Profet, i s, i regi

Ellen G. White

Copyright © 2021Ellen G. White Estate, Inc.

Informat, ii despre aceasta carte

Prezentare generala

Aceasta publicat,ie ePub este oferita de catre Ellen G. WhiteEstate. Ea face parte dintr-o colect,ie mai larga. Va rugam sa vizitat,iEllen G. White Estate website pentru o lista completa a publicat,iilordisponibile.

Despre autor

Ellen G. White (1827-1915) este considerata ca fiind autorulamerican cu cele mai raspândite traduceri, lucrarile ei fiind publicateîn mai mult de 160 de limbi. Ea a scris mai mult de 100.000 de pagini,într-o varietate larga de subiecte spirituale s, i practice. Calauzita deDuhul Sfânt, ea l-a înalt,at pe Isus s, i a aratat catre Biblie ca temelie acredint,ei sale.

Mai multe link-uri

O scurta bibliografie a lui Ellen G. WhiteDespre Ellen G. White Estate

Sfârs, itul acordului licent, ei de utilizator

Vizualizarea, imprimarea sau descarcarea acestei cart,i, va acordadoar o licent, a limitata, neexclusiva s, i netransferabila pentru utiliza-rea personala. Aceasta licent, a nu permite republicarea, distribut,ia,transferul, sublicent,a, vânzarea, pregatirea unor lucrari derivate, saufolosirea în alte scopuri. Orice utilizare neautorizata a acestei cart,ise va sfârs, i prin anularea licent,ei acordate prin prezenta.

Mai multe informat, ii

Pentru informat,ii suplimentare despre autor, editori, sau modulîn care putet,i sprijini acest serviciu, va rugam sa contactat,i Ellen G.

i

White Estate: mail@whiteestate.org. Suntem recunoscatori pentruinteresul s, i impresiile dumneavoastra s, i va dorim binecuvântarea luiDumnezeu în timp ce vet,i citi.

ii

iii

CuprinsInformat,ii despre aceasta carte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . iIntroducere — Via Domnului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . vi

De la tarie la slabiciune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11Capitolul 1 — Solomon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12Capitolul 2 — Templul s, i consacrarea lui . . . . . . . . . . . . . . . . 19Capitolul 3 — Mândria prosperitat,ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29Capitolul 4 — Urmarile neascultarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36Capitolul 5 — Pocaint,a lui Solomon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45Capitolul 6 — Ruperea împarat,iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53Capitolul 7 — Ieroboam . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61Capitolul 8 — Apostazia nat,ionala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67

Profet,ii Împarat,iei de Nord . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73Capitolul 9 — Ilie Tis, bitul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74Capitolul 10 — Glasul unei mustrari aspre . . . . . . . . . . . . . . 80Capitolul 11 — Carmel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90Capitolul 12 — De la Izreel la Horeb . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97Capitolul 13 — „Ce faci tu aici?” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105Capitolul 14 — „În duhul s, i puterea lui Ilie” . . . . . . . . . . . . 112Capitolul 15 — Iosafat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120Capitolul 16 — Prabus, irea casei lui Ahab . . . . . . . . . . . . . . 129Capitolul 17 — Chemarea lui Elisei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138Capitolul 18 — Vindecarea apelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146Capitolul 19 — Un prooroc al pacii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150Capitolul 20 — Naaman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156Capitolul 21 — Încheierea lucrarii de slujire a lui Elisei . . 162Capitolul 22 — „Ninive, cetatea cea mare” . . . . . . . . . . . . . 169Capitolul 23 — Robia asiriana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179Capitolul 24 — Poporul piere din lipsa de cunos, tint, a . . . . . 187

Un propovaduitor al neprihanirii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193Capitolul 25 — Chemarea lui Isaia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194Capitolul 26 — „lata, Dumnezeul vostru!” . . . . . . . . . . . . . 200Capitolul 27 — Ahaz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209Capitolul 28 — Ezechia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 217Capitolul 29 — Solii din Babilon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224

iv

Cuprins v

Capitolul 30 — Izbavirea de sub puterea Asiriei . . . . . . . . . 233Capitolul 31 — Nadejde pentru neamuri . . . . . . . . . . . . . . . 249

Pedeapsa nat,ionala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261Capitolul 32 — Manase s, i Iosia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262Capitolul 33 — Cartea Legii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272Capitolul 34 — Ieremia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283Capitolul 35 — Apropierea nenorocirii . . . . . . . . . . . . . . . . 296Capitolul 36 — Ultimul împarat al lui Iuda . . . . . . . . . . . . . 311Capitolul 37 — Dus, i ca robi În Babilon . . . . . . . . . . . . . . . . 322Capitolul 38 — Lumina prin întuneric . . . . . . . . . . . . . . . . . 332

În t, arile neamurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 343Capitolul 39 — La curtea Babilonului . . . . . . . . . . . . . . . . . 344Capitolul 40 — Visul lui Nebucadnet,ar . . . . . . . . . . . . . . . . 355Capitolul 41 — Cuptorul de foc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 365Capitolul 42 — Adevarata maret,ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 374Capitolul 43 — Veghetorul nevazut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 381Capitolul 44 — În groapa leilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 395

Dupa robie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 405Capitolul 45 — Întoarcerea din robie . . . . . . . . . . . . . . . . . . 406Capitolul 46 — „Proorocii lui Dumnezeu îi ajutau” . . . . . . 419Capitolul 47 — Iosua s, i îngerul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 433Capitolul 48 — «Nici prin putere, nici prin tarie» . . . . . . . . 443Capitolul 49 — În zilele împaratesei Estera . . . . . . . . . . . . . 448Capitolul 50 — Ezra, preot s, i carturar . . . . . . . . . . . . . . . . . 454Capitolul 51 — O redes, teptare spirituala . . . . . . . . . . . . . . . 463Capitolul 52 — Barbatul ocaziei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 472Capitolul 53 — Constructorii pe ziduri . . . . . . . . . . . . . . . . . 478Capitolul 54 — Mustrare împotriva asupririi . . . . . . . . . . . . 487Capitolul 55 — Uneltiri pagâne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 494Capitolul 56 — Îndrumat,i în Legea lui Dumnezeu . . . . . . . 501Capitolul 57 — Reforma . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 507

Lumina în apus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 517Capitolul 58 — Venirea unui Rascumparator . . . . . . . . . . . . 518Capitolul 59 — „Casa lui Israel ” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 539Capitolul 60 — Viziuni ale slavei viitoare . . . . . . . . . . . . . . 555

Introducere — Via Domnului

Dumnezeu l-a chemat pe Avraam din mijlocul poporului sauidolatru s, i i-a poruncit sa locuiasca în t,ara Canaanului cu scopulde a oferi cele mai bune roade ale cerului tuturor popoarelor de pepamânt. „Te voi face un popor mare” a zis El „te voi binecuvânta,s, i-t,i voi face un nume mare s, i vei fi o binecuvântare”. (Geneza12, 2.) Avraam a fost chemat la o cinste deosebita aceea de a fi s, ipastratorul adevarului lui Dumnezeu pentru lume, al poporului princare trebuia sa fie binecuvântate toate popoarele pamântului, prinvenirea lui Mesia cel fagaduit.

Oamenii aproape ca pierdusera cunos, tint,a despre Dumnezeul celadevarat. Mintea lor fusese întunecata de idolatrie. Ei încercaserasa puna în locul legilor divine, care sunt „sfinte, drepte s, i bune”(Romani 7, 12), legi în armonie cu înclinat,iile inimilor lor crude s, iegoiste. Cu toate acestea, Dumnezeu, în mila Sa, nu i-a distrus. Ela intent,ionat ca principiile descoperite prin poporul Sau sa devinamijloace pentru refacerea chipului moral al lui Dumnezeu în om.

Legea lui Dumnezeu trebuia sa fie înalt,ata s, i autoritatea Sa[16]ment,inuta, iar casei lui Israel i-a fost încredint,ata aceasta lucraremare s, i nobila. Dumnezeu i-a despart,it de lume, ca sa le poataîncredint,a o însarcinare sfânta. I-a facut pastratorii Legii Sale s, i aintent,ionat ca prin ei sa pastreze printre oameni cunos, tint,a despreSine. În felul acesta, lumina cerului avea sa straluceasca peste olume cuprinsa de întuneric s, i un glas avea sa fie auzit chemând toatepopoarele sa se întoarca de la idolatrie la slujirea Dumnezeului celviu.

Dumnezeu a scos pe poporul Sau ales din t,ara Egiptului „cumare putere s, i cu mâna tare”. (Exod 32, 11.) „A trimis pe robul SauMoise s, i pe Aaron, pe care-l alesese. Prin puterea Lui, ei au facutsemne minunate în mijlocul lor, au facut minuni în t,ara lui Ham....A mustrat marea Ros, ie, s, i ea s-a uscat: s, i i-a trecut prin adâncurica printr-un pustiu”. (Psalmii 105, 26.27; Psalmii 106, 9.) I-a scosdin t,ara lor de robie, ca sa-i poata aduce într-o t,ara mai buna o t,ara

vi

Introducere — Via Domnului vii

pe care, în provident,a Sa, le-a pregatit-o ca adapost de dus, maniilor. I-a adus la Sine s, i i-a înconjurat cu brat,ele Sale ves, nice; iar ei,datorita bunatat,ii s, i milei Sale, aveau sa înalt,e Numele Sau s, i sa-Lproslaveasca pe pamânt.

„Caci partea Domnului este poporul Lui, lacov este partea Lui [17]de mos, tenire. El l-a gasit într-un t,inut pustiu, într-o singuratate plinade urlete înfricos, ate; l-a înconjurat, l-a îngrijit s, i l-a pazit ca luminaochilor Lui. Ca vulturul care îs, i scutura cuibul, zboara deasuprapuilor, îs, i întinde aripile, îi ia s, i-i poarta pe penele lui: as, a a calauzitDomnul singur pe poporul Sau, s, i nu era nici un dumnezeu straincu El”. (Deuteronom 32, 9-12.) Astfel i-a adus pe izraelit,i la Sine,ca sa locuiasca la umbra Celui Prea Înalt. Ferit,i în mod minunat deprimejdiile ratacirii prin pustie, ei au fost în cele din urma as, ezat,i înt,ara Fagaduint,ei, ca o nat,iune favorizata.

Printr-o parabola, Isaia reda cu un patos mis, cator istoria chemariis, i educarii lui Israel, ca sa stea în lume ca reprezentant al lui Iehova,roditor în orice lucrare buna:

„Voi cânta Prea iubitului meu, cântarea Prea iubitului meu desprevia Lui. Prea iubitul meu avea o vie, pe o câmpie foarte manoasa.I-a sapat pamântul, l-a curat,it în mijlocul ei, s, i a sapat un teasc,apoi tragea nadejde ca are sa faca struguri buni, dar a facut strugurisalbatici”. (Isaia 5, 1.2.)

Prin poporul ales, Dumnezeu intent,iona sa aduca binecuvântariîntregii omenirii. „Via Domnului os, tirilor” declara proorocul „este [18]casa lui Israel, iar barbat,ii lui Iuda sunt via Sa cea placuta”. (Isaia 5,7.)

Acestui popor i-au fost încredint,ate descoperirile lui Dumnezeu.Era ocrotit de preceptele Legii Sale, principii ves, nice ale adevaru-lui, dreptat,ii s, i curat,iei. Ascultarea de aceste principii avea sa fieprotect,ia lor, caci avea sa-i fereasca de a se distruge singuri prinpractici pacatoase. Iar ca turn al viei, Dumnezeu as, eza în mijlocult, arii templul Sau cel sfânt.

Domnul Hristos era îndrumatorul lor. As, a cum fusese cu ei înpustie, tot astfel El avea sa fie învat, atorul s, i calauza lor. Atât întabernacol, cât s, i în templu, slava Sa se odihnea în S, echina sacra,deasupra tronului milei. Îs, i manifesta fara întrerupere fat, a de eibogat,iile dragostei s, i rabdarii Sale.

viii Profeti si regi

Prin Moise le-a fost dat planul lui Dumnezeu s, i le-au fost ex-plicate lamurit condit,iile prosperitat,ii lor. „Tu es, ti un popor sfântpentru Domnul, Dumnezeul tau” a spus el. „Domnul Dumnezeul taute-a ales sa fii un popor deosebit pentru El, mai presus decât toatepopoarele care sunt pe fat,a pamântului.”

„Astazi, tu ai marturisit înaintea Domnului ca El va fi Dumnezeultau, ca vei umbla în caile Lui, vei pazi legile, poruncile s, i orânduielileLui, s, i vei asculta de glasul Lui. S, i azi, Domnul t,i-a marturisit ca veifi un popor al Lui, cum t,i-a spus, daca vei pazi toate poruncile Lui,s, i ît,i va da asupra tuturor neamurilor pe care le-a facut întâietate în[19]slava, în faima s, i în maret,ie, s, i vei fi un popor sfânt pentru Domnul,Dumnezeul tau, cum t,i-a spus”. (Deuteronom 7, 6; 26, 17-19.)

Copiii lui Israel urmau sa ocupe tot teritoriul pe care Dumnezeuîl rânduise. Popoarele care au lepadat închinarea s, i slujirea adeva-ratului Dumnezeu aveau sa fie izgonite. Dar planul lui Dumnezeuera ca, prin descoperirea caracterului Sau prin Israel, oamenii sa fieatras, i catre Sine. Invitat,iile Evangheliei aveau sa fie adresate lumiiîntregi. Prin învat, aturile serviciului jertfelor, Hristos urma sa fieînalt,at înaintea popoarelor s, i tot,i cei care vor privi la El sa traiasca.Tot,i aceia care, la fel ca Rahav canaanita s, i Rut moabita, se întorceaude la idolatrie la închinarea fat, a de adevaratul Dumnezeu, aveau sase uneasca cu poporul Sau ales. Pe masura ce numarul lui Israel aveasa creasca, ei urmau sa-s, i extinda hotarele pâna când împarat,ia loravea sa cuprinda lumea.

Dar vechiul Israel nu a împlinit planul lui Dumnezeu. Domnula declarat: „Te sadisem ca pe o vie minunata s, i de cel mai bun soi.Cum te-ai schimbat s, i te-ai prefacut într-o coarda de vit, a salbatica?”(Ieremia 2, 21.) „Israel era o vie manoasa, care facea multe roade.”„Acum dar, locuitori ai Ierusalimului s, i barbat,i ai lui Iuda, judecat,ivoi între Mine s, i via Mea! Ce-as, mai fi putut face viei Mele s, i nui-am facut? Pentru ce a facut struguri salbatici, când Eu ma as, teptam[20]sa faca struguri buni? Va voi spune însa acum ce voi face viei Mele:îi voi smulge gardul, ca sa fie pascuta de vite; nu va mai fi curat,ita,nici sapata; spinii s, i maracinii vor cres, te în ea. Voi porunci s, i norilorsa nu mai ploaie peste ea.... El se as, tepta la judecata, s, i când coloiata sânge varsat! Se as, tepta la dreptate, s, i când colo iata strigate deapasare!” (Osea 10, 1; Isaia 5, 3-7.)

Introducere — Via Domnului ix

Prin Moise, Domnul pusese înaintea poporului urmarilenecredincios, iei. Refuzând sa pastreze legamântul Sau, ei aveau sa sedesparta de viat,a lui Dumnezeu s, i binecuvântarea Sa nu mai puteaveni asupra lor. Uneori, aceste avertizari au fost luate în seama s, i,ca urmare, binecuvântari bogate s-au revarsat peste nat,iunea iudaicas, i prin ea peste popoarele înconjuratoare. Dar cel mai adesea, înistoria lor, ei au uitat pe Dumnezeu s, i au pierdut din vedere înaltulprivilegiu de reprezentant,i ai Lui. L-au jefuit de slujirea pe care le-ocerea s, i au lipsit s, i pe semenii lor de îndrumarea religioasa s, i de unexemplu sfânt. Ei doreau sa-s, i însus, easca roadele viei peste carefusesera pus, i ispravnici. Datorita lacomiei s, i poftei lor, au ajuns safie dispret,uit,i chiar s, i de pagâni. În felul acesta, neamurilor li s-a dat [21]prilejul sa interpreteze gres, it caracterul lui Dumnezeu s, i legile Sale.

Dumnezeu S-a purtat cu poporul Sau cu o inima de tata. A staruitde ei prin binecuvântarile pe care li le-a dat, cât s, i prin cele pe careli le-a ret,inut. Cu rabdare, le-a pus pacatele înaintea ochilor s, i curabdare a as, teptat ca ei sa le recunoasca. Au fost trimis, i prooroci s, isoli care au prezentat cererile Sale fat, a de ispravnici; dar, în loc sa fiebine primit,i, aces, ti oameni cu putere s, i discernamânt spiritual au fosttratat,i ca vrajmas, i. Ispravnicii i-au prigonit s, i i-au ucis. Dumnezeua trimis alt,i soli, dar s, i ei au fost la fel ca s, i cei dintâi, numai ca dedata aceasta ispravnicii au dat pe fat, a o ura s, i mai categorica.

Retragerea favorii divine în timpul robiei i-a condus pe mult,i lapocaint, a; dar, dupa reîntoarcerea în t,ara fagaduita, poporul iudeu arepetat gres, elile generat,iilor dinainte s, i a intrat în conflicte politice cunat,iunile înconjuratoare. Proorocii pe care Dumnezeu i-a trimis ca saîndrepte relele ce se înmult,eau au fost primit,i cu aceeas, i neîncrederes, i batjocura de care avusesera parte s, i solii din vremurile trecute; s, iîn felul acesta, de la un veac la altul, îngrijitorii viei au adaugat lavinovat,ia lor.

Via cea buna, sadita de Stapânul divin pe colinele Palestinei, afost dispret,uita de barbat,ii lui Israel s, i, în cele din urma, ei au aruncat-o peste zid, au distrus-o s, i au calcat-o în picioare, nadajduind ca au [22]nimicit-o pentru totdeauna. Stapânul a mutat via s, i a ascuns-o deprivirea lor. A sadit-o din nou, dar acum de cealalta parte a ziduluis, i într-un mod în care butucul nu se mai vedea. Mladit,ele s-au întinspeste zid s, i altoiul se putea uni cu ea, dar tulpina a fost as, ezatadincolo de puterea oamenilor de a o atinge s, i a o vatama.

x Profeti si regi

Soliile de sfat s, i de mustrare, date prin proorocii care au explicatplanul Sau ves, nic în favoarea omenirii, sunt de o deosebita valoarepentru biserica lui Dumnezeu de pe pamânt din zilele noastre pentrupazitorii viei Sale. În învat, aturile proorocilor, dragostea Lui pentruneamul omenesc pierdut s, i planul Sau privind mântuirea lui Israel,succesele s, i înfrângerile lor, restatornicirea lor s, i favoarea divina,lepadarea de catre ei a Stapânului viei s, i punerea în aplicat,ie aplanului de veacuri de catre o ramas, it, a aleasa fat, a de care urmeazaa se împlini toate fagaduint,ele legamântului acesta a fost subiectulsoliilor lui Dumnezeu catre biserica Sa de-a lungul veacurilor careau trecut. S, i astazi solia lui Dumnezeu catre biserica Sa catre aceiacare ocupa via Sa ca ispravnici credincios, i nu este alta decât aceearostita prin proorocul din vechime:

„În ziua aceea, cântat,i o cântare asupra viei celei mai alese: Eu,Domnul, sunt Pazitorul ei, Eu o ud în fiecare clipa; Eu o pazesc zi s, inoapte, ca sa nu o vatame nimeni”. (Isaia 27, 2.3.)

Israel sa nadajduiasca în Domnul. Chiar acum, Stapânul vieiaduna, din toate neamurile s, i nat,iunile, roade pret,ioase pentru care aas, teptat multa vreme. În curând, va veni la ai Sai; s, i în ziua aceeafericita, scopul Sau ves, nic pentru casa lui Israel va fi în cele din urmaîmplinit. „lacov va prinde radacina, Israel va înflori s, i va odrasli, s, iva umple lumea cu roadele lui”. (Isaia 27, 6.)

De la tarie la slabiciune [23]

[24]„As, a vorbes, te Domnul: «Înt,eleptul sa nu se laude cu înt,elepciunea

lui, cel tare sa nu se laude cu taria lui, bogat,ii sa nu se laude cubogat,ia lui. Ci cel ce se lauda sa se laude ca are pricepere s, i ca Ma

cunoas, te, ca s, tie ca Eu sunt Domnul, care fac mila, judecata s, idreptate pe pamânt! Caci în aceasta gasesc placere Eu, zice

Domnul».” (Ieremia 9, 23.24.)

Capitolul 1 — Solomon[25]

În timpul domniei lui David s, i a lui Solomon, Israel a devenitputernic printre popoare s, i a avut multe ocazii sa raspândeasca oinfluent, a puternica în favoarea adevarului s, i a dreptat,ii. Numele luiIehova a fost pastrat în cinste, iar scopul pentru care izraelit,ii au foststabilit,i în t,ara fagaduint,ei promitea sa-s, i gaseasca împlinirea. Aufost ridicate oprelis, ti, iar cautatorii dupa adevar din t, arile pagânenu s-au întors nesatisfacut,i. Aveau loc convertiri, iar biserica luiDumnezeu de pe pamânt se marea s, i prospera.

Solomon a fost uns s, i proclamat împarat în ultimii ani ai tataluisau, David, care a abdicat în favoarea lui. Prima parte a viet,ii sale afost plina de sperant,e, iar planul lui Dumnezeu era ca el sa creascadin putere în putere, din slava în slava, apropiindu-se mereu deasemanarea caracterului lui Dumnezeu, s, i în felul acesta sa-i inspirepe cei din poporul Sau sa aduca la îndeplinire însarcinarea sfânta, cadepozitari ai adevarului divin.

David s, tia ca planul înalt al lui Dumnezeu pentru Israel va putea[26]fi împlinit numai daca poporul s, i conducatorii vor veghea neabatut,ca sa atinga t,inta pusa înaintea lor. El mai s, tia ca, pentru a îndepliniînsarcinarea cu care Dumnezeu l-a onorat pe fiul sau Solomon,tânarul conducator trebuia sa fie nu numai un luptator, om de stats, i suveran, ci s, i un om energic, bun, un învat, ator al dreptat,ii, unexemplu de credincios, ie. Cu grija duioasa, David l-a îndemnat peSolomon sa fie nobil s, i viteaz, sa dea pe fat, a mila s, i bunatate fat, a desupus, ii sai, s, i în toate relat,iile cu nat,iunile pamântului sa cinsteascas, i sa slaveasca Numele lui Dumnezeu, dând pe fat, a frumuset,easfint,eniei. Nenumaratele încercari s, i experient,e deosebite, prin carea trecut David în timpul viet,ii, l-au învat,at valoarea virtut,ilor nobiles, i l-au determinat sa declare pe patul de moarte, în însarcinarea datalui Solomon: „Cel ce împarat,es, te între oameni cu dreptate, cel ceîmparat,es, te în frica de Dumnezeu, este ca lumina diminet,ii cândrasare soarele în dimineat,a fara nori, ca razele soarelui dupa ploaie”.(2 Samuel 23, 3.4.)

12

Solomon 13

Ce ocazie a avut Solomon! Daca ar fi urmat îndrumarile tataluisau, inspirate de cer, domnia lui ar fi fost o domnie a dreptat,ii, as, acum este descrisa în Psalmii 72.

„Dumnezeule, da judecat,ile Tale împaratului,S, i da dreptatea Ta fiului împaratului!

S, i el va judeca pe poporul Tau cu dreptate,S, i pe nenorocit,ii Tai cu nepartinire.

Va fi ca o ploaie, care cade pe un pamânt cositCa o ploaie repede, care uda câmpia.

În zilele lui va înflori cel neprihanit, [27]S, i va fi bels, ug de pace pâna nu va mai fi luna,

El va stapâni de la o mare la alta,S, i de la Râu pâna la marginile pamântului.

Împarat,ii Tarsisului s, i ai ostroavelor vor plati biruri,Împarat,ii Sebei s, i Sabei vor aduce daruri.

Da, tot,i împarat,ii se vor închina înaintea lui.Toate neamurile îi vor sluji.

Caci el va izbavi pe saracul care striga,S, i pe nenorocitul care nu are ajutor.

Se vor ruga neîncetat pentru el,S, i-l vor binecuvânta în fiecare zi.

Numele lui va dainui pe vecie;Cât soarele va t,inea numele lui.

Cu el se vor binecuvânta unii pe alt,ii,S, i toate neamurile îl vor numi fericit.

Binecuvântat sa fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,Singurul care face minuni!

Binecuvântat sa fie în veci slavitul Lui Nume!Tot pamântul sa se umple de slava Lui!

Amin! Amin!”

În tineret,ea lui, Solomon a facut din alegerea lui David propriasa alegere, s, i timp de mult,i ani a umblat în neprihanire, viat,a lui fiindcaracterizata printr-o ascultare stricta de poruncile lui Dumnezeu. Laînceputul domniei, a mers cu sfetnicii de stat la Gabaon, unde se aflaînca tabernacolul construit în pustie, s, i acolo s-a unit cu sfatuitorii

14 Profeti si regi

lui ales, i, „cu capeteniile peste mii s, i peste sute, cu judecatorii s, i cumai marii întregului Israel, capeteniile caselor parintes, ti” (2 Cronici1, 2), în aducerea de jertfe lui Dumnezeu s, i într-o consacrare deplinaîn slujba Domnului. Înt,elegând întrucâtva datoriile legate de slujbaîmparateasca, Solomon s, tia ca aceia care poarta poveri grele trebuiesa caute la izvorul înt,elepciunii calauzire, daca vor sa-s, i aduca la[28]îndeplinire în mod corespunzator raspunderile. Aceasta l-a facut sa-iîncurajeze pe sfetnici sa se uneasca cu el din toata inima pentru a seasigura de primire din partea lui Dumnezeu.

Mai presus de orice bun pamântesc, împaratul dorea înt,elepciunes, i pricepere pentru aducerea la îndeplinire a lucrarii pe care Dumne-zeu i-o daduse. El tânjea dupa o minte agera, marinimie, sensibilitatesufleteasca. În noaptea aceea, Domnul i S-a aratat lui Solomon într-un vis s, i i-a spus: „Cere ce vrei sa-t,i dau”. Ca raspuns, tânarul s, ineexperimentatul conducator a dat curs simt, amintelor de nevredni-cie s, i dorint,ei dupa ajutor: „Tu ai aratat o mare bunavoint, a tataluimeu David”, a zis el „pentru ca umbla înaintea Ta în credincios, ie s, idreptate, s, i în curat,ie de inima fat, a de Tine; i-ai pastrat aceasta marebunavoint, a s, i i-ai dat un fiu care s, ede pe scaunul lui de domnie, cumse vede astazi.

Acum, Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tau saîmparat,easca în locul tatalui meu David; s, i eu nu sunt decât un tânar,nu sunt încercat. Robul tau este în mijlocul poporului pe care l-aiales, popor foarte mare, care nu poate fi nici numarat, nici socotit,din pricina mult,imii lui. Da, dar, robului Tau o inima priceputa, ca sajudece pe poporul Tau, pe poporul acesta care este as, a de mare la nu-mar. Cererea aceasta a lui Solomon a placut Domnului”. Dumnezeua zis lui Solomon: „Fiindca dorint,a aceasta este în inima ta, fiindcanu ceri nici bogat,ie, nici averi, nici slava, nici moartea vrajmas, ilortai, nici chiar o viat, a lunga, ci ceri pentru tine înt,elepciune s, i price-pere, ca sa judeci pe poporul Meu, voi face dupa cuvântul tau. Ît,i voi[29]da, pe deasupra, bogat,ii, averi s, i slava, cum nu a mai avut niciodatanici un împarat înaintea ta, s, i cum nici nu va mai avea dupa tine. S, idaca vei umbla în caile Mele, pazind legile s, i poruncile Mele, cuma facut tatal tau, David, ît,i voi lungi zilele”. (1 Împarat,i 3, 5-14; 2Cronici 1, 7-12.)

Dumnezeu a fagaduit ca, as, a cum fusese cu David, as, a avea sa fie[30]s, i cu Solomon. Daca împaratul avea sa împlineasca ceea ce Domnul

Solomon 15

i-a poruncit, scaunul de domnie avea sa fie întarit, iar domnia lui aveasa fie mijlocul de înalt,are a lui Israel „ca popor înt,elept s, i priceput”(Deuteronom 4, 6), o lumina pentru nat,iunile înconjuratoare.

Limbajul folosit de Solomon în rugaciunea lui catre Dumnezeu,înaintea vechiului altar de la Gabaon, da pe fat, a umilint,a lui s, i dorint,aarzatoare de a-L onora pe Dumnezeu. El s, i-a dat seama ca fara ajutordivin este tot atât de neputincios ca s, i un copilas, pentru îndeplinirearaspunderilor care erau asupra lui. S, tia ca-i lipses, te discernamântul,s, i simt, amântul marii lui nevoi l-a determinat sa-L caute pe Domnulpentru înt,elepciune. În inima lui nu era nici o aspirat,ie egoista dupao cunos, tint, a care sa-l înalt,e mai presus de alt,ii. El dorea sa aducala îndeplinire datoriile care îi reveneau s, i mai ales darul care aveasa fie mijlocul prin care domnia lui sa aduca slava lui Dumnezeu.Niciodata Solomon nu a fost atât de bogat, atât de înt,elept sau cuadevarat mare ca atunci când a marturisit: „Eu nu sunt decât untânar, nu sunt încercat”. Aceia care astazi ocupa pozit,ii de încrederetrebuie sa caute lect,ia din rugaciunea lui Solomon. Cu cât un omocupa o pozit,ie mai înalta, cu atât are de purtat o raspundere maimare, cu atât mai mare va fi influent,a pe care o exercita s, i cu atât maimare este nevoia de dependent, a de Dumnezeu. Totdeauna trebuiesa-s, i aminteasca de faptul ca, o data cu chemarea la lucru, vine s, ichemarea de a umbla cu grija înaintea semenilor lui. El trebuie sastea înaintea lui Dumnezeu având atitudinea unui ucenic. Pozit,ia nuaduce s, i sfint,enia caracterului. Un om este în adevar mare atuncicând Îl onoreaza pe Dumnezeu s, i asculta de poruncile Lui. [31]

Dumnezeul pe care Îl slujim nu cauta la fat,a omului. El, care i-adat lui Solomon, duh de discernamânt s, i înt,elepciune, este gata sadea aceeas, i binecuvântare astazi copiilor Sai. „Daca cuiva îi lipses, teînt,elepciunea”, declara Cuvântul Sau, „s-o ceara de la Dumnezeu,care da cu mâna larga, fara mustrare, s, i ea îi va fi data”. (Iacov 1,5.) Când un purtator de poveri dores, te înt,elepciune mai mult decâtbogat,ie, putere sau renume, el nu va fi dezamagit. Unul ca acestava învat,a de la Marele Învat, ator nu numai ce sa faca, ci s, i cum salucreze, as, a încât sa primeasca aprobarea divina.

Atâta vreme cât ramâne consacrat, omul pe care Dumnezeu l-aînzestrat cu discernamânt s, i pricepere nu va da pe fat, a dorint,a dupao pozit,ie înalta, nici nu va cauta sa conduca sau sa stapâneasca.Oamenii trebuie sa poarte raspunderi, pentru ca este nevoie — dar

16 Profeti si regi

în loc de a se lupta pentru întâietate, acela care este un conducatoradevarat se va ruga pentru o inima înt,elegatoare, ca sa faca deosebireintre bine s, i rau. Cararea barbat,ilor care sunt as, ezat,i drept condu-catori nu este us, oara; ei trebuie sa vada în orice piedica o chemarela rugaciune. Niciodata nu trebuie sa uite a primi sfat de la MareleIzvor al oricarei înt,elepciuni. Întarit,i s, i luminat,i de Maestru, ei vorfi facut,i în stare sa stea neclintit,i împotriva influent,elor nesfinte s, isa faca deosebire între dreptate s, i eroare, între bine s, i rau. Ei voraproba ceea ce Dumnezeu aproba s, i vor lupta cu putere împotrivaintroducerii principiilor gres, ite în lucrarea Sa.

Dumnezeu i-a dat lui Solomon înt,elepciunea pe care el a dorit-omai presus de bogat,ii, onoare sau viat, a lunga. Cererea lui de a aveao minte agera, o inima înt,eleapta s, i un duh blând a fost împlinita.„Dumnezeu a dat lui Solomon înt,elepciune, foarte mare pricepere[32]s, i cunos, tint, a multa, ca nisipul de pe t, armul marii. Înt,elepciunealui Solomon întrecea înt,elepciunea tuturor fiilor Rasaritului s, i toataînt,elepciunea egiptenilor. El era mai înt,elept decât oricare om s, ifaima lui se raspândise printre neamurile de primprejur”. (1 Împarat,i4, 29-31.)

„S, i tot Israelul ... s-a temut de împarat, caci au vazut caînt,elepciunea lui Dumnezeu era în el, povat,uindu-l în judecat,ilelui”. (1 Împarat,i 3, 28.) Inima poporului s-a îndreptat catre Solo-mon, as, a cum fusese fat, a de David, s, i l-a ascultat în toate lucrurile.„Solomon ... s-a întarit în domnie; Domnul, Dumnezeul lui, a fostcu el, s, i l-a înalt,at din ce în ce mai mult”. (2 Cronici 1, 1.)

Timp de mai mult,i ani, viat,a lui Solomon s-a caracterizat prindevotament fat, a de Dumnezeu, cinste, principii statornice s, i ascul-tare stricta de poruncile lui Dumnezeu. El dadea îndrumari în toateact,iunile importante s, i administra cu înt,elepciune problemele legatede împarat,ie. Bogat,ia s, i înt,elepciunea lui, construct,iile impunatoares, i lucrarile publice, pe care le-a realizat în primii ani ai domniei,energia, evlavia, dreptatea s, i generozitatea pe care le-a dat pe fat, a încuvânt s, i fapte au câs, tigat loialitatea, admirat,ia s, i omagiul conduca-torilor din multe t, ari.

Numele lui Iehova a fost mult onorat în prima parte a domnieilui Solomon. Înt,elepciunea s, i dreptatea, manifestate de împarat,dadeau marturie tuturor popoarelor despre atributele minunate aleDumnezeului pe care Îl slujea. Pentru o vreme, Israel a fost ca o

Solomon 17

lumina, care dadea pe fat, a maret,ia lui Iehova. Adevarata slava aprimei part,i a domniei lui Solomon nu s-a vazut în înt,elepciuneaneîntrecuta, în bogat,ii fabuloase, în puterea fara egal s, i în renumele [33]lui, ci în onoarea pe care a adus-o Numelui Dumnezeului lui Israel,prin folosirea înt,eleapta a darurilor cerului.

Pe masura ce anii treceau s, i faima lui Solomon cres, tea, el cautasa-L onoreze pe Dumnezeu, sporind mereu în putere mintala s, ispirituala s, i continuând sa împarta altora binecuvântarile pe care leprimea. Nimeni nu putea sa înt,eleaga mai bine decât el însus, i caprin favoarea lui Iehova intrase în stapânirea puterii, înt,elepciuniis, i ca aceste daruri i-au fost acordate ca sa dea lumii cunoas, tereaÎmparatului împarat,ilor.

Solomon a dat pe fat, a un interes deosebit în studiul naturii, darcercetarile lui nu s-au limitat la o singura ramura de învat, atura. Prinstudiul staruitor al tuturor lucrurilor create, atât însuflet,ite, cât s, ineînsuflet,ite, el a câs, tigat o concept,ie lamurita despre Creator. Înfort,ele naturii, în lumea animala s, i minerala s, i în orice copac, mugurs, i floare, el vedea descoperirea înt,elepciunii lui Dumnezeu; s, i întimp ce cauta sa învet,e mai mult s, i mai mult, cunoas, terea lui despreDumnezeu s, i dragostea fat, a de El cres, teau continuu. Înt,elepciuneainspirata de sus a lui Solomon s, i-a gasit expresia în cântari de laudas, i în multe proverbe. „A rostit trei mii de pilde s, i a alcatuit o miecinci cântari. A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban pânala isopul care cres, te pe zid, a vorbit de asemenea despre dobitoace,despre pasari, despre târâtoare s, i despre pes, ti”. (1 Împarat,i 4, 32.33.)

În parabolele lui Solomon este subliniat principiul viet,uirii sfintes, i al efortului staruitor, principii ceres, ti care duc la evlavie, principiicare trebuie sa guverneze toate faptele viet,ii. Tocmai raspândirea [34]acestor principii s, i recunoas, terea lui Dumnezeu ca Unul caruia Îiapart,in toata lauda s, i onoarea au facut din prima parte a domnieilui Solomon un timp de înalt,are morala s, i de prosperitate materiala.„Ferice de omul care gases, te înt,elepciunea, s, i de omul care capatapriceperea! Caci câs, tigul pe care-l aduce ea este mai bun decât alargintului, s, i venitul adus de ea este mai de pret, decât aurul; eaeste mai de pret, decât margaritarele, s, i toate comorile tale nu se potasemui cu ea. În dreapta ei este o viat, a lunga; în stânga ei, bogat,ie s, islava. Caile ei sunt nis, te carari placute, s, i toate cararile ei sunt nis, te

18 Profeti si regi

carari pas, nice. Ea este un pom de viat, a pentru cei ce o apuca, s, i ceice o au sunt fericit,i”. (Proverbe 3, 13-18.)

„Iata începutul înt,elepciunii: dobândes, te înt,elepciunea s, i cu totce ai, dobândes, te priceperea” (Proverbe 4, 7); „Frica de Domnul esteînceputul înt,elepciunii” (Psalmii 111, 10); „Frica de Domnul esteurârea raului; trufia s, i mândria, purtarea rea s, i gura mincinoasa, iatace urasc eu”. (Proverbe 8, 13.)

O, daca în anii de mai târziu Solomon ar fi luat aminte la acestecuvinte minunate ale înt,elepciunii! O, daca el, care declarase: „Bu-zele înt,elept,ilor seamana s, tiint,a” (Proverbe 15, 7) s, i care învat,asepe împarat,ii pamântului sa dea Împaratului împarat,ilor lauda pecare doreau sa o dea unui conducator pamântesc, nu s, i-ar fi atribuitniciodata „cu o gura razvratita”, cu mândrie s, i nerus, inare, slava carese cuvenea numai lui Dumnezeu!

Capitolul 2 — Templul s, i consacrarea lui [35]

Solomon a adus la îndeplinire, cu înt,elepciune, planul îndelungcultivat al lui David, acela de a înalt,a un templu Domnului. Timpde s, apte ani, Ierusalimul a fost plin de lucratori harnici, ocupat,i cunivelarea locului rânduit, cu ridicarea unor ziduri de consolidare s, ias, ezarea de temelii largi „pietre mari, maret, cioplite” (1 Împarat,i 5,17) cu prelucrarea copacilor urias, i, adus, i din padurea Libanului s, icu înalt,area sanctuarului maret, .

În acelas, i timp cu pregatirea lemnelor s, i a pietrelor pentru caremii de oameni îs, i încordau puterile, executarea mobilierului tem-plului înainta mereu sub conducerea lui Hiram din Tir „un mes, terpriceput, înzestrat cu înt,elepciune pentru lucrari în aur, în argint, înarama, în fier, în piatra s, i în lemn, în materii vopsite în purpura s, i înalbastru, în materii de vison s, i cârmâz”. (2 Cronici 2, 13.14.)

Astfel, în timp ce cladirea de pe muntele Moria se înalt,a farazgomot „din pietre cioplite gata, înainte de a fi aduse acolo, as, a ca [36]nici un ciocan, nici o secure, nici o unealta de fier nu s-a auzit în casa,în timpul zidirii” (1 Împarat,i 6, 7), asamblarea lor armonioasa eraexecutata dupa modelul dat de David fiului sau, cu „toate uneltelecare erau pentru casa lui Dumnezeu”. (2 Cronici 4, 19.) Între acestease aflau: altarul tamâierii, masa cu pâinile pentru punerea înainteaDomnului, sfes, nicul s, i candelele împreuna cu vasele s, i uneltele le-gate de slujirea preot,ilor în locul sfânt, „toate acestea de aur, de aurfoarte curat”. (2 Cronici 4, 21.) Mobilierul de arama — altarul arde-rilor de tot, marea de arama sust,inuta de doisprezece boi, lighenelede dimensiuni mai mici împreuna cu multe alte vase — „împaratula pus sa se toarne în câmpia Iordanului într-un pamânt cleios întreSucot s, i T, ereda”. (2 Cronici 4, 17.) Aceste obiecte au fost date dinbels, ug, ca sa nu fie nici o lipsa.

