Sibiu

1

S T U D I U D E E V A L U A R E A I M P A C T U L U I A S U P R A M E D I U L U I

PENTRU PROIECTUL

“Valorificarea potenţialului hidroenergetic al râului Carţişoara după cascada Bâlea până în

aval de cabana Bâlea Cascadă”

P R O M O V A T D E

AF KLINGEIS / FRANT ŞI REGINA AVRIG - j u d . S i b i u

SS CC EE CC OO AA NN AA LL II TT II CC SS RR LL 2008

Rezumat Pentru versiunea completă a studiului: www.ecoanalitic.ro

Sibiu

2

CUPRINS

1. INFORMAŢII GENERALE .................................................................................................. 4 1.1. Informaţii despre titularul proiectului...................................................................................... 4 1.2. Informaţii despre autorul atestat al studiului de evaluare a impactului asupra mediului ....... 4 1.3. Denumirea proiectului şi sursa de finanţare .......................................................................... 4 1.4. Descrierea proiectului............................................................................................................ 5 1.5. Durata etapei de funcţionare ............................................................................................... 25 1.6. Informaţii privind producţia care se va realiza şi resursele folosite în scopul producerii

energiei necesare .................................................................................................................... 25 1.7. Informaţii despre materiile prime, substanţele sau preparatele chimice ............................. 26 1.8. Alte tipuri de poluare fizică sau biologică ............................................................................ 31 1.9. Informaţii despre documentele / reglementările existente privind planificarea / amenajarea

teritorială în zona amplasamentului proiectului ........................................................................ 32 1.10. Informaţii despre modalităţile propuse pentru conectarea la infrastructura existentă ....... 32

2. PROCESE TEHNOLOGICE .............................................................................................. 34

2.1. Procese tehnologice de producţie ....................................................................................... 34 3. DESEURI ..................................................................................................................... 36

3.1. Cadrul legislativ ................................................................................................................... 36 3.2. Gestiunea deşeurilor în cazul amenajării hidroenergetice Bâlea ........................................ 38

4. IMPACTUL POTENŢIAL, INCLUSIV CEL TRANSFRONTIERĂ, ASUPRA COMPONENTELOR

MEDIULUI ŞI MĂSURI DE REDUCERE A ACESTUIA................................................................. 44 4.1. Apa ...................................................................................................................................... 44 4.2. Aerul .................................................................................................................................... 51 4.3. Solul şi subsolul................................................................................................................... 55 4.4. Biodiversitatea ..................................................................................................................... 58 4.5. Peisajul şi turismul............................................................................................................... 84 4.6. Condiţii culturale şi etnice, patrimoniu cultural .................................................................... 85

5. ANALIZA ALTERNATIVELOR........................................................................................... 86 6. MONITORIZARE............................................................................................................ 87 7. SITUAŢII DE RISC ......................................................................................................... 88 8. DESCRIEREA DIFICULTĂŢILOR....................................................................................... 92 9. REZUMAT FĂRĂ CARACTER TEHNIC ............................................................................... 93

9.1. Denumirea proiectului ......................................................................................................... 93 9.2. Obiectivul proiectului ........................................................................................................... 93

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................. 93 ANEXA 1......................................................................................................................... 93

Sibiu

3

Sibiu

4

1 . I N F O R M A Ţ I I G E N E R A L E

1.1. INFORMAŢII DESPRE TITULARUL PROIECTULUI AF KLINGEIS / FRANT ŞI REGINA (urmează să se reorganizeze în Societate cu Răspundere Limitată - S.R.L.)

Adresa: str. Eroilor, nr. 22, Avrig, jud. Sibiu

Contact: GÜNTER KLINGEIS tel/fax: 0269 - 523 517

1.2. INFORMAŢII DESPRE AUTORUL ATESTAT AL STUDIULUI DE EVALUARE A IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI ŞI AL RAPORTULUI LA ACEST STUDIU

SC E C O A N A L I T I C SRL

Adresa: sediul social: str. Someşului nr. 2, Sibiu punct de lucru: str. Gorăslău nr. 2, ap. 44, Sibiu

Contact: dir. exec. ecolog BUIAN GABRIEL telef / fax: 0269 - 23 52 41 mob: 0722 - 61 57 38

1.3. DENUMIREA PROIECTULUI ŞI SURSA DE FINANŢARE “Valorificarea potenţialului hidroenergetic al râului Carţişoara după cascada

Bâlea până în aval de cabana Bâlea Cascadă” Sursele de finanţare: Proiectul este demarat cu finanţare proprie, urmând ca în perioada următoare să

se încerce şi atragerea unor fonduri comunitare.

Sibiu

5

1.4. DESCRIEREA PROIECTULUI

1.4.1. Date generale Proiectantul lucrărilor: SC HIDROCONSULT SRL

Adresa: str. Aleea Diham, nr. 3, Bl. B15, Ap. 30, sector 2, Bucureşti

Contact: dir. VIRGIL DADU tel/fax: 021 - 628 72 64

Perioada de execuţie: Perioada de execuţie ce s-a prevăzut pentru proiect este de 416 zile fără întrerupere.

Date fiind condiţiile specifice unui asemenea obiectiv de investiţii (altitudine, climă, acces etc.), în condiţii optime probabil că lucrările se vor întinde pe parcursul a 2 ani calendaristici.

Necesitatea şi oportunitatea investiţiei Conform unor analize prezentate în cadrul Studiului de fezabilitate întocmit de

către SC HIDROCONSULT SRL, prin exploatarea potenţialului hidroenergetic al râului Bîlea în sectorul dintre cascada Bâlea şi hotelul Bâlea Cascadă, se poate obţine o producţie de energie medie multianuală de cca. 3.570mWh.

Astfel, prin promovarea unui astfel de proiect în zonă, se va produce energie electrică la un nivel care să permită utilizarea acesteia în trei direcţii:

- asigurarea întregului necesar energetic actual şi a celui viitor pentru toate activităţiile titularului proiectului (actuala cabană Bâlea Lac şi viitorul corp de cabană ce se va amenaja, traseul telecabinei Bâlea, eventuale instalaţii de transport pe cablu ce se vor instala în căldarea Bâlii)

- asigurarea (prin vânzare) întregului necesar energetic pentru alte baze de cazare sau construcţii de pe vale (hotelul Bâlea Cascadă şi Vila Paltinul de la Bâlea Lac - aparţinând altei societăţi comerciale; viitoarea staţie meteo Bâlea Lac; refugiul Salvamont Bâlea Lac)

- diferenţa dintre totalul energetic produs şi cel total consumat pe valea Bâlii se va livra în reţeaua naţională energetică

Prin asigurarea unei astfel de surse energetice la un nivel de renatbilitate maxim posibil în zonă, se vor obţine mai multe avantaje faţă de cele care se leagă direct vizibil de consumurile de energie electrică:

- cel mai de seamă câştig pentru protecţia mediului ar fi posibilitatea trecerii în totalitate la sisteme de încălzire electrice la toate bazele de cazare de pe valea Bâlii, substituindu-se astfel actualele surse de

Sibiu

6

încălzire - lemnul şi motorina (doar la cabana Bâlea Lac se consumă în fiecare iarnă un volum de lemn de foc de ordinul a 250mc şi cca. 14.000l motorină). Pe lângă reducerea aproape în totalitate a emisiilor provenite de la încălzire, ar dispărea fireşte şi un trafic greu substanţial prilejuit pe întreg drumul de camioanele grele cu care se aprovizionează lemnul. În plus, deloc în ultimul rând, ar dispărea însăşi nevoia de lemn de foc, cu un efect pozitiv asupra resursei ca atare, trecându-se la resurse durabile energetice.

Realizarea lucrărilor prevăzute în acest proiect se subordonează urmatoarele scopuri:

- Obţinerea unor indicatori de fiabilitate ai amenajării şi ai tuturor instalaţiilor la nivelul celor atinşi la cele mai performante amenajări hidroenergetice realizate până în prezent pe plan mondial;

- Eliminarea condiţiilor de apariţie a unor evenimente deosebite care ar putea determina creşterea cheltuielilor de exploatare peste limitele acceptabile pentru acest gen de instalaţii;

- Realizarea conducerii şi supravegherii exploatării centralei de la distanţă; - Asigurarea parametrilor nominali de funcţionare a grupurilor, în condiţii normale

de exploatare a centralei, pentru o perioada de minim 30 de ani.

1.4.2. Situaţia existentă Amplasare, geomorfologie Zona alpină se desfăşoară pe latura nordică a munţilor Făgăraş, încadrându-se în

bazinul hidrografic Bâlea - Cârţişoara. Lacul Bâlea, cu altitudine de 2041m, ocupă fundul unui mare circ glaciar suspendat sub creasta principală delimitată de vârfurile Vânatoarea lui Buteanu (2507m), Vârful Capra (2426m) si Vârful Paltinu (2398m). În aval se deschide valea glaciară Bâlea, flancată la vest de muchia Bâlii iar la est de muchia Netedu. Spre sud versanţii ce înconjoară lacul sunt abrupţi şi ferestruiţi cu văi torenţiale şi culoare de avalanşă. Spre nord relieful se deschide larg oferind o panoramă deosebită spre Ţara Oltului.

În profil longitudinal, pe prima porţiune începând de la lac, valea glaciară prezintă un relief în trepte delimitându-se trei praguri sau terase glaciare alcatuite din rocă puternic modelată. Faţă de aceste praguri care creează impresia unor mici platouri, Lacul Bâlea apare mascat în spatele primului prag glaciar, prag care prezintă un relief vălurit şi uşor fragmentat spre est, iar spre vest (şaua Paltinului) este presărat cu câteva mameloane stâncoase separate de zonele scobite (depresionare).

Al doilea prag glaciar este situat la cota 1905m după o denivelare verticală de circa 1,30m. Acesta se dezvoltă în special spre est, sub muchia Buteanu, cunoscut sub denumirea de terasa a II-a. Mult mai redus ca suprafaţă, al treilea prag glaciar apare la cota 1875m după care se deschide larg valea Bâlii cu profil caracteristic în forma de “U” pe o lungime de aproximativ 2000m pâna deasupra cascadei care de fapt

Sibiu

7

reprezintă cel de-al patrulea prag glaciar. Pragurile glaciare, ca de altfel întreaga vale a Bâlii, sunt adânc fragmentate de pârâul Paltinu şi pârâul Bâlea precum şi de o serie de afluenţi ai acestora.

În timp ce creasta principală şi cele doua culmi (Buteanu si Bâlea) au aspect de custuri crenelate, adânc sculptate de văi torenţiale şi şanţuri de şiroire, pe fundul văii glaciare constatăm amprente adânci lăsate de glaciaţiunea pleistocenă ce a creat un relief specific de modelare (roci scrijelate, mutonate şi morene). În jurul lacului şi în tot lungul văii apar depozite morenice care demonstrează existenţa gheţarului ce s-a cuibărit sub creastă, care prin acţiunea de subsăpare şi apăsare laterală a creat circul glaciar care adăposteşte astăzi lacul. Limba gheţarului a dat naştere văii glaciare având extensiuni direcţionate spre nord (aval).

În ceea ce priveşte lacul, acesta are o suprafaţă de 4,5ha şi o adâncime maximă de 11,35m, fiind cel mai mare lac glaciar al masivului Fagaraş. Profilul executat prin lac arată forma literei “U”, iar pe fundul lacului se identifică platforme submerse acoperite cu depozite morenice sau material provenit de pe versanţi. Spre extremitatea nord-estică a lacului pe un mamelon stâncos înconjurat de depozite glaciare este reconstruită actuala cabană Bâlea Lac.

Etajul montan prealpin - sub marele prag al cascadei Bâlea, valea se adânceşte şi se îngustează foarte mult, iar în profil transversal ia aspectul literei “V” caracteristic văilor tinere. Versanţii laterali sunt abrupţi, acoperiţi cu depozite de pantă fixate cu o perdea formată din păduri de conifere.

În ceea ce priveşte firul văii, acesta este aproape drept, cu pantă accentuată de scurgere, aglomerat de blocuri şi bolovănişuri într-o dispoziţie haotică, fapt ce demonstrează caracterul torenţial al văii. Dincolo de cota 1.300m, valea Bâlii se lărgeşte uşor dezvoltând o albie majoră, de circa 100m lăţime formată din depozite grosiere transportate şi depuse de pârâu. Spre nord valea este gâtuită de puternicul con de dejecţie format de un afluent de dreapta al pârâului Bâlii şi anume Pârâul Dracului. Pe acest con de dejectie care invadează puternic formaţiunile din albia pârâului este situat hotelul Bâlea Cascadă şi puţin în aval faţă de această poziţie se doreşte realizarea clădirii ce va adăposti microhidrocentrala propusă.

Din punct de vedere geologic, deosebim următoarele formaţiuni: - depozite metamorfice precambriene relevate prin şisturi cristaline de

mezozonă. Ca intercalaţii în aceste formaţiuni apar benzi de şisturi cloritoase. Cu totul izolat apar fâşii lenticulare de calcare cristaline sau dolomitice (la vest de la nivelul treptei a III-a glaciare).

- depozite sedimentare cuaternare. Sunt reprezentate prin grohotişuri şi deluviuni de pantă care acoperă versanţii.

Toate aceste formaţiuni sedimentare sau format prin degradarea fizico-chimică a rocilor preexistente datorită proceselor glaciare, urmate de procesul de eroziune şi transport.

Pe aceste roci s-au format pe alocuri soluri brune acide si brune podzolice.

Sibiu

8

Masivul Fagaraş are o reţea hidrografică bogată. Văile de pe versantul nordic sunt relativ scurte şi puţin bogate în apă. Apele au săpat văi adânci şi înguste creând acele muchii nordice Fagaraşene specifice masivului.

Toate cursurile de suprafaţă de pe versantul nordic sunt tributare raului Olt. Între muchia Sâmbatei (est) şi muchia Puha (vest) se succed următoarele cursuri de apă: Sâmbăta; Viştişoara; Viştea Mare; Ucişoara; Ucea Mare; Podragu; Arpaşu Mare; Arpăşelul; Cârţişoara (format din pârâul Bâlea şi pârâul Doamnei); Laiţa; râul mare al Porumbaculul (pârâul Sărata + pr. Şerbota).

Râurile de pe versantul sudic sunt lungi şi bogate în apă. Între culmea Muntelui Coţii (la vest) şi Călţunu - Mezea - Oticu (la est), cursurile de apă sunt grupate în bazinele hidrografice ale: Boiei; Topologului; Argeşului superior; Vâlsanului; Râului Doamnei; Râului Capra care adună pâraiele ce curg din căldările Caprei, Calţunului, Paltinului şi altele pe care le duce în lacul Vidraru (din acest lac se formeaza Argeşul).

Glaciaţiunea cuaternară a lasat în urma ei nu numai custuri ascuţite, circuri şi văi largi care oferă măreţie Făgăraşului, ci şi o serie de microdepresiuni în care apa acumulată a format lacuri glaciare.

Cel mai întins lac glaciar făgăraşan este Bâlea (4,65ha). Cel mai adânc este Podragu (15,5m). Lacul Mioarelor (2282m) aflat în căldarea glaciară Hârtopul Leaotei se află la altitudinea cea mai mari din ţară.

Lacul Bâlea este alimentat pe de o parte de izvoare cu caracter temporar care se activează numai în anumite perioade ale anului (primăvara şi toamna), pe de altă parte în jurul lacului sunt şi izvoare cu caracter permanent. Astfel în sectorul vestic (sub Şaua Paltinul) la cota 2039m apare o zonă depresionară acoperită în cea mai mare parte a anului de zăpadă care corespunde cu o zonă bogată în izvoare care debuşează de sub depozite glaciare. Debitul izvorului principal reprezintă 2 litri/secundă. În aval de acest punct conflueaza mai multe izvoare ce ies de sub grohotişurile de pantă care dau un debit de 7 litri/secundă. Începând din această zonă spre nord, curge pârâul Paltinului care aduce un debit însemnat de apă tot timpul anului.

În lacul Bâlea îşi are obârşia pârâul Bâlea cu un debit semnificativ. Pe treapta a doua glaciară, de sub muchia Netedu, câteva pâraie dau şi ele un plus de debit egal cu 2 litri pe secundă (cel mai de seamă este Văiuga ce străbate căldarea cu acelaşi nume, de sub Vânătoarea lui Buteanu). Tot pe această terasă la nivelul unui lac colmatat pornesc 5-6 izvoare cu un debit de 0,8-1 litru/secundă.

La nivelul celei de a II-a trepte glaciare confluează pârâul Paltinul cu pârâul Bâlea formând o vale comună.

Depozitele de pantă şi cele glaciare având un coeficient de permeabilitate mare permit pătrunderea liberă a apelor meteorice care apar apoi sub formă de izvoare sau sub formă de infiltraţii.

Sibiu

9

Clima Vorbind despre întregul masiv Făgăraşam, având în vedere ca vârfurile crestei

depăşesc în număr mare cota de 2300m, se conturează mai pregnant rolul de zid în calea marilor curenţi atmosferici, pe care îl are masivul, cu consecinţe directe asupra caracteristicilor climatice ale zonei şi nu numai.

Sectorul analizat reprezintă însă o zonă din partea medie altitudinală a lanţului fagaraşan, fiind cuprins între altitudinile medii de 1450 şi 1230m.

Temperatura aerului La Bâlea Lac, media anuală a temperaturii aerului este de 0,5°C. Temperaturile medii maxime se cifrează la +8,3°C în lunile iulie-august, iar cele

medii minime la -9,5°C în lunile ianuarie-februarie. Amplitudinea medie anuală este de 17,8°C.

Aceasta zonă beneficiază de cinci luni de iarnă cu temperaturi medii negative, iar în lunile de vară, iulie-august, se înscriu în jurul mediei de 8°C.

Lunile iulie-august au o clima relativ temperată, scăderi de temperatură sub 0°C fiind oricând posibile, restul anului fiind umed şi rece cu caracter excesiv.

Temperatura medie maximă înregistrată a fost de +12,6°C în luna august, iar temperatura medie minimă de -13,6°C în ianuarie, rezultând o amplitudine maximă înregistrată de 26,2°C.

Lunile reci sunt caracterizate printr-o variaţie mică a temperaturii medii orare, fapt ce situează zona printre cele mai constante regiuni din ţară în ceea ce priveşte păstrarea stratului de zăpadă, conferind calităţi deosebite pentru practicarea sporturilor de iarnă.

În timpul lunilor calde însă, temperatura prezintă variaţii importante contribuind la menţinerea unui climat răcoros.

Prima zi de îngheţ apare în jurul datei de 14 august iar ultima zi de îngheţ în jurul datei de 6 iulie. Media intervalului cu îngheţ fiind de 235,5 zile, iar numărul mediu de zile de iarnă (temperatură maximă 0°C) este de 134,1.

Precipitatii atmosferice Media anuala a precipitatiilor atmosferice în zona superioara a Bâlii este de

1206mm. Cantitatea maxima a precipitatiilor se înregistreaza în luna iunie, 162mm, iar minima în decembrie, 63mm. Numarul mediu al zilelor cu precipitatii este de 169. Cel mai mare numar de zile cu precipitatii se înregistreaza în luna iunie pentru perioada calda 18,5 si în martie pentru perioada rece 14,4.

Numarul mediu al zilelor cu strat de zapada este de 180,4. Prima zi cu strat de zapada fiind aproximativ 14 octombrie iar ultima aproximativ 23 iunie. Durata intervalului cu strat de zapada fiind de 252 zile. Grosimea medie a stratului de zapada înregistrat într-o perioada de 5 ani este de 1,68m.

Analizând datele prezente se degaja caracterul specializat al zonei pentru sporturi de iarna si posibilitatile deosebite de prelungire a sezonului de schi pâna la începutul lunii iunie. Stratul de zapada se formeaza la aceasta altitudine, în medie, începând cu 25 decembrie si dureaza pâna în 15 aprilie, prezentând deci o perioada de 120 zile.

Sibiu

10

Fenomenul este supus variatiilor generate de altitudine si caracteristicilor anului respectiv.

În privinţa viscolului regiunea înregistreaza datorita altitudinii o medie de 31,6 zile. Regimul zăpezilor Stratul de zăpada variază atât calitativ cât şi cantitativ în funcţie de relief şi

altitudine. Se ştie că văile sunt cele care păstrează mai bine zăpada şi că zonele mai înalte ale muntelui, prin evoluţia temperaturilor joase, constituie zone de menţinere îndelungată a zăpezii.

În cazul Văii Bâlea ambele elemente lucrează concomitent, căldarea glaciară, valea de altitudine situată la peste 1500m şi orientate spre nord constituie un depozit ideal de zapădă care este totodată şi o zonă perfectă pentru practicarea schiului.

Alunecările de zăpadă Prin caracterul alpin şi profilul puternic înclinat al reliefului părţii superioare a

zonei, peste cota 1800m, pe de o parte, iar pe de altă parte datorită ninsorilor abundente din lunile februarie-martie şi aprilie, această zonă prezintă posibilitatea ruperii şi alunecării zăpezilor.

Trebuie menţionat că ecartul liber al porţiunii de formare este mult mai mic faţă de alţi masivi din lume. Acest lucru face ca avalanşele din Făgăraş, inclusiv cele din zona Bâlea să fie de mai mică dimensiune. Totuşi, deoarece experienţa dovedeşte pericolul acestor fenomene, ele trebuie tratate cu atenţie şi preîntâmpinate cu mijloacele cunoscute uzuale în acest domeniu.

Din experienţa îndelungată a unor observaţii locale, se pot sublinia ca zone periculoase cu predilecţie următoarele:

- faţa nordică a muntelui Paltinu - câteva vâlcele ale feţei estice ale piscului Bâlii - vâlcelul central din faţa vestică a Văiugii - firul văii Văiugii în aval de căldare - vâlcelele din versantul estic şi mijlociu al culmii Netedului - faţa vestică a culmii Netedului în dreptul cascadei Bâlea Ca masură strict necesară care îşi găseşte analogii în toate ţările care au abordat

cu seriozitate problema exploatării muntelui pe timp de iarnă, se impune evitarea declanşării naturale a alunecărilor de zăpadă, sau cunoscând orele şi perioadele periculoase, să se procedeze la închiderea temporară a anumitor trasee de schi pentru a evita accidentele.

Din punct de vedere al proiectului propus, în special în zona captării - într-o zonă expusă întrucâtva avalanşelor, se vor prevedea soluţii tehnice care să asigure buna funţcionare a captării în astfel de perioade cu risc.

Nebulozitatea În zona studiată, cuprinsă între 1000-1700m altitudine, problema nebulozităţii se

prezintă astfel: - nebulozitatea totală maximă este 7,6 zecimi în luna februarie - nebulozitatea totală minimă este 5,2 zecimi în luna octombrie

Sibiu

11

Din acest punct de vedere, lunile calde iulie-septembrie prezintă medii între 5,3-5,7, cifre care atestă predominanţa timpului senin.

Media anuală înregistrată este de 6,5 zecimi. Fiind amplasata la jumătatea altitudinii masivului, zona studiată reprezintă terenul

de vehiculare a maselor de aer dintre creastă şi poale. Caracterul de vale relativ îngustă prezentat de valea Bâlii în zona studiată, dă posibilitatea stagnării în perioada nebulozităţii accentuate a maselor de aer. Aceasta se observă mai ales în variaţia diurnă a fenomenului, în perioada cu nebulozitate accentuată. Totuşi sunt destul de multe cazuri când platforma de nori se opreşte la cota 1500m, restul studiat ramânând în plin soare.

În privinta repartiţiei numărului de zile în funcţie de gradul de acoperire, situaţia se prezintă astfel:

- zile senine 45 - zile noroase 180 - zile acoperite 135 În zona superioară, aceasta fiind situată pe cea mai înaltă treaptă de altitudine a

ţării (1700-2500m), problema nebulozităţii se prezintă astfel: - nebulozitatea totală maximă 8,0 zecimi în luna mai - nebulozitatea totală minimă 5,4 zecimi în luna octombrie Media anuală înregistrată este de 6,9 zecimi. Anumite condiţii locale fac ca în a doua jumătate a lunii martie, luna aprilie şi

prima parte din luna mai să prezinte perioade destul de mari de cer senin datorate stabilizării unui plafon inferior pragului de 1700m altitudine.

În privinţa repartiţiei numărului de zile în funcţie de gradul de acoperire, avem: - zile senine 35 - zile noroase 155 - zile acoperite 170 Zilele în care se semnalează prezenţa ceţii se ridică la 274 din care luna

decembrie înregistrează cele mai multe - 26, iar luna septembrie cele mai puţine - 20. Regimul eolian Din punct de vedere eolian, regiunea intră în zona de înalţime dominată de vântul

din sector vestic care predomină peste 60% din an ca o consecinţă a circulaţiei generale a curenţilor. În privinţa vitezei datele culese se prezintă după cum urmează:

- vitezele maxime medii înregistrate sunt în perioada ianuarie-februarie de 6,0-7,1m/s

- vitezele minime se grupează în perioada caldă a verii mai-august 3,8-5,3m/s Media anuală se cifrează la 4,9m/s. Analiza generală a acestor date arată că zona medie de altitudine a Văii Bâlea

prezintă elemente climatice cu intensităţi moderate.

Sibiu

12

Flora şi Vegetaţia În zonele unde stratul este format din calcare cristaline, întâlnim asociaţiile de

plante calcofile, printre care amintim: floarea de colţ (Leonthiopodium alpinum), garofiţa albă de stânca (Dyanthus spiculifolius).

În căldarile glaciare şi pe interfluviile cu înclinaţie slabă întâlnim tufarişurile reprezentate prin: bujori de munte (Rhododendron kotschyi), azalea (Loiselauria procumbens). Pe lângă aceste apar şi specii de sălcii pitice, specifice tundrei alpine (Salix reticulata, Salix herbacea). Pe masură ce ne apropiem de alitudinea de 1750m, pădurea de molid se răreşte, întâlnim frecvent doborâturi rezultate în urma vânturilor puternice şi avalanşelor; apar arborii izolaţi de tip drapel (datorită circulaţiei maselor de aer dintr-o direcţie predominantă). Aceasta este o zonă de interferenţă cu grohotişurile periglaciare care coboară până aproape de pădure. Etajul subalpin: jnepenii (Pinus mugo) şi ienuperii (Juniperus nana) apar cu predominanţă în zona studiată pe versantul vestic al muchiei Netedu. Arealele cu acest tip de vegetaţie mai izolate le întâlnim în lungul Văii Bâlii. Acestea apar în asociaţie cu afinul şi merişorul.

Fauna Pădurile de fag sunt populate cu căprior (Capreolus capreolus), cerb carpatin

(Cervus elaphus), lup (Canis lupus), urs brun (Ursus arctos). Dintre feline întâlnim pisica salbatică (Felix silvestris) şi râsul (Lynx lynx).

Un simbol al Masivului Fagaraş este şi capra neagră (Rupicapra rupicapra), formând aici odinioară cea mai mare colonie din ţară cu exemplare robuste care păstrau caracterele genetice ale acestei specii. După 1973, acestea s-a retras parţial în Rezervaţia Arpăşel unde a fost colonizată iniţial şi marmota (Marmota marmota) care de atunci s-a răspândit în întregul masiv.

Păsarile mari de pradă sunt întâlnite tot mai rar, cel mai frecvent răpitor în zonă fiind şorecarul comun (Buteo buteo). Alte specii reprezentative de păsari sunt codobatura de munte (Motaccilla coeleps), corbul (Corvus corax), cucul (Cuculus canorus), fâsa alpină (Anthus spinoleta), brumăriţa alpină (Brunella colaris), cinteza alpină (Montifringilla nivalis) etc. O specie de pasăre mare ce prezintă interes este cocoşul de munte (Tetrao urogallus).

Pâraiele şi lacul Bâlea sunt populate natural cu păstrav indigen (Salmo trutta fario), iar în anul 1966 s-a introdus în lacul Bâlea şi păstrăvul curcubeu (Salmo gairdneri richardson) şi păstrăvul fântânel (Salvelinus fontinalis). Populări suplimentare cu păstrăv indigen au mai avut loc şi perioada recentă prin grija actualului proprietare al cabanei Bâlea lac.

Peisajul, turismul Accesul pe toată valea Bâlii este uşurat atât de existenţa Transfăgărăşanului

(DN7C) pe de o parte (asfaltat în întregime) dar şi de telecabina dintre Bâlea Cascadă şi Bâlea lac pe de altă parte. Pe timpul iernii, Transfăgărăşanul este accesibil dinstre nord doar maxim până la Bâlea Cascadă, accesul la Bâlea Lac putând fi făcut cu telecabina. Pe lângă facilitatea de cazare asigurată de hotelul Bâlea Cascadă, pe

Sibiu

13

cuprinsul văii mai sunt şi alte baze de cazare, în special la Bâlea Lac unde, din ianuarie 2006 funcţionează anual pe timpul ierni inclusiv un hotel din gheaţă unic în România.

Transfăgărăşanul (DN7C) a fost construit începând cu anul 1970 peste un drum forestier şi a fost terminat în anul 1974 având o lungime de 92km între DN1 (Km99, la 5km vest de Arpaşu de Jos) şi barajul Vidraru de pe râul Arges, iar reţeaua de drumuri forestiere şi poteci ce pornesc din el facilitează accesul la o serie de obiective turistice naturale.

Pentru realizarea drumului s-au executat 3,8 milioane metrii cubi săpături din care mai mult de jumătate în stâncă, s-au construit 27 viaducte şi poduri, 550 podeţe, 290.000 metrii cubi zidarie şi s-a executat un tunel de 860m lungime prin care se realizează legătura dintre Bâlea Lac, pe versantul nordic şi Valea Capra, pe versantul sudic, prin muntele Paltinu. Au mai fost prevazute lucrări de protecţie împotriva avalanşelor pe 54 culoare, 33 pe partea sudică şi 21 pe partea nordică care cuprind greble mecanice, baraje de zidărie şi din cablu, plantaţii, copertine etc.

În ceea ce priveşte telecabina de pe valea glaciară Bâlea, aceasta realizează o distanţă de 3,62km cu o diferenţă de nivel de 780m şi asigură legătura între cabana Bâlea Cascada şi cabanele din Căldarea Bâlii. Pe timp de iarnă, aceasta este cel mai sigur mijloc de acces în zona alpină a regiunii. Montarea telecabinei a avut loc în anul 1975 şi recent (2007) a fost realizată o renovare a acesteia, cea mai de seamă inestiţie constând în înlocuirea cablului.

În regiunea Bâlea, tipul de turism practicat este cel de recreere. Perioada de vârf a sezonului turistic în aceasta regiune este cuprinsă între lunile iulie şi septembrie, luni care se suprapun concediilor de odihnă, iar la sfârşitul lunii august şi în luna septembrie se înregistrează stabilitatea condiţiilor climatice.

1.4.2. Situaţia propusă prin proiect Componente ale sistemului hidroenergetic propus la Bâlea:

- captarea de apă - aducţiunea - microhidrocentrala cu partea de construcţie şi echipamentele

mecanice şi electrice aferente - racordul electric la sistem al microhidrocentralei - controlul şi comanda de la distanţă a microhidrocentralei

Captarea În esenţă, se are în vedere realizarea captării de apă la cca 70m aval de cascada

Bâlea. Din punct de vedere al construcţiei şi exploatării captării, poziţia aleasă oferă

urmatoarele avantaje: - asigură căderea maximă posibilă la centrala hidroelectrică, valorificand

aproape întreaga cădere din aval de cascadă până lângă transformatorul de tensiune;

Sibiu

14

- terenul este relativ solid în sensul că roca de bază este mai aproape de suprafaţă, spre diferenţă de zona din aval unde roca de bază este puternic acoperită cu stânci rostogolite pe timpul avalanşelor sau dezgheţului;

- se evită zona pe care vin de regulă avalanşele; - aducerea materialelor pentru execuţia captarii se poate face prin coborare

pe plan înclinat de la cota superioară a drumului naţional spre baza cascadei.

Având în vedere cele de mai sus, captarea este dimensionată în concordanţă cu: - cotele topografice locale prezentate în planul cadastral nr.

3407/d/17/1/7/1/1/2/3/1 din CF 285 Streza Carţişoara - STAS 4273/1983 şi a HGR 766/1997. Conform acestora microhidrocentrala

Bâlea se încadrează în clasa a IV-a (producţia de energie electrică în centrale electrice de mică putere), categoria D (construcţii de importanţă redusă pentru care nu este necesară urmărirea specială). În acest sens se prevede ca debitul maxim de calcul va trebui să fie cu asigurarea de 5%, iar verificarea să se facă la debitul cu asigurarea de 1%.

- cerinţele stipulate de regulă prin autorizaţiile de gospodarire a apelor referitor la debitul de servitute. În acest sens se are în vedere ca prin soluţiile constructive preconizate să se asigure posibilitatea evacuării permanente a unui debit egal cu debitul cel mai mic întâlnit pe vale, iar în cazul viiturilor să se asigure evacuarea în condiţii de siguranţă pentru captare a debitul de calcul şi a debitului de verificare.

Pentru menţinerea condiţiilor de dezvoltare a faunei şi a florei la nivelul condiţiilor actuale se va avea în vedere ca în aval de captare să fie lăsat să se scurgă liber debitul minim de servitute, iar pe timpul viiturilor stocul de apă să fie folosit pentru spălarea captării de eventuale depuneri de material solid. În acest scop captarea va fi prevăzuta cu o clapetă cu coborâre automată sub acţiunea greutăţii apei acumulată în amonte. Aceasta va face ca apa sosită pe timpul viiturilor cu material solid să contribuie la trecerea acestuia mai departe de captare lăsând captarea curată şi capabilă să-şi asigure în continuare rolul de admisie în priză a debitului instalat.

Ţinând cont de toate acestea, soluţia constructivă pentru captarea de apă a microhidrocentralei Bâlea, prezentată principial în figura 2 - reprodusă după proiectant, este caracterizată prin următoarele:

- un prag de captare fix capabil să evacueze în condiţii normale debitul de calcul de 40,7m3/s iar la debitul de verificare de 84m3/s să nu necesite un nivel de apă mai mare decât cota coronamentului

- o stavilă cu acţionare automată care asigură nivelul normal de retenţie de 1450mdM impus pentru intrarea în priză dar şi controlul automat al evacuării debitului solid transportat la viituri pe râul Bâlea şi care a ajuns în faţa grătarului de acces în priza de apă.

- o priză de apă prevazută cu:

Sibiu

15

- un gratar fix de protecţie la intrare dispus pe peretele vertical de la malul drept al captării;

- o cameră de decantare a materialului solid tarât care datorită curgerii turbulente va reuşi să treacă de grătar;

- un deversor de control al accesului apei spre camera de încărcare; - o cameră de încărcare a conductei capabilă să asigure în primul rând

intrarea fără vortexuri a apei spre conducta de aducţiune dar şi prevenirea accesului direct în conductă a materialului solid decantat în această cameră;

- o golire de fund a apelor pentru perioadele de revizie la priza de apă; - o instalaţie de măsură şi teletransmisie a datelor privind nivelul apei la

captare spre instalaţia de control automat al debitului turbinat de grupurile din centrala hidroelectrică

Pragul de captare are drept scop realizarea unei mici acumulări şi a unei zone de încetinire a vitezei apei înainte de intrarea în priză. Pe partea prizei dispusă pe malul drept al captării este prevazută o clapetă menţinută în poziţie ridicată de o contragreutate. Pragul clapetei se află la cota 1448,5mdM şi defineşte astfel nivelul radierului captării.

