Rãsunetulcultural An. III; Nr.9 (30), septembrie 2015

Apare lunar sub egida Filialei Cluj aUniunii Scriitorilor din RomâniaSupliment literar ºi artistic realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriþa-Nãsãud

EDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIAL

Se întâmplã uneori sã mi se spunã sau, decele mai multe ori, mi se dã de înþeles cãpublicaþia noastrã ar fi o apariþie care nu faceumbrã în lumea presei literare, pentru cã oapariþie lunarã de doar patru pagini nu preaeste de luat în seamã, câtã vreme avem revisteliterare de zeci ºi sute de pagini care duc oviaþã grea, gata-gata sã se sufoce, sã îºi deaduhul în lumea grea a presei culturale. Deaceea, ar zice aceºti prieteni binevoitori ºigrijulii pentru soarta suplimentului nostru,ar trebui sã ne mulþumim cu statutul de„toleraþi” printre periodicele culturale ºi sãculegem cu umilinþã firimiturile care cad de laospeþele cele mari. Adevãrul este cã nici nuputem sã îi contrazicem în totalitate. Amintim însã acestor „specialiºti” cãgreutatea unei publicaþii literare nu seevalueazã în kilograme precum cartofii sauslãnina, atât de dragã nouã,ardelenilor, întoate anotimpurile, oricând cu ceapã, dacãtrece vremea roºiilor, cum se va întâmplacurând. Nu este nevoie sã privim spre alteculturi, deºi am putea sã o facem, pentru cãpresa româneascã este plinã de exemple laîndemâna oricui. Sã luãm în seamã mãcardouã. Iatã, „Dacia literarã” (1840) a marcatexistenþa unei generaþii excepþionale, cuamprente de neºters în istoria noastrãmodernã. Dar publicaþia lui M. Kogãlniceanu,V. Alecsandri ºi C. Negruzzi a avut doar treiapariþii. Mai aproape de noi, Tudor Arghezi,parcã ostentativ, scotea „Bilete de papagal”(1928-1929, 1930, 1937-1938) într-un formatsurprinzãtor: „a opta parte dintr-o coalã nr.12, tip. universal, îndoit în douã în lung ºiprezentând patru pagini.” Ar fi cam a treiaparte din spaþiul „Rãsunetului cultural”. Înschimb, au debutat în acea „foiþã” cu aspectmai mult decât modest, tineri care au devenitnume mari ale literaturii (l-aº numi aici doarpe Eugen Ionescu, ca sã folosim cu economiespaþiul tipografic). Nu s-au sfiit sã colaborezela o astfel de „fiþuicã”, parcã fãcutã ca pentru

psalmpânã spre zarecocoriiaripe uriaºe deschidcurge-n etern ce-ndrãgirãmmit dupã mit

oglinda care ne þinetremurãîn haina ei largãsilaba vãrsatã-n iubirerãmâne întreagã

Biletele ºi papagalii

cu tot ce-am zidit se ridicãdoar prin cuvintecãdereacând sacrã ne este vorbireaºi sacrã tãcerea

murim ºi fiinþãm deopotrivãîn marea ce-nalþãdeplinãclipa eternã-n înalturi –Limba Românã.

Tudorica Bindea

examenul de bacalaureat din zilele noastre,scriitori precum: Ionel Teodoreanu, M.Sadoveanu, Felix Aderca, Otilia Cazimir, GeoBogza, Eugen Jebeleanu, Gala Galaction,Jean Bart, Emil Botta, Max Blecher, B.Fundoianu, Gherghinescu Vania, AdrianManiu, George Lesnea, Romulus Dianu, IonBiberi, Radu Boureanu, G. Ivaºcu ºi mulþi alþii,în cele peste cinci sute de numere apãrute.Arghezi ºi-a propus ca fiecare numãr sã fierealizat în întregime de cãtre un singurcolaborator, lucru care nu s-a prea întâmplatdecât rareori. Asta nu a diminuat cu nimicrolul publicaþiei care, prin titlu, se arunca înderizoriu, cu bunã ºtiinþã, ca sã-ºidovedeascã mai întâi sieºi cã valorile rãzbescpânã la urmã ºi de acolo. E de prisos sãspunem cã a fost o izbândã. Voi fi pus la zid, desigur – nu fãrã temei!– , pentru cã, lipsit de modestie, îndrãznescsã compar „Rãsunetul cultural” cu asemeneacelebre publicaþii. Dar cum ai putea ficonvingãtor dacã nu aduci exemple care suntla îndemâna oricui?! Ceea ce rãmâne oricumimportant este faptul cã suplimentul nostruare obiective foarte clare, iar atâta vreme câtele nu vor fi trãdate, cele patru pagini vorrãmâne o publicaþie importantã. Mai întâi, nupromovãm în nici un chip diletantismul,provincialismul desuet, exclusivitãþile degrup. Apoi, aducem în atenþie noutãþile de„ºantier literar” ale autorilor din SocietateaScriitorilor din Bistriþa-Nãsãud, demne deatenþie, ºi le introducem într-un circuit mailarg oferindu-le deschidere prin intermediulcolaboratorilor noºtri din þarã. Avem o rubricãde comentarii profesionalizatã, realizând undialog al valorilor cu pondere pe autorii dinjudeþ, dar nu numai. În sfârºit, prin atenþiaacordatã „întâmplãrilor” literare din spaþiulromânesc, rãmânem ºi o publicaþie deatitudine. Iatã de ce, aºezat pe cântar, fie ºiaºa, „Rãsunetul cultural” devine din ce în cemai mult o publicaþie „cu greutate”.

