■ n■ nicolaeicolae bbRebanReban. G. GRabaRaba dede aa aveaavea dReptatedReptate

■ e■ evenimentveniment ■ ■ FFestivalulestivalul BBucureştiucureşti , , monmon amouramour

(18 – 20 (18 – 20 octombRieoctombRie 2012)2012)

■ Î■ Înn vizoRvizoR: d: dumitRuumitRu RRaduadu ppopescuopescu

■ p■ poemeoeme dede WWisłaWaisłaWa sszymboRskazymboRska

Revistă naţională de cultură, politică şi ştiinţă anul XXiii · nR. 10 (727) · octombRie 2012

Foto: Julia-Maria KyçyKu

2

AnUL XXIII t nr. 10 (727)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

apelpentru Salvarea Culturii

roMâne viisemnat de 900 de

personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

S

U

M

A

R

PolemiceniColAe BreBAn l grABA de A AveA drePtAte/ 3LecturiBogdAn Creţu l FrivolitAteA CA virtute/ 4Cronica literarăŞteFAn BorBély l CAPCAnA APelor/ 5(Con)textemAriA-AnA tuPAn l FilosoFiA nuAnţelor/ 6PolemicemAgdA ursAChe l oChi de ŠvejK/ 7Cronica literarărăzvAn vonCu l munCi Şi zile, lA PeriFeriA istoriei.../ 8Coasta lui ApolloAurA Christi l sCenA Învierii lui lAzăr/ 9EseuConstAntinA rAveCA Buleu l ezoterism Şi moArte. mitulmonArhului AsCuns/ 10Pagina 12 Bedros horAsAngiAn l o Poveste din odessA (ii)/ 12LecturiCătălin ghiţă l un triumF Al miŞCării/ 13Pe cont propriuliviu ioAn stoiCiu l Am mutAt literAturA În viAţă, A mărturisit dCe/ 14PolemicemAriAn viCtor BuCiu l ConFuziile lui mArin minCu/ 15Clubul Ideea EuropeanăÎn vizor: DUMITRU RADU POPESCUAdriAn dinu rAChieru l demonul relAtivismului/ 16ConstAntin CuBleŞAn l În lABirintul mitologiei ContemPorAne/ 19Antologiile ConteAlexAndru g. ŞerBAn l szymBorsKA/ 20Poeme de WisłAWA szymBorsKAtraducere şi prezentare de AlexAndru g. ŞerBAn/ 21liviA CotorCeA l ArhiteCturA rusă Şi AvAngArdA (ii)/ 22Boris mAriAn l versul ÎnAriPAt Al lui PAsternAK/ 24Antologiile ConteAli shehzAd zAidi l revrăjind lumeAtraducere Şi prezentare de rodiCA grigore/ 25Poeme de ion CoCorA/ 26ProzăviCtoriA ComneA l domnul t/ 27Eseuemil rAţiu l AristoFAn Şi triumFul soFismului/ 28LecturioAnA sAFtA l un jurnAl suB semnul evenimentului/ 29eseuClAudiu soAre l desPre nimiC/ 30TeatrujeAnA morăresCu l trAgismul – dimensiuneA suBversivăA ComiCului/ 31FilmdAnA dumA l ClAsA munCitoAre Şi ArtA suPrAvieţuirii/ 32Călin CălimAn l CentenAr viCtor iliu/ 33PlasticăluizA BArCAn l lemnul: trAdiţie În ContemPorAneitAte/ 34PolemiceScrisori din Balkania moniCA săvulesCu voudouri l „nu Plânge Şi nu-ţi FieFriCă”/ 35Cartea străinărodiCA grigore l suFerinţă, demnitAte, sPerAnţă/ 36Polemice ■ revista revistelormArin rAdu moCAnu l vom Fi ori nu euroPeni?/ 37■ Eveniment ■ Festivalul Bucureşti, mon amour(18-20 octombrie 2012)ArdiAn KyçyKu l juliA-mAriA KyçyKu Şi BuCureŞtiul din mâneCă/ 38

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

Călin Căliman ■ istoria filmuluiromânesc Colecţia Dictionare &enciclopedii

Am văzut cu Călin Căliman multe, multe filmeromâneşti, ne-am luat de cap pentru nu ştiu câte,am râs împreună la atâtea şi atâtea prostii, amtremurat pentru soarta celor hărăzite, mai presusde toate ne-am găsit împreună în ideea aceea a

lui Perpessicius: „În orice naufragiu creatorul trebuie să caute o perlă”,încât pot scrie că am suficiente motive pentru ca istoria lui să fie bine-venită în Cinemateca mea personală.

Radu CosaşuIstoria filmului românesc, datorată lui Călin Căliman, mi se pare a fi oîncercare majoră de sinteză a istoriei a mai bine de un veac din istoriaunei arte care n-a dus deloc lipsă de detractori, de apologeţi neinspi-raţi, de confraţi cu orgolii exacerbate, de oportunişti identificabili dupăconjuncturile unei epoci sau alteia.

Călin StănculescuMarin Preda ar fi cântărit cartea în mâini, cu admiraţia hâtră pe carei-o stârneau volumele masive. (...) Dacă prin absurd ar pieri documen-te, fişe, dicţionare, dosarele cu ecouri din presa vremii şi ar rămânedoar această Istorie a Filmului românesc (...), de curând distinsă cuPremiul Asociaţiei Criticilor şi Filmologilor, din paginile ei s-ar puteareconstitui unul dintre posibilele chipuri ale filmului nostru.

Magda Mihăilescu

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

aura Christi ■ Sfera frigului

O surpriză de mari proporţii neface Aura Christi, cu suita ei depsalmi scrişi parcă de o soră pânăacum necunoscută a fraţilor Karamazov. Prolificitateaautoarei, care te face să te gândeşti automat la improviza-ţie şi superficialitate, este, dimpotrivă, în mod paradoxal,expresia unui patetism abisal, a unei căderi în transă.Fiecare vers are rezonanţă în sufletul cititorului, ca o pro-

poziţie rostită sub bolţile unei catedrale. Alex Ştefănescu

Iată, în cuvintele Aurei Christi, curgând abundent, din surse ascunse, fluidulvivifiant al poeziei, să nu ne temem de retorica majusculelor, al marei Poezii.

Nicolae BalotăMignonă şi bătăioasă, cheltuind pasionalitate, războinică în pofida fragilităţii,împrăştiind texte curajoase pe care amicii internauţi nu ezită a le califica „dina-mită curată”, supărând pe mulţi, scriind febril, asumându-şi riscurile Balcaniei(„linşată”, pedepsită, izolată etc.), Aura Christi, citând vorbele „atroce” iubituluiNietzsche, vrea să devină ceea ce este: poetă. (...) Metamorfoza e izbitoare;discursul a devenit sincopat, auster, de o incantaţie adumbrită, celebrând„viaţa de vis” (...), pentru a conchide că, doar povestită, viaţa e trăită. Mulţi din-tre exegeţii Aurei Christi au subliniat „fulminanta ascensiune” a poetei.Penetrantă, Aura Christi a avut şansa de a fi fost văzută în mediile bucureşte-ne. Dar meritele poetei, dincolo de suportul valoric, stau şi în tenacitatea auto-construcţiei, promovând – programatic – „ruptura”.

Adrian Dinu Rachieru

AurA Christi

(redactor-şef)

Andrei Potlog

CArmen dumitresCu

mihAelA dAvid

AdriAn ionuţ PredA

Florin AFloArei

Corespondenţi din străinătate:moniCA săvulesCu-voudouri (greCiA)emil rAţiu (itAliA)PhiliPPe PAlini (FrAnţA)mirCeA gheorghe (CAnAdA)

rubrici:luizA BArCAn, iuliAn BoldeA, ŞteFAn BorBély, mAriAn viCtor BuCiu,ConstAntinA rAveCA Buleu, Călin

CălimAn, irinA CioBotAru, BogdAn Creţu,ConstAntin CuBleŞAn, niColetA dABijA,simonA drăgAn, dAnA dumA, Cătălin

ghiţă, rodiCA grigore, Bedros horAsAngiAn,Boris mAriAn, mArin rAdu moCAnu, jeAnA morăresCu, AdriAn dinu rAChieru,mAriA-AnA tuPAn, liviu ioAn stoiCiu, AdriAnA teodoresCu, mAgdA ursAChe,Petru ursAChe, răzvAn vonCu

vignetele rubricilor – lAurA PoAntă

viziune grafică – mirCiA dumitresCu

Apare sub egida uniunii sCriitorilor

editor: Asociaţia ContemPorAnul

issn 1220-9864revista este înregistrată la oficiul de statpentru invenţii şi mărci (osim)

Adresa: Asociaţia ContemPorAnul

o. P. 22, C. P. 113sector 1, Bucureşti Cod 014780tel./Fax: 021. 212 56 92 tel.: 021. 310 66 18sediul central: str. Blănari, nr. 21, et. 1, sector 3, Bucureşti

revista este membră a Aso ciaţiei revistelor, Publicaţiilor şiediturilor (ArPe)e-mail: office@contemporanul.rowww.contemporanul.ro

Proiect editorial finanţat de Administraţia FonduluiCultural naţionalnr. 7, 8, 9, 10/2012

Contemporanul. Ideea europeană

are 40 de pagini

tipar: sC Print multiColor srl &Asociaţia euroBusiness

unica responsabilitate a revisteiContemporanul. Ideea europeană

este de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaboratorilor ei. responsabilitatea pentru conţi nutulfiecărui text, conform Art. 205-206 CodPenal, revine exclusiv autorilor

ilustrăm acest număr cu fotografii realizatede juliA-mAriA KyçyKu sub genericul

Bucureşti, mon amour

Premiile Contemporanulsunt decernate cu sprijinul ministerului Culturii şi Patrimoniului naţional din românia

Pentru că primul deceniu de libertate afost puternic marcat de cei care doreaurăzbunare în primul rând, uitând deurgenţele nu numai economice, dar şi

de cele morale, adică de o în sfârşit re-găsită împăca-re, de o nouă şi ceva mai substanţială unire a tutu-ror românilor, cei care credeau în necesitatea pro-priei lor comuniuni de istorie, tradiţie, limbă, cultu-ră şi credinţă – treburile ţării concrete, economice,financiare etc., au fost lăsate pe al doilea plan.dificile în noua încordare financiară europeană, carei-a împins pe cei din vest, pentru a putea lupta maieficient cu marile pieţe economice planetare, să lăr-gească conceptul de uniune, înglobând, pe urmeleorganizaţiei nAto, tot mai multe state din vecheaeuropă. Ceva mai dificil în cazul fostelor ţări comu-niste satelite moscovei de altădată, care au trebuitsă înveţe descentralizarea administrativă, economi-că etc., şi, lucru la fel de greu, să dobândească arme-le precum şi noua psihologie a rivalităţii economicecapitaliste. după spargerea binefăcătoare a CAer-ului, organizaţie enormă şi autarhică, care, subdominanţa moscovită mereu, ne ajuta, e adevărat săne plasăm produsele, dar ne-a făcut infirmi econo-mici şi financiari, trăind decenii la rând într-o altălume a concretului industrial. Şi a falsei competitivi-tăţi, mereu impregnate de politic şi de complicităţiideologice care ascundeau prost voinţa imperialistărusă.

să fi fost oare de vină impulsivitatea noastrălatină? graba de a avea dreptate, nerăbdarea, care,cum o spuneam, în planul concret al politicii poatecrea enorme daune, greu şi imposibil de recuperatulterior? răzbunarea unui spirit calm şi matur seface şi cu ajutorul timpului; şi cel mai eficient aces-tea se realizează cu alte arme decât pedepsirea stan-te pede, adică pe loc şi imediat, a vinovaţilor.

În această repede şi dreaptă pedepsire trebuiastabilită în primul rând noţiunea de vină. dacăaceasta a fost iute şi grosolan definită în procesulcelor doi Ceauşeşti sau în cele câteva procese inten-tate unor căpetenii nomenclaturiste de ultimă oră adictaturii, ea nu a mai putut fi aplicată unor indivizimai numeroşi sau unor grupuri, ca să nu mai vorbimde aplicarea ei tuturor membrilor de partid, cumvisau, poate, unii! de altfel, ceea ce mulţi nu ştiaudar bănuiau şi ceea ce azi, mulţi ignoră, deşi seocupă amplu de comentarii gazetăreşti, este faptulcă acest partid comunist nu mai exista de mult, devreun deceniu înainte de revoluţie. Poate şi maidemult, deoarece ultimul dictator, bâlbâit, incult,dar dotat cu o mare voinţă şi abilitate politică, prinextraordinarele sale relaţii internaţionale – cu pre-ponderenţă în lumea a treia, unde-şi vindea adeseaşi produsele industriale, care, s-a observat aceastadupă decembrie ‘89, nu puteau rivaliza în nici un felcu cele din vest! – s-a bucurat până aproape de ine-vitabila cădere de sprijin şi complicitate, care veneaudin locurile cele mai diverse şi pe care azi, vai, nu lemai avem: izrael, China, sud-estul oriental, centrulşi nordul Africii. lumea arabă.

de altfel, întreaga şi complexa tensiune întrecele două mari puteri, suA şi u. sovietică, a folositenorm unor mărunţi dictatori aflaţi în lumea liberă– vezi Cuba sau America de sud – dar şi în europa,sub dominaţia moscovită. În sensul că fiecare dincele două imperii voia sau să atragă sau să foloseas-că unele ambiţii sau rătăciri ale unuia sau altuia înpropriile interese, iar Ceauşescu era interesant nupentru că era, cum credeau unii naivi din occident,copilul teribil al lumii comuniste, ci pentru că, prinrelaţiile sale, el avea acces tocmai în acest celălaltimperiu, al lumii a treia, unde noi credem că ambi-ţiona şi avea şanse reale de a deveni leader, pe urme-le unui nehru sau naser. sau pentru intrările şiamiciţiile sale în lumea arabă, care – asta au simţit-onu puţini politologi americani chiar şi înainte de Al-Quaida şi tragicul 11 septembrie – îşi găsise o nouăideologie anti-imperialistă, devenise extrem de acti-vă, revendicativă şi insuportabil de agresivă, în sen-sul că aplica procedee de luptă şi de guerilă necunos-cute lumii occidentale. Şi cu care nu se putea lupta,deoarece mizau pe fanatismul religios extrem, lucru

pe care occidentul cult şi civilizat l-a şters maidemultişor din istoria şi din practica sa politică.

nu, nimeni nu poate afirma, cum o spuneam,că românii şi românia sunt uşor de condus; şi cuatât mai puţin că, după surparea unuia dintre celemai obtuze şi reacţionare sisteme politice şi nunumai din punctul de vedere al valorii, din chiarinteriorul sistemului comunist, era uşor de a re-înoda cu trecutul, de a re-găsi vechile criterii alesocietăţii româneşti de dinainte de război şi, maiales, de a forja şi pregăti armele şi oamenii pentru onouă şi cu adevărat redutabilă confruntare cu rivali-tatea şi concurenţa industriei occidentale, una dincele mai performante ale planetei.

sperând noi, atunci, că occidentul sau vechiinoştri aliaţi din primul război ne vor ajuta încă odată. În numele dreptăţii, al democraţiei şi al vechiiamiciţii militare şi politice. deoarece ei ne-au ajutat,în frunte cu Franţa, să ne debarasăm de veciniinoştri imperiali, pofticioşi şi lacomi, turcii şi ruşii înprimul rând, să ne re-găsim cu toţii într-un teritoriuunic, bogat şi armonic, ne-au oferit primii doi regigermani care ne-au ajutat să ne aliniem instituţiilordemocratice europene şi ne-au oferit şi modelelevalorii şi ale insului, ale psihologiei apusene, cultulartei, literelor, ştiinţelor umaniste şi ştiinţei în sine,cultul şi respectul persoanei, al principiului egalită-ţii, anti-rasiale, al dreptului de a gândi şi de a neexprima liber etc.

nu era uşor de condusun popor care, cel puţin înprimul deceniu, dacă nu şiazi, îi confundă încă pe condu-cători cu impostorii şi brutaliicomunişti, şcolaţi la învăţătu-rile unui stalin, Brejnev sauBeria, un popor format dincetăţeni care sunt minaţi de oneîncredere funciară şi istori-că faţă de stat, deoarece seco-le la rând statul a fost cel carei-a jupuit, umilit şi dispersat.Faptul că la noi continuă săexiste şi să apese, să funcţio-neze această dublă neîncrede-re (a statului faţă de cetăţeni,de unde enorma şi stupida,lacoma birocraţie! – dar şi acetăţeanului faţă de adminis-traţie, încă enorm centraliza-tă, păstrând fumurile şi aro-ganţa vechilor structuri sta-tale româneşti) este probabiluna din frânele majore aleînaintării de orice tip. Şi, seştie, după legile elementareale fizicii sociale sau morale,cine nu înaintează nu rămâne pe loc – ci lunecăînapoi! Cade într-un trecut care nu mai are nici nufel de asemănare cu vechiul trecut, ci e un ciudat şiameninţător no man’s land al tuturor posibilităţilor,negative, de obicei; al tuturor stafiilor şi surprizelorumane.

Şi faptul că e greu de condus românia i-a aduspe unii să creadă, tineri mai ales, de a căror energie,spirit de iniţiativă şi bună credinţă acum, în liberta-te am fi avut şi avem în continuare o nevoie majoră– că nici nu există românia, în sensul că nu e nevo-ie de ea, că nu e, în cel mai bun caz, decât o fostă rea-litate majoră, cărora unii, prin vârstă sau prin fricăde prezent, îi dau o exagerată importanţă.

Alegând să-şi caute norocul în altă parte, înstructuri sociale şi economice superioare, mai pregă-tite de a-i primi cu foamea lor legitimă de viaţă, şti-inţă sau carieră.

Ce am primit noi, românii, în schimbul dicta-turii sau odată cu libertatea? dezamăgirea, o puter-nică şi scrâşnită dezamăgire, rudă cu disperarea, unteribil dizolvant social, care, nu numai că se intensi-fică pe măsură ce trec anii, dar prinde şi tot felul deforme ciudate; printre altele re-aduce în societateura faţă de bogaţi, care ne era insuflată de stalinismşi în care credeau atunci puţini şi numai cei careaveau intersul de moment. nu, în nici un caz vechea

ură de clasă, motor al dezvoltării societăţii, ci neîn-crederea în ceilalţi, suspiciunea faţă de alte păturiale populaţiei, faţă de lege. o pierdere decisă a orică-rei forme de ideal social, neglijarea acelor zone caresusţin baza societăţii, cum sunt cele sanitare, educa-ţionale sau culturale. un fel de apatie socială, care înaparenţă seamănă cu cea apărută şi cultivată deforuri în comunism, dar care acum, în libertate, numai are nici un fel de iluzii compensatorii.

Am schimbat guvernele, am ciocănit chiar şi pevechile insigne politice, cea naţional-ţărănească sauliberală, ne-am iluzionat că putem fi ceea ce am maifost când eram, cum se spune, pe culmi, dar... obser-vând pe zi ce trece ravagiile pe care le aduce cinis-mul capitalist ca şi noul şi brutalul criteriu al uneisingure valori, a ceea ce se vinde! , prezentul a deve-nit din ce în ce mai greu respirabil. Şi, probabil, ceamai gravă eroare am făcut-o noi înşine, cetăţeniiacestei ţări, o eroare perfect previzibilă şi pentrucare o jumătate de secol comunist de abstinenţă şiumilire ne-a pregătit: consumul, abuzarea de con-sum, noua religie a lumii libere! dorinţa şi bucuriade a profita, de a ne împărtăşi şi noi din etalajulextraordinar şi insuportabil de bogat, de agresiv alvitrinelor şi rafturilor noilor super-market-uri careau apărut ca ciupercile peste tot. Ca şi din strania şi,abia acum constatăm, extrem de suspecta bunăvoin-ţă a băncilor, în majoritate gerate de bancheri stră-

ini, se’nţelege, de a ne vârîaproape cu forţa bani înbuzunar, sinchisindu-se preapuţin dacă îi vom puteareturna. lăsându-ne şi încu-rajându-ne să ne bucurăm detoate deliciile şi ofrandeleraiului capitalist, construindvile şi cumpărând maşini demare lux, desfăşurând în faţanoastre pliante cu hoteluri şipeisaje străine, îndepărtateşi magice.

nu prea a fost nimeniprin preajmă să ne ajute cuun sfat bun, cu atât mai multcu cât vechile valori păreaucompromise de comunism:şcoala, cultura, biserica,odată cu vârfurile de autori-tate, celebre sau nu, din aces-te domenii. În cine să te maiîncrezi dacă şi cei pe care-ialegeam, a doua zi după lua-rea puterii se transformauiute şi incredibil în uituci aipropriilor lor necazuri şi spe-ranţe de altădată, dar şi înhoţi care fură pe ascuns şi-şi

ascund în cele mai dosnice locuri banii, euroii. noiipoliticieni români, care, nu mai puţin corupţi şilacomi ca unii dintre colegii lor din ţările apusene,dar, spre deosebire de aceştia, doar spoliind şi detur-nând fonduri grase în folosul lor şi a clientelei lor,uitând cu nepăsare şi zâmbind fermecător ani în şirsă şi facă ceva pentru ţară şi populaţie – drumuri,infrastructuri, locuri de muncă, condiţii reale pentruinvestitorii români şi străini, contracte profitabilepentru industrie, să aducă fonduri străine, europene.Apelând la forme cu adevărat grave şi impardonabi-le de corupţie, deoarece iei din avutul public nunumai fără de măsură, dar şi fără să oferi ceva înschimb, în afară de frazele şi clişeele ieftine şi dema-gogice.

Şi asta, politicenii noştri o făceau nu pentru căne cred proşti, ci pentru că ei înşişi suferă în primulrând de vechea, profunda noastră boală civică: neîn-crederea în stat, ca organizator real, reprezentant şiordonator de speranţă şi credite pentru cetăţeni. r

■ fragment

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

OCTOMBRIE 2012

3

© A

uR

AC

hR

ISt

I

nicolae brebanGraba de a avea dreptate

Să fi fost oare de vină impulsivitateanoastră latină? Graba de a avea

dreptate, nerăbdarea, care, cum ospuneam, în planul concret al politicii

poate crea enorme daune, greu şiimposibil de recuperat ulterior?

Răzbunarea unui spirit calm şi maturse face şi cu ajutorul timpului; şi celmai eficient acestea se realizează cu

alte arme decât pedepsirea stantepede, adică pe loc şi imediat, a

vinovaţilor.

4

AnUL XXIII t nr. 10 (727)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Încă din adolescenţă, am avut norocul de agăsi în cărţile lui Alexandru Paleologu unreper; mă atrăgea gustul său (chiar şi osten-tativ) pentru paradox, gândirea liberă,

modul firesc de a-şi înscena ideile. Autorul Bunuluisimţ ca paradox, a cultivat de la bun început o artă afrivolităţii bine regizate, acceptându-şi, cu şarmantădisponibilitate, alunecările graţioase către o anumităzonă a cozeriei, considerată de unii intelectuali pentrucare gândirea nu poate fi decât sistematică, deci rigidă,ca aparţinând marginalităţii exerciţiului cultural. unseducător iz memorialistic, confesiv străbate din fieca-re eseu de-al său, câştigând adeziunea cititorului, pringalanteria de care scriitorul nu oboseşte să facă risipă.o considerabilă parte din volumele lui Paleologu suntnăscute în urma unor autentice dialoguri, iar aceastăipostază îl prinde pe autorul Simţului practic, căci cugreu se pot nota diferenţe majore între modul în carescrie şi cel în care vorbeşte. să amintesc, în treacăt,Sfidarea memoriei (realizată împreună cu steliantănase), minunatele amintiri ale unui ambasador algolanilor, Interlocuţiuni sau politeţea ca armă. Acum afost reeditată la editura humanitas, ultima carte antu-mă a eseistului: Breviar pentru păstrarea clipelor, careadună rodul nenumăratelor ceasuri de taifas (nimicpeiorativ în acest cuvânt) născut dintr-o întâlnire feri-cită, căci conlocutorul abil al celui ajuns la ora bilanţu-lui este tânărul Filip-lucian iorga (născut în 1982).

Într-un precaut post scriptum, sugestiv intitulatediţii noi ale clipelor trecute, Paleologu precizează fermcare este statutul acestei prelungite mărturisiri:„informaţiile sunt limitate, nu poţi scorni la nesfârşitlucruri noi. nu aşa ceva ne-am propus în acest Breviar.nu este lipsită de importanţă nici rememorarea acelo-raşi lucruri, în stadii diferite ale existenţei; se nasc, ast-fel, ediţii noi ale clipelor trecute. o convorbire ca anoastră nu poate schimba ceva sau eterniza vreovariantă biografică, ci poate oferi stil unor gesturi exis-tenţiale. repetiţia nu e neapărat semn de gragariseală.eu sunt conştient de faptul că mă repet foarte des, pede o parte fiindcă e mai uşor să repeţi, iar pe de alta,fiindcă eu cred în virtutea repetiţiei. de fapt, ceea ce nuse repetă nu prea există. lucrurile pe care le repet suntcele care mă interesează cu adevărat.” A repeta echiva-lează, aşadar, cu acreditarea unor opţiuni, cu verifica-rea lor în timp, tocmai de aceea, sper să reuşesc a con-vinge, această recentă carte nu îşi pierde interesul nicipentru cel care cunoaşte opera autorului în amănunt.Ba dimpotrivă, de-a mirării rămâne vitalitatea de care,înţelepţit chiar fără voia sa, scriitorul dă dovadă înîncercarea de a scutura gândirea de clişeele sale, de a oferi de acea comoditate care, în cele din urmă, condam-nă la prostie.

insinuam mai sus că avem de a face cu o carte-bilanţ, care ambiţionează să ofere o idee despre ceea cememoriile celui care a cunoscut atât de bine idilizatalume interbelică ar fi putut fi. una dintre ambiţioaseleţinte ale acestui dialog este tocmai să salveze din uita-rea aproape unanimă o lume dispărută, accea aBucureştiului interbelic, a aristocraţiei autentice, rede-finind spiritul unei epoci care, deşi aparent protocolară,artificială, susţinea cu fidelă încăpăţânare anumitecutume ale demnităţii, ale respectului faţă de om şivalorile sale. sunt pagini în care verva memorialisticăa conului Alecu se colorează cu o autentică nuanţă nos-talgică, căci, lucrurile au fost întotdeauna evidente,personajul nostru a părut mereu rupt de cotidianul gro-bian în care a fost nevoit să-şi facă veacul, eliberândceva din galanteria şi eleganţa specifice lumii pe care oreprezintă în cărţile sale. evocările lui Paleologu auharul de a resuscita o epocă, de a o reconstitui până ladetaliu. Balurile de altă dată, cluburile selecte şi figuri-le marcante ale vremii, casele protipendadei, moşiile,obiceiurile şi eticheta, mesele copioase, mersul „ladame”, evenimentele marcante, patimile politice, eşe-curile amoroase sau dramele boemei reprezintă borneale unei lumi care astăzi nu are cum să nu pară maicurând fictivă, ţinând de un cod de mult pierdut. Acestpalier al cărţii are darul de a ostoi regretul celor caretot mai aşteaptă volumele de memorii ale autorului,reprezentând, de fapt, un soi de datorie morală pe carePaleologu o avea faţă de propria memorie şi, la urmaurmelor, faţă de propria vocaţie. o mostră de cinismbine temperat, la urma urmelor, mai ales că autorulvede în cinism o condiţie sine qua non a talentuluimemorialistic.

Altfel, cum era şi de aşteptat în cazul său, eseis-tul nu se dezminte şi, pe lângă densele alunecări mne-motehnice, îşi etalează cu vârf şi îndesat spiritul fron-deur, neabţinându-se să nu reacţioneze în maniera-iproprie la poncifele prezentului, dar nu numai. e drept,Filip-lucian iorga scontează răspunsurile cu pricina,ştie cu precizie ce întrebare trebuie ticluită pentru acăpăta cutare replică, renunţă la baletul aleatoriu obiş-

nuit în cazul unor atât de extinse convorbiri şi vine culecţia bine învăţată de acasă. se pierde, astfel, ceva dinnaturaleţea, din firescul unui dialog, dar câştigă înpregnanţă ceea ce de fapt interesează pe cei mai mulţi,adică tocmai spiritul celui intervievat. Încă de la înce-put paradoxul este instituit decis, căci tocmai „maes-trul” se răsfaţă şăgalnic, punctând decis, nu care cumvalucrurile să fie răsinterpretate, cum că „la vârsta mea,există marele risc de a crede că ai ajuns înţelept. suntfoarte prudent şi încerc să mă păzesc de pacostea asta.”este un fel cochet de a-l avertiza pe junele ucenic, dar,totdată, şi pe suspiciosul cititor, că gestului de a se con-fesa nu i se acordă atâta importanţă pe cât s-ar puteacrede, ci totul trebuie înţeles ca o concesie făcută în pri-mul rând memoriei ce se cere eliberată: „Cu ce ai vreatotuşi să începem?”, întreabă Paleologu, stârnind elînsuşi tirul întrebărilor. se vede limpede, însă, că plă-cerea taifasului nu îi lipseşte, că, de fapt, uneori estechiar greu de stăvilit pofta sa de a scorni vorbe de duh– ticuri de salon franţuzesc de secol xviii, la urmaurmelor.

nu puseuri de teribilism întârziat sunt atitudini-le în răspăr ale autorului Bunului simţ ca paradox, cisemne ale unui spirit pentru care curtoazia, dar şi obli-gaţia de a accepta cu seninătate tot ceea ce destinul i-arezervat, găsind o logică a oricăruiimpediment ce i-a fost pus în calesunt principii de viaţă. Şi apoi, ştiefoarte bine Paleologu, o pertinentăîngroşare a lucrurilor le face maiuşor vizibile. iată-l, de pildă, reac-ţionând împotriva obtuzelor şi ara-reori justificatelor eforturi ale(vorba unui amic) suratelor noas-tre feministele: „totdeauna m-amgândit la condiţia femeii de la ţară,despre care feministele spun că artrebui să fie egală cu bărbatul. darde ce să fie egală cu bărbatul, cândbărbatul este un dobitoc? de ce săfie femeia egală cu un bou camine?” dincolo de tonul uşor stri-dent, dar cu siguranţă ludic, dove-dind o autentică disponibilitatepentru umor (căci, am credinţa,umor nu poate avea decât cel careîşi permite să se ia cu amuzată plă-cere peste picior), se poate citi aiciun real omagiu adus femeii, unrespect care îl depăşeşte cu sigu-ranţă pe cel impus de strategiile degrup ale celor ce se lasă conduşi(mai precis: conduse) de comanda-mentele obtuzei politically correc-tness. misogin nu este, în această situaţie, cel care areînţelepciunea de a înţelege că femeia este natural dife-rită de bărbat, că pur şi simplu constituţia sa biologicăo hărăzeşte unui alt statut, nicidecum inferior, ci toc-mai reprezentantele sexului frumos care renunţă lagraţia specifică genului în favoarea unei încrâncenăricam virile pentru a mai stârni interesul potenţi(ali)lorparteneri. Călinescu afirma şi el într-o spumoasă confe-rinţă că femeia tocmai prin umilinţă şi fragilitate îşiexercită puterile care, atenţie, pot merge, deloc parado-xal, până la tiranie. Atunci când femeia ţine morţiş sădevină egala bărbatului îşi pierde, fatalmente, atuurilepe care le are asupra acestuia. nedezminţit iubitor şiadmirator al stirpei feminine, Al. Paleologu este, pebună dreptate, convins că „feministele sunt misogine şicondiţia de femeie li se pare umilitoare. da, este, dartocmai în asta stă tot farmecul şi toată superioritatealor asupra noastră.” nimic peiorativ în acestă pledoariepentru normalitate, în această poate neconvenţională,dar realistă, ba chiar condescendentă reverenţă în faţafemeii.

În spiritul convivialităţii eseistului, sar şi eu gră-bit la un alt subiect acătării al cărţii de faţă: frivolita-tea. ne-am obişnuit să blamăm, grăbiţi, anumite aspec-te ale vieţii de zi cu zi care se cer contemplate cu cevamai multă pricepere. Şi cum noi nu avem întotdeaunarăgazul necesar, e bine că şi-l asumă Paleologu. În modobişnuit, suntem tentaţi să condamnăm tot ceea ce ţinede sfera uşuratică a frivolităţii, tot ceea ce lezeazăsuperficialul nostru apetit pentru lucrurile serioase,considerând că ceea ce nu este grav pierde accesul laprofunzime. nimic mai fals, caută a acredita eseistul,care nu numai că nu desconsideră frivolitatea, dar ţinesă se arate convins că „acela care fuge de frivolitateajunge la prostie.” Paradoxal, nu e aşa? nu tocmai,dacă ajungem să vedem în obişnuitul neajuns nici maimult nici mai puţin decât „modul inteligent de a luaviaţa uşor.” vorba autorului nostru, „lucrurile cu ade-vărat importante” nu sunt atât de numeroase, iar înafară de ele, toate celelalte aspecte ale existenţei meri-

tă o relativizare sanepidă pentru a deveni suportabile.Şi, de ce să nu recunoaştem, evidenţa ne învaţă că, dinpăcate sau, poate, din fericire, trăim înconjuraţi desituaţii oarecum triviale, care merită tratate ca atare.hedonismul pe care scriitorul îl apără neobosit esteefectul talentului de a şti ce merită într-adevăr o consi-derabilă atenţie şi ce nu. este vorba despre selecţie, darcare sunt criteriile care ne îndrumă? unele pe care nule înveţi nici din cărţi, nici din sfaturile altora, ci pur şisimplu dintr-o anumită seninătate în faţa vieţii, în faţacompromisurilor pe care aceasta le presupune, în fine,dintr-o exersată abilitate de a lua lucrurile á la légère.Altfel, vorba poetului, este trist pe lume. În plus, susţi-ne autorul Sfidării memoriei, „frivolitatea are enormedeschideri către lucruri profunde şi pasionante.” Astapentru că frumuseţea vieţii nu constă decât arareori înrigurozitate, pentru că cei care se supun permanentunor cutume instituite nu fac altceva decât să se confor-meze unor criterii pe care nu ei şi le-au ales, străduin-du-se să facă totul credibil, să reducă orice gest, oriceatitudine la un set prestabilit de reguli. Cu alte cuvin-te, să falsifice necontenit ceea ce ar trebui să curgă dela sine. să fim frivoli, aşadar…

Într-adevăr, să fim frivoli de putem, mai alesdacă alegem „metoda Paleologu”, accea de a vedea

mereu partea amuzantă a lucruri-lor, de a nu ocoli suferinţa, de arecunoaşte făţiş, chiar şi când nuasta e moda, compromisurile făcu-te, de a ajunge la capătul vieţiiîmpăcaţi cu propriile păcate, înfine, de a înţelege existenţa ca pe osumă de plăceri ce nu încalcă etica,de a ne rezerva timpul necesarpentru a contempla. În această pri-vinţă, răspunzând unei acuzaţii de„superficialitate”, moralistul (careare ceva din ardoarea lui larochefoucauld de a vedea întot-deauna cealaltă faţetă a realităţii)susţine sus şi tare cum că: „dacăstau să mă examinez cu atenţie, eunu am avut mai niciodată treabă.nu am făcut, slavă domnului,nimic în viaţă, nu am ajuns nimicşi sunt foarte mândru de asta. mise pare o nebunie să trăieşti dupăun program. sistemul e o prostie.”Într-o lume pragmatică şi extremde grăbită cum e cea în care mişu-năm actualmente, asemenea afir-maţii pot părea fie acte de autosu-ficienţă, fie izmeneli fără acoperirereală. Cum să îndemni la pasivita-

te, când comandamentele zilei sunt cimentate în jurulacţiunii, când a face şi a avea merg mână în mână şitind să acapareze totul? un elogiu al lenei pare depla-sat, nu şi dacă înţelegem prin asta tendinţa de a con-templa. la urma urmelor, scria într-o mai veche cartecel ce se declară adeptul pasivităţii, lene insurmontabi-lă nu ne provoacă decât lucrurile de care suntem inca-pabili. să-l las, totuşi, să se exprime, convins fiind căaltfel aş lua polenul unor ziceri memorabile înamuza(n)ta lor sinceritate: „dacă e ceva ce-mi placeîntr-adevăr, e să stau degeaba, să nu fac absolut nimic,să casc gura. omul care nu face nimic mi se pare unînţelept, care pricepe viaţa şi savurează spectacolul,grotesc sau sublim. Cei care acţionează, muncesc, se facutili încontinuu îşi pierd vremea. a face totul înseamnăa-ţi fura permanent căciula. leneşul e singurul careobţine ceva din viaţă. omul de acţiune şi de merit e oabjectă specie care, pentru a nu se destrăma, trebuie săse menţină tot timpul în agitaţie, ceea ce e iluzoriu. Cumunca, eu nu am o relaţie foarte bună. (…) valoareaunui om se poate evalua prin aptitudinea lui de a stadegeaba. Adevăratele daruri ale vieţii sunt acelea pecare le obţii fără efort.” Ciudate concluzii se învredni-ceşte să tragă acest om, care nu prin puţine a trecut, şitocmai acum, la crepuscul, când ar fi trebuit să fie înţe-lept, să îndemne la faptă (să ne amintim: „Fapta nu eval ce trece”, glosa un clasic de acum 50 de ani, rescri-indu-l pe eminescu), la muncă etc. Cine l-a citit, însă,atent pe Paleologu realizează fără mare efort că a stadegeaba înseamnă, în accepţia sa, a contempla, iar acontempla este egal cu a gândi, care, recunoaştem cutoţii, nu este chiar cea mai la îndemână ocupaţie. Aşa-numita lene este, de fapt, apanajul oamenilor inteli-genţi, nu o stare permanentă, ci una a laboratorului, aprocesului creativ.

Şi această carte, ca de altfel întreaga operă a luiAlexandru Paleologu, este o rafinată laudă adusă inte-ligenţei, care se confundă uneori cu bunul simţ şi carepresupune atâtea alte valori morale, de la credinţă lamodestie ori filantropie. r

bogdan creţuFrivolitatea ca virtute

Şi această carte, ca de altfel întreagaoperă a lui Alexandru Paleologu, este

o rafinată laudă adusă inteligenţei,care se confundă uneori cu bunul simţ

şi care presupune atâtea alte valorimorale, de la credinţă la modestie ori

filantropie.

ploile amare, de Alexandru vlad (ed. Charmides, Bistriţa, 2011) a luat deja

toate premiile literare posibile, fiinddecretat de către unii „cel mai bun

roman al anului”, într-un moment care pare, tematicvorbind, destul de interesant, fiindcă marcheazăresurecţia romanului aspru transilvan, de facturămai degrabă tradiţionalistă decât experimentală, încompetiţie aflându-se şi armaghedonul marteiPetreu, publicat de Polirom. textul de faţă porneştede la un paradox, surprinzător chiar şi pentru celcare îl formulează: romanul lui Alexandru vlad eexcepţional, dar nu memorabil, ceea ce înseamnă căare puţine şanse de a trece de entuziasmul cu totuljustificat al unor rafinaţi, pentru a pătrunde înpublicul mediu sau în cel majoritar, pentru a seînscrie în epocă şi a lăsa vreo urmă, în afara aceleiade a fi un moment de vârf în cariera autorului său,care-şi aşteaptă împlinirea cam de prin 1985, cândvlad publica Frigul verii. tematic, romanul de acumvine din trecut, printr-un soi de anacronism asumatcu premeditare de către autor. Ca formulă romanes-că e off mainstream, cum ar spune americanii, ceeace înseamnă că nici nu se încadrează în epistemapreponderent experimentală – sau postmodernă – deacum, dar nici nu priveşte în viitor, cu pretenţia de aimpune vreo inovaţie sau un model. reuşită senza-ţională sub aspectul scriiturii, al siguranţei stilisticeşi al partiturii minimaliste pe care o reprezintă,ploile amare e, din clipa publicării sale, un capăt dedrum. nu e o carte cu care să empatizezi, pe care s-oreiei, cu excepţia cazurilor cu totul speciale, care ţinde eventuala monografiere a scrisului autorului său.e o carte care se citeşte o singură dată, dar cu admi-raţie: handicap serios într-o lume foarte dinamică, încare anacronismul – dacă ţi-l propui – are preponde-rent note ludice, histrionice sau inedite.

textul rezultă – presupun – din câteva pariuricu sine însuşi, făcute de către autor. Întâi, de a scrieun roman rural, romanul socialismului hărţuit,într-o epocă de dominanţă a problematicilor urbanesau planetare. Apoi, de a coborî în miezul adânc alanilor ‘60, când mai existau raioane, cote împovără-toare, cooperative agricole făcute în dorul lelii şi acti-vişti omnipotenţi, şi de a prezenta o comunitaterurală închisă mai degrabă de spaimă, decât de tra-diţii: geografia concretă este aceea a dealurilor dinjurul dejului, unde un sat e complet rupt de lume şide habitudinile care-i rostuiau existenţa prin ploidiluviene care nu se opresc timp de mai multe luni.natura e mai puternică decât civilizaţia, morala,religia sau ritualurile: oamenii regresează la „mono-hrană”, fân nu mai este, grăunţe la fel, ritmul agri-col firesc e bulversat total şi găinile devin carnivore,împărţindu-se între canibalism şi consumul de stâr-vuri, preponderent de porci, care nu mai au nici elece mânca, fiind răpuse de inaniţie şi de pestă. Cărţilese umflă de apă în biblioteca şcolară şi pe rafturilede acasă; fosforul chibriturilor e jilav, ţigările nu maiard, clisa apocaliptică năpădeşte halucinant toateuliţele satului, ceea ce înseamnă că o cizmă găurităe o catastrofă: drumul spre oraş fiind tăiat de ape, nuai cum să cumperi o alta, nu ai cum s-o înlocuieşti.

enclavizarea devine obsesivă în toate privinţe-le: drumurile spre spital sau dentist sunt blocate şiorganismul uman reacţionează anapoda, parcă dindorinţa de a demonstra că e mai puternic decât omulcăruia îi aparţine. mişcările devin lente, greoaie,noroiul se lipeşte de călcâi ca şi cum ar fi de plumb,expedientele gregare apar la suprafaţă: oamenii facpălincă din găinaţ sau chiar din pastă de dinţi, opâine bună nu s-a mai mâncat de luni întregi, igienae minimală, fiindcă e superfluă: pentru cine să te

speli şi să te găteşti dacă viaţa socială a încetat săexiste, şi oamenii se complac în gregar ca-ntr-ovoluptate a regresiei, în care supravieţuirea e maiputernică decât voinţa? satul suportă provocareaunui elementar care se dovedeşte a fi mai puternicprin disoluţie decât oricereflex invers, de structurare:cu excepţia lui Alexandru,mai-marele comunei – pe acărui viaţă o mare parte dinroman se articulează –nimeni nu mai are voinţă, cidoar reacţii toropite, prima-re, dictate de calamitate:profesoraşul Pompiliu (sin-gurul rămas „pe baricade”,restul dascălilor fiind nave-tişti) rătăceşte în căutareaunor himere, dar face sexdezlănţuit cu soţia neglijatăa gazdei sale; doctoruldănilă asigură permanenţala un dispensar lăsat, prac-tic, fără medicamente, darîşi ascunde grijuliu propriadescărnare interioară; asis-tentul medical Kat îşi ascun-de în sat trecutul, singurapată de culoare – în afară deaceea pe care legenda ocreează, în persoana uneifete superbe, curtate decătre toţi băieţii satului şi decătre activiştii veniţi cu trea-bă – fiind aceea dată de ţiga-nul Îngeraş, versatil repre-zentant al infracţionalităţii,care proliferează ca o can-grenă atunci când totul nupoate fi obţinut decât prinfurtişaguri, speculă la negru sau inocente tertipuriinterlope.

descrierea acestui mediu de disoluţie resemna-tă e excepţional făcută de către autor, romanul caţesut hibrid, făcut din plinuri şi goluri, fiind concu-rat doar de hibridizarea peisajului, mai mult jilavdecât structurat în forme. Culori nu mai sunt, sau aufost uitate; stil nu mai e, fiindcă e superfluu, indiviziinformi, înveliţi în pelerine de ploaie supradimensio-nate rătăcesc fără ţel printre băltoace şi şanţuriameninţătoare. Particularitatea prezentării e datăde absenţa stereotipiilor care sugrumă politic roma-nele similare ale timpului: activiştii sunt cumpliţi,dar persistă doar în amintire, nimeni nu mai faceşedinţe sau raportări de bilanţ, triumfalismul ideolo-gic e demonetizat în faţa disoluţiei şi a calamităţii:oamenii revin la reflexe naturale, primare, totul seegalizează, pare lipsit de relevanţă, coregrafia socia-lă fiind şi ea gregară, fiindcă nimeni nu se mai preo-cupă să facă gesturi excentrice sau să iasă din rând,pentru a se făli sau a-i face proşti pe ceilalţi.Psihologia calamităţii e gregară şi egalizează: indivi-dul devine masă, şi pur şi simplu nu-i pasă că unasemenea lucru i se întâmplă. monotonizarea e nunumai lege, ci şi un reflex de adaptare.

Fireşte, aşa cum e aproape logic în situaţii deacest fel, apele mută pământuri, surpă ipocrizii şiscot la suprafaţă secrete, pe care mulţi le-ar doriîngropate pe veci, uitate. Câteva crime – inclusiv aÎngeraşului – ies la iveală. Prin surparea cimitiruluişi a unui monument care ţine de orgoliul politic deodinioară al satului, apar la suprafaţă două schelete,care sugerează că şi plecarea fetei frumoase din sat

nu este decât un mit – şi că ar fi fost bine să rămâ-nă ca atare. o comunitate umană care nu construieş-te iluzii nu edifică nici viitorul, fiind prinsă pentrutotdeauna în chingile atroce ale unui prezent cinic,care descurajează orice desprindere de noroi, orice

încercare de a te înălţadeasupra clisei. „moarteaface şi desface tot” – repetăîntruna o bocitoare din sat,la vederea fiecărui os răsăritla suprafaţă, a fiecărui cada-vru pe care brazdele răscoli-te îl decopertează. În ultimăinstanţă, dacă e să căutămun miez mai profund înploile amare, acesta este: unjoc cinic al morţii cu viaţa,cinismul vieţii ca zădărnicie.nu apocalipsă, nu voinţapunitivă a lui dumnezeusau alte mesaje de acest fel,ci superfluul simplu şi firescal vieţii în contact cu indife-renţa cinică a disoluţiei şi amorţii.

scenariul – bunul citi-tor a înţeles deja – e similarcelui din Ciuma lui Camus:o comunitate forţat enclavi-zată, obligată să trăiascădin resurse existenţiale pro-prii, să reacţioneze la o pro-vocare-limită, pe care exis-tenţialiştii francezi aunumit-o – sartre, cu precă-dere – „situaţie”. declan-şarea molimei pune oraşuldin Ciuma într-o „situaţie”,a cărei principală caracteris-tică e avortarea vectoruluide fugă sau de libertate:

nimeni nu mai poate ieşi, nu mai rămân decât refle-xele de claustrare, mai apropiate de cele organice,primare, gregare, decât acelea de construcţie.nemetafizicul Ciumei reverberează, în ploile amare,prin absenţa preotului, prins de revărsarea apelor înafara satului, „la o discretă adunare de la episcopie”.Penticostalii sunt activi în sat, dar dumnezeul obiş-nuit lipseşte, fiindcă nimeni nu-i mai întreţine core-grafia sacră sau semeţia de a-l acuza că îi „pedepseş-te” pe oameni, pentru păcate reale sau imaginare.„domnule Profesor – îi spune felcerul Kat tânăruluiPompiliu – eşti într-o anumită situaţie.” [subl. n. –Şt.B.] În ploile amare, aceasta e aceea a singurătăţiide după destrămarea socială: în faţa calamităţii, fie-care rămâne singur cu el însuşi, exacerbarea destră-mării reprezentând-o reflexul primar al crimei, alviolenţei. oamenii lovesc, în loc să-şi vorbească, suc-cedaneul violenţei fiind, în cazul profesoraşuluiPompiliu, sexul ilicit, iniţierea în femeie.

Cred, în cele din urmă, că extraordinara reali-zare a lui Alexandru vlad – în afara reliefării disolu-ţiei jilave ca atare – vine din decizia, greu de înfăp-tuit, de a nu-şi împinge romanul într-o direcţie sim-bolică, parabolică sau alegorică, adică din aceea dea-l lăsa aşa cum este, în perimetrul unui realismobiectiv, neconotat subversiv sau ideologic. În afarăde lamentaţia, deja menţionată, legată de jocul mor-ţii cu viaţa, există un singur punct în roman – dacăînţeleg bine – în care parabolicul ar putea deschideperspective interpretative adiacente: atunci când nise spune că „în românia nimic nu durează, nimic nudispare definitiv” (p. 386) se poate glosa în aceastădirecţie, dar mi se pare a fi un exces de speculaţie,prin chiar firescul cu care ţi se oferă capătul ghemu-lui, pentru a-l putea deşira mai lesne. ploile amareeste o realizare literară majoră, căzută într-o forfotăcu care nu are nimic de-a face, cu care nu comunică.o plantă care are nevoie de o seră care să o proteje-ze, fiindcă legea e dată de pădurea din jur, vorace,agresivă, nimicitoare. r

5

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

OCTOMBRIE 2012

■ ex libris ■ Editura Ideea Europeană

victor ivanovici■ un caftan pentru Don Quijote

Drept cadru general al discuţiei noastre propun o poetică a traducerii. După părerea mea, această disciplină – al căreiteritoriu încalcă (ba chiar „încalecă”) domeniile lingvisticii teoretice şi aplicate, teoriei literaturii şi creaţiei literare – sepliază pe modelul actului comunicării. După cum se ştie, actul respectiv implică un producător de mesaje, mesajul sautextul produs şi un receptor sau lector (care arareori e unul cu totul pasiv; cel mai adesea el exercită funcţia de inter-pret al mesajului ori textului). Să observăm acum că procesul traducerii este compus de fapt din două acte de comunicare înlănţuite, dintre care pri-mul se desfăşoară în spaţiul limbii şi culturii de plecare, adică al limbii-sursă, iar celălalt în sfera limbii şi culturii dedestinaţie, altfel spus a limbii-ţintă. traducătorul reprezintă veriga de legătură dintre cele două segmente, căci lui îiincumbă atât lectura şi interpretarea textului-sursă, cât şi producerea textului-ţintă.

Ştefan borbélycapcana apelor

© C

ON

StA

Nt

INA

RA

ve

CA

Bu

leu

Cred, în cele din urmă, căextraordinara realizare a lui

Alexandru Vlad – în afara reliefăriidisoluţiei jilave ca atare – vine din

decizia, greu de înfăptuit, de a nu-şiîmpinge romanul într-o direcţie

simbolică, parabolică sau alegorică,adică din aceea de a-l lăsa aşa cum

este, în perimetrul unui realismobiectiv, neconotat subversiv sau

ideologic.

surâdea mefistofelic, aşezat picior pestepicior pe cercul de piatră erodată devreme al fântânii arteziene. negrul ves-timentaţiei îmi întărea impresia că este

emisarul unei obscure forţe malefice, deghizat înpaznic al raiului. „n-aveţi cum s-o evitaţi”, îmi răs-punsese la întrebarea, dacă acela era drumul cătrecatedrală. Construită în goticul perpendicular alevului mediu târziu, Catedrala din mende îşi întin-de trupul hibrid, de arhitectură ecleziastică şi fortă-reaţă feudală, către veşnicie. Prin simpla ei forţăpare să ducă cu sine, către aceeaşi destinaţie, spaţiulcomunităţii de enoriaşi care locuiau pe străduţeleînguste, de-a lungul cărora poţi înainta doar în şirindian, cu ziduri de piatră, curbate pe alocuri subpovara timpului, cu turnuri şi porţi caracteristicecastelelor feudale, dincolo de care se văd trepte ceduc în subterane, curţi interioare sau scări care urcăîn încăperi pline, probabil, de acelaşi aer îngheţat alveacurilor în care nu au străbătut aici lumina şi căl-dura soarelui.

e pentru prima oară când mă rătăcesc într-unfel de enclavă a timpului, deoarece aici nu se îmbinămonumentele trecutului şi construcţiile prezentului,şi nici nu a avut loc vreo intervenţie asupra celordintâi, păstrate intacte precum insectele în chihlim-bar. m-am rătăcit, într-adevăr, căci nu găsesc dru-mul înapoi: constat că străzile ce pleacă radial de lacatedrală se deschid unele în altele, că sunt peste totaceleaşi fântâni arteziene şi realizez că labirintul nuînseamnă haos, ci similitudine, repetiţia lui acelaşi,lipsa reperelor, entropia informaţiei. revin cu îndâr-jire la casa episcopului de rovère, unde mi-amin-team că am cotit către catedrală, dar stradela pecare urcasem o înghiţise parcă pământul. În schimb,de pe oricare coridor întunecat, ajungeam, nu lamaşina lăsată imprudent pe o stradă alcărei nume nu-l reţinusem, ci într-oparte sau alta a catedralei, ce ne absor-bea precum un maelstrom sau o gaurăneagră a universului.

intrasem în Franţa din geneva,citisem lozinca-program a revoluţieifranceze – liberté, egalité, Fraternité –pe frontispiciul primăriei dinBellegarde sur valserine, străbătusemzona industrializată cu miturile tehno-logiei franceze şi înaintam acum prinsud-vest către Barcelona, zburând pestepăduri de o vitalitate tropicală, stânci şipajişti ce păreau rămase din zileleCreaţiunii, peste ameţitoare viaducteca unic semn al civilizaţiei moderne.Provincia laguedoc-roussillon îşi arbo-rează steagul propriu pe întregul par-curs către spania, uneori pe ruine decastel precum cel locuit, poate, de conte-sa da roussillon pe care a făcut-oshakespare personaj. la un momentdat, chiar vedem pe marginea străziipersoane costumate în nobili sau muş-chetari, iar, puţin mai departe, teatrulmolière. spaţiul pare să fie contagios.nord-estul are afinităţi cu tradiţiile republicaneelveţiene, în vreme ce sud-vestul, detaşat parcă la1789 precum o garnitură de tren, întreţine un dialogamical cu Catalonia spaniolă. repertoriul francez şispaniol al teatrelor din Barcelona vădeşte aceeaşinostalgie a epocii baroc-neoclasice când Franţa şispania erau centrul politic şi artistic al lumii.

dintre destinele umane detaşate de cursul isto-riei de sistemul penitenciar al regimului comunist,cel al lui Petre ţuţea impresionează, nu doar prinpovestea calvarului, ci şi prin miracolul resurecţiei.„eu mi-am învins destinul”, ar fi putut spune, ase-meni lui oedip al lui enescu, filosoful care reintra,odată cu revoluţia română, în sfera discursuluipublic. Pentru cele două personalităţi, dominate deun blagian nisus formativus, condiţia omului nu esteaceea de a se târî dinspre răsărit spre apus şi dins-pre tinereţe sepre bătrâneşe, ci de a se sustrage tre-cerii prin obiectivare în ordinea culturii.

scrierile lui Petre ţuţea din Filosofia nuanţe-lor, apărută anul acesta la diana Press, cu o Prefaţăde mircea Coloşenco, surprind prin sensibilitateafilosofului la mişcarea de idei din lumea contempora-nă, opţiunea sa fiind, nu gândirea speculativă ger-

mană, care încă îl mai seduce pe heideggerianulnoica, ci Franţa, care străjuieşte atât începutulmodernităţii, prin raţionalismul cartezian, cât şisfârşitul ei declanşat de poststructuralism. tipul săude discurs, aducând cu „filosofemele” lui derrida,este numit de autor „definiţii”, fiind într-adevăr unulcare a abandonat orice pretenţie de sistem sau pro-pensiuni metafizice pentru a face posibil, printr-oprealabilă redefinire a termenilor, un nou început.

