fieă ă ă instalat în Esagil. „Pleac !" i-a ordonat el lui Erra. „Du-te unde nici un zeuă ă nu merge vreodat !"ă

„Erra şi-a pierdut graiul" numai pentru o clip , dup care a rostită ă cuvinte necuviincioase. Înfuriat, a zdrobit s laşul lui Marduk şi a dat focă por ilor. Întorcându-se s plece, „a f cut un semn" sfid tor, anun ând cţ ă ă ă ţ ă înso itorii lui, totuşi, aveau s r mân pe loc: „Ca r zboinici ai mei, ei nu seţ ă ă ă ă vor întoarce." Şi astfel se face c , atunci când Erra a revenit la Kutha,ă oamenii care-l urmaser au stat pe loc, dând semnalul unei prezen e deă ţ durat a lui Nergal în inuturile lui Shem; li s-a atribuit o colonie, nu departeă ţ de Babilon, poate ca garnizoan permanent ; în Samaria vremurilor biblice,ă ă existau „kutheeni care îl ador pe Nergal"; iar în Elam, adora ia lui Nergală ţ era oficial , dup cum o scoate în eviden o neobişnuit sculptur de bronză ă ţă ă ă

(Fig. 82) g sit la fa a locului, reprezentând adoratori cu tr s turi africaneă ă ţ ă ă inconfundabile efectuând o ceremonie religioas în curtea unui templu.ă

Plecarea lui Marduk din Babilon a pus cap t conflictului lui Ishtar cu el;ă ruptura dintre Marduk şi Nergal şi men inerea unei prezen e asiatice deţ ţ c tre acesta din urm au creat o alian neinten ionat între Ishtar şiă ă ţă ţ ă Nergal. Lan ul tragicelor evenimente pe care nimeni nu le-ar fi pututţ prevedea şi, poate, nici m car nu le dorise cineva, a fost astfel determinată de soart , apropiindu-i şi mai mult pe Anunnaki şi pe oameni de dezastrulă suprem...

Cu autoritatea restabilit , Inanna a reînnoit monarhia din Agade şi aă instalat pe tron un nepot de-al lui Sargon, Naram-Sin („Favoritul lui Sin"). V zând în el, în sfârşit, un adev rat succesor al lui Sargon, l-a încurajat să ă ă caute grandoarea şi m re ia. Dup o scurt perioad de pace şiă ţ ă ă ă prosperitate, Inanna l-a ademenit pe Naram-Sin s porneasc o expansiuneă ă a fostului imperiu. Curând, Inanna a început s muşte din teritoriile altor zei;ă aceştia, îns , nu puteau sau nu doreau s i se împotriveasc : „Marii zeiă ă ă Anunnaki fugeau din calea ta ca liliecii dând din aripi," declara un imn al Inannei; „nu puteau sta în fa a înfricoş torului t u chip (...) nu- i puteauţ ă ă ţ astâmp ra mânioasa inim ." Sculpturi în piatr din teritoriile anexate oă ă ă reprezentau pe Inanna cu înf işarea nemiloasei cuceritoare care deveniseăţ (Fig. 83).

La începutul campaniilor ei, Inanna înc mai era numit „Iubita luiă ă Enlil" şi cea „care îndeplineşte instruc iunile lui Anu". Apoi, îns , elanul ei aţ ă început s -şi schimbe natura, de la în buşirea rebeliunilor la un plan calculată ă pentru acapararea suprema iei.ţ

Dou seturi de scrieri, unul despre zei şi cel lalt despreă ţă ă reprezentantul ei, regele Naram-Sin, consemneaz evenimentele din aceleă vremuri. Ambele indic drept prim int din afara grani elor a Inannei Loculă ă ţ ă ţ de Aterizare de pe Muntele Cedrilor. Ca Zei Zbur toare, Inanna era foarteţă ă familiarizat cu locurile; a „ars marile por i" ale muntelui şi, dup un scurtă ţ ă asediu, a ob inut capitularea trupelor care-l p zeau: „Au rupt rândurile deţ ă bun voie".ă

Aşa cum consemneaz inscrip iile lui Naram-Sin, Inanna a pornit apoiă ţ spre sud, de-a lungul coastelor mediteraneene, ocupând oraş dup oraş.ă Cucerirea Ierusalimului - Centrul de Control al Misiunii - nu este men ionatţ ă concret, dar Inanna trebuie s fi trecut şi pe acolo, c ci se spune c a mersă ă ă mai departe, s captureze Ierihonul. Stând c lare peste strategicul punct deă ă traversare a Iordanului, vis-à-vis de bastionul Anunnakilor din Tell Ghassul, Ierihonul - oraşul închinat lui Sin - se revoltase şi el: „Nu a spus «Apar ineţ tat lui t u care te-a f cut»; f g duise cuvântul s u solemn, dar şi l-aă ă ă ă ă ă înc lcat." Vechiul Testament e plin de admonest ri contra „r t cirilor după ă ă ă ă zei str ini"; textul sumerian exprim aceeaşi înc lcare: popula ia Ierihonului,ă ă ă ţ dup de promisese solemn s -l adore pe Sin, tat l Inannei, şi-a transferată ă ă devotamentul spre un alt zeu, str in. Capitularea acestui „oraş al curmalilor"ă în fa a Inannei înarmate a fost reprezentat pe un sigiliu cilindric (Fig. 84).ţ ă

O dat cu victoria asupra Canaanului de sud, Inanna a ajuns la poartaă celei de-A Patra Regiuni, zona Spa ioportului. Sargon nu îndr znise s treacţ ă ă ă hotarul interzis. Dar Naram-Sin, încurajat de Inanna, a facut-o...

O cronic regal mesopotamian atest c Naram-Sin nu doar aă ă ă ă ă p truns pe peninsul , ci a şi continuat s mearg mai departe, invadândă ă ă ă ara Maganului (Egiptul):Ţ

Naram-Sin, odrasla lui Sargon, a m rş luit împotriva oraşului Apishal ă ăşi i-a spart zidul, cucerindu-l. El însuşi l-a prins pe Rish-Adad, regele Apishalului şi vizirul Apishalului.Apoi, a pornit asupra rii Maganului Ţăşi el însuşi l-a prins pe Mannu-Dannu, regele Maganului.

Exactitatea cronicii babiloniene orale mai sus-men ionate a fostţ confirmat independent şi în alte detalii, aşa c nu exist nici un motiv de a-ă ă ăi pune la îndoial acest fragment - oricât ar p rea de incredibil, c ci implică ă ă ă trecerea unui rege uman, cu o armat omeneasc , prin peninsula Sinai, Aă ă Patra Regiune a zeilor. Din timpuri imemoriale, un drum comercial între Asia şi Africa ocolise pe coasta mediteranean a peninsulei - drum ameliorată ulterior de egipteni cu popasuri pentru ap şi de c tre romani, ca vitala loră ă Via Maris. Utilizatorii antici ai acestui drum ocoleau astfel pe departe câmpia central , unde era amplasat Spa ioportul. Dar dac Naram-Sin, caă ţ ă şef al unei armate, a mers pur şi simplu pe drumul de coast e îndoielnic.ă Vaze din alabastru de model egiptean, g site de arheologi în Mesopotamiaă şi Elam, îşi identific proprietarul (în akkadian ) ca fiind „Naram-Sin, Regeleă ă celor Patru Regiuni; vaz a Str lucitoarei Coroane a rii Magan". Faptul că ă Ţă ă Naram-Sin a început s -şi spun „Rege al celor Patru Regiuni" confirm nuă ă ă numai cucerirea Egiptului, ci şi sugereaz includerea peninsulei Sinai înă sfera sa de influen . Se pare c Inanna nu fusese „doar în trecere".ţă ă

(O invazie str in , cam prin perioada lui Naram-Sin, este cunoscut şiă ă ă din documentele egiptene. Acestea descriu un interval de dezordini şi haos. Un papirus cunoscut de egiptologi ca „Admonest rile lui Ipuwer" spune: „Înă Egipt au venit str inii (...) cei de vi nobil mult se lamenteaz ". Era oă ţă ă ă perioad care a cunoscut mutarea centrului de adora ie şi putere de laă ţ Memphis-Heliopolis, din nord, la Teba, în sud. Savan ii numesc secolul deţ

anarhie „Prima Perioad Intermediar "; ea a urmat pr buşirii celei de-aă ă ă şasea dinastii faraonice.)

Cum a putut Inanna, cu aparent imunitate, s p trund pe peninsulaă ă ă ă Sinai şi s invadeze Egiptul, f r ca zeii acestei ri s i se împotriveasc ?ă ă ă ţă ă ă

R spunsul se g seşte într-un aspect al inscrip iilor lui Naram-Sin careă ă ţ i-a nedumerit pe cercet tori: aparenta venerare a zeului african Nergal deă c tre acest conduc tor mesopotamian. Deşi aşa ceva nu avea absolut niciă ă un sens, r mâne ştiut c lungul text cunoscut ca „Legenda kutheean a luiă ă ă Naram-Sin" (sau, cum i se mai spune uneori, „Textul Regelui din Kutha") atest faptul c Naram-Sin s-a dus la Kutha, centrul religios al lui Nergal dină ă Africa, şi a în l at acolo o stel , c reia i-a anexat o t bli de fildeş înscrisă ţ ă ă ă ţă ă cu relatarea neobişnuitei sale vizite, totul pentru a-l omagia pe Nergal.

Recunoaşterea puterii şi a influen ei lui Nergal, mult în afara Africii, deţ c tre Naram-Sin este atestat de faptul c , în tratatele încheiate întreă ă ă Naram-Sin şi conduc torii provinciali din Elam, printre zeii martori e invocată şi Nergal. Iar într-o inscrip ie despre marşul lui Naram-Sin spre Munteleţ Cedrilor din Liban, regele îi recunoştea lui Nergal (nu lui Ishkur/Adad) meritul de a fi f cut posibil aceast realizare:ă ă ă

Deşi din epoca domniei omuluinici un rege nu a distrus vreodat Armanul şi Ebla,ăAcum zeul Nergal deschis-a calea viteazului Naram-Sin.I-a dat Ebla şi Armanul, i-a d ruit Amanusul şi Muntele Cedrilor şiă

Marea de Sus.Aceast derutant apari ie a lui Nergal ca influent zeitate asiatic şiă ă ţ ă ă

îndr zne ul marş al lui Naram-Sin, reprezentantul Inannei, spre Egipt - toateă ţ înc lcând starea de fapt a celor Patru Regiuni stabilit dup R zboaieleă ă ă ă Piramidelor - au o singur explica ie: în timp ce Marduk îşi ab tuse aten iaă ţ ă ţ spre Babilon, Nergal a preluat un rol predominant în Egipt. Apoi, după convingerea lui Marduk de a p r si Mesopotamia f r alte lupte, amiabilaă ă ă ă desp r ire s-a transformat într-o înverşunat duşm nie între fra i.ă ţ ă ă ţ

Iar aceasta a dus la o alian între Nergal şi Inanna; dar, inându-şiţă ţ partea unul altuia, au constatat curând c to i ceilal i zei li se opuneau. Înă ţ ţ Nippur s-a convocat o adunare a zeilor pentru a discuta despre tulbur toarele consecin e ale faptelor Inannei; pân şi Enki a fost de acordă ţ ă c mersese prea departe. Iar Enlil a emis un decret pentru arestarea şiă judecarea ei.

Am aflat despre aceste evenimente dintr-o cronic intitulat deă ă savan i „Blestemul din Agade". Hot rând c Inanna sc pase într-adev r deţ ă ă ă ă sub control, împotriva ei s-a emis „cuvântul Ekurului" (incinta sacr a luiă Enlil din Nippur). Dar Inanna n-a aşteptat s fie prins sau re inut pentruă ă ţ ă proces: şi-a abandonat templul, fugind din Agade:

„ Cuvântul Ekurului "plutea peste Agadeca o t cere de moarte;ăAgade tremura tot;templul s u Ulmash era înfiorat;ăEa care locuia acolo, a p r sit oraşul.ă ăFecioara şi-a uitat odaiaSfânta Inanna şi-a uitat altarul din Agade.

La vremea când în Agade a sosit o delega ie a marilor zei, aceştia n-ţau g sit decât un templu gol; tot ce-au putut face a fost s despoaie loculă ă de atributele puterii:

În zile nu cinci, în zile nu zece, Diadema domniei, tiara monarhiei, tronul dat st pânirii Ninurta le-a adus la templul s u; ă ăUtu a luat „Elocin a " oraşului; ţEnki i-a retras „în elepciunea ". ţM re ia sa ce putea ajunge la Cer, ă ţAnu a ridicat-o în mijlocul Cerului.

„Regalitatea din Agade era pr buşit , viitorul s u nespus de nefericit."ă ă ă Apoi, „Naram-Sin a avut o viziune", un mesaj de la zei a sa Inanna. „A inut-ţ ţo pentru sine, n-a spus-o prin viu grai, cu nimeni n-a vorbit despre ea (...). Şapte ani a r mas Naram-Sin în aşteptare.ă

L-a c utat Inanna pe Nergal în cei şapte ani ai dispari iei sale dină ţ Agade? Textul nu ofer r spunsul, dar credem c acela era singurul liman laă ă ă îndemâna Inannei, departe de mânia lui Enlil. Evenimentele ulterioare sugereaz c Inanna - şi mai îndr znea decât înainte, mai ambi ioas caă ă ă ţă ţ ă oricând - trebuie s fi ob inut cel pu in sprijinul unui zeu major; iar acesta nuă ţ ţ putea fi decât Nergal. Prin urmare, ipoteza c Inanna s-a ascuns în domeniulă sud-african al lui Nergal pare foarte plauzibil .ă

Oare cei doi, discutând situa ia, recapitulând evenimentele din trecut,ţ dezb tând viitorul, au ajuns s lege o nou alian care putea reorganizaă ă ă ţă domeniile divine? O Nou Ordine era cu adev rat posibil , c ci Inannaă ă ă ă spulbera Vechea Ordine Divin de pe P mânt. Un text, al c rui titlu vechiă ă ă era „Regina tuturor ME-urilor", recunoaşte c Inanna se hot râse într-ă ăadev r, cu deliberare, s sfideze autoritatea lui Anu şi Enlil, s le abrogeă ă ă legile şi regulile şi s se declare Zeitatea Suprem , „Marea Regin aă ă ă Reginelor". Anun ând c „a devenit mai mare decât mama care i-a datţ ă naştere (...) mai mare chiar decât Anu," şi-a transpus declara iile în fapte şiţ a ocupat E-Anna („Casa lui Anu") din Erech, urm rind s desfiin eze acestă ă ţ simbol al autorit ii lui Anu:ăţ

Cereasca monarhie a fost r pit de o femeie (...) ă ăA schimbat complet legile Sfântului Anu, Nu s-a temut de marele Anu. I-a luat lui Anu E-Anna -Casa cu farmec f r egal, cu durabil noble e -ă ă ă ţAcelei Case i-a adus nimicirea;Inanna îşi atac oamenii, îi face prizonieri.ă

Lovitura de stat contra lui Anu a fost înso it de un atac paralel asupraţ ă sediului şi simbolurilor autorit ii lui Enlil. Inanna i-a încredin at aceastăţ ţ ă sarcin lui Naram-Sin; atacul s u asupra Ekurului din Nippur şi pr buşireaă ă ă Agadei, care a urmat, sunt descrise am nun it în textul „Blestemul dină ţ Agade". De acolo, în elegem c , dup aşteptarea de şapte ani, Naram-Sin aţ ă ă

primit alte oracole şi, prin urmare, „şi-a schimbat cursul ac iunii". Laţ primirea noilor ordine:

A sfidat cuvântul lui Enlil,I-a strivit pe slujitorii lui Enlil,Şi-a mobilizat trupele şiCa un erou deprins cu despotismulA prins Ekurul în mân de fier.ă

Cotropind oraşul aparent f r ap rare, „ca un tâlhar l-a pr dat". Apoi,ă ă ă ă s-a apropiat de Ekur, în incinta sacr , ridicând mari sc ri pe zidul Casei". ă ă

Intrând prin violen , a ajuns în Sfânta Sfintelor: „Acum, oamenii i-auţă v zut chilia sacr , o înc pere ce nu cunoştea lumina; akkadienii au v zută ă ă ă sfintele vase ale zeului"; Naram-Sin „le-a azvârlit în foc". A „tras b rci mariă la cheu lâng Casa lui Enlil şi a luat averile oraşului". Oribilul sacrilegiu eraă des vârşit.ă

Enlil - despre care nu se spune unde era, dar departe de Nippur, evident - „a ridicat ochii" şi a v zut distrugerea Nippurului şi profanareaă Ekurului. „Fiindc iubitul s u Ekur fusese atacat," a poruncit hoardelor dină ă Gutium - un inut montan din nord-estul Mesopotamiei - s atace Akkadul şiţ ă s -l pustiasc . Au n v lit asupra Akkadului şi a oraşelor sale „în num ră ă ă ă ă mare, ca l custele (...) nimic n-a sc pat bra ului lor." „Cel ce dormea peă ă ţ acoperiş, pe acoperiş a murit; cel ce dormea în cas n-a fost dus la groapă ă (...) capete erau zdrobite, guri erau strivite (...) sângele tr d torilor curgeaă ă peste sângele credincioşilor."

O dat , apoi şi a doua oar , ceilal i zei au intervenit pe lâng Enlil:ă ă ţ ă „Loveşte în Agade cu un blestem de ur ," au spus, dar las celelalte oraşe şiă ă regiuni agricole în via ! Când Enlil, în sfârşit, a acceptat, opt mari zei s-auţă unit spre a arunca blestemul peste Agade, „oraşul care a îndr znit s ataceă ă Ekurul." „Şi iat ," spune vechiul istoric, „aşa s-a întâmplat (...) Agade eă distrus!" Zeii au decis ca Agade s fie şters de pe fa a P mântului; şi, spreă ţ ă deosebire de alte oraşe care, dup distrugere, fuseser recl dite şiă ă ă repopulate, Agade a r mas pentru totdeauna pustiu.ă

Cât despre Inanna, „inima i-a fost ostoit " în cele din urm de c treă ă ă p rin ii ei. Ce anume s-a întâmplat exact, scrierile nu precizeaz . Ne spun,ă ţ ă îns , c tat l ei Nannar a venit s-o aduc înapoi în Sumer, cât vremeă ă ă ă ă „mama ei Ningal îi în l a rug ciuni, întâmpinând-o în uşa templului".ă ţ ă „Destule, mai mult decât destule înnoiri, o, mare regin !" au implorat-o zeiiă şi oamenii: „Şi cea dintâi Regin , în adunarea ei, a primit rug ciunea." Eraă ă lui Ishtar luase sfârşit.

* * *Toate probele documentare sugereaz c Enlil şi Ninurta erau pleca iă ă ţ

din Mesopotamia când Naram-Sin a atacat Nippurul. Dar hoardele care au n v lit de pe mun i asupra Akkadului erau „hoardele lui Enlil" şi, dup toateă ă ţ ă probabilit ile, au fost c l uzite pe marea câmpie mesopotamian de c treăţ ă ă ă ă Ninurta.

Lista Regilor Sumerieni numeşte regiunea de unde au venit invadatorii Gutium, o ar din mun ii nord-estici ai Mesopotamiei. În „Legenda luiţ ă ţ Naram-Sin" sunt numi i Umman-Manda (posibil s însemne „Hoardeleţ ă

Fra ilor Puternici/De Departe"), care au venit din „taberele inutului lui Enlil"ţ ţ situate „în zona muntoas al c rei oraş zeii l-au cl dit". Versurile textuluiă ă ă sugereaz c erau descenden ii solda ilor care îl înso iser pe Enmerkar înă ă ţ ţ ţ ă c l toriile lui îndep rtate, care „şi-au ucis gazda" şi au fost pedepsi i deă ă ă ţ Utu/Shamash s r mân în surghiun. Ajungând între timp triburi numeroase,ă ă ă conduse de şapte c petenii fra i, Enlil le-a comandat s cotropească ţ ă ă Mesopotamia şi „s se azvârle asupra oamenilor care în Nippur uciseser ".ă ă

O vreme, slabii succesori ai lui Naram-Sin au încercat s men in oă ţ ă conducere central în timp ce hoardele cucereau oraş dup oraş. Situa iaă ă ţ confuz e descris în Lista Regilor Sumerieni cu cuvintele: „Cine era rege?ă ă Cine nu era rege? Era Irgigi rege? Era Nanum rege? Era ImiRege? Era Elulu rege?" În cele din urm , gutienii au luat în st pânire tot Sumerul şi Akadul;ă ă „domnia hoardelor din Gutium s-a îndeplinit."

Timp de nou zeci şi unu de ani şi patruzeci de zile, gutienii au inută ţ sub control Mesopotamia. Nici o capital nou nu poart un nume inspirată ă ă de ei şi se pare c Lagash - singurul oraş sumerian care a sc pat de spoliereă ă - le-a servit drept cartier general. Din sediul s u de la Lagash, Ninurta aă întreprins lentul proces de refacere a agriculturii şi în primul rând a sistemului de iriga ii care se distrusese în urma incidentului Erra/Marduk. Aţ fost un capitol din istoria sumerian c ruia cel mai bine i se potriveşteă ă denumirea de Epoca Ninurta.

Punctul central al acestei epoci a fost Lagashul, un oraş care şi-a început existen a ca „incint sacr " (ţ ă ă Girsu) pentru Ninurta şi Pas reaă Neagr Divin a sa. Dar, o dat cu creşterea tumultului ambi iilor omeneştiă ă ă ţ şi divine, Ninurta s-a hot rât s fac din Lagash un centru sumerian major,ă ă ă principala locuin pentru el şi so ia lui Bau/Gula (Fig. 85), unde se puteauţă ţ pune în practic ideile sale despre lege şi ordine şi idealurile de moralitate.ă Pentru a-l ajuta în aceste sarcini, Ninurta a numit viceregi umani şi le-a încredin at administra ia şi ap rarea oraşului-stat.ţ ţ ă

Istoria oraşului Lagash (numit ast zi Tello) consemneaz o dinastie aă ă c rei domnie - neîntrerupt pentru o jum tate de mileniu - a început cu treiă ă ă secole înaintea ascensiunii lui Sargon. O insul de stabilitate armat într-ună ă mediu tot mai violent, Lagashul era şi un mare centru al culturii sumeriene. Dac s rb torile religioase ale Sumerului emanau din Nippur, în Lagash aă ă ă fost originea tradi iilor de festivaluri legate de un calendar agricol, cum ar fiţ

Festivalul Primelor Fructe. Scribii şi înv a ii au perfec ionat limbaăţ ţ ţ sumerian ; iar conduc torii, c rora Ninurta le-a acordat titlul de „Dreptă ă ă Guvernator", erau jurui i unui cod de justi ie şi moralitate.ţ ţ

Dintre chiar primii cârmuitori ai lungii dinastii din Lagash s-a distins cel numit Ur-Nanshe (în jurul anului 2600 î.Ch.). Mai mult de cincizeci de inscrip ii de-ale sale s-au g sit în ruinele Lagashului: acestea consemneazţ ă ă aducerea materialelor de construc ie pentru Girsu, inclusiv lemn rieţ ă special din Tilmun pentru furniruirea templului. De asemenea, descriuă lucr ri extensive de iriga ii, s parea de canale şi în l ri de baraje. Pe unaă ţ ă ă ţă dintre t bli ele sale, Ur-Nanshe este reprezentat în fruntea unei echipe deă ţ constructori, f r a se codi s fac şi el o munc manual (Fig. 86). Ceiă ă ă ă ă ă patruzeci de viceregi cunoscu i care i-au urmat au l sat documente scriseţ ă despre realiz rile din agricultur , construc ii, legisla ie social şi reformeă ă ţ ţ ă etice - izbânzi materiale şi morale cu care s-ar mândri orice guvern.

Dar Lagashul sc pase de ravagiile anilor turbulen i ai lui Sargon şiă ţ Naram-Sin nu numai fiindc era „centrul de cult" al lui Ninurta, ci şi (înă primul rând) datorit curajului militar al locuitorilor s i. Ca „R zboinic Dintâiă ă ă al lui Enlil", Ninurta s-a asigurat c oamenii aleşi de el spre a guvernaă Lagashul aveau mari aptitudini militare. Unul (numit Eannatum), ale c ruiă inscrip ii şi stele au fost g site, era maestru al tacticii şi general victorios. ţ ă

Stelele îl arat mergând cu carul de lupt - un vehicul militar a c ruiă ă ă apari ie a fost îndeobşte atribuit unor timpuri ulterioare; de asemenea,ţ ă sunt reprezentate trupele sale, în forma ii strânse, cu coifuri pe cap (Fig.ţ 87).

Comentând aceste lucruri, Maurice Lambert (La Période Pre-Sargonique) a scris c „infanteria de suli aşi, proteja i de scutieri, îiă ţ ţ conferea armatei din Lagash o ap rare din cele mai solide şi un atac cum nuă se poate mai rapid şi versatil". Victoriile rezultante ale lui Eannatum au impresionat-o pân şi pe Inanna/Ishtar atât de mult încât s-a îndr gostit deă ă el; şi, „pentru c îl iubea pe Eannatum, i-a d ruit tronul din Kish, pe lângă ă ă guvernarea Lagashutoi". Astfel, Eannatum a devenit LU.GAL („Mare Om") în Sumer; şi, inând ara într-o menghin militar , a f cut s domneasc legeaţ ţ ă ă ă ă ă şi ordinea.

Printr-o ironie a soartei, perioada haotic dinaintea lui Sargon dină Agade a g sit în Lagash nu numai un puternic comandant militar, ci şi ună reformator social, numit Urukagina.

Acesta şi-a dedicat eforturile revigor rii morale şi introducerii de legiă bazate pe cinste şi justi ie, nu pe conceptul de crim -şi-pedeaps . Sub el,ţ ă ă Lagashul s-a dovedit mult prea slab pentru a men ine legea şi ordinea înţ ar . Sl biciunea lui i-a dat Inannei posibilitatea de a-l aduce la Erech peţ ă ă

ambi iosul Lugalzagesi din Umma, într-o încercare de a-şi reface dominionulţ na ional. Dar neajunsurile lui Lugalzagesi au dus (cum am ar tat deja) laţ ă r sturnarea sa de c tre noul ales al Inannei, Sargon.ă ă

Prin toat perioada primatului Agadei, guvernarea din Lagash aă continuat neîntrerupt; chiar şi marele Sargon a ocolit Lagashul, l sându-lă neatins. A sc pat de ocupa ie şi distrugere în tot timpul tulbur rilor cuă ţ ă Naram-Sin, în primul rând fiindc era un formidabil bastion militar, fortificată şi refortificat spre a rezista oric ror atacuri. Dintr-o inscrip ie a lui Ur-Bau,ă ţ vicerege în Lagash pe vremea fr mânt rilor lui Naram-Sin, afl m c Ninurtaă ă ă ă l-a instruit s îngroaşe zidurile Girsuului şi s înt reasc îngr dituraă ă ă ă ă aeronavei Imdugud. Ur-Bau „a b t torit p mântul, facându-l tare ca piatraă ă ă (...) iar lutul ars, ca metalul"; şi, pe platforma Imdugudului, „a înlocuit p mântul vechi cu o nou funda ie, înt rit cu enorme bârne de lemn şiă ă ţ ă ă pietre aduse de departe."

Când gutienii au plecat din Mesopotamia - în jurul anului 2160 î.Ch. -, Lagashul a cunoscut o nou înflorire şi i-a produs pe câ iva dintre cei maiă ţ lumina i şi cunoscu i conduc tori ai Sumerului. Dintre aceştia, celebruţ ţ ă pentru lungile sale inscrip ii şi numeroasele statui a fost Gudea, care aţ domnit în secolul al XXII-lea î.Ch. Perioada lui s-a caracterizat prin pace şi prosperitate; documentele contemporane nu vorbesc despre armate şi r zboaie, ci despre comer şi reconstruc ie. Şi-a încununat activit ile prină ţ ţ ăţ în l area unui nou şi magnific templu pentru Ninurta, într-un Girsu multă ţ l rgit. Conform inscrip iilor lui Gudea, Domnul din Girsu" i-a ap rut într-oă ţ ă viziune, stând lâng Divina Pas re Neagr . Zeul şi-a exprimat dorin a caă ă ă ţ Gudea s cl deasc o nou E.NINNU („Cas a Cincizeciului" - rangul numerică ă ă ă ă al lui Ninurta). Gudea a primit dou seturi de instruc iuni divine: unul, de laă ţ o zei care într-o mân „ inea t bli a stelei favorabile din ceruri", iar înţă ă ţ ă ţ cealalt „ inea un condei sfânt", cu care i-a indicat lui Gudea „planetaă ţ binevoitoare" într-a c rei direc ie s fie orientat templul. Cel lalt set deă ţ ă ă

instruc iuni a provenit de la un zeu pe care Gudea nu l-a recunoscut, dar aţ reieşit c era Ningishzidda. Acesta i-a dat lui Gudea o t bli f cut dină ă ţă ă ă piatr pre ioas : „Planul unui templu îl con inea". Una dintre statui îlă ţ ă ţ înf işeaz pe Gudea aşezat cu aceast t bli pe genunchi şi condeiul divinăţ ă ă ă ţă al turi (Fig. 88).ă

Gudea recunoaşte c a avut nevoie de ajutorul ghicitorilor şi ală „iscoditorilor de secrete" pentru a în elege planul templului. Era, dup cumţ ă au descoperit cercet torii moderni, un ingenios plan arhitectural şapte-în-ăunul, pentru construirea unui ziggurat sub form de piramid cu şapte etaje.ă ă Structura con inea o platform puternic înt rit pentru aterizarea vehicululuiţ ă ă ă aerian al lui Ninurta.

Participarea lui Ningishzidda la planificarea E-Nin-nului de ine oţ semnifica ie care dep şeşte simpla asisten arhitectonic , dup cum oţ ă ţă ă ă scoate în eviden faptul c în Girsu era inclus un altar aparte al acestui zeu.ţă ă Asociat cu t m duirile şi puterile magice, Ningishzidda - fiu al lui Enki - eraă ă considerat în inscrip iile sumeriene ca ştiind cum s asigure funda iileţ ă ţ templelor; el era „marele zeu care inea planurile". Dup cum am sugeratţ ă deja, Ningishzidda nu era altul decât Thoth, zeul egiptean al puterilor vr jitoreşti, care a fost numit p zitor al planurilor secrete pentru piramideleă ă de la Gizeh.