Andrei Moldovan

ZIUA LIMBII ROMÂNE:

IIIIIIIIII VIAÞA LITERARÃ Rãsunetul cultural - septembrie 2015

Mãrturisesc cã am fost surprins înaintede toate de tonalitatea volumului Anei Dragu,„Mâini cuminþi. Copilul meu autist” (Prefaþãde Bogdan-Alexandru Stãnescu, Editura

Polirom, Iaºi, 2015). Întâlnim un optimismºi o seninãtate debordantã, neadecvatã înaparenþã poveºtii, în fond triste, a familieimarcate de autismul lui Saºa, fiul cel mic.Dar în esenþã, cartea Anei Dragu vorbeºtelimpede, pe înþelesul tuturor, dar fãrãostentaþie, despre dragoste, acceptare,înþelegere, depãºirea obstacolelor, indiferentde natura acestora. Fãrã ieºiri încãrcate depatos, fãrã disperare, fãrã tristeþe, ci cu oresemnare peste care pluteºte un soi dezâmbet senin.

Fãrã a fi o carte didacticistã, „Mâinicuminþi” oferã totuºi cititorului câteva lecþiiesenþiale nu doar despre felul în care sãprivim autismul, ci despre felul în care putemsã ne privim proprii copii. Iar lucrul cel maiimportant, aº spune eu, este perspectiva dincare privim. Aici rezidã esenþa volumului AneiDragu, în indicarea posibilitãþii schimbãriiperspectivei. Nu din exterior trebuie priviþi ºieducaþi copiii, ci percepând lumea (pe noiînºiºi, de ce nu?...) prin ochii lor.

Iar asumarea unei atari metode didacticeface posibil un text atât de savuros, deîncãrcat de înþelesuri multiple, de ironie pealocuri, precum acesta. În demersul sãuterapeutic, mama se poziþioneazã înpermanenþã în felul în care vede (ºi aude, încazul acesta!) totul copilul autist. O lecþie vãditînduioºãtoare, dacã nu ar exista atâtadetaºare în scriitura autoarei. Aº spune chiarcã Ana Dragu reuºeºte sã aplice dragosteimaterne rigurozitatea textelor ºtiinþifice. Iarrezultatul înduioºeazã într-o manierãindirectã.

Trei poveºti se îmbinã în carte. Povesteaautismului (fragmente din articole despecialitate, studii, sfaturi terapeutice etc),

Lumea prin ochii lui Saºapovestea familiei (din clipa naºterii lui Saºa,întreaga existenþã a familiei începe sã aibãca punct focal nevoile acestuia) ºi povestealui Saºa.

„Nu. Nu e nicio tragedie. Bucurã-teîn cazul în care copilul tãu nu arecancer sau fibrozã hepaticãcongenitalã. Bucurã-te cã nu s-anãscut fãrã creier, cã nu s-a sufocatla naºtere cu cordonul ombilical, cãn-are tetraparezã spasticã, retardmintal profund, sindromantifosfolipidic catastrofic. (...) Rãulcel mai mic e argumentul prostului.ºi uneori e numai bine sã fii prost.Mai ales acum, când s-a trezit.– Bunã dimineaþa, Saºa.– ªºººººt!– ªtiu, gata, tac.” (p. 85)Ceea ce reuºeºte sã înþeleagã întimp mama bãiatului este cã pentruel, autiºtii suntem noi. Vorbim preatare, mult prea tare pentru „auzul sãuabsolut”, jignim, nu ne dãm seamade faptul cã dacã nu ni se vorbeºtenu avem cum sã auzim ceea ce s-aspus, nu ºtim cã un balon imaginar,fie el ºi terapeutic, este cât se poatede real ºi dacã-l uitãm la ºcoalãtrebuie sã ne întoarcem dupã el ºilista ar putea continua la nesfârºit.În consecinþã, cutumele familialese vor adapta, se vor mula penormalitatea lumii copilului. Relaþiamamã-fiu devine în felul acesta operpetuã terapie iar dragostea Arieipentru fratele mai mic este încãrcatã

de grijã ºi responsabilitate aproape maturã.Asta va face ca într-un mod subtil mama

