UNIVERSITATEA CRESTINA “DIMITRIE CANTEMIR”FACULTATEA DE MANAGEMENT TURISTIC SI COMERCIUAL

MASTERAT MANAGEMENTUL AFACERILOR IN TURISMBUCURESTI-2011

TEMA: ARIILE NATURALE PROTEJATE DIN CANADA

CAPITOLUL I.: PREZENTAREA GENERALA A CANADEI

Suprafata: 9976139 km2

Aşezarea geografică: 41 40’-83 10’ lat N; 52 40’-141 long V.

Populaţia constituie 30,8 milioane locuitori.

Densitatea populaţiei este de 3 loc./km .

Rata populaţiei urbane este de 77%.

Durata medie a vieţii: 78 ani.

Componenţa etnică: canadieni britanici 45%, francezi 30%, germani 2%, italieni

2%, ucraineni 1%, olandezi 1%, amerindieni.

Limbi oficiale: engleza şi franceza.

Culte: creştinism (catolici 47%, protestanţi 42%, ortodocşi).

Orânduirea de stat : Canada este un stat federal, şeful statului este regina Marii

Britanii, reprezentată de un guvernator general. Puterea legislativă aparţine reginei Marii

Britanii şi parlamentului canadian format din camera comunelor şi senat.

Capitala este Ottawa (994 mii locuitori).

Cel mai mare oraş este Toronto (3983 mii locuitori).

Căi ferate sunt 71104 km

Căi rutiere sunt 849404 km

Unitatea monetară: 1 dolar canadian (CAD) = 100 cenţi.

Sărbătoarea naţională: 1 iulie (1867) – Aniversarea Creării Confederaţiei.

Canada a fost admisă în ONU la 9 noiembrie 1945.

Pozitia geografica si limite:

Vecini: Groenlanda (NE)

SUA si oceanul Pacific (NV si S)

Oceanul Arctic (N)

Oceanul Atlantic (E)

Stat în America de Nord, cuprinzând şi insulele Arhipelagului Arctic Canadian,

precum şi insulele Newfoundland, Vancouver ş.a., înconjurat de apele a 3 oceane: Atlantic,

Pacific şi Arctic

Canada este cea mai intinsa tara din America si a doua din lume. Canada este un stat

federal, compus din 10 provincii si 2 teritorii, deci este un stat continental.

Cadrul natural:

Marea desfasurare atat in latitudine, cat si in longitudine determina varietatea

conditiilor fizico-geografice.

Relieful este reprezentat în cea mai mare parte de o câmpie cu reminiscenţe

glaciare, având în est regiuni cu aspect de podiş, în vest fiind mărginită de masive muntoase

(Sistemul Cordilierilor cu vârful Logan-6050 m- alt. maximală în limitele Canadei, care

include: Munţii Stâncoşi- 3954 m, Mackenzie, Coastelor- 4042 m). Stâncile vechi şi dure,

metamorfice ale Scutului Canadian ocupă o mare parte din nord, întinzându-se de la Munţii

Stâncoşi până la Coasta Atlanticului şi de la sudul Bazinului Arctic până la Marile Lacuri. În

regiunile centrale ale Canadei se întinde partea nordică a Câmpiilor Centrale. La sud-est de

Scutul Canadian se află câmpiile fertile şi populate din Sf. Lawrence cu atitudine

predominantă de 300-600 m şi Marile Lacuri. La vest de Scutul Canadian sunt Munţii

Stâncoşi şi alţi câţiva munţi care se întind până la Oceanul Pacific. De-a lungul ţărmului

Oceanului Atlantic se întind Munţii Apalaşi cu alt. medie de 500-700 m.

Clima determinate in general de pozitia geografica, clima Canadei este rece (polara

si subpolara) in nord, in deosebi in Arhipelagul Arctic Canadian, si temperata in restul

teritoriului. In zonele litorale climatul este temperat- oceanic, dar diferentiat: mai bland pe

coasta Pacifica, datorita influentelor ramificatiilor curentului cald Nord-Pacific, si mai aspra

pe coasta atlantica, aflata sub influenta curentului rece Labrador.

Apele Canda dispune de o retea hidrografica uriasa. Cursurile de apa se

indreapta spre toate cele trei oceane care o limiteaza: Atlantic (Sf Laurentiu), Pacific (Yukon

si Columbia), Arctic (MacKenzie, Churchill, Nelson). Fluviul Sf Laurentiu este imp pentru

navigatie, langa Marile Lacuri cu oceanul Atlantic. Raurile Canadiene formeaza canioane si

cascade (Niagara, Nahanni), ai debite bogate si potential hidroenergetic ridicat.

In Canada sunt numeroase lacuri de origine tectono-glaciara sau numai

glaciara: Marile Lacuri, de la granita cu SUA, Lacul Sclavilor, Lacul Ursilor, Winnpeq.

Vegetatia naturala este zonata latitudinal:

In nord tundra, saraca in specii (muschi, licheni, arbusti pitici);

Padurea boreala Canadiana cu rasinoase (pin, brad, molid), in nord si foioase

(artar, mesteacan, plop, fag, stejar) in sud; in padurile din Muntii Coastei sunt specifici

arborii uriasi (bradul Douglas, cedrul rosu);

Preeriile, cu ierburi, transformate in mare parte in terenuri agricole.

Fauna, variata in specii si bogata ca efective, cuprinde:

- vulpea polara,

- ursul alb

- ursul grizzly

- cerbul Canadian

- Renul

- Elanul

- Bizonul de padure

- Ondatra

- Castorul

- Pasari

Bogăţiile subterane: vechile pietre cristaline sunt foarte bogate în minerale cum ar fi:

cupru, zinc, nichel, plumb, argint, aur, diamante, crom, uraniu, cărbune, sare, ghips. Minele

de azbest sunt la sud de Sf. Lawrence, iar cele de fier lângă graniţa Quebec/ Labrador.

Petrolul şi gazul natural provin din Preerie de unde pleacă prin conducte spre toate părţile

ţării. Canada este cel mai mare producător de uraniu, zinc şi nichel.

Populatia si asezarile omenesti

Desi este cea mai intinsa tara din America de Nord, Canada este cea mai putin

populata, cu o densitate de numai 3 loc/km2 . Peste 2/3 din populatie sunt concentrate in sud,

pe o fasie lata de 150-200 km, in apropierea granitei cu SUA, intre Oceanele Pacific si

Atlantic.

Cele mai mari densitati (15- 25 loc/ km2 ) se inregistreaza in Sud-Est: in

regiunea Marilor Lacuri si in valea fluviului Sf Laurentiu.

Populatia Canadei este formata in principal din urmasii colonistiilor albi din

secolele trecute, in deosebi de origine Britanica si Franceza, si ai emigrantiilor germani,

italieni si ucainieni.

In ansamblu predomina anglo-canadienii cca 45% si franco-canadienii cca

30%, urmati de alti europeni. In numar redus exista amerindieni si eschimosi.

Peste ¾ din populatie sunt concentrate in mediul urban. Principalele orase

sunt:

- Toronto (peste 3000000 loc)

- Montreal (aproape 3000000)

- Vancouver (peste 1,3000000 loc)

- Edmonton

- Capitala Otawa (peste 800.000 loc )

- Calgary

- Quebec

Resurse naturale si economia

Canada este una dintre cele mai bogate tari in resurse de sol si subsol si are o

economie dezvoltata si diversificata.

Resursele naturale.

Canada are mai rezerve de minereuri de fier (peste 125 mld de tone, locul 2 pe glob),

minereuri neferoase (plumb, zinc), metale pretioase (mai ales aur) si rare (uraniu). Acestora li

se adauga zacaminte importante:

- carbune

- petrol

- gaze naturale

Canada are si un fond forestier urias (aproape 400 mil ha), intinse pasuni naturale si

terenuri arabile si unu dintre cele mai mari potentiale hidroenergetice de pe glob.

Industria

La sfarsitul secolului al XX-lea, Canada a ajuns unu dintre cei mai mari producatori

mondiali de minereuri neferoase (zinc, locul 1, cupru, plumb), minereuri de fier, metale

pretioase, gaze naturale. Productia de petrol este in crestere depasind deja 100 mil de tone.

Desi are o productie semnificativa de hidrocarburi, carbuni si uraniu, Canada

si-a dezvoltat o puternica industrie hidroenergetica: aproape 2/3 din productia de energie

electrica este obtinuta in hidrocentrale.

Industria prelucratoare, diversificata este concentrata in sud-est, zona fluviulu

Sf Laurentiu fiind una dintre cele mai puternice axe economice de pe glob, prin centrele:

- Montreal

- Toronto

- Hamilton

- Windsor.

O alta concentrare industriala mai importanta se afla in provincia Columbia Britanica,

In vest (exploatarea huilei, industriile lemnului, chimica si constructii navale.

Produsul intern brut: 601.329.000.000 dolari SUA (2% din agricultură, 28% din

industrie, 70% din servicii).

Exportă: mijloace de transport, maşini şi utilaje industriale, minereuri, combustibili,

produse din lemn, hârtie, cherestea, gaze naturale, substanţe chimice, grâu, peşte (1,5

milioane tone pe an), celuloză.

Importă: produse chimice, textile, bunuri de larg consum, vehicule, fier, oţel,

semipreparate, fructe, legume.

Agricultura,specializata in cultura cerealelor si cresterea extensiva a

animalelor, este puternic mecanizata. Canada este unu dintre principalii producatori mondiali

de cereale (locul 2 la orz si locul 6 la grau) si al doilea exportator mondial. Pe intinsele

pasuni naturale se cresc in principal ovine si porcine, fara a se inregistra efective foarte mari.

Agricultura a fost tot timpul importantă în Canada cu toate că angajaţii din

agricultură constituie mai puţin de 4% din numărul total al forţei de muncă. În jur de 7,3%

din suprafaţa pământului este arată sau folosită pentru păşune. Produsele agricole constituie

8% din totalul exporturilor. Cea mai mare întindere unde se cultivă pământul este în preeria

Alberta, Saskatchewan şi Mantiboa.

In regiunea cea mai populata din sud-est, agricultura este tot mai diversificata,

pentru a satisface cerintele populatiei:

- pomicultura

- legumicultura

- cresterea animalelor pentru carne si lapte s.a

Transporturile.

Specificul Canadei este dat de magistralele transcontinentale feroviare si rutiere, care

leaga, prin sudul tarii, tarmurile oceanelor Atlantic si Pacific. Acestora li se adauga calea

navigabila, Marile Lacuri de fluviul Sf Laurentiu, cu un rol important pentru tot restul tarii.

Politică

În prezent, Canada este un stat independent, care funcţionează ca o democraţie

parlamentară şi monarhie constituţională bine articulată, şef al statului fiind regina Elisabeta

a II-a, al cărei reprezentant local este Guvernatorul General al Canadei, Michaëlle Jean. Şeful

guvernului este primul ministru al Canadei, actualmente Stephen Harper.

Canada este o monarhie constituţională şi o democraţie parlamentară cu un

sistem federal de guvern parlamentar, bazat pe tradiţii democratice solide. Sistemul politic

care operează în Canada este derivat din modelul Westminster folosit în Marea Britanie.

Constituţia Canadei crează structura legală a ţării şi constă din textul scris,

precum şi din convenţii şi tradiţii nescrise. Guvernul federal şi guvernele a nouă provincii au

agreat "patrierea" constituţiei, permiţând promulgarea de amendamende conform unei

formule canadiene, nu prin intermediul Parlamentului britanic de la Westminster. Această

decizie, luată la o întrunire a premierilor provinciali cu prim-ministrul Canadei, în noiembrie

1981 nu a fost agreată de guvernul provincial al Quebecului, iar naţionaliştii din Québec

continuă să se refere la noaptea finală a întrunirii ca "Noaptea Pumnalelor Lungi".

Patrierea Constituţiei a inclus şi adoptarea Cartei Canadiene a Drepturilor şi

Libertăţilor, care garantează drepturi şi libertăţi fundamentale şi care nu poate fi, în mod

normal, ignorate de nici unul dintre organismele legislative canadiene. Carta conţine, totuşi, o

clauză care permite parlamentelor federal şi provinciale să promulge legi contrare unora

dintre articolele Cartei, în mod temporar, pentru perioade de câte cinci ani.

Canada este o monarhie constituţională şi o ţară a Commonwealth-ului care o

recunoaşte în mod formal pe Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit ca Regină a Canadei,

ale cărei funcţii de zi cu zi sunt îndeplinite de către un Guvernator General la nivel federal şi

de câte un Locotenent-Guvernator la nivelul fiecărei provincii. Chiar dacă Guvernatorul

General a preluat multe dintre funcţiile şefului statutlui, monarhul rămâne din puncte de

vedere constituţional şeful statului canadian. Astfel, funcţiile oficiale ale guvernului şi

chemările la urne sunt exercitate, iar legile sunt promulgate, în numele Suveranului. Regina

Elisabeta a II-a este suveranul Canadei din 6 februarie 1952.

Reprezentantul monarhului in Canada este Guvernatorul General, care este

adesea numit din rândul politicienilor retraşi din viaţa politică, a liderilor militari şi a mass-

mediei sau a altor cetăţeni canadieni notabili. Guvernatorul General este numit în mod oficial

de către Regină la sfatul Prim-ministrului Canadei şi este un reprezentant nepartizan care

îndeplineşte multe dintre rolurile constituţionale, ceremoniale şi simbolice ale monarhului,

inclusiv acordarea consimţământului pentru promulgarea legilor elaborate în Parlament,

citirea Discursului de la Tron (de fapt, programul de guvernare al primului-ministru),

primirea oficială a demnitarilor străini, prezentarea de decoraţii, semnarea tratatelor,

deschiderea oficială a sesiunilor parlamentare, precum şi dizolvarea Parlamentului înaintea

alegerilor. Actualmente, Guvernatoarea Generală a Canadei este Michaëlle Jean.

Executiv

Poziţia de prim-ministru, şeful guvernului canadian, aparţine liderului acelui

partid politic ce reuşeşte să obţină încrederea majorităţii în Camera Comunelor. Primul-

Ministru şi cabinetul sunt învestiţi oficial de Guvernatorul General. În practică, membrii

cabinetului sunt aleşi de şeful guvernului, iar Guvernatorul General, prin convenţie, respectă

opţiunile acestuia. Cabinetul este în mod tradiţional ales din rândurile parlamentarilor

partidului la putere din ambele camere, dar sunt membri ai Camerei Comunelor aproape în

unanimitate. Puterea executivă este exercitată de prim-ministru şi cabinet, aceştia devenind

miniştrii ai Coroanei. Primul-ministru are o putere politică semnificativă, mai ales în ceea ce

priveşte numirea altor oficiali din cadrul guvernului şi al administraţiei publice. Stephen

Harper, liderul Partidului Conservator, a devenit Prim-ministru pe data de 6 februarie 2006.

Legislativ

Parlamentul federal este alcătuit din Regină şi două camere parlamentare:

Camera Comunelor, cu membri aleşi, şi Senatul, ai cărui membri sunt în general numiţi.

Fiecare membru al Comunelor este ales dintr-o anumită circumscripţie electorală, prin

sistemul "first past the post", zis şi "the winner takes it all" sau "pluralitate simplă" -

candidatul cu cel mai mare număr de voturi într-o circumscripţie cîştigă mandatul. Data

alegerilor generale este decisă de Guvernatorul General, la sfatul primului-ministru. Conform

constituţiei, alegerile au loc intervale de maxim cinci ani. Senatorii, ale căror locuri sunt

împărţite pe criterii regionale, sunt aleşi de primul-ministru şi învestiţi oficiali de

Guvernatorul General, servind până la vârsta de 75 de ani.

Partide politice federale

Canada are astăzi patru partide politice importante. Partidul Liberal a format

guvernul Canadei pentru cea mai mare parte a secolului al XX-lea. Singurele alte partide care

au reuşit să formeze guvernul sunt încarnări ale mişcării conservatoare centriste/de dreapta.

Actualul guvern a fost constituit de Partidul Conservator, înfiinţat în 2003 prin fuziunea

Partidului Progresist Conservator şi a Alianţei Canadiene. Partidul Progresist Conservator a

format guverne în trecut, iar predecesorii săi politici au reprezentat mişcarea politică

dominantă în Canada secolului al XIX-lea.

Dintre partidele majore, Partidul Nou Democrat (New Democratic Party,

NDP) este partidul federal cel mai de stânga, promovând politici social-democrate. Blocul

Québécois promovează independenţa Québecului şi deţine majoritatea locurilor din Comune

alocate provinciei Québec. Nici unul dintre partidele politice mai mici nu sunt actualmente

reprezentate în Parlament, chiar dacă lista partidelor care au reuşit să intre în Parlament,

istoric vorbind, este destul de extinsă.

Magistratură

În Canada, magistratura joacă un rol important în interpretarea legilor şi are

puterea să invalideze orice lege care încalcă Constituţia. Curtea Supremă de Justiţie a

Canadei reprezintă cel mai înalt nivel de curţi judiciare şi este arbitrul final al disputelor

legale. Cei nouă membri ai săi sunt numiţi de cabinet. Toţi judecătorii tribunalelor superioare

federale şi a curţilor de apel provinciale sunt selectaţi şi învestiţi de primul-ministru, după

consultarea cu barourile provinciale. Cabinetul federal numeşte şi judecătorii tribunalelor

superioare provinciale şi teritoriale. Numai magistraţii de la judecătorii sunt numiţi de

guvernele provinciale şi teritoriale.

Curtea Supremă de Justiţie a Canadei se află în Ottawa, lângă Colina

Parlamentului, într-o clădire masivă, construită în stilul Art Deco, concepută de Ernest

Cormier şi terminată în 1946.

Dreptul anglo-saxon (common law) predomină în toată Canada, mai puţin în

Québec, unde sistemul de drept civil aplicabil este inspirat de Codul Civil

napoleonian.Dreptul penal este o responsabilitate exclusiv federală şi este, astfel, uniform în

toată Canada. Aplicarea legii penale, inclusiv judecătoriile penale, cad în aria de răspundere

provincială, dar multe dintre provincii au delegat puterile poliţieneşti Poliţiei Regale

Canadiene Călare (Royal Canadian Mounted Police, RCMP).

Relaţii internaţionale

Canada are legături strânse cu Statele Unite, cu care are cea mai lungă graniţă

terestră fără supraveghere militară din lume. Cele două ţări sunt, reciproc, cei mai mari

parteneri comeriali ai celuilalt stat şi colaborează în campanii şi exerciţii militare. Canada are

relaţii istorice cu Regatul Unit şi Franţa, cele două puteri imperiale care au participat la

fondarea ei. Aceste relaţii sunt extinse şi altor foşti membri ai imperiilor coloniale britanic şi

francez, ca urmare a calităţii de membru pe care Canada o are în Commonwealth şi La

Francophonie.

În ultimul secol, Canada a fost un avocat pentru conceptul de multilateralism,

făcând eforturi susţinute pentru a participa pe scena mondială. Aceată tendinţă a fost

demonstată fără echivoc în timpul Crizei Canalului Suez, când primul-ministru de atunci al

Canadei, Lester B. Pearson a reuşit să detensioneze situaţia, propunând primele acţiuni de

menţinere a păcii în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite. În spiritul multilateralismului,

Canada şi-a creat şi păstrat un rol important în cadrul misiunilor ONU de menţinere a păcii,

contribuind până în prezent la 50 de operaţiuni distincte, incluzând toate eforturile ONU din

1989 încoace.