Dimensiunile clapetei sunt de 1m (deschidere) x 1,5m (înălţime) astfel că asigură în poziţie ridicată un nivel normal de retenţie de 1450mdM. Spre malul stâng deschiderea prevazută cu clapetă se continuă cu alte trei deschideri de câte 5m fiecare. Aceste deschideri sunt prevăzute cu posibilitatea de evacuare a apei peste deversor cu creasta fixă. Pentru un bun control al debitelor evacuate, prima deschidere are creasta deversorului la cota 1450,1mdM iar celelalte două au creasta deversorului la cota 1450,35mdM. Cota coronamentului captării va fi de 1453mdM.

Construcţia pragului fix se face din zidărie de piatră monolitizată cu mortar de ciment la partea centrală şi pe deversor. Umplutura cu material de construcţie până la roca de bază de pe malurile captării se face cu ciment de legatură şi apoi zidărie de piatră şi ciment între rosturi. Tot zidărie de piatră se foloseşte la protecţiile laterale pentru dirijarea apei la nivele catastrofale şi prevenirea accesului pesoanelor străine spre apa din faţa captării. În acest fel se asigură menţinerea cadrului natural al zonei prin reducerea cantităţii de ciment adus în amplasament la limita minimă determinată de umplerea rosturilor dintre bucăţile de piatră disponibile chiar din zona captării.

Deschiderea clapetei se va acoperi la cota coronamentului cu o placa de beton armat pe tot frontul grătarului prizei şi clapetei cu contragreutate. În continuarea acestei plăci se va realiza un podeţ de circulaţie pietonală peste deschiderile cu deversor fix asigurând trecerea personalului de exploatare şi a turiştilor de pe un mal pe altul în zona captării. În acest fel se asigură pentru turişti posibilitatea unei privelişti deosebite asupra cascadei dar şi:

o protejarea părţilor principale ale prizei de eventuale acţiuni huliganice ale unor turişti prin aceea că acestea vor fi ascunse de privirea directă a turiştilor pentru a nu constitui tentaţii pentru curiozitatea acestora

Sibiu

16

o creerea unei zone de microclimat local pentru admisia apei în grătarul prizei cu curent permanent de apă ceea ce va face ca îngheţarea apei în faţa prizei să se facă la o temperatură exterioară cu câteva grade sub limita de îngheţ

o prevenirea blocării intrării apei în priza în cazul apariţiei unor avalanşe care ar acoperi zona captării ceea ce va menţine neafectată curgerea apei spre priză sub stratul de zăpadă

Stavila cu contragreutate asigură în poziţia “ridicat” retenţia apei la nivelul normal de 1450mdM. Pentru menţinerea permanentă a suprafeţei grătarului de intrare sub nivelul apei din faţa prizei cota maximă a grătarului va fi de 1449,2mdM în timp ce radierul deversorului spre camera de încărcare va fi la cota 1449,3mdM. În acest fel se asigură:

o un strat de apă de protecţie în faţa grătarului de 0,8m faţă de nivelul normal de retenţie care se consideră suficient pentru stratul de gheaţă ce se poate forma în timpul iernii dar şi pentru protecţia grătarului de eventuale corpuri în stare de plutire transportate de apa râului în perioade normale sau de viitură;

o prevenirea în orice situaţie a contactului dintre aerul din camera de admisie şi aerul de afară. Aceasta cerinţă este necesară pentru prevenirea înghetarii apei în camera de admisie în perioada de iarnă când de regulă debitele afluente sunt cele mai mici.

În astfel de situaţii se funcţionează numai cu grupul mic din centrala hidroelectrică iar acoperirea grătarului de intrare în priză ar putea ajunge la minim 0,1m.

Clapeta cu contragreutate are prevazută la partea superioară o fantă de evacuare similară formei superioare a ibricului de apă. Aceasta fantă este calculată astfel încât să asigure evacuarea permanentă peste clapetă a debitului de servitute de cel puţin 30l/s. În acest fel toate materialele transportate de apă în stare de plutire (frunze, bucăţi de lemn, sticle PET, alte corpuri solide aduse de apă sau aruncate de turişti) vor fi antrenate spre aceasta parte de unde curentul de apă duce la deversarea lor asigurând menţinerea frontului grătarului în stare curată. Atunci când debitele afluente depăşesc suma dintre debitul instalat în centrală şi debitul de servitute, adică la un debit afluent de peste 0,75m3/s, se produce deversarea apei peste întreg frontul clapetei. Clapeta este calculată să stea în pozitia “ridicat” atâta timp cât creşterea debitului nu conduce la un nivel de apă mai mare decât 1450,35mdM. Aceasta însemnă că apa va curge atât peste clapetă cât şi peste prima deschidere a deversorului fix. Coborârea clapetei chiar în acest moment face ca nivelul prin deschiderea clapetei să coboare la cota 1449,7mdM ceea ce este suficent să permită prelevarea debitului instalat peste deversorul camerei de încărcare dar şi pentru a antrena eventualele corpuri solide în stare de plutire sau târâte în faţa clapetei. Prevenirea opririi corpurilor solide în stare de plutire pe grătar se asigură cu ajutorul peretelui submersat de deasupra grătarului care aşa după cum este precizat mai sus începe de la cota 1449,2mdM. Prevenirea accesului în priză a materialului solid fin adus prin tarare în faţa clapetei se asigură prin pragul de 0,1m dintre cota radierului

Sibiu

17

clapetei şi cota radierului grătarului. Eventuale materiale solide de dimensiuni mai mari sunt oprite de la accesul spre priză de grătarul de la intrare. Toate materialele solide ajunse la captare pe timpul viiturilor vor fi antrenate spre aval de curentul de apă care se formează pe deschiderea clapetei în poziţia coborâtă a acesteia sau peste crestele fixe ale celor trei deversoare ale pragului.

După trecerea viiturii debitele afluente scad astfel că apa nu mai aduce materiale solide devenind din ce în ce mai curată. La trecerea viiturii cu clapeta coborâtă scade nivelul în captare funcţie de debitul afluent astfel că la atingerea nivelului de 1449,6mdM clapeta se va ridica automat graţie contragreutăţii proprii. Se revine astfel la situaţia normală de funcţionare a prizei până care durează până la următoarea viitură şi care se caracterizează printr-un front de retenţie curat.

Grătarul de la intrarea în priză va avea lumină între bare determinată din condiţia ca să fie oprite toate corpurile care s-ar putea bloca la trecerea prin injectoarele turbinelor.

Grătarul are partea inferioară de 1448,6mdM iar partea superioară la cota 1449,2mdM. În acest fel se asigură atât prevenirea accesului masiv al materialului târât prin secţiunea grătarului cât şi blocarea sa cu gheaţă pe timpul iernii. După grătar urmează o cameră de depunere a materialelor în suspensie ce au trecut de grătar. Aceste materiale vor fi evacuate hidraulic prin orificiul de spălare echipat cu o vana segment dispusă la capătul aval al acestuia. Pentru protecţia vanei segment împotriva avalanşelor şi prevenirea manevrării ei de către persoane neautorizate zona acestei vane se va închide într-o cameră realizată din zidărie de piatră în care accesul va fi posibil numai cu chei speciale. De regulă vana segment care închide acest orificiu este în poziţia “închis” dar se poate menţine parţial deschisă atunci când debitul afluent depăşeşte 0,7m3/s pentru a asigura evacuarea materialului solid depus în camera de decantare.

Camera de admisie a apei se va asigura împotriva îngheţului prin acoperire la partea superioară cu materiale de izolaţie termică ce vor fi la rândul lor acoperite cu zidărie de piatră.

Se consideră că grosimea totală a zidului camerei de încărcare inclusiv protecţiile termice trebuie să fie de cel puţin 50cm atât la suprafaţă cât şi pe părţile laterale.

Reviziile şi reparaţiile la clapetă şi la priza de apă se vor face prin montarea unui batardou dispus în amonte de deschiderea clapetei. Acest batardou va sta blocat în nişe sub cota coronamentului şi va fi protejat faţă de privirile turiştilor. Manevrarea lui se va face numai în caz de revizii şi reparaţii la priză de către personalul de întreţinere.

Golirea de fund a captării se va realiza în pila dintre deversorul fix şi clapetă. Aceasta va fi echipată cu o vană segment identică cu vana de spălare a camerei de decantare şi va avea frontul de admisie spre deschiderea clapetei înainte de nişele batardoului de revizie. La intrarea în golirea de fund se va prevede posibilitatea montării unui batardou din dulapi de lemn atunci când vor fi necesare lucrări de revizie la vana golirii de fund.

Sibiu

18

Conducta de aducţiune se va racorda la camera de încarcare printr-o gură de admisie de formă hidraulică menită să prevină intrarea aerului în conductă şi să asigure intrarea fără pierderi de sarcină în conductă. Eventuale bule de aer antrenate spre conductă vor fi colectate pe la partea superioară a conductei în primii metrii de la plecare şi vor fi aduse înapoi în camera de încărcare. La intrarea în conducta de aducţiune se prevede un grătar rar pentru protecţia întregii aducţiuni şi a turbinelor împotriva pătrunderii accidentale a unor corpuri solide mari. Acest grătar se justifică deoarece se va prevede o posibilitate de acces a personalului de întreţinere în camera de decantare şi astfel există riscul ca de la acesta să cadă în apă corpuri solide ce vor fi atrase la intrarea în conducta de aducţiune.

Instalaţia de măsură şi teletransmisie a nivelului de retenţie de la priză la punctul de exploatare al centralei va asigura semnalele de intrare pentru instalaţia de reglare automată a debitului turbinat astfel încât nivelul apei în camera de încărcare a conductei să fie menţinut în limite stricte menite să prevină pătrunderea aerului în conducta de aducţiune la debite afluente mai mici decât debitul turbinat în centrală dar să producă şi maximul de energie în perioadele cu debite mari. Se va măsura continuu nivelul în faţa clapetei şi înainte de intrarea în conducta de aducţiune. Rezultatul măsurătorilor va fi comparat cu datele de referinţă introduse în memoria calculatorului de proces al microhidrocentralei. Energia necesară pentru efectuarea măsurătorilor şi transmiterea la distanţă a semnalelor se va asigura prin elemente fotoelectrice sau prin unde radio asigurate de telefonia fără fir. În cazul în care se va efectua iluminarea cu energie electrică a captării se va putea face alimentarea şi din aceasta sursă.

Suprafaţa maximă calculată de proiectant pentru retenţia de apă este de 3350mp

depinzând fireşte de asigurarea debitului în albie, având variaţii sezoniere.

conducta de aducţiune

priza de apă

deversorul 1

protecţie incintă captare - mal stâng

deschiderea clapetei

deversorul 2

deversorul 3

protecţie incintă captare - mal drept

NIVEL NORMAL DE RETENŢIE = 1450mdM

Schemă generală de organizare a zonei de captare propuse

Sibiu

19

Aducţiunea apei Aducţiunea de apă este la fel de importantă ca şi captarea pentru eficienţa globală

a microhidrocentralei Bâlea. Aceasta trebuie să îndeplinească condiţiile stipulate mai sus pentru captare cu excepţia deversării apelor mari. Pentru aceasta s-a acordat o atenţie deosebită amplasării şi dimensionării conductei de aducţiune astfel că s-au făcut mai multe analize la faţa locului privind traseul acesteia şi s-au efectuat calcule de optimizare a diametrelor în lungul aducţiunii.

Traseul conductei de aducţiune cel mai recomandat este pe malul drept al râului Bâlea până la amplasamentul microhidrocentralei. Poziţionarea conductei de aducţiune pe malul drept se justifică deoarece pe aici este cel mai stabil teren iar accesul pentru execuţie şi întreţinere este cel mai facil. Atât traseul adoptat cât mai ales amplasarea conductei de aducţiune va trebui să asigure evitarea zonelor cu alunecări de stânci şi avalanşe.

Din acest considerent se prevede ca pe tot traseul conducta să fie îngropată sau acoperită astfel încât să se evite deteriorarea ei. Acoperirea se va face cu materiale locale acolo unde axul conductei se află deasupra terenului actual iar îngroparea se va face prin săparea unui canal acolo unde axul conductei este sub nivelul terenului actual. Se va avea în vedere că acoperirea conductei să fie de cel puţin 1,0m pe tot traseul pentru a asigura şi o protecţie a acesteia împotriva îngheţului.

Traseul conductei de aducţiune s-a stabilit având în vedere măsurătorile topo efectuate pentru planul de urbanism. Acest traseu se prezintă pe planului de situaţie a imobilului cu numărul Topo 3407/d/17/1/7/1/1/2/3//1 din cartea funciară 285 Streza Cârţişoara.

Coordonatele spaţiale avute în vedere pentru conductă în corelare cu planul topo mai sus menţionat sunt prezentate în detaliu în studiul de fezabilitate.

Dispoziţia în planul vertical a conductei de aducţiune va fi definitivată la execuţie prin trasarea coordonatelor punctelor din tabelul 1 şi fixarea acestora în plan vertical astfel încât să permită reducerea la maxim a volumului de umpluturi. Între aceste puncte traseul conductei pe verticală va fi definitivat prin realizarea patului conductei astfel încât să se asigure pe cât posibil îngroparea conductei pe toata lungimea cu minim de coturi în plan vertical. Acolo unde condiţiile locale impun ca axul conductei să se afle deasupra cotei terenului actual se va realiza o umplutură din piatră aşezată cu zidire pe margini, aşa după cum se prezintă în detaliul din figura 3. Aceasta face ca, din condiţia de respectare a cerinţelor stipulate în caietele de sarcini pentru execuţie, la realizarea aducţiunii coordonatele exacte pe verticală ale punctelor să sufere modificări faţă de datele din tabelul 1.

Aducţiunea apei de la captare până la hidrocentrală se face prin conducta realizată din tuburi din poliester armat cu fibră de sticlă pe prima porţiune iar pe zona cu presiuni mari se va face din conductă metalică. Diametrele ţevilor în lungul conductei de aducţiune sunt:

- 600mm la pornire de la captare pe cca 590m - conductă din poliester armat cu fibră de sticlă;

Sibiu

20

- 500mm pe următorii 226m - conductă din poliester armat cu fibră de sticlă;

- 400mm pe ultimii 342m. Pentru prevenirea îngheţării conductei în perioadele de iarnă se are în vedere ca

aceasta să fie îngropată pe toata lungimea ei la adâncimea de minim 1m măsurată la creasta superioară. Zonele în care nu este posibil acest lucru vor fi tratate în mod special după detalii de protecţie termică ce se vor asigura la proiectul de execuţie. În acest fel se asigură atât protecţia conductei cât şi stabilizarea terenului faţă de eventualele rostogoliri de stânci pe timpul avalanşelor sau al viiturilor puternice. Soluţiile tehnice de principiu pentru montajul şi protecţia conductei pentru diverse tipuri de teren se prezintă în figura 3 dar funcţie de configuraţia terenului acestea se vor detalia la proiectul de execuţie astfel ca să asigure cea mai bună protecţie funcţie de tipul conductei dar şi funcţie de configuraţia terenului.

Suprafaţa de teren calculată de proiectant ca urmând a fi ocupată de conducta de aducţiune este de 2250mp.

Centrala hidroelectrică Locaţia centralei hidroelectrice are în vedere ca aceasta să se afle pe terenul

deţinut de iniţiatorul proiectului aşa după cum se prezintă în planul de amplasament anexat acestei documentaţii şi foto 1÷2.

În prezent acest amplasament este folosit mai mult ca loc de aruncare a gunoaielor rezultate din activităţile desfăşurate în jurul cabanei Bâlea Cascadă. Aşa după cum se prezintă situaţia locală centrala se află într-o zonă izolată de traseele turistice şi de privirea trecătorilor. Clădirea va fi complet închisă şi protejată cu zidărie de piatră şi beton armat care să oprească eventualele persoane care ajung în zonă, să intre în interior. Centrala va fi securizată cu senzori de proximitate care vor declanşa înregistrarea de imagini pe camere de luat vederi şi vor transmite semnale de avertizare faţă de eventualii intruşi către personalul de pază aflat la clădirea telecabinei.

Centrala va fi racordată la sistemul energetic naţional printr-un cablu subteran ce se va lega la clădirea transformatorului de tensiune din zona Cabanei Bâlea Cascadă situat la o distanţă de cca 10m.

Clădirea centralei hidroelectrice adăposteşte două grupuri hidroenergetice şi echipamentele auxiliare electromecanice necesare bunei funcţionări şi întreţineri curente a acestora. Echipamentele vor fi aduse în centrală prin mijloace auto pe drumul actual de acces spre cabana Bâlea Lac şi spre transformatorul de tensiune de lângă microhidrocentrală. Lângă microhidrocentrală se va realiza o platformă tehnologică la cota de acces spre transformatorul de tensiune.

Pentru intervenţie în caz de reparaţii şi întreţinere a grupului se are în vedere montarea în centrală a unor echipamente uşoare capabile să permită efectuarea tuturor lucrărilor de ridicare a pieselor grele în condiţii sigure. Suprafaţa disponibilă a centralei trebuie să asigure spaţiile necesare demontării părţilor componente ale grupului şi accesul în siguranţă al personalului de exploatare la fiecare punct de intervenţie.

Sibiu

21

Dispoziţia principială a echipamentelor în clădirea centralei hidroelectrice se prezintă în figura 4. Aceasta dispoziţie va fi definitivată la proiectul de execuţie după primirea datelor privind dimensiunile finale ale grupurilor care urmează a se monta în aceasta centrală hidroelectrică.

Lângă clădirea centralei hidroelectrice se va realiza un senal de scurgere a apelor pe valea Bâlea astfel încât să se asigure protecţia acesteia chiar şi pe timpul viiturilor catastrofale pe vale. Acest senal va avea din punct de vedere constructiv o albie minoră pentru curgerea apelor în perioadele normale din punct de vedere al scurgerilor şi o albie majoră capabilă să asigure scurgerea apelor catastrofale la cote care să nu conducă la inundarea încăperilor centralei hidroelectrice dar şi disiparea energiei hiraulice a apei pentru evitarea eroziunilor malurilor râului în zona centralei. Datorită dimensiunilor reduse ale văii în zona centralei senalul de scurgere va fi cu, curgere rapidă motiv pentru care betonul din care va fi realizat va trebui să fie cu rezistenţă mare la eroziune.

După centrala hidrelectrică se va realiza un bazin de liniştire a apei turbinate care va fi apoi restituită la râu printr-un deversor de suprafaţă. Bazinul de liniştire va fi prevăzut şi cu un orficiu cu diametrul de 100mm pentru golire completă a apei la oprirea turbinelor.

Construcţia centralei va avea în vedere folosirea la maxim a materialelor locale asigurând şi satisfacerea interesului turistic prin prezentarea amenajării hidroenergetice prin panouri cu planşe care se vor expune în afara perimetrului microhidrocentralei. Atât la captare cât şi la centrală se vor instala panouri care vor evidenţia necesitatea de a nu intra în zona construcţiilor acestor obiecte.

Grupul hidroenergetic mare Turbina va fi de tipul Pelton vertical cu un singur grup hidroenergetic. Căderile nete variabile cu debitul turbinat vor fi între 196 şi 228m.c.a.; debitul

maxim 0,55mc/s; debitul minim 0,15mc/s. Puterea instalata se va stabili şi garanta de către furnizor dar va trebui să fie de

cel puţin 900kW la racordul cu sistemul energetic naţional. Grupul hidroenergetic mic Turbina va fi de tip Pelton vertical sau orizontal cu un singur grup hidroenergetic. Căderile nete variabile cu debitul turbinat vor fi între 196 şi 229,2m.c.a.; debitul

maxim 0,15mc/s; debitul minim 0,03mc/s. Puterea instalata se va stabili şi garanta de către furnizor dar va trebui să fie de

cel puţin 230kW la racordul cu sistemul energetic naţional. Suprafaţa de teren calculată de proiectant ca urmând a fi ocupată de centrala

hidroelectrică este de 2120mp Legătura microhidrocentralei la sistem Aspecte generale Având în vedere că centrala hidroelectrică se află la cca 10m de postul de

transformare 0,4/20kV care asigură energia electrică pentru toţi consumatorii din zona cabanei Bâlea Cascadă a fost concepută şi realizată în ipoteza de legare la sistemul

Sibiu

22

energetic naţional. Pentru distanţa de cca 10m dintre microhidrocentrală şi transformatorul de tensiune se consideră că generatorul poate produce energia la 0,4kV.

Descrierea echipării Pentru a satisface funcţionarea în condiţii de siguranţă se are în vedere schema

din Figura 5 a cărei funcţionare şi componentă se prezintă în cele ce urmează. a. Celula de medie tensiune este o celulă clasică de transformator, cu

întreruptor şi separator de legare la pământ. La celula operaţională se leagă o plecare în LEC 20kV/32 A (3x50+25mm2) spre transformatorul de evacuare a puterii. Cerinţele minime de protecţie pentru celula de transformator sunt:

- Protecţie maximală de curent instantanee; - Protecţie maximală de curent temporizată, coordonată cu protecţiile

din staţia de 110kV (sau tensiunea de rang superior adiacentă). b. Celula de transformator este echipată cu întreruptorul I1 debrosabil de

20kV/600A si Ik= 20kA, având în vedere faptul că la bornele transformatorului de 1250kVA, pe partea de medie tensiune, curentul de scurtcircuit este de 12kA. Celula este echipată cu separator de legare la pământ şi cu indicator de tensiune capacitiv.

Protecţiile care deservesc celula trebuie să conţină obligatoriu o protecţie de curent maximală şi una temporizată (de exemplu o protecţie digitală tip SEPAM 100/400).

Echiparea şi construcţia celulei de medie tensiune Un=24kV este prezentată în tabelul 2.

Componenţa celulei de medie tensiune - după stud. de fezab.

Detaliile tehnice constructive şi funcţionale ale celulei de medie tensiune sunt

următoarele: Echiparea celulei cuprinde:

- întreruptor 24kV; 600A; 20kA; debrosabil; cu comutaţie în SF6 sau vid;

- 3 buc. transformatori de curent 50/5/5A; 24kV; - bloc de protecţie digital, care realizează protecţie maximală de

curent, protecţie la suprasarcină ; - indicator capacitiv de prezenţă tensiune; - separator de legare la pământ;

Celula este închisă, compartimentată, rezistentă la acţiunea arcului electric liber şi este realizată astfel încât după debrosare se realizează atât separarea vizibilă cât şi

Sibiu

23

închiderea completă a zonei aflate sub tensiune cu ajutorul jaluzelelor metalice. Celula este prevăzută cu sistem de încălzire şi iluminat propriu. Acţionarea întreruptorului se face mecanic şi / sau electric de la faţa locului sau de la distanţă. Schema sinoptică este inscripţionată pe partea din faţă a celulei pe uşa compartimentului circuitelor secundare şi prezintă starea echipamentelor în timp real prin semnalizare luminoasă.

Celula trebuie să satisfacă următoarele cerinţe: - Debrosarea se realizează în interiorul celulei fără deschiderea uşii

asigurând siguranţa personalului de exploatare; - Debrosarea se realizează cu un dispozitiv cu şurub şi manivelă

corespunzătoare; - Se asigură interblocajele necesare pentru evitarea manevrelor

greşite; - După debrosare este asigurată separarea barelor aflate sub

tensiune cu jaluzele metalice; - Celula este prevazută cu trape de esapare pentru protecţia

personalului din exploatare în cazul unui arc intern; - Întreruptorul se extrage din celulă de o singură persoană cu ajutorul

unui cărucior mobil. Intrarea cablurilor în celulă se face prin partea inferioară direct din canalul de

cabluri. Ieşirea spre barele generale se execută obligatoriu în bara de Cu 40x10. Dimensiunile de gabarit estimative (maximale) ale celulelor sunt: L x H x A = 800/1000x2000x1900mm. Notă:

1. Se poate opta pentru un grup de celule de gabarit redus tip CM6 care au funcţii diferite: - celula de intrare cablu; - celula de transformator; - celula de plecare în bare.

2 . Preţul acestui grup de celule nu depăşeşte preţul de bază estimat c. Transformatorul de evacuare a puterii Transformatorul s-a ales pentru a asigura funcţionarea la rece (temperatura sub

75°C) şi în cazul unei suprasarcini accidentale (15-25%) din puterea activă a hidrogeneratorului. Puterea aparentă necesară este de 1000kVA; cu o rezervă maximă de 25% puterea aparentă utilă oferită este de 1250kVA; 20/0,4kV. Pentru protecţii strict reglate în sistem corelat se poate utiliza un transformator de 1000kVA, cu o suprasarcină admisă de 15% / 5sec, cu protecţii reglate la 1,25In / 3sec.

Transformatoarul de putere utilizat este realizat în construcţie trifazată, imersat în ulei, cu răcire natural liberă, destinat să lucreze în exterior sau în interior la altitudini ce nu depăşesc 2 000m deasupra nivelului mării.

Principalele caracteristici tehnico-constructive sunt:

Putere nominală continuă = 1000/1250kVA Tensiunea primară = 20kV

Sibiu

24

Tensiunea secundară = 400V Grupa de conexiuni = Ynd-5 Tensiunea de scurtcircuit la curentul nominal şi 75°C temperatura înfaşurărilor

= 4%

Frecvenţa = 50Hz Limite de reglaj MT (fără tensiune) = ±5% Număr de faze = 3 Nivel de izolaţie înfaşurare primară = 24/60/125kV Mod de răcire = ONAN

d. Celulele de joasă tensiune Conectarea generatorului la bara de 0,4kV se realizează prin întreruptor automat

debrosabil de 1500/2500A, cu Isc = 75kA (I4) montat într-o celulă de joasă tensiune metalică, închisă, de interior, în clasa IP 4x. Celula este cuprinsă în furnitura hidrogeneratorului şi conţine automatul de sincronizare.

Detalii de amplasare Din punct de vedere constructiv, dimensiunile de gabarit maximale pentru celulele

de medie şi joasă tensiune, transformator şi cutii de joncţiune sunt: - celulă de medie tensiune: 1000 - 2000 - 1900mm - celulă de joasă tensiune : 1000 - 2200 - 1000mm - celulă de generator: (va fi definită la contractare) - transformator: 2000 - 1800 - 1500mm

Legăturile între transformator şi celulă se vor executa în cablu de Cu sau Al, trifazat, de 20kV şi secţiune de 3x75mm2.

Distanţele minime între echipamente şi zidurile exterioare vor fi, conform PE 109, de 2m la M.T si 0.9-1m la J.T.

Reţeaua electrică naţională Atât la captare cât şi la centrala hidroelectrică se poate asigura racordul la

reţeaua electrică naţională cu trecere de la tensiunea de la 0,4kV la tensiunea de 20kV.

Sibiu

25

1.5. DURATA ETAPEI DE FUNCŢIONARE Prin condiţiile impuse în caietul de sarcini, titularul proiectului va solicita

asigurarea parametrilor nominali de funcţionare a grupurilor, în condiţii normale de exploatare a centralei, pentru o perioada de minim 30 de ani.

1.6. INFORMAŢII PRIVIND PRODUCŢIA CARE SE VA REALIZA ŞI RESURSELE FOLOSITE ÎN SCOPUL PRODUCERII ENERGIEI NECESARE ASIGURĂRII PRODUCŢIEI

Conform unor analize prezentate în cadrul Studiului de fezabilitate întocmit de

către SC HIDROCONSULT SRL, prin exploatarea potenţialului hidroenergetic al râului Bîlea în sectorul dintre cascada Bâlea şi hotelul Bâlea Cascadă, se poate obţine o producţie de energie medie multianuală de cca. 3.570mWh.

Puterea instalata la grupul hidroenergetic mare va trebui să fie de cel puţin 900kW la racordul cu sistemul energetic naţional.

Puterea instalata la grupul hidroenergetic mic va trebui să fie de cel puţin 230kW la racordul cu sistemul energetic naţional.

Tabelul nr. 1.1. Informaţii privind producţia şi necesarul resurselor energetice

PRODUCŢIA RESURSE FOLOSITE ÎN SCOPUL ASIGURĂRII PRODUCŢIEI

DENUMIREA CANTITATEA ANUALĂ DENUMIREA CANTITATEA ANUALĂ FURNIZOR

petrol/ păcură - - gaze naturale - - gaze petroliere - - cărbune - - cocs de furnal - - gaz de furnal - - gaze de rafinărie - - benzine - - energie electrică sursă proprie energie termică - - motorină - - biogaz - -

MICROHIDROCENTRALĂ BÂLEA 3.570MWh

apă 0,33mc/sec pr. Bâlea

Sibiu

26

1.7. INFORMAŢII DESPRE MATERIILE PRIME, SUBSTANŢELE SAU PREPARATELE CHIMICE Cantităţi de lucrări Pentru realizarea lucrărilor aşa cum sunt ele prevazute în studiul de fezabilitate,

se are în vedere ca beneficiarul să achiziţioneze prin contracte separate grupurile hidroenergetice şi podul rulant din centrală precum şi tuburile necesare realizarii conductei de aducţiune. Restul de lucrări şi echipamente necesare pentru realizarea integrală a amenajării “Microhidrocentrală Bâlea” trebuie să le execute sau să le procure (după caz) executantul lucrărilor.

În tabelul de mai jos se prezintă estimarea volumului de lucrări la principalele obiecte ale amenajării asa cum este aceasta redată în cadrul studiului de fezabilitate.

Cantităţile de lucrări necesare pentru amenajarea hidroenergetică Bâlea

conform Studiului de fezabilitate

CATEGORIA LUCRĂRILOR SPECIFICAŢIA LUCRĂRILOR U.M. CANTITATE

Captare Organizare incintă ans 1 Excavaţii în rocă semidură m3 50 Excavaţii în rocă dură m3 35 Excavaţii de finisaj în rocă dură m3 20 Betoane de egalizare m3 40 Betoane de fundaţie m3 380 Betoane armate în pereţi din blocuri de piatră m3 180 Zidarie din piatră locală m3 250

m 17 - lungime Pasarelă la captare t 6 - masă Termoizolaţii din polistiren m2 50 Confecţii pentru uşi şi pasarele de interior ans 1 Amenajări exterioare - îngrădiri ans 1

CONSTRUCŢII

Transport materiale t 120 Stavilă clapetă 1x1,5m2 inclusiv acţionare t 1 Vane segment 0,4x0,5m2 - 6mca+ acţ. manual t 1 Grătar priză 5,0x0,6m2 t 0,3 Gură de admisie în aducţiune t 0,15 Instalaţie aerisire aducţiune t 0,15 Conducte şi confecţii la golirea de fund t 0,3 Instalaţia de semnalizare nivele t 0,1

MONTAJ

Instalaţia de teletransmisie t 0,1 Stavilă clapetă 1x1,5m2 inclusiv acţionare t 1 Vane segment 0,4x0,5m2 - 6mca+ acţ. manual t 1 Grătar priză 5,0x0,6m2 lumina 25mm t 0,3 Gură de admisie în conductă cu grătar t 0,15 Instalaţie aerisire conductă t 0,15 Instalaţia de semnalizare nivele t 0,1

ECHIPAMENTE

Instalaţia de teletransmisie date t 0,1

Sibiu

27

CATEGORIA LUCRĂRILOR SPECIFICAŢIA LUCRĂRILOR U.M. CANTITATE

Aducţiune apă de la captare la microhidrocentrală Curăţirea terenului mp 2.000 Săpătură mecanică în teren mediu m3 600 Excavaţii în rocă semidură m3 400 Excavaţii în rocă dură m3 50 Excavaţii de finisaj în roca dură m3 20 Betoane de ancoraj a conductelor m3 100 Conductă din poliester ml 820 Conductă metalică ml 330 Transport beton, conducte şi alte materiale t 240 Umpluturi şi protecţii speciale m3 200

CONSTRUCŢII

Montaj conductă ml 1.160 Microhidrocentrală

Curăţire incintă de lucru mp 2.500 Săpătură în teren mediu m3 1.200 Umpluturi m3 1.000 Betoane de egalizare m3 100 Betoane de fundaţie m3 150 Betoane în pereţi subţiri m3 200 Zidărie de piatră sau cărămidă m3 50 Acoperiş în pantă m3 100 Finisaje, amenajări exterioare şi îngrădiri mp 100

CONSTRUCŢII

Transport materiale diverse t 240 Montaj echipamente mecanice ans 1

MONTAJ Montaj echipamente electrice ans 1 Conducte/robinete de racord şi by-pass ans 1 Grupurile hidroenergetice ans 1 Echipamente auxiliare joasă tensiune ans 1 Celule şi racord la sistem ans 1 Cablu de racord la sistem ans 1 Instalaţia de ridicat din centrală ans 1 Instalaţii de control/comandă ans 1

ECHIPAMENTE

Instalaţie de teletransmisie date ans 1 Pe lângă aceste materii prime sau semifabricate mai sunt necesare o serie de

materiale auxiliare cum ar fi combustibilii, anumite piese de schimb sau ulei pentru utilaje etc.

Faza actuală de proiectare fiind realizată pentru căutarea unei variante de finanţare din fonduri comunitare, aceasta nu permite identificarea acestor detalii, ele urmând a fi evaluate după parcurgerea etapei de selecţie a executantului (în urma desfăşurării licitaţiilor), împreună cu organizarea de şantier sau alte activităţi specifice dar încă necunoscute în detaliu - ca o completare la prezentul studiu de evaluare a impactului.

În orice caz, indiferent de tehnologia aleasă de constructor şi de procedurile de aprovizionare, recomadăm să nu fie făcute stocuri în exces, încercându-se a fi optimizate aceste cantităţi de aprovizionat nu doar strict pe criterii economice (costuri

Sibiu

28

de transport etc.) ci şi din punct de vedere al menţinerii unui risc cât mai scăzut de poluare a solului sau apelor din cauza unor eventuale depozitări temporare cu risc de neconformitate mai ridicat.

Astfel, aprovizionarea trebuie făcută aşa încât să nu apară depozite de materii prime pe termen lung, ci să fie coroborate cu necesităţile fiecărei etape de construire în parte.

Tabelul nr. 1.2. Informaţii despre materiile prime şi despre substanţele sau preparatele chimice

Clasificarea şi etichetarea substanţelor sau a preparatelor chimice*) Ddenumirea materiei prime, a substanţei

sau a preparatului chimic Cantitatea anuală/ existentă în stoc Categorie Periculozitate**) Fraze de risc*)

betoane pentru egalizare 40mc - N - betoane pentru fundare 380mc - N - betoane în pereţi din blocuri de piatră 180mc - N - zidarie din piatră locală 250mc - N - termoizolaţii din polistiren 50mp - N - betoane de ancoraj a conductelor 100mc N - conductă din poliester 820ml N - conductă metalică 330ml N - umpluturi şi protecţii speciale 1.200mc N - betoane în pereţi subţiri 200mc N - zidărie de piatră sau cărămidă 50mc N - combustibili

- benzină P T; R45; S53-45 - motorină

1) inflamabil / exploziv P Xn;R40;S(2-)36/37

grund (suduri conductă oţel) P vopsea (suduri conductă oţel) P diluant (suduri conductă oţel)

2) iritant / toxic pt mediu P

2)

1) până la desfăşurarea licitaţiilor, nefiind încă selectat executantul, nu sunt prevăzute asemenea

detalii de execuţie (cantităţile de combustibil depind de tipul şi numărul de utilaje pe care le va utiliza constructorul şi care încă nu sunt cunoscute în detaliu)

2) până la desfăşurarea licitaţiilor, nefiind încă selectat executantul, nu sunt prevăzute asemenea detalii de execuţie

1.7.1. Zgomot şi vibraţii Surse a). pe timpul derulării proiectului: În scopul efectuării propriu-zise a lucrărilor de construire şi amenajare propuse,

indiferent de executantul desemnat pentru lucrare, se vor utiliza fireşte o serie de utilaje şi scule specifice unor astfel de construcţii care, în mare parte, sunt generatoare de zgomot şi/sau vibraţii.