Palatul cladit de Solomon s, i de asociat,ii lui pentru Dumnezeu s, ipentru închinarea Sa era de o frumuset,e neîntrecuta s, i de o splen-doare fara seaman. Împodobita cu pietre pret,ioase, înconjurata decurt,i spat,ioase, cu intrari monumentale, captus, ita cu cedru s, i po-

19

20 Profeti si regi

leita cu aur, cladirea templului, cu perdele brodate s, i cu mobilierbogat, era un simbol potrivit pentru biserica vie a lui Dumnezeu depe pamânt, care de-a lungul veacurilor a fost cladita în armonie cumodelul divin, din materiale care au fost asemanate cu „aur, argint,pietre pret,ioase”, s, lefuite „ca nis, te stâlpi frumos, i care fac podoabacaselor împarates, ti”. (1 Corinteni 3, 12; Psalmii 144, 12.) Hristoseste „piatra din capul unghiului” a acestui templu spiritual: „în Eltoata cladirea, bine închegata, cres, te ca sa fie un templu sfânt înDomnul”. (Efeseni 2, 20, 21.)

În cele din urma, templul planuit de împaratul David s, i cladit de[37]fiul sau Solomon a fost terminat. „Tot ceea ce-s, i pusese Solomonde gând sa faca în casa Domnului, a izbutit”. (2 Cronici 7, 11 .) Iaracum, pentru ca palatul care încorona înalt,imile muntelui Moria sapoata fi, as, a cum îs, i dorise atât de mult David, o locuint, a „nu pentruom, ci pentru Domnul Dumnezeu” (1 Cronici 29, 1), mai ramâneaceremonia solemna a consacrarii pentru Iehova s, i pentru închinareaSa.

Locul pe care era cladit templul fusese multa vreme socotit caun loc consacrat lui Dumnezeu. Aici, Avraam, tatal credincios, ilor,dovedise dispozit,ia lui de a jertfi pe singurul sau fiu, în ascultarede porunca lui Iehova. Aici, Dumnezeu Îs, i reînnoise legamântulbinecuvântarii cu Avraam, care cuprindea slavita fagaduint, a me-sianica, de eliberare pentru neamul omenesc prin jertfirea FiuluiCelui Prea Înalt. (vezi Geneza 22, 9.16-18.) În acest loc, atunci cândDavid adusese arderi de tot s, i jertfe de mâncare pentru a opri sabiarazbunatoare a îngerului distrugator, Dumnezeu i-a raspuns cu focdin cer. (Vezi 1 Cronici 21.) S, i acum din nou, închinatorii lui Iehovaerau aici pentru a se închina Dumnezeului lor s, i a-s, i reînnoi voturilede atas, ament fat, a de El.

Timpul ales pentru consacrare era cel mai favorabil — luna as, aptea, când poporul din toate colt,urile împarat,iei obis, nuia sa seadune la Ierusalim pentru a praznui sarbatoarea corturilor. Aceastasarbatoare era mai întâi de toate o ocazie de bucurie. Lucrarile derecoltare fiind terminate, iar muncile pentru noul an nefiind înca în-cepute, poporul era eliberat de griji s, i putea sa se dedice influent,elorsfinte s, i pline de bucurie ale acestui moment.

La timpul rânduit, os, tile lui Israel, împreuna cu reprezentant,i[38]din multe t, ari straine în îmbracaminte bogata, s-au adunat în curt,ile

Templul s, i consacrarea lui 21

templului. Scena era de o maret,ie neobis, nuita. Solomon împreunacu batrânii lui Israel s, i cu cei mai influent,i barbat,i din popor s-au reîntors din cealalta parte a oras, ului, de unde au adus chivotullegamântului. „Chivotul, cortul întâlnirii s, i toate celelalte uneltesfinte care erau în cort” (2 Cronici 5, 5) au fost aduse din sanctuarulde pe înalt,imea Gabaonului. Aceste obiecte îndragite, care aminteaude experient,ele de început ale copiilor lui Israel în timpul ratacirilorprin pustie, precum s, i cu ocazia cuceririi Canaanului, s, i-au gasitacum un salas, permanent în cladirea splendida care fusese înalt,atapentru a lua locul acelei construct,ii portabile.

La aducerea la templu a chivotului sacru, care cont,inea cele douatable de piatra pe care erau scrise cu degetul lui Dumnezeu precep-tele Decalogului, Solomon a urmat exemplul tatalui sau, David. Lafiecare s, ase pas, i aducea jertfe. Cu cântari, muzica s, i cu o deose-bita ceremonie, „preot,ii au adus chivotul legamântului Domnului lalocul lui, în sfântul locas, al casei, în Locul prea sfânt”. (2 Cronici5, 7.) Dupa ce au ies, it din sanctuar, s, i-au ocupat locurile destinate.Cântaret,ii — „levit,ii îmbracat,i în in subt,ire stateau la rasaritul alta-rului cu chimvale, alaute s, i arfe, s, i aveau cu ei o suta douazeci depreot,i care sunau din trâmbit,e”. (2 Cronici 5, 12.)

„Când cei ce sunau din trâmbit,e s, i cei ce cântau, unindu-se într-un glas, ca sa mareasca s, i sa laude pe Domnul, au sunat din trâmbit, a, [39]chimvale s, i celelalte instrumente s, i au marit pe Dumnezeu prinaceste cuvinte: «Caci este bun, caci îndurarea Lui t,ine în veci!»,în clipa aceea casa s, i anume Casa Domnului s-a umplut cu un nor.Preot,ii nu au putut sa mai stea acolo s, i sa faca slujba din pricinanorului; caci slava Domnului umplea Casa lui Dumnezeu”. ( 2Cronici 5, 13.14.)

Dându-s, i seama de semnificat,ia acestui nor, Solomon a zis:„Domnul a zis ca vrea sa locuiasca în întuneric! s, i eu am zidito casa care-t,i va fi locuint, a, un loc unde vei locui în veci”. (2 Cronici6, 1.2.)

„Domnul împarat,es, te: popoarele tremura;El s, ade pe heruvimi: pamântul se clatina.

Domnul este mare în Sion,S, i înalt,at peste toate popoarele.

Sa laude oamenii Numele Tau cel Mare s, i înfricos, at,

22 Profeti si regi

Caci este sfânt!...Înalt,at,i pe Domnul, Dumnezeul nostru,

S, i închinat,i-va înaintea as, ternutului picioarelor Lui,Caci este sfânt!”

(Psalmii 99, 1-5.)

În mijlocul curt,ii templului, fusese înalt,ata „o treapta de arama”sau o platforma „lunga de cinci cot,i, lata de cinci cot,i s, i înalta detrei cot,i”. Solomon a stat pe ea s, i, cu mâinile ridicate, a binecuvântatmult,imea cea mare din fat,a lui „S, i toata adunarea lui Israel statea înpicioare”. (2 Cronici 6, 13.3.)

„Binecuvântat sa fie Domnul Dumnezeul lui Israel”, a exclamatSolomon, „care a împlinit prin puterea Sa ce spusese cu gura Sa[40]tatalui meu David, când a zis: «Am ales Ierusalimul, pentru ca în elsa locuiasca Numele Meu».” (2 Cronici 6, 4.6.)

Apoi, Solomon a îngenuncheat pe platforma s, i în auzul întreguluipopor, a înalt,at rugaciunea de consacrare. Ridicându-s, i mâinile catrecer, în timp ce adunarea era plecata cu fat,a la pamânt, împaratuls-a rugat: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este un Dumnezeu caTine în ceruri, nici pe pamânt, care sa-s, i t,ina legamântul s, i sa aratemila fat, a de robii Tai, care umbla înaintea Ta cu toata inima lor”.

„Astfel, t,i-ai t,inut cuvântul dat robului Tau David, tatal meu;s, i ce ai spus cu gura Ta, împlines, ti astazi prin puterea Ta. Acum,Doamne, Dumnezeul lui Israel, t,ine fagaduint,a pe care ai facut-otatalui meu David, când ai zis: Niciodata nu vei fi lipsit înainteaMea de un urmas, care sa s, ada pe scaunul de domnie al lui Israel,numai fiii tai sa ia seama la calea lor s, i sa mearga în Legea Mea, cumai mers tu înaintea Mea. Împlineasca-se dar Doamne, Dumnezeullui Israel, fagaduint,a pe care ai facut-o robului Tau David! Dar ce!Sa locuiasca Dumnezeu cu adevarat împreuna cu omul pe pamânt?Iata ca cerurile s, i cerurile cerurilor nu Te cuprind: cu cât mai put,inaceasta casa, pe care am zidit-o eu! Totus, i, Doamne, Dumnezeulmeu, ia aminte la rugaciunea robului Tau s, i la cererea lui! Ascultastrigatul s, i rugaciunea pe care t,i-o face robul Tau. Ochii Tai sa fiezi s, i noapte deschis, i peste casa aceasta, peste locul despre care aizis ca acolo va fi Numele Tau! Asculta cererile robului Tau s, i alepoporului Tau Israel, când se vor ruga în locul acesta! Asculta dinlocul locuint,ei Tale din ceruri, asculta s, i iarta!

Templul s, i consacrarea lui 23

Când poporul Tau Israel va fi batut de vrajmas, , pentru ca apacatuit împotriva Ta: daca se vor întoarce la Tine s, i vor da slavaNumelui Tau, daca Ît,i vor face rugaciuni s, i cereri în casa aceasta,asculta-i din ceruri, iarta pacatul parint,ilor lor.

Când cerul va fi închis s, i nu va fi ploaie din pricina pacatelor lor [41]împotriva Ta: daca se vor ruga în acest loc s, i vor da slava Numeluitau s, i daca se vor întoarce de la pacatele lor (pentru ca îi vei pedepsi),asculta-i din ceruri, iarta pacatul robilor Tai s, i al poporului Israel,învat, a-i calea pe care trebuie sa mearga s, i trimite ploaie pe pamântulpe care l-ai dat ca mos, tenire poporului Tau!

Când vor fi în t,ara foamete, ciuma, rugina de grâu s, i malura,lacustele dintr-un soi sau altul, când vrajmas, ul va împresura pepoporul Tau, în t,ara lui, în cetat,ile lui, când vor fi urgii sau boli devreun fel; daca, un om, daca tot poporul Tau Israel va face rugaciunis, i cereri s, i fiecare îs, i va cunoas, te rana s, i durerea s, i va întinde mâinilespre casa aceasta, asculta-l din ceruri, din locul locuint,ei Tale, s, iiarta-l; rasplates, te fiecaruia dupa inima lui, Tu care cunos, ti inimafiecaruia, caci numai Tu cunos, ti inima copiilor oamenilor, ca sa seteama de Tine s, i sa umble în caile Tale tot timpul, cât vor trai în t,arape care ai dat-o parint,ilor nos, tri!

Când strainul, care nu este din poporul Tau Israel, va veni dintr-o t,ara straina, departata, din pricina Numelui Tau celui mare, dinpricina mâinii Tale tari s, i din pricina brat,ului Tau întins, când va venisa se roage în casa aceasta, asculta-l din ceruri, din locul locuint,eiTale s, i da strainului aceluia tot ce-t,i va cere, pentru ca toate popoarelepamântului sa cunoasca Numele Tau s, i sa se teama de Tine, capoporul Tau Israel, s, i sa s, tie ca Numele Tau este chemat peste casaaceasta, pe care am zidit-o!

Când va ies, i poporul Tau la lupta împotriva vrajmas, ilor lui, [42]urmând calea pe care îi vei porunci sa o urmeze: daca Ît,i vor facerugaciuni cu privirile îndreptate spre cetatea aceasta, pe care aiales-o s, i spre casa pe care am zidit-o în Numele Tau, asculta dinceruri rugaciunile s, i cererile lor, s, i fa-le dreptate! Când vor pacatuiîmpotriva Ta, caci nu este om care sa nu pacatuiasca, s, i când veifi mâniat împotriva lor, s, i-i vei da în mâna vrajmas, ului, care-i vaduce robi într-o t,ara departata sau apropiata: daca îs, i vor veni în fireîn t,ara unde vor fi robi, daca se vor întoarce la Tine s, i Ît,i vor facecereri în t,ara robiei lor, s, i vor zice: «Am pacatuit, am pacatuit, am

24 Profeti si regi

savârs, it faradelegi, am facut rau», daca se vor întoarce la Tine dintoata inima lor s, i din tot sufletul lor, în t,ara robiei lor, unde au fostdus, i robi, daca-t,i vor face rugaciuni cu privirile întoarse spre t,aralor, pe care ai dat-o parint,ilor lor, spre cetatea pe care ai ales-o s, ispre casa pe care am zidit-o Numelui Tau, asculta din ceruri, dinlocul locuint,ei Tale, rugaciunile s, i cererile lor, fa-le dreptate: iartapoporului Tau pacatele facute împotriva Ta!

Acum Doamne, Dumnezeule, ochii Tai sa fie deschis, i s, i urechileTale sa fie cu luare aminte la rugaciunea facuta în locul acesta! Acum,Doamne, Dumnezeule, scoala-Te, vino la locul Tau de odihna, Tus, i chivotul maret,iei Tale. Preot,ii tai, Doamne, Dumnezeule, sa fieîmbracat,i cu mântuirea, s, i prea iubit,ii tai sa se bucure de fericire!Doamne, Dumnezeule, nu îndeparta pe unsul Tau, adu-t,i aminte debunatat,ile fagaduite robului Tau, David!”. (2 Cronici 6, 14-42.)

Când Solomon s, i-a sfârs, it rugaciunea, „a cazut foc din cer s, i a[43][44][45]

mistuit arderea de tot s, i jertfele. Preot,ii nu puteau intra în templu,din cauza slavei Domnului, care umpluse casa Domnului. Când tot,icopiii lui Israel au vazut slava Domnului deasupra casei, s-au plecatcu fet,ele la pamânt s, i s-au închinat s, i au laudat pe Domnul zicând:«Caci este bun; caci îndurarea Lui t,ine în veci!»”.

Apoi, împaratul s, i poporul au adus jertfe înaintea Domnului.„Astfel împaratul s, i tot poporul au închinat casa Domnului”. (2 Cro-nici 7, 1-5.) Timp de s, apte zile, mult,imile din toate part,ile împarat,iei,„de la hotarele Hamatului s, i pâna la râul Egiptului, o mult,ime foartemare”, au praznuit cu bucurie. Saptamâna urmatoare a fost petrecutade mult,imea fericita la sarbatoarea corturilor. La încheierea timpuluide reconsacrare s, i de bucurie, oamenii s-au întors la caminele lor,„plini de bucurie în inima pentru bunatatea pe care Domnul a dat-ope fat, a lui David, lui Solomon s, i întregului Sau popor Israel”. (2Cronici 7, 8.10.)

Împaratul facuse tot ce putuse, ca sa încurajeze poporul sa sepredea cu totul Domnului s, i slujirii Sale s, i sa mareasca Numele Luicel Sfânt. S, i acum iaras, i, ca la Gabaon, la începutul domniei sale,conducatorului lui Israel i s-a dat dovada primirii s, i binecuvântariidivine. Într-o viziune de noapte, Domnul i s-a aratat cu o solie: „Ît,iascult rugaciunea s, i aleg locul acesta drept casa unde va trebui saMi se aduca jertfa. Când voi închide cerul, s, i nu va fi ploaie, cândvoi porunci lacustelor sa manânce t,ara, când voi trimite ciuma în[46]

Templul s, i consacrarea lui 25

poporul Meu: daca poporul Meu peste care este chemat Numele Meuse va smeri, se va abate de la caile lui rele — îl voi asculta din ceruri,îi voi ierta pacatul s, i-i voi tamadui t,ara. Ochii Mei vor fi deschis, i deacum, s, i urechile Mele vor fi cu luare aminte la rugaciunea facuta înlocul acesta. Acum, aleg s, i sfint,esc casa aceasta, pentru ca NumeleMeu sa locuiasca în ea pe vecie, s, i voi avea totdeauna ochii s, i inimaMea acolo”. (2 Cronici 7, 12-16.) Daca Israel ar fi ramas credincioslui Dumnezeu, aceasta cladire mareat, a ar fi ramas în picioare pevecie, ca un semn ves, nic al favorii deosebite a lui Dumnezeu fat, a depoporul Sau ales. „Fiii strainului” — declara Dumnezeu — „care sevor lipi de Domnul, ca sa-I slujeasca s, i sa iubeasca Numele Domnu-lui, pentru ca sa fie slujitorii Lui, s, i tot,i cei ce vor pazi Sabatul, casa nu îl pângareasca, s, i vor starui în legamântul Meu, îi voi aducela muntele Meu cel sfânt, s, i-i voi umple de veselie în Casa Mea derugaciune. Arderile lor de tot s, i jertfele lor vor fi primite pe altarulMeu, caci casa Mea se va numi o casa de rugaciune pentru toatepopoarele”. (Isaia 56, 7.)

În legatura cu aceste asigurari de primire, Domnul a explicatlamurit înaintea împaratului calea datoriei: „S, i tu daca vei umblaînaintea Mea cum a umblat tatal tau David, facând tot ce-am poruncit,s, i daca vei pazi legile s, i poruncile Mele, voi întari scaunul de domnieal împarat,iei tale, cum am fagaduit tatalui tau David, când am zis:«Niciodata nu vei fi lipsit de un urmas, , care sa domneasca pesteIsrael».” (2 Cronici 7, 17.18.)

Daca Solomon ar fi continuat sa-L slujeasca pe Domnul în [47]umilint, a, întreaga lui domnie ar fi exercitat o influent, a puternicaspre bine asupra popoarelor înconjuratoare — popoare care fuseseraatât de favorabil impresionate de domnia lui David, tatal lui, ca s, i decuvintele înt,elepte s, i de lucrarile maret,e din primii ani ai domnieisale. Prevazând ispitele teribile care însot,esc prosperitatea s, i onoarealumeasca, Dumnezeu l-a avertizat pe Solomon împotriva pacatuluiapostaziei s, i a aratat mai dinainte urmarile teribile ale pacatului.Chiar s, i templul cel minunat, care tocmai fusese consacrat, a zis El,avea sa ajunga „de pomina s, i de batjocura printre toate popoarele”,daca Israel avea sa uite „pe Domnul, Dumnezeul parint,ilor lor” (2Cronici 7, 20.22) s, i avea sa staruiasca în idolatrie.

Întarit în inima s, i plin de bucurie pentru solia primita din cer,ca rugaciunea sa în favoarea lui Israel fusese ascultata, Solomon a

26 Profeti si regi

intrat acum în cea mai glorioasa perioada de domnie. În curând, „tot,iîmparat,ii pamântului” au început sa îl caute, „sa-i auda înt,elepciuneape care o pusese Dumnezeu în inima lui”. (2 Cronici 9, 23.) Mult,iaveau sa vada felul guvernarii lui s, i sa primeasca îndrumari cu privirela rezolvarea problemelor grele.

Când aces, tia îl vizitau pe Solomon, el îi învat,a despre Dumnezeu,ca fiind Creatorul tuturor lucrurilor, s, i ei se întorceau cu concept,iimai lamurite despre Dumnezeul lui Israel s, i despre dragostea Luifat, a de neamul omenesc. În lucrarile din natura, vedeau acum ex-presia iubirii Sale s, i o descoperire a caracterului Sau; s, i mult,i eraudeterminat,i sa I se închine, ca Dumnezeu al lor.

Umilint,a lui Solomon la vremea când a început sa duca poverilestatului, atunci când a recunoscut înaintea lui Dumnezeu : „Eu suntdoar un tânar neîncercat” (1 Împarat,i 3, 7), dragostea lui adânca fat, a[48]de Dumnezeu, respectul lui profund pentru lucrurile sfinte, neîncre-derea în sine, precum s, i faptul ca înalt,a cu adevarat pe Creatorulinfinit a toate — toate aceste trasaturi de caracter, cu adevarat demnede urmarit, s-au dat pe fat, a în lucrarile legate de dedicarea templu-lui, când, în timpul rugaciunii sale de consacrare, a îngenuncheat înpozit,ia umila a unuia care cere. Urmas, ii lui Hristos, astazi, sa se fe-reasca de tendint,ele de a pierde spiritul de respect s, i de teama sfânta.Scripturile îi învat, a pe oameni cum sa se apropie de Facatorul lor cuumilint, a s, i temere, prin credint, a într-un Mijlocitor divin. Psalmistuldeclara:

„Caci Domnul este un Dumnezeu mare,Este un Împarat mai presus de tot,i dumnezeii.

Venit,i sa ne închinam s, i sa ne smerimSa ne plecam genunchiul înaintea Domnului,

Facatorul nostru!”

(Psalmii 95, 3.6.)

Atât în rugaciunea publica, cât s, i în cea particulara, este privile-giul nostru sa ne plecam genunchiul înaintea lui Dumnezeu atuncicând Îi aducem cererile noastre. Isus, exemplul nostru, „îngenuncheas, i Se ruga”. (Luca 22, 41.) Despre ucenicii Sai se scrie ca ei „au în-genuncheat s, i s-au rugat”. (Faptele Apostolilor 9, 40.) Pavel declara:„Îmi plec genunchiul înaintea Tatalui Domnului nostru Isus Hristos”.

Templul s, i consacrarea lui 27

(Efeseni 3, 14.) Când a marturisit înaintea lui Dumnezeu pacatele luiIsrael, Ezra a îngenuncheat. (Ezra 9, 5.) Daniel „îngenunchea de treiori pe zi, se ruga s, i lauda pe Dumnezeul lui”. (Daniel 6, 10.) Adeva-ratul respect pentru Dumnezeu este imprimat de simt,ul maret,iei Saleinfinite s, i de cons, tient,a prezent,ei Sale. Orice inima trebuie sa fieimpresionata de acest simt, amânt al Celui Nevazut. Ceasul s, i loculrugaciunii sunt sfinte, pentru ca acolo este Dumnezeu.

S, i atunci când se da pe fat, a respect în atitudine s, i în compor- [49]tament, simt, amântul din care el izvoras, te se va adânci. „NumeleLui este sfânt s, i înfricos, at” (Psalmii 111, 9), declara psalmistul.Atunci când Îi rostesc Numele, îngerii îs, i acopera fet,ele. Cu câtrespect, deci, ar trebui sa luam Numele Lui pe buzele noastre, noi,care suntem pacatos, i s, i decazut,i!

Ar fi bine ca atât tinerii, cât s, i batrânii sa cântareasca acele cu-vinte din Sfânta Scriptura care arata cum ar trebui privit locul însem-nat cu prezent,a deosebita a lui Dumnezeu. „Scoate-t,i încalt, aminteadin picioare”, i-a poruncit El lui Moise la rugul arzând, „caci loculpe care stai este un pamânt sfânt”. (Exod 3, 5.) Dupa ce Iacov aavut viziunea cu îngerii, a exclamat: „Domnul este în locul acesta,s, i eu nu am s, tiut.... Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poartacerurilor”. (Geneza 28, 16.17.) În cele spuse cu ocazia slujbelorde consacrare, Solomon a cautat sa îndeparteze din mintea celorprezent,i superstit,iile cu privire la Creator, care întunecasera mint,ilepagânilor. Dumnezeul cerului nu este ca zeii pagânilor, legat de untemplu facut de mâini omenes, ti; cu toate acestea, El Se întâlnes, tecu poporul Sau, prin Duhul Sau, atunci când ei se aduna la casadedicata închinarii Sale.

Cu secole mai târziu, Pavel a învat,at acelas, i adevar, prin cuvin-tele: „Dumnezeu, care a facut lumea s, i tot ce este în ea, este Domnulcerului s, i al pamântului, s, i nu locuies, te în temple facute de mâini. Elnu este slujit de mâini omenes, ti, ca s, i când ar avea trebuint, a de ceva,El, care da tuturor viat,a, suflarea s, i toate lucrurile. El a facut ca tot,ioamenii, ies, it,i dintr-unul singur, sa locuiasca pe toata fat,a pamân-tului; le-a as, ezat anumite vremi s, i a pus anumite hotare locuint,eilor, ca ei sa-L caute pe Dumnezeu s, i sa se sileasca sa-L gaseasca,bâjbâind, macar ca nu este departe de fiecare din noi. Caci în El [50]avem viat,a, mis, carea s, i fiint,a....” (Faptele Apostolilor 17, 24-28.)

28 Profeti si regi

„Ferice de poporul al carui Dumnezeu este Domnul!Ferice de poporul pe care s, i-l alege El de mos, tenire!

Domnul prives, te din înalt,imea cerurilor,S, i vede pe tot,i fiii oamenilor.

Din locas, ul locuint,ei Lui,El prives, te pe tot,i locuitorii pamântului.

Domnul s, i-a as, ezat scaunul de domnie în ceruriS, i domnia Lui stapânes, te peste tot.

Dumnezeule, caile Tale sunt sfinte!Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?

Tu care es, ti Dumnezeul care face minuni;Tu t,i-ai aratat puterea printre popoare!”

(Psalmii 33, 12-14; 103,19; 77, 14.)

Cu toate ca Dumnezeu nu locuies, te în temple facute de mâini,El onoreaza cu prezent,a Sa adunarile copiilor Sai. El a fagaduit ca,atunci când ei se aduna sa Îl caute, sa-s, i recunoasca pacatele s, i sase roage unul pentru altul, El Se va întâlni cu ei prin Duhul Sau.Dar aceia care se aduna sa se închine Lui trebuie sa îndepartezeorice gând rau. Despre aces, tia, Domnul declara: „Norodul acestase apropie de Mine cu gura s, i Ma cinstesc cu buzele, dar inima luieste departe de Mine. Degeaba Ma cinstesc ei, învat,ând ca învat, aturinis, te porunci omenes, ti”. (Matei 15, 8.9.) Aceia care se închina luiDumnezeu trebuie sa I se închine „în duh s, i adevar, caci astfel deînchinatori dores, te Tatal”. (Ioan 4, 23.) „Domnul este în templul Luicel sfânt; tot pamântul sa taca înaintea Lui”. (Habacuc 2, 20.)

Capitolul 3 — Mândria prosperitat, ii [51]

Atâta vreme cât Solomon a înalt,at Legea cerului, Dumnezeua fost cu el s, i i-a fost data înt,elepciune, ca sa-l conduca pe Israelcu nepartinire s, i mila. La început, când a primit bogat,ie s, i onoarelumeasca, ramasese umilit s, i mare a fost întinderea influent,ei lui.„Solomon stapânea toate împarat,iile de la Râu (Eufrat) pâna la t,arafilistenilor s, i pâna la hotarul Egiptului ... s, i avea pace pretutindeni,de jur împrejur. Iuda s, i Israel ... a locuit în linis, te fiecare sub via luis, i sub smochinul lui ... în tot timpul lui Solomon”. (1 Împarat,i 4,21.24.25.) Dar, dupa o dimineat, a cu mari fagaduint,e, viat,a lui a fostîntunecata de apostazie. Istoria raporteaza faptul întristator, ca acelacare fusese numit Iedidia, „Iubitul Domnului” (2 Samuel 12, 25),acela care fusese onorat de Dumnezeu cu dovezi atât de remarcabileale favorii divine, încât înt,elepciunea s, i dreptatea lui îi dadusera unrenume universal, acela care îi condusese pe alt,ii sa atribuie cinsteaDumnezeului lui Israel, acela s-a întors de la închinarea lui Iehova [52]pentru a se pleca înaintea idolilor pagânilor.

Cu sute de ani mai înainte ca Solomon sa vina la tron, Domnul,prevazând primejdiile care urmau sa vina peste aceia care aveausa fie conducatori ai lui Israel, a dat lui Moise îndrumari pentrucalauzirea lor. Au fost date îndrumari pentru acela care avea sa steape tronul lui Israel sa scrie o copie dupa legile lui Iehova „într-o carteîn afara de aceea care sta înaintea preot,ilor s, i levit,ilor. Va trebui sase teama de Domnul, Dumnezeul lor, sa pazeasca s, i sa împlineascatoate cuvintele din legea aceasta s, i toate poruncile acestea, pentruca inima lui sa nu se înalt,e mai presus de frat,ii sai, s, i sa nu se abatade la poruncile acestea nici la dreapta, nici la stânga, s, i sa aiba astfelmulte zile în împarat,ia lor, el s, i copiii lui, în mijlocul lui Israel”.(Deuteronom 17, 18-20.)

În legatura cu aceasta îndrumare, Domnul avertizase în moddeosebit ca acela care avea sa fie uns ca împarat „sa nu aiba un marenumar de neveste, ca sa nu i se abata inima; s, i sa nu strânga marigramezi de argint s, i de aur”. (Deuteronom 17, 17.)

29

30 Profeti si regi

Lui Solomon îi erau cunoscute aceste avertizari s, i pentru o vremea luat seama la ele. Cea mai mare dorint, a a lui era sa traiasca s, i saconduca în armonie cu rânduielile date la Sinai. Modul lui de aconduce treburile împarat,iei era într-un contrast izbitor cu obice-iurile popoarelor din vremea lui — popoare care nu se temeau deDumnezeu s, i ai caror conducatori calcau în picioare Legea Sa ceasfânta.

Cautând sa întareasca legaturile cu împarat,ia cea puternica din[53]partea de miazazi a lui Israel, Solomon s-a aventurat pe un tereninterzis. Satana s, tia urmarile care aveau sa însot,easca ascultareas, i în timpul primilor ani ai domniei lui Solomon — ani glorios, idatorita înt,elepciunii, marinimiei s, i dreptat,ii împaratului — a cautatsa aduca influent,e care aveau sa submineze pe nesimt,ite credincios, ialui Solomon fat, a de principii s, i sa-l duca la despart,irea de Dumnezeu.Din raportul scris, aflam ca vrajmas, ul a reus, it în aceasta straduint, a:„Solomon s-a încuscrit cu Faraon, împaratul Egiptului. A luat denevasta pe fata lui Faraon, s, i a dus-o în cetatea lui David”. (1 Împarat,i3, 1.)

Din punct de vedere omenesc, aceasta casatorie, des, i contraraînvat, aturilor Legii lui Dumnezeu, parea sa se dovedeasca o binecu-vântare; caci sot,ia pagâna a lui Solomon s-a convertit, s, i s-a unitcu el în închinare în fat,a adevaratului Dumnezeu. Afara de acesta,Faraon a facut un serviciu important lui Israel, cucerind Ghezerul,învingându-i pe canaanit,ii care locuiau în cetate s, i oferind-o „ca darfiicei lui, sot,ia lui Solomon”. (1 Împarat,i 9, 16.) Solomon a recladitcetatea aceasta s, i aparent acest lucru a întarit mult împarat,ia sa de-alungul coastei mediteraneene. Dar, intrând în aliant, a cu o nat,iune pa-gâna s, i sigilând pactul prin casatoria cu o print,esa idolatra, Solomona dispret,uit în mod nesabuit masura înt,eleapta pe care Dumnezeu oluase pentru pastrarea curat,iei poporului Sau. Nadejdea ca sot,ia luiegipteanca putea fi convertita era doar o slaba scuza pentru pacat.

Pentru o vreme, Dumnezeu, în mila Sa plina de iubire, a tre-cut peste aceasta gres, eala grava; iar împaratul, printr-o purtareînt,eleapta, ar fi putut stavili într-o mare masura puterile raului,[54]pe care imprudent,a lui le pusese în mis, care. Dar Solomon înce-puse sa piarda din vedere Izvorul puterii s, i slavei lui. Pe masura ceînclinat,iile câs, tigau întâietate asupra rat,iunii, încrederea în sine acrescut s, i el a cautat sa îndeplineasca planul lui Dumnezeu, dupa

Mândria prosperitat,ii 31

gasirea sa cu cale. El a socotit ca aliant,ele comerciale s, i politice cupopoarele din jur vor conduce la cunoas, terea Dumnezeului adevarats, i a intrat în aliant, a nesfint,ita cu un popor dupa altul. Deseori, acestealiant,e erau pecetluite prin casatorii cu print,ese pagâne. Poruncile luiIehova au fost lasate la o parte s, i înlocuite cu obiceiurile popoarelorînconjuratoare.

Solomon se amagea ca înt,elepciunea s, i puterea exemplului saule vor conduce pe aceste sot,ii de la idolatrie catre închinarea laDumnezeul cel adevarat s, i ca înt,elegerile facute în felul acesta voratrage popoarele s, i le vor aduce într-o strânsa legatura cu Israel.Zadarnica nadejde! Gres, eala lui Solomon, care s-a considerat destulde puternic pentru a rezista influent,ei partenerilor pagâni, a fostfatala. S, i la fel de fatala a fost amagirea care l-a facut sa spere ca, înciuda faptului ca el desconsiderase Legea lui Dumnezeu, ceilalt,i arfi putut fi determinat,i sa respecte s, i sa asculte de preceptele ei sfinte.

Aliant,ele împaratului s, i relat,iile comerciale cu popoarele pagânei-au adus renumele, cinstea s, i bogat,iile acestei lumi. El a putut saaduca aur din Ofir s, i argint din Tarsis în cantitat,i mari: „Împaratula facut argintul s, i aurul din Tarsis tot atât de obis, nuite la Ierusalimca pietrele, s, i cedrii tot atât de obis, nuit,i ca sicomorii care cresc încâmpie”. (1 Cronici 1, 15.) Bogat,ia împreuna cu toate ispitele legate [55]de ea au cuprins în zilele lui Solomon un numar mare de oameni;dar aurul cel curat al caracterului a fost întunecat s, i devalorizat.

Apostazia lui Solomon a fost atât de treptata încât înainte de a-s, ida seama, el se îndepartase mult de Dumnezeu. Aproape pe neobser-vate, a început sa se încreada din ce în ce mai put,in în binecuvântareas, i în calauzirea divina s, i sa-s, i puna încrederea în propria sa putere.Put,in câte put,in, s-a întors din acea neclintita ascultare de Dumne-zeu, care putea sa faca din Israel un popor deosebit s, i s-a apropiat dince în ce mai mult de obiceiurile popoarelor înconjuratoare. Cazândîn ispite legate de succesele s, i de pozit,ia lui înalt,ata, a uitat Izvorulprosperitat,ii sale. Ambit,ia de a întrece toate celelalte popoare înputere s, i stralucire l-a adus sa perverteasca pentru scopuri egoistedarurile ceres, ti — daruri care pâna acum fusesera folosite pentruslava lui Dumnezeu. Banii, carora trebuia sa li se dea o întrebuint,aresfânta pentru binele saracilor s, i pentru raspândirea principiilor deviet,uire sanatoasa în toata lumea, au fost cheltuit,i în mod egoist înproiecte ambit,ioase.

32 Profeti si regi

Captivat de dorint,a nestapânita de a întrece celelalte popoareîn desfas, urari de fala, împaratul a pierdut din vedere nevoia dea-s, i însus, i frumuset,ea s, i desavârs, irea de caracter. Cautând sa seslaveasca înaintea lumii, el s, i-a vândut onoarea s, i integritatea. Veni-turile enorme, realizate din comert,ul cu multe t, ari au fost sporite prinimpozite grele. În felul acesta mândria, ambit,ia, risipa s, i îngaduint,ade sine au dat ca rod cruzime s, i stoarcere. Spiritul de corectitudines, i de chibzuint, a, care caracteriza purtarea lui cu oamenii în primaparte a domniei sale a fost schimbat. Din cel mai înt,elept s, i cel[56]mai milos dintre conducatori, Solomon a degenerat într-un tiran.Cel care odinioara fusese ocrotitorul poporului, milos s, i temator deDumnezeu, a devenit apasator s, i despotic. Un impozit dupa altul erapus peste popor pentru ca aceste mijloace sa întret,ina luxul curt,ii.

Oamenii au început sa se plânga. Respectul s, i admirat,ia pe careodinioara le manifestasera pentru împaratul lor s-au transformat înîntristare s, i dezgust.

Ca o aparare împotriva bizuirii pe brat,ul omenesc, Domnul îiavertizase pe aceia care aveau sa conduca peste Israel sa nu îs, iînmult,easca hergheliile de cai. Dar dispret,uind fat,is, aceasta porunca,Solomon a adus cai din Egipt. „S, i au adus lui Solomon cai din Egipts, i din toate t, arile”. (2 Cronici 1, 16; 9, 28.) „Solomon a strâns cara s, icalarime; avea o mie patru sute de cara s, i doisprezece mii de calaret,i,pe care i-a pus în cetat,ile unde îs, i avea carele s, i la Ierusalim, lângaîmparat”. (1 Împarat,i 10, 26.)

Din ce în ce mai mult, împaratul a ajuns sa priveasca luxul,îngaduint,a de sine s, i favoarea lumii, ca dovezi ale renumelui. Fe-mei frumoase s, i atragatoare au fost aduse din Egipt, Fenicia, Edom,Moab s, i din multe locuri. Aceste femei se numarau cu sutele. Religialor era idolatra s, i fusesera învat,ate sa practice ritualuri crude s, i de-gradatoare. Orbit de frumuset,ea lor, împaratul s, i-a neglijat datoriilefat, a de Dumnezeu s, i fat, a de împarat,ie.

Sot,iile lui au exercitat o influent, a puternica asupra sa s, i treptat, aureus, it sa-l determine sa se uneasca cu ele în închinarea lor. Solomondispret,uise îndurarea pe care Dumnezeu o daduse ca sa slujeasca deoprelis, te împotriva apostaziei, iar acum s-a predat închinarii idolatre.[57]„Când a îmbatrânit Solomon nevestele i-au plecat inima spre dumne-zei; s, i inima nu i-a fost cu totul a Domului, Dumnezeului sau, cumfusese inima tatalui sau David. Solomon s-a dus dupa Astartea, zeit,a

Mândria prosperitat,ii 33

sidonienilor, s, i dupa Milcom, urâciunea amonit,ilor”. (1 Împarat,i 11,4.5.)

În partea de miazazi a muntelui Maslinilor, fat, a în fat, a cu mun-tele Moria, acolo unde era as, ezat cel mai frumos templu al lui Iehova,Solomon a înalt,at o mult,ime de cladiri impunatoare, spre a fi fo-losite ca altare idolatre. Pentru a fi placut sot,iilor lui, el a as, ezatidoli urias, i — chipuri diforme din lemn s, i din piatra — în mijlocullivezilor de mirt,i s, i de maslini. Acolo, înaintea altarelor zeitat,ilorpagâne, „Chemos, , urâciunea Moabului”, s, i „Moloc, urâciunea fiilorlui Amon” (1 Împarat,i 11, 7), au fost practicate riturile cele maidezgustatoare ale pagânismului.

Calea lui Solomon a adus pedeapsa ei sigura. Despart,irea deDumnezeu, prin legaturile cu cei idolatri, a fost ruina lui. Când alepadat legamântul lui cu Dumnezeu s, i-a pierdut stapânirea de sine.Puterea lui morala s-a pierdut. Sensibilitat,ile lui fine s-au tocit, iarcons, tiint,a s-a împietrit. Acela care la începutul domniei daduse pefat, a atât de multa înt,elepciune s, i mila, redând unei mame nefericitepe copilul ei neajutorat (1 Împarat,i 3, 16-28), a cazut atât de jos, încâta consimt,it la înalt,area unui idol caruia i se ofereau ca jertfa copiivii. El, care în tineret,e fusese înzestrat cu înt,elegere s, i tact s, i care,în barbat,ia lui, fusese inspirat sa scrie: „Multe cai pot parea buneomului, dar la urma se vad ca duc la moarte” (Proverbe 14, 12), înanii de mai târziu s-a despart,it atât de mult de curat,ie, încât a îngaduit [58]ritualurile revoltatoare s, i destrabalate, legate de adorarea lui Chemos,s, i a Astarteii. El, care la consacrarea templului spusese poporuluisau: „Inima voastra sa fie în totul a Domnului, Dumnezeului vostru”(1 Împarat,i 8, 61), a devenit un hulitor care îs, i contrazicea cuvinteleîn inima s, i în viat, a. El a confundat libertatea cu desfrânarea. Aîncercat, dar cu ce pret, , sa împace lumina cu întunericul, binele curaul, curat,ia cu necurat,ia, pe Hristos cu Belial.

