Upload
doandan
View
241
Download
2
Embed Size (px)
Citation preview
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI
DIDACTIC, UVT
PERSONALITATEA ELEVILOR CONCEPTUL DE PERSONALITATE
Persoana: individul uman concret
Personalitate:
- sens comun: însușire sau calitate pe care o poate avea cineva sau nu
- sens științific: construcție teoretica: structura organizata ierarhic, cu următoarele caracteristici:
a) globalitatea: ansamblu de caracteristici care permit identificarea unei persoane
b) coerența: un sistem funcțional de elemente interdependente (nu juxtapuse)
c) permanența (stabilitatea) temporala: ființa umană, în ciuda transformărilor, are: conștiința existentei sale / și / sentimentul continuității si identității personale.
PERSONALITATEA
Definiție după Allport: ”organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gândirea și comportamentul său caracteristic”.
Exista doua modele de descriere a personalității:
- al trăsăturilor valențe descriptive .
- al factorilor.
PERSONALITATEA
Trăsătura psihică: însușire (particularitate) relativ stabilă
ale unei persoane:
în plan comportamental: predispoziția de a răspunde în același fel la o varietate de stimuli.
Mai multe trăsături formează structuri (configurații) specifice: tipurile.
Trăsăturile sunt prototipuri (descriu proprietăți tipice sau frecvente în anumite situații) căutarea unor indici constanți și ușor observabili asociați manifestărilor de ordin psihologic.
PERSONALITATEA / TIPURI
CONSTITUȚIONALE
tipologia lui E. KRETSCHMER:
- tipul picnic (mic, indesat, maini - picioare - scurte) asociate cu profilul psihologicciclotimic (vioi, mobil, optimist, sociabil, superficial, practic)
- tipul astenic (corp slab, alungit) asociate cu profilul psihologicschizotimic (abstract, interiorizat, meticulos, simțul onoarei, complex inferioritate)
- tipul atletic (dezvoltare psihică, fizică, echilibrată)
Aceste tipologii sunt semnificative mai ales pentru cazuri patologice.
PERSONALITATEA
tipologia dupa ALLPORT: structură organizatăierarhic
- 2-3 trăsături cardinale - domină si controlează;
- 10-15 trasaturi principale - caracteristice, ușor de identificat;
- sute si mii de trăsături secundare și de fond.
FACTOR PSIHIC (DE
PERSONALITATE)
- introdus odată cu analiza factorială în prelucrarea performanțelor comportamentale;
- corelarea semnificației unor performanțe se explica prin existența unui factor comun (ex. un raționament tipic)
- în vârful piramidei factorilor: factorul general (g) (identificat de obicei cu inteligența);
- sistemele de factori diferă mult între ele de la autor la autor.
Asemănari și deosebiri (intre FP/TP) între cele două modele:
- diferite din punct de vedere al informațiilor de plecare (date de observație - evaluări psihometrice)
- reduc diversitatea inițială a datelor la un număr mic de dimensiuni
DESCRIEREA SI EXPLICAREA
PERSONALITĂȚII DE PE POZIȚII
TEORETICE DIFERITE Explicațiile sunt constituite în termeni biologici si psihosociali.
1.1. Orientarea biologistă
- subordonează orientarea psihocomportamentală: structuri morfofuncționale
- supralicitează experiența timpurie (pre si post natală) în devenirea ulterioară
1.2. Orientarea experimentală
- abordeaza procesele de învățare, procesele percepției și cele cognitive superioare
- orientarea psihometrică
- studiul trăsăturilor exprimabile sub forma de lista de atribute
- s-au alcatuit instrumente de masura - scale, chestionare, inventare, probe proiective
1.3. Orientarea socio - culturală si antropologică
- personalitatea poate fi ințeleasă numai într-un anumit context social, cultural și istoric.
Personalitatea trebuie abordată din perspectiva sistemică: bio - psiho - socială.