În gama obişnuită de utilaje cu care se operează în asemenea lucrări se pot regăsi:

Sibiu

29

• autocamioane / basculante • autobetoniere • tractoare cu remorci • încărcătoare frontale • buldozere • excavatoare • pikamere sau alte utilaje / scule pentru derocări mecanice

etc. Toate acestea se vor constitui fireşte în surse de zgomot şi/sau vibraţii pe

perioada desfăşurării lucrărilor de construire. b). pe timpul exploatării ulterioare a obiectivului Sursele generatoare de zgomot şi vibraţii din perioada de exploatare a sistemului

hidroenergetic propus vor fi: - turbinele (generatoarele de energie) Cuantificare / estimare a). pe timpul derulării proiectului: Principala dificultate în realizarea unei estimări concrete a zgomotului produs în

etapa de construire constă în lipsa unor informaţii concrete asupra mijloacelor de producţie ce se vor utiliza (componenţa parcului auto, utilaje etc.).

Acest lucru nu se poate obţine în faza curentă de evaluare deoarece proiectul nu este încă în stadiul de a avea un executant selectat şi automat nu se cunoaşte încă dotarea cu care acest constructor va efectua lucrările.

Ca şi aprecieri generale însă, se pot face o sumă de considerente în parte bazate pe metodologii consacrate, pe literatura de specialitate sau pe experienţa altor studii similare.

Astfel, în primul rând redăm mediile obişnuite prevăzute de literatura de specialitate pentru nivelul de zgomot al utilajelor folosite general în construcţia unor astfel de obiective:

UTILAJ NIVEL DE ZGOMOT GENERAT

autocamioane / basculante 70-90dB autobetoniere 75-95dB tractoare cu remorci 70-85dB încărcătoare frontale 110dB buldozere 80-110dB excavatoare 80-110dB pikamere 75-90dB

Ord. nr. 1830/2007 pentru aprobarea Ghidului privind realizarea, analizarea şi

evaluarea hărţilor strategice de zgomot, specifică următoarea relaţie pentru estimarea zgomotului provenit în acest caz:

Sibiu

30

Lp = Lw - 10 x log(r2) - 8 unde:

Lp - nivelul de zgomot Lw - puterea acustică r - distanţa faţă de sursa de zgomot

În aceste condiţii, considerând cel mai defavorabil scenariu - când utilajele sunt folosite la capacitate maximă, vom avea următoarele valori pentru nivelul de zgomot înregistrat pe măsură ce receptorul se îndepărtează de sursă:

NIVEL DE ZGOMOT GENERAT [dB] DISTANŢA [m]

UTILAJ minim mediu maxim 10 25 50 100 200 500

autocamioane / basculante 70 80 90 52dB 44dB 38dB 32dB 26dB 18dB autobetoniere 75 85 95 33dB 41dB 47dB 53dB 59dB 67dB tractoare cu remorci 70 77,5 85 45dB 37dB 31dB 25dB 18dB 11dB încărcătoare frontale 110 110 110 66dB 73dB 79dB 86dB 92dB 99dB buldozere 80 95 110 30dB 22dB 16dB 10dB 3dB 0dB excavatoare 80 95 110 66dB 73dB 79dB 86dB 92dB 99dB pikamere 75 82,5 90 17dB 9dB 3dB 0dB 0dB 0dB

Întotdeauna nivelul zgomotului variază puternic, depinzând mult de mediul de

propagare (condiţiile locale - obstacole). Cu cât receptorul este mai îndepărtat de sursa de zgomot, cu atât intervin mai

mulţi factori care schimbă modul de propagare al acestuia (caracteristicle vântului; gradul de absorbtie al aerului depinzând de presiune, temperatură, UR; topografia locală; tipul de vegetaţie etc.).

HG nr. 493/2006 stipulează cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot. Limita specificată de acest normativ pentru expunerea la zgomot este de 87dB.

În scopul atenuării efectelor datorate surselor care nu se pot încadra în această limită (la distanţă mică), se impune dotarea cu echipamente de protecţie corespunzătoare pentru muncitori (căşti antifonate etc.)

Legat de vibraţii, acestea sunt generate în general de utilajele cu masă mare şi reglementarea specifică este asigurată prin SR 12025/2-94 „Acustica în construcţii: Efectele vibraţiilor asupra clădirilor sau părţilor de clădiri” unde sunt stabilite limitele admisibile pentru locuinţe şi clădiri socio-culturale şi pentru ocupanţii acestora.

Ca şi măsuri de diminuare a acestui impact sunt valabile aceleaşi ca şi în cazul zgomotelor.

b). pe timpul exploatării ulterioare a obiectivului Sursele generatoare de zgomot şi vibraţii din perioada de exploatare a sistemului

hidroenergetic propus vor fi: - turbinele de tip Pelton Turbinele de tip PELTON, construite pentru prima dată în anul 1880 de către

PELTON, au ca domeniu de utilizare zona căderilor mari şi a debitelor scăzute

Sibiu

31

(caracteristici specifice zonelor montane şi deci şi zonei Bâlea). La turbinele Pelton, într-un domeniu extins, randamentul variază foarte puţin cu încărcarea, motiv pentru care acest tip de turbină este potrivit în cazul încărcărilor variabile.

Organele principale ale turbinelor Pelton sunt: rotorul, injectorul şi carcasa. Dintre acestea, important pentru generarea de zgomote este fireşte rotorul care are forma unui disc, pe a cărui periferie sunt dispuse paletele.

Pentru ca apa să nu se răspândească în clădirea centralei, rotorul este îmbrăcat într-o carcasă - lucru care estompează deja din start zgomotul produs.

O altă caracteristică tehnică importantă a turbinelor de tip Pelton este aceea că funcţionează în regim scăzut de turaţie, fapt care bineînţeles cauzează un zgomot mai redus decât alte tipuri de turbine care operează la turaţii mari.

În situaţia de la Bâlea, din Studiul de fezabilitate nu se desprinde clar nivelul de zgomot asociat turbinelor propuse, astfel încât pentru a prezenta situaţia zgomotului suntem nevoiţi să apelăm la experienţa unor lucrări similare.

Astfel, se acceptă un nivel de zgomot pentru turbinele Pelton propuse spre instalare la Bâlea de cca. 90-100dB.

În scopul limitării zgomotului din vibraţii la sursă, echipamentul (turbinele propriu-zise, generatoare, cuplaje etc.) vor fi prevăzute cu amortizoare de vibraţii (material cauciucat) la contactul fundaţie turbină - radier - teren conform instrucţiunilor tehnice P 121-89 pentru proiectarea şi executarea măsurilor de protecţie acustică şi antivibraţii la clădiri industriale şi normativului C125/2005 privind proiectarea şi executarea măsurilor de izolare fonică şi a tratamentelor acustice în clădiri.

Pentru a scădea nivelul de zgomot la un nivel acceptat de Directivele Cosiliului Europei nr. 89/106/CEE şi Legii 10/1995 privind calitatea în construcţii, recomandăm utilizarea la realizarea construcţiei centralei a panourilor de tip sandwish fonoabsorbante (la pereţi şi acoperiş) care aduc o reducere medie de sunet, exprimată prin valoarea Rw = 25dB.

Dacă aceşti pereţi sandwish vor fi prevăzuţi şi cu o dublură formată din 2 plăci din gips carton (de 1,5cm grosime fiecare) rezistente la foc şi un strat de vată minerală de minim 10cm grosime (în conformitate cu normele Euro A1), se estimează încă o reducere a nivelul de zgomot cu o valoare Rw =50dB.

Prin aceste măsuri constructive, se asigură astfel scăderea nivelului de zgomot original până spre valoarea de max. 25dB, valoare care este corespunzătoare pentru protecţia ecosistemelor din zonă.

1.8. ALTE TIPURI DE POLUARE FIZICĂ SAU BIOLOGICĂ Nu este cazul

Sibiu

32

1.9. INFORMAŢII DESPRE DOCUMENTELE / REGLEMENTĂRILE EXISTENTE PRIVIND PLANIFICAREA / AMENAJAREA TERITORIALĂ ÎN ZONA AMPLASAMENTULUI PROIECTULUI

În cadrul “Strategiei energetice a României pentru perioda 2007-2020”, în capitolul 5, cu precădere la seţiunea dedicată dezvotării durabile, se menţionează ţintele strategice şi parcursul proiectat pentru atingerea acestora.

Astfel, se menţionează că se va continua promovarea producerii energiei pe bază de resurse regenerabile, astfel încât consumul de energie electrică realizat din resurse regenerabile de energie electrică sa reprezinte:

- 33% din consumul intern brut de energie electrică al anului 2010 - 35% în anul 2015 - 38% în anul 2020 Din consumul intern brut de energie, 11% va fi asigurat din surse regenerabile în

anul 2010. În anul 2010 se va îndeplini ţinta naţională stabilită privind utilizarea surselor

regenerabile de energie în producţia de energie electrică. Ritmul de utilizare a surselor regenerabile va continua să crească şi după anul

2010, astfel încât producţia de energie electrică din aceste surse în anul 2015 să reprezinte 35% din consumul intern brut de energie electrică, iar în anul 2020 să reprezinte 38%.

În acest sens, potenţialul hidroenergetic al unor cursuri de apă de munt eprecum este şi cazul de la Bâlea, devine strategic prioritar în dezvoltarea unor proiecte, fapt ce aduce o armonie între propunerea de amenajare studiată aici şi ţintele specifice stabilite la nivel naţional.

1.10. INFORMAŢII DESPRE MODALITĂŢILE PROPUSE PENTRU CONECTAREA LA INFRASTRUCTURA EXISTENTĂ

conectarea la infrastructura de acces existentă Amenajarea hidroelectrică se propune într-o zonă care este deservită de drumul

naţional DN 7C - Transfăgărăşanul. Din acesta, în zona imediat în aval de hotelul Bâlea Cascadă se va asigura

accesul la clădirea centralei care se va învecina cu actualul punct de transformare din spatele clădirii secţiei de drumuri (zonă deja deservită de un drum de exploatare de incintă).

În plus, pe lângă şosea, legătura spre Bâlea Lac se poate face şi cu linia de telecabină.

conectarea la infrastructura energetică existentă

Având în vedere că centrala hidroelectrică se află la cca 10m de postul de transformare 0,4/20kV care asigură energia electrică pentru toţi consumatorii din zona cabanei Bâlea Cascadă a fost concepută şi realizată în ipoteza de legare la sistemul

Sibiu

33

energetic naţional. Pentru distanţa de cca 10m dintre microhidrocentrală şi transformatorul de tensiune se consideră că generatorul poate produce energia la 0,4kV.

Echiparea prevăzută a fost descrisă mai sus în cadrul secţiunii referitoare la situaţia propusă, aici punctând doar elementele importante:

- o celulă de medie tensiune - o celulă clasică de transformator, cu întreruptor şi separator de legare la pământ. La celula operaţională se leagă o plecare în LEC 20kV/32 A (3x50+25mm2) spre transformatorul de evacuare a puterii.

- celula de transformator - echipată cu întreruptor debroşabil de 20kV/600A şi Ik= 20kA. Celula este echipată cu separator de legare la pământ şi cu indicator de tensiune capacitiv; 3 buc. transformatori de curent 50/5/5A; 24kV.

- transformatorul de evacuare a puterii - ales pentru a asigura funcţionarea la rece (temperatură sub 75°C) şi în cazul unei suprasarcini accidentale (15-25%) din puterea activă a hidrogeneratorului. Puterea aparentă necesară este de 1000kVA; cu o rezervă maximă de 25% puterea aparentă utilă oferită este de 1250kVA; 20/0,4kV. Transformatorul de putere utilizat este realizat în construcţie trifazată, imersat în ulei, cu răcire natural liberă, destinat să lucreze în exterior sau în interior la altitudini ce nu depăşesc 2 000m deasupra nivelului mării.

- celulele de joasă tensiune - conectarea generatorului la bara de 0,4kV se realizează prin întreruptor automat debrosabil de 1500/2500A, cu Isc = 75kA montat într-o celulă de joasă tensiune metalică, închisă, de interior, în clasa IP 4x. Celula este cuprinsă în furnitura hidrogeneratorului şi conţine automatul de sincronizare.

Legăturile între transformator şi celulă se vor executa în cablu de Cu sau Al, trifazat, de 20kV şi secţiune de 3x75mm2.

Reţeaua electrică naţională Atât la captare cât şi la centrala hidroelectrică se poate asigura racordul la

reţeaua electrică naţională cu trecere de la tensiunea de la 0,4kV la tensiunea de 20kV.

Sibiu

34

2 . P R O C E S E T E H N O L O G I C E

2.1. PROCESE TEHNOLOGICE DE PRODUCŢIE 2.1.1. Descrierea proceselor tehnologice propuse, a tehnicilor şi echipamentelor necesare; alternative avute în vedere

Componentele sistemului hidroenergetic propus la Bâlea sunt - captarea de apă - aducţiunea - microhidrocentrala cu partea de construcţie şi echipamentele

mecanice şi electrice aferente - racordul electric la sistem al microhidrocentralei - controlul şi comanda de la distanţă a microhidrocentralei

Ca esenţă a fluxului tehnologic, acesta se va rezuma la urmptoarul parcurs pe etape consacrate:

Apa captată undeva în zona de la baza cascadei Bâlea (prin amenajări specifice) va fi adusă pe un traseu de conductă (în partea superioară de polipropilenă de înaltă densiltate, iar în partea inferioară de oţel) şi va intra în corpul de clădire ce se va construi în drept cu actualul punct de trasnformare (dedesupt la secţia de drumuri situată în vecinătatea hotelului Bâlea Cascadă).

În acest corp se vor amplasa 2 grupuri hidroenergetice (unul mare - 900kW şi unul mic - 230kW), ambele dotate cu turbine de tip Pelton.

Legătura energetică cu sistemul naţional de sidtribuţie se va realiza prin actualul punct de transformare regăsit pe teren.

Debitul de apă va fii redat albiei minore în urma parcurgerii unui canal de liniştire. Nu vom mai insista asupra detaliilor de organizare a tuturor acestor etape de pe

flux deoarece pe de o parte au fost prezentate în capitolul dedicat “situaţiei propuse” din acest studiu, iar pe de altă parte au fost în detaliu tratate în Studiul de fezabilitate.

Organizarea spaţiilor de lucru în amplasament se va face ţinând cont de specificul lucrărilor care se execută având în vedere:

- respectarea cerinţelor de protecţie a zonei turistice - posibilităţile de transport al materialelor şi echipamentelor şi altor

piese de la depozit sau sau chiar de la furnizor - posibilităţile de realizare a unor lucrări în amplasament şi de utilizare

a unor materiale locale pentru zidărie din piatră; - cerinţele privind asamblarea de probă sau tehnologică a unor

componente; - condiţiile specifice pentru montarea în amplasamant a

subansamblelor sau echipamentelor - efectuarea tuturor probelor funcţionale şi predarea în exploatare a

obiectelor realizate Pentru lucrările la captare se va avea în vedere să se asigure accesul nestingherit

al turiştilor şi să nu fie afectată priveliştea spre zona captării dar să se izoleze complet zona lucrărilor de accesul turiştilor.

Sibiu

35

În zona captării se va instala un panou pentru turişti pe care se vor afişa desenele reprezentative aprobate de beneficiar pentru configuraţia finală a captării.

În zona de intersecţie a drumului de acces cu lucrările la aducţiune se vor organiza trasee ocolitoare şi cu panouri de avertizare prin care să se faciliteze deplasarea turiştilor fără să fie perturbate lucrările şi să se evite accidentarea turiştilor.

Protecţia anticorozivă şi vopsirea decorativă Conform solicitărilor beneficiarului - specificate în această fază în conţinutul

studiului de fezabilitate, toate echipamentele realizate din materiale pe bază de fier vor fi protejate anticoroziv de catre executant - fie în uzină, fie pe şantier - în funcţie de locul în care componentele se execută sau se montează.

Acoperirile de protecţie se realizează prin vopsire, asigurându-se protecţia împotriva coroziunii şi/sau eroziunii corespunzatoare mediului în care lucrează fiecare componentă a echipamentelor şi materialelor care fac parte din furnitură.

Ca şi cerinţe ale beneficiarului pentru executant, în studiul de fezabilitate se regăsesc şi:

- sistemele de protecţie anticorozivă vor fi realizate de fabricanţi cunoscuţi şi vor fi agrementate tehnic pentru aplicare în România şi trebuie să fi fost utilizate anterior la lucrări similare

- se acceptă numai vopsele care respectă recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) privind protecţia personalului şi a mediului

Cu toate că în actuala fază de proiectare nu este posibilă o detaliere a metodelor exacte ce se vor utiliza pentru protejarea anticorozivă a elementelor constructive, pentru a se crea condiţii bune în ceea ce priveşte protecţia mediului, recomandarea merge în primul rând spre evitarea la maxim a efectuării unor astfel de lucrări (grunduire, vopsire) la faţa locului. Pe cât posibil, beneficiarul va impune executantului pregătirea tuturor elementelor constructive din uzină şi doar acolo unde este obligatorie efectuarea acestor operaţii la faţa locului, acestea să fie permise.

Pentru acele faze desfăşurate la faţa locului (de exemplu protecţia conductei de aducţiune în zona sudurilor dintre tronsoane), executantul va stabili o procedură tip pentru fiecare operaţie în parte cu respectarea tuturor normelor de mediu astfel încât să nu apară situaţii de poluare a solului sau apelor cu compuşi chimici (vopsea, grund, dilunat etc.).

De asemenea, se va ţine în permanenţă o siutaţie clară şi detaliată cu figurarea intrărilor de substanţe cu caracter chimic utilizate (vopsea, grund, diluant etc.), a utilizărilor acestora şi a depozitătii temporare.

Este obligatorie organizarea unui astfel de depozit temporar de substanţe chimice care să fie prevăzut cu minime măsuri de securitate precum:

- incintă închisă şi asigurată, cu acces controlat - platformă betonată cu sistem de colectare a posibilelor scurgeri

accidentale - protecţii împotriva apelor meteorice - dotare PSI corespunzătoare substanţelor stocate

Sibiu

36

3 . D E S E U R I

3.1. Cadrul legislativ Regimul deşeurilor este reglementat în principal prin Ordonanţa de Urgenţă a

Guvernului nr. 78 / 16.06.2000 modificată şi completată succesiv prin următoarele acte normative: L 426/2001; HG 128/2002; Norme Tehnice din 2002; Normativ Tehnic din 2002; HG 123/2003; Normativ Tehnic din 2003; Norme Metodologice din 2004; O751/2204; O 951/2007.

În CAPITOLUL III din OUG 78/2000: Obligaţii în domeniul gestionării deşeurilor,

SECŢIUNEA 1: Obligaţiile producătorilor de deşeuri, se precizează:

“Art. 19 (1) Deţinătorii/producătorii de deşeuri au obligaţia:

a) să predea deşeurile, pe bază de contract, unor colectori sau unor operatori care desfăşoară operaţiuni cuprinse în anexa nr. II A ori nr. II B sau să asigure valorificarea ori eliminarea deşeurilor prin mijloace proprii; b) să desemneze o persoană, din rândul angajaţilor proprii, care să urmărească şi să asigure îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege în sarcina deţinătorilor/producătorilor de deşeuri; c) să permită accesul autorităţilor de inspecţie şi control la metodele, tehnologiile şi instalaţiile pentru tratarea, valorificarea şi eliminarea deşeurilor tehnologice, precum şi la documentele care se referă la deşeuri; d) să prevadă şi să realizeze măsurile care trebuie să fie luate după încheierea activităţilor şi închiderea amplasamentelor; e) să nu amestece diferitele categorii de deşeuri periculoase sau deşeuri periculoase cu deşeuri nepericuloase; f) să separe deşeurile, în vederea valorificării sau eliminării acestora.

(2) Producătorii de produse şi cei care efectuează activităţi care generează deşeuri sunt obligaţi:

a) să adopte, încă de la faza de concepţie şi proiectare a unui produs, soluţiile şi tehnologiile de eliminare sau de diminuare la minimum posibil a producerii deşeurilor; b) să ia măsurile necesare de reducere la minimum a cantităţilor de deşeuri rezultate din activităţile existente; c) să nu introducă pe piaţă produse, dacă nu există posibilitatea eliminării acestora ca deşeuri, în condiţiile respectării prevederilor art. 5; d) să conceapă şi să proiecteze tehnologiile şi activităţile specifice, astfel încât să se reducă la minimum posibil cantitatea de deşeuri generată de aceste tehnologii; e) să ambaleze produsele în mod corespunzător, pentru a preveni deteriorarea şi transformarea acestora în deşeuri; f) să valorifice subprodusele rezultate din procesele tehnologice în totalitate, dacă este posibil din punct de vedere tehnic şi economic.

Art. 191 Producătorii de deşeuri sunt obligaţi să implementeze prevederile Planului naţional de gestionare a deşeurilor, ale planurilor regionale de gestionare a deşeurilor şi ale planurilor judeţene de gestionare a deşeurilor.”

Sibiu

37

Un alt act de mare importanţă pe linia gestiunii deşeurilor este Hotărârea Guvernului României nr. 856 / 2002 „privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase”, modificată şi completată succesiv prin Procedura din 2004 (transport deşeuri), O95/2005 (criterii de depozitare) şi HG 210/2007 (transpunere aquis comunitar). În aceast act normativ se regăseşte clasificarea deşeurilor pe toate ramurile economice în care se produc, fiecărei grupe şi subgrupe corespunzându-i un cod unic de urmărire.

Fireşte, dată fiind importanţa mare a acestui sector - al managementului

deşeurilor - şi lista normativelor care reglementează aceste activităţi este destul de lungă, aici amintind doar acelea mai importante:

• Hotărârea Guvernului nr. 173 / 13.03.2000 pentru reglementarea regimului

special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari modificată şi completată prin HG 291/2005 şi HG 210/2007

• Legea 465 / 30.07.2001 pentru aprobarea OUG 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile

• Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, modificată şi completată succesiv de: OUG 61/2003; L 431/2005; Decizia 1/2005; L 138/2006; L 27/2007

• Hotărârea de Guvern nr. 1057 / 18.10.2001 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor care conţin substanţe periculoase

• Legea 122 / 18.03.2002 pentru aprobarea OUG 48/1999 privind transportul rutier al mărfurilor periculoase

• Hotărârea Guvernului nr. 441 / 16.05.2002 privind gestionarea uleiurilor uzate, cu Rectificare din 2002

• Hotărârea de Guvern nr. 1159 / 02.10.2003 pentru modificarea HG 662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate

• Hotărârea de Guvern nr. 166 / 12.09.2004 pentru dezvoltarea sistemului de colectare a deşeurilor de ambalaje PET post consum, în vederea reciclării; modificată şi completată succesiv de Norme Metodologice din 2004 şi HG 989/2005

• Ordinul MAPAM nr. 2 / 05.01.2004 pentru procedura de reglementare şi control al transportului de deşeuri pe teritoriul României

• Hotărârea de Guvern nr. 170 / 12.02.2004 privind gestionarea anvelopelor uzate modificată şi completată de Norma din 2004

• Hotărârea de Guvern nr. 621 din 23 iunie 2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje modificată şi completată prin HG 1872/2006

• Ordinul 927/2005 privind procedura de raportare a ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje

• Ordinul 95/2005 privind definirea criteriilor care trebuie îndeplinite de deşeuri şi procedurile pentru a se regăsi pe lista specifică unui depozit şi pe lista naţională de deşeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deşeuri

• Hotărârea de Guvern nr. 235 / 07.03.2007 privind gestionarea uleiurilor uzate etc.

Sibiu

38

3.2. Gestiunea deşeurilor în cazul amenajării hidroenergetice Bâlea Deşeurile ce vor apărea cu ocazia desfăşurării lucrărilor de amenajare

hidroenergetică şi de exploatare ulterioară propuse la Bâlea se clasifică în două categorii de bază, după perioada de apariţie lor:

• deşeuri din etapa de construire: o menajere - provenite de la personalul care va efectua efectiv lucrările

de construire o tehnologice - provenite din lucrările efective de construcţie

• deşeuri din etapa de exploatare: o menajere o tehnologice - provenite din activităţile specifice de producţie

A. Deşeurile din perioada de realizare a obiectivului: A.1. Deşeuri menajere din perioada de construire Aceste deşeuri vor fi inerent generate de personalul care va efectua lucrările de

construcţie efective prevăzute de proiect. Ca orice deşeuri din această categorie, vor avea o natură eterogenă şi sunt astfel

clasificate conform listei din HG 856/2002 „privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase” modificată şi completată succesiv de o serie de alte normative:

Grupa 20 - deşeuri municipale şi asimilabile din comerţ, industrie, instituţii,

inclusiv fracţiuni colectate separat:

din 20 01 fracţiuni colectate separat

20 01 01 hârtie şi carton

20 01 02 sticlă

20 01 08 deşeuri biodegradabile de la bucătarii şi cantine

20 01 11 textile (lavete, cârpe etc.)

20 01 39 materiale plastice (ex: PETuri, pungi etc.)

20 01 99 alte fracţii, nespecificate

În ceea ce priveşte o estimare a cantităţilor acestor deşeuri, relaţia cu care se află

cantitatea produsă este:

tone/zi 1000

=×

=IpNVd

conform SR 13400/1998 în care:

Vd = volumul / masa deşeurilor produse, (t/zi) N = numărul de persoane producătoare de deşeuri Ip = indicele de producere a deşeurilor, (0,6Kg/pers/zi)

Sibiu

39

În actuala fază (studiu de fezabilitate), nu se regăsesc date legate de estimarea numărului total de personal ce va efectua lucrarea. Astfel, necunoscând acest număr de angajaţi, nu este posibilă o estimare a cantităţilor de deşeuri menajere produse.

Colectarea acestor deşeuri menajere se va face în mod selectiv (cel puţin în 3 categorii), depozitarea temporară fiind realizată doar în cadrul suprafeţei prevăzută pentru organizarea de şantier. În acest scop va fi prevăzută o platformă betonată de colectare, cu şanţuri de gardă şi colectarea apelor pluviale, care se va dota cu europubele sau eurocontainere care să asigure o capacitate de stocare conform solicităţilor societăţii autorizate să preia aceste deşeuri în vederea eliminării. Se va prevedea încheierea unui contract cu o astfel de societate, fiind stabilit astfel ritmul de eliminare dar şi alte obligaţii specifice pentru beneficiar. Acest lucru va cădea fireşte în seama constructorului desemnat în urma desfăşurării etapei de licitaţie.

Se va menţine evidenţa acestor deşeuri în baza HG 856/2002 şi respectiv a HG 621/2005 pentru gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje.

A.2. Deşeuri tehnologice din perioada de construire Ca şi încadrare tipologică, acestea sunt din gama deşeurilor inerte sau

periculoase după caz. Se vor produce în mod curent sau accidental prin activităţile de construire prilejuite de lucrările propuse.

În funcţie de gradul de periculozitate, aceste deşeuri se clasifică astfel: • deşeuri inerte şi nepericuloase • deşeuri toxice şi periculoase

Deşeuri tehnologice inerte şi nepericuloase Conform listei din HG 856/2002, aceste deşeuri vor fi din categoriile: Grupa 16 - deşeuri nespecificate în altă parte:

16 01 03 anvelope scoase din uz

Anvelopele uzate se vor colecta numai în cadrul organizării de şantier, pe

platformă betonată şi pentru eliminarea acestora se va încheia un contract cu o societate autorizată de profil (cu transport la o fabrică de ciment pentru distrugere prin coincinerare). Se va ţine o evidenţa acestor deşeuri confrom HG 856/2002.

Grupa 17 - deşeuri din construcţii şi demolări:

17 01 01 beton

17 01 02 cărămizi

17 01 03 ţigle şi materiale ceramice

17 01 07 amestecuri de beton, cărămizi, ţigle şi materiale ceramice, altele decât cele cu conţinut de substanţe periculoase

17 02 01 lemn

17 02 02 sticla

17 02 03 materiale plastice

Sibiu

40

17 04 02 aluminiu

17 04 05 fier şi otel

17 04 11 cabluri, altele decât cele cu conţinut de ulei, gudron sau alte substanţe periculoase

17 05 04 pământ şi pietre, altele decât cele cu conţinut de substanţe periculoase

17 05 08 resturi de balast, altele decât cele cu conţinut de substanţe periculoase

17 06 04 materiale izolante, altele decât cele cu conţinut de azbest sau substanţe periculoase

17 08 02 materiale de construcţie pe baza de gips, altele decât cele contaminate cu substanţe periculoase

17 09 04 amestecuri de deşeuri de la construcţii şi demolări, altele decât cele eu conţinut de mercur, de PCB sau alte substanţe periculoase

Conform datelor prezentate în studiul de fezabilitate, s-au estimat următoarele

cantităţi de lucrări generatoare de deşeuri:

SPECIFICAŢIA LUCRĂRILOR U.M. CANTITATE Excavaţii în roca semidură m3 450 Excavaţii în roca dură m3 125 Săpătură în teren mediu m3 1.800 Umpluturi şi protecţii speciale m3 1.200 Zidarie din piatră locală m3 300 total potenţial deşeu excedentar lucrare m3 850-875

Din aceste valori, rezultă un potenţial excedent de material (rocă, pământ) care se

va constitui în deşeu tehnologic inert. Volumul astfel estimat este de maxim 850-875mc.

Volumele care nu vor fi necesare altor lucrări similare din zonă, se recomandă a fi transportate şi utilizate fie pentru nivelarea unor excavaţii naturale din zonă sau din aval, fie în cadrul lucrărilor de închidere a unor depozite de deşeuri menajere neconforme de pe raza comunelor din aval.

Indiferent de destinaţia acestor volume de material excavat rezultate din săpături şi neutilizate în cadrul lucrărilor proiectului propus, eliminarea lor se va face cu menţinerea unei evidenţe clare conform HG 856/2002.

Deşeuri metalice se vor colecta şi depozita temporar de asemenea numai în

cadrul suprafeţei destinate organizării de şantier, numai pe platformă betonată (prevăzută cu colectarea apelor pluviale scurse de pe ea) pentru a împiedica poluarea solului cu oxizi de fier proveniţi din spălarea acestor deşeuri de către apele pluviale.

Eliminarea de pe amplasament se va face doar în baza unui contract cu o societate autorizată specializată, ţinându-se strict evidenţa acestor deşeuri confrom HG 856/2002 şi OUG 16/2001 (modif. şi compl.).

Deşeuri tehnologice toxice şi periculoase În esenţă, aceste deşeuri vor putea fi reprezentate de:

- deşeuri de baterii uzate (datorită conţinutului de acid sulfuric şi de metale grele)

- deşeuri de uleiuri uzate de la utilajele de lucru - deşeuri de combustibili pentru uzul utilajelor

Sibiu

41

- deşeuri de vopsea, grund, diluant etc. - de la lucrările de protecţie anticorozivă a acelor elemente constructive pentru care nu se poate evita efectuarea protecţiei in situ

În cadrul clasificării din HG 856/2002, aceste deşeuri apar astfel: Grupa 08 - deşeuri de la producerea, prepararea, furnizarea şi utilizarea

straturilor de acoperire (vopsele, lacuri şi emailuri vitroase), a adezivilor, cleiurilor şi cernelurilor tipografice:

08 01 11* deşeuri de vopsele şi lacuri cu conţinut ele solvenţi organici sau alte substanţe periculoase

Grupa 13 - Deşeuri uleioase şi deşeuri de combustibili lichizi: 13 02 07* uleiuri de motor, de transmisie şi de ungere uşor biodegradabile

13 07 01* ulei combustibil şi combustibil diesel

13 07 02* benzina

13 07 03* alţi combustibili (inclusiv amestecuri)

Grupa 16 - deşeuri nespecificate în altă parte: 16 06 01* baterii cu plumb

16 06 02* baterii cu Ni-Cd

16 06 03* baterii cu conţinut de mercur

16 06 04 baterii alcaline cu excepţia celor cu conţinut de mercur

16 06 05 alte baterii şi acumulatori

În scopul reducerii la minim a unui eventual impact asupra mediului produs prin

gestiunea acestor tipuri de deşeuri, colectarea şi eliminarea lor se va face astfel. Deşeurile de baterii uzate se vor colecta şi depozita provizoriu în spaţiu închis şi

asigurat prevăzut cu platformă betonată şi containere metalice pentru stocare astfel încât să fie împiedicate scurgerile de acizi şi eventuala poluare a solului astfel. Ca şi principiu, se va evita efectuarea oricăror operaţii de întreţienere sau reparaţii asupra utilajelor pe amplasamentul lucrărilor propuse, acestea trebuind realizate în ateliere de reparaţii conforme, în bazele de producţie ale executantului.

În situaţii excepţionale, când nu se pot evita unele lucrări de reparaţii, se va ţine o evidenţă clară conform HG nr. 1057/2001 şi se vor elimina în baza unui contract încheiat cu o societate autorizată de specialitate, existând societăţi pe piaţp care colectează aceste deşeuri în vederea reciclării.

Deşeurile de uleiuri uzate sau de combustibili neconformi se vor colecta în recipienţi metalici etanşi stocaţi în cadrul unui depozit de produse petroliere uzate închis, asigurat şi prevăzut cu platformă betonată cu şanţuri de gardă pentru colectarea eventualelor scurgeri şi separator de produse petroliere dacă acesta răspunde în sistemul de canalizare sau başă colectoare etanţă dacă este izolat.

Sibiu

42

Evidenţa acestor tipuri de deşeuri se va ţine în baza prevederilor HG 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate. Eliminarea se va face în baza unui contract încheiat cu o societate autorizată de specialitate.

Există două aspecte de subliniat în ceea ce priveşte gestiunea acestor substanţe toxice şi periculoase (nu doar a deşeurilor provenite din utilizarea lor):

- natura periculoasă pentru mediu şi sănătatea umană - riscul unui impact asupra calităţii solului şi apelor cursurilor de suprafaţă Din aceste raţiuni se impune un regim strict de utilizare a acestor substanţe şi a

deşeurilor provenite din utilizarea lor. Ca şi măsuri de scădere a riscului pentru acest posibil impact, se pot enumera:

întreţinerea corespunzătoare a parcului de utilaje ce va deservi lucrarea (inspecţii periodice, reparaţii curente). Este recomandabil ca în caietul de sarcini aferent licitaţiei prin care se va selecta constructorul să fie solicitate condiţii restrictive în ceea ce priveşte dotarea acestuia sub aspectul calităţii (utilaje moderne, cu risc scăzut de poluare prin defecţiuni)

lucările de întreţinere să nu fie executate pe cât posibil pe amplasamentul propus pentru amenajarea hidroenergetică ci în ateliere specializate, cu păstrarea documentelor doveditoare în acest sens

aprovizionarea cu vopsea, grund etc. necesare executării operaţiilor de protecţie anticorozivă la elementele pentru care nu se poate evita acest lucru la faţa locului se recomandă a fi realizată eşalonat, coroborat cu un necesar de lucrări pe termen scurt, pentru evitarea stocii unor cantităţi mai mari de aceste substanţe (pentru scăderea riscului unor poluări). Depozitarea acestor substanţe se va face numai în spaţiul special amenajat în cadrul organizării de şantier, fiind zilnic livrate la punctele unde sunt necesare şi doar în cantităţile de aplicat aferente zile respective.

prin caietul de sarcini aferent licitaţiei de selecţie a constructorului se va solicta expres prevederea unei soluţii de colectare, stocare temporară şi eliminare a ambalajelor de deşeuri periculoase (fiind cunoscut că nu toţi producătorii de asemnea substanţe acceptă returnarea acestor ambalaje - astfel se recomandă selectarea unor furnizori care acceptă returnarea ambalajelor)

B. Deşeurile din perioada de exploatare a obiectivului: B.1. Deşeuri menajere din perioada de exploatare Nu este cazul deoarece sistemul va funcţiona automatizat, fără personal

deservent. Sistemul prevăzut va fi coordonat doar de la distanţă (de la un centru care se va

organiza în cadrul actualei staţii de telecabină), personalul de coordonare fiind deja încadrat cu alte funcţii în structurile de la Bâlea, fiind cuprins în prevederea soluţiilor de gestionare a deşeurilor menajere.