Dupa ce a fost unul dintre cei mai mari împarat,i care au pur-tat vreodata un sceptru, Solomon a devenit un nelegiuit, unealta s, irobul altuia. Caracterul lui, odinioara nobil s, i barbatesc, a devenitneputincios s, i fara vlaga. Credint,a lui în Dumnezeul cel viu a fostanihilata de îndoieli ateiste. Necredint,a i-a întunecat fericirea, i-aslabit principiile s, i i-a degradat viat,a. Dreptatea s, i generozitatea dela începutul domniei s-au schimbat în despotism s, i tiranie. Sarmana,

34 Profeti si regi

slaba fire omeneasca! Dumnezeu nu poate face decât put,in pentruoamenii care-s, i pierd simt, amântul dependent,ei de El.

În aces, ti ani de apostazie, decaderea spirituala a lui Israel aprogresat continuu. Cum putea fi altfel când împaratul lor îs, i uniseinteresele cu agent,i satanici? Prin aceste mijloace, vrajmas, ul lucra laîntunecarea cons, tiint,ei izraelit,ilor cu privire la închinarea adevaratas, i cea falsa; s, i astfel, ei au devenit o prada us, oara. Comert,ul cu altepopoare i-a adus în strânsa legatura cu aceia care nu-L iubeau peDumnezeu, iar dragostea lor pentru El a fost mult slabita. Simt,ul lorviu cu privire la caracterul înalt s, i sfânt al lui Dumnezeu aproape ca adisparut. Refuzând sa mearga pe calea ascultarii, ei s, i-au manifestat[59]atas, amentul fat, a de vrajmas, ul neprihanirii. Casatoria cu cei idolatridevenise o practica obis, nuita, iar izraelit,ii s, i-au pierdut repede oriceoroare fat, a de idolatrie. Poligamia era încurajata. Mamele idolatres, i-au adus copiii sa participe la ritualuri pagânes, ti. În viat,a unora,slujirea religioasa, curata, instituita de Dumnezeu, a fost înlocuitacu idolatria cea mai întunecata.

Cres, tinii trebuie sa se pastreze deosebit,i de lume, de spiritul s, iinfluent,a ei. Dumnezeu ne poate pastra în lume, dar noi nu trebuie safim din lume. Iubirea Lui nu este nesigura s, i oscilanta. El vegheazafara încetare asupra copiilor Sai, cu o grija nemasurata. Dar El cere ocredint, a neîmpart,ita: „nimeni nu poate sluji la doi stapâni. Caci sauva urî pe unul s, i va iubi pe celalalt; sau va t,ine la unul s, i va nesocotipe celalalt: nu putet,i sluji lui Dumnezeu s, i lui Mamona”. (Matei 6,24.)

Solomon a fost înzestrat cu o înt,elepciune minunata; dar lumeal-a îndepartat de Dumnezeu. Barbat,ii de astazi nu sunt mai tari de-cât el; ei sunt tot atât de predispus, i sa cedeze influent,elor care auprovocat caderea lui. Dupa cum Dumnezeu l-a avertizat pe Solomonde primejdie, tot astfel El îi avertizeaza pe copiii Sai sa nu îs, i pri-mejduiasca sufletele prin asemanarea cu lumea. „Ies, it,i din mijlocullor” — îi cheama El — „s, i fit,i deosebit,i ... nu va atinget,i de ce estenecurat s, i va voi primi. Eu va voi fi Tata s, i voi îmi vet,i fi fii s, i fiice,zice Domnul cel Atotputernic”. (2 Corinteni 6, 17.18.)

În mijlocul prosperitat,ii se ascunde primejdia. De-a lungul veacu-rilor, bogat,iile s, i onoarea au fost însot,ite totdeauna de primejduireaumilint,ei s, i a spiritualitat,ii. Nu vasul gol este greu de purtat; vasul[60]plin pâna sus trebuie echilibrat cu atent,ie. Necazul s, i împotrivi-

Mândria prosperitat,ii 35

rea pot produce amaraciune; dar prosperitatea este cât se poate deprimejdioasa pentru viat,a spirituala. Daca elementul omenesc nueste în continua supunere fat, a de voia lui Dumnezeu, daca nu estesfint,it prin adevar, atunci prosperitatea va trezi cu sigurant, a tendint,anaturala catre îngâmfare.

În valea umilint,ei, unde oamenii depind de Dumnezeu, ca El sa-iînvet,e s, i sa le calauzeasca fiecare pas, acolo este o anumita sigurant, a.Dar aceia care stau într-un turn înalt s, i care, datorita pozit,iei lor,se presupune ca au o mare înt,elepciune se afla în cea mai gravaprimejdie. Daca astfel de oameni nu fac din Dumnezeu sprijinul lor,ei vor cadea cu sigurant, a. Când mândria s, i ambit,ia sunt îngaduite,viat,a se ruineaza; caci mândria nu simte nici o nevoie s, i închideinima fat, a de binecuvântarile nemarginite ale Cerului. Acela careîs, i ia ca t,inta proslavirea de sine, se va pomeni lipsit de harul luiDumnezeu, cu al carui ajutor sunt câs, tigate bogat,iile adevarate s, icele mai depline bucurii. Dar acela care da totul s, i face totul pentruHristos va cunoas, te împlinirea fagaduint,ei care zice: „Binecuvân-tarea Domnului îmbogat,es, te, s, i El nu lasa sa fie urmata de nici unnecaz”. (Proverbe 10, 22.) Cu atingerea placuta a harului, Mântui-torul alunga din suflet nelinis, tea s, i ambit,ia nesfânta, transformândvrajmas, ia în dragoste s, i necredint,a în încredere. Atunci când Elvorbes, te sufletului, invitându-l: „Urmeaza-Mi”, vraja atract,iei esteîndepartata. La sunetul glasului Sau, duhul de lacomie s, i de ambit,ieparases, te inima, iar oamenii se ridica, eliberat,i, ca sa-L urmeze.

Capitolul 4 — Urmarile neascultarii[61]

Printre cauzele principale, care l-au condus pe Solomon la risipas, i asuprire, a fost faptul ca nu a mai ment,inut s, i nu a mai întaritspiritul de jertfire de sine.

Când la poalele muntelui Sinai, Moise a facut cunoscuta popo-rului porunca divina: „Sa-Mi faca un locas, sfânt s, i Eu voi locuiîn mijlocul lor” (Exod 35, 8), raspunsul izraelit,ilor a fost însot,it dedaruri corespunzatoare. „Tot,i cei cu tragere de inima s, i bunavoint, a”au adus daruri. (Exod 35, 21.) Pentru construirea sanctuarului, aufost necesare pregatiri mari s, i vaste; se cerea o cantitate mare de ma-terial scump s, i costisitor, dar Domnul a primit numai daruri de bunavoie. „Sa-l primit,i, de la orice om care va da cu tragere de inima”(Exod 25, 2) — a fost porunca pe care Moise a repetat-o înainteaadunarii. Consacrarea fat, a de Dumnezeu s, i un spirit de sacrificiu aufost primele condit,ii pentru pregatirea locas, ului Celui Prea Înalt.[62]

O chemare asemanatoare la jertfirea de sine a fost facuta atuncicând David i-a încredint,at lui Solomon raspunderea cladirii templu-lui. David i-a cerut mult,imii adunate: „Cine vrea sa mai aduca debuna voie daruri înaintea Domnului?” (1 Cronici 29, 5.) Aceastachemare la consacrare s, i la o slujire de buna voie ar fi trebuit safie pastrata întotdeauna în atent,ie de aceia care aveau de a face curidicarea templului.

Pentru construirea tabernacolului din pustie, oameni ales, i au fostînzestrat,i de Dumnezeu cu o pricepere deosebita s, i cu înt,elepciune.„Moise a zis copiilor lui Israel : Sa s, tit,i ca Domnul a ales peBet,aleel.., din semint,ia lui Iuda. L-a umplut cu Duhul lui Dum-nezeu, duh de înt,elepciune, pricepere s, i s, tiint, a pentru tot felul delucrari.... I-a dat s, i darul sa-i învet,e pe alt,ii, atât lui, cât s, i lui Oholiab... din semint,ia lui Dan. I-a umplut cu pricepere, ca sa faca toatelucrarile de sapatura în piatra, de cioplitura mes, tes, ugita, de lucratla gherghef ... sa faca tot felul de lucrari. Bet,aleel, Oholiab s, i tot,ibarbat,ii înt,elept,i, în care pusese Domnul înt,elepciune s, i pricepere... au facut totul dupa cum poruncise Domnul”. (Exod 35, 30-35;36,

36

Urmarile neascultarii 37

1.) Inteligent,ele ceres, ti colaborau cu lucratorii pe care Dumnezeu îialesese.

Urmas, ii acestor mes, teri au mos, tenit într-o mare masura talenteledaruite parint,ilor lor. Pentru o vreme, aces, ti barbat,i din Iuda s, i dinDan au ramas umili s, i neegois, ti. Dar treptat, aproape pe neobservate,s, i-au pierdut simt,ul dependent,ei de Dumnezeu s, i dorint,a de a-L servineegoist. Ei au cerut plata mai mare pentru serviciile lor, din cauza [63]priceperii lor deosebite ca mes, teri în artele decorative. În anumitesituat,ii, cererile lor au fost satisfacute, dar cel mai adesea au gasitde lucru la popoarele înconjuratoare. În locul unui spirit nobil s, ide jertfire de sine, care umpluse inimile înaintas, ilor lor renumit,i, eis, i-au îngaduit un spirit de lacomie, acaparând din ce în ce mai mult.Pentru ca dorint,ele lor sa poata fi împlinite, au folosit pricepereadata de Dumnezeu în slujirea împarat,ilor idolatri s, i talentele pentrurealizarea de lucrari care erau o dezonoare pentru Creator.

Printre aces, ti barbat,i a cautat Solomon un mes, ter care sa con-duca construirea templului de pe muntele Moria. Împaratului i s-auîncredint,at în scris specificari amanunt,ite cu privire la fiecare partea cladirii sfinte s, i el ar fi trebuit sa priveasca spre Dumnezeu, încredint, a, pentru ajutoare consacrate, carora sa le dea pricepere deo-sebita pentru a putea face cu precizie lucrarea ceruta. Dar Solomona pierdut din vedere aceasta ocazie de a da pe fat, a credint, a în Dum-nezeu. El a trimis la împaratul Tirului sa ceara un barbat „iscusit înlucrarea aurului, argintului s, i fierului, a materiilor vopsite în purpura,a materialelor de culoarea cârmâzului s, i de culoare albastra care sacunoasca saparea în lemn, ca sa lucreze cu mes, terii iscusit,i ... dinIuda s, i Ierusalim”. (2 Cronici 2, 7.)

Împaratul fenician a raspuns trimit,ând pe Huram-Abi, „fiul uneifemei din fetele lui Dan, s, i al unui tata tirian”. (2 Cronici 2, 14.)Huram era, prin mama sa, un urmas, al lui Oholiab, caruia cu sute deani mai înainte Dumnezeu îi daduse o înt,elepciune deosebita pentrucladirea cortului.

Astfel în fruntea cetei de lucratori ai lui Solomon, a fost as, ezat [64]un barbat ale carui eforturi nu erau determinate de o dorint, a neego-ista de a-L sluji pe Dumnezeu. El slujea dumnezeului acestui veac— Mamona. Toate fibrele fiint,ei sale erau îmbibate cu principiileegoismului.

38 Profeti si regi

Datorita priceperii lui neobis, nuite, Huram a cerut pret,uri mari.Treptat, principiile pacatoase, pe care le nutrea, au ajuns sa fie primites, i de tovaras, ii lui. Lucrând cu el zi de zi, ei s-au supus tendint,eide a compara plata lor cu a lui s, i au început sa piarda din vederecaracterul sfânt al lucrarii lor. Spiritul de lepadare de sine i-a parasits, i a luat loc spiritul lacomiei. Urmarea a fost cererea de sume maimari, care le-a fost acceptata.

Influent,ele daunatoare care au luat nas, tere în felul acesta au pa-truns în toate ramurile slujirii Domnului s, i s-au raspândit în toataîmparat,ia. Salariile mari, pretinse s, i obt,inute, au dat multora po-sibilitatea de a-s, i permite lux s, i risipa. Saracii erau napastuit,i debogat,i, spiritul de jertfire de sine se pierduse aproape cu totul. Înefectele îndepartate ale acestor influent,e se poate gasi una dintreprincipalele cauze ale apostaziei grozave a aceluia care odinioara senumara printre cei mai înt,elept,i dintre muritori.

Contrastul izbitor, în spirit s, i motive, dintre cei care cladiseracortul din pustie s, i cei angajat,i la înalt,area templului lui Solomoncuprinde o lect,ie de însemnatate profunda. Urmarirea intereselorpersonale, ce-i caracteriza pe constructorii templului, îs, i gases, teechivalentul în egoismul care predomina în lume. Spiritul de lacomie,de cautare a pozit,iei celei mai înalte, a veniturilor celor mai mari,este în cres, tere. Slujirea de buna voie s, i jertfirea de sine, bucuroasa,[65]a lucratorilor de la tabernacol se întâlnesc rareori. Dar acesta estesingurul spirit care ar trebui sa puna stapânire pe urmas, ii lui Isus.Maestrul nostru divin ne da un exemplu de felul cum trebuie salucreze ucenicii lui. Acelora pe care i-a chemat: „Venit,i dupa Mines, i va voi face pescari de oameni” (Matei 4, 19), nu le-a oferit o platastabila pentru slujirea lor. Ei urmau sa fie partas, i cu El în lepadare s, iîn sacrificii.

Trebuie sa lucram nu pentru plata pe care o primim. Motivulcare sa ne îndemne la lucrare pentru Dumnezeu nu trebuie sa cont,inanimic care tinde catre slujirea de sine. Consacrarea neegoista s, i unspirit de jertfire de sine au fost s, i vor fi totdeauna prima condit,iea unei slujiri primite de Dumnezeu. Domnul s, i Învat, atorul nostrudores, te ca nici un fir de egoism sa nu fie t,esut în lucrarea Sa. Înstraduint,ele noastre trebuie sa punem tactul s, i priceperea, precizias, i înt,elepciunea pe care Dumnezeul desavârs, irii le-a cerut de lacladitorii tabernacolului pamântesc, însa, în toate lucrarile noastre,

Urmarile neascultarii 39

trebuie sa ne amintim ca cele mai stralucite talente sau cele maiscumpe servicii sunt primite numai atunci când eul este mistuit pealtar, ca o jertfa vie.

O alta departare de la principiile cele drepte, care în cele dinurma a dus la decaderea împaratului lui Israel, a fost cedarea în fat,aispitei de a-s, i atribui slava care apart,inea numai lui Dumnezeu.

Din ziua când Solomon a fost însarcinat cu lucrarea cladirii tem-plului s, i pâna la încheierea ei, t,inta lui declarata a fost „sa cladeascao casa pentru Numele Domnului, Dumnezeului lui Israel”. (2 Cro-nici 6, 7.) Aceasta t,inta a fost pe deplin recunoscuta înaintea adunariios, tirilor lui Israel, la data consacrarii templului. În rugaciunea lui, [66]împaratul a recunoscut ca Iehova a zis: „Numele Meu va fi în el”. (1 Împarat,i 8, 29.) Una din part,ile cele mai mis, catoare ale rugaciuniide consacrare a fost cererea catre Dumnezeu cu privire la strainiicare vor veni din t, arile îndepartate, ca sa afle mai mult despre Acelaa carui faima se raspândise printre popoare. „Se va s, ti”, s-a rugatîmparatul, „ca Numele Tau este mare, mâna Ta este tare s, i brat,ul Taueste întins”. În favoarea fiecaruia dintre aces, ti închinatori straini,Solomon a cerut: „Asculta-l s, i da strainului aceluia tot ce-t,i va cere,pentru ca toate popoarele pamântului sa cunoasca Numele Tau, sase teama de Tine ca s, i poporul Tau Israel, s, i sa s, tie ca Numele Taueste chemat peste casa aceasta pe care am facut-o eu”. (1 Împarat,i 8,42.43.)

La încheierea serviciului divin, Solomon îl îndemnase pe Israelsa fie credincios Dumnezeului Celui adevarat, pentru ca „toate po-poarele pamântului sa poata cunoas, te” zicea el „ca Domnul esteDumnezeu s, i nu este alt Dumnezeu afara de El”. (1 Împarat,i 8, 60.)

Cel care a planuit templul era mai mare decât Solomon;înt,elepciunea s, i slava lui Dumnezeu erau descoperite acolo. De-sigur ca aceia care nu cunos, teau aceste fapte se mirau s, i-l laudau peSolomon, ca fiind arhitectul s, i constructorul, dar împaratul a declinatorice onoare pentru planuirea s, i înalt,area lui.

As, a au stat lucrurile atunci când împarateasa din Seba a venitsa-l viziteze pe Solomon. Auzind despre înt,elepciunea lui s, i despretemplul maret, pe care-l cladise, ea s-a hotarât „sa-l încerce cu între-bari grele” s, i sa vada personal lucrarile lui vestite. Însot,ita de o suitade slujitori cu camile, ducând „mirodenii, aur mult s, i pietre scumpe”, [67]ea a facut o calatorie lunga la Ierusalim. „S-a dus la Solomon s, i i-a

40 Profeti si regi

spus tot ce avea pe inima”, a vorbit cu el despre tainele naturii, s, iSolomon a învat,at-o cu privire la Dumnezeul naturii, marele Creator,care locuies, te în cerurile înalte s, i guverneaza peste tot. „Solomoni-a raspuns la toate întrebarile s, i nu a fost nimic pe care sa nu fi s, tiutSolomon sa i-l lamureasca”. (1 Împarat,i 10, 1-3; 2 Cronici 9, 1.2.)

„Împarateasa din Seba a vazut toata înt,elepciunea lui Solomon,s, i casa pe care o zidise s, i bucatele de la masa lui, s, i locuint,eleslujitorilor lui, s, i slujbele s, i hainele celor ce-i slujeau, s, i paharniciilui, s, i arderile de tot, pe care le aducea în Casa Domnului”. Uimita,a zis împaratului: „Deci era adevarat ce am auzit în t,ara mea desprefaptele s, i înt,elepciunea ta! Dar nu credeam, pâna n-am vazut cuochii mei. S, i iata ca nici jumatate nu mi s-a spus. Tu ai mai multaînt,elepciune s, i propas, ire decât am auzit mergându-t,i faima. Fericede oamenii tai, ferice de slujitorii tai, care sunt necurmat înaintea ta,care aud înt,elepciunea ta!” (1 Împarat,i 10, 4-8; 2 Cronici 9, 3-6.)

La încheierea vizitei, împarateasa fusese atât de deplin învat,atade Solomon cu privire la izvorul înt,elepciunii s, i priceperii lui, încâta fost silita sa nu înalt,e unealta omeneasca, ci sa exclame: „Binecu-vântat sa fie Domnul, Dumnezeul tau, care a binevoit sa te puna pescaunul de domnie al lui Israel! Pentru ca Domnul iubes, te pentrutotdeauna pe Israel, de aceea te-a pus împarat, ca sa slujes, ti s, i sa facidreptate”. (1 Împarat,i 10, 9.) Aceasta era impresia pe care Dumne-zeu intent,iona sa o faca asupra tuturor popoarelor. Iar atunci când„tot,i împarat,ii pamântului cautau sa-l vada pe Solomon, ca sa audaînt,elepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui” (2 Cronici 9,[68]23), Solomon L-a onorat pentru o vreme pe Dumnezeu, atragându-le atent,ia cu respect catre Creatorul cerului s, i al pamântului, catreConducatorul Universului, Cel Atotînt,elept.

Care ar fi fost istoria lui Solomon, daca ar fi continuat în umilint,asufletului sa îndrepte atent,ia oamenilor de la sine catre Acela careîi daduse înt,elepciunea, bogat,ia s, i cinstea! Dar, în timp ce rapor-teaza virtut,ile lui, pana inspirata da o marturie credincioasa s, i cuprivire la caderea lui. Înalt,at pe culmea maret,iei s, i înconjurat cudarurile bogat,iei, Solomon a fost amet,it, s, i-a pierdut echilibrul s, ia cazut. Înalt,at continuu de oamenii lumii, n-a mai fost în stare sarespinga flatarile la adresa lui. Înt,elepciunea încredint,ata lui pentrua-L preamari pe Datator l-a umplut de mândrie. În cele din urma, aîngaduit oamenilor sa vorbeasca despre el ca despre unul vrednic de

Urmarile neascultarii 41

lauda pentru stralucirea neîntrecuta a cladirilor planuite s, i înalt,ate încinstea Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.

În felul acesta, templul lui Iehova a ajuns sa fie cunoscut printrepopoare, ca fiind „templul lui Solomon”. Unealta omeneasca s, i-aatribuit slava care îi apart,inea Aceluia „mai mare decât cel mare”.(Eclesiastul 5, 8.) Pâna în ziua de astazi, templul despre care Solo-mon declarase: „Numele Tau este chemat peste casa aceasta pe caream zidit-o” (2 Cronici 6, 33) este cel mai adesea numit nu „templullui Iehova”, ci „templul lui Solomon”.

Omul nu poate da pe fat, a o slabiciune mai mare decât atuncicând îngaduie oamenilor sa-i atribuie cinstea pentru darurile careîi sunt date de cer. Cres, tinul adevarat va face din Dumnezeu celdintâi, cel de pe urma s, i cel mai bun în toate. Nici un motiv nascut [69]din ambit,ie nu va raci dragostea lui pentru Dumnezeu; staruitor s, ineabatut, el va face ca cinstea sa-I fie data Tatalui ceresc. Numaiatunci când suntem credincios, i în cinstirea Numelui lui Dumnezeu,înclinat,iile noastre sunt sub supravegherea divina s, i suntem facut,i înstare sa cres, tem în putere spirituala s, i intelectuala.

Isus, Maestrul divin, a înalt,at totdeauna Numele Tatalui Sauceresc. El i-a învat,at pe ucenici sa se roage: „Tatal nostru care es, tiîn ceruri, sfint,easca-Se Numele Tau”. (Matei 6, 9.) S, i nu trebuia caei sa uite sa recunoasca: „A Ta este ... slava”. (Matei 6, 13.) Atâtde atent a fost Marele Vindecator sa îndrepte atent,ia de la Sine laIzvorul puterii Sale, încât mult,imea uimita, „când a vazut ca mut,iivorbesc, ciungii se însanatos, eaza, schilozii umbla s, i orbii vad”, nuL-au preamarit pe El, ci au slavit pe Dumnezeul lui Israel. (Matei 15,31.) În rugaciunea minunata pe care Hristos a înalt,at-o chiar înaintede rastignirea Sa, a spus: „Te-am proslavit pe pamânt.... Proslaves, tepe Fiul Tau”, Se ruga El, „ca s, i Fiul Tau sa Te proslaveasca pe Tine”.„Neprihanitule Tata, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscuts, i aces, tia au cunoscut ca Tu M-ai trimis. Eu le-am facut cunoscutNumele Tau s, i li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cucare M-ai iubit Tu sa fie în ei, s, i Eu sa fiu în ei”. (Ioan 17, 1.4.25.26.)

„As, a vorbes, te Domnul: înt,eleptul sa nu se laude cu înt,elepciunealui, cel tare sa nu se laude cu taria lui, bogatul sa nu se laude cubogat,ia lui. Cel ce se lauda, sa se laude ca are pricepere s, i ca Macunoas, te, ca s, tie ca Eu sunt Domnul, care fac mila, judecata s, i drep- [70]

42 Profeti si regi

tate pe pamânt! Caci în aceasta gasesc placere Eu, zice Domnul”.(Ieremia 9, 23.24.)

„Atunci voi lauda Numele lui Dumnezeu prin cântari, s, i prinlaude Îl voi preamari”. „Vrednic es, ti, Doamne s, i Dumnezeul nostru,sa primes, ti slava, cinstea s, i puterea, caci Tu ai facut toate lucrurile,s, i prin voia Ta stau în fiint, a s, i au fost facute! Te voi lauda dintoata inima mea Doamne, Dumnezeul meu, s, i voi preamari NumeleTau în veci!” „Înalt,at,i pe Domnul, împreuna cu mine. Sa laudamcu tot,ii Numele Lui!”. (Psalmii 69, 30; Apocalipsa 4, 11; Psalmii86, 12; 34, 3.) Introducerea unor principii care l-au îndepartat despiritul de sacrificiu s, i care tindeau spre proslavirea de sine a fostînsot,ita de o alta vadita pervertire a planului divin pentru Israel.Dumnezeu planuise ca poporul Sau sa fie lumina lumii. De la eitrebuia sa straluceasca slava Legii Sale, as, a cum se descoperise înviat,a practica. Pentru împlinirea acestui plan, El rânduise ca poporulales sa ocupe o pozit,ie deosebita între popoarele lumii.

În zilele lui Solomon, împarat,ia lui Israel se întindea de la Ha-mat, în nord, pâna la Egipt, la miazazi s, i de la Marea Mediterana,pâna la râul Eufrat. Prin aceasta regiune treceau multe cai naturalepentru comert,ul lumii, iar caravanele din t, ari îndepartate treceaucontinuu într-o parte s, i alta. Astfel, lui Solomon s, i poporului li s-aoferit ocazia sa descopere oamenilor din toate nat,iunile caracterulÎmparatului împarat,ilor s, i sa-i învet,e sa-L respecte s, i sa-L asculte.Aceasta cunoas, tere avea sa fie data lumii întregi. Prin învat, aturile[71]cuprinse în jertfe, Hristos urma sa fie înalt,at înaintea popoarelor,pentru ca tot,i care doreau sa poata avea viat,a.

As, ezat în fruntea unui popor care fusese rânduit ca o luminapentru nat,iunile înconjuratoare, Solomon ar fi trebuit sa foloseascaînt,elepciunea s, i puterea influent,ei date lui de Dumnezeu în orga-nizarea s, i îndrumarea unei mari mis, cari pentru iluminarea aceloracare nu-L cunos, teau pe Dumnezeu s, i adevarul Sau. În felul acesta,mult,i ar fi fost câs, tigat,i pentru primirea preceptelor divine, Israel arfi, fost ocrotit de practicile pacatoase ale pacatului s, i ale pagânismu-lui, iar Domnul slavei ar fi fost mult onorat. Dar Solomon a pierdutdin vedere aceasta t,inta înalta. El nu a reus, it sa foloseasca ocaziiledeosebite pentru iluminarea acelora care treceau continuu prin t,aralui sau care zaboveau în oras, ele principale ale t, arii.

Urmarile neascultarii 43

Spiritul misionar, pe care Dumnezeu îl sadise în inima lui So-lomon s, i în inimile tuturor izraelit,ilor credincios, i, a fost înlocuitcu un spirit negustoresc. Ocaziile oferite de legaturile cu multe po-poare au fost folosite pentru marire personala. Solomon a cautatsa-s, i întareasca pozit,ia politica, cladind cetat,i întarite la vadurile co-merciale. El a rezidit, Ghezerul, aproape de Iope, as, ezat de-a lungulcaii dintre Egipt s, i Siria; Bet-Horonul, la apus de Ierusalim, carecontrola trecerea pe drumul ce ducea din inima Iudeii la Ghezer s, i lat, armul marii; Meghido, as, ezat pe drumul caravanelor de la Damascla Egipt s, i din Ierusalim catre miazanoapte, precum s, i „Tatmorul dinpustie” (2 Cronici 8, 4), de-a lungul caii caravanelor de la rasarit.Toate aceste cetat,i au fost puternic întarite. Avantajele comerciale [72]ale ies, irii la Marea Ros, ie au fost dezvoltate prin construirea uneiflote de „corabii la Et,ion-Gheber ... pe t, armurile Marii Ros, ii, în t,araEdomului”. Marinarii priceput,i din Tir, „împreuna cu slujitorii luiSolomon”, formau echipajul acestor vase în calatoriile „la Ofir s, i auluat de acolo ... aur” s, i „foarte mult lemn de santal s, i pietre scumpe”.(2 Cronici 8, 18; 1 Împarat,i 9, 26.28; 10, 11.)

Veniturile împaratului s, i ale multora dintre supus, ii lui au cres-cut foarte mult, dar cu ce pret,! Prin lacomia s, i nesocotint,a celorcarora le-au fost încredint,ate descoperirile lui Dumnezeu, mult,imilenenumarate care aglomerau drumurile comerciale au fost lasate în [73]necunos, tint, a de Dumnezeu.

În contrast izbitor cu drumul urmat de Solomon, a fost caleaurmata de Hristos, atunci când a fost pe pamânt. Mântuitorul, cutoate ca avea „toata puterea”, n-a folosit niciodata aceasta puterepentru preamarirea de Sine. Nici un vis de cucerire pamânteasca,de marire lumeasca, nu a mânjit desavârs, irea slujirii Sale pentruomenire. „Vulpile au vizuini s, i pasarile cerului au cuiburi”, a zis El;„dar Fiul omului nu are unde-s, i odihni capul”. ( Matei 8, 20.) Aceiacare, ca raspuns la chemarea vremii, intra în slujba Maestrului arface bine sa studieze metodele Sale. El a folosit din plin ocaziileoferite de marile raspântii de drumuri.

Între calatoriile Sale, Isus a locuit la Capernaum, care a ajuns safie cunoscut ca fiind „cetatea Sa”. (Matei 9, 1.) As, ezat pe drumul caremergea de la Damasc la Ierusalim s, i spre Egipt s, i Marea Mediterana,el era foarte potrivit ca centru al lucrarii Mântuitorului. Calatori dinmulte t, ari treceau prin cetate sau se opreau pentru odihna. Acolo,

44 Profeti si regi

Isus Se întâlnea cu oameni din toate popoarele s, i din toate categoriile,s, i în felul acesta, învat, aturile Sale erau duse în alte t, ari s, i în multefamilii. Pe aceasta cale, era trezit interesul cu privire la profet,iilecare aratau catre Mesia, atent,ia era îndreptata catre Mântuitorul, iarlucrarea Lui era prezentata lumii.

În zilele noastre, ocaziile de a veni în legatura cu barbat,i s, i femeidin toate clasele s, i din multe nat,ionalitat,i sunt mult mai mari decâtîn zilele lui Israel. Raspântiile drumurilor s-au înmult,it de o mie deori.

Asemenea lui Hristos, slujitorii de astazi ai Celui Prea Înalt[74]trebuie sa-s, i ocupe locul în aceste mari raspântii, unde pot întâlnimult,imile care trec din toate part,ile lumii. Ca s, i El, ascunzând eul înDumnezeu, ei trebuie sa semene samânt,a Evangheliei, prezentândaltora adevarurile pret,ioase ale Sfintei Scripturi, care vor prinderadacini în minte s, i vor rasari în viat,a ves, nica.

Lect,iile învat,ate din caderea lui Israel, în anii când conducator s, ipopor s-a întors de la scopul înalt pe care fusesera chemat,i sa-l aducala îndeplinire, sunt solemne. În loc sa fie slab, chiar pe punctul sacada, Israelul lui Dumnezeu, de astazi, reprezentant,ii cerului, care al-catuiesc biserica adevarata a lui Hristos, trebuie sa fie puternici, caciasupra lor sta sarcina încheierii lucrarii care a fost încredint,ata omu-lui s, i sa grabeasca ziua rasplatirilor finale. Totus, i, aceleas, i influent,ecare l-au învins pe Israel în timpul domniei lui Solomon se pot în-tâlni s, i astazi. Os, tile vrajmas, ului oricarei neprihaniri sunt puternicfortificate, s, i numai prin puterea lui Dumnezeu poate fi câs, tigatabiruint,a. Lupta din fat,a noastra cer exercitarea spiritului de lepa-dare de sine, neîncredere în sine s, i dependent,a numai de Dumnezeu,pentru folosirea înt,eleapta a fiecarei ocazii spre mântuirea suflete-lor. Binecuvântarea lui Dumnezeu va însot,i biserica Sa atunci cândînainteaza unita, descoperind lumii care zace în întunericul rataciriifrumuset,ea sfint,eniei, as, a cum se da pe fat, a într-un spirit de jertfirede sine, asemenea lui Hristos, într-o înalt,are a celor dumnezeies, ti,mai presus de cele omenes, ti s, i într-o slujire iubitoare s, i neobositapentru aceia care au atâta nevoie de binecuvântarile Evangheliei.

Capitolul 5 — Pocaint,a lui Solomon [75]

Domnul i s-a aratat lui Solomon în timpul domniei lui doua ori,aducându-i cuvinte de aprobare s, i de sfat — în viziunea de noapte dela Gabaon, când fagaduint,a înt,elepciunii, bogat,iei s, i onoarei a fostînsot,ita de sfatul de a ramâne smerit s, i ascultator s, i dupa consacrareatemplului, când Domnul l-a îndemnat înca o data la credincios, ie.Sfaturile date lui Solomon au fost clare, iar fagaduint,ele minunate;totus, i, despre acela care, prin împrejurari, caracter s, i viat, a, pareapregatit din plin sa îndeplineasca sarcina s, i sa faca fat, a as, teptarilorcerului este scris: „Solomon nu a pazit poruncile Domnului”. „Îs, iabatuse inima de la Domnul, Dumnezeul lui Israel, care i Se aratasede doua ori. În privint,a aceasta îi spusese sa nu mearga dupa alt,idumnezei”. (1 Împarat,i 11, 9.10.) S, i apostazia lui Solomon a fostatât de deplina, atât de mult i s-a împietrit inima în nelegiuire, încâtcazul parea aproape fara nadejde.

De la bucuria comuniunii cu Dumnezeu, Solomon s-a întors sa [76]gaseasca satisfact,ii în placerile senzuale. Despre aceasta experient, a,el spune: „Am facut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sadit vii;mi-am facut gradini s, i livezi de pomi, s, i am sadit în ele tot felul depomi roditori. Am cumparat robi s, i roabe ... Mi-am strâns argint s, iaur, s, i bogat,ii ca de împarat,i s, i t, ari. Mi-am adus cântaret,i s, i cântaret,e,s, i desfatarea fiilor oamenilor: o mult,ime de femei. Am ajuns mare,mai mare decât tot,i cei ce erau înaintea mea în Ierusalim....

Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima dela nici o veselie, ci am lasat-o sa se bucure de toata truda mea....Apoi, când m-am uitat cu bagare de seama la toate lucrarile pe carele facusem cu mâinile mele, s, i la truda cu care le facusem, am vazutca în toate este numai des, ertaciune s, i goana dupa vânt, s, i ca nu estenimic trainic sub soare.

Atunci mi-am întors privirile spre înt,elepciune, prostie s, i nebu-nie. Caci ce va face omul care va veni dupa împarat? Ceea ce s-afacut s, i mai înainte.... Atunci am urât viat,a.... Mi-am urât pâna s, itoata munca pe care am facut-o sub soare”. (Eclesiastul 2, 4-18.)

45

46 Profeti si regi

Prin experient,a lui amara, Solomon a învat,at despre des, ertaciuneaunei viet,i care cauta în lucrurile pamântes, ti, binele suprem. A înalt,ataltare idolilor pagâni, numai ca sa constate cât de zadarnica estefagaduint,a lor pentru odihna spirituala. Gânduri sumbre s, i chinui-toare de suflet l-au tulburat zi s, i noapte. Pentru el nu mai era nicibucurie de viat, a, nici pace a sufletului, iar viitorul era întunecat dedisperare. Cu toate acestea, Domnul nu l-a parasit. Prin solii demustrare s, i prin judecat,i aspre, El a cautat sa-l trezeasca pe împarat,ca sa-s, i dea seama de pacatos, enia caii lui. A îndepartat grija Saocrotitoare s, i a îngaduit vrajmas, ilor sa-l hart,uiasca s, i sa-i slabeascaîmparat,ia. „Domnul a ridicat un alt vrajmas, lui Solomon: pe Hadad,Edomitul.... s, i Dumnezeu a ridicat un alt vrajmas, lui Solomon: peRezon ... capul unei cete ... care ura pe Israel. El a împarat,it pesteSiria. S, i Ieroboam, slujitorul lui, Solomon ... era tare s, i viteaz ... s, i aridicat mâna împotriva împaratului”. (1 Împarat,i 11, 14-28.)

În cele din urma, Domnul, printr-un prooroc, i-a trimis lui Solo-[77]mon o solie înspaimântatoare: „Fiindca ai facut as, a, s, i n-ai pazit le-gamântul Meu s, i legile Mele, pe care t,i le-am dat, voi rupe împarat,iade la tine s, i o voi da slujitorului tau. Numai nu voi face lucrul acestaîn timpul viet,ii tale, pentru tatal tau David. Ci din mâna fiului tau ovoi rupe”. ( 1 Împarat,i 11, 11.12.)

Trezit ca dintr-un vis de aceasta sentint, a de judecata rostitaîmpotriva lui s, i a casei sale, Solomon, a carui cons, tiint, a s-a trezit,a început sa-s, i vada nebunia în adevarata ei lumina. Cu mustraride cons, tiint, a, având mintea s, i trupul slabite, el s-a întors obosit s, iînsetat de la fântânile crapate ale lumii, ca sa mai bea o data dinIzvorul viet,ii. În cele din urma, disciplina suferint,ei s, i-a adus laîndeplinire lucrarea pentru el. Multa vreme fusese chinuit de teamaunei ruine depline din cauza neputint,ei de a se întoarce de la nebunie;dar acum a întrezarit în solia lui data o raza de nadejde. Dumnezeunu îl lepadase cu totul, ci era gata sa-l elibereze dintr-o robie maicruda decât mormântul s, i din care nu avusese puterea sa se elibereze[78]singur.

Cu recunos, tint, a, Solomon a recunoscut puterea s, i bunatatea iu-bitoare ale Aceluia care este mai mare decât „cel mare” (Eclesiastul5, 8); prin pocaint, a; el a început sa-s, i îndrepte din nou pas, ii catreidealul înalt de curat,ie s, i, sfint,enie de la care cazuse atât de jos. Elnu putea niciodata sa nadajduiasca sa scape de urmarile distruga-

Pocaint,a lui Solomon 47

toare ale pacatului. Niciodata nu avea sa-s, i elibereze mintea de toataamintirea caii de îngaduint, a de sine, pe care o urmase; dar avea sa sestraduiasca staruitor sa-i convinga pe alt,ii sa nu mai repete aceastanebunie. Avea sa-s, i marturiseasca cu umilint, a gres, eala cailor lui s, isa-s, i înalt,e glasul în avertizare, ca alt,ii sa nu fie pierdut,i fara putint, ade scapare datorita influent,elor catre rau, pe care el le pusese înmis, care.

Acela care se pocaies, te cu adevarat nu alunga din minte pacateletrecutului. O data ce a primit pacea sufletului, nu ajunge nepasatorfat, a de gres, elile savârs, ite. El se gândes, te la aceia care sunt dus, iîn pacat prin purtarea sa s, i încearca, pe toate caile, sa-i readuca pecalea cea dreapta. Cu cât mai mare este, lumina de care are parte, cuatât mai puternica îi este s, i dorint,a de a aduce picioarele altora pecalea cea buna. El nu prives, te cu us, urint, a asupra comportamentuluisau stricat, socotindu-s, i gres, eala ca un lucru lipsit de importanta, ciînalt, a semnalul de pericol, pentru ca s, i alt,ii sa fie avertizat,i.

Solomon a recunoscut ca „inima oamenilor este plina de rautates, i ... este atâta nebunie în inima lor”. (Eclesiastul 9, 3.) El maideclara: „Pentru ca nu se aduce repede la îndeplinire hotarârea dataîmpotriva faptelor rele, de aceea este plina inima fiilor oamenilor dedorint,a sa faca rau. Totus, i, macar ca pacatosul face de o suta de oriraul s, i staruie multa vreme în el, eu s, tiu ca fericirea este pentru cei [79]ce se tem de Dumnezeu s, i au frica de El. Dar cel rau nu este fericits, i nu-s, i va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru ca nu are frica deDumnezeu”. (Eclesiastul 8, 11-13.)