Comertul exterior

Canada este una dintre marile exportatoare mondiale de:

- minereuri de fier

- minereuri neferoase

- petrol

- uraniu

- aur

- cereale

Comerţ extern cu SUA, Japonia, Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Suedia, Franţa,

Belgia ş.a

Turismul

Principalele atractii turistice sunt:

parcurile nationale si alte zone ocrorite, cu peisaje si fenomene naturale deosebite,

fauna bogata (Wood Buffalo, Banff Nahanni);

statiunile montane si sporturi de iarna (Calgary), vanatoarea si pescuitul;

orasele:

- Montreal,

- Toronto

- Quebec

Columbia este fluviul cel mai bine valorificat din punct de vcedere hidroenergetic:

25 de hidrocentrale (dintre care 4 in Canada), cu o putere instalata totala de peste 2000 de

MW; cea mai mare hidrocentrala este Grand Coulee (6500 MW) din SUA. Acest fluviu

curge in restul Aericii de Nord, pe teritoriul Canadei si al SUA

Fundy Bay golful din estul Americii de Nord, la granita dintre Canada si SUA, in

care se inregistreaza cea mai inalta maree de pe glob (16,30m). Exista un proiect de

valorificare a energiei mareice de aici prin construirea unei centrale electrice

Organizare si atractii turistice

Canada, fiind o tara vestica bogata, are o industrie turistica, domestica si straina,

foarte dezvoltata. Atractiile principale sunt orasele bogate, dar cele mai populare ar fi

regiunile populate foarte putin sau deloc cu privelistele magnifice din pustietate. Dupa un

studiu din 2007, Canada se afla pe locul 6 in lume, ca destinatie turistica. Cascada Niagara

din Toronto atrage anual peste 13 milioane de turisti.

Edmonton - capitala statului Alberta, orasul cunoscut pentru cel mai mare mall de

shopping si distractie din lume, Halifax - statiune de lux, Montreal - capitala culturala si

economica a Quebec-ului, Nunavut - oras nou, aflat pe teritoriul adaugat Canadei in 1999,

foarte aproape de Polul Nord, Ottawa - capitala Canadei, Toronto - Cascada Niagara, Banff

& Jasper - parc national, Basilique Notre Dame

Primavara, vara si toamna sunt perioadele ideale pentru a calatori in Canada. Vara au

loc multe dintre festivalurile Canadei. Cele mai aglomerate perioade sunt Victoria Day (la

sfarsitul lui Mai) si Labour Day ( la inceputul lui Septembrie).

Încărcat de istorie, oraşul Quebec, capitala provinciei cu acelaşi nume, păstrează un

discret aer european. Centru al Canadei franceze, Quebec are un aer aparte de oraş medieval,

cu clădiri construite din piatră, turnuri, străzi înguste şi taverne întunecate, cu puternice

influenţe ale vieţii franceze. Dimensiunile mai reduse ale oraşului fac ca o plimbare pe jos să

fie o modalitate plăcută de vizitare a principalelor atracţii turistice. Numeroasele muzee de

aici pot fi vizitate vara, în fiecare zi, între orele 10.00 şi 19.00. Pe lângă muzee şi alte atracţii

ale locului, cum ar fi Castelul Frontenac, cartierele vechi - Petit Champlain, Place Royale,

terasa Dufferin sau Câmpiile lui Abraham, nici împrejurimile nu sunt de neglijat. Aici nu

trebuie să rataţi nici Cascada Montmorency sau hotelul de gheaţă de lângă Lacul Saint-

Joseph. Nu departe de parcul cascadei este situată şi Insula Orleans, cu sate pitoreşti, care se

întind printre câmpii cultivate cu căpşuni. Turiştii vizitează aceste sate atraşi de cele mai

delicioase soiuri de căpşuni, pe care localnicii le vând pe marginea drumului, asezonate la

alegere cu frişcă sau ciocolată. De asemenea, peisajul munţilor Laurentini, situaţi în centrul

provinciei Quebec, este mirific. Aici, turiştii pot găsi în permanenţă ceva nou pentru a se

distra, de la schi sau bob, în timpul iernii, până la schi nautic, parapantă şi windsurfing, vara.

Montreal, al doilea oraş important al Canadei şi cel mai mare din provincia Quebec, este

construit pe o insulă cu lungimea de 50 de kilometri, aflată la confluenţa fluviilor Ottawa şi

Sf. Laurenţiu. Oraşul are în mijloc celebra colină numită Mont Royal (Muntele Regal), care a

dat numele acestui oraş, fiind spaţiu de recreere pentru locuitori. În Montreal, supranumit şi

oraşul insulă, fiecare cartier are specificul său: Platoul Mont-Royal, considerat cartierul

artiştilor, Cartierul latin, cu clădirile şi mansardele sale pestriţe, Oraşul chinezesc, cu pagode

şi buticuri exotice, Mica Italie, cu pieţele şi cafenelele sale tot timpul pline de oameni. Cele

mai vizitate locuri ale oraşului sunt Piaţa Armelor, Bazilica Notre Dame, construită în anul

1829, castelul Ramezay şi Portul Vechi. Cea mai frumoasă stradă a oraşului, Sherbrooke,

este mărginită de case impozante din piatră, construite în secolul 19, şi de numeroase muzee,

magazine şi hoteluri elegante. Însă o călătorie în Montreal nu poate fi completă fără a vizita

Oraşul subteran, care reuneşte o reţea de artere, malluri, restaurante şi fântâni, iluminate şi

încălzite artificial, construite special pentru a evita vremea năprasnică de pe timpul iernii.

Să nu uităm nici de numeroasele staţiuni montane ale provinciei, cele mai renumite fiind în

zona Laurentidelor: Mont-Tremblant şi St.-Sauveur.

Ottawa este capitala Canadei şi reşedinţa parlamentului federal canadian, port pe

dreapta râului omonim şi pe canalul Rideau, având o populaţie de 1,06 milioane locuitori.

Ottawa nu este o vastă metropolă, ci un orăşel cu numai 300.000 de locuitori. Cu un farmec

autentic patriarhal, Ottawa se află la doar 200 de kilometri de Montreal. Alături de o

sumedenie de clădiri importante construite în secolele trecute, şi de vile cochete, Palatul

Parlamentului şi clădirea guvernului sunt cele mai vizitate obiective de aici. O altă atracţie

turistică a locului este ceremonia de schimbare a gărzilor la Palat. De asemenea, o croazieră

pe canalul Rideau este un mod plăcut de a descoperi priveliştile minunate ale oraşului. În

timpul iernii, acest canal devine cel mai lung patinoar. O călătorie în capitala canadiană

trebuie să includă şi o vizită la Muzeul Civilizaţiilor, unul dintre cele mai importante muzee

canadiene.

Toronto este cel mai mare oraş din Canada şi capitala provinciei Ontario.

Oraşul este situat pe malul nordic al lacului Ontario, şi este centrul regiunii metropolitane

omonime (engleză: Greater Toronto Area), care mai include şi municipiile Durham (cu

Pickering, Ajax, Oshawa, Whitby, Clarington), Halton (cu Oakville, Milton, Burlington,

Halton Hills), Peel (cu Mississauga, Brampton, Caledon) şi York (cu Richmond Hill,

Markham, Vaughan, Aurora, Newmarket, East Gwillimbury, Georgina, King, Whitchurch-

Stouffville).Cu cele patru milioane de locuitori ai săi, Toronto este cea mai aglomerată

metropolă canadiană. Toronto este un oraş cu o arhitectură modernă, care îşi întâmpină

vizitatorii cu zgârie-nori. Centrul oraşului oferă turiştilor atracţii interesante la tot pasul.

Turnul CN Tower le oferă vizitatorilor o privelişte unică a oraşului şi, totodată, o experienţă

de neuitat.

Situat in sud-estul provinciei canadiene British Columbia, pe coasta Pacificului,

Vancouver este doar unul dintre locurile in care frumusetea naturala a Canadei se desfasoara

in largul ei. În Vancouver ai o multime de posibilitati turistice. O plimbare pe plajele de

nisip, cu o panorama spectaculoasa a nenumaratelor barci ancorate in golf, o vizita la Gradina

Zoologica sau la Acvariu, ori ratacirea pe potecile ascunse ale Parcului Stanley, neaparat cu

"imortalizarea" fotografica a dominantei insule "India Siwash Rock", sunt o obisnuinta a

vizitatorilor orasului, dar si a locuitorilor sai.

Atracţii turistice

Se poate vizita Universitatea British Columbia, care adaposteste Muzeul de

Antropologie, cu cea mai bogata colectie a artei traditionale aborigene din America de Nord.

Cartierul chinezesc, cu strazile sale scaldate in luminile si sunetele asiatice, poate fi o

destinatie aparte. Gasesti aici tot ceea ce este specific: patiserii cu un bogat sortiment de

produse dulci de panificatie, rate atarnate in ferestrele micilor magazine, radacini si alge

uscate folosite in medicina traditionala, sau gradini chinezesti ascunse intre cladiri si

multimile de oameni. Daca vrei sa fugi de aglomeratie, te poti ascunde pe una dintre insulele

ce leaga orasul cu feribotul, bucurandu-te de o bucatarie "marina". Sau, de ce nu, poti face o

excursie pe Insula Vancouver, unde Parcul National Pacific Rim isi desfasoara pe o lungime

de 77 km superbele peisaje, cu intinse plaje de nisip si paduri dense. Atentie insa! Datorita

masurilor luate de autoritati de limitare a circulatiei turistice pe aceasta insula foarte fragila

din punct de vedere ecologic, ai nevoie de o rezervare cu 6 luni inainte. Pentru a-ti savura

cafeaua sau pentru shopping, iti recomand zona de inceput a orasului, Gastown. Vei fi

incantata de boutique-urile, de cafenelele, de apartamentele elegante, dar si de magazinele cu

suveniruri existente aici. In centru vei gasi statuia intemeietorului asezarii - "Gassy" Jack

Deighton si nu departe, primul ceas cu aburi din lume, batand la fiecare 15 minute.

Parcul Reginei Elisabeta, unul dintre cele mai mari parcuri din Vancouver, ocupa zona cea

mai inalta a orasului. Poti admira gradina superba, inconjurata de stanci si cateva plante rare

si o gradina in stil oriental, presarata cu mici lacuri si fantani. In varf, poate fi vizitata Sera

Bloedel, cu flora din trei zone climatice si 50 de specii de pasari tropicale. Pentru a descoperi

istoria, arta traditionala si cultura din Vancouver, fa o vizita Muzeului Vancouver. Printre

atractiile de marca, se numara o copie in marime naturala a unui tren de pasageri Canadian

Pacific Railway din 1897 si un salon victorian. In imprejurimile orasului, te poti destinde pe

Lacul Okanagan, facand golf, pescuit, inot, schi nautic, plimbari cu barca, camping si o

multime de alte activitati. In 2010, Vancouver va fi gazda Jocurilor Olimpice de Iarna.

Biletele vor fi puse in vanzare abia peste un an...

Cascada Niagara: Situată în provincia Ontario, ce se întinde de la Marile Lacuri şi

până la Golful Hudson, Cascada Niagara este cea mai vestită atracţie turistică a ţării.

Cascada, ce s-a format pe râul Niagara care curge între Statele Unite şi Canada, de la Lacul

Erie până în Lacul Ontario, este considerată drept miracolul natural al continentului. Potrivit

specialiştilor, Cascada Niagara s-a format în urmă cu 12.000 de ani, când procesul de

retragere al gheţarilor spre zona de nord a determinat scurgerea apei din lacul Erie spre

povârnişul Niagara, o linie de coastă care se întinde din sudul oraşului Ontario până la

Rochester. De atunci, eroziunea a împins uşor cascada aproximativ 11 km în amonte,

formând defileul Niagara. Obiectivul este divizat în două părţi de Insula Goat. Partea mai

mare, cea din stânga (canadiană), se numeşte Horseshue Falls şi are o înălţime de 56 de

metri, iar lungimea crestei este de aproximativ 670 metri. Cealaltă parte, American Falls, din

jumătatea dreaptă, are o înălţime de 58 de metri şi lungimea crestei de doar 320 metri.

Controlul americano-canadian asupra Cascadei Niagara a oferit de-a lungul timpului un

exemplu de cooperare internaţională. Uriaşul debit al Cascadei Niagara, de circa 5,5 milioane

de litri pe secundă, plus panta sa abruptă îi conferă râului un mare potenţial turistic, adunând

milioane de vizitatori în fiecare an. Din cauza căderii puternice de apă se formează o ceaţă

care, împreună cu lumina soarelui, dau naştere unui mare număr de curcubee.

Turiştii care o vizitează beneficiază de parcuri şi platforme de vizionare. Unul dintre ele,

rezervaţia Niagara State Park, a fost înfiinţat în 1885 şi este cel mai vechi parc din zonă.

Acesta include un turn de observaţie, lifturi care coboară la baza cascadei şi de unde se pot

face excursii cu barca la baza cascadei americane. De altfel, cascada poate fi văzută din

parcuri situate pe ambele maluri ale râului, din turnuri de observare, din bărci, din Insula

Goat şi de pe podul Rainbow, aflat la mică distanţă în aval. De asemenea, turiştii pot vizita

Peştera Vânturilor, situată în spatele unei perdele de apă lângă baza cascadei. Noaptea,

cascada este luminată cu reflectoare puternice, multicolore, care oferă turiştilor un spectacol

unic de culoare şi lumină. Anual, Cascada Niagara este vizitată de 15 milioane de turişti din

toate colţurile lumii.

CAPITOLUL II.: PREZENTAREA ARIILOR PROTEJATE DIN CANADA

Rezervatii naturale

CANADA ocupa jumatatea nordica a continentului nord american si insulele din

imprejurimi, exceotind Alaska si Greenland. Granita cu statele unite urmeaza un lant de

lacuri si riuri: Marile Lacuri si St. Lawrence River. Pe coasta nord-vestica a Pacificului, o

fisie lunga de teren ce apartine Alascai o desparte de ocean. Canada este a doua tara din lume

ca suprafata, insa ca populatie doar a treizecisiuna, majoritatea populatiei fiind concentrata in

partea de sud, la citeva sute de kilometri de granita cu Statele Unite.

Pe tot cuprinsul Canadei se afla nu mai putin de 34 de parcuri si rezervatii naturale,

concepute pentru a conserva si proteja natura si diferitele specii de plante si animale, aflate

pe cale de disparitie. Suprafetele acestora variaza intre 44.807 km patrati si numai 5,9 km

patrati. In total acopera aproximativ 180.500 km patrati, suprafata mai mare decit a Angliei,

insa numai 1,8 % din suprafata totala a Canadei. Nu numai zone uscate au fost transformate

in rezervatii si parcuri, ci si ape, cum este Fathom Five Natinal Marine Park, precum si insule

ce constituie camine pentru pasari marine ca Funk Island si Bylot Island. Majoritatea acestor

parcuri si rezervatii au fost infiintate pentru a nu distruge habitatul natural al diverselor specii

de animale si pasari.

Cea mai mare rezervatie de pe intinsul Canadei este WOOD BUFFALO ( 44.807

km ) si a fost infiintata in anul 1922. Un sfert din acesta se afla in provincia Alberta si

celelalte trei sferturi in Northwestern Territories. Wood Buffalo este traversat de riul Peace

de-a lungul a 200 km. La confluenta dintre riul Peace si riul Athabaska este formata o delta

vasta. Numerosele lacuri, mlastini, canaluri inguste, etc. formeaza un ambient perfect pentru

diverse animale si pasari.

Parcul a fost infiintat pentru a proteja bizonul de padure, care in anul 1922 era

aproape de disparitie, existind numai 300 de exemplare. Guvernul a mutat aici deasemenea o

cireada de bizoni de cimpie in 1925 si 1928. In prezent se gasesc peste 4000 de bizoni in

rezervatia Wood Buffalo. Bizonul apartine familiei bovine si se inparte in doua subspecii:

bizonul de padure si bizonul de cimpie. Este cel mai mare mamifer care traieste pe uscat in

Canada, ajungind la 2 m inaltime in dreptul omoplatilor si cintarind adesea 1000kg. Capul,

barba si picioarele din fata sunt aproape negre, acoperite cu blana lunga, linoasa, iar restul

corpului este de culoarea bronzului, cu par scurt si luicios. In dreptul umerilor are o cocoasa

mare iar coarnele sunt scurte si incovoiate spre interior. Un animal sociabil, bizonul traieste

in bande de pina la 20 de indivizi. Aceste bande se pot grupa, uneori formind cirezi de citeva

mii. Bizonii sunt animale extrem de suspicioase si sunt foarte usor se speriat. Au simtul

mirosului deosebit de bine dezvoltat, distingind mirosuri de la 2 km, iar un obiect aflat in

miscare il pot repera de la 1 km. Bizonii migreaza pina la cireva sute de kilometri in cautare

de pasuni. Acestia se hranesc cu iarba, licheni, fructe de padure, etc.

Inainte de a fi vinati de oameni, singurii pradatori ai acestora erau ursul Grizzly si

lupul, care puteau sa-i prinda decit pe cei foarte tineri, bolnavi sau batrini. Imperecherea are

loc intre lunile iulie si septembrie. Un singur pui se naste intre jumatatea lui aprilie si

inceputul lui iunie.

Bizonul de cimpie pe vremuri popula cimpiile dintre Lake Winnipeg si Rocky

Mountains. Inainte de a se stabili europenii aici, numarul lor varia intre 40 si 60 de

milioane.Insa din cauza vinatorii excesive si haotice, dar si din cauza prezentei asezarilor

umane, numarul acestora s-a imputinat mai mult decit considerabil, fapt ce mai tirziu nu a

mai putut fi remediat ulterior. Pina in anul 1860, deja in est erau aprope exterminati. In 1970,

cirezile din vest se imputinasera si ele considerabil. Nativii, ale caror vieti depindeau de

bizoni, au fost lasti fara mincare, adaposturi si imbracaminte. In 1906, intr-un efort de a salva

bizonul, guvernul canadian a cumparat 600 de exemplare de bizoni de cimpie din Montana.

Din cauza unei boli contagioase si mortale, cireada a fost distrusa aproape complet in 1938 si

1939. In prezent sunt aproximativ de la 80.000 la 100.000 de exemplare pe tot cuprinsul

Canadei si Statelor Unite.

    Este unanim recunoscut pe intreg globul ca ariile protejate sunt printre cele mai

eficiente mijloace destinate conservarii biodiversitatii. Astfel,

de-a lungul ultimului secol, au fost investite resurse

importante pentru constituirea de arii protejate in intreaga

lume. Aceste eforturi au avut ca rezultat pentru majoritatea

tarilor crearea sau cel putin planificarea unui sistem national

de arii protejate. In prezent exista in lume peste 1388 de titluri care desemneaza arii protejate,

fiecare dintre ele fiind desemnata prin lege la nivel national. Se pot gasi astfel arii protejate

care au denumiri diferite, dar care au acelasi scop, cum ar fi: rezervatie naturala stricta in

Bhutan; rezervatie pentru managementul naturii in Bahamas; rezervatie naturala in Ontario -

Canada; rezervatie naturala nationala in Cehia; rezervatie naturala marina in Indonesia; arie

pentru conservarea naturii in Japonia si rezervatie naturala stricta in Sri Lanka, dar toate

reprezentand acelasi lucru, si anume o Rezervatie Strict Protejata - categoria I-a conform 

IUCN(vezi ANEXA1).

De asemenea acelasi titlu al unei arii protejate poate implica obiective de mangement

si caracteristici foarte diferite in tari diferite. Exemplul clasic este dat de larg utilizata

denumire de Parc National, care a inceput sa fie uzitata odata cu infiintarea Parcului National

Yellowstone in anul 1872. Astfel, in timp ce in multe parti ale lumii (America, Africa, Asia

de Sud si Sud-Est, Australia si Noua Zeelanda) parcurile nationale sunt mari teritorii

naturale, in Europa se gasesc arii protejate care poarta denumirea de parc national dar in care

interventia omului este evidenta, cum ar fi toate cele 11 parcuri nationale din Anglia si Tara

Galilor, majoritatea parcurilor nationale din Germania si  Parcul National Cevennes din

Franta. Eliminarea acestor diferente de terminologie se poate face doar utilizand sistemul

IUCN de clasificare care se bazeaza pe principalul obiectiv de management al ariei protejate.

Se folosesc astfel 6 categorii pentru ariile protejate care implica si o gradatie a interventiei

umane, variind de la o interventie umana nula proprie categoriilor Ia/Ib pana la o interventie

umana de un nivel mai ridicat in cazul categoriei V. Categoria VI este singura care a fost

adaugata ulterior, astfel incat din punctul de vedere al interventiei umane se intercaleaza intre

categoriile III si IV. Oricum, toate categoriile sunt la fel de importante si relevante pentru

conservarea biodiversitatii.