Sibiu

43

B.2. Deşeuri tehnologice din perioada de exploatare Prin tipologia unor astfel de instalaţii, nu există deşeuri tehnologice semnificative,

dat fiind că „materia primă” este apa care se redă în totalitate albiei mai jos, nefiind încărcată cu reziduuri sau neavând proprietăţi fizicie, chimice ori biologice schimbate semnificativ.

De-a lungul perioadei de exploatare, singurele posibile deşeuri tehnologice ce vor apare, se pot considera:

- uleiuri uzate provenite din anumite componente motrice ale generatoarelor - unele piese de schimb uzate Conform clasificării din HG 856/2002 „privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi

pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase”, aceste deşeuri sunt cuprinse în:

Grupa 13 - Deşeuri uleioase şi deşeuri de combustibili lichizi: 13 02 07* uleiuri de motor, de transmisie şi de ungere uşor biodegradabile

Deşeurile de uleiuri uzate se vor colecta în recipienţi metalici etanşi stocaţi în

cadrul unui depozit de produse petroliere uzate închis, asigurat şi prevăzut cu platformă betonată cu şanţuri de gardă pentru colectarea eventualelor scurgeri şi separator de produse petroliere dacă acesta răspunde în sistemul de canalizare sau başă colectoare etanşă dacă este izolat. Evidenţa acestor tipuri de deşeuri se va ţine în baza prevederilor HG 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate. Eliminarea se va face în baza unui contract încheiat cu o societate autorizată de specialitate.

Grupa 16 - Deşeuri nespecificate în altă parte:

16 01 17 metale feroase

Deşeuri metalice se vor colecta şi depozita temporar numai pe platformă

betonată (prevăzută cu colectarea apelor pluviale scurse de pe ea) pentru a împiedica poluarea solului sau a apelor de suprafaţă cu oxizi de fier proveniţi din spălarea acestor deşeuri de către apele pluviale. Eliminarea de pe amplasament se va face doar în baza unui contract cu o societate autorizată specializată, ţinându-se strict evidenţa acestor deşeuri confrom HG 856/2002 şi OUG 16/2001 (modif. şi compl.).

Sibiu

44

4 . I M P A C T U L P O T E N Ţ I A L , I N C L U S I V C E L T R A N S F R O N T I E RĂ , A S U P R A C O M P O N E N T E L O R M E D I U L U I Ş I MĂS U R I D E R E D U C E R E A A C E S T U I A

4.1. APA

4.1.1. Condiţiile hidrogeologice ale amplasamentului Masivul Fagaraş are o reţea hidrografică bogată. Văile de pe versantul nordic sunt

relativ scurte şi puţin bogate în apă. Apele au săpat văi adânci şi înguste creând acele muchii nordice Fagaraşene specifice masivului.

Toate cursurile de suprafaţă de pe versantul nordic sunt tributare raului Olt. Între muchia Sâmbatei (est) şi muchia Puha (vest) se succed următoarele cursuri de apă:

- Sâmbăta - Viştişoara - Viştea Mare - Ucişoara - Ucea Mare - Podragu - Arpaşu Mare - Arpăşelul - Cârţişoara (format din pârâul Bâlea şi pârâul Doamnei) - Laiţa - râul mare al Porumbaculul (pârâul Sărata + pr. Şerbota)

Râurile de pe versantul sudic sunt lungi şi bogate în apă. Între culmea Muntelui

Coţii (la vest) şi Călţunu - Mezea - Oticu (la est), cursurile de apă sunt grupate în bazinele hidrografice ale:

- Boiei - Topologului - Argeşului superior - Vâlsanului - Râului Doamnei - Râului Capra care adună pâraiele ce curg din căldările Caprei, Calţunului,

Paltinului şi altele pe care le duce în lacul Vidraru (din acest lac se formeaza Argeşul)

Glaciaţiunea cuaternară a lasat în urma ei nu numai custuri ascuţite, circuri şi văi

largi care oferă măreţie Făgăraşului, ci şi o serie de microdepresiuni în care apa acumulată a format lacuri glaciare.

Sibiu

45

Cel mai întins lac glaciar făgăraşan este Bâlea (4,65ha). Cel mai adânc este Podragu (15,5m). Lacul Mioarelor (2282m) aflat în căldarea glaciară Hârtopul Leaotei se află la altitudinea cea mai mari din ţară.

Lacul Bâlea este alimentat pe de o parte de izvoare cu caracter temporar care se

activează numai în anumite perioade ale anului (primăvara şi toamna), pe de altă parte în jurul lacului sunt şi izvoare cu caracter permanent. Astfel în sectorul vestic (sub Şaua Paltinul) la cota 2039m apare o zonă depresionară acoperită în cea mai mare parte a anului de zăpadă care corespunde cu o zonă bogată în izvoare care debuşează de sub depozite glaciare. Debitul izvorului principal reprezintă 2 litri/secundă. În aval de acest punct conflueaza mai multe izvoare ce ies de sub grohotişurile de pantă care dau un debit de 7 litri/secundă. Începând din această zonă spre nord, curge pârâul Paltinului care aduce un debit însemnat de apă tot timpul anului.

În lacul Bâlea îşi are obârşia pârâul Bâlea cu un debit semnificativ. Pe treapta a doua glaciară, de sub muchia Netedu, câteva pâraie dau şi ele un plus de debit egal cu 2 litri pe secundă (cel mai de seamă este Văiuga ce străbate căldarea cu acelaşi nume, de sub Vânătoarea lui Buteanu). Tot pe această terasă la nivelul unui lac colmatat pornesc 5-6 izvoare cu un debit de 0,8-1 litru/secundă.

La nivelul celei de a II-a trepte glaciare confluează pârâul Paltinul cu pârâul Bâlea formând o vale comună.

Depozitele de pantă şi cele glaciare având un coeficient de permeabilitate mare permit pătrunderea liberă a apelor meteorice care apar apoi sub formă de izvoare sau sub formă de infiltraţii.

Precipitatii atmosferice Media anuala a precipitatiilor atmosferice în zona superioara a Bâlii este de

1206mm. Cantitatea maxima a precipitatiilor se înregistreaza în luna iunie, 162mm, iar minima în decembrie, 63mm. Numarul mediu al zilelor cu precipitatii este de 169. Cel mai mare numar de zile cu precipitatii se înregistreaza în luna iunie pentru perioada calda 18,5 si în martie pentru perioada rece 14,4.

Numarul mediu al zilelor cu strat de zapada este de 180,4. Prima zi cu strat de zapada fiind aproximativ 14 octombrie iar ultima aproximativ 23 iunie. Durata intervalului cu strat de zapada fiind de 252 zile. Grosimea medie a stratului de zapada înregistrat într-o perioada de 5 ani este de 1,68m.

Analizând datele prezente se degaja caracterul specializat al zonei pentru sporturi de iarna si posibilitatile deosebite de prelungire a sezonului de schi pâna la începutul lunii iunie. Stratul de zapada se formeaza la aceasta altitudine, în medie, începând cu 25 decembrie si dureaza pâna în 15 aprilie, prezentând deci o perioada de 120 zile. Fenomenul este supus variatiilor generate de altitudine si caracteristicilor anului respectiv.

În privinţa viscolului regiunea înregistreaza datorita altitudinii o medie de 31,6 zile.

Sibiu

46

Regimul zăpezilor Stratul de zăpada variază atât calitativ cât şi cantitativ în funcţie de relief şi

altitudine. Se ştie că văile sunt cele care păstrează mai bine zăpada şi că zonele mai înalte ale muntelui, prin evoluţia temperaturilor joase, constituie zone de menţinere îndelungată a zăpezii.

În cazul Văii Bâlea ambele elemente lucrează concomitent, căldarea glaciară, valea de altitudine situată la peste 1500m şi orientate spre nord constituie un depozit ideal de zapădă care este totodată şi o zonă perfectă pentru practicarea schiului.

Alunecările de zăpadă Prin caracterul alpin şi profilul puternic înclinat al reliefului părţii superioare a

zonei, peste cota 1800m, pe de o parte, iar pe de altă parte datorită ninsorilor abundente din lunile februarie-martie şi aprilie, această zonă prezintă posibilitatea ruperii şi alunecării zăpezilor.

Trebuie menţionat că ecartul liber al porţiunii de formare este mult mai mic faţă de alţi masivi din lume. Acest lucru face ca avalanşele din Făgăraş, inclusiv cele din zona Bâlea să fie de mai mică dimensiune. Totuşi, deoarece experienţa dovedeşte pericolul acestor fenomene, ele trebuie tratate cu atenţie şi preîntâmpinate cu mijloacele cunoscute uzuale în acest domeniu.

Din experienţa îndelungată a unor observaţii locale, se pot sublinia ca zone periculoase cu predilecţie următoarele:

- faţa nordică a muntelui Paltinu - câteva vâlcele ale feţei estice ale piscului Bâlii - vâlcelul central din faţa vestică a Văiugii - firul văii Văiugii în aval de căldare - vâlcelele din versantul estic şi mijlociu al culmii Netedului - faţa vestică a culmii Netedului în dreptul cascadei Bâlea Ca masură strict necesară care îşi găseşte analogii în toate ţările care au abordat

cu seriozitate problema exploatării muntelui pe timp de iarnă, se impune evitarea declanşării naturale a alunecărilor de zăpadă, sau cunoscând orele şi perioadele periculoase, să se procedeze la închiderea temporară a anumitor trasee de schi pentru a evita accidentele.

Din punct de vedere al proiectului propus, în special în zona captării - într-o zonă expusă întrucâtva avalanşelor, se vor prevedea soluţii tehnice care să asigure buna funţcionare a captării în astfel de perioade cu risc.

Sibiu

47

Obiectivul analizat este amplasat în bazinul hidrografic Olt (cod cadastral VIII), în subbazinul Cârţişoarei (afluent de stânga al Oltului) - cod cadastral VIII.109.

Cu ocazia realizării Studiului de fezabilitate, realizatorul acestuia - SC HIDROCONSULT SRL a solicitat debitele medii pentru râul Cârţişoara în secţiunea Bâlea Cascadă de la Administraţia Naţională Apele Române, Direcţia Apelor Olt.

Redăm mai jos aceste debite conform unui extras din studiul de fezabilitate:

Se menţionează că înălţimea medie a bazinului de recepţie este 1872m şi

suprafaţa acestuia este de 6,2kmp. Anul cel mai ploios a fost 1991 şi a avut un debit mediu de 0,565m3/s în timp ce

anul cel mai secetos a fost 1990 cu un debit de 0,18m3/s. Debitul mediu multianual a fost de 0,361m3/s. În cursul unui an mediu, luna cu scurgerea medie cea mai mică este luna

februarie când debitul apei a atins chiar şi valoarea zero (din cauza gerului puernic, stratul de gheaţă a blocat complet scurgerea apei).

Debitele cele mai mari se întâlnesc în perioada mai - iulie, în timp ce perioada cu scurgerile cele mai mici este cuprinsă între lunile decembrie - martie.

Conform Anuarului Hidrogeologic şi Morfologic al României, zona se caracterizează printr-un regim torenţial cu viituri primăvara - vara cu alimentare nico - pluvială moderată cu următoarii indicatori:

- scurgere medie anuală = 40l/sec x km2 - nivel mediu al precipitaţiilor = 1400mm/an

Sibiu

48

- număr mediu de zile pe an cu zăpadă = 200zile/an - precipitaţii maxime în 24h = 170mm/24h Pe baza măsurătorilor şi calculelor specifice prezentate în studiul de fezabilitate, a

rezultat suprafaţa efectivă a bazinului hidrografic de pe care se vor colecta apele până în secţiunea captării microhidrocentralei de 5,36km2 faţă de 6,2km2 cât este până la Bâlea Cascadă. Calculându-se astfel curba de durată a debitelor medii lunare prin transpunerea în secţiunea captării de la secţiunea cabanei Bâlea Cascadă, a rezultat un debit mediu de 0,33m3/s.

Redăm aici din Studiul de fezabilitate realizat de SC HIDROCONSULT SRL,

Tabelul 2.2. - Curba de durată reconstituită pentru captarea MHC Bâlea:

Debitul [m3/s] 0 0,03 0,1 0,15 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 Durata [% din an] 100 88,2 66 56 49 37,4 29,7 23,5 18,5 14 Debitul [m3/s] 0,8 0,9 1 1,1 1,2 1,3 1,4 1,5 1,75 2 Durata [% din an] 9,7 7 5,5 4 2,8 2,2 1,7 1,5 1 0,7 Debitul [m3/s] 2,5 3 Durata [% din an] 0,4 0,2 Debitul mediu = 0,33m3/s

- Debitul mediu al anului cel mai ploios = 0,515m3/s - Debitul mediu al anului cel mai secetos = 0,164m3/s De asemenea, în Studiul de fezabilitate realizat de SC HIDROCONSULT SRL, în

Tabelul 2.3. - Debitele minime şi maxime la captarea Bâlea:

Categoria debitul DEBITE MINIME [l/s] DEBITE MAXIME ORARE [m3/s] Probabilitatea de apariţie 95% 90% 80% 10% 5% 2% 1% 0,5% 0,1% Debitul [l/s] 14 27 56 21,7 40,7 66,4 84 100 122

4.1.2. Alimentarea cu apă Pe timpul funcţionării microhidrocentralei, în afară de debitele de apă tehnologică

care au fost tratate mai sus, nu se alimentează alte volume dat fiind că nu va exista personal deservent.

În ceea ce priveşte consumul de apă menajeră pentru personalul care va construi obiectivul, acesta fie se va asigura sub formă de apă plată sai minerală îmbuteliată, fie de la cabanele unde acest personal va fi cazat.

Sibiu

49

4.1.3. Managementul apelor uzate Nefiind cazul utilizării unor volume de apă menajeră, nu este cazul nici a unor

evacuări de ape uzate fecaloid - menajere. Spaţiile în care se va asigura cazarea personalului care va construi obiectivul sunt autorizate pe linie de protecţia mediului şi au soluţii prevăzute pentru eliminarea apelor uzate menajere.

În ceea ce priveşte apa tehnologică, fireşte că întreg debitul utilizat în producerea energieie electrice este restituit în albie ulterior, fără a fi cazul apariţiei unor modificări semnificative ale parametrilor chimici, biologici sau fizici.

4.1.4. Prognozarea impactului şi măsuri de diminuare a acestuia Impactul posibil a fi produs prin această amenajare hidroenergetică propusă în

zona Bâlea Cascadă se poate defalca pe două perioade distincte: perioada de construire a obiectivului Ca şi caracteristici de bază pentru această perioadă avem pe de o parte

intermitenţa şi pe de altă parte perioada scurtă pentru operaţiile cu posibil impact. Efectele sunt reversibile chiar şi atunci când în anumite situaţii accidentale neprevăzute şi nedorite pot să apară astfel de poluări punctuale izolate.

În această perioadă pot să apară următoarele impacte negative mai mult sau puţin semnificative asupra apelor de suprafaţă:

• unde de poluare fizică prin creşteri ale turbidităţii pârâului Cârţişoara

(datorate lucrărilor de amenajare în zona de captare şi în zona centralei - returnarea apei în albie)

măsuri: - eşalonarea pe cât posibil a lucrărilor astfel încât să se asigure şi perioade de liniştire a apei pentru a nu cauza efecte semnificative asupra populaţiilor piscicole

• posibile scurgeri accidentale de produse petroliere (motorină, ulei) de la unele utilaje cu care se vor face lucrări în zonă

măsuri: - asigurarea condiţiilor tehnice corespunzătoare la utilajele cu care se operează; interzicerea staţionării sau accesului nejustificat în albia minoră a acestora; gararea doar în spaţiu desemnat, cu evitarea apariţiei unor scurgeri înspre apa de suprafaţă

• eventuale scurgeri accidentale de vopsea înspre pârâul Cârţişoara - doar în zonele unde va trebui protejată conducta in situ (la suduri) pe sectoarele în care aceasta trece în vecinătatea pârâului

măsuri: - protejarea zonelor de lucru în situaţia în care traseul obligă la efectuarea unor astfel de operaţiuni (tăvi de colectare a eventualelor scurgeri de surplus la

Sibiu

50

vopsire etc.); depozitarea temporară a vopselei doar în spaţiul special destinat şi amenajat şi interzicerea formării de stocuri pe teren mai ales în vecinătatea apelor de suprafaţă perioada de exploatare a sistemului Spre deosebire de perioada de construcţie, pe timpul exploatării obiectivului pot

să apară anumite impacte asupra apelor de suprafaţă dar care vor fi caracterizate de o intensitate mică însă pe durată mai mare.

Astfel, se pot întâlni unele situaţii negative care să conducă la modificarea unor echilibre naturale formate legate de pârâul Cârţişoara în special:

• împiedicarea deplasării (migrării) faunei piscicole de-a lungul pârâului, pe anumite tronsoane - în speţă se poate discuta doar de zona centralei deoarece captarea este proiectată aproape de baza cascadei Bâlea care se constituie deja într-o barieră naturală

măsuri: - în zona clădirii centralei - unde este prevăzut şi un canal de debite mari, dacă condiţiile terenului vor impune acest lucru, se recomandă realizarea unui sistem tip „scară de peşti” care să faciliteze mişcarea acestui tip de faună din avalul zonei în amonte. Înălţimea normal recomandată a treptelor trebuie să fie de cca. 25cm.

• reducerea debitului de apă pe sectorul dintre captare şi centrală cu posibile implicite efecte asupra habitatului faunei acvatice

măsuri: - prin autorizaţia de gospodărire a apelor se impune în mod firesc asigurarea debitului de servitute în albie, acest lucru garantând păstrarea condiţiilor pentru alte folosinţe în aval de captare (fie ele umane sau naturale)

• la redarea debitului de apă captat şi utilizat în turbine înapoi în albia minoră, în lipsa unor măsuri de proiectare şi realizare specifice corespunzătoare poate să apară un risc de erodare a malurilor în această zonă (din cauza presiunii cu care apa părăseşte centrala)

măsuri: - proiectul prevede realizarea unui canal de liniştire astfel încât la redarea în albie a debitului captat să nu existe aceste condiţii de facilitare a unor eventuale eroziuni de mal Un impact pozitiv asupra calităţii apelor pârâului Cârţişoara derivă din redarea în

albie a unor ape mai oxigenate, îmbunătăţind astfel condiţiile de habitat pentru salmonide.

Sibiu

51

4.2. AERUL

4.2.1. Date generale Vorbind despre întregul masiv Făgăraşan, având în vedere ca vârfurile crestei

depăşesc în număr mare cota de 2300m, se conturează mai pregnant rolul de zid în calea marilor curenţi atmosferici, pe care îl are masivul, cu consecinţe directe asupra caracteristicilor climatice ale zonei şi nu numai.

Sectorul analizat reprezintă însă o zonă din partea medie altitudinală a lanţului fagaraşan, fiind cuprins între altitudinile medii de 1450 şi 1230m.

Temperatura aerului La Bâlea Lac, media anuală a temperaturii aerului este de 0,5°C. Temperaturile medii maxime se cifrează la +8,3°C în lunile iulie-august, iar cele

medii minime la -9,5°C în lunile ianuarie-februarie. Amplitudinea medie anuală este de 17,8°C.

Aceasta zonă beneficiază de cinci luni de iarnă cu temperaturi medii negative, iar în lunile de vară, iulie-august, se înscriu în jurul mediei de 8°C.

Lunile iulie-august au o clima relativ temperată, scăderi de temperatură sub 0°C fiind oricând posibile, restul anului fiind umed şi rece cu caracter excesiv.

Temperatura medie maximă înregistrată a fost de +12,6°C în luna august, iar temperatura medie minimă de -13,6°C în ianuarie, rezultând o amplitudine maximă înregistrată de 26,2°C.

Lunile reci sunt caracterizate printr-o variaţie mică a temperaturii medii orare, fapt ce situează zona printre cele mai constante regiuni din ţară în ceea ce priveşte păstrarea stratului de zăpadă, conferind calităţi deosebite pentru practicarea sporturilor de iarnă.

În timpul lunilor calde însă, temperatura prezintă variaţii importante contribuind la menţinerea unui climat răcoros.

Prima zi de îngheţ apare în jurul datei de 14 august iar ultima zi de îngheţ în jurul datei de 6 iulie. Media intervalului cu îngheţ fiind de 235,5 zile, iar numărul mediu de zile de iarnă (temperatură maximă 0°C) este de 134,1.

Nebulozitatea În zona studiată, cuprinsă între 1000-1700m altitudine, problema nebulozităţii se

prezintă astfel: - nebulozitatea totală maximă este 7,6 zecimi în luna februarie - nebulozitatea totală minimă este 5,2 zecimi în luna octombrie Din acest punct de vedere, lunile calde iulie-septembrie prezintă medii între 5,3-

5,7, cifre care atestă predominanţa timpului senin. Media anuală înregistrată este de 6,5 zecimi.

Sibiu

52

Fiind amplasata la jumătatea altitudinii masivului, zona studiată reprezintă terenul de vehiculare a maselor de aer dintre creastă şi poale. Caracterul de vale relativ îngustă prezentat de valea Bâlii în zona studiată, dă posibilitatea stagnării în perioada nebulozităţii accentuate a maselor de aer. Aceasta se observă mai ales în variaţia diurnă a fenomenului, în perioada cu nebulozitate accentuată. Totuşi sunt destul de multe cazuri când platforma de nori se opreşte la cota 1500m, restul studiat ramânând în plin soare.

În privinta repartiţiei numărului de zile în funcţie de gradul de acoperire, situaţia se prezintă astfel:

- zile senine 45 - zile noroase 180 - zile acoperite 135 În zona superioară, aceasta fiind situată pe cea mai înaltă treaptă de altitudine a

ţării (1700-2500m), problema nebulozităţii se prezintă astfel: - nebulozitatea totală maximă 8,0 zecimi în luna mai - nebulozitatea totală minimă 5,4 zecimi în luna octombrie Media anuală înregistrată este de 6,9 zecimi. Anumite condiţii locale fac ca în a doua jumătate a lunii martie, luna aprilie şi

prima parte din luna mai să prezinte perioade destul de mari de cer senin datorate stabilizării unui plafon inferior pragului de 1700m altitudine.

În privinţa repartiţiei numărului de zile în funcţie de gradul de acoperire, avem: - zile senine 35 - zile noroase 155 - zile acoperite 170 Zilele în care se semnalează prezenţa ceţii se ridică la 274 din care luna

decembrie înregistrează cele mai multe - 26, iar luna septembrie cele mai puţine - 20. Regimul eolian Din punct de vedere eolian, regiunea intră în zona de înalţime dominată de vântul

din sector vestic care predomină peste 60% din an ca o consecinţă a circulaţiei generale a curenţilor. În privinţa vitezei datele culese se prezintă după cum urmează:

- vitezele maxime medii înregistrate sunt în perioada ianuarie-februarie de 6,0-7,1m/s

- vitezele minime se grupează în perioada caldă a verii mai-august 3,8-5,3m/s Media anuală se cifrează la 4,9m/s. Analiza generală a acestor date arată că zona medie de altitudine a Văii Bâlea

prezintă elemente climatice cu intensităţi moderate.

Sibiu

53

4.2.2. Surse. Prognozarea şi diminuarea impactului. Spre diferenţă de impactul asupra apei de exemplu, în cazul aerului, un eventual

impact poate să apară doar pe perioada de construire a obiectivului, ulterior - după darea în folosinţă - nefiind cazul unor astfel de situaţii.

Astfel, pe perioada de construire, ca şi surse de poluare a aerului se pot identifica: utilajele de producţie care se vor folosi în executarea transporturilor şi

lucrărilor specifice (autocamioane, buldozere, excavatoare etc.) anumite lucrări specifice ce se vor executa şi care implică inerente emisii

de praf (săpături, derocări mecanice, manevrări de materiale de construcţii etc.)

Tipurile de poluanţi preconizaţi a fi emişi cu ocazia desfăşurării tuturor acestor

activităţi, se redau sintetic sub forma unei matrici:

POLUANŢI SURSE

particule NOx SOx CO COV funcţionarea utilajelor X X X X X lucrări de construcţie specifice XX manevrarea materialelor XX

În faza actuală de dezvoltare a proiectului, nefiind încă cunoscute multe dintre

detaliile esenţiale pentru realizarea unei estimări cantitative educate a emisiilor de poluanţi în aer, se va prezenta o situaţie asociată specificului activităţii şi a mijloacelor de producţie utilizate.

Din punct de vedere al mobilităţii surselor de emisie, acestea se pot împărţi în cazul de faţă astfel:

surse de poluare staţionare nedirijate surse de poluare mobile

surse de poluare staţionare nedirijate

Aici se încadrează feluritele depozitări provizorii de materii prime împreună cu activităţile de manevrare a acestora.

Aceste depozite provizorii vor fi executate atât pe amplasamentul organizării de şantier dar şi pe traseul conductei şi în zona de amenajare a captării şi a centralei, acolo unde etapele de intervenţie vor necesita acest lucru.

Astfel, ca şi poluanţi tipici se vor regăsi în primul rând particulele fie antrenate de vânt de pe depozitele de pământ, balast, nisip, piatră spartă etc., fie datorate manevrării acestor materiale cu utilajele specifice (încărcări / descărcări).

Tot în această categorie a surselor staţionare nedirijate se consideră ca intrând şi anumite lucrări de construcţie ce se vor executa (excavări - săpături - derocări mecanice, funcţionarea unor utilaje într-un spaţiu relativ constant pe o perioadă de timp

Sibiu

54

mai mare etc.). Ca şi poluanţi vom avea cu predilecţie particule dar şi SOx, NOx, CO, COV etc.

Pentru evitarea răspândirii prafului pe o rază mai mare se recomandă ca în special în zilele cu condiţii nefavorabile de vânt să se limiteze activităţile de derocare sau săpare ce implică volume mai mari sau cele de manevrare a unor cantităţi mai mari de materiale.

surse de poluare mobile

În această categorie sunt cuprinse utilajele specifice cu care se vor transporta materialele şi care vor circula pe traseul DN7C Transfăgărăşan.

Poluanţi caracteristici: PM10, SOx, NOx, CO, COV Metoda de limitare a emisiilor din sursele mobile din cazul de faţă (autovehicule)

este una de tip preventiv, ce se execută de către autoritatea rutieră prin condiţiile tehnice impuse la omologare (şi apoi la inspecţiile tehnice periodice). În plus, există o serie de măsuri preventive pe linie de producere şi comercializare a carburanţilor auto.

Se poate astfel discuta de un eventual impact bine structurat în timp, pe o

perioadă scurtă şi bine definită, nu de un impact cu efecte de acumulare asupra posibililor receptori.

În cazul analizat, în urma analizei calitative de mai sus, s-a constatat că nu se pune problema generării unor poluanţi cu caracter puternic remanent sau cu efecte ireversibile de natură să ridice probleme.

Ca şi măsuri pentru reducerea la minim a impactului produs asupra calităţii

aerului pe timpul efectuării lucrărilor de construcţie, se recomandă: respectarea graficelor de lucru pentru utilaje pe fiecare tronson în parte mijloacele de transport pentru materiale vor fi prevăzute cu prelată pentru

evitarea împrăştierii de particule cu ajutorul vântului mijloacele de producţie echipate cu motor vor respecta HG 332/2007 pentru

“procedurile de aprobarea de tip a motoarelor destinate a fi montate pe maşini mobile nerutiere şi a motoarelor destinate vehiculelor pentru transportul rutier de persoane sau marfă şi stabilirea măsurilor de limitare a emisiilor gazoase şi de particule poluante provenite de la acestea, în scopul protecţie atmosferei”

efectuarea reglajelor corespunzătoare la motoarele mijloacelor de producţie în conformitate cu condiţiile impuse de ITP

Sibiu

55

4.3. SOLUL ŞI SUBSOLUL

4.3.1. Date generale Geomorfologie Zona alpină se desfăşoară pe latura nordică a munţilor Făgăraş, încadrându-se în

bazinul hidrografic Bâlea - Cârţişoara. Lacul Bâlea, cu altitudine de 2041m, ocupă fundul unui mare circ glaciar

suspendat sub creasta principală delimitată de vârfurile Vânatoarea lui Buteanu (2507m), Vârful Capra (2426m) si Vârful Paltinu (2398m). În aval se deschide valea glaciară Bâlea, flancată la vest de muchia Bâlii iar la est de muchia Netedu. Spre sud versanţii ce înconjoară lacul sunt abrupţi şi ferestruiţi cu văi torenţiale şi culoare de avalanşă. Spre nord relieful se deschide larg oferind o panoramă deosebită spre Ţara Oltului.

În profil longitudinal, pe prima porţiune începând de la lac, valea glaciară prezintă un relief în trepte delimitându-se trei praguri sau terase glaciare alcatuite din rocă puternic modelată. Faţă de aceste praguri care creează impresia unor mici platouri, Lacul Bâlea apare mascat în spatele primului prag glaciar, prag care prezintă un relief vălurit şi uşor fragmentat spre est, iar spre vest (şaua Paltinului) este presărat cu câteva mameloane stâncoase separate de zonele scobite (depresionare).

Al doilea prag glaciar este situat la cota 1905m după o denivelare verticală de circa 1,30m. Acesta se dezvoltă în special spre est, sub muchia Buteanu, cunoscut sub denumirea de terasa a II-a.

Mult mai redus ca suprafaţă, al treilea prag glaciar apare la cota 1875m după care se deschide larg valea Bâlii cu profil caracteristic în forma de “U” pe o lungime de aproximativ 2000m pâna deasupra cascadei care de fapt reprezintă cel de-al patrulea prag glaciar.

Pragurile glaciare, ca de altfel întreaga vale a Bâlii, sunt adânc fragmentate de pârâul Paltinu şi pârâul Bâlea precum şi de o serie de afluenţi ai acestora.

În timp ce creasta principală şi cele doua culmi (Buteanu si Bâlea) au aspect de custuri crenelate, adânc sculptate de văi torenţiale şi şanţuri de şiroire, pe fundul văii glaciare constatăm amprente adânci lăsate de glaciaţiunea pleistocenă ce a creat un relief specific de modelare (roci scrijelate, mutonate şi morene). În jurul lacului şi în tot lungul văii apar depozite morenice care demonstrează existenţa gheţarului ce s-a cuibărit sub creastă, care prin acţiunea de subsăpare şi apăsare laterală a creat circul glaciar care adăposteşte astăzi lacul. Limba gheţarului a dat naştere văii glaciare având extensiuni direcţionate spre nord (aval).

În ceea ce priveşte lacul, acesta are o suprafaţă de 4,5ha şi o adâncime maximă de 11,35m, fiind cel mai mare lac glaciar al masivului Fagaraş. Profilul executat prin lac arată forma literei “U”, iar pe fundul lacului se identifică platforme submerse acoperite cu depozite morenice sau material provenit de pe versanţi. Spre extremitatea nord-estică a lacului pe un mamelon stâncos înconjurat de depozite glaciare este reconstruită actuala cabană Bâlea Lac.

Sibiu

56

Etajul montan prealpin. Sub marele prag al cascadei Bâlea, valea se adânceşte şi se îngustează foarte

mult, iar în profil transversal ia aspectul literei “V” caracteristic văilor tinere. Versanţii laterali sunt abrupţi, acoperiţi cu depozite de pantă fixate cu o perdea formată din păduri de conifere.

În ceea ce priveşte firul văii, acesta este aproape drept, cu pantă accentuată de scurgere, aglomerat de blocuri şi bolovănişuri într-o dispoziţie haotică, fapt ce demonstrează caracterul torenţial al văii. Dincolo de cota 1.300m, valea Bâlii se lărgeşte uşor dezvoltând o albie majoră, de circa 100m lăţime formată din depozite grosiere transportate şi depuse de pârâu. Spre nord valea este gâtuită de puternicul con de dejecţie format de un afluent de dreapta al pârâului Bâlii şi anume Pârâul Dracului. Pe acest con de dejectie care invadează puternic formaţiunile din albia pârâului este situat hotelul Bâlea Cascadă şi puţin în aval faţă de această poziţie se doreşte realizarea clădirii ce va adăposti microhidrocentrala propusă.

Din punct de vedere geologic, deosebim următoarele formaţiuni:

- depozite metamorfice precambriene relevate prin şisturi cristaline de mezozonă. Ca intercalaţii în aceste formaţiuni apar benzi de şisturi cloritoase. Cu totul izolat apar fâşii lenticulare de calcare cristaline sau dolomitice (la vest de la nivelul treptei a III-a glaciare).

- depozite sedimentare cuaternare. Sunt reprezentate prin grohotişuri şi deluviuni de pantă care acoperă versanţii.

Toate aceste formaţiuni sedimentare sau format prin degradarea fizico-chimică a rocilor preexistente datorită proceselor glaciare, urmate de procesul de eroziune şi transport.

Pe aceste roci s-au format pe alocuri soluri brune acide si brune podzolice. Date privind seismicitatea zonei Conform precizărilor normativului NP-055-01, amplasamentul amenajării se află în

zona seismică de calcul D pentru care principalii coeficienţi de calcul a încărcărilor seismice au urmatoarele valori:

- KS = 0,16 (conform zonei seismice D) - TC = 0,7sec (perioada de colţ) - Gradul de seismicitate este VII

Cu toate că în conformitate cu specificaţiile Ord. MAPM nr. 111/228/2002, amenajările propuse se încadrează în clasa 4, categoria de importanţă D, încadrare care nu creează obligaţii speciale din punct de vedere legal, în situaţia de faţă trebuie avut în vedere că lucrările se execută într-o zona turistică.

Sibiu

57

4.3.2. Surse. Prognozarea şi diminuarea impactului. Posibilele surse de poluare a solului şi subsolului în timpul lucrărilor de construire

sunt reprezentate de: scurgeri accidentale de carburanţi sau lubrefianţi datorită defecţiunilor

tehnice a utilajelor specifice datorită manipulărilor neglijente în timpul alimentării sau datorită depozitărilor necorespunzătoare

emisiile mobile provenite de la activitatea utilajelor, datorită arderii combustibilului în motoare cu aprindere prin compresie MAC (NOx, SO2, CO, pulberi) prin sedimentare la nivelul solului, cu posibila afectare a calităţii acestuia.

depozitări necorespunzătoare a deşeurilor rezultate în timpul lucrărilor de construcţie (atât deşeuri menajere provenite de la echipele de muncitori, cât şi deşeuri tehnologice)

Astfel, impactul posibil asupra solului şi subsolului se poate concretiza în special

prin modificări ale proprietăţilor fizico-chimice ale acestora, prin acumulări de NOx, SO, SO2, CO, metale grele sau hidrocarburi, cu efect asupra capacităţii de îndeplinire a rolului ecologic.