Ninurta, ne amintim, luase împreun cu el câteva „pietre" din Mareaă Piramid , când s-au sfârşit R zboaiele Piramidelor. Acum, o dat cuă ă ă z d rnicirea eforturilor Inannei şi apoi ale lui Marduk de a domni peste zei şiă ă oameni, Ninurta dorea s -şi reafirme „Rangul Cincizeci" prin durarea uneiă piramide în trepte pentru sine însuşi, la Lagash, edificiu care urma s fieă cunoscut drept „Casa Cincizeciului". Din acest motiv, credem, Ninurta l-a invitat pe Ningishzidda/Thoth în Mesopotamia, pentru a-i proiecta o piramidă care se putea cl di cât mai înalt , nu din blocuri masive de piatr , ca înă ă ă Egipt, ci din umilele c r mizi de argil mesopotamiene.ă ă ă

Şederea lui Ningishzidda în Sumer şi colaborarea sa cu Ninurta au fost comemorate nu numai prin altarele zeului vizitator, ci şi în numeroase

reprezent ri imagistice, dintre care unele au fost descoperite în cei şaizeciă de ani de s p turi arheologice la Tello. ă ă

Una dintre acestea (Fig. 89a) combina emblema P s rii Divine a luiă ă Ninurta cu şerpii lui Ningishzidda; alta (Fig. 89b) îl înf işa pe Ninurta subăţ form de Sfinx egiptean.ă

Vremea lui Gudea şi a colabor rii Ninurta-Ningish-zidda coincide cuă aşa-numita Prim Perioad Intermediar din Egipt, când regii din dinastiile aă ă ă IX-a şi a X-a (între anii 2160 şi 2040 î.Ch.) au abandonat adorarea lui Osiris Şi Horus, mutând capitala de la Memphis într-un oraş pe care grecii aveau s -l numeasc mai târziu Heracleopolis. Plecarea lui Thoth din Egipt poateă ă astfel s fi constituit un aspect al schimb rilor produse acolo, precum şiă ă ulterioara sa dispari ie din Sumer. Ningishzidda (pentru a-l cita pe E-D. vanţ Buren, „Zeul Ningishzidda") era „un zeu chemat din obscuritate în epoca lui Gudea" numai pentru a deveni un „zeu fantom " şi o simpl amintire înă ă vremurile viitoare (babiloniene şi asiriene).

Epoca Ninurta din Sumer, durând pe parcursul invaziei gutiene şi a perioadei de reconstruc ie care a urmat, a fost doar un interludiu. Munteanţ în suflet, Ninurta a început curând s cutreiere din nou cerurile cu Divinaă Pas re Neagr , vizitându-şi domeniile aspre din nord-est şi mai departe.ă ă Perfec ionând încontinuu artele mar iale ale triburilor sale de pe podişuri, le-ţ ţa dat mobilitate prin introducerea cavaleriei, astfel extinzându-le raza de ac iune cu sute şi chiar mii de kilometri.ţ

Revenise în Mesopotamia la chemarea lui Enlil, pentru a pune cap tă sacrilegiului f ptuit de Naram-Sin şi fr mânt rilor cauzate de Inanna. Odată ă ă ă ce pacea şi prosperitatea s-au restabilit, Ninurta a plecat iar şi din Sumer;ă şi, incorigibil ca întotdeauna, Inanna a profitat de absen a lui pentru aă ţ redobândi statutul regal al Erechului.

Tentativa a durat doar câ iva ani, c ci Anu şi Enlil nu i-au tolerat fapta.ţ ă Dar povestirea (redat într-un text enigmatic de pe o t bli par ial spart ,ă ă ţă ţ ă

catalogat ca Ashur-13955) este cât se poate de fascinant ; pare oă ă str veche legend despre ă ă Excalibur (spada magic a Regelui Arthur, careă fusese înfipt într-o stânc , de unde n-o putea smulge decât cel ales să ă ă devin rege); şi elucideaz o serie de evenimente anterioare, inclusivă ă incidentul prin care Sargon îl ofensase pe Marduk.

Afl m c atunci când „Monarhia s-a coborât din Cer" pentru a începeă ă la Kish, Anu şi Enlil au înfiin at acolo un „Pavilion al Cerului". „În p mântulţ ă funda iei sale, pentru toate zilele ce vor veni," au implantat SHU.HA.DA.KU-ţul - un artifact f cut dintr-un aliaj de metale, al c rui nume se traduce literală ă prin „Suprema Arm Puternic Str lucitoare". Acest obiect divin a fost dus laă ă ă Erech odat cu transferul tronului acolo din Kish; era mutat în acelaşi timpă cu domnia, dar numai când schimbarea era decretat de Marii Zei.ă

În conformitate cu aceast cutum , Sargon a dus obiectul la Agade.ă ă Dar Marduk a protestat, fiindc Agade era un oraş foarte nou, nefacândă parte dintre oraşele selectate de „marii zei ai Cerului şi ai P mântului" spreă a fi capitale regale. Zeii care au ales Agade - Inanna şi sus in torii ei - erau,ţ ă dup opinia lui Marduk, „rebeli, zei care poart îmbr c minte necurat ".ă ă ă ă ă

Pentru a vindeca acest defect, Sargon s-a dus în Babilon, la locul unde se afla „ râna sfin it ". Avea inten ia s ia o cantitate de p mânt „pentru aţă ţ ă ţ ă ă o pune în fa a Agadei", a implanta acolo Arma Divin şi a-i legitima astfelţ ă prezen a în Agade. Ca pedeaps pentru aceast fapt , declar textul,ţ ă ă ă ă Marduk a instigat rebeliuni împotriva lui Sargon şi de asemenea i-a provocat o „nelinişte" (termen pe care unii îl iau în sensul de „insomnie") care i-a cauzat moartea,

În continuarea enigmaticului text, citim c , în timpul ocupa iei gutieneă ţ care a urmat domniei lui Naram-Sin, obiectul divin a stat neatins „lângă lucr rile la st vilirea apelor" fiindc „nu ştiau cum s îndeplineasc regulileă ă ă ă ă privind divinul artefact". În acea perioad , Marduk a afirmat c obiectulă ă trebuia s r mân în locul stabilit, „f r a fi deschis" şi „f r a fi oferit niciă ă ă ă ă ă ă unui zeu", pân când „zeii care au adus nimicirea îşi vor îndrepta fapta". Dară cand Inanna a profitat de ocazie pentru a reinstitui monarhia în Erech, regele ales de ea, Utu/Hegal, „a luat Shuha-daku din locul unde odihnea; în mân l-a apucat" - deşi „sfârşitul îndrept rii înc nu avusese loc".ă ă ă Neautorizat, Utu/Hegal „a ridicat arma împotriva oraşului pe care-l asedia". Imediat ce a facut-o, a c zut mort. „Râul i-a dus trupul scufundat."ă

Absen a lui Ninurta din Sumer şi încercarea eşuat a Inannei de aţ ă redobândi regalitatea pentru Erech i-au dat de în eles lui Enlil c problemaţ ă guvern rii divine a Sumerului nu mai putea fi l sat în coad de peşte; iară ă ă ă cel mai potrivit candidat pentru aceast sarcin era Nannar/Sin.ă ă

Pe tot parcursul vremurilor tulburi, Nannar/Sin a fost eclipsat de concuren i mai agresivi pentru suprema ie, inclusiv propria lui fiic , Inanna.ţ ţ ă Acum avea în sfârşit prilejul de a prelua statutul ce i se cuvenea în calitate de prim n scut (pe P mânt) al lui Enlil. Era care a urmat - o vom numi Eraă ă lui Nannar - a fost una dintre cele mai glorioase epoci din analele Sumerului; totodat , a fost ultima zvâcnire a civiliza iei sumeriene.ă ţ

Prima sarcin la ordinea zilei era aceea de a face din oraşul s u, Ur, oă ă mare metropol şi capitala unui vast imperiu. Numind o nou linie deă ă conduc tori, cunoscut de savan i ca A Treia Dinastie din Ur, Nannar a dusă ă ţ capitala şi civiliza ia sumerian pe culmi f r precedent ale progresuluiţ ă ă ă

material şi cultural. Dintr-un imens ziggurat care domina oraşul împrejmuit de ziduri (Fig. 90) - un ziggurat ale c rui ruine degradate, dup mai mult deă ă patru mii de ani, înc se mai ridic impresionante pe câmpiaă ă mesopotamian - Nannar şi so ia sa Ningal au participat activ la afacerileă ţ statului.

Asista i de o ierarhie de preo i şi func ionari (conduşi de rege - Fig.ţ ţ ţ 91), au îndrumat agricultura oraşului spre a deveni grânarul Sumerului; i-au dirijat creşterea oilor pentru a face din Ur centrul de lân rie şi îmbr c minteă ă ă al Orientului Apropiat antic; şi au dezvoltat un comer exterior pe uscat şi peţ ap care i-a f cut pe negustorii din Ur s fie inu i minte mii de ani după ă ă ţ ţ ă aceea.

Pentru a sprijini acest comer prosper şi rela iile cu ri îndep rtate,ţ ţ ţă ă precum şi pentru a ameliora ap rarea oraşului, zidul înconjur tor a fost laă ă rândul lui împrejmuit cu un canal navigabil, deservind dou porturi - un Portă de Apus şi un Port de Miaz noapte - cu un canal interior f când leg turaă ă ă între ele şi desp r ind la rândul s u incinta sacr , palatul şi cartierulă ţ ă ă administrativ de zonele reziden iale şi comerciale ale oraşului (Fig. 92). Eraţ un oraş ale c rui case albe - multe dintre ele, cu etaj (Fig. 93) - str luceauă ă de la distan ca perlele; ale c rui str zi erau drepte şi largi, cu numeroaseţă ă ă capele la intersec ii; un oraş cu oameni harnici şi administra ie bineţ ţ

organizat ; un oraş cu locuitori credincioşi, care nu uitau niciodat s seă ă ă roage la zeit ile lor binevoitoare.ăţ

Primul conduc tor din A Treia Dinastie a Urului, ă Ur-Nammu („Bucuria Urului") nu era un muritor de rând; era semi-divin, mama lui fiind zei aţ Ninsun. Numeroasele sale documente declar c , de îndat ce „Anu şi Enlil îiă ă ă predaser domnia lui Nannar la Ur", iar Ur-Nammu a fost ales spre a fiă „Drept P stor" al poporului, zeii i-au poruncit lui Ur-Nammu s instituie oă ă nou revigorare moral . Trecuser aproape trei secole de când revirimentulă ă ă moral de sub Urukagina din Lagash asistase la ascensiunea şi pr buşireaă Akkadului, la sfidarea autorit ii lui Anu şi la profanarea Ekurului lui Enlil. ăţ

Nedrept ile, opresiunea şi imoralitatea deveniser comportamenteăţ ă comune. La Ur, sub Ur-Nammu, Enlil a f cut înc o încercare de a îndep rtaă ă ă omenirea de „c ile rele" spre un drum al „cinstei". Proclamând un nou codă de justi ie şi comportare social , Ur-Nammu „a stabilit echitatea în ar , aţ ă ţ ă izgonit nenorocirile, a pus cap t violen elor şi conflictelor".ă ţ

Aşteptând atât de multe de la acest Nou început, Enlil - pentru prima oar - i-a încredin at paza Nippurului lui Nannar şi i-a dat lui Ur-Nammuă ţ instruc iunile necesare pentru restaurarea Ekurului (care fusese avariat deţ Naram-Sin).

Ur-Nammu a însemnat ocazia în l ând o stel care îl reprezentaă ţ ă purtând uneltele şi coşul de zidar (Fig. 94).

Când munca s-a încheiat, Enlil şi Ninlil au revenit la Nippur, pentru a locui în templul ref cut. „Enlil şi Ninlil au fost ferici i acolo", declara oă ţ inscrip ie sumerian .ţ ă

Întoarcerea-la-C ile-Drepte nu a implicat numai existen a justi ieiă ţ ţ sociale printre oameni, ci şi o adorare adecvat a zeilor. În acest sens, Ur-ăNammu, pe lâng marile lucr ri din Ur, a remediat şi extins de asemeneaă ă edificiile închinate lui Anu şi Inanna la Erech, lui Ninsun (mama sa) la Ur, lui Utu la Larsa, lui Ninharsag la Adab; totodat , s-a angajat în unele lucr ri deă ă repara ii la Eridu, oraşul lui Enki. De pe list se remarc prin absenţ ă ă ţă Lagashul lui Ninurta şi Babilonul lui Marduk.

Reformele sociale ale lui Ur-Nammu şi realiz rile Urului în domeniulă comercial şi industrial i-au f cut pe savan i s priveasc perioada celei de-Aă ţ ă ă Treia Dinastii ca pe o epoc nu numai a prosperit ii, ci şi a p cii. Prină ăţ ă urmare, s-au mirat s g seasc în ruinele Urului dou tablouri reprezentândă ă ă ă activit ile cet enilor - un Tablou al P cii şi, surprinz tor, un Tablou alăţ ăţ ă ă R zboiului (Fig. 95). Imaginea oamenilor din Ur ca r zboinici instrui i şiă ă ţ preg ti i p rea complet deplasat .ă ţ ă ă

Şi totuşi, faptele, aşa cum indic mostrele arheologice de armament,ă inute militare şi care de lupt , precum şi numeroasele inscrip ii, contrazicţ ă ţ

imaginea pacifist . Într-adev r, una dintre primele m suri luate de Ur-ă ă ăNammu a fost aceea de a îngenunchea Lagashul şi a-i ucide guvernatorul, pentru a ocupa apoi înc şapte oraşe.ă

Necesitatea m surilor militare nu se limita doar la fazele ini iale aleă ţ ascenden ei lui Nannar şi a Urului. Ştim din inscrip ii c , dup ce Urul şiţ ţ ă ă Sumerul „s-au bucurat de zile înfloritoare [şi] mult s-au bucurat cu Ur-Nammu," Ur-Nammu a recl dit Ekurul din Nippur, iar Enlil l-a g sit demn deă ă a ine Arma Divin ; cu aceasta, Ur-Nammu urma s subjuge „oraşele rele"ţ ă ă din „ ri str ine":ţă ă

Arma Divin ,ăcea care în rile vr jmaşeţă ăadun r scula ii morman,ă ă ţlui Ur-Nammu, P storul,ăEl, Domnul Enlil, i-a dat-o;Ca un taur s zdrobeasc t râmul str in,ă ă ă ăCa un leu s -l vâneze;ăS nimiceasc oraşele rele,ă ăS le scape de împotrivirea celor Falnici.ă

Aceste cuvinte amintesc de profe iile biblice despre mânia divin , prinţ ă intermedierea regilor muritori, contra „oraşelor rele" şi a „oamenilor p c toşi"; dezv luie c pe sub mantia prosperit ii pândea un nou r zboiă ă ă ă ăţ ă între zei - o lupt pentru subordonarea maselor de oameni.ă

Trista realitate este c Ur-Nammu însuşi, devenind un r zboinică ă puternic, „Vitejia lui Nannar", a murit tragic pe câmpul de lupt . „ araă Ţ duşman s-a revoltat, ara duşman s-a purtat cu vr jm şie"; într-o b t lieă ţ ă ă ă ă ă din acea ar îndep rtat şi f r nume, carul lui Ur-Nammu s-a împotmolit înţ ă ă ă ă ă noroi; Ur-Nammu a c zut din el; „carul ca o furtun a gonit mai departe,"ă ă l sându-l pe Ur-Nammu în urm , „p r sit pe câmpul de lupt ca un ulcioră ă ă ă ă spart". Tragedia s-a înte it când ambarca iunea care-i aducea înapoi înţ ţ Sumer trupul neînsufle it „într-un loc necunoscut se scufundase; valurile auţ scufundat-o, cu el [Ur-Nammu] la bord".

Când vestea a ajuns în Ur, s-au pornit mari lamenta ii; oamenii nuţ puteau în elege cum de un atât de Drept P stor, care fusese just cu oameniiţ ă şi fidel zeilor, putuse cunoaşte un asemenea sfârşit ruşinos. Nu în elegeauţ de ce „Domnul Nannar nu l-a inut de mân , de ce Inanna, Doamna Cerului,ţ ă nu i-a cuprins capul cu nobilul ei bra , de ce viteazul Utu nu l-a ajutat". Deţ ce acei zei au ,,p şi[t] deoparte", când amara soart a lui Ur-Nammu a fostă ă pecetluit ? Cu siguran , fusese o tr dare a marilor zei:ă ţă ă

Cum s-a preschimbat soarta eroului! Anu şi-a schimbat sfântul cuvânt (...) Enlil am gitor şi-a schimbat hot rârea soartei (...).ă ă

Felul cum a murit Ur-Nammu (2096 î.Ch.) poate sâ fi explicat comportamentul succesorului s u, fa de care putem folosi dispre ul biblică ţă ţ la adresa unui rege care „se prostitua" şi „f cea ce e r u în ochii Domnului".ă ă Numit Shulgi, se n scuse sub auspicii divine; Nannar însuşi aranjase caă pruncul s fie conceput la altarul lui Enlil din Nippur, printr-o uniune între Ur-ăNammu şi marea preoteas a lui Enlil, astfel ca „un mic «Enlil» (...) un copilă potrivit pentru domnie şi tron, s fie z mislit".ă ă

Noul rege şi-a început lunga domnie hot rând s -şi in unit întinsulă ă ţ ă imperiu prin mijloace paşnice şi reconciliere religioas . De cum a urcat peă tron, s-a angajat în construirea (sau reconstruirea) unui templu al lui Ninurta în Nippur; acest lucru i-a dat posibilitatea de a declara Urul şi Nippurul „Oraşe-Fra i". Apoi a construit o corabie - numit dup Ninlil - şi a navigat înţ ă ă „ ara Zborului pentru Via ". Poemele lui arat c se imagina un al doileaŢ ţă ă ă Ghilgameş, c lcând pe urmele paşilor vechiului rege spre „ ara Celor Vii" -ă Ţ peninsula Sinai.

Debarcând la „Locul Rampei" (sau „Locul Umplerii rii"), Shulgi aŢă cl dit acolo un altar pentru Nannar. Con-tinuându-şi c l toria pe uscat, aă ă ă ajuns în Harsag - înaltul Munte al lui Ninharsag, din sudul peninsulei Sinai, - unde a ridicat de asemenea un altar. Croindu-şi drum prin peninsul , a sosită în locul numit BAD.GAL.DINGIR (Dur-Mah-Ilu, în akkadian ), „Marele Locă Fortificat Al Zeilor". Acum îl imita într-adev r pe Ghilgameş, c ci Ghilgameş,ă ă venind din direc ia M rii Moarte, poposise şi el s se roage şi s le aducţ ă ă ă ă

ofrande zeilor în acea poart , situat între Negev şi Sinaiul propriu-zis.ă ă Acolo, Shulgi a cl dit un altar pentru „Zeul Care Judec ".ă ă

Era al optulea an al domniei lui Shulgi, când acesta a pornit în c l toria înapoi spre Sumer. ă ă

Drumul s u, prin fertila Semilun a început din Canaan şi Liban, undeă ă a în l at altare la „Locul Oracolelor Str lucitoare" şi „Locul Acoperit Deă ţ ă Z pad ". A fost o c l torie inten ionat înceat cu scopul de a strângeă ă ă ă ţ ă leg turile dintre imperiu şi provinciile îndep rtate. ă ă

Ca rezultat al acestei c l torii, Shuli a construit o re ea de drumuriă ă ţ care uneau imperiul pe plan politic şi militar, stimulând totodat comer ul şiă ţ prosperitatea. F când cunoştin personal cu c peteniile locale, Shulgi şi-aă ţă ă cimentat şi mai mult rela iile cu acestea, aranjând c s torii cu fiicele lui.ţ ă ă

Shulgi s-a întors în Sumer, l udându-se c înv ase patru limbi str ine.ă ă ăţ ă Prestigiul s u imperial atinsese punctul culminant. Recunosc tor, a cl dit oă ă ă capel pentru Nannar/Sin în incinta sacr a Nippurului. În schimb, i s-auă ă decernat titlurile de „Mare Preot al lui Anu, Preot al lui Nannar". Shulgi a imortalizat cele dou ceremonii pe sigiliile sale cilindrice (Fig. 96, 97).ă

Cu timpul, îns , Shulgi a ajuns s prefere tot mai mult luxul din Ur înă ă locul priva iunilor provinciale, l sând guvernarea local în seama Marilorţ ă ă Emisari. Îşi petrecea timpul compunând imnuri autolaudative şi imaginându-se semizeu. Am girile sale au atras în cele din urm aten ia celei mai mariă ă ţ seduc toare din toate - Inanna. Intuind o nou ocazie, Inanna l-a invitat peă ă Shulgi la Erech, f când din el „un om ales pentru vulva Inannei" şi ini iind ună ţ act sexual chiar în templul închinat lui Anu. Citând propriile cuvinte ale lui Shulgi:

Cu viteazul Utu, prieten ca şi frate,Am b ut licoare tareăîn templul întemeiat de Anu.Menestrelii mi-au cântat cele şapte cânt ri de dragoste.ăInanna, regina, vulva cerului şi a p mântului, ă

îmi era al turi, benchetuind în templu.ă

Pe m sur ce neliniştile inevitabile din ar şi de peste hotare seă ă ţ ă intensificau, Shulgi a c utat sprijinul militar al provinciei Elamului, din sud-ăest. Organizând c s toria fiicei sale cu viceregele Elamului, Shulgi i-a dat deă ă zestre oraşul Larsa. În schimb, viceregele a adus în Sumer trupe elamite, pentru a-i servi lui Shulgi ca o Legiune Str in . Îns , solda ii elami i, în locă ă ă ţ ţ de pace, au adus noi conflicte, iar documentele anuale despre domnia lui Shulgi descriu distrugeri repetate în provinciile din nord. Shulgi a încercat s -şi men in puterea asupra provinciilor vestice pe c i paşnice, iar ală ţ ă ă treizeci şi şaptelea an de domnie însemneaz un tratat cu un rege locală numit Puzur-Ish-Dagan, nume cu conota ii canaanit/filistine clare. Tratatul l-ţa ajutat pe Shulgi s reclame titlul de „Rege al celor Patru Regiuni". Dară pacea din apus nu a durat mult. În anul al patruzeci şi unulea (2055 î.Ch.), Shulgi a primit anumite oracole de la Nannar/Sin şi s-a lansat o expedi ieţ militar major contra provinciilor canaanite. În r stimp de doi ani, Shulgi aă ă ă putut afirma înc odat c era „Erou Rege al Urului, Conduc tor al celoră ă ă ă Patru Regiuni".

Probele sugereaz c trupele elamite au fost folosite în campanieă ă pentru a subjuga provinciile şi c aceste trupe str ine înaintaser pân laă ă ă ă poarta Sinaiului. Comandantul lor îşi spunea „favorit al Zeului Care Judec ,ă iubit de Inanna, ocupant al Dur-Ilului". Dar nici nu se retr seser bineă ă trupele de ocupa ie, c agita iile au reînceput. În anul 2049 î.Ch., Shulgi aţ ă ţ ordonat construirea „Zidului de la Apus" pentru a proteja Mesopotamia.

A r mas pe tron înc un an plin de zguduiri. Deşi, pân la sfârşitulă ă ă domniei, Shulgi a continuat s se proclame „pre uit de Nannar", nu mai eraă ţ un „ales" al lui Anu şi Enlil. Conform opiniei lor atestate documentar, „nu aplica regulile divine, juste ea şi-o murd rea". Prin urmare, i-au decretatţ ă „moartea ca p c tos". Era în anul 2048 î.Ch.ă ă

Succesorul lui Shulgi pe tronul Urului a fost fiul s u, Amar-Sin. Cuă toate c primii doi ani ai domniei lui au r mas în memorie prin r zboaie, auă ă ă urmat totuşi trei ani de pace. Dar, în anul al şaselea, a trebuit s în buşe oă ă r scoal în districtul nordic al Ashurului şi, în al şaptelea an - 2041 î.Ch. - aă ă fost necesar o campanie militar major pentru a suprima patru localit iă ă ă ăţ apusene şi „ rile lor".ţă

Campania nu pare s fi avut prea mult succes, c ci nu i-a urmată ă obişnuita acordare de titluri regelui din partea lui Nannar. În schimb, descoperim c Amar-Sin şi-a îndreptat aten ia spre Eridu - oraşul lui Enki! -,ă ţ înfiin ând acolo o reşedin regal şi adoptând func ii preo eşti. Aceastţ ţă ă ţ ţ ă întors tur în afilierea religioas poate s fi fost determinat de dorin aă ă ă ă ă ţ practic de a dobândi controlul asupra şantierelor navale din Eridu; c ci, înă ă anul urm tor (al nou lea), Amar-Sin a ridicat pânzele pornind spre acelaşiă ă „Loc al Rampei" unde se dusese şi Shulgi. Dar, ajungând în „ ara ZboruluiŢ pentru Via ", nu şi-a continuat drumul; a murit de veninul unui scorpionţă (sau şarpe).

L-a înlocuit pe tron fratele s u, Shu-Sin. Cei nou ani ai domniei luiă ă (2038-2030 î.Ch.), deşi prezint dou expedi ii militare contra unor localit iă ă ţ ăţ din nord, s-au remarcat mai mult prin m surile defensive. Acestea includeauă înt rirea Zidului de la Apus contra amori ilor şi construirea a dou cor bii:ă ţ ă ă

„Marea Corabie" şi „Corabia din Abzu". Se pare c Shu-Sin îşi preg tea oă ă fug pe mare...ă

Când a urcat pe tron urm torul (şi ultimul) rege din Ur, Ibbi-Sin,ă începuser ciocniri între n v litorii din vest şi mercenarii elami i pe teritoriulă ă ă ţ Mesopotamiei propriu-zise. Curând, vatra Sumerului a ajuns sub asediu; popula ia din Ur şi Nippur st tea înghesuit dup zidurile de ap rare, iarţ ă ă ă ă influen a lui Nannar se restrânsese la o mic enclav .ţ ă ă

În culise, ca şi data trecut , aştepta Marduk. Crezând c în sfârşită ă sosise şi vremea suprema iei lui, a p r sit ara exilului şi şi-a condusţ ă ă ţ discipolii înapoi spre Babilon.

Şi atunci au lovit Groaznicele Arme, dezl n uind - mai cumplit decâtă ţ tot ceea ce i se întâmplase omenirii de la Potop încoace - dezastrul.

13 . AVRAAM: ANII FATIDICI

Şi s-a întâmplatîn zilele lui Amrafel regele Şinearului, Arioc, regele Elasarului, Chedarlaomer, regele Elamului, şi Tidal, regele din Gutim, C aceştia au pornit r zboi împotriva lui ă ăBera, regele Sodomei şi a lui Birşa, regele Gomorei şi a lui Şinab, regele din Adma, şi a lui Şemeber, regele din eboim, Ţşi a regelui din Bela sau oar.Ţ

Astfel începe, în capitolul 14 al Facerii, povestea biblic a unuiă str vechi r zboi care a confruntat o alian a patru regate din Orient cu cinciă ă ţă regi din Canaan. E o povestire care a provocat unele dintre cele mai intense dezbateri între savan i, c ci asociaz legenda lui Avraam, primul Patriarhţ ă ă Ebraic, cu un eveniment non-ebraic specific, astfel prilejuind confirmarea obiectiv a consemn rii biblice despre naşterea unei na iuni.ă ă ţ

Cât de minunat ar fi fost, au considerat mul i, dac puteau fiţ ă identifica i diverşii regi şi se putea stabili momentul exact al vie ii luiţ ţ Avraam! Îns chiar dac Elamul era cunoscut şi Şinearul identificat ca fiindă ă Sumerul, cine erau regii aminti i şi care erau celelalte ri din Est? Punând laţ ţă îndoial autenticitatea istoriei biblice pân la g sirea unor confirm ri dină ă ă ă surse independente, criticii Bibliei s-au întrebat: de ce nu g sim numeleă Khedorla'omer (Chedarlaomer), Amraphel (Amrafel), Ariokh (Arioc) şi Tidhal (Tidal) men ionate în inscrip iile mesopotamiene? Iar dac aceştia nu auţ ţ ă existat, dac un asemenea r zboi nu a avut loc niciodat , cât de credibilă ă ă este restul poveştii lui Abraham (Avraam)?