TEMPERAMENTUL - DIMENSIUNEA
ENERGETICO - DINAMICĂ A
PERSONALITĂȚII Prima clasificare: Hipocrate si Galenus
- macrocosmosul se reflectă în microcosmos (teorie readusă în actualitate)
- natura: 4 elemente fundamentale
- amestecul umorilor (hormones) determină temperamentul:
sanguin: sânge
melancolic: bila neagră
coleric: bila galbenă
flegmatic: flegma
PAVLOV: RAPORTUL DINTRE TIPUL DE
TEMPERAMENT ȘI ACTIVITATEA
NERVOASĂ SUPERIOARĂ însușirile sistemului nervos:
forța (energia): rezistența la solicitări a sistemului nervos
mobilitatea: viteza de consum și regenerare a neuronului
echilibrul: existând între excitație și inhibiție
Temperamentele (conform lui H. Eysenck):
Coleric: extravert, neechilibrat afectiv;
Sangvinic: extravert, echilibrat afectiv;
Flegmatic: introvert, echilibrat afectiv;
Melancolic: introvert, neechilibrat afectiv;
TIPURI CLASICE DE
TEMPERAMENT
- coleric: emotiv, irascibil, tendința de exagerare, foarte expresiv;
- sangvinic: ritmicitate și echilibru, bună dispoziție, adaptabilitate, nestatornicie;
- flegmatic: imperturbabil, inexpresiv, lent, greu adaptabil, puțin comunicativ;
- melancolic: lent si inexpresiv, fără forță și vigoare, emotiv, sensibil, neîncrezător.
ȘCOALA CARACTERIOLOGICĂ FRANCEZĂ opt tipuri temperamentale obținute prin combinarea a trei factori:
- emotivitatea (E) non - emotivitatea (nE); activitatea (A) non - activitatea (nA);(rasunetul): primaritate (P) secundaritate (S); prezent - trecut
1) emotivi inactivi: nervos (E. nA. P.) ------ reacționează rapid
sentimental (E. nA. S) ----- reacționează lent
2) emotivi activi: coleric (E. A. P.) ----- reacții rapide, explozive
pasionat (E. A. S) ----- reacții lente
3) neemotivi activi: sangvinic (nE. A. P.) ----- reacții rapide, echilibru
flegmatic (nE. A. S) ----- reacții lente, energie mare
4) neemotivi inactivi: amorfi (nE. nA. P.) ----- rezistență pasivă, au mai puțină energie
apatici (nE. nA. S) ----- reacții lente, lipsă de energie
Concluzie: Temperamentele (ereditare):
- premise în procesul devenirii socio - morale a ființei;
- nu sunt în relație cu aptitudinile și nu pot fi valorizate moral.
CARACTERUL
etimologie: tipar, pecete (greaca veche) - referitor la om: sisteme de trăsături și stil de viață;
- două dimensiuni fundamentale:
axiologică, orientativ - valorică
executivă, voluntară (auto - controlul)
Definiție: este un subsistem relațional - valoric și de autoreglaj al personalității, care se exprimă printr-un ansamblu de atitudini - valori (atitudini stabile).
ATITUDINEA
exprimă o modalitate de raportare față de anumite aspecte ale realității
implica reacții afective, comportamentale, cognitive
când aceste reacții sunt într-un deplin acord - atitudini stabile
În structura caracterului distingem trei grupe fundamentale de atitudini:
atitudinea față de sine însuși (modestie, demnitate, orgoliu etc.)
atitudinea față de ceilalți, față de societate (altruism, umanism, patriotism etc.)
atitudinea față de muncă (perseverență, hărnicie, etc.)
TRĂSĂTURILE DE CARACTER SE
CRISTALIZEAZĂ ÎN ADOLESCENȚĂ.
Personalitatea unui elev:
- comportamente convenționale ('mască')
- situațiile neobișnuite - reacții ce exprima nucleul autentic și stabil al personalității în formare;
Educatorii trebuie să:
- asume responsabilități formative;
- creeze situații pentru ca elevii să-și cunoasca atât limitele (firești), cât și resursele;
- conducă la formarea unei imagini de sine echilibrate, a demnității, respectului față de sine și față de ceilalți.
FORMAREA ATITUDINILOR
implica metode și tehnici specifice:
- metode indirecte:
-învățarea bazată pe imitație,pe identificare, pe exemple, pe modelare, etc;
- metode directe:
comunicarea de tip persuasiv;
utilizarea pedepselor și a recompenselor.
(apud Dafinoiu, 2008, pag 64)
MODIFICAREA COMPORTAMENTULUI PRIN
SISTEMUL DE ÎNTĂRIRI ȘI PEDEPSE
mecanismul condiționării operante (școala comportamentală, Thorndike, Tolman, Guthrie): legea efectului:
comportamentele urmate consecvent de recompense tendința de a fi repetate
comportamentele urmate consecvent de pedeapsă tendința de a nu se repeta
MODIFICAREA COMPORTAMENTULUI PRIN
SISTEMUL DE ÎNTĂRIRI ȘI PEDEPSE SKINNER: Întărirea – Procesul prin care introducerea unui anumit stimul sau eliminarea
unui stimul măresc probabilitatea apariției unui comportament.