Luând în considerare posibilele surse de poluare a solului şi subsolului în perioada de execuţie a lucrărilor, aşa cum au fost ele identificate mai sus, putem aprecia că prin stabilirea şi respectarea unor măsuri de protecţie, impactul acestei activităţi nu este unul în măsură să afecteze semnificativ calitatea solului şi subsolului per ansamblul zonei studiate.

Impact semnificativ se poate produce pe suprafeţe restrânse, punctuale, în principal datorită scurgerilor accidentale de combustibili şi lubrefianţi.

Ca şi măsuri menite să asigure un impact diminuat al activităţii propuse asupra

calităţii solului şi subsolului sunt necesare următoarele: asigurarea stării tehnice corespunzătoare a utilajelor folosite atât pentru

evitarea scurgerilor de carburanţi şi lubrefianţi cât şi pentru minimizarea emisiilor în aerul atmosferic

efectuarea eventualelor reparaţii doar în bazele de producţie, în locuri amenajate special

evitarea ocupării de terenuri nejustificat pentru gararea sau staţionarea utilajelor

depozitarea pe suprafeţe minime a volumelor rezultate din săpături, derocări etc.

gestionarea deşeurilor prin asigurarea de condiţii de eliminare corespunzătoare, pe bază de contrcate cu societăţi specializate

Sibiu

58

4.4. BIODIVERSITATEA

4.4.1. Date generale Relaţia proiectului cu reţeaua Natura 2000 Reţeaua "Natura 2000" reprezintă principalul instrumentul al Uniunii Europene

pentru conservarea naturii în statele membre. Natura 2000 reprezintă o reţea de zone desemnate de pe teritoriul Uniunii Europene în cadrul căreia sunt conservate specii şi habitate vulnerabile la nivelul întregului continent. Programul Natura 2000 are la bază două Directive ale Uniunii Europene denumite generic Directiva Păsări şi Directiva Habitate, directive transpuse în legislaţia naţională prin OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.

La ora actuală, reţeaua Natura 2000, formată din Arii Speciale de Conservare (SCAs) desemnate pentru protecţia speciilor şi habitatelor ameninţate, listate în anexele Directivei Habitate şi Arii de Protecţie Specială Avifaunistică (SPA) desemnate pentru protecţia speciilor de păsări sălbatice în baza Directivei Păsări, acoperă aproximativ 20% din teritoriul Uniunii Europene. Trebuie menţionat faptul că până la validarea Ariilor Speciale de Conservare, aceste zone propuse pentru reţeaua Natura 2000 sunt etichetate ca Situri de Importanţă Comunitară.

Siturile de Importanţă Comunitară şi Ariile de Protecţie Specială, incluse în reţeaua Natura 2000, acoperă 17% din suprafaţa României. Lista siturilor incluse în reţeaua Natura 2000 a fost transmisă Comisiei Europene, care le va aproba până în 2010. Ulterior, autorităţile din România vor trebui să elaboreze planurile de management pentru fiecare sit din Natura 2000, planuri care vor include măsurile speciale care trebuie îndeplinite pentru conservarea habitatelor şi speciilor protejate.

Datorită capitalului natural deosebit de valoros pe care îl deţine România (două bioregiuni noi pentru reţeaua ecologică, populaţii mari şi viabile de carnivore mari, habitate neantropizate, etc.) şi având în vedere faptul că ţara noastră conservă o biodiversitate mult mai ridicată în raport cu alte state membre ale Uniunii Europene, aportul României la reţeaua Natura 2000 este unul semnificativ.

Obiectivul principal al reţelei Europene de zone protejate NATURA 2000 - desemnate pe baza Directivei Păsări respectiv Directivei Habitate - este ca aceste zone să asigure pe termen lung „statutul de conservare favorabilă” a speciilor pentru fiecare sit împarte care a fost desemnat.

Deşi definiţia exactă a termenului „statut de conservare favorabilă” nu este bine definit, România va trebui să raporteze periodic către Comunitatea Europeană, cu privire la îndeplinirea acestui obiectiv. Singurul indicator obiectiv şi cantitativ cu privire la statutul unei specii într-o anumită zonă este mărimea populaţiei respectiv schimbarea mărimii populaţiilor. Este deci esenţial ca impactul unor investiţii asupra acelor specii pentru care zona a fost desemnată ca sit Natura 2000, să fie evaluat complet prin metode ştiinţifice. În majoritatea cazurilor impactul poate fi minimalizat sau

Sibiu

59

sensibil micşorat prin selectarea atentă şi implementarea corectă a metodelor de diminuare a impactului.

Conform îndrumarului „Managing Natura 2000 sites : The provisions of Article 6 of the ‘Habitats’ Directive 92/43/EEC”:

Degradarea habitatelor: este o degradare fizică ce afectează un habitat. Conform art. 1 pct.e). al Directivei 92/43/CEE - Directiva Habitate, statele membre trebuie să ia in considerare impactul proiectelor asupra factorilor de mediu mediului (apă, aer sol) şi implicit asupra habitatelor. Dacă aceste impacturi au ca rezultat modificarea statutului de conservare al speciilor/habitatelor într-unul mai puţin favorabil faţă de situaţia anterioară impactului, atunci se poate considera ca a avut loc o deteriorare a habitatului.

Disturbare: disturbarea nu afectează parametrii fizici ai unui sit, aceasta afectează în mod direct speciile şi de cele mai multe ori este limitată în timp (zgomot, surse de lumină etc.). Intensitatea, durata şi frecvenţa elementului disturbator sunt parametrii ce trebuie luaţi in calcul.

Proiectul „Amenajare Hidrenergetică Bâlea” – se află localizat în interiorul SCI „Munţii Făgăraş” şi în imediata vecinătate a SPA „Piemontul Făgăraşului”

Considerăm necesară analiza a impactului pe care planul analizat de faţă îl are asupra integrităţii sitului.

Integritatea ariei naturale protejate este legată atât în mod specific de obiectivele de conservare ale ariei cât şi în general de totalitatea aspectelor ariei naturale protejate.

În cazul siturilor Natura 2000 obiectivele de conservare fac trimitere directă la speciile şi/sau habitatele pentru care respectivul sit a fost declarat.

Având în vedere că proiectul presupune amenajari hidrenergetice pe o suprafaţă de 7,72ha in interiorul SCI „Munţii Făgăraş” şi ţinând cont de definiţiile referitoare la degradare, respectiv disturbare, enunţate anterior, posibilele impacte pe care proiectul le are asupra integrităţii sitului sunt următoarele:

degradarea a habitatelor speciilor de interes conservativ; disturbarea a speciilor de interes conservativ.

Amplasamentul proiectului “Microhidrocentrala Bâlea” este inclus în SCI “Munţii Făgăraş” (ROSCI0122), arie naturală protejată în suprafaţă de 198.512ha, ce se întinde pe teritoriul administrativ al judeţelor Argeş, Braşov, Sibiu şi Vâlcea. De asemenea, proiectul se învecinează şi cu Aria Specială de Protecţie Avifaunistică “Piemontul Făgăraş” (ROSPA0098).

Situl “Munţii Făgăraş” include cel mai înalt şi mai sălbatic sector al Carpaţilor Româneşti, cu una dintre cele mai mari extensii ale reliefului glaciar şi periglaciar, cu o vastă suită de unităţi peisagistice unice şi cu condiţii ecologice specifice ca urmare a diversităţii geologice, pedologice şi climatice reflectate în biodiversitatea foarte ridicată a acestei zone. Acest SCI conservă fragmente reprezentative de păduri naturale virgine şi cvasivirgine (astăzi practic dispărute din Europa) care polarizează o diversitate biologică terestră deosebită, constituind un patrimoniu natural inestimabil.

Sibiu

60

Munţii Făgăraş oferă habitate excelente pentru populaţii viabile de urs, lup, râs şi capră neagră. De pe teritoriul acestui sit a fost capturată o femelă de capră neagră apreciată ca fiind cel mai mare exemplar din lume - 126 puncte CIC (1993 - Valea Arpăşel, jud. Sibiu). Tot aici a fost capturat un exemplar de lup cotat ca record mondial (1978 - Valea Arpăşel, jud. Sibiu). Cerbul, prezent atât în zona împădurită cât şi în golul alpin, boncăneşte în acest masiv muntos la cea mai mare altitudine din Carpaţii României – Şaua Netedu (2200m).

Pentru acest sit au fost realizate studii de fundamentare ştiinţifică în vederea declarării Munţilor Făgăraş ca Parc Naţional. În prezent în interiorul sitului Natura 2000 se află mai multe arii protejate dintre care amintim rezervaţiile Golul alpin al Munţilor Făgăraş cuprins între Suru şi Podragu, Golul alpin Moldoveanu-Capra, Valea Bâlii, Valea Vâlsanului, Arpăşel etc.

Alături de habitatele de importanţă comunitară descrise în cadrul Tab. 2, SCI “Munţii Făgăraş” îşi propune să mai conserve 4 specii de mamifere: Ursus arctos (urs), Canis lupus (lup), Myotis myotis (liliac comun), Rhinolophus hipposideros (liliac mic cu potcoavă), Lynx lynx (râs) şi Lutra lutra (vidră), 3 specii de amfibieni: Triturus cristatus (triton cu creastă), Triturus montandoni (triton carpatin) şi Bombina variegata (buhai de baltă cu burta galbenă), 4 specii de peşti: Gobio uranoscopus (petroc), Barbus meridionalis (mreană vânătă), Cottus gobio (zglăvoc) şi Eudontomyzon mariae (chişcar de râu), 13 specii de nevertebrate: Carabus hampei (carab mătăsos), Phryganophilus ruficollis, Pholidoptera transsylvanica (cosaş transilvan), Chilostoma banaticum (melc bănăţean cu carenă), Stephanopachys substriatus, Morimus funereus (croitor de piatră), Rosalia alpina (croitor de fag), Osmoderma eremita (gândac pustnic), Lucanus cervus (rădaşcă), Callimorpha quadripunctaria (fluture vărgat), Euphydryas aurinia (fluture auriu), Lycaena dispar (fluturaş purpuriu) şi Ophiogomphus cecilia, precum şi 7 specii de plante de interes comunitar: Liparis loeselii (moşişoare), Campanula serrata (clopoţel), Tozzia carpathica (Iarba gâtului), Poa granitica ssp. disparilis (firuţă de munte), Meesia longiseta, Drepanocladus vernicosus şi Eleocharis carniolica (pipiriguţ).

Amplasamentul proiectului se află în imediata vecinătate a SPA “Piemontul Făgăraş” (ROSPA0098) - aproximativ la 50m. SPA “Piemontul Făgăraş” a fost propusă de către ONG “Milvus”, este în suprafaţă de 71.256ha şi se întinde pe teritoriile administrative ale judeţelor Sibiu şi Braşov.

Obiectivele de conservare ale SPA “Piemontul Făgăraş” vizează următoarele 20 de specii din avifauna specifică zonei: Ciconia ciconia (barză albă), Pernis apivorus (viespar), Circaetus gallicus (şerpar), Circus aeruginosus (erete de stuf), Circus cyaneus (erete vânăt), Aquila pomarina (acvilă ţipătoare mică), Bonasa bonasia (ieruncă), Tetrao urogallus (cocoş de munte), Crex crex (cristel de câmp), Strix uralensis (huhurez mare), Picus canus (ghionoaie sură), Dryocopus martius (ciocănitoare neagră), Dendrocopos medius (ciocănitoare de stejar), Dendrocopos leucotos (ciocănitoare cu spate alb), Lullula arborea (ciocârlie de pădure), Ficedula parva (muscar mic), Ficedula albicollis (muscar gulerat), Lanius collurio (sfrâncioc roşiatic), Lanius minor (sfrâncioc cu frunte neagră) şi Dendrocopos syriacus (ciocănitoare de grădini).

Sibiu

61

Scurtă descriere a vegetaţiei etajului montan superior al Văii Bâlea Molidişurile ocupă etajul montan superior al Munţilor Făgăraş, fiind situate la

altitudini cuprinse în medie între 1200m şi 1750m, limitele fiind variabile în funcţie de zonă. Principalul producător de biomasă este molidul, ale cărui populaţii alcătuiesc de obicei singure stratul arborilor. Mai rar se întâlnesc în amestec puţine exemplare de scoruş (Sorbus aucuparia), iar la altitudini mai mici paltin de munte (Acer pseudoplatanus), fag (Fagus silvatica), brad (Abies alba), şi uneori zadă sau larice (Larix decidua) şi pin roşu (Pinus silvestris). Stratul arborilor este de regulă închis, astfel că sub coroane pătrunde puţină lumină şi căldură, iar o parte apreciabilă de precipitaţii (până la 30%) este reţinută şi revine în aer prin evaporare de pe ace şi ramuri.

În habitate cu bonitate ridicată coroanele arborilor se dezvoltă numai în partea superioară a trunchiurilor, deoarece ramurile inferioare se usucă şi se desprind treptat pe măsură ce condiţiile de lumină devin nefavorabile în urma creşterii arborilor şi situării coroanelor la înălţimi tot mai mari. În schimb, în habitate cu bonitate inferioară, îndeosebi în cele situate spre limita superioară a pădurii, arborii îşi formează coroana pe cea mai mare parte a trunchiului, iar crengile moarte aproape nu se elimină.

În condiţiile de iluminare slabă de sub stratul încheiat al populaţiei de molizi nu se formează un strat de arbuşti bine conturat. Arbuştii apar în exemplare izolate sau în pâlcuri mici, pe margini de masiv sau în golurile create prin căderea arborilor. Speciile de arbuşti mai frecvente sunt socul roşu (Sambucus racemosa), caprifoiul (Lonicera nigra, L. xylosteum), cununiţa (Spiraea ulmifolia), coacăzul (Ribes alpinum), măceşul (Rosa pendulina) şi ienupărul (Juniperus communis).

Tot datorită condiţiilor nefavorabile de iluminare stratul ierbos-subarbustiv este de regulă mai slab dezvoltat, sărac în specii şi exemplare, în schimb în cele mai multe păduri de molid se întâlneşte un strat aproape continuu de muşchi ce acoperă solul. Marea majoritate sunt plante microterme şi acidofile: afinul (Vaccinium myrtillus), măcrişul iepurelui (Oxalis acetosella), pristeniorul (Homogyne alpina), părăluţa de munte (Moneses uniflora), degetăruţul (Soldanella hungarica), horştiul (Luzula luzuloides, L. silvatica), trestioara (Calamagrostis arundinacea), omagul (Aconitum moldavicum, A. paniculatum), iarba deasă (Poa nemoralis) şi ferigile Athyrium filix-femina, Polypodium vulgare, brădişorul (Huperzia selago). Deşi lista speciilor pare lungă, subliniem faptul că acoperirea solului cu aceste plante este redusă, adesea solul fiind chiar total lipsit de vegetaţie ierboasă.

Litiera pădurilor de molid este groasă deoarece descompunerea acelor de brad se face greu, în timp îndelungat, şi uneori stratul de humus chiar lipseşte. Astfel se explică abundenţa scăzută a plantelor din patoma şi stratul ierbos al acestor păduri. Mai bine reprezentate sunt ciupercile, dintre care amintim: zbârciogul gros (Gyromitra esculenta), coada şopârlei (Ramaria gracilis), iasca (Fomes marginatus, F. officinalis), gălbiorii (Cantharellus cibarius), buretele panterei (Amanita pantherina), hribii sau mânătărcile (Boletus calopus, B. edulis, B. badius). Lichenii tericoli sunt puţini. Ei aparţin genurilor Peltigera, Cladonia, Cetraria, Alectoria. Pe scoarţa molizilor cresc Usnea barbata, U. florida, U. dasypoga, Ramalina farinacea, specii de Parmelia şi

Sibiu

62

Physcia. Dintre muşchii tericoli amintim: Dicranum scoparium, Entodon schreiberi, Hyloconium splendens, Polytrichum sp., Bryum sp., iar în locurile mai umede şi muşchiul de turbă (Sphagnum sp.).

Pădurea de molid, dat fiind caracterul permanent verde al frunzişului speciei dominante şi al unor specii asociate (muşchi), nu prezintă variaţie fenologică anuală prea pronunţată. Mai evident este aspectul formării lujerilor noi şi al înfloririi molidului care are loc în cursul lunii iunie (în prima jumătate în molidişurile de la altitudini mai mici, în a doua jumătate în cele de la altitudini mai mari). Concomitent se produce şi dezvoltarea florei ierboase estivale, în pădurile caracterizate prin prezenţa unei asemenea flore. Un alt aspect este cel de toamnă, marcat prin uscarea florei ierboase. Al treilea aspect este cel de iarnă, cu pădurea aflată sub zăpadă.

Înrădăcinarea superficială a molizilor, favorabilă sub raportul folosirii mai eficiente a solului în condiţiile adâncimii reduse a acestuia, reprezintă însă şi o sursă de instabilitate a acestor păduri. Vânturile puternice doboară frecvent arboretul de pe suprafeţe întinse. Odată cu dispariţia arboretului şi cu schimbarea radicală a regimului termic şi hidric din biotop, se declanşează o serie de procese care duc la o succesiune de stadii evolutive până la reconstituirea pădurii de molid. Datorită căldurii şi umidităţii mai mari la nivelul solului, are loc o intensificare a proceselor de descompunere şi mineralizare a necromasei. Solul se îmbogăţeşte în substanţe nutritive, îndeosebi în combinaţii cu azot, ceea ce duce la dezvoltarea luxuriantă a florei ierboase şi la instalarea abundentă a unor specii cum sunt: zmeurul (Rubus idaeus), zburătoarea (Epilobium angustifolium). Din seminţele uşoare, purtate de vânt, ale mesteacănului (Betula pendula) şi sălciilor (Salix caprea, S. silesiaca) se formează un stadiu de primă împădurire. Treptat, pe măsură ce se dezvoltă pădurea de mesteacăn şi salcie, sub adăpostul ei, din sămânţa adusă de vânt se dezvoltă o nouă populaţie de molid. Mesteacănul şi sălciile, puţin longevive, se usucă după un număr de ani iar biocenoza de molidiş se reconstituie odată cu sporirea vârstei arboretului. În cazul când, din diverse cauze, nu s-a produs reinstalarea molidişului, este posibilă formarea unei comunităţi de pajişte cu păiş roşu (Festuca rubra), prin formarea treptată a ţelinei şi îmbogăţirea în specii ierboase.

Tufărişurile caracteristice pentru etajul montan superior sunt cele edificate de socul roşu (Sambucus racemosa) şi salcia căprească (Salix caprea). Ele pot fi naturale, însă în majoritatea cazurilor sunt de origine secundară, luând naştere în locul tăieturilor sau doborâturilor din molidişe. După cum am menţionat, ele reprezintă un stadiu intermediar în refacerea molidişurilor.

Stratul arbuştilor cuprinde pe lângă cele două specii edificatoare, murul (Rubus hirtus), zmeurul (Rubus idaeus) şi puieţi de mesteacăn (Betula pendula), molid (Picea abies), scoruş de munte (Sorbus aucuparia). Stratul ierbos este bine dezvoltat, fiind format preponderent din specii de talie mare. Speciile caracteristice sunt zburătoarea (Epilobium angustifolium), pufuliţa (E. montanum), târsa (Deschampsia caespitosa), lumânărica pământului (Gentiana asclepiadea), sunătoarea (Hypericum maculatum), rogozul (Carex leporina), horştiul (Luzula luzuloides, L. silvatica), ferigile (Athyrium filix-

Sibiu

63

femina, Dryopteris robertiana). Speciile care formează patoma nu sunt caracteristice, ci comune pădurilor preexistente pe acele locuri în care s-au dezvoltat aceste tufărişuri.

Buruienişurile de munte constituie fitocenoze de talie mare formate din specii preponderent mezofile, micromezoterme sau microterme. Ele se instalează în habitate mai mult sau mai puţin bogate în azot. Se împart în buruienişuri de văi, de tăieturi de pădure şi buruienişuri megatrofe.

Buruienişurile megatrofe se instalează în pajişti, în locul fostelor stâne sau pe locurile de târlire, unde solul este îmbogăţit în substanţe organice bogate în azot provenit din excrementele ierbivorelor. Ele sunt edificate de specii nitrofile, dintre care cea mai mare raspândire o au ştevia stânelor (Rumex alpinus), urzica vie (Urtica dioica), loboda ciobanilor (Chenopodium bonus-henricus).

Buruienişurile de tăieturi de pădure sunt fitocenoze pioniere care apar după defrişarea sau incendierea pădurilor. Ele reprezintă însă doar un stadiu succesional în evoluţia pădurilor, având o durată de existenţă limitată, fiind apoi treptat înlocuite de tipul de pădure în locul cărora s-au instalat. Compoziţia buruienişurilor de tăieturi depinde de altitudinea la care se dezvoltă, respectiv de tipul de pădure pe care o înlocuiesc. Principalele plante ce edifică aceste fitocenoze sunt: zburătoarea (Epilobium angustifolium), spălăcioasa (Senecio nemorensis), Solidago virgaurea, zmeurul (Rubus idaeus), murul (Rubus hirtus), trestioara (Calamagrostis arundinacea), târsa (Deschampsia caespitosa), degetarul (Digitalis grandiflora), sunătoarea (Hypericum maculatum), clopoţeii (Campanula persicifolia, C. glomerata, C. abietina). Într-un stadiu ulterior apar şi o serie de arbuşti şi puieţi de arbori: socul de munte (Sambucus racemosa), salcia căprească (Salix caprea), cununiţă (Spirea ulmifolia), scoruş de munte (Sorbus aucuparia), mesteacăn (Betula pendula).

Buruienişurile de văi apar de-a lungul apelor curgătoare atât în etajul montan cât şi deasupra limitei pădurilor, în văile umbroase şi în căldările glaciare. Sunt formate din plante higro- şi mezohigrofile, sciafile sau heliosciafile, mai abundente şi frecvent întâlnite sunt: cucuruzul de munte sau captalanul (Petasites albus, P. hybridus, P. kablikianus), ciucuraşii (Adenostyles alliariae), cujda (Doronicum austriacum), talpa ursului (Heracleum palmatum), angelica (Angelica archangelica), scaiul de munte (Carduus personata), susaiul de munte (Cicerbita alpina), asmăţuiul sălbatic (Chaerophyllum hirsutum), brusturele negru (Telekia speciosa), creţuşca (Filipendula ulmaria), şteviile de munte (Rumex alpinus, R. obtusifolius), omagul (Aconitum toxicum, A. paniculatum).

Principii de analiză. Curgerea şi retenţia în sistemul lotic. Râurile şi pârurile sunt caracterizate printr-o curgere într-un singur sens a apei.

Aceasta transportă în aval nutrienţii poluanţii şi organismele. Numeroase mecanisme fizice şi biologice (mecanisme de retenţie) tind să contracareze această tendinţă naturală de a disipa şi transporta energia şi materia din ecosistemul lotic.

Materia organică şi sedimentele sunt reţinute de către barajele naturale sau filtrate de către formaţiuni geologice şi acumulări de materie vegetală. În cadrul proceselor evolutive organismele au contracarat curgerea apei prin diferite adaptări şi

Sibiu

64

mecanisme fiziologice. Într-un lac transferul nutrienţilor este unul ciclic, între sedimentele bentale şi coloana de apă. În cazul râurilor transferul nutrienţilor este unul de tip spirală în sensul de curgere al apei. (Elwood, 1983).

Deschiderea sistemului lotic Schimburile de energie şi materie dintru-un ecosistem au loc atât în interiorul

acestuia cât şi între acesta şi sistemele învecinate. Râurile şi pârâurile sunt sisteme deschise pentru că o mare parte din materie şi energie provin din ecosistemele terestre din vecinătate. În acest sens ecosisitemele ripariene se comportă ca un filtru ce controlează aceste schimburi.

Dinamica sistemului lotic Cu câteva excepţii (drenurile naturale din zonele umede), regimul hidrologic al

râurilor este foarte variabil în cursul anului deşi debitele minime şi maxime sunt previzionabile. Echilibrul dinamic al regimului hidrologic este strâns legat de echilibrul dinamic al sistemului biologic. Comunităţi succesive de plante şi animale ocupă suprafeţe create de apa râului. Atâta vreme cât apa creează noi suprafeţe vor rezulta habitate propice pentru diferite tipuri de comunităţi care se vor supune regulilor succesiunii ecologice.

Rezistenţa şi rezilienţa sistemului lotic Comunităţiile reofile pot fi mult mai rezistente la diferiţi factori perturbatori, de

asemenea se pot reface mult mai repede şi eficient decât comunităţiile din sistemul lotic. Cauza este apartenenţa şi adaptarea speciilor la un sistem dinamic, cel al râului. O viitură puternică afectează sensibil componenţii animali şi vegetal ai ecosistemului. Acest tip de disturbare este foarte importantă în menţinerea sistemului, curgerea apelor cu viteză spală sedimentele depuse în intervalul dintre două viituri, disponibilizând astfel resurse trofice pentru fauna piscicolă.

Integrarea conceptelor riveran şi riparian Sistemele riverane şi riperane sunt sisteme în strânsă legătură, lucrările de

reglarizare a albiei (îndiguiri, construire de praguri şi baraje de sedimentare) influenţează în mod direct calitatea regimului hidric al ecosistemului riparian.

În mod similar distrugerea sistemului riparian din diferite cauze, precum decopertarea stratului vegetal şi tăierea vegetaţiei lemnoase, poate cauza lărgirea albiei râului şi eroziunea patului de curgere al acestuia. Deoarece valoarea şi funcţiile celor două sisteme sunt interdependente analiza impactului antropic (în cazul de faţă, lucrări hidrotehnice) trebuie tratată de asemenea într-o manieră integrată.

După Bănărescu, 1991, măsurile preliminare necesare înainte de a da avizul favorabil realizării construcţilor hidrotehnice sunt:

elaborarea unui studiu floristic şi faunistic complet (speciile de animale şi plante din perimetrul de desfăşurare a lucrărilor sunt prezentate în studiu de faţă acesta, face referire la analiza impactului asupra biodiversităţii);

informaţii asupra condiţiilor climatice şi hidrologice ale zonei (aceste informaţii sunt prezentate în cadrul studiului de impact);

cunoaşterea detaliilor viitoarelor construcţii hidrotehnice (aceste informaţii sunt prezentate în cadrul studiului de impact);

Sibiu

65

informaţii detaliate asupra funcţionării viitoare a construcţiei hidrotehnice, în special detalii asupra oscilaţiilor de nivel din lacuri şi emisari, ţinând cont de profunda influenţă a acestor oscilaţii asupra condiţiilor de viaţă (aceste informaţii sunt prezentate în cadrul studiului de impact).

Studiul de faţă tine cont de impactul pe care proiectul hidroenergetic îl are asupra comunităţiilor de plante şi animale din aria de desfăşurare, atât în faza de construcţie a obiectivelor de investiţie cât şi în faza de operare. De asemenea, studiul de faţă analizează şi relaţia dintre proiect şi speciile/habitatele de importanţă comunitară pentru care a fost declarat SCI „Munţii Făgăraş”.

Impactul amenajăriilor hidrotehnice asupra comunităţilor ripariene de plante Modelarea succesiunii evolutive a comunităţilor ripariene şi a proceselor

ecologice de către regimul de curgere al râului: Râurile şi zonele ripariene sunt general cunoscute ca fiind ecosisteme cu un grad

de stabilitate scăzut. Acestea constituie habitatul a numeroase specii vegetale caracterizate printr-o gamă largă de adaptări la mediu. După Naiman, 1997, plantele din zona ripariană pot fi grupate astfel: (1) invadatoare – cu valenţe ecologice largi, coloniziază habitatele aluviale; (2) andurante– se regenerează eficient după acţiunea perturbatoare a unor factori precum incendiile, inundaţiile, viiturile; (3) rezistente – rezistă timp îndelungat la actiunea inundaţiilor şi la boli;

Comunităţile vegetale ripariene se supun următoarelor reguli generale (Nilsson, 1992):

1. Regimul curgerii apei determină procesele ecologice şi evoluţia comunităţiilor ripariene de plante;

2. În zona ripariană are loc redistribuirea materiei organice şi anorganice ce influenţează comunităţile de plante aflate de-a lungul râului;

3. Sistemul riparian realizează tranziţia dintre ecosistemele terestre si acvatice, diversitatea specifică a acestuia este mult mai mare comparativ cu ecosistemele învecinate.

După Naiman, 1993, Pollock 1998, diversitatea specifică crescută a

ecosistemelor ripariene poate fi explicată prin următoarele mecanisme: (1) Inundaţiile sunt intense şi frecvente, astfel heterogenitatea condiţiilor de biotop

este menţinută în mod constant de-a lungul anului; (2). Efectele inundaţiilor se află în strânsă legătură cu topologia terenului. Pe

terenul aflat în apropierea râului, inundaţiile formează un mozaic de forme de relief (prin sedimentare, eroziune). Pe aceste forme vegetaţia se prezintă în diferite stadii de succesiune, în funcţie de vechimea producerii inundaţiilor.

(3) Condiţiile climatice variază odată ce râul curge de la altitudini mari spre unele mai mici;

(4) Plantele au o capacitate mare de dispersie a seminţelor de-a lungul coridorului riparian. Hidrocoria este cea mai des întâlnită modalitate de dispersie a seminţelor speciilor vegetale din ecosistemul riparian.

Sibiu

66

Calitatea ecosistemului riparian este afectată de modificarea regimului hidrologic al râului. Regimul de curgere este dependent de variaţia următorilor parametrii: frecvenţă, magnitudine, durată şi perioadă. Orice modificare a acestor variabile poate afecta comunităţiile ripariene de plante. Efectele variază de la uscarea temporară a vegetaţiei, la succesiunea vegetaţiei către cea caracteristică ecosistemelor învecinate.

Tabel 1. Răspunsul ecologic al vegetaţiei la factorii perturbatori (Poff 1997):

Mecanism Factor de degradare Răspuns ecologic 1. modificări ale regimului hidrologic al râului 1.1. Magnitudinea/frecvenţa Variaţii de debit artificiale

Debit stabil Spălare materie organică şi îndepărtarea plantelor Instalare de specii alohtone invazive

1.2. Perioada modificării Pierderea variaţiilor sezoniere naturale

Reducerea ratei de creştere a plantelor Instalare de specii invazive si succesiunea vegetaţiei spre alte stadii

1.3. Durata modificării Perioade îndelungate cu debit scăzut Perioade îndelungate cu debit crescut

Reducerea diversităţii specifice şi a acoperirii. Stress fiziologic urmat de reducerea ratei de creştere , modificări morfologice şi rată a mortalităţii crescută Comunităţi vegetale alterate

2. Funcţia de coridor ecologic 2.1. Dispersia Cursul râului este

modificat/blocat de baraje sau alte lucrări hidrotehnice

Comunităţi vegetale degradate şi fragmentate, reducerea dispersiei seminţelor

3. Interacţiunea cu sistemele ecologice învecinate 3.1. Conectivitatea cu ecosistemele învecinate

Zonele ripariene sunt separate de habitatele învecinate

Reducerea diversităţii specifice şi afectarea integrităţii ecologice a comunităţiilor

4.4.2. Analiza impactului proiectului asupra habitatelor de interes conservativ identificate în perimetrul proiectului Din informaţiile obţinute în urma vizitei în teren corelate cu datele din literatura de

specialitate s-a constatat că în perimetrul proiectului se regăsesc doar două habitate de interes conservativ pentru care a fost declarat situl „Munţii Făgăraşului”.

Tabel 2. Habitate de interes comunitar identificate în perimetrul proiectului

Nr. Crt. Tipul de habitat Absent / Prezent pe

suprafaţa de desfăşurare a lucrărilor

1 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; P 2 3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul

râurilor montane; A

3 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane;

A

Sibiu

67

Nr. Crt. Tipul de habitat Absent / Prezent pe

suprafaţa de desfăşurare a lucrărilor

4 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; A 5 4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium; A 6 4080 - Tufărişuri cu specii sub-arctice de salix P 7 6150 - Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios; A 8 6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi

silicioase; A

9 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae)

A

10 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin;

A

11 6520 - Fâneţe montane; A 12 7240* - Formaţiuni pioniere alpine din Caricion bicoloris-atrofuscae A 13 8110 - Grohotişuri silicioase din etajul montan până în cel alpin

(Androsacetalia alpinae şi Galeopsietalia ladani); A

14 8120 - Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii);

A

15 8220 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase

A

16 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum; A 17 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; A 18 9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; A 19 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum A 20 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi

ravene; A

21 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea)

A

22 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae);

A

23 91V0 – Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); A Fisele ce conţin descrierea generală a celor două habitate identificate pe

perimetrul proiectului precum şi descrierea generală a asociaţiilor vegetale constituente prezente pe amplasamentul proiectului se regăsesc în Anexa 1.

Sibiu

68

Identificarea categoriilor de impacturi asociate proiectului pentru cele două habitate identificate pe amplasamentul proiectului

Tab. 3. - Identificarea categoriilor de impacturi asociate proiectului

Analiza reprezentativităţii habitatului „3220 – Cursuri de apă montane şi vegetaţia erbacee de pe malurile acestora” pe suprafaţa destinată proiectului

Conform sistemului naţional de clasificare a habitatelor / ecosistemelor, asociaţia

vegetală Calthaetum laetae Krajina 1933 (Syn.: Philonotido – Calthetum laetae (Krajina 1933) Coldea 1991, Calthetum palustris Borza 1963 n.n.) este inclusă la R5418 (Comunităţi sud-est carpatice fontinale cu Philonotis seriata şi Caltha laeta).

În baza lucrării „Habitatele din România” (Nicolae Doniţă, Aurel Popescu, Mihaela Paucă-Comănescu, Simona Mihăilescu, Iovu Adrian Biriş; Editura Tehnică Silvică, Bucureşti, 2005), la secţiunea de descriere a tipului de ecosistem R5418 nu există corespondenţă cu Natura 2000.

Conform „Manualului de interpretare a habitatelor Natura 2000” (coord.: Dan Gafta, Owen Mountford; Edit. Risoprint, Cluj-Napoca, 2008), asociaţia vegetală Philonotido – Calthetum laetae (Krajina 1933) a fost inclusă în tipul de habitate de interes comunitar 3220 – Cursuri de apă montane şi vegetaţia erbacee de pe malurile acestora (Alpine rivers and the herbaceous vegetation along their banks).

Asociaţia vegetală Calthaetum laetae Krajina 1933 ocupă suprafeţe reduse în văi subalpine, pe terenuri înclinate şi slab accidentate, pe substrat acid de şisturi cristaline.

Cu privire la asociaţia vegetală Cardaminetum amarae Rubel 1912, aceasta este clasificată conform sistemului naţional ca fiind de tipul R5421 – Comunităţi sud-est carpatice de izvoare şi pâraie cu Chrysosplenium alternifolium şi Cardamine

Interval de manifestare a impactului

Caracterizare impact Degradare habitate

Disturbare specii În perioada de

construcţie a proiectului

În perioada de operare a proiectului

pierdere de suprafeţe corespunzătoare celor două habitate identificate Da Nu Da Nu

impactul generat de zgomotul personalului şi utilajelor de construcţie asupra speciilor din/de pe amplasamentul proiectului

Nu Da Da Nu

impactul diminuării debitului râului asupra comunităţiilor de plante ripariene Da Nu Nu Da

impactul lucrărilor de construcţie asupra comunităţiilor de plante ripariene din aval Da Nu Da Nu

Sibiu

69

amara. Această asociaţia nu are corespondenţă cu Natura 2000 în lucrarea „Habitatele din România” (Nicolae Doniţă, Aurel Popescu, Mihaela Paucă-Comănescu, Simona Mihăilescu, Iovu Adrian Biriş; Editura Tehnică Silvică, Bucureşti, 2005).