Timp de multe decenii, criticii Vechiului Testament au p rut s aibă ă ă câştig de cauz ; apoi, spre sfârşitul secolului al nou sprezecelea, lumeaă ă ştiin ific şi cea religioas au fost uimite de g sirea t bli elor babilonieneţ ă ă ă ă ţ care îi nominalizau pe Khedorla'omer, Ariokh şi Tidhal într-o povestire nu foarte deosebit de cea biblic .ă ă

Descoperirea a fost anun at într-o conferin a lui Theophilus Pinchesţ ă ţă la Institutul Victoria, Londra, în 1897. Dup ce a examinat câteva t bli eă ă ţ care apar ineau Colec iei Spartoli de la British Museum, Pinches a constatatţ ţ c ele descriau un r zboi de mare magnitudine, în care un rege al Elamului,ă ă numit Kudur-laghamar, conducea o alian de cârmuitori care-l includeau şiţă pe un anume Eri-aku şi pe un altul, Tud-ghula - nume ce se puteau transforma uşor în ebraicele Khedorla'omer, Ariokh şi Tidhal. Înso indu-şiţ prelegerea dat publicit ii cu o transcriere minu ioas a scrierii cuneiformeă ăţ ţ ă şi traducerea aferent , Pinches a putut afirma cu convingere c povesteaă ă biblic fusese într-adev r confirmat dintr-o surs mesopotamiană ă ă ă ă independent .ă

Cu justificat emo ie, asiriologii perioadei au fost de acord cu lecturaă ţ numelor cuneiforme de c tre Pinches. T bli ele vorbeau într-adev r despreă ă ţ ă „Kudur-Laghamar, regele rii Elamului" - şocant de asem n tor cu bibliculţă ă ă Khedorla'omer, rege al Elamului"; to i oamenii de ştiin au consim it c eraţ ţă ţ ă un nume elamit regal perfect, prefixul Kudur („Servitor") f când parte dină numele mai multor regi elami i, iar ţ Laghamar reprezentând numele-epitet elamit pentru o anumit zeitate. S-a confirmat c al doilea nume, articulată ă Eri-e-a-ku în scrierea cuneiform babilonian , îl reprezenta pe originalulă ă ERI.AKU sumerian, însemnând „Servitor al zeului Aku", unde Aku era una dintre variantele numelui lui Nannar/Sin. Se ştie dintr-un num r de inscrip iiă ţ c domnitorii elami i din Larsa purtau numele „Servitor al lui Sin" şi, prină ţ urmare, nu era deloc greu s se accepte ideea c biblicul Ellasar, oraşulă ă regal al regelui Ariokh, era de fapt Larsa. De asemenea, printre savan i s-aţ înregistrat un acord unanim asupra ipotezei c Tud-ghula din textulă babilonian era echivalentul biblicului „Tidhal, rege din Go'im (Gutim)", precum şi c Go'imul din ă Cartea Genezei se referea la „hoardele-na iuni"ţ pe care t bli ele cuneiforme le prezentau ca alia i ai lui Khedorla'omer.ă ţ ţ

Aceasta, deci, era dovada lips - nu numai privitor la veridicitateaă Bibliei şi la existen a lui Avraam, ci şi despre un eveniment interna ional înţ ţ care acesta fusese implicat!

Dar emo ia nu avea s dureze. „Din nefericire" - ca s folosim oţ ă ă expresie a lui A.H. Sayce dintr-o cuvântare c tre Societatea de Arheologieă Biblic , unsprezece ani mai târziu -, o descoperire contemporan , care ar fiă ă trebuit s o sus in pe cea anun at de Pinches, a ajuns s-o deraieze şi chiară ţ ă ţ ă s-o discrediteze.

Cea de-a doua descoperire a fost anun at de Vincent Scheil, care aţ ă declarat c g sise printre t bli ele din Muzeul Imperial Otoman de laă ă ă ţ Constantinopole o scrisoare a binecunoscutului rege babilonian Hammurabi, care îl men ioneaz pe acelaşi Kudur-laghamar! Întrucât scrisoarea eraţ ă adresat unui rege al Larsei, P rintele Scheil a tras concluzia c cei trei erauă ă ă contemporani, astfel corespunzând cu trei dintre cei patru regi biblici de la R s rit - Hammurabi nefiind altul decât „Amraphel, regele Şinearului".ă ă

Un timp, s-a p rut c toate piesele jocului de puzzle se aşezaser laă ă ă locurile lor: înc se mai pot g si c r i şi comentarii biblice explicând că ă ă ţ ă Amraphel îl reprezint pe Hammurabi. Concluzia rezultant , c Avraam aă ă ă fost contemporan cu acest conduc tor, p rea plauzibil , întrucât pe-atunciă ă ă se credea c Marduk a domnit între anii 2067 şi 2025 î.Ch., situându-l peă

Avraam, r zboiul regilor şi distrugerea ulterioar a Sodomei şi a Gomorei laă ă sfârşitul mileniului III î.Ch.

Totuşi, când cercet rile ulterioare i-au convins pe majoritateaă oamenilor de ştiin c Hammurabi domnise mult mai târziu (din 1792 pânţă ă ă în 1750 î.Ch., conform cu The Cambridge Ancient History), aparenta sincronizare realizat de Scheil s-a demontat şi toat semnifica iaă ă ţ inscrip iilor descoperite - chiar şi a celor anun ate de Pinches - a intrat subţ ţ semnul îndoielii. Nu li s-a dat nici o aten ie insisten elor lui Pinches c ,ţ ţ ă indiferent cu cine erau identifica i cei trei regi nominaliza i - chiar şi dacţ ţ ă Khedorla'omer, Ariokh şi Tidhal, din scrierile cuneiforme, nu fuseseră contemporani cu Hammurabi -, povestirea din texte cu cele trei nume ale ei continua s fie „o remarcabil coinciden istoric , meritând recunoaştereaă ă ţă ă ca atare". În 1917, Alfred Jeremias (Die sogenanten Kedorlaomer-Tex-te), a încercat s redeştepte interesul fa de subiect; dar comunitateaă ţă ştiin ific prefera s trateze t bli ele Spartoli cu o indiferen benign .ţ ă ă ă ţ ţă ă

Acestea au r mas ignorate, în subsolul Muzeului Britanic, timp de oă jum tate de secol, pân când M.C. Astour a revenit asupra subiectului într-ă ăun studiu de la Universitatea Brandeis (Political and Cosmic Symbolism in Genesis 14). Confirmând c redactorii biblici şi babilonieni aiă respectivelor texte se inspiraser dintr-o surs mesopotamian comun maiă ă ă ă veche, el i-a identificat pe cei patru Regi de la R s rit cu nişte conduc toriă ă ă cunoscu i: ţ

1) al Babilonului, în secolul al VIII-lea î.Ch.; 2) al Asiriei, în secolul al XIII-lea î.Ch.; 3) al Hitti ilor, în secolul al XVI-lţ ea î.C; şi 4) al Elamului, în secolul al XII-lea î.Ch.

Întrucât nici unul nu era contemporan cu ceilal i sau cu Avraam,ţ Astour a sugerat cu ingeniozitate c textul nu avea caracter istoric, ci era oă lucrare de filosofie religioas , în cadrul c reia autorul folosea patru incidenteă ă istorice distincte pentru a ilustra o unic moral (soarta regilor r i).ă ă ă Improbabilitatea sugestiei lui Astour a fost curând subliniat în alte publica iiă ţ de specialitate; şi, cu aceasta, interesul fa de „Textele lui Khedorla'omer"ţă s-a stins din nou.

Totuşi, consensul ştiin ific asupra ideii c povestirea biblic şi texteleţ ă ă babiloniene se inspir dintr-o surs comun mult anterioar ne determin să ă ă ă ă ă revedem apelul lui Pinches şi argumentul s u principal: cum ar putea fiă ignorate nişte scrieri cuneiforme, care confirm fundalul biblic al unui r zboiă ă important şi numesc trei regi din Biblie? E cazul ca probele - cruciale, după cum vom demonstra, pentru în elegerea anilor fatidici - s fie eliminateţ ă numai pentru c Amraphel nu era Hammurabi?ă

R spunsul e acela c scrisoarea lui Hammurabi g sit de Scheil nuă ă ă ă trebuia s devieze descoperirea anun at de Pinches, din simplul motiv că ţ ă ă Scheil a interpretat greşit lectura. Conform red rii sale, Hammurabi îiă promitea o r splat lui Sin-Idinna, regele Larsei, pentru „eroismul din zileleă ă lui Khedorla'omer". Aceasta insinua c cei doi erau alia i într-un r zboiă ţ ă contra lui Khedorla'omer şi, prin urmare, contemporani cu regele Elamului. În acest punct, descoperirea lui Scheil a fost discreditat , c ci contraziceaă ă

atât afirma ia biblic despre alian a celor trei regi, cât şi faptele istoriceţ ă ţ cunoscute: Hammurabi trata Larsa nu ca pe un aliat, ci ca pe un adversar, l udându-se c a „azvârlit Larsa în lupt " şi i-a atacat incinta sacr „cuă ă ă ă puternica arm pe care zeii i-o d duser ".ă ă ă

Un examen atent al textului scrisorii lui Hammurabi relev c , dornică ă s dovedeasc identitatea dintre Hammurabi şi Armaphel, P rintele Scheil aă ă ă inversat în elesul scrisorii: Hammurabi nu oferea ca r splat înapoiereaţ ă ă anumitor zei e ţ în incinta sacr (Emutbalul) din Larsa; dimpotriv , cereaă ă readucerea lor în Babilon din Larsa:

Lui Sin-Idinnaastfel îi vorbeşte Hammurabi privindzei ele care în Emutbalţau stat dincolo de uşidin zilele lui Kudur-Laghamar,în pânz de sac înveşmântate:ăCând le cer 'napoi de la tine,oamenilor mei le predau;Oamenii vor prinde mâinile zei elor;ţîn s laşul lor le vor aduce.ă

Incidentul cu r pirea zei elor avusese aşadar loc mai demult; ele erauă ţ inute prizoniere în Emutbal „din zilele lui Khedorla'omer"; iar Hammurabiţ

cerea acum întoarcerea lor în Babilon, de unde le luase captive Khedorla'omer. Aceasta nu poate însemna decât c Khedorla'omer tr ise cuă ă mult înaintea perioadei lui Hammurabi.

Interpretarea noastr asupra scrisorii lui Hammurabi g sit deă ă ă P rintele Scheil în Muzeul din Constantinopole este confirmat de faptul că ă ă Hammurabi a repetat cererea de înapoiere a zei elor în Babilon într-un altţ mesaj b os c tre Sin-Idinna, de ast -dat trimi ând-o prin intermediereaăţ ă ă ă ţ unor Osirisi militari superiori. Aceast a doua scrisoare se afl la Britishă ă Museum (No. 23,131), iar textul ei a fost publicat de c tre L.W. King în ă The Letters and Inscriptions of Hammurabi:

Lui Sin-Idinna astfel gr itu-i-a Marduk: ăîi trimit acum pe Zikir-ilishu, Ofi erul de Transporturi,ţşi pe Hammurabi-bani, Ofi erul de Frontier , ţ ăs le aduc pe zei ele ce sunt în Emutbal.ă ă ţ

Faptul c zei ele urmau s fie readuse din Larsa la Babilon esteă ţ ă clarificat în urm toarele instruc iuni ale scrisorii:ă ţ

Vei face zei ele s c l toreascţ ă ă ă ăîntr-o barc de procesiune ca un altar,ăspre a putea veni la Babilon.Femeile-din-templu le vor înso i.ţDrept hran a zei elor vei înc rcaă ţ ăfrişc pur şi cereale în barc ;ă ă ăoi şi provizii vei urca la bord

pentru mâncarea femeilor-din-templu,[destul] pentru c l toria pân la Babilon.ă ă ăŞi vei numi oameni s trag barcaă ăşi solda i aleşi s aduc zei eleţ ă ă ţnev t mate pân la Babilon.ă ă ăNu pierde vremea; iute le trimite spre Babilon.

Astfel, din scrisori reiese clar c Hammurabi - duşman, nu aliat ală Larsei - c uta desp gubiri pentru evenimente întâmplate cu mult înainteaă ă vremii lui, în zilele lui Kudur-Laghamar, regentul elamit al Larsei. Textele scrisorilor lui Hammurabi confirm aşadar existen a lui Khedorla'omer şi aă ţ domniei elamite din Larsa („Ellasar") şi, astfel, a elementelor-cheie din povestea biblic .ă

Care e perioada în care se înscriu aceste elemente-cheie?Dup cum au stabilit documentele istorice, Shulgi a fost cel care, înă

cel de-al dou zeci şi optulea an al domniei sale (2068 î.Ch.), şi-a dat fiica deă so ie unei c petenii elamite, cu oraşul Larsa ca zestre; în schimb, elami ii auţ ă ţ pus la dispozi ia lui Sulgi o „legiune str in " de trupe elamite. Aceste trupeţ ă ă au fost folosite de Shulgi pentru a supune provinciile apusene, inclusiv Canaanul. Prin urmare, în ultimii ani ai domniei lui Shulgi şi pe vremea când Urul înc mai era capital imperial sub succesorul s u imediat, Amar-Sin,ă ă ă ă g sim nişa de timp istoric în care toate consemn rile biblice şiă ă mesopotamiene par s se înscrie perfect.ă

În acea perioad , credem, ar trebui s se desf şoare c utareaă ă ă ă istoricului Avraam; c ci - aşa cum vom demonstra - legenda lui Avraam s-aă întrep truns cu povestea c derii Urului, iar vremurile lui Avraam au coincisă ă cu ultimele zile ale Sumerului.

O dat cu discreditarea ideii de identitate între Amraphel şiă Hammurabi, confirmarea Epocii lui Avraam a ajuns la dispozi ia tuturor, uniiţ sugerând date atât de târzii încât f ceau din primul patriarh un descendentă al regilor ulteriori din Israel... Dar datele exacte ale epocii şi evenimentelor respective nu au nevoie de deduc ii: informa iile se g sesc chiar în Biblie; nuţ ţ ă trebuie decât s -i accept m veridicitatea.ă ă

Calculele cronologice sunt surprinz tor de simple. Punctul de pornire eă anul 963 î.Ch., în care se presupune c Solomon a preluat domnia înă Ierusalim. Cartea Regilor declar f r echivoc c Solomon a începută ă ă ă construc ia templului lui Iahve din Ierusalim în al patrulea an de domnie,ţ terminându-l la sfârşitul celui de-al unsprezecelea an. I Regi 6:1 afirm deă asemenea c „în anul patru sute optzeci de la ieşirea fiilor lui Israil din Egipt,ă în anul al patrulea (...) [al] domniei lui Solomon peste Israil, a fost zidit Templul Domnului." Aceast declara ie este sus inut (cu o uşoară ţ ţ ă ă diferen ) de tradi ia clerical , care spune c existaser dou sprezeceţă ţ ă ă ă ă genera ii de preo i, a câte patruzeci de ani fiecare, între Exod şi perioadaţ ţ când Azariah (Azaria) „a intrat în slujba arhiereasc , în templul cel zidit deă Solomon în Ierusalim." (I Cronici, 5:36).

Ambele surse convin asupra trecerii a 480 de ani, cu această diferen : una num r de la începutul construc iei templului (960 î.Ch.), iarţă ă ă ţ cealalt de la încheierea acesteia (în 953 î.Ch.), când au putut începeă slujbele religioase. Aceste calcule plaseaz Ieşirea israeli ilor din Enlil fîe înă ţ

1440, fie în 1433 î.Ch.: data din urm , constat m, ofer o mai bună ă ă ă sincronizare cu celelalte evenimente.

Pe baza cunoştin elor acumulate pân la începutul secolului nostru,ţ ă egiptologii şi cunosc torii Bibliei ajunseser la concluzia c Ieşirea avuseseă ă ă loc într-adev r la mijlocul secolului al XV-lea î.Ch. Apoi, îns , pondereaă ă opiniei ştiin ifice s-a transferat spre o dat din secolul al XIII-lea, întrucâtţ ă p rea s corespund mai bine cu datarea arheologic a diverselor şiruriă ă ă ă canaanite, în acord cu consemn rile biblice despre cucerirea Canaanului deă c tre israeli i.ă ţ

Totuşi, aceast nou datare nu a fost acceptat unanim. Cel maiă ă ă notoriu dintre oraşele cucerite era Ierihonul; iar unul dintre proeminen ii s iţ ă cercet tori arheologi (K.M. Kenyon) a conchis c distrugerea respectiv s-aă ă ă produs în jurul anului 1560 î.Ch. - cu mult dup evenimentele biblice. Pe deă alt parte, principalul cercet tor al Ierihonului, J. Garstang (ă ă The Story of Jericho), a sus inut c probele arheologice plaseaz cucerirea oraşuluiţ ă ă undeva între 1400 şi 1385 î.Ch. Ad ugând aici cei patruzeci de ani aiă r t cirilor israeli ilor prin s lb ticie, dup plecarea din Egipt, el şi al ii auă ă ţ ă ă ă ţ g sit confirm ri arheologice ale unei date a Exodului situat între 1440 şiă ă ă 1425 î.Ch. - un interval de timp care confirm anul 1433 î.Ch. sugerat deă noi.

Timp de peste un secol, savan ii au c utat de asemenea prinţ ă documentele egiptene existente un indiciu egiptean despre Exod şi despre data acestuia. Singurele referiri aparente se g sesc în scrierile lui Manetho.ă Citat de Josephus în „Contra Apionului", Manetho a declarat c ,dup ceă ă rafalele nemul umirii lui Dumnezeu s-au dezl n uit peste Egipt," un faraonţ ă ţ numit Toumosis a negociat cu Poporul Ciobanilor, „omenii de la r s rit, să ă ă plece din Egipt şi s se duc unde voiau, netulbura i". Atunci, ciobanii auă ă ţ plecat, traversând s lb ticia, „şi au cl dit un oraş într-o ar numit aziă ă ă ţ ă ă Iudeea (...) şi i-au dat numele Ierusalim".

Oare a ajustat Josephus scrierile lui Manetho pentru a se potrivi cu povestirea biblic sau de fapt evenimentele privitoare la şedere,ă tratamentul aspru şi în final Ieşirea israeli ilor s-au produs în timpul domnieiţ unuia dintre binecunoscu ii faraoni numi i Thothmes?ţ ţ

Manetho s-a referit la „regele care i-a alungat pe p stori din Egipt"ă într-un fragment dedicat faraonilor din dinastia a optsprezecea. Egiptologii accept în prezent ca realitate istoric expulzarea Hyksos-ilor („Regiiă ă P stori" asiatici) în 1567 î.Ch., de c tre fondatorul celei de-a optsprezeceaă ă dinastii, Faraonul Ahmosis (Amosis, în greac ). Aceast nou dinastie, care aă ă ă înfiin at Noul Regat în Egipt, poate foarte bine s fi fost dinastia faraonilorţ ă „care nu l-au cunoscut pe Iosif" despre care vorbeşte Biblia (Ieşirea, 1:8).

Theophilus, Episcop al Antiochiei din secolul al II-lea, s-a referit şi el în scrierile lui la Manetho, declarând c evreii fuseser înrobi i de regeleă ă ţ Tethmosis, pentru care "au cl dit cet i puternice, Peitho şi Rameses şi On,ă ăţ care e Heliopolis"; apoi au plecat din Egipt, sub faraonul „al c rui nume eraă Amasis".

Prin urmare, din aceste surse antice reiese c problemele israeli iloră ţ au început sub un faraon numit Thothmes, culminând cu plecarea lor, sub un urmaş numit Amasis. Care sunt faptele istorice, aşa cum s-au stabilit pân în momentul de fa ?ă ţă

Dup ce Ahmosis îi expulzase pe Hyksos-i, succesorii lui pe tronulă Egiptului - dintre care mai mul i au purtat într-adev r numele de Thothmes,ţ ă dup cum afirm istoricii antici - s-au angajat în campanii militare înă ă Canaanul Mare, folosind Drumul M rii ca traseu de invazie. Thothmes Iă (1525-l512 î.Ch.), militar profesionist, a pus Egiptul pe picior de r zboi,ă lansând expedi ii militare în Asia pân la Eufrat. Presupunem c el a fost celţ ă ă care s-a temut de neloialitatea israeli ilor - „când se va declara r zboi, ei seţ ă vor al tura duşmanilor noştri" - şi prin urmare a ordonat uciderea tuturoră copiilor israeli i nou-n scu i de sex b rb tesc (Ieşirea 1:9-l6). Dup calculeleţ ă ţ ă ă ă noastre, Moise s-a n scut în 1513 î.Ch., anul de dinaintea mor ii luiă ţ Thothmes I.

J.W. Jack (The Date of the Exodus) şi al ii, la începutul secoluluiţ nostru, se întrebase dac „fiica faraonului" care îl luase pe pruncul Moise dină râu şi apoi îl crescuse în palatul regal ar fi putut s fie Hatshepsut, cea maiă mare fat a lui Thothmes I cu so ia sa oficial şi, astfel, singura prin es deă ţ ă ţ ă neam regal a vremii c reia i se acorda înaltul titlu de „Fiic a Regelui", ună ă titlu identic cu cel prezentat în Biblie. Credem c ea a fost într-adev r; iară ă tratamentul pe care i l-a aplicat în continuare lui Moise ca fiu adoptiv poate fi explicat prin faptul c , dup c s toria cu faraonul succesor, fratele ei după ă ă ă ă tat Thothmes al II-lea, nu i-a putut naşte un fiu.ă

Thothmes al II-lea a murit dup o scurt domnie. Urmaşul lui,ă ă Thothmes al III-lea - n scut de o fat din harem -, a fost cel mai mare rege-ă ăr zboinic al Egiptului, un Napoleon antic, dup p rerea unor istorici. Dintreă ă ă cele şaptesprezece campanii ale sale contra rilor str ine, pentru a ob ineţă ă ţ tributuri şi captivi pentru principalele luî şantiere de construc ii, majoritateaţ s-au desf şurat în Canaan şi în Liban, iar spre Nord, pân la Eufrat. Credem,ă ă aşa cum au sus inut în prima parte a acestui secol TE. Peet (ţ Egypt and the Old Testament) şi al ii, c acest faraon, Thothmes al III-lea, a fostţ ă înrobitorul israeli ilor; c ci, în expedi iile sale militare, el a avansat c treţ ă ţ ă nord pân în Naharin, denumirea egiptean a regiunii de pe cursul superioră ă al Eufratului numit în Biblie Aram-Naharin, unde r m seser cona ionaliiă ă ă ă ţ patriarhilor evrei; iar acest lucru ar putea explica foarte bine teama faraonului c (Ieşirea 1:10) „când s-ar întâmpla vreun r zboi, s nu se dea şiă ă ă ei [israeli ii] de partea vr jmaşilor". Suger m c Thothmes al III-lea a fost celţ ă ă ă de a c rui condamnare la moarte a sc pat Moise în s lb ticia din Sinai, după ă ă ă ă ce-şi descoperise originile ebraice şi se al turase pe fa poporului s u.ă ţă ă

Thothmes al III-lea a murit în anul 1450 î.Ch., urmându-i la tron Amenophis al II-lea - cel numit Amasis de c tre Theophilus, citându-l peă Manetho. Într-adev r, dup „aceast lung vreme, [când] a murit împ ratulă ă ă ă ă Egiptului," (Ieşirea 2:23), Moise a îndr znit s se întoarc în Egipt pentru a-iă ă ă cere succesorului s u - Amenophis al II-lea, dup opinia noastr - „Dă ă ă ă drumul poporului meu." Domnia lui Amenophis al II-lea a durat din 1450 pân în 1425 î.Ch.; tragem concluzia c Exodul a avut loc în 1433 î.Ch.,ă ă exact când Moise avea optzeci de ani (Ieşirea 7:7).

Continuându-ne calculul de-a-nd r telea, c ut m acum s stabilimă ă ă ă ă data când au sosit israeli ii în Egipt. Tradi iile ebraice afirm o şedere deţ ţ ă patru sute de ani, conform declara iei lui Dumnezeu fa de Avraamţ ţă (Facerea 15:13-l4); la fel declar şi Noul Testament (ă Faptele Sfin ilorţ Apostoli 7:6). Cartea Ieşirii, îns , sus ine c „vremea cât au locuit fiii luiă ţ ă

Israil în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani" (Ieşirea 12:40-41). Alegerea cuvintelor „au locuit" poate s fi avut inten ia de a distinge întreă ţ iosifi i (originari din Egipt) şi familiile nou-sosite ale fra ilor lui Iosif, careţ ţ veniser doar s „locuiasc ". Dac aşa e, atunci diferen a de treizeci de aniă ă ă ă ţ se poate pune pe seama faptului c Iosif avea treizeci de ani când a fostă f cut Ministru al Egiptului. Astfel, ar r mâne intact cifra de 400 a aniloră ă ă petrecu i de israeli i (nu de iosifi i) în Egipt, evenimentul plasându-se în anulţ ţ ţ 1833 (1.433 + 400) î.Ch.

Urm torul indiciu se g seşte în ă ă Facerea 47:7-9: „Apoi Iosif a adus pe Iacob, p rintele s u, şi l-a înf işat lui Faraon (...) Ci Faraon a întrebat peă ă ăţ Iacob: «Câte sunt zilele anilor vie ii tale?» R spuns-a Iacob lui Faraon:ţ ă «Zilele anilor pribegiei mele sunt o sut şi treizeci de ani.»" Prin urmare,ă Iacob se n scuse în 1963 î.Ch.ă

Isaac avea şaizeci de ani când i s-a n scut Iacob (ă Facerea, 6:26); iar Isaac i s-a n scut lui Avraam când acesta avea o sut de ani (ă ă Facerea 21:5). În consecin , Avraam (care a tr it pân la o sut şaptezeci şi cinci deţă ă ă ă ani) avea o sut şaizeci de ani când s-a n scut nepotul s u, Iacob. Acestă ă ă calcul plaseaz naşterea lui Avraam în anul 2123 î.Ch.ă

Secolul lui Avraam - suta de ani de la naşterea lui pân la naştereaă fiului şi succesorului s u Isaac - a fost aşadar secolul în care a avut locă ascensiunea şi c derea celei de A Treia Dinastii din Ur. Lectura cronologiei şiă a legendelor biblice îl situeaz pe Avraam exact în toiul monumentaleloră evenimente din acele vremuri - nu ca un simplu observator, ci ca participant activ. Contrar aser iunilor acelor sus in tori ai criticilor la adresa Bibliei careţ ţ ă spun c , odat cu povestea lui Avraam, Biblia îşi pierde interesul fa deă ă ţă istoria general a omenirii şi a Orientului Apropiat, pentru a se concentraă asupra „istoriei tribale" a unei na iuni anume, de fapt Biblia continu sţ ă ă relateze (la fel ca în cazul povestirilor despre Potop şi Turnul Babel) evenimente de interes major pentru omenire şi civiliza ia ei: un r zboi cuţ ă aspecte f r precedent şi un dezastru de natur singular ; evenimente înă ă ă ă care patriarhul evreu a jucat un rol important. Este povestea modului cum a fost salvat moştenirea Sumerului, când Sumerul a fost condamnat.ă

În pofida numeroaselor studii despre Avraam, r mâne faptul c nuă ă ştim despre el nimic altceva decât ceea ce scrie în Biblie. Apar inând uneiţ familii care îşi trasa genealogia pân la spi a lui Shem, Avraam - pe atunciă ţ numit Avram (în original: Abram) - era fiul lui Terah, fra ii s i fiind Harranţ ă (Haran) şi Nahor. Când Harran a murit prematur, familia locuia în „cetatea Ur a Caldeilor". Acolo, Avram s-a c s torit cu Sarai (cu numele schimbată ă ulterior în Sarah - Sara).

Apoi, „Terah a luat pe Avram, fiul s u, şi pe Lot, fiul lui Haran, nepotulă s u, şi pe Sarai, nora sa, femeia lui Avram, fiul s u, şi a plecat cu ei dină ă cetatea Ur a Caldeilor, ca s se duc înă ă p mântul Canaan; dar ajungând laă Haran, s-au aşezat acolo."

Arheologii au g sit vestigiile localit ii ă ăţ Harran („Caravana"). Situat înă nord-vestul Mesopotamiei, la poalele Mun ilor Taurus, era o r scruceţ ă important a antichit ii. La fel cum Mari controla poarta de sud dintreă ăţ Mesopotamia şi inuturile de pe litoralul Mediteranei, Harranul st pâneaţ ă poarta drumului nordic spre p mânturile Asiei de Vest. Desemnând, înă vremea celei de-A Treia Dinastii din Ur» hotarele domeniilor lui Nannar la

învecinarea cu Asia Mic a lui Adad, Harranul a fost descoperit de arheologiă ca o imagine în oglind a Urului, prin topografia edilitar şi adora ia luiă ă ţ Nannar/Sin.

În Biblie nu se d nici o explica ie a plec rii din Ur şi nici timpul nu eă ţ ă precizat, dar putem deduce r spunsurile dac asociem plecarea cuă ă evenimentele din Mesopotamia în general şi din Ur în particular.

Ştim c Avraam avea şaptezeci şi cinci de ani când şi-a continuată drumul de la Harran spre Canaan. Tonul nara iunii biblice sugereaz o lungţ ă ă şedere la Harran şi îl prezint pe Avraam la sosire ca pe un tân r cu oă ă proasp t so ie. Dac Avraam, aşa cum am conchis, se n scuse în 2123ă ă ţ ă ă î.Ch., avea doar zece ani când Ur-Nammu a urcat pe tronul din Ur, iar lui Nannar i s-a încredin at pentru prima oar tutela asupra Nippurului. Şi eraţ ă un tân r de dou zeci şi şapte de ani, când Ur-Nammu a dec zut inexplicabilă ă ă din favorurile lui Anu şi Enlil, ucis pe un câmp de lupt îndep rtat. Amă ă descris efectele traumatizante ale evenimentului asupra locuitorilor din Mesopotamia, şocul pe care l-a provocat credin ei lor în omnipoten a luiţ ţ Nannar şi fidelitatea cuvântului lui Enlil.

Anul c derii lui Ur-Nammu a fost 2096 î.Ch. N-ar fi putut s fie anulă ă când - sub impactul evenimentului sau ca o consecin a acestuia - Terah şiţă familia lui au plecat din Ur spre o destina ie îndep rtat , oprindu-se laţ ă ă Harran, Urul diferit de Ur?

În to i anii declinului din Ur şi ai necuviin elor lui Shulgi, familia aţ ţ r mas la Harran. Apoi, dintr-o dat , Iahve a ac ionat din nou:ă ă ţ

Şi Dumnezeu a zis lui Avram: „Ieşi din ara ta şi din nemetul t u şi din casa tat lui t u.ţ ă ă ăşi du-te în ara pe care i-o voi ar ta (...) "ţ ţ ăDeci a plecat Avram dup cum îi vorbise Domnul,ăşi cu el a pornit şi Lot.Iar Avram era în vârst de şaptezeci şi cinci de ani ăcând a purces din Haran.

