Upload
radu-paval
View
213
Download
0
Embed Size (px)
DESCRIPTION
mediu
Citation preview
UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI
Facultatea de Energetica
Specializarea : Inginerie si management
PROIECT CHIMIA MEDIULUI
Oxizii de carbon in atmosfera
Autor: Raut Radu Marius
Grupa:2116 D
Profesor indrumator: Mihaela Diminescu;
Elena Manea;
Cristina Costache;
Anul Universitar 2012-2013
1
CUPRINS:
-1) Oxidul de carbon,definitie ………………………………………………..…pag.3
-2) Primul ajutor in cazul intoxicatie cu oxid de carbon………………………………….……pag.4
-3) Dioxidul de carbon,definitie,proprietati…………………………pag.5
-4) Monoxidul de carbon , Dioxidul de sulf ……………pag.7
-5)Oxizii de azot…………………………..pag.8
2
Oxidul de carbon
Este un gaz fără miros si fără gust , mai puţin dens decât aerul, puţin solubil in apa. Este
una din cele mai importante otrăvuri de natură gazoasă. Ia naştere din arderile incomplete a
combustibililor . Intoxicaţiile apar cel mai des în sezonul rece, ca urmare a folosirii surselor
suplimentare de incălzire, a instalaţiilor defecte. In cea mai mare parte decesele s-au produs în
locuinţe şi foarte puţine în garaje, 7%; intoxicaţiile voluntare fiind puţine (2,8%).
Monoxidul de carbon este prima cauză mondială de mortalitate prin intoxicaţie.
Simptomele intoxicaţiei sunt diferite in funcţie de concentraţia lui in aer. La concentraţii de
80% omul moare imediat. La concentraţii intre 30-60% semnele intoxicaţiei acute sunt:dureri de
cap, greţuri, ameţeli, tahicardie, tahipnee, şoc sau coma profundă. In intoxicaţiile mai uşoare
apar: dureri de cap, greţuri uşoare .
Efectul toxic se explică prin afinitatea mare a oxidului de carbon faţă de hemoglobină.
Prezintă o afinitate de 250 de
ori mai mare pentru hemoglobină decât oxigenul şi formează impreună cu aceasta
carboxihemoglobina (HbCO), un compus stabil, care nu mai poate să mai transporte oxigen şi
apare hipoxia tisulară. Cantitatea de carboxihemoglobină depinde de concentraţia de oxid de
carbon in aer .
Hemoglobina fătului are o afinitate pentru oxidul de carbon mult mai mare decât a mamei,
de unde rezultă importanţa extremă a acestei intoxicaţii, care este responsabilă de moartea fătului
sau de alterarea sistemului nervos central . Lipsa oxigenului este simţită mai ales la nivelul
creerului si inimii . Alt efect consta in inactivarea mioglobinei, citocromilor şi a unor enzime prin
legarea reversibilă a fierului.
3
Ciclul carbonului in atmosfera!
4
Primul ajutor constă in :
- scoaterea victimei din mediul toxic la aer curat;
- - dacă victima este inconştientă, se culcă pe o parte, cu capul dat pe spate si bărbia
-
- ridicată, manevră care îi menţine căile respiratorii deschise,
- - dacă victima nu mai respiră se face resuscitare.
Tratamentul constă in terapia cu oxigen. Oxigenul descompune carboxihemoglobina in
funcţie de concentraţie: la 3 atmosfere (oxigen hiperbar) descompune carboxihemoglobina la
jumatate in 25 de minute iar la o atmosferă ( oxigen izobar ) in 80 de minute.
Evoluţia sănătăţii unei persoane intoxicate este greu de ştiut, conştiinţa revenindu-i dupa
câteva ore sau zile, iar mortalitatea, cu toate mijloacele moderne, este de 4%. Cei ce revin la
viaţa după o comă profundă şi prelungită pot rămâne cu afecţiuni neurologice.
5
DIOXIDUL DE CARBON.
Acest gaz este esential pentru viata.Plantele si animalele,prin respiratie
celulara,absorb oxigen din aer si elimina dioxid de carbon.
Plantele preiau dioxid de carbon din aer si elimina oxigen.
Aceste procese determina o concentratie constanta de dioxid de carbon in atmosfera.
Dar in fiecare an in atmosfera patrund 5000 milioane de dioxid de carbon,prin arderea
diferitilor combustibili in: centrale termice, diferite uzine, automobile etc. In acelasi timp,
o parte din padurile care absorb dioxidul de carbon a fost distruse.
Dioxidul de carbon format este absorbit partial de apa
ocenelor. Cantitatea ramasa in atmosfera este considerabila si contribuie, alaturi
de alte gaze , la efectul de sera , care consta in absortia radiatiilor emise de sol de catre
moleculele unor gaze, fapt ce conduce la shimbari climaterice care vor afecta conditiile
de viata pe Pamant,respectiv cresterea marilor si oceanelor, prin topirea calotei
glaciare.
Cresterea cantitatii de dioxid de carbon din atmosfera a determinat o crestere a
temperaturilor, care au devenit cu 10 pana la 30 de grade Celsius mai ridicate decat in
prezent. Incalzirea a avut un impact profund asupra oceanelor, oprind circulatia
oxigenului la adancimi mai mari si provocand extinctia celor mai multe forme de viata,
scrie o echipa de cercetatori americani in numarul cel mai recent al revistei Geology.
Studiul vine in sprijinul celor care considera ca o crestere radicala a temperaturilor, mai
degraba decat impactul planetei cu un asteroid, a provocat cea mai mare extinctie in
masa din istorie
6
MONOXIDUL DE CARBON.
cand arderea combustibililor fosili are loc in prezenta unei cantitati insuficiente de
aer dioxidul de carbon se formeaza oxidul de carbon.
Acest gaz este incolor,inodor,insipid.Monaoxidul de carbon este deosebit de toxic, chiar
si in cantitati mici:daca este inspirat, reactioneaza cu hemoglobina din sange,
impiedicand-o sa transporte oxigenul catre celule corpului.
DIOXIDUL DE SULF
.Carbuni, petrolul si gazele naturale contin si compusi ai sulfului.Prin aredera
acestora se formeaza dioxid de sulf.Acest gaz ataca plamanii, producand astm.Prin
dizolvarea dioxidului de sulf in apa de ploaie,se formeaza ploile acide,care afecteaza
constructiile, plantele si omoara pestii si alte organisme active.
7
OXIZII DE AZOT
.Acesti oxizi se formeaza indirect,prin arderea combustibililor fosili.In motoare si in
termocentrale aerul atinge temperaturi mari, la care azotul si oxigenul reactioneaza,formand
oxizii de azot.
Acesti oxizi-ca si dioxidul de sulf-ataca plamanii si produc ploi acide;contribuie de asemenea la
efectul de sera.
Bibliografie:
Gh. Mogoş-Intoxicatii acute.Diagnostic.Trtament, Ed Medicala 1981, Bucuresti
Marţian Cotrău-Curs de toxicologie, Litografia UMF 1972, Iasi
http://www.presspro-medic.ro/articole/intoxicatia-cu-monixid-371.php
http://www.infomedica.ro/anul%202004/rez_7_2004/prezentare_3_2004.htm
8
9