ºi fiica sã îºi asume în anumite privinþeautismul fiului/fratelui. Este, cum nu, nevoiede rãbdare nemãrginitã sã poþi, alãturi defiul tãu, sã priveºti lumea prin ochii unei altenormalitãþi, identificându-te cu ea. Doar înfelul acesta apartamentul în care locuieºticu cei doi copii poate deveni o fortãreaþã, unturn retras din tumultul creat de cei care înmod expeditiv, dacã nu chiar maliþios, îleticheteazã pe Saºa ca fiind „handicapat”sau „nebun”, un loc sigur pe cât cu putinþã.Iaraceasta este una dintre lecþiile cele maiimportante ale educaþiei parentale.Savoarea emoþionantã ºi aproapeumoristicã a textului Anei Dragu rezidã,spuneam, printre altele, în împreunareafericitã, sincerã, a discursului serios (mama)cu replicile de o inteligenþã frustã, profundã(ºi finã în acelaºi timp, atât de finã, încâtuneori poate sã ne scape) a copilului. Iatã:„– Hei Saºa, de ce o împingi pe mama mea?– Pãi, nu am împins-o!– De ce minþi? Crezi cã nu te-am vãzut?– Pãi, eu nu te-am vãzut pe tine.” (p. 147)În cele din urmã, „Mâini cuminþi” este opoveste de viaþã precum ºi o lecþieimportantã (insist, fãrã ca intenþia evidentãa autoarei sã fie didacticistã). O carte careemoþioneazã, rãspunzând în mod indirect lacâteva întrebãri fundamentale în ceea cepriveºte relaþiile interumane în sensul celmai larg. Într-o lume în care nu existãempatie, dragoste, toleranþã, respect, autiºtii- ºi aici nu mai încape îndoialã – suntemnoi!

Vasile Vidican

Unul dintre premiile Societãþii ScriitorilorBN pe anul 2014 i-a fost acordat prozatoareiVeronica Oºorheian. Pentru volumul „Cãþelulpãmântului”, Editura Grinta, Cluj-Napoca,2014. Literaturã pentru copii, mai adãugãmnoi, ca sã fie informaþia completã.

Bumbuºca ºi alte povestiri se intituleazãnoua sa apariþie editorialã, cu o Postfaþã deGabriela Chiciudean ºi douã referinþe criticesemnate de Cornel Cotuþiu ºi RodicaGabriela Chira. La aceeaºi editurã, un anmai târziu: 2015.

Cineva spunea cã izgonirea din copilãrieînseamnã pierderea paradisului. Da, copiiiau vocaþia paradisului ºi doar faptul cãsocietatea îi forþeazã sã se adapteze lanormele ei îi împiedicã sã ºi-o realizeze. IarVeronica Oºorheian rãmâne, ºi de aceastã

datã, în universul copilãriei. O copilãrie trãitãla þarã, þin sã precizez, cãci numai acolo afli„raiul pe pãmânt”. O spune chiar autoarea.ªi noi, mai ales cei care am copilãrit la sat,musai s-o credem.

„La sãlaºul de la poala Mãgurii era ca înrai.

Vara, vântul cânta în limba lui, ierburilese legãnau mai lin decât perdelele de ploaieagãþate de cupola cerului. Macii din nãpãriese salutau ceremonios, ridicându-ºipãlãriile. Baterea coaselor însoþitã decântecul pãsãrilor ºi armonia clopotelor dela stânã îndestulau plinul pãdurilor.

Pe vreme de iarnã, zãpezile troieneautotul, ca în poveºti.

Traiul era ca o joacã, într-o lume albã dincer pânã în pãmânt. Omãtul ajungea laacoperiº. Porþile ºi ferestrele erau troienite”(p. 10).

În postfaþa sa, Gabriela Chiciudeanreuºeºte sã rezume magistral, în numaicâteva fraze, subiectul fiecãrei povestiri. Aºacum, de altfel, ºi autoarea izbuteºte dinnumai câteva trãsãturi de condei, sãportretizeze, succint ºi expresiv, personajecare se fixeazã definitiv pe retina memoriei.

De la „Cãþelul pãmântului”, la„Bumbuºca ºi alte povestiri”

Sã exemplificãm.„Nici o «treabã» de-a copiilor nu era lipsitã

de interes sau de importanþã, atunci, cãcicine ar fi putut pãzi vitele mai bine decât Ionucºi Floriþa, care cãpãtau cele mai bune ºi maifrumoase «pãsãrele mãiestre» din aluat depâine, încredinþaþi de mama lor cã ei suntcei mai minunaþi dintre toþi copiii. La fel deimportantã era ºi «treaba» lui Cifor ºi a Ilenei,copii care, în vreme ce pãºteau oile, puneauþara la cale visând sã îºi construiascã omoarã în care ei doi sã fie «morari defrunte». ªi, dupã ce o ploaie mare le-amãturat moara construitã din lemnuºe, ceidoi s-au gândit la o afacere ºi mai profitabilã,ducând acasã, spre groaza mamei, un puide viperã. Creºterea oilor nu era o treabã