Prin inspirat,ie împaratul a scris pentru generat,iile care aveau savina dupa el istoria anilor pierdut,i, împreuna cu lect,iile s, i avertis-mentele lor. În felul acesta, cu toate ca samânt,a semanata de el a fostrecoltata de poporul lui într-un seceris, de pacat, munca sa de o viat, aîntreaga nu s-a pierdut cu totul. Cu blândet,e s, i cu umilint, a în anii saide pe urma, Solomon „a învat,at s, tiint,a pe popor, a cercetat sa aflecuvintele placute s, i sa scrie întocmai cuvintele adevarului. Cuvintele [80]înt,elept,ilor sunt ca nis, te bolduri; s, i, strânse la un loc, sunt ca nis, tecuie batute, date de un singur stapân. Încolo, fiule, ia învat, atura dinaceste lucruri”. (Eclesiastul 12, 9-12.)

„Sa ascultam dar încheierea tuturor lucrurilor: Teme-te de Dum-nezeu s, i pazes, te poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om.Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata s, i judecata aceasta

48 Profeti si regi

se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau”. (Eclesi-astul 12, 13.14.)

Ultimele scrieri ale lui Solomon dau pe fat, a ca, pe masura ces, i-a dat seama tot mai mult de pacatos, enia caii lui, el a dat o atent,iedeosebita avertizarii date tinerilor împotriva caderii în gres, elile carel-au dus sa iroseasca cele mai alese daruri ale cerului. Cu amaraciunes, i rus, ine, el a marturisit ca în prima parte a viet,ii lui mature, când arfi trebuit sa gaseasca în Dumnezeu mângâierea, sprijinul s, i viat,a, seîntorsese de la lumina cerului s, i de la înt,elepciunea lui Dumnezeus, i as, ezase idolatria în locul închinarii lui Iehova. Iar acum, dupa ceînvat,ase printr-o trista experient, a nebunia unei astfel de viet,i, dorint,alui arzatoare era sa-i previna pe alt,ii ca sa nu intre în experient,aamara prin care trecuse el.

Cu un patos impresionant, el descrie privilegiile s, i raspunderilecare stau înaintea tinerilor, în slujirea lui Dumnezeu:

„Dulce este lumina s, i o placere pentru ochi sa vada soarele. Deci,daca un om traies, te mult,i ani, sa se bucure, în tot,i anii aces, tia, s, i sase gândeasca ce multe vor fi zilele de întuneric. Tot ce va veni estedes, ertaciune. Bucura-te tinere de tineret,ea ta, fii cu inima vesela cât[81]es, ti tânar, umbla pe caile alese de inima ta s, i placute ochilor tai; darsa s, tii ca, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecata.Gones, te orice necaz din inima ta s, i departeaza raul din trupul tau;caci tineret,ea s, i zorile viet,ii sunt trecatoare”. (Eclesiastul 11, 7-10.)

„Dar adu-t,i aminte de Facatorul tau, ;În zilele tineret,ii tale,

Pâna nu vin zilele cele releS, i pâna nu se apropie anii când vei zice:

«Nu gasesc nici o placere în ei»;

Pâna nu se întuneca soarele s, i lumina, luna s, i stelele,S, i pâna nu se întorc norii îndata dupa ploaie

Pâna nu încep sa tremure paznicii casei (mâinile)S, i sa se încovoaie cele tari (picioarele);

Pâna nu se opresc cei ce macina (dint,ii),Caci s-au împut,inat;

Pâna nu se întuneca cei ce se uita pe ferestre (ochii);Pâna nu se închid cele doua us, i dinspre ulit, a (buzele),

Pocaint,a lui Solomon 49

Când uruitul morii slabes, te,Te scoli la ciripitul unei pasari,

Glasul tuturor cântaret,elor se aude înabus, it,

Te temi de orice înalt,ime,S, i te sperii pe drum;

Pâna nu înflores, te migdalul cu peri albi,S, i de-abia se târas, te lacusta;

Pâna nu-t,i trec poftele,

Caci omul merge spre casa lui cea ves, nica,S, i bocitorii cutreiera ulit,ele;

Pâna nu se sfarma vasul de aur.Pâna nu se sparge galeata la izvor,

S, i pâna nu se strica roata de la fântâna;

Pâna nu se întoarce t, arâna în pamânt, cum a fost, [82]S, i pâna nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat”.

(Eclesiastul 12, 1-7.)

Nu numai pentru tineri, ci s, i pentru cei din anii maturitat,ii, ca s, ipentru cei care coboara de pe culmea viet,ii cu „fat,a catre soarele înapus”, viat,a lui Solomon este plina de avertismente. Vedem s, i auzimdespre nestatornicia celor tineri — tineri care oscileaza între bines, i rau, iar curentul patimilor pacatoase se dovedes, te prea puternicpentru ei. Din partea celor cu ani mai mult,i nu ne as, teptam la nesta-tornicie s, i necredincios, ie; as, teptam un caracter statornic, principiiînradacinate puternic. Dar nu totdeauna se întâmpla as, a. Atunci cândSolomon ar fi trebuit sa aiba un caracter ca un stejar puternic, el acazut de la statornicie sub puterea ispitei. Atunci când ar fi trebuit saaiba cea mai mare putere, el s-a dovedit a fi cel mai slab.

Din aceste exemple, sa învat, am ca în veghere s, i rugaciune segases, te sigurant,a atât la tânar, cât s, i la batrân. Sigurant,a nu constaîn pozit,ia înalta s, i privilegiile mari. Se poate ca, timp de mult,i ani,cineva sa se bucure de o adevarata experient, a cres, tina, dar el esteînca expus atacurilor lui Satana. În lupta cu pacatul dinauntru s, i cu

50 Profeti si regi

ispitele din afara, chiar s, i înt,eleptul s, i puternicul Solomon a fostînfrânt. Caderea lui ne învat, a ca oricât de multe calitat,i intelectualear avea un om s, i oricât de credincios ar fi slujit lui Dumnezeu întrecut, el nu se poate încrede în propria sa înt,elepciune s, i integritate.

În orice generat,ie s, i orice t,ara, adevarata temelie s, i exemplul[83]pentru formarea caracterului au fost s, i sunt aceleas, i. Legea divina:„Sa iubes, ti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta..., s, i peaproapele tau ca pe tine însut,i” (Luca 10, 27), marele principiu dat pefat, a în caracterul s, i în viat,a Mântuitorului nostru, este unica temeliesigura s, i singura calauza sigura. „Înt,elepciunea s, i priceperea sunt unizvor de mântuire” (Isaia 33, 6) înt,elepciunea s, i priceperea pe carenumai Cuvântul lui Dumnezeu le ofera.

Cuvintele spuse lui Israel cu privire la ascultarea de poruncileSale sunt tot atât de adevarate acum ca s, i atunci: „Caci aceasta va fiînt,elepciunea s, i priceperea voastra înaintea popoarelor”. (Deutero-nom 4, 6.) În aceasta sta singura ocrotire a integritat,ii individului, acurat,iei caminului, a bunei stari a societat,ii sau stabilirea unui popor.În mijlocul încercarilor s, i primejdiilor viet,ii, al pretent,iilor potriv-nice una alteia, unica regula sigura s, i sanatoasa este sa faci ceea ceDumnezeu cere: „Orânduirile Domnului sunt fara prihana” (Psalmii19, 8) s, i „cel ce se poarta as, a nu se clatina niciodata”. (Psalmii 15,5.)

Aceia care iau seama la avertizarea pe care o constituie apostazialui Solomon se vor feri dintr-un început de apropierea de acele pacatecare l-au învins. Numai ascultarea de cerint,ele cerului îl va pazi peom de apostazie. Dumnezeu revarsa asupra omului mare lumina s, imulte binecuvântari; dar daca aceasta lumina s, i aceste binecuvântarinu sunt primite, nu exista nici o sigurant, a împotriva neascultarii s, iapostaziei. Când aceia pe care Dumnezeu îi ridica la pozit,ii de înaltaîncredere se întorc de la El la înt,elepciunea omeneasca, lumina lordevine întuneric. Capacitat,ile încredint,ate devin o capcana.

Pâna la încheierea luptei, vor fi mereu unii care se vor departa deDumnezeu. Satana va pregati în as, a fel împrejurarile încât daca nu[84]suntem pazit,i de puterea divina, ele vor slabi aproape pe nesimt,iteîntariturile sufletului. Trebuie se ne întrebam la fiecare pas: „Esteaceasta calea Domnului?” Atâta timp cât va dura viat,a, va fi nevoiede pazirea, cu un scop precis, a afect,iunilor s, i pasiunilor. Nu putemfi în sigurant, a nici o clipa, afara de faptul ca-l încredint, am lui Dum-

Pocaint,a lui Solomon 51

nezeu viat,a ascunsa cu Hristos. Vegherea s, i rugaciunea sunt garant,iacurat,iei.

Tot,i aceia care vor intra în cetatea lui Dumnezeu vor intra pepoarta cea îngusta prin efort chinuitor, caci „nimic întinat nu va intraîn ea”. (Apocalipsa 21, 27.) Dar nici unul dintre aceia care au cazutnu trebuie sa se lase prada disperarii. Barbat,i în vârsta, care odinioaraau onorat pe Dumnezeu, s, i-au mânjit sufletul, jertfind virtutea pealtarul poftei, dar, daca se pocaiesc, parasesc pacatul s, i se întorcla Dumnezeu, este înca nadejde pentru ei. Acela care declara: „Fiicredincios pâna la moarte, s, i ît,i voi da cununa viet,ii” (Apocalipsa 2,10) face invitat,ia: „Sa se lase cel rau de calea lui, s, i omul nelegiuitsa se lase de gândurile lui, sa se întoarca la Domnul, care va avea,mila de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboses, te iertând”. (Isaia5, 7.) Dumnezeu uras, te pacatul, dar iubes, te pe pacatos. „Le voivindeca vatamarea adusa de neascultarea lor”, spune El, „îi voi iubicu adevarat”. (Osea 14, 4.)

Pocaint,a lui Solomon a fost sincera, dar paguba pe care exemplullui nelegiuit a adus-o nu putea fi îndepartata. În timpul apostazieisale, au fost în împarat,ie barbat,i care au ramas credincios, i însarci-narii lor, pastrându-s, i curat,ia s, i credincios, ia. Mult,i au fost dus, i înratacire, dar puterea raului, pusa în mis, care prin introducerea ido-latriei s, i a practicilor pacatoase, nu a putut fi oprita cu us, urint, a decatre împaratul pocait.

Influent,a lui spre bine a fost într-o mare masura slabita. Mult,i [85]au ezitat sa-s, i puna deplina încredere în conducerea lui. Cu toate cas, i-a marturisit pacatul, împaratul a scris pentru binele generat,iilorcare aveau sa vina dupa el un raport al nebuniei s, i pocaint,ei lui s, i nua putut nadajdui niciodata sa anuleze în totul influent,a dezastruoasaa faptelor lui rele. Încurajat,i de apostazia sa, mult,i au continuat safaca mult rau. s, i în viat,a decazuta a multora dintre conducatorii carei-au urmat se poate gasi influent,a trista a pervertirii puterilor datelui de Dumnezeu.

Chinuit de cugete amare cu privire la pacatos, enia caii sale, So-lomon a fost silit sa spuna : „Înt,elepciunea este mai de pret, decâtsculele de razboi; dar un singur pacatos nimices, te mult bine. Esteun rau pe care l-am vazut sub soare, ca o gres, eala, care vine de lacel ce cârmuies, te: nebunia este pusa în dregatorii înalte”. (Eclesi-astul 9, 18; 10, 5.6.) „Mus, tele moarte strica s, i acresc untdelemnul

52 Profeti si regi

negustorului de unsori; tot as, a, put,ina nebunie biruie înt,elepciuneas, i slava”. (Eclesiastul 10, 1.)

Dintre multele învat, aturi ce pot fi luate din viat,a lui Solomon, niciuna nu este mai puternic accentuata ca puterea influent,ei spre binesau spre rau. Oricât de restrânsa poate fi sfera noastra de activitate,noi exercitam totus, i o influent, a spre fericire sau spre nenorocire.Dincolo de capacitatea noastra de a s, ti sau de a controla, ea îi facepe alt,ii sa binecuvânteze sau sa blesteme. Ea poate fi încarcata cuceat,a nemult,umirii s, i egoismului sau otravita de întinaciunea moralaa vreunui pacat nutrit sau, dimpotriva, poate fi încarcata cu putereadatatoare de viat, a a credint,ei, curajului s, i nadejdii s, i îndulcita cuparfumul iubirii. Dar un efect spre bine sau spre rau ea va avea cusigurant, a.

Este înfricos, ator gândul ca influent,a noastra este o mireasma de[86]moarte spre moarte, totus, i acest lucru este posibil. Un suflet ratacit,care pierde viat,a ves, nica — cine poate calcula pierderea! Cu toateacestea, o fapta nesabuita sau un cuvânt nechibzuit din partea noastrapoate exercita o influent, a atât de profunda: asupra viet,ii altuia, încâtse va dovedi o ruinare pentru sufletul lui. O pata asupra caracteruluiîi poate îndeparta pe mult,i de la Hristos.

Samânt,a semanata produce un seceris, , iar acesta este semanatla rândul lui; astfel seceris, ul se înmult,es, te. În legaturile noastrecu ceilalt,i, legea aceasta se dovedes, te a fi adevarata. Orice faptasau orice cuvânt este o samânt, a care va aduce rod. Orice fapta debunatate iubitoare, de ascultare, de lepadare de sine se va reproduceîn alt,ii s, i, prin aces, tia, în mult,i alt,ii. La fel, fiecare fapta de gelozie,de rautate sau de dezbinare este o samânt, a care va rasari într-o„radacina de amaraciune ... s, i mult,i sa fie întinat,i”. (Evrei 12, 15.) S, icât de mare va fi, numarul celor pe care cei „mult,i”, îi vor perverti!În felul acesta, semanatul binelui s, i al raului continua pentru acums, i în ves, nicie.

Capitolul 6 — Ruperea împarat, iei [87]

„Solomon a adormit cu parint,ii lui s, i a fost îngropat în cetatea ta-talui sau, David. În locul lui, a domnit fiul sau Roboam”. (1 Împarat,i11, 43.)

La scurta vreme de la urcarea pe tron, Roboam a venit la Si-hem, unde se as, tepta sa primeasca recunoas, terea oficiala a tuturorsemint,iilor: „Caci tot Israelul venise la Sihem sa-l faca împarat”. (2Cronici 10, 1.)

Printre cei prezent,i, se gasea s, i Ieroboam, fiul lui Nebat, acelas, iIeroboam care în timpul domniei lui Solomon fusese cunoscut caom „tare s, i viteaz” s, i caruia profetul Ahia din Silo îi daduse o soliesurprinzatoare: „lata, voi rupe împarat,ia din mâna lui Solomon, s, i-t,ivoi da zece semint,ii”. (1 Împarat,i 11, 28.31.)

Prin solul sau, Domnul vorbise lamurit lui Ieroboam cu privirela necesitatea împart,irii împarat,iei. El spusese ca aceasta împart,iretrebuie sa aiba loc „pentru ca M-au parasit s, i s-au închinat înainteaAstarteei, zeit,a Sidonienilor, înaintea lui Chemos, , dumnezeul Moa- [88]bului, s, i înaintea lui Milcom, dumnezeul fiilor lui Amon, s, i pentruca nu au umblat în caile Mele, ca sa pazeasca ce este drept înainteaMea, s, i sa pazeasca legile s, i poruncile Mele, cum a facut David”. (1Împarat,i 11, 33.)

Ieroboam fusese anunt,at mai departe ca împarat,ia nu avea safie împart,ita înainte de încheierea domniei lui Solomon: „Nu voilua din mâna lui toata împarat,ia, caci îl voi t,ine domn în tot timpulviet,ii lui, pentru robul Meu David, pe care l-am ales, s, i care a pazitporuncile s, i legile Mele. Dar voi lua împarat,ia din mâna fiului sau,s, i-t,i voi da zece semint,ii din ea”. (1 Împarat,i 11, 34.35.)

Cu toate ca Solomon dorise sa-l pregateasca pe Roboam, urmas, ulales de el, ca sa întâmpine cu înt,elepciune criza prezisa de proorocullui Dumnezeu, niciodata el nu fusese în stare sa exercite o influent, aputernica de modelare spre bine asupra mint,ii fiului lui, a caruieducat,ie timpurie fusese atât de mult neglijata. Roboam primise dela mama lui, o amonita, pecetea unui caracter nestatornic. Din când

53

54 Profeti si regi

în când, el a încercat sa-L slujeasca pe Dumnezeu s, i i-a fost dataoarecare prosperitate; dar n-a fost statornic s, i, în cele din urma, s-alasat dus de influent,ele rele care-l înconjurasera din copilarie. Îngres, elile din viat,a lui Roboam s, i în apostazia lui finala, se descoperaurmarile teribile ale unirii lui Solomon cu femeile idolatre.

Semint,iile lui Israel suferisera timp îndelungat nedreptat,i apasa-toare sub masurile de asuprire luate de fostul lor conducator. Chel-tuielile risipitoare ale domniei lui Solomon, în vremea apostazieilui, l-au dus sa încarce poporul cu impozite apasatoare s, i sa le ceara[89]multe servicii de sluga. Înainte de a-l încorona pe noul conducator,barbat,ii de frunte din semint,iile lui Israel au hotarât sa se asiguredaca fiul lui Solomon avea de gând sa le mics, oreze poverile acestea:„Atunci Ieroboam s, i tot Israelul au venit la Roboam s, i i-au vorbitas, a: «Tatal tau ne-a îngreuiat jugul: acum us, ureaza aceasta asprapovara s, i jugul greu pe care l-a pus peste noi tatal tau. S, i ît,i vomsluji.»”

Dorind sa primeasca sfat de la consilierii lui înainte de a stabilice politica va urma, Roboam le-a raspuns: „Întoarcet,i-va la minedupa trei zile”, s, i poporul a plecat.

„Împaratul Roboam i-a întrebat pe batrânii care fusesera cu tatalsau Solomon, în timpul viet,ii lui, s, i a zis: «Ce ma sfatuit,i sa raspundpoporului acestuia?» S, i iata ce au zis ei: «Daca vei fi bun cu poporulacesta, daca-i vei primi bine, s, i daca le vei vorbi cu bunavoint, a, ît,ivor sluji pe vecie».” (2 Cronici 10, 3-7.) Nemult,umit, Roboam s-aîndreptat catre barbat,i mai tineri, cu care fusese împreuna în tineret,es, i în primii ani ai maturitat,ii lui, s, i i-a întrebat: „Ce ma sfatuit,i saraspund poporului acestuia care-mi vorbes, te astfel: «Us, ureaza jugulpe care l-a pus tatal tau peste noi»?” (1 Împarat,i 12, 9.) Tinerii i-au sugerat sa se poarte cu asprime cu supus, ii împarat,iei lui s, i sa-ilamureasca chiar de la început ca nu va admite sa se puna vreopiedica în calea dorint,elor lui.

Magulit de perspectiva exercitarii autoritat,ii supreme, Roboams-a hotarât sa nu t,ina seama de sfatul batrânilor din împarat,ia sa[90]s, i sa faca din tineri sfatuitorii lui. Astfel, în ziua rânduita, când„Ieroboam s, i tot poporul au venit la Roboam” pentru declarat,iacu privire la cursul pe care avea sa-l urmeze, Roboam „a raspunsaspru poporului.... «Tatal meu v-a îngreuiat jugul, dar eu vi-l voi

Ruperea împarat,iei 55

face s, i mai greu; tatal meu v-a batut cu bice, dar eu va voi bate cuscorpioane».” (1 Împarat,i 12, 12-14.)

Daca Roboam s, i sfatuitorii lui lipsit,i de experient, a ar fi înt,elesvoint,a divina cu privire la Israel, ei ar fi t,inut seama de cerereapoporului pentru reforme hotarâte în administrarea guvernarii. Darîn momentul favorabil, pe care l-au avut cu ocazia întâlnirii de laSihem, ei nu au reus, it sa judece de la cauza la efect s, i în felul acestaau slabit pentru totdeauna influent,a lor asupra unui mare numar deoameni din popor. Hotarârea lor de a ment,ine s, i de a spori apasareaintrodusa în timpul domniei lui Solomon era în conflict direct cuplanul lui Dumnezeu pentru Israel s, i a dat poporului motive serioaseca sa se îndoiasca de sinceritatea motivelor lor. În aceasta încercareneînt,eleapta s, i neînduratoare de a exercita puterea, împaratul s, i cusfatuitorii ales, i de el s, i-au dat pe fat, a mândria pentru pozit,ia s, iautoritatea lor.

Domnul nu i-a îngaduit lui Roboam sa-s, i aduca la îndeplinireplanul pe care-l anunt,ase. Printre semint,ii erau s, i mii de oameniextrem de agitat,i din cauza masurilor apasatoare ale domniei luiSolomon, s, i acum ei au socotit ca nu puteau face altfel decât sa serascoale împotriva casei lui David: „Când a vazut tot Israelul ca îm-paratul nu-l asculta, poporul a raspuns împaratului: «Ce parte avem [91]noi cu David? Noi n-avem mos, tenire cu fiul lui Isai! La corturiletale, Israele! Acum vezi-t,i de casa, Davide!» S, i Israel s-a dus lacorturile lui”. (1 Împarat,i 12, 16.)

Ruptura provocata de vorbirea aspra a lui Roboam s-a dovedit denereparat. De acum înainte, cele douasprezece semint,ii ale lui Israelau fost despart,ite, semint,iile lui Iuda s, i Beniamin formând împarat,iade jos sau de miazazi a lui Iuda, sub conducerea lui Roboam, pe cândcele zece semint,ii din nord au format s, i au ment,inut o conducereseparata, cunoscuta sub numele de împarat,ia lui Israel, avându-l peIeroboam drept conducator. În felul acesta, s-a împlinit prezicereaproorocului cu privire la împart,irea împarat,iei. „Lucrul acesta a fostorânduit de Domnul”. (1 Împarat,i 12, 15.)

Când Roboam a vazut cele zece semint,ii parasindu-s, i supunereafat, a de el, a pornit la act,iune. Printr-unul din oamenii influent,i aiîmparat,iei, „Adora, care era mai mare peste biruri”, el a facut o în-cercare de împacare. Dar trimisul pacii a fost tratat într-un mod caredadea marturie despre sentimentele de împotrivire fat, a de Roboam:

56 Profeti si regi

„Adoram a fost ucis cu pietre de tot Israelul, s, i a murit”. S, ocat deaceasta dovada a fort,ei rascoalei, „împaratul Roboam s-a grabit sase suie într-un car, ca sa ajunga la Ierusalim”. (1 Împarat,i 12, 18.)

„Roboam, ajungând la Ierusalim, a strâns toata casa lui Iudas, i semint,ia lui Beniamin, o suta optzeci de mii de oameni ales, i,buni pentru razboi, ca sa lupte împotriva lui Israel s, i sa-l aducaînapoi sub stapânirea lui Roboam, fiul lui Solomon. Dar Cuvântullui Dumnezeu i-a vorbit astfel lui S, emaia, omul lui Dumnezeu:«Vorbes, te lui Roboam, fiul lui Solomon, împaratul lui Iuda, s, i întregiicase a lui Iuda s, i a lui Beniamin, s, i celuilalt popor, s, i spune-le: As, a[92]vorbes, te Domnul: Nu va suit,i s, i nu facet,i razboi împotriva frat,ilorvos, tri, copiii lui Israel! Fiecare din voi sa se întoarca acasa, caci de laMine s-a întâmplat aceasta». Ei au ascultat de Cuvântul Domnului s, is-au întors acasa, dupa Cuvântul Domnului”. (1 Împarat,i 12, 21-24.)

Timp de trei ani, Roboam a încercat sa profite de trista saexperient, a de la începutul domniei s, i în acest efort a reus, it. El „azidit cetat,i întarite în Iuda ”, „le-a întarit s, i a pus în ele capitani s, i[93]magazii de bucate, de untdelemn s, i vin”. S-a îngrijit sa faca acestecetat,i „foarte tari” (2 Cronici 11, 5.11.12), Însa secretul prosperitat,iilui Iuda în primii ani ai domniei lui Roboam nu consta în acestemasuri. Recunoas, terea lui Dumnezeu drept Conducator suprem afost aceea care a adus semint,iile lui Iuda s, i Beniamin într-o pozit,ieavantajoasa. La numarul lor s-au adaugat mult,i barbat,i tematori deDumnezeu din semint,iile de la nord. „Aceia din toate semint,iile luiIsrael”, spune raportul, „care aveau pe inima sa-L caute pe Dom-nul, Dumnezeul lui Israel, au urmat pe Levit,i la Ierusalim, ca sajertfeasca Domnului, Dumnezeului parint,ilor lor. Ei au dat astfeltarie împarat,iei lui Iuda, s, i au întarit pe Roboam, fiul lui Solomon,timp de trei ani; caci trei ani au umblat în calea lui David s, i a luiSolomon”. (2 Cronici 11, 16.17.)

Roboam avea ocazia sa rascumpere într-o mare masura gres, eliletrecutului s, i sa restabileasca încrederea în priceperea lui de a con-duce cu înt,elepciune, daca ar fi mers mai departe pe acelas, i drum.Dar pana inspirata traseaza un raport trist al succesorului lui Solo-mon, ca al unuia care nu a reus, it sa exercite o influent, a puternicaîn formarea credincios, iei fat, a de Iehova. Cu toate ca împaratul eraîncapat,ânat din fire, încrezator în sine, îndaratnic s, i înclinat spreidolatrie, daca s, i-ar fi pus încrederea deplina în Dumnezeu, ar fi pu-

Ruperea împarat,iei 57

tut sa-s, i dezvolte taria de caracter. Dar, pe masura ce timpul trecea,împaratul s, i-a pus încrederea în puterea pozit,iei s, i în cetat,ile pe carele-a întarit. Încet, încet, a cedat cu totul de partea idolatriei. „Cânds-a întarit Roboam în domnie s, i a capatat putere, a parasit Legea [94]Domnului, s, i tot Israelul a parasit-o împreuna cu el”. (2 Cronici 12,1.)

Cât de triste s, i cât de pline de însemnatate sunt cuvintele: „S, i totIsraelul împreuna cu el”! Poporul pe care Dumnezeu îl alesese safie o lumina pentru popoarele înconjuratoare se departa de Izvorulputerii Sale s, i cauta sa devina asemenea popoarelor din jur. Dupacum s-a întâmplat cu ei, se întâmpla s, i astazi, într-o masura mai maresau mai mica, cu oricine se preda lucrarii celui rau, influent,a fapteirele nu se margines, te doar la faptuitor. Nimeni nu traies, te pentrusine. Nimeni nu piere singur în nelegiuirea lui. Fiecare viat, a esteo lumina care straluces, te s, i încurajeaza calea altora sau o influent, aîntunecata s, i nimicitoare, care duce la disperare s, i ruina. Noi îiconducem pe alt,ii fie în sus, catre fericire s, i viat, a nemuritoare, fieîn jos, catre durere s, i moarte ves, nica. S, i daca, prin faptele noastre,punem sau întarim la lucru puterile rele ale acelora din jurul nostru,ne facem partas, i la pacatele lor.

Dumnezeu n-a îngaduit ca apostazia conducatorului lui Iudasa ramâna nepedepsita. „În al cincilea an al domniei lui Roboam,S, is, ac, împaratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului, pentruca pacatuisera împotriva Domnului. Avea o mie doua sute de caras, i s, aizeci de mii de calaret,i; s, i împreuna cu el a venit din Egiptun popor fara numar, dintre Libieni, Suchieni s, i Etiopieni. A luatcetat,ile întarite ale lui Iuda s, i a ajuns pâna la Ierusalim.

Atunci, proorocul S, emaia s-a dus la Roboam s, i capeteniile luiIuda, care se adunasera în Ierusalim, la apropierea lui S, is, ac, s, i le-a [95]zis: «As, a vorbes, te Domnul: Voi M-at,i parasit; va parasesc s, i Eu, s, iva dau în mâinile lui S, is, ac».” (2 Cronici 12, 2-5.) Poporul nu mer-sese atât de departe în apostazie, încât sa dispret,uiasca judecat,ile luiDumnezeu. În pierderile provocate de invazia lui S, is, ac, ei au recu-noscut mâna lui Dumnezeu s, i pentru o vreme s-au umilit. „Domnuleste drept”, au recunoscut ei.

„S, i când a vazut Domnul ca s-au smerit, Cuvântul Domnului avorbit astfel lui S, emaia: «S-au smerit, nu-i voi nimici, nu voi zabovisa le vin în ajutor, s, i mâna Mea nu va veni asupra Ierusalimului prin

58 Profeti si regi

S, is, ac; dar îi vor supune, s, i vor s, ti ce înseamna sa-Mi slujeasca Miesau sa slujeasca împarat,iilor altor t, ari».

S, is, ac, împaratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului.... Aluat scuturile de aur pe care le facuse Solomon. Împaratul Roboam afacut în locul lor nis, te scuturi de arama s, i le-a dat în grija capeteniiloralergatorilor, care pazeau intrarea casei împaratului.... Pentru caRoboam se smerise, Domnul s, i-a abatut mânia de la el, s, i nu l-animicit de tot. S, i tot mai era ceva bun în Iuda”. (2 Cronici 12, 6-12.)

Dar când mâna suferint,ei a fost îndepartata s, i nat,iunea a prospe-rat iaras, i, mult,i au uitat de teama s, i s-au întors la idolatrie. Printreaces, tia a fost chiar împaratul Roboam. Des, i umilit prin calamitat,ilecare cazusera asupra lui, nu a reus, it sa faca din aceasta experient, a[96]un punct decisiv pentru întoarcere în viat,a lui. Uitând lect,ia pe careDumnezeu a urmarit sa-l învet,e, a cazut din nou în pacatele careadusesera judecat,i asupra nat,iunii. Dupa cât,iva ani lipsit,i de glorie,în timpul carora împaratul „a facut lucruri rele, pentru ca nu s, i-a pusinima sa caute pe Domnul”, „Roboam a adormit cu parint,ii sai s, i afost îngropat în cetatea lui David. S, i în locul lui a domnit fiul sauAbia”. (2 Cronici 12, 14.16.)

O data cu despart,irea împarat,iei, la începutul domniei lui Ro-boam, slava lui Israel a început sa se departeze, pentru ca niciodatasa nu mai fie recâs, tigata în plinatatea ei. Uneori, de-a lungul vea-curilor care au urmat, tronul lui David a fost ocupat de oameni cuvaloare morala s, i judecata clarvazatoare, s, i sub conducerea acestorsuverani, binecuvântarile care erau revarsate asupra oamenilor luiIuda se raspândeau s, i asupra popoarelor înconjuratoare. Uneori, Nu-mele lui Iehova a fost înalt,at mai presus de orice Dumnezeu fals,iar Legea Sa a fost privita cu respect. Din timp în timp, se ridicauprooroci puternici pentru a întari mâinile conducatorilor s, i pentru aîncuraja poporul la continua credincios, ie. Dar semint,ele raului, caredeja rasarisera atunci când Roboam a urcat pe tron, nu aveau sa fieniciodata cu totul dezradacinate, s, i uneori poporul lui Dumnezeu,atât de favorizat odinioara, avea sa cada atât de jos, încât sa ajungade proverb printre pagâni.

Dar, în ciuda perversitat,ii acelora care alunecau spre practiciidolatre, Dumnezeu, în mila Sa, avea sa faca tot ce era în puterea Sapentru a salva împarat,ia dezbinata de ruina totala. S, i pe masura ceanii treceau, iar planul Sau cu privire la Israel parea sa fie zadarni-

Ruperea împarat,iei 59

cit prin uneltirile oamenilor condus, i de agent,ii satanici, El înca Îs, idadea pe fat, a planurile Sale binefacatoare, prin robia s, i restatornici- [97]rea poporului ales. Dezbinarea împarat,iei nu a fost decât începutulunei istorii minunate, în care sunt descoperite îndelunga rabdare s, imila duioasa a lui Dumnezeu. Din grelele încercari ale suferint,eiprin care aveau sa treaca din cauza înclinat,iilor catre rau, mos, tenitesau cultivate, aceia pe care Dumnezeu cauta sa-i curet,e pentru a-s, iîntocmi un popor deosebit, plin de râvna pentru fapte bune, aveausa recunoasca pâna la urma: „Nici unul nu este ca Tine, Doamne!Mare es, ti Tu, s, i mare este Numele Tau, prin puterea Ta. Cine sa nuse teama de Tine, Împarate al neamurilor?... Caci între tot,i înt,elept,iineamurilor s, i în toate împarat,iile lor, nici unul nu este ca Tine.... DarDomnul este Dumnezeu cu adevarat, este un Dumnezeu viu s, i unÎmparat ves, nic”. (Ieremia 10, 6.7.10.)

Iar închinatorii la idoli aveau sa învet,e în cele din urma lect,ia cazeii fals, i nu au putere sa înalt,e s, i sa mântuiasca. „Dumnezeii, carenu au facut nici cerurile s, i nici pamântul, vor pieri de pe pamânts, i de sub ceruri”. (Ieremia 10, 11.) Numai în credincios, ie fat, a deDumnezeul cel viu, Creatorul tuturor s, i Conducatorul a toate, omulpoate sa gaseasca linis, te s, i pace.

Într-un glas, cei pedepsit,i s, i pocait,i din Israel s, i Iuda aveau, încele din urma, sa-s, i reînnoiasca legamântul cu Dumnezeul os, tirilor,Dumnezeul parint,ilor lor, s, i sa spuna despre El:

„Dar El a facut pamântul prin puterea Lui,A întemeiat lumea prin înt,elepciunea Lui,

A întins cerurile prin priceperea Lui.

La tunetul Lui, urla apele în ceruri; [98]

El ridica norii de la marginile pamântului,Da nas, tere fulgerelor s, i ploii,

S, i scoate vântul din camarile Lui.

Atunci se arata omul cât este de prost cu s, tiint,a lui,S, i orice argintar ramâne de rus, ine cu chipul lui cioplit;

Caci idolii lui nu sunt decât minciunaS, i nu este nici o suflare în ei;

60 Profeti si regi

Sunt un lucru de nimic, o lucrare îns, elatoare,S, i vor pieri, când va veni pedeapsa.

Dar Cel ce este partea lui Iacov, nu este ca ei;

Caci Domnul a întocmit totul,S, i Israel este semint,ia mos, tenirii Lui;

Domnul os, tirilor este Numele Lui”.

(Ieremia 10, 12-16.)

Capitolul 7 — Ieroboam [99]

As, ezat pe tron de catre cele zece semint,ii ale lui Israel, carese rasculase împotriva casei lui David, Ieroboam, fostul slujitor allui Solomon, era în situat,ia sa aduca reforme înt,elepte, atât în viat,areligioasa, cât s, i în cea civila. Sub conducerea lui Solomon, el dadusepe fat, a pricepere s, i judecata sanatoasa, iar cunos, tint,ele pe care lecâs, tigase în ani de slujire credincioasa îl faceau în stare sa conducacu înt,elepciune. Dar Ieroboam n-a ajuns sa faca din Dumnezeutaria lui. Cea mai mare teama a lui Ieroboam a fost ca, în viitor,inimile supus, ilor sai ar putea fi câs, tigate de conducatorul care vaocupa tronul lui David. El a socotit ca, atâta vreme cât celor zecesemint,ii li se va îngadui sa viziteze frecvent vechea res, edint, a amonarhiei iudaice, unde slujbele de la templu se desfas, urau tot caîn anii domniei lui Solomon, mult,i vor fi înclinat,i sa-s, i reînnoiascadevotamentul fat, a de conducerea de la Ierusalim. Consultându-se cusfatuitorii lui, Ieroboam s-a hotarât ca printr-o act,iune îndrazneat, a,sa slabeasca cât mai mult cu putint, a probabilitatea unei rascoale [100]împotriva conducerii lui. El a reus, it acest lucru, rânduind înauntrulgranit,elor împarat,iei doua centre de închinare, unul la Betel s, i altulla Dan. În aceste locuri, s, i nu la Ierusalim, cele zece semint,ii aveausa fie invitate sa se adune, ca sa se închine.

Organizând acest transfer, Ieroboam s-a gândit sa faca apel laimaginat,ia izraelit,ilor, punându-le înainte o reprezentare vizibilacare sa simbolizeze prezent,a Dumnezeului celui nevazut. Ca urmare,a pus sa se faca doi vit,ei de aur care au fost as, ezat,i în temple lacentrele de închinare stabilite. În straduint,a aceasta de a reprezentaDumnezeirea, Ieroboam a calcat porunca lamurita a lui Iehova: „Sanu-t,i faci chip cioplit.... Sa nu te închini înaintea lor, s, i sa nu leslujes, ti”. (Exod 20, 4.5.)

Atât de puternica era dorint,a lui Ieroboam de a tine departe deIerusalim cele zece semint,ii, încât a pierdut din vedere slabiciuneafundamentala a planului sau. El n-a luat în considerat,ie primejdia ceamare la care îi expunea pe izraelit,i, punând în fat,a lor simbolul ido-

61

62 Profeti si regi

latru al Dumnezeirii cu care stramos, ii lor fusesera atât de obis, nuit,itimp de veacuri în robia egipteana. Locuirea recenta a lui Ieroboamîn Egipt ar fi trebuit sa-l învet,e cât de nebunesc era sa as, eze înainteapoporului asemenea reprezentari pagâne. Dar scopul lui, de a face casemint,iile din nord sa întrerupa vizitele anuale la cetatea sfânta, l-adeterminat sa adopte masurile cele mai nesocotite. „Destul v-at,i suitla Ierusalim, Israele!”, i-a instruit el. „lata Dumnezeul tau care te-ascos din t,ara Egiptului”. (1 Împarat,i 12, 28.) În felul acesta, ei au[101]fost invitat,i sa se plece înaintea chipurilor de aur s, i sa adopte formede închinare straine.

Împaratul a încercat sa-i convinga pe levit,i, dintre care unii traiauînauntrul împarat,iei sale, sa slujeasca drept preot,i în templele nouînalt,ate la Betel s, i Dan; dar straduint,ele lui s-au soldat cu un es, ec.De aceea, a fost constrâns sa ridice la preot,ie barbat,i „luat,i din totpoporul”. (1 Împarat,i 12, 31.) Alarmat,i de perspective, mult,i dintrecei credincios, i, printre care un mare numar de levit,i, s-au refugiat laIerusalim, unde se puteau închina în armonie cu cerint,ele divine.

„A rânduit o sarbatoare în luna a opta, în ziua a cincisprezecea alunii, ca sarbatoare care se praznuia în Iuda, s, i a adus jertfe pe altar.Iata ce a facut Betel, ca sa se aduca jertfe vit,eilor pe care îi facuse el.A pus în slujba la Betel preot,ii înalt,imilor ridicate de el”. (1 Împarat,i12, 32.)

Sfidarea îndrazneat, a a lui Dumnezeu din partea împaratului, prinîndepartarea institut,iilor rânduite pe cale divina nu a lasat sa treacafara sa fie mustrata. Chiar în timp ce oficia s, i ardea tamâie în timpuldedicarii altarului strain pe care îl înalt,ase la Betel, a venit înaintealui un om al lui Dumnezeu din împarat,ia lui Iuda, trimis sa-l mustrepentru îndrazneala de a introduce forme noi de închinare. Proorocul,„a strigat împotriva altarului ... s, i a zis: «Altarule! Altarule! As, avorbes, te Domnul: lata ca se va nas, te un fiu casei lui David; numelelui va fi Iosia; el va junghia pe tine, pe preot,ii înalt,imilor, care ardtamâie pe tine, s, i pe tine se vor arde oseminte omenes, ti!».

S, i în aceeas, i zi a dat un semn, zicând: «Acesta este semnul carearata ca Domnul a vorbit: Altarul se va despica, s, i cenus, a de pe el[102]se va varsa». Altarul s-a despicat, s, i cenus, a de pe el s-a varsat, dupasemnul pe care-l daduse omul lui Dumnezeu, potrivit cu CuvântulDomnului”. (1 Împarat,i 13, 2.3.5.)