De asemenea, conform „Manualului de interpretare a habitatelor Natura 2000” (coord.: Dan Gafta, Owen Mountford; Edit. Risoprint, Cluj-Napoca, 2008), tipul de habitat R5421 – Comunităţi sud-est carpatice de izvoare şi pâraie cu Chrysosplenium alternifolium şi Cardamine amara nu este inclus în tipurile de habitate de interes comunitar ce includ vegetaţia apelor curgătoare de munte.

Cu toate acestea, considerăm că analiza impactului proiectului asupra acestui tip de habitat ca fiind absolut necesară.

Analiza reprezentativităţii habitatului „4080 - Tufărişuri subarctice de Salix spp, pe suprafaţa destinată proiectului” pe suprafaţa destinată proiectului

4080 - Tufărişuri subarctice de Salix spp Acest tip de habitat caracteristic boreo-alpin se localizeaza in văi de-a paraielor

de munte. În Carpati este reprezentat prin subtipul 31.6215 „Tufişuri de salcie hercinic-carpatine”. Acestea au o raspandire subalpin-alpină, ocazional şi montană fiind edificate de specii de salcie ca Salix silesiaca, Salix bicolor şi altele. Tufişurile de Salix bicolor sunt rare, semnalate fiind din Munţii Sebeşului (Tărtărau şi Oaşa), in timp ce tufişurile de Salix silesiaca sunt raspandite în toţi Carpaţii (Drăgulescu C., Schneider E, 2005).

După, Nicolae Doniţă, Aurel Popescu, Mihaela Paucă-Comănescu, Simona Mihăilescu, Iovu Adrian Biriş; Editura Tehnică Silvică, Bucureşti, 2005, acest tip de habitat este reprezentat în sistemul de clasificare românesc prin doar două tipuri de habitat: R 3102 - Tufărişuri sud-est carpatice de Salix hastata, respectiv R 3103 -Tufãrişuri sud-est carpatice de Salix bicolor. În urma analizei datelor din literatura de specialitate s-a constatat că ambele tipuri de habitate lipsesc din perimetrul proiectului.

Se poate constata de asemenea că alături de cele două tipuri de habitate menţionate anterior, habitatul 4080 - Tufărişuri subarctice de Salix spp. este reprezentat la nivelul ţării şi de R3110 - Tufărişuri sud-est carpatice de anin verde (Alnus viridis) prin asociaţia Salici – Alnetum viridis Colic et al. 1962. Însă acest tip de habitat nu are corespondenţă în sistemul Natura 2000.

Cu toate acestea considerăm că analiza impactului proiectului asupra acestui tip de habitat ca fiind absolut necesară.

În urma vizitelor în teren corelat cu informaţiile din literatura de specialitate s-a constatat faptul că cea mai mare reprezentativitate a celor două habitate de interes comunitar raportată la amplasamentele obiectivelor de investiţie se întâlneşte la nivelul pragului de captare apă (obiectiv Nr. 1) respectiv de-a lungul „sectorului A” (obiectiv Nr. 2.) al conductei de aducţiune.

Degradarea naturală permanentă datorită avalanşelor frecvente a făcut ca pe acest sector de râu asociaţia Saliceto (silesiacae) – Alnetum viridis să fie bine

Sibiu

70

reprezentată. După Voik, 1976, Alnus viridis îşi găseşte condiţii optime în etajul subalpin, unde colonizează stâncărişurile şi bolovănişurile căldărilor glaciare. În valea Bâlii, în special pe pragul glaciar al văii, se găseşte în jgheaburile puternic înclinate parcurse frecvent de avalanşe de zăpadă şi pietriş. La edificarea cenozelor participă cu constanţă ridicată specii ale buruienişurilor de coastă ca Salix silesiaca, Calamagrostis arudinacea, Senecio fuchsii, Senecio nemoralis. Această asociaţie azonală ajunge în contact cu Pinus mugo, iar la limita inferioară, ca şi în cazul de faţă, intră în contact cu molidişele din etajul montan superior. În stratul superior (Drăgulescu, 1995) se evidenţiază Alnus viridis şi Pinus mugo, în cel mijlociu Vaccinium myrtillus şi o serie de plante dicotiledonate, iar în cel inferior speciile de Sphagnum.

După Donită şi colab., 2005, în cadrul acestei asociaţii stratul arbuştilor este dominat de Alnus viridis (A. alnobetula) şi Salix silesiaca sporadic pătrunzând Pinus mugo şi Rosa pendulina. Distribuţia lui este limitatã la 2-3m de-a lungul firului de apă, realizând 65-75% acoperire. Înălţimea stratului nu depăşeşte 3m. Stratul ierburilor este bine dezvoltat, substratificat, între 1,5-0,30m, alcătuit din abundenţă de speciile de buruienişuri: Adenostyles alliariae, Doronicum austria-cum, Heracleum palmatum, Leucanthe-mum waldsteinii, Luzula luzuloides, Rubus idaeus, Deschampsia caespitosa, Poa nemoralis, Chaerophyllum hirsutum, Rumex alpestris.

A. Analiza impactului proiectului asupra habitatelor de interes conservativ în perioada de construcţie a obiectivului de investiţie

Obiectiv 1. Construcţie captare apă Lucrări propuse:

prag fix din zidărie de piatra monolitizata cu mortar de ciment, dotat cu clapetă de evacuare debit permanent, deversoare, priză captare apă;

protecţii laterale pentru dirijarea apei la nivele catastrofale; Conform memoriului tehnic suprafaţa afectată de construcţia obiectivului 1 este

de 3350mp, lungimea pragului fix fiind de 50m. Pragul de captare are drept scop realizarea unei mici acumulări de apă si a unei

zone de încetinire a vitezei apei înainte de intrarea în priza. Construcţia pragului fix se face din zidărie de piatra monolitizata cu mortar de

ciment la partea centrala si pe deversor. Umplutura cu material de constructie pana la roca de baza de pe malurile captarii se face cu ciment de legatura si apoi zidarie de piatra si ciment intre rosturi. Tot zidarie de piatra se foloseste la protectiile laterale pentru dirijarea apei la nivele catastrofale si prevenirea accesului pesoanelor straine spre apa din fata captarii. In acest fel se asigura mentinerea cadrului natural al zonei prin reducerea cantitatii de ciment adus in amplasament la limita minima determinata de umplerea rosturilor dintre bucatile de piatra disponibile chiar din zona captarii.

Pentru mentinerea conditiilor de dezvoltare a faunei si a florei la nivelul conditiilor actuale se va avea in vedere ca in aval de captare sa fie lasat sa se scurga liber debitul minim de servitute iar pe timpul viiturilor stocul de apa sa fie folosit pentru spalarea captarii de eventuale depuneri de material solid.

Sibiu

71

În urma documentării în teren s-a constatat că reprezentativitatea asociaţiei Saliceto (silesiacae) – Alnetum viridis este minimă pe suprafaţa destinată construcţiei pragului de de captare. Aceasta ocupă suprafeţe restrânse şi dispersate funcţie de preferinţele ecologice, suprafeţe localizate în imediata apropiere a albiei minore a râului, în apropierea suprafeţei pe carea fost proiectat viitorul prag de captare.

În zona în care se vor construi facilităţile necesare captării apei (prag fix şi protecţii laterale pentru dirijarea apei la nivele catastrofale), având în vedere specificaţiile tehnice, suprafaţa acumulării şi pantele versanţilor văii, va fi inundată o suprafaţă de maxim 20m2 acoperită de acest tip de habitat;

Ponderea acestui tip de habitat de interes comunitar raportată la suprafaţa SCI “Făgăraş” (198.493ha) a fost estimată şi validată de specialişi ca fiind de aproximativ 0,01% (cca. 19,84ha). Cu toate acestea, impactul proiectului în faza de construcţie asupra acestui habitat de interes comunitar poate fi considerat ca fiind redus (doar aproximativ 0,008% din suprafaţa acestui tip de habitat existent în interiorul sitului Natura 2000 va fi afectată, iar o parte semnificativă din această suprafaţă cuantificată va fi afectată de proiect doar temporar).

Referitor la asociaţia vegetală Calthaetum laetae Krajina 1933, reprezentativitatea acesteia la nivelul suprafeţei analizate este de asemenea mică, de câţiva metrii pătraţi, iar aceasta are o valoare conservativă redusă.

Asociaţiile vegetale fontinale prezente mometan vor fi substituite de cele specifice acumulărilor de apă, porţiunile aflate amonte de viitorul luciu de apă oferă condiţii favorabile pentru reinstalarea acestor tipuri de asociaţii vegetale.

Se poate afirma că implementarea proiectului nu va afecta semnificativ starea de conservare a celor două tipuri de habitate.

Obiectiv 2. Construcţie conductă de aducţiune apă Lucrări propuse: Conform memoriului tehnic suprafaţa afectată de construcţia obiectivului numărul

2. este de 2250mp , lăţimea suprafeţei afectate de montarea conductei fiind în medie de 2m.

Traseul conductei de aducţiune cel mai recomandat este pe malul drept al râului Bâlea până la amplasamentul microhidrocentralei. Poziţionarea conductei de aducţiune pe malul drept se justifică deoarece pe aici este cel mai stabil teren iar accesul pentru execuţie şi întreţinere este cel mai facil. Atât traseul adoptat cât mai ales amplasarea conductei de aducţiune va trebui să asigure evitarea zonelor cu alunecări de stânci şi avalanşe. Din acest considerent se prevede ca pe tot traseul conducta să fie îngropată sau acoperită astfel încât să se evite deteriorarea ei. Acoperirea se va face cu materiale locale acolo unde axul conductei se află deasupra terenului actual iar îngroparea se va face prin săparea unui canal acolo unde axul conductei este sub nivelul terenului actual

Soluţiile tehnice de execuţie a tronsonului de aducţiune au fost detaliate în cadrul proiectului tehnic iar analiza impactului asupra vegetaţiei a acestor lucrări va fi abordată la nivel de sectoare de conductă.

Sibiu

72

Sector A Conform Proiectului tehnic sectorul este cuprins între captarea de apă şi punctul B

are o lungime de 590m. Nu sunt prevăzute schimbări de direcţie în plan orizontal până la nivelul punctului B, conducta urmând un traseu adiacent malului drept al râului. După acest punct conducta se îndepărtează de malul râului traseul acesteia fiind paralel cu poteca turistică. Soluţiile tehnice de realizare a aducţiunii, preconizate de proiectant, variază în funcţie de caracteristicile terenului.

Aşa cum a fost enunţat anterior la nivelul acestui sector de râu reprezentativitatea habitatelor de interes conservativ este cea mai mare. Datorită pantei mari şi a degradării constante datorate avalanşelor, suprafeţele adiacente râului (2-3m de-o parte şi de alta a râului) sunt ocupate de asociaţia vegetală Saliceto (silesiacae) – Alnetum viridis, pe alocuri acolo unde se află scurgeri de apă de pe versant apar şi constituenţi ai asociaţiei vegetale Calthaetum laetae Krajina 1933.

Pentru a diminua impactul lucrărilor asupra vegetaţiei din zonă se recomandă poziţionarea conductei „în umplutură adiacentă paramentului mal drept” soluţie constructivă propusă de proiectant. Având în vedere că cele două habitate de interes comunitar se află localizate în imediata apropiere a râului pe o bandă de aproximativ 2-3m de o parte şi alta a râului se poate deduce că impactul montării conductei asupra acestor habitate va fi minim.

Conducta de aducţiune va fi montată pe malul drept deoarece accesul pentru execuţie este mai facil (pe o lungime considerabilă există drum de acces în imediata apropiere), ceea ce implică limitarea impactului în faza de construcţie a proiectului asupra componentei naturale a mediului. Cu toate acestea, ca urmare a intervenţiilor din perioada de construcţie estimăm o pierdere temporară a acestui tip de habitat de importanţă comunitară de maxim 150m2.

Caracterul temporar al degradării habitatelor poate fi argumentat prin următoarele considerente:

suprafaţa luată în discuţie nu va fi efectiv ocupată de amenajările propuse, servind doar ca zonă de acces temporar în timpul realizării lucrărilor de construcţie;

utilizarea temporară a suprafeţei în cauză impune înlăturarea vegetaţiei ca obstacol fizic, fără a modifica componenta geologică, edafică, hidrologică şi climatologică a habitatului;

speciile corespunzătoare habitatului respectiv au o bună capacitate de regenerare naturală odată cu dispariţia factorului disturbator (execuţia lucrărilor), cunoscută fiind capacitatea mare de drajonare a speciilor din genul Salix, practic procesul de refacere începând din primul sezon de vegetaţie

Pentru asigurarea condiţiilor de refacere a habitatului în zona afectată este de asemenea necesară aplicarea următoarelor măsuri:

vegetaţia lemnoasă nu va fi îndepărtată prin dezrădăcinare, îndepărtarea se va face prin executarea unei tăieturi la nivelul solului, asigurându-se

Sibiu

73

astfel premisele unei bune drajonări şi implicit regenerări naturale, tehnică utilizată cu succes în practica silvică în cazul speciilor din genul Salix

se va evita şi minimiza îndepărtarea stratului de sol fertil de pe suprafaţa discutată, iar acolo unde nu este posibil, acesta se va readuce la condiţiile iniţiale la finalul execuţiei lucrărilor prin utilizarea solului fertil provenit din zonele ocupate definitiv de amenajări (acest lucru este posibil fără eforturi mari, datorită suprafeţelor reduse şi distanţelor mici de transport < 10m)

Suprafaţa relativ scăzută afectată de lucrările de montare conductă poate fi explicată şi prin faptul că pe malul drept tehnic, pe unele segmente ale proiectului, asociaţia vegetală Oxalo-Pitetum abietis Brezina 1962 înaintează până lângă albia minoră a râului Bâlea.

Se poate concluziona că în situaţia aplicării măsurilor stabilite, suprafaţa de cca. 150mp ocupată în prezent de habitatul de interes comunitar 4080 (Tufărişuri subarctice de Salix spp.) va fi afectată doar temporar pe o perioadă de maxim 1-2 ani, refacerea acestuia realizându-se pe cale naturală încă din primele sezoane de vegetaţie.

Acolo unde soluţia constructivă „în umplutură adiacentă paramentului mal drept” nu este necesară conducta se va poziţiona „în săpătură”. Deşi această soluţie presupune decopertarea stratului vegetal şi implicit degradarea asociaţiilor vegetale, refacerea acestora va fi posibilă în scurt timp. Poziţionarea în săpătură se va realiza pe ultimul tronson al Secţiunii A, conducta având un traseu paralel cu poteca turistică. Pe aceste suprafeţe habitatele de interes comunitar nu sunt prezente.

Sector B şi C (cele două sectoare vor fi tratate împreună datorită similarităţii asociaţiilor vegetale prezente în zonă)

În urma vizitei în teren s-au identificat asociaţiile vegetale prezente pe Sectorul B şi C . Acestea sunt caracteristice vegetaţiei ruderale ce se instalează la marginea drumurilor forestiere ce traversează pădurile de răşinoase. Vegetaţia din acest sector este supusă permanent presiunii şi degradării provocate de turismul intens. Acest fapt a favorizat instalarea unor asociaţii vegetale de interes conservativ redus. Pentru a diminua impactul lucrărilor asupra vegetaţiei din zonă se recomandă poziţionarea conductei „în săpătură”.

Sector D şi E (cele două sectoare vor fi tratate împreună datorită similarităţii asociaţiilor vegetale prezente în zonă).

Informaţiile obţinute în urma vizitei în teren corelate cu datele din amenajamentele silvice sugerează că întreaga suprafaţă analizată este reprezentată de asociaţii vegetale caracteristice pajiştilor secundare cu caracter azonal rezultate în urma tăierii la ras a pădurii în scopul amplasării obiectivelor turistice (Cabana Bâlea Cascadă, piloni telecabină spre Bâlea Lac) şi a utilităţilor pentru acestea (alimentare cu curent electric).

După defrişare condiţiile edafice se modifică complet atrăgând după sine şi modificarea compoziţiei specifice a stratului vegetal. Compoziţia specifică a patomei se modifică, aceasta este înlocuită de specii colonizatoare caracterizate prin valenţe ecologice largi. Diversitatea specifică a terenurilor degradate prin defrişări este scăzută. Acest fapt coroborat cu presiunea antropică excesivă din trecut şi prezent au

Sibiu

74

dus la instalarea pe această suprafaţă a unor asociaţii vegetale de interes conservativ redus. Asociaţiile vegetale prezente în zonă sunt edificate de specii de plante cu valoare conservativă redusă, caracteristice pajiştilor secundare degradate antropic.

Pentru a diminua impactul lucrărilor asupra vegetaţiei din zonă se recomandă poziţionarea conductei „în săpătură”.

Sector F Impactul lucrărilor pe acest tronson va fi minim, vegetaţia de pe acest sector este

în mare parte degradată datorită presiunii antropice generată în prezent de turism (în special depozitare de deşeuri). De asemenea în trecut zona a fost profund degradată de lucrările de construcţie a cabanelor şi a anexelor acestora. Soluţia constructivă recomandată este poziţionarea conductei „în săpătură”. Se poate considera că derularea lucrărilor pe acest sector va avea un efect benefic, după realizarea acestora zona va fi igienizată iar materialele de construcţie depozitate în trecut pe această suprafaţă vor fi evacuate.

Obiectiv 3. Construcţie centrală hidroelectrică Lucrări propuse:

construcţie clădire hidrocentrală lângă postul de transformare existent construcţie şenal ape mari şi bazin liniştire ape uzinate

Lânga cladirea centralei hidroelectrice se va realiza un senal de scurgere a apelor pe Valea Bâlea astfel incat sa se asigure protectia acesteia chiar si pe timpul viiturilor catastrofale pe vale.

Şenalul va avea o deschidere maximă de 7m. Pe această deschidere se va organiza o secţiune de scurgere cu albie minoră de 1m deschidere pe care se vor scurge debitele curente şi o secţiune de curgere cu albie majoră de 4m deschidere pentru debitele catastrofale. Dupa centrala hidrelectrica se va realiza un bazin de linistire a apei turbinate care va fi apoi restituita la rau printr-un deversor de suprafata.

In prezent acest amplasament este folosit mai mult ca loc de aruncare a gunoaielor rezultate din activităţile desfăşurate in jurul cabanei Bâlea Cascada. Datorită lucrărilor efectuate în trecut pe suprafaţa destinată hidrocentralei nu se găsesc habitate de interes conservativ. În acest sens se poate considera ca impactul asupra habitatelor fontinale va fi minim

Analiza impactului proiectului asupra habitatelor de interes conservativ în perioada de operare a obiectivului de investiţie

În perioada operaţională a obectivului de investiţie impactul asupra habitatelor de interes conservativ va fi minim şi se va rezuma doar la „Obiectivul nr. 1”. În urma construcţiei captării de apă 0,335 ha vor fi transformate în luciu de apă, aspect ce va conduce la înlocuirea asociaţiilor fontinale din acest perimetru.

Având în vedere că obiectivul este complet automatizat, impacturile ce vor fi generate în faza de operare a acestui obiectiv vor fi nesemnificative şi se rezumă doar la lucrări de întreţinere sau de reparaţii în caz de avarii.

Sibiu

75

Referitor la obiectivul nr. 2, conducta de aducţiune nu va induce impacturi semnificative în timpul perioadei de operare. Pentru acest obiectiv vor fi necesare doar lucrări de întreţinere sau de reparaţii în caz de avarii.

Cu privire la obiectivul nr. 3 impactul nu va fi semnificativ. Apa uzinată va fi redată cursului natural al râului după o prealabilă reducere a vitezei de curgere într-un bazin de liniştire a apei.

În perioada de operare a celor trei obiective se va asigura debitul de servitute al Râului Bâlea. Posibilitatea apariţiei de modificări ale structurii asociaţiilor vegetale fontinale pe sectoarele dintre captarea de apă şi sectorul de uzinare sunt minimă. Analizând informaţiile obţinute în urma vizitei din teren şi cele din literatura de specialitate, coroborat cu detaliile de construcţie şi funcţionare a obiectivului de investiţie si ţinând cont de principiile ecologice enunţate de Bănărescu, 1991, respectiv Nilsson, 1992, putem concluziona următoarele:

obiectivele de investiţie se află localizate în bazinul unui râu ce nu este populat de comunităţi de plante şi animale unice;

regimul curgerii apei, ce determină procesele ecologice şi evoluţia comunităţiilor ripariene de plante nu va fi modificat substanţial prin implementarea proiectului; reducerea debitului râului pe sectorul din aval de captarea de apă, nu va fi considerabilă, efectul asupra comunităţilor de plante ripariene va fi minim;

amenajarea hidrotehnică propusă se bazează în totalitate captarea şi uzinarea unei cantităţi mici de apă;

randamentul crescut al instalaţiei se datorează presiunii mari a apei generată de diferenţa mare de nivel dintre captare şi microhidrocentrală, în acest sens nefiind necesară captarea unei cantităţi mare de apă din Râul Bâlea;

capacitatea de redistribuire materiei organice şi anorganice, caracteristică a florei ripariene, va fi influenţată sensibil dar temporar, în special în perioada de construcţie;

După Stănescu, 1977, amenajarea cursurilor de apă, care de regulă cuprinde un ansamblu de lucrări hidrotehnice şi lacuri de acumulare, modifică substanţial regimul natural de curgere a râurilor. În acest sens, se remarcă procesul de regularizare a debitelor, cu efect de atenuare a debitelor extreme, constând în diminuarea debitelor maxime până la limite admisibile şi respectiv, sporirea debitelor minime. Totodată conţinutul în oxigen dizolvat se îmbogăţeşte în aval de uzinele hidroelectrice, datorită turbionarii apei, precum şi în lacuri, sub acţiunea microorganismelor fotosintetice; excesul de oxigen care se creează, favorizează oxidarea şi mineralizarea materiilor organice.

Efectul benefic al îmbogăţirii apei râului în oxigen dizolvat (ca urmare a uzinării acesteia) va fi resimţit în cazul râului Bâlea, deoarece intreaga cantitate de apă captată va fi restituită în cursul natural în imediata apropiere a amplasamentului uzinei hidroelectrice.

Sibiu

76

Efectul potenţial negativ al scăderii debitului natural aval de captarea de apă nu va atrage după sine modificări în cadrul populaţiilor de pesti. Datorită energiei reliefului crescute, caracteristice văii Bâlea (numeroase cascade aval de Bâlea Cascadă) ihtiofauna este absentă pe sectorul analizat.

B. Analiza impactului proiectului asupra habitatelor de interes conservativ în perioada de operare a obiectivului de investiţie

În perioada operaţională a obectivului de investiţie impactul asupra habitatelor de interes conservativ va fi minim şi se va rezuma doar la „Obiectivul nr. 1”. În urma construcţiei captării de apă 0,335 ha vor fi transformate în luciu de apă, aspect ce va conduce la înlocuirea asociaţiilor fontinale din acest perimetru.

Având în vedere că obiectivul este complet automatizat, impacturile ce vor fi generate în faza de operare a acestui obiectiv vor fi nesemnificative şi se rezumă doar la lucrări de întreţinere sau de reparaţii în caz de avarii.

Referitor la obiectivul nr. 2, conducta de aducţiune nu va induce impacturi semnificative în timpul perioadei de operare. Pentru acest obiectiv vor fi necesare doar lucrări de întreţinere sau de reparaţii în caz de avarii.

Cu privire la obiectivul nr. 3 impactul nu va fi semnificativ. Apa uzinată va fi redată cursului natural al râului după o prealabilă reducere a vitezei de curgere într-un bazin de liniştire a apei.

În perioada de operare a celor trei obiective se va asigura debitul de servitute al Râului Bâlea. Posibilitatea apariţiei de modificări ale structurii asociaţiilor vegetale fontinale pe sectoarele dintre captarea de apă şi sectorul de uzinare sunt minimă. Analizând informaţiile obţinute în urma vizitei din teren şi cele din literatura de specialitate, coroborat cu detaliile de construcţie şi funcţionare a obiectivului de investiţie si ţinând cont de principiile ecologice enunţate de Bănărescu, 1991, respectiv Nilsson, 1992, putem concluziona următoarele:

obiectivele de investiţie se află localizate în bazinul unui râu ce nu este populat de comunităţi de plante şi animale unice;

regimul curgerii apei, ce determină procesele ecologice şi evoluţia comunităţiilor ripariene de plante nu va fi modificat substanţial prin implementarea proiectului; reducerea debitului râului pe sectorul din aval de captarea de apă, nu va fi considerabilă, efectul asupra comunităţilor de plante ripariene va fi minim;

amenajarea hidrotehnică propusă se bazează în totalitate captarea şi uzinarea unei cantităţi mici de apă;

randamentul crescut al instalaţiei se datorează presiunii mari a apei generată de diferenţa mare de nivel dintre captare şi microhidrocentrală, în acest sens nefiind necesară captarea unei cantităţi mare de apă din Râul Bâlea;

Sibiu

77

capacitatea de redistribuire materiei organice şi anorganice, caracteristică a florei ripariene, va fi influenţată sensibil dar temporar, în special în perioada de construcţie;

După Stănescu, 1977, amenajarea cursurilor de apă, care de regulă cuprinde un ansamblu de lucrări hidrotehnice şi lacuri de acumulare, modifică substanţial regimul natural de curgere a râurilor. În acest sens, se remarcă procesul de regularizare a debitelor, cu efect de atenuare a debitelor extreme, constând în diminuarea debitelor maxime până la limite admisibile şi respectiv, sporirea debitelor minime. Totodată conţinutul în oxigen dizolvat se îmbogăţeşte în aval de uzinele hidroelectrice, datorită turbionarii apei, precum şi în lacuri, sub acţiunea microorganismelor fotosintetice; excesul de oxigen care se creează, favorizează oxidarea şi mineralizarea materiilor organice.

Efectul benefic al îmbogăţirii apei râului în oxigen dizolvat (ca urmare a uzinării acesteia) va fi resimţit în cazul râului Bâlea, deoarece intreaga cantitate de apă captată va fi restituită în cursul natural în imediata apropiere a amplasamentului uzinei hidroelectrice.

Efectul potenţial negativ al scăderii debitului natural aval de captarea de apă nu va atrage după sine modificări în cadrul populaţiilor de pesti. Datorită energiei reliefului crescute, caracteristice văii Bâlea (numeroase cascade aval de Bâlea Cascadă) ihtiofauna este absentă pe sectorul analizat.

4.4.3. Analiza impactului proiectului asupra habitatelor de interes conservativ identificate în vecinătatea amplasamentului proiectului Referitor la tipul de habitat de interes comunitar 4070* - Tufişuri cu Pinus mugo şi

Rhododendron myrtifolium se impune lămurirea următoarelor aspecte: memoriul tehnic efectuat în vederea obţinerii avizului Natura 2000 pentru

proiectul în discuţie descrie în general prezenţa acestui tip de habitat în valea Bâlii, în zone ce la altitudini puţin superioare proiectului se învecinează cu asociaţia vegetală Saliceto (silesiacae) – Alnetum viridis („în special pe pragul glaciar al văii, se găseşte în jgheaburile puternic înclinate parcurse frecvent de avalanşe de zăpadă şi pietriş”);

insulă de Pinus mugo de dimensiuni considerabile (de peste 200m2) a fost identificată pe malul tehnic stâng al râului Bâlea, în imediata vecinătate a Cascadei Bâlea, în zona amonte a proiectului (zona de captare); cu toate acestea, având în vedere diferenţa de nivel mare faţă de albia minoră, se poate afirma cu siguranţă că această suprafaţă nu va fi afectată nici în perioada de construcţie (drumul de acces este situat pe versantul drept al văii), nici în cea de operare (acumularea de apă din zona captării nu va conduce la inundarea coloniei de jneapăn);

Sibiu

78

Cu privire la prezenţa speciei Vaccinium myrtillus în zona proiectului se impune de asemenea lămurirea următoarelor aspecte:

memoriul tehnic prezintă relaţia de vecinătate a asociaţiei Saliceto (silesiacae) – Alnetum viridis cu alte asociaţii vegetale (practic e vorba de o etajare ecologică a asociaţiilor vegetale din cadrul unei văi montane);

cu toate acestea, pe versantul drept al văii, versant supus disturbării în faza de construcţie a proiectului, această specie se regăseşte în prima treime amonte a zonei de interes a proiectului, pe suprafeţe unde exemplarele de molid au fost exploatate. Pe aceste suprafeţe specia Vaccinium myrtillus acoperă teritoriul funcţie de valenţele ecologice, în continuă vecinătate cu specia Rubus idaeus;

în zonele în care pădurea pură de molid este în stare de masiv, pe versantul drept al văii a fost identificată ca şi floră indicatoare în mod predominant specia Oxalis acetosella. Este evident faptul că existenţa celor două specii (Vaccinium myrtillus şi Oxalis acetosella) în păduri de molid conduce la identificarea acestor habitate ca fiind de tipul 9410 – Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea). Cu toate acestea, având în vedere ponderea acestui tip de habitat de interes comunitar în cadrul SCI „Munţii Făgăraş”, care este aproximată de specialişti ca fiind de 23,1% (adică acoperă o suprafaţă de aproximativ 45.738ha), este evident faptul ca impactul proiectului este absolut nesemnificativ în ceea ce priveşte afectarea stării de conservare a tipului de habitat pe termen scurt (perioada de construcţie), cât şi pe termen lung.

Referitor la impactul proiectului asupra speciilor de interes conservativ se pot

afirma următoarele: Amplasamentul proiectului se află în imediata vecinătatea a SPA

„Piemontul Făgăraş” (la aproximativ 50m); Din analiză, se constată faptul că proiectul se învecinează la 50m spre nord

cu o fâşie care face parte din SPA „Piemontul Făgăraş”, iar la est şi la vest se învecinează cu încă două corpuri ale acestui SPA. Cele două corpuri anterior amintite au compus iniţial o propunere de SPA („Aria de protecţie a cocoşului de munte Albota-Tunsu”) în vederea conservării doar a speciei Tetrao urogallus. Această propunere de SPA a fost inclusă ulterior de către ONG Milvus în SPA „Piemontul Făgăraş”. Având în vedere distanţele relativ mari dintre amplasamentul proiectului şi aceste 2 fragmente ale SPA „Piemontul Făgăraş” (de peste 1km faţă de limitele sitului spre est şi spre vest) şi luând în calcul şi efectul cumulat al zgomotelor produse de Cascada Bâlea, de traficul de pe Transfăgărăşan şi de turismul dezvoltat din zonă, se poate afirma că proiectul în perioada de construcţie nu va disturba în mod semnificativ populaţia de cocoş de munte şi nici alte specii de păsări pentru care a fost propus situl şi care se găsesc la acest etaj altitudinal;

Sibiu

79

Referitor la fragmentul de SPA „Piemontul Făgăraş” situat 50m sud faţă de amplasamentul proiectului se poate constata că acesta nu a fost sub nici o formă corect delimitat, deoarece această fâşie de aproximativ 2km şi cu o lăţime cuprinsă între 100 şi 200m include drumul naţional Transfăgărăşan şi obiective turistice situate în zona Hotelului Bâlea Cascadă, zonă deosebit de tranzitată de turişti;

În baza cele anterior menţionate se poate afirma cu siguranţă că lucrările din timpul construcţiei şi din timpul operării nu vor induce un impact negativ semnificativ asupra obiectivelor de conservare pentru care a fost desemnată SPA „Piemontul Făgăraş”;

Având în vedere suprafaţa mare a sitului SCI „Munţii Făgăraş”, ecologia şi etologia marilor carnivore, precum şi disturbarea existentă datorată tranzitului pe drumul naţional Transfăgărăşan şi turismului dezvoltat din zona amplasamentului proiectului, se poate afirma că proiectul nu va avea impact asupra populaţiilor carnivore mari pentru care a fost desemnat SCI-ul. Lupul şi râsul au o preferinţă deosebită pentru zone nedisturbate, zona proiectului fiind total atipică pentru aceste specii. Un potenţial impact nesemnificativ îl pot resimţi exemplarele de urs din zonă în perioada de construcţie, însă, din punct de vedere etologic, această specie se dispersează temporar dintr-o zonă disturbată pe o perioadă scurtă cum este cazul acestui proiect în faza de construcţie;

Cu privire la speciile de chiroptere pentru care a fost desemnat SCI „Munţii Făgăraş”, Myotis myotis (liliac comun) şi Rhinolophus hipposideros (liliac mic cu potcoavă), se poate afirma că proiectul nu va induce impacturi asupra acestora deoarece sunt puternic vagile. Având în vedere faptul că existenţa acestor specii este strâns legată de peşteri şi alte cavităţi naturale sau antropice, se poate constata că proiectul nu este în măsură să deterioreze biotopuri specifice acestor specii;

Specia Lutra lutra (vidra) nu a fost semnalată în acest sector al râului Bâlea; Specia Triturus montandoni (tritonul carpatin) nu se găseşte în masivul

Făgăraş. Specia apare ca fiind de interes conservativ în acest sit datorită includerii masivului Iezer-Păpuşa în SCI „Munţii Făgăraş”;

În urma deplasărilor în teren s-a constatat că pe traseul aducţiunii nu există microhabitate specifice existenţei unor populaţii aparţinând amfibienilor Bombina variegata (buhaiul de baltă cu burta galbenă) şi Triturus cristatus (tritonul cu creastă). Un aspect pozitiv constă în faptul că în urma fazei de construcţie a proiectului aceste specii vor putea beneficia de crearea unor astfel de habitate;

Referitor la speciile din ihtiofauna protejată la nivelul SCI „Munţii Făgăraş” se poate constata că sectorul de râu aferent amplasamentului proiectului, cuprins între cotele 1450 şi 1218m, nu corespunde ecologiei celor patru specii (Gobio uranoscopus (petroc), Barbus meridionalis (mreană vânătă), Cottus gobio (zglăvoc) şi Eudontomyzon mariae (chişcar de râu)). Din punct de vedere al

Sibiu

80

zonării râurilor acest sector corespunde ca habitat doar speciei Salmo trutta fario (păstrăvul de munte);

Trebuie menţionat faptul că în partea superioară a amplasamentului proiectului acesta se învecinează la 70m cu Cascada Bâlea. Având în vedere că această cascadă este un obstacol natural pentru înaintarea în amonte a speciei Salmo trutta fario (păstrăvul de munte), considerăm că acest proiect nu va aduce prejudicii ihtiofaunei prin construcţia pragului de captare a apei;

Proiectul nu poate afecta speciile de nevertebrate pentru care a fost desemnat SCI „Munţii Făgăraş”, deoarece zona amplasamentului proiectului nu corespunde necesităţilor ecologice ale acestor specii. Exemple: Carabus hampei (carab mătăsos) se întâlneşte doar în păduri de molid şi pajişti montane adiacente din Carpaţii orientali şi occidentali; Morimus funereus (croitor de piatră) are ca habitat tipic pădurile de foioase din etajele inferioare; Rosalia alpina (croitor de fag) preferă pădurile bătrâne de fag; Lucanus cervus (rădaşcă) se întâlneşte în pădurile bătrâne de stejar sau gorun; Osmoderma eremita (gândacul pustnic) habitează în păduri de foioase din etajul stepelor colinare până în etajul fagului.