chiar uºoarã, uneori copiii, cumânuþele lor mici ºi îndemânatice,fiind mai de ajutor decât adulþii. Astase întâmplã ºi cu Leontina, fetiþacare participã la naºtereacomplicatã a unui mieluþ, care, deºisalvat în timpul fãtãrii, nu va putea fisalvat de atacul violent al ursului,spre disperarea copilului,întrebarea fetiþei, fãrã putinþã derãspuns, rãmânând suspendatãpeste veacuri: «De ce, moºule, dece…?».În sate erau ºi copii necãjiþi, poatemult mai mulþi decât pot fi evocaþiaici, însã ºi aceºtia aveau micile lorbucurii. De exemplu, pescuitul cumâna, ori cu furculiþa, ori cu «saculde prins peºti» era o adevãratãcompetiþie între Costin, Aurel ºi tatãlunuia dintre ei. Feciorul dascãluluiAndrei era prietenul pãstrãvilorcãrora le spunea poveºti citite «încãrþi cu greutate», iar micul ºidescurcãreþul pescar Arsânte vindepeºtii «cu clopu» ºi cumpãrãbunãtãþi pentru toþi ai casei” (p. 101-102).Cred cã autoarea postfeþeiintenþionat a lãsat-o pe Bumbuºca

(un personaj emblematic al cãrþii) în seamanoastrã. Iar noi nu facem altceva decât sãcitãm în continuare din volum, cãci vorbinddespre aceastã carte eºti mai degrabã tentatsã dai citate din ea decât s-o comentezi. Astaºi din dorinþa sincerã de a împãrtãºi ºi altorabucuria lecturii.„Aºa au poreclit-o pentru cã era micuþã.

Dar nu era bumbuºca doamnei preotese.Acul acela cu gãmãlie roºioarã, împlântat înbaticul de mãtase ºi în bucla doamnei, casã nu alunece baticul.Bumbuºca era Bumbuºca!

Ea zicea cã e un pic mai mare decât unbumb. ªi pretindea cã acest lucru ar finorocul ei. Pentru cã, atunci când plouã, sestrecoarã printre stropi, iute, iute, ca ploaiasã nu o ude […].

Era o femeiuºcã fãrã astâmpãr. Mereutrebuia sã facã ceva. Pânã bunicã-ta fierbeao mãmãligã, Bumbuºca umplea câteva fuse.Apoi le rãºchia…”.

În fine, cartea, de 100 de pagini, estescrisã de mâna unui prozator viguros, de lacare aºteptãm în continuare ºi alte surprize.Plãcute, bineînþeles.

Aurel Podaru

IIIIIIIIIIIIIIIªANTIER LITERARRãsunetul cultural - septembrie 2015

MEMORIA FOTOGRAFIEI

Motto: „Bãtrân sunt, dar iubirea m-a prinsîn capcanã.

Acum buzele tale îmi sunt ºi vin ºi canã”.(Omar Khayyam – „Singurãtatea omului”)

La cei 58 de ani, profesorul universitar PetruNicoarã s-a îndrãgostit lulea de-o studentã de-a luicãruia ar fi fost în stare sã-i mãnânce grãunþe ºi dinpalme. Om cu prestanþã, bine vãzut în mediileuniversitare, cãsãtorit, cu doi fii, la rândul lorînsuraþi, aºezaþi la casele lor, cu urmaºi, deci avândºi nepoþi, bietul om a cãzut pradã în mrejeledragostei, lucru rar întâlnit printre dascãlii de etatealui. Taina aceasta nu a destãinuit-o nimãnui, apãstrat-o în sine, zãvorâtã în tãcere cu o sutã delacãte, asta pentru cã orgoliul ºi raþiunea sa n-arezistat ispitei intratã în viaþa sa pe uºa din dos.„Oare aceasta bate la uºa fiecãrui om?” se întrebaîn miezul fiinþei sale, notându-ºi în „Jurnal” toatetransformãrile prin care trecea. Statuie de piatrã sãfi fost, dar dacã i-ai fi vãzut trupul gol, venusian, aifi înviat pe loc. Evident cã nevastã-sa l-a mirosit,ºi-a dat seama cã ceva nu-i în regulã cu el, însã nu l-a chestionat cum fãcea cu ani în urmã. Niciîntrebarea aceea nu i-o mai punea: „Dragule, de cescrii epistole atât de lungi prietenului tãu?” Ea acontinuat sã-i ducã la poºtã întinsele lui scrisoriadresate poetului Calomfirescu, cãruia a începutsã-i mãrturiseascã primele disfuncionalitãi dincãsnicie, „pentru cã numai el va ºti ce sã facã cu eledupã ce va trece în lumea umbrelor”.