Colectarea datelor referitoare la ariile protejate din intreaga lume a fost initiata de

catre IUCN prin comisia sa "Comisia pentru Parcuri Nationale si Arii Protejate" (CNPPA) ca

raspuns la doua rezolutii ale Natiunilor Unite care recunosc importanta ariilor protejate si

care a condus la realizarea primei liste a ariilor protejate (World List of National Parks and

Equivalents Reserves -1961/1962). In 1981, CNPPA a constituit Protected Areas Data Unit

care a devenit parte a World Conservation Monitoring Centre (Centrul Mondial pentru

Monitorizarea Conservarii ) care mentine o baza de date a ariilor protejate din intreaga lume.

Baza de date a ariilor protejate realizata de catre World Conservation Monitoring

Centre contine 30,350 de inregistrari de arii protejate recunoscute de catre IUCN, 13,915 de

inregistrari ale unor arii care nu sunt recunoscute de catre IUCN si alte 16,288 de arii

protejate care au un statut incert. Baza de date se actualizeaza periodic, aproximativ la fiecare

trei ani pentru a asigura producerea unei noi editii a Listei cu Arii Protejate a Natiunilor

Unite.

Prin integrarea datelor specifice acestui numar impresionant de arii protejate a

rezultat urmatoarea analiza, care in limita erorilor acceptate defineste intr-o anumita masura

situatia ariilor protejate la nivel global. Reteaua mondiala a ariilor protejate cuprinde 30,350

de arii protejate care se intinde pe o suprafata de 13,232,275 km² ce reprezinta 8.83% din

suprafata terestra a globului. Oricum acest procentaj trebuie considerat cu precautie deoarece

poate fi mai mare cu peste un procent datorita numarului mare de arii protejate marine sau

care au in componenta teritorii marine. Aceasta retea a ariilor protejate pare a fi foarte intinsa

dintr-o perspectiva globala, insa are foarte multe goluri la nivel national.

Ariile protejate sunt considerate adesea insule naturale intr-un ocean al dezvoltarii,

astfel cu cat acestea au o suprafata mai mare cu atat ele sunt mai protejate de presiunile

exterioare. Situatia actuala releva faptul ca 17,892 (59%) de arii protejate au o suprafata mai

mica de 1,000 ha care totalizeaza o suprafata de 28,713 km² care inseamna doar 0.2% din

suprafata totala a ariilor protejate. In schimb doar 1,673 (6%) din ariile protejate depasesc

1,000 km² dar care totalizeaza 11.56 mil. km² , adica 87% din suprafata totala a ariilor

protejate.

Distributia ariilor protejate functie de obiectivele de management ale acestora , bazata

pe categoriile IUCN (Tabelul 1) arata preucuparile la nivel global pentru diferitele scopuri

ale ariilor protejate.

Categoria de management IUCN

numar  (%) supraf. (km²)  (%)supraf. medie a unei AP (km²)

(%)supraf terestra

Ia   4,389 14% 978,698 7% 223 0.65%

Ib   809 3% 940,360 7% 1,162 0.63%

II 3,384 11% 4,001,605 30% 1,183 2.67%

III 2,122   (7%) 193,021 1% 91 0.13%

IV 11,171 37% 2,459,703 19% 220 1.64%

V 5,578 18% 1,057,448 8% 190 0.71%

VI 2,897 10% 3,601,440 27% 1,243 2.40%

TOTAL 30,350 100% 13,232,275 100% 436 8.83%

Este evident din tabel ca intreg spectrul serviciilor oferite de catre ariile protejate este

foarte bine reprezentat la nivelul retelei globale a ariilor protejate. Exceptie face totusi

Categoria III IUCN - Monumente ale Naturii, care este mai putin aplicata, ceea ce invita la

reflectii asupra rolului limitat ce se atribuie conservarii trasaturilor naturale

specifice.Categoria IV este cea mai numeroasa dintre categoriile aplicate, cuprinzand peste o

treime din totalul ariilor protejate,ceea ce indica importanta managementului activ si a

interventiilor in mentinerea biodiversitatii, acestea fiind insa printre cele mai mici arii ca

suprafata. O alta categorie care apare cu o frecventa ridicata este Categoria V, dar care in

ciuda rolului important pe care il au "peisajele protejate" pentru conservarea biodiversitatii in

special in Europa si America de Nord, acestea sunt  printre cele mai mici arii. Cele mai mari

ca suprafata sunt Categoriile II - Parc national si VI - Arie protejata cu resurse gestionate,

ceea ce reflecta rolul acestora in protectia unor intregi ecosisteme naturale.Putine la numar,

ele totalizeaza 57% din reteaua globala a ariilor protejate datorita suprafetei lor foarte mari

care este adesea mai mare cu un ordin de marime decat celelalte tipuri de arii protejate. Ariile

strict protejate - Categoria Ia sunt numeroase si tind sa aiba o suprafata mica. O parte dintre

acestea sunt zone centrale in cadrul zonarii functionale a unor arii protejate mai mari cum

sunt parcurile nationale, dar totusi foarte multe sunt zone izolate. Categoria Ib - Arie naturala

salbatica sunt mai putin numeroase dar prin definitie au o suprafata foarte mare care

contribuie semnificativ la suprafata totala a retelei globale a ariilor protejate. Acest tip de arie

protejate sunt intalnite in special pe teritoriile vaste din America de Nord si Asia de Est si

mult mai putin in celelalte regiuni ale globului.Din punctul de vedere al reprezentarii tuturor

biom-urilor ( conform clasificarii biogeografice a lui Udvardy) in cadrul retelei globale a

ariilor protejate (Tabelul 2), trebuie subliniat ca foarte multe dintre biom-uri au ramas

reprezentate sub pragul de 10% admisibil pentru protectia eficienta a acestora conform cu

prevederile adoptate la al-IV-lea Congres Mondial al Parcurilor. 

Biomuri (Udvardy, 1975) Arii protejate% biom protejat

DenumireSuprafata

(km²)Numar Suprafata (km²)

1. Tropical humid forests 10.513.210 1.030 922.453 8,77%

2. Subtropical/temperate rain forests/woodlands

3.930.979 977 404.497 10,29%

3. Temperate needle-leaf 15.682.817 1.492 897.375 5,72%

forests/woodlands

4. Tropical dry forests/woodlands

17.312.538 1.290 1.224.566 7,07%

5. Temperate broad-leaf forests

11.216.659 3.905 403.298 3,60%

6. Evergreen sclerophylous forests

3.757.144 1.469 164.883 4,39%

7. Warm deserts/semi-deserts 24.279.843 605 1.173.025 4,83%

8. Cold-winter deserts 9.250.252 290 546.168 5,90%

9. Tundra communities 22.017.390 171 1.845.188 8,38%

10. Tropical grasslands/savanas

4.264.832 100 316.465 7,42%

11. Temperate grasslands 8.976.591 495 88.127 0,98%

12. Mixed mountain systems 10.633.145 2.766 967.130 9,10%

13. Mixed island systems 3.252.563 1.980 530.676 16,32%

14. Lake systems 517.695 66 5.814 1,12%

TOTAL 145.605.658 16.636 9.489.665 6,52%

Ariile protejate sunt distribuite functie de marile zone geografice conform Tabelului 3.

RegiuneArii protejate

Numar Suprafata (km²) Suprafata medie  (km²)

Antarctica 99 3,788 38

Europa 9,325   603,601 65

Zona Pacificului  152 13,113 86

Zona Caraibelor   579 108,637 188

Australia/Noua Zeelanda  

5,882 1,109,024 189

America Centrala   384 86,049 224

Asia de Sud 719 212,924 296

Asia de Sud-Est   1,524 518,864 340

America de Nord  6,711 4,083,806 609

Asia de Est 1,078 883,681 820

Eurasia de Nord   648 657,935 1,015

America de Sud   1,437 1,838,826 1,280

Africa (de Est/Sud)   927 1,318,615 1,422

Africa (de Nord/ mijloc Est)

542 1,037,576 1,914

Africa (Vest/Centrala)  

343 755,836 2,204

Pe baza setului de date existente si admitand erorile generate de lipsa unor informatii de mare

importanta (cum ar fi absenta informatiilor despre suprafata a 75% din totalul de 30,350 de

arii protejate cunoscute), se pot trage urmatoarele concluzii:

- reteaua globala a ariilor protejate ocupa o suprafata relativ mare care continua sa

creasca.Numai in cateva regiuni (Africa de Est/Sud, America de Nord, Caraibe si Pacific)

exista unele semnale privind declinul ratei de crestere a auprafetei ariilor protejate.

- numarul ariilor protejate marine este foarte limitat in comparatie cu numarul ariilor

protejate terestre.

- exista o preponderenta a ariilor protejate cu suprafata mica fata de cele cu suprafata

mare ceea ce pune in pericol integritatea acestora.

- o lipsa a aplicarii tuturor categoriilor IUCN in unele regiuni, limitand astfel

beneficiile date de fiecare tip de arie protejata in parte.

- neatingerea obiectivului privind reprezentarea tuturor biom-urilor in cadrul retelei

globale a ariilor protejate.

- exista inca o majoritate a tarilor care au mai putin de 10% din teritoriul lor declarat

ca arii protejate si 20% din tari cu mai putin de 1% din teritoriu - arii protejate.

Monitorizarea cresterii retelei globale a ariilor protejate, distributia lor si obiectivele

de management ale acestora sunt vitale, dar este la fel de important de cunoscut starea reala

in care se gaseste o anumita arie protejata si mai ales cat este de eficient managementul ariei

protejate.

Multe arii protejate exista doar prin legea de constituire ( doar pe hartie), dar in

realitate in teren exista foarte putin din ceea ce scria pe hartie, in schimb se pot identifica

activitati de braconaj, pasunat intensiv, cultivare sau se gasesc asezari umane, drumuri..Astfel

este foarte important ca odata ce aria protejata a fost constituita sa se focalizeze toate

resursele pentru a asigura un mangement eficient al ariei. Pentru a rezolva problema

"eficientei managementului", denumita adesea "sindromul parcurilor de hartie" (paper park

syndrom), Comisia IUCN-ului - World Commission on Protected Areas (WCPA) a stabilit

un Departament pentru Eficienta Managementului (Task Force on Management

Effectiveness).De asemenea se anticipeaza ca viitoarele editii ale Listei Ariilor Protejate a

Natiunilor Unite va include indicatori privind eficienta managementului. In acelasi timp,

informatiile valabile referitoare la nivelul fondurilor alocate si a stafului angajat pentru arii

protejate indica faptul ca resursele alocate sunt inadecvate pentru ceea ce presupune un

management eficient.

Un sondaj global realizat de catre WCMC arata ca in 1993 investitiile facute au fost

in medie de 776 $ / km², variind de la 57 $ / km² in America de Sud pana la 11,552 $ / km² in

Asia de Est (exclusiv China). De asemenea tarile dezvoltate au cheltuit pentru arii protejate

in medie 1687 $ / km², cu aproape un ordin de marime mai mult decat tarile mai putin

dezvoltate care cheltuiesc 161 $ / km², cu toate ca din punctul de vedere al valorii

biodiversitatii comparatia este inversa. In  ceea ce priveste marimea personalului care

administreaza ariile protejate diferenta este mult mai mica, de la 27,3 oameni / 1000km² in

tarile dezvoltate la 22,6 oameni / 1000km² in tarile mai putin dezvoltate, dar diferenta se face

intre investitiile care se fac in echipamentul necesar staffului si care asigura eficienta

activitatilor de protectie.

CAPITOLUL III.: ANALIZA ARIILOR PROTEJATE DIN CANADA

Numarul total al zonelor protejate a crescut in Canada, aceasta protejand 9,4% sau

939 993 km pătraţi din terenul său la jumătatea anului 2009. Aproximativ 0,6% din marimea

teritoriului său a fost protejat. Aceasta reprezintă o creştere de 81% din 1990. Începând din

2009, 88% din terenurile protejate în Canada sunt "strict protejate." [1] În celelalte domenii,

fie o evaluare nu a fost finalizată (6,5%) sau nu este natural şi durabil utilizarea resurselor

limitate, cum ar fi de logare sau de pescuit (5,1%), chiar dacă de conservare a naturii este

încă obiectivul major.

Procentul zonelor protejate de uscat si marine, a) si b) in Canada din 1990 pana in

2009

Note: Zonele că lipsa de informaţii cu privire la data la începuturile au fost alocate la

"Pre-1990." Pentru calcule de variaţiei procentuale a lungul timpului, aceste zone au fost

excluse. Arii protejate din toate Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (IUCN)

categorii şi cele a căror categorie nu a fost selectat (6,5%) sunt incluse.

Sursa: zonele de conservare şi de raportare Tracking System. Consiliului canadian pe zone

ecologice (CCEA) , 2009.

Procentul unei suprafeţe de teren protejate a) şi b) pe teritoriul marine protejate, în Canada, pre-1990-2009

An procent din suprafaţa de teren protejate

procent din teritoriul marine protejate

Pre-1990 5.24% 0.26%

1990 5,27% 0.26%

1991 5,28% 0.26%

1992 5.29% 0.26%

1993 5.39% 0.26%

1994 5,48% 0.26%

1995 5,83% 0.29%

1996 6,03% 0,30%

Procentul unei suprafeţe de teren protejate a) şi b) pe teritoriul marine protejate, în Canada, pre-1990-2009

An procent din suprafaţa de teren protejate

procent din teritoriul marine protejate

1997 6.14% 0,30%

1998 6.41% 0,34%

1999 6,57% 0,34%

2000 6,68% 0,34%

2001 7.27% 0,35%

2002 7.55% 0,35%

2003 8.24% 0,40%

2004 8.33% 0,43%

2005 8.62% 0,46%

2006 8.69% 0,47%

2007 8.72% 0,47%

2008 9.16% 0,58%

2009 9,41% 0,64%

Procentul de ecozone care sunt protejate în Canada, 2009

Ecozone numarul Ecozonelor

Ecozone tip

Procentul de ecozone protejate

Arctic Cordillera 1 terestru 24.25%

Pacific Maritime 13 terestru 18.87%

Montane Cordillera 14 terestru 18.33%

Southern Arctic 3 terestru 15.89%

Boreal Cordillera 12 terestru 15.28%

Hudson Plain 15 terestru 11,65%

Taiga Cordillera 11 terestru 9.28%

Western Interior Basin 17 terestru 9,02%

Boreal Shield 6 terestru 8.06%

Boreal Plain 9 terestru 7.96%

Newfoundland Boreal 16 terestru 7.56%

Taiga Shield 5 terestru 6,97%

Taiga Plain 4 terestru 6,92%

Northern Arctic 2 terestru 6.69%

Procentul de ecozone care sunt protejate în Canada, 2009

Ecozone numarul Ecozonelor

Ecozone tip

Procentul de ecozone protejate

Atlantic Maritime 7 terestru 5,33%

Prairie 10 terestru 4,49%

MixedWood Plain 8 terestru 1.59%

Strait of Georgia 34 marin 4.07%

North Coast Hecate Strait Haida Quiannis

35 marin 2.58%

Gulf of St Lawrence and St Lawrence Estuary

37 marin 1,98%

Vancouver Island West Coast 38 marin 1,03%

Canadian Arctic Archipelago 33 marin 0,93%

Hudson and James Bay and Foxe Basin

32 marin 0,74%

Gulf of Maine and Scotian Shelf 30 marin 0,67%

Great Lakes 20 marin 0,54%

Beaufort Sea 36 marin 0.29%

Newfoundland and Labrador Shelves

31 marin 0,08%

O adaptare provizorie ("EcozonesPlus") din Canada Ecologic Naţional cadru a fost

folosit aici ca si cadrul spaţial, cu excepţia că EcozonesPlus Arctic ecozone este în continuare

împărţită în trei zone, Cordillera Arctic, nordul Arctic şi de Sud Arctic ca în cadrul original al

spatiului ecologic.

TOTALUL SPATIULUI TERESTRU PROTEJAT SI PE PROVINCII IN PROCENTE, 2009

Provincie Procentul de teren protejate

Procentul national al spatiului protejat

British Columbia 14.68% 9.80%

Alberta 12,41% 9.80%

Yukon 11.86% 9.80%

Nunavut 10.90% 9.80%

Ontario 9.89% 9.80%

Northwest Territories 8.97% 9.80%

TOTALUL SPATIULUI TERESTRU PROTEJAT SI PE PROVINCII IN PROCENTE, 2009

Provincie Procentul de teren protejate

Procentul national al spatiului protejat

Manitoba 8.42% 9.80%

Quebec 8.12% 9.80%

Nova Scotia 8.05% 9.80%

Saskatchewan 7.74% 9.80%

Newfoundland and Labrador 4.52% 9.80%

New Brunswick 3,63% 9.80%

Prince Edward Island 2,94% 9.80%

integritatea ecologică a parcurilor naţionale Canadiene, in perioada 2005-2007

Parc national Diversitate Drumuri interne

Prădator-pradă

populaţii

Specii pe cale de disparitie

Dezvoltarea zonei

Prince Edward Island bun sărac sărac echitabil sărac

Terra Nova echitabil bun sărac echitabil echitabil

Gulf Islands nuexistădate echitabil sărac bun echitabil

CapeBretonHighlands bun bun sărac echitabil echitabil

Kouchibouguac bun echitabil bun echitabil echitabil

Point Pelee bun sărac echitabil sărac sărac

Gros Morne bun bun sărac echitabil echitabil

Kejimkujik bun bun bun echitabil echitabil

St. Lawrence Islands bun echitabil sărac echitabil sărac

Elk Island bun echitabil echitabil echitabil sărac

Fundy bun echitabil bun echitabil sărac

Forillon bun bun echitabil bun echitabil

La Mauricie bun bun echitabil echitabil echitabil

Bruce Peninsula bun bun echitabil bun sărac

Georgian Bay Islands bun bun echitabil bun sărac

Waterton bun bun echitabil echitabil echitabil

Pacific Rim bun bun bun echitabil echitabil

Riding Mountain bun bun bun bun echitabil

Gwaii Haanas nuexistădate bun sărac echitabil bun

Banff bun bun bun echitabil echitabil

TOTALUL SPATIULUI TERESTRU PROTEJAT SI PE PROVINCII IN PROCENTE, 2009

Provincie Procentul de teren protejate

Procentul national al spatiului protejat

Glacier bun bun bun bun echitabil

Jasper bun bun bun echitabil echitabil

Yoho bun bun bun echitabil echitabil

MinganArchipelago bun bun bun echitabil bun

Pukaskwa bun bun bun bun bun

Grasslands bun bun echitabil echitabil bun

Mount Revelstoke bun bun bun bun echitabil

Kootenay bun bun bun bun echitabil

Quttinirpaaq bun bun bun echitabil bun

Ukkusiksalik nuexistădate bun bun bun bun

Vuntut nuexistădate bun bun bun bun

Aulavik bun bun bun bun bun

Ivvavik bun bun bun bun bun

Sirmilik bun bun bun bun bun

Tuktut Nogait bun bun bun bun bun

Prince Albert bun bun bun bun bun

Kluane bun bun bun bun bun

Nahanni bun bun bun bun bun

Wood Buffalo bun bun bun bun bun

Auyuittuq bun bun bun bun bun

Torngat Mountains nuexistădate bun nuexistădate nu există date bun

Wapusk nuexistădate bun bun bun bun

integritatea ecologică a parcurilor naţionale din Canada, 2005-2007 (continuare)

Parc national Densitatea populaţiei

Cresterea plantelor

Incendii forestiere

Calitatea apei

Prince Edward Island echitabil echitabil sărac nu există date

Terra Nova echitabil echitabil sărac nu există date

Gulf Islands sărac nu există date nu există date nu există date

CapeBretonHighlands echitabil sărac sărac echitabil

Kouchibouguac echitabil echitabil sărac echitabil

Point Pelee sărac bun sărac nu există date

integritatea ecologică a parcurilor naţionale din Canada, 2005-2007 (continuare)

Parc national Densitatea populaţiei

Cresterea plantelor

Incendii forestiere

Calitatea apei

Gros Morne echitabil sărac nu există date nu există date

Kejimkujik echitabil sărac echitabil echitabil

St. Lawrence Islands echitabil bun sărac bun

Elk Island echitabil bun bun nu există date

Fundy echitabil bun nu există date nu există date

Forillon echitabil sărac nu există date nu există date

La Mauricie echitabil bun bun nu există date

Bruce Peninsula echitabil bun sărac nu există date

Georgian Bay Islands echitabil bun sărac nu există date

Waterton echitabil bun bun nu există date

Pacific Rim echitabil bun nu există date nu există date

Riding Mountain echitabil bun echitabil nu există date

Gwaii Haanas bun bun nu există date nu există date

Banff echitabil bun bun bun

Glacier echitabil bun echitabil bun

Jasper echitabil bun bun bun

Yoho echitabil bun bun bun

Mingan Archipelago bun echitabil nu există date nu există date

Pukaskwa bun echitabil sărac nu există date

Grasslands bun bun bun nu există date

Mount Revelstoke echitabil bun bun nu există date

Kootenay echitabil bun bun bun

Quttinirpaaq bun nu există date nu există date nu există date

Ukkusiksalik bun echitabil nu există date nu există date

Vuntut bun sărac nu există date nu există date

Aulavik Aulavik bun echitabil nu există date nu există date

Ivvavik bun echitabil nu există date nu există date

Sirmilik bun echitabil nu există date nu există date

Tuktut Nogait bun echitabil nu există date nu există date

Prince Albert bun bun echitabil nu există date

Kluane bun echitabil nu există date bun

Nahanni bun echitabil bun nu există date

integritatea ecologică a parcurilor naţionale din Canada, 2005-2007 (continuare)

Parc national Densitatea populaţiei

Cresterea plantelor

Incendii forestiere

Calitatea apei

Wood Buffalo bun bun bun echitabil

Auyuittuq bun bun nu există date nu există date

Torngat Mountains bun nu există date nu există date nu există date

Wapusk Wapusk bun bun nu există date nu există date

Ariile protejate sunt terenuri sau ape în cazul în care legile sau acorduri de a limita

cantitatea şi tipul de activitate umană. Scopul acestor legi este

de a conserva mediul natural în beneficiul generaţiilor

prezente şi viitoare de canadieni. Ariile protejate sunt

reprezentative piese din peisajul canadian, cum ar fi padure

boreala sau un raft ocean. În plus, zonele protejate pot fi

create pentru conservarea speciilor pe cale de dispariţie

sălbatice, habitatelor sălbatice, şi zone unice sau sensibile din

punct de vedere ecologic. Exemple de domenii protejate

includ parcuri, rezervaţii naturale şi rezerve ecologice.