Callimorpha quadripunctaria este o specie de fluture nocturn ce preferă habitatele nu foarte uscate, umbroase dar calde, de obicei margini de pădure bogate în vegetaţie, luminişuri de pădure, margini de drumuri forestiere, margini de pâraie şi chiar lacuri. Specie larg răspândită în Europa, este prezentă în România din zona de câmpie până în etajul montan, fiind frecventă în zona colinar-submontană. Având în vedere faptul că specia nu necesită măsuri speciale de protecţie şi conservare şi luând în calcul natura şi dimensiunile relativ reduse ale proiectului se poate afirma că nu va exista un impact negativ asupra acestei specii;

Având în vedere faptul că unele specii de nevertebrate sunt puternic vagile se poate afirma că speciile de lepidoptere de importanţă comunitară (Callimorpha quadripunctaria, Euphydryas aurinia şi Lycaena dispar), precum şi odonata Ophiogomphus cecilia şi ortopterul Pholidoptera transsylvanica, nu vor fi afectate de proiect în faza de construcţie;

Campanula serrata (clopoţel) este o specie carpatică, endemică, frecventă din etajul fagului până în cel alpin, în pajişti, tufărişuri. Specia poate fi întâlnită în cadrul asociaţiaţiilor incluse în Campanulo – Juniperetum şi Potentillo - Nardion, asociaţii neidentificate pe amplasamentul proiectului;

Tozzia carpathica (Iarba gâtului) este o specie de cormofită semiparazită ce creşte în locuri ierboase şi umede din etajul montan mijlociu până în cel alpin. Specia este prezentă în tipul de habitat de interes comunitar 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin. Specia a fost identificată ca şi prezentă în vecinătatea amplasamentului proiectului (Valea Bâlea, după C-tin. Drăgulescu – Cormoflora judeţului Sibiu). Cu toate acestea, având în vedere dimensiunea relativ mică a proiectului, precum şi suprafeţele mari cu habitate tipice speciei din cadrul SCI “Munţii

Sibiu

81

Făgăraş”, se poate afirma că proiectul nu va avea un impact semnificativ asupra acestei specii, starea de conservare nefiind supusă modificării;

Specia de muşchi Meesia longiseta nu se poate regăsi pe amplasamentul proiectului deoarece planta creşte în turbării, printre specii de Sphagnum, Drepanocladus şi Hamatocaulis;

Specia Poa granitica ssp. disparilis (firuţă de munte) poate fi identificată în asociaţii ce nu se regăsesc pe amplasamentul proiectului şi în vecinătatea acestuia (Festucion pictae, Salicetalia herbaceae; Festucetum pictae Krajina 1933, Luzuletum alpino-pillosae Br.-Bl. 1926, Soldanello hungaricae-Ranunculerum crenati Coldea 1985, Salicetum herbaceae Br.-Bl. 1931, Saxifragetum carpathicae-cymosae Coldea 1990, Saxifrago aizoidis-Rumicetum scutati Boşcaiu 1971, Cardaminopsio neglectae-Papaveretum corona-sancti-stephani Coldea 1986, Saxifrago carpathicae-Oxyrietum digynae Paw. et al. 1928, Adenostylo alliariae-Doronicetum austriaci Horvat 1956, Polytrichetum sexangularis Br.-Bl. 1926, Soldanello hungaricae-Salicetum kitaibelianae Coldea 1985, Aconitetum tauricii Borza 1934, Poetum mediae Csűrös 1956). Cea mai apropiată locaţie în care a fost identificată specia este circul glaciar Bâlea (E.I. Nyarady, 1967, C. Drăgulescu, 2000b);

Specia Liparis loeselii (moşişoare) este o specie higrofită răspândită prin mlaştinile eutrofe din zona pădurilor de stejar până în etajul boreal. În zona proiectului nu au fost identificate habitate specifice acestei specii rare. Singurele semnalări ale speciei la nivelul judeţului Sibiu (unele vechi şi nesigure) sunt următoarele: Arpaşu de Sus, Dealul Ocnei, Mândra, Muntele Arpaş, Ocna Sibiului (spre Mândra), Sibiu, Şura Mare;

Eleocharis carniolica (pipiriguţ) este o specia care creşte în pâlcuri mici sau în tufe izolate în cadrul unor asociaţii din Clasa Isoëto-Nanojuncetea. Specia nu a fost identificată în zonă în urma deplasărilor efectuate. La nivelul judeţului Sibiu se cunosc doar următoarele locaţii în care a fost identificată specia: Dumbrava Sibiului, Arpaşu de Jos, Arpaşu de Sus, Cârţişoara, Porumbacu de Sus, Sibiu şi Veştem (C-tin. Drăgulescu - Cormoflora judeţului Sibiu).

Sibiu

82

4.4.4. Măsuri de diminuare a impactului asupra speciilor / habitatelor • Antreprenorul va delimita zona de lucru pentru a preveni/minimiza distrugerea

suprafeţelor vegetale; • Restrângerea la minimul posibil a suprafeţelor ocupate de organizarea de şantier; • Pentru obiectivul numarul 1 - Construcţie captare apă:

o vegetaţia lemnoasă din genul Salix nu va fi îndepărtată prin dezrădăcinare; îndepărtarea se va face prin executarea unei tăieturi la nivelul solului, asigurându-se astfel premisele unei bune drajonări şi implicit regenerări naturale, tehnică utilizată cu succes în practica silvică în cazul speciilor din acest gen

o se va evita şi minimiza îndepărtarea stratului de sol fertil de pe suprafaţa discutată, iar acolo unde nu este posibil, acesta se va readuce la condiţiile iniţiale la finalul execuţiei lucrărilor prin utilizarea solului fertil provenit din zonele ocupate definitiv de amenajări (acest lucru este posibil fără eforturi mari, datorită suprafeţelor reduse şi distanţelor mici de transport < 10m)

• Pentru obiectivul numarul 2. - Amplasare conductă de aducţiune: o pentru „sectorul A” se vor folosi soluţiile tehnice enunţate anterior o pentru sectoarele în aval de „sectorul A” se vor utiliza în funcţie de

caracteristicile terenului soluţiile tehnice „în umplutură adiacentă paramentului mal drept”, respectiv „în săpătură”

• Evitarea afectării de către infrastructura temporară creată în perioada de desfăşurare a proiectului, a habitatelor naturale şi semi-naturale din incinta SCI;

• Se interzice circulaţia autovehiculelor în afara drumurilor trasate pentru funcţionarea şantierului (drumuri de acces, drumuri tehnologice), în scopul minimizării impactului acustic asupra speciilor de importanţă comunitară;

• Şantierul, drumurile de acces provizoriu şi toate suprafeţele a căror înveliş vegetal va fi afectat, vor fi renaturate adecvat şi redate folosinţei lor iniţiale, sub îndrumarea unui biolog pentru a se evita posibilitatea introducerii de specii noi în aria vizată de proiect;

• Pe o perioada de minim 3 ani se va verifica la inceputul si sfarsitul perioadei de vegetatie stadiul de refacere a habitatelor afectate, cu obligatia beneficiarului de a interveni cu lucrarile necesare de corectare;

• Se vor stabilii măsuri de protecţie împotriva poluării ecosistemelor acvatice, o atenţie specială trebuie acordata poluării cu substanţe solide sedimentabile în timpul lucrărilor de construcţie;

• Se va evita amplasarea directa pe sol a materialelor de constructie. Suprafetele destinate pentru depozitarea de materiale de constructie, de recipienti goliti şi depozitare temporara de deseuri vor fi impermeabilizate;

• În cazul lucrărilor de întreţinere obiective, antreprenorul va delimita zona de lucru pentru a preveni/minimiza distrugerea habitatelor;

• Constructorul se va obliga să folosească utilaje cât mai silenţioase;

Sibiu

83

• Pentru a evita disturbarea păsărilor şi mamiferelor din zonă, este recomandabil ca lucrările se se efectueze pe tronsoane scurte;

• Eventualele neconcordanţe între proiectul tehnic (în special pe traseul conductei de aducţiune) şi situaţia din teren vor fi rezolvate prin identificarea altor soluţii tehnice de execuţie, fără a abate traseul conductei de pe traseul analizat în prezentul studiu;

4.4.5. Concluzii faţă de impactul asupra biodiversităţii Lucrarile proiectate a fi construite si apoi exploatate modifică într-o măsură

nesemnificativă suprafata sitului. Cu toate acestea, în urma evaluării posibilelor impacte ale proiectului asupra capitalului natural se constată că integritatea sitului Natura 2000 nu va fi afectată;

Impactele identificate sunt nesemnificative şi nu au ca rezultat modificarea statutului de conservare al speciilor/habitatelor de interes conservativ;

Prin implementarea obiectivelor proiectului nu se vor genera impacte semnificative asupra habitatelor 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane respectiv 4080 - Tufărişuri cu specii sub-arctice de Salix, caracterul acestora va fi preponderent temporar;

Realizarea investitiilor prevazute prin proiect nu va avea impact semnificativ direct asupra speciilor / habitatelor de interes conservativ aflate în vecinătatea amplasamentului proiectului;

Pentru eliminarea oricăror impacte accidentale posibil să apară în perioada de execuţie, respectiv operare, a obiectivelor proiectului se impune respectarea măsurilor identificate în prezentul raport.

Sibiu

84

4.5. PEISAJUL ŞI TURISMUL 4.5.1. Date generale

Accesul pe toată valea Bâlii este uşurat atât de existenţa Transfăgărăşanului (DN7C) pe de o parte (asfaltat în întregime) dar şi de telecabina dintre Bâlea Cascadă şi Bâlea lac pe de altă parte.

Pe timpul iernii, Transfăgărăşanul este accesibil dinstre nord doar maxim până la Bâlea Cascadă, accesul la Bâlea Lac putând fi făcut cu telecabina.

Pe lângă facilitatea de cazare asigurată de hotelul Bâlea Cascadă, pe cuprinsul văii mai sunt şi alte baze de cazare, în special la Bâlea Lac unde, din ianuarie 2006 funcţionează anual pe timpul ierni inclusiv un hotel din gheaţă unic în România.

Transfăgărăşanul (DN7C) a fost construit începând cu anul 1970 peste un drum forestier şi a fost terminat în anul 1974 având o lungime de 92km între DN1 (Km99, la 5km vest de Arpaşu de Jos) şi barajul Vidraru de pe râul Arges, iar reţeaua de drumuri forestiere şi poteci ce pornesc din el facilitează accesul la o serie de obiective turistice naturale.

Pentru realizarea drumului s-au executat 3,8 milioane metrii cubi săpături din care mai mult de jumătate în stâncă, s-au construit 27 viaducte şi poduri, 550 podeţe, 290.000 metrii cubi zidarie şi s-a executat un tunel de 860m lungime prin care se realizează legătura dintre Bâlea Lac, pe versantul nordic şi Valea Capra, pe versantul sudic, prin muntele Paltinu. Au mai fost prevazute lucrări de protecţie împotriva avalanşelor pe 54 culoare, 33 pe partea sudică şi 21 pe partea nordică care cuprind greble mecanice, baraje de zidărie şi din cablu, plantaţii, copertine etc.

În ceea ce priveşte telecabina de pe valea glaciară Bâlea, aceasta realizează o distanţă de 3,62km cu o diferenţă de nivel de 780m şi asigură legătura între cabana Bâlea Cascada şi cabanele din Căldarea Bâlii. Pe timp de iarnă, aceasta este cel mai sigur mijloc de acces în zona alpină a regiunii. Montarea telecabinei a avut loc în anul 1975 şi recent (2007) a fost realizată o renovare a acesteia, cea mai de seamă inestiţie constând în înlocuirea cablului.

În regiunea Bâlea, tipul de turism practicat este cel de recreere. Perioada de vârf a sezonului turistic în aceasta regiune este cuprinsă între lunile iulie şi septembrie, luni care se suprapun concediilor de odihnă, iar la sfârşitul lunii august şi în luna septembrie se înregistrează stabilitatea condiţiilor climatice.

4.5.2. Impactul prognozat şi măsuri de diminuare a acestuia

În general peisajul natural este modelat de către factori de natură geologică, relief, climă, hidrografie, biodiversitate şi nu pe ultimul loc factori antropici.

În cazul proiectului propus, impactul negativ asupra peisajului şi a cadrului natural este unul redus, fiind prezent doar pe perioada execuţiei lucrărilor specifice.

Prin execuţia de lucrări de decopertare, săpături, punere în operă a zidurilor etc., peisajul poate fi alterat vizual pe suprafeţe restrânse, dar cu impunerea unor măsuri corespunzătoare acest impact poate fi diminuat.

Sibiu

85

Corelat cu activitatea de turism din zonă, putem afirma faptul că pe termen lung implementarea proiectului propus are un efect pozitiv, prin punerea în valoare a peisajului şi cadrului natural prezentat, facilitând accesul în zonă, constituind o sursă de motivare pentru iniţierea de alte diverse proiecte având ca scop dezvoltarea regiunii şi nu în ultimul rând de educaţie pentru populaţie vis a vis de promovarea unor sisteme energetice bazate pe surse nepoluante.

Pentru diminuarea impactului asupra peisajului se recomandă impunerea următoarelor măsuri:

refacerea zonelor afectate de lucrări de decopertare, prin readucerea terenului în starea iniţială inclusiv cu reinstalarea vegetaţiei acolo unde este afectată - în special pe întreg traseul conductei de aducţiune (se va realiza pe cât posibil o camuflare a acesteia)

gestionarea corespunzătoare a deşeurilor rezultate în timpul lucrărilor de construire

4.6. CONDIŢII CULTURALE ŞI ETNICE, PATRIMONIU CULTURAL Cea mai apropiată localitatea este Cârţişoara, în aval. Pe teritoriul acestei localităţi, conform „Listei monumentelor istorice 2004, Judeţul

Sibiu”, elaborată de către Institutului Naţional al Monumentelor Istorice, se regăsesc doar două monumente.

Mai jos se prezintă un extras din această listă, cu monumentele din Cârţişoara. EXTRAS DE “LISTA MONUMENTELOR ISTORICE 2004 din Judeţul Sibiu”

cu situare în zona localitatea Cârţişoara: (MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR, INSTITUTUL NAŢIONAL AL MONUMENTELOR ISTORICE)

NR. CRT. COD LMI 2004 DENUMIRE LOCALITATE ADRESĂ DATARE

482 SB-II-m-A-12350 Biserica "Buna Vestire” - Streza Cârţişoara sat Cârţişoara; com. Cârţişoara str. Bisericii 168 1818 - 1821

483 SB-II-m-A-12351 Biserica "Sf. Nicolae” - Oprea Cârţişoara sat Cârţişoara; com. Cârţişoara str. Principală 300 1806

Atât datorită specificului activităţii propuse cât şi distanţei faţă de localitatea

Cârţişoara (cca. 12km), nu se consideră că lucrările propuse vor avea un impact negativ asupra acestor monumente.

Ar putea exista un eventual impact pozitiv însă deoarece crescând atractivitatea turstică a întregii zone, se vor pune mai mult în valoare şi aceste monumente ca şi obiective turistice.

Sibiu

86

5 . A N A L I Z A A L T E R N A T I V E L O R În situaţia de faţă nu se pune problema luării în analiză a unor alternative de

amplasare deoarece proiectul are o ţintă specifică legată de necesităţile zonei Bâlea. În ceea ce priveşte amplasarea amenajărilor hidroenergetice de-a lungul pârâului

Cârţişoara, alternativa aleasă o socotim optimă din mai multe considerente: • exploatarea potenţialului oferit de condiţiile topo (căderea de apă

generează un potenţial hidroenergetic important) • prin prevederea captării în zona de la baza cascadei Bâlea nu se vor aduce

prejudicii migraţiei peştilor deoarece cascada, prin înălţimea ei, se constituie deja într-o redutabilă barieră naturală

• amenajarea centralei într-o zonă deja afectată de construcţii nu va provoca un impact peisagistic sau asupra vegetaţiei din zonă mai mare decât cel deja existent

Vor rămâne încă în discuţie alternativele legate de traseul sau metoda de aprovizionare cu materiale de construcţie în zona de realizare a captării dată fiind inexistenţa unui drum de exploatare până în acel punct.

Important de subliniat este că se vor reutiliza volume mari din materialele derocate pentru punerea în operă a construcţiei deoarece proiectul a prevăzut tipuri de construcţii cu materiale locale (piatra) doar întărite cu mortar sau beton după caz.

În anumite condiţii se poate considera varianta aprovizionării din amonte, peste pragul cascadei însă trebuie ales traseul şi metoda cu atenţie astfel încât să nu fie prejudiciată vegetaţia din această zonă. De asemenea trebuiesc considerate şi acele metode sau trasee care să concure la un nivel de emisii cât mai scăzut în ceea ce priveşte praful, cu ocazia aprovizionării.

Recomandarea se îndreaptă cu precădere spre utilizarea unui traseu funicular temporar amenajat, chiar dacă se impune o staţie releu.

Nu se recomandă utilizarea vâlcelului de pe stânga tehnică a cascadei pentru a nu se afecta atât vegetaţia cât şi substratul.

O soluţie mai bună s-ar putea dovedi un traseu orientat pe partea dreaptă tehnică a cascadei, utilizând întrucâtva traseul de coborâre de schiuri şi o staţie releu de funicular sub peretele de unde pleacă acest vâlcel.

Este totuşi important a se lua în considerare şi accesul în partea superioară a cascadei, în zona stâlpului de telecabină de pe prag, dat fiind că între şoseaua Transfăgărăşanului şi acest punct trebuie traversată atât albia pârâului cât şi o zonă de pajişte alpină. Favorizantă este însă morfologia terenului, fiind vorba de zona de pe prag, cu pante foarte mici pe direcţie transversală.

În orice caz, soluţia finală propusă de către proiectant şi executant se va supune consultării şi spre autoritatea de mediu (APM Sibiu), pentru a se verifica corectitudinea alegerii acesteia vis a vis de condiţiile de biodiveritate de pe traseu.

Legat de varianta de echipare aleasă pentru centrala hidroenergetică, aceasta este cea optimă pentru asemenea condiţii de teren, turbina de tip Pelton fiind cea mai potrivită pentru zone cu debite mici şi variabile şi pentru potenţial de cădere mare precum e cazul în zona montană.

Turbinele de tip PELTON, construite pentru prima dată în anul 1880 de către PELTON, au ca domeniu de utilizare zona căderilor mari şi a debitelor scăzute

Sibiu

87

(caracteristici specifice zonelor montane şi deci şi zonei Bâlea). La turbinele Pelton, într-un domeniu extins, randamentul variază foarte puţin cu încărcarea, motiv pentru care acest tip de turbină este potrivit în cazul încărcărilor variabile.

Organele principale ale turbinelor Pelton sunt: rotorul, injectorul şi carcasa. Rotorul are forma unui disc, pe a cărui periferie sunt dispuse paletele. Pentru ca apa să nu se răspândească în clădirea centralei, rotorul este îmbrăcat într-o carcasă. La partea inferioară se gaseşte canalul de fugă, prin care apa turbinată părăseşte centrala. La trecerile arborelui prin pereţii laterali, se dispun labirinţi pentru a împiedica ieşirea apei. Apa sub forma de jet compact, este trimisă către rotor de un injector prevăzut cu ac. Rolul injectorului este acela de a crea un jet compact, de debit şi direcţie date. Debitul de apă este reglat de mişcarea acului în interiorul injectorului.

În mod obişnuit turbinele Pelton se realizează cu unul sau două injectoare, dar sunt şi situaţii particulare cu 4 sau 6 injectoare. Turbinele cu 1 sau două injectoare se realizează în mod obişnuit cu ax orizontal. Daca se utilizează mai mult de două injectoare, agregatul se construieşte cu ax vertical, în acest fel fiind facilitată evacuarea apei din turbină. Pentru facilitarea operaţiilor de montaj şi revizii, partea superioară a carcasei este demontabilă.

6 . M O N I T O R I Z A R E Monitorizarea presupune supravegherea permanentă a modului de încadrare

calitativă a tuturor emisiilor rezultate din desfăşurarea unei activităţi în specificaţiile legislaţiei (limite şi valori de prag pentru fiecare factor de mediu). Monitorizarea oricărei activităţi din acest punct de vedere se face pe de o parte în scopul depistării în timp util a unor eventuale poluări accidentale şi pe de altă parte pentru o permanentă verificare şi corectare a măsurilor care au fost considerate pentru protecţia calităţii acestor factori de mediu.

Dat fiind că nu există prevăzute în proiect surse staţionare de emisii atmosferice semnificative, în ceea ce priveşte calitatea aerului nu se consideră a fi necesară o monitorizare.

Cu condiţia respectării tuturor procedurilor şi etapelor tehnologice prevăzute de proiect, se consideră că factorii de mediu sol, subsol şi freatic nu se supun unui risc care să justifice o monitorizare a calităţii lor.

În ceea ce priveşte factorul de mediu apă de suprafaţă, este recomandabilă urmărirea permanentă a asigurării debitului de servitute în albie specificat de autorizaţia de gospodărirea apelor.

Datorită faptului că amenajarea se propune în cadrul Rezervaţiei naturale Bâlea, biodiversitatea din zonă va fi monitorizată de către compartimentul specific din cadrul APM Sibiu în scopul depistării în timp util a oricăror influenţe negative care ar scăpa evaluării iniţiale, urmând a se stabili măsurile de corectare a unei astfel de situaţii nedorite.

În ceea ce priveşte gestiunea deşeurilor, executantul are obligaţia să întocmească toate raportările detaliate la capitolul „Deşeuri” în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Sibiu

88

7 . S I T U A Ţ I I D E R I S C Unul dintre aspectele importante abordate în legislaţia românească ce are în

vedere stabilirea unor politici de mediu ce să asigure o dezvoltare durabilă este şi managementul riscului de mediu.

În esenţă acesta constă în identificarea eventualelor riscuri de poluări, stabilirea probabilităţilor de apariţie, factorii de mediu susceptibili a fi impactaţi, precum şi modalităţi de prevenire şi control pentru aceste riscuri.

Ca orice procedeu de estimare ce ţine de sfera probabilităţilor şi evaluarea riscului prezintă un grad de eroare sistematic introdusă considerată a fi în genere de maxim 3%.

Cele mai mari surse ale acestori erori sistematice sunt însăşi modelele matematice aplicate, respectiv nivelul acestora de încredere (confidenţă).

Managementul integrat al riscului impune o coroborare a ponderilor influenţelor sau determinărilor unor faze precum localizarea, prevenirea, diminuarea, protecţia şi instituţionalizarea.

Metodologia de identificare a riscului descrisă în literatura de specialitate cuprinde în general trei categorii din care fac parte:

metode comparative metode fundamentale metode bazate pe diagrame logice

În situaţia de faţă abordarea a fost făcută printr-o metodă de tip fundamental ce poartă denumirea uzuală "Analiza WHAT IF?" (ce se întâmplă dacă?).

În această tehnică, identificarea riscului se leagă de localizarea şi caracterizarea surselor de scurgeri şi estimarea frecvenţei se face în baza unor date statistice din situaţii similare.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă o clasificare a dezastrelor în care acestea sunt separate după originea lor:

grupa celor naturale (ex: inundaţii catastrofale ce duc la cedarea unor baraje, alunecări masive de teren; cutremure, procese vulcanice, uragane, incendii masive de păduri prin autoaprindere etc.)

grupa celor antropic provocate (din nefericire lista ar cuprinde probabil mult mai mult decât volumul acestei lucrări)

Dată fiind natura activităţii şi dimensiunea acesteia pe amplasament, o încadrare realistă a unor evenimente cauzatoare de poluări ar fi în categoria "incidentelor sau accidentelor tehnologice". Termenul se traduce în practică prin eliminarea necontrolată în mediu a unor substanţe chimice toxice ca urmare a unor accidente locale la instalaţii de tip industrial sau de epurare a apelor uzate.

Hazardul se identifică cu orice situaţie cu potenţial de producere a unui accident. Riscul este probabilitatea ca hazardul existent să se transforme în fenomene cu

impact negativ semnificativ asupra mediului ambiant.

Sibiu

89

+∞

+∞

Risc

Măsuri de securitate

Pentru cuantificarea riscului s-a utilizat o scară graduală de apreciere a gravităţii şi a probabilităţii de apariţie a riscului:

PROBABILITATEA VALORI

CUANTIFICATE GRAVITATE

redusă 1 mică medie 2 medie mare 3 majoră

De asemenea, între nivelele de risc şi cele de securitate există un raport de

inversă proporţionalitate, conform modelului de mai jos:

nivel I nivel II nivel III nivel IV nivel V nivel VI nivel VII

Nivel de risc (N) minim foarte mic mic mediu mare foarte mare maxim

Nivel de securitate (S)

maxim foarte mare mare mediu mic foarte mic minim

La modul general, un sistem va fi cu atât mai puţin poluant, mai sigur, cu cât

nivelul de risc va fi mai mic. Relaţia poate fi reprezentată ca în graficul alăturat.

Dacă analizăm dependenţa riscului de frecvenţa şi gravitatea evenimentelor,

această relaţie poate fi reprezentată schematic astfel:

Sibiu

90

Analiza de risc presupune realizarea unor etape, acestea putând fi reprezentate

astfel:

+∞

+∞

Frecvenţă medieConsecinţe medii

RISCURI MEDII

RISC

Frecvenţă mică Consecinţe mici

RISCURI MICI

Frecvenţă mare Consecinţe mari RISCURI MARI

R = F x C

IDENTIFICAREA RISCULUI

ANALIZA CONSECINŢELOR

CUANTIFICAREA RISCULUI

LUAREA DECIZIILOR

REDUCEREA RISCULUI

Ce se poate întâmpla?

Care sunt consecinţele?

Care este frecvenţa?

Sibiu

91

După Alvin Toffler şi Al. Ozunu (Elemente de hazard şi risc - Ed. Accent, 2000), se disting două categorii de analize de identificare şi caracterizare a riscului (HAZID).

1. Analize calitative (HAZard Operability Study) 2. Analize cantitative (PQRA - Process Quantitative Risk Analysis) Decizia privind alegerea unei anumite analize şi gradul de aprofundare este legată

de scara probabilistică de toleranţă a riscului. Evaluarea cuantificată a riscului este un proces probabilistic, cu posibilitatea

introducerii unor erori de ±3%. Printre cele mai importante surse de incertitudine sunt de menţionat modelele matematice de estimare a concentraţiilor şi accidentelor majore.

Gestionarea integrată a riscului se bazează pe ipoteza că toate fazele de gestionare: localizare, prevenire, diminuare, protecţia şi elementul instituţional pot fi explorate într-un mod holistic şi complementar, astfel ca resursele procesului de gestionare a risului să fie optimizate. Deşi evaluarea şi gestionarea integrată a riscului ecologic necesită luarea în considerare a tuturor riscurilor posibile, nivelul de detaliere în fiecare caz în parte poate varia în funcţie de priorităţile prestabilite.

În situaţia executării lucrărilor de amenajare hidroenergetică propuse la Bâlea, ca

posibile riscuri amintim:

pentru apa de suprafaţă:

SURSĂ CALE RECEPTOR lucrări de amenajare în zona de captare şi

în zona centralei cursul râului - transmitere

turbiditate pârâul Cârţişoara

scurgeri accidentale de produse petroliere de la utilaje infiltrare, scurgere pârâul Cârţişoara

Schemă de procedurală pentru evaluarea riscului cantitativ

PPrreezzeennttaarreeaa ssiisstteemmuulluuii

IIddeennttiiffiiccaarreeaa hhaazzaarrdduulluuii

EEssttiimmaarreeaa ccoonnsseecciinnţţeelloorr

EEssttiimmaarreeaa ffrreeccvveennţţeeii ddeeffeeccţţiiuunniilloorr

CCrriitteerriiii ddee eevvaalluuaarree

HHAAZZOOPP ;; FFMMEEAA NNiivveelluurrii ddee rriisscc rreezzuullttaattee

EE vv aa ll uu aa rr ee aa rr ii ss cc uu ll uu ii

Sibiu

92

SURSĂ CALE RECEPTOR amenajarea necorespunzătoare a albiei în

zona centralei împiedicarea migraţiei în

amonte populaţiile de peşti

operarea deficitară a captării neasigurarea debitului de servitute în albie

alte folosinţe umane; ecosisteme acvatice

redarea necorespunzătoare înapoi în albie a debitului captat erodarea malurilor în zonă malurile pârâului, albia minoră

pentru calitatea aerului:

SURSĂ CALE RECEPTOR

depozitarea inadecvată a unor materii prime sau materiale vânt, curenţi locali calitate aer atmosferic

pentru sol şi subsol:

SURSĂ CALE RECEPTOR

scurgeri accidentale de carburanţi sau lubrefianţi de la utilaje

infiltrare, scurgere sol, subsol, ape freatice

depozitări necorespunzătoare a deşeurilor rezultate

infiltrarea apelor pluviale ce spală aceste deşeuri sol, subsol, ape freatice

8 . D E S C R I E R E A D I F I C U LTĂŢ I L O R Se poate spune că pe timpul efectuării evaluării impactului asupra mediului nu au

fost întâmpinate dificultăţi majore. Cu toate acestea, lipsa anumitor date concrete despre componenţa parcului auto

şi a detaliilor despre organizarea de şantier s-au concretizat în imposibilitatea de a efectua o serie de estimări educate, cu o toleranţă acceptabilă, a unor emisii în aer.

Lipsa acestor date se datorează faptului că la ora actuală nu sunt detaliate toate fazele de proiectare şi nu este cunoscut executantul (care va trebui să prezinte soluţiile tehnologice, dotarea etc.), proiectul neajungând în faza de organizare a acestei licitaţii.

Fireşte că actuala versiune a studiului se va completa corespunzător cu toate aceste detalii de îndată ce faza proiectului o va permite, după stabilirea constructorului şi prezentării de către acesta a detaliilor specificate.

Sibiu

93

9 . R E Z U M A T FĂRĂ C A R A C T E R T E H N I C

9.1. Denumirea proiectului “Valorificarea potenţialului hidroenergetic al râului Carţişoara după cascada

Bâlea până în aval de cabana Bâlea Cascadă”

9.2. Obiectivul proiectului Conform unor analize prezentate în cadrul Studiului de fezabilitate întocmit de

către SC HIDROCONSULT SRL, prin exploatarea potenţialului hidroenergetic al râului Bîlea în sectorul dintre cascada Bâlea şi hotelul Bâlea Cascadă, se poate obţine o producţie de energie medie multianuală de cca. 3.570mWh.

Astfel, prin promovarea unui astfel de proiect în zonă, se va produce energie electrică la un nivel care să permită utilizarea acesteia în trei direcţii:

- asigurarea întregului necesar energetic actual şi a celui viitor pentru toate activităţiile titularului proiectului (actuala cabană Bâlea Lac şi viitorul corp de cabană ce se va amenaja, traseul telecabinei Bâlea, eventuale instalaţii de transport pe cablu ce se vor instala în căldarea Bâlii)

- asigurarea (prin vânzare) întregului necesar energetic pentru alte baze de cazare sau construcţii de pe vale (hotelul Bâlea Cascadă şi Vila Paltinul de la Bâlea Lac - aparţinând altei societăţi comerciale; viitoarea staţie meteo Bâlea Lac; refugiul Salvamont Bâlea Lac)

- diferenţa dintre totalul energetic produs şi cel total consumat pe valea Bâlii se va livra în reţeaua naţională energetică

Prin asigurarea unei astfel de surse energetice la un nivel de renatbilitate maxim

posibil în zonă, se vor obţine mai multe avantaje faţă de cele care se leagă direct vizibil de consumurile de energie electrică:

- cel mai de seamă câştig pentru protecţia mediului ar fi posibilitatea trecerii în totalitate la sisteme de încălzire electrice la toate bazele de cazare de pe valea Bâlii, substituindu-se astfel actualele surse de încălzire - lemnul şi motorina (doar la cabana Bâlea Lac se consumă în fiecare iarnă un volum de lemn de foc de ordinul a 250mc şi cca. 14.000l motorină). Pe lângă reducerea aproape în totalitate a emisiilor provenite de la încălzire, ar dispărea fireşte şi un trafic greu substanţial prilejuit pe întreg drumul de camioanele grele cu care se aprovizionează lemnul. În plus, deloc în ultimul rând, ar dispărea însăşi nevoia de lemn de foc, cu un efect pozitiv asupra resursei ca atare, trecându-se la resurse durabile energetice.

Sibiu

94

Realizarea lucrărilor prevăzute în acest proiect se subordonează urmatoarele scopuri:

- Obţinerea unor indicatori de fiabilitate ai amenajării şi ai tuturor instalaţiilor la nivelul celor atinşi la cele mai performante amenajări hidroenergetice realizate până în prezent pe plan mondial;

- Eliminarea condiţiilor de apariţie a unor evenimente deosebite care ar putea determina creşterea cheltuielilor de exploatare peste limitele acceptabile pentru acest gen de instalaţii;

- Realizarea conducerii şi supravegherii exploatării centralei de la distanţă; - Asigurarea parametrilor nominali de funcţionare a grupurilor, în condiţii normale

de exploatare a centralei, pentru o perioada de minim 30 de ani. În ceea ce priveşte posibilul impact pentru fiecare factor de mediu sau

componentă a evaluării, situaţia se prezintă astfel:

Sol şi subsol Posibilele surse de poluare a solului şi subsolului în timpul lucrărilor de construire

sunt reprezentate de: scurgeri accidentale de carburanţi sau lubrefianţi datorită defecţiunilor

tehnice a utilajelor specifice datorită manipulărilor neglijente în timpul alimentării sau datorită depozitărilor necorespunzătoare

emisiile mobile provenite de la activitatea utilajelor, datorită arderii combustibilului în motoare cu aprindere prin compresie MAC (NOx, SO2, CO, pulberi) prin sedimentare la nivelul solului, cu posibila afectare a calităţii acestuia.

depozitări necorespunzătoare a deşeurilor rezultate în timpul lucrărilor de construcţie (atât deşeuri menajere provenite de la echipele de muncitori, cât şi deşeuri tehnologice)

Ca şi măsuri în vederea reducerii acestor riscuri de impact se recomandă: asigurarea stării tehnice corespunzătoare a utilajelor folosite atât pentru

evitarea scurgerilor de carburanţi şi lubrefianţi cât şi pentru minimizarea emisiilor în aerul atmosferic

efectuarea eventualelor reparaţii doar în bazele de producţie, în locuri amenajate special

evitarea ocupării de terenuri nejustificat pentru gararea sau staţionarea utilajelor

depozitarea pe suprafeţe minime a volumelor rezultate din săpături, derocări etc.

gestionarea deşeurilor prin asigurarea de condiţii de eliminare corespunzătoare, pe bază de contrcate cu societăţi specializate

Sibiu

95

Ape de suprafaţă şi ape subterane În perioada de construire pot să apară următoarele impacte negative mai mult sau

puţin semnificative asupra apelor de suprafaţă: • unde de poluare fizică prin creşteri ale turbidităţii pârâului Cârţişoara

(datorate lucrărilor de amenajare în zona de captare şi în zona centralei - returnarea apei în albie)

măsuri: - eşalonarea pe cât posibil a lucrărilor astfel încât să se asigure şi perioade de liniştire a apei pentru a nu cauza efecte semnificative asupra populaţiilor piscicole

• posibile scurgeri accidentale de produse petroliere (motorină, ulei) de la unele utilaje cu care se vor face lucrări în zonă

măsuri: - asigurarea condiţiilor tehnice corespunzătoare la utilajele cu care se operează; interzicerea staţionării sau accesului nejustificat în albia minoră a acestora; gararea doar în spaţiu desemnat, cu evitarea apariţiei unor scurgeri înspre apa de suprafaţă

• eventuale scurgeri accidentale de vopsea înspre pârâul Cârţişoara - doar în zonele unde va trebui protejată conducta in situ (la suduri) pe sectoarele în care aceasta trece în vecinătatea pârâului

măsuri: - protejarea zonelor de lucru în situaţia în care traseul obligă la efectuarea unor astfel de operaţiuni (tăvi de colectare a eventualelor scurgeri de surplus la vopsire etc.); depozitarea temporară a vopselei doar în spaţiul special destinat şi amenajat şi interzicerea formării de stocuri pe teren mai ales în vecinătatea apelor de suprafaţă Pe perioada de funcţionare:

• împiedicarea deplasării (migrării) faunei piscicole de-a lungul pârâului, pe anumite tronsoane - în speţă se poate discuta doar de zona centralei deoarece captarea este proiectată aproape de baza cascadei Bâlea care se constituie deja într-o barieră naturală

măsuri: - în zona clădirii centralei - unde este prevăzut şi un canal de debite mari, dacă condiţiile terenului vor impune acest lucru, se recomandă realizarea unui sistem tip „scară de peşti” care să faciliteze mişcarea acestui tip de faună din avalul zonei în amonte. Înălţimea normal recomandată a treptelor trebuie să fie de cca. 25cm.