În perioada aceea, un coleg de catedrã spuneadespre ochii sãi – nu fãrã o uºoarã ironie - cã „radiauo inteligenþã machiavelicã”, fãcând apropo laprivirea lui pãtrunzãtoare ca un sfredel cu cap devidia, ºi cã nu se putea compara cu mulþi dintresemenii noºtri în privinþa vastei sale culturistãpânind bine greaca veche ºi latina, - din pãcate,limbi moarte - lucru tot mai rar întâlnit la cãrturariinoºtri.

Cum a intrat Sidonia – toatã facultatea ocunoºtea de Sidi - în rezonanþã cu el nu-ºi aduceaprecis aminte. Cert este cã aceastã fatã, înzestratãcu o senzualitate nemaiîntâlnitã, cu pielea ei finã ºicatifelatã, fãrã cusur, i-a împrospãtat sângele,predându-i-se cu totul, mintea-i înfierbântatãnepermiþându-i sã-ºi controleze instinctele primare.Preocupãrile sale s-au schimbat radical. A începutsã-i dedice sãptãmânal câte un poem pe care ea îllua cu degetele sale subþiri cu graþia-i ºtiutã doar de

Icu Crãciun:Profesorul

el ºi-l strecura în poºeta-i încãpãtoare, plinã demãrunþiºuri femeieºti: rujuri, unghiere, cutii curimeluri ºi farduri, pixuri, creioane, unele ascuþite,altele cu vârful rupt, markere. Idila a fãcut valuriprintre colegele Sidoniei, acestora nevenindu-le sãcreadã urechilor când le citea lirica tulburãtor deprofundã dedicatã tinerei sale muze. Iatã, zbirul,exigentul, intransigentul profesor Nicoarã, menitsã cãlãuzeascã tineretul studios, are ºi elvulnerabilitãþile lui, nu este uºã de bisericã! Apoiurmau comentariile zeflemitoare, în lipsa Sidoniei,ºi râsul lor spumos, dupã o nouã recitarecaricaturalã, de bufon îndrãgostit, a sintagmelorreþinute de mintea lor dornicã de cancan-uri dinviaþa universitarilor îndrãgostiþi crunt de„trufandale” provinciale. Fãrã îndoialã cã erastânjenitor faptul cã s-a ajuns ca studentele, înspecial, sã fie la curent cu marele amor al lui Pit,cum îl alinta în intimitate Sidi – ce mult îl întinereaapelativul acesta rostit de ea! -, ºi sã se amuzecopios pe seama lui. Oricum, onorabilitatea lui sefãcuse þãndãri.

Seara, aºezaþi în pat, când nevastã-sa încercasã-i mângâie fruntea plinã de gânduri mãreþe – cumcredea ea -, el îi întorcea neliniºtit spatele,pretextând ba cã este obosit, ba cã are o migrenãinsuportabilã, ba cã are crampe la stomac sau arsuripe gât, motive inventate pentru a scãpa deeventualele provocãri sexuale la care n-ar fi pututface faþã, întrucât îºi dãdea toatã snaha Sidoniei,strãduindu-se, împerecheaþi fiind, sã-ºi þinã falusulcât mai mult în erecþie; aceastã manifestare era unmod de a o impresiona pe tânãra domniþã înzestratãcu o imaginaþie neasemuit de bogatã, a lui demultsleitã, dar înviorându-l ºi incitându-i poftele cufreamãtele ei doritoare. Mai presus de orice, elchiar o iubea sincer pe fatã, nu era doar un refugiu,o toanã ori o aventurã trecãtoare. Nevoia de a orevedea cât mai des creºtea tot mai mult. De câteori pleca la simpozioane ºi trebuia sã prezinte di-verse referate, o lua cu el, însã nu se afiºau împreunã,îi plãtea cazarea ºi masa la hotel, purtându-se cu eaaidoma unui bibelou pe care nu vrei sã-l scapi dinmânã ºi sã-l spargi. Ea îl aºtepta radioasã ºiademenitoare, fãrã sutien, în cuibul desfãtãrilor, cu

sânii ei îmbelºugaþi, dupã ce fãcea un tur prin centrullocalitãþii ºi-ºi cheltuia pe nimicuri cel puþinjumãtate din banii de buzunar oferiþi de el cu maregenerozitate. Pentru a-i face faþã dorinþelor einãvalnice îºi mobiliza toatã fiinþa, toþi muºchii, toatesimþãmintele, care, culmea! reacþionaula toate comenzile. Pãtimaºã ºinesãtulã, nerãbdãtoarea Sidi sedezlãnþuia înghiþindu-i pur ºi simpluvigoarea bãrbãteascã în ea ca oventuzã uriaºã. El ameþea de plãcere,simþea nevoia sã-i pãlmuiascã feseledãtãtoare de foc ºi energie ºi chiar ofãcea spre mulþumirea ei, înlãnþuindu-se cu venele ºi arterele sale pline depofte tumultuoase. Chiar era denestãpânit. Profesorul Nicoarã nutrãise asemenea bucurii de când îlfãcuse mã-sa. Uita de nevastã, copiiºi nepoþi, trãia a doua tinereþe cufrenezia de odinioarã ºi pentru astase considera foarte norocos. De-ar fiexistat posibilitatea de a-ºi pune ºisufletul în palma ei, ºi l-ar fi pus câtai zice peºte.