Înc o dat , nu se ofer nici un motiv al acestei mişc ri decisive. Dară ă ă ă cheia cronologic e cum nu se poate mai revelatoare. Avraam a avută şaptezeci şi cinci de ani în anul 2048 î.Ch. - exact data c derii lui Shulgi!ă

Întrucât familia lui Avraam (Facerea, 11) continua direct linia lui Shem, Avraam era considerat semit, om al c rui trecut, moştenire culturală ă şi limb erau semite, distincte (în opinia cercet torilor) de cele aleă ă sumerienilor non-semi i şi ale indo-europenilor de mai târziu. Dar, în sensulţ biblic originar, toate popoarele Mesopotamiei mari descindeau din Shem, „semi i" şi „sumerieni" deopotriv , în Biblie nu exist nimic care s sugerezeţ ă ă ă - aşa cum au început s sus in unii cercet tori - c Avraam şi familia lui ară ţ ă ă ă fi fost amori i (semi i apuseni), care veniser ca emigran i în Sumer şi apoiţ ţ ă ţ reveniser la fosta lor locuin . Dimpotriv : toate sus in imaginea uneiă ţă ă ţ familii cu r d cini sumeriene din cele mai vechi timpuri, smuls în grab dină ă ă ă ara şi locul ei natal şi trimis într-un inut nefamiliar.ţ ă ţ

Coresponden a dintre dou evenimente biblice cu datele a douţ ă ă evenimente sumeriene majore - şi ale altora care vor urma - trebuie să serveasc drept indica ie a unei leg turi directe între toate. Avraam apareă ţ ă

nu ca fiu de venetici, ci ca vl star al unei familii implicate direct înă problemele de stat sumeriene!

În c utarea unui r spuns la întrebarea „Cine era Avraam," savan ii auă ă ţ speculat similitudinea dintre desemnarea lui ca ebraic (Ibri) şi termenul Hapiru (care în Orientul Apropiat se putea transforma în Habiru), folosit de asirieni şi babilonieni în secolele al XVIII-lea şi al XVII-lea î.Ch. pentru bandele de jefuitori semi i din vest. La sfârşitul secolului al XV-lea î.Ch.,ţ comandantul unei garnizoane egiptene din Ierusalim i-a cerut regelui înt ririă împotriva hapirilor care se apropiau. Oamenii de ştiin au luat-o ca pe oţă dovad a ipotezei c Avraam era semit apusean.ă ă

Mul i cercet tori, îns , se îndoiesc c termenul denot cât de cât oţ ă ă ă ă grupare etnic , întrebându-se dac nu cumva cuvântul era doar ună ă substantiv descriptiv, cu semnifica ia de „tâlhari" sau „n v litori". Sugestiaţ ă ă c ă Ibri (derivat clar din verbul „a traversa") şi Hapiru sunt sinonime implică probleme filologice şi etimologice substan iale. Exist de asemenea şi maiţ ă mari inadverten e cronologice, toate dând naştere la obiec ii serioase faţ ţ ţă de aceast solu ie propus pentru identitatea lui Avraam, mai ales cândă ţ ă datele biblice sunt comparate cu conota ia de „bandit" a termenului Hapiru.ţ Astfel, Biblia relateaz incidente privind fântânile, care arat c Avraam aă ă ă avut grij s evite conflictele cu localnicii, în timp ce str b tea Canaanul.ă ă ă ă Când s-a implicat în R zboiul Regilor, Avraam a refuzat s ia partea lui dină ă prad . Acesta nu e comportamentul unui barbar pr dalnic, ci mai degrab ală ă ă unei persoane cu înalte standarde de conduit . Venind în Egipt, Avraam şiă Sara au fost duşi la curtea faraonului; în Canaan, Avraam a încheiat tratate cu conduc torii locali. Nu e imaginea unui nomad care jefuieşte aşez rileă ă altora; este imaginea unui personaj de înalt prestigiu, priceput la negocieri şi diploma ie.ţ

Din aceste considerente, Alfred Jeremias, pe-atunci reputat asiriolog şi profesor de istoria religiilor la Universitatea din Leipzig, a anun at în edi iaţ ţ din 1930 a celebrei sale opere Das Alte Testament im Lichte des Alten Orients c „Avraam, prin structura sa intelectual , era sumerian". Aă ă dezvoltat aceast concluzie într-un studiu din 1932 intitulat ă Der Kosmos von Sumer: „Avraam nu era babilonian semit, ci sumerian". Avraam, a sugerat el, i-a condus pe Credincioşii a c ror reformare c uta s ridiceă ă ă societatea sumerian pe şi mai înalte niveluri religioase.ă

Asemenea idei erau foarte îndr zne e într-o Germanie aflat în plină ţ ă ă ascensiune a nazismului, cu teoriile sale rasiale. La scurt timp după preluarea puterii de c tre Hitler, sugestiile eretice ale lui Jeremias au fostă contrazise cu t rie de Nikolaus Schneider, într-un r spuns intitulat ă ă War Abraham Sumerer? Avraam nu era nici sumerian, nici om cu genealogie pur , a conchis el: „De pe vremea domniei regelui akkadian Sargon în Ur,ă locul de baştin al lui Avraam, acolo nu a mai existat niciodat o popula ieă ă ţ Sargon pur , neamestecat şi nici o cultur sumerian omogen ."ă ă ă ă ă

Fr mânt rile care au urmat şi Al Doilea R zboi Mondial au întreruptă ă ă continuarea dezbaterilor. În mod regretabil, firul distins de Jeremias nu a mai fost urmat. Totuşi, toate dovezile biblice şi mesopotamiene ne spun că Avraam era într-adev r sumerian.ă

De fapt, Vechiul Testament (Facerea 17:l-l6) ne prezint momentul şiă modul în care Avraam s-a transformat din nobil sumerian în potentat semit

apusean, printr-o conven ie între el şi Dumnezeul lui. Cu ocazia uneiţ circumcizii rituale, numele s u sumerian AB.RAM („Cel Iubit De Tat ") a fostă ă preschimbat în akkadian/semiticul Abraham („Tat l Unei Mul imi Deă ţ Na iuni"), iar cel al so iei sale, SARAI („Prin es ") a fost adaptat la semiticulţ ţ ţ ă Sarah.

Abia la vârsta de nou zeci şi nou de ani, a devenit Avraam „semit".ă ăPentru a descifra milenara enigm a identit ii lui Avraam şi a Misiuniiă ăţ

sale în Canaan, trebuie s c ut m r spunsurile în istoria, limba şi datinileă ă ă ă sumeriene.

Nu ar fi o naivitate s presupunem c , pentru Misiunea din Canaan,ă ă pentru naşterea unei na iuni şi pentru domnia peste toate p mânturileţ ă dintre grani a cu Egiptul şi cea cu Mesopotamia, Domnul ar fi ales pe cinevaţ la întâmplare, culegând primul om întâlnit pe str zile din Ur? Tân ra femeieă ă cu care s-a însurat Avraam purta numele-epitet de Prin es ; întrucât îi eraţ ă pe jum tate sor lui Avraam („Este într-adev r sora mea, fiica tat lui meu,ă ă ă ă dar nu şi fiica mamei mele"), putem fi siguri c fie tat l lui Avraam, fieă ă mama lui Sarah era de vi regal . De vreme ce fiica lui Harran, fratele luiţă ă Avraam, purta şi ea un nume regal (Milkha - „Regeasca"), reiese că ascenden a regal decurgea prin tat l lui Avraam. Aşadar, tratând cu familiaţ ă ă lui Avraam, avem de-a face cu o familie de pe cele mai înalte eşaloane ale Sumerului: oameni cu inut nobil şi îmbr c minte elegant , aşa cum îiţ ă ă ă ă ă reprezint diverse statui sumeriene (Fig. 98).ă

Era o familie care putea nu numai s -şi revendice descenden a dină ţ Shem, ci p stra şi documente familiale care îi trasau genealogia de-a lungulă genera iilor de fii n scu i dintâi: Arpakhshad şi Shelach şi Eber; Peleg, Re'uţ ă ţ şi Serug; Nahor şi Terah şi Abraham*, toate ducând trecutul consemnat al familiei în urm cu nu mai pu in de trei secole!ă ţ

Ce semnific numele-epitete? Dac ă ă Shelach („Spad ") se n scuse,ă ă aşa cum declar capitolul 11 al ă Genezei, cu 258 de ani înaintea lui Avraam, înseamn c s-a n scut în 2381 î.Ch. Într-adev r, aceea era perioadaă ă ă ă conflictului care l-a adus pe Sargon la putere în noua capital ă Agade („Unit"), simbolizând unificarea p mânturilor şi începutul unei noi ere. Pesteă şaizeci şi patru de ani, familia şi-a numit primul n scut ă Peleg („împ r ire"),ă ţ „c ci în zilele lui p mântul a fost împ r it". Era de fapt vremea cândă ă ă ţ

Sumerul şi Akkadul s-au desp r it, dup tentativa lui Sargon de a lua solulă ţ ă sacru din Babilon şi moartea lui ulterioar .ă

Dar cel mai mare interes, pân în zilele noastre, îl prezint sensulă ă numelui Eber şi motivul pentru care i s-a dat primului n scut în anul 2351ă î.Ch., nume de unde a derivat termenul biblic Ibri („evreu"), prin care se identificau Avraam şi familia lui. R d cina sa clar este cuvântul careă ă ă înseamn „a traversa", iar cercet torii nu au avut de dat o explica ie maiă ă ţ potrivit decât aceea de a c uta leg tura Habiru/Hapiru, pe care deja amă ă ă men ionat-o (şi am eliminat-o). Aceast interpretare eronat a provenit dinţ ă ă c utarea semnifica iei numelui-epitet în Vestul Asiei. Avem convingerea c ,ă ţ ă în schimb, r spunsul se poate g si în limba şi originile sumeriene ale luiă ă Avraam şi ale str moă șilor lui. O asemenea privire aruncat r d ciniloră ă ă sumeriene ale familiei şi numelui ofer un r spuns surprinz tor prină ă ă simplitatea lui.

Termenul Ibri („evreu") prin care se identificau Avraam şi familia sa îşi are originea în Eber, tat l lui Peleg, şi în r d cina „a traversa". În loc să ă ă ă c ut m sensul numelui-epitet în no iunile Hapiru sau în Asia de Vest, avemă ă ţ convingerea c explica ia se g seşte în limba şi originile sumeriene ale luiă ţ ă Avraam şi ale str moşilor lui. În acest moment, apare o nou solu ie, de oă ă ţ surprinz toare simplitate:ă

Sufixul biblic „i", aplicat unei persoane, însemna „n scut în"; Gileadiă însemna „n scut în Gilead" şi aşa mai departe. De asemenea, ă Ibri însemna originar din locul numit „Traversare"; şi tocmai acesta era numele sumerian al Nippurului; NI.IB.RU - Locul Travers rii, locul unde grilele antediluviene seă intersectau, Buricul P mântului ini ial, vechiul Centru de Control al Misiunii.ă ţ

Renun area la ţ n din transpunerea termenului sumerian în akkadian /ebraic se întâmpla frecvent. Declarând c Avraam era un Ibri,ă ă ă Biblia n-a vrut s spun altceva decât c Avraam era un ă ă ă Ni-ib-ri, om de origine nippurian !ă

Faptul c familia lui Avraam a emigrat din Ur la Harran a fost luat deă cercet tori cu sensul c Urul era de asemenea locul natal al lui Avraam; însă ă ă acest lucru nu e afirmat nic ieri în Biblie. Dimpotriv , porunca dat luiă ă ă Avraam de a se duce în Canaan, abandonându-şi definitiv locuin ele trecute,ţ implic trei entit i separate: casa tat lui s u (aflat pe atunci în Harran);ă ăţ ă ă ă ara (oraşul-stat Ur); şi locul de origine (pe care Biblia nu îl identific ).ţ ă

Sugestia noastr c Ibri înseamn nativ din Nippur rezolv problemaă ă ă ă adev ratului loc natal al lui Avraam.ă

Aşa cum indic numele Eber, pe vremea lui - la mijlocul secolului ală XXIV-lea î.Ch. - a început asocierea familiei cu Nippurul. Nippur nu a fost niciodat capital regal ; mai degrab era un oraş sfin it, „centrul religios"ă ă ă ă ţ al Sumerului, cum spun oamenii de ştiin . De asemenea, era locul undeţă marilor preo i li se încredin au cunoştin ele de astronomie şi, prin urmare,ţ ţ ţ de unde origineaz calendarul - rela ia dintre Soare, P mânt şi Lun , peă ţ ă ă orbitele lor.

Oamenii de ştiin au recunoscut c actualele noastre calendareţă ă deriv din calendarul nippurian originar. Toate dovezile arat c acestă ă ă calendar nippurian a început în jurul anului 4000 î.Ch., în epoca Taurului. În acest caz, g sim înc o confirmare a cordonului ombilical care f ceaă ă ă leg tura dintre evrei şi Nippur: calendarul evreiesc continu s numere aniiă ă ă

începând de la enigmatica dat de 3760 î.Ch. (astfel c în 1983, anulă ă evreiesc era 5743). S-a presupus c e o num r toare „de la facerea lumii";ă ă ă dar declara ia real a în elep ilor evrei era c acesta e num rul de aniţ ă ţ ţ ă ă trecu i „de când a început num ratul [anilor]". Suger m c aceastţ ă ă ă ă afirma ie înseamn : de la introducerea calendarului în Nippur.ţ ă

Astfel, în familia ancestral a lui Avraam, g sim un neam preo esc deă ă ţ sânge regal, condus de un mare preot nippurian care era singurul primit în camera din centrul templului, pentru a primi cuvântul zeit ii şi a-l transmiteăţ regelui şi poporului.

În aceast privin , un mare interes prezint numele tat lui luiă ţă ă ă Avraam, Terah. C utând indicii numai în mediul semit, cercet torii Biblieiă ă privesc acest nume, ca şi pe cele ale lui Harran şi Nahor, drept simple toponime (nume care personific locuri), sus inând c în Mesopotamiaă ţ ă central ă și nordic existau oraşe cu aceste nume. Asiriologii care cercetează ă terminologia akkadian (aceasta fiind prima limb semitic ) n-au putută ă ă descoperi decât c ă Jirhu însemna „artefact sau vas cu scopuri magice". Dar dac trecem la limba sumerian , constat m c semnul cuneiform pentruă ă ă ă Tirhu origina direct din acela al unui obiect numit în sumeriană DUG.NAMTAR - literal, „Vorbitor al Sor ii": om care Pronun Oracole!ţ ţă

Prin urmare, Terah era Preot Oracular, îns rcinat s abordeze „Piatraă ă Care Şopteşte", pentru a auzi cuvintele zeit ii şi a le comunicaăţ (r st lm cite sau nu) ierarhiei laice. Era o func ie pe care în timpurileă ă ă ţ ulterioare a preluat-o Marele Preot Israelit, singurul care avea permisiunea de a intra în Sfânta Sfintelor, de a se apropia de Dvir („Vorbitor") şi a „auzi vocea [Domnului] vorbindu-i din învelitoarea aşternut peste Chivotulă Leg mântului, dintre cei doi Heruvimi". În timpul Exodului Israelit, peă Muntele Sinai, Domnul a proclamat c leg mântul s u cu descenden ii luiă ă ă ţ Avraam însemna c „voi îmi ve i fi mie împ r ie preo easc şi neam sfânt".ă ţ ă ăţ ţ ă Era o declara ie care reflecta statutul propriei ascenden e a lui Avraam:ţ ţ clerul regal.

Oricât de trase de p r ar putea s par aceste concluzii, ele sunt înă ă ă deplin acord cu practicile sumeriene în virtutea c rora regii îşi numeauă fiicele şi fiii, adesea chiar şi pe ei înşişi, în înalte func ii preo eşti, ducând laţ ţ combinarea liniilor genealogice regale şi clericale. Inscrip iile votive g site laţ ă Nippur (precum cele dezgropate de expedi iile arheologice ale Universit iiţ ăţ din Pennsylvania) confirm c regii din Ur pre uiau titlul de „Pios P stor dină ă ţ ă Nippur" şi efectuau acolo func ii preo eşti; iar guvernatorul Nippuruluiţ ţ (PA.TE.SI NI.IB.RU) era de asemenea Cel Dintâi UR.ENLIL („Cel Dintâi Slujitor Al Lui Enlil").

Unele dintre numele acestor VIP-uri regal-clericale sem nau cuă numele sumerian al lui Avraam (AB.RAM), începând tot cu componenta AB („Tat " sau „Progeni-tor"); astfel, de exemplu, era numele AB.BA.MU al unuiă guvernator din Nippur în timpul domniei lui Shulgi.

Faptul c o familie de oameni atât de strâns asocia i cu Nippurul încâtă ţ li se spunea „nippurieni" (adic „evrei") de ineau totuşi înalte pozi ii în Ură ţ ţ este o sugestie în deplin acord cu împrejur rile reale care predominau înă Sumer la vremea indicat de noi; c ci atunci, în perioada Dinastiei a III-a dină ă Ur, pentru prima oar în istoria divin şi sumerian Nannar şi regele Uruluiă ă ă au primit tutela peste Nippur, combinând func iile religioase şi laice. Astfel,ţ

se prea poate ca, atunci când Ur-Nammu s-a aşezat pe tronul din Ur, Terah s se fi mutat cu familia sa din Nippur în Ur, poate spre a servi ca agent deă leg tur între templul din Nippur şi palatul regal din Ur. Şederea lor în Ur aă ă durat tot timpul domniei lui Ur-Nammu; abia în anul mor ii acestuia, dupţ ă cum am ar tat, familia a plecat din Ur spre Harran.ă

Ce anume a f cut familia în Harran nu scrie nic ieri dar, având înă ă vedere vi a regal şi prestigiul preo esc, trebuie s fi apar inut ierarhieiţ ă ţ ă ţ Harranului. Uşurin a cu care, ulterior, trata Avraam cu diverşii regiţ sugereaz c era implicat în afacerile externe ale Harranului; deosebita saă ă prietenie cu locuitorii hitti i ai Canaanului, cunoscu i pentru experien a lorţ ţ ţ militar , poate aduce lumin asupra originii talentelor militare ale luiă ă Avraam însuşi, pe care şi le-a folosit cu atâta succes în timpul R zboiuluiă Regilor.

Tradi iile str vechi îl prezint de asemenea pe Avraam ca fiind foarteţ ă ă versat în astronomie - domeniu pe-atunci foarte util în c l toriile lungi,ă ă orientate dup stele. Conform lui Josephus, Berossus s-a referit la Avraam,ă f r a-l nominaliza, când a scris despre ascensiunea „printre chaldeeni aă ă unui anumit om mare şi drept, care era bine v zut în astronomie." (Dacă ă Berossus, istoricul babilonian, s-a referit într-adev r la Avraam, semnifica iaă ţ includerii patriarhului evreu în cronicile babiloniene dep şeşte cu multă simpla consemnare a cunoştin elor lui de astronomie.)ţ

În tot timpul infamilor ani de domnie a lui Shulgi, familia lui Terah a stat în Harran. Apoi, la înl turarea lui Shulgi, a sosit porunca divin de a-şiă ă continua drumul spre Canaan. Terah îmb trânise destul de mult, iar Nahor,ă fiul lui, urma s r mân cu el în Harran. Cel ales pentru misiune a fostă ă ă Avraam - el însuşi om matur, de şaptezeci şi cinci de ani. Era în anul 2048 î.Ch.; astfel au început dou zeci şi patru de ani fatidici - optsprezece aniă cuprinzând domniile pline de r zboaie ale celor doi succesori imedia i ai luiă ţ Shulgi (Amar-Sin şi Shu-Sin) şi şase ani ai lui Ibbi-Sin, ultimul rege suveran al Urului.

F r îndoial , nu a fost numai o simpl coinciden c moartea luiă ă ă ă ţă ă Shulgi a semnalat nu numai plecarea lui Avraam, ci şi o realiniere a zeilor din Orientul Apropiat. Exact când Avraam, înso it (dup cum vom afla maiţ ă târziu) de un corp militar de elit , a p r sit Harranul - poarta spreă ă ă p mânturile hittite - în „ ara Hatti" a ap rut exilatul şi pribeagul Marduk. Maiă ţ ă mult, cea mai remarcabil e coinciden a c Marduk a r mas acolo peă ţ ă ă perioada aceloraşi dou zeci şi patru de Ani Fatidici, ani care au culminat cuă marele dezastru.

Dovezile deplas rilor lui Marduk apar pe o t bli (Fig. 99) g sit înă ă ţă ă ă biblioteca lui Ashurbanipal, în care Marduk, îmb trânit, vorbeşte despreă hoin relile lui de odinioar şi întoarcerea final în Babilon:ă ă ă

O, zei mari, afla i-mi secretele.ţCât îmi închei cing toarea, amintirile-mi revin:ăSunt divinul Marduk, un mare zeu.Am fost surghiunit pentru p catele mele,ăîn mun i m-am dus.ţPrin multe ri am fost r t citor:ţă ă ăDe unde soarele r sare, acolo unde apune am mers.ă

Pe culmile rii Hatti am urcat.ţăÎn ara Hatti am întrebat un oracolţ[despre] tronul şi Domnia mea;în toi [când eram, am întrebat]: „Pân când? ăDou zeci şi patru de ani, în toi, am cuib rit.ă ă

Apari ia lui Marduk în Asia Mic - implicând o neaşteptat alian cuţ ă ă ţă Adad - a reprezentat astfel cealalt fa a monedei, în problema grabei luiă ţă Avraam spre Canaan. Din echilibrul textului, afl m c Marduk a trimis dină ă noul s u loc de exil emisari şi provizii (prin Harran) spre iscipoiii s i dină ă Babilon şi agen i comerciali în Mari, astfel f când incursiuni pe ambele por iţ ă ţ - una închinat lui Nannar/Sin şi cealalt lui Inanna/Ishtar.ă ă

Ca la un semnal, odat cu moartea lui Shulgi, întreaga lume antic aă ă început s se agite. Casa lui Nannar fusese discreditat , iar Casa lui Mardukă ă îşi vedea apropiindu-se ceasul din urm . ă

În vreme ce Marduk însuşi continua s fie exclus din Mesopotamia,ă primul s u fiu, Nabu, convertea prozeli i pentru cauza tat lui s u. Baza luiă ţ ă ă de opera iuni era propriul s u „centru de cult", Borsippa; dar eforturile saleţ ă au cuprins toate p mânturile, inclusiv Canaanul Mare.ă

Pe acest fundal de evolu ii rapide, lui Avraam i s-a poruncit s se ducţ ă ă în Canaan. Deşi t cut cu referire la misiunea lui Avraam, Vechiul Testamentă se exprim clar în privin a destina iei: pornind în grab spre Canaan,ă ţ ţ ă Avraam şi so ia lui, nepotul s u Lot şi anturajul lor, şi-au continuat rapidţ ă drumul spre sud. Au f cut un popas la Shechem, unde Domnul i-a vorbit luiă Avraam. „Şi a purces de acolo c tre Munte, spre r s rit de Betel, şi şi-aă ă ă întins cortul (...). Şi a cl dit pe locul acela Domnului un jertfelnic şi s-aă închinat Domnului." Beth-El (Betel), al c rui nume însemna „Casa luiă Dumnezeu" - un loc unde Avraam a revenit de mai multe ori - se afla în vecin tatea Ierusalimului şi a Muntelui s u sfin it, Muntele Moriah („Munteleă ă ţ

îndrum rii"), pe a c rui Stânc Sfânt a fost depus Chivotul Leg mântului,ă ă ă ă ă când Solomon a cl dit Templul lui Iahve în Ierusalim.ă

De acolo, „a pornit Avram, mergând din loc în loc, îndreptându-se spre miaz zi" (Negev). Destina ia clar a lui Avraam era Negevul (regiuneaă ţ ă secetoas unde se întâlnesc Canaanul şi peninsula Sinai). Câteva declara iiă ţ divine desemnau Râul Egiptului (numit în zilele noastre Wadi El-Arish) ca hotar sudic al domeniului lui Avraam, iar oaza de la Kadesh-Barnea ca avanpost sudic (vezi harta). Ce avea de f cut Avraam în Negev, al c ruiă ă însuşi nume („Usc ciunea") îi exprima ariditatea? Ce era acolo încâtă necesita lunga şi gr bita c l torie a patriarhului din Harran, impunându-iă ă ă prezen a printre kilometri întregi de p mânt sterp?ţ ă

Semnifica ia Muntelui Moriah - primul punct de interes al lui Avraam -ţ era aceea c , în perioada respectiv , împreun cu fra ii s i Muntele Zophimă ă ă ţ ă („Muntele Observatorilor") şi Muntele Sion („Muntele Semnalului"), servea drept sediu al Centrului de Control al Misiunii? Semnifica ia Negevului,ţ singura sa semnifica ie, r mâne aceea c era poarta Spa ioportului dinţ ă ă ţ Sinai.

Continuarea nara iunii ne informeaz c Avraam avea alia i militari înţ ă ă ţ regiune şi c anturajul s u includea un corp de elit din câteva sute deă ă ă lupt tori. Termenul biblic pentru aceştia - ă Naar - a fost tradus în diverse moduri, ca „slug rime" sau doar „tineri"; dar studiile au demonstrat c , înă ă hurrian , cuvântul desemna c l re i sau cavalerişti. De fapt, cercet rileă ă ă ţ ă recente ale textelor mesopotamiene despre manevrele militare înşir printreă solda ii cu care şi cavalerie LU.NAR-ii („Oamenii-nar") care serveau dreptţ c l re i rapizi. G sim un termen identic în Biblie (ă ă ţ ă Cartea întâi a lui Samuil 30:17): dup ce Regele David a atacat o tab r amalekit (Amalecit ),ă ă ă ă ă singurii sc pa i cu via au fost „patru sute de robi - în original, ă ţ ţă Ish-Naar, „Oameni-nar" sau LU.NAR1 „care au înc lecat pe c mile şi au fugit."ă ă

Descriindu-i pe lupt torii lui Avraam ca oameni ă Naar, Vechiul Testament ne informeaz aşadar c avea cu el ună ă corp de cavalerie, după toate probabilit ile pe c mile, nuăţ ă pe cai. E posibil ca ideea unei asemenea for e combatanteţ de c l rie rapid s -i fi venit de la hitti i, la grani a cu careă ă ă ă ţ ţ era situat Harranul, cu precizarea c pentru regiunile arideă din Negev şi Sinai c milele erau mult mai potrivite decât caii.ă

S-ar putea ca noua imagine a lui Avraam, nu ca p stor nomad, ci caă inventiv comandant militar de vi regal s nu corespund concep ieiţă ă ă ă ţ tradi ionale despre acest patriarh ebraic, dar ea este conform cu amintirileţ ă antice despre Avraam. Astfel, citând sursele anterioare cu referire la Avraam, Josephus (secolul I, d.Ch.) a scris despre el: „Avraam a domnit la Damasc, unde era str in, venind cu o armat din ara de mai sus deă ă ţ Babilon" de unde, „dup mult timp, Domnul l-a scos şi l-a mutat din aceaă ar împreun cu oamenii lui şi s-a dus în ara pe-atunci numit p mântulţ ă ă ţ ă ă

Canaanului, dar acum ara Iudeei."ţ

1 Una dintre situaţiile care relevă imperfecţiunea „clasicei" versiuni române ti aș Bibliei, în traducerea lui Vasile Radu şi Gala Galaction: este evidentent că termenul „robi" (ca şi înlocuirea Negevului cu „miazăzi" - vezi mai sus) reprezintă subterfugii determinate de cunoaşterea incompletă a limbilord i istoriei antice. (n.tr.)ș

Misiunea lui Avraam era de natur militar : trebuia s apereă ă ă instala iile spa iale ale Anunnakilor - Centrul de Control al Misiunii şiţ ţ Spa ioportul!ţ

Dup o scurt şedere în Negev, Avraam a traversat peninsula Sinai,ă ă ajungând în Egipt. Fiind clar c nu erau nişte nomazi ca oricare al ii, Avraamă ţ şi Sara au fost duşi imediat la palatul regal. Dup calculele noastre, era prină anul 2047 î.Ch., când faraonii care domneau pe-atunci în Egiptul Inferior (de Nord) - f r a fi discipoli ai lui Amen („Zeul Ascuns" Ra/Marduk) - seă ă confruntau cu o serioas provocare a principilor din Teba, la Sud, undeă Amen era considerat zeul suprem. Putem doar presupune ce probleme de stat - alian e, ap r ri reunite, porunci divine - au fost discutate întreţ ă ă faraonul amenin at şi Ibri, generalul nippurian. Biblia tace în aceastţ ă privin , cât şi într-a duratei vizitei. („Cartea Jubileurilor" declar c sejurul aţă ă ă durat cinci ani.) Când a sosit vremea ca Avraam s se întoarc în Negev, îlă ă înso ea o suit numeroas de oameni ai faraonului.ţ ă ă

„Şi a purces Avram din Egipt, el şi femeia sa (...) Şi Lot, spre miaz zi"ă (Negev)1. Era „tare bogat: avea turme"de oi şi vite pentru hran şiă îmbr c minte, precum şi asini şi c mile pentru c l re ii s i repezi. ă ă ă ă ă ţ ă

S-a dus din nou în Beth-El, s se închine Domnului şi s -i ceară ă ă instruc iuni. A urmat desp r irea de Lot, nepotul preferând s se aşeze, cuţ ă ţ ă turmele lui, în „Câmpia Iordanului, care, mai înainte ca s fi pr p dită ă ă Dumnezeu Sodoma şi Gomora, era toat ad pat (...), ca gr dina luiă ă ă ă Dumnezeu (...)." Avraam şi-a continuat drumul spre regiunea colinelor, instalându-se pe cel mai înalt pisc de lâng Hebron, de unde putea privi înă toate direc iile; iar Domnul i-a spus: „Scoal -te, str bate inutul în lung şi-nţ ă ă ţ lat, c ci ie i-l voi da!"ă ţ ţ

Nu peste mult, „în zilele lui Amrafel, regele Şinearului," a avut loc expedi ia militar a alian ei r s ritene.ţ ă ţ ă ă

„Timp de doisprezece ani, cei din urm [regii canaani i] fuseseră ţ ă supuşi lui Chedarlaomer, iar în anul al treisprezecelea s-au r sculat..Şi înă anul al paisprezecelea a venit Chedarlaomer şi regii cei dimpreun cu el"ă (Facerea 14:4-5).