Întărirea:
- pozitivă: comportamentul este urmat de consecințe pozitive
- negativă: comportamentul NU este urmat de consecințele negative anticipate
Alte două tipuri de consecințe:
- comportamentul descrește in frecvență pentru că:
- este urmat de un eveniment aversiv (pedeapsa)
- este urmat de omiterea unei recompense așteptate
Modificarea comportamentului:
- este influențată de momentul furnizarii pedepselor și a recompenselor:
- comportamentul cel mai apropiat în timp de pedeapsă (recompensă) este învatat cel mai bine
MODIFICAREA COMPORTAMENTULUI PRIN
SISTEMUL DE ÎNTĂRIRI ȘI PEDEPSE
Categorii de întăriri pozitive:
Întăriri sociale - atenția, aprobarea, lauda, crearea de oportunități în care elevul să-și identifice punctele tari;
Întăriri simbolice – buline, diplome, distincții, note, calificative;
Activitățile - diferite activități pentru petrecerea timpului liber, vizionarea unui film, o zi liberă pentru bibliotecă, audiții muzicale, practicarea unui sport, etc;
Întăriri materiale - obiecte materiale cu valoare personală: jucării, CD-uri, agende, etc.
Există situații în care elevii pot să-și autoadministreze întăriri, pentru a-și aprecia munca și produsele (oferindu-și pauze, diferite mici bonusuri, etc).
CONSIDERAȚII
PSIHOPEDAGOGICE
1. cunoașterea rezultatelor - rezultate intermediare = factori recompensativi
2. fixarea obiectivelor (stabilire de obiective intermediare în caz de scop îndepărtat)
3. utilitatea recompenselor și pedepselor prin internalizare:
- recompensa: motivație pozitivă
- pedeapsa: motivație negativă
- recompensa: externă: motivație extrinsecă
internă:motivație intrinsecă
ROLUL EXPECTANTELOR IN DEZVOLTAREA
PERSONALITATII Expectanta: - probabilitatea subiectiva sau ipoteza implicita - explicita privind aparitia unui rezultat, voluntar sau nu
- rezultatul unor procese de conditionare sau a unei invatari bazate pe observatie
a) Auto-eficienta
- credinta cuiva de a indeplini o sarcina specifica
- pozitia realista cu privire la nivelul de reusita al unei actiuni eficienta crescutaexpectatia succesului perseverenta succes
b) Expectantele de rol
- intarirea unui comportament este anticipata, vine din viitor
- individul invata urmand un model care cere expectanta succesului
- se evidentiaza rolul auto - reglator al expectantilor
c) Predictia ce se autoimplineste (fenomenul Pygmalion)
- in contextul observator - actor: asteptarile credibile ale observatorului vor suscita un comportament anume din partea actorului
ex. profesorul care are expectatii inalte fata de anumiti elevi (generate de factori diversi) abordeaza diferentiat acesti elevi (climatul, feed - back, intrari, iesiri) fapt ce duce la constientizarea si valorificarea resurselor
in aceste conditii, optimismul pedagogic este o conditie necesara a succesului.
APTITUDINILE ȘI REUȘITA
ȘCOLARĂ
Aptitudinile sunt caracteristici individuale relativ stabile, rezultand dintr-o suprainvatare sau determinate genetic si identificate prin reusita in activitate (Doron si Parot, 1999).
Zlate (2000, p.56) defineste aptitudinile ca "un complex de procese si insusiri psihice, individuale structurate intr-un mod original, care permite efectuarea cu succes a anumitor activitati".