Ariile protejate prevăd numeroase beneficii pentru

societatea umană şi lumea naturală. Ele ajuta la furnizarea

esenţiale de viaţă pentru toate speciile, cum ar fi aer curat şi

apă. Ele ajuta natura reglarea condiţiilor climatice şi menţine

diversitatea lucrurilor vii. De asemenea, zonele protejate contribuie la resurse naturale

regenerabile, cunoştinţe ştiinţifice şi descoperire, educaţie, şi de recreere. Ca urmare, zonele

protejate sunt importante în Canada şi în întreaga lume.

[1] zonele strict protejate sunt cele din IUCN categoriile I-IV.Categoriile V şi VI sunt

cele care permit utilizarea resurselor naturale limitate.

Majoritatea acestor parcuri si rezervatii naturale au fost infiintate pentru a proteja

habitatul natural al diverselor specii de animale, pasari, plante si chiar structuri geologice.

Parcul national Smirmilik (Nunavut):Este unul din cele mai noi parcuri

nationale ale Canadei, avand o suprafata de 22.200 km patrati. Fiind fondat in 2001, pe insula

Bylot in nordul insulei Baffin, statul Nunavut. Smirmilik se afla cu 700 de km la nord de

cercul polar si cu 600 de km la vest de Groenlanda. Parcul national Smirmilik este una din

cele mai bogate zone din punct de vedere al faunei din tot statul

Nunavut. O mare diversitate de pasari migratoare si mamifere de

uscat sau marine isi gasesc locul in munti, fiorduri adanci, golfuri,

ghetari, formatiuni hoodoo, tundre, stanci, pereti de granit si campii

bogate.

Un parc national in aceasta regiune a fost pentru prima oara propus la sfarsitul

anilor ’70 de inuiti. Planurile parcului au fost incluse in cererile teritoriale a statului

Nounavut solicitate in 1993, dar deschiderea parcului a fost aprobata de parlament doar in

luna februarie a anului 2001.

Parcul este impartit in 4 sectiuni distincte:

- sanctuarul pasarilor migratoare din insula Bylot

- uscatul si apele canalului Clliver

- peninsula Borden

- colonia de pasari de mare a golfului Baillarge

Smirmilik in inuita inseamna “loc cu ghetari” fiindca aproape jumatate din cei

11.100 km patrati ai insulei Bylot e acoperita de ghetari. Insula Bylot este cunoscuta

oamenilor de stiinata ca o oaza arctica (in principal datorita faptului ca in ultima era glaciara

a fost dezghetata). Cu munti ridicandu-se la 2000 m din golful Baffin, parcul national

marcheaza sfarsitul unui lant muntos. Campuri de gheata sunt taiate de fiorduri si vai

formand multi ghetari care isi varsa apele

spre Antarctica. O mare parte din munti se

continua sub ocean, formand stanci de

peste 300 m. Chiar daca parcul e populat

de 360 de specii de plante, vegetatia se

gaseste doar in locurile de unde s-au retras

ghetarii si in vaile sedimentare erodate.

Solul, in regiunile joase,

este vechi de 50.000 de ani si suporta in

medie 176 mm de precipitatii. Mai mult de

360 de specii de plante, 21 de specii de

mamifere, incluzand ursi polari,caribou,

lupi, vulpi, etc. si 74 de pasari incluzand cea mai mare populatie de gaste polare din lume,(in

1993 colonia numarand 75.000 de exemplare adulte) beneficiaza de aceste conditii.

Istoria umana a parcului nu e mai putin semnificativa: datand din urma cu

4000 de ani, eschimosii dorset-paleo au ocupat estul Arcticii pana acum 1000 de ani, cand se

crede ca au fost alungati de stramosii inuitilor de azi.

Una din cele mai importante zone arheologice este Nunguvik, teritoriu a

inuitilor, adiacent cu Smirmilik pe peninsula Borden. Sapaturile au fost incepute in anii ’60,

continuand si in present.Arheologia este un instrument important pt. stabilirea continuitatii

istoriei si culturii poporului Inuit.

Statul Nunavut cuprinde si alte parcuri cum at fi

parcul national Auyuittuq.

Parcul national Yoho (British Columbia):

Asezat in muntii Stancosi intre parcurile Kootenay

(la granita dintre British Columbia si Alberta) si Banff, contine

cateva din cele mai spectaculoase peisaje din America de nord. Fiind asezat intr-o regiune

muntoasa are paduri, ghetari, rauri si lacuri care formeaza casa a vietii salbatice. In zona

sedimentara se gasesc fosile ale creaturilor care dominau zona cu mult timp in urma.

Parcul national Mount Revelstoke (British Columbia): Are 260 de km patrati, si

este asezat dealungul granitei sudice a British Columbiei, conservand aceeasi zona a muntilor

Columbia ca si parcul Glacier, cu 50 km mai la est.Impresioneaza o mare varietate de plante

care traiesc in ambele parcuri.Originea lor difera in ciuda arealelor invecinate cu privelisti

asemanatoare dominate de varfuri acoperite de zapada si vai cu paduri seculare.Revelstoke ca

si Glacier sunt centre de viata salbatica cuprinzand: cerbi de munte, ursi grizzli si ursi

negri…

Parcul national Kootenay (British Columbia):

In 1985 parcurile Kootenay, Yoho, Banff si Jasper impreuna cu muntii

Robson, Assiniboine, au fost desemnate “UNESCO’s Cnadian Rocky Mountain Parks World

Heritage Site”- una dintre

cele mai mari zone peotejate

din lume. Parcul Kootenay,

asezat dealungul marginii

vestice a muntilor Stancosi,

pe versantii marelui rift care

ii separa de muntii Columbia

din interiorul British

Columbiei. Parcul national

Kootenay este singura zona

de ocrotire a plantelor si

animalelor salbatice din lanturile vestice a muntilor Stancosi. Avand 1404 km patrati, parcul

protejeaza spatii de rara frumusete cuprinzand rauri, ghetari, canyoane salbatice si izvoare cu

apa calda.

Parcul national Glacier (British Columbia) formeaza zona naturala a muntiilor

Columbia si cuprinde o parte a muntilor Selkirks si Purcel, dealungul granitei sudice a

Provinciei.

Creat in 1910, parcul national Glacier are mai mult de 1 milion de acri de

habitat si ocrotire pentru o mare varietate de animale si plante.

Parcul cuprinde o neobisnuita diversitate de forme de relief care este impartit

in 4 zone:- tundra alpina

- mlastina alpina

- paduri sub-alpine

- paduri de conifere interioare

Chiar daca, cu cei 1349 km patrati ai sai, nu este un parc

mare, contine un habitat critic pentru mamiferele mari ca ursii grizzli, ursii negri,

caribou, puma , vulturi plesuvi etc. Acest parc are varfuri inalte de peste 3350 m si mai mult

de 100 de ghetari. Avalansele sunt un lucru relativ obisnuit datorita marilor caderi de zapada

(mai mult de 12m pe an).

Parcul national Gwaii Haanas (British Columbia): Asezat la 100 km de

uscatul British Columbiei, include 138 de insule

intinzansu-se din sudul istmului Tasu la capul

St. James. Zona marina contine probabil cel mai

mult plancton pe km patrat de pe tot globul,

ceea ce atrage numeroase animale marine si

pasari.

Parcul national Pacific Rim

(British Columbia), situat dealungul coastei sud-vestice a insulei Vancouver, cu insule

magnifice, plaje si peisaje marine care formeaza mai multe parti ale parcului.Din punct de

vedere geogrefic ele sunt: Long Beach, I-le Broken Group si West Coast Trail.

Parcul are 500 km patrati. Geologia si clima parcului rezultand din combinatia a parti

aproape egale de uscat si apa, s-a creat un habitaclu plin inundat cu vegetatie.Aici isi gasesc

locul multe animale marine si de uscat, iar pasarile ce migreaza din zonele arctice, loc de

popas.

Parcul national Point Pelee (Ontario): Cei 10 km de nisip intinzandu-se la

sud pana la granita cu SUA contin unul din cele mai mici, dar

si mai neobisnuite parcuri ale Canadei. Peisajul de 20 km

patrati e gazda a multor plante, paduri, iarba de savanna si plaje cu o complexa fauna

specifica.

Parcul national Bruce Peninsula (Ontario): Asezat pe peninsula Bruce, care

aproape taie golful Georgian de la lacul Huron, parcul este o imbinare a stancilor de calcar,

plajelor si a padurilor vechi. La Tobermory,

stancile se continua sub apa iesind la suprafata

sub numele de insulele Fathom Five,aceste insule

formand parcul national marin cu acelasi nume.

Malul lacului Huron are portiuni de roca, nisip

care cuplate cu clima blanda formeaza un habitat

diversificat pentru animalele si plantele din

regiune.

Parcul national Georgian Bay (Ontario): Format din 59 de insule, acest mic

parc constituie un etalon al celui mai mare grup de insule cu apa dulce din lume. Ca parte a

arhipelagului de 30.000 de insule, parcul se intinde 50 km dealungul malului estic a golfului

Georgian.Format in mare parte pe luciul de apa, parcul este gazda a unei mari varietati de

plante si animale marine. Urme a lantului muntos, marii tropicale precum si ale ultimei ere

glaciare pot fi gasite in rocile micilor insule.

Parcul national St. Lawrence (Ontario): Asezat in inima insulelor Thousand,

parcul de aproape 9 km patrati, este cel mai mic din sistemul rezervatiilor canadiene. Parcul

este constituit pe cursul superior al raului St.Lawrence, intre Kingstom si Brockville si are 21

de insule granitice, imprastiate dealungul a 80 km. Parcul contine multe specii de animale si

plante si a fost fondat in 1914.

Parcul national Wapush (Manitoba):O priveliste de 11.475 km patrati este

protejata in al 37-lea parc national din Canada, reprezentand zonele naturale a campiilor

golfului Hudson. Fara sosele sau orice facilitati pentru turisti, care deranjeaza adevarata

salbaticie a parcului, acesta a fost creat pentru protejarea fragilitatii tundrei.Aici gasim cea

mai mare populatie de ursi polari din America de Nord. In prezent se desfasoara cercetari

asupra comportamentului ursilor. Balenele Beluga sunt inca o specie a golfului Hudson, care

pot fi vazute de aproape in turele organizate de ghizii locali.Toamna si vara e posibil sa

vedeti peste 200 de specii de pasari. Chiar daca sezonul cald este scurt, el permite

dezvoltarea multor flori salbatice.

Parcul national Riding Mountin (Manitoba): Aflat aproape de centrul

geografic al Canadei, o insula de 2978 km patrati de padure se ridica dintr-o mare de pamant

agricol. Plante si animale din trei zone ecologice se gasesc in parc, toate fiind protejate de

schimbarile care pot fi induse de ecosistemele agricole.

Parcul national Forillon (Quebec): Aflat in partea estica a peninsulei Gaspe,

la sfarsitul lantului muntos Appalachians, care s-au format cu peste 375 milioane de ani in

urma, iar acum se inclina usor in partea sudica spre Atlantic. Creat in 1970, parcul acopera

244 km patrati de peisaje sculptate in stancile muntilor. Rauri cu cascade bogate se varsa in

apa sarata a golfului Gaspe creand un mediu favorabil marii varietati de plante si animale.

Forillon, primul parc national al statului Quebec, protejeaza plante delicate si colonii de

pasari si animale marine.

Parcul national La Mauricie (Quebec):

Aflat la jumatatea drumului

dintre doua din cele mai mari orase a statului

Quebec: Quebec City si Montreal si cu 50 km

la nord de raul St. Lawrence, parcul are 544

km patrati. Peisajul lui este format dintr-un

platou mare cu multe dealuri si vai,printre care

se scurg paraie ce formeaza multe cascade,

despartite de lacuri lmpezi si reci. Densele lui

paduri amestecate de conifere si decidee au fost timp de 8000 de ani gazda a unui sub-grup a

nativilor Algonquin, oameni cunoscuti sub numele de Attikameks. Viata salbatica tipica

padurilor boreale se afla aici din abundenta.Infiintat in 1970, parcul este amplasat pe

portiunea centrala dintre Marile Lacuri si regiunea St.Lawrence fiind un exemplu

reprezentativ al marilor preerii Canadiene.

Parcul national Mingan Archipelago (Quebec): In jur de 40 de insule se

gasesc in interiorul rezervatiei, parte a regiunilor joase de tarm.Cu insulele si insulitele care

se afla la o distanta de 3,5 km de continent, arhipelagul se intinde 150 km de-a lungul coastei

St. Lawrence. Pesterile, fosilele si stancile sunt toate parti ale marii bogatii a parcului, creind

habitate pentru o deosebita varietate de plante si animale atat pe uscat cat si in ocean.

Parcul national Kejimkujik (Nova Scotia): Infiintat in 1967, parcul acopera

381 km patrati de paduri, izvoare linistite si lacuri cu insule. Nivelul crescut de ploi este

esential pentru izvoarele si paraiele, care umple primavera lacurile ce sustin atat flora cat si

fauna parcului. Partea de plaja a parcului, care contine numeroase specii de pasari, reptile si

amfibieni, ocupa 22 km patrati.

Parcul national Tuktut Nogait (Northwestern Territories):

Parcul Tuktut Nogait cuprinde o zona de 16.340 km patrati cu peisaj

reprezentativ de tundra intre dealurile Melville. Aflat in Northwestern Territories, la nord de

cercul arctic si cu 830 km la nord-vest de Yellowknife, acest parc retras, protejeaza o

portiune semnificativa dintr-un viitor parc mai mare, ce urmeaza sa fie infiintat in anii

urmatori.

Northwestern Territories e deasemenea gazda a parcurilor Nahaninni si Aulavik.

Parcul national Terra Nova (New Found Land and Labrador):

Frumusetile naturale a peisajului de coasta si de padure

sunt cele mai distincte elemente ale primului parc national din

Newfoundland, parcul Terra Nova. Ursi negri si alte animale

traiesc liber in paduri. Stabilit in 1957, cel mai estic parc al

Canadei, este situat in golful Bonavista care a fost locuit in erele

anterioare de nativii Archaic si PaleoEskimo. Fiind aproape de ocean, sunt vizibile de pe

tarm atat grupurile de balene, cat si multe specii de pasari care zboara in jurul insulelor

cuprinse in parcul de 360 km patrati.

Pe langa parcul Terra Nova, in New Found Land se afla si parcul Gros Morne.

Parcul national Fundy (New Brunswick):

A fost infiintat in anul 1948 nu atat pentru pastrarea ecosistemelor, cat pentru

salvarea lor.Acesta constituie rezervatia naturala a regiunilor maritime din Canada.

La cei 206 km patrati, poate parea mic pentru un parc national, dar cuprinde istoria

tarmului Fundy in New Brunswick. Parcul are2 parti distincte: Coasta Fundy cu cunoscutele

maree urise si zone inter mareale cu viata marina si Padurile Acadiene, odata sacrificate

pentru nevoile civilizatiei, dar acum pe drumul revenirii. In New Brunswick se afla

deasemenea si Parcul National Kouchibouguac.

Parcul national Jasper (Alberta): In acest parc se gasesc paduri Douglas, izvoare

calde, lacuri glaciare toate dominate de munti salbatici.Acestea sunt casa a mii de specii de

plante si animale. Majoritatea animalelor mari - elk, ursi si cerbi - pot fi observate de pe

drumuri amenajate cu scop turistic, ele fiind obisnuite cu oamenii. Cararile parcului ofera

privelistile varfurilor montane si a mlastinilor verzi alpine. Rauri, cascade si dune de nisip,

dealungul vaii raului Athabasca formeaza habitatul oilor cu corn mare si a unor flori salbatice

rare. Parcul acopera 10.878 km patrati, o zona mai mare decat teritoriul combinat a parcurilor

nationale aflate mai la sud Kootenay, Banff, Yoho si Waterton Lakes.Parcul Jasper include 2

din cele 3 lanturi muntoase ale provinciei, Front si Main precum si canyonul Maligne si

ghetarul Athabasca, localizat in campurile de gheata Columbia, la granita sudica a parcului.

Este unul din cei mai accesibili ghetari din muntii Stancosi si cel mai mare in emisfera

nordica de sub cercul polar.

Parcul national Wood Buffalo (Alberta):

Cea mai mare rezervatie de pe intinsul Canadei este WOOD BUFFALO

( 44.807 km ) si a fost infiintata in anul 1922. Un sfert din acesta se afla in provincia Alberta

si celelalte trei sferturi in Northwestern

Territories. Wood Buffalo este traversat de

raul Peace de-a lungul a 200 km. La

confluenta dintre raul Peace si raul Athabaska

se formeaza o delta vasta. Numerosele lacuri,

mlastini, canaluri inguste, etc. formeaza un

ambient perfect pentru diverse animale si

pasari.

Parcul a fost infiintat pentru a proteja bizonul de padure, care in anul 1922 era

aproape de disparitie, existind numai 300 de exemplare din estimatele 40 de milioane ale

anului 1830. Guvernul a mutat aici cirezi de bizoni de cimpie in 1925 si 1928. In present,

rezervatia Wood Buffalo cuprinde peste 4000 de bizoni.

Parcul national Banff (Alberta): Fiind cel mai vechi parc national al Canadei,

dateaza din anul 1883 cand a cuprins doar 26 km patrati, format in jurul unor izvoare calde.

Acum parcul cuprinde 6.641 km patrati de izvoare calde, ghetari si multe lacuri glaciare, vai

impadurite si mlastini alpine.

Parcul include parti ale doua din trei lanturi muntoase paralele care cuprind

cele mai estice lanturi din muntii Stancosi. Sculptati de ghetari cu miliarde de ani in urma,

acum separati de vai, si paduri de pin, au varfurile de peste 4000 m. Chiar daca campurile de

ghetari sunt un mediu relativ ostil vietii ele sunt o importanta sursa de apa.Viata salbatica

include pume, ursi negri si grizzli, capre cu corn mare, etc. Parcul are 20 de locuri de

campare, 1.300 km de trasee pentru alpinism.Sporturile de apa sunt deasemenea populare.