• reducerea debitului de apă pe sectorul dintre captare şi centrală cu posibile implicite efecte asupra habitatului faunei acvatice

măsuri: - prin autorizaţia de gospodărire a apelor se impune în mod firesc asigurarea debitului de servitute în albie, acest lucru garantând păstrarea condiţiilor pentru alte folosinţe în aval de captare (fie ele umane sau naturale)

• la redarea debitului de apă captat şi utilizat în turbine înapoi în albia minoră, în lipsa unor măsuri de proiectare şi realizare specifice corespunzătoare poate să apară un risc de erodare a malurilor în această zonă (din cauza presiunii cu care apa părăseşte centrala)

Sibiu

96

măsuri: - proiectul prevede realizarea unui canal de liniştire astfel încât la redarea în albie a debitului captat să nu existe aceste condiţii de facilitare a unor eventuale eroziuni de mal Un impact pozitiv asupra calităţii apelor pârâului Cârţişoara derivă din redarea în

albie a unor ape mai oxigenate, îmbunătăţind astfel condiţiile de habitat pentru salmonide.

Aer atmosferic

- surse de poluare staţionare nedirijate: feluritele depozitări provizorii de materii prime împreună cu activităţile de manevrare a acestora. Poluanţi tipici: particulele (fie antrenate de vânt de pe depozitele de pământ, balast, nisip, piatră spartă etc., fie datorate manevrării acestor materiale cu utilajele specifice - încărcări / descărcări).

Tot în această categorie a surselor staţionare nedirijate se consideră ca intrând şi anumite lucrări de construcţie ce se vor executa (excavări - săpături - derocări mecanice, funcţionarea unor utilaje într-un spaţiu relativ constant pe o perioadă de timp mai mare etc.). Ca şi poluanţi vom avea cu predilecţie particule dar şi SOx, NOx, CO, COV etc.

Pentru evitarea răspândirii prafului pe o rază mai mare se recomandă ca în special în zilele cu condiţii nefavorabile de vânt să se limiteze activităţile de derocare sau săpare ce implică volume mai mari sau cele de manevrare a unor cantităţi mai mari de materiale.

- surse de poluare mobile: utilajele specifice cu care se vor transporta materialele şi care vor circula pe traseul DN7C Transfăgărăşan. Poluanţi caracteristici: PM10, SOx, NOx, CO, COV.

Ca şi măsuri pentru reducerea la minim a impactului produs asupra calităţii aerului pe timpul efectuării lucrărilor de construcţie, se recomandă:

respectarea graficelor de lucru pentru utilaje pe fiecare tronson în parte mijloacele de transport pentru materiale vor fi prevăzute cu prelată pentru

evitarea împrăştierii de particule cu ajutorul vântului mijloacele de producţie echipate cu motor vor respecta HG 332/2007 pentru

“procedurile de aprobarea de tip a motoarelor destinate a fi montate pe maşini mobile nerutiere şi a motoarelor destinate vehiculelor pentru transportul rutier de persoane sau marfă şi stabilirea măsurilor de limitare a emisiilor gazoase şi de particule poluante provenite de la acestea, în scopul protecţie atmosferei”

efectuarea reglajelor corespunzătoare la motoarele mijloacelor de producţie în conformitate cu condiţiile impuse de ITP

Zgomot şi vibraţii

- pe timpul derulării proiectului: utilaje şi scule specifice unor astfel de construcţii (autocamioane / basculante; autobetoniere; tractoare cu remorci; încărcătoare frontale; buldozere; excavatoare; pikamere etc.).

Sibiu

97

- pe timpul exploatării ulterioare a obiectivului: turbinele (generatoarele de energie).

În scopul limitării zgomotului din vibraţii la sursă, echipamentul (turbinele propriu-zise, generatoare, cuplaje etc.) vor fi prevăzute cu amortizoare de vibraţii (material cauciucat) la contactul fundaţie turbină - radier - teren conform instrucţiunilor tehnice P 121-89 pentru proiectarea şi executarea măsurilor de protecţie acustică şi antivibraţii la clădiri industriale şi normativului C125/2005 privind proiectarea şi executarea măsurilor de izolare fonică şi a tratamentelor acustice în clădiri.

Prin măsurile constructive se asigură scăderea nivelului de zgomot original până spre valoarea de max. 25dB, valoare care este corespunzătoare pentru protecţia ecosistemelor din zonă.

Deşeuri

Deşeurile ce vor apărea cu ocazia desfăşurării lucrărilor de amenajare hidroenergetică şi de exploatare ulterioară propuse la Bâlea se clasifică în două categorii de bază, după perioada de apariţie lor:

• deşeuri din etapa de construire: o menajere - provenite de la personalul care va efectua efectiv lucrările

de construire o tehnologice - provenite din lucrările efective de construcţie

• deşeuri din etapa de exploatare: o menajere o tehnologice - provenite din activităţile specifice de producţie

Ca şi deşeuri tehnologice apar cele din următoarele categorii: deşeuri din construcţii şi demolări (beton, fier, moloz, pământ etc.) anvelope scoase din uz deşeuri de baterii uzate deşeuri de uleiuri uzate deşeuri de vopsele

Biodiversitate

Lucrarile proiectate a fi construite si apoi exploatate modifică suprafata zonelor protejate. Cu toate acestea, în urma evaluării posibilelor impacte ale proiectului asupra capitalului natural se constată că integritatea sitului Natura 2000 nu va fi afectată;

Impactele identificate sunt nesemnificative şi nu au ca rezultat modificarea statutului de conservare al speciilor/habitatelor de interes conservativ;

Realizarea investitiilor prevazute prin proiect nu va avea impact semnificativ direct asupra speciilor/habitatelor de interes conservativ;

Pentru eliminarea oricăror impacte accidentale posibil să apară în perioada de execuţie, respectiv operare, a obiectivelor proiectului se impune respectarea măsurilor identificate în prezentul raport.

Sibiu

98

B I B L I O G R A F I E :

1. Battes K şi colab. – 2003 – Producţia şi productivitatea ecosistemelor acvatice;

Ed. Ion Borea, Bacău

2. Battes K şi colab. 2005 – Determinarea stării ihtiocenozelor native şi

antropizate din ecosistemele acvatice; A VI – a Sesiune de Comunicări ştiinţifice

“Ecologia şi protecţia ecosistemelor”; Universitatea din Bacău

3. Bănărescu P, Tatole V., 1991 – Ocrotirea naturii şi a mediului înconjurător, nr.

35, pag. 5-13, Amenajările hidrotehnice şi protecţia faunei rofile în România

4. Bănărescu P. – 1964 – Fauna Republicii Populare Române Pisces –

Osteichthyes (Peşti ganoizi şi osoşi); Ed. Academiei Republicii Populare

Române, Bucureşti

5. Ciocârlan, V., 2000 - Flora ilustrată a României, Editura Ceres, Bucureşti

6. Cogălniceanu, D., Aioanei, F., Matei, B., 2000 – “Amfibienii din România”.

Determinator. Editura Ars Docendi, p. 1-114

7. Doniţă N et. al., 1992 – “Vegetaţia României”, Editura Tehnică Agricolă, Bucureşti

8. Doniţă, N., et al, 1990 - Tipuri de ecosisteme forestiere din România, Editura

Tehnicã Agricolã, Bucureşti, 390 pag

9. Doniţă, N., Popescu, A., Paucă-Comănescu, M., Mihăilescu, S., Biriş, I.A., 2005 – “Habitatele din România”. Edit. Tehnică Silvică, Bucureşti, 500 p. (ISBN

973-96001-4-X)

10. Doniţă, N., Popescu, A., Paucă-Comănescu, M., Mihăilescu, S., Biriş, I.A., 2006 – “Modificări conform amendamentelor propuse de România şi Bulgaria la

Directiva Habitate (92/43/EEC)”. Edit. Tehnică Silvică, Bucureşti, 95 p. (ISBN

973-96001-4-X)

11. Drăgulescu, C, 1995 – “Flora şi vegetaţia din Bazinul Văii Sadului”, Edit.

Constant, Sibiu

12. Drăgulescu, C, 2003 – “Cormoflora Judeţului Sibiu“, Edit. Pelecanus, Braşov

13. Elwood, J. W., J. D. Newbold, R. V. O'Neill, and W. Van Winkle. 1983.

Resource spiraling: An operational paradigm for analyzing lotic ecosystems. Pp.

3–27 in Thomas D. Fontaine III and Steven M. Bartell, eds., Dynamics of Lotic

Ecosystems. Ann Arbor Science Publishers, Ann Arbor, Mich. 494 pp

14. Fuhn, I., 1960 – “Amphibia. Fauna Republicii Populare Române”. Vol. 14, fasc.

1. Editura Academiei RPR

Sibiu

99

15. LIFE05 NAT/RO/000176, 2007 - “Habitate forestiere alpine, subalpine şi forestiere

din România – Ameninţări potenţiale”, Editura Univ. “Transilvania” Braşov

16. Naiman, R. J., and H. De´camps. 1997 - The ecology of interfaces: Riparian

zones. Annual Review of Ecology and Systematics 28:621–658

17. Naiman, R. J., H. De´camps, and M. Pollock. 1993 - The role of riparian

corridors in maintaining regional biodiversity. Ecological Applications 3:209–212

18. Nilsson, C. 1992 - Conservation management of riparian communities.Pages

352–372 in L. Hansson (ed.) Ecological principles of nature conservation.

Elsevier, London.

19. Oprea L., Stăncioiu S. – 2004 – Ihtiologie – curs; Universitatea “Dunărea de

Jos” Galaţi

20. Poff, N. L., J. D. Allan, M. B. Bain, J. R. Karr, K. L. Prestegaard, B. D. Richter, R. E. Sparks, and J. C. Stromberg. 1997. The natural flow regime.

BioScience 47:769–784

21. Pollock, M. M. 1998 - Biodiversity. Pages 430–452 in R. J. Naiman and R. E.

Bilby (eds.), River ecology and management. Springer-Verlag, New York

22. Sîrbu, I., Benedek, A. M., 2004 – “Ecologie practică”, Ed. Univ. Lucian Blaga, Sibiu

23. Stugren, B., 1982 – “Bazele ecologiei generale” Ed. Şt. şi Ped., Bucureşti

24. Stugren, B., 1994 – “Ecologie teoretică” Ed. Sarmis, Cluj-Napoca

25. Vasiliu G.D. – 1959 – Peştii apelor noastre; Ed. Ştiinţifică, Bucureşti

26. Voik W., 1976 – “Vegetaţia alpină din Valea Şerbotei (Munţii Făgăraşului)”,

Muzeul Brukentahal - Studii şi comunicări St. Nat. 20:47-64, Sibiu

27. www.animalia.go.ro

28. www.fishbase.org

29. www.n2000.biodiversity.ro

Sibiu

100

ANEXA 1 Descrierea generală a habitatelor prezente pe suprafaţa amplasamentului proiectului Descrierea asociaţiilor vegetale constituente

3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane Descriere: Grupări mai mult sau mai puţin compacte de specii pioniere, instalate pe

prundişurile râurilor cu regim de scurgere alpin şi debite mari vara, sau în jurul izvoarelor, uneori pe terenuri plane, cu apă stagnantă. Habitatul se întâlneşte din etajul colinar şi montan inferior până în cel subalpin, comunităţile vegetale sunt adesea bogate în specii alpine.

Altitudinea la care se întâlnesc este în general cuprinsă între (500) 600 şi 2000 (2200) m. Clima se caracterizează prin temperaturi medii anuale de -1 până la 8 grade C şi precipitaţii medii anuale de 800 până la 1200 (1400) mm. Relieful este reprezentat de pante, uneori mai accentuate, şi de terenuri plane, înmlăştinite. Substratul este acid sau bazic, cu hidrisoluri de la acide la mezobazice, jilav umede - ude.

Specii edificatoare şi caracteristice: Chrysosplenium alpinum, Chrysosplenium alternifolium, Saxifraga stellaris,

Philonotis seriata, Swertia punctata, Caltha laeta, Calamagrostis pseudophragmites, Cardamine opizii, Ligularia sibirica, Brachytecium rivulare, Carex remota, Doronicum carpaticum, Cratoneuron commutatum.

Alte specii importante: Cardamine amara, Saxifraga aizoides, Dryas octopetala,

Epilobium alsinifolium, E. palustre, E. dodonaei, Silene pusilla, Chaerophyllum hirsutum, Stellaria nemorum, Viola biflora, Deschampsia caespitosa, Aconitum tauricum, Ranunculus repens, Agrostis stolonifera, Elymus repens, Juncus effusus.

Asociatii vegetale: Calamagrostietum pseudophragmitis Beldie 1967 Chrysosplenio alpini-Saxifragetum stellaris Pawl. Et Walas 1949 Swertio punctatae- Saxifragetum stellaris Coldea (1995-1996) 1997 Philonotido-Calthetum laetae (Krajina 1933) Coldea 1991 Cardaminetum opizii Szafer et al. 1923 Caltho laetae-Ligularietum sibiricae Ştefan et al. 2000 Carici remotae-Calthaetum Coldea (1972) 1978 Conditii de biotop: Factori limitativi

• variaţia debitelor râurilor şi izvoarelor - habitatul este direct influenţat de debitele râurilor care îşi au izvoarele la altitudini ridicate, ceea ce determină scurgeri rapide ale apelor şi debite mari spre vară

• nivelul apei freatice • răscolirea solului în zonele unde se adapă animalele - Izvoarele, mai ales cele

din subalpin, sunt uneori folosite pentru adăparea animalelor, solurile şi vegetaţia din jurul lor fiind astfel puternic răscolite

Masuri de conservare: • se impun interzicerea păşunatului în jurul izvoarelor şi controlul activităţilor

turistice în sit-urile mai sensibile.

Sibiu

101

R5418 - Comunităţi sud-est carpatice fontinale cu Philonotis seriata şi Caltha laeta

Corespondenţe: NATURA 2000: - EMERALD: 54.1 Springs CORINE: 54.11 Soft water springs PAL.HAB 1999: 54.1112 Philonotis-Saxifraga stellaris springs EUNIS: C2.11 Soft water springs Asociaţii vegetale: Philonotido - Calthetum laetae (Krajina 1933) Coldea 1991

(Syn.: Calthetum laetae Krajina 1933, Calthetum palustris Borza 1963 n.n.). Rãspândire: Carpaţii Orientali: Munţii Rodnei, Carpaţii Meridionali: Munţii Bucegi,

Munţii Piatra Craiului, Munţii Fãgãraş, Munţii Retezat, Munţii Cindrelului, Munţii Ţarcu, Munţii Godeanu, Carpaţii Occidentali: Munţii Apuseni (Vlãdeasa, Cetãţile Rãdesei); în etajul subalpin.

Suprafeţe: restrânse în jurul apelor (circa 100 ha). Staţiuni: Altitudini: 1300-2000 m. Clima: T = 4,0-0,0°C; P = 1100-1400 mm;

Relief: vãi subalpine, pe terenuri înclinate, slab accidentate. Substrat: acid, şisturi cristaline. Soluri: hidrisoluri, cu profil scurt (15-25 cm), bine aprovizionate în apã, pH = 4,3-5,1.

Structura: Habitat fontinal. În fitocenoze, speciile caracteristice Philonotis seriata şi Caltha laeta realizeazã o acoperire de 50%. Stratul ierbos este înalt de 10-20 cm, în care prezenţa câtorva specii turbicole precum: Carex nigra ssp. dacica, Carex echinata, Juncus filiformis şi Valeriana simplicifolia, indicã evoluţia sindinamicã a acestora cãtre grupãrile vegetale ale ordinului Caricetalia nigrae pe mãsura accentuãri procesului de turbificare. Stratul muşchilor prezintã uneori acoperiri mari, pânã la 70%; menţionãm în special pe Philonotis seriata.

Valoare conservativã: redusã. Compoziţie floristicã: Specii edificatoare: Caltha laeta, Philonotis seriata. Specii

caracteristice: Philonotis seriata, Chry-sosplenium alternifolium, Cardamine opizii. Alte specii importante: Saxifraga stellaris, Cardamine amara, Glyceria nemoralis, Silene pusilla, Epilobium nutans, Epilobium alsinifolium, Scapania undulata, Stellaria uliginosa, Philonotis fontana, Deschampsia caespitosa, Crepis paludosa, Angelica sylvestris, Veronica beccabunga, Chaerophyllum hirsutum, Stellaria nemorum, Viola biflora, Veratrum album, Aconitum tauricum

R5421 - Comunitãţi sud-est carpatice de izvoare şi pâraie cu Chrysosplenium alternifolium şi Cardamine amara

Corespondenţe: NATURA 2000: - EMERALD: 54.1 Springs

CORINE: 54.11 Soft water springs

PAL.HAB 1999: 54.11124 Alpine Philonotis-Saxifraga stellaris springs

EUNIS: C2.11 Soft water springs

Asociaţii vegetale: Chrysosplenio -Cardaminetum amarae Maas 1959. Inclusiv subasociaþiile: stellarietosum uliginosae Sanda et al. 2001 (syn. stellarietosum alsini Raţiu et Gergely 1975), circaeetosum lutetianae Mass 1959, chrysosplenio-

Sibiu

102

cardaminetosum Lungu 1971 şi plantaginetosum gentianoides (Borza 1959) Drãgulescu 1986 (syn. var. geogr. dacica-plantaginetosa gentianoidis Borza 1959.

Rãspândire: Carpaţii Orientali: Munţii Rodnei, Munţii Bistriţei, Bistriţa Aurie, Munţii Cãlimani (Vârful Rãchitiş, Valea Gurghiului), Munţii Harghitei, Muntele Govora, Defileul Mureşului (Valea Sãlardului). Carpaţii Meridionali: Muntele Zãnoaga, Muntele Siriu, Muntele Postãvaru, Munţii Piatra Craiului, Munţii Fãgãraş, Munþii Retezat, Munţii Ţarcu, Munţii Godeanu, Lunca Berhinii, Munţii Parângului, Munţii Cibinului, Munţii Cindrelului. Carpaţii Occidentali: Munţii Meseşului, Muntele Vlãdeasa, (Valea Iadului, Valea Ieduţului, Valea Sebişelului), Munţii Plopiş, Munţii Sebeşului (Valea Sebeşului, Valea Drãganului); în regiunea montanã.

Suprafeţe: restrânse în jurul apelor (circa 10 ha).

Staţiuni: frecventã în jurul izvoarelor din cursul vãilor montane, atât din etajul fãgetelor cât şi în cel al molidişurilor. Altitudini: 500-1550 m. Clima: T = 8,0-3,1°C; P = 800-1200 mm. Substrat: acid sau bazic

Soluri: hidrisoluri moderat pânã la slab acide (pH = 5,0-6,8), jilav umede pânã la ude.

Structura: Habitat sciafil fontinal. Stratul ierbos este bine dezvoltat, înalt de 12-15 cm, dominat de Cardamine amara şi Chrysosplenium alternifolium. În etajul montan inferior se distinge o subasociaţie cu specia diferenþialã Impatiens noli-tangere iar în etajul montan superior, specie diferenþialã este Chaerophyllum hirsutum. Odatã cu creşterea altitudinii, compoziþia acestor comunitãþi este contaminatã, tot mai mult de speciile provenite din ordinul Adenostyletalia. Stratul muşchilor este prezent uneori cu acoperiri mari, pânã la 40%, menţionãm: Philonotis seriata, Philo-notis fontana, Brachythecium rivulare.

Valoare conservativã: moderatã.

Compoziţie floristicã: Specii edificatoare: Chrysosplenium alternifolium, Cardamine amara. Specii caracteristice: Chrysosplenium alternifolium, Chrysosplenium alpi-num, Philonotis seriata, Carex remota. Alte specii importante: Saxifraga stellaris, Caltha laeta, Glyceria nemoralis, Epilobium nutans, Epilobium alsinifolium, Stellaria uligi-nosa, Epilobium palustre, Deschampsia caespitosa, Crepis paludosa, Saxifraga heucherifolia, Chaerophyllum hirsutum, Stellaria nemorum, Impatiens noli-tangere, Tozzia alpina. Specie endemicã: Barbarea lepuznica.

Asociaţii vegetale constituente reprezentate pe amplasamentul proiectului

Cardaminetum amarae, Rubel 1912 Ecologia: pe pietrele şi materialul detritic din apele reci ale izvoarelor şi pâraielor

de munte, uneori şi pe soluri scheletice excesiv de umede, întotdeauna pe terenuri plane ori uşor înclinate. Ca o reflectare a acestor condiţii staţionare, cenozele sunt higrofilele şi microterme, edificate de specii euriionice şi acido-neutrofile.

Corologia: Fitocenozele acestei asociaţii au fost semnalate în etajul colinar şi îndeosebi în cel montan şi subalpin, învecinate fiind, adesea, cu cenozele asociaţiei Philonotio-Saxifragetum stellaris. Au o amplitudine altitudinală largă, răspândite fiind de la 390 m până la 1930 m alt.

Fizionomia şi compoziţia floristică. Sunt cenoze fontinale, unistratificate sau uneori bistratificate, sărace în specii şi cu grad de acoperire de 50%-90% în care predomină hemicriptofitele, unele caracteristice clasei Montio-Cardaminetea, altele infiltrate din pajiştile asociaţiei Potentilh tematae-Festucetum supinae şi pădurile din

Sibiu

103

jur. În unele fitocenoze apare cu abundenţă-dominanţă mare specia Plantago gentianoides, În ansamblul lor fitocenozele asociaţiei Cardaminetum amarae cuprind un procent ridicat de specii circumpolare şi eurasiatice, precum şi europene, alături de care se întâlnesc câteva specii alpino-carpato-balcanice, cosmopolite, central-europene şi carpato-balcanice-anatoliene.

Calthaetum laetae, Krajina 1933 Ecologia: Fitocenozele higro-mezofile, micromezoterme spre micro-terme,

euriionice spre acido-neutrofile care acoperă terenurile plane şi microdepresiunile şi locurile cu acumulări de ape mici de izvoare şi pârâuri. Preferă substraturile bogate în substanţe organice în descompunere.

Corologia: Grupări de calcea-calului se întâlnesc din etajul colinar până în cel subalpin, de la 380 m alt. până Ia 1900 m alt.

în cele din etajul colinar şi montan inferior ele sunt înlocuite cu specii din clasa Molinio-Arrhenatheretec.

Fizionomia şi compoziţia floristică: Fitocenozele sunt, în general, monodominante ori alcătuite din puţine specii. Predomină hemicriptofitele şi camefitele, iar dintre geoelemente speciile circumpolare, eurasiatice şi europene.

4080 - Tufărişuri subarctice de Salix spp. Descriere:

Habitatul cuprinde specii arcto-alpine şi boreale, uneori specii relictare, precum Salix bicolor, toate instalându-se în etajele superioare ale munţilor Carpaţi, în zone cu exces de umiditate. Sunt tufărişuri oligoterme, higrofile, calcifile sau indiferente. Tufărişurile de Alnus viridis sunt asociate cu buruienişuri subalpine, iar celelalte au în compoziţie multe specii endemice.

Se întâlnesc la altitudini cuprinse între: (1200)1350-1950, pe sol superficial, permanent umed, cu mult schelet până la stâncărie umedă, slab acid până la neutru, de tip protoranker, turbosol. Clima: T = 3,5 - 0,0(-1,0) ºC; P = 1100-1400 mm. Relief: stâncării abrupte. Substrat: conglomerate, calcare jurasice.

Comunităţi de plante: Triseto fusci-Salicetum hastatae Coldea (1986) 1990 (Syn: Salicetum hastatae

Buia et al. 1962); Salicetum bicoloris Krisai 1978; Salici-Alnetum viridis Colic et al. 1962 (syn.: Alnetum viridis austro-carpaticum Borza 1959)

Masuri de conservare: Habitatul fiind legat de cursul pâraielor de munte şi de mlaştini poate fi afectat

de lucrările de amenajare a torenţilor şi de captări de ape în amonte; de asemenea, păşunatul şi, mai ales turismul necontrolat în afara traseelor amenajate, poate afecta mecanic plantele cu habitus mare si bogate în ţesut parenchimatic.

Factori limitativi: • temperaturi scăzute • volum edafic extrem de mic, umiditatea excesivă.

R 3102 - Tufărişuri sud-est carpatice de Salix hastata Corespondenţe: NATURA 2000: 4080 Sub-Arctic Salix spp. scrub EMERALD: 31.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31.62 Willow (Salix) brush PAL.HAB: 31.62153 Hercynio-Carpathian small willow brush EUNIS: F2.3215 Hercynio-Carpathian willow brush

Sibiu

104

Asociaţii vegetale: Triseto fusci- Salicetum hastatae Coldea (1986) 1990 (Syn. Salicetum hastatae Buia et al. 1962).

Răspândire: Carpaţii Orientali (Munţii Rodnei) şi Carpaţii Meridionali (Munţii Parâng), în etajul subalpin.

Suprafeţe: suprafeţe mici, cca. 100 m2, distribuite mozaicat cu alte tufãrişuri pitice şi pajişti. Total < 10 ha.

Staţiuni: Altitudine: 1700-1960 în nord şi peste 1900 pânã la 2200 m în sud, pante înclinate. Climã: T = 1,0- 0,0°C; P = 1300-1400 mm. Versanţi nordici, poliţe sau jgheaburi, stâncãrii umede, mai ales pe calcare. Soluri: superficiale, cu mult material schelet, pe grohotişuri, cu o aciditate slabã sau chiar neutrã.

Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme, higrofile, calcifile. Este alcãtuitã din douã straturi: cel superior este dominat de specia arbustiv-subarbustivã Salix hastata, care realizeazã o acoperire de 80-100%; stratul al doilea este format din ierburi, graminee în cea mai mare parte (Trisetum fuscum, Nardus stricta, Festuca supina, Festuca picta sau Calamagrostis villosa) dar şi diverse dicotiledonate. Specia edificatoare nu depăşeşte 1,5 m înãlţime, are rãdãcini puternice cu care fixeazã terenurile pe care se instaleazã, având un rol antierozional bine cunoscut.

Compoziţie floristicã: Specii edificatoare: Salix hastata, Trisetum fuscum, Nardus stricta. Specii caracteristice: Salix hastata, Trisetum fuscum. Alte specii importante: Calamagrostis villosa, Campanula abietina, Hypericum richerissp. grisebachii, Festuca picta, Adenostyles alliariae, Heracleum palmatum, Aconitum tauricum, Achillea distans, Leucanthemum waldsteinii, Rumex alpestris, Veratrum album, Chaerophyllum hirsutum, Senecio subalpinus, Geranium sylvaticum, Viola biflora, Nardus stricta, Festuca supina. Specii endemice: Trisetum fuscum, Heracleum carpaticum.

Valoare conservativã: mare; habitatul este rar întâlnit în România. Cuprinde specii endemice, subendemice şi rare.

Impactul prognozat: în urma vizitei în teren coreletă cu informaţiile referitoare la descrierea habitatului se poate constata că această asociaţie nu este prezentă pe amplasamentul proiectului.

R 3102 -Tufãrişuri sud-est carpatice de Salix bicolor Corespondenţe: NATURA 2000: 4080 Sub-Arctic Salix spp. scrub EMERALD: 31 Temperate heaths and scrub CORINE: 31.622 Subarctic willow brush PAL.HAB: 31.62153 Hercynio-Carpathian Silesian wilow brush EUNIS: F2.3215 Hercynio-Carpathian Silesian wilow brush Asociaţii vegetale: Salicetum bicoloris (Borza 1959 n.n.) Popescu et al. 1986. Rãspândire: intrazonal, Carpaþii Meridionali (Valea Sebeşului, la Tãrtãrãu,

Oaşa), în etajul boreal. Suprafeţe: restrânse; total < 10 ha. Staţiune: Altitudine: 1350-1400 m. Clima: T = 3,5°C, P = 1050 mm. Relief:

valemontanã, depresionarã, structuratã ca mlaºtinã. Roci: cristaline, gneisuri-grani-togneisuri, erodate de râu şi transformate în aluviuni. Soluri: turbosoluri, pe margine de râu, cu aciditate moderatã (pH = 6,5).

Structura: Fitocenoza este edificatã de specii de mlaştini oligotrofe. Specia dominantã Salix bicolor este relictarã, rarã în Carpaþii româneşti şi formeazã un tufãriş în mlaştinã. Stratul arbuştilor este practic monodominant, cu participare mult mai redusã şi sporadicã a lui Salix cinerea, cu acoperire de 60-85%. Înãlţimea stratului,

Sibiu

105

cuprinsã în medie între 1,2-1,5 m. Stratul ierburilor este variabil ca acoperire (30-80%), cu înãlţime cuprinsã între 30-80 cm, în medie. Diversitatea este mai redusã decât în alte mlaştini, dar dominã Agrostis canina, Deschampsia caespitosa, Carex echinata, Nardus stricta, Valeriana simplicifolia şi Filipendula ulmaria, Scirpus sylvaticus, Cardamine pratensis, Cirsium rivulare, Geum rivale.

Compoziţie floristicã: Specii edificatoare: Salix bicolor. Specii caracteristice: Salix bicolor. Alte specii importante: Salix cinerea, Carex echinata, Carex fusca, Agrostis canina, Eriophorum vaginatum, Luzula sudetica, Sphagnum magellanicum, Valeriana simplicifolia, Pedicularis palustris, Geum rivale, Scirpus sylvaticus, Cirsium rivulare, Juncus conglomeratus, Caltha palustris, Polygonum bistorta, Cardamine impatiens, Myosotis scorpioides, Filipendula ulmaria, Gal iu m palustre, Carex rost rata, Epilobium nutans, Senecio subalpinus, Deschampsia caespitosa, Nardus stricta, Cardamine pratensis.

Valoare conservativã: mare, habitatul este rar în România şi include specii relictare (Salix bicolor).

Impactul prognozat: în urma vizitei în teren coreletă cu informaţiile referitoare la descrierea habitatului se poate constata că această asociaţie nu este prezentă pe amplasamentul proiectului.

R3110 - Tufărişuri sud-est carpatice de anin verde (Alnus viridis) Corespondenţe: NATURA 2000: - EMERALD: 31.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31.611 Alpine green alderscrub PAL.HAB: 31.62152 Hercynio – Carpathian Silesian willow brush EUNIS: F2.3112 Carpathian green alder scrub Asociaţii vegetale: Salici – Alnetum viridis Colic et al. 1962. (Syn.: Alnetum

viridis austro-carpaticum Borza 1959). Rãspândire: Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali, în etajul subalpin-boreal,

intra-zonal. Suprafeţe: 10 -100 ha. Staţiuni: Altitudine: (1200) 1400-1950 m. Climã: T = 3,2-0,0°C, P = 1100-1400 m.

Relief: vâlcele, jgheaburi deschise, circuri glaciare, hornuri umede, margini de cascade, cursuri repezi cu înclinaţie mijlocie-mare (35-65°). Roci: calcaroase, dar şi acide, gresii, conglomerate. Soluri: protorankere, superficiale şi permanent umede.

Structura: Fitocenoza este edificatã de specii alpine şi boreale şi este diferenţiată, de cele din Alpi, prin megaforbiete carpatice (elemente carpatice de buruienişuri). Stratul arbuştilor este dominat de Alnus viridis (A. alnobetula) şi Salix silesiaca sporadic pătrunzând Pinus mugo şi Rosa pendulina. Distribuţia lui este limitatã la 2-3 m de-a lungul firului de apă, realizând 65-75% acoperire. Înălţimea stratului nu depăşeşte 3 m. Stratul ierburilor este bine dezvoltat, substratificat, între 1,5-0,30 m, alcătuit din abundenţă de speciile de buruienişuri: Adenostyles alliariae, Doronicum austria-cum, Heracleum palmatum, Leucanthe-mum waldsteinii, Luzula luzuloides, Rubus idaeus, Deschampsia caespitosa, Poa nemoralis, Chaerophyllum hirsutum, Rumex alpestris.

Compoziţia floristică: Specii edificatoare: Alnus viridis (A. alnobetula), Salix silesiaca, Salix caprea.

Specii caracteristice: Alnus viridis (A. alnobetula), Salix silesiaca. Alte specii importante: Adenostyles alliariae, Rumex arifolius, Aconitum tauricum, Rosa pendulina, Phleum alpinum, Achillea distans, Leucanthemum waldsteinii, Festuca pratensis ssp. apennina, Aconitum toxicum, Saxifraga heucherifolia, Carduus personatus, Senecio subalpinus,

Sibiu

106

Cirsium waldsteinii, Rumex alpestris, Veratrum album, Senecio nemorensis, Chaerophyllum hirsutum, Doronicum austriacum, Calamagrostis villosa, Campanula abietina, Hypericum richerii ssp.

grisebachii, Phyteuma wagneri, Geranium sylvaticum, Athyrium distentifolium, Viola bi flora, Ranunculus platanifolius, Deschampsia caespitosa, Myosotis sylva-tica, Valeriana sambucifolia, Cicerbita alpina, Polygonatum verticillatum, Valeriana tripteris, Calamagrostis arundinacea, Pinus mugo, Rosa pendulina, Luzula luzu-loides, Rubus idaeus, Poa nemoralis, Chaerophyllum hirsutum, Rumex alpestris. Specii endemice: Trisetum fuscum, Heracleum palmatum, Pulmonaria filarskyana.

Valoare conservativã: moderatã; poate înregistra specii endemice şi subendemice

Asociaţii vegetale constituente reprezentate pe amplasamentul proiectului

Saliceto (silesiacae) – Alnetum viridis După Voik, 1976, Alnus viridis îşi găseşte condiţii optime în etajul subalpin, unde

colonizează stâncărişurile şi bolovănişurile căldărilor glaciare. În valea Bâlii, în special pe pragul glaciar al văii, se găseşte în jgheaburile puternic înclinate parcurse frecvent de avalanşe de zăpadă şi pietriş (Fig. nr. 6 din studiu). La edificarea cenozelor participă cu constanţă ridicată specii ale buruienişurilor de coastă ca Salix silesiaca, Calamagrostis arudinacea, Senecio fuchsii, Senecio nemoralis. Această asociaţie azonală ajunge în contact cu Pinus mugo, iar la limita inferioară, ca şi în cazul de faţă, intră în contact cu molidişele din etajul montan superior. În stratul superior (Drăgulescu, 1995) se evidenţiază Alnus viridis şi Pinus mugo, în cel mijlociu Vaccinium myrtillus şi o serie de plante dicotiledonate, iar în cel inferior speciile de Sphagnum