A fost adesea remarcat hieratismul filosofic allui Petre ţuţea, calitatea aforistică a stilului, geome-tria şi impecabila articulare logică a ideilor. modulîn care defineşte regimul epistemologic al epociidovedeşte o familiaritate cu ideile fizicii cuantice şihaotice, precum şi cu mutaţiile induse de semiologieşi behaviorism ce lipseşte unor cercuri academicealergice la interdisciplinaritate: „În această lumemodernă, în care se dezvoltă spaţiul polidimensio-nal, universul se dizolvă în numere, convenţionalis-mul înlocuieşte realismul, total sau parţial, omulsemnelor neavând altă ieşire pentru a deveni stă-pân, bucurându-se, uneori, ca sofiştii greci, când încuceririle sale se întâlneşte cu sine însuşi. […] .Actualul a fost definit ca prezent real, în opoziţie cupotenţialul, ca în energetica modernă. Aşadar, prin-cipiile universale se întâlnesc cu locul istoric; tradi-ţional, unitatea lor dialectică fiind confirmată de efi-cacitate.”

este uimitor să constaţi că un om care a petre-cut ani de închisoare în regim de muncă silnică maiposedă energia de a condamna „scepticii… comozi,obosiţi, sterili”, „obosiţii bolnavi, neputincioşii mizerişi proşti”, „grăbiţii opaci şi violenţi”, anarhiştii,revoltaţii, auto-exilaţii, deoarece „se siituează încâmpul obscur al forţei care se autosatisface nesesi-zând nici o finalitate ideală”.

Petre ţuţea aparţine tradiţiei activismuluipârvanian, dar şi a pragmatismului postbelic, con-form cărora viaţa individului rupt de comunitate nuare nici o semnificaţie. Îi repugnă opresiunea indivi-dului, deoarece „anularea individualităţii este asimi-lată instaurării spiritului de turmă şi sfârşituluicivilizaţiei”, dar ţine să „nuanţeze”: „neconformis-mul este o atitudine pozitivă a individului, cu condi-ţia ca acesta să nu se mărginească la el însuşi, ci săţină cont de interesul general. tocmai neglijareainteresului general face posibilă proliferarea de cliciinteresate, impostori, infractori”. echilibrul caracte-rizează gândirea lui Petre ţuţea, care respinge lita-niile naţionale pe tema „omului sub vremi”.Citându-l pe heidegger care avea încredere în viito-rului românilor, ca un popor cu mari resurse spiri-tuale, ţuţea avertizează totuşi asupra percolului pecare îl prezintă conservatorismul. Anarhismul indi-vidual este tot atât de nociv ca adeziunea la „valorice se dezgolesc încet de conţinut, de semnificaţiile cucare ne-au obişnuit aşa-zisele priorităţi istorice”.dacă „individul smuls din lanţul nesfârşit al genera-ţiilor nu înseamnă nimic”, sterilă este şi încremeni-rea în proiecte ale trecutului. nu e mai puţin adevă-

rat că revoluţia ştiinţifică şi tehnică este „rădăcinaraporturilor dintre oameni şi popoare”. Ca şi france-zii din mende, care conservă pentru istorie raftulmedieval-renascentist al trecutului rasei, în vremece îl înconjoară cu cercuri ale vieţii active, ultracivi-lizate, Petre ţuţea aduce argumente în sprijinulunei filosofii a istoriei în linia căreia a fost precedatde eminescu, Conta şi Blaga. revendicându-seintuiţionismului bergsonian şi deconstrucţiei metafi-zicii nietzscheene, Petre ţuţea recurge la imaginipentru a combate spiritul dogmatic, care prin con-strucţiile sale logice, raţionaliste, conferă „privile-giul certitudinii”, dar care îngheaţă gândirea într-un„sistem-coşciug”, pledând pentru o altă tradiţie, ceexcelează prin precizie şi subtilitate, întrucât benefi-ciază de câmpul experienţei deschise. Astfel au fost

căutătorul zoroastru, dubitativuldescartes, demistifcatorul nietzschesau intuiţionistul Bergson. dogmaticuloferă descripţii, în vreme ce gândireaneîncorsetată scormoneşte chiar gene-za fenomenelor şi înlănţuirile lorascunse, distinge între ce e esenţial şinesemnificativ, ajungând la definiţiisau naraţiuni explicative. Personali-tatea ideală nu este însă doar gândi-tor, ci şi un goethean om al Faptei:„omul perfect raţional, absorbit delogic, este lipsit de fecunditate. omulpsihologic este viu şi fecund, chiarcând este haotic”.

Prin „haotic”, ţuţea înţelege, caşi fizicienii contemporani, un universdominat deopotrivă de determinism şide întâmplare. Fără îndoială că omuleste în primul rând un eu psihologic şinu logic, deoarece cum altfel să neexplicăm energia spirituală a unui omcare şi-a petrecut viaţa mai bine de undeceniu în beznă, frig şi izolare?Aspiraţia către aventura infinită acunoaşterii, binecuvântarea absurdu-lui existenţial care stimulează mintea

căutătoare, religiozitatea, acolo unde ne-am fi aştep-tat la apostazie, pledoaria pentru iubire, acolo undene-am fi aşteptat să colcăie înveninată ură? Petreţuţea face din iubire temeiul unui univers, modelatpe reversibilitatea dintre ordine implicită şi explici-tă demonstrată de david Bohm printr-un celebruexperiment cu o picătură de cerneală ce se pierde şise reface în lichidul dintr-un rotator. ţuţea refuză săvadă în om un simplu instrument în mâinile vicleneiraţiuni universale, hegeliene. Ca şi picătura de cer-neală, acest sentiment fundamental uman are pro-prietatea de a întoarce fiul exilat în comunitate: „Înviziunea creştină a vieţii şi lumii nu poate fi vorba de«acea raţiune absolută şi universală care se întoarcedupă jocul creaţiei la sine, singură, puternică şiindferentă», fiindcă nu mai este singură, ca la înce-put, creatura nefiind absorbită de creator. În acestcadru se va desfăşura iubirea, fiecare reflectândîntregul, prin integrarea în el”. r

6

AnUL XXIII t nr. 10 (727)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

maria-ana tupanFilosofia nuanţelor

E pentru prima oară când mărătăcesc într-un fel de enclavă a

timpului, deoarece aici nu se îmbinămonumentele trecutului şi

construcţiile prezentului, şi nici nu aavut loc vreo intervenţie asupra celor

dintâi, păstrate intacte precuminsectele în chihlimbar.

n (Con)texte

7

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

OCTOMBRIE 2012

ne despărţim de trecut râzând? Cu„ochiul de soldat Švejk”, aşa cum scriedan C. mihăilescu pe coperta a patra(v. Zece povestiri multilateral dezvolta-

te, editura Cartea românească, 2010), Cătălinmihuleac vede comunismul ca pe o traumă suportabi-lă, de care poţi face haz de nehaz. Acest hašek postso-cialist nu se arată sever sarcastic. e relaxat, deconec-tat, servindu-ne, pe un ton amical, mizeriile „iepocii”drept delicatese umoristice. nu-şi arogă rol de procu-ror, nici nu se vrea ucigaş cu cartuşul satiric.mihuleac e acid, dar nu înveninat. lucrează cu flore-ta ironiei fine, vizând laturile comice ale dezastruluiindividual prin care au trecut şi generaţia lui, şi amea. Cum jitia mea a traversat mai multe „culmi denecivilizaţie şi regres” cum spune alt umorist, mirceaAnghel, am tot râs până la lacrimă. vorba etnosofu-lui: „Aş râde, dar nu pot de plâns”. mie socialismul mis-a legat de picior ca o ghiulea, îmi asum reproşul căreacţionez prea umoral când vorbesc despre iepocalip-să. nu-i uşor de uitat (şi nici nu vreau) un regim trau-matizant, gata să te ecorşeze dacă nu-i urmai linia.

zeflemişti perpetui, râdeam de mitemele comu-niste, de utopia abundenţei, a egalităţii depline (fiecă-ruia după nevoi, dar întâi stai la coadă), de discursu-rile lui Buxtehude (cum îl numea, cifrat, peCeauşescu, o prietenă a mea de la radio iaşi). Îi luamîn derâdere sceptrul de... preşedinte. Ce de hohotestârnea plimbarea în caleaşca reginei Angliei, neanicu vorbindu-i în limba... elenă!. Am exersat înredacţia Cronicii râsul dezaprobator şi dispreţuitor,râsul enorm şi râsul stăpânit, râsul crud, râsul agre-siv, râsul zadarnic. ironizam sintagmele limbii delemn, ca „spirit de iniţiativă” şi „împliniri măreţe”, îipersiflam pe claxoniştii roşii, în orele de învăţământideologic (tovarăşului Bulimar îi ziceam Bulimarx).

gravitatea activistului care decreta că nu seglumeşte cu doctrina era de tot hazul ca şi odele poe-ţilor de curte veche, cu palmele umflate de aplauzeleobligatorii. ne apăram cu serii întregi de bancuri, caacela despre elena pictată de jalea. sistemul comu-nist ne minţea şi ne umilea, „securiţica” ne ameţea,dar eram tineri, le luam pe toate la vale cu o ridicaredin umeri: C’est la vie!

grotescul, de la grădiniţă până mureai (de râs)era copleşitor. ne scoteau în pieţe ca pe manechine,directivele erau puse pe dans. temele: dezarmarea,strângerea recoltei, construcţia continuă a socialis-mului. deh, „dictatură de dezvoltare”!

Activul PCr îţi dirija cariera cum voia. nuliişefi de reviste şi adjuncţii lor te eliminau din „câmpulintelectual al muncii cu cartea”. Cum? te făceau săpari vinovat cumva, deşi nu erai; dădeau impresiaunui accident tipografic, de pildă, deşi accidentul erapus la cale minuţios.

eu, una, n-am cunoscut alt tip de activist decât:laş, egoist, invidios, agresiv, cinic. Aşa au şi rămas: îţivând aceeaşi marfă ideologică, alta n-au, chit că noi,cei în vârstă, punem semnul egal între comunism şifrică, decepţie, degradare socială, cenzură... da, sunto babă anticomunistă, ei hai, bătrânică, înclinată săvadă tragismul regimului. mult mai junele Cătălinmihuleac, prozator provocator (v. dispariţia oraşuluiIaşi, institutul european, ‘98), dar şi gazetar provoca-tor (a semnat articole satirice în românia literară,Ziarul de duminică, orizont, timpul, Convorbiri lite-rare, dacia literară, opinia studenţească etc.) ştie căsimţul umorului e terapeutic şi că ironia, dupăjankélévitch, e „conştiinţa bună”, sprijinind fiinţa înlupta cu răul. Proza sa scurtă şi miezoasă (cândCenuşăreasă, când regina balului) e tonică din punctde vedere psihic: râd, deci exist! Şi ce prilejuri îi oferă„drăcoveniile realităţii socialiste”, cum le spune şiştim de ce d.C.-ul.

viaţa avea multă imaginaţie în socialism, recu-nosc, mai multă decât prozatorii optzecişti. trăiam cuobsesia blugilor (v. Valsuri şi blugi marca Strauss), asăpunului rexona şi a deodorantului Fa. Banane nuerau, dar apăruse vodka băştinoasă cu gust de bana-ne. Aveam oful unui pick-up bun (un aparat videoţinea de marile iluzii, costa cât o maşină), al televizo-rului color, obţinut cu aprobare PCr. madlena? sticlade Pepsi. Şi mai visam la tricoul clandestin lacoste(„la Costel!”, îi zice mihuleac), la cafeaua clandestinăWiener, la ţigările salem, cu miros rar... eram „pân-dari de marfă refuzată la export”, de la cămăşile bâr-lădene la dacia „cu îmbunătăţiri”.

râdeam de ridicolul ceauşiu al fiecărei zile,împinşi în ridicol noi înşine. Adidaşii erau dedrăgăşani, pantalonii rifle din prelată auto, pemâneca tricoului Puma scria nike... de la fabrica deperdele siretul din Paşcani, obţinusem un material,

cotton sută la sută. numai că, intrând în restaurantulCasa universitarilor, aveam să constat că fusta meaera aidoma huselor pentru scaune. Şi n-am schimbat(ca dănilă Prepeleac) o haină de viţel pe o geacă răs-purtată Wrangler, cu sentimentul că fentam vesti-mentar regimul? Câţi nu-şi lăsau barbă, păr lung, cusentimentul de emancipare? À propos, de ce şi-o firetezat pletele mihuleac? era mai carismatic pletos.

mica bucurie? Blugii noi, încropiţi din cei vechi,dezmembraţi pentru capse originale, nasturi origi-nali, fermoare originale. Şi câte etichete n-am lipit pehaine, ca să pară autentice!

Cum să-ţi tragi în piept şeful potlogar, carecerea, contra primă, cadou blugi autentici, decât cucopia perfectă a unei perechi de „levişi”? nu lipseanici „gâlma roşie cât o peniţă de pe buzunarul dreptdin spate”, istoriseşte cu şart Cătălin mihuleac. Ca-nsocialism, şeful îi oferă directorului de la „23 August”,iar el, omologului sovietic de la barajul stâncaCosteşti (în urss, precizează povestaşul, hruşciovexecutase un bişniţar de blugi, ceea ce perestroika numai admitea). din aproape în aproape, blugii ajung lagorbaciov. Finalul prozelor lui mihuleac e imprevizi-bil şi nu, n-am să-i mai devoalez poantele.

Cu dispoziţie egală şi cu un zâmbet larg pe faţă,C.m. îşi penalizează arta de a obţine chilipiruri, per-sonajul cel mai savuros fiind el însuşi. Şi poate cătoate daravelele i se întâmplă pentru a le transformaîn proză. Întâiaşi dată, face un preambul pentru caarrière-planul ironic să fie înţeles de neconnesseuriide vârstă mică (şi-mi amintesc de nedumeririle unorcopii de primară, auzite în tramvaiul de Baza 3: „darde ce nu-i lăsau să asculte radio?” Chiar: de ce n-aveam voie să călătorim mai departe de Albena, săcitim ce voiam, să ne îmbrăcăm cum voiam, să facemsau nu copii?).

Cum Cătălin mihuleac e dramaturg, dar şi bunregizor, punerea în scenă e abil-subtilă, iar replica aremultă sare şi mult piper. Şi nu-i cum spune raduPavel gheo în recomandare: „fără alte pretenţii decâtde a amuza cititorul”. stilul dezinvolt al lui C.mihuleac, mereu inventiv, mereu ludic, nu trebuieconfundat cu atracţia literaturii uşoare, că nu-i bine,domnu’ gheo, nu-i bine! mihuleac are gustul glumeibune; râsul lui nu-i golănesc, grosier, băşcălie butucă-noasă, care trage în derizoriu. Prima ţintă, în primapovestire e „securiţica” noastră, a tuturor. Clara, „cupicioarele ca baghetele dirijorilor îmblânzind orches-tra”, e prezentată cu ironie îndrăgostită, din speciaCosaşu. Adorată de toată suflarea masculină de lageologie, îşi alegea iubiţii doar dintre colegii de facul-tate, cam unu din cinci, plus ceva profi. Fiica de ştabviticol, cu sex appeal de soi ales, îi servea „cu sictir şiapă” pe ceilalţi curtezani, chiar şi pe sorin ionescu,„vlăstarul marelui colonel” de la miliţie, personajidentificabil de altfel. Clara, „cu ochii de culoareadolarului proaspăt cosit”, îi dă prilej colegului geologmihuleac să înfiinţeze o agenţie de pariuri. miza: pecine va alege ea pentru 3-4 săptămâni de amor. Cumcriteriile erau greu de desluşit, câştiga puţin şi pier-dea mult, până la faliment. Când fostul geolog devinejurnalist, vede „prin dioptrii ziaristice” pe turnătorii(profi şi studenţi) din Facultatea de geologie. (oho, ceteren vast ar fi avut de cercetat la litere! luca Piţunu pridideşte să adnoteze turnătoriile informative alecolegilor de la Franceză). Pe „listele gingaşe” figura –surpriză totală – Clara de Cotnari (tot luca a găsitcuvântul: sexcurist,ă), notând „cu acurateţe tot”: opi-niile despre cuvântări, lecturile interzise, corespon-denţii din occident, rudele sau iubitele de „afară”... Încele 13 zile de fericire repartizate lui Cătă(lin), Claraa aflat numele inginerului electronist care l-a ajutatsă prindă europa liberă. Consecinţele tragi-comice?Amorezul s-a lins pe bot de paşaport rdg (nu rFg,iniţialele astea semnificau eufemistic altceva:refugiul din Fundul grădinii).

În alt bucluc pur socialist intră C.m. cândîncearcă să cucerească fetele arătându-le suta (v.povestea bancnotei mele de o sută de dolari). Foarteamatoare să-i vadă-n ochi pe preşedinţii americani,de la Washington (1 dolar) la Franklin (100), făceaubancnota lunetă prin care se zărea „o planetă de vis”.Cum obţinuse valuta colecţionarul? Prin „şoping legu-micol” pentru un gabonez, pe care îl înfricoşa piaţadupă o experienţă nefastă: bau-bau pentru copii şifemei, fusese bătut cu roşii şi cu cepe, „că erau mai ief-tine”, iar un miliţian îl pusese să-şi descoasă „balau-rul” de pe tricoul lacoste. ţeapa sentimentală, dar şimaterială o ia Cătă de la o brunetă căreia îi împrumu-tă teancul de valută, ca bunica să vadă o dată dolarişi să moară. Cum nu-i ce pare a fi, fătuca dispare înceaţă.

„În satiră poate încăpea orice”, aşa este, cu con-diţia să ai un bun simţ al umorului: de situaţie, delimbaj, de caracter. mereu în vervă (zona mazilu-Băieşu), mihuleac îşi sancţionează entuziasmele juve-nile, însăşi adolescenţa naivă. să nu luăm totuşi à lalettre autoironia. directa e la plângăcioşii după socia-lism: într-un final de povestire, mucalitul mărturiseş-te că deţine 50 de perechi de blue-jeans originali, „darnu-s deloc fericit” ca-n ăia de Paşcani. râsul e maiapăsat, mai ascuţit, ironia ustură când tema e poeziaca dicteu ideologic (actorul iubitului conducător). ziceC.m. că generaţia lui a fost condamnată la „poezie sil-nică”, iar versurile date ca exemplu nu-s fabricate, cireale: decupate din nr. 4, 1978, al „româniei literare”,când „nicolae, bunul adevăr” făcea 60. În preambul,consideraţii despre lirica vremii accentuând douăvocabule: frunte şi inimă. Cea mai ridicolă e ipostazacu cerbul bând rouă din „palma caldă”. A cui? A pri-mului vânător al ţării, spaima copitatelor. Personajul,actorul daniel gaftea acceptă rolul de recitator debază în spectacole omagiale. „i se păru căshakespeare oftează. ei şi? toţi oftăm”. va juca,drept răsplată, în filme, va obţine paşaport şi aparta-ment de la stat, se va căsători chiar cu una dintreaventurile lui prâslea nicuşor. numai că recitatorulfavorit al Primei tovarăşe află o cale de defulare: scrieîn taină poezii pe dos, antiomagiale. „trăiască neneaCeaşcă, alb-negru şi color”, rimând cu „orbul clarvăză-tor”. nevasta îl toarnă la organe, el însuşi se autode-nunţă, recitând din greşeală o strofă secretă: „dar totne este bine, cu soia ni-i salamul” şi-i trimis în minăsă ne dea lumină. Acolo şi rămâne după ‘89, ca fostrecitator de omagii.

geologul-scriitor mihuleac forează, sapă în gro-tescul momentelor de iepocă. Apucăturile socialistesunt sursă de râs nebun. Şi mai e „bestiarul” socialist:restauratorul completând berea cu dero şi visând lamicul sută la sută bicarbonat. datorită impresieiexcelente lăsate la un control, e racolat ca informatorşi pus să-i toarne pe cei care spuneau în tren bancurianti-sistem. după ce Cocârţă îşi însoară băiatul cualtă figură de „bestiar”, naşul de tren îmbogăţit din„şpăguţe CFr” („nuntă ca-n poveşti comuniste, cughiuluri pe deşte, dan spătaru, casetă cu naşul îndormitor, viză pentru Franţa”), mirii fug în vest,căsătoria se dovedeşte de formă, iar cei doi tovarăşi-cuscri rămân fără slujbele mănoase. Cel mai lovit eCocârţă-père, fără veşti de la Angelo Cocyrta-fils şifără bibelourile din vitrină: cartuşele de Kent şi sticle-le de whisky. „Cât de... hilare sunt tristeţile”, exclamădan C-ul, amintind de cunoscuta definiţie a luigiordano Brunno: in tristia hilaris, in hilaritate tri-stis. preludierea prin nea nicu începe cu o schiţă deportret a nostalgicului, subdiviziunea „nostalgiculcomunist fustangiu”. tipuri de preludii: „preludiereaprin automobil”, „preludierea prin friptură” (pulpeavicole), „preludierea pontică”. sorin ţ. brevetează„preludierea prin nea nicu”, plictiseala la mitingurifiind tratată cu agaţamente. relatarea alunecă înabsurd: nu numai cei doi filtrau, ci şi pancartele lor(inorogul buhăit, cu 12 bombe-n corn schimba ochea-de cu avionul-găină, ouând bombe: „nu vrem bombenucleare/ vrem şcoli, parcuri şi spitale”. Postsocialist,după ce încearcă să-şi actualizeze pancarta făcândinorogului nas lung, à propos de minciunile guverna-mentale, sorin ţ. greşeşte mitingul şi e molestat defetele de la APACA, din iubire pentru don Pedro.

Şi ce de vlăstari a dat pomul absurdului, în versnichitastănescian: „Ah, absurdul are ramuri!”. Amrecuperat firescul vieţii fără Ceau? Ba nu, trăim alt-fel de absurd social şi nu numai. nefrisonaţi etic, seciişi-au rafistolat imaginea. sunt biznismeni, manageri,diplomaţi, decani... Şi ce-i mai caraghios decât linaCiobanu făcând-o proastă pe lenuţa Ceauşescu?umorul lui C. mihuleac e mai puţin conciliant, auto-rul mai puţin bonom, mai caustic cu cazurile de psiho-patologie politică, v. Cu zece kile de pastramă şi douăidei puteai schimba lumea. În preambul, zorba şi tele-fericul lui îi aduce în minte felurile de cădere şi dedecădere, unul dintre ele fiind profesiunile dispărute:director de depozit de carburanţi ori de director lacombinatul de porcine. vă reamintesc că valuta forteîn socialism, surclasând suta albastră cu tudorvladimirescu, era cotletul. dar am promis să nudevoalez poanta.

e proza umoristică fără utilitate sau vizeazăîndreptarea relelor moravuri prin râs? Întrebare reto-rică. de la bătrânul tolstoi cetire: „umorul e o forţă.nimic nu uneşte oamenii mai mult decât râsul”. deluat aminte. r

De la bătrânul Tolstoi cetire: „Umorule o forţă. nimic nu uneşte oamenii

mai mult decât râsul”. De luat aminte.

magda ursache

ochi de Švejk

8

AnUL XXIII t nr. 10 (727)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

scriitorul român face de când se ştie, cuplăcere şi cu o indiscutabilă uşurinţă, şipublicistică. Însă sunt puţini aceia care,în vremea din urmă, reuşesc cu adevă-

rat să îşi schimbe discursul şi obişnuinţele, gazetăriascriitorilor de azi fiind, de regulă, expresia unei opi-nii personale, a unei stări de moment, a unei indig-nări pasagere, când nu e, dimpotrivă, memorialisticălejeră, subtil instrumentalizată. Bref, scriitorulromân, ca gazetar, face de regulă tot proză, dar întravesti. Aceasta şi explică rapida lui dispariţie, înanii din urmă, din paginile ziarelor: cititorul de azinu mai are timp, deci caută în presa scrisă 1) infor-maţie rapidă, şi 2) analiză credibilă. (Că, în ziareleromâneşti, nu o prea găseşte, e altă poveste, pe carene-o spune prăbuşirea tirajelor, ajunse la cote ridico-le, demne de un stat subdezvoltat.)

Augustin Buzura nu face o astfel de publicisti-că, măruntă şi sentimentală. „Şcolit” la tribuna, laşcoala reportajului franc şi necomplezent din zonelecele mai amare ale transilvaniei, îşi pune deoparteinstrumentele de romancier atunci când scrie publi-cistică. dacă stilul său gazetăresc este contemporan,temelia lui morală şi culturală e de aflat în altăparte: în gazetele româneşti din transilvania secolu-lui al xix-lea, acelea care au scris povestea, pe alo-curi de necrezut, a supravieţuirii poporului românîntr-un stat ungar în care lui büdos ólah îi era rezer-vată condiţia de cetăţean de rangul al doilea.

recentul volum Canonul periferiei, adună edi-torialele publicate de Augustin Buzura în revistaCultura, de la reapariţia acesteia sub auspicii priva-te (8 decembrie 2005) şi până în data de 18 decem-brie 2008. o primă culegere, aşadar, a articolelorcare au făcut din Buzura un reper obligatoriu pentruoricine doreşte să deceleze, sub haina înşelătoare aclipei, ce se petrece cu adevărat. Cu noi, cu ţara încare trăim, cu lumea în care ne-a fostdat să ne naştem. un reper incomod,desigur, pentru guvernanţi – şi, între2005-2008, au fost mai mulţi – dar şipentru noul establishment al analiştilor„de serviciu”, pentru care există în oricechestiune anumite tabuuri, despre carese tace, şi destule lucruri care trebuiespuse în mod obligatoriu, chiar dacă nusunt adevărate sau nu sunt, vorba unuiclasic, în chestie. de aceea, pe AugustinBuzura l-aţi văzut şi-l veţi vedeaextrem de rar la televizor, şi aproapeniciodată la talk show-urile care încingecranele seară de seară. editorialelesale apar din două în două săptămâni(câteodată şi mai rar), într-o revistă decultură care, ca orice revistă de cultură,are un tiraj redus. revista are şi unblog, e drept, însă din păcate nu întot-deauna tinerii critici care îl animă seocupă de ce este realmente important,motiv pentru care adesea, în loculcomentariilor pe marginea consideraţii-lor prozatorului, acolo se răsfaţă pole-mici personale complet neinteresante.Autoritatea lui Augustin Buzura nueste, prin urmare, una de natură electorală, ci mora-lă şi intelectuală. ea îi este recunoscută deopotrivăde cei care îi împărtăşesc opiniile şi de adversari(care, neputând a-l combate, îl budează).

o primă observaţie care se poate face, după lec-tura Canonului periferiei, este că, împreună şi înordine cronologică, articolele/ analizele lui Buzura secitesc altfel decât pe rând, în gazetă. Acolo, patosulangajamentului total al prozatorului în demonstra-ţia pe care o desfăşoară în faţa ochilor cititorului dălecturii un suflu intens: la capătul ei, te simţi fie subpresiune, gata să reacţionezi împotriva răului pecare îl denunţă autorul, fie răzbunat de teribilelesale diagnostice, „răcorit” ca după o ploaie de vară.tensiunea gândului scriitorului este atât de înaltă,încât parcă simţi efortul fizic chinuitor pe care aces-ta îl depune, spre a-şi putea duce până la capăt tex-tele.

În carte însă, te uimeşte perseverenţa şi tena-citatea unui devotament integral, de nebănuit laacest om cu sănătatea fragilă (şi care, la o adică, arfi putut să stea liniştit la umbra propriei glorii, vân-zând scump fleacuri literare, cum fac atâţia alţii).

un dublu devotament, întâi faţăde lumea românească, pentrucare sunt scrise editorialele,apoi faţă de responsabilitateamorală şi culturală a meserieide ziarist. Augustin Buzuracrede că românitatea merită undestin şi mai crede şi în putereaverbului românesc de contribuila crearea acestui destin.Convingeri care, am spus-o cualtă ocazie, îl leagă de acel lungşir de iluminişti şi paşoptiştiardeleni care, cu flamura cuvân-tului pe buze, au deschis pentruromânia un alt drum în istorie.Acest aspect îl apropie, de altfel,de nicolae Breban, care nici elnu ezită să rostească, astăzi,sintagme ca „identitatea naţio-nală” sau „cultura română”.

Însă, venind din nobilatradiţie iluministă ardeleneas-că, Buzura nu e deloc unpaseist. nu în numele trecutu-lui ceartă el prezentul, ci înnumele viitorului şi al „matriceivalorice” reprezentate de reuşitele noastre istorice.În acest sens, volumul de faţă are un titlu care poatefi interpretat în două feluri: a) canonul periferiei,adică regulile pervertite şi amestecate ale periferieiistoriei, în care părem că am (re)intrat după 1989(interpretare ce pleacă de la sensul contemporan alcuvântului canon), şi 2) canonul periferiei, adicătruda şi pedeapsa (înţeleasă şi ca ritual de ispăşire)rezervate de istorie celor care se plasează, în urmapropriilor slăbiciuni şi neajunsuri, la periferie. În

editorialele lui Augustin Buzura, sunt de decelatambele sensuri: pe de-o parte, românitatea nu reu-şeşte, nici după marea eliberare din 1989, să iasădintr-un canon – adică dintr-o condiţie – periferică,din perspectivă axiologică şi morală, iar pe de alta,ea ispăşeşte culpa metafizică de a face compromi-suri, prea multe şi prea dese, de unde şirul, parcănesfârşit, de suferinţe şi convulsii cu care ispăşeşteaceastă prea frecventă aplecare spre compromis.

Buzura nu este, însă, un profet al sinistrozeinaţionale. tocmai convingerea că românii pot ieşidin capcana periferiei, dintr-un canon, în acelaşitimp, impus de istorie şi acceptat de ei înşişi, îl faceca, număr de număr, să publice în Cultura texte atâtde aspre despre neajunsurile anilor prin care trecem.lipsa de educaţie, incultura, grosolănia, imoralita-tea, cupiditatea, arghirofilia, nepriceperea şi reaua-credinţă a actorilor scenei publice post-decembristesunt evidenţiate şi analizate, nu de dragul de a arătacă românia este pierdută sau că românii, ca popor,sunt o curiozitate teratologică. nu, dimpotrivă.scriitorul are convingerea că naţiunea are resurselenecesare edificării unui destin istoric mai luminos şi,

înainte de toate, a unui statmai drept, mai performant, maiblând cu propriii cetăţeni. unstat care să nu se mai plasezesistematic de-a curmezişullumii civilizate şi în care săexiste mai puţin pitoresc şi maimultă curăţenie, mai multăeducaţie, mai mult bun-simţ.trebuie doar să pună punctbâlciului. decizie grea, dar numai grea decât altele, pe care aştiut să le ia nu demult.

vorbeam de efortul de-adreptul fizic (ca să nu spunsuferinţa) pe care i-o provoacăromancierului exerciţiul publi-cistic, desfăşurat, cum spu-neam, bi-hebdomadar sauchiar, la începutul publicaţieicu care se identifică, hebdoma-dar. Cartea aceasta – care va fiurmată de o alta, conţinândeditorialele dintre 2008 şi 2012– reprezintă, metaforic vor-bind, un soi de „munci şi zile”ale lui Augustin Buzura. un soi

de voluntară caznă, dar şi de subtilă revoltă împotri-va împrejurărilor care rezervă realităţii despre carescrie un destin periferic. Cazna sa mentală şi mora-lă este, totodată, omagiul pe care scriitorul îl aduceoamenilor simpli, în numele cărora recunoaşte căscrie, în numele cărora îi înfige pe puternicii zilei îninsectarul textual şi analitic din subsolul paginii i arevistei Cultura.

spuneam, de asemenea, că prozatorul nu face,în paginile sale jurnalistice, literatură în travesti.

nu-l suspectaţi, deci, că s-ar puteaîndrăgosti de „personajele” vieţii publi-ce, aşa cum ştim că se îndrăgostesc, deregulă, romancierii de eroii, oricât derăi, ai ficţiunilor pe care le imaginează.În publicistica lui Buzura, mirceageoană e mircea geoană (nu mateigoarnă), traian Băsescu este traianBăsescu, emil Boc e emil Boc, gigiBecali tot gigi Becali. tot aşa şiromânia: când patria la ora fuşerelii,când phanar après phanar, când FightClub romania. singurele certitudiniale prozatorului rămân umbrele trecu-tului şi, mai ales, viitorul. În aceastărelaţie, tradiţiei îi revine rolul de teme-lie şi imbold, căci prozatorul preţuieştetradiţia, dar nu este un tradiţionalist.respectul faţă de trecut nu trebuietransformat în dorinţa de a întoarcetimpul din drum…

Canonul periferiei nu e, fireşte, olectură comodă. Am simţit de multe orinevoia de a lua o pauză de gândire şi dea reveni asupra unei pagini sau a unuiparagraf peste care tocmai trecusem.dar, în fond, nici romanele lui Augustin

Buzura nu sunt uşoare, tocmai pentru că sunt pro-funde şi pun probleme defel frivole. gazetarul, însă,raţionează pornind de la întâmplările concrete,banale, în fond, ale vieţii noastre publice (politice şiculturale, în primul rând). un exerciţiu la fel de difi-cil, cu atât mai mult cu cât, cu fiecare zi care trece,iluministul ardelean se confruntă cu zădărniciapractică a devotamentului său.

o ispită a renunţării care, bănuiesc, îi provoa-că o mare suferinţă. r

► Augustin Buzura – Canonul periferiei, ediţieîngrijită de Angela martin, editura limes, Cluj-napoca, 2012.

Augustin Buzura nu face o astfel depublicistică, măruntă şi sentimentală.

„Şcolit” la Tribuna, la şcoalareportajului franc şi necomplezent din

zonele cele mai amare aleTransilvaniei, îşi pune deoparte

instrumentele de romancier atuncicând scrie publicistică.

Răzvan voncumunci şi zile, la periferia istoriei…©

Au

RA

Ch

RIS

tI

rodion raskolnikov este sau cel puţinpare a fi un om neobişnuit. nihilistuluiacesta atipic, cvasiincapabil de autoi-ronie, nu-i sunt străine o seamă de

calităţi de excepţie: perseverenţa, foamea de destin,setea de cunoaştere, atipicitatea, dorinţa consecven-tă de autoformare, de strunjire de sine, inteligenţa,sensibilitatea acută, un spirit de observaţie ieşit dincomun, generozitatea, capacitatea de a sări în ajuto-rul cuiva aflat la ananghie etc. Particularizând şicontinuând raţionamentul rodinian, se deduce cărodion „are dreptul”, „cu de la sine putere are drep-tul să permită conştiinţei sale să treacă... peste anu-mite oprelişti” – în text urmează precizarea funda-mentală – „numai atunci când punerea în practică aideii sale (care poate fi uneori salvatoare pentruîntreaga omenire) impune acest lucru”. Ce bine afăcut umanităţii raskolnikov, dând cu toporul în capunei cămătărese, uitată de dumnezeu într-un apar-tament petersburghez, ca să considere, în logicaraţionamentului său, că are dreptul la o infamie?dacă ar fi ştiut de la bun început că greşeşte, rodionar fi mers, în ciuda erorii, în pofida sa, probabil,până la capăt, ilustrând astfel nihilismul său anar-hic, apocaliptic, pur rusesc? sau este cu totul altcevala mijloc? deocamdată cert este că obsesia delirantăeste mai puternică decât rodion. iar alegerea anti-eroului nostru nu are nimic comun cu mediulambiant. dostoievski s-a pronunţat şi în paginilejurnaliere împotriva teoriilor menite să disculpe cri-minalii; povara alegerii în favoarea răului era trans-ferată în contul influenţelor mediului ambiant. răulşi binele îşi au rădăcinile în om; el, singurul, arelibertatea de a opta.

rodion nu-i dă dreptate lui Porfiri, spaima de ase descoperi că el este făptaşul, spaima de a se trădaincitându-i prudenţa şi făcându-l, brusc, să retorche-ze: „nu insist deloc că oamenii neobişnuiţi trebuieneapărat să comită întruna tot felul de fărădelegi, şică au această datorie, cum spuneţi dumneavoastră”.Contrazicându-se şi, e adevărat, făcând uz de nuan-ţe, rodion susţine că se poate face abstracţie de anu-mite bariere – de cele morale adică, acceptând extra-moralitatea ca inevitabilă în anumite circumstanţe –se poate inclusiv ucide adică, atunci când „punereaîn practică a ideii sale (care poate fi uneori salvatoa-re pentru întreaga omenire) impune acest lucru”.Întrebăm încă o dată: în ce grad punerea în practicăa ideii napoleoniene într-un mod aberant, prin ucide-rea cuiva, în cazul dat a Alionei ivanovna, „poate fi(...) salvatoare pentru întreaga omenire”? dar ucide-rea sclavei cămătăresei, o victimă abuzată, care faceschimb de cruci cu sonea?

e limpede că, înainte de a urca sus, în aparta-mentul ploşniţei umane, rodion raskolnikov nici nuşi-a pus cel puţin prima întrebare. Şi el recunoaşteacest izbitor adevăr. mai târziu, mult mai târziu.nici o fracţiune de secundă, oare, junele nu s-a între-bat din ce motive el, rodion raskolnikov, leagănoţiunea de om neobişnuit – de crimă, şi în ce măsu-ră crima pusă la cale de el, pentru a-şi testa aptitu-dinea de a călca barierele de ordin moral, va servi„întreaga omenire”?

raskolnikov este conştient de caracterul dificilşi complex al ideii napoleoniene: „Binevoiţi să spu-neţi – i se adresează ex-studentul anchetatorului –că articolul meu nu este clar”. Şi se oferă să-l explice– apropiindu-se de acest concept imposibil – cu atâtmai mult, cu cât intuieşte că Porfiri chiar asta îşidoreşte. iată modul deplasat şi grotesc, în careraskolnikov leagă, iarăşi, noţiunea de om superior

de necesitatea de a comite o crimă: „după părereamea, dacă descoperirile lui Kepler şi newton n-ar fiputut, din pricina cine ştie cărui concurs de împreju-rări, să fie făcute cunoscute oamenilor decât sacrifi-când viaţa unuia, a zece, a o sută sau mai ştiu eucâtor oameni care ar fi stat în calea acestei descope-riri sau ar fi împiedicat-o, newton ar fi avut dreptul,şi chiar datoria... de a înlătura aceşti zece sau o sutăde oameni pentru a-şi face cunoscute descoperirileîntregii omeniri”. intuind că se impune, din nou, onuanţă, junele terminat continuă nestingherit. să-lascultăm, iarăşi, cu luare-aminte: „de aici nu rezul-tă câtuşi de puţin că newton ar fi avut dreptul săucidă pe cine i se năzărea lui, în dreapta şi-n stânga,sau să fure zi de zi din piaţă ce-i dorea sufletul”. Încontinuare, rodion se referă la conducătorii umani-tăţii, de la antichitate până la toţi licurgii, solonii,mahomeţii sau napoleonii etc. – înainte-mergătoricare, susţine rodion, „toţi pânăla unul au fost criminali”. Întext urmează, apoi, nuanţa, con-form căreia „fie şi numai pentrufaptul că dând o lege nouă auîncălcat-o pe cea veche, respec-tată cu sfinţenie de societate şipreluată de la părinţi”. Prinurmare, ei, aceşti oameni mari,„nu s-au dat înapoi nici de lasânge, dacă doar prin sânge(absolut nevinovat uneori şi văr-sat din belşug în numele vechiilegi) puteau izbândi”. Crimaeste legată, fără echivoc, dupăcum se observă, de binele, ferici-rea şi prosperitatea omenirii.raskolnikov insistă, din nou,accentuând caracterul emina-mente sângeros al oamenilorneobişnuiţi: „mai este de remar-cat că mai toţi aceşti binefăcă-tori şi conducători ai omeniriiau fost cumplit de sângeroşi”. Şitrage imediat concluzia lipsităde simţul măsurii, conformcăreia „toţi, nu numai cei mari,dar şi cei care abia ies cât de câtdin făgaş, adică sunt în stare să spună ceva cât decât nou, trebuie să fie, prin firea lor, criminali, maimult sau mai puţin, se înţelege”.

e o confuzie teribilă în mintea acestui tânăr,sălbăticit de solitudinea inumană în care trăieşte, decând condiţiile precare l-au constrâns să se retragăde la universitate. incredibil rămâne a fi interesulmaniacal, arătat pentru o temă majoră, ce poate ficonsiderată de unii indivizi atipică, nelumească şistranie, iar de alţii: necesară ca apa, ca focul, caaerul murdar şi sfânt; ne referim, bineînţeles, latema supraomului.

să fie la mijloc exclusiv o seamă de confuziiraskolnikoviene? oare, dostoievski nu ne conduce,prin intermediul lui rodion, prin una dintre acele„prăpăstii subterane ale fiinţei omeneşti”, invocatede mircea eliade? Prea stranii, prea nenuanţatesunt încurcăturile, erorile şi bâlbâielile lui rodion.straniu e că rodea judecă oamenii mari de-a valma,la grămadă, el, tocmai el, care este un elitist convins,un exclusivist prin factura sa de intelectual, de om alsubteranei, care grupează oamenii în categorii dis-tincte. Împărţirea masei umane în două categorii îlconstrânge la simplificări din cale afară de grosiere:oameni obişnuiţi şi oameni neobişnuiţi. e de remar-

cat, în clasificarea raskolnikoviană,faptul că lipseşte delimitarea deordin etic: bun-rău, bine-rău. Acestdetaliu sugerează că această clasifi-care – oamenii obişnuiţi şi oameniineobişnuiţi – este vehiculată dincolode bine şi de rău, cu toate că binele şirăul se războiesc fără osteneală înaceastă scriere.

Apropo de forţa romancieruluide a aduce faţă în faţă principii afla-te la poli opuşi, provocând, uneori,cataclisme. Abordând condiţiile încare a fost scris (probabil, decembrie1865 – decembrie 1866), poate, celmai cunoscut roman dostoievskian,oricum, capodopera evidentă care l-a

consacrat – frecventele crize de epilepsie, care-l obli-gau să se sustragă scrisului pentru odihna inevitabi-lă, hărţuirile creditorilor, riscul de a fi trimis laînchisoarea datornicilor, sărăcia cumplită – ionianoşi nu trece cu vederea implicarea, în redactarearomanului, a redactorilor Katkov şi liubimov, care îlobligă pe autor să modifice scena lecturii Învierii luilazăr de către sonia marmeladova – scenă memora-bilă, definitorie: raskolnikov îngenunchează în faţasoniei, sărutându-i picioarele; în Fraţii Karamazov,stareţul zosima va îngenunchea în faţa lui dmitriKaramazov, explicând cauza gestului său în aparen-ţă lipsit de măsură. ulterior, înşişi redactorii de larusski vestnik au mutilat-o, întrucât „adepţii pravo-slaviei oficiale nu admiteau o asemenea interpretareliberă a evangheliei, apropierea dintre «bine» şi«rău», sfinţenie şi prostituţie”. (or, Fiodormihailovici nu le apropie numai!) Astfel, „forma ini-

ţială a acestui important fragment din partea apatra, capitolul iv, a rămas pentru totdeauna necu-noscută”, precizează ion ianoşi. necunoscută rămâ-ne şi cheia celui de-al doilea raskolnikov. dacă am fiavut în faţă scena primă scrisă de mâna luidostoievski – nu cea rescrisă de aceeaşi mână, ca sătreacă de cenzura ţaristă, adică bucata romanescămasacrată de autor şi apoi vătămată de doi şoarecibisericoşi de la russki vestnik! – aşezând-o faţă înfaţă cu finalul ultraexpeditiv, aproape sec, atât ideeade principiu, văzută prin prisma dostoievskiană, câtşi viaţa nouă dăruită celui de-al doilea raskolnikov– o şansă descrisă succint, în teze zgârcite, la sfârşi-tul textului romanesc – ni s-ar fi dezvelit, probabil,într-o lumină dacă nu diferită, în mod cert, cel puţinmai limpede. supoziţia noastră este, bineînţeles,inutilă, fiindcă nu duce nicăieri. Avem în faţă textulfinit. Punct. restul se agaţă de trena probabilităţii.

de ce ne agăţăm de acea scenă? Fiindcă sime-tria dintre scena lecturii din Învierea lui lazăr, ulti-mul dialog al lui rodka şi Porfiri, şi finalul tezisteste o mină de aur. din toată sfânta scriptură,Fiodor mihailovici anume Învierea lui lazăr o alegeşi o interpretează la continente distanţă de dogmabisericească, radicalizând lucrurile, spărgând tipare-le, adică procedând, într-un fel – minus crima, minusvărsarea de sânge, dictată de conştiinţă – ca rodea!o prostituată serafică îi citeşte unui criminal Învie-rea lui lazăr. Amândoi eroii sunt adunaţi, strânşiunul în altul, „în odaia aceea mizeră, un ucigaş şi ofemeie pierdută, alăturaţi în mod straniu spre a citicartea veşnică”, fiindcă acolo, din iubire, este dărui-tă viaţa nouă lui lazăr, pe care iisus „atât de mult îliubea”, încât a lăcrimat: „deci ziceau iudeii: iată câtde mult îl iubea. iar unii dintre ei ziceau: nu puteaoare Acesta, Care a deschis ochii orbului, ca să facăaşa ca şi acesta să nu moară?” r

E o confuzie teribilă în mintea acestuitânăr, sălbăticit de solitudinea

inumană în care trăieşte, de cândcondiţiile precare l-au constrâns să seretragă de la universitate. Incredibil

rămâne a fi interesul maniacal, arătatpentru o temă majoră, ce poate fi

considerată de unii indivizi atipică,nelumească şi stranie, iar de alţii:necesară ca apa, ca focul, ca aerul

murdar şi sfânt; ne referim,bineînţeles, la tema supraomului.

9

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

OCTOMBRIE 2012

© N

ICO

lAe

BR

eB

AN

aura christiScena Învierii lui Lazăr

n Coasta lui Apollo

■ editura poliromF.m. dostoievski (1821 – 1881)

10

AnUL XXIII t nr. 10 (727)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Philippe Ariès1 observă că începând cusecolul al xviii-lea, societatea occiden-tală tinde să confere morţii un nouînţeles, că aceasta începe să fie exalta-

tă şi dramatizată, cu accent pe alteritate, pe moarteaceluilalt, de unde derivă un nou cult al mormintelorşi al cimitirelor. Însă, trebuie observat că pe fondulmutaţiilor din secolul al xix-lea, mai ales cele gene-rate de pozitivism şi de revoluţia industrială,îmblânzirea morţii prin estetizare şi alterizare devi-ne insuficientă, că moartea serializată a proletaria-tului, spectrul morţii violente şi colective şi eşeculdiscursului raţionalist despre moarte, aduc, celpuţin la nivelul unei minorităţi, problema morţiiîntr-un perimetru de anxietate mai personal şi rico-şează într-o pleiadă de soluţii spiritualiste, prin caremoartea este abordată şi acceptată ca precondiţiepentru o renaştere spirituală. la apogeu îniluminism, şi cu o extensie practică în pozitivism,raţiunea intră în criză, secondată de colapsul viziu-nii romantice homocentrice, individualiste, care sedovedeşte brusc supraîncărcată şi greu de susţinut.Altfel spus, ideea că fiecare este arbitrul propriuluisău destin generează o anxietate translabilă în ceeace erich Fromm numeşte frica de libertate.

Pe fundalul acestei degenerescenţe, între căde-rea lui napoleon şi Primul război mondial se înre-gistrează o progresivă creştere a incertitudinii şi, înconsecinţă, un avans al iraţionalului, o întoarcere laformele arhaice de credinţă, o resurescţie a supersti-ţiilor ce păreau îngropate de regimul raţiunii şi, maiinteresant, o emergenţă a ocultului. Pentru ocultişti,moartea reprezintă un sfârşit aparent, o ruptură deataşamentele materiale şi o proiectare a personalită-ţii/spiritului în invizibil, în astral. Cu lecturi şi rela-ţii intelectuale destul de consistente cu gânditori dinspectrul ezoteric, precum rené guénon sau juliusevola, mircea eliade concentrează în oceanografie,lucrarea sa din 1934, tocmai această liniştitoare per-spectivă asupra morţii – „miracolul morţii nu constăîn ceea ce sfârşeşte ea, ci în ceea ce începe”2 –, conclu-zionând că „acesta e şi paradoxul central al morţii:altceva decât viaţa şi totuşi ceva pe care l-am puteacunoaşte chiar cu ajutorul vieţii”3. În viziunea elia-descă, marii învăţători ai morţii sunt folclorul şi reli-gia, la care apelează şi ezotericii atunci când îşi con-struiesc strategiile de eludare a crizei provocate despectrul thanatic, nu edulcorându-l, ci îmbrăţişândaccentuat credinţa optimistă în lumea cealaltă, pânăla punctul în care se poate vorbi despre această „cea-laltă lume” în termeni de categorie esenţială a ezote-rismului.

Foarte multe curente ezoterice promoveazăprograme de „viaţă eternă” şi proclamă existenţapost-mortem a sufletului, arsenalul lor încorporândatât ipoteze doctrinare, cât şi experimente ştiinţifice.Ceea ce se încearcă este demonstrarea nemuririi ple-când de la ideea că trupul şi sufletul pot fi separate.uneori, această credinţă se leagă de experienţe demoarte aparentă (near-death experiences, cum suntele denumite în exegeză), alteori, baza ei o constitu-ie căutarea mistică a unirii cu divinul, mai ales că„din dorinţa de a atinge nemurirea încă în aceastălume, misticii plasează moartea într-o perspectivămai puţin terifiantă”4. Prohibită în tradiţia iudaicăşi în creştinism, contactarea ocultă a morţilor, emer-ge fulminant în secolul al xix-lea. În opinia lui

Philippe Ariès5, în stadiile sale incipiente, acestfenomen centrat pe comunicarea dintre vii şi morţicoincide cu succesul Purgatoriului, deoarecePurgatoriul furnizează un compromis acceptabilîntre prohibiţia vechiului testament şi presiuneamanifestării afectivităţii. dacă pentru catolici aceas-tă înflorire a comunicării cu morţii a dus la o apro-piere a purgatoriului de paradis sau chiar la dispen-sarea de acesta din urmă, din moment ce pentru ceimorţi nu mai există decât o casă pentru tandre rela-ţii pământeşti reconstituiteîn eternitate, pentru necre-dincioşi ea a generat con-vingerea că după moarte nurămâne sufletul, ci un „corpastral”, capabil să-şi laseurma într-o fotografie sausă răspundă la apelul celorvii. dintre tentativele defotografiere a spiritelor,notorii sunt cele ale luiWilliam mumler (Boston,1862), denunţate dreptfraudă, şi cele ale luiWilliam hope, apărat deînsuşi Arthur Conan doyle(convertit la spiritism înultima parte a vieţii sale),atunci când suspiciunea defraudă planează asupra sa.

Catalogat drept unuldintre cele mai primitive şicomprehensibile răspun-suri la criza conştiinţei dinsecolul al xix-lea6, spiritis-mul reprezintă o practicăezoterică organic legată demoarte, oferind consolareanemuririi sufletului şi „dovada” vieţii de dincolo demoarte. el intră în arealul cultural şi cutumiar alsecolului al xix-lea (1857, când apare CarteaSpiritelor) cu pretenţia de a fi ştiinţă, graţie luiAllan Kardec, fondatorul disciplinei, devenit rapidextrem de popular. deloc întâmplător, cota maximăde popularitate a spiritismului se înregistrează întimpul Primului război mondial, când moartea devi-ne o obsesie cotidiană, alimentată de numărul marede victime ale beligeranţei. mania spiritistă din adoua jumătate a secolului al xix-lea înregistrează şio suită de scandaluri, de acuzaţii de escrocherie,inclusiv în rândul societăţii teozofice, helenaBlavatsky folosindu-şi intens abilităţile de mediumnu numai pentru a facilita contactul cu morţii, ci şipentru a accesa o cunoaştere superioară. Aceastăpretenţie mediumică stă la baza textelor fundamen-tale ale teozofiei, atât Isis dezvăluită, cât şi doctrinasecretă fiind rezultatul unor asemenea transe spiri-tiste, în care „mahatmas” (sau spiritele superioare)i-au dictat helenei Blavatsky întreg corpusul doctri-nar, reductibil în fond la un impresionant melanj demisticism, arheologie, istorie şi mitologie, cu unmesaj optimist în ceea ce priveşte evoluţia condiţieiumane. the Key to theosophy 7 nuanţează însă pro-blema spiritismului, helena Blavatsky afirmând căspiritele nu pot reveni pe pământ decât în cazuriexcepţionale, alternativa validă şi credibilă fiind spi-

ritismul psihic, care implică materializarea corpuluiastral, a dublului.

dacă tot vorbim despre societatea teozofică,merită amintit un episod legat de moartea efectivă aunuia dintre primii ei membri în 1876, baronuljoseph henry louis de Palm8, care cere să fie incine-rat, lucru dificil de realizat din punct de vedere legalpentru henry steel olcott, cremarea nefiind în gene-ral aprobată în America şi europa, deşi, în 1873 aufost înfiinţate societăţi pentru cremare la new york

şi londra. olcott decide să combine cremarea cuinaugurarea unui rit funerar personal, inedit, aşa căorchestrează o ceremonie amplu mediatizată, pre-zentată exotic în mass media, pe care ziarele nuîntârzie să o catalogheze drept o „extravaganţăpăgână”. Cremarea în sine se dovedeşte a fi o provo-care, olcott apelând la doctorul julius le moyne,care construise un crematoriu pentru uzul său perso-nal. Astfel, la 6 decembrie 1876, prima incinerarepublică din statele unite are loc sub oblăduireasocietăţii teosofice, fiind amplu mediatizată în

constantina Raveca buleuezoterism şi moarte. mitul monarhului ascuns

Ezoterismul implică din start o dublăpsihologie: a sacrului şi a elitei, doaraceasta din urmă fiind considerată

capabilă să depăşească limitelerealului şi explicabilului, accesând,

prin iniţiere, o cunoaştere superioară,misterică, concentrată deseori înconceptul de Tradiţie. Cel care

promovează intens acest concept esteRené Guénon.