Ieroboam 63

Vazând acest lucru, Ieroboam s-a umplut de un spirit de sfidare laadresa lui Dumnezeu s, i a încercat sa-l împiedice pe acela care dadusesolia. Cu mânie, „a întins mâna de pe altar” s, i a strigat: „Prindet,i-l!”Gestul lui impulsiv a întâmpinat o mustrare imediata. Mâna întinsaîmpotriva solului lui Iehova s, i-a pierdut deodata puterea, s, i nu a maiputut s-o traga înapoi.

Cuprins de groaza, împaratul s-a rugat de prooroc sa mijloceascala Dumnezeu în favoarea lui. „Roaga-te Domnului Dumnezeuluitau, a implorat el, s, i cere-l sa-mi pot trage mâna înapoi. Omul luiDumnezeu s-a rugat Domnului s, i împaratul a putut sa-s, i traga înapoimâna, care s-a facut sanatoasa ca mai înainte”. (1 Împarat,i 13, 4-6.)

Straduint,a de a învesti cu solemnitate dedicarea altarului strain,a carui respectare ar fi condus la nerespectarea închinarii lui Iehovaîn templul din Ierusalim, fusese zadarnica. Prin solia proorocului,împaratul lui Israel ar fi trebuit adus la pocaint, a s, i sa renunt,e laplanurile lui nelegiuite, care îndepartau poporul de la adevarataînchinare la Dumnezeu. Dar el s, i-a împietrit inima s, i s-a hotarât saurmeze calea pe care s, i-o alesese.

Pâna la sarbatoarea de la Betel, inimile izraelit,ilor nu se împietri-sera cu totul. Mult,i erau sensibili la influenta Duhului Sfânt. Domnulintent,ionase ca aceia care facusera pas, i repezi în apostazie sa fie [103]

[104][105]

oprit,i din calea lor înainte de a fi prea târziu. El trimise pe solulSau sa întrerupa practicile idolatre s, i sa descopere împaratului s, ipoporului care aveau sa fie efectele apostaziei. Despicarea altaruluiera un semn al dezaprobarii lui Dumnezeu fat, a de urâciunea carefusese comisa în Israel.

Domnul cauta sa mântuiasca, nu sa distruga. El are placere sa-isalveze pe pacatos, i. „Spune-le: Pe viat,a Mea, zice Domnul, Dum-nezeu, ca nu doresc moartea pacatosului”. (Ezechiel 33, 11.) Prinavertizari s, i îndemnuri, El îi cheama pe cei neascultatori sa se în-toarca de la faptele lor rele, sa se întoarca la El s, i sa traiasca. Elda solilor Sai ales, i o îndrazneala sfânta, ca aceia care asculta sa seteama s, i sa fie adus, i la pocaint, a. Cât de categoric l-a mustrat omullui Dumnezeu pe împarat! S, i aceasta fermitate era esent,iala. În niciun alt mod nu puteau fi mustrate pacatele savârs, ite. Domnul i-adat slujitorului Sau îndrazneala, pentru ca impresia sa dainuiascaasupra acelora care ascultau. Solii Domnului nu trebuie sa se teamaniciodata de fat,a omului, ci sa stea neclintit,i pentru dreptate. Atâta

64 Profeti si regi

vreme cât îs, i pun încrederea în Dumnezeu, nu trebuie sa se teama;caci Acela care le da însarcinarea le da s, i asigurarea protect,iei Sale.

Dupa ce s, i-a rostit solia, proorocul era gata sa plece, când Iero-boam i-a zis: „Intra cu mine în casa, sa iei ceva de mâncare, s, i-t,ivoi da un dar”. „Omul lui Dumnezeu a zis împaratului: jumatatedin casa ta sa-mi dai, s, i n-as, intra cu tine. Nu voi mânca pâine s, i nuvoi bea apa în locul acesta; caci iata ce porunca mi-a fost data, prinCuvântul Domnului: «Sa nu manânci pâine, nici sa nu bei apa, s, i[106]nici sa nu te întorci pe drumul pe care te vei duce».” (1 Împarat,i 13,7-9.)

Ar fi fost bine pentru prooroc, daca s-ar fi t,inut de planul sa seîntoarca în ludea fara întârziere. În timp ce calatorea spre casa pealt drum, el a fost întâmpinat de un om în vârsta, care pretindea a fiprofet s, i care l-a mint,it pe omul lui Dumnezeu, spunând: „S, i eu suntprooroc ca tine; s, i un înger mi-a vorbit din partea Domnului s, i a zis:«Adu-l în casa cu tine, ca sa manânce pâine s, i sa bea apa».” Din noua fost repetata minciuna, s, i invitat,ia a fost adresata, pâna ce omul luiDumnezeu a fost convins sa se întoarca.

Din cauza ca proorocul cel adevarat s, i-a îngaduit sa mearga pe ocale contrara datoriei, Dumnezeu a îngaduit ca el sa sufere pedeapsaneascultarii. Pe când el s, i acela care-l invitase sa se întoarca laBetel stateau împreuna la masa, inspirat,ia Celui Atotputernic a venitasupra proorocului fals „s, i el a strigat omului lui Dumnezeu carevenise din ludea, zicând: «As, a vorbes, te Domnul: Pentru ca nu aiascultat porunca Domnului s, i nu ai pazit porunca pe care t,i-o daduseDomnul, Dumnezeul tau ... trupul tau mort nu va intra în mormântulparint,ilor tai».” (Versetul 18-22.)

Aceasta profet,ie cu privire la soarta sa a fost curând împlinitacuvânt cu cuvânt. „S, i dupa ce a mâncat pâine s, i a baut apa, prooroculpe care-l întorsese s, i-a pus s, eaua pe magar. Omul lui Dumnezeua plecat s, i s-a întâlnit pe drum cu un leu care l-a omorât. Trupullui mort era întins pe drum; magarul a ramas lânga el, s, i leul stateas, i el lânga trup. s, i nis, te oameni care treceau pe acolo, au vazut[107]trupul întins în drum ... s, i au spus lucrul acesta, la venirea lor încetatea în care locuia proorocul cel batrân. Când a auzit lucrul acesta,proorocul care îl întorsese de pe drum pe omul lui Dumnezeu a zis:Este omul lui Dumnezeu, care nu a ascultat de porunca Domnului”.(Versetul 23-26.)

Ieroboam 65

Pedeapsa care a cazut peste solul necredincios a fost înca odovada cu privire la adevarul profet,iei rostite asupra altarului. Daca,dupa ce nu a ascultat de Cuvântul Domnului, proorocului i s-ar fiîngaduit sa mearga în sigurant, a, împaratul ar fi folosit acest faptca încercare de a-s, i justifica propria lui neascultare. În despicareaaltarului, în uscarea brat,ului s, i în soarta grozava a aceluia care aîndraznit sa nesocoteasca porunca expresa a lui Iehova, Ieroboamar fi trebuit sa discearna dezaprobarea grabnica a unui Dumnezeuinsultat, s, i aceste judecat,i ar fi trebuit sa-l avertizeze sa nu staruieîn faradelege. Dar, departe de a se pocai, „Ieroboam nu s-a abatutde pe calea lui cea rea. A pus iaras, i preot,i pentru înalt,imi, luat,i dintot poporul: pe oricine dorea, îl sfint,ea preot ai înalt,imilor. S, i faptaaceasta a fost un prilej de pacatuire pentru casa lui Ieroboam, s, ipentru aceasta a fost nimicita ea s, i s, tearsa de pe fat,a pamântului”. (1Împarat,i 13, 33.34; 14, 16.)

Spre încheierea unei domnii agitate, care a durat douazeci s, idoi de ani, Ieroboam a avut de facut fat, a înfrângerii dezastruoaseîn razboiul cu Abia, succesorul lui Roboam. „Ieroboam n-a maiavut puterea pe vremea lui Abia, s, i Domnul l-a lovit s, i a murit”. (2Cronici 13, 20.)

Apostazia introdusa în timpul domniei lui Ieroboam s-a accen-tuat din ce în ce mai mult, pâna când, în cele din urma, a avut carezultat ruina totala a împarat,iei lui Israel. Chiar înainte de moartealui Ieroboam, batrânul prooroc din S, ilo, care cu mult,i ani înainte [108]prezisese înalt,area lui Ieroboam pe tron, declara: „Domnul va lovipe Israel, s, i Israel va fi ca o trestie clatinata de ape; va smulge peIsrael din aceasta t,ara buna, pe care o daduse parint,ilor lor, s, i-i vaîmpras, tia dincolo de Râu, pentru ca s, i-au facut idoli, mâniind peDomnul. Va parasi pe Israel, din pricina pacatelor pe care le-a facutIeroboam s, i care a târât s, i pe Israel.”(1 Împarat,i 14, 15.16.)

Cu toate acestea, Domnul nu l-a parasit pe Israel, fara ca maiînainte sa faca tot ce putea fi facut pentru al aduce înapoi la ascultareade El. De-a lungul anilor lungi s, i întunecat,i, când conducator dupaconducator s-a ridicat sfidând cu îndrazneala cerul s, i l-a conduspe Israel din ce în ce mai adânc în idolatrie, Dumnezeu a trimissolie dupa solie catre poporul Sau abatut. Prin proorocii Sai, le-adat toate ocaziile sa opreasca valul de apostazie s, i sa se întoarca laEl. În anii care au urmat dezbinarii împarat,iei, aveau sa traiasca s, i

66 Profeti si regi

sa lucreze Ilie s, i Elisei s, i sa fie auzite în t,ara apelurile mis, catoareale lui Osea, Amos s, i Obadia. Niciodata împarat,ia lui Israel n-a fostlasata fara marturia nobila a puterii extraordinare a lui Dumnezeu dea salva din pacat. Chiar s, i în ceasurile cele mai sumbre, unii aveau saramâna credincios, i Conducatorului lor divin s, i în mijlocul idolatrieiaveau sa traiasca fara pata înaintea unui Dumnezeu sfânt. Aces, ticredincios, i erau socotit,i ca facând parte din ramas, it,a evlavioasa,prin care planul cel ves, nic al lui Iehova avea sa fie în cele din urmaadus la îndeplinire.

Capitolul 8 — Apostazia nat, ionala [109]

De la moartea lui Ieroboam s, i pâna la aratarea lui Ilie înaintealui Ahab, poporul lui Israel a suferit un declin spiritual continuu.Condus, i de barbat,i care nu se temeau de Iehova s, i care încurajauforme straine de închinare, un numar tot mai mare de oameni aupierdut repede din vedere datoria de a sluji viului Dumnezeu s, i auadoptat multe dintre practicile idolatre.

Nadab, fiul lui Ieroboam, a ocupat tronul lui Israel pentru numaicâteva luni. Calea lui nelegiuita a fost oprita brusc de o conspirat,ie,având În frunte pe Baes, a, unul din generalii lui, urmarind sa punastapânire pe conducere. Nadab a fost ucis împreuna cu „toata casalui”, care avea drept de succesiune, „dupa cuvântul pe care-l spuseseDomnul prin robul Sau Ahia din S, ilo, din pricina pacatelor pe carele facuse Ieroboam s, i în care îl târâse s, i pe Israel”. (1 Împarat,i 15,29.30.)

Astfel, a pierit casa lui Ieroboam. Închinarea idolatra, introdusade el, a adus asupra hulitorilor vinovat,i judecat,ile pedepsitoare alecerului; s, i cu toate acestea, conducatorii care au urmat — Baes, a, [110]Ela, Zimri s, i Omri — într-o perioada de aproape patruzeci de ani,au continuat pe aceeas, i cale fatala a nelegiuirii.

În cea mai mare parte a acestui timp de apostazie în Israel, Asaa condus împarat,ia lui Iuda. Timp de mult,i ani, „Asa a facut ce estebine s, i placut înaintea Domnului, Dumnezeu lui sau. A îndepartataltarele dumnezeilor straini s, i înalt,imile, a sfarmat stâlpii idoles, ti s, i ataiat Astarteele. A poruncit lui Iuda sa caute pe Domnul, Dumnezeulparint,ilor sai, s, i sa împlineasca, legea s, i poruncile. A îndepartatdin toate cetat,ile lui Iuda înalt,imile s, i stâlpii închinat,i soarelui. S, iîmparat,ia a avut pace sub el”. (2 Cronici 14, 2-5.)

Credint,a lui Asa a fost pusa la aspra încercare atunci când „Zerah,Etiopianul, a ies, it împotriva lui cu o os, tire de, un milion de oamenis, i trei sute de care” (2 Cronici 14, 9) s, i a navalit în împarat,ia lui.În aceasta criza, Asa nu s, i-a pus încrederea în „cetat,ile întarite”ale lui Iuda, pe care le cladise „cu ziduri, cu turnuri, cu port,i s, i cu

67

68 Profeti si regi

zavoare”, nici în „oamenii viteji” (2 Cronici 14, 6-8) din armata luibine pregatita. Încrederea împaratului era în Dumnezeul os, tirilor,în al carui Nume izbaviri maret,e fusesera obt,inute de Israelul dinvechime. As, ezându-s, i fort,ele în linie de bataie, el a cautat ajutorullui Dumnezeu.

Armatele vrajmas, e stateau acum fat, a în fat, a. Era un timp deîncercare pentru aceia care Îl slujeau pe Domnul. Îs, i marturisisera eitoate pacatele? Aveau oamenii lui Iuda încredere deplina în puterealui Dumnezeu de a elibera? Gânduri ca acestea se framântau înmintea conducatorilor. Dupa orice apreciere omeneasca, oastea ceamare a Egiptului avea sa spulbere totul înaintea ei. Dar în timp depace Asa nu se dedase distract,iilor s, i placerilor, ci se pregatise pentru[111]orice primejdie. Avea o armata instruita pentru lupta s, i se straduisesa conduca poporul sa se împace cu Dumnezeu. Iar acum, cu toateca fort,ele lui erau mai mici la numar decât ale vrajmas, ului, credint,alui în Dumnezeu nu slabise.

Deoarece Îl cautase pe Domnul în zilele de prosperitate, împa-ratul se putea sprijini pe El s, i acum, în ziua necazului. Cererile luidovedeau ca el nu era un strain fat, a de puterea minunata a lui Dum-nezeu. „Asa a chemat pe Domnul Dumnezeul lui, s, i a zis: «Doamne,numai Tu pot,i veni în ajutorul nostru, Doamne, Dumnezeul nostru!...Caci pe Tine ne sprijinim, s, i în Numele Tau am venit împotriva aces-tei mult,imi. Doamne, Tu es, ti Dumnezeul nostru: sa nu iasa biruitoromul împotriva Ta»”. (Versetul 11.)

Rugaciunea lui Asa este un model de urmat pentru orice cre-dincios cres, tin. Noi luptam într-un razboi „nu împotriva carnii s, isângelui, ci împotriva capeteniilor, împotriva domniilor ... împotrivaduhurilor rautat,ii care sunt în locurile ceres, ti”. (Efeseni 6, 12.) Înlupta viet,ii trebuie sa dam piept cu agent,ii raului, care s-au aliatîmpotriva dreptat,ii. Nadejdea noastra nu este un om, ci viul Dumne-zeu. Prin deplina asigurare a credint,ei, putem as, tepta ca El va uniatotputernicia Lui cu straduint,ele uneltelor omenes, ti pentru slavatronului Sau. Îmbracat,i cu armura neprihanirii Sale, putem câs, tigabiruint, a asupra oricarui dus, man.

Credint,a împaratului Asa a fost rasplatita în mod remarcabil.„Domnul i-a lovit pe Etiopieni dinaintea lui Asa s, i dinaintea luiIuda, s, i Etiopienii au luat-o la fuga. Asa s, i poporul care era cu eli-au urmarit pâna la Gherar s, i Etiopienii au cazut fara sa-s, i poata

Apostazia nat,ionala 69

scapa viat,a, caci au fost nimicit,i de Domnul s, i de os, tirea Lui. Asa s, i [112]poporul lui au facut o prada mare”. (2 Cronici 14, 12.13.)

Când armatele biruitoare ale lui Iuda s, i Beniamin se întorceau laIerusalim, „Duhul lui Dumnezeu a venit peste Azaria, fiul lui Oded,s, i Azaria s-a dus înaintea lui Asa s, i i-a zis: «Ascultat,i-ma, Asa, s, itot Iuda s, i Beniamin! Domnul este cu voi când suntet,i cu El; daca-Lcautat,i, Îl vet,i gasi; dar daca-L parasit,i s, i El va va parasi.... Voi dar,întarit,i-va, s, i nu lasat,i sa va slabeasca mâinile, caci faptele voastrevor avea o rasplata»”. (2 Cronici 15, 1.2.7.)

Încurajat tot mai mult de aceste cuvinte, Asa a pornit la o a douareforma în Iuda. El „a îndepartat urâciunile din toata t,ara lui Iuda s, iBeniamin s, i din cetat,ile pe care le luasera în muntele lui Efraim, s, i aînnoit altarul Domnului care era înaintea pridvorului Domnului.

A strâns pe tot Iuda s, i Beniamin, s, i cei din Efraim, din Manases, i din Simeon, care locuiau printre ei, caci mult,i dintre oamenii luiIsrael au trecut la el când au vazut ca Domnul, Dumnezeul lui, era cuel. S-au adunat la Ierusalim în luna a treia a anului al cincisprezeceleaal domniei lui Asa. În ziua aceasta, au jertfit Domnului, din pradape care o adusesera: s, apte sute de boi s, i s, apte mii de oi. Au facutlegamânt sa caute pe Domnul, Dumnezeul parint,ilor lor, din toatainima s, i din tot sufletul lor, ... tot Iuda s-a bucurat de juramântulacesta, caci jurasera din toata inima lor, cautasera pe Domnul de bunavoia lor, s, i-L gasisera. S, i Domnul le-a dat odihna de jur împrejur”.(Versetul 8-12.15.)

Raportul cel lung al slujirii credincioase a lui Asa a fost întunecat [113]de unele gres, eli facute atunci când nu s, i-a pus încrederea deplinaîn Domnul. Când, într-o împrejurare, împaratul lui Israel a intratîn împarat,ia lui Iuda s, i a pus stapânire pe Rama, o cetate întaritala o departare de numai opt kilometri de Ierusalim, Asa a cautatizbavirea, încheind o aliant, a cu Ben-Hadad, împaratul Siriei. Lipsalui de încredere numai în Dumnezeu în timp de nevoie a fost asprumustrata de Hanani, proorocul, care i s-a aratat lui Asa, cu solia:„Pentru ca te-ai sprijinit pe împaratul Siriei s, i nu te-ai sprijinit peDomnul, Dumnezeul tau, de aceea a scapat oastea împaratului Sirieidin mâinile tale. Etiopienii s, i Libienii nu alcatuiau oare o oastemare, o mult,ime de cara s, i calaret,i? S, i totus, i, Domnul i-a dat înmâinile tale, pentru ca te sprijinises, i pe El. Caci Domnul Îs, i întindeprivirile peste tot pamântul, ca sa-I sprijine pe aceia a caror inima

70 Profeti si regi

este întreaga a Lui. Ai lucrat ca un nebun în privint,a aceasta, caci deacum vei avea razboaie”. (2 Cronici 16, 7-9.)

În loc sa se umileasca înaintea lui Dumnezeu din cauza gres, eliilui, „Asa s-a mâniat pe vazator, s, i l-a pus la închisoare, pentru ca eraînfuriat împotriva lui. Tot în acelas, i timp, Asa a apasat pe unii dinpopor”. (Versetul 10.)

„În al treizeci s, i noualea an al domniei sale, Asa s-a îmbolnavitde picioare as, a încât avea mari dureri; chiar pe timpul bolii lui, nu acautat pe Domnul, ci a întrebat pe doftori”. (Versetul 12.) Împaratul„a murit în anul patruzeci s, i unu al domniei lui” s, i i-a urmat Iosafat,fiul lui.

Cu doi ani înainte de moartea lui Asa, Ahab a început sa[114]domneasca în împarat,ia lui Israel. De la început, domnia lui a fostcaracterizata de o apostazie grozava s, i nefireasca. Tatal lui, Omri,întemeietorul Samariei, a facut „ce este rau înaintea Domnului, s, ia lucrat mai rau decât tot,i cei ce fusesera înaintea lui”. (1 Împarat,i16, 25.) Dar pacatele lui Ahab erau s, i mai mari. El „a facut un idolAstarteei. Ahab a facut mai multe rele decât tot,i împarat,ii lui Israel,care fusesera înaintea lui, ca sa mânie pe Domnul Dumnezeul luiIsrael. S, i, ca s, i cum ar fi fost put,in lucru pentru el sa se dedea lapacatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a mai luat de nevasta s, i peIzabela, fata lui Etbaal, împaratul Sidonit,ilor, s, i a slujit lui Baal s, is-a închinat înaintea lui”. (1 Împarat,i 16, 33.31.) Nesatisfacut deîncurajarea formelor slujbelor religioase îndeplinite la Betel s, i Dan,el a condus cu îndrazneala poporul în pagânismul cel mai josnic,înlocuind închinarea lui Iehova cu închinarea la Baal.

Luând de sot,ie pe Izabela, fiica lui Etbaal, „împaratul Sidonit,ilor”s, i marele preot al lui Baal, Ahab „a slujit lui Baal s, i s-a închinatînaintea lui. A ridicat un altar lui Baal s, i templului Baal pe carel-a zidit la Samaria”. (1 Împarat,i 16, 31.32.) Ahab nu numai ca aintrodus închinarea lui Baal în capitala, dar sub conducerea Izabeleia înalt,at altare pagânes, ti pe multe „înalt,imi” unde, la adapostulcrângurilor înconjuratoare, preot,ii împreuna cu cei legat,i de aceastaforma secatoare de idolatrie îs, i exercitau influent,a dezastruoasa,pâna când aproape tot Israelul mergea dupa Baal. „N-a fost nimenicare sa se fi vândut pentru ca sa faca ce este rau înaintea Domnului,ca Ahab, pe care nevasta-sa Izabela îl at,ât,a la aceasta. El a lucrat închipul cel mai urâcios, mergând dupa idoli, cum faceau Amorit,ii, pe

Apostazia nat,ionala 71

care-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel”. (1 Împarat,i 21, [115]25.26.)

Ahab era slab în putere morala. Unirea lui în casatorie cu ofemeie idolatra, care avea un caracter hotarât s, i un temperamentenergic, a avut un rezultat dezastruos atât pentru el cât s, i pentrunat,iune. Lipsit de principii s, i de un standard înalt de viet,uire dreapta,caracterul lui a fost modelat us, or de spiritul hotarât al Izabelei. Firealui egoista a fost neînstare sa aprecieze darurile lui Dumnezeu pentruIsrael, precum s, i obligat,iile lui ca pazitor s, i conducator al poporuluiales.

Sub influent,a vatamatoare a domniei lui Ahab, Israel rataceadeparte de viul Dumnezeu s, i îs, i stricase caile înaintea Lui. De mult,iani ei îs, i pierdeau simt, amântul de respect s, i de teama sfânta; iaracum se parea ca nu se gases, te nimeni care sa îndrazneasca sa-s, ipuna în primejdie viat,a împotrivindu-se deschis urâciunilor carepredominau. Umbra întunecata a apostaziei acoperea întreaga t,ara.Chipurile lui Baal s, i ale Astarteei erau vazute pretutindeni. Templeleidolatre s, i crângurile consacrate închinarii în fat,a lucrarilor mâiniloromenes, ti se înmult,eau. Aerul era murdarit cu fumul jertfelor oferitezeilor fals, i. Dealurile s, i vaile rasunau de strigatele de bet,ie ale unorpreot,i pagâni care jertfeau soarelui, lunii s, i stelelor.

Prin influent,a Izabelei s, i a preot,ilor ei nelegiuit,i, poporul eraînvat,at ca idolii zeilor care fusesera înalt,at,i erau divinitat,i care con-duceau prin puterea lor misterioasa elementele pamântului, foculs, i apa. Toate darurile Cerului — torentele de apa vie, izvoarelecare curgeau, roua cea placuta, ploaia care înviora pamântul s, i faceacâmpiile sa rodeasca din bels, ug erau atribuite favorii lui Baal s, i [116]Astarteei, în loc sa fie privite ca venind de la Datatorul oricarui darbun s, i desavârs, it. Poporul a uitat ca dealurile s, i vaile, izvoarele s, ipâraiele erau în mâna Dumnezeului celui viu, ca El stapânea soarele,norii cerului s, i toate puterile naturii.

Prin soli credincios, i, Domnul a trimis avertizari repetate împa-ratului s, i poporului decazut; dar aceste cuvinte de mustrare erauzadarnice. În zadar au proclamat solii inspirat,i dreptul lui Iehova dea fi singurul Dumnezeu în Israel ; în zadar au înalt,at legile pe careEl li le încredint,ase. Cucerit,i de desfas, urarea splendorii s, i de riturilefascinante ale închinarii la idoli, oamenii urmau exemplul împara-tului s, i al curt,ii lui s, i se dedau placerilor degradante s, i otravitoare

72 Profeti si regi

ale unei închinari senzuale. În nebunia lor oarba, au ales sa-L lepedepe Dumnezeu s, i închinarea Lui. Lumina atât de îndurator data lordevenise întuneric. Aurul cel curat se întunecase.

Vai, cât de mult se îndepartase slava lui Israel! Niciodata maiînainte nu cazuse poporul ales atât de adânc în apostazie. Eraupatru sute cincizeci de profet,i ai lui Baal, în afara de „patru sute deprooroci ai Astarteei”. (1 Împarat,i 18, 19.) Numai puterea facatoarede minuni a lui Dumnezeu mai putea feri nat,iunea de distrugeretotala. Israel se despart,ise de buna voie de Iehova; cu toate acestea,Domnul, în mila Sa, tânjea dupa aceia care fusesera dus, i la pacats, i era gata sa le trimita unul dintre cei mai puternici prooroci aiSai, prin care mult,i aveau sa fie adus, i la ascultare de Dumnezeulparint,ilor lor.

Profet, ii Împarat, iei de Nord [117]

[118]„Cine este înt,elept sa ia seama la aceste lucruri? Cine este priceput

sa le înt,eleaga? Caci caile Domnului sunt drepte, s, i cei drept,iumbla pe ele dar cei razvratit,i cad pe ele.” (Osea 14, 9.)

Capitolul 9 — Ilie Tis, bitul[119]

Capitol bazat pe textele din 1 Împarat,i 17, 1-7.

În munt,ii Galaadului, la rasarit de Iordan, traia în zilele lui Ahabun om al credint,ei s, i rugaciunii a carui lucrare neînfricata era desti-nata sa opreasca raspândirea rapida a apostaziei în Israel. Departede orice oras, renumit s, i neavând o pozit,ie înalta în societate, IlieTis, bitul a intrat totus, i în misiunea lui încrezator în planul lui Dumne-zeu de a pregati calea înaintea lui s, i de a-i da succes deplin. Cuvântulcredint,ei s, i al puterii era pe buzele lui s, i întreaga lui viat, a era consa-crata lucrarii de reforma. Glasul lui era al unuia care striga în pustiepentru a mustra pacatul s, i pentru a respinge valul raului. Dar, des, i avenit la oameni ca mustrator al pacatului, solia lui oferea balsamulde Galaad sufletelor bolnave de pacat ale acelora care doreau sa fievindecat,i.

Când Ilie l-a vazut pe Israel afundându-se din ce în ce mai multîn idolatrie, sufletul i-a fost îndurerat s, i indignarea l-a cuprins. Dum-nezeu facuse lucruri mari pentru poporul Sau. Îl eliberase din robie[120]s, i îi daduse „pamânturile neamurilor ... ca sa pazeasca poruncileLui, s, i sa t,ina legile Lui”. (Psalmii 105, 44.45.) Dar planurile plinede îndurare ale lui Iehova erau acum aproape uitate. Necredint,adespart,ea cu repeziciune poporul ales de Izvorul puterii lui. Va-zând, din locuint,a lui retrasa de la munte, aceasta apostazie, Ilie afost coples, it de amaraciune. Cu groaza în suflet, el a implorat peDumnezeu sa opreasca poporul favorizat de odinioara de pe calealui pacatoasa, sa îi trimita judecat,i, daca este nevoie, ca sa poatafi determinat sa vada în adevarata lumina îndepartarea lui de Cer.El dorea sa-i vada adus, i la pocaint, a înainte ca ei sa mearga atât dedeparte în nelegiuirea lor, încât sa-L provoace pe Dumnezeu sa-idistruga cu totul.

Rugaciunea lui Ilie a fost ascultata. Apelurile repetate adesea,mustrarile s, i avertizarile nu adusesera pe Israel la pocaint, a. Venisetimpul când Dumnezeu trebuia sa îi vorbeasca prin judecat,i. Atâta

74

Ilie Tis, bitul 75

timp cât închinatorii lui Baal pretindeau ca darurile cerului, roua s, iploaia, nu veneau de la Iehova, ci de la puterile ce dirijau natura s, ica prin energia creatoare a soarelui pamântul era îmbogat,it s, i facutsa rodeasca din bels, ug, blestemul lui Dumnezeu avea sa cada greuasupra t, arii întinate. Semint,iilor apostaziate ale lui Israel trebuia sali se arate nebunia încrederii în puterea lui Baal pentru binecuvântaripamântes, ti. Pâna când nu se vor întoarce la Dumnezeu cu pocaint, as, i nu-L vor recunoas, te ca izvor al tuturor binecuvântarilor, nu vacadea pe pamânt nici roua, nici ploaie.

Lui Ilie i-a fost încredint,ata misiunea de a da lui Ahab soliadespre judecata Cerului. El nu a cautat sa fie solul Domnului, ci [121]Cuvântul lui Dumnezeu a venit peste el. S, i gelos pentru onoareacauzei lui Dumnezeu, nu a ezitat sa asculte somat,ia divina, cu toateca ascultarea parea sa invite nimicirea lui grabnica de catre mânaîmparatului nelegiuit. Proorocul a pornit de îndata s, i a calatorit zis, i noapte, pâna când a ajuns în Samaria. La palat n-a solicitat oprimire, nici n-a as, teptat ca venirea sa-i fie anunt,ata oficial. Îmbracatîn hainele aspre purtate de obicei de proorocii din vremea aceea, atrecut neobservat pe lânga paznici s, i s-a oprit pentru o clipa înainteaîmparatului uimit.

Ilie nu s, i-a cerut scuze pentru aparit,ia lui brusca. Unul mai maredecât conducatorul lui Israel îl însarcinase sa vorbeasca s, i, ridicându-s, i mâinile spre cer, a declarat solemn din partea viului Dumnezeu cajudecat,ile Celui Prea Înalt erau gata sa cada peste Israel. „Viu esteDomnul, Dumnezeul lui Israel, al carui slujitor sunt”, a declarat el,„ca în anii aces, tia nu va fi nici roua, nici ploaie, decât dupa cuvântulmeu.”

Numai prin exercitarea unei credint,e puternice în puterea faragres, a Cuvântului lui Dumnezeu s, i-a rostit Ilie solia. Daca nu ar fiavut încredere deplina în Acela pe care Îl slujea, el nu s-ar fi aratatniciodata înaintea lui Ahab. Pe calea catre Samaria, Ilie trecuse pelânga râuri care curgeau cu ape bogate, peste dealuri acoperite cuverdeat, a s, i prin paduri maiestuoase, care pareau peste putint, a safie atinse de seceta. Tot ce vedea ochiul era îmbracat în frumuset,e.Profetul se putea întreba cum aceste râuri, care niciodata nu înce-tasera sa curga puteau seca, sau cum aceste coline s, i vai puteau fiarse de seceta. Dar n-a dat loc la îndoiala. El a crezut pe deplin ca [122]Dumnezeu va umili Israelul apostaziat s, i ca prin judecat,ile acestea,

76 Profeti si regi

ei vor fi adus, i la pocaint, a. Hotarârea Cerului ies, ise; Cuvântul luiDumnezeu nu putea gres, i; s, i cu primejdia viet,ii, Ilie s, i-a îndeplinitfara teama însarcinarea. Ca un tunet din cerul senin, solia desprejudecat,ile care erau gata sa vina a cazut în urechile împaratului nele-giuit; dar înainte ca Ahab sa-s, i revina din uimire sau sa schit,eze unraspuns, Ilie s-a facut nevazut tot atât de neas, teptat cum venise, farasa as, tepte sa vada efectul soliei lui. Iar Domnul a mers înaintea lui,pregatindu-i drumul. Profetul a fost îndrumat : „Îndreapta-te catre[123]rasarit, s, i ascunde-te lânga pârâul Cherit, care este în fat,a Iordanului.Vei bea apa din pârâu, s, i am poruncit corbilor sa te hraneasca acolo”.

Împaratul a facut cercetari amanunt,ite, dar proorocul n-a putut figasit. Împarateasa Izabela, mâniata la auzirea soliei care a încuiatcomorile cerului, fara sa piarda timp, s-a sfatuit cu proorocii lui Baalcare s-au unit cu ea sa blesteme pe prooroc s, i sa sfideze mânia luiIehova. Dar în ciuda dorint,ei lor de a-l gasi pe acela care rostisecuvântul de nenorocire, urmau sa fie dezamagit,i. Nu puteau nicisa ascunda pentru alt,ii cunoas, terea judecat,ii pronunt,ate ca urmarea apostaziei predominante. Ves, tile denunt, arii pacatelor lui Israelde catre Ilie s, i despre profet,ia privitoare la venirea grabnica a uneipedepse s-au raspândit repede în t,ara. Temerile unora erau trezitedar, în general, solia cereasca a fost primita cu batjocura s, i dispret, .

Cuvintele proorocului au fost urmate de un efect imediat. Aceiacare la început au fost înclinat,i sa ia în râs gândul unei calamitat,i,au avut în scurt timp ocazia sa gândeasca în mod serios; dupa câtevaluni pamântul, fiind neînviorat de roua sau de ploaie, s-a uscat, iarvegetat,ia a disparut. Pe masura ce timpul trecea, cursurile de apacare nu secasera niciodata au început sa se mics, oreze, iar izvoarelesa sece. Cu toate acestea, oamenii erau îndemnat,i de conducatorii lorsa aiba încredere în puterea lui Baal s, i sa nu t,ina seama de cuvintelefara rost ale profet,iei lui Ilie. Preot,ii înca mai sust,ineau ca ploilecadeau prin puterea lui Baal. Nu va temet,i de Dumnezeu lui Ilie s, inu tremurat,i la cuvintele lui, îi îndemnau ei; Baal este acela care[124]aduce seceris, ul la timp s, i care se îngrijes, te de oameni s, i animale.

Solia lui Dumnezeu catre Ahab a dat Izabelei s, i preot,ilor ei,precum s, i tuturor urmas, ilor lui Baal s, i ai Astarteei ocazia sa puna laproba puterea zeilor lor s, i, daca era posibil, sa dovedeasca falsitateacuvintelor lui Ilie. Împotriva asigurarilor sutelor de preot,i idolatri,proorocia lui Ilie ramânea sigura. Daca, în ciuda declarat,iei prooro-

Ilie Tis, bitul 77

cului, Baal ar fi putut da roua s, i ploaie, facând ca râurile sa curgamai departe, iar vegetat,ia sa creasca, atunci împaratul lui Israel urmasa se închine lui, iar poporul sa spuna ca el este dumnezeu.

Hotarât,i sa t,ina poporul în amagire, preot,ii lui Baal au continuatsa aduca jertfe zeilor lor s, i sa-i cheme zi s, i noapte, ca sa înviorezepamântul. Cu jertfe costisitoare, preot,ii încercau sa potoleasca mâ-nia zeilor lor; cu o râvna s, i cu o staruint, a demna de o cauza maibuna, dadeau ocol altarelor pagânes, ti s, i se rugau insistent pentruploaie. Noapte de noapte se înalt,au strigatele s, i rugaciunile lor print,ara pustiita. Dar nu se arata nici un nor pe cer în timpul zilei ca saascunda razele arzatoare ale soarelui. Nici roua, nici ploaia nu învio-rau pamântul însetat. Cuvântul lui Iehova însa ramânea neschimbat,orice ar fi facut preot,ii lui Baal.

Trecuse un an, s, i înca nu cazuse ploaie. Pamântul era pârjolit cade foc. Caldura arzatoare a soarelui distrusese s, i put,ina vegetat,iecare supraviet,uise. Râurile secasera, iar put,inii cai s, i turmele istoviterataceau încoace s, i încolo în disperare. Câmpiile odinioara înflori-toare ajunsesera ca o pustie de nisip arzator — o pustie nemarginita.Dumbravile dedicate închinarii la idoli erau fara viat, a, iar copaciipadurii, ajuns, i nis, te cumplite schelete ale naturii, nu mai faceau nici [125]o umbra. Aerul era uscat s, i înabus, itor, furtuni de praf orbeau ochii s, iaproape opreau respirat,ia. Oras, e s, i sate, atât de prospere odinioara,devenisera locuri de jale. Foamea s, i setea adusesera printre oamenis, i animale o mortalitate îngrozitoare. Foametea, cu toate ororile ei,îi cuprinsese din ce în ce mai mult.

Dar, cu toate aceste dovezi ale puterii lui Dumnezeu, Israel nus-a pocait, nici n-a învat,at lect,ia pe care Dumnezeu dorea ca eis-o învet,e. El n-a vazut ca Acela care a creat natura controleazalegile ei s, i poate face din ele instrumente ale binecuvântarii sau aledistrugerii. Cu inima îngâmfata, fermecat de închinarea lui falsa, [126]nefiind gata sa se umileasca sub mâna puternica a lui Dumnezeu, aînceput sa caute o alta cauza pentru suferint,ele lor.

Izabela a refuzat categoric sa recunoasca seceta ca o judecatadin partea lui Iehova. Neabatuta în hotarârea ei de a-L sfida peDumnezeul cerului, s-a unit împreuna cu aproape întregul Israel casa-l acuze pe Ilie ca fiind cauza întregii lor nelegiuiri. Nu daduseel marturie împotriva formelor lor de închinare? Daca ar putea fiînlaturat din cale, sust,inea ea, mânia zeilor lor ar fi potolita, iar

78 Profeti si regi

necazurile ar înceta. Îndemnat de împarateasa, Ahab a organizat ocautare staruitoare a locului unde se ascundea profetul. A trimissoli popoarelor vecine de aproape s, i de departe, ca sa caute omul pecare-l ura, dar de care se temea; s, i în dorint,a de a cerceta cât maiamanunt,it posibil, el a cerut acestor împarat,ii s, i popoare sa jure canu s, tiau nimic cu privire la ascunzatoarea proorocului. Dar cautareaa fost zadarnica. Proorocul era la adapost de rautatea împaratului, alecarui pacate adusesera t, arii condamnarea unui Dumnezeu insultat.

Nereus, ind în eforturile ei împotriva lui Ilie, Izabela a hotarâtsa se razbune ucigând pe tot,i proorocii lui Iehova din Israel. Niciunul nu trebuia sa fie lasat în viat, a. Femeia înfuriata s, i-a adus laîndeplinire planul masacrând mult,i slujitori ai lui Dumnezeu. Cutoate acestea, n-au pierit tot,i. Obadia, dregator al casei lui Ahab, dartemator de Dumnezeu, „a luat o suta de prooroci”, cu riscul viet,iilui, „i-a ascuns câte cincizeci într-o pes, tera s, i i-a hranit cu pâine s, iapa”. (1 Împarat,i 18, 4.)

A trecut al doilea an de seceta s, i cerurile neînduratoare nu da-[127]deau înca nici un semn de ploaie. Seceta s, i foametea îs, i continuauopera devastatoare în împarat,ie. Tat,i s, i mame, neputincios, i sa alinesuferint,ele copiilor lor, erau constrâns, i sa-i vada murind. Cu toateacestea, izraelit,ii apostaziat,i refuzau sa-s, i umileasca inima înaintealui Dumnezeu s, i continuau sa cârteasca împotriva barbatului prin alcarui cuvânt fusesera aduse asupra lor aceste judecat,i groaznice. Einu erau în stare sa recunoasca în suferint,a s, i durerea lor o chemarela pocaint, a, o încercare divina de a-i salva de la pasul fatal dincolode limita iertarii Cerului.