Savan ii au c utat mult timp în izvoarele arheologice consemn ri aleţ ă ă evenimentelor descrise în Biblie; eforturile lor nu au avut nici un succes, fiindc l-au c utat pe Avraam într-o alt epoc . Dar dac nu greşim înă ă ă ă ă cronologia noastr , devine posibil o solu ie simpl a problemei „Amra-ă ă ţ ăPhel". Este o rezolvare nou , dar bazat pe sugestii ştiin ifice f cute (şiă ă ţ ă ignorate) cu aproape un secol în urm .ă

În 1875, comparând lectura tradi ional a numelui cu articularea sa înţ ă traducerile biblice timpurii, F. Lenormant (la Langue Primitive de la Chaldée) sugerase c ar fi corect s se citeasc "ă ă ă Amar-pal ", aşa cum este scris fonetic în Septuagint (traducerea din secolul al treilea î.Ch.a Vechiului Testament în greac , dup originalul ebraic). ă ă

1 În acest caz, aproximaţia din traducerea românească a Bibliei devine inadvertenţă crasă: „spre miazăzi" faţă de Egipt ar fi însemnat continuarea coborârii spre Africa Centrală. (n.tr.)

Peste doi ani, D.H. Haigh, scriind în Zeitschrift fiir Aegyptische Sprache und Altertumskunde, a adoptat şi el varianta „Amarpal" şi, afirmând c „al doilea element [din numele regelui] este un nume al Zeului-ăLun [Sin]," a declarat: „De mult eram convins de identitatea lui Amarpal caă fiind unul dintre regii Urului."

În 1916, Franz M. Böhl (Die Könige von Genesis 14) a sugerat din nou - f r succes - ca numele s fie citit, la fel ca în Septuagint, „Amar-pal",ă ă ă explicând c însemna „V zut de Fiu" - un nume regal în spiritul altor numeă ă regale din Orientul Apropiat, la fel ca egipteanul Thoth-mes („V zut deă Thoth"). (Din nu se ştie ce motiv, Böhl şi al ii au neglijat s men ionezeţ ă ţ faptul nu mai pu in semnificativ c Septuagintul articula numele luiţ ă Khedorla'omer Kho-dologomar - aproape identic cu Kudur-laghamar, din t bli ele Spartoli.)ă ţ

Pal (însemnând „fiu") era într-adev r un sufix comun în numele regaleă mesopotamiene, reprezentând zeitatea considerat a fi Fiul Divin favorit.ă Întrucât în Ur zeul considerat Fiu Favorit era Nannar/Sin, suger m c ă ă Amar-Sin şi Amar-pal erau, în Ur, unul şi acelaşi.

Identificarea de c tre noi a lui „Amarphel" din ă Facerea 14 cu Amar-Sin, al treilea rege din A Treia Dinastie a Urului, se potriveşte perfect cu cronologiile biblic şi sumerian . Povestea biblic a R zboiului Regiloră ă ă ă plaseaz evenimentul la scurt timp dup întoarcerea lui Avraam în Negevă ă din Egipt, dar înainte de a zecea aniversare a sosirii sale în Canaan; prin urmare, între 2042 şi 2039 î.Ch. Domnia lui Amar-Sin/Amar-pal a durat din 2047 pân in ă 2039 î.C; în consecin , r zboiul avusese loc în ultima parte aţă ă domniei lui.

Formulele anilor pentru domnia lui Amar-Sin indica al şaptelea an - 2041 î.Ch. - ca fiind cel al expedi iei militare majore în provinciile apusene.ţ Datele biblice (Facerea 14:4-5) afirm c aceasta a avut loc în ală ă paisprezecelea an dup ce elami ii, sub Khedorla'omer, îi subjugaser peă ţ ă regii canaani i; iar anul ţ 2041 a fost într-adev r dup paisprezece ani deă ă când Shulgi, primind oracolele lui Nannar, lansase campania militar dină 2055 î.Ch. condus de elami i în Canaan.ă ţ

Sincronizarea evenimentelor şi datelor biblice şi sumeriene pe care am facut-o desf şoar urm toarea succesiune şi respect fiecare factor deă ă ă ă timp raportat în Biblie:

2123 î.Ch. - Avraam se naşte în Nippur, ca fiu al lui Terah.2113 î.Ch. - Ur-Nammu e întronat în Ur, primind tutela Nippurului.

Terah şi familia lui se mut în Ur. ă2095 î.Ch. - Shulgi preia tronul dup moartea lui Ur-Nammu.ăTerah şi familia lui pleac din Ur, spre Canaan.ă2055 î.Ch. - Shulgi primeşte oracolele lui Nannar şi trimite trupele

elamite în Canaan.2048 î.Ch. - Moartea lui Shulgi, ordonat de Anu şi Enlil.ăAvraam, în vârst de şaptezeci şi cinci de ani, primeşte ordin s pleceă ă

din Harran spre Canaan.2047 î.Ch. - Amar-Sin („Amarpal") urc pe tronul Urului. Avraamă

p r seşte Negevul, plecând spre Egipt. ă ă2042 î.Ch. - Regii canaani i îşi comut loialitatea fa de „al i zei".ţ ă ţă ţ

Avraam revine din Egipt cu corpul de elit . ă

2041 î.Ch. - Amar-Sin dezl n uie R zboiul Regilor.ă ţ ăCine erau „ceilal i zei" care au câştigat loialitatea oraşelor canaanite?ţ

Erau Marduk, care urzea planuri din exilul apropiat, şi fiul s u, Nabu, careă cutreiera estul Canaanului, câştigând suprema ie şi aderen i. Dup cumţ ţ ă indic numele biblice ale locurilor, toat ara Moabului intrase sub influen aă ă ţ ţ lui Nabu: inutul cunoscut şi ca ara lui Nabu şi multe localit i de acolo auţ Ţ ăţ fost numite în cinstea lui; cel mai înalt pisc i-a p strat numele - Munteleă Nebo - de-a lungul mileniilor care au urmat.

Acesta este contextul istoric în care Vechiul Testament a înscris invazia din est. Îns chiar privit din punct de vedere biblic, care comprimă ă povestirile mesopotamiene despre zei în tiparul monoteist, este un r zboiă neobişnuit: scopul s u ostentativ - reprimarea unei rebeliuni - reiese a fiă reprezentat un aspect secundar al r zboiului; adev ratul obiectiv - oă ă r scruce dintr-o oaz aflat în s lb ticie - n-a fost atins niciodat .ă ă ă ă ă ă

Pornind pe drumul sudic din Mesopotamia spre Canaan, invadatorii au înaintat c tre sud prin Transiordania, pe Şoseaua Regilor, atacând succesivă avanposturile-cheie care p zeau punctele de traversare a Iordanului:ă Ashterot-Karnayim în nord, Ham în centru şi Shaveh-Kiryatayim în sud.

Conform relat rii biblice, adev rata int a invadatorilor era un locă ă ţ ă numit El-Paran, dar nu au ajuns niciodat la el. Coborând prin Transiordaniaă şi înconjurând Marea Moart , invadatorii au trecut pe lâng Muntele Se'ir şiă ă au avansat „spre El-Paran, care e în S lb ticie". Îns au fost sili i s „seă ă ă ţ ă întoarc pe lâng Ein-Mishpat, care e Kadesh". El-Paran („Locul Glorificat ală ă lui Dumnezeu"?) n-a fost atins; cumva, invadatorii au fost învinşi la Ein-Mishpat, cunoscut şi sub denumirile de Kadesh sau Kadesh-Barnea.

Abia atunci, întorcându-se spre Canaan, „regele Sodomei (...) şi regele Gomorei (...) şi regele din Admah (Adma) (...) şi regele din Zebi'im ( eboim)Ţ şi regele din Bela sau Zoar ( oar) (...) au venit ca so i de r zboi în ValeaŢ ţ ă Siddim (Sidim) adic Marea S rat ." (Vezi harta.)ă ă ă

B t lia cu aceşti regi canaani i a fost prin urmare o faz târzie aă ă ţ ă r zboiului, nu scopul s u principal. Cu aproape un secol în urm , într-ună ă ă scrupulos studiu intitulat Kadesh-Barnea, H.C. Trumbull tr sese concluziaă c adev rata int a invadatorilor era El-Paran, pe care l-a identificat în modă ă ţ ă corect cu oaza fortificat Nakhl de pe câmpia central a peninsulei Sinai. ă ă

Dar nici el şi nici al ii nu au putut explica de ce o mare alian ar fiţ ţă lansat o armat spre o destina ie de la mii de kilometri distan , înfruntândă ţ ţă zei şi oameni pentru a ajunge la o oaz izolat pe o câmpie întins şi pustie.ă ă ă

Îns de ce se duseser acolo şi cine le-a t iat calea la Kadesh-Barnea,ă ă ă silindu-i pe n v litori s se întoarc din drum?ă ă ă ă

Toate aceste întreb ri nu au primit nici un r spuns; şi nici un r spunsă ă ă nu poate avea sens, cu excep ia celui oferit de noi: singura semnifica ie aţ ţ destina iei era Spa ioportul, iar cel care a blocat înaintarea la Kadesh-ţ ţBarnea a fost Avraam. Înc din cele mai vechi timpuri, Kadesh-Barneaă fusese cel mai apropiat loc accesibil oamenilor în regiunea Spa ioportului,ţ f r permisiune special . Shulgi venise aici s se roage şi s -i aduc jertfeă ă ă ă ă ă Zeului Care Judec , iar cu aproape o mie de ani înaintea lui, regele sumeriană Ghilgameş s-a oprit în acelaşi loc pentru a ob ine permisiunea special . Eraţ ă locul numit de sumerieni BAD.GAL.DINGIR, iar de Sargon din Akkad Dur-Mah-Ilani, integrându-l clar în inscrip ia sa dintr-o localitate din Tilmunţ (peninsula Sinai).

Suger m c era locul numit în Biblie Kadesh-Barnea; iar acolo aă ă aşteptat Avraam cu trupele lui de elit , t ind calea invadatorilor spreă ă Spa ioportul propriu-zis.ţ

Aluziile din Vechiul Testament devin o povestire am nun it înă ţ ă „Textele lui Khedorlaomer", care spun clar c r zboiul avea menirea de aă ă împiedica întoarcerea lui Marduk şi a z d rnici eforturile lui Nabu de aă ă ob ine accesul în Spa ioport. Aceste texte nu numai c -i nominalizeaz peţ ţ ă ă aceiaşi regi men iona i în Biblie, dar repet şi detaliul biblic al schimb riiţ ţ ă ă loialit ii „în anul al treisprezecelea"!ăţ

Revenind la „Textele lui Khedorla'omer" spre a ob ine detalii pentruţ cadrul de referin biblic, trebuie s re inem c au fost scrise de un istoricţă ă ţ ă babilonian care sus inea dorin a lui Marduk de a face din Babilon „buriculţ ţ îndreptat spre cer în cele patru regiuni". Pentru a împiedica acest lucru, zeii opozan i lui Marduk i-au ordonat lui Khedorla'omer s captureze şi sţ ă ă profaneze Babilonul:

Zeii (...)lui Kudur-Laghamar, regele rii Elam,ţăi-au poruncit: „Coboar acolo!"ăCeea ce în oraşul care era r u a f cut;ă ăîn Babilon, pre iosul oraş al lui Marduk,ţsuveranitatea a cucerit-o;în Babilon, oraşul regelui zeilor, Marduk,monarhia a r sturnat-o;ăHaitelor de câini templul l-a f cut bârlog;ăCorbii în zbor, tare ipând, se g in au acolo.ţ ă ăţ

Pâng rirea Babilonului nu a fost decât începutul. Dup „faptele rele"ă ă de acolo, Utu/Shamash a c utat s ia m suri împotriva lui Nabu, care (l-aă ă ă acuzat el) schimbase angajamentul unui anumit rege fa de tat l s u,ţă ă ă Nannar/Sin. S-a întâmplat, declar „Textul lui Khedorla'omer", în ă anul al treisprezecelea (la fel cum afirm şi ă Facerea 14):

În fa a zeilor fiul tat lui s u [veni]; ţ ă ăîn ziua aceea, Shamash, Str lucitorul,ăcontra domnului zeilor, Marduk, [spuse]: „Credin a inimii sale [regele] a tr dat-o ţ ăla vremea celui de-al treisprezecelea an nevrednic de tat l meu [aă

fost]; la slujbele lui regele a încetat s vin ; ă ătoate acestea, din vina lui Nabu. "

Zeii aduna i, aflând astfel despre rolul lui Nabu în r spândireaţ ă rebeliunilor, au întrunit o coali ie de regi fideli şi l-au numit pe elamitulţ Kudur-Laghamar la comanda ei militar . Primul lor ordin a fost ca „Borsippa,ă fort rea a [lui Nabu], cu arme s-o spolieze". Îndeplinind ordinul, „Kudur-ă ţLaghamar, cu gânduri rele contra lui Marduk, altarul din Borsippa prin foc l-a nimicit şi pe fiii lui cu spada i-a ucis." Apoi, s-a ordonat expedi ia militarţ ă asupra regilor rebeli. Textul babilonian înşir intele care urmau s fieă ţ ă atacate şi numele atacan ilor; recunoaştem cu uşurin printre acesteaţ ţă numele biblice; Eriaku (Ariokh) avea s atace Shebu (Beer-Sheba), iar Tud-ăGhula (Tidhal) trebuia s îi „sfarme cu sabia pe fiii Gazei".ă

Ac ionând în conformitate cu un oracol al lui Ishtar, armata adunatţ ă de Regii de la R s rit a ajuns în Transiordania. Primul a fost atacat ună ă bastion din „ ara de sus", urmat de Rabattum. Drumul era acelaşi cu celţ descris în Biblie: de pe podişul din nord, prin districtul Rabat-Amon din centrul spre sud prin jurul M rii Moarte. În continuare, urma s fie capturată ă Dur-Mah-Ilani, iar oraşele canaanite (inclusiv Gaza şi Beer-Sheba din Negev)

s fie pedepsite. Dar, la Dur-Mah-Ilani, conform textului babilonian, „fiulă preotului, pe care zeii în adev ratul lor sfat îl unseser ", a stat în caleaă ă n v litorilor şi „profanarea a împiedicat-o".ă ă

E posibil ca textul babilonian s se refere într-adev r la Avraam, fiulă ă preotului Terah, şi s -i descrie rolul în oprirea invadatorilor? Ipoteza eă confirmat de faptul c textele mesopotamiene şi biblice relateaz acelaşiă ă ă eveniment, în aceeaşi localitate, cu acelaşi deznod mânt.ă

Dar nu e vorba doar de o simpl ipotez , c ci am g sit un indiciuă ă ă ă extrem de incitant.

Este vorba de faptul neluat în seam c formulele datelor pentruă ă domnia lui Amar-Sin numesc cel de-al şaptele an al s u - anul crucial 2041ă î.Ch., anul expedi iei militare şi MU NE IB.RU.UM BA.HUL (Fig. 100), „Anul [înţ care] s laşul P storesc din IB.RU.UM a fost atacat".ă ă

Se poate ca aceast referire, exact în anul decisiv, s se fac laă ă ă altcineva decât la Avraam şi la ad postul s u p storesc?ă ă ă

Mai exist şi o posibil comemorare pictural a invaziei. Este o scenă ă ă ă gravat pe un sigiliu cilindric sumerian (Fig. 101). A fost considerat caă ă reprezentând c l toria lui Etana, un rege timpuriu din Kish, spre Poartaă ă înaripat , unde un „Vultur" l-a luat în v zduh atât de sus încât n-a mai v zută ă ă P mântul. Dar sigiliul îl înf işeaz pe eroul încoronat c lare pe cal - preaă ăţ ă ă devreme pentru epoca lui Etana - şi stând între locul Por ii înaripate şi douţ ă grupuri distincte. Unul const din patru Oameni Viteji înarma i, al c roră ţ ă comandant, tot c lare, merge spre o zon cultivat din peninsula Sinaiă ă ă (indicat prin simbolul semilunii lui Sin cu grâu crescând în untru). Cel laltă ă ă grup const din cinci regi, cu fa a în direc ia opus . Astfel, imaginea de ineă ţ ţ ă ţ toate elementele unei ilustra ii antice a R zboiului Regilor şi a rolului „Fiuluiţ ă de Preot", mai degrab decât a c l toriei lui Etana la Spa ioport. Eroul,ă ă ă ţ prezentat în centru, deasupra unui animal, ar putea fi deci Avraam, nu Etana.

Dup ce şi-a dus la îndeplinire misiunea de ap rare a Spa ioportului,ă ă ţ Avraam s-a întors la baza lui de lâng Hebron. Încuraja i de victorie, regiiă ţ canaani i au pornit cu armatele lor s intercepteze for ele r s ritene care seţ ă ţ ă ă retr geau. ă

Dar invadatorii i-au învins şi „au luat tot ce a fost de pre în Sodoma şiţ Gomora", precum şi un ostatic valoros: „Şi au luat şi pe Lot, nepotul lui Avraam, (...) c el locuia în Sodoma."ă

La aflarea veştii, Avraam şi-a chemat cei mai buni cavalerişti, pornind în urm rirea invadatorilor. Ajungându-i din urm lâng Damasc, a reuşit s -lă ă ă ă elibereze pe Lot şi s recupereze toat prada. La întoarcere, a fost primit caă ă un înving tor în Valea ă Shalem-ului (a Salemului - Ierusalimului):

Şi Malkizedek (Melchisedec), regele Salemului.i-a ieşit înainte cu pâine şi vin;iar el era preot al Dumnezeului Celui Prea înalt.Şi l-a binecuvântat şi a zis:„Binecuvântat fie Avram de Dumnezeul Cel Preaînalt,f c torul Cerului şi al P mântului! "ă ă ăŞi „Binecuvântat fie Dumnezeul Cel Prea înalt,care a dat pe vr jmaşii t i în mâinile tale. "ă ă

Curând, au sosit şi regii canaani i s -i mul umeasc lui Avraam şi i-auţ ă ţ ă oferit toate averile capturate, ca r splat . Dar Avraam, spunând c peă ă ă acelea şi le puteau împ r i alia ii s i locali, a refuzat s ia m car „o curea deă ţ ţ ă ă ă înc l minte" pentru el sau r zboinicii lui. Nu ac ionase nici din prietenieă ţă ă ţ pentru regii canaani i, nici din duşm nie fa de Alian a R s ritean ; înţ ă ţă ţ ă ă ă r zboiul dintre Casa lui Nannar şi Casa lui Marduk, Avraam era neutru.ă Pentru „Iahve, Dumnezeul Cel Prea înalt, f c torul Cerului şi al P mântului,ă ă ă am ridicat mâna mea," a declarat el.

Invazia eşuat nu a oprit iureşul monumentalelor evenimente dină lumea veche. Peste un an, în 2040 î.Ch., Mentuhotep al II-lea, conduc torulă prin ilor tebani, i-a învins pe faraonii din nord şi a extins puterea Tebei (şi aţ zeului acesteia) asupra vecin t ilor vestice ale peninsulei Sinai. În anulă ăţ urm tor, Amar-Sin a încercat s ajung în peninsula Sinai pe mare, numaiă ă ă pentru a muri de o muşc tur veninoas .ă ă ă

Atacurile asupra Spa ioportului fuseser z d rnicite, dar pericolul ce îlţ ă ă ă pândea pe acesta nu era înl turat; iar eforturile lui Marduk de a câştigaă suprema ia s-au intensificat şi mai mult. Cincisprezece ani mai târziu,ţ Sodoma şi Gomora s-au mistuit în fl c ri, când Ninurta şi Nergal auă ă dezl n uit Armele Zilei de Apoi.ă ţ

14 . HOLOCAUSTUL NUCLEAR

Ziua de Apoi a sosit în anul al dou zeci şi patrulea, când Avraam, cuă tab ra lâng Hebron, avea nou zeci şi nou de ani.ă ă ă ă

„Domnul s-a ar tat iar şi lui Avraam, la stejarul Mamre, pe când elă ă st tea la uşa cortului, sub z puşeala zilei. Şi ridicându-şi ochii şi privind, iată ă ă trei b rba i st teau înaintea lui; şi când i-a v zut, a alergat din uşa cortuluiă ţ ă ă întru întâmpinarea lor şi s-a închinat pân la p mânt."ă ă

Cu repeziciune, dintr-o scen tipic pentru Orientul Apropiat a unuiă ă potentat care se odihneşte în umbra cortului s u, naratorul biblic al ă Facerii 18 ridic ochii lui Avraam şi îl împinge - şi, odat cu el, şi pe cititor - într-oă ă neaşteptat întâlnire cu fiin ele divine. Deşi Avraam privea afar , nu i-aă ţ ă v zut pe cei trei apropiindu-se; dintr-o dat , „st teau înaintea lui". Şi cuă ă ă toate c erau „b rba i", le-a recunoscut imediat adev rata identitate şi s-aă ă ţ ă plecat în fa a lor, adresându-li-se cu cuvintele: „Doamne, nu trece cuţ vederea pe robul t u", pân avea posibilitatea s preg teasc o masă ă ă ă ă ă somptuoas .ă

Era în asfin it, când vizitatorii divini au terminat cu masa şi odihna.ţ Întrebând despre Sara, conduc torul lor i-a spus lui Avraam: „Voi veniă negreşit la tine, când va fi anul şi iat Sara femeia ta va avea un fiu."ă

Promisiunea unui Moştenitor de Drept pentru Avraam şi Sara, la vârsta lor înaintat , nu a fost singurul motiv al vizitei. Exista şi un scop maiă amenin tor:ţă

Apoi acei oameni se scular de acolo ăşi-şi îndreptar ochii în partea Sodomei, ăiar Avraam mergea cu ei, ca s -i petreac . ă ăŞi Domnul a zis în sine:„Ascunde-voi de Avraam aceea ce sunt pe cale s fac. "ă

Amintindu-şi de serviciile trecute ale lui Avraam şi de viitorul f g duit,ă ă Domnul i-a divulgat adev ratul el al c l toriei divine: acela de a verificaă ţ ă ă acuza iile contra Sodomei şi a Gomorei. „Strig tul împotriva Sodomei şi aţ ă Gomorei este mare şi p catul lor, cumplit," aşa c domnul se hot râse să ă ă ă „m pogor acum s v d; dac faptele lor sunt întocmai precum arată ă ă ă ă strigarea ajuns pân la mine, le voi nimici complet; iar de nu, voi vedea."ă ă

Distrugerea Sodomei şi a Gomorei care a urmat reprezint unul dintreă cele mai frecvente episoade biblice descrise în imagini şi predici. Ortodocşii şi fundamentaliştii nu s-au îndoit nici un moment c Domnul Dumnezeu aă turnat foc şi pucioas din cer, pentru a şterge oraşele p c toase de pe fa aă ă ă ţ P mântului. Savan ii şi gânditorii sofistica i au c utat la fel de tenace să ţ ţ ă ă g seasc explica ii „naturale" pentru povestea biblic : un cutremur; oă ă ţ ă erup ie vulcanic ; alte fenomene naturale care (garanteaz ei) puteau fiţ ă ă interpretate ca o fapt a lui Dumnezeu, o pedeaps pe m sura p catului.ă ă ă ă

Dar, în ceea ce priveşte nara iunea biblic - care, pân în prezent, aţ ă ă fost singura surs a tuturor interpret rilor, este absolut clar c evenimentulă ă ă nu a fost o calamitate natural . E descris ca un fapt ă premeditat: Domnul îi

dezv luie dinainte lui Avraam ce anume urmeaz s se întâmple şi de ce.ă ă ă Este un eveniment evitabil, nu o catastrof provocat de for e naturaleă ă ţ ireversibile: calamitatea se va produce numai dac „strig tul" contraă ă Sodomei şi a Gomorei va fi confirmat. Şi, în al treilea rând (dup cum vomă descoperi curând), a mai fost şi un eveniment posibil sa fie amânat, întâmplându-se mai devreme sau mai târziu, dup dorin .ă ţă

Dându-şi seama de caracterul evitabil al dezastrului, Avraam a încercat o tactic de împ ciuire prin argumente. „Poate c se afl cincizeciă ă ă ă de drep i înl untrul cet ii," a spus el. „Oare pr p di-vei tu şi nu vei cru aţ ă ăţ ă ă ţ locul, pentru cei cincizeci de drep i dinl untru?" Apoi, s-a gr bit s adauge:ţ ă ă ă „Departe de tine s faci un lucru ca acesta! S ucizi pe cel drept de-a-valmaă ă cu cel r u şi s -i mearg celui drept la fel cu nelegiuitului! Departe de tine,ă ă ă Judec torul a tot P mântul, s nu faci dreptate!"ă ă ă

O predic moral inut Zeit ii lui! Iar rug mintea este de aă ă ţ ă ăţ ă contramanda distrugerea - distrugerea premeditat şi evitabil - dac înă ă ă oraş se afl cincizeci de oameni drep i. Dar nici nu acceptase bine Domnulă ţ s cru e oraşul dac se g seau asemenea cincizeci de persoane, cândă ţ ă ă Avraam, care se poate s fi ales num rul cincizeci ştiind c avea sa ating oă ă ă ă anume coard sensibil , s-a întrebat cu voce tare dac Domnul va distrugeă ă ă cetatea în caz c num rul ar fi mai mic cu cinci. Când Domnul a primit să ă ă renun e la distrugere dac g seşte numai patruzeci şi cinci de drep i,ţ ă ă ţ Avraam a continuat s negocieze, coborând num rul la patruzeci, apoi laă ă treizeci, la dou zeci, pân la zece. „R spunse Domnul: «Nu o voi pierdeă ă ă pentru cei zece!» Şi a purces Domnul, dup ce a sfârşit de vorbit cu Avraam,ă iar Avraam s-a întors la cortul s u."ă

Spre sear , cei doi înso itori ai Domnului - naratorul biblic îi numeşteă ţ acum Mal 'akhim (tradus prin „îngeri", dar însemnând „emisari") - au ajuns la Sodoma, având sarcina de a verifica acuza iile împotriva oraşului şi a-iţ raporta Domnului concluziile. Lot - care st tea la poarta cet ii - aă ăţ recunoscut imediat (la fel ca Avraam, mai devreme) natura divin a celoră doi vizitatori, identitatea lor fiind tr dat evident de îmbr c minte sau deă ă ă ă arme, sau poate de modul (în zbor?) prin care au sosit.

I-a venit rândul lui Lot s insiste cu ospitaliatea, iar cei doi i-auă acceptat invita ia de a petrece noaptea în casa lui; dar nu avea s fie oţ ă noapte odihnitoare, c ci vestea sosirii lor agitase întregul oraş.ă

„Nu apucaser îns s se culce, când oamenii din cetate, adic dină ă ă ă Sodoma, înconjurar casa, de la tân r pân la b trân, tot poporul, din toateă ă ă ă fundurile. Şi au chemat pe Lot şi i-au spus: «Unde sunt oamenii care au venit în gazd la tine, acum, noaptea? Adu-i la noi ca s -i cunoaştem!»"ă ă Când Lot a refuzat, mul imea s-a repezit s intre cu for a; dar cei doiţ ă ţ Mal'akhim „pe cei de la uşa casei îi lovir cu orbire, de la cel mai mic până ă la cel mai mare, aşa încât ei se istovir c utând uşa."ă ă

Dându-şi seama c dintre to i or şenii numai Lot era „drept", cei doiă ţ ă emisari nu au mai avut nevoie şi de alte investiga ii; soarta oraşului eraţ pecetluit . „Atunci cei doi b rba i gr ir c tre Lot: «Dac mai ai pe cinevaă ă ţ ă ă ă ă aici - vreun ginere, fiii t i şi fiicele tale şi pe câ i ai în cetate - scoate-i dină ţ acest loc, c ci noi vom nimici locul acesta (...)." Gr bindu-se s le ducă ă ă ă vestea ginerilor s i, Lot a fost întâmpinat doar cu neîncredere şi râsete. Prină urmare, în zorii zilei, emisarii l-au zorit pe Lot s fug f r amarre, luându-leă ă ă ă

cu el doar pe so ia lui şi pe cele dou fiice nec s torite ale lor, care locuiauţ ă ă ă în aceeaşi cas .ă

Dar Lot z bovindu-se,ăcei doi b rba i îl apucar de mân ă ţ ă ăpe el şi pe femeia lui şi pe cele dou fete ale lui ă- c ci Dumnezeu voia s -l cru e ă ă ţ-şi-l scoaser afar şi-l l sar în fa a cet ii.ă ă ă ă ţ ăţ

Dup ce îi purtaser literalmente pe cei patru în zbor, pentru a-i coborîă ă apoi în afara oraşului, emisarii l-au îndemnat pe Lot s fug spre mun i:ă ă ţ „Fugi ca s scapi cu via ! Nu te uita înd r t şi nu te opri nic ieri în acestă ţă ă ă ă timp!" l-au instruit ei. „Fugi la munte, ca s nu pieri!" Dar Lot, temându-seă c nu aveau s ajung în mun i la timp „f r s nu m ajung pieirea şi să ă ă ţ ă ă ă ă ă ă nu mor," a avut o propunere: putea fî oare amânat distrugerea Sodomeiă pân când ajungea în oraşul Zoar ( oar), cel mai îndep rtat de Sodoma?ă Ţ ă Acceptând, unul dintre emisari i-a cerut s se gr beasc într-acolo: „D zoră ă ă ă s fugi acolo, fiindc nu pot s împlinesc porunca pân când nu vei ajungeă ă ă ă tu în cetate."