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

Marian victor Buciu ■ nicolae Manolescu. (pre)istoria criticului

Mai presus de observaţiile strălucite risipite pe parcursul analizelor romanelor lui N. Breban, de situările pertinente, desiguranţa tonului şi ingeniozitatea căilor de abordare, ne ispiteşte în acest studiu figura spiritului creator întrezărită deM. v. Buciu în atitudinea prozatorului faţă de dubla opresiune, a codului ideologic şi a scriiturii, deopotrivă alienante.Cum autorul este, el însuşi, prozator, teza manifestă un interes special pentru o anumită specie de luciditate creatoa-re care recunoaşte sau cunoaşte limitele scriiturii şi îi alege conştient forma de alienare. ea trădează admiraţia faţă deun destin exemplar şi, poate, un vis de transvazare, fapt care şi explică tensiunea participativă a frazelor.”

eugen Negrici

„e un rezultat spectaculos al aplicării unui sistem unitar de interpretare, combinând în proporţii adecvate teoria şi analiza. (…) Noţiunile-cheie se potrivesc în broasca textului, deschis astfel interpretării într-un mod expert, fără a utiliza şperaclul impresionismului.”

Ion Simuţ

1 Philippe Ariès, Western attitudes towarddeath: From the middle ages to the present.translated by Patricia m. ranum, the johnhopkins university Press, Baltimore and london,1974, pp. 57-58

2 mircea eliade, oceanografie, în: drumul sprecentru. Antologie alcătuită de gabriel liiceanu şiAndrei Pleşu, editura univers, Bucureşti, 1991, p. 33

3 ibid., p. 334 encyclopedia of death and dying. edited

byglennys howarth and oliver leaman, routledge,london and nee york, 2001, p. 320

5 Philippe Ariès, Images of man and death.traslated by janet lloyd, harvard university Press,Cambridge, massachusetts and london, 1985, pp.170,175

6 james Webb, the occult underground. Alibrary Book Press, open Court PublishingCompany, la salle, illinois, 1974, p. 43

7 h. P. Blavatsky, la Clef de la théosophie. unexposé clair sous forme de questions et de réponses.de l’éthique, de la science et de la philosophie pourl’étude desquelles la société théosophique a été fon-dée, traductions française du texte original (londres,1889): the Key to theosophy, augmentée duglossaire de l’édition de 1890, textes théosophiques(association déclarée sans but lucratif), Paris, 1994,pp. 39-40

8 Peter Washington, madame Blavatsky’Baboon. a History of the mystics, mediums, andmisfits Who Brought Spiritualism to america,schocken Books, new york, 1993, p. 56

9 rené guénon, l’erreur spirite. éditionstraditionnelles, Paris, 1991, p, 3

11

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

OCTOMBRIE 2012

presa transcontinentală şi europeană, vreo şapte miide periodice scriind despre ea. departe de a fi unspectacol liniştit, ceremonia funerară a baronului dePalm a avut pe alocuri tonalităţi de farsă; s-a râsdeschis în timpul liturghiei ecumenice, iar un preotmetodist a strigat „este o minciună!” atunci când orugăciune a vorbit despre dumnezeu ca despre„prima dintre cauzele increate”.

revenind la ocultism şi la contactarea morţilor,în această epocă se vorbeşte inclusiv despre o „apatra dimensiune” (spiritualistă), de către fizicienicât se poate de serioşi, cum este johann KarlFriedrich zöllner, care încearcă să demonstreze în1877-1878, cu ajutorul mediumului henry slade,existenţa celei de-a patra dimensiuni, rezultateteleexperimentelor sale fiind publicate în 1978 în lucra-rea transcendental physics. Fireşte, teozofia nurămâne insensibilă la existenţa unui asemeneaargument favorabil practicilor sale, Charles Websterleadbeater integrând în lucrarea sa din 1903, theother Side of death, teoria celei de-a patra dimen-siuni, echivalentă pentru el cu vederea astrală aclarvăzătorului. trebuie menţionat că atât CharlesWebster leadbeater, cât şi Annie Besant practicăspiritismul şi cu scopul de a reconstitui vieţile (încar-nările) trecute ale membrilor societăţii teozofice, oasemenea incursiune revelând condiţionarea karmi-că de măreţie a lui Besant, identificată într-un sta-diu de maimuţă, responsabilă de salvarea vieţii luiBuddha. de altfel, concepţia karmică, fondată peideea nemuririi spiritului divin şi a ego-ului care sereîncarnează, asigurând astfel viaţa de după moarte,este plenar încorporată în doctrina teozofică.

Cesare lombroso, în Hipnotism şi spiritism(1910), conferă şi el o anumită respectabilitate ştiin-ţifică noţiunii oculte de a patra dimensiune. razeleröntgen, descoperite în 1908, dau un nou impulsentuziasmului spiritist, revoluţionând conceptul dematerie şi, în viziunea multor teozofi, legând ştiinţa

de lumea astrală. Întregul fenomen influenţeazămasiv arta, avangardele utilizând acest amestec deştiinţificitate şi tradiţie ocultistă, de notorietatefiind cercul lui Appolinaire. la noi, experimentelespiritiste se leagă mai ales de numele lui BogdanPetriceicu-hasdeu, care construieşte la Câmpina untemplu dotat cu un aparat simbolic, menit să facili-teze contactul cu spiritul fiicei sale moarte, iulia.mărturia scrisă a acestor experimente este Sic cogi-to, lucrare dictată aproape în întregime de către spi-ritul iuliei, în perioada 1891-1892.

departe de a fi întâmpinat cu un entuziasmunanim de către ezoterici, spiritismul este atacat derené guénon9, care, în eroarea spiritistă, îl catalo-ghează drept o deviaţie de la spiritul religios, apăru-tă pe fondul dezechilibrului spiritual de la mijloculsecolului al xix-lea, echivalentă cu o adevărată „psi-

hologie a proştilor”10. dealtfel, atacurile lui renéguénon împotriva teo-zofiei şi a altor mişcărioculte vizează în primulrând superficialitatea şilipsa de exigenţă mani-festată de acestea înraport cu grupul ţintă.Ceea ce stârneşte reac-ţia vehementă a luirené guénon este pos-tulatul că, departe de arămâne o posibilitate,comunicarea cu morţiieste prezentată ca unfapt îndeplinit.

Aşa cum demons-treză sintaxa ritualicăstabilită de mirceaeliade şi Arnold vangennep, dar şi de renéguénon11, moartea sim-bolică reprezintă oetapă necesară accederiila un stadiu superior,sacru, ceea ce face problema morţii de neocolit atuncicând se abordează o mişcare spirituală ce implicăiniţiere. diferenţa majoră a ritualisticii francmasoneeste că moartea nu doar intră în economia iniţiatică,ci întregul ei eşafodaj doctrinar se construieşte subsemnul morţii, deoarece legenda fundamentală aFrancmasoneriei are în centru moartea lui hiramAbiff, fiul unei văduve din tribul nephtali, arhitectultemplului regelui solomon din ierusalim, asasinatde către trei dintre constructori. Îngropat în afaratemplului, trupul său este recuperat graţie ramuriide acacia pe care aceştia au plantat-o pentru a

marca locul şi înmor-mântat în templu.Alegere deloc accidenta-lă, acacia face parte dinritualistica funerarăiudaică. sădirea acesteiplante pe morminte sim-bolizează credinţa înnemurirea sufletului(preluată de tradiţiafrancmasonă), iar utili-zarea ei în practica fune-rară are drept scop pro-tejarea cadavrelor dedescompunere. Prinextensie, simbolismulfunerar trimite la resu-recţie şi nemurire. Înplus, referinţele biblicetrimit dincolo de legendahiramică, în exod 30: 24,această plantă intrândîn compoziţia substanţeicu care iahve îi cere luimoise să sfinţească cor-tul şi chivotul legii, con-struit şi el din lemn deacacia (exod, 25: 10).

toată seria de rituri francmasone de iniţiere centra-te pe scenariul thanatic al lui hiram, preluat dincomplexul arhaic al morţii eroului, trece dincolo delecţia despre viaţă, moarte, fidelitate, credinţă, idea-luri şi accedere la un grad superior, şi pune în modsubtil problema nemuririi. există specialişti12 carecontestă exclusivitatea modelului hiramic în ritualulfrancmason de iniţiere, sugerând că uciderea şi resu-recţia lui hiram în actul de iniţiere a mareluimaestru pot fi inspirate şi din alte resurecţii biblice,cea a fiului văduvei din zaraphath, trezit de ilie, ceaa lui lazăr sau chiar cea a lui iisus. Filosofia fran-cmasonă susţine regenerarea fiinţei după moarteareală sau aparentă, desemnată ca trecere înorientul etern. moartea e „aparentă”, deoarece eatrimite la un alt plan al realităţii, reiterare a traseu-lui lui hiram, cel care moare aparent pentru a renaş-

te în persoana noului maestru. Altfel spus, moarteapare ca o iniţiere a sufletului în viaţa eternă.

ezoterismul implică din start o dublă psiholo-gie: a sacrului şi a elitei, doar aceasta din urmă fiindconsiderată capabilă să depăşească limitele realuluişi explicabilului, accesând, prin iniţiere, o cunoaşte-re superioară, misterică, concentrată deseori în con-ceptul de tradiţie. Cel care promovează intens acestconcept este rené guénon. el vorbeşte despretradiţia primordială, care s-a pierdut progresiv întimp, dar din care emană toate cunoaşterile iniţiati-ce şi sacre, transmise ocult printr-un lanţ neîntre-rupt de misiuni, criza în care se află occidentul dato-rându-se pierderii transmiterii tradiţiei. În sferatradiţiei, un subiect central în ezoterism este„stăpânul lumii”, introdus pe scena europeană decătre marco Polo, în întruparea lui Kublai Khan, şipreluat de ocultiştii secolului al xix-lea, începând cuAntoine Fabre d’olivet, Alexandre saint-yvesd’Alveydre sau rené guénon, fiecare îmbogăţindtitulatura cu noi şi noi elemente de ordin spiritual,multe preluate din imaginarul medieval, o sursăconstantă fiind legenda Preotului ioan.

marea Fraternitate Albă (sau masters of theancient Wisdom), instanţa spirituală supremă des-crisă de către helena Blavatsky după o pretinsăexperienţă astrală, este şi ea prezidată de un stăpânal lumii. Potrivit doctrinei secrete, acesta trăieşte înshambala, în deşertul gobi, şi este asistat în operasa spirituală de o întreagă ierarhie de mari maeştri(mahatmas), printre care şi iisus, prezentat drept un„sirian” aflat în fruntea tuturor religiilor. helenaBlavatsky precizează că mahatmas (a căror numeînseamnă „mari suflete”13) sunt oamenii vii, născuţica oricare dintre noi şi destinaţi morţii, dar care tră-iesc mai mult. Între ei, un stăpân al lumii este ofiinţă umană care a trecut şi printr-a noua iniţiere,cea mai înaltă posibilă, însă această calitate umanăse datorează încarnării, stăpânul lumii originar pro-venind de pe venus, încarnat temporar în trupulunui băiat de şaisprezece ani. r

► lucrare ştiinţifică apărută sub egidauniversităţii „Al. i. Cuza” din iaşi şi a universităţii„Babeş-Bolyai” din Cluj-napoca, finanţată de cătreProgramul operaţional sectorial dezvoltarearesurselor umane prin proiectul „reţea transnaţio-nală de management integrat al cercetării postdocto-rale în domeniul Comunicarea ştiinţei. Construcţieinstituţională (şcoală postdoctorală) şi program deburse (CommScie)” Posdru/89/1.5/s/63663.

10 ibid., p. 3611 rené guénon, aperçus sur l’ Initiation. édi-

tions traditionnelles, Paris, 1992, p. 12812 j.A.m. snoek, on the Creation of masonic

degrees: a method and its Fruits, în: Westernesotericism and the Science of religion. selectedPapers presented at the 17th Congress of theinternational Asociation for the history of religions,mexico City, 1995, edited by Antoine Faivre &Wouter j. hanegraaff, Peeters, leuwen, 1998, p.153

13 h. P. Blavatsky, la Clef de la théosophie.un exposé clair sous forme de questions et de répon-ses. de l’éthique, de la science et de la philosophiepour l’étude desquelles la société théosophique a étéfondée, traductions française du texte original(londres, 1889): the Key to theosophy, augmentéedu glossaire de l’édition de 1890, textesthéosophiques (association déclarée sans but lucra-tif), Paris, 1994, p. 302

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

nicolae Breban ■ Singura cale

„Am o carte, tot un roman, încă nepublicat, care se petrece în aceeaşi perioadă [stalinistă – n.n.], unde am tentat ointeresantă experienţă: să-mi folosesc elemente ale propriei biografii, din aceiaşi ani, cincizeci, dar... modificând enormdatele şi traseul eroului principal. epoca teribilă a acelor ani conţine, cred eu, un material epic şi uman extraordinar deinteresant şi de bogat, tratat azi de unii comentatori în fugă, polemic şi nu rareori în necunoştinţă de cauză. Nu numainoi, tinerii intelectuali, am fost aruncaţi de istorie într-un cazan aprins şi turbulent, dar întreaga societate românească,ocupată de tancurile «eliberatoare» sovietice, a fost pusă, cu forţa, în faţa unor aşa-zise noi valori şi împinsă să-şi negeşi să-şi calomnieze trecutul, tradiţia şi întemeietorii. Astfel de crize şi taifunuri istorice pot, uneori, să ne arate o altă faţăa neamului, a comunităţii noastre, cu atât mai mult cu cât în acei ani, ba chiar şi în acele decenii, noi, românii, am avut

senzaţia de a fi fost uitaţi sau părăsiţi de vechii noştri aliaţi care ne-au fost model în timp şi ne-au ajutat să ne constituim într-un stat struc-turat pe principii democrate. Franţa în primul rând, care, după cum ştim, a avut şi ea de luptat, mai ales în anul ‘68, cu revolte şi contes-taţii ale tinerilor, nu puţini dintre ei sub flamura radical-anarhistă a unui filosof de talia lui J. P. Sartre.”

Nicolae Breban

bedros Horasangiano poveste din odessa

12

AnUL XXIII t nr. 10 (727)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

– II –

s-a adunat familia grigorian în cap cucele două femei, bunica, mama şi cei doibăieţi, tatăl lui Artin şi fratele cel mareal lui. ăla mare, Bedros, îi spuneau

Pierre, după cum îl alinta o profesoară de pian, mări-tată, dar nefericită, era cam pămpălău, îi plăcea săcitească şi să umble după muieri. dar nu era în staresă aducă acasă nici măcar o rublă. iar tatăl lui Artin,fratele cel mic, încă era mic, nu apucase să devinănici golan, nici poet. Şi a venit bunica cu soluţia sal-vatoare. mergem la comandant şi-l dăm pe ăsta micsă ni-l elibereze pe ăla mijlociu că altfel murim defoame. Şi aşa sunt destui morţi în oraş, la ce bun sămai fie încă 5. zis şi făcut, s-au dus la poliţie iar, cunişte napoleoni, cu ceasul de aur masiv la buniculuicumpărat la moscova şi cu băiatul cel mic. să facătârgul. Şi l-au făcut. mie nu-mi venea să cred tot cepovestea Artin. Parcă îl vedeam pe tatăl lui, un omslab şi tăcut, nu ştiu ce făcea la cooperativa „Înfrăţi-rea între popoare” unde lucra prin anii 50, dar în niciun caz nu-mi închipuiam că fusese în siberia în loculfratelui său. Adică târgul propus de cele două femeia fost acceptat. Fratele tatălui lui Artin a fost elibe-rat şi în locul lui a fost condamnat şi trimis la ocnătatăl lui Artin. Povestea pare incredibilă dacă nu arfi şi adevarată aşa cum sunt adevărate sau pot fiacceptate ca adevărate toate povestirile lui Babel dinodessa lui. Şi a altora, desigur, unele rămân înmemoria omenirii, altele se pierd. Aşa că tatăl luiArtin a plecat la ocnă. o fi suferit omul acolo niştechestii greu de imaginat sau, chiar puse pe hârtie,greu de acceptat, cine ar crede când citeştepovestirile din Kolîma ale lui varlam Şalamov că elechiar au fost cum au fost puse pe hârtie, dar până laurmă a scăpat cu viaţă. să nu mai lungesc eu acumpovestea povestită cu mult haz de prietenul meuArtin. Care se încheie cu bine şi cam aşa. Când maiavea de ispăşit vreo două-trei luni de ocnă tatăl luiArtin scrie familiei să i se trimită 2-3 kilograme desamânţă de castraveţi. hm, la ce-or fi bune astea, sesfădeşte conclavul grigorian din odessa. Ce dracu săfaci cu seminţele de castraveţi la mama dracului însiberia. se dă sfoară în ţară, se află explicaţia. ruşii,ocnă, neocnă, deţinuţi, soldaţi sau ofiţeri, trag tarela măsea. mai ales în siberia unde e frig de mamafocului. nu-i vorbă că şi la odessa sau în Crimeeaunde e mult mai cald şi bine se bea zdravăn. nu seduce paharul la ureche. Bun, de unde seminţe decastraveţi în miez de iarnă la odessa? este însărci-nat fratele cel descurcăreţ să desluşească iţele. Cumnecum, se pare că sarcina este îndeplină. Ai trimispachetul cu seminţe de castraveţi lui frati-tu?, e luatdin scurt de mama şi bunica lui? trimis, ordin exe-cutat, râde el, să trăiţi!, şi le surâde celor două femei

care oficial sunt superiorii lui în cadrul familiei. Şiasta a fost tot. nici o veste de la tatăl lui Artin. Că aprimit seminţele sau când o să vină. vremuri grele,de unde atâta corespondenţă cu siberia. iar peatunci nu erau nici telefoane mobile sau internet săafli totul despre orice. Într-o bună zi, când primăva-ra bătea la fereastra familiei grigorian şi a celorlalţilocuitori din odessa, cine apare în poarta casei?ghici ghicitoarea mea, nu era altul decât tatăl luiArtin. scăpase de ocnă şi după trei ani – poate doijumate, ce mai contează după alţi o sută – se întor-cea acasă. Cam slăbit, nu era gras nici înainte de apleca, dar oricum viu şi nevătămat!

dumnezeule, ce bucurie pe capul întregii fami-lii, a venit… acasă! omul obosit după puşcăria făcu-tă şi după lungul drum de întoarcere la odessa luinatală râdea ca prostul în mijlocul casei. toţi râdeauca proştii. Ce vrei tu acuma, mamă? l-a întrebatmama lui pe tatăl lui Artin. să dorm, a zis el. Şi s-adus şi s-a culcat. A dormit 24 de ore. Când a fost tre-zit şi trimis să se spele cu apă caldă – special încăl-zită pentru el, să nu credeţi că la odessa în acei anierau condiţii de trai ca la hotelurile din dubai – is-au dat haine curate şi a fost invitat la masă. undeerau toate bunătăţile din lume, nu întrebaţi nici azicum au fost procurate şi pe ce căi. tatăl lui Artinşedea în capul mesei. În celălat cap, fratele cel des-curcăreţ. restul care cum s-a nimerit, mamă şi buni-că invitaseră şi ei pe cine apucaseră să anunţemarea minune şi îndurarea Bunului dumnezeu carese îndură totuşi de armenii care ţin posturile şi daudanii bogate la biserică cu fiecare prilej. Şi la masămare ca la masă mare, s-a mâncat şi s-a băut, cusocoteală, armenii nu sunt mari băutori, asta impro-vizez eu când relatez toate astea şi mai pun şi câteceva de la mine în afară de cele povestite de Artin înnoaptea aia de pomină. Şi când era cheful în toi fra-tele cel descurcăreţ îl întreabă pe tatăl lui Artin cuma fost cu seminţele de castraveţi şi dacă ce a trimisel i-a fost de folos cumva. oh, desigur, altfel cum aşfi avut eu bani de haine şi de drum, îţi multumescmult frate dragă, au picat bine seminţele de castra-veţi! Acum trebuie să precizăm ce este şi cu castra-veţii ăştia din siberia. Acolo e frig, ştie toată lumea.la vodcă merg foarte bine nişte peşte afumat saucastreveciori acri. Consumul e mare, mereu e nevoiede castraveţi. Cererea mare, oferta mică. Adică dacăpui în pământ seminţe de castraveţi cresc nişte cas-traveţi care îi poţi mânca, dar nu ajung să facăseminţe. nu e timp şi căldură suficientă. de aia emereu nevoie de seminţe. Kilogramul costă foartemult, nu era uşor să pui mâna pe seminţe de castra-veţi. de aceea era nevoie mereu de seminţele asteape care se obţineau bani foarte buni. Cu banii poţiface apoi orice. Aşa a ajuns tatăl lui Artin acasă şiacum stă în capul mesei şi se bucură alături de toatăfamilia că a scăpat el cu viaţă, fratele mijlociu de

ocnă şi sunt cu toţii bine. Şi acum vine bomba, surâ-de Artin la Bucureşti, cu nevasta lui cea tânără totdin Brazilia gata să nască peste câteva luni la losAngeles, şi mai ciocneşte un pahar de ceva – am băutde toate în ziua şi noaptea aceea, căci de atunci iarnu ne-am mai văzut şi au trecut iar nişte ani buni,

uite care e bomba. râde fratele tatălui, unchiul meu,şi-i spune fără să clipească. Păi, eu nu ţi-am trimisseminţe de castraveţi, de unde naiba era să găsesc înmiez de iarnă trei kile de seminţe de castraveţi?ţi-am trimis trei kile de seminţe de dovlecei, sunt lafel ca ăia de castraveţi, eram sigur că n-o să se prin-dă proştii ăia din siberia. tata se îngălbeneşte lafaţă, îi cade furculiţa din mână şi el dispare submasă. A leşinat. toată lumea se năpusteşte la el, i seadministreză palme şi coniac, apă rece, mă rog, erepus pe picioare. vorba vine, stă în capul mesei şipriveşte buimac la lumea din jur. la cei din preajmă.Îi vede bine, da, îi cunoaşte pe toţi. sunt vii, mănân-că şi beau de bucurie că a venit el din siberia. nu arvrea să se gândească ce se putea întâmpla – în modcert, aici nu există variante – în clipa când s-ar fidescoperit că din seminţele de castravete pe care el aluat nişte ruble bune au răsărit dovlecei. Ce ar fiputut fi şi la gura militarilor păcăliţi şi cum ar fi fostel împuşcat, strangulat, spânzurat sau tăiatbucăţi-bucăţi cu un cuţit de bucătărie. la ocnă nu eca la yalta, atunci cînd nu-ţi place un fel de mânca-re, comanzi altul. Şi apoi ce-a mai urmat… îl întrebeu nevinovat pe Artin, care ştiu că are o fetiţă daraltminteri nu mai ştiu nimic despre el de mulţi ani.noroc cu Babel ăsta cu odessa lui că mi-am adusaminte de el. Păi, tata a ajuns la Bucureşti, l-aicunoscut şi tu, nu, unde a cunoscut-o pe Araxi,mama mea şi prietena mamei tale, eu m-am născutla Bucureşti, Bebe la fel, mă rog, restul cam ştii ce şicum. dar cu fratele cel descurcăreţ ce s-a întâmplat,întreb eu, dintr-o simpla curiozitate de cititor al luiisaac Babel de care Artin habar nu are şi nici nu esteinteresat. Păi, unchiul meu a rămas la odessa, adevenit mare şef pe la bolşevici, a trăit pe piciormare nişte ani buni, până a fost impuşcat de nişteruşi care au vrut să se răzbune pe tata. Cum nu l-augăsit pe tata, care scăpase de comuniştii ruşi şi atrăit apoi toată viaţa în românia. ei l-au împuşcatpe fratele lui. nu se ştie cine l-a turnat, dar s-a aflatpovestea cu seminţele de castraveţi. dar se pare cămai făcuse el şi alte chestii nasoale.

Asta e povestea din odessa cu seminţele decastraveţi. Pe Artin sper să-l mai văd înainte de acrăpa. dacă nu vine el la Bucureşti, ar trebui să măduc eu la los Angeles. dar nu e o treabă chiar foar-te simplă. r

Într-o bună zi, când primăvarabătea la fereastra familiei Grigorian şia celorlalţi locuitori din Odessa, cine

apare în poarta casei? Ghicighicitoarea mea…

n Pagina 12

portul oDeSSa

13

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

OCTOMBRIE 2012

eminescu1 preferă plasarea oraşelororientale în proximitatea unui subiectreceptor. În memento mori (panoramadeşertăciunilor), de pildă, regina Babi-

blonului, semiramida este suprinsă într-o ipostazămeditativă, nici ea lipsită de tulburare, în mijloculunui tumult de activitate cotidiană. distanţele spa-ţiale urbane sunt calculate în unităţi temporale con-siderabile: „Babilon, cetate mândră, cât o ţară, ocetate/ Cu muri lungi cât patru zile, cu o mare depalate”. o viziune a lascivului sardanapal devine ometonimie a Asiei însăşi, languroasă, adormită depofte melodioase, de arome fructate şi de narcotice,prin care se mişcă şi femei caucaziene, însă numai casclave ale sibaritului. Pasajul ar fi stârnit ura expre-să a lui said, mai ales fiindcă aici se colporteazătoate leitmotivele orientului lui marx, acela care arenevoie de un focus extern pentru a se radiografia.totuşi, nu trebuie omis faptul că eminescu face uzde ingredientele enunţate în scopuri exclusiv expre-sive, pentru a genera macroopoziţii stilistice, în con-formitate cu cel mai pur reţetar romantic.

À propos de stil, sextina are, precum cea citatăanterior, o rimă ingenioasă, de tip AABCCB, iarcezura elaborată conferă o cadenţă solemnă pesuluiversurile exsudă o senzualitate aburoasă, dar numai puţin pregnantă, ca în pictura lui decamps:„Asia-n plăceri molateci e-mbătată, somnoroasă./Bolţile-s ţinute-n aer de columne luminoase/ Şi lamese-n veci întinse e culcat sardanapal”. Ca şi laromanticii englezi Byron sau shelley, ruinele îneacă,atotputernice, visurile din piatră ale împăraţilor,anulându-le până şi poziţia în spaţiu: „Ca o umbrăasiatul prin pustiu calu-şi alungă,/ de-l întrebi:unde-i ninive? el ridică mâna-i lungă,/ – unde este?nu ştiu, zice, nu mai ştiu nici unde-a fost”. inserţiiledialogice nu amorţesc, ci, din contra, accelerează pul-siunile lirice.

Această tehnică a lui eminescu, ce pare atât deoriginală la prima vedere, este doar o reluare a uneireţete brevetate de Alecsandri. Acesta din urmă faceapel tot la istorie: splendida înflorire a culturii arabedin sudul spaniei a permis contruirea, de cătremauri, a unui palat de o frumuseţe inegalabilă înevul mediu: Alhambra. Adăugaţi la descrierea aces-tui edificiu din granada o regină gânditoare şi uncadru nocturn şi aveţi toate ingredientele unui mani-fest al romantismului oriental, filtrat prin opticaunui subiect receptor, identic eului poetic. o noaptela alhambra, compus de Alecsandri chiar lagranada şi inclus în ciclul de poeme mărgăritărele,este materializarea lirică a reţetei enunţate de mineanterior. imaginile se rotesc în sextine dibace, des-pletind mai întâi fundalul: „În Alhambra strălucită,/mult vestită,/ unde sufletul uimit/ drăgălaş se des-fătează/ Şi visează/ la trecutul fericit”. intră apoi înscenă ochiul liric: „Pe o noapte-nseninată/ Şi-nstela-tă/ eram singur admirând,/ Peste marmurile dalbe,/raze albe/ din luceferi lunecând”. urmează cortegiulumbrelor: „dulce-a nopţilor făclie/ Argintie/ ÎnAlhambra deştepta/ mii de umbre nevăzute/ Şi tăcu-te/ Ce pe rând se arăta”. toate se pleacă în faţa suve-ranei: „Astă fantasmă gingaşă/ drăgălaşă/ Ca unzâmbet de copil,/ era falnica sultană/ Africană,/ Fiicăa lui Boabdil”.

văduvită de puterea vieţii, linda-raia risipeş-te petale de flori în Fântâna leilor, într-un tablou cear fi stârnit interesul unui Baudelaire. Însă, când oprivighetoare începe să cânte printre arbori, scena se

animă subit: „toate umbrele-ncântate,/ Adunate/sub al lunei dulce foc,/ de mâni gingaş se luară,/ se-nşirară/ iute, vesel pentru joc”. Adjectivele („drăgă-laşă”, „graţioasă”) şi chiar adverbele („gingaş”,„vesel”) sunt defectuoase, iar „hora” este un anacro-nism greu digerabil, însă ritmul nu este lipsit de far-mec: „Şi-n Alhambra nesonoră/ ele-n horă/ Începură-a să-nvârti/ Cu-o mişcare graţioasă,/ luminoasă,/Care minţile-mi răpi”. la ivirea zorilor, o simplărază de soare anulează instantaneu spectacolulumbrelor: „Şi ghirlanda de fecioare/ zâmbitoare,/Învârtindu-se voios,/ se-nălţă până la stele,/ Şi cuele/ Peri ca un vis frumos”. Bucla onirică se închideperfect cu revelaţia eului poetic receptor, ca şi laeminescu.

Şi, fiindcă firul exegetic m-a condus cătreAlhambra şi versificaţiile micului romantism româ-nesc, vă propun să nu schimbăm încă subiectul şi săne oprim asupra unui alt poem al lui Alecsandri,linda-raia, inclus, de data aceasta, în ciclulpasteluri,2 dar având ca setting acelaşi palat dingranada evocat în strofele anterioare. desigur, şipersonajul central este recurent: ne amintim călinda-raia era fiica suveranului din granada,Boabdil. dar, fiindcă regina arabă joacă, în acestpastel, un rol aproape decorativ, am ales să discutstanţele alecsandriniene în secţiunea dedicată geo-grafiei, nu antropologiei orientale. dacă, la nivelulconţinutului imagistic, lucrurile rămân aproape nes-chimbate, construcţia lirică se modifică substanţialla nivelul formei – acum, avea de-a face cu patrustrofe de câte patru catrene, cu rimă încrucişată,cezură elaborată şi pes alternativ, de 13-14 silabe.un detaliu de arhitectură exotică se întipăreşte peretină încă din primele acorduri muzicale: „Pe ziduldin Alhambra luceşte-n răsărit/ un chiosc în filigra-nă de marmură-aurie,/ Cu stâlpi şi arabescuri de jurîmpodobit,/ Prin care se-ntrevede nălţimea azurie”.Acesta este spaţiul de recluziune favorit al măreţeilinda-raia, pe care mahomedanii şi gentilii deopo-trivă o şi asimilează frumuseţilor paradisului:„minune admirată de mauri şi creştini,/ ea vine-nchiosc alene, priveşte prin zăbrele,/ Şi-i place săarunce a rodiei rubini,/ Pe care-l prind în spaţiuvoioase păsărele”. linda-raia izbuteşte să fie ceeace-şi propune, de la bun început, eul poetic, i.e. unencomion adus splendorii vizuale statice, schiţatedin doar câteva trăsături de penel şi pudrate, muzi-cal, de fine acorduri ritmate.

egipetul eminescian,3 integrat în mementomori, este construit tot pe motivul romantic al anti-nomiei, de data aceasta, spaţiale, dintre terestrulacvatic, zugrăvit în tuşe galbene, şi celestul mixt, încare se conjugă nuanţe de ocru şi de auriu. vegetaţiaînsăşi împrumută sugestii preţioase, ca într-un peanparnasian: „nilul mişcă valuri blonde pe câmpiicuprinşi de maur,/ Peste el cerul d-egipet, desfăcutîn foc şi aur,/ Pe-a lui maluri gălbii, şese, stuful creş-te din adânc;/ Flori giuvaeruri în aer, sclipesc taini-ce în soare”. treptat, panorama se limpezeşte, astfelîncât se pot intui contururi citadine: „memphis,colo,-n departare, cu zidirile-i antice,/ mur pe mur,stâncă pe stâncă – o cetate de giganţi –/ sunt gândiriarhitectonici de-o grozavă măreţie”.

un rege ales, bântuit, faustic, de duhul cunoaş-terii, ştie însă că toată măreţia este calpă, că totuleste sortit decăderii şi, inevitabil, extincţiei.Pesimismul eminescian, hrănit, tot pe filieră orien-tală, de lecturile cu iz buddhist din filosofia luischopenhauer, îşi distilează în aceste versuri epurasa. un aer de fatalitate indică apasă asupra maguluiatins de gnoză, care meditează în proximitatea hera-cliteană a undelor infinite: „În zădar guvernă regiilumea cu înţelepciune,/ se-nmulţesc semnele rele,se-mpuţin faptele bune;/ În zădar caut-al vieţei înţe-les nedezlegat./ iese-n noapte... Ş-a lui umbră lung-întins se defăşoară.../ Pe-ale nilului mari valuri”.motivul favorit, al antitezei, devine vizibil, în conti-nuare, chiar şi la nivelul organizării geometrice astructurilor lirice. de o parte, se observă tabloulmaiestuos al unei civilizaţii triumfătoare, pe deplinconştientă de propria înflorire, în care divinii seamestecă blând cu muritorii: „Şi în templele măreţe– colonade-n marmuri albe,/ noaptea zeii se preum-blă în veşmintele lor dalbe/ Şi-ale preoţilor cântecisună-n arfe de argint;/ Şi la vântul din pustie, larăcoarea nopţii brună,/ Piramidele, din creştet, aiu-rind şi jalnic sună;/ Şi sălbatec se plâng regii îngiganticul mormânt”.

Acest topos, al unei plângeri metafizice, care varăsuna încă mai pregnant în Scrisori, anticipează, dealtfel, katabasis, căderea. Astfel, de cealaltă parte,se creionează portretul unei dizolvări etice, tradus înrevanşa naturalului asupra urbanului, totul reflec-tat prin prisma regelui contemplator: „Şi se poate căspre răul unei ginţi efeminate,/ regilor pătaţi depreoţimei desfrânate,/ magul, paza răzbunării, acitit semnul întors/ Şi-atunci vântul ridicat-a totnăsipul din pustiuri,/ Astupând cu el oraşe. ca gigan-tice secriuri/ unei ginţi, ce fără viaţă-ngreuiapământul stors”. Ca la poeţii occidentali, paragineastăpâneşte, atotputernică: „memphis, theba, ţara-ntreagă coperită-i de ruine”. totuşi, graţie visuluiînarmat cu instrumente gnoseologice, un întreg uni-vers al civilizaţiei pierdute se reifică în athanorulimaginaţiei, iar oraşele se încheagă pe măsură cepoveştile evocatoare prind glas. este, în aceste ver-suri, un triumf al vieţii narate în faţa celei trăite aie-vea, iar beduinii selenari sunt o referinţă oblică laascensiunea celestă a profetului mahomed: „Ş-atuncimemphis se înalţă argintos gând al pustiei,/ Înche-garea măiestrită din suflarea vijeliei.../ Beduini cestau în lună, o minune o privesc,/ Povestindu-şibasme mândre îmbrăcate-n flori şi stele/ de oraşulcare iese din pustiile de jele”. Avem, în finalulegipetului, o viziune a naturalului fluvial, a căruifecunditate devine încă mai pregnantă pe fundaluldeşertului sterp, care se deschide, treptat, tot cătrecitadinul festiv, vitalizat de symposia şi protejat deimaginaţia nocturnă: „nilu-n fund grădine are, pomicu mere de-aur coapte,/ sub năsipul din pustiecufundat e un popor,/ Ce cu-oraşele-i deodată se tre-zeşte şi se duce/ sus, în curţile din memphis, unde-nsăli lumina luce;/ ei petrec în vin şi-n chiot oricenoapte până-n zori”. viziunea eminesciană e un tri-umf al mişcării esenţiale, înregistrate cu acuitate peşevaletul panoramic al construcţiei estetice. r

Bibliografie

Alecsandri, vasile. opere. 10 vol. text ales şi sta-bilit de g.C. nicolescu şi georgeta rădulescu-dulgheru. studiu introductiv, note şi comentarii deg.C. nicolescu. Bucureşti: ed. pentru literatură şi ed.minerva, 1966-1985.

—-. opere complete. poezii. Bucureşti: ed. semne,2006.

Bolintineanu, dimitrie. opere. 11 vol. ediţieîngrijită, tabel cronologic, note şi comentarii de teodorvârgolici. studiu introductiv de Paul Cornea.Bucureşti: ed. minerva, 1981-1989.

—-. opere. 2 vol. ediţie îngrijită, cronologie, note,comentarii şi bibliografie de teodor vârgolici. Prefaţăde eugen simion. Bucureşti: ed. Fundaţiei naţionalepentru Ştiinţă şi Artă şi ed. univers enciclopedic,2006.

eminescu, mihai. opere. 16 vol. ediţie îngrijită,note şi variante de Perpessicius (şi, ulterior, de alţicoordonatori). Bucureşti: Fundaţia pentru literatură şiArtă regele Carol al ii-lea şi ed. Academiei, 1939-1989.

—-. poezii. 3 vol. ediţie critică de d. murăraşu.Bucureşti: ed. minerva, 1982.

eminescu şi clasicismul greco-latin. Studii şi arti-cole. ediţie îngrijită, prefaţă, note, bibliografie, indicede traian diaconescu. iaşi: ed. junimea, 1982.

negoiţescu, i. Istoria literaturii române (1800-1945). Cluj-napoca: ed. dacia, 2002.

Papacostea, C. „Filozofia antică şi eminescu”.eminescu şi clasicismul greco-latin. Studii şi articole.ediţie îngrijită, prefaţă, note, bibliografie, indice detraian diaconescu. iaşi: ed. junimea, 1982. 70-119.

1 Această lucrare a fost finanţată din contractulPosdru/89/1.5/s/61968, proiect strategic id 61968(2009), cofinanţat din Fondul social european, prinProgramul operaţional sectorial dezvoltarearesurselor umane 2007 – 2013.

2 În pasteluri, notează i. negoiţescu, se poateidentifica „laicizarea unui otium […], specific aici princombinarea horaţienei «aurea mediocritas» cu un epicu-reism de levant, în care contemplaţia pură joacă un rolexistenţial” (2002: 101). eu am punctat însă că artifi-ciul contemplaţiei este diseminat şi în alte cicluri poeti-ce, fiind preluat şi exploatat de eminescu.

3 Poemul este inspirat de numeroase „lecturi egip-tologice” (Papacostea, 1982: 74).

n Metamorfoze

cătălin Ghiţă

un triumf al mişcării

Cătălin Ghiţă

Această tehnică a lui Eminescu, cepare atât de originală la prima

vedere, este doar o reluare a uneireţete brevetate de Alecsandri. Acesta

din urmă face apel tot la istorie:splendida înflorire a culturii arabe

din sudul Spaniei a permis contruirea,de către mauri, a unui palat de o

frumuseţe inegalabilă în Evul Mediu:Alhambra

Am urmărit aici, în ultimele două nume-re, exemplul unui douămiist atipic,„neînghiţit” de cei din generaţia lui,care-l consideră superior lor: daniel

Cristea enache-dCe (eu îl scriu fără cratimă întreCristea şi enache). Azi adaug un al treilea text legatde el (personalitatea lui îmi impune). Îmi notam înjurnal, joi, 17 noiembrie 2011: Am fost în aceastăseară la o nouă lansare de carte – întru totul remar-cabilă (sunt vorbe mari, dar au acoperire), cu autorşi invitaţi sau organizatori (librăria dalles plină, dela ora 18) de calitate. Autorul, cel pomenit: danielCristea enache, Cinematograful gol, edituraPolirom (prefaţă radu Cosaşu, colecţia ego grafii).o carte neaşteptată. Au prezentat-o ileanamălăncioiu, eugen negrici, ovidiu Şimonca. Şi el,autorul. marele victor rebengiuc a citit trei dintabletele cuprinse în carte – o sărbătoare, nu? În sală(evidenţiaţi din locul în care am stat, printre rafturi-le librăriei; dar cei mai mulţi îmi erau necunoscuţi):Paul Cornea, georgeta şi gabriel dimisianu,Adriana Bittel şi toma roman, Alex Ştefănescu,magda Cârneci, ioan es. Pop, radu Aldulescu, danstanca, doina ruşti, Bedros horasangian, răzvanPetrescu, mihail gălăţanu sau daniela zeca şigeorgeta drăghici (de la tvr Cultural şi rrC) şigabriel Pleşea (din suA). A fost televiziune de faţă,au fost fotoreporteri, s-au împărţit bomboane glazu-rate printre participanţi şi au fost la final gustăriaristocrate. ovidiu Şimonca (redactor-şef adjunct laobservator cultural) a fost un moderator original: nuavem de a face cu o carte de critică, nu mai au moti-ve să se supere scriitorii români, care toţi suntgeniali. textele apărute au fost întâi articole degazetă (radu Cosaşu le zice că fac parte dintr-un„reportaj intim”), strict selecţionate. ileanamălănăcioiu: îl socotesc prieten pe daniel Cristeaenache (dCe), cu el am vorbit cel mai mult, e celmai bun critic din generaţia lui. scrie foarte bine şicând nu scrie critică literară. e criticul-om. Am fostlegată de valeriu Cristea, care s-a angajat să creas-că doi copii care nu erau ai lui. daniel se simte încomunicare ca peştele în apă, citindu-i cartea mi-aamintit de tabletele lui Caragiale. Am scos o carteîmpreună, ca autor îi datorez foarte mult. m-a întris-tat când mi-a reproşat că n-am umor (ileanamălăncioiu dă exemplul… „Premiatei nobel” –făcând aluzii la nominalizarea Anei Blandiana, pro-babil; întrebată ce ştie despre fotbal, cuprins înunele tablete ale lui dCe, a răspuns că a auzitnumai de gigi Becali şi nu ştie nimic altceva). danieli-a răspuns că nu are umor în operă (fiind tragică defelul ei), nu în viaţa particulară. A urmat eugennegrici: daniel a debutat editorial la 27 de ani, acumare 36 şi are publicate opt cărţi, „anul şi cârlanul”.Şi-a luat doctoratul, e conferenţiar (deşi putea fi pro-fesor), are doi copii, şi-a luat maşină şi a avut diver-se slujbe, acum e consilier la Polirom, are emisiuni lateleviziunea naţională, îi iese orice face, merge latoate lansările care-l solicită, funcţionează perfect.Cartea de faţă? e o surpriză pentru mine, mi-au scă-pat din vedere aceste tablete apărute în publicaţii, îiciteam numai cronicile, e memorialistică amestecatăcu un fel de reportaj, scoţi asemenea cărţi când vreisă scapi de armura criticului, la bătrâneţe, mă bucurcă el a făcut-o acum, să pot şi eu să-l citesc. daniel eonest, cu dreaptă judecată, e o natură luminoasă,

nu-i plac vedetele nonconformiste, face parte dingeneraţia cu cheie la gât, e plin de melancolie, amacelaşi model etic (maica tereza) ca el, are un simţuimitor al amănuntelor. să mai fac o profeţie – credcă daniel are pe ţeavă un roman, deocamdată îl ţinesecret. de altfel, el ar putea scrie şi face orice, că-iiese, merge pe teoria golului, care trebuie mereuumplut cu semnificaţii. (dCe a atras atenţia că nu eprozator şi că nu va scrie niciodată proză) – ovidiuŞimonca: daniel Cristea enache merge cu metroul,nu e resentimentar, are un tip de solidaritate cutotul aparte faţă de scriitori. A intervenit ileanamălăncioiu: ca portretist îl concurează pe Alex Ştefă-nescu. Cum scriam la început, între prezentări a cititvictor rebengiuc din carte, trei tablete (una, despreminunaţii copii ai lui dCe, intitulată „mateiulia”;prima citită se intitula „românul curios”; din a douacitită voi transcrie mai jos un citat pe larg). la finala vorbit autorul, dCe (a subliniat emoţiile soţiei, defaţă împreună cu copiii, care i le-a transmis lui): amulţumit celor… „17 oameni” care l-au ajutat săscoată cartea de faţă. Astă noapte, a continuat, amavut un coşmar, că nu vine victor rebengiuc – şi avenit aici primul. nu-mi plac autorii care vorbescdespre cărţile lor, cartea vorbeşte singură. dCe ainsistat pe prima tabletă, intitulată „Bagaje pentruparadis” (e titlul ultimei cărţi antume a lui valeriuCristea, cu titlu premonitoriu) – un text antologic. Asubliniat că valeriu Cristea avea osensibilitate îngrozitoare, suferea pen-tru toţi, „deşi se întâmplau lucruri fru-moase în familia noastră, el era mereusupărat… Am încercat (a spus maideparte dCe) să-i dau o replică luivaleriu Cristea. o replică luminoasă,cartea de faţă (intitulată Cinemato-graful gol) e scrisă în patru ani şi ceva,am căutat frumuseţea în lucrurilecare mi se întâmplau, am căutat săevidenţiez jumătatea plină a paharu-lui. nu e vorbă, literatura prea opti-mistă e proastă. eu am ţinut măsura.Pe ecranul vieţii mele mă studiez caspectator detaşat de subiect. Am cău-tat latura bună a oamenilor pe carei-am cunoscut şi în secvenţele de viaţăde peste tot – cartea se încheie, de alt-fel, cu o frizerie de cartier… Am mutatliteratura în viaţă, mai exact. Aşam-am trezit că au apărut reţele alebinelui şi cabale ale solidarităţii…toate mărunţişurile pe care le dispre-ţuim să vedem lucrurile importante nefac viaţa plăcută… uitaţi-vă (şi aratăspre sală) câţi oameni de elită se aflăaici, în jurul unei proiecţii individuale,cum să nu fiu optimist?” ovidiuŞimonca l-a rugat să recomande celorde faţă un film, o localitate, o carte. Şidaniel Cristea enache a răspuns:„ratatouille”, Paris, Convorbiri cuPaul Cornea făcute de mine… A maispus dCe: proiecţiile mele cinemato-grafice se împlinesc, viaţa unui omoarecare devine acum mai frumoasă.transcriu în continuare un fragmentmai lung dintr-o tabletă moralistă dincartea de suflet lansată acum, Cine-matograful gol, semnată de danielCristea enache:

Noi şi-ai noştri(…) după o epocă de aur calp şi de omogenita-

te silnică, a venit una a individualismului pregnantşi a multiplelor singurătăţi. Şi pentru că scriitorii,artiştii s-au situat mereu în avangarda societăţii,lumea noastră literară s-a configurat într-un modcare să îndepărteze pericolul izolării. Scriitorulromân, indiferent de religie, vârstă, sex şi capacităţiintelectuale, este invitat stăruitor să facă partedintr-o grupare. un grup bine sudat, cu un set deconvingeri disponibile pe hârtie sau pe alt suport,actualizate, din când în când, prin noi ucazuri ema-nând de la Centru. toţi membrii grupului au, fireşte,aceleaşi valori şi principii, dar şi aceleaşi gusturi,simpatii şi antipatii, admiraţii şi ranchiune. o cartecare i-a plăcut Şefului place, automat, tuturor, iar unautor antipatizat la vârf va fi sistematic înjurat labază. Situaţia ar fi destul de tristă, dacă n-ar deveni

comică prin proliferarea acestor grupuri şi grupuscu-le (tabere, coterii, găşti) ferm convinse, fiecare, că seaflă în posesia adevărului integral şi că toate celelal-te orientări sunt profund greşite şi necinstite,naţionalişti şi internaţionalişti, autohtonişti şi euro-penişti, ideologi de stânga şi ideologi de dreapta, libe-rali şi conservatori, modernişti şi postmodernişti,fracturişti şi fripturişti: tot atâtea opoziţii şi adversi-tăţi nete. e suficient să aderi la una din aceste gru-pări de pe eşichierul politico-literar pentru a respirauşurat şi a te simţi salvat. În sfârşit, nu mai eşti obli-gat să gândeşti cu capul tău, să ai propriile valori,nuanţe şi îndoieli. responsabilitatea individuală setopeşte până la dispariţie: ura! eşti parte dintr-unbatalion ce mărşăluieşte triumfător pe uliţă. nu con-tează că, pe uliţele vecine, defilează alte grupări cualte steaguri, stârnind, la fel, praful şi hazul oameni-lor ieşiţi la portiţă. noi şi-ai noştri ne simţim bineaşa cum suntem, iar ei şi-ai lor îşi cântă, mai mult casigur, neputinţa. nu mai contează că bulevardul civi-lizaţiei şi al traficului, al benzilor multiplicate şi alcirculaţiei intense, în diferite sensuri, dar după ace-leaşi reguli, se află la o distanţă apreciabilă. esteimportant ca noi să ne simţim stăpâni absoluţi pe ouliţă tot mai desfundată, baroni pe jalnicul nostrupetic de scenă literară. Vă urez succes, dragi tovarăşi.dar pe mine, unul, vă rog să nu contaţi.

Închei cu o prezentare de pe afiş:„nu ştiu cât de simpatic îi voi fi autorului dacă

voi scrie: nici critic, nici ziarist, el face reportaj. Pemulţi literaţi încă îi jenează cuvântul, genul. Pemine – nu. Autorul face reportaj într-un jurnal maimult sau mai puţin intim. el este reporterul convin-gerilor sale politice şi apolitice, cu copilăria lui, cutot… el face reportaj intim. Poate că e un gen nou,poate că nu – oricum, pentru că nici eu nu ţin morţişsă iradiez simpatie, nu voi da pe faţă momentele încare, la lectură, puteam să fiu prins în flagrant delictde entuziasm…“ (radu Cosaşu). r

14

AnUL XXIII t nr. 10 (727)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

n Pe cont propriu

liviu ioan stoiciu

am mutat literatura în viaţă, a mărturisit Dce

Eugen negrici: Daniel a debutat editorial la 27 deani, acum are 36 şi are publicate opt cărţi, „anul şicârlanul”. Şi-a luat doctoratul, e conferenţiar (deşiputea fi profesor), are doi copii, şi-a luat maşină şia avut diverse slujbe, acum e consilier la Polirom,are emisiuni la televiziunea naţională, îi iese orice

face, merge la toate lansările care-l solicită,funcţionează perfect. Cartea de faţă? E o surpriză

pentru mine, mi-au scăpat din vedere acestetablete apărute în publicaţii...

Daniel CriStea enaChe

Foto: viorel iliSoi

Filiera germană a poeziei din Cercul lite-rar de la Sibiu îi apare lui m. mincu oînchidere de dinainte de deschidere.idei bune, artă rea: „subtilitatea ideilor

literare şi lipsa îndrăznelii artistice” (33, id. urm.).Poeţii sunt: „nişte autori frustraţi, căzniţi”.regresiune, nu avansare poetică: „excrescenţe exoti-ce, neoromantice şi neoclasicizante”. Forme poeticetradiţionale. Pe scurt: o poezie sub programul poeticpropus, ratată, în texte „inautentice” (35). n-a lipsitgândirea critică. radu stanca: „cel mai importantpoet al «Cercului», redutabil teoretician al balades-cului neoromantic şi un om de teatru complet” (33,id. urm.). Ştefan Aug. doinaş, „cu toată faima luipoetică atribuită până în prezent, e mai acut ca cri-tic literar şi eseist”. ion negoiţescu „este criticul lite-rar postbelic cel mai important, fiind şi un poet rafi-nat”. rafinat, dar neperformant, absent din antolo-gie. n. Balotă „este un strălucit eseist, deşi uneoriapare cuprins de o neverosimilă furoare mistică”.Antologatorul reţine şi polivalenţa lui i. d. sîrbu,necritic, ca şi cum ar fi fost un autor omogen în deve-nire şi performanţă.

Prin Generaţia războiului (Gruparea „alba-tros”) se întâmplă „schimbarea radicală a paradig-mei poetice” (35, id. urm.), în descendenţa – regalăpoetologic, potrivit lui mincu – a lui Bacovia. se pro-duce „o atitudine radicalizată a eului poetic – eman-cipat de scoriile liricoide – cât şi modificarea proce-deelor în plan discursiv”. eul poetic adoptă o „viziu-ne ironic-sarcastică”, iar „limbajul se prozaicizează”.În poetica antimetafizică, viziunea apocaliptică şirecuperarea „realului rezidual” sunt „achiziţii struc-turale absolut noi în raport cu alte producţii lirice alemomentului” (36). mulţi poeţi cad (vorbesc ca poeţi,nu publicişti sau – cazul probat al lui Caraion, autoride delaţiuni), la proba politico-ideologică. exone-rarea, produsă aici, nu e dreaptă în cazul unor poeţide indenegabilă performanţă ca geo dumitrescu şi,îndeosebi, gellu naum. mă întreb, însă, de ce punemincu numai acum problema cedării ideologice,după ce expediază proletcultismul, chipurile, pentrua nu-l omologa într-un fel involuntar-pervers.optzeciştii „antimetafizici”, „prozaici” (prozaizanţi,care va să zică) sunt atacaţi şi prin acest mic gruppoetic, învinuiţi că nu şi-au recunoscut precursoriialbatrosişti. Problema se află mai mult pe domeniulcritic decât pe cel poetic.

examinând Gruparea de la „Steaua”, mincurepetă un fapt bine (re)cunoscut: „se publică poeziesincronă cu căutările poeziei europene”, antimetafo-rică. sincronă, dar nu şi paradigmatică.

tocmai în etapa experimentalistă (1960-2000)este amintită generalizarea Cenzurii. mincu ne lasăinterzişi când notează că postlabişienii nu au poeti-că. Au mai mult decât o poetică. Au mai multemoduri sau formule. Generaţia neomodernistă estealcătuită din urmaşii lui Blaga. „deşi oarecum retar-dată ca formulă (…), poezia aceasta este profundă…”(41). Cei mai europeni sunt bacovienii: danlaurenţiu, m. ivănescu, Cezar ivănescu. l. dimov e„postbarbian deghizat” (42). lecţia suprarealistă eurmată de v. mazilescu, vasile vlad.