Apostazia lui Israel era un pacat mai ucigator decât toate ororileînmult,ite ale foametei. Dumnezeu cauta sa elibereze pe popor deamagirea lui s, i sa-l faca sa înt,eleaga raspunderea fat, a de Acela caruiaÎi datora viat,a s, i toate lucrurile. El încerca sa-i ajute sa-s, i recâs, tigecredint,a pierduta s, i pentru aceasta trebuia negres, it sa aduca asupralor acest mare necaz: „Doresc Eu moartea pacatosului? zice Domnul,Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degraba ca el sa se întoarca de pecaile lui s, i sa traiasca? Lepadat,i de la voi toate faradelegile, prin careat,i pacatuit, facet,i-va rost de o inima noua s, i un duh nou. Pentru cevret,i sa murit,i, casa a lui Israel? Caci Eu nu doresc moartea celui cemoare, zice Domnul, Dumnezeu. Întoarcet,i-va dar la Dumnezeu, s, ivet,i trai”. „Întoarcet,i-va, întoarcet,i-va de la calea voastra cea rea!

Ilie Tis, bitul 79

Pentru ce vret,i sa murit,i voi, casa lui Israel?” (Ezechel 18, 23.31.32;33, 11.)

Dumnezeu i-a trimis lui Israel soli cu apeluri de reîntoarcerela supunere. Daca ei ar fi luat aminte la aceste apeluri, daca s-ar fi [128]întors de la Baal la Dumnezeul cel viu, solia de judecata a lui Ilien-ar fi fost data niciodata. Dar avertizarile care ar fi putut fi un mirosde viat, a spre viat, a, s-au dovedit a fi un miros de moarte spre moarte.Mândria lor fusese ranita, mânia le fusese stârnita împotriva solilor,iar acum priveau cu ura adânca pe proorocul Ilie. Numai de ar ficazut în mâinile lor, bucuros, i l-ar fi predat Izabelei — ca s, i când prinaducerea la tacere a glasului lui ar fi putut opri împlinirea cuvântuluilui! În fat,a nenorocirii au continuat sa stea neclintit,i în idolatria lor.În felul acesta, ei mareau vinovat,ia care adusese judecat,ile Ceruluiasupra t, arii.

Pentru Israelul lovit de nenorocire era doar o singura scapare — oîntoarcere de la pacatele care adusesera asupra lui mâna pedepsitoarea Celui Atotputernic s, i o întoarcere la Domnul din toata inima. Lorli se daduse asigurarea: „Când voi închide cerul, s, i nu va fi ploaie,când voi porunci lacustelor sa manânce t,ara, când voi trimite ciumaîn poporul Meu: daca poporul Meu peste care este chemat NumeleMeu se va smeri, se va ruga, s, i va cauta Fat,a Mea, s, i se va abate dela caile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta pacatul, s, i-i voitamadui t,ara”. (2 Cronici 7, 13.14.) Pentru ca sa dobândeasca acestrezultat binecuvântat, Dumnezeu a oprit mai departe de la ei roua s, iploaia, pâna când o reforma hotarâta avea sa aiba loc.

Capitolul 10 — Glasul unei mustrari aspre[129]

Capitol bazat pe textele din 1 Împarat,i 17, 8-24; 18, 1-19

Pentru o vreme, Ilie ramas ascuns în munt,ii de lânga pârâulCherit. Acolo, timp de multe luni, i s-a asigurat în mod supranaturalhrana. Dupa aceea, când din cauza secetei care continua pârâul asecat, Dumnezeu a poruncit servului Sau sa-s, i caute adapost într-ot,ara straina. „Scoala-te”, i s-a poruncit, „du-te la Sarepta, care t,inede Sidon, s, i locuies, te acolo. Iata ca am poruncit acolo unei femeivaduve sa te hraneasca”.

Aceasta femeie nu era israelita. Niciodata nu avusese privilegiiles, i binecuvântarile de care se bucurase poporul lui Dumnezeu, darea credea în Dumnezeul cel adevarat s, i umbla în toata lumina carestralucea pe cararea ei. Iar acum, când pentru Ilie nu era nici osigurant, a în t,ara iui Israel, Dumnezeu l-a trimis la aceasta femeie sagaseasca adapost în casa ei.

„Ilie s-a sculat, s, i s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poartacetat,ii, acolo era o femeie vaduva care strângea lemne. El a chemat-[130]o s, i i-a zis: «Du-te s, i adu-mi, te rog, put,ina apa într-un vas, ca sabeau.» Pe când se ducea ea sa-i aduca, a chemat-o din nou, s, i i-a zis:«Adu-mi, te rog s, i o bucata de pâine în mâna ta».”

În acest camin lovit de saracie, foametea apasa greu s, i put,inahrana era pe terminate. Venirea lui Ilie chiar în ziua în care vaduva setemea ca trebuie sa renunt,e la lupta pentru sust,inerea viet,ii a supusunei probe cât se poate de aspre credint,a ei în puterea Dumnezeuluicelui viu de a îngriji de nevoile ei. Dar chiar în acest impas teribil,ea a dat marturie despre credint,a ei, împlinind cererea strainului carei-a cerut sa împarta cu el ultima ei bucat,ica de pâine.

Ca raspuns la cererea lui Ilie pentru pâine s, i apa, vaduva a ras-puns: „Viu este Domnul, Dumnezeul tau, ca n-am nimic copt, n-amdecât un pumn de faina într-o oala s, i put,in untdelemn într-un ulcior.S, i iata, doua bucat,i de lemne, apoi ma voi întoarce s, i voi pregatice am pentru mine s, i pentru fiul meu: vom mânca s, i apoi vom

80

Glasul unei mustrari aspre 81

muri”. Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te s, i fa cum ai zis. Numai,pregates, te-mi întâi mie cu untdelemnul s, i faina aceea o mica turta, s, iadu-mi-o; pe urma, sa faci s, i pentru tine s, i pentru fiul tau. Caci as, avorbes, te Domnul, Dumnezeul lui Israel: Faina din oala nu va scadeas, i untdelemnul din ulcior nu se va împut,ina, pâna în ziua când va daDomnul ploaie pe fata pamântului.” (1 Împarat,i 17, 12-14.)

Nu s-ar fi putut cere o încercare mai mare a credint,ei decâtaceasta. Vaduva îi tratase s, i pâna acum pe tot,i strainii cu bunatates, i darnicie. Acum, cu toata suferint,a care putea sa urmeze pentruea s, i pentru copil încrezându-se în Dumnezeu lui Israel pentru îm- [131]plinirea tuturor nevoilor ei, a facut fat, a acestei încercari supreme aospitalitat,ii, facând „dupa cuvântul lui Ilie”.

Minunata a fost ospitalitatea dovedita proorocului lui Dumnezeude aceasta femeie feniciana, iar credint,a s, i generozitatea ei au fostminunat rasplatite. „Multa vreme a avut ce sa manânce, ea s, i familiaei, s, i Ilie. Faina din oala n-a scazut, s, i undelemnul din ulcior nu s-aîmput,inat, dupa cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie”.

„Dupa aceea, fiul femeii, stapâna casei, s-a îmbolnavit. S, i boalalui a fost atât de cumplita, încât n-a mai ramas suflare în el. Femeia i-a zis atunci lui Ilie: «Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu?Ai venit la mine doar sa aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuireamea s, i sa-mi omori astfel fiul?». El a raspuns: «Da-mi încoace pefiul tau». S, i l-a luat de la sânul femeii, l-a suit în odaia de sus undelocuia el, s, i l-a culcat pe patul lui ... s, i s-a întins de trei ori pestecopil, a chemat pe Domnul ... s, i Domnul a ascultat glasul lui Ilie, s, isufletul copilului s-a întors în el, s, i a înviat.

Ilie a luat copilul, l-a pogorât jos, în casa din odaia de sus, s, i l-adat mamei sale. S, i Ilie a zis: «lata, fiul tau este viu.» S, i femeia a zislui Ilie: «Cunosc acum ca es, ti un om al lui Dumnezeu s, i CuvântulDomnului în gura ta este adevar».” (1 Împarat,i 17, 17-24.)

Vaduva din Sarepta s, i-a împart,it bucat,ica de hrana cu Ilie, s, ica urmare viat,a ei s, i aceea a fiului ei au fost ocrotite. S, i tuturoracelora care, în timp de încercare s, i de lipsa, dau pe fat, a împreunasimt,ire s, i ajutorare fat, a de cei în nevoie, Dumnezeu le fagaduies, te [132]binecuvântari mari. El nu Se schimba. Puterea Lui nu este mai micaacum decât în zilele lui Ilie. Nici fagaduint,a rostita de Mântuitorulnostru nu este mai put,in sigura acum decât atunci: „Cine primes, te

82 Profeti si regi

un prooroc, în numele unui prooroc, va primi rasplata unui prooroc”.(Matei 10, 41.)

„Sa nu dat,i uitarii primirea de oaspet,i, caci unii, prin ea augazduit, fara sa s, tie pe îngeri”. (Evrei 13, 2.) Aceste cuvinte n-aupierdut nimic din puterea lor o data cu trecerea timpului. Tatal nostruceresc continua sa as, eze pe cararea copiilor Sai ocazii care suntbinecuvântari ascunse; iar aceia care folosesc aceste ocazii gasesco mare bucurie. „Daca vei da mâncarea ta celui flamând, daca veisatura sufletul lipsit, atunci lumina ta va rasari peste întunecime, s, iîntunericul tau va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va calauzineîncetat, ît,i va satura sufletul chiar în locuri fara apa, s, i va da dinnou putere madularelor tale; vei fi ca o gradina bine udata, ca unizvor ale carui ape nu seaca”. (Isaia 58, 10.11.)

Hristos spune slujitorilor credincios, i ai Sai de astazi: „Cine vaprimes, te pe voi, Ma primes, te pe Mine; s, i cine Ma primes, te pe Mine,primes, te pe Cel ce M-a trimis pe Mine”. (Matei 10, 40.) Nici o faptade bunatate data pe fat, a în Numele Sau nu va trece nerecunoscuta s, inerasplatita. S, i în aceeas, i recunoas, tere iubitoare, Domnul Hristoscuprinde chiar pe cel mai slab s, i mai umil din familia lui Dumnezeu.„Oricine va da de baut numai un pahar de apa rece”, spune El,„unuia din aces, ti micut,i” — aceia care sunt copii în credint, a s, i încunoas, terea lui Hristos — „în numele unui ucenic, adevarat va spunca nu-s, i va pierde rasplata”. (Matei 10, 42.)

În anii lungi de seceta s, i foamete, Ilie s-a rugat staruitor ca ini-[133]mile lui Israel sa se întoarca de la idolatrie la slujirea lui Dumnezeu.Cu rabdare proorocul a as, teptat, în timp ce mâna Domnului apasacu putere peste t,ara lovita. Când a vazut dovezile suferint,ei s, i lipseiînmult,indu-se în toate part,ile, inima i-a fost coples, ita de durere s, itânjea dupa puterea care sa aduca cât mai grabnic reforma. DarÎnsus, i Dumnezeu Îs, i aducea la îndeplinire planul, s, i tot ce putea safaca slujitorul Sau era sa se roage în credint, a s, i sa as, tepte timpulpentru o act,iune hotarâta. Apostazia care predomina în zilele luiAhab era urmarea multor ani de faradelegi. Pas cu pas, an dupaan, Israel se departase de calea cea dreapta. Caci generat,ie dupagenerat,ie refuzasera sa-s, i îndrepte caile picioarelor lor, s, i în cele dinurma marea majoritate a poporului se supusese conducerii puterilorîntunericului.

Glasul unei mustrari aspre 83

Trecuse aproape un secol de când, sub conducerea împaratuluiDavid, Israel se unise cu bucurie în intonarea imnului de lauda laadresa Celui Prea Înalt, ca recunoas, tere a deplinei lor dependent,e deEl pentru binecuvântarile fiecarei zile. Ascultat,i cuvintele corurilorde lauda :

„Dumnezeul mântuirii noastre, ...Tu umpli de veselie rasaritul s, i apusul îndepartat.

Tu cercetezi pamântul s, i-i dai bels, ug,Îl umpli de bogat,ie

S, i râuri dumnezeies, ti, pline de apa.Tu dai grâu, pe care iata cum îl faci sa rodeasca:

Îi uzi brazdele, îi sfarâmi bulgarii, îi moi cu ploaia, [134]S, i-i binecuvântezi rasadul.

Încununezi anul cu bunatat,ile Tale,S, i pas, ii Tai varsa bels, ugul.

Câmpiile pustiei sunt adapate,S, i dealurile sunt încinse cu veselie.

Pas, unile se acopar de oi,S, i vaile se îmbraca cu grâu:

Toate striga de bucurie s, i cânta”.

(Psalmii 65, 8-13.)

Israel recunoscuse atunci în Dumnezeu pe Acela care „pusesetemeliile pamântului”. Exprimându-s, i, credint,a, ei cântasera:

„Tu ai as, ezat pamântul pe temeliile lui.S, i niciodata nu se clatina.

Tu îl acoperises, i cu adânculCum l-ai acoperi cu o haina;

Apele stateau pe munt,i,Dar, la amenint,area Ta, au fugit,

La glasul tunetului Tau au luat-o la fuga,Suindu-se pe munt,i s, i pogorându-se în vai,

Pâna la locul, pe care li-l hotarâses, i Tu.Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s-o treaca,

Pentru ca sa nu se mai întoarca sa acopere pamântul!”

(Psalmii 104, 5-9.)

84 Profeti si regi

Prin puterea cea mare a Celui Infinit sunt t,inute mereu în limitelelor elementele naturii pe pamânt, în apa s, i în aer. S, i El foloses, teaceste elemente pentru fericirea creaturilor Sale. „Comoara Luicea buna” este revarsata fara plata, sa dea „ploaie la vreme s, i sabinecuvânteze tot lucrul mâinilor tale”. (Deuteronom 28, 12.)

„Tu faci sa t,âs, neasca izvoarele în vai,S, i ele curg printre munt,i.

Tu adapi la ele toate fiarele câmpului;În ele îs, i potolesc setea magarii salbatici.

Pasarile cerului locuiesc pe marginea lor,S, i fac sa le rasune glasul printre ramuri....

Tu faci sa creasca iarba pentru vite,[135]S, i verdet,uri pentru nevoile omului,

Ca pamântul sa dea hrana:Vin, care înveseles, te inima omului,

Untdelemn, care-i înfrumuset,eaza fat,a,S, i pâine, care-i întares, te inima....

Cât de multe sunt lucrarile Tale, Doamne!Tu pe toate le-ai facut cu înt,elepciune,

S, i pamântul este plin de fapturile Tale.Iata marea cea întinsa s, i mare:

În ea se mis, ca nenumarate viet,uitoareMici s, i mari....

Toate aceste viet,uitoare Te as, teapta,Ca sa le dai hrana la vreme.

Le-o dai Tu, ele o primesc;

Ît,i deschizi Tu mâna,Ele se satura de bunatat,ile Tale”.

(Psalmii 104, 10-15.24.28.)

Israel avusese îmbels, ugate ocazii de bucurie. T, ara în care Dum-nezeu îi adusese era o t,ara în care curgea lapte s, i miere. În timpulperegrinarii prin pustie, Dumnezeu îi asigurase ca îi calauzea catreo t,ara în care nu aveau sa sufere niciodata lipsa de ploaie. „T, ara înstapânirea careia vet,i intra”, le spunea El, „nu este ca t,ara Egiptului,

Glasul unei mustrari aspre 85

din care at,i ies, it, unde ît,i aruncai samânt,a în ogoare s, i le udai cupiciorul ca pe o gradina de zarzavat. T, ara pe care o vet,i stapâni esteo t,ara cu munt,i s, i vai, care se adapa din ploaia cerului; este o t,ara decare îngrijes, te Domnul, Dumnezeul tau, s, i asupra careia Domnul,Dumnezeul tau, are neîncetat ochii, de la începutul pâna la sfârs, itulanului”. (Deuteronom 11, 10-12.)

Fagaduint,a ploilor îmbels, ugate fusese data cu condit,ia ascultarii. [136]„Daca vet,i asculta de poruncile Mele, pe care le dau astazi, dacavet,i iubi pe Domnul, Dumnezeul vostru s, i daca-I vet,i sluji din toatainima voastra s, i din tot sufletul vostru, El va da t, arii voastre ploaie lavreme, ploaie timpurie s, i ploaie târzie, s, i-t,i vei culege grâul, mustuls, i untdelemnul; de asemenea va da iarba pe câmpiile tale pentru vites, i vei mânca s, i te vei satura.

Vedet,i sa nu vi se amageasca inima, s, i sa va abatet,i, ca sa slujit,ialtor dumnezei s, i sa va închinat,i înaintea lor. Caci atunci DomnulS-ar aprinde de mânie împotriva voastra; ar închide cerurile s, i n-armai fi ploaie; pamântul nu s, i-ar mai da roadele s, i at,i pieri curând dint,ara aceea buna pe care v-o da Domnul”. (Deuteronom 11, 10-17.)

„Dar daca nu vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tau,daca nu vei pazi s, i nu vei împlini toate poruncile Lui s, i toate LegileLui”, fusesera avertizat,i izraelit,ii, „cerul deasupra capului tau va fide arama, s, i pamântul de sub tine va fi de fier. Domnul va trimitet, arii tale în loc de ploaie praf s, i pulbere, care va cadea din cer pestetine pâna vei fi nimicit”. (Deuteronom 28, 15.23.24.)

Acestea erau unele din sfaturile înt,elepte ale lui Iehova catreIsraelul din vechime. „Punet,i-va dar în inima s, i în suflet acestecuvinte pe care vi le spun. Sa le legat,i ca un semn de aducere amintepe mâinile voastre, s, i sa fie ca nis, te fruntarii între ochii vos, tri. Saînvat,at,i pe copiii vos, tri în ele, s, i sa le vorbes, ti despre ele când veifi acasa, s, i când vei merge în calatorie, când te vei culca s, i când te [137]vei scula”. (Deuteronom 11, 18.19.) Aceste porunci erau lamurite;cu toate acestea, pe masura ce veacurile treceau s, i generat,ie dupagenerat,ie pierdea din vedere masurile luate pentru bunastarea lorspirituala, influent,ele distrugatoare ale apostaziei amenint,au sa deala o parte orice oprelis, te pusa de harul divin.

În felul acesta s-a ajuns ca Dumnezeu sa loveasca acum pepoporul Sau cu cea mai aspra dintre judecat,ile Sale. Profet,ia lui Iliese împlinea în mod groaznic. Timp de trei ani, solul blestemului a

86 Profeti si regi

fost cautat din cetate în cetate s, i din t,ara în t,ara. La cererea lui Ahab,mult,i conducatori îs, i dadusera cuvântul de onoare ca prooroculcel ciudat nu se gasea în t,ara lor. Cu toate acestea, cercetarea acontinuat, deoarece Izabela s, i proorocii lui Baal îl urau pe Ilie cuo ura de moarte s, i n-au precupet,it nici un efort ca sa-l aduca subputerea lor. S, i înca ploaia nu venea din cer.

În cele din urma, dupa „multe zile”, cuvântul Domnului a venitla Ilie: „Du-te s, i înfat,is, eaza-te înaintea lui Ahab ca sa dau ploaie pefat,a pamântului”.

În ascultare de aceasta porunca, „Ilie s-a dus sa se înfat,is, ezeînaintea lui Ahab”. Cam în acelas, i timp în care proorocul îs, i începeacalatoria catre Samaria, Ahab îi propusese lui Obadia, îngrijitorulcasei lui, un plan pentru cautarea izvoarelor s, i pâraielor de apa, înnadejdea ca vor gasi pas, uni pentru vitele s, i turmele care piereau defoame. Chiar s, i la curtea regala se simt,ea puternic efectul seceteiîndelungate. Împaratul, serios îngrijorat cu privire la soarta caseilui, a hotarât sa mearga personal cu slujitorul lui în cautarea unorlocuri mai favorizate, unde s-ar fi gasit pas, une. „S, i-au împart,it t,ara[138]s-o cutreiere. Ahab a plecat singur pe un drum, s, i Obadia a plecat pealt drum.”

Pe când Obadia era pe drum, iata ca l-a întâlnit Ilie. Obadia,cunoscându-l, a cazut cu fat,a la pamânt, s, i i-a zis: „Tu es, ti, domnulmeu Ilie?” (1 Împarat,i 18, 6.7.)

În timpul apostaziei lui Israel, Obadia ramasese credincios. Sta-pânul lui, împaratul, nu fusese în stare sa-l îndeparteze de la ascul-tarea de viul Dumnezeu. Acum, a fost onorat cu o însarcinare dinpartea lui Ilie, care i-a zis: „Du-te s, i spune stapânului tau: «Iata ca avenit Ilie!»”

Îngrozit peste masura, Obadia a exclamat: „Ce pacat am savârs, iteu, ca sa dai pe robul tau în mâinile lui Ahab ca sa ma omoare?”Sa duca o astfel de solie lui Ahab, însemna sa alerge la moarte.„Viu este Domnul”, i-a explicat el proorocului, „ca n-a ramas poporsau împarat,ie unde sa nu fi trimis stapânul meu sa te caute; s, i cândse spunea ca nu es, ti acolo, punea pe împarat,ia s, i pe poporul acelasa jure ca nu te-au gasit. S, i acum zici: «Du-te s, i spune stapânuluitau: iata ca a venit Ilie!» S, i apoi, când voi pleca de la tine, DuhulDomnului te va duce nu s, tiu unde. Daca m-as, duce sa dau de s, tirelui Ahab, s, i nu te-ar gasi, ma va omorî”. (1 Împarat,i 18, 10-12.)

Glasul unei mustrari aspre 87

Obadia a staruit mult pe lânga prooroc sa nu-l trimita. „Robultau”, starui el, „se teme de Domnul din tineret,ea lui. Nu s-a spusoare domnului meu ce am facut când a ucis Izabela pe proorociiDomnului? Cum am ascuns o suta de prooroci ai Domnului, câtecincizeci într-o pes, tera, s, i i-am hranit cu pâine s, i apa? S, i acum tu [139]zici: «Du-te s, i spune stapânului tau: Iata ca a venit Ilie! El ma vaucide»”.

Cu juramânt solemn, Ilie i-a fagaduit lui Obadia ca însarcinarealui nu va fi zadarnica: „Viu este Domnul os, tirilor, al carui slujitorsunt”, declara el, „ca astazi ma voi înfat,is, a înaintea lui Ahab?” (1Împarat,i 18, 15.)

În uimire amestecata cu groaza, împaratul a ascultat solia dela omul de care se temea s, i pe care-l ura, omul pe care-l cautaseneobosit. S, tia bine ca Ilie nu-s, i punea viat,a în primejdie numai casa se întâlneasca cu el. Se putea oare ca proorocul sa rosteasca încaun blestem împotriva lui Israel? Inima împaratului a fost cuprinsade groaza. S, i-a adus aminte de brat,ul uscat al lui Ieroboam. Ahabnu putea sa nu asculte somat,ia s, i nici nu îndraznea sa-s, i ridicemâna împotriva solului lui Dumnezeu. S, i astfel, însot,it de o gardapersonala, monarhul tremurând s-a dus sa se întâlneasca cu profetul.

Împaratul s, i proorocul se aflau fat, a în fat, a. Cu toate ca Ahabera plin de ura clocotitoare, totus, i în prezent,a lui Ilie, parea lipsitde barbat,ie s, i fara putere. În primele cuvinte s, ovaielnice: „Tu es, tiacela care nenoroces, ti pe Israel?”, fara sa-s, i dea seama, el îs, i dadupe fat, a simt, amintele inimii. Ahab s, tia ca, prin Cuvântul lui Dumne-zeu cerurile se facusera ca arama, totus, i el cauta sa arunce asupraproorocului vina pentru judecat,ile grele care erau în t,ara.

Pentru facatorul de rele este natural sa arunce asupra solilorlui Dumnezeu raspunderea pentru nenorocirile care vin ca urmaresigura a departarii de calea neprihanirii. Aceia care se as, eaza sub [140]puterea lui Satana sunt neînstare sa vada lucrurile as, a cum le vedeDumnezeu. Când oglinda adevarului este îndreptata spre ei, aces, tiase revolta la gândul primirii mustrarii. Orbit,i de pacat, ei refuza sa sepocaiasca, dar simt ca slujitorii lui Dumnezeu s-au întors împotrivalor s, i ca sunt vrednici de cea mai aspra mustrare.

Stând într-o nevinovat,ie cons, tienta înaintea lui Ahab, Ilie nuface nici o încercare sa se scuze sau sa-l lingus, easca pe împarat.Nici nu cauta sa îndeparteze mânia împaratului prin vestea cea buna,

88 Profeti si regi

ca seceta era pe sfârs, ite. Nu are de adus nici o scuza. Indignat s, igelos pentru onoarea lui Dumnezeu, el respinge acuzat,ia lui Ahab,declarând fara teama împaratului ca pacatele lui s, i pacatele parint,ilorlui au adus asupra lui Israel aceasta nenorocire groaznica. „Nu eunenorocesc pe Israel”, declara Ilie plin de curaj, „ci tu, s, i casa tataluitau, fiindca at,i parasit poruncile Domnului s, i te-ai dus dupa Baali.”(1 Împarat,i 18, 18.)

S, i astazi este nevoie de un glas de mustrare aspra, deoarecepacate grele îi despart pe oameni de Dumnezeu. Necredint,a devinecu graba o moda. „Nu vrem ca omul acesta sa împarat,easca pestenoi” (Luca 19, 14 ) este vorbirea miilor de oameni. Predicile placuterostite prea adesea nu fac o impresie durabila, trâmbit,a nu da unsemnal lamurit. Oamenii nu sunt strapuns, i în inima de adevaruriletaioase s, i lamurite ale Cuvântului lui Dumnezeu.

Sunt mult,i cres, tini cu numele care, daca s, i-ar da pe fat, a ade-varatele sentimente, ar spune: De ce este nevoie sa vorbim atât delamurit? Ei ar putea tot as, a de bine sa întrebe: De ce a trebuit caIoan Botezatorul sa le spuna fariseilor: „Pui de napârci, cine v-aînvat,at sa fugit,i de mânia viitoare?” (Luca 3, 7.) De ce a trebuit el sa[141]stârpeasca mânia Irodiadei spunându-i lui Irod ca nu este drept satraiasca cu nevasta fratelui sau? Înainte-mergatorul lui Hristos s, i-apierdut viat,a din pricina vorbirii lui lamurite. De ce nu a putut satreaca cu vederea fara sa provoace neplacere acelora care traiau înpacat?

În acest fel, barbat,i care trebuia sa stea ca pazitori credincios, iai Legii lui Dumnezeu argumenteaza, pâna când diplomat,ia ia lo-cul credincios, iei, iar pacatul este îngaduit sa mearga înainte faraa fi mustrat. Cum se va auzi glasul unei mustrari credincioase înbiserica?

„Tu es, ti omul acesta!” (2 Samuel 12, 7.) Cuvinte tot atât delamurite ca acelea spuse de Natan lui David se aud astazi rar laamvoane, se vad rar în publicat,ii. Daca nu ar fi atât de rare, am vedeamai mult din puterea lui Dumnezeu, descoperita între oameni. SoliiDomnului sa nu se plânga de faptul ca straduint,ele lor sunt fara rodpâna nu se pocaiesc de propria lor placere de a placea oamenilor,care-i face sa înabus, e adevarul.

Acei slujitori care vor sa placa oamenilor s, i care striga: „Pace,pace”, atunci când Dumnezeu nu vorbes, te de pace, mai bine sa-

Glasul unei mustrari aspre 89

s, i umileasca inimile înaintea lui Dumnezeu, cerând iertare pentrunesinceritatea lor s, i pentru lipsa lor de curaj moral. Nu datoritaiubirii fat, a de aproapele îndulcesc ei solia încredint,ata, ci pentru casunt comozi s, i îngaduitori cu ei îns, is, i. Dragostea adevarata cauta maiîntâi onoarea lui Dumnezeu s, i mântuirea sufletelor. Aceia care auaceasta iubire nu vor evita adevarul ca sa scape de urmarile neplacute [142]ale unei vorbiri lamurite. Când sufletele sunt în primejdie, slujitoriilui Dumnezeu nu vor t,ine seama de eu, ci vor rosti Cuvântul luiDumnezeu dat lor sa-l rosteasca, refuzând sa scuze sau sa ascundapacatul.

O, daca fiecare slujitor s, i-ar da seama de caracterul sacru al slu-jbei sale s, i de sfint,enia lucrarii sale s, i ar arata curajul pe care l-aaratat Ilie! Ca soli rânduit,i de divinitate, slujitorii Evangheliei suntîntr-o pozit,ie de responsabilitate. Ei trebuie sa mustre, sa certe, saîndemne „cu toata blândet,ea s, i învat, atura”. (2 Timotei 4, 2.) În lo-cul lui Hristos ei trebuie sa lucreze ca ispravnici ai tainelor Cerului,încurajând pe cei ascultatori s, i avertizând pe cei neascultatori. Proce-deele lumes, ti nu trebuie sa aiba nici un pret, în lucrarea lor. Niciodatanu trebuie sa se abata de pe calea pe care Isus le porunces, te samearga. Trebuie sa mearga înainte în credint, a, amintindu-s, i ca suntînconjurat,i de un nor de martori. Nu trebuie sa vorbeasca propriilelor cuvinte, ci cuvintele pe care Cel ce este mai mare decât potentat,iipamântului le-a poruncit sa le rosteasca. Solia lor trebuie sa fie:„As, a vorbes, te Domnul”. Dumnezeu cheama barbat,i ca Ilie, Natan s, iIoan Botezatorul — oameni care vor duce solia Sa cu credincios, ie,indiferent de urmari, oameni care vor rosti curajos adevarul, chiardaca acesta cere sa jertfeasca tot ce au.

Dumnezeu nu poate folosi pe oamenii care, în vreme de primej-die, când sunt necesare puterea, curajul s, i influenta tuturor, se temsa ia o atitudine hotarâta pentru dreptate. El cheama barbat,i carevor putea purta cu credincios, ie batalia împotriva celui rau, luptândîmpotriva domniilor s, i puterilor, împotriva stapânirilor întunericuluiacestui veac, împotriva duhurilor rautat,ii care sunt în locurile ceres, ti.Unora ca aces, tia El le va spune: „Bine, rob bun s, i credincios ... intraîn bucuria stapânului tau”. (Matei 25, 23.)

Capitolul 11 — Carmel[143]

Capitol bazat pe textele din 1 Împarat,i 18, 19-40.

Stând înaintea lui Ahab, Ilie a cerut ca tot Israelul sa fie adunatpentru a se întâlni cu el s, i cu profet,ii lui Baal s, i ai Astarteei pemuntele Carmel. „Strânge”, a poruncit el, „pe tot Israelul la mine, lamuntele Carmel, pe cei patru sute cincizeci de prooroci ai lui Baals, i pe cei patru sute de prooroci ai Astarteei, care manânca la masaIzabelei”.

Porunca a fost data de unul care parea ca sta chiar în prezent,a luiIehova, s, i Ahab a ascultat îndata, ca s, i când proorocul era monarh, iarîmparatul un supus. Soli grabnici au fost trimis, i prin toata împarat,iachemând la întâlnirea cu Ilie s, i cu profet,ii lui Baal s, i ai Astarteei. Întoate oras, ele s, i satele, oamenii se pregateau sa se adune la timpulstabilit. În timp ce calatoreau catre acel loc, inimile multora eraupline de presimt,iri sumbre. Ceva neobis, nuit era pe cale sa aiba loc,caci altfel ce rost avea aceasta chemare sa se adune la Carmel? Ce[144]nenorocire noua era gata sa cada asupra poporului s, i a tarii?

Înainte de seceta, muntele Carmel fusese locul frumuset,ii, to-rentele lui fiind hranite din izvoarele care nu secau niciodata, iarpovârnis, urile fertile, acoperite cu flori frumoase s, i dumbravi înflo-ritoare. Dar acum frumuset,ea lor pierise sub blestemul uscaciunii.Altarele înalt,ate pentru închinarea la Baal s, i la Astarteea stateau îndumbravi desfrunzite. Pe culmea unuia dintre cele mai înalte piscuri,într-un contrast izbitor cu ele, era altarul darâmat al lui Iehova.

De pe Carmel, se putea vedea o mare parte a t, arii; înalt,imile luise vedeau din multe part,i ale împarat,iei lui Israel. La poalele mun-telui, erau locuri de unde se putea vedea aproape tot ce se petreceadeasupra. Dumnezeu fusese profund dezonorat prin închinarea ido-latra adusa la adapostul coastelor împadurite, s, i Ilie a ales înalt,imeaaceasta, ca fiind locul cel mai potrivit pentru desfas, urarea puterii luiDumnezeu s, i pentru apararea onoarei Numelui Sau.

90

Carmel 91

Dis-de-dimineat, a în ziua hotarâta, os, tile Israelului apostaziat,într-o as, teptare încordata, s-au adunat aproape de vârful muntelui.Profet,ii Izabelei înaintau într-un cortegiu impunator. În fast orbitoraparu împaratul ocupându-s, i locul în fruntea preot,ilor, acei idolatrisalutând puternic sosirea lui. Dar inimile preot,ilor erau nelinis, titecând îs, i aduceau aminte de cuvintele proorocului prin care t,aralui Israel fusese lipsita timp de trei ani s, i jumatate de roua s, i deploaie. Ei presimt,eau iminent,a unei crize înfricos, ate. Zeii în care seîncrezusera nu fusesera în stare sa dovedeasca pe Ilie ca prooroc faIs.Obiectele închinarii lor aratasera o stranie nepasare fat, a de strigatele [145]

[146][147]

lor disperate, fat, a de rugaciunile, lacrimile s, i umilint,a lor, precum s, ifat, a de ceremoniile revoltatoare s, i jertfele lor scumpe s, i neîncetate.

În fat,a lui Ahab, a proorocilor fals, i s, i a os, tilor adunate ale luiIsrael care-l înconjurau, Ilie era singurul care venise sa apere onoa-rea lui Iehova. El, asupra caruia întreaga împarat,ie a aruncat toatagreutatea blestemelor, era acum înaintea lor, în aparent, a fara aparare,în prezent,a monarhului lui Israel, a proorocilor lui Baal, a barbat,ilorde razboi s, i a mult,imii din jur. Dar Ilie nu era singur. Deasupras, i împrejurul lui erau os, tile ocrotitoare ale Cerului — îngerii careexceleaza în putere.

Fara sa se rus, ineze, neînfricat, proorocul statea înaintea mult,imii,pe deplin cons, tient de însarcinarea de a aduce la îndeplinire poruncadivina. Fat,a îi era luminata de o solemnitate înfricos, atoare. Într-oas, teptare plina de îngrijorare poporul îl as, tepta sa vorbeasca. Privindmai întâi la altarul darâmat al lui Iehova s, i apoi la mult,ime, Iliestriga cu glas lamurit, ca o trâmbit, a: „Pâna când va clatinat,i întredoua pareri?” (trad. engl.) „Daca Domnul este Dumnezeu, merget,idupa El; iar daca este Baal, merget,i dupa Baal!”

Poporul nu i-a raspuns nimic. Nici unul din acea urias, a adunaren-a avut curajul sa marturiseasca credincios, ia fat, a de Iehova. Caun nor întunecat amagirea s, i orbirea se întinsesera asupra lui Israel.Aceasta apostazie fatala nu îi cuprinsese dintr-o data, ci treptat, cânddin timp în timp ei nu luasera aminte la cuvintele de avertizare s, ide mustrare pe care Domnul le trimisese. Fiecare îndepartare dela dreptate, fiecare refuz de a se pocai adâncisera vinovat,ia lor s, i-idusesera s, i mai departe de cer. Iar acum, în aceasta criza, ei staruiauîn refuzul de a lua pozit,ie de partea lui Dumnezeu.

Domnul uras, te indiferent,a s, i necredincios, ia în timp de criza [148]

92 Profeti si regi

pentru lucrarea Sa. Universul întreg as, teapta cu un interes de nedes-cris scenele de încheiere ale marii lupte dintre bine s, i rau. Poporullui Dumnezeu se apropie de hotarele lumii ves, nice; ce poate fi demai mare important, a pentru ei decât sa fie credincios, i Dumnezeu-lui cerului? De-a lungul tuturor veacurilor, Dumnezeu a avut eroimorali — s, i îi are s, i acum — aceia care, asemenea lui Iosif, Ilies, i Daniel, nu se rus, ineaza sa se recunoasca drept poporul Sau pusdeoparte. Binecuvântarile Lui deosebite însot,esc lucrarile oamenilorde act,iune; persoane care nu vor fi abatute de la calea cea dreapta adatoriei s, i care cu energie divina vor întreba: „Cine este de parteaDomnului?” (Exod 32, 26), persoane care nu se vor opri numai laîntrebare, ci vor vrea ca aceia care aleg sa se identifice cu poporullui Dumnezeu sa pas, easca înainte s, i sa dea pe fat, a în mod limpedeatas, amentul lor fat, a de Împaratul împarat,ilor s, i Domnul domnilor.Astfel de persoane fac ca voint,a s, i planurile lor sa se subordonezeLegii lui Dumnezeu. Din dragoste pentru El, ei nu vor socoti viat,a lorca fiindu-le scumpa. Lucrarea lor este sa prinda lumina din Cuvânt s, isa o lase sa straluceasca înaintea lumii în raze clare s, i stralucitoare.Credincios, ia fat, a de Dumnezeu, acesta este motto-ul lor.

În timp ce Israel pe Carmel se îndoies, te s, i ezita, glasul lui Iliestrapunge iaras, i tacerea: „Eu singur am ramas din proorocii Domnu-lui, pe când prooroci ai lui Baal sunt patru sute cincizeci. Sa ni sedea doi junci. Ei sa-s, i aleaga un junc, pe care sa-l taie în bucat,i, s, isa-l puna pe lemne, fara sa puna foc. S, i eu voi pregati celalalt junc,s, i-l voi pune pe lemne fara sa pun foc. Apoi voi chemat,i NumeleDumnezeului vostru; s, i eu voi chema Numele Domnului. Dumne-[149]zeul care va raspunde prin foc, acela sa fie adevaratul Dumnezeu”.(1 Împarat,i 18, 22-24.)

Propunerea lui Ilie era atât de rat,ionala, încât poporul nu o puteaevita, astfel ca au avut curajul sa raspunda: „Bine!” Prorocii lui Baalnu îndrazneau sa-s, i ridice glasul împotriva; s, i, adresându-li-se, Ilieporunci: „Aleget,i-va un junc din cei doi, pregatit,i-l voi mai întâi,caci suntet,i mai mult,i, s, i chemat,i numele dumnezeului vostru; darsa nu punet,i foc”. (1 Împarat,i 18, 25.)

Vrând sa para îndraznet,i s, i sfidatori, dar îngrozit,i în inimilelor vinovate, preot,ii fals, i au pregatit altarul, punând pe el lemneles, i jertfa dupa care au început sa rosteasca formulele lor magice.Strigatele lor stridente rasunau, iar ecoul se întorcea de prin padurile

Carmel 93

s, i înalt,imile vecine atunci când ei invocau numele zeului lor zicând:„Baale, auzi-ne”. Preot,ii s-au adunat in jurul altarului lor cu sarituri,zvârcoliri s, i strigate, s, i smulgându-s, i parul, îs, i faceau taieturi încarne, chemând pe dumnezeul lor sa le vina în ajutor.

Dimineat,a trecu, veni amiaza s, i înca nu se arata nici o dovadaca Baal auzea strigatele slujitorilor lui amagit,i. Nu se auzea niciun glas, nici un raspuns la rugaciunile lor frenetice. Jertfa ramasenemistuita.

În timp ce continuau devot,iunile lor exaltate, preot,ii cei puterniciîncercau fara încetare sa nascoceasca vreun mijloc prin care saaprinda focul pe altar s, i sa-i faca pe oameni sa creada ca focul vinedirect de la Baal. Dar Ilie supraveghea orice mis, care, iar preot,ii,nadajduind împotriva oricarei sperant,e sa prinda ocazia sa îns, ele,continuau sa-s, i desfas, oare ceremoniile lor fara sens.