Totul s-a-ntâmplat ca-n filme.Sidi lui i-a dat întâlnire la cofetãria„Floarea de colþ” ºi i-a spus direct,cu un aer solemn: – Dragã Pit, plec în America.Oricum, nu te-ai fi putut cãsãtori cu mine. Sã ºtiicã sunt gravidã, dar nu cu tine. Adio! L-a pupat pefrunte, s-a ridicat, a suflat peste palma întinsãdragostea ei veºnicã ºi dusã a fost. Alte vorbe maipotrivite n-a reuºit sã gãseascã. Dupã 351 de zilede amor sufocant ºi zbucium sufletesc zdrobitor,în ajunul Crãciunului, profesorul universitar PetruNicoarã ºi-a vãzut speranþele spulberate ºi renumelefãcut surcele; cu toate acestea, ar fi fost în stare sãsacrifice tot, pentru a doua oarã, numai s-o vadã cãse întoarce la el. Pe moment, profesorul nu reþinusefaptul cã ea i-a mãrturisit cã aºteaptã un urmaº ºicã urmaºul acela nu era procreat cu el, ceea ceînsemna cã Sidi lui mai avusese, în paralel, o relaþiecu altcineva. Când a realizat acest lucru, fata deja

ajunsese pe Pãmântul Fãgãduiþei, iar lui durerea is-a transformat în revoltã ºi, dupã alte douã zile ºidouã nopþi nedormite, a clacat. De la melodramã,la tragedie, n-au fost decât doi paºi; un pas al jigniriiºi altul al umilirii. Mintea a început s-o ia razna ºia început sã vorbeascã în dodii. – Câte degete am, bãiete? s-a adresat primuluistudent întâlnit pe coridor, arãtându-ºi degetelerãsfirate de la mâna dreaptã. – Cinci, dom’ profesor! Tânãrul crezuse cã face o

glumã. – Nu-i adevãrat, eu vãd doar patru, a zis cu faþaschimonositã ºi cu gândurile rãtãcite în altã parte,dupã care s-a depãrtat mânat de niºte porniriirezistibile necunoscute, numãrându-le cu glas tare.Acestea au fost primele simptome. Mai târziu,dupã ce nevastã-sa l-a internat la un spital de bolipsihice, manifestãrile sale au devenit mai violente.Dintre cei care îl vizitau nu mai recunoºtea penimeni.Într-o dimineaþã, o infirmierã l-a gãsit spânzurat,gol puºcã, de o gratie de la geam. Presimirile sumbreale nevestei sale se adeveriserã.

(Din volumul de prozã scurtã, înlucru, „Scurtmetraje”)

Scriitori în sala Baudelaire (4) Sala Baudelaire agãzduit cu ani în urmãreuniunile „Cenaculum”, dar ºialte importante întâlniriliterare. Azi este o amintire,prin modernizarea totalã aclãdirii unde a existat (ColegiulNaþional Petru RareºBeclean). Aceastã rubricã sededicã scriitorilor care i-autrecut pragul, au citit sau auopinat acolo. În acest numãr, poetulViorel Mureºan citind dintr-un volum în pregãtire.

IVIVIVIVIV Rãsunetul cultural - septembrie 2015

Redacþia:Redactor ºef: Andrei Moldovan

Redactori: Icu Crãciun, Vasile V.Filip, Menuþ Maximinian, Aurel Podaru,

Andrea Hedeº, Vasile Vidican

Prezentare graficã: Maxim Dumitraº

Tehnoredactare: Claudiu Moldoveanu

Adresa:str. Bistricioarei nr. 6, Bistriþa - jud. Bistriþa-Nãsãud; email:rasunetul@rasunetul.ro

CONFLUENÞE

Radu Petrescu – 88„Nu pot face deosebire între viaþã ºi literaturã”