Generaţia (!) manieristă debutează în jurulanului 1970. mincu îi include în ea şi pe Brumaru oriAlmosnino. sunt baroci, culturali, nevitalişti,livreşti, parabolici, ludici. Ating un purism dus lalimita hermetismului. Practică „estetizarea ostenta-tivă” (43) şi o nefirescă intelectualizare a discursu-lui. mincu identifică generaţia, în sens artistic, nubiologic, cu grupul sau gruparea. generaţia e la elparadigmă, de regulă printr-un poet reprezentativ.Aşa mai există Generaţia textualistă, Generaţiaautenticistă.

nichita stănescu produce a cincea paradigmăşi metodă. Cunoaşte două faze: 1. neomodernistă, 2.semiotică, a practicii semnificante, a scriiturii deme-taforizante. e un intuitiv, nu o conştiinţă teoreticăavansată ca i. Barbu. s-a numit pe sine „un urmaştârziu al lui Cârlova” (57). el ilustrează „o devenireperpetuă a poeticităţii care trece rapid de la stadiulde inocenţă vizionară la acela al limbajului poeticconştient şi al scriiturii controlate”, „înlăuntrulgiganticului proces de intertextualizare la care oricepoet este coparticipant”. existenţa e absorbită întext. ideală ar fi confuzia dintre real şi text. Aşaaccede la… sentimente, pentru că textualismul con-ceput de mincu e poetic în forma liricului. „Forma deexistenţă absolută a umanului este sentimentul, iar

nu limbajul care devine doar un mijloc de comunica-re. În plină revoluţie a limbajului, ca domeniu autar-hic al poeticului, opţiunea semiotică a lui n.stănescu subordonează forma în sine modalităţii deexprimare a sentimentului. Poeţii care vor preluaconştient această activare afectivă în discursul lorvor fi nouăzeciştii.” (56) ruptură ori anacronism,iată dilema „paradoxală” a poeticităţii lui mincu.Care avansează şi înapoi! Paradigma şi metoda luin. stănescu se sfarmă lasfârşit prin pierderea auto-controlului. epica magnaproduce „o profundă criză,determinată de incapacitateareorientării rostirii” (58).reorientare pare a avea aicisensul de deblocare, de„avansare” a poeticităţii,acum în pierdere totală derost(ire). Paradigma s-adefectat prin epuizare.

mincu repetă loculcomun că m. sorescu, prinparodie, întreprinde destruc-ţia formelor poetice anterioa-re. Parodia ia drept obiect nudoar poezia, dar şi, faptneprobabil, realitatea. Bizarăe şi notaţia critică privind„neputinţa de emulaţie”.stilul lui m. sorescu îi apare,în acelaşi mod de „gândire”(in)conceptivă, derobat lim-bajului, fiind definit ca „oviziune ironică şi autoironicăasupra lumii şi existenţei”.raporturile poetului cu lim-bajul ar fi neutre, manifesta-te în „demontarea şi revelareaschemelor oralităţii cotidie-ne”. „m. sorescu lucrează în primul rând asupra con-ţinutului”, notează involuntar didactic. stranieapare şi constatarea despre „monotonia poezieisoresciene” (toate citatele, la p. 59). Autorevizuireacritică anunţată nu e şi confirmată.

Pe ion gheorghe, mincu îl creditează şi stilis-tic, în stăpânirea limbajului. „Alt poet, tot atât deimportant (ca m. sorescu!, n. n.), ion gheorghe,reprezintă traiectul orfic al direcţiei neoexpresioniste,la un moment dat foarte puternică în context.tensiunea vizionară şi încrederea în limbaj caracte-rizează acest tip de discurs imanent.” În cazul său,rezerva faţă de poetica şi metoda expresionistă (pri-vită à rebours) nu mai funcţionează: „neoexpresioni-ştii sau postblagienii (cum i-am numit) extind meto-da expresionistă (nu îndeajuns de explorată) la oviziune existenţială directă.” Avem în acest caz unsimulacru expresionist, un expresionism paradoxal:„ei vor concomitent să demetafizicizeze discursul şiconcomitent să recupereze miticul”. orfismul, reîn-tors şi la modul poetic al lui heliade, pare a ştergeorice urme neoexpresioniste. „Poetul orfic îşi asumărolul de interpret al semnelor sacre, după un pro-gram comun al înaintaşului său heliade, care şi elcăuta în straturile mitice ale limbii urmele unui graioriginar prin sondarea în adâncime a vocabulelor şiexpresiilor (a scripturilor) şi legarea lor de o originearhetipală.” mai sunt şi alte constatări paradoxal-obscure: „coerenţa şi incoerenţa programatică a dis-cursului”, „mythosul este logos şi istorie laolaltă(Zoosophia)”. (toate citatele la p. 60).

În comentariul-medalion, scris probabil într-ofază anterioră, de inadeziune critică, leonid dimovapare tratat mult mai rău decât în Scurtă privireasupra poeticităţii româneşti. mincu nu înţelege teo-ria şi nici practica onirismului estetic (structural). elîl citează aici, inadecvat, pe i. Barbu, cu visul casursă poetică (689). Asistăm la o execuţie pseudo-cri-tică, pe deplin neînţelegătoare. l. dimov este „desco-perit” vetust şi inautentic. nu are profunzimea„maestrului său, Al. macedonski”. e „numai unsagace versificator”, iar „metoda colajelor onirice”aduce doar „o pastă lingvistică diluată”, „parcurge-rea întreagă a textelor nu-ţi lasă decât impresia vagăa unor parodii reuşite”. „hazardul pur prezideazădemersul poetic al lui dimov; de aici incongruenţa şidevitalizarea metodei. Acest «onirism» decorativ,fără o finalitate estetică de profunzime…” şi aşa maideparte. de aceea, „aceste reconstituiri onirice nu au

viaţă”. „dimov îşi face o poietică personală dinabsenţa oricărui program.”! Ca urmare, „«tehnica»,oricât de perfecţionată, sucombă în manieră, ilus-trând eşecul onirismului”. Şi aşa mai departe, într-oanti-interpretare antologică prin obtuzitatea ei.„leonid dimov este un neomodernist care continuămetoda onirică, experimentată de ion Barbu în ciclulIsarlâk.” e mai mult decât continuare, e aprofunda-re şi personalizare, ca să nu mai vorbesc de esenţial:

poetica mediatoare întresuprarealismul avangardistbretonian şi neoclasicismulmodernist valéryan. În schimb,dimov e recunoscut drept un„un textualist programatic”.Într-adevăr. dar cu un altconcept, cu o altă practică atextualismului. scriind des-pre Grupul suprarealist ro-mân al anilor 1940-1947, l.dimov e numit un continua-tor al acestor suprarealişti(31). eroare flagrantă. Auto-revizuirea valorică e însoţităde cecitate teoretică şi practi-că: „leonid dimov a fost omo-logat în diagrama formelorpostbelice ca un campion alonirismului. deşi influenţaacestei metode (unica omolo-gată înainte de textualism) afost destul de redusă (cu treiexcepţii notabile: emil Bru-maru, Şerban Foarţă şi octa-vian soviany), totuşi, prinrecurenţa viziunii onirice,devine obligatoriu să-i omolo-găm formula.” (61, id. urm.)eroarea de evaluare teoreticăe dublată de un polemism

orb. dintre d. ţepeneag şi l. dimov, „cel care argu-mentează realmente conştientizarea unei poetici oni-rice, printr-o contribuţie teoretică mai articulată,este leonid dimov”. mincu reduce arbitrar grupuloniric în secţiunea poetică la leonid dimov şi danielturcea. Autorevizuirea lui mincu este oportunistă, oadaptare la context şi consens. ideile corecte sunt,toate, preluate: „momentul oniric pre-anunţă post-modernismul” (62); „modelul «postmodernist» a fostanticipat de leonid dimov (prin utopismul [eroare:prin „realismul”, n. n., mvB] onirist), de virgilmazilescu (care a intuit scriitura textualistă) şi demircea ivănescu care a tatonat autenticitatea dis-cursului” (65). m. mincu devine confuz în gândire şiexpresie chiar gramaticală. oniricii „propun cotidia-nizarea oniricului decât (sic!) onirizarea realului,sau şi una şi alta în mod simultan” (62). dominanterămân speculaţiile vagi, confuze. „Prin metoda oniri-că, realul şi realitatea, în componentele lor logicetradiţionale, suferă un proces de desubiectivizare;drept consecinţă, în textele dimoviene, subiectul (eul– n. n., mvB) poetic este resorbit în instanţa imper-sonală ce declanşează mecanismele onirice de consti-tuire a acestor lumi ficţionale.” (63, id. urm.) ideilelui l. dimov ar fi cele ale lui i. Barbu, dar „slăbite”.lipseşte, fireşte, demonstraţia comparativă pe texte.Antologia comentată păstrează eroarea visului casursă, el fiind de fapt matrice, model, lege: „visul oni-ric este o nouă sursă de inspiraţie” (ion Barbu).Continuă eroarea identificării suprarealismului, dela care, în fapt, oniricii se abat, deopotrivă cu evita-rea romantismului: „prin leonid dimov se recupe-rează din nou dicteul automat” (64). rareori convin-ge comentatorul că a citit textele teoretice ale poetu-lui: l. dimov „este sincron cu teoria lumilor posibile,vehiculată în fizică, matematică şi lingvistică” (62).

mircea ivănescu este „primul experimentalistprogramatic”. e raportat la o pluralitate discursivă:jurnal, memorialistică ficţională, poezie, eseu, untextualism în sensul travaliului langajier în concep-ţia lui valéry (involuntar recunoscut de criticul nos-tru). m. ivănescu este, aşadar, „în posesia unei meto-de diaristice”, „proustian înainte de a fi bacovian”,„introducând poezia-eseu” (63), concomitent „în realşi în scriere”, „ilustrează chiar gramaticitatea pro-fundă a trăirii poeticului în sine” (64). r

fragment

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

OCTOMBRIE 2012

15

Mincu repetă locul comun că M.Sorescu, prin parodie, întreprinde

destrucţia formelor poeticeanterioare. Parodia ia drept obiect nu

doar poezia, dar şi, fapt neprobabil,realitatea. Bizară e şi notaţia critică

privind „neputinţa de emulaţie”.

marian victor buciu

confuziile lui marin mincu

„Adevărul e o morişcă”(dumitru radu Popescu)

„natură” bogată, cum observase,primul, pare-se, lucian raicu,scriitor prolific, polivalent, deru-tant, un moralist, de fapt, însce-

nând – sub avalanşa cuvintelor – o viziune carnava-lescă, în vecinătatea spectacolului popular, dezle-gând probleme-arhetip, evaluând cotidianul cu fer-voare detectivistică, translând concretul şi încifrând/ răstălmăcind sensurile, dumitru radu Popescu,deşi mitograf cu program, desacralizează lumea(întoarsă pe dos). Cum miturile „ne scapă printredegete” (avertiza autorul leului albastru), a le repu-ne în discuţie, a le reinterpreta / reintegra în fluidi-tatea existenţială înseamnă, dincolo de armăturateoretică sau rezonanţele folclorice, a descoperi pecont propriu adevărurile eterne, structurile funda-mentale etc., mulate, desigur, pe noile „evenimente”,decăzând în istorie. Fiindcă creaţia – ne reaminteştedumitru radu Popescu – a ajuns „o caricatură”, şi,corectându-l pe eliade, tot el ne asigură că profanulcamuflează nu doar sacrul ci şi abjectul. de undebipolarismul textelor sale: spectacolul inocenţei şi„trezirea”, nostalgia paradisului şi duhul apocalip-sei, realismul fantastic şi farsa bufonă, sublimitatea,grotescul carnavalesc şi monştrii inconştientului,ambiguitatea tragică şi implacabila degradare, pul-verizând sensul, amestecând – în coexistenţa / con-fruntarea nedomolită a contrariilor – candoarea şiticăloşia, violenţa, melodrama, parodia etc., cuprin-zând lacom, acumulativ, caleidoscopia lumii. Şi adu-când în scenă, prin ipostazierea unor destine, ofaună ciudată, dezvoltând entropic drame, conflicteşi obsesii, prinse în cavalcada unor echivoce dezvă-luiri succesive în regimul carnavalescului şi într-oviziune mitic-parabolică, reînviind scenariile pri-mordiale. totuşi, roiurile de analişti care, de-a lun-gul anilor, au cercetat cu osârdie harta scrierilor luidumitru radu Popescu au ajuns la o concluzie inata-cabilă: indiferent de gen, insidioasa „invazie de poe-zie”, scrisă „cu idei”, negreşit, cotropeşte opera. maimult, notaţia realistă se revitalizează prin „vocilepoeziei”, scriitorul – nota cândva doina uricariu –regândind poezia prin proză. să nu uităm că orgoliul

de altădată, reactivat, era poezia. dumitru raduPopescu debuta cu versuri, în 1953, în Crişana şicontinuă a crede, nedezminţit, că poezia rămâneesenţa unui scriitor. deloc ciudat, unicul său volumde versuri (Câinele de fosfor, 1982) adună poemeantilirice, groteşti-ironice, încercuind cotidianul,pliat, mai degrabă, valului optzecist, fără a fi doar o„recreaţie”. evident că şi literatura dramatică, culti-vând un teatru „necomplezent”, „liber” (zicea marinsorescu), deloc respectuos cu tiparul clasic, fără pre-judecăţi de formulă şi limbaj suportă această infuziepoematică. Piesele sale, greu de „descifrat”, „trans-lează” mitul (prometeic, în Hoţul de vulturi, de pildă)şi impun mitul ca revelator, observase valentinsilvestru, închipuind, dincolo de varietatea versiuni-lor scenice, o geografie magică (cf. Cornelungureanu). Acreditat ca dramaturg după un spec-tacol la târgu mureş (cu aceşti îngeri trişti),dumitru radu Popescu a produs aluvionar, sclipitor,cu vervă imagistică (şi înipostaza de eseist sau epis-tolar) o năucitoare ofertătextuală, de fantezie baro-că, protagoniştii săi (închi-zând drame, aspirând sprepuritate) vădind o conexi-tate subterană.

dar proza lui dumi-tru radu Popescu, s-a ob-servat, nu se bazează pedocumente (chiar pornindde la fapte reale) ci pe ten-siunea dezbaterii. or, dez-baterea e posibilă chiar şiîn absenţa faptelor; contea-ză – precizează undevascriitorul – ce credem noidespre ele. o proză fără ac-ţiune se ţese prin provoca-rea consecutivităţii: enig-ma sumară se va complica,monoloagele şi limbuţia(urmând „retorica ruralu-lui”) radiografiază zbuciu-mul sufletesc. Pătrundemîn interioritatea faptelor,personajele fiind obligatesă se dezvăluie. răscolireatrecutului impune aseme-nea confruntări, eliberândinterioritatea: producând,odată cu proliferarea voci-lor, abundenţa de concret.spiritul anchetator (la unprim exerciţiu asistam îndor) vizează nu pedepsireacrimei ci elucidarea cazu-lui. instanţa morală func-ţionează ca un catharsis,vizând descărcarea adevă-rului. Anchetele lui dumi-tru radu Popescu nu exca-vează faptele ci adevăruri-le, îndepărtând stratul deinsinuări; ea dilată spaţiulculpabilităţii. Îndoiala esuverană, suspiciunea seinfiltrează peste tot; şoculepic (crimele fiind „expediate” în trecut) pigmentea-ză un univers dubitativ – produsul unei imaginaţii

delirante. la dumitruradu Popescu totul ememorie. tehnica anche-tei, procedeu care amolipsit şi pe alţii, conju-gă capacitatea judicativăcu libertatea de a nara:povestitorii devin crea-tori, personaje-prozatorichiar prin grija/ grila re-constituirilor, imaginarulproliferează haotic avândca stimulent memoriaafectivă. Acest elan con-fesiv, dezghiocând lumeafenomenală provoacă oreacţie în lanţ, implicitun lanţ de povestiri.naraţiunea de tip anche-tă dospeşte, îşi revarsă

aluatul rememorativ; uitarea înseamnă intrarea înneant. Caruselul mărturiilor, alimentat de pofta con-versativă este tangent marelui subiect: Adevărulca supra-temă a romanelor lui dumitru raduPopescu. disponibilitatea sa narativă creşte pe solulfertil al cascadei de interogaţii. scriitorul iubeşteîntrebările; răspunsurile martorilor diversifică arbo-rescent epica, nu elucidează cazul, ci îl complică,reorganizând datele.

evident că nici Întoarcerea tatălui risipitor,ultimul său mare roman, nu se putea rupe, brutal,de acest fel de a fi în literatură. Fragmentarismulare ca liant viaţa. Febra imaginativă a scriitoruluilucrează pentru a regăsi gustul vieţii nefardate, pen-tru a recupera adevărul vieţii noaste, fără a păcăliistoria. trecutul e viu, adevărul alunecă peste ficţiu-ne (şi invers), dar dorinţa de a pricepe totul e o infir-mitate; rămâne mereu – pare a ne spune scriitorul –o câtime nedezlegată. Proza lui dumitru radu

Popescu, pe toată întinderea ei, stoarce această câti-me şi trădează dorinţa de a re-începe viaţa; deşiromancier „sceptic”, el face elogiul libertăţii indivi-dului stăpân pe propria-i conştiinţă, cucerind seni-nătatea pe care o îngăduie (şi presupune) singurulabsolutism victorios: cel al relativului.

iată, aşadar, câteva lucruri (prea bine ştiuteori redescoperite, negreşit valabile) despre cărţileunui important prozator, trecut, vremelnic, sub tăce-re. osanalele de altădată (nu zic că nemeritate) aufăcut loc unui complot (ciudat, aş spune, dacă n-amcunoaşte năravurile literaţilor noştri şi beteşugurilevieţii literare). deci, dumitru radu Popescu ar tre-bui redescoperit. romanul ultim oferă, credem, acestbinevenit prilej.

*

Constatând că, după 1989, s-a schiţat la noi „oprimă revizuire a canonului”, nicolae manolescunota, în treacăt, în impozanta şi controversata saIstorie critică a literaturii române că dumitru radu

16

AnUL XXIII t nr. 10 (727)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

adrian dinu Rachieru

Demonul relativismului

Ideologia artistului, de indiscutabilăprovenienţă livrescă, creşte într-oambianţă mitologică, sub iradiaţia

temelor eterne. Mitul a decăzut, marilemodele s-au degradat; or, scufundareaîn mitologie (forând substratul mitical existenţei) are la Dumitru Radu

Popescu accepţia retrăirii. Scriitorulopune desacralizării re-mitizarea.

Lumile deschise ale mitului comunică.

n În vizor: DUMITRU RADU POPESCU

■ ex libris ■ Editura Ideea Europeană

lev tolstoi ■ Jurnal ediţie definitivă

thomas Mann scria la centenarul naşterii lui tolstoi: „În el, omul a fost mai puter-nic decât artistul şi neîndoielnic mai puternic decât gânditorul”. Această judecată,în trei trepte, ar fi cel mai nimerit motto pentru Jurnal. Introducerea la Jurnal va finevoită să se mulţumească însă cu mai puţin. Fără a-l pierde din vedere pe omul-artist, va trebui să coboare în laboratorul gânditorului. Aceasta, pentru că proble-mele reprezintă cea mai problematică parte a creaţiei lui tolstoi. Şi pentru că maipersistă opinia potrivit căreia artistul şi omul ar putea fi desprinşi de gânditor. (…) Până la caracterizarea tolstoismului ca ideologie închegată, ca sistem coerent decugetare (implicat şi în arta tolstoiană târzie, dovedind în continuare o excepţio-

nală valoare figurativă), voi încerca să demonstrez faptul că acumulările de gândire anterioare respec-tivei cezuri prevestesc cât se poate de lămurit acelaşi tip de meditaţie, accentuat individuală, dar şi cuînsemne comune mai multor scriitori ruşi şi neruşi din epocă şi dincolo de ea. Personalitatea de geniu nu poate să nu imprime tuturor activităţilor sale concomitente şi succesive osuperioară unitate. Cititorul Jurnalului va observa lesne acest lucru. Prefaţatorului nu-i rămâne decâtsă puncteze această unitate, prezentată în şi dincolo de diversificări.

Ion Ianoşi

17

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

OCTOMBRIE 2012

Popescu „pare ieşit cu totul din cărţi” (lucr. cit., p.1099). evident, criticul nu putea şti atunci când îşiredacta febril, sub presiune, paginile acestui opusmagnum că prozatorul va mai ivi, curând, o capodo-peră. e vorba, desigur, de Întoarcerea tatălui risipi-tor (ed. Cartea românească, 2009), un roman carene prilejuieşte întâlnirea cu un dumitru raduPopescu în mare formă. un „romanţ brownian” amspune, pe urmele unui protagonist al cărţii, doctorulsebastian tufiş, cel vizitat de „vise de autopsier” şiatins de „filoxera” filmului virtual; fiindcă, afirmăacest „măcelar de cadavre” având ca hobby filmulconvex, singurul capabil – crede – de a restabili ade-vărul, de a distinge între tragedie şi farsă, un astfelde roman ar fi „oglindirea cea mai adecvată a zilei deazi”. or, filmele-vise care îi populează mintea, încăr-când-o cu proiecte eşuate în virtual ar dezvălui olume isterizată, confuză şi grobiană, în care noii baş-tani, în contextul revoluţiei „şterpelite”, fac „legea”.nu alta e miza acestei cărţi, prelungind, de fapt,obsesiile productivului romancier. de la tevaturaiscată de leul albastru, tipărită în luceafărul(1965), cu „suciţii” care îi cutreieră întinsa operăpână la ciclul F, o farsă sinistră, o bufonadă comen-tată elogios, dumitru radu Popescu explorează, lagraniţa incertului, o umanitate în viermuială grotes-că, având ca numitor comun acea invocată „relaţie deatmosferă” (cf. n. manolescu). să nu uităm că înmonumentala Istorie a literaturii române, şăgalnicintitulată „de azi pe mâine”, marian Popa nu ezitasă-l califice pe dumitru radu Popescu drept „cel maicomplicat prozator al ambiguităţii şi relativităţii”.Fireşte, judecata priveşte segmentul postbelic şivine, după o demonstraţie temeinică, într-o vremebântuită de furii nihiliste, iscând şi întreţinând cam-panii „justiţiare” în numele revizuirii valorilor. nu eaici locul de a dovedi că osârdia noilor şi inclemenţi-lor procurori morali se cheltuie în van când e vorbade d.r.P. dacă în romanele lui d.r. Popescu „reali-tatea începe la ieşirea din certitudine” (cum scria, în1986, liviu Papadima), e la fel de adevărat că discu-tând statutul şi statura romancierului călcăm pesolul certitudinilor. evidenţele ne obligă să recu-noaştem că avem în autorul Săptămânii de miere, unprim volum dintr-o proiectată trilogie (1999), unmare scriitor.

refuzul coerenţei, ca primă impresie, dă seamade încâlceala fenomenologiei istoriei. În discuţie etrăirea istoriei, în sensul perceperii şi înţelegerii ei.Prozatorul are ambiţia şi orgoliul de a scrie istoriatrăită, plecând de la istoria scrisă, conservată îndocumente; rescriind viaţa celor care au făcut-o, uniimulţumindu-se cu supravieţuirea fără orizont, con-taminată de epicureism, fără acces la descifrarea ei.sunt sentinţele ei irevocabile? iată o întrebare plan-tată în contextul excrescenţelor seismelor revoluţio-nare, cu intenţia repunerii în drepturi a umanului, arecuperării omenescului. scriitorul aprofundeazăcondiţia morală a implicării în istorie. este reconsti-tuit un climat al „paradoxului istoric”, când perioadade tranziţie era împânzită de evenimente contradic-torii, condiţiile tulburi favorizând confuzia. vocaţiaoportunistă submina marşul istoriei, mimând revo-luţionarismul; puterea lua forme mistice, întreţi-nând apatia politică şi insidioasa frică; îndoiala nuera permisă, prin mijlocirea fricii prolifera epidemicinactivismul. Aici este nervul epic al scrisului său:indiferenţa vorbăreaţă, acea „mare indiferenţă”,neatentă la a distinge între adevăr (multiplu) şidreptate, necesar a fi aflată / impusă. este radiogra-fiată o epocă batjocorind scara valorilor, născândefectul de „strâmtorare”. scriitorul plonjează în rea-litate prin intermediul memoriei; cercul deterministobligă la claustrare. el întreţine un conflict întreprea-plinul experienţei existenţiale şi deficitul deperspectivă, limitată de pragul experienţei trecute,corectat acesta şi suplimentat prin tălmăcirea vise-lor. tragicul îşi aliniază farsa, carnavalescul.ideologia artistului, de indiscutabilă provenienţălivrescă, creşte într-o ambianţă mitologică, sub ira-diaţia temelor eterne. mitul a decăzut, marile mode-le s-au degradat; or, scufundarea în mitologie(forând substratul mitic al existenţei) are ladumitru radu Popescu accepţia retrăirii. scriitorulopune desacralizării re-mitizarea. lumile deschiseale mitului comunică.

Chiar opera în perpetuă metamorfoză, formu-lare şi re-formulare e o încercare de a reduce entro-pia, „de a da un răspuns”, solicitând feţele memoriei.obsesia adevărului şi cronotopul carnavalului, dere-glajele memoriei, dilatarea sau contractarea timpu-lui, dispoziţia locutorilor, fluctuanţa depoziţiilorînregistrate „aruncă” epica în registrul ambivalen-ţei. Fiinţa e ameninţată, dispersia ei corespunde – înplan compoziţional – dezagregării nucleului epic.

dumitru radu Popescu, fără a aproba viziuneamaniheică, foloseşte un real construit pe ideea dua-lităţii. Confuzia realului cu fantasticul asigură, înspaţiul narativ, conjuncţia extremelor: comunicareaşi vidul. Pentru recunoaşterea trecutului, pentru asonda memoria subconştientului (scoţând la luminăadevărul visului), personajele lui dumitru raduPopescu, confruntate cu şocul conştiinţei, au o şansă:cea de a trece puntea povestirii. În numele adevăru-

lui visului, scriitorul luptă cu criteriul verosimilită-ţii, întronând domnia relativismului. Încât obsesiaadevărului se pulverizează în variantele lui.sondând un trecut „imprevizibil”, scriitorul manifes-tă un multiperspectivism în desfăşurare: percepţiaevenimentelor îmbracă versiuni felurite, demonulrelativizării stăpâneşte un teritoriu în care – spuneautorul – „fiecare are pe undeva dreptate”.Alternarea vocilor şi multiplicarea punctelor devedere expediază în relativ o epică browniană, dis-pensându-se de personajul unic. Scriitorul e shakes-pearolog; pornit în căutarea adevărului, el judecătrecutul cu şirul de abuzuri, violenţe, crime, defor-mând omenescul, dar nu uită că prezentul produceistorie. În spatele necesităţii istorice, dumitru raduPopescu caută tot omul; colecţia de fapte abominabi-le, fixate în memoria colectivă sunt aduse la suprafa-ţă pentru „a învăţa adevărul”. Procurorul dunărinţu(ciclul F) are convingerea că nici după moarte amin-tirea unui om nu trebuie umilită. lumea luidumitru radu Popescu e prinsă într-un vârtej aiuri-tor, împreunând contrastele: lângă hieratici trăieschidoşii, visele coexistă cu pornirile oneroase, istoriase răsfrânge în această vâltoare evenimenţială.

dacă scriitorul nu e un povestitor (în formulaconsacrată), să vedem atunci în ce măsură e un con-structor. observăm că experienţa dramaturguluidumitru radu Popescu domină proza logoreică aaceluiaşi, în pofida aparenţelor de haotism.indiferent de genul literar, dumitru radu Popescuscrie în cheie morală. Vârtejul relativist în care nearuncă proza sa vizează spulberarea „limitelor”.naraţiunea de factură realistă colaborează cu simbo-listica alegoriei, în care laurenţiu ulici vedea facto-rul coeziv. lăsând cititorului, greu încercat de mean-drele naraţiunii, plăcerea de a scrie mental finalul,refuzând epilogul clarificator, dumitru raduPopescu preferă deschiderile abrupte şi finalurilemultiple. Prozatorul impune o viziune personală,respectând imaginea vieţii: fluidă şi contractantă. elrăscoleşte răul uman; va iniţia deci expediţii justiţia-re şi excursii onirice, preocupat de senzaţional şimalefic, va repune pe tapet cazuri „clasate”, tensio-nate de raportul dintre refugiu şi angajare. deşi seconsideră, ciudat, un autor lipsit de fantezie,dumitru radu Popescu reabilitează apartenenţavisului realităţii înconjurătoare: oribilitatea visuluisau realitatea sunt egale. lumea romanescă esteimpregnată de bizarerii, deschizându-se alegoricu-lui; sub masca ludismului, prozatorul dezvoltă oviziune morală asupra istoriei, alertat de monstruo-zităţile unei istorii fără memorie. observator atent,dumitru radu Popescu colectează amănunte, puneîn ramă (cu rezerva de rigoare: „toate acestea pot finişte ipoteze”) adevărul fragmentar, relativ. o lumeîn instabilitate, confruntată cu neprevăzutul, absur-dul, ameninţând gândirea liberă – iată lumea luidumitru radu Popescu. Cum spuneam, nu intere-sează dacă ea e adevărată ontologic. important e cătrăieşte estetic şi se opune (conţinându-şi germeniiautodistrugerii) corespondenţei ontologice; scriitorulbiciuieşte delictul de indiferenţă, mulţimea de singu-rătăţi ce nu fac efortul de a comunica. dispreţuitor alpedagogicului sforăitor, prozatorul nu spune net, cidiscret; lectura e incomodă, dar peste această operăomologată valoric, se întinde – ca mesaj filosofic –surâsul relativismului. inatacabil rămâne adevărulvisului. tipologia anormalităţii – definitorie pentrucreaţia sa – se nutreşte din confuzia real-fantastic.Ciudăţenile au pretenţie de adevăr, lecţia „de vână-toare” ţinteşte această emisie în stare de veghe, custatut de adevăr: adevărul alunecă peste ficţiune

■ ex libris ■ Editura Ideea Europeană

Constantina raveca Buleu ■ paradigma puterii în secolul al XiX-lea Colecţia Dicţionare & enciclopedii

Demersul interpretativ al Constantinei Buleu pare stimulat (ca să nu spunem: „îndrăgostit”...) tocmai de caracterul lalimită non-definibil, misterios, ireductibil mitopetic al „puterii” şi al reprezentărilor sale din secolul al XIX-lea. Fie că neprezintă metodologii de obedienţă structuralistă, neomarxistă, jungiană, lacaniană, funcţionalist-simbolică sau feno-menologică, autoarea e constant fascinată de un fenomen care, la un capăt al său, presupune ordine, alegere raţio-nală, logică instrumentală, iar, la celălalt, revelaţie, intensitate, magnetism, charismă, într-un cuvânt: magie. Carteaare darul de a înfăţişa, mai degrabă decât o „paradigmă”, o panoramă a spiritului secolului al XIX-lea, în relaţie cutema puterii. Deschiderea curajoasă către un fenomen de o asemenea amploare aminteşte de aura eroică a unor

faimoase întreprinderi intelectuale (Peter Gay, de pildă), deseori invocate, cu implicită admiraţie şi pricepere, în lucrarea ConstantineiBuleu. Curiozitatea intelectuală mereu vie, claritatea gândirii, larga deschidere bibliografică şi, nu în ultimul rând, expresivitatea foarte per-sonală a stilului plasează acest demers în categoria lucrărilor de referinţă.

Caius Dobrescu

18

AnUL XXIII t nr. 10 (727)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

într-o ciudată ambiguitate, dar „esenţa este aceeaşi”.dumitru radu Popescu spulberă graniţa dintre visşi realitate, distrugând coeziunea timpului; tragiculpactizează cu grotescul, scriitorul prelucrează fante-zia lumii (deloc mai lesnicioasă decât exercitareafanteziei absolute). Pentru dumitru radu Popescu,un autor lipsit de fantezie ar fi un „autor mort”; or,scriitorul are încredere în caracterul inventiv al rea-lităţii. Această permanentă confuzie dintre planulrealist şi cel fantastic, înlocuind realitatea prin vis(un titlu ironizant era Cai verzi pe pereţi) ne duce,totuşi, spre încheierea că arta nu poate suplini viaţa(ca în pasărea Shakespeare). imaginaţia, chiar dacăaparenţele ne împing înspre concluzia inversă, nusfârşeşte în halucinaţie; îndepărtarea de real are ofinalitate mai degrabă basmică decât onirică. darprozatorul e, spuneam, un teribil creator de atmosfe-ră: un gol moral, gesturile bizare şi efectele absurdepecetluiesc acest demers creator care are ca premisă,de regulă, o ciudăţenie convergând spre grotesc.dumitru radu Popescu e interesat de fenomenuldevianţei, urmărit cu ochi halucinant, penetrândfantasticul poematic.

*

Întoarcerea tatălui risipitor, aglomerând osumedenie de întâmplări de-a lungul unei zile, cer-cetând lumea asta, dar şi, cu „ochiul celălalt”, lumeade dincolo, nu putea fi străin de încâlceala eveni-menţială, exersând o reţetă verificată. laCioromârda, o localitate „fără dragoste”, o „insulămitică” (?), într-un decor apocaliptic (o secetă careprovoacă „gălbeaza” pământului, într-o căldură „deţăst”, iscând dezorientarea berzelor şi năvala ciorilorşi, peste care, finalmente, se revarsă potopul) se con-sumă o prelungită aşteptare: trebuie înmormântatParaschiv, un localnic-lefegiu, înrolat sub flamuraarmiei române, trimis la moarte spre alte zări. motivde a se aduna toată „foaita cea vestită”, aplaudândminciuna soldatului-erou. Şi, desigur, întreaga aşe-zare (câţi vor mai fi rămas după exodul ciormârdeni-lor), „mutată în cimitir” pentru a participa la poma-na soldatului, alături de generalii „de pace”, subaura eroismului fictiv. Bâlciul din cimitir, aşteptând

un erou (un sicriu careparcă nu mai ajunge ladestinaţie) îi oferă pro-zatorului şansa unorsecvenţe memorabile,aducând în scenă per-sonaje pitoreşti, cuidentităţi multiple: dela primarul răgălie şidoctoriţa ruxi (felceri-ţă insaţiabilă şi pictori-ţă, cu pasiune pentruabstract), „diavolul” Şei-tan, cu tobiţa la gât,gata de a-şi jertfi mă-garul ori zăluda vine-rica (zisă şi „împără-teasa zodiilor”, provo-când, printre vedeniile„anunţate”, atentatul)până la părintele Ci-prian Cimpoi şi episco-pul lucian (care întâr-zie la Castelul de vână-toare); de la cuplul gi-cu / gina, mereu „încă-ţelaţi”, profanând încă-perile Castelului oritandemul Costică / mi-tică, cei doi plozi cerce-tând împrejurimile cubinoclul lui Şeitan darsub efectul vinuluisfinţit (din care seînfruptă în clopotniţă)până la prezenţa som-ptuoasă (iniţial) a ofi-cialităţilor (prefectul,generalii în funte cu

generalul Caciureac-ghearăntoarsă, „robul bancuri-lor”) sau trupa ecologistelor Filofteiei năsturel ş.a.

În fine, umbra eroului naţional Paraschiv, bân-tuind – precum altădată riga hamlet la elsinore – înaceastă lume coşmarescă; cel care „a murit pentrualţii”, omorât de pomană, devenit martirul iubit pri-lejuieşte „ciurdei” de oficiali un spectacol istoric. Fiulsatului, ubicuitar dar nevăzut, prins „mereu întreuna şi alta”, plătit să moară, revenit acasă, întors –ca umbră deşirată – din rătăcirile sale este un obser-vator al tuturor întâmplărilor / vorbelor cheltuite dinbelşug. „o umbră de om fără om”, aşadar, bietul hin-gher Paraschiv (poate dezertor; poate orfan; poatetatăl lui ionel) este o făptură fără trup; moartea saeste în ochii generalului trandafir o „prostie abject㔺i alimentează, la nesfârşit, caruselul supoziţiilor,febrilitatea ciocnirii punctelor de vedere pe suportulunei lentori epice mereu sub control. temporizândnaraţiunea, dumitru radu Popescu o bruscheazăprin inventivitate, fantezie slobodă dar fără a dina-mita arhitectura întregului. dimpotrivă, avem de-aface de astă-dată, în pofida aparenţelor „browniene”,cu un roman solid construit, de spectacol lexical (cucâteva, regretabile, derapaje).

Alt fir epic (major) priveşte drumul martiric alirinei, însoţită de fiică-sa sanda, cu ionel (mort) înbraţe străbătând zeci de kilometri pe jos înspremorga doctorului tufiş pentru a-şi proba nevinovă-ţia. sub ochii lui Paraschiv, fireşte. Cum pentruioanea Păsulii, poliţistul din Cioromârda şi „filosofullocal”, şcolit la otopeni şi doritor a-şi „depăşi limite-le”, irina este suspectată de pruncucidere, scenariulepic capătă turnura romanului poliţist. ioaneaPăsulii ştie că neîncrederea este „o sursă de energie”.vrea, aşadar, adunând dovezi, să descâlcească iţeleşi să urce în „panteonul poliţiei”, rătăcind şi printredilemele clarvăzătoarei, nimeni alta decât vinerica,„profesoara de zodii”, anunţând un misterios com-plot la cimitir. Călătoria irinei este, negreşit, simbo-lică şi se desfăşoară, observa dan Cristea, cu ardoa-re mistică.

venit la Cioromârda, la mormântul soldatuluicunoscut să scrie (în foaia sa, alifia) despre moarteaunui neînsemnat răcan, bucurându-se de o glorieinutilă, profesorul z.z. Puţintelea (zeze) va sfârşi

într-o budă ecologică. o (altă) crimă? Profesorul îiprivea pe toţi „în dungă”, lansa aspre rechizitorii,convins că trăim în eroare şi, inevitabil, ratăm totul.moartea lui zeze, văzută ca o „glumă apocaliptică”ne coboară în fantasticul ridicol, însoţind o înmor-mântare cu fast (eşuată), o mascaradă cu fanfară, un„joc stupid”. Alături de un sfârâiac, cu vânătorii săieuropeni, de un mateiaş (amestecând, prin dubluri,realitatea cu ficţiunea) sau un george Capverdemercali / Fecali, cu o onomastică transparentă, tri-miţând la mizerabilismul prezenteist.

Acest roman-pamflet (pe întinse porţiuni), con-struit cu o fantezie debordantă, pe un scenariu ambi-guu-detectivistic, colecţionând bizarerii, intraducti-bil, din păcate rămâne, de fapt, credincios reţetei,marca drP: „fiecare cu adevărul lui” (interesul lui).Fiindcă, ni se reaminteşte (p. 109): „nu există adevărcurat”. Care ar fi însă „adevărul” criticii / criticilor?

să observăm, imediat, că noul val al criticii deîntâmpinare, numărând câţiva exegeţi deja faimoşis-a scuturat de ceaţa unor prejudecăţi şi de povaradosariadei. Încât, fără a-şi drămui reproşurile, eis-au rostit deja lepădându-se de dirijismul criticii„de cumetrie”, repartizând superlativele pe criteriide gaşcă. deşi, de pildă, Falca lui Cain (2001),împreunând grotescul şi tragismul anilor noştri tul-buri a cam trecut neobservat. nu vom discuta aicicât de roman este; el poartă o marcă stilistică incon-fundabilă şi dovedeşte, eliberând apetitul detectivis-tic, aceeaşi construcţie de policier. Ciudat ar fi (şiasta s-a observat) că în pofida realismului gros, păs-tos, prolix, romanul nostru acceptă voluptuos artifi-ciile intertextuale, împinse în autoplagiat (cum notamihai iovănel). Bineînţeles, drP îşi exploateazănemilos reţeta. există deja un tipar romanesc bătă-torit şi această carte (Falca lui Cain), subintitulatăcu bunăvoinţă roman, gata oricând de a-şi subminastatutul, asumându-şi maiestuos realismul şi plon-jând voluptuos în jocurile graţioase ale intertextua-lităţii, dovedind frenezie imaginativă şi limbaj colo-rat, cultivând stranietatea şi folosind o onomasticăstrăvezie („prea evidentă”, au zis unii), cu tuşe cara-gialeşti, dezvăluind acid-grosier peisajul şi faunapost-revoluţionară creşte pe canavaua romanuluipoliţist. ea este şi un ciudat melanj; vom găsi o piesăde teatru, inserţii eseistice (vezi Secolul marx),multă poezie şi chiar bună (ciclul Calendarul nebu-nilor acoperă trei luni lirice; p. 133-269). Autorul nuezită să valorifice şi texte mai vechi (cazul „întâmpi-nării” lui valeriu Pop, cel care l-a cunoscut pe Cheguevara); în fine, „aliindu-se” noului val ia în răspărpostmodernismul printr-o făcătură postmodernă. sănu uităm apoi invitaţia la o lectură în cheie psihana-litică; foiesc în rama naraţiunii obsesiile livreşti,motivele biblice ori temele antice, reciclate, repuseîn drepturi prin câteva personaje memorabile: de lazizi-tren (zisă şi hamleta-omleta), ironizându-l peclănţăul, pe „prostul de hamlet” ori procurorulAugustin varză până la profesorul lohinsky – victi-ma, propovăduind „iubirea la propriu”. e convocat şioedip – „asasinul în scutece”. Şi, în fond, e vorba –sondând sâmburele epic – de o crimă, prozatorul-poet-eseist-dramaturg învăluind în mister, cu o abi-litate îndelung exersată, mobilul şi actorii ei. Falcalui Cain era şi o provocare. solicitând elanul nostrudetectivistic şi şocând prin formulă, amestecând,cum spuneam, genurile şi scriiturile. dar peste totdescoperim cerneala lui drP. reproşul că „scrieprea mult” i s-a făcut. tentaţia logoreică e prezentă.dar aceşti sfetnici de ocazie, numeroşi, ignoră unamănunt, esenţial totuşi; scrisul lui drP, în oricedirecţie s-ar manifesta şi orice temă ar atinge poar-tă pecetea stilistico-problematică a unui uriaş proza-tor. iar Întoarcerea tatălui risipitor probează cu stră-lucire această necesară regăsire. de fapt, pesteopera lui dumitru radu Popescu planează o uriaşăumbră: cea a lui shakespeare, considerat de unharold Bloom (v. anxietatea influenţei) însuşi „cano-nul literar occidental”. iar relaţia cu „divinul brit” necondamnă la o împărtăşire, la o „supra-influenţaremonumentală”; shakespeare – anunţa h. Bloom –„nu îţi permite să-l îngropi, să-i scapi sau să-l înlocu-ieşti”. Poate că Bloom forţează nota când scrie apă-sat că cei care îl tăgăduiesc sunt resentimentari laadresa literaturii canonice. indubitabil, pentru spa-ţiul literar românesc, fostul corector de la Steauaeste un autor canonic. tămâiat din belşug când păs-torea (obedient, să recunoaştem) uniunea scriitori-lor (1981-1989), retras apoi într-o tăcere penitentă,revenind în forţă, suspectat de prolixitate, cultivândinsolitarea, enigmaticul drP dezvoltă o creativitatemito-poetică ispitită de ludism. magma verbală serevarsă nemilos, aglomerând persoanje şi fapte (ieşi-te din comun, chiar horror). sub un titlu inspirat(dincolo şi dincoace de F), valentin taşcu propuneaacel roman / ciclu drept bornă, etapizând opera şi sti-mulând exegeza. Corectând dezvrăjirea postmoder-nistă prin aluzii mitologice, invitându-ne pe un„tărâm labirintic” (observa mirela marin într-o soli-dă demonstraţie consacrată prozatorului), toatăcreaţia sa, de mare originalitate, se vădeşte a fi (cumnota mihai drăgan, încă în 1970) o „intuiţie lirică alumii”. r

■ ex libris ■ Editura Ideea Europeană

iosif Brodski ■ Mai mult decît unu Colecţia 100 capodoperePrefaţă, traducere şi note de Marina vraciu

„Un evreu, poet rus şi cetăţean american” – aşa se autodefinea, cu ironie caracteristică, Iosif Aleksandrovici Brodski(1940-1996), scriitor care, după 1972, semna Joseph Brodsky, într-unul din numeroasele interviuri ce i-au fost solici-tate în decursul vieţii. Rezolvînd dificultatea întîmpinată iniţial în uzul englezei, limba din ţara exilului, SuA, poetulgăsea o formulă sub care se putea deopotrivă ascunde şi revela. Pentru cei care cunosc natura „formulaică” a poe-ziei brodskiene (poezie, din păcate, „ascunsă” în limba română într-o unică plachetă tradusă de emil Iordache), ulti-ma explicaţie ar putea fi cea care primează. este destul de greu de spus cine este acest autor, deşi etichetările şi exe-geza nu lipsesc. Cum doreşte să fie receptat cel care a vorbit despre sine în mod repetat, inclusiv de la înălţimea tri-bunei premiului Nobel sau din funcţia de bibliotecar al Bibliotecii Congresului, oferind lumii o biografie „oficială”, cu

eroii şi miturile ei, şi aducîndu-şi „omagiul” mai multor umbre? „Mai puţin” sau „mai mult” decît unu? volumul apărut cu girul autorului, cuun an înaintea primirii de către Brodski a premiului Nobel (1987), Less Than One (tradus în limba rusă cu titlul Menşe ediniţî / Mai puţinde(cît) unu/o unitate) răspunde în parte la aceste întrebări. titlul volumului reuneşte trei ipostaze ale personalităţii de scriitor a lui Brodski:autobiografică, critică – de poet, cititor-explicator-interpret şi traducător – şi, în fine, cea diaristico-turistică, ipostaza de cetăţean al lumii.toate – „anexe” ale poetului. experienţele alese de autorul acestui volum sînt atent dimensionate prin obiectivul aparatului de fotografiat.

Marina vraciu

19

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

OCTOMBRIE 2012

noutăţile pe care le aducea dumitruradu Popescu în 1969 cu al său masivroman F, nu erau deloc neglijabile, badimpotrivă, au constituit în acel

moment (şi chiar ulterior) o revelaţie frapantă în ceeace priveşte modul inedit de abordare a problematiciiumane contemporane. Înainte de toate, prozatorulrenunţa, refuza în fapt, urmărirea lineară, tradiţio-nală, a subiectului ce propunea tranşant stabilireaadevărului într-un caz confuz de omucidere (…mese-ria mea – afirmă tică, procurorul – este să restabilescadevărul prin probe /…/ Căci altfel, chiar dacă cunoscadevărul, n-are nici o valoare că-l cunosc”), produsundeva într-un perimetru geografic şi social ce aveatoate datele – la o primă şi superficială evaluare –pentru a fi marcat de stigmatul provincialismului,mai mult chiar, de anonimat şi marginalizat ca atare.Pentru d.r. Popescu însă, această lume, cu micile şimarile ei probleme existenţiale, reprezenta în esenţăconvulsia vitală a întregii umanităţi, aşa cum sereflecta ea în oglinda propriei conştiinţe şi moralităţi.Afla acolo reperele fundamentale la care se raportea-ză, din totdeauna, fiinţarea individului: viaţa şi moar-tea, într-o condiţionare dramatică reciprocă. viaţaînţeleasă ca zbatere nesfârşită pentru subzistenţă şimoartea, ca o violentă încheiere de conturi cu lumea,sub toate aspectele ei de materializare. Personajelegravitează astfel în jurul unei multitudini de întâm-plări cotidiene, fireşti prin cheltuirea lor în diurnultraiului comun, în care sunt implicate şi conjugatereciproc, până la nivelul unei necesare intimităţi des-tinale. oamenii sunt legaţi între ei nu doar prin inte-rese şi aspiraţii comune, prin acţiuni întreprinseîmpreună, ci şi prin relaţii de rudenie (foarte impor-tante în mediile de la ţară) – directă sau indirectă –fiecare având în cazul dat o oarecare pondere de vino-văţie, de culpabilitate sau măcar jucând rolul de spec-tatori ai tuturor evenimentelor petrecute în comuni-tatea lor. e creată de-acum un soi de genealogieumană, prezentată după tipicul consemnărilor biblice(„iuja, sora mai mare a măturşii maria, o avea pe tiţamai mare între fete, şi tiţa pe ioana şi ioana se mări-tase cu băiatul lui geacăr de lângă Podiţ şi avea ofată în clasa întâia: marioara. rodica ioanei luitaiche, nepoata verginei, vecină cu troc şi cu mătu-şa, tudor al lui Chirilă, unde se oprea autobuzul irta,tudor al lui selimbăr, asistentul medical veterian,dionisie, copilul de cinci ani al lui topolog, natalia luimarcu, cea mai grasă fată din sat şi din clasa întâia,ioana lui Bărbiţă, fetele gichii, ale riţii, cele mici,gemenii lui tudose, cei de cinci ani, cei de zece ani, ceide cincisprezece şi cei de şapte ani, toţi copiii vecini-lor, ai neamurilor şi ai străinilor…” etc), căci roman-cierul înţelege a vedea în lumea de aici o replicămaculată a marii mitologii antice, o mitologie (alta)contemporană, constituită în decăderea celei de tipulcelălalt, până în derizoriu, la drept vorbind într-unverso al ei, în parametrii unei actualităţi imediate, încare tragediile şi întreaga factologie a eroilor olim-pieni de odinioară se consumă în continuare pe ace-leaşi coordonate definitorii ale existenţei, numai căacum în limitele dimensiunii terifiante a acesteia.eroii sunt erodaţi în statura lor divină, comportân-du-se după firescul unui tipic banal şi derizoriu al tra-iului… ritualic modern. Ceea ce avea altădată măre-ţie şi fior sacru, dedus din predestinări implacabile,se consumă acum în perfide strategii de intereselamentabile (cel mai adesea), pe care indivizii înşişi leprovoacă şi le regizează cu voluptatea asumării con-ştiente a spectacolului fiinţial, parodic şi grotesc.Personajele ciudate, sucite, insolite în felul lor, dinpovestirile şi nuvelele volumelor anterioare (Fuga,1958; umbrela de soare, 1962; Fata de la miazăzi,1964; Somnul pământului, 1956 sau duios anastasiatrecea, 1967) se recompun acum, în biografii sintetiza-te, ce vor impune în timp, denunţat ferm aici, unîntreg univers uman pe care prozatorul îl va alimen-ta continuu cu o dinamică existenţială oarecum repe-titivă dar mereu nouă, a eroilor săi romaneşti de maiîncolo.

Perimetrul – topografic vorbind – stabilit întreturnuvechi, Câmpuleţ şi Pătârlagele, este unul cuvaloare catalitică pentru un întreg univers uman carese regăseşte aici în toată convulsionata sa existenţăcontemporană („…toată această lume pestriţă, toatăaceastă viermuială…”). marile evenimente ale mapa-mondului sunt receptate de indivizi care le interpre-tează după măsura propriului lor statut uman, înconformitate cu propriul lor comportament, urmândderularea factologică a unei vieţi alcătuită din micisau mari întreprinderi personale, în strategia supra-vieţuirii şi, nu mai puţin, în perspectiva morţii

iminente. viaţa, cu toate meandrele sale e, în întregulei, un labirint pe care eroii romanului îl străbat de-alungul unui aparent haotic traseu, cu angajamentesincere sau făţarnice, pe căi înfundate, uneori înşelă-toare, revenind mereu la acelaşi punct de plecare; tra-see străbătute dramatic ori numai ridicol, cu dispera-re ori cu laşitate, submersiv ori la vedere – totul dise-cat de prozator cu o minuţiozitate a observaţiei dedetaliu impresionantă. d.r. Popescu nu urmează aşa-dar un unic traseu în evoluţia intrigii, prin acest labi-rint, ci caută a identifica traseele individuale ale fie-cărui protagonist în parte şi deopotrivă, subsumatfrământărilor obştei, subiectul fiind abordat mereudin unghiuri de perspectivă schimbate, din perspecti-va angajamentului fiecărui actor al spectacolului vie-ţii şi al morţii. desfăşurarea epică are astfel ea însăşistructură labirintică, derutantă dar nu mai puţinpasionantă.