Prin urmare, catastrofa nu putea fi doar prev zut şi evitat , ci şiă ă ă amânat ; şi putea fi f cut s loveasc oraşe diferite în momente diferite.ă ă ă ă ă Nici o calamitate natural nu ar fi prezentat toate aceste tr s turi.ă ă ă

Când soarele a r s rit deasupra P mântului, a intrat şi Lot în Zoar.ă ă ăAtunci Domnul a turnat asupra Sodomei şi asupra Gomorei,ploaie de pucioas şi de foc, de la Domnul din cer. ăŞi a pr p dit cet ile acelea şi tot inutul ă ă ăţ ţşi pe to i locuitorii cet ilor şi tot ce creştea pe câmpie.ţ ăţ

Oraşele, oamenii, vegeta ia - toate au fost „pr p dite" de arma zeilor.ţ ă ă C ldura şi focul ei au pârjolit totul în cale; radia iile i-au afectat chiar şi peă ţ oamenii afla i la o oarecare distan : so ia lui Lot, ignorând sfatul de a nu seţ ţă ţ opri s priveasc în urm pe când fugeau din Sodoma, s-a transformat într-oă ă ă „coloan de vapori"ă 1. „R ul" de care se temea Lot o ajunsese din urm ...ă ă

Unul câte unul, oraşele „care îl mâniaser pe Domnul" au fostă pr p dite, şi de fiecare dat lui Lot i s-a permis s scape:ă ă ă ă

Astfel Dumnezeu, nimicind cet ile inutului, ăţ ţşi-a adus aminte de Avraam şi a scos pe Lot din mijlocul pieirii.Asistând la distrugerea aprig a tuturor fiin elor vii de pe câmpiaă ţ

Iordanului şi la mâna nev zut a mor ii care le vaporizase mama, ce puteauă ă ţ gândi Lot şi fiicele lui? Credeau, afl m din nara iunea biblic , c v zuseră ţ ă ă ă ă sfârşitul omenirii pe P mânt, c ei trei erau singurii supravie uitori ai specieiă ă ţ umane; şi, prin urmare, singura cale de a duce mai departe neamul era aceea de a comite acte incestuoase şi a pune fetele s conceap copii cuă ă propriul lor tat ...ă

„Atunci fiica cea mai mare a zis c tre cea mai mic : «Tat l nostru eă ă ă b trân şi nu e nici un b rbat în vecin tate, care s vie la noi, dup obiceiul aă ă ă ă ă tot P mântul. Haide s îmb t m cu vin pe tat l nostru şi s intr m la el, caă ă ă ă ă ă ă

1

s avem de la tat l nostru urmaşi!»" Şi, f când astfel, amândou au r masă ă ă ă ă îns rcinate.ă

Noaptea de dinaintea holocaustului trebuie s fi fost o noapte deă nelinişte şi insomnie pentru Avraam, care se întreba dac în Sodomaă fuseser g si i destui oameni drep i pentru ca oraşele s fie cru ate, oă ă ţ ţ ă ţ noapte de griji pentru soarta lui Lot şi a familiei lui. „Şi s-a sculat Avraam a doua zi de diminea şi s-a dus la locul unde st tuse înaintea Domnului. Şi aţă ă c utat spre Sodoma şi Gomora şi spre toat câmpia inutului şi a privit şiă ă ţ iat : fum gros se ridica de pe p mânt, ca fumul dintr-un cuptor."ă ă

Era martorul unor „Hiroshima" şi „Nagasaki" - distrugerea unei câmpii fertile şi populate cu arme atomice. Se întâmpla în anul 2024 î.Ch.

Unde sunt ast zi resturile Sodomei şi ale Gomorei? Geografii greco-ăromani antici au raportat c valea cândva fertil a celor cinci oraşe a fostă ă inundat în urma catastrofei. Cercet torii moderni presupun c „pieirea"ă ă ă descris în Biblie a provocat o sp rtur în malul sudic al M rii Moarte, l sândă ă ă ă ă apele acesteia s se scurg , pentru a scufunda regiunea joas din sud.ă ă ă Partea r mas din fostul rm sudic a devenit zona numit în sens figurativă ă ţă ă de localnici el-Lissan („Limba"), iar valea înainte vreme populat , cu celeă cinci oraşe ale ei, a devenit o parte sudic nou a M rii Moarte (Fig. 102),ă ă ă care înc mai poart supranumele local de „Marea lui Lot". La nord,ă ă rev rsarea apelor spre sud a f cut ca malul s înainteze.ă ă ă

Relat rile str vechi au fost confirmate în timpurile noastre de diverseă ă cercet ri, începând cu o explorare exhaustiv a regiunii în anii 1920 deă ă c tre o misiune ştiin itic sponsorizat de Institutul Biblic Pontifical de laă ţ ă ă Vatican (A. Mallon, Voyage d'Exploration au sud-est de la Mer Morte).

Arheologi reputa i, ca W.F. Albricht şi P. Harland, au descoperit c aşez rileţ ă ă din mun ii înconjur tori au fost abandonate brusc în secolul al XXI-lea î.Ch.,ţ ă f r a mai fi reocupate timp de câteva secole. Şi pân în zilele noastre, înă ă ă apele izvoarelor din jurul M rii Moarte s-au g sit contamin ri radioactive,ă ă ă „suficiente pentru a provoca sterilitatea şi alte boli aferente la toate animalele şi oamenii care le absorb pe parcursul unui num r de ani" (I.M.ă Blake, „Blestemul lui Joshua şi Miracolul lui Elisha", în The Palestine Exploration Quarterly).

Norul mor ii, în l ându-se pe cer din oraşele câmpiei, nu i-a speriatţ ă ţ numai pe Lot şi pe fiicele sale, ci şi pe Avraam, care nu s-a sim it la ad postţ ă nici chiar în Mun ii Hebronului, la vreo optzeci de kilometri distan . Bibliaţ ţă ne spune c şi-a strâns cortul şi s-a mutat mai departe spre apus,ă instalându-se la Gerar (Gherar).

De asemenea, niciodat dup aceea el nu s-a mai aventurat înă ă peninsula Sinai. Chiar şi peste ani de zile, când fiul lui Avraam, Isaac, a vrut s se duc în Egipt din cauza foametei din Canaan, „Domnul i s-a ar tat luiă ă ă şi a zis: «S nu te pogori în Egipt, ci locuieşte în inutul pe care i-l voiă ţ ţ ar ta.»" Se pare c trecerea prin peninsula Sinai înc mai era nesigur . Dară ă ă ă de ce?

Distrugerea oraşelor din câmpie, credem, a fost doar o diversiune: simultan, Spa ioportul din peninsula Sinai era şi el dezintegrat cu armeţ nucleare, l sând în urm radia ii mortale care au d inuit mul i ani după ă ţ ă ţ ă aceea.

Principala int nuclear se afla în peninsula Sinai; iar adev rataţ ă ă ă victim , în ultim instan , a fost însuşi Sumerul.ă ă ţă

Deşi sfârşitul Urului s-a produs rapid, trista sa soart se profila tot maiă întunecat dup R zboiul regilor, apropiindu-se tot mai mult, ca sunetulă ă ă unui toboşar îndep rtat - al unui toboşar de execu ie - mereu mai aproape,ă ţ mereu mai tare cu fiecare an ce trecea. Anul Osândei - 2024 î.Ch. - a fost al şaselea an al domniei lui Ibbi-Sin, ultimul rege al Urului, dar pentru a g siă motivele calamit ii, explica ii despre natura acesteia şi am nunteăţ ţ ă privitoare la întinderea ei, va trebui s studiem consemn rile acelor aniă ă fatidici înc din timpurile r zboiului.ă ă

Nereuşindu-şi misiunea şi de dou ori umili i de mâna lui Avraam - oă ţ dat la Kadesh-Barnea, apoi din nou lâng Damasc - regii invadatori au fostă ă detrona i prompt. În Ur, Amar-Sin a fost înlocuit cu fratele s u, Shu-Sin, careţ ă a urcat pe tron pentru a g si marea alian spulberat şi pe foştii alia i aiă ţă ă ţ Urului muşcând acum din imperiul s u în descompunere.ă

Deşi fuseser şi ei discredita i de R zboiul regilor, Nannar şi Inanna auă ţ ă fost la început zeii c rora Shu-Sin le-a acordat încrederea lui. Nannar,ă declar primele inscrip ii ale lui Shu-Sin, a fost cel care „i-a chemat numele"ă ţ la domnire; era „iubit de Inanna", care i l-a prezentat ea îns şi lui Nannară (Fig. 103). „Sfânta Inanna," se l uda Shu-Sin, „cea înzestrat cu uimitoareă ă calit i, Prima Fiic a lui Sin," i-a încredin at arme cu care s „atace în luptăţ ă ţ ă ă ara duşman care e nesupus ".ţ ă ă

Dar toate acestea erau insuficiente pentru a men ine unit imperiulţ sumerian, iar Shu-Sin a c utat curând ajutorul altor zei.ă

Judecând dup formulele datelor - inscrip ii anuale, în scopuri regale,ă ţ precum şi comerciale şi sociale, în care fiecare an succesiv al domniei unui rege era desemnat prin evenimentul cel mai important al acelui an - Shu-Sin, în al doilea an de domnie, a c utat s ob in favorurile lui Enkiă ă ţ ă construindu-i acestuia o barc special care putea naviga pe mare tocmaiă ă pân în Lumea de Jos. Al treilea an al domniei a fost caracterizat şi prină preocuparea fa de alinierea pro-Enki. Despre acest efort, care poate s fiţă ă fost o încercare ocolit de a-i împ ca pe discipolii lui Marduk cu cei ai luiă ă Nabu, nu se mai ştie mare lucru; dar e evident c tentativa a eşuat, c ci aniiă ă al patrulea şi al cincilea au cunoscut construirea unui zid masiv la frontiera vestic a Mesopotamiei, destinat anume s împiedice incursiunileă ă „apusenilor", prozeli i ai lui Marduk.ţ

Pe m sur ce presiunile de la vest continuau s se înte easc , Shu-Sină ă ă ţ ă s-a orientat spre zeii mai mari din Nippur, cerându-le iertare şi ajutor. Formulele datelor, confirmate de excava iile arheologice ale expedi ieiţ ţ americane la Nippur, dezv luie c Shu-Sin a întreprins lucr ri masive deă ă ă reconstruc ie în incinta sacr a Nippurului, pe o scar nemaiîntâlnit de peţ ă ă ă vremea lui Ur-Nammu. Lucr rile au culminat cu în l area unei stele înă ă ţ cinstea lui Enlil şi Ninlil, „o stel cum nici un rege nu mai durase". Disperat,ă Shu-Sin c uta acceptarea, confirmarea faptului c era „regele pe care Enlil,ă ă în inima lui, îl alesese". Dar Enlil nu era prezent ca s -i r spund ; numaiă ă ă Ninlil, so ia sa, care r m sese în Nippur, a auzit implor rile lui Shu-Sin.ţ ă ă ă R spunzându-i cu compasiune, „pentru a prelungi bun starea lui Shu-Sin, a-ă ăi întinde vremea coroanei," i-a dat o „arma care cu radia ie loveşte (...) aţ c rei însp imânt toare str fulgerare ajunge pân la cer."ă ă ă ă ă

Un text al lui Shu-Sin catalogat sub indicativul de „Colec ia B"ţ sugereaz c , în eforturile sale de a reface vechile leg turi cu Nippurul, Shu-ă ă ăSin poate s fi încercat o reconciliere cu nippuri ii (cum era familia lui Terah)ă ţ care plecaser din Ur dup moartea lui Ur-Nammu. Textul declar c , după ă ă ă ă ce a f cut regiunea Harranului s „tremure de spaima armelor lui," a urmată ă un gest de pace: Shu-Sin a trimis-o pe propria lui fiic mireas (probabilă ă pentru c petenia regiunii sau fiul s u). Apoi, fata s-a întors la Sumer cu ună ă anturaj al cet enilor din zon , „înfiin ând un oraş pentru Enlil şi Ninlil peăţ ă ţ hotarul Nippurului". Era prima oar „din zilele când s-au hot rât sor ii, ca ună ă ţ rege s construiasc un oraş pentru Enlil şi Ninlil," a declarat Shu-Sin,ă ă

aşteptându-se vizibil la niscai laude. Cu ajutorul probabil al nippuri ilorţ repatria i, Shu-Sin a reinstituit de asemenea marile slujbe în templul dinţ Nippur - atribuindu-şi sieşi rolul şi titlul de Mare Preot.

Totuşi, nimic din toate acestea nu i-a folosit. În locul unei mai mari securit i, au crescut pericolele, iar preocuparea fa de loialitateaăţ ţă provinciilor îndep rtate a fost înlocuit de grijile pentru propriul teritoriu ală ă Sumerului. „Viteazul rege, Regele Urului," spuneau inscrip iile lui Shu-Sin, aţ descoperit c „p storirea rii" - a Sumerului propriu-zis - deveniseă ă ţă principala povar regal .ă ă

A avut loc un ultim efort de a-l atrage pe Enlil înapoi în Sumer, pentru a g si ad post sub egida lui. Pare-se la sfatul lui Ninlil, Shu-Sin a cl dită ă ă pentru divina pereche »o mare barc de croazier , potrivit pentru cele maiă ă ă late râuri (...). A împodobit-o des vârşit cu pietre pre ioase," a înzestrat-o cuă ţ vâsle din cel mai fin lemn, pr jini de împins ă și o cârm m iastr şi a mobilat-ă ă ăo cu tot confortul, inclusiv cu un pat nup ial. Apoi, a „pus barca de croazierţ ă în bazinul larg din fa a Casei Pl cerilor lui Ninlil".ţ ă

Aceste aspecte nostalgice au atins o coard sensibil din inima luiă ă Enlil, c ci el se îndr gostise de Ninlil, pe vremea când înc mai era o tân ră ă ă ă ă sor medical , v zând-o cum se sc lda goal în râu; şi s-a întors într-adev ră ă ă ă ă ă la Nippur:

Când Enlil a auzit [toate acestea]De la o zare la alta s-a gr bit,ăDin miaz zi în miaz noapte a c l torit;ă ă ă ăPrin v zduh, peste p mânt a gonit,ă ăMult s se bucure cu iubita-i regin , Ninlil.ă ă

Dar sentimentala c l torie nu a fost decât un scurt interludiu. Spreă ă sfârşitul t bli ei, lipsesc câteva rânduri esen iale, astfel c nu cunoaştemă ţ ţ ă detaliile celor întâmplate atunci. Îns chiar ultimele rânduri se refer laă ă „Ninurta, marele r zboinic al lui Enlil, care l-a buim cit pe intrus," se pare că ă ă dup ce a fost descoperit „o inscrip ie, o scriere rea", pe o efigie din barc ,ă ă ţ ă probabil cu inten ia de a arunca un blestem asupra lui Enlil şi Ninlil.ţ

Nu s-a g sit nici un document despre reac ia lui Enlil fa de intrig ;ă ţ ţă ă dar toate celelalte semne sugereaz c a plecat iar şi din Nippur, de ast -ă ă ă ădat p rând s-o ia şi pe Ninlil cu el.ă ă

Nu peste mult - în februarie 2031 î.Ch., dup calendarul nostru -,ă Orientul Apropiat a fost uimit de o eclips lunar total , care a înnegrit Lunaă ă ă în timpul nop ii pe tot parcursul de la un orizont la altul. Preo ii oraculari dinţ ţ Nippur nu au putut alunga neliniştea lui Shu-Sin; era, au spus ei într-un mesaj scris, o prevestire „c tre regele care domneşte peste cele patruă regiuni: zidul s u va fi distrus, Urul va r mâne pustiu.ă ă

Respins de marii zei b trâni, Shu-Sin s-a angajat într-un act final - fieă din sfidare, fie ca o ultim încercare de a câştiga sprijinul divin. S-a apucată s construiasc - tocmai în incinta sacr din Nippur - un altar pentru un zeuă ă ă tân r, numit Shara. Era un fiu al Inannei; şi, la fel ca Lugalbanda, care aă purtat acest epitet la începuturi, noul zeu Shara („Prin ") era fiu de rege; înţ inscrip ia care-i închin templul, Shu-Sin se declara tat al tân rului zeu:ţ ă ă ă „Divinului Shara, ceresc erou, iubitul fiu al Inannei: tat l s u Shu-Sin,ă ă

puternicul rege, rege al Urului, rege al celor patru regiuni, i-a construit templul Shagipada, iubitul lui altar; tr iasc regele." Era al nou lea an ală ă ă domniei lui Shu-Sin. Şi ultimul.

Noul conduc tor de pe tronul Urului, Ibbi-Sin, n-a reuşit s oprească ă ă retragerile şi regrup rile. Tot ce a putut face a fost s accelerezeă ă construirea zidurilor şi a fortifica iilor din centrul Sumerului, în jurul Urului şiţ al Nippurului; restul rii a fost l sat f r ap rare. Propriile lui formule deţă ă ă ă ă date, dintre care nu s-a g sit nici una ulterioar celui de-al cincilea an (deşiă ă a domnit mai mult), vorbesc foarte pu in despre împrejur rile din epoca sa;ţ ă mai multe se afl din dispari ia altor mesaje tradi ionale şi documenteă ţ ţ comerciale. Astfel, mesajele de loialiate, pe care celelalte centre urbane subordonate ar fi trebuit s le trimit la Ur în fiecare an, au încetat s maiă ă ă soseasc , rând pe rând, din oraşe. Primele s-au oprit mesajele de fidelitateă din districtele apusene; apoi, în anul al treilea, capitalele provinciilor de r s rit le-au întrerupt şi ele expedierile. În al treilea an, comer ul exterior ală ă ţ Urului „s-a oprit cu o brusche e semnificativ " (citându-l pe C.J. Gadd,ţ ă History and Monuments of Ur). La r scrucile pentru încasareaă impozitelor din Drehern (lâng Nippur), unde pân atunci fuseseră ă ă înregistrate transporturile de m rfuri, vite şi taxele fiscale în tot timpulă Dinastiei a Treia din Ur - consemn ri din care s-au g sit intacte mii de t bli eă ă ă ţ - meticuloasa contabiliate a încetat şi ea brusc în acel al treilea an.

Ignorând Nippurul, pe care marii s i zei îl abandonaser , Ibbi-Sin s-aă ă încrezut din nou în Nannar şi Inanna, instalându-se în al doilea an ca Mare Preot al templului Inannei din Uruk. A cerut în repetate rânduri îndrum ri şiă încuraj ri de la zeii s i; dar nu auzea decât oracole de distrugere şi osând .ă ă ă În al patrulea an de domnie, i s-a spus c „Fiul de la apus se va ridica (...) eă un semn pentru Ibbi-Sin: Urul va fi judecat."

În al cincilea an, Ibbi-Sin a c utat s -şi înt reasc puterea devenindă ă ă ă Mare Preot al Inannei la altarul ei din Ur. Dar nici asta nu i-a fost de nici un ajutor, în anul acela, alte oraşe din Sumer şi-au întrerupt mesajele de loialitate. De asemenea, era ultimul an în care acele oraşe au trimis tradi ionalele animale de sacrificiu pentru templul lui Nannar din Ur.ţ Autoritatea central din Ur, zeii şi marele ei templu-ziggurat nu mai erauă recunoscute.

Când a început al şaselea an, augurii „privind nimicirea" au devenit mai urgen i şi mai concre i. „Când vine anul al şaselea, locuitorii Urului vor fiţ ţ prinşi în capcan ," declara premoni ia. Calamitatea profe it avea s vin ,ă ţ ţ ă ă ă spunea alt oracol, „când, pentru a doua oar , cel ce-şi spune Suprem, caă unul c ruia i-a fost uns pieptul, va veni de la apus." În acelaşi an, dup cumă ă dezv luie mesajele de la hotare, „apuseni ostili intraser pe câmpia"ă ă Mesopotamiei; f r a întâmpina nici o rezisten , repede au „intrat înă ă ţă interiorul rii, ocupând una dup alta toate marile fort re e."ţă ă ă ţ

Ibbi-Sen nu se mai inea decât de enclava Ur-Nippur; dar, înainte deţ terminarea fatidicului an al şaselea, inscrip iile care îl onorau pe regele dinţ Ur s-au oprit şi din Nippur. Duşmanul Urului şi al zeilor s i, „cel ce-şi spuneă Suprem", ajunsese în inima Sumerului.

Marduk, aşa cum prevestiser semnele, se întorcea pentru a douaă oar în Babilon.ă

Cei dou zeci şi patru de ani fatidici - de când plecase Avraam dină Harran, de la înlocuirea lui Shulgi pe tron, de când începuse exilul lui Marduk printre hitti i - converg to i spre acest An al Osândei, 2024 î.Ch. Dup ce amţ ţ ă urm rit povestea separat , dar corelat , a lui Avraam, şi tribula iile Urului şiă ă ă ţ ale ultimilor s i trei regi, vom p şi acum pe urmele lui Marduk.ă ă

T bli a pe care e scris autobiografia lui Marduk (din care am citată ţ ă deja o parte) continu s -i relateze înapoierea în Babilon dup cei dou zeciă ă ă ă şi patru de ani ai şederii în ara Hatti:Ţ

În ara Hatti am întrebat un oracol ţ[despre] tronul şi Domnia mea; în toi [când eram, am întrebat]: „Pân când? " ăDou zeci şi patru de ani, în toi, am cuib rit.ă ăApoi, în acel an al dou zeci şi patrulea, a primit un augur favorabil:ăZilele mele [de surghiun] erau încheiate; Spre oraşul meu am [pornit]; Templul meu Esagila ca un munte [s -l înal /recl desc],ă ţ ăVeşnicul meu s laş s -l [reînfiin ez]. ă ă ţAm luat-o la picior [spre Babilon] Prin (...) ri [am mers] spre oraşul meu pentru ca ţă[viitorul? binele?] s i-l hot r sc, ă ă ăUn rege în Babilon s [însc unez] ă ăÎn casa leg mântului meu (...) ăEsagilul ca un munte (...)De Anu creat (...)în Esagil (...)O platform s ridic (...)ă ăîn oraşul meu (...)Bucurie (...)

T bli a deteriorat înşir apoi oraşele prin care trecuse Marduk înă ţ ă ă drum spre Babilon. Pu inele nume lizibile arat c drumul lui Marduk dinţ ă ă Asia Mic pân în Mesopotamia l-a purtat mai întâi pe la sud de oraşul Hamaă ă (biblicul Hamat), apoi spre est, prin Mari (vezi harta, pag. 395). Intrase într-adev r în Mesopotamia - aşa cum preziseser oracolele - de la vest, înso ită ă ţ de sus in tori amori i („apuseni").ţ ă ţ

Dorin a lui, continu Marduk, era aceea de a aduce pacea şiţ ă prosperitatea în ar , de a „alunga r ul şi ghinionul (...) a aduce dragosteaţ ă ă de mam Omenirii". Dar din toate astea nu s-a ales nimic: împotriva oraşuluiă s u, Babilonul, un zeu advers „îşi dezl n uise mânia". Numele acestui zeuă ă ţ advers e declarat chiar la începutul unei noi coloane din text; îns nu a maiă r mas din el decât prima silab : „Divinul NIN..." Nu poate fi vorba decât deă ă Ninurta.

Din aceast t bli afl m foarte pu in despre ac iunile întreprinse deă ă ţă ă ţ ţ adversar, c ci toate versurile ulterioare sunt avariate grav, iar textul devineă neinteligibil. Îns putem prelua unele dintre firele lips din a treia t bli aă ă ă ţă „Textelor lui Khedorla'omer". În pofida aspectelor sale enigmatice, documentul zugr veşte imaginea unui tumu total, cu zei opuşi m rş luindă ă ă unul spre cel lalt în fruntea trupelor omeneşti: partizanii amori i ai luiă ţ

Marduk n v leau pe valea Eufratului spre Nippur, iar Ninurta organizează ă ă trupele elamite pentru a-i înfrunta.

În timp ce citim şi recitim consemnarea acestor vremuri de mare încercare, constat m c acuzarea inamicului de atrocit i nu e o inven ieă ă ăţ ţ modern . Textul babilonian - scris, trebuie s re inem, de c tre un adoratoră ă ţ ă al lui Marduk - atribuie trupelor elamite, şi numai lor, profanarea templelor, inclusiv a altarelor lui Shamash şi Ishtar. Cronicarul babilonian merge şi mai departe: îl acuz pe Ninurta de a-i fi învinuit pe nedrept pe prozeli ii luiă ţ Mohenjo-Daro de pâng rirea Sfintei Sfintelor a lui Enlil din Nippur, astfelă provocându-l pe Enlil s i se al ture contra lui Marduk şi a fiului s u Nabu.ă ă ă

S-a întâmplat, relateaz textul babilonian, când cele dou armateă ă opozante s-au întâlnit la Nippur. Atunci, oraşul sfânt a fost spoliat şi altarul s u, Ekurul, profanat. Ninurta i-a acuzat pe discipolii lui Marduk de această ă fapt murdar ; dar nu era aşa: aliatul s u, Erra, o f cuse!ă ă ă ă

Cum apare pe neaşteptate Nergal/Erra în cronica babilonian vaă r mâne un mister pân ne vom întoarce la Epopeea lui Erra; dar c acestă ă ă zeu e numit în „Textul lui Khedorla'omer" şi este acuzat de întinarea Ekurului, nu încape nici o îndoial :ă

Erra, cel nemilos, a intrat în incinta sacr . ăS-a oprit în incinta sacr , a privit Ekurul.ăGura a deschis, tinerilor lui le-a spus:„Lua i prada din Ekur,ţlua i odoarele,ţdistruge i-i temelia,ţsparge i îngr ditura altarului! "ţ ă

Când Enlil, „falnic întronat", a auzit c îi fusese distrus templul şiă profanat altarul, c „în sfânta sfintelor voalul era sfâşiat", s-a gr bit înapoi laă ă Nippur. „În fa a lui goneau zei înveşmânta i în raze"; el însuşi „r spândea oţ ţ ă str lucire ca a fulgerului" când a coborât din cer (Fig. 104); „şi-a cutremurată locul sfânt" când a aterizat în incinta sacr . Apoi, Enlil i s-a adresat fiuluiă s u, „prin ul Ninurta", pentru a afla cine pâng rise locul sfânt. Dar, în loc deă ţ ă a-i spune adev rul, c Erra fusese aliatul lui, Ninurta a ar tat acuzator cuă ă ă degetul spre Marduk şi partizanii s i...ă

Descriind scena, textul babilonian afirm c Ninurta se comporta f ră ă ă ă respectul cuvenit la întâlnirea cu tat l lui: „F r a se teme pentru via a sa,ă ă ă ţ nu şi-a scos tiara." Lui Enlil „urât i-a vorbit (...) nu era dreptate; distrugerea se z mislea." Şi, astfel provocat, „Enlil a f cut ca nenorocirea Babilonului să ă ă se pl nuiasc ."ă ă

Pe lâng „faptele rele" contra lui Marduk şi a Babilonului, s-a preg tită ă şi un atac asupra lui Nabu şi a templului s u, Ezida, din Borsippa. Dar Nabuă a reuşit s fuga în apus, la oraşele fidele lui de lâng Marea Mediteran :ă ă ă

Din Ezida (...)Nabu, spre a-şi st pâni toate oraşele a întins pasul;ăSpre marea cea mare a pornit.În textul babilonian urmeaz câteva versuri care au o paralel directă ă ă

în povestirea biblic despre distrugerea Sodomei şi a Gomorei:ăDar când fiul lui Marduk în ara de pe coast era, ţ ăCel-al-Vântului-R u [Erra] cu pârjol ara-de-câmpie a ars-o.ă ţAceste versuri trebuie neap rat s fi avut o surs comun cuă ă ă ă

descrierea biblic a „ploii de pucioas şi foc" care a c zut din cer „pr p dindă ă ă ă ă cet ile şi toat câmpia"!ăţ ă

Dup cum atest afirma iile din Biblie (de ex.: ă ă ţ Deu-teronomul 29:22-27), „r utatea" oraşelor din Câmpia Iordanului era aceea c „au p r sită ă ă ă leg mântul Domnului Dumnezeului (...) şi au început s cinsteasc pe al iă ă ă ţ dumnezei şi s se închine lor (...)." Dup cum afl m acum din textulă ă ă babilonian, „strig tul" (acuza ia) contra lor era aceea de a fi trecut deă ţ partea lui Marduk şi Nabu, în ultima ciocnire dintre zeii concuren i. Dar, dacţ ă fragmentul biblic se rezum la atât, cel babilonian adaug înc un detaliuă ă ă important: atacul asupra oraşelor canaanite avea inten ia nu numai de aţ distruge centrele de sprijin ale lui Marduk, ci și de a-l anihila pe Nabu, care se refugiase acolo. Totuşi, acest al doilea el nu a fost realizat, c ci Nabu aţ ă reuşit s fug la timp şi a sc pat pe o insul din Mediteran , unde oamenii l-ă ă ă ă ăau primit, cu toate c nu era zeul lor:ă

El [Nabu] în marea cea mare a intrat, S-a aşezat pe un tron ce nu era al lui [Fiindc ] Ezida, s laşul legiuit, era cotropit.ă ă

Imaginea cataclismului care a înghi it Orientul Apropiat antic înţ perioada lui Avraam, posibil de imaginat din scrierile biblice şi babiloniene, este descris mult mai am nun it în „Epopeea lui Erra" (la care ne-am maiă ă ţ referit şi înainte). Reconstituit ini ial din frânturile g site în biblioteca luiţ ă Ashurbanipal din Ninive, textul asirian a început s prind form şi sens peă ă ă m sur ce erau dezgropate şi alte versiuni fragmentare, din diverse situriă ă arheologice. Pân acum, s-a stabilit clar c textul a fost scris pe cinci t bli e;ă ă ă ţ şi, în pofida golurilor, a rândurilor absente sau incomplete, şi chiar a câtorva neîn elegeri între cercet tori cu privire la locul unor fragmente, s-auţ ă compilat dou traduceri extensive: ă Das Era-Epos de P.F. Gössmann, şi L'Epopea di Erra de L. Cagni.

„Epopeea lui Erra" nu face numai s explice natura şi cauzeleă conflictului care a dus la dezl n uirea Armei Supreme contra unor oraşeă ţ locuite şi tentativa de anihilare a unui zeu (Nabu) despre care se credea că se ascundea în untru. Ea clarific de asemenea faptul c o asemeneaă ă ă m sur extrem nu s-a luat cu uşurin .ă ă ă ţă

Ştim din alte câteva scrieri c marii zei, în acea perioad de criză ă ă acut , st teau întruni i într-un Consiliu de R zboi permanent, men inândă ă ţ ă ţ comunicarea constant cu Anu: „Anu spre P mânt cuvintele vorbea,ă ă P mântul spre Anu cuvintele rostea." În „Epopeea lui Erra" se adaugă ă informa ia c , înainte de folosirea armelor de distrugere în mas , maiţ ă ă avusese loc o confruntare între Nergal/Erra şi Marduk, în care Nergal recursese la amenin ri pentru a-şi convinge fratele s plece din Babilon şiţă ă s renun e la preten iile lui de suprema ie.ă ţ ţ ţ

De ast -dat , îns , persuasiunea a eşuat; şi, revenind la Sfatul Zeilor,ă ă ă Nergal şi-a exprimat recomandarea de a folosi for a ca s -l disloce peţ ă Marduk. Afl m din texte c discu iile au fost înfierbântate şi ostile: „Pre deă ă ţ ţ o zi şi-o noapte, f r încetare", au continuat. S-a declanşat o ceart deosebită ă ă de violent între Enki şi fiul s u Nergal, în care Enki i-a inut partea întâiuluiă ă ţ n scut: „Acum c Prin ul Marduk s-a ridicat, acum c oamenii pentru a douaă ă ţ ă oar i-au ridicat chipul, de ce continu Erra cu împotrivirea?" a întrebat Enki.ă ă În sfârşit, pierzându-şi r bdarea, Enki a strigat la Nergal s piar din ochiiă ă ă lui.