APTITUDINILE
INTELECTUALE
Relația dintre aptitudini și capacități:
- capacitatea psihică - posibilitatea individului de a efectua cu succes o anumită activitate
este legata de: momentul prezent și experiența în domeniu
- aptitudinile se recunosc după:
ușurința învățării a unor aspecte absolut noi
ușurința și calitatea execuției sarcinii
permit realizarea unor diferențieri între indivizi
Definitie: însușiri ale persoanei care, în ansamblul lor, explica diferențele constatate intre oameni in privința posibilității de a-și însuși anumite cunoștințe, priceperi și deprinderi (Cosmovici, A., !974)
APTITUDINILE
INTELECTUALE
Clasificare:
1) aptitudini simple:
- generale - prezente în toate domeniile
- de grup - realizarea unui grup de activități (capacitatea de reprezentare spațială)
- specifice - domeniu restrâns
2) aptitudini complexe - aptitudini ample, de tip profesional
- aptitudine tehnică, muzicală, matematică
APTITUDINILE GENERALE:
INTELIGENȚA
1.1. Definirea inteligenței
- singura aptitudine generală admisă
- calitățile funcționale ale sistemului nervos (viteza de operare, volum de informații tratate) constituie baza fiziologica a inteligentei
- ” aptitudine generală care contribuie la formarea capacităților si la adaptarea cognitivă a individului în situații noi” (Cosmovici, A., 1974)
APTITUDINILE GENERALE:
INTELIGENȚA
1.2. Istoricul masurarii inteligentei
- acum 2.000 ani - imparatii chinezi testau performantele inaltilor functionari
- examinarile studentilor de la Universitatea din Bologna - 1219
Trebuie facuta diferenta intre:
- testele de aptitudini - urmaresc potentialitatile - capacitate de a invata
- testele de performanta - o lucrare de control, de exemplu
Alfred Binet - primul test de inteligenta, la origine test pentru identificarea copiilor cu dificultati in scoala
- 1905 - Scala metrica a inteligentei
- introduce conceptul de varsta mintala - poate fi diferita de varsta cronologica
APTITUDINILE GENERALE:
INTELIGENȚA
APTITUDINILE GENERALE:
INTELIGENȚA
L. Wilhelm Stern . formula de calcul a coeficientului de inteligenta
C.I. = vârsta mintală/ vârsta cronologică ×100
C.I. = 100 - dezvoltare normală
C.I. = 70 – inteligența redusă
C.I. = 130 – inteligența dezvoltată
Limitele testelor de inteligență
- inteligența nu este măsurabilă în mod direct (se masoară comportamentele)
- nu pot face predicții în diferite domenii de viață
- C.I. nu are o valoare absolută
APTITUDINILE GENERALE:
INTELIGENȚA
Inteligența este abilitatea:
- de a învăța și profita din experiență ----educație;
- unei persoane de a se adapta unui mediu în continuă schimbare ----situații noi;
- de a gândi abstract (de a opera cu idei, simboluri, relații, concepte) --- gândire matematică și verbală; (Sternberg și Detterman, 1986)
ABORDĂRI RECENTE ALE
INTELIGENȚEI
Abordări recente ale inteligenței – aspecte:
- aspecte metacognitive – înțelegerea și controlul unei persoane asupra propriului proces de gândire (a-ți cunoaște punctele slabe și punctele tari, Nelson, 1999);
- inteligența se exprimă prin comportamente specifice de adaptare spre realizarea scopurilor (Sternberg, 2002)
- aspecte legate de un domeniu specific de cunoștințe ( inteligența nu mai e o aptitudine generală, Miclea și Lemeni, 1998).
INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ
În teoria inteligenţei emoţionale, Daniel Goleman (1995),caracterizează acest tip de inteligență raportându-se laînţelegerea sinelui și înţelegerea celorlalţi.
I.E. – abilitatea persoanei de a identifica, exprima și controla emoțiile.
Dezvoltarea I.E. stimulează încrederea în sine a elevului, comunicarea, curiozitatea și capacitatea de a relaționa.
INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ
Inteligenţa emoţională (I.E.) se compune din următoarele domenii distincte:
- identificarea propriilor emoţii trăite (a fi capabil sa numești emoțiile, să identifici cauzele emoțiilor, a diferenția între comportament și emoții);
- managementul emoţiilor (a fi capabil să tolerezi frustrările, să controlezi stresul, a avea sentimente pozitive față de propria persoană);
- utilizarea emoțiilor în mod eficient (a fi mai puțin impulsiv, a se centra pe sarcini);
- managementul relaţiilor interpersonale (a dezvolta abilități de înțelegere a relațiilor interpersonale, a comunica asertiv, a fi prosocial și cooperant, a rezolva conflictele prin negociere).