Acest traseu – prinlabirintul vieţii spre moar-te – se străbate, de obicei,sub semnul încifrat al uneihieroglife, fixate deasupraporţii de intrărare. e unsemn cabalistic (hieroglifaeminesciană, bunăoară) sauo deviză, pe care o găsim,prin tradiţie, la toate intră-rile asemenea, din literatu-ră ca şi din viaţa efectivă,de la acel dantesc adagio:„lăsaţi orice speranţă voice intraţi aici” (Infernul,cap.iii), până la cinicafăgăduinţă de pe poartalagărului fascinst de laAuschwitz: „arbeit machtfrei!” (ironizând macabrusensul ideatic din Feno-menologia spiritului luihegel). Ş.a. un asemeneaînsemn propune, la rân-du-i, d.r. Popescu, fixândpe poarta de intrare în labi-rinticul său roman, o hiero-glifă: litera „F”, o iniţialăce-şi asumă, simbolic,se-nţelege, cheia de intrarepe tărâmul aluvionar alunei lumi bulversate isto-ric, asupra căreia îşi fixea-ză investigaţia. hieroglifaaceasta poate însemna,după sugestia derutantă a autorului, de pe ultimacopertă a ediţiei princeps: „Fiinţă, Frică, Fotbal,Femeie, Fericire, Fantezie.” etc. – tot atâtea invitaţiipentru alegerea unei căi de acces în labirintul vieţiiromaneşti pe care ne-o oferă. de fapt însă, cel maibine corespunde această hieroglifă decriptării ei însensul de frison. Căci, toată viaţa oamenilor desprecare ni se relatează aici (pe care tică, procurorul, ourmăreşte şi o interpretează cu acribia unui veritabildetectiv, ce şi este: „văd în viaţă nişte paradoxuri pecare nu le înţeleg şi în care nu cred. dar n-am ce face.Şi de-aceea sunt sceptic. scepticismul meu nu e unrefuz al judecării acestor paradoxuri, ci o neputinţăde a le înţelege, şi de-a le admite pur şi simplu”), euna frisonată, atât datorită evenimentelor (presiuni-lor) exterioare ce apasă asupra oamenilor („cu saufără moartea lui Păun el s-ar fi eliberat, cu sau fărăea, colectivizarea tot s-ar fi înfăptuit”), cât şi (maiales) a propriilor presiuni de conştiinţă morală, civi-că, socială, mistuitoare. Frisonul e o stare ce nu atin-ge limitele de sus ale febrei care poate, fi la aceaintensitate, fatală, dar se află şi deasupra gradului deacalmie a organismului care, sub limita de jos a tem-peraturii acceptate, poate duce, în subliminar, tot lafinalul nefiinţării.

lumea din romanul F e… frisonată. toate per-sonajele se agită, intră în stări conflictuale (gălăgioa-se), unii cu alţii („aşa era vremea, unii să se teamă dealţii”), se emoţionează covârşitor asistând la…, şiaşteptând câte un deznodământ ce poate fi edificatorîn intimitatea propriului parcurs al vieţii. moarteamătuşii maria, din acest punct de vedere, este unadin scenele cele mai teribile ale romanului, prinabsurdul baroc şi grotesc al ritualului la care se conectează întreaga comunitate, asistând curioşi darşi intrigaţi, ca la o farsă teatrală („toate neamurileerau în odaie, ori la ferestre, ori pe bătătură, să numoară mătuşa măria singură. Copiii mâncau semin-ţe, îşi suflau mucii şi aşteptau fără lacrimi ce avea să

se întâmple. Bolnava continua să spună nume demorţi şi să vorbească despre o pasăre cântătoare, cucioc albastru, cu pene albe, cu picioare roşii, carezbura, zbura peste sat şi peste pădure şi în urma eiveneau în şir alte păsări albe, nesfârşite, cântând/…/nici o umbră de groază nu mă înfioră, atât eramde convins că mătuşa ne juca tuturor o farsă, prefă-cându-se că vede un soi de rai concret şi un iad precisşi cam ţărăneşti amândouă /…/ mătuşa măria râdeaşi râsul ei mi se părea absurd. ori râdea de noi şi detot ce se întâmpla /…/ ori aşa voia să se despartă deviaţă”).

romanul are o densitate factologică puţin obiş-nuită. Prozatorul urmăreşte, la modul aluvionar,toate gesturile eroilor săi, dialogurile lor, rememoră-rile şi comentariile acestora, într-o aparentă revărsa-re evenimenţială covârşitoare, din care însă, ca apa

râului ce traversează bul-boana, se limpezeşte maiapoi şi îşi arată cursulfiresc. din toată aceastădevălmăşie în care oameniisatului se agită cu febrilita-te, mânaţi de resorturiintenţionale obscure, în celedin urmă reconstituireamorţii lui moise apare ca dela sine, cu tot ce implică eapentru cei din anturajul ei.tică, procurorul, poate fimulţumit de rezultatul obţi-nut, de elucidarea necazu-lui, şi totuşi nu este. Com-plexul culpabilităţii în caretrăieşte comunitatea i serevelează în final ca unul ceapasă sensul predestinat alomenirii. Pentru că el „cer-cetează şi nu restabileşteadevărul şi dreptatea şilumina pentru alţii, ci pen-tru sine, ca o datorie funda-mentală a omului pentrusine în primul rând – ca săfie de fapt apoi pentru toţi”.Paralela ce se face între el şihamlet (lumea justiţiarăshakespeareană este, dealtfel, un alt punct esenţialde conjunctură cu demersulscormonitor de adevăr înactualitate, pe care îl practi-că romancierul) duce ideati-

ca romanului pe orizonturi mai profunde şi mai gene-roase, de interpretare filosofică: „nu te-ai întrebatniciodată cum ar fi trăit hamlet dacă nu murea înfinalul piesei lui shakespeare? (…) Ar fi putut elrezista tragediilor pe care le dezlănţuise? Cumplitelorîntâmplări? (…) În acest regat al spaimelor (…) dincând în când lumea simte nevoia să aibă un hamlet”.e ideea ce guvernează, la o adică, intriga romanului„F”. regatul spaimelor e tocmai realitatea în care per-sonajele lui d.r. Popescu îşi consumă viaţa. o viaţăde un eroism lamentabil bravat, oarecum grotesc,într-un sistem social labirintic ce nu duce nicăieri,care caută să-şi ascundă crimele sub aparenţa unorobiective demersuri justiţiare.

romanul impune o lume şi o problematică lacare d.r. Popescu se va întoarce mereu, recidivând,în nevoia exprimării adevărului asupra lumii salecontemporane, maculate, chiar dacă tică, procurorul,ştie – odată cu prozatorul însuşi – că „vorbele n-aunici o importanţă. dincolo de ele este adevărul, elesunt doar un fel de coifuri d-alea şi de bărbi devicleim. Adevărul nu-i făcut din vorbe. Întotdeauna.Aşa”. dar, „trebuie să stabilim adevărul (…) cât sun-tem în viaţă trebuie mereu să stabilim ce a fost cuadevărat când am trăit, ca să nu moară nimic şi sărămână mărturie”.

rupând fără ezitare cu maniera construcţiei tra-diţionale a romanului de factură clasică, d.r. Popescuaduce în literatura noastră actuală, cu acest roman F,o viziune dinamică şi contemplativă în acelaşi timp,concentrică şi simultană, de investigaţie, pe multipleplanuri deodată, a realităţii în toată complexitatea eipluriformă, dar mai ales un mod aparte de a reflectaasupra adevărului ei, cu nenumăratele sale faţete exis-tenţiale, descinderea în planul conştiinţelor umanefăcându-se pe căi multiple, labirintice, nu uşor deurmărit însă, cu atât mai mult relevând linia tragică aparcursului existenţial al unor eroi dintr-o mitologiecontemporană lipsită de măreţie şi eroism. r

noutăţile pe care le aducea DumitruRadu Popescu în 1969 cu al său masivroman F, nu erau deloc neglijabile, ba

dimpotrivă, au constituit în acelmoment (şi chiar ulterior) o revelaţie

frapantă în ceea ce priveşte modulinedit de abordare a problematicii

umane contemporane.constantin cubleşanÎn labirintul mitologiei contemporane

20

AnUL XXIII t nr. 10 (727)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

szymborska aparţine generaţiei a căreiprincipală experienţă – a tinereţii şi avieţii întregi – a constituit-o Al doilearăzboi mondial. spre deosebire de

różewicz – de exemplu, ea s-a ocupat prea puţin detemă, totuşi a scris vestita poezie lagărul foameilângă Jasło (obóz głodowy pod Jasłem). Poeta şieseista Wisława szymborska s-a născut la data de 2iulie 1923 la Bnin, lângă Poznań. Părinţii ei s-aunumit Wincenty szymborski şi Anna maria, născutărottermund (1860-1980). Cronicile şi istoriile litera-re menţionează că Wisława e născută la Bnin, defapt ea a venit pe lume la Prowenta, acareturilenobiliare ţinând de castelul din Kórnik. Familia s-amutat la toruń din anul 1924, aici începând W.s.şcoala primară, apoi, probabil din 1929 sau 1931, auales oraşul Cracovia. Aici s-a înscris din septembrie1935 la gimnaziul surorilor ursuline.

după 1 septembrie 1939 şi mai ales după ata-cul Armatei roşii din 17 septembrie 1939, ceea ce aînsemnat războiul şi ocupaţia, szymborska a maistudiat în secret, la complete liceale ilegale, iar din1943 a trecut la munca funcţionărească, la căileferate, spre a evita trimiterea la muncă în Cel de altreilea reich. Acum realizează prima ilustraţie la ocarte – manualul de limbă engleză First steps inenglish, scris de jan stanisławski – are curajul săscrie câteva povestiri şi, mai rar, versuri.

din 1945, după eliberare, începe participareadirectă la viaţa literară a Cracoviei – avea 22 de ani– şi este puternic influenţată de scrisul lui Czesławmiłosz. la Cracovia, începând cu 1945, a studiat filo-logia poloneză, la universitatea jagiellonă, dupăcare a trecut la sociologie, pe care însă nu le-a termi-nat cu diplomă de licenţă, datorită grelei situaţiimateriale.

În aprilie 1945 s-a căsătorit cu poetul şi publi-cistul Adam Włodek (1922-1986), fost participant laluptele cu germanii, fost membru de marcă al mişcă-rii culturale ilegale pe timpul ocupaţiei. Proaspeţiimiri au locuit de la început în aşa-numita colonieliterară cracoviană, aflată pe strada Krupnicza, deunde deducem fructuoasa influenţă a cercurilor lite-rare, imediat postbelice, asupra poetei. nu au trăitîmpreună decât până în 1954 şi nu înţelegem moti-vele despărţirii, când ambii erau adepţii lumii noi,aduse de tancurile sovietice. W.s. a făcut o pauză înrelaţiile matrimoniale până în 1969, când s-a legatîntr-o prietenie strânsă şi îndelungată, cu scriitorulKornel Filipowicz) până la decesul acestuia, în 1990,

dar fără căsătorie şi fără alocui împreună, ceea cemarchează dorinţa poeteide liberă mişcare, căciiubea iubirea. (aşa îmiscriu prietenii mei literaridin polonia actuală). Acondus Atelierul literar deal universitatea jagiellonă(Studium literacko-artys-tycznym) în primii ani deexistenţă a acestuia, Ate-lier care funcţionează şi înanul 2011.

din anul 1953 pânăîn 1981 a fost membră aColectivului redacţional alvieţii literare ((Życieliterackie), unde a condussecţia de poezie şi a avutrubrica personală – lec-turi suplimentare. A fostmembră şi în colectivul deredacţie al publicaţiei cra-coviene Pismo. tot în1953, împreună cu alţiscriitori supuşi nouluiregim, a semnat rezoluţiauniunii literaţilor Polo-nezi din Cracovia în pro-blema Procesului Cracovi-an. Alăturăm textul origi-nal şi traducerea, pentruca cititorii noştri să-şi dea

seama până unde mergea supuşenia literaţilor faţăde regimul stalinist instaurat în Polonia prinhotărârile Conferinţei de la yalta şi Potsdam, sem-nate şi de marii democraţi occidentali, cum eraWinston Churchill: „Îi condamnăm pe aceşti demni-tari ai ierarhiei Bisericii, care au favorizat conspira-ţiile anti-poloneze şi au acordat ajutor trădătorilorsau au distrus valoroase vestigii culturale… ne obli-găm ca, în creaţia noastră, să tratăm cu mai multmilitantism şi mai pătrunzător decât până acumproblemele actuale ale luptei pentru socialism şi săblamăm mai acut duşmanii poporului…” Prin aceas-tă scrisoare s-a grăbit executare a sentinţelor, maiales a celor de condamnare la moarte, iarintelectualii au împărţit cu Puterea povara morţiiacelora. de aceea, detractorii szymborskăi, în pri-

mul rând catolicii militanţi, scriu că are peniţa mân-jită cu sânge.

gestul său, subliniat şi de calitatea de membrual PmuP, până în anul 1966 (pZpr – în polonă), afost considerat un sprijin pentru Puterea de sorgin-te sovietică, doritoare cu orice preţ să lovească înBiserica Catolică, să-i micşoreze rolul de principalsprijin al populaţiei împotriva sovietizării forţate,chiar să o desfiinţeze.

sfătuită de Îngerul păzitor al mamei sale, atrecut, parţial baricada şi, în 1957, a realizat doipaşi importanţi pe linia europenizării sale: a luatlegătura cu parizianul, de atunci, jerzy giedroyć şicu revista emigraţiei – Kultura; a semnat Scrisoareade protest 59 (list 59), prin care intelectuali polonezide frunte reacţionau contra schimbărilor dinConstituţie, menite să veşnicească rolul conducătoral PmuP şi alianţa cu urss, pe lângă condiţionarearespectării drepturilor omului. unii istorici înscriunumele szymborskăi printre semnatarii Scrisorii 34(list 34) şi, mai ales, printre cei zece semnatari, careau condamnat radio europa liberă pentru citireamanifestului privind Cenzura în Polonia (1964), însănoi nu am găsit menţionat, tipărit, amintit de cine-va, numele poetesei szymborska, în listele privindproblema sus-amintită.

debutul literar. W.s. a publicat primele salepoezii în dziennik Polski (Jurnalul polonez) dinCracovia, apoi în Walka/lupta şi Pokolenie(Generaţia), din acelaşi oraş; nu s-au făcut remarca-te decât prin acomodarea la socialism. Între 1947-1948 a fost secretara bisăptămânalului pentru învă-ţământ, intitulat Clubul cracovian şi a ales, ca ocu-paţie suplimentară, ilustrarea de cărţi. Prima carte– Poezii (altfel scris – Coaserea stindardelor) i-a fostrespinsă de la editură, în 1949, pe motiv că nu înde-plinea exigenţele socialismului. Abia în 1952 a reu-şit să obţină tipărirea volumului de poezii de aceeatrăim (dlatego żyjemy) şi să devină renumită prindesemnarea lui lenin, primul conducător al statuluibolşevic, drept Adam al noii omeniri (nowego czło-wieczeństwa adamem) Ca scriitoare imparţială,szymborska s-a înscris şi a fost primită în ambeleuniuni de creaţie: związek literatów Polskich şiAsociaţia scriitorilor Polonezi.

este laureată a unor premii naţionale şi inter-naţionale, primind şi numeroase distincţii. În lumea fost cunoscută datorită traducerilor în limbi euro-pene – engleză, franceză, germană, olandeză, spa-niolă, cehă, slovacă, suedeză, bulgară, albaneză –dar şi asiatice: chineza. În româneşte a fost tradusăde n. mareş şi C. geambaşu. este descumpănitorfaptul că traducerile în limba română nu sunt men-ţionate, decât dacă au fost finanţate de institutulliterar din Cracovia. szymborska scrie puţin, spe-cialiştii au calculat că a agonisit ca număr total depoezii, abia două sute şi jumătate. Probabil tocmaidatorită acestei limitări ele sunt, aproape fărăexcepţie, considerate nişte capodopere. oricum, camde la jumătatea anilor 50 aparţine de elita puţinnumeroasă a poeţilor polonezi şi europeni. Premiulnobel pentru literatură i-a fost acordat, în 1996 –criticii spun că pe merit – „pentru poezie, care, cuprecizie ironică, permite contextului istoric şi biolo-gic să se manifeste în fragmente ale realităţii ome-neşti”.

În anul 2002 a apărut volumul de poezii intitu-lat Clipa (Chwila), despre care specialistul literar alrevistei polityka scria: „ne-a făcut să aşteptăm(…)chiar nouă ani, căci apare la şase ani de la decerna-rea Premiului nobel, şi – ca să terminăm cu aritme-tica – numără 23 de poezii. (…) Cu atât mai multeste un eveniment: fiecare dintre creaţiile (cuprinseîn volum), care a suportat un proces de distilarerepetată şi o aspră selecţie critică, este curat, pre-cum cristalul, este un mini-tratat precis şi dens dinpunct de vedere filozofic, metafizic, existenţial: vor-beşte despre cele mai importante probleme într-unmod care te împinge la meditaţii şi analize creatoa-re”.

Şi-a încheiat viaţa liniştită, în somn, la 88 deani şi 6 luni, în Cracovia mult iubită. r

alexandru G. Şerban

Szymborska

n Antologiile Conte

WiSłaWa SzyMBorSKa

Este laureată a unor premii naţionaleşi internaţionale, primind şi

numeroase distincţii. În Lume a fostcunoscută datorită traducerilor înlimbi europene – engleză, franceză,germană, olandeză, spaniolă, cehă,

slovacă, suedeză, bulgară, albaneză –dar şi asiatice: chineza.

În româneşte a fost tradusă de n. Mareş şi C. Geambaşu.

LA PATRU DE DIMInEAŢĂ

Ceasul din noapte spre zi.Ceasul de-ntors de pe-o parte pe alta.Ceasul pentru cei ce au ani vreo treizeci.

Ceasul aranjat după cântecul cocoşilor.Ceasul în care Pământul ne reţine.Ceasul în care adie suflul ars al stelelor.Ceasul de: oare-după-noi-nimic-nu-va-rămâne.

Ceasul pustiu.surd, pe stomacul gol.Fundul pentru multe alte ceasuri.

nimănui nu-i este bine la patru de dimineaţă.dacă furnicilor le este bine la patru de dimineaţă– felicitări furnicilor. Şi las’ să vină ora cincidacă mai avem de trăit aici.

DOUĂ MAIMUŢE ALE LUI BRUEGEL

Aşa arată marele meu vis de maturitate:şed în fereastră două maimuţe legate cu lănţişor,dincolo de geam foşneşte cerul uşorşi marea se scaldă departe.

redau din istoria oamenilor.mă bâlbâi şi mă scufund.

maimuţacea cu ochii la minemă ascultă ironică,cea de a doua parcă dormitează –iar când, după întrebare, apare tăcereaîmi suflă cevazdrăngănind uşurel lănţişorul.

CHEIA

era o cheieşi deodată nu mai este.Cum mai intrăm noi în casă?oare cineva găseşte cheia pierdută,Priveşte-l bine şi –ce-o fi având el după aceea?vine şi-n palme ne-o aruncăca pe o bucată de fier vechi.

Cu dragostea ce am pentru tine,dac-acelaşi lucru s-ar fi petrecut,nu numai la noi, ci lumii întregi,acea unică dragoste s-ar fi pierdut.Pe mână străină întinsăea nu va deschide nici o casă,va fi doar o formă, nimic altcevaşi, fie, las’ să ruginească pe eamodelul cu rizuri

nu din cărţi,nici din stele,nici din ţipătul Păunuluiaşa un horoscop nu se stabileşte.

LECŢIA

Cineva care face cuivace face regele Alexandru cu sabiataie pe cinevacum a tăiat el nodul gordian.nu i-a venit în cap cuivadintr-un motiv banalnimănui.

Au fostsute de filosofi – niciunul n-a descurcatnu-i de mirare că astăzi se ascund prin colţuri.mercenarii îi prind de barbă,de răsfirate, albe, ca de ţap,şi-aruncă-n aer cinevaun râs puternicde ceva.

de-ajuns.

iute a privit regele de sub panaş,iute a săltat pe cal, s-a aruncat la drum.În urma luiîn trompeţit de goarne,în bubuit de darabanecinevacu armia compusă din cinevacevaca noduri-legăturipentru război.

nUMĂRUL PI

de mirare acest număr Pitrei virgulă unu patru unu.toate cifrele următoare sunt la feliniţiatoarecinci nouă doi pentru că nu se terminăniciodată.nu permite să-mbrăţişezi şase cinci trei cincicu privireaopt nou cu socotitulşapte nouă cu imaginaţia,şi chiar trei doi trei opt cu gluma sau cu o compararepatru şase până la cevadoi şase patru trei pe lume.Cel mai lung furtun pe Pământ după câţiva zeci de metrise întrerupe, probabil, deşi, ceva mai târziu, vor facefurtunuri de basm.Cortegiul cifrelor compozitoare în numărul Pila marginea filei nu se opreşte,reuşeştesă se-ntindă pe masă, prin aer, prin ziduri,frunze şi-ale păsărilor cuiburi,prin nori direct în ceruri,prin toată umflătura şi întreg fără-fundulcerului.oh! Cât de scurt, de şoricesc, este huruitul cometei!Precum firava făclie a stelei, care-n adânc de spaţiuse curbează!iar aicitrei cincisprezece trei sute nouăsprezeceal meu număr de telefon numărul tău de la cămaşăanul al una mie nouă sute şaptezeci şi treileaetajul al şaseleanumărul de locuitori şasezecicinci groşicircumferinţa la şolduri două degeteşaradă şi cifru,în care privighetoare a mea vei zburaori vei beaori vei ruga să păstrăm liniştea,căci Pământul şi Cerul se vor trece,dară numărul Pi aşa cum enu şi numereu ale sale bune încă cinci,nu mai ştiu care opt,nici cu totul şapte,accelerând, ah, grăbind trândava veşniciespre durată.

MAIMUŢA

izgonită din rai înaintea omului,căci avea ochii atât de molipsitori,încât aruncându-şi privirea prin grădinăchiar Îngerii se cufundau într-o tristeţeneprevăzută. din acest punct de vedere,a trebuit, deşi fără acord de supunere,să-şi depună aici pe Pământ splendidele saleploade. săritoare, apucătoare şi atentă, până azigraţye arescrisă cu litera y, de rândul al treilea.

Cinstită în antica europă, cu-n cordonde purici pe gâtul argintat de sfinţenie,asculta arhi-tăcând preocupată,ce vor ei de la dânsa. Ah, nemurire vor.Şi se da la o parte, legănându-şi fundul rumenca semn că nici nu acordă, nici nu interzice.

În europa i s-au scos multe,dar din neatenţie i-au lăsat mâinileşi-un anume călugăr pictând-o pe sfântăi-a pus mânuţe înguste, de sălbăticiune.Şi-a fost obligată sfântao alună drept semn de graţie să-şi ia.

Călduţă ca un nou-născut, tremurândă ca o bătrânică era adusă pe corăbii la curţile regale.scheuna zburând pe lănţişor de aur,în frac de marchiză, culori de papagal.un soi de Casandră. Ce-o fi de râs aicea.

Comestibilă în China, face pe tipsiidiverse chipuri coapte ori fierte.ironică, precum un briliant în falsă montură.Probabil are gust subţire creieraşul ei,care totuşi are lipsuri,dacă praful de puşcă nu l-a inventat.

În basme e singuratică şi nesigură,umple interioare de oglinzi cu grimaserâde de ea însăşi, adică dă un bun exemplupentru noi. despre dânsa ştie totulca o rudă mai săracă,deşi noi nouănu ne închinăm.

MUZEUL

sunt farfurii, dar poftă nu e.sunt inele de logodnă,dar nu e reciprocitatede cel puţin trei sute de ani.

este şi evantai – dar unde se vede rumeneala?sunt săbii – dar unde este furia?nici lăuta nu zdrăngăne la orele triste.

din lipsa veşniciei au îngrămădit aicizece mii de lucruri vechi.Portarul musculosul doarme dulceAţinând mustăţile peste vitrina rece.

metale, argile, pene de pasăretriumfă tăcute în timpuri rămase.doar agrafa râde pe-nfundategândind la glumeaţa egipteancă.

Coroana a lăsat să curgăcapul.Palma a pierdut în luptă cu mănuşa.Chiar gheata dreaptă a învinsîn războiulcu piciorul.

În ce mă priveşte pe mine,trăiesc, vă rog să mă credeţi.Concursul meu cu rochia continuă,după cum vedeţi.Şi ce-ncăpăţânareare!Şi cât ar vrea ea oaresă trăiascămai mult ca mine!

Traducere şi prezentare de Alexandru G. Şerban

21

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

OCTOMBRIE 2012

Wisława szymborska

– ii –

Cernihov a recunoscut şi rolul maşinii înviaţa omului modern, dar, spre deose-bire de adepţii productivismului şi aiConstructivismului, în vogă la ora

când îşi elabora teoria, arhitectul n-a fetişizat rolulrespectiv şi n-a socotit absolut definitorii pentru pro-pria teorie şi practică principiile de construcţie amaşinii. dimpotrivă, în cartea sa Construcţia forme-lor arhitecturale şi de maşini, cum se poate vedeachiar din titlu, teoreticianul Cernihov nu pune sem-nul egalităţii între construcţia formelor maşinii şi aformelor în arhitectură, deducând ambele feluri deforme dintr-o noţiune mai largă de construcţie cafenomen al naturii şi al vieţii organizate, în general.

specificul construcţiei ce caracterizează viaţaera explicat de teoretician prin procedee grafice pecare le considera de importanţă majoră în arhitectu-ră. În acest context, Cernihov releva şi sensul evolu-ţiei maşinii ca „transformare” treptată a uneltei sim-ple în construct monumental şi complex al contem-poraneităţii, subliniind faptul că, indiferent demunca pe care o face, maşina poate fi explicată ca oconstrucţie. În esenţă, constructivismul acesteia sedovedeşte a fi, ca şi constructivismul naturii, un con-structivism raţional. dar, recunoscând raţionalita-tea ca atribut comun construcţiilor naturii şi con-strucţiei de maşini, Cernihov remarcă imediat căsunt străine arhitecturii acele construcţii care imităpur şi simplu formele naturii sau ale maşinii, pentrucă acestea înţeleg eronat „impulsul primar” specificoricărei creaţii. sintetizând într-o expresie aceastăidee, el va avansa o regulă pe care o socoate obliga-torie pentru orice arhitect: „nu copia niciodată acolounde poţi imagina”.

la drept vorbind, când dă sfatul-regulă de maisus, teoreticianul are în vedere „impulsul creator”fără de care, după părerea lui, o creaţie arhitectoni-că autentică este de negândit, cum de negândit esteea şi fără construcţie şi constructivism, dar, imediat,semnalează deosebirea esenţială ce se instalează înrelaţionarea acestor elemente în trecut şi în contem-poraneitate. dacă „în creaţiile trecute elementeleconstructiviste nu se etalează într-o formă clar con-turată” – observă autorul în cartea sa Bazele arhitec-turii moderne – „refuzul procedeelor tradiţionale dinconstrucţiile clasice duce, în mod firesc, la o concepe-re unică, raţională, a proiectării (creaţiei) de edificii,bazată pe principii exclusiv constructive”.

dând prioritate ultimului aspect relevat deteoretician, spiritul constructivismului şi-a subordo-nat toate sarcinile construcţiei ca atare, dintre carese impun rapid ca reguli: „ascetismul” noii formearhitecturale, cultivarea în exces a dinamicii formei

şi compoziţiei, etalarea înconstruct a principiilor asi-metriei elementelor compo-nente, a funcţiilor economi-ce şi industrial-productive,exprimarea, prin mase rela-ţionând constructiv, a idei-lor moderne, a simbolurilorputerii populare, puteriimişcării şi gândirii.

observând că ceea ceel numeşte raţionalitateamaşinii capătă tot mai multteren în arhitectura timpu-lui său, orientând-o spresimplism, spre un laconismradical şi spre un utilita-rism etalat la vedere, Cer-nihov atrage atenţia asuprafaptului că arhitectul nutrebuie să folosească laminimum propriul impulscreator, că raportarea servi-lă la maşină nu poate decâtsă reducă la zero tocmaiîndrăzneala şi libertatea decreaţie, atât de zgomotosclamate de avangardă. maimult de atât, strălucitulprofesor şi arhitect sublinia-ză importanţa constantă afanteziei în arhitectură.despre această componentăa sistemului său estetic vor-

besc toate cărţile lui, dar mai grăitor decât orice„fanteziile” lui arhitecturale care au fost expuse subtitlul „2222 de fantezii arhitecturale”, în 1933, laexpoziţia unională a arhitecţilor ruşi de laleningrad. Cu prilejul respectiv, se impunea clarideea că nu doar calculul şi raţionalitatea, ci şi fan-tezia joacă un rol important în regândirea şi în rea-lizarea practică, de către arhitectura modernă, aunor aspecte, ca: metarialul, spaţiul, statica, dinami-ca, volumul, armonia, funcţionalitatea, structura,compoziţia.

În procesul de cău-tare a „acelor forme şimetode cu ajutorul căro-ra să se poată crea onouă imagine”, Cernihovpleacă de la ideea – pos-tulat care spune că rit-murile construcţiei tre-buie transformate, favo-rizând ritmul relaţiilor şial asimetriei. În concep-ţia arhitectului, transfor-marea respectivă s-arputea înfăptui cu folos,pe de o parte, respectândcâteva principii legate de„primitivele” artei arhi-tecturale, pe de altă par-te, ţinând cont şi de moti-vaţiile timpului. Întrefactorii definitorii îngăsirea noii forme Cerni-hov nu uită să aminteas-că clasicele deziderateale arhitecturii: „plinăta-tea spaţiului”, „încânta-rea estetică a ochiului”,„armonia maselor princi-pale”, „realizarea unorimagini arhitecturale expresive în forme noi” etc.Factorii enumeraţi mai sus devin activi în stilurilespecifice epocii: în constructivism, deconstructivism,structuralism, minimalism sau în stilul heigh-tech,de fiecare dată, cu accente diferite pe fiecare şi, maiales, cu aplicaţie practică diferită.

Cernihov a dovedit valabilitatea poziţiilor saleteoretice în foarte bogata lui activitate de proiectantşi constructor. A proiectat palate, ansambluri arhi-tecturale, clădiri şi complexe industriale în care aîmbinat ritmica rafinată a modern-ului cu futurolo-gia constructivistă sau cu visele mitopoetice aleexpresionismului în arhitectură. toate proiectele luise bazează pe acest melanj, dar reprezentative în

acest sens sunt „fanteziile arhitectonice” şi ciclurilegrafice, din care amitim: palatele comunismului,Goticul comunist, arhitectura viitorului, Schiţeleunui arhitect, Ce-ar fi fost dacă… sau ciclularisdtografia.

În deceniile trei şi patru ale secolului al xx-lea,aplicaţiile practice în arhitectură ale cerinţelor amin-tite mai sus se supun următoarelor imperative urgen-te ale comunismului: „arta în slujba producţiei” şicrearea de „lucruri utile” pentru „omul nou”, la dispo-ziţia căruia vor trebui puse „obiecte comode” şi careurmează „să trăiască în oraşe bine construite”.

„Construcţie”, „a construi”, „constructor”, „con-structiv”, „constructivism” devin cuvinte cheie pen-tru adepţii direcţiei „Arta productivă” şi, îndeosebi,pentru „Productivism”, pe care-l teoretizează, lasfârşitul celui de al doilea deceniu, cunoscutul adeptal proletcultismului B. Arvatov. Cuvântul „construc-tivism” a dobândit o folosire generală când, în 1922,Alexei mihailovici gan (1893-1942) îl foloseşte catitlu pentru broşura-manifest Constructivismul ceanunţă naşterea unui nou curent nu numai în arhi-tectură, dar şi în întreaga cultură rusă. termenul,însă, nu-i aparţine lui gan. Anterior acestui mani-fest, la mijlocul deceniului al doilea, mari artişti,precum vladimir tatlin, Kazimir malevici sau ellisiţki, atunci când se refeau la artele plastice, folo-seau frecvent expresiile „artist-constructor” şi„operă-construcţie”, pe care le întâlnim şi la adepţiiŞcolii formale filologice ruse, de pildă, la i. tînianovsau v. Şklovski, cu referinţă la creaţia literară. defapt, în intenţia lor de a releva sistemul structurii,de a propune ideea de formă în puritatea ei noţiona-lă sau, în ultimă instanţă, în dorinţa mai târzie de aelibera construcţia de orice semnificaţii „spirituale”şi de a afirma semnificaţia obiectului ca atare arti-ştii semnalaţi elaborau forme situate între arta plas-tică şi arhitectură. să ne amintim de „arhitectonele”lui malevici, de „construcţiile spaţiale” sau de „con-strucţiile bidimensionale” expuse de v. tatlin, K.meduniţki, A. rodcenko, v. şi g. stenberg, de B.johanson la expoziţia Societăţii tinerilor artişti din1921 sau la expoziţia Grupării Constructiviştilor„5x5=25” din 1921 de la moscova. la acestea seadaugă „Construcţie atârnând”, 1920, de rodcenko,„Construcţia cinematică”, 1920 de n. n. gabo, pre-

cum şi „construcţia tridimensională” şi „construcţiasferică” 1920-1922 de g. glutzis.

o previziune dar şi un model sintetic al tutu-ror acestor căutări poate fi considerat proiectul luitatlin „monumentul Internaţionalei a III-a”, coman-dat lui în 1919 de către Comisarul pentru Cultură A.lunacearski şi expus ca machetă în toamna anului1920. semnificaţia acestui proiect stă nu numai însoluţiile inedite de compoziţie arhitecturală sau înrezolvările găsite pentru acordul dintre funcţionali-tate şi elementele fundamentale ale construcţiei, darşi în interesul sporit al publicului faţă de el, în dez-baterile aprinse pe care le-a suscitat în presa de spe-cialitate, şi nu numai.

22

AnUL XXIII t nr. 10 (727)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

livia cotorceaarhitectura rusă şi avangarda

În Rusia, constructiviştii şi veşciştii rămaşicontinuă să „construiască” noua artă care,în concepţia lor, trebuie să se identifice cu

munca şi cu producţia, renunţînd la funcţiasa cognitivă şi estetică în favoarea funcţiei

utilitare şi sociale. În disputa lor cu artanon-obiectuală constructiviştii şi

productiviştii folosesc drept instrumentradicalizarea noţiunii de formă-funcţie.

MoSCova. BauManSKaia

iaKov

23

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

OCTOMBRIE 2012

Clădirea proiectată de tatlin trebuia să aibă omare înălţime şi să adăpostească administraţia celeide a iii-a internaţionale în trei corpuri de clădire.Aceste corpuri aveau forme diferite – de con, cub şicilindru – iar pentru construirea lor se prevedea folo-sirea materialelor celor mai moderne: fier, beton, sti-clă. Carcasa comună a construcţiei avea o formă spi-ralată obţinută prin reflectarea mişcării de rotaţie,cu viteză diferită şi în direcţii diferite, a celor treicorpuri. Proiectul lui tatlin concentra în el căutărileavangardei în domeniul formei, structurii şi compo-ziţiei, ilustrând şi posibilitatea aplicării principiuluicinetic într-un domeniu care, până atunci, preferasestaticul şi soliditatea în conceperea legăturii caretrebuie să existe între obiectul creat şi spaţiul exte-rior lui.

toate aceste inovaţii şi cuceriri în teoria şipractica arhitecturii erau programatic subordonateunor scopuri social-politice, în numele cărora, în1921, institutul Culturii Artistice, creat cu un anmai devreme la moscova, trece de partea constructi-viştilor şi înfiinţează Atelierele superioare de artă şitehnică. Constructiviştilor nu le rămânea decât săsistematizeze experienţa şi gândirea unor mariartişti din generaţiile anterioare sau din generaţialor, spiritul radical al artei exprimat în lucrări, ca:articolul-manifest semnat de A. rodcenko „linia”,expunerea lui n. tarabukin „ultimul tablou a fostpictat” din 1921, cartea din 1923 semnată de acelaşiartist „de la şevalet la maşină” sau în rezoluţia pro-pusă de productivistul o. Brik din 1921, în care seanunţă combaterea pe toate căile a „formei pure” şiobligaţia ca artistul să se dedice producţiei de obiec-te utilitare. sinteza cerinţelor venite din atâteasurse viza o funcţionalitate strict industrială a pro-ducţiei artistice care era prevăzută de noua politicăeconomică anunţată de lenin în 1921, funcţionalita-te care va da rezultatele cele mai clare tocmai înarhitectură. Pentru a deveni mai convingători şipentru a atrage cât mai mulţi artişti spre poziţia lorapăsat utilitarisă, adepţii constructivismului au înfi-inţat, în 1923, la Petrograd, institutul de stat pentrucultură artistică în care funcţionau numeroase sec-ţiuni numite de ei „ştiinţifice”; în 1924, tot ei punbazele uniunii arhitecţilor contemporani, cunocutămai mult după iniţialele ei osA.

Condusă de o personalitate atât de energicăprecum Alexei mihailovici gan, uniunea a devenitfoarte activă. Astfel, în 1926, aceasta editează revis-ta, cu durata de apariţie de cinci ani, „arhitecturamodernă”, al cărei redactor şi creator de copertă esteA. gan. după un an, în 1927, se organizează primaexpoziţie a membrilor osA, iar în 1928 are loc primaConferinţă la care liderii uniunii se pronunţă agre-siv împotriva transformării, fireşti de altfel, a con-structivismului din metodă în stil.

Cu prilejul respectiv, animaţi de marea ambi-ţie de a ocupa un loc de frunte în viaţa culturală aepocii, constructiviştii reclamă dreptul lor de a parti-cipa activ la proiectarea şi construirea, pe întregteritoriul rusiei, de case de locuit, fabrici şi uzine,cluburi şi case de cultură etc. Pentru a sublinia că îngândirea şi practica lor se ghidează mereu dupăprincipiul funcţionalităţii şi răspund nevoilor „omu-lui nou”, în 1930, aceştia redenumesc uniunea cutitulatura sectorul arhitecţilor construcţiei socialis-te, ataşând-o societăţii unionale a arhitecţilor şioamenilor de ştiinţă. Printre membrii acesteisocietăţi îi regăsim pe K. malevici, A. A. vesnin, v.vesnin, m.i. ginzburg, A.m. rodcenko, v.F.stepanova şi le Corbusier. Cunoscutul arhitect fran-cez venea des în rusia, interesat de un dialog real cuarhitecţii ruşi şi de realizarea unor construcţii (vezi,de exemplu, clădirea Casei industriilor uşoare

(1928-1936) din moscova). el se-ntâlnea atât cu arhi-tecţii schechtel şi Cernihov, cunoscuţi deja în întrea-ga lume, cât şi cu reprezentanţii mai tineri şi mairadicali ai arhitecturii ruse, îndeosebi cu liderul con-structivismului Alexei gan.

teoria artei care, încă din 1918, era pusă deosip Brik sub semnul ideologiei antiidealiste, prinmanifestul lui gan din 1922 „Constructivismul”dobândeşte o formulare antiestetică radicală. Acelaşiantiestetism putea întâlni cititorul şi în revista con-structivismului „arhitectura contemporană”, al căreiredactor şef, cum s-a văzut, era acelaşi Alexei gan.teoretician, regizor, experimentator în domeniulpoligrafiei, autor al teoriei „reprezentaţiilor demasă” („massovoe deistvo”), redacor al revistei„Cinematografie-foto”, Alexei gan este cunoscutîndeosebi ca autor al broşurii „Constructivismul”,devenite manifest al celei mai radicale direcţii dinarhitectura rusă. scrisă în spirit negator şi în formamanifestelor futuriste din primele două decenii alesecolului, adică, pe puncte şi în stil categoric, cartealui gan proclamă din capul locului că gruparea con-structiviştilor îşi propune ca prim scop „exprimareacomunistă a valorilor materiale”. din acest dezideratdecurg particularităţile noii direcţii care se foloseştede elementele specifice artei construcţiei în scopuristrict utilitare. Astfel „tectonica, construcţia şi factu-ra” vor deveni pentru constructivişti instrumente ale„culturii industriale” care-şi propune să renunţe „lalux şi bogăţie” şi să devină o „întruchipare a demo-craţiei, a noilor relaţii dintre oameni (…) şi a uneibunăstări minimale”.

Adăugându-se rezoluţiei publicate de o. Brikla 24 noiembrie 1921 împotriva „artei pure”, precumşi închiderii, în 1924, a institutului culturii artisticesau tot mai deselor atacuri iniţiate împotriva artişti-lor „non-obiectuali”, cartea-manifest a lui gan paresă fi fost decisivă pentru emigraţia masivă de opereşi de artişti din rusia. Artiştii avangardei ruse dinprimul sfert de veac iau drumul Apusului, conti-nuându-şi acolo căutările în teorie şi în creaţie: în1922, la Berlin, el lisiţki şi ilia ehrenburg scot

revista „veşci” („obiectul”), organ al veşcismului şiproductivismului iniţiate în rusia; în acelaşi an, gra-ţie iniţiativei inteligente a lui lunacearski care estefoarte conştient de ceea ce pierde rusia prin plecareaatâtor artişti de valoare, cu participarea statuluisovietic, se organizează la Berlin o expoziţie careintenţionează să prezinte „toate valorile şi direcţiilenoii arte ruse”. efectul acestei expoziţii a fost atât deputernic, încât, imediat, se organizează cursuri deavangardă rusă la Bauhaus în Berlin, la Blackmountain College şi Art students league din new-york.

În rusia, constructiviştii şi veşciştii rămaşicontinuă să „construiască” noua artă care, în concep-ţia lor, trebuie să se identifice cu munca şi cu produc-ţia, renunţând la funcţia sa cognitivă şi estetică înfavoarea funcţiei utilitare şi sociale. În disputa lor cuarta non-obiectuală constructiviştii şi productiviştiifolosesc drept instrument radicalizarea noţiunii deformă-funcţie. Adoptând-o, artiştii rămaşi în rusiase simt obligaţi să folosească forme create de ei cascheme estetice pentru formele producţiei industria-le. Astfel, K. malevici, A. ekster, v. Kandinski, v.Agrarîh sau A. vesnin participă din plin la procesultransformării creaţiilor unicat şi artizanale în pro-duse industriale: veselă, articole textile, bijuterii,covoare, mobilă. toate aceste produse erau făcute nunumai pentru a fi folosite în viaţa de zi cu zi, dar şipentru a educa gustul publicului, a influenţa com-portamentul social al oamenilor şi, în ultimă instan-ţă, a schimba viaţa păturilor de jos ale societăţii.

e adevărat că, în perioada respectivă, interesulsociologic pentru artă caracterizează întreagaeuropă, dar în rusia, după cum se vede, acest inte-res se exprimă mai ales în a studia clasele economi-ce şi a accepta doar arta proletariatului, înţeleasă baîn sensul artei „create pentru proletariat”, ba înacela al artei „create de către artişti proletari”. Înorice caz, sensul social al artei se transpune cel maievident în arhitectură care, cum s-a spus, după orevoluţie şi un război civil nimicitor, trebuie să seorienteze spre „slujirea nevoilor societăţii noi” încăde la începutul deceniului al treilea.

respectiva orientare se vede în creaţiile con-structiviştilor ce pot fi întâlnite în cele două capita-le, precum şi în marile oraşe ale rusiei. este vorbade case comunale, fabrici-cantine, palate de cultură,mari complexe de locuit sau complexe destinate dife-ritelor domenii ale industriei. o imagine ideală înarhitectura constructivistă a principiului simplifică-rii extreme, a respectării dezideratului social şi strictutilitar poate fi considerată casa-comună, constânddin două părţi: zona de locuit şi zona de serviciiobşteşti. În zona de locuit se oferă, pe lângă camereşi apartamente personale sau de familie, bucătării,şi băi la comun, săli de lectură şi de concert, biblio-teci, camere de odihnă, camere pentru copii. În zonaserviciilor obşteşti erau situate magazine şi atelierede diferite tipuri. Privind întregul complex de proble-me care-şi găseau rezolvarea în ele, casele-comuneadăposteau un număr mare de locatari cărora li seasigurau o serie întreagă de nevoi, dintre care nuerau uitate nici cele culturale şi cele şcolare.

Arhitecţii constructivişti lucrau foarte intens,astfel că au lăsat în urmă o operă bogată, astăzi con-servată şi apărată de asaltul noilor întreprinzători lamoscova şi Petersburg. Amintim Casa de cultură auzinei „Cauciucul” din moscova (1927, arh. K.s.melnikov), clădirea ziarului „izvestia” din moscova(1925-1927, arh. g. Barhin), clădirea ministeruluiAgriculturii din moscova (1928-1933, arh. A.v.Şusev, d.d. Bulgakov, i.A. Franţuz, g.K. iakovlev)sau cartiere întregi de locuit şi complexe industrialeîn capitale şi în provincie. În toate aceste construcţiidomină liniile drepte şi unghiurile, proprii şi arhitec-turii clasice, dar deformate de dimensiunile colosalepe care le doreşte statul comunist. În proiectarea şirealizarea majorităţii construcţiilor timpului seremarcă fraţii Alexandr, victor şi leonid vesnin,care şi-au pus semnătura pe multe edificii culturale,administrative şi industriale, risipite pe întreg teri-toriul rusiei sovietice: leonid, la Ştur, 1918-1925,Podolsk, 1920-1923, victor-la saratov 1922-1923, laivanov, 1925, în zaporojie, 1927-1932 (complexulhidroenergetic „dneproghes”). În plus, Alexandrvesnin este autorul proiectului clădirii ziarului„leningradskaia pravda”, 1924 şi al teatrului-studiopentru artiştii de cinema din moscova, 1931-1934,ultimul fiind socotit o capodoperă a constructivismu-lui mondial.

deja pe la începutul deceniului al patrulea for-mele laconice, lineare şi geometrice sunt înlocuite deformele luxuriante ale barocului sovietic şi aleneoclasicismului gigantesc utopic, îndrăgite destalin în mod deosebit. mai târziu, din 1960, cu pre-cădere la leningrad, se afirmă neoconstructivismulcare resuscită estetica raţionalistă, calculul formelorstrict funcţionale, precum şi simplitatea constructi-vismului avangardei, dovedind puterea de supravie-ţuire a constructivismului ca stil şi deplinul lui acordcu necesităţile timpurilor moderne care trebuie săţină seama de mase mari de oameni şi de dispoziţiastatului rus de a investi pentru aceste mulţimi încontinuă creştere. r

Malaya niKitSKaia. MoSCova

CaSa Morozov. FioDor SCheChtel

24

AnUL XXIII t nr. 10 (727)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Ciudat, poetul Boris Pasternak şi-acucerit celebritatea prin publicarea învest a romanului doctor Jivago, deşiel a fost şi rămâne unul dintre cei mai

dăruiţi poeţi ai literaturii ruse, continuator al clasi-cismului şi modernismului rus din secolele xix şixx, un maestru ce poate sta oricând alături, fărăexagerare, de Blok, esenin, Ahmatova, ţvetaieva,ş.a., fără a uita de clasicii Puşkin, lermontov,nekrasov sau de futuristul-proletar maiakovski, pecare Pasternak îl admira fără a-i semăna, ca manie-ră, în nici un fel. romanul doctor Jivago, parţialautobiografic, a atras atenţia criticilor şi cititorilordin vest din două motive extraliterare – era interzisla publicare în urss, oglindea revoluţiile din 1917 şirăzboiul civil într-un mod diferit de cel canonizat,fără a fi, totuşi, categoric opus acestuia. de fapt,romanul putea fi publicat în urss fără nici o teamăde urmări, dar cenzura „sufla şi în iaurt”, deşi pedonul liniştit de Şolohov (dacă el este autorul) estede asemenea „necanonic”. Ceea ce consituie o calita-te şi un „defect” al romanului, constă în inserareapoeziei, liricii de care Pasternak nu s-a putut des-părţi în proză, astfel că romanul pare astăzi, deja,desuet. dar poetul este salvat, poezia este poezie.romanul se încheie cu un ciclu splendid de 25 depoeme, începând cu Hamlet (finalul acestui poem –„sunt singur, totul se scufundă în fariseism/ viaţas-o trăieşti nu e totuna cu a străbate câmpul, simplu,fără păs”) . s-ar putea ca aceste versuri să reia moti-vul esenian – „În această lume a muri nu-i nou deloc/dar nici viaţa nu-i o noutate” (versuri scrise cu puţintimp înainte de a muri, ucis, se pare şi nu prin sinu-cidere). destui au încercat să traducă versurile luiPasternak, de pildă, în română, recent, leo Butnaru,un bun traducător şi poet, dar poezia nu se lasă tra-dusă nicăieri. de aceea ne folosim de propriile mij-loace, cum ne pricepem. de pildă, Puşkin tradus înromână sună ca topârceanu, cu nimic mai bun, iareminescu, în rusă este de nerecunoscut. BorisPasternak (1890-1960) s-a născut la moscova, tatălsău fiind un pictor cunoscut, leonid Pasternak,mama, o pianistă apreciată, r. Kaufmann. tatăl eraconvertit de la iudaism la ortodoxie, fiul a respectattradiţia tatălui, dar nu şi-a ascuns originea, nici nuavea de ce, nimeni nu l-a acuzat pe motivul că ar fievreu, prietenii săi erau intelectuali de frunte, fărăprejudecăţi. În casa tatălui său veneau lev tolstoi,compozitorul skriabin (care îl îndemna pe Boris săstudieze muzica), pictorul v. serov, unul dintremarii realişti prerevoluţionari, care la rândul săucăuta în dăruitul copil un urmaş în pictură. la aces-te înclinaţii artistice se adaugă şi studii de filosofie

la universitatea din moscova, apoi la marburg, undese afla marele filosof, şef de şcoală, hermann Cohen.

debutează ca poet simbolist (mai exact, post-simbolist). volumul care atrage atenţia criticii esteSora mea, viaţa (1922), în care autobiograficul trăitîn neuitatul an 1917 este transpus în versuri demare fineţe şi perfecţiune prozodică. este consideratun model pentru mai tinerii Pavel Antokolski,tihonov, tarkovski, K. simonov. În 1927, poetul serupe de aşa numitul Front de stânga în artă, dedi-cându-se adevăratei poezii eliberate de impulsuriefemere, aşa zis revoluţionar-patriotice. spre deose-bire de maiakovski, cu care a fost în relaţii de strân-să pritenie şi reciprocă admiraţie, Pasternak a ştiutsă se salveze şi să-şi salveze arta poetică.marginalizat, dar ferit de persecuţia poliţiei secrete,el scrie în linişte poezie, proză, eseuri, iar în 1958 ise acordă Premiul nobel, după ce manuscrisul săuluase drumul vestului, fără ştirea autorităţilorsovietice. este obligat să refuze oficial premiul sausă părăsească urss. Preferă să rămână, spre deose-bire de soljeniţân, Brodski, dar motivul era şi boalade care începuse să sufere. A murit în 1960, fiindînmormântat la Peredelkino, lângă moscova, loc deodihnă pentru diverşi potentaţi sovietici, dar şiartişti, scriitori. În 1989, fiului său i se va înmânapremiul cuvenit din partea Comitetului pentruPremiul nobel. Pasternak era un om religios, credeaîn iisus, dar de evreitate nu s-a dezis, nu a scrisnimic care să-l descalifice ca „renegat”. minunatepoeme sunt dedicate mariei magdalena, grădiniighetsimani, azi loc de pelerinaj pentru mulţi turiştila ierusalim. sătenii din Peredelkino îl considerauun sfânt, ca pe lev tolstoi, la iasnaia Poliana.exista ceva comun în caracterul şi atitudinea celordoi scriitori faţă de omul simplu, din popor.Personajul lara din romanul doctor Jivago a fostinspirat de a doua soţie a lui Pasternak, care l-a aju-tat până la sfârşitul vieţii să-şi încheie misiunea descriitor genial. nu este o exagerare, Pasternak a fostun geniu prin destin şi măiestrie artistică. la noi aapărut, printre altele, şi un „roman epistolar” tradusde janina ianoşi, conţinând corespondenţa dintrerilke, ţvetaeva şi Pasternak (editura ideeaeuropeană, 2006).

dar să răsfoim versurile lui Boris Pasternak,din 1912 până spre finalul vieţii sale: „Februarie.Procuri cerneala, plângi/ încerci să scrii despre

februarie, te frângi/ zăpada terciuită parcă arde/ înprimăvara ce mai e departe”; „Azi, noi vom împlinitristeţea/ desigur, întâlnirile vorbesc/ amurgul băn-cilor din parcuri/când azaleele-nfloresc/... o nouăavangardă se forma/ În urmă viaţa, curţile-n mize-rie/ ei judecau o primăvară, abia/ pornind la litur-ghie-n preajma verii”. se observă la Pasternak unton sumbru, deşi poetul era foarte tânăr (22 de ani),dar construcţia este solidă – cadrul natural, aluziasocială, psihologia auctorială formează un tot ceîntrupează un poem. Cine a citit romanul doctor

Jivago, la fel şi pelicula americană ce nu trăda preamult textul, a reţinut desigur rolul imens al cadruluinatural, influenţa anotimpului asupra ritmuluinarativ. Pasternak a fost un peisagist chiar şi atuncicând, probabil, un alt autor ar fi renunţat la des-crieri de natură – este influenţa tradiţiei ruse, atât aliteraturii, a muzicii, a artelor plastice (levitan,Kuindji ş.a.). la începuturi se simte şi influenţa sim-bolismului francez, cu inserţii autohtone: „visam otoamnă în amurg de sticlă/ prietenii plecaţi cu râs şiglume/ în palma ta, inima mea senină/ precum unvultur cobora din lună”. deasupra barierelor (1914-1916), Sora mea, viaţa (1917), teme şi variaţii (1916-1922), versuri dedicate poeţilor contemporani (AnnaAhmatova, marina ţvetaeva, valeri Briusov, BorisPilniak), anul 1905, Spektorski (poem), locotenentulSchmidt (erou în 1918), a doua naştere (1930-1932),versuri de război (1941-1945), ciclul Iuri Jivago(1946-1953), dezlănţuire (ultimul ciclu, scris înperioada 1956-1959) – acesta este un itinerar bogatal unui poet dintre cei mai expresivi pe care i-a datliteratura rusă, alături de Ahmatova, ţvetaieva,Brodski ( un ucenic declarat al Annei Ahmatova, darşi al lui Pasternak, pe care nu a apucat să-l cunoas-că).

A traduce din Pasternak este o muncă titanică,se simte, în cazul acestui mare poet, o mare expe-rienţă, el fiind un pasionat traducător, la rândul său,din shakespeare, goethe ş.a. „Curgeau razele, cur-geau cărăbuşii /libelule de sticlă se lăsau peobraz/pădurea era numai zumzet şi luciu/ ca subpenseta unui ceasornicar”. o mostră, dar ce departede original. o ultimă strofă, chiar din 1959: „În leneaceasului ce doarme/ se mişcă limbile încet/ iar ziua emai lungă decât veacul/ şi-mbrăţişările nu trec, nutrec”… r

boris marianVersul înaripat al lui Pasternak

Tatăl era convertit de la iudaism la ortodoxie,fiul a respectat tradiţia tatălui, dar nu şi-a

ascuns originea, nici nu avea de ce, nimeni nu l-aacuzat pe motivul că ar fi evreu, prietenii săi

erau intelectuali de frunte, fără prejudecăţi. Încasa tatălui său veneau Lev Tolstoi,

compozitorul Skriabin (care îl îndemna pe Borissă studieze muzica), pictorul V. Serov, unul

dintre marii realişti prerevoluţionari.

25

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

OCTOMBRIE 2012

observând modul în care cultura noastrădemitologizată a fost din ce în ce mai goli-tă de sens, Peter lowentrout susţine căliteratura unor autori de ficţiune precum

mircea eliade (1907 – 1986) poate reda vieţii noastre unnou sens al sacrului şi poate chiar revrăji lumea.1 lumileimaginare care readuc în actualitate uimirea şi fervoareareligioasă sunt fundamentale, căci, după cum ne spuneeliade, prin intermediul imaginaţiei, „spaţiul devinesacru, iar astfel, în mod evident, real.”2 textul lui eliadeun om mare, publicat pentru prima oară în 1948 şi scriscu trei ani înainte în româneşte, limba sa maternă, numi-tă de eliade „limba viselor mele”3, este o nuvelă care, îndescendenţa imaginaţiei privită drept descoperire meta-fizică, explorează o dimensiune existenţială, punctata cuelemente de spaimă şi uimire. la fel ca omul invizibil allui h.g. Wells sau gândacul cu caracteristici umane al luiKafka, eugen Cucoanes, protagonistul din un om mare,se înstrăinează de ceilalţi din cauza unei extraordinareschimbări a caracteristicilor sale fizice. eugen dispare lafinalul nuvelei, lăsând cititorul să-şi imagineze singursoarta de care personajul acesta a putut avea parte.4

naratorul neidentificat din acest text descrie cumeugen, fostul său coleg de clasă, vine într-o bună zi acasăpentru a povesti cum, într-un mod cu totul inexplicabil, aînceput să crească din ce în ce mai înalt cu câteva zile înurmă. Cu toate că merge să consulte mai mulţi doctori,nici unul nu ştie cum să explice, ca să nu mai vorbim degăsirea unui posibil tratament, această neaşteptată„macrantropie”. explicaţiile raţionale ale acestei creşteribruşte, cum ar fi tuberculoza osoasă sau existenţa, în cor-pul persoanei implicate, a unei glande dispărute dinepoca pleistocenului nu conduc nicăieri. În scurtă vreme,o mulţime de trecători curioşi şi de ziarişti se adună înfaţa casei lui. deşi abia de mai mănâncă, eugen continuăsă crească aproximativ cu un centimetru pe zi, aşa că arenevoie de haine noi.

logodnica lui eugen, lenora, împreună cu un prie-ten, naratorul, sunt singurii oameni care-l mai viziteazăpe eugen, cel care se ascunde de privirile curioase alecelorlalţi. la scurt timp, protagonistul se confruntă cuprobleme tragice: are dificultăţi de auz iar vocea îi devi-ne aproape de nerecunoscut: „râsul îi părea cu totulschimbat şi încetase să mai semene cu un râs, căpătândo tonalitate stranie, ca un copac foşnind sau ca ecoul uneipăduri în bătaia vântului.” (41)5 mai degrabă decât să-şicurme viaţa, eugen alege să-şi părăsească locuinţa şi săse ducă în munţi „pentru a vedea ce e în stare mamanatură să facă cu mine, cât de departe poate merge” (49).Când ia această decizie, glasul său a căpătat deja pe de-a-ntregul caracteristici deloc umane şi „începuse să seme-ne cu un soi de explozie infra-fonică, cu suspinul, cu şoap-tele şi gemetele obişnuite doar în lumea naturii. sunetelepe care le scotea acum păreau când murmurul îndepărtatal unui pârâiaş, când căderea unei cascade, când vântultrecând pe deasupra unui lan de porumb sau o aplecaresub furtună a crengilor dintr-o pădure semeaţă.” (53)eugen îşi începuse drumul către o revenire la elementeleprimordiale.