Plecând furios, Nergal s-a întors pe domeniul s u. „Consultându-se cuă sine însuşi", a hot rât s dezl n uie groaznicele arme: „P mânturile le voiă ă ă ţ ă nimici, morman de pulbere voi face din ele; cet ile le voi pr p di, în pustiuăţ ă ă le voi preface; mun ii îi voi netezi, animalele le voi face s dispar ; m rile leţ ă ă ă voi agita, vie uitoarele din ele le voi decima; oamenii îi voi face s piar ,ţ ă ă sufletele lor le voi preschimba în vapori; nimeni nu va fi cru at (...)."ţ

Dintr-un text catalogat cu indicele CT-xvi-44/46 afl m c Gibil, al c ruiă ă ă domeniu din Africa se învecina cu al lui Nergal, a fost cel care l-a anun at peţ Marduk despre planul distructiv ticluit de Nergal. Era noapte, iar marii zei se retr seser s se odihneasc . Atunci, Gibil „aceste cuvinte lui Marduk i le-aă ă ă ă gr it" în leg tur cu „şapte arme cumplite care de Anu au fost create; (...)ă ă ă Pustiirea acestor Şapte contra ta se preg teşte", l-a informat el pe Marduk.ă

Alarmat, Marduk l-a întrebat pe Gibil unde erau inuteţ cutremur toarele arme. „O, Gibil", a spus el, „acestea Şapte - unde s-auă n scut, unde au fost create?" La care Gibil i-a dezv luit faptul c erauă ă ă ascunse sub p mânt:ă

Acestea şapte în mun i s l şluiesc, ţ ă ăÎntr-o scobitur din p mânt se g sesc. ă ă ăDin acel loc cu str lucire vor n v li, ă ă ăDe pe P mânt la Cer, în groaz înz uate.ă ă ă

Dar unde anume, exact, era acel loc? a insistat Marduk iar şi iar; Gibil nu i-a putut spune decât c „pân şi zeilor în elep i, şi lor le e necunoscut".ă ă ţ ţ

Atunci, Marduk a alergat la tat l s u Enki cu înfri-coş toarea ştire. „înă ă ă casa tat lui s u Enki [Marduk] a intrat." Enki st tea culcat pe canapea, înă ă ă camera unde se odihnea noaptea. „Tat ", a început Marduk, „Gibil acestă cuvânt gr itu-mi-a: despre venirea celor şapte [arme] a aflat." Dându-iă atoate-ştiutorului s u tat vestea cea proast , l-a îndemnat: „Locul lor spreă ă ă a-l c uta, te gr beşte!"ă ă

Curând, zeii au revenit în consiliu, c ci nici chiar Enki nu cunoşteaă ascunz toarea exact a Armelor Supreme. Spre surprinderea lui, nu to iă ă ţ ceilal i zi au fost la fel de şoca i ca el. Enki a vorbit conving tor împotrivaţ ţ ă ideii, insistând s se ia m suri pentru a-l opri pe Nergal, c ci întrebuin areaă ă ă ţ armelor, a atras el aten ia, „p mânturile le va pustii, oamenii îi va face sţ ă ă piar ". În timp ce vorbea Enki, Nannar şi Utu ezitau, dar Enlil şi Ninurta auă optat pentru o ac iune decisiv . Şi astfel, cu Sfatul Zeilor în neorânduial ,ţ ă ă hot rârea a fost l sat în seama lui Anu.ă ă ă

Când Ninurta a ajuns în sfârşit în Lumea de Jos, aducând decizia lui Anu, a constatat c Nergal ordonase deja înc rcarea „celor şapte armeă ă îngrozitoare" cu „otr vurile" lor - focoasele nucleare. Deşi „Epopeea lui Erra"ă îl numeşte mereu pe Ninurta cu epitetul Ishum („Pârjolitorul"), ea relatează în mare am nun ime cum Ninurta i-a spus clar lui Nergal/Erra c armele seă ţ ă puteau folosi numai asupra unor inte aprobate concret; c înainte de a seţ ă putea utiliza, trebuia s fie avertiza i zeii Anunnaki din locurile alese şi zeiiă ţ Igigi care manevrau platforma spa ial şi navetele; şi ultimul, dar nu cel deţ ă pe urm lucru: omenirea trebuia s fie cru at , c ci „lui Anu, domnul zeilor,ă ă ţ ă ă îi e mil de p mânt".ă ă

La început, pe Nergal l-a revoltat pân şi simpla idee de a preveni peă cineva dinainte, iar textul str vechi relateaz pe larg cuvintele dureă ă schimbate între cei doi zei. Apoi, Nergal a acceptat s -i avertizeze înă prealabil pe Anunnakii şi Igigii care lucrau la instala iile spa iale, dar nu şi peţ ţ Marduk şi pe fiul s u Nabu şi nici pe discipolii umani ai lui Marduk. În acelă moment, Ninurta, încercând s -i mute lui Nergal gândul de la anihilarea f ră ă ă discern mânt, a folosit cuvinte identice cu cele atribuite în Biblie lui Avraamă când a încercat s salveze Sodoma:ă

Viteazule Erra,îi vei distruge tu cel drept pe cei nedrep i?ţÎi vei distruge pe cei care împotriv - i au p c tuită ţ ă ălaolalt cu cei care împotriv - i nu au p c tuit?ă ă ţ ă ă

Recurgând la complimente, amenin ri şi logic , cei doi zei auţă ă continuat s se contrazic privitor la propor iile distrugerii. Pe Nergal, maiă ă ţ mult decât pe Ninurta, îl devora ura personal : „Voi anihila fiul şi voi l saă ă

tat l s -l îngroape; apoi îl voi ucide pe tat , f r a l sa pe nimeni s -lă ă ă ă ă ă ă îngroape!" a strigat el. Folosind diploma ia, subliniind nedreptateaţ distrugerii f r discriminare - şi meritele strategice ale intirii selective -,ă ă ţ cuvintele lui Ninurta l-au înduplecat în cele din urm pe Nergal. „A auzită vorbele rostite de Ishum [Ninurta]; vorbele l-au înmuiat ca uleiul cel fin." Acceptând s lase în pace m rile şi s exclud din atac Mesopotamia, aă ă ă ă formulat un plan modificat: distrugerea avea s fie selectiv ; scopul tactică ă era acela de a nimici oraşele unde se putea ascunde Nabu; scopul strategic urma sa fie refuzarea celui mai mare câştig pentru Marduk - Spa ioportul,ţ „locul de unde Cei Mari se înal ":ţă

Din oraş în oraş un emisar voi trimite; Fiul, s mân a tat lui, nu va sc pa; ă ţ ă ăMama lui se va opri din râs (...). La locul zeilor, acces nu va avea; Locul de unde Cei Mari se înal îl voi pr p di.ţă ă ă

Când Nergal a terminat de prezentat acest ultim plan, implicând aşadar şi distrugerea Spa ioportului, Ninurta a r mas mut. Dar, cum afirmţ ă ă alte scrieri, când planul a fost adus în fa a lui Enlil, acesta l-a aprobat; seţ pare c şi Anu a fost de acord. F r s mai piard timpul, Nergal l-aă ă ă ă ă îndemnat atunci pe Ninurta s treac amândoi la ac iune:ă ă ţ

Atunci eroul Erra a venit în fa a lui Ishum, amintindu-şi cuvintele lui; Şiţ Ishum a venit în fa , dup cuvântul dat, cu o strângere de inim .ţă ă ă

Prima int era Spa ioportul, cu complexul s u de comand ascuns înţ ă ţ ă ă „Muntele Cel Mai Suprem" şi platformele de aterizare r spândite pe mareaă câmpie al turat :ă ă

Ishum spre Muntele Cel Mai Suprem porni; îngrozitoarele Şapte, [arme] f r egal, se t rau în urm -i.ă ă ă ăLa Muntele Cel Mai Suprem eroul sosi; Ridic mâna - muntele fu spulberat;ăCâmpia de lâng Muntele Cel Mai Suprem o şterse el apoi;ăîn p durile sale, nici o tulpin de copac nu mai r mase în picioare.ă ă ă

Astfel, dintr-o singur explozie nuclear , Spa ioportul a fost eradicat,ă ă ţ muntele în care erau ascunse comenzile lui a fost sf râmat, câmpia care-iă deservea pistele nimicit ... Era o fapt distructiv , atest documenteleă ă ă ă scrise, comis de Ninurta (Ishum).ă

Acum era rândul lui Nergal (Erra) s -şi dea frâu liber jur mântului deă ă r zbunare. Orientându-se dup peninsula Sinai spre oraşele canaanite, prină ă urm rirea Şoselei Regilor, Erra le-a dezintegrat. Cuvintele folosite deă „Epopeea lui Erra" sunt aproape identice cu cele din legenda biblic aă Sodomei şi a Gomorei:

Atunci, imitându-l pe Ishum, Erra Şoseaua Regilor o urm . ăOraşelor sfârşitul li-l aduse, în pustietate le pref cu,ă în mun i întinse înfometarea, animalele le f cu s piar .ţ ă ă ă

Versurile care urmeaz pot foarte bine s descrie crearea noii por iuniă ă ţ sudice a M rii Moarte, prin spargerea rmului de miaz zi şi eliminareaă ţă ă tuturor formelor de via acvatic :ţă ă

A scobit prin mare, întregimea i-a împ r it-o. ă ţTot ce tr ia într-însa, pân şi crocodilii, i-a veştejit.ă ăCa şi cu focul a pârjolit vie uitoarele,ţ grânele le-a osândit s se fac pulbere.ă ă

Astfel, „Epopeea lui Erra" cuprinde toate cele trei aspecte ale evenimentului nuclear: anihilarea Spa ioportului din peninsula Sinai,ţ „prefacerea în pustietate" (în Biblie, „pr p direa") oraşelor de pe Câmpiaă ă Iordanului, şi breşa din Marea Moart , ducând la prelungirea ei spre sud. Ne-ăam putea aştepta ca un asemenea eveniment distructiv unic s fi fostă consemnat şi men ionat în mai multe scrieri; şi, într-adev r, g sim descrieriţ ă ă şi amintiri despre dezastrul nuclear şi în alte texte.

Un asemenea document (cunoscut drept K.5001), publicat în Oxford Edition of Cuneiform Texts, vol. VI) este deosebit de valoros, fiind scris în limba sumerian original şi, mai mult, bilingv, cu varianta sumeriană ă ă înso it de o traducere akkadian mot-ţ ă ă à-mot. Astfel, nu încape nici o îndoial c e unul dintre cele mai vechi texte pe acest subiect; iară ă formularea sa d într-adev r impresia c acesta sau originalele saleă ă ă sumeriene au servit drept surs a nara iunii biblice. Adresat unui zeu a c ruiă ţ ă identitate nu reiese clar din fragment, textul spune:

Domn, purt tor al Pârjolitoruluiăcare a f cut scrum inamicul;ăCare a nimicit ara neascult toare;ţ ăCare a veştejit via a urmaşilor Cuvântului R u;ţ ăCare a plouat cu pietre şi foc peste duşmani.

Fapta comis de cei doi zei, Ninurta şi Nergal, când Anunnakii din pazaă Spa ioportului, preveni i dinainte, au fost nevoi i s scape „în l ându-se spreţ ţ ţ ă ă ţ bolta cereasc ", a fost amintit într-un text babilonian despre un rege careă ă povesteşte epocalele evenimente petrecute „în domnia unui rege de dinainte". Iat cuvintele regelui:ă

În vremea aceea,în domnia unui rege de dinainte,împrejur rile s-au schimbat.ăBinele s-a dus, suferin a era peste tot. ţDomnul [zeilor] s-a înfuriat, a z mislit mânia. ăA dat porunca:zeii acelui loc l-au p r sit (...). ă ăCei doi, înt râta i s fac r ul, ă ţ ă ă ăi-au pus pe p zitori s stea deoparte; ă ăap r torii au urcat în bolta cerului.ă ă

„Textul lui Khedorla'omer", care îi identific pe cei doi zei, după ă epitetele lor, ca fiind Ninurta şi Nergal, povesteşte astfel:

Enlil, care st tea întronat cu fal ,ă ăera devorat de mânie.Pustiitorii din nou propus-au r ul;ăCel ce cu foc pârjoleşte [Ishum/Ninurta]şi cel cu vântul r ului [ErrafNergal]ăîmpreun r utatea şi-au f ptuit-o.ă ă ăCei doi au pus zeii pe fug ,ăi-au f cut s fug de pârjol.ă ă ăinta, de unde i-au alungat pe zeii p zitori, era Locul de Lansare:Ţ ă

Ceea ce se ridica spre Anu s lanseze au pref cut în scrum; ă ăFa a i-au şters-o, locul i l-au pustiit.ţ

Astfel a fost nimicit Spa ioportul, prada pentru care fuseser purtateţ ă atâtea dintre R zboaiele Zeilor: Muntele în care erau instalateă echipamentele de comand a fost spulberat; platformele de lansare au fostă şterse de pe fa a P mântului; iar câmpia al c rei sol dur îl folosiserţ ă ă ă navetele ca piste a disp rut şi ea, f r a-i mai r mâne în picioare nici ună ă ă ă singur copac.

Marele loc n-avea s mai fie v zut niciodat ... dar urma l sat pe fa aă ă ă ă ă ţ P mântului în acea zi cutremur toare ă ă se mai vede şi acum - în zilele noastre! Este o cicatrice întins , atât de vast încât conturul ei se poateă ă distinge numai din spa iul cosmic -, dezv luit abia în ultimii ani, cândţ ă ă sateli ii au început s fotografieze P mântul (Fig. 105). Este o pat pentruţ ă ă ă care nici un om de ştiin nu a putut oferi pân acum vreo explica ie.ţă ă ţ

Întinzându-se la nord de aceast enigmatic cicatrice de pe suprafa aă ă ţ peninsulei Sinai se vede câmpia central - r m şi a unui lac dintr-o eră ă ă ţă ă

geologic anterioar ; solul ei neted şi dur este ideal pentru aterizareaă ă navetelor spa iale - acelaşi motiv pentru care Deşertul Mojave din Californiaţ şi Baza Aerian Andrews de acolo sunt ideale pentru aterizarea naveteloră spa iale americane.ţ

Stând pe aceast câmpie întins din peninsula Sinai - al c rei p mântă ă ă ă plat şi tare a folosit luptelor cu tancuri din istoria recent , la fel ca naveteloră spa iale în antichitate -, putem distinge în dep rtare mun ii care înconjoarţ ă ţ ă câmpia, dându-i forma oval . Mun ii de calcar se înal albi la orizont; dar înă ţ ţă locul unde marele platou central se învecineaz cu imensa cicatrice aă peninsulei Sinai, nuan a câmpiei - neagr - contrasteaz acut cu albea aţ ă ă ţ înconjur toare (Fig. 106).ă

Negrul nu e o culoare natural în peninsula Sinai unde albul pietrei deă var şi roşul gresiei se combin , pentru a orbi ochiul cu nuan e de la galbenă ţ str lucitor la gri deschis şi cafeniu închis; îns nic ieri nu se z reşte negrulă ă ă ă pe care, în natur , îl produc rocile de bazalt.ă

Şi totuşi aici, pe şesul central, la nord-nord-est de enigmatica pată gigantic , culoarea solului are o tonalitate neagr . Este cauzat - dup cumă ă ă ă se vede clar în fotografia noastr - de milioane şi milioane de frânturi deă piatr înnegrit , risipite ca de o mân uriaş peste toat zona (Fig. 107).ă ă ă ă ă

Nu s-a g sit nici o explica ie pentru colosala cicatrice de pe fa aă ţ ţ peninsulei Sinai, de când a fost observat din spa iu şi fotografiat deă ţ ă sateli ii N. A. S. A. Nu exist nici o explica ie pentru cioburile şi aşchiile deţ ă ţ stânc înnegrite care se risipesc peste zona din câmpia central . Nici oă ă explica ie - dac nu citim versurile scrierilor str vechi şi nu accept mţ ă ă ă concluzia c , în zilele lui Avraam, Nergal şi Ninurta au şters de pe fa aă ţ P mântului, cu arme nucleare, Spa ioportul care existase aici: „Ceea ce seă ţ ridica spre Anu s lanseze au pref cut în scrum; fa a i-au şters-o, locul i l-auă ă ţ pustiit."

Iar din Spa ioport, chiar şi din Oraşele Rele, nimic n-a mai r mas.ţ ăDeparte spre est, în Sumerul propriu-zis, exploziile nucleare şi

fulgerele lor orbitoare nu s-au v zut, nici nu s-au sim it. Dar fapta lui Nergală ţ şi a lui Ninurta n-a r mas neconsemnat , c ci a reieşit a avea un efectă ă ă dintre cele mai profunde asupra Sumerului, asupra poporului şi a îns şiă existen ei sale.ţ

C ci, în ciuda tuturor eforturilor lui Ninurta de a-l convinge pe Nergală s nu fac nici un r u omenirii, au urmat mari suferin e. Deşi cei doi nu oă ă ă ţ inten ionaser , explozia nuclear a dat naştere unui imens vânt, un vântţ ă ă radioactiv, care a început ca o tornad :ă

O furtun , Vântul Cel R u, a prins a se-nvârti în ceruri.ă ăApoi, vârtejul radioactiv a început s se întind şi s se deplaseze spreă ă ă

est, împins de vânturile mediteraneene; nu peste mult, semnele care preziceau sfârşitul Sumerului s-au adeverit; iar Sumerul a devenit victima nuclear final .ă ă

Catastrofa care s-a pr v lit peste Sumer la sfârşitul celui de-al şaseleaă ă an al domniei lui Ibbi-Sin este descris în mai multe Texte de Lamenta ie -ă ţ poeme lungi, care plâng dispari ia maiestuosului Ur şi a altor centre aleţ marii civiliza ii sumeriene. Amintind foarte mult de ţ Plângerile lui Ieremia din Biblie, ce deplâng distrugerea Ierusalimului de mâna babilonienilor, lamenta iile sumeriene le-au sugerat savan ilor care le-au tradus prima oarţ ţ ă c dezastrul mesopotamian a fost de asemenea rezultatul unei invazii - aă trupelor elamite şi amorite aflate în conflict.

Când s-au g sit primele t bli e ale lamenta iilor, cercet torii au crezută ă ţ ţ ă c numai Urul a fost distrus, intitulând în aces sens traducerile. Dar, peă m sur ce se descopereau tot mai multe texte, a reieşit c Urul nu fuseseă ă ă nici singurul oraş afectat, nici punctul focal al catastrofei. Nu numai c s-auă g sit lamenta ii similare deplângând soarta oraşelor Nippur, Uruk, Eridu, dară ţ unele texte con ineau şi liste ale localit ilor-victime: p reau s înceap înţ ăţ ă ă ă sud-vest, extinzându-se c tre nord-est, pentru a cuprinde tot sudulă Mesopotamiei. A devenit clar c peste toate oraşele se ab tuse o catastrofă ă ă general , neaşteptat şi concurent - nu în succesiune lent , cum s-ară ă ă ă întâmpla în cazul unei invazii în curs de desf şurare, ci dintr-o dat . Oameniă ă de ştiin ca Th. Jacobsen („Domnia lui Ibbi-Sin") au conchis atunci cţă ă „invadatorii barbari" nu aveau nici o leg tur cu „crunta catastrof ", oă ă ă calamitate pe care el o considera „de-a dreptul enigmatic ".ă

„Dac vom în elege vreodat cu deplin claritate ce s-a întâmplat înă ţ ă ă anii aceia", a scris Jacobsen, „numai timpul o va spune; povestea complet ,ă suntem convinşi, înc dep şeşte cu mult puterea noastr de în elegere."ă ă ă ţ

Dar enigma se poate rezolva, şi întreaga poveste poate fi în eleas ,ţ ă dac asociem catastrofa din Mesopotamia cu explozia nuclear dină ă peninsula Sinai.

Textele, remarcabile prin lungime şi, de asemenea, în multe cazuri, conservate excelent, încep de obicei deplângând brusca abandonare a tuturor incintelor sacre din Sumer de c tre feluri ii lor zei, cu templeleă ţ „p r site în voia vântului". Apoi, pustiirea provocat de catastrof e descrisă ă ă ă ă în termeni vii, prin versuri ca acestea:

F când oraşele s r mân pustii, ă ă ă ăF când casele s stea p r site; ă ă ă ăF când staulele s fie goale, ă ăstânele s nu se mai umple; ăCa boii sumerieni s nu mai stea în grajduri, ăca oile s nu mai pasc pe p şuni; ă ă ăCa râurile s curg cu ap ce-i amar , ă ă ă ăca pe ogoarele arate s r sar b l rii, ă ă ă ă ăca pe stepe s creasc plante ofilite.ă ă

În oraşe şi sate, „mama nu-şi mai îngrijeşte copiii, tat l nu mai spuneă «O, so ia mea...», pruncul nu le mai creşte zdrav n pe genunchi, doica nuţ ă mai cânt cântec de leag n (...) domnia a fost r pit din ar ."ă ă ă ă ţ ă

Înainte de sfârşitul celui de-al doilea r zboi mondial, înainte caă Hiroshima şi Nagasaki s fi fost distruse cu arme atomice aruncate asupraă lor din cer, s-ar mai fi putut citi povestea biblic a Sodomei şi a Gomorei,ă r mânând la tradi ionalele „foc şi pucioas " în lipsa altei explica ii. Pentruă ţ ă ţ cercet torii care înc nu ajunseser fa în fa cu groz via armeloră ă ă ţă ţă ă nucleare, textele lamenta iilor sumeriene vorbeau (aşa cum le-au intitulatţ traduc torii) despre „Distrugerea Urului" sau „Distrugerea Sumerului". Dară nu asta descriu respectivele texte: ele descriu pustiirea, nu simpla distrugere. Oraşele continuau s existe, îns f r oameni; grajdurile erau laă ă ă ă locul lor, îns f r vite; r m seser şi stânele, dar goale; râurile curgeau,ă ă ă ă ă ă dar apa lor devenise amar ; câmpiile înc se mai întindeau, dar pe eleă ă creşteau numai b l rii; iar pe step încol eau plante, numai pentru a se ofiliă ă ă ţ imediat.

Invazie, r zboi, omoruri - toate aceste nenorociri îi erau bineă cunoscute omenirii, înc de pe-atunci; dar, aşa cum declar limpede texteleă ă lamenta iilor, aceasta era nou şi nemaiîntâlnit vreodat :ţ ă ă ă

Peste ar [Sumer] a c zut nenorocirea, Ţ ă ăuna necunoscut de om: ăUna cum nicicând nu se mai v zuse, ăuna c reia nu i se putea ine piept.ă ţ

Moartea nu fusese adus de mâna duşmanului; era o moarteă nev zut , „care bântuie pe strad , e l sat liber în drum; st lâng om - şiă ă ă ă ă ă ă ă totuşi nimeni nu o vede; când intr într-o cas , înf işarea ei eă ă ăţ necunoscut ." Nu exista nici o ap rare împotriva acestui „r u care a atacată ă ă ara ca un duh: (...) Cel mai înalt zid, cele mai groase ziduri, le trece ca oţ

inunda ie; nici o uş nu-l poate ine afar , nici un z vor nu-l întoarce dinţ ă ţ ă ă drum; prin uş ca şarpele se furişeaz , prin â ân ca vântul sufl în untru."ă ă ţ ţ ă ă ă Cei care se ascundeau în spatele uşilor închise erau doborâ i în case; ceiţ refugia i pe acoperiş, pe acoperiş mureau; cei care fugeau pe str zi, acoloţ ă erau lovi i: „Tusea şi flegma sl beau pieptul, gura era plin cu scuipat şiţ ă ă spume (...) mu enia şi n uceala îi cuprinseser , o amor eal neteaf r (...)ţ ă ă ţ ă ă ă un blestem dr cesc, o durere de cap (...) sufletul le p r sea trupul." Moarteaă ă ă era din cele mai oribile:

Oamenii, înfricoşa i, abia mai respirau; ţVântul Cel R u îi prindea în gheare, ănu le mai l sa nici o zi m car (...). ă ăGurile erau sc ldate în sânge, ăcapetele se b l ceau în sânge (...). ă ăChipul p lea lovit de Vântul Cel R u.ă ă

Sursa mor ii nev zute era un nor care ap ruse pe cerul Sumerului,ţ ă ă „acoperind p mântul ca o mantie, întins peste el ca un cearşaf. Cafeniu laă culoare, în timpul zilei „soarele din zare îl ascundea cu întunecimea lui." Noaptea, luminos la margini („încins cu o groaznic lumin umplea largulă ă p mânt"), acoperea Luna: „Luna la r s rit o stingea". Plutind de la vestă ă ă c tre est, norul mor ii - „înv luia în spaim , împr ştiind frica peste tot" - eraă ţ ă ă ă dus peste Sumer de un vânt url tor, „un mare vânt care gonea pe sus, ună vânt r u care copleşea ara."ă ţ

Totuşi, nu era un fenomen natural. Era „o furtun n prasnică ă ă îndrumat de Anu (...). Venit-a din inima lui Enlil". Produsul celor şapte armeă îngrozitoare, „dintr-o singur z mislire se z mislise (...) ca amarnicul venină ă ă al zeilor; în apus se z mislise". Vântul Cel R u, „purtând bezna din oraş înă ă oraş, ducând nori deşi care v rsau bezn din cer," era rezultatul unei „luminiă ă de fulger". „Din mijlocul mun ilor se pogorâse spre p mânt, de pe Câmpiaţ ă Neîndur rii venise."ă

Deşi oamenii nu în elegeau nimic, zeii cunoşteau cauza Vântului R u:ţ ă

O rafal crunt anun a furtuna urii, ă ă ţO rafal crunt înaintaş a furtunii urii era; ă ă ăPuternice odrasle, fii viteji erau vestitorii molimei.