Oricum marele numar de vizitatori fac intretinerea zonei de conservare mai grea.

Provincia Alberta cuprinde si parcurile Elk Island si Waterton Lakes.

Alte zone aflate sub protectie, care nu au fost mentionate, ar fi parcurile

nationale Kluane si Ivvavik din provincia Yukon Territory si parcul Prince Edward Island din

prince Edward Island.

Iata o harta a tuturor parcurilor din Canada:

CAPITOLUL IV.: MANAGEMENTUL ARIILOR NATURALE PROTEJATE

Două abordări de gestionare au fost folosite pentru a îmbunătăţi gestionarea

resurselor naturale şi de control sau de atenuare a impactului asupra mediului din activităţile

umane. Pe de o parte, Sisteme de Management de Mediu (EMS) au fost folosite de corporatii

pentru a îmbunătăţi performanţa de mediu a operaţiunilor lor. Pe de altă parte, bazate pe

ecosistem Management (EBM) a fost folosit de către agenţiile guvernamentale pentru a

îmbunătăţi gestionarea resurselor naturale. Desi originar din surse diferite, ambele abordări

merge în zonele protejate, în cazul în care există o nevoie de a concilia obiectivele de

conservare cu preocupările economice şi sociale şi nevoile

managementul de mediu (EMS) este o

abordare sisteme care anticipează şi evită

problemele de mediu şi de conservare

-stabilirea scopurilor şi obiectivelor;

-oameni identificarea şi organizarea,

abilităţi, cunoştinţe, tehnologie, finanţe,

şi alte resurse;

-evaluarea riscurilor şi stabilirea

priorităţilor;

-identificarea şi evaluarea diferitelor

opţiuni;

-şi aplicarea instrumentelor de management de mediu conform cerinţelor (Thompson, 2002).

Sistemul de Management de Mediu este definit de către Organizaţia Internaţională de

Standardizare ca parte a sistemului de management care include structura organizaţională,

activităţile de planificare, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele în

vederea

dezvoltării,implementării,

realizării,evaluării şi menţinerii

politicii de mediu ( ISO, 1996).

Gestionarea bazată pe

ecosistem (EBM) este o

abordare pentru ghidarea

activităţii umane cu ajutorul

colaborare, interdisciplinar, şi

metode adaptive cu obiectiv pe

termen lung de susţinere a dorit viitoarele condiţii de zone delimitate ecologic, care, la rândul

lor, sprijinul comunităţilor sănătoase, durabile (Quinn, 2002). Ambele abordări au puncte

forte şi puncte slabe, care, într-o oarecare măsură, sunt complementare.

Punerea în aplicare procese de ambele abordări de gestionare a urma măsuri similare.

Cu toate acestea, agenţiile care luaţi în considerare utilizarea ambele au de a face cu două

sisteme separate.

Parcuri Canada, de exemplu, a folosit o abordare EBM atunci când gestionează ariile

protejate, dar numai recent adoptate ISO 14001 ca model pentru un sistem de management de

mediu în vederea îmbunătăţirii performanţelor de mediu asupra activităţilor sale şi va facilita

raportarea (Snell, 2003).

Eficacitatea de management

Corporatiile au privit mereu de evaluare a performanţei financiare a acestora ca o

parte esenţială a conduce afacerile. Cu toate acestea, doar recent au devenit interesaţi în

evaluarea performanţelor ecologice ale acestora.Într-un mod similar, zonele protejate se

confruntă acum cu necesitatea de a evalua managementul lor.

Eficienţa se ocupă de management cu probleme de proiectare legate de ambele site-uri

individuale şi a sistemelor de arii protejate, oportunitatea de a sistemelor de gestionare şi

procese, şi de livrare a obiectivelor ariei protejate (Hockings et al, 2000.).

Două linii directoare care au fost propuse pentru a evalua managementul ariilor

protejate sunt IUCN-cadru pentru Evaluarea Management Eficacitatea (Hockings et al, 2000)

şi Medición de la Efectividad del Manejo de Protegidas Domenii (Măsurarea eficacităţii

managementului ariilor protejate, Cifuentes et al, 2000). Atât în orientările contempla

evaluare pentru sisteme de arii protejate şi a zonelor individuale, dar nu oferă îndrumări cu

privire la punerea efectivă în aplicare a unui sistem de management pentru ariile protejate

individuale.

Sistemul de Management pentru ariile protejate

Obiectivul

Obiectivul acestei cercetări este de a propune un sistem de management global, care

integrează atât punctele forte ale EMS şi EBM, în scopul de a îmbunătăţi eficienţa de

management pentru ariile protejate.

Metode

Dezvoltarea acestui sistem de management se va baza pe următoarele:

Analiza punctelor forte şi punctele slabe ale bazate pe ecosistem

1. Compararea elemente de orientări diferite şi procesele de certificare pentru

activităţile care au loc în zone protejate,

2. Revizuire a orientărilor pentru a evalua eficienţa managementului,

3. Revizuirea elementele identificate de către autori diferiţi ca cheie în evaluarea

eficienţei de management, şi

4. Studii de caz din Mexic şi Canada.

CAPITOLUL V.: CONCLUZII PERSONALE

Arii naturale protejate au o istorie lungă. Data oficială a apariţiei primei ariei protejate

este considerat anul 1872, când a fost fondat Parcul National Yellowstone în SUA. Dar cu

mult înainte,  în diferite părţi ale lumii au existat zone, care aveau un statut special protejat.

În India acum 2000 de ani au existat deja teritorii speciale, în cadrul cărora se protejau

resursele naturale. Africanii numeau astfel de locuri  plantaţii sacre. Pentru Europa, a fost

caracteristică  crearea unor zone cu statut protejat pentru vânătoarele regilor, sau oamenilor

bogaţi.

Şi în zilele noastre este dificil de a determina ariile protejate. Uniunea Internaţională

pentru Conservarea Naturii (IUCN) identifică şase categorii de arii protejate. Toate acestea

diferă prin destinaţie, regim de protecţie şi gradul de transformare de către om. În plus, în

fiecare ţară, aceste categorii au caracteristici proprii, determinate de cauze istorice,

geografice, sociale şi altele. Cu toate acestea, în ciuda diferenţelor, toate zonele protejate sunt

destinate să asigure, în primul rând, conservarea terenurilor unice şi netulburate pe uscat şi  

suprafaţe de apă a planetei noastre.

La etapa actuală de dezvoltare a biosferei vine înţelegerea importanţei şi necesităţii de

a crea zonele protejate. Unul dintre cele mai importante indicatoare nivelului de dezvoltare a

ţării – cel de protecţie (raportul dintre ariile protejate şi zona totală, exprimat în procente). De

exemplu, în ţările europene această cifră variază între 15-25%. În CSI, raportul este, de

obicei, mai mic. Cu toate acestea, trebuie de remarcat faptul că în ultimii ani s-a evedenţiat o

tendinţă favorabilă a măririi suprafeţelor ariilor protejate în această regiune.

Probabil că , nu există tip universal de arie protejată, care s-ar  potrivi pentru toate

regiunile din lume şi ar îndeplini la fel de bine funcţiile sale.

Pentru acesta este proprie combinaţia din două funcţii, de obicei, contradictorii - de

conservare a naturii şi de activităţi recreative. Cu toate acestea, sistemul de parcuri naţionale,

existent de aproape 130 de ani în Canada , a arătat că este posibilă combinarea acestor două

funcţii cu conducerea abilă a teritoriului. Parcuri naţionale din Canada aduc un venit anual

mare statului şi în acelaşi timp protejează peisaje naturale unice. Desigur, există si multe

dezavantaje, printre care - o presiune de agrement în creştere asupra ecosistemului parcului.

Modelul nord-american de parcul naţional (SUA, Canada) diferă semnificativ de

modelul european. Parcuri americane au, de obicei, o suprafaţă imensă, o mare parte din care

nu este deranjată de om. În Europa, unde şi  statele sunt  mici, parcurile naţionale, destul de

mici în dimensiuni,  au fost create, în special, pentru a păstra terenuri de natură virgină. Rolul

ariilor protejate este deosebit de important. Regiunile europene au fost mereu atractive pentru

turişti, astfel entuziasmul lor şi dorinţa de a adera la frumuseţile naturii trebuie să fie oprită şi

îndreptată în direcţia cuvenită. Aceasta este problema modernă a mai multor zone protejate:

cum să  găsim un echilibru între satisfacerea nevoilor umane în frumos şi nevoia de a proteja

natura de la oameni. Din fericire, în multe ţări, oamenii încep să se "întoarce cu faţă" spre

natura. Ei sunt preocupaţi de problemele protecţiei mediului înconjurător şi încearcă să aducă

contribuţie la conservarea acestuia. O mulţime de proiecte de voluntariat, realizate în  diferite

zone protejate, permit nu numai să întreprindem acţiuni de protecţie a naturii, ci şi, de

asemenea, să colectăm informaţii valoroase despre ea. Lucrul pe care nu-l poate îndeplini un

personal mic,  cu succes fac voluntarii - entuziaşti.

Actualmente tot mai des auzim expresii "turismul verde", "turismul ecologic", adică

cel care întotdeauna ia în considerare regula – nu face nici un rău.

În SUA, Canada, Australia, ţările europene acest tip de turism este de mult timp

cunoscut şi aplicat în practică. În ţările CSI această tendinţă  abia  începe să se dezvolte.

Desigur, acest tip de turism este acceptabil numai în acele zone protejate, care, în afară de

funcţii de protecţie, îndeplinesc şi funcţii de agrement.

Spre deosebire de America de Nord şi ţările europene, în ţările CSI principala

categorie a ariilor protejate este rezervaţia naturală. Comparativ cu parcul national, are un

regim strict de protecţie, şi funcţia sa principală - protecţia sistemelor naturale şi cercetările

ştiinţifice. Rolul rezervaţiilor este dificil de a supraestimat. Ele susţin habitatul natural pentru

multe specii de plante, animale şi permit oamenilor de ştiintă să efectueze cercetări pe

teritoriul virgin şi să folosească datele obţinute ca referinţă pentru mediu. Deseori, în

rezervaţii se face o muncă interesantă şi importantă privind conservarea florei şi faunei.

Din păcate nu întotdeauna rezervaţia îşi îndeplineşte funcţiile sale de protecţia naturii.

Este important să se înţeleagă un singur lucru: oamenii de ştiinţă, lucrătorii zonelor protejate,

organizaţiile publice de protecţia naturii îndeplinesc o cauză mare de susţinere şi creare a   noi

arii protejate. Parcul Naţional este o mândrie pentru fiecare american. Şi pentru noi? Parcă

iubim natura, dar numai undeva, în adâncul sufletului. Şi doar recent oamenii au început să

înţeleagă că va trebui să trăiască după legile sale, ci nu ale lor. Prin urmare, în lumea

modernă atât de multă atenţie este acordată educaţiei ecologice a copiilor, începând cu vârsta

preşcolară. Aceasta este cheia pentru dezvoltarea de succes, nu numai a ariilor protejate, ci şi

conservarea mediului înconjurător în ansamblu.

    Ariile Protejate sunt percepute inca de foarte multi oameni doar in sensul lor

"conservationist" fiind considerate adevarate oaze ale naturii salbatice intr-un desert al

dezvoltarii economice, care trebuiesc protejate numai pentru conservarea speciilor care le

populeaza.

    Foarte putin este recunoscut faptul ca zonele aflate in regim natural si seminatural

constituie de fapt suportul "vietii" si implicit al dezvoltarii socio-economice. De asemenea,

dezvoltarea socio-economica s-a facut avand la baza resursele si serviciile oferite de capitalul

natural, insa pana  in prezent in foarte putine cazuri s-a tinut cont de capacitatea productiva si

capacitatea de suport a capitalului natural atunci cand s-a proiectat dezvoltarea economica.

    Ariile protejate prin valoarea lor naturala si gradul redus al interventiei umane pe teritoriul

lor sunt cele mai bune exemple si modele pentru sistemele ecologice naturale si seminaturale.

Totodata pentru a realiza tranzitia de la actualul model de dezvoltare la un model de

dezvoltare durabila este necesara cercetarea, cunoasterea si experimentarea teoriilor pentru

implementarea conceptului de dezvoltare durabila. Astfel, atat evaluarea si monitorizarea

starii capitalului natural, cat si dezvoltarea cunoasterii se poate realiza in cadrul unor zone

pilot cum sunt ariile protejate. "Capitalul Natural al tarii se constituie din reteaua sistemelor

ecologice care functioneaza in regim natural si seminatural si din reteaua sistemelor

antropizate prin transformarea si simplificarea primelor categorii. Resursele naturale

regenerabile (inclusiv apa si solul) si neregenerabile (petrol, carbune), precum si serviciile

(controlul climei, al calitatii apei si aerului etc.) asigurate de catre componentele Capitalului

Natural constituie unul dintre factorii cheie ai functiei de productie a sistemelor economice si

de suport al dezvoltarii sistemelor socio-economice. Capitalul Natural si componentele sale

au o anumita capacitate productiva care trebuie cunoscuta pentru a evita supraexploatarea si,

respectiv , o anumita capacitate de suport (parametru esential pentru a dimensiona corect

presiunea antropica si a evita deteriorarea). Pentru a garanta dezvoltarea socio-economica

durabila este absolut necesar sa se asigure conservarea unei structuri diverse si echilibrate a

CN si utilizarea resurselor si serviciilor produse de acesta in limitele capacitatii de suport a

componentelor sale." - Angheluta Vadineanu.

Astfel conservarea Capitalului Natural presupune in principal mentinerea unui raport

acceptabil intre ecosistemele naturale, seminaturale si antropizate, cu mentinerea

heterogenitatii in cadrul fiecarui tip de ecosisteme si  asigurarea conectivitatii intre aceste

ecosisteme. "Pentru conservarea structurii ecologice la scara complexelor macroregionale de

ecosisteme este necesar sa se identifice configuratia viabila a unui mozaic de ecosisteme

naturale si seminaturale care sa includa toate tipurile de ecosisteme. Conectivitatea dintre

diferitele tipuri de ecosisteme naturale si seminaturale, asigurata prin coridoare naturale

si/sau obtinuta prin diferite lucrari de reconstructie ecologica, este o conditie fundamentala

pentru atingerea obiectivelor conservarii diversitatii habitatelor si a sistemelor ecologice. In

spatiile acestei matrice trebuie sa se distribuie ecosistemele antropizate, ecosistemele urbane

si rurale, complexele industriale si reteaua rutiera." Daca am trai intr-o lume ideala, atunci

toate aceste consideratii ar fi puse in practica si ar fi integrate in toate politicile si strategiile

sectoriale (agricultura, transporturi, industrie, turism, ...). Dar totusi noi traim intr-o lume

reala, in care sistemele ecologice naturale se confrunta cu nenumarate amenintari la adresa

biodiversitatii si in care exista tendinta degradarii ireversibile a capitalului natural. Astfel

infiintarea de arii protejate si managementul eficient al acestora e o necesitate deoarece:

- ariile protejate sunt exponente ale ecosistemelor naturale si seminaturale care pot fi

evaluate si monitorizate, exprimand intr-o anumita masura starea acestora la un moment dat.

Ecosistemele naturale si seminaturale reprezinta principalele componente ale capitalului

natural care asigura resursele si serviciile ce stau la baza dezvoltarii socio-economice.

- ariile protejate sunt zone in care se dezvolta cunoasterea necesara pentru asigurarea

tranzitiei la un model de dezvoltare durabila.

- ariile protejate sunt adevarate "sali de clasa in aer liber" in care oamenii pot fi

educati cu privire la rolul naturii si necesitatea conservarii naturii si a dezvoltarii durabile.

BIBLIOGRAFIE:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Canada

http://www.mae.ro/poze_editare/Ghid_Canada.html

http://www.121.ro/content/show_article.php3?article_id=1114&page_nr=1

http://www.adevarul.ro/articole/canada-destinatia-impatimitilor-de-natura/322848

, „Managementul afacerilor” – versiunea canadiană. http://translate.google.ro/translate?hl=ro&langpair=en|ro&u=http://www.ic.gc.ca/

eic/site/dsibtour.nsf/eng/qq00136e.html&prev=/translate_s%3Fhl%3Dro%26q%3Dpolitica%2Bturistica%2Bin%2Bcanada%26tq%3DTourism%2BPolicy%2Bin%2BCanada%26sl%3Dro%26tl%3Den

Mendoza, A. şi D. Thompson. Mendoza, A. and D. Thompson. (În presă). Guvernare pentru Arii Protejate în Mexic şi Canada, în: Spre o mai bună reglementare, guvernare şi responsabilitate: perspective globale de corporaţii şi a societăţii civile, I. Demirag (Ed.) Geenleaf, Marea Britanie.

http://www.pronatura.ro/ap/mondial.htm http://www.ecomagazin.ro/ http://www.env.gov.nl.ca/env/parks/apa/panl/ca.html http://www.ecology.md/md/section.php?section=news&id=4701 www.pc.gc.ca/progs/np-pn/index_e.asp www.greatcanadianparks.com/ www.national-parks-canada.com/ www.gonorthwest.com/Visitor/outdoors/parks-canada.htm www.trailcanada.com/national_parks/

ANEXA NR.1

Definitii si Clasificari ale Ariilor Protejatesistemul de clasificare al IUCN - The World Conservation Union

La baza constituirii ariilor protejate a stat in primul randul faptul ca acestea satisfac nevoi ale oamenilor. Din necesitatea ariilor protejate au rezultat o varietate de tipuri de arii protejate, care se diferentiaza in principal functie de gradul de protectie (sau gradul permis al interventiei umane) si functie de scopul ariei protejate. S-au constituit astfel arii protejate care protejeaza cele mai naturale zone de pe glob, in care interventia omului este aproape inexistenta, dar si zone in care interventia omului este prezenta, cum e cazul peisajelor modificate ce au o importanta peisagistica si culturala deosebita.Asfel, forul care si-a propus sa rezolve aceasta problema dificila a fost Uniunea Internationala de Conservarea Naturii (IUCN – The World Conservation Union) care prin misiunea sa  avea competenta necesara sa o faca. IUCN încearca sa influenteze, sa încurajeze si sa asiste societatile din toata lumea pentru conservarea integritatii si diversitatii naturii si pentru a asigura ca orice utilizare a resurselor naturale este echitabila si durabila.Un sistem pentru definirea si clasificarea ariilor protejate a rezultat ca urmare a activitatii desfasurata de IUCN în acest domeniu timp de aproape un sfert de secol. Acest sistem a fost adoptat de catre guverne si explicat prin linii directoare. In prezent categoriile IUCN sunt raspandite in intreaga lume si sunt luate drept referinta in orice dezbateri privind ariile protejate. Scopul acestui sistem de definire si clasificare a ariilor protejate este acela de a contribui la cresterea gradului de întelegere a tuturor celor interesati a diferitelor categorii de arii protejate.Principiul central pe care se bazeaza liniile directoare este acela ca ariile protejate trebuie sa fie definite de obiectivele lor de management, nu de titlul ariei si nu de eficienta managementului în îndeplinirea respectivelor obiective. Problema eficientei management-ului trebuie desigur luata in considerare, dar ea nu este vazuta ca un criteriu de categorisire. Vom prezenta astfel traducerea lucrarii "Liniile directoare pentru categoriile de management ale ariilor protejate" realizata de catre IUCN. Se spera ca aceste linii directoare sa fie utilizate pe scara larga de catre toti cei implicati în procesul declararii de noi arii protejate si in revizuirea celor existente. Ele sunt proiectate pentru a forma o baza utila pentru crearea planurilor sistemelor nationale de arii protejate. Trebuie subliniat faptul ca aceste linii directoare nu sunt mecanismul “de conducere” pentru guverne sau organizatii în procesul de decidere a scopurilor ariilor protejate potentiale. Ariile protejate trebuie sa fie declarate pentru a îndeplini obiectivele conforme cu scopurile si cerintele nationale, locale sau private (sau un amestec al acestora) si numai dupa aceea “etichetate” cu o categorie IUCN corespunzatoare obiectivelor de management. Aceste categorii au fost elaborate pentru facilitarea comunicarii si informarii, si nu pentru a conduce sistemul.