La 31 august, scriitorul Radu Petrescu (1927-1982) ar fi împlinit 88 de ani. Unul dintre cei mai importanþi prozatori români de dupã al doilea rãzboi mondial, autor al unor volumeprecum: „Matei Iliescu” (roman), „Proze”, „O singurã vârstã”, „Ce se vede”, „Ocheanul întors”, „Pãrul Berenicei”, „Meteorologia lecturii”, „A treia dimensiune”, Radu Petrescu a petrecutcâþiva ani în judeþul Bistriþa-Nãsãud,ca tânãr profesor de limba ºi literatura românã la ºcolile din Petriº ºi Prundu Bârgãului, experienþã de viaþã care a trecut ºi în opera sa literarã.Recent, în 2014, Editura Paralela 45, prin îngrijirea soþiei sale, Adela Petrescu, dar ºi a criticului literar Ion Bogdan Lefter, a publicat jurnalul integral al scriitorului, o adevãratãcapodoperã, cu sprijinul financiar al Consiliului Judeþean Bistriþa-Nãsãud, prin Biblioteca Judeþeanã. Redãm mai jos câteva fragmente din acest impresionant volum de peste o miede pagini, cu consemnãri din anul 1953, când scriitorul se afla la Prundu Bârgãului. Selecþia noastrã se strãduieºte sã punã în luminã trãirile puternice pe care le-a avut prozatorulîn faþa unei naturi care nu a încetat sã îl uimeascã, precum ºi în faþa oamenilor generatori de frumuseþe fizicã ºi moralã, dar mai ales a copiilor, elevii sãi, inteligenþi ºi talentaþi, deseoriasemuiþi cu marii creatori ai lumii. Este un univers palpabil, real, care curge în literaturã.

„R. C.”

1953 25 ianuarie Prundu Bârgãului. Continuã sã ningã de azi-noapte, iazul eîngheþat ºi moara în zãpadã, munþii în nori fãrã contur. Încep programulgândit ieri în amãnunt ºi a cãrui necesitate o simt de mult pentruresociabilizarea mea viitoare. În drum spre iaz alerg,aleg gânduri senine, la întoarcere fac un scurt ocolprin câmpul de pe celãlalt mal, de unde încerc sã vãdspre Miroslava, Cãsariu. Adela gãteºte, chipul ei drage serios, concentrat, foarte matur, poartã pantoficafenii, ciorapi lungi albaºtri, o fustã gri ºi jerseu alb,cu guler, mâneci ºi nasturi verzi. Pãrul lãsat pe spate,prins deasupra cefei cu o panglicã roºu-închis, înculoarea viºinelor târzii. Ce curios, mã aflu exact însituaþia doritã ºi descrisã în iulie 1949 proiectând

jurnalul pãdurarului. Literatura mea însã, observ, este viaþã. Unitatea mi se pareevidentã, mã scuteºte de multe dureri. Azi-noapte am citit din notele vechi, ce rãuscrise, dar ce cãrþi vor ieºi de aici! Exclamaþii pe care mi le iert þinând socotealã cã atâþiani în fiecare zi am scris altele, inverse. Dar sistemul entuziasmului pentru realizãritrebuie sã înceteze, e mai periculos decât cel al disperãrii. În fond, Didactica terminatã,mã aflu într-un gol de aer, vechiul meu personaj ridicol reapare, ceea ce face necesarãreluarea însemnãrilor mele zilnice. 28 ianuarie Zi neobiºnuit de bogatã, lecþii bune, copii inteligenþi ºi apropiaþi. ªi totuºi, zicprivind în urmã la ce scriu, prin ce e bogatã aceastã zi? Am cãrat lemne în casã cu cotarca, am fost activ.Ce curios cã s-a gãsit în lume cineva care sã creadã cã existã oameni de prisos, oameni atât de lipsiþi deumanitate încât sã disparã fãrã a provoca în lume nicio tresãrire. Simptomatic. Ideea omului de prisospare a fi îndepãrtat flaubertianã, naturalistã, diluatã pânã la dispariþie cu apã de flori umanitarã. Întrebare:ce puncte de vedere absurde, ce literaturã se face? Literatura pe care o ºtim ºi care are, slavã Domnului,destui admiratori, pentru cã mulþi sunt cei care citesc pentru a afla numele ºi descrierea a ce li se pare afi „cazul”lor. Acum trei zile am notat cã la mine nu pot face deosebire între viaþã ºi literaturã. Aceste douãlucruri sunt identice de la un moment, când am devenit interior lumii ºi m-am instalat astfel între Idei.Doruri de-o clipã, imediat uitate, se împlinesc mai târziu ca de la sine, printr-un mecanism de neînþeles,aº crede într-o intervenþie de sus ºi poate cã e timpul sã-mi lãmuresc aceasta. (…) 27 februarie Program la ºcoalã pânã dupã 6 seara (dela 8 dimineaþa), dupã o tonicã ºi completã relecturã a unorhârtii. Dupã-masã, ºedinþã în chestia cãrþilor „interzise” care au fost gãsite la niºte elevi. Prostii. Directorulo repede de douã ori, violent, pe P. sã iasã de dupã uºã, de lângã sobã. Singurul lucru pe lume care meritãseriozitate este opera. Dacã aº fi ºtiut asta acum zece ani în varã, acum nu m-aº fi aflat în Prund. Dar nuregret. Traiectul care m-a adus aici (ºinu-i cea mai proastã soluþie, la urma urmelor!) are frumuseþea ºipreþul lui, sunt încredinþat. Mã regãsesc astãzi în definiþia mea. Nimic n-am pierdut. Cézanne a trãit toatãviaþa în fundul unei provincii ºi nici el n-a fost diminuat. Toate aceste însemnãri sub stema aerului vãzutde dimineaþã, a unui cer subþire-albastru pe care trece o imensã banchizã de trandafiri palizi. Peste Heniu.ªi a noii mele dragoste pentru Adela. Joi, 19 [martie] La ºcoalã de la 8 dimineaþa, pânã la 8 seara. Citesc într-o recreaþie caiete cu însemnãri zilnice alecelor dintr-a ºaptea. În fiecare dimineaþã, la sculare, Ema îºi face autodeservirea. Am vãzut la GeorgeMagda un desen demn de Brugel. Zi curatã de primãvarã, aer uºor. Curând se va auzi ºi cucul. (…)