„La amiaza, Ilie s, i-a batut joc de ei s, i a zis: «Strigat,i mai tare, [150]fiindca este dumnezeu; se gândes, te la ceva, sau are treaba, sau esteîn calatorie, sau poate ca doarme s, i se va trezi ». Ei au strigat tare, s, i,dupa obiceiul lor, s, i-au facut taieturi cu sabiile s, i cu sulit,ele, pâna cea curs sânge pe ei. Când a trecut amiaza, au aiurat, pâna în clipa cândse aducea jertfa de seara. Dar nu s-a auzit nici glas, nici raspuns, nicisemn de luare aminte”. (1 Împarat,i 18, 27-29.)

Bucuros ar fi venit Satana sa-i ajute pe aceia pe care îi amagises, i care erau devotat,i servirii lui. Bucuros ar fi trimis el fulgerul sale aprinda jertfa. Dar Iehova a pus hotare lui Satana — i-a restrânsputerea — s, i chiar toate nascocirile vrajmas, ului nu au putut trimitenici macar o scânteie pe altarul lui Baal.

În cele din urma, cu glasurile lor ragus, ite de atâta strigare, cuves, mintele mânjite de sângele care cursese din ranile pe care s, ile facusera, preot,ii au ajuns la disperare. Cu frenezie neobosita, eiamestecau acum în rugaciunile lor blesteme groaznice ale zeuluisoare, iar Ilie continua sa vegheze cu atent,ie, caci s, tia ca daca prinvreun mijloc oarecare ar reus, i sa aprinda focul pe altarul lor, el ar fifost facut bucat,i într-o clipa.

Se apropia seara. Proorocii lui Baal erau nauci, istovit,i s, i faraputere. Unul sugera un lucru, altul cu totul altceva pâna când, în celedin urma îs, i încetara eforturile. T, ipetele s, i blestemele lor nu mairasunau pe Carmel. Pierzându-s, i orice sperant, a, ei s-au retras dinlupta.

94 Profeti si regi

Ziua întreaga oamenii au fost martorii demonstrat,iilor acestorpreot,i vicleni. Au vazut sariturile lor în jurul altarului, ca s, i cumar fi vrut sa prinda razele arzatoare ale soarelui pentru a sluji sco-pului lor. Ei au privit cu oroare cum preot,ii s-au mutilat s, i au avut[151]ocazia sa cugete la nebunia închinarii la idoli. Mult,i din mult,imeerau dezgustat,i de aceste manifestari demonice s, i as, teptau acum cuprofund interes act,iunile lui Ilie.

Era ceasul jertfei de seara când Ilie porunci poporului:„Apropiat,i-va de mine”. Când ei s-au apropiat tremurând, el s-aîndreptat catre altarul darâmat, unde oamenii se închinasera odini-oara Dumnezeului cerului, s, i îl repara. Pentru el aceste ruine eraumai pret,ioase decât toate altarele maret,e ale pagânismului.

În recladirea acestui altar vechi, Ilie s, i-a dat pe fat, a respectulpentru legamântul pe care îl facuse Domnul cu Israel atunci când eiau trecut Iordanul în t,ara fagaduita. Alegând „douasprezece pietre,dupa numarul semint,iilor fiilor lui Iacov, ... a zidit un altar în NumeleDomnului”.

Preot,ii lui Baal dezamagit,i de straduint,ele lor zadarnice, as, teptausa vada ce va face Ilie. Ei îl urau pe prooroc pentru propunerea facuta,aceasta proba care demonstrase slabiciunea s, i neputint,a zeilor lor;totus, i ei se temeau de puterea lui. Poporul, s, i el înspaimântat s, iaproape fara suflare, as, tepta s, i privea cum Ilie îs, i continua pregatirile.Purtarea linis, tita a profetului era în contrast cu exaltarea fara sens s, ifanatica a slujitorilor lui Baal.

Terminând de cladit altarul, proorocul facu un s, ant, în jurul lui s, idupa ce puse lemnele în ordine s, i pregati juncul, puse jertfa pe altars, i porunci poporului sa inunde altarul cu apa. „Umplet,i patru vedrecu apa”, porunci el, „s, i varsat,i-le pe arderea de tot s, i pe lemne”. „S, i[152]au facut as, a. Apoi a zis: «Mai facet,i lucrul acesta o data». S, i l-aufacut înca o data. Apoi a zis: «Mai facet,i-l s, i a treia oara». S, i l-aufacut s, i a treia oara. Apa curgea în jurul altarului, s, i au umplut cuapa s, i s, ant,ul”. (1 Împarat,i 18, 33-35.)

Reamintind poporului îndelungata apostazie care stârnise mânialui Iehova, Ilie îi soma sa-s, i umileasca inimile s, i sa se întoarca laDumnezeul parint,ilor lor, pentru ca blestemul sa fie îndepartat dint,ara lui Israel. Apoi, plecându-se cu respect înaintea Dumnezeuluinevazut, îs, i înalt, a mâinile catre cer s, i rosti o rugaciune simpla. Preot,iilui Baal sarisera, t,ipasera, facusera spume, dis-de-dimineat, a pâna

Carmel 95

târziu dupa-amiaza, dar când Ilie se ruga, nici un t,ipat fara rost nurasuna pe înalt,imea Carmelului. El se ruga ca s, i când s, tia ca Iehovaeste acolo, martor la scena, s, i asculta cererea lui. Proorocii lui Baals-au rugat prostes, te, fara nici un înt,eles. Ilie se ruga simplu s, i cucaldura, cerând lui Dumnezeu sa-s, i arate superioritatea asupra luiBaal, pentru ca Israel sa poata fi determinat sa se întoarca la El.

„Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac s, i Israel!” se ruga pro-fetul, „Fa sa se s, tie astazi ca Tu es, ti Dumnezeu în Israel, ca eu suntslujitorul Tau, s, i ca toate aceste lucruri le-am facut dupa poruncaTa. Asculta-ma, Doamne, asculta-ma, pentru ca sa cunoasca poporulacesta ca Tu, Doamne, es, ti adevaratul Dumnezeu, s, i sa le întorciastfel inima spre bine”. (1 Împarat,i 18, 36.37.)

O tacere apasatoare se as, ternu peste tot,i. Preot,ii lui Baal tremu-rau de groaza. Cons, tient,i de vinovat,ia lor, se as, teptau acum la opedeapsa grabnica.

Nici nu s-a sfârs, it rugaciunea lui Ilie, ca flacari de foc, ca nis, te [153]fulgere stralucitoare de lumina, au coborât din cer peste altarulînalt,at, mistuind jertfa, secând apa din s, ant, s, i mistuind chiar s, i pie-trele altarului. Stralucirea focului ilumina muntele s, i orbi ochiimult,imii. În vaile de jos, de unde mult,i priveau cu încordare îngrijo-rata mis, carile celor de sus coborârea focului s-a vazut clar s, i tot,i aufost uimit,i de privelis, te. Aceasta semana cu stâlpul de foc care, laMarea, Ros, ie, a despart,it pe copiii lui Israel de oastea egipteana.

Poporul de pe munte s-a prosternat cu groaza înaintea Dumneze-ului nevazut. Ei nu îndrazneau sa mai priveasca focul trimis de cer.Se temeau ca s, i ei vor fi mistuit,i; s, i convins, i de datoria lor de a-Lrecunoas, te pe Dumnezeul lui Ilie ca Dumnezeul parint,ilor lor, CaruiaÎi datorau supunere, strigara împreuna într-un singur glas: „Domnuleste adevaratul Dumnezeu! Domnul este adevaratul Dumnezeu!” Cuo claritate uimitoare, strigatul rasuna peste munte, iar ecoul ajunse încâmpie. În sfârs, it, Israelul se trezi, neamagit s, i pocait. În sfârs, it, elvazu cât de mult L-a dezonorat pe Dumnezeu. Caracterul închinariila Baal, în contrast cu slujirea rat,ionala, ceruta de Dumnezeul celadevarat, era descoperit pe deplin. Poporul recunoscu dreptatea luiDumnezeu s, i mila Sa care oprise ploaia s, i roua pamântului pânacând au fost adus, i sa marturiseasca Numele Sau. Acum erau gata sarecunoasca faptul ca Dumnezeul lui Ilie era mai presus de orice idol.

96 Profeti si regi

Preot,ii lui Baal priveau cu consternare descoperirea minunataa puterii lui Iehova. Însa, cu toata înfrângerea lor s, i aflându-se în[154]prezent,a slavei divine, ei au refuzat sa se pocaiasca de nelegiuirealor. Ei doreau sa ramâna tot profet,i ai lui Baal. În felul acesta, s-audovedit copt,i pentru nimicire. Pentru ca Israelul cel pocait sa fieprotejat de ratacirile acelora care îl învat,ase sa se închine la Baal,Ilie a fost îndrumat de Domnul sa-i distruga pe aces, ti învat, atorifals, i. Mânia poporului era deja trezita împotriva conducatorilor înnelegiuire, s, i când Ilie le dadu porunca: „Punet,i mâna pe proorociilui Baal, nici unul sa nu scape”, ei au fost gata sa asculte. Au prinspe preot,i, i-au adus la pârâul Chison s, i acolo, înainte de încheiereazilei care a marcat începutul unei reforme hotarâte, slujitorii lui Baalau fost înjunghiat,i. Nici unuia nu i s-a îngaduit sa traiasca.

Capitolul 12 — De la Izreel la Horeb [155]

Capitol bazat pe textele din 1 Împarat,i 18, 41-46; 19, 1-8.

O data cu uciderea proorocilor lui Baal s-a deschis calea pen-tru aducerea la îndeplinire a unei puternice reforme spirituale încele zece semint,ii ale regatului de nord. Ilie prezentase poporuluiapostazia lui; îl chemase sa-s, i umileasca inima s, i sa se întoarca laDomnul. Judecat,ile Cerului fusesera aduse la îndeplinire, poporulîs, i marturisise pacatele s, i recunoscuse pe Dumnezeul parint,ilor lorca fiind Dumnezeul cel viu; s, i acum blestemul Cerului avea sa fieretras, iar binecuvântarile vremelnice ale viet,ii sa fie reînnoite. T, araurma sa fie reînviorata cu ploaie. „Suie-te de manânca s, i bea”, aspus Ilie lui Ahab, „caci se aude vuiet de ploaie”. Apoi prooroculs-a urcat în vârful muntelui sa se roage.

Nu pentru ca se aratase vreo dovada exterioara a ploii care eragata sa cada a putut Ilie sa îndemne atât de sigur pe Ahab sa sepregateasca de ploaie. Proorocul n-a vazut nici un nor pe cer, n-a auzit nici un tunet. El a vorbit numai cuvântul pe care Duhul [156]Domnului l-a îndemnat sa-l spuna ca raspuns la credint,a lui ceaputernica. Toata ziua se conformase neabatut voint,ei lui Dumnezeu;iar acum, dupa ce facuse tot ce fusese în puterea lui, s, tia ca Cerulva revarsa din bels, ug binecuvântarile promise. Acelas, i Dumnezeucare trimisese seceta, fagaduise o ploaie îmbels, ugata ca rasplata aîndeplinirii dreptat,ii; s, i acum Ilie as, tepta revarsarea fagaduita. Într-oatitudine de umilint, a, „cu fat,a între genunchi”, el mijlocea înaintealui Dumnezeu în favoarea Israelului pocait.

Iar s, i iar a trimis Ilie pe solul sau într-un loc de unde se puteavedea Marea Mediterana, ca sa vada daca este vreun semn vizibil caDumnezeu i-a ascultat rugaciunea. De fiecare data robul se întorceaspunând: „Nu este nimic”. Proorocul nu s, i-a pierdut rabdarea s, i nicicredint,a, ci a continuat cererea lui staruitoare. De s, apte ori robuls-a întors cu raspunsul ca nu vede nici un nor de ploaie pe cerul caarama. Nedescurajat, Ilie l-a trimis înca o data, dar de data aceasta

97

98 Profeti si regi

robul s-a întors zicând: „lata ca se ridica un nor mic din mare, ca opalma de om”.

Acest fapt era suficient. Ilie nu a as, teptat ca cerul sa se întunece.În acel mic nor el a vazut, prin credint, a, o ploaie îmbels, ugata s, i aact,ionat potrivit credint,ei sale, trimit,ând de îndata pe slujitorul sau laAhab, cu solia: „Înhama, s, i pogoara-te ca sa nu te opreasca ploaia”.

Deoarece Ilie a fost un barbat cu o mare credint, a, Dumnezeul-a putut folosi în aceasta criza din istoria lui Israel. În timp ce se[157]ruga, mâna credint,ei sale a prins fagaduint,ele Cerului s, i a staruit înrugaciune pâna când cererile sale au fost ascultate. El nu a as, teptat odovada deplina ca Dumnezeu l-a ascultat, ci a fost gata sa se avânteriscând totul la cel mai slab semn al bunavoint,ei divine. S, i totus, i,ceea ce el a fost în stare sa faca prin puterea lui Dumnezeu, tot,i potsa faca în domeniul lor de activitate în slujba lui Dumnezeu, cacidespre proorocul din Munt,ii Galaadului sta scris: „Ilie era un omsupus aceloras, i slabiciuni ca s, i noi; s, i s-a rugat cu staruint, a sa nuploua, s, i nu a plouat în t,ara trei ani s, i s, ase luni”. (Iacov 5, 17.)

O credint, a ca aceasta este necesara în lume astazi — credint,acare se prinde de fagaduint,ele Cuvântului lui Dumnezeu s, i nu selasa pâna când Cerul nu raspunde. O credint, a ca aceasta ne leagastrâns cu Cerul s, i ne aduce putere pentru a lupta cu fort,ele întune-ricului. „Prin credint, a”, copiii lui Dumnezeu „au cucerit împarat,ii,au facut dreptate, au capatat fagaduint,e, au astupat gurile leilor, austins puterea focului, au scapat de ascut,is, ul sabiei, s-au vindecatde boli, au fost viteji în razboaie, au pus pe fuga os, tile vrajmas, e”.(Evrei 11, 33.34.) S, i prin credint, a s, i noi astazi trebuie sa atingemînalt,imile planului lui Dumnezeu pentru noi! „Tu zici: Daca pot,i!...Toate lucrurile sunt cu putint, a celui ce crede!” (Marcu 9, 23.)

Credint,a este un element esent,ial al rugaciunii biruitoare. „Cacicine se apropie de Dumnezeu, trebuie sa creada ca El este s, i carasplates, te pe cei ce-L cauta”. (Evrei 11, 6.) „Îndrazneala pe care[158]o avem la El este ca, daca cerem ceva dupa voia Lui, ne asculta.S, i daca s, tim ca ne asculta, orice i-am cere, s, tim ca suntem stapânipe lucrurile pe care I le-am cerut”. (1 Ioan 5, 14.15.) Cu credint,astaruitoare a lui Iacov, cu staruint,a neabatuta a lui Ilie, sa prezentamrugaciunile noastre Tatalui, cerând tot ceea ce El a fagaduit. Onoareatronului Sau este pusa în joc pentru împlinirea cuvântului Sau.

De la Izreel la Horeb 99

Umbrele nopt,ii se adunau pe Carmel când Ahab se pregateapentru coborâre. „Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, aînceput vântul, s, i a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit în car, s, ia plecat la Izreel”. (1 Împarat,i 18, 45.) Calatorind catre cetateaîmparateasca prin întuneric s, i ploaia ce-i orbeau ochii, Ahab nuera în stare sa vada înainte. Ilie, care ca profet al lui Dumnezeu îlumilise pe Ahab în ziua aceea înaintea supus, ilor lui s, i îi ucisesepreot,ii idolatri, înca îl recunos, tea ca împarat al lui Israel, iar acum,ca un act de omagiu s, i întarit de puterea lui Dumnezeu, a alergatînaintea carului împaratesc, calauzind pe împarat pâna la intrarea încetate.

În aceasta fapta binevoitoare a solului lui Dumnezeu fat, a deîmparatul nelegiuit se gases, te o lect,ie pentru tot,i aceia care pretind afi slujitorii lui Dumnezeu, dar care se înalt, a prin propria lor apreciere.Aceia care se considera mai presus de îndeplinirea datoriilor lor,sunt cei carora acestea li se par umilitoare. Ei se dau înapoi dela a îndeplini chiar s, i un serviciu necesar, temându-se sa nu fiegasit,i facând lucrarea unui servitor. Aces, tia au mult de învat,at dinexemplul lui Ilie. Prin cuvântul lui, comorile cerului fusesera retrasetimp de trei ani de pe pamânt; el fusese onorat în mod vizibil deDumnezeu când, ca raspuns la rugaciunea lui pe Carmel, cazuse focdin cer s, i mistuise jertfa; mâna lui adusese la îndeplinire judecat,ile [159]lui Dumnezeu nimicind pe proorocii idolatri; rugaciunea lui pentruploaie fusese ascultata. Cu toate acestea, dupa biruint,ele lui vadite,cu care Dumnezeu binevoise sa onoreze lucrarea lui publica, el eragata sa îndeplineasca lucrarea unui rob.

La poarta Izreelului, Ilie s, i Ahab s-au despart,it. Proorocul, ale-gând sa ramâna în afara zidurilor, s-a acoperit cu mantia s, i s-a as, ezatpe pamântul gol sa doarma. Împaratul a intrat, a ajuns repede la ada-postul palatului lui s, i a povestit sot,iei evenimentele ies, ite din comunale zilei, precum s, i descoperirea minunata a puterii dumnezeies, ticare i-a dovedit lui Israel ca Iehova este Dumnezeul cel adevarat,iar Ilie solul Sau ales. Când Ahab a spus împaratesei despre ucide-rea profet,ilor idolatri, Izabela, împietrita s, i nepocaita, s-a înfuriat.A refuzat sa recunoasca în evenimentele de pe Carmel provident,aatotstapânitoare a lui Dumnezeu s, i, mai sfidatoare, a declarat cuîndrazneala ca Ilie trebuie sa moara.

100 Profeti si regi

În noaptea aceea, un sol a trezit pe proorocul obosit s, i i-a spuscuvintele Izabelei: „Sa ma pedepseasca zeii cu toata asprimea lor,daca mâine, la ceasul acesta, nu voi face cu viat,a ta ce ai facut tu cuviat,a fiecaruia din ei”. (1 Împarat,i 19, 2.)

Se parea ca, dupa ce a dat pe fat, a un curaj atât de neînfricat,dupa ce i-a învins atât de deplin pe împarat, preot,ii s, i pe popor,Ilie nu ar mai fi putut niciodata ceda descurajarii s, i nici n-ar maifi putut sa se înspaimânte. Dar el, care fusese binecuvântat cu atâtde multe dovezi ale grijii iubitoare a lui Dumnezeu, nu era în afaraslabiciunilor omenes, ti, s, i în acest ceas întunecat, credint,a s, i curajulsau l-au parasit. Tulburat, el a tresarit din somnul sau. Ploaia se[160]revarsa din cer, s, i întunericul era pretutindeni. Uitând ca mai înaintecu trei ani Dumnezeu îi îndrumase pas, ii catre un loc de adapost demânia Izabelei s, i cautarea lui Ahab, acum proorocul a fugit sa-s, iscape viat,a. Ajungând la Beer-S, eba, „s, i-a lasat slujitorul acolo”, iarel a mers o zi întreaga în pustie.

Ilie n-ar fi trebuit sa fuga de la postul lui. Ar fi trebuit sa faca fat, aamenint, arii Izabelei, înalt,ând o rugaciune de ocrotire catre Acelacare-l însarcinase sa îndreptat,easca onoarea lui Iehova. Ar fi trebuitsa spuna solului ca Dumnezeul în care s-a încrezut îl va ocrotide mânia împaratesei. Trecusera doar câteva ceasuri de când fusesemartorul manifestarii minunate a puterii divine, s, i aceasta ar fi trebuitsa-i dea asigurarea ca nici acum nu va fi uitat. Daca ar fi ramas acolounde se gasea s, i daca ar fi facut din Dumnezeu locul lui de scapares, i taria lui, stând neabatut pentru adevar, el ar fi fost ferit de oricerau. Domnul i-ar fi dat o alta mare biruint, a, trimit,ând judecat,ilesale asupra Izabelei, iar impresia facuta asupra împaratului s, i asuprapoporului ar fi dus la o mare reforma.

Ilie as, teptase mult de la minunea savârs, ita pe Carmel. El nadaj-duise ca, dupa aceasta desfas, urare a puterii divine, Izabela nu va maiavea influent, a asupra mint,ii lui Ahab s, i ca o reforma rapida se vaproduce în întregul Israel. Pe înalt,imea Carmelului se trudise farahrana o zi întreaga. Cu toate acestea, atunci când el a condus carullui Ahab pâna la poarta Izreelului, curajul sau era puternic în ciudaîncordarii fizice sub care lucrase.

Dar o react,ie care adesea urmeaza dupa o credint, a tare s, i un suc-[161]ces stralucit s-a declans, at în fiint,a lui Ilie. El se temea ca reforma în-ceputa pe Carmel nu va dura mult s, i l-a cuprins descurajarea. Atunci

De la Izreel la Horeb 101

fusese înalt,at pe vârful Pisga; acum se afla în vale. Când fusese subinspirat,ia Celui Atotputernic facuse fat, a celei mai aspre încercari acredint,ei, dar în acest timp de descurajare, cu amenint,area Izabeleisunându-i în urechi, vazând ca Satana lupta înca pentru biruint, a [162]prin complotul acestei femei nelegiuite, el s, i-a pierdut încrederea înDumnezeu. El fusese înalt,at peste masura de mult s, i react,ia a fostînspaimântatoare. Uitând pe Dumnezeu, Ilie fugea tot mai departe,pâna când s-a gasit singur, într-o pustie întristatoare. Obosit pestemasura, s-a as, ezat sa se odihneasca sub un ienupar. S, i stând acolo s-arugat sa moara. „Destul! Acum, Doamne”, a zis el, „ia-mi sufletul,caci nu sunt mai bun decât parint,ii mei”. Fugar, departe de locuint,eleomenes, ti, cu inima zdrobita de o descurajare amara, nu dorea sa maivada fat, a de om. În cele din urma, istovit de tot, a adormit.

În experient,a tuturor vin vremuri de descurajare crunta s, i deza-magire amara — zile când amaraciunea le este partea s, i le este greusa creada ca Dumnezeu mai este binefacatorul cel iubitor al copiilorLui de pe pamânt, zile când necazurile hart,uiesc sufletul, pâna acoloîncât moartea pare mai de dorit decât viat,a. În asemenea împrejurari,mult,i îs, i pierd încrederea în Dumnezeu s, i sunt dus, i în robia îndoielii,în sclavia necredint,ei. Daca am putea, în acele situat,ii, sa vedemcu ochii spirituali semnificat,ia provident,elor lui Dumnezeu, am ve-dea îngerii cautând sa ne salveze de noi îns, ine, luptând sa ne as, ezepicioarele pe o temelie mai tare decât dealurile ves, nice. Atunci ocredint, a noua, o viat, a noua ar curge în fiint,a noastra.

Iov cel credincios, în ziua necazului s, i întunecimii lui, spunea:

„Blestemata sa fie ziua în care m-am nascut”.„Oh! De ar fi cu putint, a sa mi se cântareasca durerea,

S, i sa mi se puna toate nenorocirile în cumpana.... [163]

O, de mi s-ar asculta dorint,a,S, i de mi-ar împlini Dumnezeu nadejdea!

De ar vrea Dumnezeu sa ma zdrobeasca,Întinda-s, i mâna s, i sa ma prapadeasca!

Îmi va ramânea macar aceasta mângâiere,Aceasta bucurie în durerile mele cu care ma coples, es, te:

102 Profeti si regi

Ca niciodata n-am calcat poruncile Celui Sfânt”.„De aceea nu-mi voi tine gura,

Ci voi vorbi în nelinis, tea inimii mele,Ma voi tângui în amaraciunea sufletului meu.

Ah! As, vrea mai bine gâtuirea,Mai bine moartea decât aceste oase!

Le dispret,uiesc!... Nu voi trai în veci....Lasa-ma, caci doar o suflare mi-i viat,a”.

(Iov 3, 3; 6, 2.8-10;7,11.15.16.)

Dar, des, i era dezgustat de viat, a, Iov nu a fost lasat sa moara. Is-au aratat posibilitat,ile viitorului s, i i s-a dat o solie de nadejde:

„S, i atunci, ît,i vei ridica fruntea fara teama,Vei fi tare s, i fara frica; ît,i vei uita suferint,ele,

S, i-t,i vei aduce aminte de ele ca de nis, te ape care s-au scurs.Zilele tale vor straluci mai tare decât soarele la amiaza,

Întunericul tau va fi ca lumina diminet,ii.Vei fi plin de încredere, s, i nadejdea nu-t,i va fi zadarnica....

Te vei culca s, i nimeni nu te va tulburaS, i mult,i vor umbla dupa bunavoint,a ta.

Dar ochii celor rai se vor topi;Ei n-au loc de scapare;

Moartea, iata nadejdea lor!”

(Iov 11, 15-20.)

Din adâncimile descurajarii s, i mâhnirii, Iov s-a ridicat peînalt,imile încrederii fara rezerva în puterea salvatoare a lui Dumne-zeu. El declara biruitor:

„Chiar daca ma va ucide, eu voi nadajdui în El....[164]Chiar s, i lucrul acesta poate sluji la scaparea mea....

Dar s, tiu ca Rascumparatorul meu este viu,S, i ca Se va ridica la urma pe pamânt.

Chiar daca mi se va nimici pielea,S, i chiar daca nu voi mai avea carne,

De la Izreel la Horeb 103

Voi vedea totus, i pe Dumnezeu.Îl voi vedea s, i-mi va fi binevoitor;

Ochii mei Îl vor vedea s, i nu ai altuia”.

(Iov 13, 15.16; 19, 25-27.)

„Domnul a raspuns lui Iov din mijlocul furtunii” (Iov 38, 1), s, i adescoperit slujitorului Sau taria puterii Sale. Când Iov a întrezarito strafulgerare a Creatorului lui, i-a fost sila de sine s, i s-a pocait înt, arâna s, i cenus, a. Atunci, Domnul a fost gata sa-l binecuvânteze cuîmbels, ugare s, i sa faca din anii lui de pe urma, cei mai buni ani dinviat, a.

Nadejdea s, i curajul sunt esent,iale unei slujiri desavârs, ite pentruDumnezeu. Acestea sunt roadele credint,ei. Descurajarea este paca-toasa s, i irat,ionala. Dumnezeu poate s, i dores, te, cu mai „multa tarie”(Evrei 6, 17) sa reverse asupra slujitorilor Sai puterea de care aunevoie în încercarile s, i experient,ele lor amare. Planurile vrajmas, ilorlucrarii Sale pot parea bine aranjate s, i puternice; dar Dumnezeupoate rasturna pe cel mai tare din ele. S, i aceasta o face la timpulSau s, i pe calea Sa, atunci când vede credint,a slujitorilor Sai a fostîncercata îndestulator.

Pentru cel descurajat, exista un remediu sigur — credint, a, ruga-ciune, lucrare. Credint,a s, i activitatea vor aduce asigurare s, i satisfact,iicare vor cres, te zi de zi. Es, ti ispitit sa faci loc simt, amintelor depresimt,iri sumbre sau de descurajare profunda? În zilele cele maiîntunecoase, când aparent,ele se arata mai amenint, atoare, nu te teme.Ai credint, a în Dumnezeu. El cunoas, te nevoile tale. El are toata pute- [165]rea. Dragostea s, i mila Lui nemarginita nu obosesc niciodata. Nu teteme ca El nu-s, i va îndeplini fagaduint,a. El este Adevarul cel ves, nic.Niciodata nu-s, i va schimba legamântul pe care l-a facut cu aceiacare-L iubesc. S, i El va revarsa asupra slujitorilor Sai credincios, imasura priceperii pe care nevoia lor o cere. Apostolul Pavel a mar-turisit: „El mi-a zis: «Harul Meu ît,i este de ajuns; caci puterea Meaîn slabiciune este facuta desavârs, ita». Deci ma voi lauda mult maimult cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa ramâna înmine. De aceea simt placere în slabiciuni, în defaimari, în nevoi, înprigoniri, în strâmtorari, pentru Hristos; caci când sunt slab atuncisunt tare”. (2 Corinteni 12, 9.10.)

A uitat Dumnezeu pe Ilie în ceasul încercarii sale? O, nu! El n-a [166]

104 Profeti si regi

iubit pe slujitorul Lui mai put,in atunci când Ilie se simt,ea parasit deDumnezeu s, i de oameni, decât atunci când, ca raspuns la rugaciunealui, El coborâse foc din cer s, i luminase vârful muntelui. S, i acum,când Ilie dormea, o atingere delicata s, i un glas placut l-au trezit. El atresarit îngrozit, gata sa fuga, temându-se ca vrajmas, ul l-a descoperit.Dar fat,a plina de gingas, ie care s-a aplecat asupra lui nu era fat,a unuivrajmas, , ci a unui prieten. Dumnezeu a trimis un înger din cer cuhrana pentru slujitorul Sau. „Scoala-te s, i manânca”, a spus îngerul.„El s-a uitat, la capatâiul lui era o turta coapta pe nis, te pietre s, i unulcior cu apa”.

Dupa ce Ilie a luat din hrana s, i apa pregatite pentru el, a adormitiaras, i. Îngerul a venit a doua oara. Atingând pe omul istovit, i-aspus cu o blândet,e plina de mila: „Scoala-te s, i manânca; fiindcadrumul pe care-l ai de facut este prea lung pentru tine”. „S, i el s-asculat, a mâncat s, i a baut”; s, i în puterea mâncarii aceleia a putut sacalatoreasca „patruzeci de zile s, i patruzeci de nopt,i pâna la muntelelui Dumnezeu, Horeb”, unde s, i-a gasit adapost într-o pes, tera.

Capitolul 13 — „Ce faci tu aici?” [167]

Capitol bazat pe textele din 1 Împarat,i 19, 9-18.

Locul de refugiu al lui Ilie pe muntele Horeb, des, i era nes, tiut deoameni, era cunoscut de Dumnezeu; iar proorocul obosit s, i descura-jat nu a fost lasat singur cu puterile întunericului, care îl apasau. Laintrarea în pes, tera în care Ilie îs, i gasise refugiul, Dumnezeu S-a în-tâlnit cu el, printr-un înger puternic trimis sa se intereseze de nevoilelui s, i sa-i lamureasca planul divin pentru Israel.

Atâta timp cât Ilie nu învat,a sa se încreada pe deplin în Dum-nezeu, el nu putea sa-s, i duca la bun sfârs, it lucrarea pentru aceiacare fusesera amagit,i sa se închine lui Baal. Biruint,a deplina de peînalt,imile Carmelului deschisese calea pentru biruint,e s, i mai mari;dar de la aceste ocazii minunate care i se deschisesera Ilie fusesealungat de amenint,area Izabelei. Omul lui Dumnezeu trebuia safie facut sa înt,eleaga slabiciunea starii lui actuale în comparat,ie cupozit,ia avantajoasa pe care Dumnezeu dorea ca el sa o ocupe.

Dumnezeu întâmpina pe slujitorul Sau încercat cu întrebarea: [168]„Ce faci tu aici, Ilie?” Eu te-am trimis la pârâul Cherit s, i, dupa aceea,la vaduva din Sarepta. Te-am însarcinat sa te întorci la Israel s, i sastai înaintea preot,ilor idolatri pe Carmel; apoi te-am încins cu putereca sa conduci carul împaratului pâna la poarta la poarta Izreelului.Dar cine te-a trimis în aceasta fuga grabita în pustie? Ce misiune aitu aici?

În amaraciunea sufletului, Ilie s, i-a plâns durerea: „Am fost plinde râvna pentru Domnul, Dumnezeul os, tirilor; caci copiii lui Israelau uitat legamântul Tau, au sfarâmat altarele Tale, s, i au ucis cu sabiape proorocii Tai; am ramas numai eu singur s, i cauta sa-mi ia viat,a!”

Chemând pe prooroc sa paraseasca pes, tera, îngerul i-a poruncitsa stea înaintea Domnului pe munte s, i sa asculte cuvântul Lui: „S, iiata ca Domnul a trecut pe lânga pes, tera. S, i înaintea Domnului atrecut un vânt tare s, i puternic care despica munt,ii s, i sfarâma stâncile.Domnul nu era în vântul acela. S, i dupa vânt a venit un cutremur de

105

106 Profeti si regi

pamânt. Domnul nu era în cutremurul de pamânt. S, i dupa cutremurulde pamânt, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. S, i dupafoc, a venit un susur blând s, i subt,ire. Când l-a auzit Ilie, s, i-a acoperitfat,a cu mantaua, a ies, it s, i a statut la gura pes, terii”. (1 Împarat,i 19,11-13.)

Nu în manifestari grandioase ale puterii divine, ci printr-un „su-sur blând s, i subt,ire” a ales Dumnezeu sa Se descopere slujitoruluisau. El dorea sa-l învet,e pe Ilie ca nu întotdeauna lucrarea ce sevede în cea mai mare demonstrat,ie este cea mai reus, ita în împlinireaplanului Sau. În timp ce Ilie as, tepta descoperirea Domnului, a venit[169]furtuna, a stralucit fulgerul, a bântuit focul devastator; dar Dumnezeunu era în toate acestea. Apoi „a venit un susur blând s, i subt,ire” s, iprofetul „s, i-a acoperit fat,a” înaintea prezent,ei Domnului. Framân-tarea lui a încetat s, i spiritul sau a fost îmblânzit s, i supus. Acum aînvat,at ca o încredere linis, tita, o nadejde statornica în Dumnezeuaveau totdeauna sa-i aduca un ajutor binevenit la vreme de nevoie.

Nu totdeauna prezentarea cea mai savanta a adevarului luiDumnezeu este cea care convinge s, i convertes, te sufletul. Nu prinelocvent, a sau logica sunt atinse inimile oamenilor, ci prin influent,aplacuta a Duhului Sfânt, care lucreaza pe tacute, dar sigur, la trans-formarea s, i dezvoltarea caracterului. Este susurul blând s, i subt,ire alDuhului lui Dumnezeu care are putere sa schimbe inima.

„Ce faci tu aici, Ilie?” a întrebat glasul, s, i proorocul a raspunsdin nou: „Am fost plin de râvna pentru Domnul Dumnezeul os, tirilor;caci copiii lui Israel au parasit legamântul Tau, au sfarâmat altareleTale, au ucis cu sabia pe proorocii Tai; am ramas numai eu singur,s, i cauta sa-mi ia viat,a”. (1 Împarat,i 19, 14.)

Domnul i-a raspuns lui Ilie ca facatorii de rele din Israel nutrebuia sa treaca nepedepsit,i. Urmau sa fie ales, i barbat,i rânduit,ipentru împlinirea scopului divin pentru ca tuturor sa li se dea ocaziasa ia pozit,ia de partea Domnului Celui adevarat. Ilie însus, i avea sase întoarca în Israel s, i sa împartas, easca cu alt,ii raspunderea realizariiunei reforme.

„Du-te”, i-a poruncit Domnul lui Ilie, „întoarce-te pe drumul tau,prin pustie, pâna la Damasc; s, i când vei ajunge, sa ungi pe Hazael[170]ca împarat al Siriei. Sa ungi s, i pe Iehu, fiul lui Nims, i, ca împaratal lui Israel; s, i sa ungi pe Elisei, fiul lui S, afat, din Abel-Mehola, caprooroc în locul tau. S, i se va întâmpla ca pe cel ce va scapa de sabia

„Ce faci tu aici?” 107

lui Hazael îl va omorî Iehu; s, i pe cel ce va scapa de sabia lui Iehu, îlva omorî Elisei”. (1 Împarat,i 19, 15-17.)

Ilie crezuse ca era singurul închinator al Dumnezeului adeva-rat, în Israel. Dar Acela care cunoas, te inimile tuturor i-a dezvaluitproorocului ca erau mult,i alt,ii care în timpul anilor de apostazieÎi ramasesera credincios, i. „Dar voi lasa în Israel”, a zis Dumne-zeu, „s, apte mii de barbat,i, s, i anume pe tot,i cei ce nu s, i-au plecatgenunchii înaintea lui Baal, s, i a caror gura nu l-au sarutat”.

Din experient,a lui Ilie în acele zile de descurajare s, i aparentaînfrângere, se pot învat,a multe lect,ii — lect,ii deosebit de valoroasepentru slujitorii lui Dumnezeu din acest veac, caracterizat printr-odepartare generala de dreptate. Apostazia care predomina astazise aseamana cu aceea care în zilele proorocului cuprinsese întregulIsrael. Prin înalt,area celor omenes, ti mai presus de cele dumnezeies, ti,prin preamarirea conducatorilor omenes, ti, prin închinarea la Ma-mona s, i prin as, ezarea învat, aturilor s, tiint,ei mai presus de adevarurilerevelat,iei, mult,imi de oameni din zilele noastre urmeaza lui Baal.Îndoiala s, i necredint,a îs, i raspândesc influent,ele daunatoare asupramint,ii s, i inimii, s, i mult,i înlocuiesc Cuvântul lui Dumnezeu cu teori-ile oamenilor. Se sust,ine public ca am ajuns vremea când rat,iuneaomeneasca trebuie ridicata mai presus de învat, aturile Cuvântului.Legea lui Dumnezeu, standardul divin al neprihanirii, este declarataa nu mai fi în vigoare. Vrajmas, ul oricarui adevar lucreaza cu putere [171]amagitoare ca sa-i determine pe barbat,i s, i pe femei sa as, eze dati-nile omenes, ti acolo unde ar trebui sa fie Dumnezeu s, i sa uite celerânduite pentru fericirea s, i mântuirea omenirii.

Totus, i, apostazia aceasta, ajunsa atât de raspândita, nu este ge-nerala. Nu tot,i din lume sunt nelegiuit,i s, i corupt,i; nu tot,i au trecutde partea vrajmas, ului. Dumnezeu are multe mii care nu s, i-au plecatgenunchiul în fat,a lui Baal, mult,i care doresc din toata inima sa aibao înt,elegere mai deplina cu privire la Hristos s, i la lege, mult,i carenadajduiesc împotriva oricarei nadejdi ca Isus va veni curând pentrua pune capat domniei pacatului s, i a mort,ii. S, i sunt mult,i care seînchina lui Baal din nes, tiint, a, dar cu care Duhul lui Dumnezeu Selupta înca.

Aces, tia au nevoie de ajutorul personal al acelora care au învat,atsa-L cunoasca pe Dumnezeu s, i puterea Cuvântului Sau. Într-o vremeca aceasta, fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie sa se angajeze activ

108 Profeti si regi

în ajutorarea altora. Când aceia care au ajuns la înt,elegerea adevaru-lui Bibliei cauta barbat,i s, i femei care tânjesc dupa lumina, îngerii luiDumnezeu îi însot,esc. S, i acolo unde merg îngerii, nimeni nu trebuiesa se teama sa înainteze. Ca urmare a eforturilor credincioase ale lu-cratorilor consacrat,i, mult,i vor fi întors, i de la idolatrie la închinareala Dumnezeu. Mult,i vor înceta sa mai cinsteasca întocmirile facutede om s, i vor lua atitudine fara teama de partea lui Dumnezeu s, i aLegii Sale.

Mult depinde de activitatea neîncetata a acelora care suntcredincios, i s, i sinceri, s, i pentru motivul acesta, Satana face toateeforturile posibile pentru a zadarnici planul divin pe care cel as-cultator l-ar putea aduce la îndeplinire. El îi determina pe unii sapiarda din vedere misiunea lor înalta s, i sfânta s, i sa se mult,umeasca[172]cu placerile acestei viet,ii. El îi determina sa se as, eze comod sau, dedragul avantajelor lumes, ti mai mari, sa se mute din locurile undear putea fi o putere spre bine. Pe alt,ii îi face sa fuga descurajat,i dela datorie, din cauza împotrivirii sau a persecut,iei. Dar tot,i aces, tiasunt privit,i de cer cu mila duioasa. Fiecarui copil al lui Dumnezeu alcarui glas a fost adus la tacere de vrajmas, ul sufletului, i se adreseazaîntrebarea: „Ce faci tu aici?” Te-am împuternicit sa mergi în toatalumea s, i sa predici Evanghelia, sa pregates, ti un popor pentru ziuaDomnului. De ce es, ti aici? Cine te-a trimis?