CUPRINS

Istoricul aparitiei categoriilor de management ale ariilor protejate Concepte fundamentale asupra dezvoltarii sistemului IUCN Baza pe care s-a dezvoltat sistemul IUCN Aplicarea Categoriilor IUCN

Categoriile de management IUCN

Ia - Rezervatie Naturala Stricta Ib - Arie Naturala Salbatica II - Parc National III - Monument Natural IV - Arie de Gestionare a Habitat./Spec. V - Peisaj Terestru/Marin Protejat VI - Arie Protejata cu Resurse Gestionate

Desemnari Internationale

BR   - Rezervatie a Biosferei WHNS - Sit al Patrimoniului Mondial R - Zona Ramsar AIA  - Arie de Importanta Avifaunistica SPA - Arie de Protectie Speciala SAC - Arie Speciala de Conservare

Istoricul aparitiei categoriilor IUCN(primele clasificari si diferente fata de sistemul din 1978)

Prin Comisia Mondiala asupra Ariilor Protejate (WCPA) cunoscuta in trecut sub numele de Comisia asupra Parcurilor Nationale si Ariilor Protejate (CNPPA), IUCN a oferit pe plan international consultanta asupra categorisirii ariilor protejate timp de mai mult de un sfert de secol. Scopul acestei consultante a fost:

- constientizarea guvernelor asupra importantei ariilor protejate; - incurajarea guvernelor sa dezvolte sisteme de arii protejate a caror obiective de management sa fie conforme cu conditiile nationale si locale; - reducerea confuziei generate de adoptare a numerosi termeni diferiti pentru a descrie tipuri diferite de arii protejate; - asigurarea unor standarde internationale pentru a ajuta contabilizarea si compararea

globala si regionala intre tari; - asigurarea unui cadru pentru colectarea, procesarea si diseminarea datelor privitoare la ariile protejate; - imbunatatirea comunicarii si intelegerii intre toti cei implicati in actiuni de conservare.

Prima etapa a fost definirea termenului de "parc national" in 1969 de catre Adunarea Generala IUCN. Multa munca de pionierat a fost desfasurata de Dr. Ray Dasmann, care a elaborat un sistem preliminar de categorisire publicat de catre IUCN in anul 1973.In 1978 IUCN-ul a publicat raportul CNPPA "Categorii, Obiective si Criterii pentru Ariile Protejate", raport elaborat de Comitetul CNPPA asupra Criteriilor si Nomenclaturii prezidat de Domnul Dr. Kenton Miller. Acest raport a propus urmatoarele 10 categorii:

I. Rezervatie Stiintifica/Rezervatie Naturala Stricta II. Parc National III. Monument Natural IV. Rezervatie de Conservare a Naturii/ Rezervatie Naturala Gospodarita V. Peisaj Protejat VI. Rezervatie de Resurse VII. Arie Naturala Biotica/Rezervatie Antropologica VIII. Arie Gestionata pentru Utilizari Multiple/Arie cu Resurse Gospodarite IX. Rezervatie a Biosferei X. Sit al Patrimoniului Mondial Natural

Acest sistem de categorisire a fost utilizat pe scara larga. A fost incorporat in anumite legislatii nationale, utilizat in dialogul intre managerii ariilor protejate de pe tot globul si a format structura organizatorica a Listei Natiunilor Unite asupra Parcurilor Nationale si Ariilor Protejate (in editiile recente acoperind Categoriile I - V). Experienta a aratat ca sistemul de categorisire din 1978 necesita o revizuire si o actualizare pentru a fi adaptat la conditiile variate. Astfel, diferentele existente intre anumite categorii nu sunt intotdeauna foarte clare si modalitatea de abordare a conservarii zonelor marine necesita o atentie mai mare. Categoriile IX si X nu reprezinta categorii de management, ci desemnari internationale care se acorda categoriilor I - VI. Anumite criterii trebuie sa fie interpretate mai flexibil pentru a satisface conditiile variate intalnite pe glob. In final, limbajul utilizat pentru descrierea unor concepte care stau la baza categorisirii necesita actualizarea, pentru a reflecta noua viziune asupra mediului si asupra interactiunilor dintre acesta si om, viziune care s-a dezvoltat in ultimii ani. Ca urmare, in 1984 CNPPA a stabilit un Comitet Coordonator, pentru revizuirea sistemului de categorisire. Acest proces a trebuit sa ia in considerare si cateva decizii ale Adunarii Generale referitoare la interesele populatiei indigene, ariile de salbaticie si peisajele terestre si acvatice protejate. Raportul Comitetului Coordonator a fost prezentat la o intalnire a CNPPA, in timpul Adunarii Generale a IUCN din Perth, Australia, 1990, concluzia fiind ca primele cinci categorii ale sistemului vechi trebuie sa fie mentinute pentru a forma baza sistemului actualizat; de asemenea s-a propus abandonarea categoriilor VI - X. Raportul a fost bine primit si supus unei revizuiri mai largi la cel de al IV-lea Congres Mondial al Parcurilor Nationale si Ariilor Protejate desfasurat in Caracas, Venezuela in februarie 1992. Grupul de lucru care s-a ocupat de acest subiect in cursul Congresului a

beneficiat de o analiza anterioara a procesului prezentata de consultantul IUCN John Foster. Membri grupului de lucru au revizuit materialul si au recomandat elaborarea unor linii directoare care sa le inlocuiasca pe cele adoptate in 1978. Aceasta concluzie a fost inclusa in Recomandarea nr. 17 a Congresului. Liniile directoare revizuite au fost ulterior pregatite si revizuite din nou de catre Comitetul Coordonator CNPPA si Consiliul IUCN conform Recomandarii nr. 17. Rezultatul este reprezentat de aceste linii directoare, care incorporeaza principiile fundamentale care stau la baza categoriilor de management ale ariilor protejate si prezentarea fiecarei categorii in parte. Ca urmare, se poate spune ca liniile directoare prezente reprezinta punctul culminant al unui proces extensiv, care a implicat o revizuire pe scara larga a ariilor protejate, de-a lungul unui mare numar de ani. Parerile celor implicati in proces au fost numeroase. Astfel, unii au recomandat modificari radicale ale sistemului din 1978, iar altii au optat pentru nici o modificare. Unii au considerat oportun sa existe versiuni regionale ale acestor linii directoare; altii ca aceste categorii ar trebui sa fie adoptate rigid la scara globala. Concluzia o reprezinta aceste linii directoare, care:

- adera la principiile elaborate in 1978 si reafirmate in raportul Grupului de Lucru din 1990; - actualizeaza liniile directoare din 1978 pentru a reflecta experienta castigata de-a lungul anilor in aplicarea sistemului de categorisire; - retin primele cinci categorii, simplificand terminologia si prezentarea; - adauga o noua categorie; - recunosc ca sistemul trebuie sa fie suficient de flexibil pentru a se adapta complexitatii lumii reale; - ilustreaza fiecare dintre cele sase categorii cu un numar de studii de caz pentru a arata cum sunt aplicate categoriile; - pun la dispozitie un instrument de management si nu o prescriptie restrictiva.

Concepte Fundamentale I (asupra dezvoltarii sistemului international IUCN de categorisire a ariilor protejate)

Definitia Ariei Protejate:O arie terestra / marina dedicata special protectiei si mentinerii diversitatii biologice si a resurselor naturale si culturale asociate si gospodarita legal sau prin alte mijloace eficiente.

Desi toate ariile protejate satisfac scopurile generale ale acestei definitii, practic insa, scopurile clare pentru care sunt gospodarite ariile protejate difera foarte mult. S-au evidentiat 9 scopuri majore ale managementului:

- cercetare stiintifica - protectia salbaticiei - protectia diversitatii speciilor si a diversitatii genetice - mentinerea serviciilor - protectia unor trasaturi naturale si culturale specifice

- turism si recreere - educatie - utilizare durabila a resurselor ecosistemelor naturale - mentinerea caracteristicilor culturale si traditionale

Ariile protejate sunt definite de obiectivele de management si nu de titlu, rezultand cele sase categorii IUCN:

Arii gospodarite in special pentru Denumire C.

protectie stricta rezervatie naturala stricta/ arie salbaticaI.a

I.b

conservarea ecosistemelor & recreere parc national II

conservarea trasaturilor naturale monument natural III

conservare prin management activ arie de gestionare a habitatelor/speciilor IV

conservare si recreere peisaj terestru/marin protejat V

utilizarea durabila a resurselor A.P. cu resurse gestionate VI

Dar ariile protejate prezinta de asemenea si obiective secundare de management:

Relatia dintre obiectivele de management si categorii

Obiectiv de management I.a I.b II III IV V VI

Cercetare stiintifica 1 3 2 2 2 2 3

Protectia salbaticiei 2 1 2 3 3 - 2

Protectia diversitatii speciilor/genetice 1 2 1 1 1 2 1

Mentinerea serviciilor 2 1 1 - 1 2 1

Protectia trasaturilor naturale/culturale - - 2 1 3 1 3

Turism si recreere - 2 1 1 3 1 3

Educatie - - 2 2 2 2 3

Utilizarea durabila a resurselor ecosist. - 3 3 - 2 2 1

Mentinerea atrib. cultural traditionale - - - - - 1 2

Legenda:1 - obiectiv primar2 - obiectiv secundar 3 - obiectiv potential aplicabil-  - obiectiv neaplicabil

Aceasta analiza reprezinta baza pe care s-a dezvoltat sistemul international IUCN de categorisire a ariilor protejate si liniile directoare de aplicare a acestor categorii. Cateva aspecte principale sunt demne de retinut:

- baza categorisirii este reprezentata de obiectivul primar de management; - atribuirea unei anumite categorii nu reprezinta un comentariu asupra eficientei managementului; - sistemul de categorisire este international; - numele nationale pentru ariile protejate pot varia; - o noua categorie de management este introdusa; - toate categoriile sunt importante in mod egal; - dar toate implica o gradare a interventiei umane.

In aplicarea categoriilor e utila clarificarea unor aspecte ca:- marimea ariei protejate - zonarea in interiorul ariei protejate - responsabilitatea de management- proprietatea terenului - variatiile regionale - clasificarile multiple - zonele care inconjoara ariile protejate - desemnarile internationale

Concepte Fundamentale II(baza pe care s-a dezvoltat sistemul IUCN)

Baza categorisirii este reprezentata de obiectivul primar de management

Acesta este cel mai important principiu. Intr-o prima faza, categoriile trebuie sa fie atribuite pe baza obiectivului primar de management, asa cum este prezentat in definitiile legale pe baza carora a fost stabilit; obiectivele de management specifice ariei respective sunt de valoare suplimentara. Aceasta abordare asigura o baza solida sistemului si este mult mai practica. Ca urmare, in procesul de includere a unei arii protejate intr-o anumita categorie, legislatia nationala (sau metode eficiente similare, cum ar fi acorduri de principiu sau obiectivele declarate ale unei organizatii non-guvernamentale) trebuie sa fie examinata pentru a identifica obiectivul primar pentru care aria trebuie sa fie gospodarita.

Atribuirea unei anumite categorii nu reprezinta un comentariu asupra eficientei managementului

In interpretarea sistemului din 1978, unii au avut tendinta sa confunde eficienta managementului cu obiectivele de management. De exemplu, unele arii declarate legal cu obiective corespunzatoare categoriei II - Parc National au fost mai tarziu incluse in categoria V - Peisaje Protejate pentru ca nu au fost protejate eficient impotriva interventiei brutale a omului. Aceasta reprezinta o confuzie a doua rationamente diferite: ceea ce se intentioneaza a fi o arie protejata si cum aceasta este administrata. WCPA este in proces de a dezvolta un sistem separat de monitorizare si inregistrare a eficientei managementului, in colaborare cu

WCMC.. Cand acesta va fi gata, va fi promovat impreuna cu sistemul de categorisire. Informatia asupra eficientei managementului va fi de asemenea colectata si inregistrata la nivel international.

Sistemul de categorisire este international

Sistemul de categorisire a fost elaborat pentru a pune la dispozitie o baza de comparatie internationala. Mai mult decat atat se intentioneaza a fi utilizat in toate tarile. Ca urmare, liniile directoare sunt in mod inevitabil generale si trebuie sa fie interpretate cu flexibilitate la nivele nationale si regionale. De asemenea, din natura internationala a sistemului si din necesitatea aplicarii consecvente a categoriilor, rezulta ca responsabilitatea finala pentru determinarea categoriilor trebuie sa fie luata la nivel international (IUCN, avand drept consultant WCPA si/sau Centrul Mondial pentru Monitorizarea Conservarii (WCMC) in colaborare cu IUCN).

Numele nationale pentru ariile protejate pot varia

Intr-o lume perfecta categoriile IUCN ar fi prioritare, iar sistemele nationale ar trebui sa urmeze terminologia standard. Practic insa, sistemele nationale utilizeaza o serie intreaga de denumiri. De exemplu, 'parcuri nationale' inseamna lucruri total diferite in diferite tari. Multe 'parcuri nationale' declarate la nivel national nu respecta strict criteriile stabilite de Categoria II in sistemul din 1978. in Marea Britanie, de exemplu, "Parcurile nationale" contin asezari umane si o utilizare extensiva a resurselor si ar putea fi atribuite corespunzator categoriei V. In America de Sud, un studiu IUCN recent a descoperit ca 84 la suta din parcurile nationale prezinta populatii umane rezidente semnificative; unele dintre acestea ar putea sa fie incluse mai bine in alta categorie.Intrucat o foarte mare confuzie a fost cauzata de catre aceasta in trecut, liniile directoare identifica categoriile pe baza obiectivelor lor primare de management, ca si pe baza titlurilor lor specifice. Se face de asemenea referire la titlurile urtilizate in sistemul din 1978, intrucat, cel putin unele, au devenit cunoscute pe scara largaBineinteles ca, la nivel national, vor continua sa fie utilizate numeroase titluri. Datorita acestui fapt, este inevitabil ca un acelasi titlu sa insemene lucruri total diferite in tari diferite, dupa cum titluri diferite in tari diferite pot fi utilizate pentru descrierea aceleiasi categorii de arie protejata. Acesta reprezinta cel mai important motiv pentru care se accentueaza necesitatea unui sistem international de categorisire identificat pe baza obiectivelor de management, un sistem care nu depinde de titluri.

O noua categorie de management este introdusa

Recomandarea adoptata la Congresul de la Caracas a invitat IUCN sa ia in considerare mai in detaliu punctele de vedere ale anumitor experti potrivit carora o noua categorie este necesara pentru a acoperi predominant arii naturale care sunt "gospodarite pentru protectia diversitatii biologice intr-o asemenea modalitate incat sa asigure un flux durabil de bunuri si servicii comunitatii." Considerarea acestei cereri a condus la includerea in aceste linii directoare a unei categorii in care principalul scop de management este utilizarea durabila a ecosistemelor naturale. Punctul cheie este acela ca aria trebuie sa fie gospodarita astfel incat sa fie asigurata

protectia si mentinerea diversitatii biologice pe termen lung. In particular, trebuie sa fie indeplinite patru cerinte:

- aria trebuie sa se incadreze in definitia unei arii protejate, - cel putin doua-treimi din arie trebuie sa fie si sa continue sa fie in stare naturala, - plantatiile mari nu trebuie sa fie incluse,- trebuie sa fie stabilita o autoritate de management.

Numai daca toate aceste cerinte sunt satisfacute, o arie protejata este indreptatita sa fie inclusa in aceasta categorie.

Toate categoriile sunt importante

Numarul atribuit unei categorii nu reflecta importanta sa: toate categoriile sunt necesare pentru conservare si dezvoltare durabila. Ca urmare IUCN incurajeaza tarile sa-si dezvolte un sistem de arii protejate care sa indeplineasca obiectivele patrimoniului lor natural si cultural si numai apoi sa aplice una sau toate categoriile corespunzatoare. Pentru ca fiecare categorie umple o anumita "nisa" in termeni de management, toate tarile trebuie sa considere intreaga varietate de categorii de arii protejate, conform necesitatilor.

... Dar ele implica o gradare a interventiei umane

Aceste categorii prezinta grade variate ale interventiei umane. Este adevarat ca cercetarile arata ca modificarile umane din trecut asupra ecosistemelor au fost de fapt mai mari decat s-a crezut initial si ca nici o parte a globului nu poate scapa de efectele poluarii la distanta si a modificarilor climatice induse de om. In acest sens, nici o zona de pe planeta nu poate sa fie considerata cu adevarat "naturala". Ca urmare, termenul este utilizat aici, asa cum a fost definit in "Purtand de Grija Pamantului" ("Caring for the Earth - A Strategy for Sustainable Living", publicata de IUCN in 1991, reprezentand o actualizare a "Strategiei Mondiale de Conservare", IUCN, 1980): "naturale" sunt ecosistemele in care de la revolutia industriala (1750) impactul uman nu a fost mai mare decat al oricarei specii native si nu a afectat structura ecosistemelor. Modificarile climatice sunt excluse din aceasta definitie. In raport cu aceasta definitie, categoriile I, II si III sunt legate in special de protectia unor arii naturale in care interventia umana directa si modificarea mediului au fost limitate; in categoriile IV, V si VI o interventie semnificativ mai mare va fi inregistrata. Intrucat Categoria VI a fost adaugata sistemului mai tarziu, nu se incadreaza in modelul general foarte bine, dar din punct de vedere conceptual se afla intre Categoria III si IV.

Concepte Fundamentale III(aplicarea categoriilor IUCN)

Marimea ariei protejate

Marimea unei arii protejate trebuie sa corespunda teritoriului terestru sau acvatic necesar pentru realizarea obiectivelor de management. Astfel pentru o arie de Categoria I, marimea trebuie sa fie aceea care sa asigure mentinerea integritatii ariei pentru a realiza obiectivele de management de protectie stricta, fie ca arie de baza sau zona de cercetare, fie pentru

protejarea salbaticiei. In schimb, in ariile de Categoria II, granitele trebuie trasate suficient de larg ca sa contina unul sau mai multe ecosisteme integrale, nesupuse modificarilor ca urmare a exploatarii si locuirii. Pentru scopuri practice, Lista Natiunilor Unite include numai arii de cel putin 1000 ha sau 100 ha in cazul unor insule protejate integral, dar acestea sunt, intr-o oarecare masura,  cifre arbitrare. Autoritatile care declara ariile protejate au obligatia sa vada daca managementul nu va fi perturbat de presiunile exercitate din zonele adiacente. Pot fi necesare aranjamente de management suplimentare si compatibile pentru acele arii, chiar daca nu sunt declarate ca parte a ariei protejate afectate.

Zonarea in interiorul ariei protejate

Desi obiectivele primare de management vor determina categoria care va fi atribuita ariei protejate, planurile de management contin adesea zone de management pentru o varietate de scopuri care tin cont de conditiile locale. Pentru stabilirea categoriei corespunzatoare, cel putin doua treimi si preferabil mai mult din suprafata ariei trebuie sa fie gospodarite pentru scopurile primare, iar managementul zonei ramase nu trebuie sa intre in conflict cu acel scop primar. Cazurile in care parti ale unei singure unitati de management sunt clasificate legal ca avand diferite obiective de management sunt discutate la subcapitolul referitor la clasificari multiple.

Responsabilitatea managementului

Guvernele au o responsabilitate fundamentala de la care nu trebuie sa abdice pentru existenta si buna functionare a unui sistem national de arii protejate. Ele trebuie sa considere asemenea arii drept componente importante ale strategiilor nationale de conservare si dezvoltare durabila. Dar responsabilitatea  pentru managementul unor arii protejate individuale poate fi atribuita organizatiilor guvernamentale si non-guvernamentale centrale, regionale sau locale, sectorului privat sau comunitatilor locale.Ca urmare, aceste linii directoare sunt suficient de flexibile pentru autoritatea manageriala in cazul fiecarei categorii. Conditia este ca autoritatea desemnata sa fie capabila sa indeplineasca obiectivele de management. In practica, ariile protejate dinCategoria I - III se afla de obicei in responsabilitatea unui organism guvernamental.Responsabilitatea pentru categoriile IV si V este atribuita adesea administratiilor locale, desi acestea lucreaza de obicei in cadrul legislatiei nationale. Proprietatea pamantului

La fel ca in cazul autoritatii de management, conditia cheie este ca tipul de proprietate sa fie compatibil cu realizarea obiectivelor de management ale ariei respective. In multe tari proprietatea apartinand unui organism public (fie el national sau local), sau unui NGO cu obiective de conservare, faciliteaza managementul si ca urmare este de preferat in conditiile Categoriilor I, II si III in particular. Oricum, aceasta situatie nu este universal adevarata si - in categoriile ramase - proprietatea particulara este cea mai comuna, adesea reprezentand forma predominanta de proprietate asupra pamantului. Mai mult decat atat, indiferent de proprietate, experienta arata ca succesul managementului depinde intr-o mare masura de dorinta si sprijinul comunitatilor locale. In asemenea cazuri, autoritatea de management

trebuie sa aiba sisteme eficiente consultative si de comunicare si mecanisme eficiente care pot include stimulente pentru a asigura conformarea cu obiectivele de management.