Privindu-l ţintă pe narator, „ca şi cum ar fi încercatpentru cea din urmă oară să-şi pecetluiască buzele şisă-şi înmormânteze secretul” (47), eugen îi cere acestuiasă aibă grijă de lenora. Acest secret anunţă trezirea uneinoi conştiinţe: „uneori am acest sentiment straniu, totulse petrece ca şi cum mi-aş pierde minţile – dar iată, audlucruri ciudate. mi se pare că aud un ceasornic ticăind tottimpul, dar nu e chiar un ceasornic. Pare a fi altceva,ceva ce bate regulat asemenea unui puls şi-i simt pulsa-ţia în toate lucrurile din jur în acelaşi timp.” (45) Aceastădescriere a unei lumi pulsatorii ne îmboldeşte imaginaţiape măsură ce animatul şi inanimatul dispar în calitatealor de categorii conceptuale. simţim că lumea este vie, nudoar în sensul că moleculele vibrează şi pulsează, ci şipentru că aparţinem noi înşine unui univers viu.

naratorul îl duce pe eugen, care are aerul descom-pus şi sălbatic „al unui profet de orori apocaliptice”, maiîntâi la un taxi pentru a-l conduce acasă, iar apoi îl con-duce cu o furgonetă, în munţi. naratorul creează iluziaverosimilităţii printr-o serie de aluzii la anumite relatăridin presă privind această călătorie. În munţi, naratorul emartorul momentului în care eugen „îşi ridică braţelespre cer, întruchipând parcă o înspăimântătoare figurăprofetică, şi începe să vorbească, să urle, să strige, săcânte, adresându-se direct văilor şi munţilor”. (59) În mij-locul acestei comuniuni cosmice, eugen rosteşte câtevacuvinte asemănătoare expresiei „vox populi” şi „vox cla-mantis in deserto”. Cea de pe urmă aduce aminte depovestea sfântului ioan Botezătorul, cel care a predicatîn deşert, şi de anumite fragmente biblice care luminea-ză brusc semnificaţia exilului lui eugen, cel care predicăel însuşi pentru şi în faţa sălbăticiei: „e un glas ce stri-gă:/ Pregătiţi calea pentru domnul/ prin pustie,/ faceţi undrum neted de-a lungul deşertului pentru/ dumnezeulnostru.” (Isaia 40: 3)6 dar ne amintim şi acele pagini dinIsaia care trimit la ideea ciclurilor umanităţii şi vegeta-ţiei: „un glas spune: «Plângi!»,/ iar altul: «de ce săplâng?»/ Căci toată lumea e o întindere de iarbă,/ nimicnu durează mai mult decât o floare/ în mijlocul câmpu-lui./ iarba se veştejeşte, floarea se ofileşte,/ când răsufla-

rea lui dumnezeu coboară/ asupra lor;/ iarba se veştejeş-te, florile se ofilesc,/ însă cuvântul dumnezeului nostruva rămane/ în veacul vecilor.” (Isaia 40: 6-8)7

Într-un alt fragment din Isaia, poate chiar punctulcare l-a inspirat pe eliade în scrierea acestei nuvele, îlputem întrezări parca pe eugen strigând pe deasupraîntregii lumi: „Cine a măsurat apele în/ palma mâiniisale/ sau cu puterea lui a pus graniţe/ cerului?/ Cine e celce ţine tot pământul lumii/ într-o baniţă,/ cine cântăreştemunţii/ şi pune dealurile în balanţă?” (Isaia 40: 12)8

naratorul se întoarce la Bucureşti în acea zi, cucâteva scrisori pentru lenora de la eugen. lenora vreasă-l revadă pe eugen, convinsă că ea îl poate înţelege.Când naratorul şi lenora se întorc la ascunzătoarea luieugen din munţi, acolo unde naratorul îl lăsase pe aces-ta cu câteva zile în urmă, eugen are deja şase sau şaptemetri. „Când îşi ridică umerii din valea aceea, părea ase-menea lui neptun ridicându-se din valuri. o asemeneaprivelişte înspăimântătoare te lăsa mut. nu era, de fapt,o spaimă propriu-zisă, ci o uimire stranie care parcă tescotea din timp şi te proiecta în zorii timpului mitic.” (65)Cum eugen nu-l mai poate auzi, naratorul îi dă o tăbliţăde lut, pe care eugen scrie criptic: „e bine.” misterul seadânceşte, aşa cum şi trebuie, căci, după cum spunevladimir solovyov, „caracteristica de bază a fantasticuluipur este aceea că niciodată acesta nu apare cu claritate,deoarece fantasticul se insinuează, mai degrabă decâtobligă pe cineva să creadă într-o interpretare mistică afenomenelor.”9

naratorul vrea ca eugen să elucideze eterneleîntrebari: „spune-ne dacă dumnezeu există şi ce-ar tre-bui să facem ca să-l putem cunoaşte şi noi. spune-ne dacăexistă vreo viaţă după moarte şi cum trebuie să ne pregă-tim pentru ea. spune-ne ceva! Învaţă-ne!” eugen de-abiamai poate da atenţie unei asemenea realităţi de moment,căci, aşa cum observă Alfred north Whitehead, „naturareligiei este ceva mai cuprinzător decât faptele prezen-te... şi totuşi ceva ce e dincolo de capacitatea noastră deînţelegere.”10 Când arată spre cer, naratorul scrie o între-bare pe tăbliţă: „Ce e acolo?” şi primeşte răspunsul, scriscu mare greutate: „totul” (69). Asemenea naratorului,cititorul e şi el uimit peste măsură, iar această perplexi-tate se va transforma, apoi, în revelaţie.

eugen rupe trei crenguţe de pe ramura unui copacşi le dă pe rând lenorei, şoferului furgonetei şi naratoru-lui, care descrie momentul respectiv după cum urmează:„le-am primit cu mare teamă, ca şi cum am fi ghicitîntr-un vis că taina cutremurătoare a pământului ni sedezvăluise deodată.” (69) naratorul nu insistă mai mult,căci cititorul este acela care trebuie să interpretezeimaginea crengilor, o imagine care evocă, fără doar şipoate, Pomul Cunoaşterii originare precum şi ciclul vie-ţii, creşterea, decăderea şi reînnoirea. imaginea o aduceîn minte, fără îndoială, şi pe aceea a Crengii de Aur,magica ramură de vâsc pe care Aeneas i-a dat-o Perse-fonei pentru a putea intra în lumea de dincolo (vergiliupovesteşte acest episod în eneida.) se sugerează, astfel,că eul este iluzoriu, că suntem mai mult decât noi înşineatâta vreme cât facem parte dintr-un univers conştient.

Creanga reprezintă o hierofanie, un obiect în carese întrupează sacrul, care va fi, apoi, revelat prin inter-mediul său, sau care, în termenii lui eliade, „arată şi faceevidentă coexistenţa esenţelor contradictorii: sacrul şiprofanul, spiritul şi materia, eternul şi efemerul.”11

imaginea simbolică a crengii depăşeşte limitele unuianumit sistem de gândire, asemenea unui poem şi, dupăcum arată Archibald macleish: „A poem should notmean/ But be.” („un poem nu trebuie să însemne/ Ci săfie.”)12 Creanga aminteşte şi darul pe care Buddha l-afăcut unui discipol al său13, dar şi căutarea sensuluiultim, exprimată de daud Kamal în the Gift (darul):„Am citit/ undeva/ că Buddha/ i-a dat un pumn/ de frun-ze galbene/ lui Annanda/ şi i-a spus/ că în afară de acelea/mai erau/ alte mii/ şi alte mii de adevăruri/ împrăştiate/pe tot pământul./ era toamnă/ şi din depărtare/ s-auauzit sunetele/ talăngilor vitelor./ iar eu/ am încercat/ săsondez/ adâncurile/ fiinţei mele/ dar n-am găsit nimic –/nici/ adevăruri fragile/ şi nici minciuni/ frunzoase şiverzi.”14

Cu toate că scriitorul din el „a refuzat orice colabo-rare conştientă cu savantul şi interpretul simbolurilor”15,eliade aduce mereu în actualitate miturile şi cosmogonii-le în întreaga sa operă. eliade considera că tratatele salede religie, scrise în franceză, precum şi textele sale fan-tastice, scrise în română, proveneau dintr-un impulsînrudit, câtă vreme „arta nu-i nimic altceva decât o trans-cendere magică a obiectului, proiecţia acestuia într-o altădimensiune, eliberarea sa prin concretizare magică şicreativitate.”16 el îşi considera cercetările stiinţifice şiimaginaţia literară drept manifestari diferite ale spiritu-lui, diurn, respectiv nocturn, văzute ca nişte categoriiindependente ale activităţii spirituale.17 „imaginaţia lite-rară este continuarea creativităţii mitologice şi a expe-rienţei onirice”, observa eliade, şi „la fel cum toate feno-menele religioase sunt hierofantice în sensul că revelea-ză sacrul dintr-un obiect sau act profan, creaţia literarădezvăluie sensurile universale şi exemplare ascunse încele mai obişnuite evenimente.”18

eugen dă crengile naratorului şi lenorei, râzândcu poftă, ca în faţa unei glume cosmice. lenora ţipă şi-şipune mâinile la ochi îngrozită atunci când eugen încear-că s-o sărute şi-şi dă seama, asemenea naratorului, că etimpul să plece de acolo. eugen se arată dispreţuitor faţăde ultimele urme ale civilizaţiei, refuzănd să primeascăuneltele şi proviziile care-i fuseseră aduse. În zileleurmătoare, naratorul aude mai multe zvonuri contradic-torii referitoare la mai multe apariţii ale lui eugen îndiferite locuri, acest fapt sugerând limitele cunoaşteriiumane şi ale înţelegerii raţionale.

după două săptămâni, mergând cu maşina unuiprieten, naratorul îl vede pe eugen pentru ultima oară,„înălţându-se pe fundalul cerului senin, cu barba în vânt,ca o apariţie de sfârşit al lumii.” (75) ultima veste despreeugen, aparent lipsită de fundament, îl prezintă cufun-dându-se în mare, izvor al vieţii. imaginea lui eugencufundat în apele mării aduce în atenţie atât titlul româ-nesc al nuvelei, un om mare19, precum şi propria viaţă alui eliade, ca etern exilat. după cum scrie joseph m.Kitagawa, eliade a descoperit în propria existenţă depar-te de ţară o metaforă a experienţei religioase moderne aumanităţii.20 Când eugen dispare, el lasă cititorul, ade-vărat co-autor al tuturor textelor de această factură, să-şiimagineze soarta personajului şi astfel să mediteze asu-pra angoasei ultime a umanităţii şi asupra celei dintâiuimiri a ei. r

Traducere şi prezentare de Rodica Grigore

1 Peter lowentrout, „the rags of lordship: Science Fiction,Fantasy and the reenchantment of the World”, mythlore 41,Winter-spring 1985, p. 47.

2 Citat în rachela Permeter, „romantic postmodernismand the literary eliade”, Changing religious World: the meaningand end of mircea eliade. ed. Bryan rennie Albany stateuniversity of new york, 2001, p. 98.

3 Citat în matei Călinescu, „the Function of the unrealreflections on mircea eliades Short Fiction”, Imagination andmeaning: the Scholarly and literary Worlds of mircea eliade. eds.norman j. girardot and mac linscott ricketts, new york, seaburyPress, 1982, p. 147.

4 maupassant foloseşte o tehnică narativă similară înnuvela sa la Horla, unde un narator povesteşte, folosind tot per-soana întâi, cum un spirit îl ia în stăpânire, doar pentru a-şi lăsanaraţiunea neterminată atunci când se decide să-şi sfârşeascăviaţa.

5 toate referirile la „un om mare” sunt extrase din mirceaeliade şi mihai niculescu, Fantastic tales. ed. and trans. erictappe, london, Forest Books, 1990.

6 the new english Bible. eds. samuel sandmel, m. jacksuggs and Arnold j. tkacik, new york, oxford university Press,1976, p. 770.

7 ibid., p. 770.8 ibid., p. 771.9 Citat în Călinescu, p. 149.10 Alfred north Whitehead, Science and the modern World,

new york, macmillan, 1931, p. 275. 11 Citat în douglas Allen, myth and religion in mircea

eliade, new york, garland, 1998, p. 79. termenul de „hierofanie”combină cuvintele greceşti „hiero-” („sacru”) şi „phainein” („aarăta”), Allen, p 74 .

12 Archibald macleish, „ars poetica”, the nortonanthology of modern and Contemporary poetry, vol. 1. eds.richard ellman, jahan ramayani and robert o’Clair, new york,W.W. norton, 2003, pp. 515-16.

13 În jurnalul său, mircea eliade îşi aminteşte o zi de toam-nă când a contemplat câţiva copaci în timp ce ţinea o prelegeredespre buddhism: „mi se pare că văd din nou acei copaci mari, şimai ales acel stejar din curtea universităţii, care-şi pierdea frun-zele una după alta, şi care mă fascina atât de mult, încât mătemeam că nu voi fi în stare să-mi termin ideile din cauza faptu-lui că eram prea tentat să mă tot uit pe fereastră… oare de ce amfost aşa de impresionat de contextul prelegerii mele (toamnă,frunze care cădeau, ofilirea vegetaţiei) atunci când analizamstructura şi funcţia terapeutică a mesajului lui gautamaBuddha?” (mircea eliade, Journal III, 1970-78. trans. teresalavender Fagan, Chicago and london, university of ChicagoPress, 1989, p. 65.)

14 daud Kamal, the Gift, a Selection of Verse, Karachi,oxford university Press, 1997, p. 15.

15 Permenter, p. 99. 16 mircea eliade, „literature and Fantasy”, Waiting for the

dawn: mircea eliade in perspective. eds. david Carrasco andjane marie swanberg, Boulder, Westview Press, 1985, p. 62.

17 mircea eliade, „literary Imagination and religiousStructure”, Waiting for the dawn: mircea eliade in perspective.eds. david Carrasco and jane marie swanberg, Boulder,Westview Press, 1985, p. 19.

18 Citat în Permenter, p. 102.19 Adjectivul românesc „mare” înseamnă „înalt”, „impună-

tor”, „vast” şi „lung” (în ceea ce priveşte durata temporală).termenul este, de asemenea, substantiv derivat din limba latinăşi desemnează o întindere de apă.

20 joseph m. Kitagawa, the History of religions.understanding Human experience, Atlanta, scholars Press, 1987,p. 347.

ali shehzad zaidi

revrăjind lumea

n Antologiile Conte Ali shehzad zaidi ţine cursuri de literaturăla state university of new york at Canton, estedirector al publicaţiilor de la transformativeStudies Institute, new york şi vicepreşedinte alAsociaţiei de studii sud-est europene. A obţinut odiplomă de masterat în literatura engleză launiversitatea din Peshawar (Pakistan), o alta înliteratura spaniolă la Queens College (Cityuniversity of new york) şi este doctor în literatu-ră comparată al universităţii din rochester. Apublicat mai multe studii dedicate operei luiWilliam shakespeare şi Pedro Calderon de laBarca în prestigioase publicaţii precum Studies inphilology, Hispanófila, Bulletin of the Comediantessau the Grove. A scris numeroase eseuri despreliteratura lui mircea eliade, acestea fiind publica-te în reviste academice consacrate, cum ar fiBalkanistica, neohelicon, Interlitteraria, Interna-tional Journal on Humanistic Ideology.

Perfizi sunt şi viii ăştia

mă înspăimânt de propriul meu sânge poluat ca de un dans într-un vis în care atunci când te trezeşti îţi dai seama că ai

ţinut în braţe o fantomămă traversez pe mine însumi pentru a ieşi din mine însumi şi a mă întoarce în penitenţa de dinainte de a mă naşte când îmi caligrafiam poemele cu ochii închişi de teamă să nu mă

văd ca o momeală pe gura lorpoate aşa nu voi mai auzi morţii cum râd în hohote în urma mea şi şuşotesc perfizi sunt şi vii ăştia deşiraţi şi plini de

trucurile frumoaselor blonde se vântură de ici-acolo ca nişte herghelii posedate de un

erotism freneticnu-i scoţi din ale lor nu se dau înapoi de la nimic şi apoi şi apoi scriu scriu poezii şi se lamenteazăîn cuvinte şubrezite că-şi văd capul plin de mătreaţăchiar şi atunci când părul le lipseşte

Femeile pe care le-am iubit

uite-le că vin din urmăca o turmăfemeile pe care le-am iubit

litere am făcut din elesubstantive adjective epiteteademenindu-le cu alcooluri şi sâmburi migdalaţicu of-uri şi ah-uri de verbe bete

noaptea le-am strâns sfârcul între pleoapel-am înlăcrimat l-am masturbatpână când nu a mai rămas în eldecât vederea mea

uite-le cum vin din urmăca nişte schelete de nălucifemeile pe care le-am iubit

Raiul pe pământ

Cu un presentiment al nimicului retras într-o buturugăla hotarul dintr-o zi cu năvală de ape şi o alta cu caniculăîmi cântăresc cât se poate de lucid propria viaţămulţumesc societăţii de consum pentru binefacerile eiîn vaginu-i mustos şi aromat ce ne încape pe toţi e chiar

raiul pe pământ nu mai sunt ideologii clarvăzători să împiedice ejacularea poeţilor în craniul străveziu şi diafan al oamenilor muncii dacă vreau suflu în vuvuzele ca şi când aş sta dinaintea unui cimitir cu groparii în grevă ajunşi sărmanii să nu mai facă faţă inflaţiei de morţi şi să ceară după potop de ploi şi devastatoare arşiţe o suplimentare de posturi aplaudă-i şi tu doamne bunule şi ascultă-le rugăciunea arată-ţi mila şi dă-ne ce ai pe acolo prin cămările tale de

rezerve pentru situaţii de necesitate ştiu că ologii şi orbii şi orfanii ţi le-au burduşit cu dreaptă măsură creştinească şi că-n fiecare seară le tragi cu ochiul cînd se ridică în două picioare când îşi aşază ochelarii fumurii pe noptieră sau îşi îmbrăţişează mamelenu ne mai da ce ne dai deznădejde avem moarte avem

poate te-ai plictisit să tot experimentezi pe noi ca pe nişte îngeri docili

şi să ne priveşti cu uimire întrebându-te cât mai pot duce

Urăsc moartea

nu întreb pe nimeni unde eşti în ce exil în ce depărtareîn ce cavou deasupra căruia cheile de la uşile pe care încă nu le-am deschis împreunăsunt nişte dansatoare perfecte

îmi dilat pupilele până devin una singură şi tu dormi de-a curmezişul lor ca într-un pat matrimonial

urăsc moartea oricât de binefăcătoare ar fi atunci când curmă o durere insuportabilă din trup

nu pot să o iert pentru că vine înainte ca iubirea să plece din noi

Pe o dâră de viaţă

Când capul mi se va desprinde de gât şi se va ridica la cerva fi o după-amiază liniştită care nu prevesteşte nimic dacă voi dori am să casc şi să consult mersul trenurilorpentru o călătorie de vacanţă

puteţi desigur să priviţi întâmplarea cu ochii voştrifără să vă chinuiţi să mă descoperiţi altfel de cum am fostnici orgolios peste măsură nici atât de umil încât să mă târăscpe o dâră de viaţă ca viermele pe frunza de dud

eu nu mai inventez demult poezia de ce să o inventezce fericire poate aduce ea dragă virgil mazilescunu mă amăgesc nici cu beţia că ne vom mai întâlni vreodatăsă ne numărăm mărunţişul în uşa vreunei încăperi clandestine

îmi plâng de milă când între două crize de tuse îmi savurez angoasele ca pe nişte mormane de pâclă metafizicăpălăvrăgesc de unul singur pe marginea căzii din baieincapabil să mă eliberez de balastul din sentimente

aştern cu tandreţe morţii sub paşi un covor roşusă calce uşor pe el să nu aud cum îi zdrăngăne oaselecând se grăbeşte să se apropie de mine cetăţeanul de mâineîn republica ei de fum

Când schimbi un vis cu altul

Într-o noapte de august somnul m-a găsit pe prispa unei case de ţară

credeam că sunt pregătit pentru orice vis aşa se face că am visat tramvaiul 34 cum se întoarce în pat de pe o parte pe alta cu grijă să nu trezească vatmana blondă de alăturiaş fi vrut să pot schimba visul meu cu al altcuiva

închipuindu-mi că atunci când schimbi un vis cu altul

e ca şi când apeşi pe clanţa unei uşi şi intri într-o altă cameră dar o umbră ghimpată cu vârfuri ascuţite de ţurţure de gheaţă grea ca pietrişul a căzut peste pleoapele mele şi m-am trezit bucuros că vatmana nu era între ele pentru că cine ştie

ce s-ar fi putut întâmpla

Teamă ereditară

de unde vine această teamă ereditară şi unde au fost până acum sentimentul acesta de familie şi drumul acesta al orbului câştigat sau pierdut la vama burselor austerităţile şi ascensiunile fiului îngăduie bilanţuri în somnul părinţilor şi le aduc o nelinişte în plus o suferinţă solzoasă şi imaginea azilului de bătrâni uşor de desluşit în vocea mamei la telefon când spune că toată noaptea a simţit o fulgerătură în piept şi nu a putut să doarmă dar cel mai rău e că astăzi va fi iarăşi o duminică lungă pentru ea şi nu e sigură dacă deseară nu-i va reveni febra şi va putea să se ridice din pat şi să ude florile din curte o ascult şi văd mercenarii şi ideologii zilei pâlcuri pâlcuri cum preaslăvesc mâna cu satârul a călăului fără să înveţe nimic din ochii celor la care li s-a tăiat gâtul nu se grăbesc să le pună scăfârliile la murat într-un butoi cu arta şi chibzuinţa cu care în fiecare toamnă se pune varza

şi coboară butoiul în pivniţă cine ştie ar trebui să fiu mai atent cu tine ticăloasa mea viaţă să fac ceva şi să te conserv cât de cât că prea te duci poate în vreun alt veac va fi nevoie de alt spirit de emanaţie de alte rigori celeste ale vederii de alte strategii şi altcineva va umbla pe vârfuri cu grijă să nu-şi trezească iubita înainte să-i fi pregătit baia de dimineaţă în aceleaşi râuri de lacrimi

Departe de molii

trăiesc în transa iubirii mai mult decât în realitatea ei departe de moliile ce au pătruns peste tot în portofel în cărţiîn casetele cu bijuterii în pungile cu naftalină în călimara cu

cerneală surâzând resemnată pe scrin în zadar câinii miaună la răscruci de artere muncipale

şi pisicile latră în subsolurinu se arată nici o rătăcitoare moară de vânt să strige moliilor

plecaţi plecaţi şi să împingă în urma lor uşa salvatoare eu inadaptabilul adaptabil trecut prin două veacuri locuiesc

acum pe un peron de gară poate pentru că vreau să-mi dovedesc că presentimentul ce mă

încearcă e fals sau că sunt un ins lucid şi curajos care ştie la ceea ce trebuie să se aştepte

tu nu ai venit în oraşul acesta pentru iarbă îmi spunea în anii mei tineri bătrânul maestru

dar iarbă va creşte pe noi iubite maestre îi răspundea scepticul discipol

vai şi atotputernicul nu se îndură să reverse peste mine din urechea lui divină care vede şi aude

nevăzutele şi neauzitele o vagă aromă de viaţă cum ar fi jocul acela de-a libelulele dintre un băiat şi o fată la cot de râu în umbra deasă a sălciilor

Va mai sfârşi încă o epocă

va mai sfârşi o epocă pe care am dus-o în spinaredacă inventarul a fost bine făcut voi avea chiar motive să mă consolez că a fost mai uşoară cu două cazmale şi un biberon prenatal decât cele dinainte

se desfată singurătatea în mine mă invadează celulă cu celulăca metastazele unui cancer în stadiu finalce mă alină e vocea ta ostatecă în urechile meleprecum într-un bar un tonomat în disperarea alcoolicului

când dorm şi visez somnul e o infracţiune purtată în suflet ca o medalie pe rever

nici dezamăgirile nu mai sunt ceea ce au fostsunt o mazurcă mocnind în carnea ce şi-a pierdut fierbinţeala

să fiu eu cumva orbul ajuns la o răscruce de drumuricu tălpile fumegând şi ezitând să calce pe vreunul din elepână nu-l vor şti pe cel care duce nicăieri

aurul putrezeşte între dinţi şi nu-i pot acoperi rânjetulcum acoperi faţa pumnalului cu o eşarfăasta în timp ce întins pe iarba publică am murit de multcu palma streaşină la ochi întrebându-mă adio cui să spun

Te recunosc după cum râzi

nu-mi uit apartenenţa de bun creştin la sângele tău tatăcândva roşu şi sănătos ca şi garoafele din braţele mamei în dimineaţa de sfânta marie marenu aveam nici atunci legi pentru nebunia mea

acum eşti atât de departe că vocea ta nu pot să o aud dacă vrei să-mi spui ceva smulge-o din gât

şi flutur-o ca pe o batistă albă să o văd măcar sau lasă-mi-o dinaintea ferestrei cum ai lăsat un sac cu făină din grâul rămas de la cote într-o vară

te recunosc după cum râzi în haita de figuri de ceară de-a lungul unui somn în văi stufoase mă întâmpini cu paşi mărunţi şi speriaţi ca pipirigul noaptea când îl calcă stafii

vin să-mi alătur fatalitatea de fatalitatea ta sperând să fim unulchiar dacă vom merge pe două biciclete r

26

AnUL XXIII t nr. 10 (727)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

ioan cocora

Când am ajuns în stradă, începuse săplouă destul de tare. n-aveam umbrelă.Aveam doar cascheta mea de pilot, aşa căm-am adăpostit în primul gang. un câine

vagabond dormea încolăcit într-un colţ. Frisona prinsomn. Frigul reuşea să-l ajungă până şi în vis. nu ştiamce-ar fi fost mai bine pentru el: să-l trezesc sau să-l las,în continuare, cu frigul din vis.

n-ai să mă crezi, iubitule, dar stând acolo, îngang, cu spatele rezemat de zid, cred că am început săvisez şi eu. Am auzit foarte clar vocea mamei. Îmi cântauşor la ureche, la fel ca în copilărie. i-am simţit boarearăsuflării pe obraz, i-am recunoscut parfumul şi acelinefabil din fiinţa ei pe care niciodată n-am fost capabilsă-l definesc. iubire, blândeţe, farmec, feminitate… Înfiecare dimineaţă, cântecul ei se insinua în visele mele,ajutându-mă să regăsesc realitatea în cel mai plăcutmod posibil. n-am să uit niciodată chipul ei aplecatdeasupra mea, ca o pavăză între mine şi restul lumii,atenuând şocul trezirii. mama ura constrângerile,asprimile. era adepta unei educaţii prin afecţiune. Îmiîncepeam astfel ziua descoperind doar frumuseţea şiarmonia, lumina şi culorile lucrurilor din jur.

nu prea cred, dragule, că îmi face bine să derulezfilmul acelui vis fermecat, copilăria mea. nici nu ştiucum de am ajuns la el. oh, ba da! ultimul volum prefi-rat în anticariat mi-a reanimat imaginile îngropateadânc în mine, mi le-a trezit din somnul lor cataleptic.era un montaigne.

să revin la cântecul mamei. o auzeam foarte clar.deodată, ea a început să plângă. era un plâns total, unplâns care urca din rărunchi. Acolo, în gang, i-am sim-ţit lacrimile pe obrazul meu. Încerca să-mi spună ceva,deşi era copleşită mereu de alte şi alte suspine.

„Cum de mai poţi trăi cu hidoşenia aia pe frunteata? vai, ce groaznic! Am tot încercat să-ţi smulg de pefrunte carnea aia moale, dar n-am avut suficientă pute-re.”

mi-am ridicat gulerul şi am părăsit gangul.mergeam, fără să mai simt ploaia. În mine, potopul era cumult mai mare.

mă întorceam de la cursuri. nu eram prea veselă,dar m-am înveselit brusc, atunci când l-am văzut pedomnul t. mergea grăbit pe celălalt trotuar. În primulmoment, am dat să traversez, ca să-i vin în întâmpina-re. Ceva m-a oprit însă. Ceva mi-a şoptit că nu dorea săvadă pe nimeni. Cred că am intuit corect, pentru că els-a oprit în faţa unei crâşme. A mai făcut câţiva paşi,privind mereu în urma lui. În sfârşit, a revenit la crâş-mă, s-a uitat pe geamul aburit, apoi a intrat.

ezitam, dragule, şi poate că nu m-aş fi hotărât săintru, dacă n-aş fi întrezărit toate acele zări pustii,agata nebuniei, un profil inconfundabil. daimonul eraacolo, la aceeaşi masă, masa lui. mi-a zâmbit vag, cupumnul adunat cuminte la obraz, ca întotdeauna.

noi doi ne-cunoşteam-nu-ne-cunoşteam. ne ştiamînsă bine poemele.

Cu o zi înainte, primise distincţii de stat într-uncadru festiv, cu elogii goriloide scăldate în şampanie şiicre de manciuria. le primise în tăcere. Ce-ar fi pututsă le spună troglodiţilor? Că nu înţeleseseră nimic, că îlcitiseră doar în cheia minoră a ideologiei lor?

Ştiam că nu mai scria, că nu va mai scrie vreoda-tă. simţeam că se va afunda în propriul său secret.

stăteam la masa lui şi tăceam amândoi. Am fiputut vorbi despre proaspătul eveniment, dar el uitasedeja totul. să fi vorbit despre poezia nouă? nu aveasens. Ştiam că va fi hulită cândva, mai devreme saumai târziu. dialogam totuşi privind mesele negre aco-perite cu ştergare galbene. negru şi galben.

…Pe etajera neagră, petale veştejite… Afarăplouă, plouă.

…deznădejde. reprimare clară. un gol istoric.…daimonul a ridicat un deget pentru un rând.

Ceva mai târziu, l-am ridicat pe al meu pentru al doi-lea. Aveam ceva sămânţă de bani. tocmai îmi încasa-sem lichidarea cu un măr în urmă.

eu nu sunt un băutor, însă el este un mare ama-tor de alcooluri. În cazul lui, nevoia de alcool nu are nicio motivaţie erotică. este doar un ne-saţ de des-frânarespirituală.

stăteam alături. umerii noştri se atingeau.sorbeam tăcuţi băutura şi priveam spre fata care neservea, o fată palidă, simplă, tăcută şi ea. o urmăreamcum turna încet vinul roşu, aproape negru, în cănilealbe. o urmăream cum se îndepărta sau revenea prin-tre mesele negre, acoperite cu ştergare galbene.Claustrare şi deznădejde. Cugetam, în timp ce sorbeamvinul. eu mai rar. el ceva mai des.

din când în când, dragule, ne priveam totuşiunul pe celălalt. ne căutam ochii. nu ştiu cum îipăream lui. destul de anodin, bănuiesc. nu ştiu nicidacă zâmbeam. Îmi simţeam buzele arse, amorţite,greu de dezlipit. A descifrat totuşi un zâmbet undeva,în mine, care-i era închinat şi mi-a răspuns cu o sclipi-re fugară. el avea acelaşi cap de mort dintotdeauna,dar şi o lacrimă vie în colţul ochiului. o lacrimă de neş-ters, devenită parte din propria lui fizionomie.

…iar între noi… atâtea versuri nerostite…atâtea gânduri imposibil de mărturisit…Cam aici ajunsesem, Prea iubitul meu, şi mă

gândeam să mă ridic şi să-mi reiau drumul prin noap-te, pe străzile pustii, când am văzut deodată fatavenind schimbată spre masa noastră.

erau mulţi oameni acolo. zgomot mare, lălăialăde beţivani, fum, zăngănit de tacâmuri la mese…simţeam oboseala călătorului care mersese ore în şirsub un soare necruţător.

lucrurile cu adevărat importante ne iau penepregătite. ne surprind. realitatea se retrage. totulcapătă contururi vagi, la fel ca într-un vis. nu-mi veneasă-mi cred ochilor. vedeam fata, vedeam veşmintele eialbe fluturând uşor printre mese, deşi mi-o aminteamcu alte haine.

nu, nu mă înşelam. Fata venea drept spre noi înalbul strălucitor al unui veşmânt de lumină. Credeamcă intenţiona să ne umple iar cănile. mi-am amintit căhotărâsem să plec, aşa că m-am grăbit să-mi aşezpalma peste cana mea cu un gest de refuz categoric.numai că ea m-a surprins scoţând dintr-un fald al veş-mântului o pâine caldă. Şi nu a pus-o pe masă, ci afrânt-o în două. era un gest de demult.

sute de ani s-au prăbuşit în mine. s-au topit ca osingură clipă. viaţa mea toată s-a topit şi ea. eram plinde uimire… Cu siguranţă, ştiam cine era entitatea derang superior care împrumutase chipul acelei fete. darde ce ni ⁄ mi se oferise iar pâinea? ei bine, asta nu maiştiam.

mă simţeam cu totul nevrednic, dragule, şi vul-nerabil. un ou uitat într-o cupă de murano aşezată sus,pe o etajeră fragilă. un mic cutremur, o uşoară înclina-re şi totul se putea nărui.

m-am desprins cu greu. daimonul a rămas. ţineasă atingă starea de plumb, starea care îl ajuta să seadape din energia „ideii absolute”. mângâia jumătatealui de pâine, fluturând doar o geană de rămas bun spremine.

mi-am băgat cealaltă jumătate, încă aburindă,sub cămaşă şi am ieşit clătinat, deşi nu băusem preamult. Îmi calculam fiecare pas. Călcam cu prudenţă.

Cerul aluneca printre hornurile caselor ca unşarpe negru. Îi auzeam zuruitul solzilor de plumb peacoperişuri. la un moment dat, s-a adăugat şi sunetulunor tocuri pe asfalt. o femeie. se apropia grăbită.speram, doream să fie Peruzeaua. o alungasem. daracolo, pe strada pustie dominată de şarpele nopţii, aş fiprimit-o cu braţele deschise.

necunoscuta se temea. A făcut un ocol prudent îndreptul meu, apoi a luat-o iar la fugă. nu eraPeruzeaua. ea nu s-ar fi temut să se apropie de mine întoiul nopţii.

Am urmărit însă femeia, până când n-am mai dis-tins decât aburul respiraţiei. ultima dovadă de viaţă,un strigăt mut, înainte de a fi devorată de şarpele nop-ţii.

dar paşii acelei femei continuau să sune în min-tea mea. un sunet repetat în ritmul fricii. de ce setemuse necunoscuta de mine? de ce mă ocolise? tu ştii,dragule, că nu i-aş fi făcut nimic rău. mareea de testos-teron nu acţionează de capul ei. iar, în noaptea aceea,era la cote minime. Îmi pare sincer rău că, între mine şiacea necunoscută, s-a ridicat un zid înalt de teamă.Pentru mine, în acel moment, ar fi fost o binefacere săpot scoate pâinea de sub cămaşă, să o frâng pentrufemeia însingurată, să ne împărtăşim astfel din aceatăcere care emana căldura unei fiinţe vii.

tot amân să-ţi spun. nu ştiu de ce. Adevărul estecă şi poeţii ucid, dragule. dar o fac insidios şi elegant,cu un singur vers. Întotdeauna îţi dai seama când cine-va este cu un vers înaintea ta.

ei bine, recunosc! mă simţeam uşor pişcat deinvidie. toţi am pornit de la aceeaşi linie de start, dardintre noi, doar el va izbuti călătoria în timp.

desigur, nu e nici o ruşine să-ţi recunoşti neiz-bânda. eram ca un ou într-o cupă de murano uitată peo etajeră iar cutremurul tocmai sosise. era teribil.

regretam că nu puteam fi mai mult, decât fuse-sem deja. Şi, cu toate astea, ceva din mine, partea cea

mai adevărată, se bucura sincer: măcar unul dintre noiva salva, peste timp, blazonul nostru liric. el, singurul,era sărbătorit cu invitaţi de onoare şi discursuri, erasăltat de goriloizi pe un piedestal de poet-proletar.

…e timpul… toţi nervii mă dor… o, vino odată,măreţ viitor

…versul lui fusese înţeles ca un îndemn spre unviitor comunist, desigur. goriloizii abia silabiseau, darîi reeditau poemele în mii de exemplare. Cu siguranţă,ele vor fi reluate, se vor vinde mereu în librării.rămânea deci speranţa că, după ani şi ani, cineva nuva citi doar literele din cuvinte, ci va întrezări mirifica„vârstă de aur”, domnia lui saturn, celebra profeţie asibilei din Cumae, mitul hermetic mult îndrăgit dedaimon.

iubitule, cred că intuieşti deja ce traseu va alege.el, daimonul, nu va interveni, nu va da interviuri, nuva scrie articole, nu va încerca în nici un fel să le arategoriloizilor eroarea. se va afunda în propriul său secret.va mânca, la fel ca mine, din pâinea tăcerii.

nu ştiu nimic despre nemurire, dar mă uimeşte,mă tulbură certitudinea că sufletele din lumea de din-colo ştiu exact tot ceea ce mi se întâmplă mie aici.mama, Principesa, bunicul apar mai des în aceste ulti-me nopţi. Îmi ascultă bătăile inimii, îmi cunosc hotărâ-rea, încearcă să-mi spulbere temerile. nu este un dialogîn adevăratul sens al cuvântului, ci un soi de comunica-re simultană, concomitentă. de cele mai multe ori, nicinu se rostesc cuvinte. Pur şi simplu ştiu, aflu, înţeleg.iar ei, la rândul lor, ştiu, află, înţeleg exact. să fie oareaceasta dovada că nu există nici o diferenţă între viaţăşi moarte? să fie aceasta dovada că n-ar mai trebui săgândim dual?

multe lucruri au rămas nespuse, dragule. nu ţi-ampovestit chiar tot. nu mai vreau să-mi amintesc desprelucrurile urâte pe care le-am îndurat, le-am văzut saule-am aflat. nu-mi place să-mi reamintesc, în fiecareclipă, faptul că trăiesc într-o ţară de goriloizi care n-a ridi-cat şi nu va ridica niciodată un oraş al poeziei, un oraşrezervat poeţilor, artiştilor şi femeilor frumoase, un oraşîn care miresmele de ambră şi santal să se prelingă însuflete dimpreună cu razele de lună, aşa cum se întâm-pla, de pildă, în vechea capitală a primului împărat dindinastia ming. ţara asta n-a fost capabilă să crească eliteşi nu va fi niciodată în stare să susţină dinastii culturale.sunt, deopotrivă, contrariat şi îndurerat că toate aceleminunăţii au fost posibile cândva, într-un trecut atât deîndepărtat, iar viitorul nostru, al celor din zilele noastre,se arată atât de sumbru şi ameninţător. vorbeam uneori― îţi aminteşti? ― despre o viitoare civilizaţie a iubirii. eibine, nu mai pot să sper că aşa ceva va prinde conturvreodată. lumea coboară progresând doar în ură, suspi-ciune şi violenţă, nicidecum în iubire, armonie sau arte.este o involuţie dinspre spirit spre materie, spre grosier.

uneori, Preaiubitule, în viaţa noastră apare uninterval al răului fără margini. nu te-ai gândit la el, nul-ai invocat, dar îl vezi că apare, vezi cum ţi se aşternedinainte. nu-l poţi refuza, nu-l poţi ocoli sau măcaramâna. eşti silit să străbaţi acel interval întunecat,duşmănos, malefic, eşti nevoit să calci prin mâzga luiurât mirositoare, să te afunzi tot mai mult în mlaştinaputreziciunii şi urii.

dar să revin la lucruri imediate. Am început sămă pregătesc. Am îngropat o grămadă de cărţi. le-amascuns printre ruinele din jur. ediţii rare. Şi favoritelemele, desigur, de misteriis aegyptiorum, Chaldaeorum,assiriorum, 1516, prognosticatio paracelsi, 1536,trinum magicum, 1609… vor dormi somnul lor de veciîn mormanele de moloz ale Fundăturii.

da, am început să mă pregătesc. mi-am ars toateactele, toate fotografiile, chitanţele, scrisorile, hârtii-le… la ce bun să păstrez o identitate care, oricum,nu-mi va folosi în lumea de dincolo.

…Când am să mor, diseară poate…Privesc evenimentele, aşa cum aş privi pânza

pe care se derulează un film de prost gust. nu-mi placenimic din ceea ce văd. Prea multe trucuri, prea multecusături cu aţă albă, prea multă vorbărie (citeşte:demagogie, propagandă, lozincăraie…). mă simt deparcă aş privi mereu o gorgonă. resimt din plin efectulei meduzant. e o murire, dragule. o pietrificată locui-re în mine.

zilele acestea am reflectat mult pe margineasinuciderii.

va trebui să imaginez singur ceva, ceva care m-arputea ajuta să rămân lucid, perfect conştient până înultima clipă. nu-mi doresc nimic disperat, nimic pate-tic sau sângeros. toate astea nu fac decât să ucidăFrumosul iar eu refuz categoric urâtul. Îmi voi acordadeci o oarecare blândeţe.

Îţi aminteşti, iubitule, de cele două etajere? unaroz, cealaltă neagră. viaţă şi moarte. ei bine, acumdoresc să le inversez. nu vreau ca moartea mea să aibăculoarea neagră.

da, sunt hotărât să mor, vreau să mor şi o voi faceîn felul meu, pe limba mea. voi lua cu mine templulArmoniei. voi părăsi timpul mort, ca să revin la timpulveşnic viu, timpul în care voi redeveni propriul meurege şi stăpân.

Ah, uitam ceva important! de când am început sănumăr merele, melcul nu mă mai supără. Într-o noap-te, s-a uscat şi a căzut, m-a părăsit în sfârşit. l-am cer-cetat din curiozitate, însă n-am descoperit nici cochilia,nici cele patru coarne care îmi verificau, îmi puricauînnebunitor fiecare geană. deci nu era un melc. Ceea cevedeam semăna cu o foiţă de tutun sau cu o frunzărăsucită, pârjolită de soarele verii. Când amdat s-o ridic, s-a preschimbat în pulbere,mi-a curs printre degete.

27

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

OCTOMBRIE 2012

victoria comnea

Domnul t

F

28

AnUL XXIII t nr. 10 (727)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

lectura lui Aristofan, stimulată de prezen-tarea pieselor sale la teatrul grec dintaormina, în acelaşi cadru de acum 2000de ani, oferă o emoţionantă paralelă cu

timpul prezent. dar întreaga istorie a civilizaţiei occi-dentale, începută în elada, este emoţionantă, dacă nuchiar uimitoare, prin repetarea la 2000 de ani distanţă,a unor tendinţe asemănătoare, care justifică dictonul că„historia magistra vitae est”! după civilizaţia cretanăşi cea miceniană, din mileniul ii a.Chr., urmează ceeace învăţaţii au numit evul mediu grecesc – n.B. al anti-chităţii! – prin coborârea din nord a dorienilor, arătândcă ciclurile în istorie, precum zicea g.B.vico, se repetă.din nord, din tracia şi macedonia, dorienii, poporaspru de munteni, aduc un plus de respect faţă de reli-gie şi tradiţie, care persistă până spre secolul vi a.Chr.,când se produce marea cotitură. Apare filosofia, careîntâi explică Cosmosul, apoi cercetarea devine antropo-logică, prin apariţia sofiştilor, care fac din om „măsuratuturor lucrurilor care sunt, întrucât sunt, şi care nusunt, întrucât nu sunt” (Protagoras din Abdera). Prinaceasta, religia şi tradiţia sunt supuse examenuluiraţiunii şi asistăm la ceea ce învăţaţii din secolele xix-xx, au chemat umanismul şi iluminismul antic. la felca şi în umanismul înflorit în toscana în secolul xv, seproduce, cu 2000 de ani înainte, la Atena, în special întimpul lui Pericle, înflorirea culturii şi a artei.

În această epocă trăieşte Aristofan, care ne-o des-crie la finele perioadei ei de apogeu, cu umbrele ei, şicum rezultă din piesele sale, ca o epocă de disoluţie amoralei, a tradiţiei şi a religiei. ea coincide cu epocasofiştilor, cu crepusculul hegemoniei ateniene din tim-pul lui Pericle, epocă de criză, de interpretare raţionalăa realităţii şi Aristofan, probabil din această cauză,vede până şi în marele socrate, la fel ca şi detractoriidin timpul său, un corupător al moravurilor şi al tradi-ţiei statului-cetate. Citirea pieselor sale „norii” sau„viespile” surprinde azi, uimeşte, pentru cât de apro-piate de noi pot fi fenomene sociale în viaţa cetăţii şi îninstituţiile ei. În piesele lui Aristofan, teme ca disensulfaţă de putere, corupţia conducătorilor statului, pute-rea economică care influenţează puterea politică, au unecou actual, după 2500 de ani.

În „viespile”, dincolo de toanele justiţialiste aleunui senil, care se simte în sala de judecată un zeu, prinputerea care i se acordă de a decide asupra soarteicelorlalţi, se arată corupţia conducătorilor statului pen-tru a câştiga consensul cetăţenilor prin stipendiilegeneralizate, în spatele acestor „fărâmituri” – stipen-dierea a 6000 de bătrâni pentru a îndeplini funcţia dejudecător – petrecându-se marea corupţie, a celor ceconduc statul. Înfloreşte concomitent, în aulele judicia-re şi în politică, sofismul, arta discursului meşteşugit,despărţit de morală şi adevăr, pentru care strepsiade,protagonistul piesei „norii”, se adresează lui socrate,cerându-i să-i dea lecţii de retorică prin care să-şi câşti-ge procesele.

titlui piesei „norii”, simbolizează destrămareacertitudinilor tradiţiei şi religiei, prin supunerea a ceeace era sacru şi transcendent – ca adevărul – criteriilorraţionale şi individualiste ale sofiştilor, dând realităţii

o amprentă exclusiv imanentă. În locul cercetării dezin-teresate a filosofilor naturalişti, de dinainte de secolulv a.Chr., sofiştii pun ca unică măsură „a tot ceea ce esteşi a tot ceea ce nu este”, omul; oamenii sunt însă deose-biţi şi un Adevăr dincolo de opinii, după sofişti, nu exis-tă. de aceea, singurul folos al raţiunii era, după ei,impunerea în agora a propriilor opinii, prin arta dialec-ticii, a retoricei. raţiunea, despuiată de orice aspiraţiela adevăr, capătă astfel un scop pur instrumental, învederea dominării asupra altora. Cu o acoladă de 2500de ani, horkheimer şi Adorno, plecând în cercetarearădăcinilor iluminismului de la antichitate, de laxenofan, au indicat în iluminismul secolului xviiiaceeaşi raţiune instrumentală, în vederea dominării, caşi cea din timpul sofiştilor!

la baza prăbuşirii Atenei de la sfârşitul secoluluiv a.Chr., învingătoare la începutul aceluiaşi secol înmarea confruntare cu Perşii, Aristofan vede dreptcauză îndepărtarea de la religie şi tradiţie, prin operasofiştilor, care relativizează şi în consecinţă delegiti-mează valorile şi idealurile. Acestea devin simple opi-nii. Contemporanul său Platon, în „republica”, trasea-ză fazele istorice prin care trece orânduirea politică asocietăţii unei cetăţi-stat: aristocraţie – guvernul celormai buni, astăzi am chema-o meritocraţie – timocraţie,oligarhie – guvernul bogaţilor – care este răsturnată depoporul sărăcit, care instaurează democraţia, cea carecreând iluzia că libertatea este egală cu licenţa, ducestatul la anarhie, iar anarhia duce la instaurarea tira-niei, cea mai nefericită orânduire.

democraţia de pe timpul lui Aristofan şi al luiPlaton era democraţia directă, în care toţi cetăţeniimajori participau în Adunare publică la alcătuirea legi-lor şi alegerea conducătorilor, pe un an. În timpurilemoderne, unii au văzut în democraţie dictatura numă-rului, conversiunea cantităţii în calitate (ortega ygasset), imposibilitatea ca ceea ce este superior săemane din inferior; în secolul xx s-a introdus sufragiuluniversal, dar s-a dovedit, la fel ca la Atena în secolul va.Chr., că opinia publică e modificabilă într-un sens saualtul, prin sugestionare; conceptul de „voinţă generală”care este la baza suveranităţii populare poate justificaorice act arbitrar sau chiar „tirania majorităţii”, aurelevat Benjamin Constant şi Alexis de tocqueville însecolul xix. iar în democraţia indirectă, prin reprezen-tanţă parlamentară, cine are în ultimă instanţă pute-rea suverană: poporul sau reprezentanţii săi? Puterearezidă în partid, care o poate utiliza în interesul perso-nal al conducătorilor, în contrast cu declaraţiile şi pro-misiunile făcute înaintea alegerilor, cetăţenilor cerân-du-li-se un cec în alb pe patru ani, de multe ori neono-rat.

democraţia reprezentativă, parlamentară, prinpartide politice şi crearea unei clase politice, de fapt deprofesie, este supusă unor reguli în care, în mod inevi-tabil, formele iau predominanţă faţă de conţinut, încomparaţie cu democraţia antică, directă. justiţia înstatul modern respinsă doctrina jusnaturalismului,tinde a se identifica cu respectarea formală a normei,iar nu în mod necesar cu căutarea adevărului. se creea-ză astfel, susţin unii, statul neorganic, al unei civiliza-

ţii formale, democraţia contemporană, în special după1989, devenind auto-referenţială în discursul cu celelal-te civilizaţii ale planetei (v. Amartya sen, „democraţiaaltora”), pe care încearcă a le reduce la unica sa măsu-ră. Prin extinderea unor organizaţii internaţionale deintegrare, formalismul măreşte distanţa formei faţă deconţinut. În jurisprudenţă se dezvoltă doctrina imper-sonală a normei, disjuncte de valoare – hans Kelsen-,opusă jusnaturalismului care apăra dreptul pre-statalsau natural, în care era Veritas a legitima legea, iar nuautorictas, statul. Formalismul practicii judiciare dăavantaj tacticii în desfăşurarea procesului, în pofidafondului. În această optică, norma devine principalulinstrument de organizare a societăţii, statul devenindun stat juridic, juridizând raporturile cele mai neînsem-nate dintre oameni, sexe, etc., distrugând legăturileorganice de la baza societăţii (F.tonnies), fără acea exi-genţă de justiţie şi adevăr, considerată de h. Kelsen, cadealtfel şi predecesorul său, david hume, o judecată devaloare, determinată de factori emotivi, deci de caractersubiectiv. – dar este de preferat o judecată fără criteriide valoare?

Astfel, se pare, sofiştii îşi iau revanşa în moderni-tate. subiectivizată filosofia prin eliminarea ideei, dupăPlaton cauză a lucrurilor şi criteriu prin care le putemcunoaşte, înlocuirea ei prin senzaţie, la baza societăţiitehnocratice, şi decretat sfârşitul marilor sisteme meta-fizice şi al metafizicii în general, jean-Francois lyotardtrage concluzia sfârşitului modernităţii, a meta-nara-ţiunilor unificante şi totalizante, pe care le indică în ilu-minism, idealism, marxism, din cauza apariţiei de dife-renţe inconciliabile cu realitatea. Protagoras dinAbdera, la fel ca şi un alt mare sofist, gorgias, celebrulretorician şi avocat, considerau că din punct de vedereobiectiv nimic nu este în mod necesar adevărat şi totulpoate fi crezut adevărat, dacă se posedă forţa şi abilita-tea pentru a-l impune ca adevărat. Această forţă era întimpurile lor retorica, arta de a convinge; în timpurilenoastre i se adaugă pe lângă dreptul convenţional,mass-media, plagierea care creează conformism demasă, iar pe plan internaţional crearea de tribunalepenale, validând astfel teza sofistului trasimah că„este just ceea ce îi place celui mai tare”.exterioritatea, simultaneitatea în locul interiorităţii, alreflexiei, urletul lui muench sau figurile lui salvadordali, completează o ilustraţie pe care o putem trimitedin sec. xxi lui Aristofan.

rămân marile întrebări – fără răspuns, ca toatemarile întrebări ale lumii şi ale vieţii – traduse înforma apolinică a artei, cum spunea nietzsche, pentrua da vieţii o ancoră de speranţă şi suportabilitate, asu-pra cauzei răului în lume, în „pacea”, a cecităţii zeilorfaţă de soarta celor oneşti, în „pluto”, piesele luiAristofan.

rămâne peste milenii, nostalgia ce ne-o transmit„păsările”, în a căror împărăţie, pentru a scăpa de rea-litatea terrei, se refugiază eroii piesei cu acelaşi nume,într-o lume simbolică, păsările fiind primele gânduriale omenirii, cum spunea poetul italian Caproni,într-un dialog peste milenii, cu genialul Aristofan. r

emil Raţiu

aristofan şi triumful sofismului

Democraţia de pe timpul lui Aristofan şi al luiPlaton era democraţia directă, în care toţi

cetăţenii majori participau în Adunare publicăla alcătuirea legilor şi alegerea conducătorilor,pe un an. În timpurile moderne, unii au văzut

în democraţie dictatura numărului,conversiunea cantităţii în calitate (Ortega y

Gasset), imposibilitatea ca ceea ce estesuperior să emane din inferior.

mai aveam, însă, ceva important defăcut. Când am ieşit, ninsoarea nu încetaseîncă. dorind să-mi fentez eventualii urmări-

tori, am luat un autobuz, am sărit apoi în troleibuzul deBăneasa, dar am coborât din el după două staţii şi m-am urcat într-un tramvai care mergea înapoi, spre cen-tru. Am mers cu el până la capătul liniei, în spatele fos-tului palat regal. inima îmi bătea foarte tare. m-amrefugiat într-un bufet expres. simţeam nevoia să beauceva fierbinte. Am cerut o ceaşcă de ceai cu rom.minunată, binecuvântată licoare la vreme de iarnă! Câttimp am savurat-o, mi-am lăsat privirile să rătăceascădincolo de linia de tramvai, prin rămăşiţele unei gră-dini, fosta grădină regală. Câteva coloane, piedestale şibănci de marmură, ciobite, retezate cu cruzime. Printretufele de trandafiri acoperite de zăpadă, ofereau totuşifrumuseţea serenă, indestructibilă a relicvelor scoase lalumină din adâncurile pământului şi ale istoriei. Înspatele lor, se ridicau schelele unei viitoare săli, o gran-dioasă sală de spectacole şi congrese în care ştiam dejacă nu voi păşi niciodată. n-aş putea călca peste mor-mântul fostei grădini. Ar fi o profanare.