APTITUDINILE DE GRUP ȘI APTITUDINILE
COMPLEXE Aptitudinile de grup - sapte admise
1) Factorul verbal V - capacitatea de a intelege rapid sensul cuvintelor
- evaluat prin probe de tip vocabular (lista de cuvinte) si de tip fraze (serii de fraze)
2) Factorul de fluiditate verbala W expresia unei functii verbo - motorii
- capacitatea de expresie (testata dupa exprimarea in scris)
3) Factorul numeric N: - usurinta in operare cu numere
- diferit de aptitudinile pentru matematica (aptitudine complexa) sau capacitatea de rezolvare a problemelor (inteligenta generala)
4) Factorul perceptiv P - legat de capacitatile neurosenzoriale
- posibilitatea de a percepe obiectele in mod rapid si detailat
5) Factorul de reprezentare spatiala S
- posibilitatea de a imagina obiecte in coordonate bi- si tridimensionale
- de a opera deplasari si transformari in plan mintal
6) Factorul de dexteritate manuala M
- aptitudinea de a manui obiecte - caracteristica psihomotorie
7) Factor de rationament R - inteligenta
APTITUDINILE DE GRUP ȘI APTITUDINILE
COMPLEXE Aptitudini complexe
- după domenii de activitate
1) Aptitudini tehnice
- posibilitatea de utiliza mașini și aparate, de a înțelege funcționarea lor
- implică:
factori perceptivi, de reprezentare spațială, dexteritate manuală
Inteligența generală
- interesul pentru asemenea activități
- diferența între sexe, dată de presiuni sociale către asumarea rolului de gen
APTITUDINILE DE GRUP SI
APTITUDINILE COMPLEXE
2) Aptitudini științifice
- inteligența cel puțin normală
- creativitate absolut necesară
științele naturii - factorul perceptiv P, factorul de reprezentare spațiala S
matematica - factorul numeric N
filosofie, filologie - factorul verbal V
3) Aptitudinile artistice
- cel mai vizibil aspectul înnăscut - se manifesta fie precoce, fie la o vârsta matură
- aptitudini muzicale, arte plastice, literare, artă dramatică
COPIII DOTAȚI INTELECTUAL ȘI
CARACTERISTICILE LOR Încercări de definire
Lewis Terman . depistarea copiilor supradotați prin intermediul testelor de inteligență
- Scala Stanford - Binet: Qi = 130 – dotați, 140 – supradotați, 170 - genii
- testele nu pot fi considerate criterii unice
Remy Chauvin: folosește termenii talentat, creativ
- face distincția intre:
copilul dotat intelectual: inteligență ridicată, gândire convergentă
copilul înalt creativ: creativitate, gândire divergentă
- testele de inteligență omit evaluarea gândirii creatoare
Gardner: propune evaluarea competentei in șapte sfere distincte:
- domeniul lingvistic, muzical, logico - matematic, spațio - vizual, kinestezic, social, intrapersonal
Dotarea intelectuală:
- existenta unor aptitudini ridicate în unul sau mai multe domenii, care pot sau nu să se manifeste
- sunt determinate de factori ereditari, dar
- sunt confirmate în condiții adecvate de mediu
COPIII DOTAȚI INTELECTUAL ȘI
CARACTERISTICILE LOR
Identificarea copiilor dotați in scoala
L.H. Terman:
- modifică scala metrică de inteligență a lui Binet, definind 9 itemi, folosiți și astăzi
G. Hildreth: 65 aspecte grupate în șase categorii distincte – calități intelectuale, capacitatea de manipulare a limbajului, calități școlare, aptitudini și talente speciale, caracter, nivel de dezvoltare;
- evitarea 'autoîndeplinirii profeției'
COPIII DOTAȚI
INTELECTUAL ȘI
CARACTERISTICILE LOR Caracteristicile elevilor dotați și talentați
- nu formează un grup omogen;
- exista un stereotip al copilului supradotat (excelând în toate domeniile);
- cei ce nu se conformează rămân neidentificați
Galagher îi caracterizează prin îndemânarea de a absorbi concepte abstracte, de a le organiza mai eficient și de a le aplica mai adecvat decât colegii de generație.
Există doua feluri de comportament al elevilor supradotați:
- elevi ideali, modele de buna purtare gândire convergentă
- copii problemă, plictisiți, non-conformiști gândire divergentă
COPIII DOTAȚI
INTELECTUAL SI
CARACTERISTICILE LOR Instrucția accelerată: pro si contra
copiii dotați: 'proba de foc' pentru profesor
- soluția: instrucția accelerată (să parcurgă doua clase într-un an școlar, să comprime materia etc.)
Argumente:
- evitarea plictiselii prin munca de nivel apropiat;
- apariția unor atitudini pozitive fata de școală prin captarea interesului.
Contra-argumente:
- accelerația duce la senzație de elitism
- efectele accelerației asupra aspectelor emoționale și sociale sunt contradictorii
- copiii mai puțin talentați pierd modelul oferit.
COPIII DOTAȚI
INTELECTUAL SI
CARACTERISTICILE LOR
1) oferirea unui material îmbogățit pe orizontală (mai mult material de același nivel) și pe verticală (material cu nivel mai avansat)
2) realizarea de studii individuale
3) încurajarea lecturilor suplimentare - surse de inspirație pentru viitorul acestor copii: biografii și autobiografii ale personalităților importante în spațiul public
4) stimularea apariției de hobby-uri
5) mentorat prin corespondență