Variatiile regionale

Sistemul de categorii se intentioneaza sa opereze in acelasi mod in toate tarile pentru a facilita colectarea si procesare unor date comparabile si pentru a imbunatati comunicarea intre tari. Ca urmare, IUCN nu favorizeaza standarde diferite care sa fie aplicate in diferite parti ale lumii. Dar conditiile de stabilire si de management pentru ariile protejate variaza larg de la o regiune la alta, si de la tara la tara. De exemplu regiuni ca Europa, cu peisaje ocupate de asezari umane, gospodarite de mult timp si aflate in proprietate multipla, nu sunt, general vorbind, corespunzatoare pentru stabilirea ariilor protejate deCategoria II, cum sunt alte regiuni. Pe de alta parte, insa, conditiile in care se afla sunt mai adecvate pentru stabilirea ariilor apartinand Categoriilor IV si V. Marea flexibilitate, inerenta acestor linii directoare, trebuie sa ajute aplicarea acestora in functie de conditiile variate aflate in diferite regiuni si tari.

Clasificari multiple

Arii protejate de diferite categorii adesea sunt alaturate si uneori o categorie se gaseste in interiorul alteia. Astfel, multe Categorii V contin in interior arii de Categoria I si IV; altele se adauga ariilor de Categoria II. Unele arii de Categoria II contin arii de Categoria I a si I b. Acest lucru este in deplina concordanta cu aplicarea sistemului de clasificare, daca se dovedeste ca ariile respective sunt identificate separat pentru inregistrare si raportare. Desi beneficiile detinerii unei arii intregi in responsabilitatea unei autoritati manageriale sunt evidente, in unele cazuri, totusi, nu este cea mai buna solutie. in asemenea cazuri, stabilirea unor relatii de cooperare stransa intre autoritati este esentiala.

Ariile care inconjoara ariile protejate

Ariile protejate nu sunt unitati izolate. Din punct de vedere ecologic, economic, politic si cultural ele sunt legate de ariile care le inconjoara. De aceea, planificarea si managementul ariilor protejate trebuie sa fie incorporate in planificarile regionale si suportate de politicile adoptate pentru zone mai largi. In scopul aplicarii sistemului de categorisire, acolo unde o arie este utilizata pentru a "tampona" sau a inconjura o alta, ambele categorii trebuie sa fie identificate si inregistrate separat.

Desemnari internationale

Sistemul din 1978 a identificat categorii separate pentru Siturile Patrimoniului Mondial (natural) si Rezervatiile Biosferei. Acestea nu sunt categorii de management, ci desemnari internationale. Practic, aproape toate zonele apartinand Patrimoniului Mondial sunt desemnate la nivel national si ca urmare se vor inregistra ca una din cele sase categorii. Acelasi lucru este valabil si pentru Rezervatiile Biosferei, siturile Ramsar si alte arii desemnate in cadrul acordurilor regionale. Ca urmare, urmatorul principiu va continua sa se

aplice: daca aria este identificata prin acorduri nationale pentru o protectie speciala, atunci trebuie sa fie inregistrata corespunzator in una din categoriile standard.Statutul sau special international va fi inregistrat, de exemplu, in Lista Natiunilor Unite si in toate publicatiile IUCN corespunzatoare.

Categorii de Management IUCN

CATEGORIA I.a Rezervatie Naturala Strictaarie protejata gestionata în principal pentru cercetare stiintifica

Denumirea categoriei in Romania - Rezervatie Stiintifica/Zona Strict Protejata/ Zona de Protectie Integrala Categoria Echivalenta in Sistemul din 1978 – Rezervatie Stiintifica/ Zona Strict ProtejataEN/FR/ES - Strict Nature Reserve/ Reserve naturelle integrale/Reserva Naturala Estricta

O zona terestra si/sau acvatica care prezinta ecosisteme, trasaturi geologice sau fiziologice si/sau specii deosebite sau reprezentative, disponibila primar pentru cercetare stiintifica si/sau monitorizare.

Obiective de Management- protectia habitatelor, ecosistemelor si speciilor într-o stare cât mai nealterata posibil; - mentinerea resurselor genetice în stare dinamica si evolutiva;- mentinerea proceselor ecologice; ocrotirea trasaturilor structurale de peisaj sau expunerea rocilor;- pastrarea exemplelor de mediu natural pentru studiile stiintifice, monitoringul mediului si educatie, inclusiv zone în care accesul este exclus;- minimizarea deteriorarilor prin planificarea atenta si desfasurarea cercetarii si a altor activitati permise; - limitarea accesului publicului.

Linii Directoare pentru SelectareZona trebuie sa fie suficient de mare pentru a asigura integritatea ecosistemelor si pentru a îndeplini obiectivele de management pentru care este protejata. Zona trebuie sa fie exclusa de la interventiile umane directe si sa ramâna asa.Conservarea biodiversitatii zonei trebuie sa fie posibila prin protectie si nu necesita un management substantial activ sau manipularea habitatului (ca la Categoria IV).

Responsabilitati OrganizatoriceProprietatea si controlul trebuie sa fie realizata la nivel national sau la alt nivel guvernamental, printr-o agentie calificata profesional sau prin fundatii private, universitati sau institutii care prezinta functii de cercetare sau conservare sau de catre proprietari care lucreaza în cooperare cu oricare din organizatiile guvernamentale sau institutiile private mentionate anterior. Activitatile de paza si control adecvate protectiei pe termen lung trebuie sa fie asigurate înainte de desemnarea ariei. Acordurile internationale asupra ariei în cauza, care reprezinta subiectul unei dispute asupra suveranitatii nationale pot reprezenta exceptii.

CATEGORIA I.b Arie Naturala Salbaticaarie protejata gestionata în principal pentru protectia salbaticiei

Denumirea categoriei in Romania - nu exista nici o A.P. incadrata in aceasta categorie in RomaniaCategoria Echivalenta in Sistemul din 1978 -  subcategoria nu apare in sistemul din 1978EN/FR/ES - Wilderness area/ Zone de nature sauvage/Area Natural Silvestre

Arie mare terestra si/sau acvatica nemodificata sau slab afectata, care retine caracterul si influenta naturala, fara o habitare permananta sau semnificativa, care este protejata si gestionata pentru pastrarea conditiilor naturale.

Obiective de Management- asigurarea ca generatiile viitoare vor avea posibilitatea sa înteleaga si sa se bucure de zone care nu au fost afectate de catre actiunile umane de a lungul unei mari perioade de timp; - mentinerea pe termen lung a atributelor si calitatilor naturale esentiale; - asigurarea accesului publicului într-o modalitate care sa satisfaca cel mai bine atât starea fizica si spirituala a vizitatorilor, cât si mentinerea calitatilor de salbaticie ale ariei pentru generatiile prezente si viitoare; - permiterea comunitatilor umane indigene sa traiasca în densitati mici si în echilibru cu resursele disponibile pentru mentinerea modurilor lor de viata.

Linii Directoare pentru SelectareZona trebuie sa prezinte calitati naturale deosebite, sa fie supusa primar legitatilor naturale, fara interventii umane, si sa fie în stare sa continue sa prezinte aceste atribute daca este gestionata corespunzator. Zona trebuie sa contina valori semnificative ecologice, geologice, fizico-geografice sau alte trasaturi de valoare stiintifica, educationala, estetica sau istorica. Zona trebuie sa ofere posibilitati deosebite pentru solitudine, vizitatorii sa se bucure odata ajunsi aici prin mijloace simple, nezgomotoase, nepoluante si neintrusive (ex. nemotorizate) Zona trebuie sa aiba o marime suficienta pentru a face practic posibila protectia si utilizarea.

Responsabilitati OrganizatoriceIdem I.a    Proprietatea si controlul trebuie sa fie realizata la nivel national sau la alt nivel guvernamental, printr-o agentie calificata profesional sau prin fundatii private, universitati sau institutii care prezinta functii de cercetare sau conservare sau de catre proprietari care lucreaza în cooperare cu oricare din organizatiile guvernamentale sau institutiile private mentionate anterior. Activitatile de paza si control adecvate protectiei pe termen lung trebuie sa fie asigurate înainte de desemnarea ariei. Acordurile internationale asupra ariei în cauza, care reprezinta subiectul unei dispute asupra suveranitatii nationale pot reprezenta exceptii.

CATEGORIA II Parc National arie protejata gestionata in principal pentru protectia ecosistemelor si recreere

Denumirea categoriei in Romania - Parc NationalCategoria Echivalenta in Sistemul din 1978 - Parc NationalEN/FR/ES -National Park/Parc national/Parque Nacional

O arie naturala terestra si/sau acvatica, desemnata pentru (a) protectia integritatii ecologice a unuia sau mai multor ecosisteme pentru generatiile prezente si viitoare, (b) excluderea exploatarii sau locuirii care contravine scopului desemnarii si (c) punerea la dispozitie a unei baze care sa asigure posibilitati spirituale, stiintifice, educationale, recreationale si de vizitare, toate trebuind sa fie compatibile cu principiile de protectie a mediului si cu diversitatea culturala.

Obiective de Management- protectia ariilor naturale de semnificatie nationala si internationala pentru scopuri spirituale, stiintifice, educationale, recreative si turistice; - perpetuarea, intr-o stare cat de naturala posibila, a unor esantioane reprezentative de regiuni fizico-geografice, comunitati biotice, resurse genetice si specii, pentru a asigura stabilitatea si diversitatea ecologica;- gestionarea utilizarii de catre vizitatori pentru scopuri inspirative, educationale, culturale si recreative la un nivel care va mentine aria intr-o stare naturala sau apropiata de natural;- eliminarea si apoi prevenirea exploatarii sau locuirii care contravine scopurilor desemnarii;- mentinerea respectului pentru atributele ecologice, geomorfologice, sacre sau estetice care garanteaza desemnarea; - luarea in considerare a necesitatilor populatiei indigene, inclusiv utilizarea resurselor necesare supravietuirii, astfel incat sa nu exercite efecte adverse asupra celorlalte obiective de management.

Linii Directoare pentru SelectareAria trebuie sa contina esantioane reprezentative de regiuni naturale, trasaturi naturale sau estetice, unde speciile de plante si animale, habitatele si siturile geomorfologice au o semnificatie speciala spirituala, stiintifica, educationala, recreationala si turistica.Aria trebuie sa aiba o suprafata suficient de mare pentru a contine unul sau mai multe ecosisteme intacte nealterate semnificativ de catre exploatarea sau habitarea umana curenta.

Responsabilitati OrganizatoriceProprietatea si managementul trebuie sa apartina normal celei mai inalte autoritatii competente a statului, in jursidictia caruia se afla. Parcurile nationale pot sa se afle in proprietatea si managementul altor nivele guvernamentale, consilii locale, fundatii sau alte organisme stabilite legal care au ca scop conservarea pe termen lung a ariei.

CATEGORIA III Monument Natural

arie protejata gestionata în principal pentru conservarea trasaturilor naturale specifice

Denumirea categoriei in Romania - Monument Natural/Monument al NaturiiCategoria Echivalenta in Sistemul din 1978 - Monument NaturalEN/FR/ES - Natural Monument/ Monument naturel/Monumento Natural

Zona care contine una sau mai multe trasaturi naturale/culturale specifice, care este de o valoare deosebita sau unica datorita raritati proprii, calitatii reprezentative sau estetice sau semnificatiei culturale.

Obiective de Management- protectia sau pastrarea perpetua a trasaturilor remarcabile specifice datorita semnificatiei lor naturale, calitatii de unicat sau de reprezentativitate sau semnificatiei culturale; - asigurarea, într-o masura conforma cu obiectivul anterior, posibilitatilor de cercetare, educatie, interpretare si apreciere publica; - eliminarea si apoi prevenirea exploatarii sau ocuparii împotriva scopului pentru care a fost desemnata; - aducerea de beneficii oricarei populatii rezidente conforme cu celelalte obiective de management.

Responsabilitati OrganizatoriceProprietatea si managementul trebuie sa apartina guvernului national sau, cu masuri corespunzatoare de paza si control, altui nivel guvernamental, consiliu local, organizatii non-profit, corporatii sau în mod exceptional, unui organ privat, daca se dovedeste ca protectia pe termen-lung a caracterului propriu al zonei este asigurata înainte de desemnare.

Linii Directoare pentru SelectareAria trebuie sa contina una sau mai multe trasaturi de semnificatie deosebita (trasaturi naturale corespunzatoare includ cascade spectaculoase, pesteri, cratere, depuneri fosile, dune de nisip si trasaturi marine, împreuna cu fauna si flora unica sau reprezentativa; trasaturi culturale asociate pot include asezaminte speologice, fortarete, situri arheologice sau situri naturale care au o semnificatie de patrimoniu pentru populatia indigena). Aria trebuie sa aiba o suprafata suficient de mare pentru a proteja integritatea acestor caracteristici si a zonelor din imediata vecinatate.

CATEGORIA IV Arie de Gestionare a Habitatelor/Speciilorarie protejata gestionata în principal pentru conservare prin interventii de management

Denumirea categoriei in Romania - Rezervatie NaturalaCategoria Echivalenta in Sistemul din 1978 - Rezervatii pt Conservarea Naturii/ Sanctuar al Salbaticiei/ Rezervatii Naturale supuse ManagementuluiEN/FR/ES - Habitat/Species Management Area/ Aire de gestion des habitats/especes/ Area de Manejo de Habitat/Especies

O arie terestra si/sau acvatica care face obiectul unei interventii active in scopul managementului pentru a asigura mentinerea habitatelor si/sau indeplinirea necesitatilor unor anumite specii.

Obiective de Management- pastrarea si mentinerea conditiilor de habitat necesare pentru protectia unor specii semnificative, grupuri de specii, comunitati biotice sau trasaturi fizice ale mediului acolo unde acestea necesita o manipulare specifica din partea omului pentru un management optim; - facilitarea cercetarii stiintifice si monitorizarii ca activitati primare asociate cu managementul durabil al resurselor naturale; - dezvoltarea unor arii limitate pentru educatia publicului si aprecierea caracteristicilor habitatului in cauza si pentru managementul vietii salbatice; - eliminarea si apoi prevenirea exploatarii si ocuparii impotriva scopului pentru care a fost desemnata; - aducerea de beneficii oricarei populatii rezidente conforme cu celelalte obiective de management.

Responsabilitati OrganizatoriceProprietatea si managementul trebuie sa apartina guvernului national sau, cu masuri corespunzatoare de paza si control, altui nivel guvernamental, consiliu local, organizatii non-profit, corporatii sau in mod exceptional, unui organ privat.

Linii Directoare pentru SelectareAria trebuie sa joace un rol important in protectia naturii si supravietuirea speciilor, (incorporand, corespunzator, arii de reproducere, zone umede, recife de coral, estuare, pajisti, paduri sau zone de depunere a icrelor, inclusiv zone marine bentonice). Aria trebuie sa fie aceea in care protectia habitatului este esentiala pentru flora importanta la nivel national si local sau pentru fauna rezidenta sau migratoare. Conservarea acestor habitate si specii trebuie sa depinda de interventia activa din partea autoritatii de management, daca este necesar prin manipularea habitatului. Marimea ariei trebuie sa depinda de cerintele de habitat ale speciei care trebuie sa fie protejata si poate varia de la relativ mica la arii foarte vaste.

CATEGORIA V Peisaj Terestru/Marin Protejatarie protejata gestionata în principal pentru conservarea peisajelor terestre/marine si recreere

Denumirea categoriei in Romania – Rezervatie PeisagisticaCategoria Echivalenta in Sistemul din 1978 - Peisaj ProtejatEN/FR/ES - Protected Landscape/Seascape/ Paysage terrestre/marin protege/ Paisaje Terrestre y Marino Protegido

O arie terestra, cu zona costiera si marina, dupa caz, unde interactiunea oamenilor cu natura de a lungul timpului a generat o suprafata cu trasaturi distincte, cu valori semnificative estetice, ecologice si/sau culturale si adesea cu o diversitatea biologica mare. Ocrotirea

integritatii unei asemenea interactiuni traditionale este vitala pentru protectia, mentinerea si evolutia ariei.

Obiective de Management- mentinerea interactiunii armonioase intre natura si cultura prin protectia peisajelor terestre si/sau marine si continuarea utilizarii traditionale a pamantului, prin crearea de practici si manifestari culturale si sociale; - sustinerea modurilor de viata si a activitatilor economice care se afla in armonie cu natura si pastrarea calitatilor sociale si culturale ale comunitatilor in cauza; - mentinerea diversitatii peisajului si a habitatului si a speciilor si ecosistemelor asociate; - eliminarea, acolo unde este cazul, si apoi prevenirea, utilizarii pamantului si a activitatilor care sunt necorespunzatoare ca scara si/sau caracter; - asigurarea oportunitatilor pentru publicul vizitator printr-o proiectare a recrearii si turismului corespunzatoare ca tip si scara calitatilor esentiale ale ariei; - incurajarea activitatilor stiintifice si educationale care vor contribui la bunastarea pe lunga durata a populatiei rezidente si la dezvoltarea sprijinului publicului pentru protectia unor asemenea arii; - obtinerea de beneficii si contributia la bunastarea comunitatii locale prin asigurarea produselor naturale (cum ar fi colectarea fructelor de padure, pescuitul) si serviciilor (cum ar fi apa curata sau venitul derivat din formele de turism durabil).

Linii Directoare pentru SelectareAria trebuie sa prezinte un peisaj terestru si/sau marin costier si insular de o calitate impresionanta cu diverse habitate asociate, flora si fauna, impreuna cu manifestari ale unor calitati unice sau traditionale de utilizare a pamantului si organizari sociale, evidentiate in asezarile umane si traditii locale, moduri de viata si credinte. Aria trebuie sa prezinte oportunitati de petrecere a timpului liber a publicului prin recreere si turism in cadrul normal al modalitatilor de viata si activitatilor economice.

Responsabilitati OrganizatoriceAria poate sa se afle in proprietatea unei autoritati publice, dar este mai probail sa contina un mozaic de proprietati publice si private care sa opereze regime variate de management. Aceste tipuri de management trebuie sa fie supuse unui anumit grad de planificare sau control si sustinute, dupa caz, prin fonduri publice si alte tipuri de stimulente, pentru a asigura mentinerea pe termen lung a calitatii peisajului terestru si/sau marin si a traditiilor locale relevante si credintelor.

CATEGORIA VI Arie Protejata cu Resurse Gestionatearie protejata gestionata in principal pentru utilizarea durabila a ecosistemelor naturale

Denumirea categoriei in Romania -Nu exista nici o A.P. incadrata in aceasta categorie in Romania

Categoria Echivalenta in Sistemul din 1978 - categoria nu corespunde nici unei categorii anterioareEN/FR/ES - Managed Resource Protected Area/ Aire protegee de ressources naturelles geree/ Area Protegida con Recursos Manejados

O arie care contine predominant sisteme naturale nemodificate, gestionate pentru asigurarea pe termen lung a protectiei si mentinerii diversitatii biologice, asigurand in acelasi timp in mod durabil bunuri si servicii pentru satisfacerea nevoilor comunitatilor.

Obiective de Management- protectia si mentinerea pe termen lung a diversitatii biologice si a altor valori naturale ale ariei; - promovarea practicilor de management pentru o productie durabila; - protectia bazei de resurse naturale impotriva instrainarii acesteia prin utilizarea pamantului in detrimentul diversitatii biologice a ariei; - contributia la dezvoltarea regionala si nationala.