Înainte de a intra în clădirea poştei, m-am uitat înjur. strada era pustie. doar undeva, spre capătul străzii,câţiva liceeni se băteau cu zăpada afânată care se risipeaimediat într-o ploaie albă, peste capetele lor. Am intratrepede şi mi-am scos pachetul ascuns sub haină. dateleexpeditorului fiind doar pură imaginaţie ― aşa cum con-venisem deja ―, am verificat cu atenţie numai adresa des-tinatarului. ţineam să mă asigur că acel pachet va ajun-ge cu bine la acea adresă, în mâinile unei persoane deîncredere, un veteran al Contimporanului avangardist,un om care mai avea în sânge cultul lucrului bine făcut şicultul prieteniei.

după ce am ieşit din mesagerie, m-am uitat iarăşiîn jur. ninsoarea continua să cadă iar elevii ajunseserăîn celălalt capăt al străzii.

mă ţinusem tare, dragule. numai că, după pri-mul colţ de stradă, m-am prăbuşit. eram cu totul sfâr-şit. Abia m-am târât până la un copac şi m-am agăţatde trunchiul lui. tremuram. inima îmi bătea nebuneş-te. stomacul mi se contracta dureros. Aş fi vomitat,însă nu mai aveam ce. icneam şi asta îmi provoca o sfâ-şiere cumplită.

expediasem pachetul. Arăta ca oricare altul, desi-gur. numai că, în acel pachet, îmi pusesem chiar sufle-tul meu, dragule.

ţineam copacul în braţele mele, icneam, agoni-zam ca un muribund. Înţelegi, Preaiubitule? tocmaimă despărţisem definitiv de scrisul meu. Acum pot să-ţimărturisesc. scriam, da, mai scriam. Pe limba mea.Cum altfel?

În cămară a mai rămas doar un singur măr. Amînceput ziua cu o „baie romană”. mi-am spălat minuţiosfiecare parte a trupului, după care m-am bărbierit cufoarte mare atenţie. lama de ras nu era chiar nouă, decia trebuit să insist pentru fiecare milimetru de piele.

mai nou, ori de câte ori mă privesc în oglindă, mise întâmplă să mă văd şi tânăr şi bătrân. două chipuriaproape suprapuse. mă recunosc imediat sub înfăţişa-rea celui bătrân. În trăsăturile celuilalt, însă, te recu-nosc întotdeauna numai pe tine, monbeautendre. e unmoment special. emoţie, bucurie, speranţă, încredere.Pentru că este un semn al apropiatei noastre îngemă-nări. totul se va petrece la fel ca în miraculosul efectmoebius, când cele două feţe ale faimoasei panglici sedovedesc a fi doar ceea ce au fost dintotdeauna, adicăuna şi aceeaşi.

spre seară, după ce mi-am mâncat şi ultimulmăr, mi-a bătut la uşă Poema. ezitam să dau ochii cufata asta. da, mă temeam că prezenţa ei va clătinahotărârea mea.

Am invitat-o în cămară. Acolo, nu mai era nici unmăr, aşa că a fost o nesperată bucurie pentru mine să ovăd cocoţată chiar pe masa lor. era mărul târziu al ier-nii mele. un veritabil bonus sau bonum, sau chiar sum-mum bonum.

Încă nu terminase de citit cărţile pe care i leîmprumutasem. m-a întrebat dacă le mai putea reţinepână săptămâna viitoare.

Cât de stranii mi s-au părut ultimele ei cuvinte!„săptămâna viitoare” nu mai avea nici un sens, nici oculoare, nici o consistenţă pentru mine.

Poema îmi cerceta faţa. Cred că, în acel moment,şi-a dat seama că ieşisem din „rândul lumii”.

„s-a întâmplat ceva?… Am nimerit într-unmoment nepotrivit?”

nu-i puteam spune că eram doar o unică privirelucidă, o privire care ţintea doar spre mine însumi, spreceea ce se petrecea în interiorul meu, pentru că nu maiexista drum de întoarcere. Aşa că m-am agăţat, cu unmare efort, de rubaiatele unui vechi prieten persan. Cumvocea mea se stinsese, am împrumutat vocea ta,dragule. recitam pe sărite.

„Am învăţat multe şi multe-am şi uitat. În minteamea, fiecare lucru avea locul lui… Ceea ce era la dreap-ta, nu putea fi la stânga… n-am murmurat rugăciuni…n-am încercat să-mi ascund defectele… nu ştiu dacăexistă o dreptate şi o iertare… Am încredere, totuşi,căci am fost mereu sincer.” r

Fragment din roman

F

jurnalul îşi demonstrează valoarea dedocument de epocă, de martor al uneiistorii tumultuoase. spirit universalist,idealistă cu convingeri liberale, Alice

voinescu conştientizează dimensiunea utopică a spe-ranţelor sale de a vedea o europă fără paşapoarte, cao singură patrie, dată fiind vitregia contextului poli-tic. democrată convinsă, românca este indignată deasasinatele comandate de mişcarea legionară,denunţată drept una inumană, retrogradă, animatăde pasiuni iraţionale. În ura împotriva evreilor, îndiscreditarea şi înjosirea acestora vede un păcatcapital, îndreptat practic împotriva lui Cristos, o dis-trugere a valorilor creştine. meschinăria celor care,pe baze ideologice, pun pe primul plan originea şi nuvaloarea este inacceptabilă pentru un caracter pro-fund moral. Aceleaşi regrete se îndreaptă către tine-rii ce văd în război şansa de a trăi veritabil, pentrucare pericolul permanent asigură adrenalina necesa-ră poftei de viaţă. Contextul politic ocupă un loc sem-nificativ în jurnal şi aprecierile diaristei se dovedescsurprinzător de juste. Autoarea denunţă fanatismulcare se perpetuează indiferent de regim, gardismul,fascismul, comunismul, care nu ar pretinde decât ooarbă ascultare, o supunere ce nu poate fi obţinutădecât prin adormirea conştiinţelor. Convinsă că tră-ieşte evenimente epocale, că asistă la o cotitură deci-sivă a istoriei lumii, la un război ce poate însemnamoartea lumii civilizate şi triumful barbariei, prota-gonista are totuşi momente în care se amăgeşte. deşiintuieşte dezastrele comunismului, se iluzioneazăuneori cu privire la eficacitatea propagandei născutedin ură, a consolidării puterii prin spaimă, a eficaci-tăţii mijloacelor venale şi nutreşte speranţa că pre-ţul omului şi al vieţii sufleteşti va deveni inestimabilşi va contracara materialismul. Alice voinescu sedovedeşte o adevărată patrioată, ce îşi declară dra-gostea pentru satul şi valorile spirituale româneşti,singurele salvatoare în faţa invaziilor, admiraţiapentru frumuseţea limbii cronicarilor, simpatiilepentru suveranii monarhi (scrie rânduri deosebite lamoartea reginei maria, căreia îi realizează un por-tret idelizat): „Cuminţenia noastră românească e ceacreştină, omenească, respectuoasă de om şi de valo-

rile culturii. orice derogare de la ea ne va pierde, sauîn aventură, sau în scoborârea morală.” – 21 iunie1940)

vasalitatea europei faţă de ruşi se va produceînsă mult mai repede decât preconiza, şi însemnări-le înregistrează abuzurile unei comunizări făcuteprin teroare: lichidarea partidelor, confiscările, ares-tările, condamnarea burgheziei, atracţia prin exploa-tarea sărăciei şi promisiuni materiale, spre deosebi-re de misticismul legionar. evenimentele socio-poli-tice restrâng spaţiul acordat intimităţii, căci autoa-rea se vede nevoită să se gândească la viitorul ei caintelectual. „Artistul e încă admirat în comunism,dar cu condiţia să fie în stil comunist sau cel puţin săagite patimile mulţimii” (12 decembrie 1944), con-stată cu amărăciune, pentru ca, la scurt timp, laredacţia rFr, să intre pentru prima dată în contactcu cenzura politică, ale cărei metode îi evocă abuzu-rile inchiziţiei. greutăţile materiale se înăspresc, iarintimidările culminează cu scoaterea de la catedrăprin înlocuirea valorilor cu analfabeţi, cu topireaunora dintre cărţile sale. În semn de protest faţă deoportunişti se înscrie în Patidul liberal, denunţăcompromisurile lumii artistico-literare şi continuăînsemnările în jurnal, scriere considerată subversivăde regim şi destinată în aceste timpuri tulburi ser-tarului. Alice voinescu se dovedeşte, de-a lungulîntregii vieţi, o intransigentă ce dispreţuieşte vulga-ritatea şi nuanţele de balcanism, care sufocă aspira-ţiile către occident. uneori, descoperim o oarecareintoleranţă în judecăţile la adresa generaţiei tinere,de la ţinuta exterioară (la o cununie religioasă searată contrariată de lipsa atenţiei pentru vestimen-taţie) şi superficialitatea cu care tratează studiul,până la convingerile politice. teatrul lui eugenionescu ar interesa-o doar ca informaţie a gustuluicelor din Apus, căci căutarea înverşunată a origina-lităţii, lipsa unui sens limpede, absurdul nu fac decâtsă-i „exaspereze nervii”, iar nihilismul din pieseledramaturgului ar conduce la destrămarea vechilorvalori umane. deziluzia de a întâlni superficialitateşi primitivism la oameni care ar trebui să fie exem-plari sporeşte admiraţia pe care i-o insuflă curăţeniasufletească a ţăranului. Cu aceeaşi înverşunareautoarea condamnă frivolitatea celor ce fac din seri-le de audiţie sau expoziţii saloane mondene, spaţii deîntâlnire. nostalgia după acţiune, ura pentru sim-plul verbalism, dorul de a făptui, specifice generaţieitinere, încă o animă („vorbe. vorbe. vorbe. nu sun-tem capabili de un act, numai de proiecte, discursuri,hotărâri verbale.”). „dacă n-aş fi intoxicată de prin-cipii, aş îndrăzni şi eu să scriu turbat şi să trăiescliber – ca şi cum în jurul meu nu s-ar prăbuşi lumeamea!” (29 octombrie 1949), rândurile mărturisescnevoia acută de a trăi intens, specifică celor obligaţisă treacă prin catastrofele războiului.

ironia face ca în spaţiul aceleiaşi pagini să segăsească ultima însemnare din 1951, „recunosc căpregătirea omului nou e un scop înalt uman şi maicred că în rusia îl iau în serios” şi primele notaţii din1952, după perioada detenţiei, alăturare ce vorbeştede la sine de contradicţiile masive dintre aparenţă şiesenţă, dintre sloganurile şi acţiunile regimului.Primul impuls al diaristei este de a înăbuşi aminti-rile, de a îngropa o realitate denigratoare pentru sin-gura posibilitate de fiinţare a omului, libertatea: „nuvreau să mă gândesc la cele 19 luni trecute în închi-soare. e ceva atât de străin de gândul meu, de soar-ta mea adevărată îndreptată spre libertate, încât

nu-mi recunosc niciorudenie, nicio afinitate,între mine şi cele princare am trecut. zadarnicam încercat să integrezacest timp în sensul vieţiimele. Am vrut să-i găsescun rost, o explicaţie. măamăgeam când pretin-deam că e o mare expe-rienţă ce-mi poate folosi.”de altfel, această expe-rienţă mutilantă nu ar fifăcut decât să amplificedragostea pentru liberta-te: „Cu ce m-am ales acolola ghencea? Cu o nevoiefrenetică de a ieşi dinsârma ghimpată, de ascoate pe toată lumea din

închisoare, de a desfiinţa închisorile, toate închisori-le din lume, chiar pentru criminali.” (2 decembrie1952). Cu toate acestea, însemnările dezvăluie ocriză cu modificări substanţiale, o metamorfoză(„dacă mi s-ar mai da glas vreodată, nu aş mai pro-povădui blândeţea şi bunătatea, i-aş învăţa pe tinerisă voiască cu putere, să nu le mai fie milă, ci să secutremure de silă în faţa celor slabi. Îmi fac meaculpa, o, nietzsche”) şi mărturisesc despre aspiraţiacătre o transfigurare („de aş putea acum, după ceam trecut prin închisoare, unde mi se pare că mi-amlăsat vechea piele, aş încerca după exemplul mareluimeu prieten montaigne să descopăr în mine un omnou.” – 18 ianuarie 1953). Ca majoritatea celor cecunosc aceeaşi experienţă cu a ei, Alice voinescuapreciază că aceasta scoate la suprafaţă esenţa fiin-ţei, căci „calitatea omului nu se dezvăluie decât însituaţii extreme.” (28 februarie 1950)

Credibilitatea suferinţei strigate cu atâta patos(„trebuie să merg până la capătul stării mele actua-le. nu resemnare, nu atitudine de milog. dumnezeute cere puternic, liber, curajos, întreprinzător, cuce-ritor! mă agasează toate sfaturile de «răbdare»,«supunere» etc. vorbe, vorbe. trebuie să lupţi, darcum să lupt cu îngerul? să-l dobor? rugându-mă cuatâta putere de dumnezeu, încât să nu mă poatărefuza! zic: Vreau. e fals. doresc? e slab. Îţi cer,doamne! Cer dreptul meu. nu sunt trufaşă, ci con-ştientă de dreptul meu, de fiu al tău, cer să mă scoţidin robie, să ne scoţi pe toţi. mi s-au furat doi ani dinviaţă. Îi vreau înapoi. să-i trăiesc conştient.” – 6august 1953) are de suferit, căci unele afirmaţii ale

diaristei par cel puţin paradoxale: „mă gândeam însinea mea: acest regim a reuşit totuşi să trezeascăconştiinţa civilă, şi pentru viitor este un pas enorm.”(27 aprilie 1953); „...nu mă îndoiesc că peste 20 – 30de ani lumea va fi aşezată într-o ordine socialistă –comunistă şi că teroarea fiind biruită, oamenii vor fipoate mai fericiţi decât am fost noi. dar, atâta timpcât domnesc frica şi spaima şi teroarea, nu pot credeîn mai Bine.” (11 noiembrie 1953). exilul la Costeştieste asimilabil dramei ovidiene. eroina deplângeteribila lipsă de civilizaţie şi detaliază mici drameprimitive, cum ar fi procesul de întărire a unei mize-re locuinţe. În 16 februarie 1953 afirmă: „niciodatănu am crezut că mă voi adapta atât de repede laaceastă viaţă elementară”, însă neurastenia îi dăneîncetat târcoale. Asimilat unui purgatoriu,Costeştiul este locul unde sufletul „boleşte”, iarperioada petrecută în domiciliu forţat este elocventăpentru verosimilitatea unui eu pendulând între ela-nuri şi crize. r

► diarişti români: Alice voinescu, Jurnal, ed.îngrij., tabel bibliogr. şi note de maria Ana murnu;cu o pref. de Alexandru Paleologu; Albatros,Bucureşti, 1997

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

OCTOMBRIE 2012

29

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

aura Christi ■ nietzsche şi Marea amiază

Nicăieri nu veţi găsi viul „normal”, curgând în făgaşurile lui fireşti, în textele AureiChristi, ci viul excesiv, hiperboliza(n)t, esenţializat prin calitate. e altceva, ceva cenu se găseşte spontan, cuminte, potolit, ci un exces rezultat în urma construcţieide sine. unii ajung la el, alţii îl caută pe durata unei întregi vieţi, sau, dimpotrivă, îlevită: e o chestiune de „istm”: de potecă fragilă, trasată peste abis, asemenea celorcare se găsesc cu nemiluita în Făgăraşii copilăriei mele, desenate înfricoşător, ten-sionant, între două prăpăstii. unii trec, alţii se lasă păgubaşi: în viaţă este la fel...

Ştefan BorbélyAm terminat de citit cu înfrigurare Nietzsche şi Marea Amiază (…) un elogiu excepţional adus vitalis-mului injectat de solarul divin, reflectat magistral prin textele unor Berdiaev, Şestov, Kierkegaard şi maiales Nietzsche. Filiaţia cea mai puternică şi mai transparentă care îmi vine în minte după parcurgereapaginilor tale este Rudolf Otto: deşi nu are nevoie să-l citeze niciodată explicit, cartea este infuzata deconceptul de «numinos», acel sacru inefabil intuit de teologul german în lucrarea sa capitală, DasHeilige. te felicit pentru acest volum, exemplar în toate sensurile, şi sunt convins că oamenii cărora lise adresează nu vor mai fi aceiaşi după parcurgerea sa.

Cătălin Ghiţă

oana safta

un jurnal sub semnul evenimentului

Jurnalul îşi demonstrează valoarea dedocument de epocă, de martor al unei

istorii tumultuoase. Spirituniversalist, idealistă cu convingeri

liberale, Alice Voinescuconştientizează dimensiunea utopică

a speranţelor sale de a vedea oEuropă fără paşapoarte, ca o singurăpatrie, dată fiind vitregia contextului

politic.

aliCe voineSCu

30

AnUL XXIII t nr. 10 (727)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

uitaţi-vă la morala omului şi apoiîntrebaţi-vă care sunt legile universu-lui în care trăim.

de fapt, mă simt mult mai familiar cu păcăto-şii care nu se ascund după deget decât în prezenţamăgarilor virtuoşi. mofturile virtuţii sapă fundăturaoricărei culturi. Aceste specimene ale bătrâneţiiabsolute, purtătoare de nihilism animal, trebuie izo-late laolaltă într-o împărăţie a mormonului univer-sal, a cărui singură cultură este reproducerea fărăplăcere. orice abatere de la comandamentul acestacheamă automat condamnarea trupului, mădularulde căpătâi al virtuţii. Fără el, însă, virtutea ar fi oapucătură penibilă. Pentru că se foloseşte de trup cade un gunoi, virtutea nu poate căpăta în minteaomului alt destin mai promiţător decât al porniriicriminale. dar nu vom înţelege lucrul acesta pânăcând Binele cel mare şi universal nu îşi va instauracultura cadavrelor.

să scriu un eseu despre nimic, îmi spuneam.Ce zăcământ inestimabil, o „lume” goală căreia înimaginar îi poţi substitui lumi infinite. la ce bun?m-am întrebat după câteva nopţi de meditaţie... cubucuria revelaţiei că şi divinul a avut acelaşi răs-puns, în doi peri, la problema asta.

un gram de agonie face mai mult decât o tonăde fericire: agonia te poate ucide, însă nu o face decâtîntr-un târziu, când se satură de tine; pe când ferici-rea, care nu ştie să ucidă, te omoară din greşeală, dinprostie.

mă gândesc la preotul m.e., care ştie tot cevrea dumnezeu de la mine... Ar fi trebuit, deci, să fimurit demult.

Îmi amintesc nefericirile într-un mod extremde concret, şi minciunile şi răul pe care l-am provo-cat semenilor mei. toate amintirile care ne dor îşirefuză uitarea – mai puţin fericirile, zilele frumoase,încântate cu dispariţia, cu impresia de neant. defapt, unde s-au dus? de unde puterea celorlalte dea-şi dura în noi veacul? nu poţi alunga de la tine pro-genitura ticăloasă fără să rămâi pe de-a-ntregul şidefinitiv pustiu.

indolenţa conformistului care trăieşte dupătoate canoanele societăţii de astăzi şi efortul inima-ginabil al primilor homo sapiens sapiens de a se fimenţinut în viaţă pentru el…

toată neîmplinirea de care fiecare ne plângemîn viaţă vine din faptul că nu avem un ţel spiritualcăruia să îi sacrificăm obiectivele meschine care neconsumă şi ne urâţesc zi de zi. Cu cât renunţi la maimulte din „idealurile” omului civilizat, cu atât maiuşor descoperi paradoxul că numai aspiraţiile spiri-tuale, inefabile, „nerealiste” şi „ridicole” ţi se împli-nesc. deci, nu lumea de faţă trebuie înlocuită...

„Cu cât eşti mai inteligent, cu atât mai tare teînşeli.” iată ultima frază, rostită distinct, pe rug, decătre giordano Bruno, chiar înainte să i se dea foc.17 februarie 1600. Cu un veac înaintea luiFontenelle şi a Convorbirilor lui despre pluralitatealumilor locuite, giordano Bruno afirmase răspicat căîn univers viaţa nu constituie o raritate. În opinialui, universul este lipsit de centru. joyce, asupracăruia se pare că Bruno a exercitat o influenţă deci-sivă, îl plasează mai sus decât pe Bacon sau pedescartes, ba chiar îl numeşte „părintele a ceea ce secheamă filosofie modernă.” erou de roman picaresc,zeu al propriei lumi, asimilabil măgarului, pe care îlia drept model, când leneş, arogant, respingător,când harnic, ştiind să îndure, încăpăţânat etc... –„non c’é dio senza mondo”, „fără lume, nu se poatevorbi de dumnezeu”, iată deviza lui de căpătâi. Îşischimbase numele din Filippo în giordano, dupăcum îl chema pe maestrul care îl iniţiase în filosofie.În filosofia lui Averroes. Care spunea că dacădivinul ar înceta să mai gândească lumea, lumea arînceta să existe.

gândeşte-te întotdeauna că împlinirile tale înviaţă provoacă aiurea neîmplinirile multora, pentruun echilibru absurd şi nemilos al stării de lucruri.dacă poţi, laudă-te cu înfrângerile care te-au dobo-

rât, felicită-te pentru ele, fiindcăîntotdeauna sunt compensate defericiri atât de absurde în apariţialor, încât meritele ascunse pentrucare îţi sunt date sunt aidomanemeritelor pentru care ai înduratcândva umilinţa şi nedreptatea. sănu reuşeşti nimic în viaţă e un suc-ces cu mult mai aproape de revela-ţia înţelesului şi, sigur, mult maiîndepărtat de finalitatea falsă pecare ne-o atribuim.

ţelul, în viaţă, l-ai pierdutsau începe să nu-ţi mai pese de el.trăieşti ca să dai de lucru trupu-lui, eforturile minţii tale seîndreaptă către a-i căuta şi rafinaextazurile, bucuriile jalnice, eva-dările închipuite. spiritul unei coa-feze e de mii de ori mai viu, duhulsfânt ar trebui să i-l decoreze...

...secunda în care viaţa şimoartea îşi privesc împietritecapătul de drum, de unde se vede îndepărtându-setransparentă fiinţa de după om...

există cu siguranţă un cer al înfrângerilor, uni-versala înghiţire a infinitului resentiment redus cufiecare victimă la jalnicele motivaţii omeneşti, şi ast-fel jupuit de forţa care nu pretinde consolarea, cirenaşterea furioasă a unei provocări şi mai insolen-te, şi mai efemere. În acest cer al înfrângerilorpăţeşti cea mai cumplită uluire care pândeşte unînfrânt: toate cele pierdute ţi se întorc înzecit, darînsemnate cu fierul roşu al resemnării.

Priveşti la nevoile oamenilor cu aceeaşi indife-renţă cu care te uiţi la o pisică dormind. nici o tresă-rire, poate doar greutatea suferinţei din milă. te

îndepărtezi de oameni pentru că nu ai cum altfel săte îndepărtezi de viaţă. te închizi în efortul gândiriiîncercând, de fapt, să afli o cale de a exista spiritualfără să depinzi de existenţă.

dacă infinetizmalul s-ar dezlănţui, ce lecţie demorală. universala, elementara stigmatizare.

mai degrabă un Buddha în „lotus”, care, adică,nu se foloseşte de picioare ca să evite lumea... dacăaş fi un înţelept.

dar iată ce îi propune descartes prietenei luielisabeta de Boemia, prinţesă depresivă, într-o scri-soare datată 21 iulie 1645, spre a o vindeca: îi propu-ne să o familiarizeze cu „mijloacele pe care filosofia

ni le oferă ca să dobândim fericirea suverană, ferici-re degeaba aşteptată dinspre partea avuţiei de cătresufletele vulgare”. Şi dintr-o trăsătură de condeiscrie tratatul despre pasiuni. mai târziu, într-o altăscrisoare, filosoful se justifică: „este adevărat că, deregulă, refuz să-mi trec pe hârtie ideile pe care le amîn privinţa moralei (...). unul dintre motive esteacela că nu există sursă mai bună din care ticăloşiisă-şi poată mai cu uşurinţă alimenta pretextelecalomniei. iar un altul este că numai suveranii saucei autorizaţi de către aceştia sunt îndreptăţiţi să seamestece şi să pună ordine în moravurile celorlalţi”.iar eu de ce pălesc, în loc să plâng?

orice individ confortabil instalat în prejudeca-tă, în certitudinea de sine, este o creatură a panicii,care îşi pune credinţa mai degrabă în leviathandecât în daimonul personal; el şi numai el, acest dai-mon discret, ar putea face din individ o fiinţă unicădin punct de vedere spiritual. Pentru că, organic vor-bind, cu toţii suntem unicate – dar şi câinii, de altfel.

unii mor pe deplin mulţumiţi de ce au făcut înviaţă, conştiinţa împlinirii nu le permite să încercefrisoanele infernului. Alţii mor cu nefericirea infini-tă de a nu-şi fi văzut împlinite sărmanele idealuri,cuprinşi totuşi de rânjetul care lasă în urmă lehami-tea de viaţă... şi aşteptând o răzbunare „neîndoielni-că” a fericirii de care au fost privaţi. nu îi răzbunănimeni şi nimic. moartea îţi şterge cu buretele viaţaşi te azvârle între morţi în pielea goală, în singurapostură care merită să fie aprofundată pe lumeaasta.

În timp, te-ai obişnuit cu înfrângerea, cu neno-rocul, cu zădărnicia. doar trupul nu s-a ridicat împo-triva ta, el încă mai are materia fugii, din el încăurcă rugăciunea spre toamnă, miracolul simplu alvisului către cealaltă fiinţă a ta, care nu a vrut să senască aici, preferând lumina şi plăcerea de a te arătacu degetul...

omul nu visează câtuşi de puţin la transfigura-re ori să creeze în sine un om „nou”... Cu un entu-ziasm plin de credinţă, privirile îi sunt îndreptatecătre un alt fel de lume, în care să nu mai fie ame-ninţat de absurd, de timp, de moarte... „moarteaunui entuziast, notează cu amărăciune jean meslierla finele veacului al xvii-lea, nu dovedeşte nimicaltceva decât că fanatismul este adesea mai puternicdecât dragostea de viaţă”. În contradicţie cu omul,spiritul visează la o nouă fiinţă, între amintirilecăreia omul să stea ca un surâs surprins în plinămeditaţie.

În Balcani, credea scepticul, nu ai altceva defăcut decât să bei şi să faci amor. remarca e valabi-lă astăzi pretutindeni pe pământ. ne trebuie o lungă,lungă pauză spirituală, deja ceea ce numim azi „gân-dire” face ravagii.

naivitatea congenitală a celor mai mulţi, iluziacă dirijezi în jurul tău evenimentele, curajul de aparticipa la spectacol... această prostie, numai ea, îţipermite momentele în care plăcerea de a trăi coinci-de cu nepăsarea de a trăi. r

claudiu soare

Despre nimic

Priveşti la nevoile oamenilor cuaceeaşi indiferenţă cu care te uiţi la opisică dormind. nici o tresărire, poatedoar greutatea suferinţei din milă. Teîndepărtezi de oameni pentru că nu aicum altfel să te îndepărtezi de viaţă.

31

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

OCTOMBRIE 2012

Jeana morărescutragismul – dimensiuneasubversivă a comicului

Toate acestea transpar şi din modul în care şi-adirijat regizoral spectacolul Dan Tudor, într-o

viziune fluid-realistă, în toată comedia eiacerbă, ţinând seama de fineţea alunecărilor

interioare de teren, în crescendo-ul permanental dezlipirii măştilor. Un bun spectacol de

sondaj psiho-comportamental, în careinterpreţii obţin figuri umane foarte bine

personalizate.

ne irităm destul de ades atunci cândregizorii noştri „autohtoni” nu desco-peră dramaturgia românească, fiin-dcă nu o citesc. Căci ea există în foar-

te multe tipărituri dramaturgice, mai ales din ulti-mii ani. Şi nu e deloc de lepădat, atunci când facemcomparaţia cu multe „piesuţe” de nivel mediu culesedin dramaturgia străină, pe care ei, „descoperin-du-le”, le par cu „vino-încoa-ce” şi se grăbesc să le şipună în scenă. dar există şio faţă inversă a medaliei:când o „descoperire” din-tr-un patrimoniu dramatur-gic străin şi contemporannouă, e într-adevăr o desco-perire, pentru „atacul” pro-fund al autorului asuprarelaţiei umane individualecu ambientul ei social, cutraumele ei psihologice, cualienările noii perioade isto-rice, cu modelajele sauderapările ei etice… Când„descoperirea” e o realmente valoroasă descoperire,ea se înscrie într-un act cultural autentic şi de realănecesitate pentru deschiderea cunoaşterii noastre:cunoaşterea contextului – european sau mondial –care generează expresia (expresiile) dramatică (dra-matice) de relevanţă pentru noile ipostaze de umani-tate, pentru omul „generic” al unui timp în a căruiproximitate trăim şi noi. În acest act cultural validînscriem şi descoperirea, prin scena teatrului deComedie din Bucureşti şi prin spectacolul său cuprimă premieră la sfârşitul stagiunii trecute,Stăpânii rulotei, a dramaturgului irlandez geraldmurphy.

gerald murphy e, de fapt, descoperirea regizo-rului şi actorului dan tudor, care i-a şi pus piesa înscenă şi care, cu doi ani în urmă, montând un spec-tacol în irlanda, a dorit să facă cunoscută şi publicu-lui românesc o valoare irlandeză la ordinea zilei.dramaturgul, deţinător al premiului naţional dinirlanda pentru cea mai bună piesă a anului 2009, i-afost recomandat, atunci, de preşedintele uniuniioamenilor irlandezi de teatru. gerald murphy are ovârstă aflată pe graniţa trecerii dintre tinereţe şimaturitate, este un autor foarte jucat pe sceneleţării sale şi deţine şi o Companie personală de tea-tru. urmărindu-i textul în spectacolul lui dan tudor(traducerea: Andrei marinescu), am realizat, pemăsură ce se desfăşura, că acest text este elaborareaunui dramaturg de serioasă profunzime – în ciudacascadei fără reproş strunită – de situaţii şi replicicomice. Comediograf virtuoz în „vinderea” situaţiilorcu aparenţă de haz nebun, dramaturgul adânceatreptat comedia într-o interfaţă a ei, amară până lasânge, dramatică şi fără ieşire, situată aproape detragism (tragismul de azi nu mai implică neapăratmoartea fizică a personajelor), obţinând un text cu ovădit dublă dimensiune în muşcătura lui atroce dinreal.

situaţie mai puţin întâlnită. textul cuprindepatru personaje masculine şi nici un personaj femi-nin, un tată bătrân şi trei fii de vârste diferite. Piesaîncepe prin vizita fratelui mijlociu în apartamentul,

nou se pare, cumpărat prin împrumut cu rate, al fra-telui cel mare. se mai pare că fraţii nu s-au întâlnitdemult. vizitatorul arată vestmintar aproape ca unvagabond, insinuează o adăstare de noapte într-obodegă şi atacul matinal al unui necunoscut care l-arfi prăduit. el venise de fapt să-şi anunţe fratele cătoţi trei, inclusiv tatăl, au hotărât să se întâlneascăacolo pentru a merge să-şi întâlnească mama, unde-va, la un spital. nu se ştie la carespital. Fratele cel mare e siderat:conversa cel mai des cu mama şinu-i pomenise de nici o suferinţă.Apare şi tatăl, conversaţia îşiadânceşte misterul în jurulmamei; avem impresia că, parodicsau nu, ne aflăm pe plaja unuiprocedeu misterios de piesă poli-ţistă. Apoi, apare mezinul.dincolo de dezlegarea în plan fac-tologic a misterului ce e cu mama,se decuvertează tot mai mult, maiales din întrebările curioase aletatălui – fantastica înstrăinare amembrilor acestei familii – care,de-a lungul multor, destul demultor ani, nu mai ştiuseră nimicunul de altul. nu pentru că i-ar fiîmpiedicat stavile obiective, cipentru că, într-un egocentrismorb, nici nu-i mai interesa ce fac ceilalţi.egocentrism, dar şi nebuloase ale vieţii. În aceastăluptă cu viaţa care e prin definiţie dură şi nepriete-

noasă, ei, nici unul din ei!,nefiind întotdeauna corecţi.Fiecare vine cu alibiul pro-priei lui subiectivităţi.Către final, biografiile işideconspiră adevărul, pânăatunci grijuliu ascuns.mama nu era la vreun spi-tal, ci într-o locuinţă străinăîn care se retrăsese, nemai-putând suporta greşelile înlanţ ale tatălui. (sosirea lui,fusese pentru a-şi îmbia fiiisă contribuie la cumpărareaunei rulote, un aparentcadou pentru îmbunarea

mamei, în fond, o posibilitate de a merge cu toţi învilegiatură. dar nu ştia că fiii sunt faliţi.) „măştile”nu cad dintr-o dată: fiecare continuă să întreţină câtpoate, prin minciună, aparenţa de om onorabil şi câtde cât prosper. „Cadoul” vizat de tată e, însă, încă odată, o dorinţă egoistă, întrucât transpare limpede,că visul lui (şi nu al mamei) fusese acela de a posedao rulotă. dacă Bren, fiul cel mare încă mai rezistă în

limitele unei onorabilităţi sociale, dar nu se ştie dacăşi cum îşi va putea achita până la urmă ratele apar-tamentului, pentru Andy, mijlociul, şi Kev, mezinul,situaţia e dezastruoasă şi, cum spuneam, fără ieşire.Cel dintâi, şi-a pierdut şi casa şi soţia (pe parcursultextului, brodează tot timpul situaţii mincinoasepentru motivarea absenţei ei!); a ajuns realmente„boschetar”, nu mai are nici serviciu. Cel mic, închi-

puit de toţi „gloria familiei”, izbu-tind să devină student – un stu-dent care se şi întreţine singurprintr-un serviciu paralel – vatrebui să cedeze până la urmă,momentului fatidic al mărturisi-rii: s-a îndrăgostit, şi-a parăsitfacultatea, a parăsit şi localitateaunde avea serviciul, a plecat dupăfată, dar nu i-a reuşit nici poves-tea de dragoste. e, la rândul lui,un tânăr fără căpătâi şi fără adă-post ce se aciuieşte temporar pe laprieteni de ocazie. rateuriletranspar ca nişte radiografii cru-de, de răni adâncite în carne sub ofalsă pojghiţă de suprafaţă. Poj-ghiţa aparţine comediei: comediadisimulării, histrionismul de fac-tură personală al fiecăruia. ecomedia tragismului histrionic, în

care acest dramaturg excelează, cu multe scânteieride verb şi fără „autentisme” de limbaj vulgarizator.Personajele lui sunt în acelaşi timp inocente şi per-vertite: pervertite de necesitatea măştii mincinoasespre care au fost împinşi de constrângerile vieţii şide nevoia de a-şi apăra aparenţa demnităţii, de a seagăţa de această aparenţă, de a rezista prin ea odatăajunşi pe o treaptă declasată a existenţei. nu maisunt tinerii furioşi ai anilor `60, protestatarii răzvră-tiţi împotriva chingilor sociale, ci urmaşii acestora,cu revolta înnăbuşită în dorinţa unei aparenţe aadaptabilităţii la continuatul, încă, ideal burghez.ideal întemeiat pe verbul a avea. verb pentru eiratat în cursul unui război dur dintre comandasocialului pragmatic şi libertăţile mult mai expansi-ve ale ego-urilor lor subiective. un război din cares-au ales cu derapajul de caracter.

toate acestea transpar şi din modul în care şi-adirijat regizoral spectacolul dan tudor, într-o viziu-ne fluid-realistă, în toată comedia ei acerbă, ţinândseama de fineţea alunecărilor interioare de teren, încrescendo-ul permanent al dezlipirii măştilor. unbun spectacol de sondaj psiho-comportamental, încare interpreţii obţin figuri umane foarte bine perso-nalizate. strălucitor se comportă în orchestrareavicleniei lui, eddie, tatăl, întrupat scenic degheorghe visu. iniţial cu pauze de lungi şi mustin-de, misterioase tăceri iscoditoare, cu mobilitate inte-rogativă aparent dezinteresată, cu amânarea dezvă-luirii unui scop pe care spectatorul îl presimte ca peun ceva, care îl macină şi îl obstinează pe personaj,cu accente finale de îndurerare întru apărarea pro-priei lui trăiri subiective. În timp ce mariusdrogeanu, interpretându-l pe fratele cel mare, impu-ne o undă egală, bine-temperată comportamental, aunui individ cu aparent echilibru, destul de egoist îndorinţa lui de recluziune, uşor batjocoritor, cu nerviimonitorizaţi totuşi de logică, Andy mijlociul, inter-pretat de dan tudor în calitatea sa dublă, de actor,impune fondul său uman prin scurta dar intensivarevărsare de furie a unui om, devenit brusc sincer şirevoltat până la mânie de piedicile pe care destinul ile-a pus în cale, deşi până atunci purtase o construi-tă mască je m`en fiche-istă, derbedeiască, de volun-tar măscărici. violenţa cu care actorul ridică lasuprafaţă adevărul dezgropat al acuzelor şi trăirilorsale de afund sufletesc, îi salvează eroului, în însăşiultragiul ei, umanitatea. dan rădulescu, cel maitânăr dintre interpreţi în cel mai tânăr dintre perso-naje, captează şi el exact esenţa eroului: aceasta s-arputea numi inocenţa vinovată, starea de natură oxi-moronică a unui personaj fragil, timorat parcă, dejocul primejdios al lanţului de neadevăruri prin carese opinteşte să-şi menţină buna imagine a celui cre-zut până atunci o speranţă. e lăudabil că actorii semulează cu excelentă priză pe efectologia suprafeţeicomice în ţesătura căreia se deschide groapa în carele-a intrat, la limita tragicului, destinul lor derobat,destinul unor oameni de largă, în fond, categoriesocială. r

Cu un titlu amintind de un roman dejohn steinbeck (despre oameni şi şoa-reci) şi o tragi-comică poveste despredeziluzille tranziţiei, filmul despre

oameni şi melci de tudor giurgiu şi-a atins rapidţinta. Cu cei peste 20.000 de spectatori înregistraţidupă primele două săptămâni de prezenţă pe ecrane,el devine producţia românească cu cel mai mare suc-ces de public din acest an. giurgiu a avut curajul dea readuce clasa muncitoare pe ecran, ocolind clişeeleidilizante de dinainte de revoluţie şi pe cele demoni-zante de după. Pornind de la un scenariu de ionuţteianu, regizorul ne propune o imersiune în anii 90pentru a ne reaminti cum o industrie socialistăsupradimensionată a devenit o industrie capitalistăminimalizată. giurgiu redefineşte comedia popularăîn termeni incitanţi, după o proprie formulă carealiază fericit observaţia socială cu savoarea tipologi-că, replica acidă cu intermezzo-ul sentimental.

inspirat din controversata istorie a privatiză-rii întreprinderii Aro Câmpulung, scenariul se ţeseîn jurul încercării disperate a unui lider sindical de asalva fabrica de falimentul provocat de directorulcare „face un blat” cu un mărunt afacerist. Aşa zişiiinvestitori francezi intenţionează să transformeditamai uzina cu 3000 de muncitori într-o mică fabri-că de conserve de melci. Pentru ca nouăzeci la sutădin colegii lui să nu-şi piardă locul de muncă, sindi-calistul gică (Andi vasluianu) găseşte o soluţie pecât de extravagantă, pe atât de utopică. el află dintr-un ziar că o nouă clinică de fertilizare caută donatoride spermă şi îşi convinge camarazii să ia drumulcapitalei pentru a oferi spre vânzare fluidul achizi-ţionat pe dolari. situaţia ar fi comică, dacă nu araduce întregului grup o gravă ofensă. doctoriţa de laclinică îi anunţă că are căutare numai sperma destudent nordic, făcându-i să strige revoltaţi „darmuncitorii nu sunt şi ei oameni?” deşi se întorc ple-oştiţi în oaşul lor de provincie, sindicaliştii au partemăcar, de o primire afectuoasă în familiile lor, unde

situaţiile conflictuale se rezolvă. un ultim cadru cueroii culegând melci pe dealuri, oferă un happy end

amărui, care nu anticipează nimic bunpentru anii ce vin.

sinopsisul nu reflectă nici pedeparte farmecul acestui film coralcare vorbeşte despre solidaritate şiprietenie într-un context social agitat.de o remarcabilă bogăţie tipologică, fil-mul conturează (şi cu ajutorul actorilorşi al operatorului vivi drăgan vasile)caractere memorabile. Personajul lide-rului sindical (jucat de Andi vaslu-ianu, în plină maturitate a talentuluisău), un mare afemeiat, devine credibiltocmai pentru că nu e idealizat.oricând gata pentru o partidă de sexpe acoperişul halei uzinei, el este,totuşi, un om de onoare şi un tată afec-tuos. Chiar şi după ce doctoriţa îlanunţă că analiza spermei lui arată căe steril, gică nu-i face nevestei o scenăşi îşi prelungeşte angajamentul de

familist observând că „băiatul are ochii lui”. Aceastăabilitate de a păşi peste capcanele melodramei dăcomediei lui tudor giurgiu un ton special, persona-lizat şi de o privire încărcată de nostalgie asupra ani-

lor 90. Autorul se consideră un martor privilegiat alacelei perioade „în care societatea noastră s-a recon-struit la fiecare nivel”, o perioadă pecare o consideră fascinantă, după cummărturiseşte într-un interviu. regizorulevocă plin de tandră ironie sosirea luimichael jackson la Bucureşti, inserândmateriale de arhivă despre concertul luibucureştean, despre adoraţia isterică afanilor, sau despre vizita starului la unparc de distracţie pentru copii. suntdescrise, cu detalii relevante, noileexperienţe „capitaliste” ale românilor,precum jocul de bingo, participarea laKaraoke sau privitul obsesiv al teleno-velelor. Coloana sonoră întregeşteatmosfera perioadei cu şlagăre interna-ţionale sau româneşti la care tresareroii filmului: de la duioasele cânteceleale lui julio iglesias, la dinamicelerefrene ale lui dan spătaru.

la fel ca nae Caranfil în asfalttango sau Cristian mungiu în occident,giurgiu surprinde acea candoare aoamenilor simpli iluzionaţi şi apoi dezi-luzionaţi de mirajele vestice. Ferindu-sede reprezentarea maniheistă, despreoameni şi melci nu-i demonizează peoccidentalii sosiţi, în fine, într-o ţarăunde s-au lăsat mult aşteptaţi. dacăpentru directorul corupt „franţuzul” enumai bun să-i asigure un „comision”gras din tranzacţia suspectă cu fabrica,pentru secretara lui, manuela, fiul afa-ceristului joacă rolul lui Făt-Frumos. doza de basme introdusă cu graţie în textura filmului, ocazionândmomente deliberat fanteziste, precum declaraţia dedragoste cântată de junele francez la barul de karao-ke. idila franco-română adaugă tuşe agreabile por-tretului secretarei sexy interpretate cu umor demonica Bârlădeanu.

de altfel, despre oameni şi melci e plin de por-trete memorabile. În rolul directorului corupt, dorel

vişan face totul pentru a-şi diferenţia personajul decel din Senatorul melcilor de mircea daneliuc, cu

care mulţi tind să-l compare. vişan compune savu-ros, pe un ton când fals-blând, patriarhal, când pre-ţios, ajutat şi de replici precum citatul din Cioran:„vivre à même l’eternité c’est vivre au jour le jour”.Foarte bune portrete feminine creează şi AlinaBerzunţeanu, profesoara extravagantă care-i învaţăpe copii Bolero-ul lui ravel sau Andreea Bibiri,nevasta geloasă a lui gică. nu trec neobservaţi nici„franţujii” jean-François stévenin şi robinsonstévenin.

scris inteligent şi povestit cu fluiditate şivervă, al doilea lungmetraj din filmografia lui tudorgiurgiu revelează un cineast cu mari resurse narati-ve şi cu simţul dozării. Ar trebui admirată capacita-tea lui de a oferi un cinema popular de calitate, uncinema care integrează unele dintre achiziţiile rea-liste ale noului cinema românesc, dar nu-şi refuzătentaţia de a construi poveşti bazate pe siguranţacodurilor comediei. dacă celebra commedia all` ita-liana (cu maeştri precum mario monicelli sau dinorisi) s-a născut în anii 60, în trena neorealismului,

vorbind despre „arta de a se aranja a italianului”,cum zice criticul maurizio grande, de ce n-am aveaşi noi parte de o commedia alla rumena despre artade a supravieţui a românului? r

32

AnUL XXIII t nr. 10 (727)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

dana dumaclasa muncitoare şi arta supravieţuirii

Sinopsisul nu reflectă nici pe departefarmecul acestui film coral carevorbeşte despre solidaritate şi

prietenie într-un context social agitat.De o remarcabilă bogăţie tipologică,

filmul conturează (şi cu ajutorulactorilor şi al operatorului Vivi

Drăgan Vasile) caractere memorabile.

Despre oameni şi melci

33

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

OCTOMBRIE 2012

trei centenare importante– pentru cultura noastră,pentru cinematografulromânesc – s-au petrecut

în anul 2012: o sută de ani de la moar-tea lui i.l. Caragiale, o sută de ani de lapremiera filmului Independenţa româ-niei şi o sută de ani de la naşterea regi-zorului victor iliu. despre primeledouă, am avut prilejul să scriu în pagi-nile acestei reviste. despre al treileavorbesc acum. În anul 1912 vedea lumi-na zilei, în spaţiul de taină al mărgi-nimii sibiului, regizorul victor iliu, celcare, în „obsedantul deceniu” al anilor50 din veacul trecut, revoluţiona, prac-tic, filmul românesc printr-o creaţie„pentru toate anotimpurile” cum a fostmoara cu noroc şi cineastul despre care,în 1968, la prematura sa plecare dintrenoi, regizorul lucian Pintilie – unul dintre principalii săi„ucenici” – scria, cu emoţie: a fost „cea mai înaltă instan-ţă intelectuală a noastră, a cineaştilor, prima noastrăconştiinţă estetică”, transfigurată, prin nobleţea şi stră-lucirea ei, într-o „constiinţă criteriu”. vorbind desprevictor iliu facem abstracţie, uneori, de intensa sa activi-tate de critic cinematografic care a precedat activitateade creaţie cinematografică (inaugurată, în 1949, prin fil-mul documentar Scrisoarea lui Ion marin către„Scânteia”). o seamă de filme mai mult sau mai puţinuitate ale cinematografiei naţionale au beneficiat de cro-nici substanţiale semnate de victor iliu, printre acesteafiind, de pildă, poveste tristă de Cornel dumitrescu din1939, o noapte de pomină şi Se aprind făcliile de ionŞahighian, tot de pe atunci. dar victor iliu a avut un rolesenţial şi în lansarea si consacrarea unor cineaşti deprim rang precum mircea săucan sau liviu Ciulei, dova-da fiind analizele pertinente ale unor filme precummeandre sau pădurea spânzuraţilor incluse în volumul„Fascinaţia cinematografului”. Înaintea debutului săuregizoral, la începutul anilor ’40, victor iliu semna, depildă, şi comentariul unui documentar turistic de Corneldumitrescu, Grădinile Capitalei. documentarul de refe-rinţă Scrisoarea lui Ion marin către „Scânteia” a fostrealizat cu un an înaintea înfiinţării studioului speciali-zat „sahiaFilm”, pe când consacraţi ai genului precumjean mihail sau Paul Călinescu predau ştafeta unor„nou veniţi” ca victor iliu sau ion Bostan, unor încercaţiregizori de ficţiune ca jean georgescu. desigur, perver-sităţile şi naivităţile acelui timp social şi-au pus peceteape „mesajul” cinematografic: eram în anii colectivizărilorforţate, cu chiaburi odioşi şi ţărani „mijlocaşi” nehotărâţi(care îşi încredinţau nedumeririle „organului central”).dar filmul, tocmai prin înfăţişarea veridică a unor reali-tăţi, rămâne un document cu valoare antropologică des-pre mentalitatea, anomaliile şi aberaţiile unei epocisocial-politice revolute. inspirându-se dintr-un fapt real– o scrisoare adresată de un ţăran „scânteii” în zileleînregimentării sătenilor în întovărăşirile agricole –,victor iliu compunea, în 1949, un film gazetăresc, onuvelă cinematografică de o marebogăţie stilistică, peste care planează– anunţând evoluţia ulterioară aregizorului şi a operatorului ovidiugologan – „amintirea” unui dovjen-ko, a unui eisenstein. Practic, docu-mentarul românesc dobândea, prin-tr-un astfel de film, „conştiinţa desine”. „documentarul, aşa cum îlpractică iliu – nota criticul georgelittera în Schiţa pentru un portretcare însoţeşte volumul postum descrieri cinematografice al lui victoriliu „Fascinaţia cinematografului” –devine expresia frustă, nealambicată, a realului în conti-nuă mişcare, a stărilor de lucruri pe care le observăochiul cinematografic şi le filtrează conştiinţa lui civică.

un film uitat astăzi (i-aş zice chiar „programaticuitat”), este lung metrajul În sat la noi, realizat în 1951de jean georgescu şi victor iliu, o combinaţie auctorialăinteresantă, fiind vorba despre un regizor citadin prinexcelenţă, dar cu o remarcabilă experienţă cinematogra-fică şi un perfect cunoscător al lumii ţărăneşti, dar maipuţin experimentat. marcat, desigur, de „semnele tim-pului”, filmul depăşeste, însă, hotărât, limitele tematiceale vremii sale. Poeta nina Cassian era străbătută de unputernic fior liric scriind despre acest film inContemporanul din septembrie 1951: „un câmp, o uliţă,o ogradă, o fată cu o ie inflorată, trecând zorită drumul,o casă; suntem, într-adevar suntem, În sat la noi. decum auzi primele replici rostite în grai românesc, simţi oputernică emoţie, care suie cu fiecare imagine – emoţiemereu proaspătă de a vedea un film al nostru, rod almuncii noastre, un film despre viaţa noastră. recunoştipriveliştile, recunoşti oamenii, recunoşti faptele lor şi te

simţi acasă la tine”. Într-o analiză maiaprofundată a filmului, criticul georgelittera spunea printre altele: „fizionomiaadevărată a satului românesc, peisajul,portul, chipurile, totul respiră autentici-tate, poartă o amprentă specifică”, ajun-gând la concluzia că filmul este „un răs-puns polemic la idilismul operetistic alvechilor noastre filme”. jucau în film,printre alţii, Constantin ramadan, geor-ge manu, nucu Păunescu, Aurel ghi-ţescu, liviu Ciulei (da, aceasta era intra-rea în cinematograf a – pe atunci – acto-rului liviu Ciulei, la 28 de ani!).