Luni, 30 [martie] Mã întrebaþi cum va fi cartea mea viitoare, romanul pe care-l voi scrie pentru a urma „Didacticii”în raft? Iatã. Între coloane de piatrã, vase mari de sticlã subþire puternic luminate de un soare invizibilºi o draperie de mãtase roºie cu flori discrete pe ea – în fund, într-un colþ, un triunghi albastru, cerul adâncal unei dupã-amieze de august. Iar pentru a tempera declaraþia aceasta absolut ciudatã, spun cã domnul

albu, dirigintele clasei a V-a B, a cerut pentru ziarul de perete o compunere desprevacanþã; compunerea Mariei Cristea se încheie astfel: „Clopoþelul sunã, Toþi copiii se adunã, În bãnci ei aºteaptã Profesorul de românã.”

28 aprilie Astãzi au înflorit toþi viºinii, cireºii, nucii ºi merii. Parfum puternic, delicios.Între crengile lor albe am vãzut, în spatele morii, de peste munþi, rãsãrind lunaatâtde mare încât împrejurul ei aerul se învineþise tot. În jur, munþii, vulcani vechi, stinºiacum, fac o Japonie halucinantã.

29 aprilie Titlu provizoriu pentru notele pe care le încep astãzi: „Romanele viitoare”.La 7 seara, totul e înfrunzit, cerul e de aur cu funduri schiþate. Un scriitor care ar fiºi miliardar ºi-ar putea oferi un cor de lãudãtori, recrutaþi prin Mica publicitate,cãruia sã-i citeascã zilnic operele ºi ei, corul, masat într-un colþ al încãperii, sã seepuizeze, neobosit, în aplauze, strigãte ºi gemete de extaz. Cor mixt.

5 mai Zi fãrã evenimente, cu dimineaþã ploioasã ºi dupã-amiazã linã. Munþii de pe care fumegã ceaþa,norii ieºind din toate vãile lor pãduroase, zburând de pe toate piscurile, iatã un spectacol nou, de începutde lume, pe care îl datorez Prundului. Adela poartã rochia verde. 8 mai Recensãmânt al copiilor de la 1 la 14 ani. Merg pe o ploaie în toate pãrþile, umflatã de vânt, singur,pânã sub Heniu, pe fantasticile uliþe ale Secului, strâmte, cotite, întretãiate în toate direcþiile. Urc ºicobor în vãi adânci de-mi vine ameþealã ºi, deodatã, aºezat pe labe groase, vaste, de piatrã împãduritã, mãaflu în faþa muntelui, care fumegã din nori, eu însumi într-un nor, cu zãpadã în jur. Pe zãpadã vine spremine un bãiat cu doi câini, apoi într-o casã de bârne întunecoasã, , curatã, caldã, luxoasã de ºtergare, culumina albã intrând pe ferestruici, mã aflu între douã surori solide, misterioase, de o infinitã frumuseþesãlbaticã. Vineri [15 mai] Paraschiva Surcel, din Tiha, eleva mea dintr-a cincea, mi-a dat în drum caietul ei de românã. Iatã„Descrierea unui cerb”: „Când am mers în pãdure, am vãzut un cerb. Avea niºte coarne ca niºte crengi aleunui copac. Când m-am uitat, urechile lui erau verzi ºi ca un brusture. Fugind el printre copaci deºi,numai coada i-o mai vedeam. M-am uitat lacoadã ºi n-am ºtiut cu ce s-o compar; tot în acelaºi timp a fostacolo lângã mine un pin. Iar atunci m-am uitat la coadã ºi am vãzut cã seamãnã cu o creangã mare de pinºi coada era stufoasã ca ºi pinul.” Duminicã, 17 [mai] La 6 fãrã 15 minute, întors de la Bistriþa ºi aducând apã de la puþ, pe malul iazului, m-a adiat,venind spre casã, un parfum de floare de cireº, pãmântul transparent. Folosim limba lui Negruzzi, a luiCreangã, Eminescu, o Românie a artei, peste trei sute de ani, alãturi de Grecia, Roma ºi Franþa îneternitate. Dar cu siguranþã despre acest sentiment foarte bun nu trebuie sã vorbesc, e unul dintre acelelucruri esenþiale, puþine, care se tac.

Liceul Teoretic Radu Petrescu din Prundu Bârgãului