Linii Directoare pentru SelectareAria trebuie sa fie cel putin doua treimi in stare naturala, desi poate de asemenea sa contina suprafete limitate cu ecosisteme modificate; plantatiile mari nu sunt corespunzatoare pentru a fi incluse. Aria trebuie sa aiba o suprafata destul de mare pentru a absorbi utilizarile durabile ale resurselor fara ca aceasta sa fie in detrimentul valorilor naturale pe termen lung.

Responsabilitati OrganizatoriceResponsabilitatea de management trebuie sa apartina organismelor publice cu scopuri clare de conservare si realizate in parteneriat cu populatia locala sau managementul poate sa fie asigurat pe baza traditiilor locale, dar cu suportul agentiilor guvernamentale sau non-guvernamentale. Proprietatea poate fi nationala sau sa apartina unui alt nivel guvernamental, comunitatii, sau unor persoane fizice sau unei combinatii a acestora.

DESEMNARI INTERNATIONALE

BR - Rezervatie a Biosferei desemnare internationala acordata prin programul MAB – UNESCO

Rezervatiile Biosferei au fost incluse in sistemul de categorisire IUCN din 1978 drept categoria IX. Liniile directoare prezente nu le trateaza la fel deoarece ariile protejate sunt desemnate la nivel national, sistemul de categorisire IUCN reprezinta o modalitate de clasificare a ariilor protejate pe baza obiectivelor de management iar rezervatiile Biosferei presupun o gama variata de obiective de management. Ca urmare, clasificarea Rezervatiilor Biosferei ca alta categorie ca in sistemul din 1978, nu face altceva decat sa conduca la confuzii, de aceea s-a renuntat la aceasta clasificare.

Pe de alta parte, Rezervatiile Biosferei contin adesea o serie de zone de management cu obiective de management diferite, fiecare putand corespunde unei categorii de management IUCN. Astfel, Rezervatiile Biosferei sunt considerate arii care contin una sau mai multe categorii IUCN de arii protejate si nu o categorie separata. Trebuie sa se mentioneze faptul ca Rezervatiile Biosferei echivalente unei singure categorii de management IUCN nu corespund in totalitate conceptului de Rezervatie a Biosferei.Practic insa, situatia Rezervatiilor Biosferei si a ariilor protejate desemnate national este foarte complicata. Unele tari au legislatie conform careia sunt desemnate Rezervatiile Biosferei. Mai comun, termenul este aplicat ariilor protejate existente desemnate sub legislatia nationala. in foarte putine cazuri, Rezervatiile Biosferei nu includ nici o parte a unei arii protejate desemnate. De asemenea delimitarile variaza mult, existand cazuri in care Rezervatiile Biosferei se suprapun cu anumite arii protejate si cazuri in care acestea sunt mai mari sau mai mici.

Rezervatiile Biosferei sunt arii protejate, care imbina conservarea, reprezentand ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila, servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. Ele formeaza o retea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea ecologica si reprezinta zone pentru constientizare, educatie si instruire in domeniul mediului. In mod normal, sunt arii cu o zonare particulara, cu diferite intensitati ale managementului si anume:

- zona strict protejata - pentru protectia stricta a ecosistemelor naturale, care poate fi listata national drept categoria I, II, III sau IV IUCN. - zona tampon - pentru a tampona efectele asupra zonei strict protejate, care poate fi listata national drept categoria IV, V sau VI. - zona de tranzitie - pentru dezvoltarea activitatilor economice intr-un mod durabil.   O Rezervatie a Biosferei poate include mai multe zone strict protejate si asezari umane.

Relatiile dintre categoriile IUCN si zonele Rezervatiei Biosferei

Categoria de Management IUCN Zonele Rezervatiei Biosferei

  Protejata Tampon Tranzitie

I.a da nu nu

I.b da nu nu

II da nu nu

III da nu nu

IV da da nu

V nu da poate

VI poate da poate

da - compatibilitatea obiectivului de management nu - incompatibilitatea obiectivului de management poate - obiectivul de management poate fi compatibil

Procedura de DesemnareAriile protejate declarate la nivel national ca apartinand uneia din categoriile IUCN, care respecta criteriile de eligibilitate pentru a fi inscrise pe lista rezervatiilor biosferei sunt inaintate Comitetului National MAB al tarii respective, care le va analiza si trimite Secretariatului Programului UNESCO - MAB (Paris) pentru aprobarea lor ca rezervatii ale biosferei. in particular, fiecare rezervatie a Biosferei trebuie sa indeplineasca trei functii complementare: - de conservare a biodiversitatii - accentuand conservarea unui esantion reprezentativ al unor ecosisteme majore; de dezvoltare - cu un accent asupra populatiei umane in cadrul biosferei, subliniind un rol integrator pentru comunitatile locale; - logistica - realizand combinarea intre cercetarea, educatia, instruirea si monitorizarea in domeniul conservarii. Organisme Responsabile International - Programul UNESCO - MAB (Man and Biosphere) National - Comitetul National MAB

Situatia la Nivel MondialUNESCO a aprobat pana acum un numar de 311 rezervatii ale biosferei, dintre care 127 sunt in Europa. (IUCN, Parks for Life, 1994)

Situatia in Romania In Romania au fost declarate pana acum trei rezervatii ale biosferei, si anume: - Delta Dunarii - declarata la 1 septembrie 1990 prin Decretul 983- Parcul National Retezat - declarat la 10 ianuarie 1980 - Pietrosul Rodnei - declarat la 10 ianuarie 1980

WHNS - Sit al Patrimoniului Mondial Cultural si Naturaldesemnare internationala acordata de catre comitetul patrimoniului mondial cultural si natural

EN - World Heritage Site

Situri de o valoare universala deosebita, cu un rol important în conservarea diversitatii biologice a planetei, a caror protectie trebuie sa fie în atentia si responsabilitatea comunitatii internationale. Siturile Patrimoniului Mondial Cultural si Natural au fost incluse în sistemul de categorisire IUCN din 1978 drept categoria X. Pentru evitarea confuziilor generate de faptul ca Siturile Patrimoniului Mondial Cultural si Natural reprezinta un titlu international si nu o categorie de management s-a renuntat la aceasta desemnare.

Organisme ResponsabileInternational - Comitetul Patrimoniului Mondial Cultural si Natural - Conventia Patrimoniului Mondial a fost adoptata de UNESCO în 1972 si a intrat în vigoare în 1976. National - Comisia Nationala UNESCO, Secretariatul National al Conventiei Patrimoniului Mondial.

Procedura de DesemnareSiturile sunt nominalizate de catre Guvernele nationale si înaintate spre aprobare Comitetului Patrimoniului Mondial. Dupa acceptare, zonele vor fi înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial ca Situri ale Patrimoniului Mondial Natural/Cultural

Situatia la Nivel MondialLista Patrimoniului Mondial include un numar de 411 situri la nivel mondial. (UNEP, UNESCO - Report of the International Workshop “Managing Tourism in Natural World Heritage Sites”, noiembrie 1993) în Europa au fost declarate numai 15 situri ale patrimoniului mondial natural si 120 situri culturale. (IUCN, Parks for Life, 1994)

Situatia in Romania România a ratificat Conventia asupra Protectiei Patrimoniului Mondial Cultural si Natural prin Legea nr. 178/1990. Delta Dunarii - 50 % din suprafata sa a fost inclusa pe Lista Patrimoniului Mondial Natural în Decembrie 1991.

R - Zona Ramsarzona umeda de importanta internationala in special ca habitat al pasarilor de apa

Conventia asupra Zonelor Umede de Importanta Internationala, în special ca Habitat pentru Pasarile de Apa, cunoscuta sub numele de Conventia Ramsar, adoptata la Ramsar, Iran în anul 1971 si intrata în vigoare la sfârsitul anului 1975, este un tratat interguvernamental care asigura cadrul pentru cooperarea internationala în domeniul conservarii zonelor umede. Partile Contractante ale Conventiei Ramsar sunt obligate sa: - desemneze cel putin o zona umeda pentru a fi inclusa pe Lista Zonelor Umede de Importanta Internationala” (Lista Ramsar); - promoveze “utilizarea durabila” a tuturor zonelor umede de pe teritoriul lor; - promoveze cooperarea internationala în domeniul zonelor umede; - informeze Secretariatul Conventiei asupra oricaror schimbari survenite în caracterul ecologic al oricarui sit listat.Zonele Ramsar sunt zone umede de importanta internationala în special ca habitat al pasarilor de apa.

O zona umeda poate fi inclusa pe Lista Ramsar daca îndeplineste unul din criteriile: - Criterii de evaluare a valorii zonelor umede reprezentative sau unice. O zona umeda poate fi considerata importanta international daca reprezinta un exemplu bun pentru un anumit tip de zona umeda caracteristic regiunii respective. - Criterii generale pentru utilizarea plantelor sau animalelor pentru identificarea zonelor umede de importanta internationala. O zona umeda poate fi considerata importanta international daca: - suporta populatii apreciabile de specii sau subspecii de plante si animale rare, vulnerabile sau periclitate sau un numar apreciabil de indivizi ai categoriilor de specii mai sus mentionate; - este de o valoare speciala pentru mentinerea diversitatii genetice si a sistemelor ecologice a unei regiuni; - este de o valoare speciala ca habitat al plantelor si animalelor aflate într-un stadiu critic al

ciclurilor lor biologice; este de o valoare speciala pentru speciile sau comunitatile sale de plante si animale endemice. Criterii specifice pentru utilizarea pasarilor de apa pentru identificarea zonelor umede importante. O zona umeda poate fi considerata importanta international daca: - suporta în mod regulat mai mult de 20.000 pasari de apa; - suporta în mod regulat un numar substantial de indivizi apartinând unor grupuri particulare de pasari de apa, indicatori ai productivitatii sau diversitatii; - daca suporta în mod regulat 1 % din indivizii unei populatii apartinând unei specii sau subspecii de pasari de apa.

Organisme ResponsabileInternational - Secretariatul Independent al Conventiei Ramsar, administrat de IUCN si IWRB (International Wetlands Research Bureau) reprezinta structura permanenta pentru suportul administrativ, stiintific si tehnic. UNESCO reprezinta depozitarul Conventiei.National - Secretariatul National Ramsar.

Procedura de DesemnareZonele sunt nominalizate de Partile Contractante (statele care au ratificat Conventia) si înaintate spre considerare si aprobare de catre Secretariatul Ramsar.

Situatia la Nivel Mondial654 zone Ramsar în lume, în Europa sunt 394. (IUCN, Parks for Life, 1994)

Situatia in Romania România a ratificat Conventia Ramsar prin Legea 5/1991. Delta Dunarii este singura arie protejata din România desemnata ca zona Ramsar.

AIA - Arie de Importanta Avifaunisticaarii de valoare deosebita pentru protectia si conservarea pasarilor

  EN: IBA (Important Bird Area)

Arii de o valoare deosebita pentru protectia si conservarea pasarilor, începând de la nivel mondial si mergând pâna la nivel national sau regional al unei tari. Criteriile pe baza carora se constituie aceste zone trebuie sa îndeplineasca anumite conditii si sa adaposteasca anumite specii rare sau periclitate. Ariile trebuie sa fie suficient de întinse pentru a permite populatiilor locale de pasari sa se autosustina din punct de vedere biologic, iar pasarilor migratoare sa le fie asigurate conditiile de existenta pe durata prezentei lor în regiunea respectiva. Este preferabil ca ariile sa se suprapuna (cel putin partial) peste zone deja protejate si daca este posibil sa se delimiteze de zonele înconjuratoare din punct de vedere al conditiilor de mediu.

Organisme ResponsabileInternational - BirdLife International Programul IBA pentru identificarea si protectia habitatelor unor anumite specii de pasari a fost initiat în anul 1984 de catre Consiliul International pentru Protectia Pasarilor (ICBP),

devenit în anul 1994 BirdLife International si a vizat într-o prima etapa identificarea si descrierea din punct de vedere avifaunistic a ariilor de importanta europeana. National - Societatea Ornitologica Româna (SOR)

Procedura de DesemnareAriile sunt identificate si descrise de catre SOR dupa o metodologie standard, formularul fiind trimis Programului IBA al BirdLife International.

Situatia la Nivel Mondial în Europa au fost identificate pâna acum 2479 de arii de importanta avifaunistica, conform publicatiei ICBP, 1989 - Arii de Importanta Avifaunistica din Europa.

Situatia in Romania Au fost identificate un numar de 59 de Arii de Importanta Avifaunistica (Anexa 3) de catre SOR. (SOR, Buletin A.I.A. nr.1/decembrie 1994)

SPA - Arie de Protectie Specialadesemnare a Uniunii Europene

EN: Special Protection AreaArii desemnate pentru a asigura un statut favorabil de conservare pentru cele 175 specii si subspecii de pasari vulnerabile, precum si pentru speciile migratoare, în special pentru cele caracteristice zonelor umede.

Organisme ResponsabileInternational: Uniunea Europeana - Directiva asupra Conservarii Pasarilor (79/409/EEC) cunoscuta sub denumirea de Directiva de Pasari, a intrat în vigoare în 1981.

Procedura de DesemnareStatele membre ale UE elaboreaza listele nationale de situri candidate ca arii de protectie speciala care vor face parte din reteaua SPA. Listele vor fi înaintate Comisiei Europene si adoptate de catre aceasta. Directiva asupra Conservarii Pasarilor si Directiva asupra Conservarii Habitatelor Naturale si a Faunei si Florei Salbatice asigura un cadru pentru desfasurarea politicilor in domeniul conservarii naturii de catre Statele membre UE si reprezinta cele mai semnificative angajamente internationale luate de aceste State in directia conservarii naturii. Printre acestea: se adreseaza unei game variate de probleme si contin obligatii concrete, in special referitor la realizarea unei retele coerente de arii protejate. Aceste doua Directive stabilesc nivelul minim de standarde pentru conservarea biodiversitatii adoptate de catre Statele membre si care reprezinta o parte esentiala a Celui de al Cincilea program de Actiune in domeniul Mediului. Mai mult decat atat, conform Tratatului de laRoma (Articolul 130 r), amendat de Actul European Unic si ulterior de catre Tratatul de la Maastricht, masurile UE in domeniul mediului trebuie sa fie integrate in alte politici ale UE. Aceasta inseamna ca toate politicile si instrumentele UE trebuie sa fie conforme cu cadrul juridic al UE in domeniul mediului, lucru aplicabil si acestor doua directive.

Procesul complex de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana presupune si cunoasterea si implementarea acestor doua Directive de o relevanta deosebita pentru declararea unor noi tipuri de arii protejate, sau acordarea acestor titluri unor arii protejate deja existente si incadrate in sistemul de categorisire IUCN. Cele doua Directive mentionate mai sus, presupun printre altele, desemnarea de Arii de Protectie Speciala si Arii Speciale de Conservare, care se presupune ca vor forma impreuna in viitor o retea ecologica denumita Natura 2000 cu scopul de mentinere si refacere a habitatelor si speciilor listate la un statut favorabil de conservare. Cand cele doua directive for fi implementate integral, Natura 2000 va deveni o retea de mii de arii protejate. De asemenea, Directivele, incurajeaza Statele membre sa stabileasca coridoare intre ariile protejate.

Situatia in Uniunea Europeana1109 de situri din tarile UE au fost clasificate ca Arii de Protectie Speciala

Situatia in Romania Procesul nu a demarat, desi celelalte tari est si central europene, care nu sunt înca State Membre ale UE, au început deja de câtiva ani identificarea acestor arii. SAC - Arie Speciala de Conservaredesemnare a Uniunii Europene

EN: Special Area of Conservation

Arii desemnate în principal pentru protectia celor mai mult de 200 tipuri de habitate si a siturilor pentru 193 de specii de animale si 300 specii de plante listate în Anexele directivelor.

Organism ResponsabilInternational - Uniunea Europeana Directiva asupra Conservarii Habitatelor Naturale si a Faunei si Florei Salbatice (92/43/EEC), cunoscuta ca Directiva Habitatelor a fost adoptata în anul 1992. Scopul principal al acesteia este de a mentine si reface habitatele naturale si speciile de interes European într-o stare de conservare favorabila, prin desemnarea Ariilor Speciale de Conservare.

Procedura de DesemnareStatele membre ale UE elaboreaza listele nationale de situri candidate ca arii de protectie speciala care vor face parte din reteaua SPA. Listele vor fi înaintate Comisiei Europene si adoptate de catre aceasta. Directiva asupra Conservarii Pasarilor si Directiva asupra Conservarii Habitatelor Naturale si a Faunei si Florei Salbatice asigura un cadru pentru desfasurarea politicilor in domeniul conservarii naturii de catre Statele membre UE si reprezinta cele mai semnificative angajamente internationale luate de aceste State in directia conservarii naturii. Printre acestea: se adreseaza unei game variate de probleme si contin obligatii concrete, in special referitor la realizarea unei retele coerente de arii protejate. Aceste doua Directive stabilesc nivelul minim de standarde pentru conservarea biodiversitatii adoptate de catre Statele membre si care reprezinta o parte esentiala a Celui de al Cincilea program de Actiune in domeniul Mediului. Mai mult decat atat, conform Tratatului de la Roma (Articolul 130 r),

amendat de Actul European Unic si ulterior de catre Tratatul de la Maastricht, masurile UE in domeniul mediului trebuie sa fie integrate in alte politici ale UE. Aceasta inseamna ca toate politicile si instrumentele UE trebuie sa fie conforme cu cadrul juridic al UE in domeniul mediului, lucru aplicabil si acestor doua directive.Procesul complex de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana presupune si cunoasterea si implementarea acestor doua Directive de o relevanta deosebita pentru declararea unor noi tipuri de arii protejate, sau acordarea acestor titluri unor arii protejate deja existente si incadrate in sistemul de categorisire IUCN. Cele doua Directive mentionate mai sus, presupun printre altele, desemnarea de Arii de Protectie Speciala si Arii Speciale de Conservare, care se presupune ca vor forma impreuna in viitor o retea ecologica denumita Natura 2000 cu scopul de mentinere si refacere a habitatelor si speciilor listate la un statut favorabil de conservare. Cand cele doua directive for fi implementate integral, Natura 2000 va deveni o retea de mii de arii protejate. De asemenea, Directivele, incurajeaza Statele membre sa stabileasca coridoare intre ariile protejate.Situatia la Nivel MondialNu exista înca o lista oficiala.

ANEXA NR 2.

Luni, 14.07.2008, primul ministrul al provinciei Ontario a anunţat că o mare parte din pădurea boreală din nordul Canadei va fi declarată arie protejată.

Pădurea boreală, alcătuită preponderent din conifere, formează o centură de 1000 km lungime, întinzându-se de la Terra Nova până la Yukon, şi a rămas aproape intactă de la ultima gaciaţiune (aproximativ 10 000 de ani).Cererea crescută de materii prime, incendiile şi invaziile de insecte ameninţă din ce în ce mai mult această pădure.„Pădurea este intactă, dar sigur nu va rămâne aşa pentru mult timp dacă nu se iau măsuri corespunzătoare.” a declarat primul ministru al provinciei Ontario, McGuinty.În cadul unui proiect de luptă împotriva încălzirii climatice se prevede trecerea sub „protecţie permanentă” a unei suprafeţe de 225 000 Km2 de pădure (aproximativ jumătate din suprafaţa pădurii boreale din Ontario). În acest sens se are în vedere interzicerea activităţii industriale iar activitatea umană va fi limitată la ecoturism şi activităţi precum vânătoarea şi pescuitul.Pădurea boreală din Ontario este una dintre „ultimele regiuni cu adevărat sălbatice ale planetei” şi adăposteşte mai bine de 200 de specii de animale vulnerabile, printre care se numără ursul brun şi renul canadian, a adăugat McGuinty.Regiunea boreală a Canadei este una dintre cela mai mari „chiuvete” de depozitare a CO2 deoarece, prin intermediul copacilor şi a solurilor, ea absoarbe cca. 12,5 milioane tone de acid carbonic, CO2, a mai adăugat McGuinty.

http://www.ecomagazin.ro/canada-o-mare-parte-din-padurea-boreala-va-fi-protejata/