Pentru regizorul victor iliu, un ast-fel de film a fost „pasul către capodoperă”.În ianuarie 1957, la cinematograful bucu-reştean „Patria”, avea loc premiera filmu-lui la moara cu noroc. Apelez din nou laun comentariu analitic al criticului

george littera, ba chiar – cu îngăduinţa cititorului –recurg la un citat mai amplu, tocmai datorită pertinen-telor observaţii ale criticului: „iliu citeşte nuvela luislavici cu ochiul cineastului interesat mai ales de anali-za psihologică, de dialectica mişcărilor sufleteşti, pasio-nat de reflecţia morală: epicul se va con-centra în favoarea dramaticului, liniari-tatea şi tensiunea naraţiunii fiind celeale unui film de cameră. regizorul e,înainte de toate, un creator de atmosfe-ră. universul satului ardelenesc de lasfârşitul veacului trecut este reconstruitcu o remarcabilă fidelitate, în spiritulunei întregi tradiţii culturale, cu o intui-ţie exactă a umanităţii lui zbuciumate,cu o vie sensibilitate la înfăţişarea locu-rilor, a oamenilor, a naturii. Climatuldramatic şi aura misterioasă a întâm-plărilor, poezia aspră a peisajului,intensitatea surdă a pasiunilor sunt tra-duse într-o expresie plastică austeră,construită pe coliziunea albului şinegrului, de o rigoare neîntâlnită pânăatunci; mult mai preţioasă decât pictu-ralitatea studiată a cadrelor, îndatora-tă, de altfel, lui Figueroa, mi se pareintuiţia luminii ca raumgestaltend, camijloc stilistic. suveranitatea imaginii este câştigul isto-ric pe care moara cu noroc îl aduce cinematografuluinostru într-o vreme în care el nu dobândise conştiinţaexpresiei”. mi se pare important de semnalat, în aceastăordine de idei, faptul că, în urmă cu zece ani (înainte dea realiza primele sale filme), în timpul unei „speciali-zări” la moscova, regizorul victor iliu învăţase cinemato-graf direct de la eisenstein. Pe genericul filmului moaracu noroc figurau personalităţi de seamă ale filmuluinaţional, alături de regizorul victor iliu şi operatorulovidiu gologan figurau compozitorul Paul Constan-tinescu, scenariştii Alexandru struţeanu şi titusPopovici, scenografii nicolae teodoru şi Filip dumitriu,

autoarea costumelor Florina tomes-cu, regizorul secund liviu Ciulei,operatorul secund Ştefan horvath.dar iată şi distribuţia (de excepţie) arolurilor de prim-plan, cu personaje-le preluate din nuvela lui slavici:Constantin Codrescu (ghiţă), ioanaBulcă (Ana), geo Barton (lică sămă-dău), Colea răutu (Pintea), mariettarareş (Bătrâna), gh. ghiţulescu(răuţ), Benedict dabija (Buză rup-tă), i. Atanasiu-Atlas (săilă Boua-rul), Willy ronea (Comisarul), vale-ria gagialov (doamna în doliu),

sandu sticlaru (morţi), Aurel Cioranu (lae)... victor iliu va mai realiza un singur film de lung

metraj, Comoara din Vadul Vechi, a cărui premieră avealoc în noiembrie 1964. Pornind de la un scenariu dev.em. galan, regizorul rămânea în universul său predi-lect, satul românesc, surprins, de data aceasta, la o altăvârstă istorică, într-o altă zonă de preocupări şi tendin-ţe sociale. este reluat, în acest film, unul dintre motive-le centrale din moara cu noroc, şi anume patima dezu-manizantă a înavuţirii, proiectată acum pe fundalul rea-lităţilor social-politice româneşti din anii de secetă 1946-1947. Pe de altă parte, filmul continuă căutările stilisti-ce de mai înainte: regăsim, de pildă, aceeaşi linie severăşi cadenţă gravă a povestirii, aceeaşi preferinţă spreexpresia lapidară, aceeaşi aspiraţie spre o esenţializaregeometrică a limbajului. În Comoara din Vadul Vechi(„cântecul de lebădă” al cineastului) întâlneam treidebutanţi „de marcă” ai cinematografiei naţionale, peŞtefan mihăilescu-Brăila, ion Caramitru şi gheorghedinică, alături de tânăra şi frumoasa mariana Pojar, înrolul Aniţei, un adevărat „simbol al purităţii”, alături de

mereu performanţii actori Corina Constantinescu,nicolae tomazoglu, iulian necşulescu, eugeniaBosânceanu. Pe generic, numele unui nou ucenic regizo-ral, secundul lucian Pintilie.

din păcate, Comoara din Vadul Vechi a fost ulti-mul film al regizorului victor iliu: o boală necruţătoarea încheiat prematur – la numai 56 de ani – viaţa acestei„conştiinţe criteriu” a cinematografiei naţionale. la des-părţirea de victor iliu, ecaterina oproiu scria câtevapagini antologice, din care reţin, aici, un singur pasaj:„Filmele lăsate în urma lui, filme esenţiale pentru cultu-ra românească a acestor decenii, au închis mărturiaunor memorabile sculpturi în celuloid. tăieturi viguroa-se, muchii dure, o tumultuoasă forţă virilă. el, blândeţeapersonificată, a lăsat amintirea unei arte aspre, mustindde patimi grele, mişcată de porniri neîndurătoare. operalui transmite un sentiment de forţă, dar cel care o radio-grafiază cu atenţie simte că muchiile tari tremură sub orază nespus de fragilă. din inima conflictelor aceleaneguroase pâlpâie înspre noi o lumină dulce-amară.lumina aceea este fără îndoială propria lui suflare”.

de-a lungul anilor, am avut numeroase prilejuride a-l cunoaşte îndeaproape pe regizorul victor iliu, şi aşvrea, acum, să amintesc sau să reamintesc câteva dintreele. relaţia s-a constituit datorită faptului că victor iliu

a fost, ani de zile, un colaborator frec-vent al revistei Contemporanul, iar eu,în anii respectivi, răspundeam de paginacinematografică a – pe atunci – săptă-mânalului de cultură. Îndeosebi în anii60 i-am făcut şi numeroase vizite ladomiciliile sale, când am avut onoareasă-i cunosc şi soţia, pe distinsa doamnăBianca sofia iliu. vreme de o săptămînăşi ceva, în vara anului 1964, am fost oas-petele echipei de filmare a lung metraju-lui Comoara din Vadul Vechi, pe dealu-rie cu podgorii de la Pietroasele. zilelerespective – pe care le-am rezumat într-un amplu reportaj pentru Contempora-nul din vara lui 1964 – rămân, pentrumine, amintiri de neuitat. Am asistatzilnic la filmări, iar în fiecare seară par-ticipam la discuţiile privitoare la planulde lucru al zilei următoare, ascultând cusfinţenie gândul creator al regizoruluivictor iliu, punctele de vedere ale asis-

tentului său, lucian Pintilie, ale actorilor vizaţi, ale ope-ratorilor gheorghe Fischer şi vasile oglindă. „ziua demuncă” se încheia, nesmintit, cu o vizită – tot de lucru –în vestita cramă locală. lui victor iliu i-am datorat,apoi, faptul că, în ultimul său an de viaţă, m-a adus lainstitutul de Artă teatrală şi Cinematografică, unde amfost profesor asociat de istoria şi teoria filmului (prin„cumul”, deoarece pe cartea mea de muncă am avut,între 1957 ţi 1989, o singură „adresă”: revistaContemporanul); printre studenţii mei s-au număratabsolvenţii aşa numitei „promoţii victor iliu”, din careau făcut parte mircea veroiu, dan Piţa, nicolae Cabel,Petre Bokor şi etiopianul youssouff Aidabi ca şi absol-venţii promoţiei anterioare, printre care timotei ursu,nicolae opriţescu, Felicia Cernăianu, Andrei CătălinBăleanu, Constantin vaeni.

n-aş vrea să închei acest comentariu fără a con-semna contribuţia majoră a unui fost student al profeso-

rului victor iliu, regizo-rul nicolae Cabel – care,în urmă cu 15 ani, scriaşi o carte despre victoriliu şi care s-a arătatpreocupat de gesturimemoriale şi la sălişte–, la perpetuarea memo-riei maestrului său, înacest an centenar.nicolae Cabel a pregătitun amplu volum oma-gial, în care a strâns omare parte a comenta-riilor de presă consacra-te, de-a lungul anilor,regizorului victor iliu, afăcut demersurile nece-sare pentru realizarea

unui bust al cineastului, a organuizat, la muzeul ţăra-nului român şi o seară memorială, în care a fost proiec-tat filmul moara cu noroc. În încheierea acestui comen-tariu, un „fapt divers”, aparent neutru, dar care spunemulte: pe genericul filmului reconstituirea de lucianPintilie putem citi „Acest film este închinat memoriei luivictor iliu”. r

călin călimancentenar Victor iliu

De-a lungul anilor, am avutnumeroase prilejuri de a-l cunoaşte

îndeaproape pe regizorul Victor Iliu,şi aş vrea, acum, să amintesc sau să

reamintesc câteva dintre ele. Relaţias-a constituit datorită faptului căVictor Iliu a fost, ani de zile, uncolaborator frecvent al revistei

Contemporanul...

34

AnUL XXIII t nr. 10 (727)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Am preluat titlul acesta de la cel al tabe-rei de sculptură despre care voi relataîn rândurile următoare. o tabără orga-nizată şi coordonată de Fundaţia hAr

şi desfăşurată într-un spaţiu unde, din anul 2000 şipână astăzi, s-au derulat mai multe proiecte cultura-le prestigioase iniţiate de aceeaşi organizaţie cultu-rală nonguvernamentală: muzeul satului vâlceande la Bujoreni. Amintesc, între altele, pe cel foartecomplex, desfăşurat de-a lungul mai multor ediţii şiintitulat „tradiţie şi postmodernitate”, ce a cuprinso şcoală de vară, mai multe ateliere de creaţie, expe-rimente arhitecturale, restaurări de patrimoniumobil şi imobil. tot aici, la Bujoreni, Fundaţia hAr,susţinută financiar din fonduri europene, prin spe-cialiştii săi, a strămutat şi restaurat două biserici delemn din judeţul vâlcea, pe cea de la mreneşti-Creţeni, datată în secolul al xviii-lea, şi, mai decurând, în 2010, pe cea de la Pietrari-Angheleşti, ceamai veche biserică de lemn atestată din ţararomânească, datată conform inscripţiei descoperitesub stratul de tencuială pictată al unui dintre timpa-ne, la sfârşitul veacului al xvi-lea.

Anul acesta, prin sprijin financiar de laministerul Culturii, a fost posibilă organizarea uneitabere de sculptură în lemn, în perioada 4-14 sep-tembrie, la muzeu satului vâlcean, în parteneriat cumuzeul judeţean „nicolae sacerdoţeanu” din

râmnicu vâlcea. Participanţii au fost cinci sculptori:Alexandru Ciutureanu, nicolae Popa, marian Petreşi Alexandru nancu, din Bucureşti, precum şi sergiusălişte din râmnicu vâlcea, pentru că un alt parte-ner al proiectului a fost Filiala vâlcea a uniuniiArtiştilor Plastici din românia.

lucrul cu materia primă a unei străvechi civi-lizaţii din spaţiul românesc, este cât se poate defamiliar Fundaţiei hAr. În acest context, un nouexperiment de creativitate, într-un spaţiu prin exce-lenţă al civilizaţiei lemnului, s-a dovedit cât se poatede binevenit, mai ales că a dat bogată roadă: cincilucrări moderne de sculptură în lemn, inspirate însăde formele şi stilistica tradiţională, pretutindenivizibile în perimetrul protejat al muzeului vâlcean.ideea de la care a pornit proiectul a fost tocmaiaceasta: artiştii invitaţi să locuiască temporar înmuzeul satului şi să-şi lucreze tot aici sculpturile,lăsându-se inspiraţi de atmosfera patriarhală a locu-lui, de artefactele tradiţionale pretutindeni prezen-te: arhitecturi civile ori religioase, obiecte de tehnicăpopulară, obiecte casnice şi decorative din lemn, rea-lizate de-a lungul mai multor epoci de talentaţiimeşteri ai zonei vâlcea.

În cele cinci zile petrecute în tabără, cei cincisculptori au încercat chiar să trăiască şi să se gospo-dărească singuri, uitând pe moment de comodităţilevieţii la oraş: au gătit în tuci, pe pirostrii, la foc delemn, chiar în apropierea frontului de lucru şi acabanei din lemn ridicată de Fundaţia hAr în incin-ta muzeului, spre a servi ca atelier şi adăpost pentruartişti şi meşteri în timpul desfăşurării diverselorproiecte. mai mult, sculptorii au lucrat într-un spa-ţiu delimitat de cele două mici biserici de lemn stră-mutate şi restaurate aici: biserica cu hramul sfântulAlexandru, de la mreneşti-Creţeni, şi bisericasfântul nicolae de la Pietrari-Angheleşti.

lemnul ales pentrulucru a fost de esenţănobilă: teiul. Artiştii l-auprelucrat cu grijă şi cuataşament, purtând într-unbackground al conştiinţeibogata lui simbolistică.Astfel, au rezultat, încele zece zile de lucru,cinci sculpturi de dimen-siuni medii, menite, lafinalizarea lor, să fiedonate muzeului de Artădin râmnicu vâlcea.

influenţa locului şia formelor create înlemn, din spaţiul nordoltenesc a fost mai evi-dentă sau mai subtilă întoate cele cinci lucrări.

n-au lipsit, însă, aşa cum este firesc, amprentelepersonale, pecetea viziunii şi a sensibilităţii fiecăru-ia dintre sculptorii participanţi. marian Petre a rea-lizat sculptura cel mai adânc ataşată de modernita-te, însă, în acelaşi timp, purtătoare a sugestiei înce-puturilor de lume. titlul ei este „Îngemănare”şi alcă-tuieşte o structură din două portrete suprapuse,unul frontal şi altul din profil, încastrate într-un felde cadru restrictiv, tot din lemn, ce sugerează un felde matrice în care s-a plămădit omul.

la polul opus, nicolae Popa a creat o lucraredin lemn policrom, adânc inspirată din tradiţie, inti-tulată „icoană în ferestră”. Chipul maicii domnuluicu Pruncul a fost pictat pe lemnul închipuind, exactaşa cum spune titlul, o fereastră deschisă spre noi şispre cer.

Alexandru nancu, coordonatorul acestei taberedar şi al tuturor proiectelor realizate de FundaţiahAr la Bujoreni, cel care, de-a lungul celor doispre-zece ani de colaborare cu muzeul satului vâlcean aavut ocazia să fie impregnat cel mai mult de stilisti-ca tradiţională, a realizat de această dată o lucrareintitulată „teasc pentru memorie”, singura compozi-ţie pe orizontală dintre cele cinci şi singura care aadăugat lemnului şi piatra, respectiv, doi bolovanimasivi de râu, prinşi de cadrul din lemn cu ajutorula două menghine, vechi de peste o sută de ani, folo-site în tâmplăria tradiţională. o lucrare deopotrivămodernă în alcătuire, dar şi profund influenţată destrăvechea simbolistica a lemnului.

Alexandru Ciutureanu, sculptor experimentatnu doar în lucrul cu lemnul, ci şi cu alte materiale,şi-a dovedit şi de această dată măiestria şi experien-ţa, realizând o lucrare mai curând nonfigurativă,intitulată minimalist, ca şi compoziţia ei,„Articulaţie”. un fel de „caligramă” în lemn, o struc-tură unitară, ce mie, personal, mi-a sugerat un fel de

impregnare în structura masivă a lemnului a uneifâlfâiri de aripă îngerească. inspirata patină a lem-nului a contribuit şi ea la conturarea unei sugestii denematerialitate, în pofida masivităţii volumuluilemnului.

sergiu sălişte, sculptorul vâlcean prezent şi încadrul altor proiecte coordonate de Fundaţia hAr acreat o formă verticală, masivă, simetrică, în care aexploatat inteligent jocul de plin-gol, pe care anumit-o „mioritică”, inspiraţia civilizaţiei româneştitradiţionale fiind şi în acest caz cât se poate detransparentă.

Pe 14 iunie 2012, în curtea interioară a super-bei Case simian din râmnicu vâlcea, actualul sediual muzeului de Artă, a avut loc vernisajul lucrărilorrealizate în cadrul taberei de sculptură „lemnul:tradiţie în contemporaneitate”. de la această dată,ele au intrat în patrimoniul muzeului. Pentru că pro-iectul s-a dovedit o reuşită, Fundaţia hAr îşi propu-ne continuarea lui şi în anii următori. r

luiza barcanLemnul: tradiţie în contemporaneitate

Alexandru nancu, coordonatorulacestei tabere dar şi al tuturor

proiectelor realizate de Fundaţia HARla Bujoreni, cel care, de-a lungul celor

doisprezece ani de colaborare cuMuzeul Satului Vâlcean a avut ocazia

să fie impregnat cel mai mult destilistica tradiţională, a realizat de

această dată o lucrare intitulată„Teasc pentru memorie”.

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

Sub semnul ideii europene ■ ediţie alcătuită şi îngrijită de aura Christi

Răstimp de douăzeci de ani, sub egida acestui prestigios Club de Dialog – Ideeaeuropeană – au fost organizate numeroase dezbateri, turnee, lecturi publice, con-ferinţe, întruniri, simpozioane, atât în ţară, cât şi peste hotare. Mă refer, în aceas-tă ordine de idei, la Conferinţele „Modele europene. Friedrich Nietzsche”, „Marx şiNietzsche. vinovaţi fără vină?”, „Modele europene. Ion Ianoşi”, „eugen Negrici.Iluziile literaturii române” sau „Nicolae Breban. Trădarea criticii” (…) Ţin deopotrivăla toate. unele dintre acestea, multe – majoritatea! – au fost gândite de subsem-nata împreună cu romancierul Nicolae Breban, fiind rodul unei prietenii, al unei

complicităţi de litere rare – aş spune, citând-o de fapt pe Magda ursache, unice – cum sunt, de pildă,dezbaterile dedicate cărţilor-eveniment: Iluziile literaturii române de eugen Negrici şi Trădarea criticiide Nicolae Breban, ca să citez exclusiv două, oprindu-ne aici. Dar, mă întreb, iar şi iar, de ce ne-amopri? Nu spunea Blaga, oare, într-un vers memorabil: „Orice început se vrea fecund”? Douăzeci de anisunt un început! Destinul nostru este literatura, spuneam ani de-a rândul, parafrazându-l pe Napoleon,repetând, iar şi iar, această afirmaţie gnomică, nu rareori, ca pe o rugăciune, ca pe o litanie, cu sme-renie, iar, uneori-adeseori, cu spaimă, întrucât – iubindu-l atroce pe singuraticul de la torino, da, peNietzsche cel unic, cel hamletian – ştiam, da, ştiam, cine se joacă de-a destinul… devine destin.

Aura Christi

aleXanDru Ciutureanu, arTICulaţIE

aleXanDru nanCu, TEasC pEnTru mEmorIE

35

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

OCTOMBRIE 2012

dacă nu astăzi, mâine. Şi dacă numâine, atunci poimâine. Poate pesâmbătă. la sfârşitul săptămânii,sper. Aşa declară miniştrii, încolţiţi de

presă, ieşind de la întâlnirile lor fără număr şi fărărezultat. ăsta e pronosticul. vom şti astăzi, după orapatru, după cinci, mai pe seară, dacă mai sunt lunaviitoare bani de salarii şi de pensii. vom şti mâinesau poimâine dacă trecem la drahmă. Până dumini-că, se speră, troika va hotărî dacă grecia rămânesau nu în uniunea europeană. dacă ne concesionăminsulele. dacă mai avem cu ce plăti ratele. Pe banne-re, la demonstraţiile care se ţin lanţ de mai bine deun an, stă scris cu litere de sânge: „Poporul grec numai poate”. Poftim? eu cred că cel care rosteştecuvântul „popor”, trebuie să se bată peste gură, sănu apuce să-i ţâşnească printre buze prostia. Ce-iacela, popor? Şi cine adică e prididit? Cine nu maipoate?

sărăcimea din grecia nu mai poate! Adică gre-cii care depind de un buget limitat. Şi străinii, caremuncesc şi trăiesc în frumoasa ellada. străinii, careau început să fie ciomăgiţi pe stradă de huliganii dinpartidul neo-nazist. Aşa cum s-a întâmplat peste totşi de fiecare dată în istoria din care se pare că omulnu e făcut să înveţe nimic. Politicienii stau la televi-zor la orice oră din zi şi din noapte. Îi ai pe ecran. Îiai în salonul tău, neabătuţi, nu mai ai unde săîntorci de părerile lor. Şi ce spun ei? spun o frazăplină de conţinut: ziua de joi este o zi extrem deimprotantă! sau: ziua de duminică este extrem deimportantă! sau: trăim timpuri grele.

iertaţi-o aşadar pe crainica deşteaptă care,înainte de a-şi introduce invitatul, se strâmbă toată,de un râs dureros, pe care aproape nu şi-l mai poatereţine. deşi ştie şi ea, ca noi toţi, că o asemenea lipsăde control îi aduce imediata concediere. doar că enervos râsul ei. este râsul unui om care nu mai estestăpân pe sine.

toţi suntem la limitasuportabilităţii. ieri, vecinamea, care lucrează într-un spitaluniversitar, mi-a spus că sălilede aşteptare la cabinetele cu pro-gram non stop, deci, cu serviciude noapte, sunt pline de oamenicare nu mai au locuinţe. vin pefuriş de cu seară. se strecoară pelângă portari. intră în sălile deaşteptare. dorm noaptea pe băn-cile de plastic, cu mâna sub cap.

„Aşa ceva n-am mai văzut.Şi nici nu mi-ar fi trecut prinminte că voi vedea vreodată”.vecina mea a terminat biologiamedicală. A lucrat în cercetare,într-un laborator. laboratoruls-a închis. ea face serviciu denoapte acum prin spitale. estetocmită de familia care se odih-neşte acasă, să rămână trează,pe un scaun, la căpătâiul celorproaspăt operaţi sau al muri-

bunzilor. este mulţumită. Are un ser-vici. Poate să-i trimită fiului ei, carestudiază, un ban. lună de lună. Câtăvreme nu vor intra spitalele în grevăgenerală. Cât nu-i va muri ultimulpacient. Cât va mai putea familia lui săplătească pe cineva, ca să nu moară caun câine, singur într-un pat de spital.

„Aşa ceva n-aş fi crezut niciodatăcă vom mai trăi”, îmi spune mediculveterinar, cu cabinetul la colţul străzii.A ieşit, om tânăr, sănătos şi frumos, lauşa cabinetului, pe care şi l-a moderni-zat doar în urmă cu vreo doi ani. untânăr venit să studieze în grecia, dupăcriza din Cipru. s-a însurat cu o gre-coaică. Are doi copii mari. Şi o adevăra-tă vocaţie pentru profesie. veneau la elpână mai ieri stăpânii cu animalele bol-nave de prin toate cartierele Atenei.Acum stă proptit de canatul uşii.Priveşte strada. nu are pacienţi. deunde să aibă? Cine mai umblă cu câinii

şi cu mâţele pe la veterinari? oamenii se mută de lao casă mai mare la una mai mică, doar, doar or putea

să-şi plătească chiria. sau emigrează, prin ţărileprin care meseria lor mai are cât de cât căutare.mâţele şi câinii, rămaşi fără stăpân, se tânguie pestrăzi ziua şi noaptea. Părăsiţi, nehrăniţi, speriaţi detrafic şi de aglomeraţie. Câteva zile cu temperaturide peste 40 de grade şi îi pândeşte turbarea.

nu mai poţi face un pas fără să dai de un cer-şetor. grecii sunt un popor milos. sau, poate, le placesă se pună bine cu dumnezeu. să vadă el adică, dră-guţul, din prea înaltul lui, ce suflet generos eiannakis! grecii scoteau în urmă cu câteva luni doarbanul din buzunar la vederea unui sărac. nimeni nuse mai uită acum la nevolnicul care cerşeşte. Acumcând poveştile pe care le spune, prin metrouri, prinpieţe, prin autobuze, la uşa bisericilor, sunt probabiladevărate. Că are un copil bolnav de cancer şi nu arebani pentru doctorii. Păi, de unde să aibă? Că a fostdat afară din servici şi nu are cu ce-şi hrăni familianumeroasă. Păi, de unde bani? grecul milos şi pusbine cu dumnezeu se zborşeşte la el. Încă un plânsetinsistent şi iannakis îl ia la goană, îi repede unpumn. Fiindcă iannakis în felul ăsta se confruntă cupropia lui neputinţă. iannakis e prididit. l-au lăsatnervii.

„Ce-i spui unui om căruia îi e frică de viaţă?”,mă întreabă într-o zi stavros deligeorgis. stavroseste unul dintre înţelepţii pe care a fost viaţa cumine darnică şi m-a ajutat să-l întâlnesc la unmoment dat. e profesor american de literatură com-parată. venit la pensie acasă, în frumoasa ellada,

asemenea multora dintre noi. „Ce-i spui unui omcăruia îi e frică de viaţă?” Ştiu că întrebarea a pus-oprima dată la universitatea din iowa, în urmă cudecenii. i-a adresat-o unui student de-al lui, care seîntorsese din războiul din vietnam. Şi pe care, dincând în când, îl lăsau nervii. „Când ţi-e frică deviaţă, i-a spus stavros deligiorgis celui cu psihicul lapământ, e bine să te întorci la clasici. Citeste homer.Citeşte shakespeare. vei găsi răspunsuri la între-bări. vei dobândi sentimentul istoriei”.

Prin parcuri se dau concerte gratis, pentrupoporul grec, pentru sărăcime. Artiştii s-au întors laclasici. Fac emisiuni de televiziune pentru postul lorinternaţional, în care îi recită pe elytis şi pe seferis.Pentru grecii de pe tot globul, ca să prindă curaj.Cântă cântecele create pe versurile poeţilor. dinacea perioadă măreaţă a creaţiei greceşti în caremuzica şi versul se ridicau la aceeaşi valoare.Cântecul de categorie grea. din perioada inedită dedupă marea catastrofă din Asia mică, perioadă încare au apărut marile şcoli de cântec poetic sau depoezie cântată, marile curente. A căror creaţie e pebuzele oricărui bătrân şi ale oricărui copil. le-auurmat mikis theodorakis. Şi hadzidakis. Şi alţii,tineri, oameni ai generaţiilor abia acum ajunse lamaturitate. Cântă artiştii. Şi cântă publicul.

„nu plânge şi nu-ţi fie frică.”„va veni şi duminica noastră.”„noi, cei care am înfruntat ploile.”„ţine-mă de mână, Cristoase din makrianni”…

monica săvulescu voudouri„nu plânge şi nu-ţi fie frică”

n Scrisori din Balkania

Până duminică, se speră, Troika vahotărî dacă Grecia rămâne sau nu în

Uniunea Europeană. Dacă neconcesionăm insulele. Dacă mai avem

cu ce plăti ratele.

36

AnUL XXIII t nr. 10 (727)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

„Scriu despre demnitatea fiinţei umane.”(Kenzaburō Ōe)

În comparaţie cu opera lui yasunariKawabata, cel dintâi laureat japonez alPremiului nobel pentru literatură (înanul 1968), romanele şi eseurile lui

Kenzaburō Ōe reprezintă, chiar şi pentru cititoriiobişnuiţi cu temele şi stilul prozei nipone a decenii-lor anterioare – sau mai ales pentru aceia! – o adevă-rată provocare. Căci, spre deosebire de delicateţea şitehnica sugestiei perfect mânuite de autorul Ţăriizăpezilor, Ōe se impune, încă de la primele texte pecare le-a publicat în anii studenţiei, ca un scriitorcare, deşi s-a considerat întotdeauna „extrem dejaponez”, după cum sublinia chiar el, nu a ezitat săse desprindă de tradiţia literaturii de dinaintea sa,consacrată prin opera lui natsume soseki, jun’ichirotanizaki sau yukio mishima, şi să afirme, în adevă-ratul sens al cuvântului, o nouă manieră de a scrie.oarecum paradoxal, Ōe se raportează, de-a lungulîntregii sale creaţii, la experienţa proprie şi mai cuseamă la un moment dureros al acesteia, reprezen-tat de naşterea, în 1963, a fiului său, hikari, diag-nosticat cu o gravă afecţiune cerebrală, însă renunţăprogramatic la tehnica „romanelor eului”, foartepopulare la începutul secolului xx în japonia şiexclude simpla confesiune, exotismul şi sentimenta-lismul, implicate în consacrata naraţiune la persoa-na întâi. mai exact, scriitorul nu încearcă să realize-

ze o simplă relatare a încercărilor prin care a trecut,ci să pună la punct o structură narativă în adevăra-tul sens al cuvântului, capabilă să spună ceva (întot-deauna ceva esenţial) despre natura umană, despresuferinţă şi înstrăinare, despre violenţă sau moarte,dar şi despre demnitate şi speranţa în mai bine. deaici stilul cu totul aparte al creaţiilor sale, nivelulimaginativ, adesea şocant, precum şi forţa poetică atuturor paginilor pe care le-a publicat, îndreptăţindcaracterizarea Academiei suedeze, conform căreiaPremiul nobel care i-a fost decernat în anul 1994reprezintă „aprecierea pentru capacitatea de a crea olume în care viaţa şi mitul se contopesc cu scopul dea oferi o neliniştitoare frescă a existenţei umane con-temporane.”

toate aceste aspecte sunt evidente mai cuseamă în romanul o experienţă personală, apărut în1964, a cărui geneză trebuie, desigur, pusă în legătu-ră cu situaţia-limită căreia Kenzaburō Ōe însuşi s-avăzut nevoit să-i facă faţă după venirea pe lume aprimului său copil. Protagonistul cărţii, în vârstă dedouăzeci şi şapte de ani, deloc întâmplător numitBird („pasăre”, în engleză!), simţindu-se prizonier înlanţurile unei căsnicii pe care o consideră ratată,intelectual marcat de suficiente frustrări şi dominatde iluzoriul vis de a întreprinde o călătorie în Africa,paradisul pe care, însă, îl cunoaşte doar prin atentastudiere a ghidurilor şi hărţi-lor michelin, este silit să sematurizeze rapid, când i seaduce la cunoştinţă că fiul săunou-născut suferă de herniecerebrală. disperat, îngrozit,ruşinat (privit de doctori catatăl monstrului), dezorientatşi considerând că, de-acumîncolo, toate drumurile îi suntînchise şi că el însuşi e defini-tiv zăvorât într-o cuşcă şiprins într-o cursă, Bird în-cearcă, totuşi, să evadeze, săfugă cât mai departe de pro-blemele prezentului. Astfel,alături de himiko, o iubită dinanii studenţiei, gata mereusă-i vorbească despre univer-surile alternative (propria eisoluţie de salvare după tragi-ca dispariţie a soţului său), secufundă, vreme de trei zile şitrei nopţi, în abisul alcoolului,sexului şi violenţei, în mijlo-cul oraşului tokyo, veritabilspaţiu labirintic ce ameninţăsă anihileze identitatea tutu-ror celor care îi parcurg stră-zile fără să aibă o direcţie binedefinită şi puncte de reperclare.

influenţat vizibil de existenţialismul lui jean-Paul sartre şi al lui Albert Camus, dar şi de proza luinorman mailer, apreciat de edward said pentruextraordinara sa capacitate de înţelegere a celor maiintime resorturi ale fiinţei umane şi comparat deunii critici cu dostoievski, pentru arta de a da glas

deopotrivă disperării profunde şi speranţei salvatoa-re, Kenzaburō Ōe preferă, însă, apropierea de cona-ţionalii săi Kobo Abe sau masuji ibuse, mai ales înceea ce priveşte abilitatea de a experimenta la nive-lul limbajului şi al stilului narativ. Autorul pune înfaţa cititorilor, în romanul o experienţă personală,un univers absurd şi grotesc (de aici şi posibila com-paraţie cu viziunea ce străbate opera lui rabelais),dar şi un antierou care, deloc paradoxal în contextulunui atât de îndrăzneţ demers, vrând să se piardă,se va regăsi pe sine şi va înţelege că unica soluţie desalvare este acceptarea fiului său. Absenţa sa dinsânul familiei şi toate planurile pe care le pune lacale de-a lungul zilelor şi nopţilor în care pe dreptcuvânt se poate afirma că Bird coboară în infernulpropriilor spaime şi neîmpliniri, tenebre pe care,finalmente, le va depăşi, este punctată de o viziunesumbră a lumii exterioare, în care, adesea, uniculrăspuns dat suferinţei este indiferenţa celorlalţi –atunci când ea nu se transformă în violenţă gratuită.nu e deloc surprinzător, deci, că protagonistul doreş-te să se izoleze de semenii săi şi să uite de el însuşi(dar şi să fie uitat de lume) şi nutreşte visul de ascăpa de obligaţiile de soţ şi de tată, pentru a fi cuadevărat un om liber, poate chiar pe mult iubitul săucontinent african, către care ar vrea să zboare ase-menea unei păsări. numai că, la capătul acestei

experienţe, el îşi dă seama căo astfel de liberate este iluzo-rie şi temporară şi că, în fond,rezolvarea dilemelor care îlsfâşie constă în asumarea pro-priei identităţi, lucru pe care,după iniţiaticele încercări princare trecuse, e gata să-l facă.o experienţă personală conţi-ne, încă din primele pagini,numeroase comparaţii cu reg-nul animal, care sugerează şiposibila raportare la universulimagistic al picturii lui hiero-nymus Bosch: protagonistulînsuşi, în unele momente, sea-mănă cu o pasăre, cu un crabcare se întoarce în adăpost saudoarme asemenea unui gân-dac ameninţat de primejdii,toate acestea semnificând şi oîntreagă societate bolnavă sauparţial dezumanizată, pe careBird o percepe, la rândul său,în mod distorsionat. Finalulcărţii, însă, consacră reveni-rea la universul emoţiilor şisentimentelor omeneşti, dova-dă sugestia renunţării la pore-cla ridicolă de Bird şi mai cuseamă constatarea protago-nistului: „realitatea te obligă

să trăieşti cum trebuie atunci când o accepţi.” Fără să forţeze nota şi ştiind întotdeauna cum

să pună accentele exact acolo unde trebuie,Kenzaburō Ōe nu încearcă să facă din acest romanun studiu de caz ori o aridă analiză şi nici nu teore-tizează inutil. Ci, fidel credinţei sale în valorile pro-fund umane, scrie despre inocenţă şi sentimentulvinovăţiei, despre suferinţă şi posibilitatea renaşte-rii spirituale, despre datorie şi ispăşire. totulîntr-un cadru care, fără să fie decorativ, se impune,încă de la prima lectură, prin pregnanţa detaliilor deatmosferă şi vorbeşte convingător despre aceajaponie contemporană pe care, dincolo de clişeele cucare a fost, poate, prea adesea obişnuit, occidentultrebuie să înceapă s-o descopere cu adevărat. r

► din prefaţa romanului lui Kenzaburō Ōe, o experienţă personală. traducere de roman Paşca,Bucureşti, editura Art, 2012

Rodica GrigoreSuferinţă, demnitate, speranţă

n Cartea străină Toate aceste aspecte sunt evidentemai cu seamă în romanul O

experienţă personală, apărut în 1964,a cărui geneză trebuie, desigur, pusăîn legătură cu situaţia-limită căreia

Kenzaburō Ōe însuşi s-a văzut nevoitsă-i facă faţă după venirea pe lume a

primului său copil.

■ ex libris ■ Editura Ideea Europeană

Cassian Maria Spiridon ■ 101 dialoguri în libertate (vol. 2)

Cassian Maria Spiridon e un fervent al fragmentului liric, al concentratului capabil a fixa poezia. Spaţiul şi timpul ver-bului se contrag astfel la minimalul semn al substanţei, ungarettian urmărite în sensul unor fugitive contacte ale uni-versului lăuntric cu cel exterior, înconjurate de magia tăcerii. Pe deasupra oricărei dezvoltări, resimţite ca parazitare,fragmentul e suveran ca loc privilegiat al poeziei. Dacă Paul valéry afirmă că partea cea mai profundă a omului e pie-lea sa, înţelegem alarma nivelului senzorial, încordarea simţurilor în vederea integrării în real a fiinţei. Se ajunge ast-fel la o poetică a simţurilor. Aceasta restaurează concretul în drepturile lui de atotputernică imagine a lumii. CassianMaria Spiridon trăieşte liric prin concret, înlocuind sublimarea experienţelor sale sufleteşti printr-o decupare ghidată deacuitatea contemplativă.

Gheorghe GrigurcuPoziţia individuală a unui Cassian Maria Spiridon, interiorizat, divizat şi iscoditor (după o copilărie frustrată), comportă stări de opoziţie,accente de orgoliu şi tentative (eşuate) de iniţiere într-un umanism fără tenebre. Câţiva dintre contemporanii săi mai vârstnici îi sunt aproa-pe. (…) Problematizând, la modul înalt, dând prioritate cerebralităţii şi încadrându-se axial în fluxul psiho-nevrotic al momentului său,Cassian Maria Spiridon opune decorativismului şi transparenţelor însemnele unei vieţi interioare frământate. Poezia sa, de un lirism idei-zat, e jurnalul superior-ceremonios al unui melancolic de extremă luciditate.

Constantin Ciopraga

37

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

OCTOMBRIE 2012

Foarte mulţi dintre noi n-am crezut căsuspendatul preşedinte traian Băsescuse va mai întoarce la Cotroceni dupăreferendum. Au crezut însă doar cei din

jurul lui – magnaţii creaţi de el şi unii indi-vizi din structurile superioare ale Procu-raturii, Parchetului, Csm, sie etc., care auactivat pe toate căile şi la toate uşile orga-nismelor europene pentru a se putea ajungela a se ignora cele 7,4 milioane de cetăţenicare au votat suspendarea unui preşedintedetestat până la marginile ţării.

reîntoarcerea, aşadar, a celui suspen-dat de facto, la Cotroceni, cum-necum, aresuscitat bucuria unei părţi a presei cultu-rale, zise independente, ale cărei condeie auînceput să zbârnăie pe paginile publicaţiilorşi ecranelor respective cu o serie de opinii şiconsideraţii negative la adresa actualeiguvernări useliste, premierul victor Pontafiind calificat, pe faţă, a fi „un premier totmai fragil, cu marile lui defecte de caracterşi de comportament” (Andrei Cornea, 22, 4-10 sept.). Autorul, destul de abil, mai învâr-te puţin roata criticii spunând că, de fapt,victor Ponta, ca prim-ministru, „nu e celmai mare rău ce ni se poate face”, deşi îl beş-teleşte nu atât pentru ce face la pupitrulguvernării, ci pentru relaţia lui cu social-democraţii germani „care se simţeau foarteinconfortabil la Bucureşti” şi că „presa germană cândvorbeşte despre românia cel puţin utilizează foşticomunişti infiltraţi din vremea lui Ceauşescu”, dar şimai mult de atât ca şi personaje din rândul socialiş-tilor europeni”, care vehiculează „informaţii înşelă-toare şi incomplete cu privire la adevărata natură asituaţiei din românia”.

la rândul dumneaei, analista rodica Palade,în dialog cu marele „dilemist” Andrei Pleşu, pare a sebucura la spusele acesteia în sensul că primul-minis-tru „cu care au sărit, cu atâta violenţă, cu atâtainabilitate, încât am devenit inclasabili. Într-o uni-une cum e uniunea socialistă şi în general într-oalianţă politică trebuie să fii predictibil, trebuie să seştie unde eşti aşezat, ce principii şi valori te motivea-ză”. reacţia partenerilor noştri a fost firească, crederodica Palade în dialogul ei cu dl Pleşu, în sensul căeste vorba de o „nefastă consecinţă a nebuniei politi-ce şi iresponsabilităţii la nivel înalt care au afectatromânia în ultimele luni” – constatare fluturată,totuşi, asupra întregii clase politice, până la urmă…

la intrarea în scenă şi a analistei AndreeaPora, peroraţia sa antiantonesciană şi antipontania-nă provoacă valuri de reproşuri care-mai-de-caremai plastice, precum ar fi spatele întors la socialiştii

europeni i-a alarmat pe mulţi care înţeleg de-abiaacum amploarea izolării. dar să vedem noi cum„scandalul plagiatului va fi repus pe tapet cu şi maimultă rigoare în această toamnă”. Analista discerne,în final şi faptul că „dintr-un partid de disoluţie, cumera după locale”, Pdl a redevenit... competitiv, daravând şi rezerva precum că acest partid „deocamda-tă pare obtuz şi incapabil de o reală poziţie, nefiindclar dacă alianţa de dreapta este şi altceva decâtnişte nume care dau frumos din coadă”.

la finele acestor opinii jurnalistice s-a simţitnevoia alăturării şi a analizei semnate de distinsulom de cultură ion vianu, care îşi începe excursul cuprecizarea că „lipsa unui proiect, dar şi absenţa unorconducători carismatici, ca şi birocraţia greoaie a uenu pot fi negate. dar trebuie văzute ca dificultăţi cear putea fi depăşite”. Analistul, despicând apele, por-neşte de la realitatea inconfundabilă a faptului că„în românia de azi are loc o confruntare între două

stiluri de civilizaţie: oligarhia post-sovietică şi demo-craţia de tip occidental”. Aflat în miezul problemelor,autorul ( în opţiunea europeană, în cumpănă?) estede părere că „dificultăţile zonei euro arată cât de pri-pită a fost crearea monedei unice. economiştii ar fitrebuit să ştie şi să avertizeze că nu poate exista omonedă comună fără un buget comun”. În plus, adu-când şi argumentul conform căruia renunţarea „maiaccentuată la suveranitatea statelor e un lucru maidificil de acceptat, dacă ne gândim că actualiisubiecţi de fapt ai uniunii europene sunt state-naţiuni, în care funcţionează câte o piaţă”, iar ajun-gerea la o Piaţă comună cere timp. Astfel stândlucrurile, în sud-estul european „statele mai săraceşi, îndeobşte, cele ieşite din sfera de influenţă sovie-tică au devenit simple pieţe de desfăşurare pentruprodusele din vest sau locuri unde lucrează şi deunde emigrează o forţă de muncă ieftină”.

Analistul mai invocă şi faptul că în româniaacţionează şi o pătură oligarhică ce paralizează sta-tul, „oligarhie care nu poate exista şi prospera” decâtprin ocolirea şi violarea sistematică a legii – catego-rie socială minimă care trăieşte numai din evaziuneşi corupţie”. Astfel că orice măsură de control asupraei „dezvoltă din partea acesteia o contrareacţie, celmai nimerit exemplu fiind recentul atac generalizatasupra instituţiilor statului, care, în ciuda invalidă-rii recentului referendum pentru destituirea preşe-dintelui, poate fi considerat încă în desfăşurare”.Concluzionând, la rece sau la cald, marele nostruanalist nu ne poate recomanda decât faptul că, deşiue e plină de obstacole, „nu există un motiv care săne depărteze de ea. Am devenit, suntem europeni, labine şi la rău”.

Acum, când usl este ca şi înfrăţit cu socialiştiioccidentali, traian Băsescu nu are altceva mai bunde făcut decât să rupă tăcerea în faţa diplomaţiei,considerându-se din nou proprietar. editorialistul dela observatorul Cultural (ovidiu Şimonca) ne rea-minteşte smerit că va oferi „o nouă faţă”, că treceprintr-o perioadă de adâncii reflecţii, că e vulnerabi-lizat după ce 7,4 milioane de persoane l-au doritdemis, s-au înşelat. e acelaşi traian Băsescu, nes-chimbat, pus pe harţă, dornic să centralizeze totul

(…). nici postura de salvator n-a evitat-o, zicând că„aliaţii şi prietenii noştri nu au motive să ne respin-gă intrarea în schengen (…). traian Băsescu este dinnou premier, strateg de politică externă, el face şi

desface totul (…). e foarte adevărat că pre-şedintele se simte pe cai mari, având destu-le susţineri externe”. dar nu numai atât:„traian Băsescu are impresia că a cuceritoccidentul. din acest motiv este şocant săvezi cum traian Băsescu trăieşte planetar,respiră numai aer de la Bruxelles şiWashington”.

Practicând o altă specialitate de-a sa,acesta nu neglijează nici atragerea adversa-lului pe terenuri de luptă convenabile,secundare, „strategie atât de mult utilizată”,străduindu-se cu toate forţele pe care lemanipulează „să creeeze breşe în usl şiîntre usl şi alegători. Şi dacă o bună partedin electoratul de la 29 iulie nu poate fideterminată, ea poate fi reorientată” credeeditorialistul.

un alt analist observator, radu CălinCristea, crede, văzând şi în întuneric, căînvoielile politice tacite de la Bucureşti„rămân pentru mare parte din comunitateapolitică de la Bucureşti mult mai puternicedecât cele de la vedere, luând în analiză şifaptul că „schimbarea majorităţii parlamen-tare, căderea guvernului ungureanu, spul-

berarea Pdl de la alegerile locale şi cotele foartejoase ale încrederii în şeful statului au generat încontrapondere, aşteptata reacţie a lui Băsescu. Înnici una dintre convulsivele sale istorii t.B. nu pier-duse însă din putere până la praguri atât de pericu-loase, aşa încât şi brutalitatea replicii avea să fie pemăsură. eu am motive să pun la îndoială afirmaţiafăcută de premierul victor Ponta care, într-un inter-viu televizat, afirma că pe 11 iunie, adică a doua zi

după locale, Băsescu i-a dat un telefon cu următorulconţinut: „gata, s-a încheiat. de azi ies la luptă cuguvernul şi usl-ul”. „lupta” avea să înceapă pe 19iunie, când un funeriot prezidenţial a detonat înpresa occidentală bomba cu plagiatul lui Ponta.

Altă „bombă băsesciană” avea să fie detonatătocmai la moment: „CCr a invalidat alegerile cuzâmbetul pe buze şi pe la Barroso şi alţii lideri PPe,Ps şi care or mai fi fost.”

observatorul cultural, fiind şi cu un ochi aţin-tit asupra politicului şi socialului, vede dincolo debravadele băsesciene, „cum rezultatul referendumu-lui gâtuie… eternitatea lui zegrean, durează până lacolţul unei uliţe noroioase”. „serviciile sunt maischimbătoare ca femeia. strada îl urmăreşte peBăsescu peste tot”. r

marin Radu mocanuVom fi ori nu europeni?

n Polemice n Revista revistelor Reîntoarcerea, aşadar, a celuisuspendat de facto, la Cotroceni, cum-

necum, a resuscitat bucuria uneipărţi a presei culturale, zise

independente, ale cărei condeie auînceput să zbârnăie pe paginile

publicaţiilor şi ecranelor respectivecu o serie de opinii şi consideraţii

negative la adresa actualei guvernăriuseliste...

anDrei pleşu anDreea pora

Cu siguranţă a fost incomparabil maiuşor şi mai plăcut s-o fac decât s-o pre-zint pe domnişoara julia-maria Kyçyku(născută la Bucureşti în 1999), cea

care uneori poartă şipseudonimul juliaenkelana, preluândantica denumire aoraşului meu natal,Pogradec, din sudulAlbaniei. Când ve-deam (şi nu-mi cre-deam ochilor deadult ocazional) cumjulia creşte în spa-ţiul meu vital, lărgin-du-l, nu micşorân-du-l, şi cum, de fapt,munca ei tăcută,uneori de o discreţiestranie, creştea mairepede decât ea în-săşi, îmi aminteamde o expresie a maiciitereza de Calcuta(cu pseudonimul pă-mântesc gonxhe AgnesBojaxhiu, născută înapropierea spaţiuluienkelan): „dumnezeupriveşte lumea cuochii copiilor”.

Cred că julia a ajuns la fotografie porninddinspre desenul în alb şi negru, fără a intenţiona săvadă nimic cu şi prin ochii altora, fie ei şi vârstnici,deşi generaţia din care face parte ne poate uimi prin

multe, chiar şi când presa ameţeşte lumea cu meta-fore zaharisite despre reîncarnări de mari personali-tăţi etc. julia nu numai refuză delicat, dar prompt,orice influenţă şi admiraţie exagerată faţă de nume-le sonore, nici nu intenţionează să uimească sau sălase în urma copilăriei ei ceva anume. ea îşi iubeştecu o durere copilărească Bucureştiul, iar revolta tre-zită de frânturile lui globalizate sau profanate sauspulberate a ajutat-o să-şi clădească un Bucureştipermanent, metaforic, uneori declanşând peste

demenţa vremelniciei ce se crede veşnicie, un surâspărintesc, dar nu şi întru totul lipsit de sarcasm.Cele mai multe judecăţi de valoare se sprijină pe unparadox arhicunoscut: apreciem maturitatea precocea unor copii şi dimensiunea de copilărie păstrată deunii adulţi. nu este şi cazul juliei. Pentru a fixa chi-puri ale Bucureştiului permanent, ea nu foloseşteaparate de înaltă tehnologie şi nici prea complexe. Îisunt suficiente aparatele produse pentru amatori,pentru oameni la care, crede ea, ideile vin mereuînaintea mijloacelor. Personal, cred că smereniaaceasta întru mijloace de fotografiat, face parte dindorinţa juliei de a transmite dragostea faţă deBucureşti. Bineînţeles lucrurile nu sunt atât de sim-ple. Acum douăzeci de ani şi ceva, străin şi la căminfiind, mă gândeam că Bucureştiul te câştigă prindorinţa ta de a locui simultan în cât mai multe casevechi. Cu timpul m-am lămurit, ajutat şi de tatălmeu, care studiase aici în anii ‘60. Ca foarte puţinealte oraşe, Bucureştiul are un mod misterios de a nuse termina. Chiar şi astăzi, pe neaşteptate, ca un dardiscret, mi se poate înfăţişa un fragment sau o clădi-re complet necunoscută, nemaivăzută, deşi în eapoate chiar am avut vreun birou cândva, sau amintrat cu vreo treabă. n-am mai întâlnit aşa ceva înaltă parte, dar o văd în fotografiile expuse aici.

la un moment dat, am citit pe un blog al julieiexpresia „Viitorul este răzbunarea mea”. ea n-are cesau pe cine răzbuna, decât mărinimia şi bunul gustîn arta imaginii, sau a privirii cu ochi de copil, într-olume în care viitorul poate veni zilnic, aşa cumBucureştiul din mânecă ne priveşte din aceste foto-grafii, deşi, dacă îl cauţi şi nu vrea să ţi se arate,pleci convins că nu trăieşti unde meriţi. r

38

AnUL XXIII t nr. 10 (727)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

ardian kyçyku

Julia-maria Kyčyku şi bucureştiul din mânecă

n Eveniment n Festivalul Bucureşti, mon amour(18-20 octombrie 2012)

Ea îşi iubeşte cu o durerecopilărească Bucureştiul, iar revoltatrezită de frânturile lui globalizate

sau profanate sau spulberate a ajutat-o să-şi clădească un Bucureştipermanent, metaforic, uneori

declanşând peste demenţavremelniciei ce se crede veşnicie, unsurâs părintesc, dar nu şi întru totul

lipsit de sarcasm.

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

OCTOMBRIE 2012

39

• CluBul CăRŢII IDeeA euROPeANă •

doriţi să vă formaţi o bibliotecă universală? Comandaţi cărţile propusede editurile ideea europeană şi euroPress group.Comenzile dumneavoastră vor fi expediate prin poştă, cu plata ramburs.reduceri de preţ la serviciul Carte prin Poştă: • 5% – 5-19 ex.; • 10% – 20-29 ex.; • 20% peste 100 ex.reduceri de preţ la sediul editurii: • 10% – 3-9 ex.; • 15% – 10-19 ex.; • 20% peste 20 ex. Comandând 5 cărţi anual puteţi deveni membrual Clubului Cărţii ideea europeană, iar la următoarele comenzi beneficiaţi de 15% reducere pentru fiecare carte comandată. membrii Clubului Cărţii ideea europeană vor participa în fiecare an la concursul cu premii pentrufidelitate şi vor primi gratuit catalogul anual alediturilor ideea europeană şi euroPress group. Fundaţia Culturală ideea europeană / CP 113, oP 22, sector 1, Bucureşti, cod 014780; tel./fax: 4021. 212 56 92; e-mail: fcideeaeuropeana@yahoo.comWeb: www.ideeaeuropeana.ro

PA R t e N e R I M e D I A :

RADIO ROMâNIA CultuRAlCONvORBIRI lIteRARePOezIAtIMPulDACIA lIteRARăAPleRFeDCR

PA Rt e N e R I :

n Eveniment n Festivalul Bucureşti, mon amour (18-20 octombrie 2012)

Joi, 18 octombrie:

* Hanul Manuc, Salonul VoievodalOra 15.00 ► Conferinţă de presă. deschiderea Festivalului BmA.

Prezintă: Aura Christi, nicolae Breban* Hanul Manuc, Salonul Voievodal

Ora 15.30 ► Gala Premiilor Contemporanul Invitaţi: nicolae Breban, d.r. Popescu, Augustin Buzura, eugen uricaru, ion simuţ, daniel Cristea enache, vladimir epstein, Bogdan Creţu, maria-Ana tupan, lucia hossu longin, dan necşulea, ion ianoşi, janina ianoşi,gabriel Andreescu, sorin ilieşiu, Ardian-Christian Kuciuk, Aura Christi,Cornel nistorescu, sorin roşca stănescu, mircia dumitrescu, liviu ioan stoiciu, luiza Barcan, dana duma, Călin Căliman, silvia radu

Invitaţi speciali:mihai gâdea, dana grecu,

oana stancu, radu tudor, Adrian ursu, răzvan dumitrescu

În vizor: Antena 3

expoziţie foto: julia-maria Kyçyku

Amfitrioni: Aura Christi, nicolae Breban, sorin roşca stănescuspectacol: lidia lazu, vasile macovei, garbis dedeian

Expoziţie de carte, albume de artă: eugen uricaru, Supunerea, d. r. Popescu, Simonetta Berlusconi. Călugărul Filippo lippi şi călugăriţalucrezia Buti, nicolae Breban, Singura cale, Ştefan Borbély, existenţa diafană,ion lazu, Veneticii, Constantina raveca Buleu, paradigma puterii in secolul alXIX-lea; Aura Christi, nietzsche şi marea amiaza, lev tolstoi, Jurnal, uriaşulGorduz, europa, acasă, Şocul crizei, Bucureşti, mon amour etc.

Vineri, 19 octombrie

* Muzeul Naţional al Literaturii Române, Bdul Dacia nr. 12Ora 14.00 – Colocviu: Odiseea plăcilor memorialeInvitaţi: ion lazu, radu voinescu, mircea Coloşencoamfitrion: ion lazu Ora 15.00 – Lecturi publice de poezieInvitaţi: nicolae Breban, liviu ioan stoiciu, Aura Christi, Ardian-Christian Kuciuk, traian t. Cosovei, lidia lazu, maria urbanovici,ion lazu, nora iuga, victoria milescuamfitrion: Aura Christi Ora 18.00 – Spectacol poezie & jazz: lidia lazu

Sâmbătă, 20 octombrie

* Teatrul Rapsodia. LipscaniOra 15.00 – expoziţie de carte, albume de artăorganizatori: Asociaţia euroPress & Asociaţia ContemporanulInvitaţi: nicolae Breban, ion ianoşi, janina ianoşi, Călin Căliman, dana duma, luiza Barcan, radu voinescu, maria-Ana tupan, Ardian-Christian Kuciuk, mariana ionescu

* Teatrul Rapsodia. LipscaniOra 16.00 – Proiectul Evenimente – MaratonConferinţă de presă – lansări: marina ţvetaieva, Sonecika; nicolae Breban, Singura cale, ion lazu, Veneticii; Aura Christi, nietzsche şi marea amiază, lev tolstoi, JurnalInvitaţi: maria-Ana tupan, nicolae Breban, d.r. Popescu, luiza Barcan, ion ianoşi, janina ianoşi, dana duma, Călin Căliman

* Atelierul Gorduz. Pangratti Ora 17.00 – Vasile Gorduz. A treia caleInvitaţi: nicolae Breban, Aura Christi, mircia dumitrescu, luiza Barcan În vizor: silvia radu şi vasile gorduzamfitrion: silvia radu Ora 19:00 – Închiderea oficială a Festivalului. Conferinţă de presă

Gala premiilor Contemporanul este sprijinită de ministerul Culturii şi patrimoniului naţional

Festivalul Bucureşti, mon amour este finanţat de administraţia Fondului Cultural naţional

echipa de proiect: Andrei Potlog – director general al Asociaţiei euroPress;Adrian Preda – director Festival; Carmen dumitrescu – director imagineFestival; Florin Afloarei – director editor locaţii: teatrul rapsodia. lipscani, hanul manuc, Atelierul gorduz, muzeulnaţional al literaturii româneorganizator: Asociaţia euroPressParteneri: Asociaţia Profesioniştilor de televiziune din românia (APtr),Asociaţia Contemporanul, revista Contemporanul, ministerul Culturii şiPatrimoniului naţional, Administraţia Fondului Cultural naţional,universitatea română de Ştiinţe şi Arte „gheorghe Cristea”, departamentulde limbi străine şi imagologie, Cartel Alfa, teatrul „ion Creangă”Parteneri media: Antena 3, CoreCtbooks, punctul critic, Asociaţia revistelor,Publicaţiilor şi editurilor (ArPe), Contemporanul

www.europressgroup.ro

Academia Română, Muzeul naţional al Literaturii Române, Hanul Manuc, Asociaţia EuroPress şi revista Contemporanul

organizează Festivalul Bucureşti, mon amour(18-20 octombrie 2012)

PROGRAMUL EVEnIMEnTELOR:

www.ideeaeuropeana.ro

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare lunar 5 lei

Din decembrie 2010, Contemporanulapare cu sprijinul Ministerului Culturiişi Patrimoniului naţional din România.

Pentru anul 2012 vă invităm să văabonaţi la revista Contemporanul

ABOnAMEnT ROMânIA: 60 LEI/AnABOnAMEnT STRĂInĂTATE: 70 EURO/An

Taxele de expediere sunt incluse în această sumă.

Asociaţia COnTEMPORAnULSediu social: Calea Victoriei nr. 115, Sector 1, Bucureşti Cod fiscal: 26718854 Cont Lei: RO61RnCB0072115479360001Cont Euro: RO34RnCB0072115479360002BCR Filiala Sector 1 Bucureşti

Adresa redacţiei: Asociaţia COnTEMPORAnULC. P. 113, O. P. 22, Sect. 1, Bucureşti, cod 014780 tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18; 0742 489 059E-mail: office@contemporanul.ro;

contemporanul@yahoo.comWeb: www.contemporanul.ro

Abonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Compania naţională „Poşta Română” S.A., Zirkon Media, S.C. Rautakirja România S.A., S.C. Orion Press Impex 2000 SRL, S.C. ManpresDistribution SRL, S.C. MT Press Impex SRL.

Contemporanul nr. 7, 8, 9, 10/2012 aapărut cu sprijinulAFCn.