Cei doi fii viteji - Ninurta şi Nergal - au dezl n uit „dintr-o singură ţ ă z mislire" cele şapte arme îngrozitoare create de Anu, „dezr d cinând totul,ă ă ă r scolind totul" în locul exploziei. Descrierile antice sunt vii, la fel de exacteă ca descrierile martorilor oculari, ale unei explozii atomice: imediat ce au fost lansate din cer „îngrozitoarele arme", s-a iscat o lumin imens , „au întinsă ă groaznice raze spre cele patru vânturi, arzând totul ca focul," declar ună text; altul, o lamenta ie pentru Nippur, îşi aminteşte de „furtuna, în fulgerţ de lumin ivit ". O ciuperc atomic - „un nor dens care aduce bezna" - s-aă ă ă ă în l at apoi spre cer; i-au urmat „rafale de vânt n prasnice (...) un uragană ţ ă care cu furie pârjoleşte cerurile." Apoi, vânturile necontenite, suflând de la vest la est, au început s se întind spre Mesopotamia: „norii deşi careă ă v rsau bezn din cer, purtând bezna din oraş în oraş."ă ă

Nu un text, ci mai multe atest c Vântul Cel R u, purtând norulă ă ă mor ii, fusese provocat de o explozie gigantic , într-o zi de neuitat:ţ ă

În ziua aceeaCând cerul a fost zdrobitşi P mântul strivit,ăcu fa a ştears de voitoare -ţ ăCând cerurile s-au întunecatşi acoperit ca de o umbr (...)ă

Lamenta iile identific locul exploziilor ca fiind „în apus", lâng „sânulţ ă ă m rii" - o descriere elocvent a arcuitei coaste mediteraneene din peninsulaă ă Sinai - de pe o câmpie „din mijlocul pun ilor", o câmpie care a devenitţ „Locul Neîndur rii". Înainte, servise ca Loc al Lans rii, loc de unde zeii seă ă în l au spre Anu. În plus, multe dintre aceste identific ri spa iale descriau şiă ţ ă ţ un munte. În „Epopeea lui Erra", muntele de lâng „locul din care Cei Mariă se înal " era numit „Muntele Cel Mai Suprem; într-o lamenta ie, este numitţă ţ „Muntele Tunelurilor Url toare". Acest ultim epitet aminteşte de descrierea,ă în Textele Piramidelor, a muntelui str puns de tuneluri, cu galerii subteraneă înclinate, spre care c l toreau faraonii egipteni în c utarea vie ii de apoi. Înă ă ă ţ Stairway to Heaven, l-am identificat cu muntele unde a ajuns Ghilgameş în drumul s u spre Locul Rachetelor, în peninsula Sinai.ă

Pornind de la acel munte, afirm textul unei lamenta ii, norul deă ţ moarte al exploziei a fost dus de vânturile puternice spre est, pe toată distan a „pân la hotarul Anshanului", în Mun ii Zagros, afectând întregulţ ă ţ Sumer, de la Eridu, în sud, pân la Babilon, în nord. Moartea invizibil aă ă trecut încet peste Sumer, trecerea durând dou zeci şi patru de ore - o zi şi oă noapte, comemorate în lamenta ii, ca în urm torul exemplu din Nippur: „înţ ă ziua aceea, în acea singur zi; în noaptea aceea, în acea singur noapte (...)ă ă furtuna, într-un fulger de lumin stârnit , oamenii din Nippur i-a l sată ă ă prosterna i".ţ

„Lamenta ia din Uruk" descrie viu confuzia din rândurile zeilor şi aleţ popula iei. Afirmând c Anu şi Enlil trecuser peste voin a lui Enki şi a luiţ ă ă ţ Ninki când au „determinat consensul" de a folosi armele nucleare, textul sus ine c nici unul dintre zei nu se aşteptase la copleşitorul deznod mânt:ţ ă ă „Zeii cei mari au p lit la vederea imensit ii lui", privind cum „giganticeleă ăţ raze" ale exploziei „ajungeau pân la cer, [iar] P mântul se cutremura până ă ă în str funduri."ă

În timp ce Vântul Cel R u începea s „se întind spre mun i ca oă ă ă ţ plas ," zeii sumerieni au luat-o la fug din oraşele lor iubite. „Lamenta iaă ă ţ pentru nimicirea Urului" enumera to i marii zei şi pe unii dintre cei maiţ importan i fii şi fiice ale lor care „p r siser în voia vânturilor" oraşele şiţ ă ă ă marile temple din Sumer. Textul intitulat „Lamenta ia pentru distrugereaţ Sumerului şi a Urului" adaug detalii dramatice la acest grabnic abandon.ă Astfel, „Ninharsag a plâns cu lacrimi amare" când a fugit din Isin; Nanshe a strigat „O, oraşul meu devastat" când „iubita ei locuin a fost dat pradţă ă ă nenorocirii". Inanna a plecat în grab din Uruk, navigând spre Africa într-oă „corabie submarin " şi plângându-se c trebuia s -şi lase pe loc bijuteriile şiă ă ă alte averi (...). În propria ei lamenta ie pentru Uruk, Inanna/lshtar deplângeaţ

pustiirea oraşului şi a templului ei de c tre Vântul Cel R u, „care într-ună ă moment, cât ai clipi din ochi, a fost iscat în mijlocul mun ilor" şi împotrivaţ c ruia nu exista nici o ap rare.ă ă

O şocant descriere a spaimei şi derutei, printre oameni şi zeiă deopotriv , la apropierea Vântului R u, este prezentat în „Lamenta iaă ă ă ţ pentru Uruk", scris peste ani de zile, când a sosit vremea Restaura iei. Înă ţ timp ce „cet enii loiali din Uruk erau cuprinşi de groaz ", zeit ile locale aleăţ ă ăţ Urukului, îns rcinate cu administra ia şi bun starea oraşului, au dat alarma.ă ţ ă „Scula i-v !" le-au strigat oamenilor, în toiul nop ii; fugi i, „ascunde i-v înţ ă ţ ţ ţ ă step !" i-au instruit. Dar apoi, înşişi aceşti zei, „zeit ile au fugit (...) au luat-ă ăţo pe c r ri necunoscute." Sumbru, textul declar :ă ă ă

Astfel, to i zeii s i au p r sit Urukul;ţ ă ă ăDeparte s-au inut de el;ţîn mun i s-au ascuns,ţPe câmpiile îndep rtate au fugit.ă

În Uruk, popula ia a fost l sat pard haosului, neajutorat şi f rţ ă ă ă ă ă ă conduc tori. „Panica de gloat a început în Uruk (...) judecata s-a deformat."ă ă Altarele au fost sparte, con inutul lor sf râmat, în timp ce oamenii îşiţ ă puneau întreb ri: „De ce şi-a întors privirea ochiul binevoitor al zeilor? Cineă a pricinuit asemenea griji şi jeluiri?" Dar întreb rile au r mas f r r spuns;ă ă ă ă ă iar, când Furtuna Cea Rea a trecut, „oamenii z ceau aduna i în mormaneă ţ (...) t cerea se l sase peste Uruk ca un lin oliu."ă ă ţ

Ninki, afl m din „Lamenta ia de la Eridu", a fugit din oraş spre ună ţ liman sigur din Africa: „Ninki, marea sa doamn , zburând ca o pas re, şi-aă ă p r sit oraşul." Dar Enki s-a îndep rtat de Eridu numai atâta cât s se dea laă ă ă ă o parte din calea Vântului R u, r mânând destul de aproape pentru a-iă ă vedea soarta: „Domnul s u a r mas lâng oraşul lui (...). P rintele Enki aă ă ă ă stat lâng oraş (...) pentru soarta oraşului s u v t mat a plâns cu lacrimiă ă ă ă amare." Mul i dintre supuşii s i fideli l-au urmat, instalându-şi tab ra laţ ă ă periferie. O zi şi o noapte s-au uitat cum furtuna „punea mâna" pe Eridu.

Dup ce „furtuna aduc toare de rele a plecat din oraş, m turândă ă ă câmpiile," Enki a observat Eriduul; a g sit un oraş „în buşit de linişte (...) cuă ă locuitorii îngr m di i în mald re." Cei care sc paser cu via i-au adresat oă ă ţ ă ă ă ţă tânguire: „O, Enki," au plâns ei, „oraşul t u a fost blestemat, pref cut înă ă t râm nep mântean!" şi au continuat s întrebe unde s se duc , ce să ă ă ă ă ă fac . Dar, cu toate c Vântul Cel R u trecuse, locul era înc nesigur, iar Enkiă ă ă ă „a r mas afar din oraş, ca şi cum ar fi fost un oraş str in". „P r sindu-şiă ă ă ă ă casa din Eridu," Enki i-a condus pe „cei ce fuseser alunga i din Eridu" înă ţ deşert, „spre o ar vr jmaş ": acolo, şi-a folosit puterile ştiin ifice pentru aţ ă ă ă ţ face comestibile „roadele otr vitoare".ă

De la marginea nordic a traseului larg urmat de Vântul Cel R u, dină ă Babilon, Marduk, îngrijorat, i-a trimis tat lui s u Enki un mesaj urgent, înă ă timp ce norul mor ii se apropia de oraşul lui: „Ce s fac?" a întrebat el.ţ ă Sfatul lui Enki, pe care Marduk l-a transmis apoi discipolilor s i, a fost caă aceia care puteau s p r seasc oraşul - dar mergând numai spreă ă ă ă miaz noapte; şi, în spiritul recomand rii f cute lui Lot de cei doi emisari,ă ă ă fugarii din Babilon au fost preveni i „nici s nu se întoarc , nici s nuţ ă ă ă

priveasc înapoi". Li s-a mai spus s nu ia cu ei alimente sau b utur , c ciă ă ă ă ă acestea puteau s fi fost „atinse de duh". Dac fuga nu era posibil , Enki aă ă ă recomandat ascunderea sub p mânt: „B ga i-v într-o înc pere de subă ă ţ ă ă p mânt, la întuneric," pân trecea Vântul Cel R u.ă ă ă

Avansul lent al furtunii i-a indus în eroare pe unii zei, spre amân riă care i-au costat scump. În Lagash, „mama Bau a plâns amarnic dup sfântulă ei templu, dup oraşul ei." Deşi Ninurta era plecat, so ia lui nu s-a putută ţ îndura s plece. Z bovind pe loc, a tot strigat: „O, oraşul meu, o, oraşulă ă meu"; întârzierea a fost cât pe ce s-o coste via a.ţ

În ziua aceea, doamna -furtuna a ajuns-o din urm ; ăBau, parc o muritoare ar fi fost ă-furtuna a ajuns-o din urm (...).ă

În Ur, afl m din lamenta ii (dintre care una a fost compus de Ningală ţ ă îns şi), Nannar şi Ningal au refuzat s cread c sfârşitul Urului eraă ă ă ă irevocabil. Nannar i-a adresat un lung şi emo ionant apel tat lui s u Enlil,ţ ă ă cerându-i o solu ie pentru a evita calamitatea. Dar „Enlil i-a r spuns fiuluiţ ă s u Sin" c soarta lor nu putea fi schimbat :ă ă ă

Urului i s-a acordat monarhia - nu i s-a acordat domnie veşnic . ăDin zilele de-odinioar , când Sumerul a fost întemeiat,ăpân acum, când oamenii s-au înmul it -ă ţCine a mai v zut vreodat o monarhie cu veşnică ă ădomnie?

În timpul acestor chem ri, îşi aminteşte Ningal în lungul ei poem,ă „furtuna înainta mereu, urletul ei acoperind totul". Era ziu , când Vântul celă R u s-a apropiat de Ur; „deşi la gândul acelei zile înc mai tremur," a scrisă ă Ningal, „de mirosul spurcat al acelei zile nu am fugit."

L sându-se noaptea, „un vaiet cumplit s-a în l at" în Ur; totuşi, zeul şiă ă ţ zei a au r mas pe loc; „de spurc ciunea acelei nop i nu am fugit," declarţ ă ă ţ ă zei a. Apoi, nenorocirea a ajuns la marele ziggurat din Ur, iar Ningal şi-a datţ seama c Nannar „fusese învins de reaua furtun ".ă ă

Ningal şi Nannar au petrecut o noapte de coşmar, pe care Ningal a jurat s n-o uite niciodat , în „casa termitelor" (camera subteran ) dină ă ă ziggurat. Abia a doua zi, când „furtuna a fost dus din oraş", Ningal, „înă scopul de a pleca din oraşul ei, (...) în grab a luat un veşmânt pe ea" şi,ă împreun cu Nannar, bolnav, a p r sit oraşul pe care-l iubeau atât de mult.ă ă ă

Plecând, au v zut în jur moarte şi pustiire: „Oamenii, precum cioburileă de oameni, z ceau peste tot pe str zi; în m re ele por i, unde le pl cea să ă ă ţ ţ ă ă se plimbe, erau numai leşuri; pe bulevarde, unde se ineau s rb torile,ţ ă ă împr ştiate z ceau; pe toate str zile, unde aveau pl cerea de a se plimba,ă ă ă ă z ceau trupuri neînsufle ite; în locurile unde se petreceau festivit ile rii,ă ţ ăţ ţă oamenii z ceau gr mad ." Mor ii nu erau duşi la înmormântare „hoiturile, caă ă ă ţ gr simea l sat la soare, de la sine se topeau."ă ă ă

Atunci şi-a în l at Ningal marea lamenta ie pentru Ur, oraşul cândvaă ţ ţ maiestuos, fruntea Sumerului, capitala unui imperiu:

O, cas a lui Sin în Ur,ăamar -i pustiirea ta (...).ăO, Ningal, a c rei ar a pierit,ă ţ ăca apa f - i inima!ă ţOraşul a devenit oraş str in,ăcum mai putem acum exista?Casa a devenit cas a lacrimilor, ăca apa-mi face inima (...).Ur şi templele saleau fost l sate prad vântului.ă ă

Toat Mesopotamia de sud z cea la p mânt, cu solul şi apele otr viteă ă ă ă de Vântul Cel R u: „Pe malurile Tigrului şi ale Eufratului, numai planteă boln vicioase creşteau (...). În mlaştini creşteau trestii cu cap bolnav, ceă putrezeau în duhoare (...). În livezi şi gr dini nici un rod nou nu era, repedeă se ofileau (...). Ogoarele cultivate nu sunt pr şite, nici o s mân nu mai eă ă ţă plantat în rân , nici un cântec nu mai r sun pe câmpii." La ar ,ă ţă ă ă ă ţ ă animalele erau afectate şi ele: „Pe step , vitele mari şi mici se r riser ,ă ă ă toate vie uitoarele îşi g siser sfârşitul." De asemenea, animalele domesticeţ ă ă au fost exterminate: „Oile s-au împr ştiat în cele patru vânturi (...).ă Murmurul ro ii de cov sit nu mai r sun în stân (...). Staulele nu mai dauţ ă ă ă ă gr sime şi brânz (...). Ninurta a golit Sumerul de lapte."ă ă

„Furtuna a strivit p mântul, a şters totul; a mugit ca un mare vântă peste ar , nimeni nu i-a putut sc pa; pustiind oraşele, pustiind casele (...).ţ ă ă Nimeni nu mai bate drumurile, nimeni nu-şi mai caut calea."ă

Distrugerea Sumerului era complet .ă

EPILOG

La şapte ani dup ce Vântul Cel R u a pustiit Sumerul, via a a începută ă ţ s palpite din nou în ar . Dar, în locul unui imperiu st pân peste al ii,ă ţ ă ă ţ Sumerul însuşi era acum o ar ocupat , cu o aparen de ordine men inutţ ă ă ţă ţ ă de trupele elamite în sud şi de solda ii gutieni în nord.ţ

Isin, un oraş care nu mai fusese niciodat capital , a fost ales dreptă ă centru administrativ temporar, iar un fost guvernator din Mari a fost adus la putere. Documentele din acea perioad au consemnat o plângere c unuiă ă om „care nu e de neam sumerian" i s-au dat frâiele rii. Aşa cum atestţă ă numele s u semit - Ishbi-Erra -, acesta era un discipol al lui Nergal, iară numirea sa trebuie s fi f cut parte dintr-un aranjament între Nergal şiă ă Ninurta.

Unii oameni de ştiin numesc deceniile care au urmat c derii Uruluiţă ă un Ev Obscur în istoria mesopotamian . Se ştiu foarte pu ine despre acesteă ţ vremuri de grea încercare, cu excep ia celor ce se pot deduce din formuleleţ datelor. Îmbun t ind securitatea, reconstruind pe ici, pe colo, Ishbi-Erra -ă ăţ

dornic s -şi consolideze autoritatea laic - a concediat garnizoana str ină ă ă ă care patrula prin Ur şi, extinzându-şi domnia şi asupra acelui oraş, s-a declarat succesor al regilor Urului; dar numai câteva dintre oraşele repopulate i-au recunoscut suprema ia, iar în Larsa o c petenie localţ ă ă puternic l-a şi sfidat de câteva ori.ă

Peste un an, doi, Ishbi-Erra a c utat s -şi m reasc puterea prină ă ă ă ad ugarea autorit ii religioase centrale, preluând tutela asupra Nippuruluiă ăţ şi în l ând acolo emblemele sacre ale lui Enlil şi Ninurta. Dar pentru aceastaă ţ nu a primit decât permisiunea lui Ninurta, iar marii zei din Nippur au r masă departe, înstr ina i. C utând alte ajutoare, Ishbi-Erra a îns rcinat preo i şiă ţ ă ă ţ preotese s refac adora ia lui Nannar, Ningal şi Inanna. Dar se pare că ă ţ ă inimile oamenilor c tau în alt direc ie: dup cum sugereaz numeroaseă ă ţ ă ă texte Shurpu (de „Purificare"), Enki şi Marduk - folosindu-se de imensele cunoştin e ştiin ifice ale lui Enki („puteri vr jitoreşti", în ochii oamenilor) - auţ ţ ă fost cei care i-au vindecat pe bolnavi, au purificat apele şi au fertilizat solul, spre a se putea cultiva din nou plante comestibile.

În urm toarea jum tate de secol, cuprinzând domnia a doi urmaşi aiă ă lui Ishbi-Erra la Isin, în ar a revenit treptat normalitatea; agricultura şiţ ă industria au reînviat, s-a reluat comer ul interior şi exterior. Dar numai dupţ ă trecerea a şaptezeci de ani de la profanare - acelaşi interval de timp care i s-a aplicat ulterior templului pâng rit din Ierusalim - a putut fi recl dită ă templul din Nippur, de c tre al treilea succesor pe tronul Isinului, Ishme-ăDagan. Într-un lung poem de dou sprezece strofe dedicat Nippurului, acestaă a povestit cum a r spuns perechea divin la apelurile lui de a reface oraşulă ă şi marele s u templu, pentru ca „zid ria Nippurului s se restaureze" şiă ă ă „t bli ele divine s fie înapoiate la Nippur".ă ţ ă

În ar s-a dezl n uit o mare bucurie când marele templu le-a fostţ ă ă ţ consacrat din nou lui Enlil şi Ninlil, în anul 1953 î.Ch.; abia atunci, oraşele din Sumer şi Akkad au fost declarate oficial din nou locuibile.

Revenirea oficial la normalitate, îns , nu a reuşit decât s a â eă ă ă ţ ţ vechile rivalit i dintre zei. Urmaşul lui Ishme-Dagan purta un nume care-iăţ indica fidelitatea fa de Ishtar. Ninurta a pus repede cap t acestei situa ii,ţă ă ţ iar urm torul conduc tor din Isin - ultimul care a mai purtat vreodat ună ă ă nume sumerian - a fost un discipol de-al s u. Îns aceast revendicare a luiă ă ă Ninurta fa de ara ref cut nu s-a putut satisface: în fond, el cauzase,ţă ţ ă ă chiar dac indirect, distrugerea Sumerului. Dup cum sugereaz numeleă ă ă urm torului succesor, în continuare Sin a c utat s -şi reafirme autoritatea;ă ă ă dar zilele suprema iei sale şi a Urului luaser sfârşit.ţ ă

Şi astfel, prin autoritatea învestit în ei, Anu şi Enlil au acceptat înă sfârşit preten ia de suprema ie a lui Marduk în Babilon. Comemorândţ ţ fatidica decizie în preambulul codului s u de legi:ă

Falnicul Anu, domn al zeilor care din Cer venit-au pe P mânt, ăşi Enlil, domn al Cerului şi al P mântului care h r zeşte destinele rii,ă ă ă ţăau hot rât pentru Marduk, primul n scut al lui Enki,ă ăputerile lui Enlil peste întreaga omenire;Mare l-au f cut printre zeii ce vegheaz şi v d,ă ă ănumit-au Babilonul cu nume de slav ,ăsuprem f cutu-l-au în lume;ă

şi lui Marduk i-au întemeiat, în mijlocul s u,ăo veşnic domnie.ă

Babilonul, apoi Asiria au urcat spre m re ie. Sumerul nu mai era; dar,ă ţ într-o ar îndep rtat , ştafeta moştenirii sale a trecut din mâinile luiţ ă ă ă Avraam şi ale fiului s u Isaac în mâna lui Iacob, cel cu numele schimbat înă Isra-El.

CRONICILE P MÂNTULUI: CRONOLOGIEĂ

I. Evenimente anterioare PotopuluiAnii trecu iţ

450.000 Pe Nibiru, o planet îndep rtat a sistemului nostru solar,ă ă ă via a se confrunt cu stingerea lent , pe m sur ce atmosfera planetei seţ ă ă ă ă erodeaz , înl turat de Anu, conduc torul Alalu fuge cu o nav spa ial şi seă ă ă ă ţ ă ad posteşte pe P mânt. Descoper c P mântul con ine aur, care se poateă ă ă ă ă ţ folosi pentru a proteja atmosfera nibirian .ă

430.000 Climatul terestru se îmblânzeşte. Tot mai mul i Anunnakiţ sosesc pe P mânt, printre ei fiind şi sora dup tat a lui Enki, Ninharsag,ă ă ă Ofi er Medical Principal.ţ

416.000 Produc ia de aur sc zând, Anu vine pe P mânt cu Enlil,ţ ă ă moştenitorul legal. Se ia hot rârea de a ob ine aurul vital extr gându-l dină ţ ă sudul Africii. Prin tragere la sor i, Enlil câştig comanda Misiunii Terestre;ţ ă Enki e exilat în Africa. La plecarea de pe P mânt, Anu e contestat de nepotulă lui Alalu.

400.000 Şapte aşez ri func ionale din sudul Mesopotamiei includ ună ţ Spa ioport (Sippar), Centrul de Control al Misiunii (Nippur), un centruţ metalurgic (Badtibira), un centru medical (Shuruppak). Minereul soseşte cu navele, din Africa; metalul rafinat este trimis pe sta iile orbitale manevrateţ de Igigi, apoi transferat pe navele spa iale care sosesc periodic de peţ Nibiru.

380.000 Câştigând sprijinul Igigilor, nepotul lui Alalu încearc să ă acapareze puterea asupra P mântului. Enlili ii câştig R zboiul Zeiloră ţ ă ă B trâni.ă

300.000 Anunnakii care muncesc în minele de aur se revolt . Enki şiă Ninharsag creeaz Muncitori Primitivi prin manipularea genetic a femeleiă ă de maimu antropoid ; aceştia preiau muncile manuale ale Anunnakilor.ţă ă Enlil face o razie prin mine şi aduce Muncitorii Primitivi la Edin-ul din Mesopotamia. Primind capacitatea de a procrea, Homo sapiens începe să se înmul easc .ţ ă

200.000 Via a pe P mânt regreseaz în timpul unei noi ere glaciare.ţ ă ă100.000 Clima se înc lzeşte din nou. Anunnakii (numi i în Biblieă ţ

Nefilimi), spre nemul umirea crescând a lui Enlil, se c s toresc cu fiice aleţ ă ă ă Omului.

75.000 începe „blestemarea P mântului" - o noua Er Glaciar . Tipuriă ă ă umane regresive cutreier P mântul. Supravie uieşte omul de Cro-Magnon.ă ă ţ

49.000 Enki şi Ninharsag promoveaz oameni cu str moşi Anunnakiă ă la putere, în Shuruppak. Enlil, înfuriat, comploteaz exterminarea omenirii.ă

13.000 Dându-şi seama c trecerea lui Nibiru prin apropiereaă P mântului va declanşa maree imense, Enlil îi pune pe Anunnaki s jure că ă ă vor ine secret fa de omenire calamitatea iminent . ţ ă ţă ă

î.Ch. II. Evenimente ulterioare Potopului.

11.000 Enki încalc jur mântul, instruindu-l pe Ziusudra/Noe să ă ă construiasc o nav submersibil . Potopul inund tot P mântul; Anunnakiiă ă ă ă ă asist la distrugerea total , din nava lor de pe orbit . Enlil accept s acordeă ă ă ă ă resturilor Omenirii unelte şi semin e; începe agricultura pe podişuri. Enkiţ domesticeşte animalele.

10.500 Urmaşii lui Noe primesc trei regiuni. Ninurta, primul fiu al lui Enlil, construieşte baraje în mun i şi asaneaz râurile, pentru a faceţ ă Mesopotamia locuibil ; Enki revendic valea Nilului. Peninsula Sinai esteă ă re inut de Anunnaki pentru un spa ioport postdiluvian; se înfiin eaz unţ ă ţ ţ ă Centru de Control al Misiunii, pe Muntele Moriah (viitorul Ierusalim).

9780 Ra/Marduk, fiul dintâi n scut al lui Enki, împarte domina iaă ţ asupra Egiptului între Osiris şi Seth.

9330 Seth îl prinde şi îl dezmembreaz pe Osiris, preluând domniaă exclusiv asupra V ii Nilului.ă ă

8970 Horus îl r zbun pe tat l s u Osiris, declanşând Primul R zboi ală ă ă ă ă Piramidelor. Seth fuge în Asia, ocupând peninsula Sinai şi Canaanul.

8670 Opunându-se controlului rezultant asupra tuturor instala iilorţ spa iale din partea descenden ilor lui Enki, enlili ii dezl n uie Al Doileaţ ţ ţ ă ţ R zboi al Piramidelor. Victorios, Ninurta goleşte Marea Piramid de toateă ă echipamentele. Ninharsag, sora dup tat a lui Enki şi Enlil, convoac oă ă ă conferin de pace. Împ r irea P mântului e confirmat . Domnia peste Egiptţă ă ţ ă ă se transfer de la dinastia lui Ra/Marduk la cea a lui Thoth. Heliopolisul eă construit ca înlocuitor al Oraşului Far.

8500 Anunnakii reînfiin eaz avanposturi la poarta instala iilorţ ă ţ spa iale; unul dintre acestea e Ierihonul.ţ

7400 Pe m sur ce epoca de pace continu , Anunnakii îi acordă ă ă ă Omenirii noi progrese; începe perioada neolitic . Semizeii domnesc pesteă Egipt.

3800 Apare civiliza ia urban în Sumer, când Anunnakii reconstruiescţ ă Oraşele Vechi, începând cu Eridu şi Nippur. Anu vine pe P mânt, într-o vizită ă festiv . În cinstea lui este cl dit un nou oraş, Uruk (Erech). Anu face dină ă templu s laşul iubitei sale nepoate Inanna/Ishtar. ă

î.Ch. III. Monarhia pe P mântă

3760 Omenirii i se acord monarhia. Kish este prima capital , subă ă egida lui Ninurta. Calendarul începe la Nippur. Înfloreşte civiliza ia în Sumerţ (Prima Regiune).

3450 Primatul din Sumer îi este transferat lui Nannar/Sin. Marduk proclam Babilonul „Poarta Zeilor". Incidentul cu „Turnul Babel". Anunnakiiă încurc limbile omenirii. Dup ce lovitura sa de stat eşueaz , Marduk/Raă ă ă

revine în Egipt, îl detroneaz pe Thoth şi îl r peşte pe fratele s u mai mică ă ă Dumuzi, c s torit cu Inanna. Dumuzi e omorât accidental; Marduk esteă ă închis de viu în Marea Piramid . Eliberat printr-un pu de urgen , pleac înă ţ ţă ă exil.

3100 Trei sute cincizeci de ani de haos iau sfârşit o dat cu primulă faraon egiptean, la Memphis. Civiliza ia ajunge în A Doua Regiune.ţ

2900 Monarhia din Sumer e transferat în Erech. Inanna primeşteă dominionul Regiunii a Treia; începe civiliza ia din Valea Indusului.ţ

2650 Capitala regal a Sumerului se mut din loc în loc. Monarhia seă ă deterioreaz . Enlil îşi pierde r bdarea fa de dezordonatele mul imi deă ă ţă ţ oameni.

2371 Inanna se îndr gosteşte de Sharru-Kin (Sargon). Acestaă întemeiaz noua capital , Agade (Akkad). Ia fiin imperiul akkadian.ă ă ţă

2316 Urm rind s st pâneasc toate cele Patru Regiuni, Sargonă ă ă ă sustrage solul sacru din Babilon. Conflictul Marduk-Inanna se inflameaz dină nou. La sfârşit când Nergal, fratele lui Marduk, vine din Africa de Sud la Babilon şi îl convinge pe Marduk s plece din Mesopotamia.ă

2291 Naram-Sin urc pe tronul din Akkad. Dirijat de beligerantaă Inanna, el penetreaz peninsula Sinai, invadând Egiptul.ă

2255 Inanna uzurp puterea în Mesopotamia: Naram-Sin profanează ă Nippurul. Marii Anunnaki dezintegreaz Agade. Inanna fuge. Sumerul şiă Akkadul sunt ocupate de trupele str ine loiale lui Enlil şi Ninurta.ă

2220 Civiliza ia sumerian se înal pe noi culmi, sub conduc toriiţ ă ţă ă lumina i din Lagash. Thoth îl ajut pe regele s u Gudea s construiasc unţ ă ă ă ă templu stil ziggurat pentru Ninurta.

2193 La Nippur, într-o familie regal-clerical , se naşte Terah, tat l luiă ă Avraam.

2180 Egiptul e împ r it; discipolii lui Ra/Marduk p streaz sudul;ă ţ ă ă faraonii opuşi lui câştig tronul Egiptului Inferior.ă

2130 În timp ce Enlil şi Ninurta lipsesc tot mai mult, autoritatea central se deterioreaz şi ea în Mesopotamia. Tentativa Inannei de aă ă recâştiga monarhia pentru Erech nu are rezultate de durat .ă

2047 Amar-Sin (biblicul Amraphel) devine rege al Urului. Avraam merge în Egipt, unde st cinci ani, apoi revine cu şi mai multe trupe.ă

2041 Îndrumat de Inanna, Amar-Sin formeaz o coali ie a Regilor deă ţ la R s rit, lansând expedi ii militare în Canaan şi Sinai, sub comandaă ă ţ elamitului Khedorla'omer. Avraam le blocheaz înaintarea, la poarta spreă Spa ioport.ţ

2038 Shu-Sin îl înlocuieşte pe Amar-Sin pe tronul Urului, în timp ce imperiul se dezintegreaz .ă

2029 Ibbi-Sin îi ia locul lui Shu-Sin. Provinciile apusene înclin tot maiă mult spre Marduk.

2024 În fruntea prozeli ilor s i, Marduk m rş luieşte spre Sumer,ţ ă ă ă unde se întroneaz în Babilon. Luptele se r spândesc pân în centrulă ă ă Mesopotamiei. Sfânta Sfintelor a lui Nippur e profanat . Enlil cereă pedepsirea lui Marduk şi a lui Nabu; Enki se opune, dar fiul s u Nergal se dă ă de partea lui Enlil. În timp ce Nabu îşi organizeaz partizanii canaani i, spreă ţ a captura Spa ioportul, Marii Anunnaki aprob folosirea armelor nucleare.ţ ă Nergal şi Ninurta distrug Spa ioportul şi oraşele canaanite eretice.ţ

2023 Vântul duce norul radioactiv în Sumer. Oamenii mor în condi iiţ cumplite, animalele pier, apa e contaminat , solul devine sterp. Sumerul şiă marea sa civiliza ie se pr buşesc. Moştenirea lui e predat spi ei lui Avraam,ţ ă ă ţ c ruia i se naşte, la vârsta de o sut de ani, un moştenitor legitim: Isaac.ă ă

î.Ch. IV. Secolul Fatidic

2123 Avraam se naşte la Nippur.2113 Enlil îi încredin eaz lui Nannar ara lui Shem; Ur e declaratţ ă Ţ

capitala noului imperiu. Ur-Nammu preia tronul şi e numit Protector al Nippurului. Un preot nippurian - Terah, tat l lui Avraam - vine la Ur pentru aă face leg tura cu curtea regal .ă ă

2096 Ur-Nammu moare în lupt . Oamenii îi consider moarteaă ă prematur o tr dare din partea lui Anu şi Enlil. Terah pleac spre Harran, cuă ă ă familia lui.

2095 Shulgi accede pe tronul Urului, strângând leg turile imperiale.ă Pe m sur ce imperiul prosper , Shulgi cade victim farmecelor Inannei şi îiă ă ă ă devine amant. Le acord Larsa elami ilor, în schimbul serviciilor lor caă ţ Legiune Str in .ă ă

2080 Principii tebani loiali lui Ra/Marduk for eaz spre nord, subţ ă Mentuhotep I. Nabu, fiul lui Marduk, câştig aderen i pentru tat l s u, înă ţ ă ă Asia de Vest.

2055 La ordinul lui Nannar, Shulgi trimite trupele elamite s reprimeă r scoalele din oraşele canaanite. Elami ii ajung la poarta peninsulei Sinai şiă ţ la Spa ioport.ţ

2048 Shulgi moare. Marduk vine în ara Hitti ilor. Avraam primeşteŢ ţ ordin s se prezinte în sudul Canaanului, cu un corp de cavalerie de elit .ă ă