Bucuria pusa înaintea lui Hristos, bucuria care L-a sust,inut în tottimpul suferint,ei s, i al jertfei, a fost bucuria de a-i vedea pe pacatos, isalvat,i. Aceasta sa fie s, i bucuria fiecarui urmas, al Sau, imboldulrâvnei lui. Aceia care-s, i dau seama, chiar într-o masura mica, ce în-seamna rascumpararea pentru ei s, i pentru aproapele lor vor înt,elegemarile nevoi ale omenirii. Inimile lor vor fi mis, cate de mila când vorvedea decaderea morala s, i spirituala a miilor de oameni ce se gasescîn umbra unei osândiri teribile în comparat,ie cu care suferint,elefizice par o nimica.

Întrebarea care se pune atât familiilor, cât s, i indivizilor este:„Ce faci tu aici?” În multe comunitat,i, sunt familii bine educate înadevarurile Cuvântului lui Dumnezeu, care ar putea largi sfera lormutându-se în locurile în care este nevoie de slujirea pe care o pot da.Dumnezeu cere familiilor cres, tine sa mearga în locurile întunecateale pamântului s, i sa lucreze cu înt,elepciune s, i perseverent, a pentruaceia care sunt învaluit,i în întuneric spiritual. Raspunsul la aceasta[173]

„Ce faci tu aici?” 109

chemare cere jertfire de sine. În timp ce mult,i as, teapta sa fie înde-partata orice piedica, oamenii mor fara nadejde s, i fara Dumnezeu.De dragul avantajelor omenes, ti, pentru dobândirea de cunos, tint,es, tiint,ifice, oamenii sunt gata sa ris, te, mergând în regiuni vatama-toare, s, i sa suporte greutat,i s, i lipsuri. Unde sunt aceia care sunt gatasa faca tot atât pentru a vorbi din iubire altora despre Mântuitorul?

Daca în situat,ii grele, barbat,i cu putere spirituala, apasat,i pestemasura, ajung descurajat,i s, i întristat,i, daca uneori nu vad nimic dedorit pe care sa-l aleaga în viat, a, acest fapt nu este ciudat sau nou.Tot,i aces, tia sa-s, i aminteasca ca unul dintre cei mai puternici proorocia fugit sa-s, i scape viat,a dinaintea mâniei unei femei înfuriate. Cafugar obosit de drum s, i dezgustat, cu o dezamagire amara zdrobindu-i inima, el s-a rugat sa moara. Dar tocmai atunci când nadejdea îidisparuse, iar lucrarea viet,ii lui parea amenint,ata de înfrângere,atunci a învat,at una dintre cele mai pret,ioase lect,ii din viat,a lui.În ceasul celei mai mari slabiciuni a învat,at nevoia s, i posibilitateaîncrederii în Dumnezeu în împrejurarile cele mai amenint, atoare.

Aceia care atunci când îs, i cheltuiesc energiile viet,ii într-o lucrarejertfitoare de sine sunt ispitit,i sa cada în descurajare s, i neîncredere,trebuie sa dobândeasca curaj din experient,a lui Ilie. Grija veghetoarea lui Dumnezeu, dragostea Lui, puterea Lui se dau pe fat, a în moddeosebit în favoarea slujitorilor Sai, a caror râvna este gres, it înt,eleasasau neapreciata, ale caror sfaturi s, i mustrari sunt privite cu us, urint, a,ale caror eforturi pentru reforma sunt rasplatite cu ura s, i împotrivire.

În timpul celei mai mari slabiciuni, Satana asalteaza sufletul [174]cu cele mai aprige ispite. În felul acesta, a nadajduit sa biruiascape Fiul lui Dumnezeu, deoarece pe aceasta cale a câs, tigat multebiruint,e asupra omului. Când puterea voint,ei slabise s, i credint,a semics, orase, atunci aceia care statusera timp îndelungat curajos, i pentrudreptate au fost doborât,i de ispite. Moise, obosit de cei patruzecide ani de ratacire s, i necredint, a, a pierdut pentru o clipa încredereain puterea Celui Infinit. El a cazut la hotarele t, arii fagaduite. Totas, a s-a întâmplat s, i cu Ilie. El care-s, i pastrase încrederea în Iehovaîn anii de seceta s, i de foamete, el care statuse neînfricat înaintealui Ahab, el care în acea zi de încercare pe Carmel statuse înainteaîntregii nat,iunii a lui Israel, ca singurul martor pentru Dumnezeulcel adevarat, într-o clipa de slabiciune, a îngaduit fricii de moarte saînvinga credint,a lui în Dumnezeu.

110 Profeti si regi

S, i astazi lucrurile sunt la fel. Când suntem înconjurat,i de îndo-iala, uluit,i de împrejurari sau apasat,i de saracie s, i suferint, a, Satanacauta sa clatine încrederea noastra în Iehova. Atunci el ne as, eazaîn fat, a gres, elile s, i ne ispites, te sa ne pierdem încrederea în Dum-nezeu, sa punem la îndoiala dragostea Lui. El nadajduies, te sa nedescurajeze sufletul s, i sa rupa legatura noastra cu Dumnezeu.

Aceia care se gasesc în prima linie de lupta s, i sunt îndemnat,ide Duhul Sfânt sa faca o lucrare deosebita, adesea vor simt,i oreact,ie atunci când apasarea este us, urata. Descurajarea poate clatinacredint,a cea mai eroica s, i poate slabi voint,a cea mai statornica. DarDumnezeu înt,elege s, i are înca mila s, i iubes, te. El cites, te motivele s, iscopurile inimii. Lect,ia pe care conducatorii din lucrarea lui Dum-nezeu trebuie sa o învet,e este sa as, tepte cu rabdare sa se încreadaatunci când totul pare întunecat. Cerul nu-i va lasa sa cada în ziua în-cercarii. Nimic nu este în aparent, a mai fara ajutor s, i cu toate acestea[175]mai de neînvins ca sufletul care, simt,indu-s, i nimicnicia, se sprijinape Dumnezeu.

Lect,ia din experient,a lui Ilie, s, i anume — sa învet,i din nou cumsa te încrezi în Dumnezeu în ceasul încercarii — nu este numaipentru cei din pozit,ii de mare raspundere. Acela care a fost taria luiIlie este s, i astazi puternic pentru a-l sust,ine pe orice copil al Saucare se lupta, indiferent cât de slab este. De la fiecare El as, teaptacredincios, ie s, i fiecaruia îi da putere dupa nevoie. Omul este ne-putincios în propria lui putere, dar în taria lui Dumnezeu poate fiputernic sa biruie pacatul s, i sa ajute s, i pe alt,ii sa biruiasca. Satana nupoate niciodata sa aiba un câs, tig de la acela care face din Dumnezeuapararea sa. „Numai în Domnul, mi se va zice, locuies, te dreptatea s, iputerea”. (Isaia 45, 24.)

Cres, tine, Satana ît,i cunoas, te slabiciunea; de aceea, prinde-tede Isus. Ramânând în dragostea lui Dumnezeu pot,i face fat, a ori-carei încercari. Numai neprihanirea lui Hristos ît,i poate da pu-tere sa opres, ti valul pacatului care inunda lumea. Adu credint, aîn experient,a ta. Credint,a us, ureaza orice povara, vindeca orice slabi-ciune. Provident,ele care acum sunt de neînt,eles le pot,i rezolva prinîncrederea continua în Dumnezeu. Mergi prin credint, a pe calea pecare El te îndruma. Încercarile vor veni, dar mergi înainte. Acestlucru ît,i va întari credint,a s, i te va face bun pentru slujire. Rapoarteleistoriei sacre sunt scrise nu numai ca sa le citim s, i sa ne minunam,

„Ce faci tu aici?” 111

ci ca aceeas, i credint, a care a lucrat în slujitorii lui Dumnezeu dinvechime sa lucreze s, i în noi. Domnul nu va lucra astazi într-o ma-niera mai put,in vadita oriunde se gasesc inimi credincioase care safie canale ale puterii Sale.

Noua, asemenea lui Petru, ni se spun cuvintele: „Simone, Si-mone, Satana v-a cerut sa va cearna ca grâul. Dar Eu M-am rugat [176]pentru tine, ca sa nu se piarda credint,a ta”. (Luca 22, 31.32.) Hristosnu va parasi niciodata pe aceia pentru care a murit. Noi Îl putemparasi s, i putem fi coples, it,i de ispite, însa Hristos niciodata nu Seîntoarce de la acela pentru care a platit rascumpararea cu viat,a Sa.Daca viziunea noastra spirituala ar fi trezita, am putea vedea sufleteplecate sub apasare s, i împovarate de durere, încarcate ca un car subgreutatea snopilor s, i gata sa moara în descurajare. Ar trebui sa ve-dem îngerii care zboara repede în ajutorul acestor ispitit,i, împingândînapoi os, tile care îi înconjoara s, i as, ezând picioarele lor pe temeliacea sigura. Luptele care se duc între cele doua os, tiri sunt tot atâtde reale ca s, i acelea duse de os, tile lumii acesteia, s, i de rezultatulacestei lupte spirituale depind urmarile ves, nice.

În viziunea proorocului Ezechiel se vedea ceva ca o mâna subaripile heruvimului. Acest fapt trebuie sa-i învet,e pe slujitorii luiDumnezeu ca puterea divina este aceea care aduce succesul. Aceiape care Dumnezeu îi foloses, te ca soli ai Sai nu trebuie sa creada calucrarea Lui depinde de ei. Fiint,ele marginite nu sunt lasate sa poarteaceasta povara a raspunderii. Acela care nu doarme, care este mereula lucrul pentru împlinirea planurilor Sale, va duce înainte lucrareaSa. El va zadarnici planurile celor nelegiuit,i s, i va aduce confuzie însfaturile acelora care comploteaza sa aduca greutat,i poporului Sau.Acela care este Împaratul, Domnul os, tirilor, sta între heruvimi s, i înmijlocul framântarilor s, i tumultului popoarelor, El vegheaza încaasupra copiilor Sai. Când întariturile împarat,ilor vor fi distruse, cândsaget,ile mâniei vor strapunge inimile vrajmas, ilor Sai, poporul Sauva fi sigur în mâinile Sale.

Capitolul 14 — „În duhul s, i puterea lui Ilie”[177]

De-a lungul veacurilor care s-au scurs din vremea lui Ilie, rapor-tul viet,ii s, i lucrarii lui a adus inspirat,ie s, i curaj acelora care au fostchemat,i sa stea de partea dreptat,ii în mijlocul apostaziei. S, i pentrunoi peste care a venit sfârs, itul veacurilor (1 Corinteni 10, 11), el areo însemnatate deosebita. Istoria se repeta. Lumea de astazi îs, i areAhabii s, i Izabelele ei. Vremea de azi este o vreme de idolatrie, totas, a cum a fost aceea în care a trait Ilie. Desigur, nu se mai vad altare,nu mai sunt chipuri asupra carora sa se opreasca ochiul; cu toateacestea, mii slujesc zeilor acestei lumi — bogat,ii, renume, placeri s, ipoves, ti închipuite, care îngaduie omului sa urmeze înclinat,iile uneiinimi nerenascute. Mult,imi de oameni au o concept,ie gres, ita despreDumnezeu s, i despre atributele Sale s, i slujesc tot as, a un zeu fals, cumfaceau închinatorii lui Baal. Mult,i chiar dintre aceia care pretind afi cres, tini, s-au unit cu influent,ele care se împotrivesc continuu luiDumnezeu s, i adevarului Sau. În felul acesta sunt determinat,i sa se[178]departeze de cele dumnezeies, ti s, i sa înalt,e ce este omenesc.

Spiritul predominant al vremii noastre este de necredincios, ie s, iapostazie — un spirit de pretinsa iluminare din cauza cunoas, teriiadevarului dar — în realitate, în cea mai oarba încumetare. Teoriileomenes, ti sunt înalt,ate s, i as, ezate acolo unde ar trebui sa fie Dumnezeus, i Legea Sa. Satana îi ispites, te pe barbat,i s, i pe femei la neascultarecu promisiunea ca în neascultare vor gasi libertatea s, i independent,acare îi vor face zei. Se vede un spirit de împotrivire fat, a de Cuvântullamurit al lui Dumnezeu, de înalt,are idolatra a înt,elepciunii omenes, timai presus de revelat,ia divina. Oamenii îngaduie mint,ii lor sa fieîntunecata s, i încurcata prin conformarea cu obiceiurile s, i influent,elelumes, ti, încât pare ca au pierdut toata puterea de a deosebi luminade întuneric, adevarul de ratacire. Atât de mult s-au departat decalea cea dreapta, încât sust,in ca parerile câtorva as, a-numit,i filozofisunt mai demne de încredere decât adevarurile Bibliei. Mustrariles, i fagaduint,ele Cuvântului lui Dumnezeu, amenint, arile împotrivaneascultarii s, i idolatriei — toate acestea par fara putere sa le înmoaie

112

„În duhul s, i puterea lui Ilie” 113

inimile. O credint, a ca aceea pe care au dovedit-o Pavel, Petru s, i Ioanei o privesc ca fiind demodata, mistica s, i nedemna de inteligent,agânditorilor moderni.

La început, Dumnezeu a dat Legea Sa omenirii ca mijloc de aobt,ine fericirea s, i viat,a ves, nica. Singura nadejde a lui Satana —de a zadarnici planul lui Dumnezeu este sa-i duca pe barbat,i s, i pefemei la neascultarea de Lege; s, i efortul lui continuu a fost s, i estesa prezinte denaturat învat, amintele ei s, i sa-i mics, oreze important,a.Lovitura lui principala a fost s, i este încercarea de a schimba Legea,astfel ca oamenii sa calce preceptele ei, pretinzând ca asculta de ea.

Un scriitor a asemanat încercarea de a schimba Legea lui Dum- [179]nezeu cu un obicei vechi, rau intent,ionat, de a îndrepta într-o direct,iegres, ita un indicator as, ezat la o rascruce importanta de drumuri.Încurcatura s, i necazurile provocate astfel au fost mari.

Un indicator a fost înalt,at de Dumnezeu pentru cei care cala-toresc prin aceasta lume. Un brat, al acestui indicator arata catreascultarea de buna voie de Creator ca o cale catre binecuvântare s, iviat, a, în timp ce brat,ul celalalt îndruma catre neascultare ca fiindcalea catre mizerie s, i moarte. Calea catre fericire a fost atât de clardefinita ca s, i drumurile catre cetatea de scapare din dispensat,iuneaiudaica. Dar într-un moment nefericit pentru neamul omenesc, ma-rele vrajmas, al oricarui bine a schimbat indicatorul, s, i mult,i au gres, itdrumul.

Prin Moise, Domnul îndrumase pe izraelit,i: „Vorbes, te copiilorlui Israel, s, i spune-le: «Sa nu care cumva sa nu t,inet,i Sabatele Mele,caci aceasta va fi între Mine s, i voi, s, i urmas, ii vos, tri, un semn dupacare se va cunoas, te ca Eu sunt Domnul, care va sfint,esc. Sa t,inet,iSabatul, caci el va fi pentru voi ceva sfânt. Cine îl va calca, va fipedepsit cu moartea.... Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului,va fi pedepsit cu moartea. Copiii lui Israel sa pazeasca Sabatul,praznuindu-l, ei s, i urmas, ii lor, ca un legamânt necurmat. Aceasta vafi între Mine s, i copiii lui Israel un semn ves, nic; caci în s, ase zile afacut Domnul cerurile s, i pamântul, iar în ziua a s, aptea S-a odihnit s, ia rasuflat»”. (Exod 31, 13-17.)

În aceste cuvinte Domnul a definit lamurit ascultarea ca fiindcalea catre cetatea lui Dumnezeu, dar omul pacatului a schimbatindicatorul, facându-l sa arate o direct,ie gres, ita. El a întemeiat un [180]sabat fals s, i a determinat pe barbat,i s, i pe femei sa creada ca odih-

114 Profeti si regi

nindu-se în el ascultau de porunca Creatorului. Dumnezeu declaraca ziua a s, aptea este Sabatul Domnului.

Când „au fost sfârs, ite cerurile s, i pamântul”, El a înalt,at aceastazi ca o amintire a lucrarii Sale de creat,iune. Odihnindu-se în ziua as, aptea „de toata lucrarea Lui pe care o facuse, Dumnezeu a binecu-vântat ziua a s, aptea s, i a sfint,it-o”. (Geneza 2, 1-3.)

La vremea ies, irii din Egipt, institut,ia Sabatului a fost adusa înmod deosebit în fat,a poporului lui Dumnezeu. În timp ce erau încaîn robie, supraveghetorii au încercat sa-i oblige sa lucreze în Sabat,marindu-le cantitatea de munca ce se cerea saptamânal. Condit,iile[181]de munca li se facusera din ce în ce mai grele s, i cerint,ele mai mari.Dar izraelit,ii au fost eliberat,i din robie s, i adus, i într-un loc undeputeau pazi netulburat,i toate preceptele lui Iehova. La Sinai Legea afost rostita, s, i textul ei, „scris cu degetul lui Dumnezeu” (Exod 31,18) pe doua table de piatra, a fost dat lui Moise. Timp de aproapepatruzeci de ani de peregrinare, izraelit,ilor le-a fost amintit continuudespre ziua de odihna rânduita de Dumnezeu, prin faptul ca nu acazut mana în ziua a s, aptea s, i prin pastrarea minunata a part,ii dublecare cadea în ziua de pregatire.

Înainte de intrarea în t,ara fagaduita, izraelit,ii au fost îndrumat,i[182]de Moise sa pazeasca ziua de Sabat s, i sa o sfint,easca. (Deuteronom5, 12.) Domnul a rânduit ca printr-o pazire credincioasa a porunciiSabatului, lui Israel sa-i fie amintit continuu despre raspunderilefat, a de El ca fiind Creatorul s, i Rascumparatorul lor. Daca aveau sapazeasca Sabatul în spiritul cel adevarat, idolatria nu putea exista;dar daca cerint,ele acestei porunci din Decalog aveau sa fie date la oparte, ca nemaifiind necesare, Creatorul avea sa fie uitat, iar oameniiaveau sa se închine idolilor. „Le-am dat s, i Sabatele Mele, sa fie unsemn între Mine s, i ei, pentru ca sa s, tie ca Eu sunt Domnul care-isfint,esc”. Totus, i ei „au lepadat poruncile Mele s, i n-au urmat legileMele s, i ... au pângarit Sabatele Mele, caci inima nu li s-a departatde la idolii lor”. S, i în chemarea catre ei de a se întoarce la El, le-aatras iaras, i atent,ia la important,a pazirii cu sfint,enie a Sabatului.„Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru”, zicea El; „umblat,i întocmaidupa rânduielile Mele, pazit,i poruncile Mele s, i împlinit,i-le. Sfint,it,iSabatele Mele, caci Ele sunt un semn între Mine s, i voi, ca sa s, tit,i caEu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!” (Ezechel 20, 12.16.19.20.)

„În duhul s, i puterea lui Ilie” 115

Atragând atent,ia lui Iuda la pacatele care au dus în cele din urmaasupra lor robia babiloniana, Domnul spunea: „Tu îmi nesocotes, tilocas, urile Mele cele sfinte, Îmi spurci Sabatele”. „Îmi voi varsa urgiapeste ei, îi voi nimici cu focul mâniei Mele, s, i le voi întoarce faptelelor asupra capului lor, zice Domnul, Dumnezeu”. (Ezechel 22, 8.31.)

La rezidirea Ierusalimului în zilele lui Neemia, calcarea Sabatu-lui a fost întâmpinata cu întrebarea cercetatoare: „Oare nu au lucratas, a parint,ii vos, tri, s, i nu din pricina aceasta a trimis Dumnezeul nos-tru toate aceste nenorociri peste noi s, i peste cetatea aceasta? s, i voi [183]aducet,i din nou mânia Lui împotriva lui Israel, pângarind Sabatul!”(Neemia 13, 18.)

Hristos, în timpul lucrarii Sale pamântes, ti, a subliniat cerint,eleobligatorii ale Sabatului s, i, în toata învat, atura Sa, a dat pe fat, a respectpentru institut,ia pe care El o întemeiase. În zilele Sale, Sabatuldevenise atât de pervertit, încât pazirea lui reflecta caracterul egoists, i arbitrar al oamenilor s, i nu caracterul lui Dumnezeu. Hristos aîndepartat învat, aturile ratacite prin care aceia care pretindeau a-L cunoas, te pe Dumnezeu Îl reprezentau gres, it. Cu toate ca a fosturmarit cu ostilitate nemiloasa de catre rabini, nici macar în aparent, anu S-a conformat cerint,elor lor, ci a mers drept înainte, pastrândSabatul conform Legii lui Dumnezeu.

Printr-o vorbire lamurita a marturisit cu privire la atitudinea Safat, a de Legea lui Iehova. „Sa nu credet,i ca am venit sa stric Legeasau Proorocii; am venit nu sa stric, ci sa împlinesc. Caci adevaratva spun, câta vreme nu va trece cerul s, i pamântul, nu va trece oiota sau o frântura de slova din Lege, înainte ca sa se fi întâmplattoate lucrurile. As, a ca, oricine va strica una din cele mai mici dinaceste porunci, s, i va învat,a pe oameni as, a, va fi chemat cel mai micîn Împarat,ia cerurilor; dar oricine va pazi s, i va învat,a pe alt,ii sale pazeasca, va fi chemat mare în Împarat,ia cerurilor”. (Matei 5,17-19.)

În dispensat,iunea cres, tina, marele vrajmas, al fericirii omului afacut din Sabatul poruncii a patra o t,inta deosebita de atac. Satanaspune: Voi lucra împotriva planului lui Dumnezeu. Voi împuternicipe urmas, ii mei sa dea la o parte memorialul lui Dumnezeu — Sa-batul zilei a s, aptea. În felul acesta, voi arata lumii ca ziua sfint,itas, i binecuvântata de Dumnezeu a fost schimbata. Ziua aceea nu va [184]mai trai în mint,ile oamenilor. Voi s, terge amintirea ei. Voi as, eza în

116 Profeti si regi

locul ei o zi care nu poarta pecetea lui Dumnezeu, o zi care nu poatefi un semn între Dumnezeu s, i poporul Sau. Voi face ca aceia careaccepta ziua aceasta sa puna asupra ei sfint,enia pe care Dumnezeu aas, ezat-o asupra zilei a s, aptea.

Prin vicarul meu, ma voi înalt,a pe mine. Ziua întâi va fi preama-rita, iar lumea protestanta va primi acest sabat fals ca fiind autentic.Prin nepazirea Sabatului pe care Dumnezeu l-a instituit, voi aruncadispret, asupra Legii Sale. Cuvintele „Un semn între Mine s, i voi s, iurmas, ii vos, tri” le voi face sa fie folosite în favoarea sabatului meu.

În felul acesta lumea va deveni a mea. Eu voi fi conducatorulpamântului, print,ul lumii. Voi stapâni mint,ile sub puterea mea în as, afel încât Sabatul lui Dumnezeu nu va fi o t,inta speciala de dispret, . Unsemn?! Voi face din pazirea zilei a s, aptea un semn al necredincios, ieifat, a de autoritat,ile pamântes, ti. Legile omenes, ti vor fi facute atât deaspre, încât barbat,ii s, i femeile nu vor îndrazni sa pazeasca Sabatulzilei a s, aptea. De frica lipsei de hrana s, i îmbracaminte se vor uni culumea în calcarea Legii lui Dumnezeu. Pamântul va fi cu totul substapânirea mea!

Prin rânduirea unui sabat fals, vrajmas, ul a cautat sa schimbevremurile s, i Legea. Dar oare a reus, it el sa schimbe Legea lui Dum-nezeu? Cuvintele din Exod capitolul 31 constituie raspunsul. Celcare este acelas, i ieri s, i azi s, i în veci a spus despre Sabatul zilei as, aptea: „Sa nu cumva sa nu t,inet,i Sabatele Mele, caci acesta va fiîntre Mine s, i voi, s, i urmas, ii vos, tri un semn ... Acesta va fi un semn[185]ves, nic.”(Exod 31, 13.17.) Indicatorul schimbat arata catre o direct,iegres, ita, dar Dumnezeu nu S-a schimbat s, i nu Se schimba. El esteînca puternicul Dumnezeu al lui Israel. „lata, neamurile sunt ca opicatura de apa din vadra, sunt ca praful pe o cumpana; El ridicaostroavele ca un bob de nisip. Libanul nu ajunge pentru foc, s, i dobi-toacele lui nu ajung pentru arderea de tot. Toate neamurile sunt ca onimica înaintea Lui, nu sunt decât nimicnicie s, i des, ertaciune”. (Isaia40, 15-17.) S, i El este acum tot atât de drept s, i de gelos pentru LegeaSa cum a fost s, i în zilele lui Ahab s, i Ilie.

Dar cum este dispret,uita aceasta Lege! lata ca lumea de azi segases, te într-o razvratire fat,is, a împotriva lui Dumnezeu. Aceasta esteîntr-adevar o generat,ie neascultatoare s, i plina de nerecunos, tint, a,nesinceritate, formalism, mândrie s, i apostazie. Oamenii neglijeazaBiblia s, i urasc adevarul. Isus vede Legea Sa lepadata, iubirea Sa

„În duhul s, i puterea lui Ilie” 117

dispret,uita, iar pe trimis, ii Sai tratat,i cu nepasare. El vorbes, te prinbunatat,ile Sale, dar ele nu sunt recunoscute; El vorbes, te prin aver-tizari dar ele nu sunt luate în seama. Curt,ile templului sufletuluiomenesc au fost transformate în locuri de negustorie nesfânta. Ego-ismul s, i mândria, invidia s, i rautatea sunt îngaduite.

Mult,i nu se dau înapoi sa batjocoreasca Cuvântul lui Dumnezeu.Aceia care cred acest Cuvânt as, a cum este scris sunt luat,i în râs. Sevede un dispret, crescând fat, a de lege s, i ordine care indiscutabil îs, iare izvorul în calcarea poruncilor lamurite ale lui Iehova. Violent,a s, icrima sunt urmarea îndepartarii de calea ascultarii. Privit,i nefericireas, i suferint,a mult,imilor care se închina la altarele idolilor s, i care cautaîn zadar fericirea s, i pacea.

Privit,i dispret,uirea aproape universala a poruncii Sabatului. [186]Privit,i s, i nelegiuirea îndrazneat, a a acelora care în timp ce emitlegi care sa apere presupusa sfint,enie a primei zile a saptamânii, faclegi prin care legalizeaza comert,ul cu bauturi alcoolice. Mai înt,elept,idecât ce este scris, ei încearca sa fort,eze cons, tiint,a oamenilor în timpce aproba un rau care distruge s, i abrutizeaza fiint,ele create dupachipul lui Dumnezeu. Însus, i Satana este acela care inspira o ast-fel de legislat,ie. El s, tie bine ca blestemul lui Dumnezeu va cadeaasupra acelora care înalt, a întocmirile omenes, ti mai presus de celedumnezeies, ti s, i face tot ce-i sta în putint, a sa determine pe oamenisa mearga pe calea larga ce sfârs, es, te în distrugere.

Atât de mult s-au închinat oamenii parerilor lor s, i institut,iiloromenes, ti încât aproape întreaga lume merge dupa idoli. S, i acelacare a încercat sa schimbe Legea lui Dumnezeu foloses, te oricenascocire amagitoare pentru a-i face pe barbat,i s, i femei sa se uneascaîmpotriva lui Dumnezeu s, i împotriva semnului prin care se recunosccei neprihanit,i. Dar Domnul nu va îngadui la infinit ca Legea Sa safie calcata s, i dispret,uita, fara sa aduca pedeapsa. Vine un timp când„omul va trebui sa-s, i plece în jos privirea semeat, a s, i îngâmfarea luiva fi smerita: numai Domnul va fi înalt,at în ziua aceea”. (Isaia 2, 11.)Scepticismul poate lua în bataie de joc cererile Legii lui Dumnezeu.Spiritul lumesc poate sa-i contamineze pe mult,i s, i sa puna stapânirepe cei put,ini s, i cauza lui Dumnezeu îs, i poate ment,ine terenul numaiprintr-un efort mare s, i prin jertfa continua; cu toate acestea, pâna laurma adevarul va triumfa glorios.

118 Profeti si regi

În lucrarea de încheiere a lui Dumnezeu pe pamânt, etalonulLegii va fi din nou înalt,at. Religia falsa poate predomina, nelegiuirea[187]poate abunda, dragostea multora se poate raci, crucea Calvaruluipoate fi pierduta din vedere, întunericul, asemenea unui val demoarte, se poate întinde peste lumea întreaga, toata puterea curentu-lui zilei se poate întinde împotriva adevarului. Uneltire dupa uneltirese poate forma pentru a distruge pe poporul lui Dumnezeu, dar înceasul celei mai mari primejdii, Dumnezeul lui Ilie va ridica unelteomenes, ti sa duca o solie care nu poate fi adusa la tacere. În oras, elepopulate de pe pamânt s, i în locurile unde oamenii au mers preadeparte vorbind împotriva Celui Prea Înalt, se va auzi glasul uneimustrari aspre. Oameni îndrumat,i de Dumnezeu vor denunt,a curajosunirea bisericii cu lumea. Cu staruint, a ei vor chema pe barbat,i s, ifemei sa se întoarca de la pazirea unei sarbatori întocmite de om,la pazirea Sabatului adevarat. „Temet,i-va de Dumnezeu s, i dat,i-Islava”, vor vesti ei fiecarui popor, „caci a venit ceasul judecat,ii Lui;s, i închinat,i-va Celui ce a facut cerul s, i pamântul, marea s, i izvoareleapelor!” „Daca se închina cineva fiarei s, i icoanei ei, s, i primes, tesemnul ei pe frunte s, i pe mâna, va bea s, i el din vinul mâniei luiDumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui”. (Apocalipsa14, 7-10.)

Dumnezeu nu-s, i va calca legamântul nici nu va schimba ce aies, it de pe buzele Sale. Cuvântul Sau va ramâne tare pentru ves, nicie,tot atât de neclintit ca s, i tronul Sau. La judecata acest legamânt va fiproclamat, scris clar cu degetul lui Dumnezeu, iar lumea va fi adusaînaintea barei dreptat,ii infinite pentru a-s, i primi sentint,a.

Astazi, ca s, i în zilele lui Ilie, linia de despart,ire dintre poporul[188]pazitor al poruncilor lui Dumnezeu s, i închinatorii dumnezeilor fals, ieste trasa lamurit. „Pâna când vret,i sa s, chiopatat,i de amândouapicioarele? Daca Domnul este Dumnezeu, merget,i dupa El; iar dacaeste Baal, merget,i dupa Baal!” (1 Împarat,i 18, 21.) S, i solia pentruastazi este: „A cazut, a cazut Babilonul cel mare!... Ies, it,i din mijloculei, poporul Meu, ca sa nu fit,i partas, i la pacatele ei, s, i sa nu fit,i lovit,icu urgiile ei! Pentru ca pacatele ei s-au îngramadit, s, i au ajuns pânala cer; s, i Dumnezeu s, i-a adus aminte de nelegiuirile ei”. (Apocalipsa18, 2.4.5.)

Nu este departe vremea când încercarea va veni pentru oricefiint, a. Pazirea sabatului fals ne va fi impusa. Lupta va fi între po-

„În duhul s, i puterea lui Ilie” 119

runcile lui Dumnezeu s, i poruncile oamenilor. Aceia care se supunpas cu pas cerint,elor lumii s, i se conformeaza obiceiurilor ei se vorsupune puterilor existente decât sa se expuna batjocurii, insultei,amenint, arilor cu închisoarea s, i moartea. În vremea aceea aurul va fidespart,it de zgura. Evlavia cea adevarata va fi deosebita clar de ceaaparenta s, i superficiala. Multe stele pe care le-am admirat pentrustralucirea lor se vor prabus, i în întuneric. Aceia care s, i-au asumatpodoabele sanctuarului, dar care nu sunt îmbracat,i cu neprihani-rea Domnului Hristos, se vor arata atunci în rus, inea propriei lorgoliciuni.

Printre locuitorii pamântului, raspândit,i pe tot pamântul, sunt ceicare nu s, i-au plecat genunchiul lui Baal. Asemenea stelelor cerului,care se vad numai noaptea, aces, ti credincios, i vor straluci atunci cândîntunericul acopera pamântul s, i negura mare popoarele. În Africacea pagâna, în t, arile catolice ale Europei s, i Americii de Sud, înChina, în Italia, în India, insulele marii în cele mai întunecate colt,uri [189]ale pamântului, Dumnezeu are în rezerva o constelat,ie a celor ales, i,care vor straluci în mijlocul întunericului, facând cunoscut lamuritunei lumi decazute puterea transformatoare a ascultarii de LegeaSa. Chiar s, i acum ei se arata în fiecare popor, în fiecare limba s, i înfiecare nat,iune, s, i în ceasul celei mai cumplite apostazii, când Satanadepune efortul suprem de a face ca „tot,i, mici s, i mari, bogat,i s, i saraci,slobozi s, i robi” (Apocalipsa 13, 16), sa primeasca, sub pedeapsa cumoartea, semnul de supunere pentru o zi falsa de odihna, aces, ticredincios, i „fara prihana s, i curat,i, copii ai lui Dumnezeu fara vina”... vor „straluci ca nis, te lumini în lume”. (Filipeni 2, 15.)

Ce lucrare neînt,eleapta ar fi facut Ilie daca ar fi numarat pe Israella vremea când judecat,ile lui Dumnezeu cadeau asupra poporuluiapostaziat! Ar fi numarat numai unul de partea Domnului. Dar atuncicând a spus: „am ramas numai eu singur s, i cauta sa-mi ia viat,a”,cuvântul Domnului l-a linis, tit: „Dar voi lasa în Israel s, apte mii debarbat,i, s, i anume pe tot,i cei ce nu s, i-au plecat genunchii înaintea luiBaal”. (1 Împarat,i 19, 14.18.)

De aceea nimeni sa nu încerce sa numere Israelul de astazi, cifiecare sa aiba o inima de carne, o inima plina de simpatie duioasa,o inima care, asemenea inimii lui Hristos, cauta mântuirea unei lumipierdute.

Capitolul 15 — Iosafat[190]

Pâna când a fost chemat la tron la vârsta de treizeci s, i cinci deani, Iosafat avusese înaintea lui exemplul cel bun al regelui Asa,care aproape în toate situat,iile critice facuse „ce este placut înainteaDomnului”. (1 Împarat,i 15, 11.) Într-o domnie prospera de douazecis, i cinci de ani, Iosafat a cautat sa umble „în toata calea tatalui Asa s, inu s-a abatut deloc de la ea”. (1 Împarat,i 22, 43.)

În straduint,ele sale de a conduce cu înt,elepciune, Iosafat a cautatsa-s, i convinga supus, ii sa ia atitudine categorica împotriva practiciloridolatre. Mult,i dintre oamenii din t,inutul lui aduceau „s, i tamâiepe înalt,imi”. (1 Împarat,i 22, 43.) Împaratul n-a distrus dintr-o dataaceste altare, dar de la început a încercat sa pazeasca pe Iuda de pa-catele care caracterizau împarat,ia din nord sub domnia lui Ahab, cucare a fost contemporan timp de mai mult,i ani. Iosafat era credincioslui Dumnezeu. „El nu a cautat pe Baali; caci a alergat la Dumnezeul[191]tatalui sau s, i a urmat poruncile Lui, fara sa faca ce facea Israel”.Datorita credincios, iei sale, Domnul a fost cu el s, i „a întarit domniaîn mâinile lui Iosafat”. (2 Cronici 17, 3-5.)

„Tot Iuda îi aduceau daruri. S, i a avut o mult,ime de bogat,ii s, islava. Inima lui s-a întarit din ce în ce în caile Domnului”. (2 Cronici17, 5.) Pe masura ce timpul trecea, iar reformele se îndeplineau,împaratul „a îndepartat din Iuda chiar s, i înalt,imile s, i idolii”. (2Cronici 17, 6.) „El a scos din t,ara pe sodomit,ii care mai ramaseserade pe vremea tatalui sau Asa”. (1 Împarat,i 22, 46.) Astfel, treptat,locuitorii din Iuda au fost eliberat,i de multe din primejdiile careamenint,asera sa întârzie în mod serios dezvoltarea lor spirituala.

În întreaga împarat,ie poporul avea nevoie de instruire în Legealui Dumnezeu. Sigurant,a lor consta în înt,elegerea acestei legi. Pu-nându-s, i de acord viat,a cu cerint,ele sale, ei deveneau credincios, iatât fat, a de Dumnezeu, cât s, i fat, a de oameni. Cunoscând lucrulacesta, Iosafat a luat masuri pentru a oferi poporului o îndrumareamanunt,ita în Sfintele Scripturi. Print,ii care aveau raspunderea di-feritelor part,i ale împarat,iei erau îndrumat,i sa rânduiasca învat, atori

120

Iosafat 121

pentru o lucrare plina de credincios, ie. Prin numire regala, aces, tiînvat, atori, lucrând sub directa supraveghere a print,ilor, „s-au dus saînvet,e pe oameni în cetat,ile lui Iuda ”. (2 Cronici 17, 7-9.) S, i pemasura ce mult,i se straduiau sa înt,eleaga cerint,ele lui Dumnezeu s, isa îndeparteze pacatul, se producea o reforma.

Iosafat a datorat mult din prosperitatea lui ca rege masurilor [192]înt,elepte pentru împlinirea nevoilor spirituale ale supus, ilor. În ascul-tarea de Legea lui Dumnezeu se gases, te un mare câs, tig. În confor-mitate cu cerint,ele divine se gases, te o putere transformatoare careaduce pace s, i buna învoire între oameni. Daca învat, aturile Cuvântu-lui lui Dumnezeu ar avea o influent, a stapânitoare în viat,a fiecaruibarbat sau femeie, daca mintea s, i inima ar fi aduse sub putereaLui constrângatoare, relele care exista astazi în viat,a oamenilor s, ia nat,iunilor nu s, i-ar mai avea locul. Din fiecare camin ar porni oinfluent, a care ar face barbat,i s, i femei puternici în înt,elegere spiri-tuala s, i în putere morala, s, i în felul acesta nat,iunile s, i indivizii ar fias, ezat,i pe un teren prielnic.

Timp de mult,i ani, Iosafat a trait în pace nefiind tulburat de po-poarele vecine. „Groaza Domnului a apucat toate împarat,iile t, arilordimprejurul lui Iuda s, i nu au facut razboi împotriva lui Iosafat”. (2Cronici 17, 10.) Din Filistia primea tribut în bani s, i daruri; din Ara-bia, cirezi mari de oi s, i de capre. „Iosafat se ridicase la cea mai înaltatreapta de marire. A zidit în Iuda cetat,ui s, i cetat,i pentru merinde... o ceata de oameni viteji ca ostas, i ... erau în slujba împaratului,afara de aceia pe care îi pusese împaratul în cetat,ile întarite ale luiIuda”. (2 Cronici 17, 12-19.) Binecuvântat din bels, ug cu „bogat,ii s, icinste” (2 Cronici 18, 1), a fost în stare sa raspândeasca o influent, aputernica în favoarea adevarului s, i a dreptat,ii.

La cât,iva ani dupa venirea la domnie Iosafat, acum în culmeaprosperitat,ii, a consimt,it la casatoria fiului sau Ioram cu Atalia, fiicalui Ahab s, i a Izabelei. Prin aceasta unire s-a legat între împarat,iilelui Iuda s, i Israel o aliant, a care nu a fost în planul divin s, i care, într-o [193]

[194][195]

vreme de criza, a adus dezastru pentru împarat s, i pentru mult,i dinsupus, ii lui.

Într-o împrejurare, Iosafat a vizitat pe împaratul lui Israel laSamaria. Vizitatorului regal de la Ierusalim i s-a aratat o cinstedeosebita, s, i înainte de încheierea vizitei sale a fost convins sa seuneasca cu împaratul lui Israel pentru a lupta împotriva sirienilor.

122 Profeti si regi

Ahab nadajduia ca unindu-s, i fort,ele cu acelea ale lui Iuda, puteacâs, tiga Ramotul, una in vechile cetat,i de scapare care, sust,inea el,apart,inea de drept izraelit,ilor.

Cu toate ca Iosafat, într-un moment de slabiciune, a fagaduit pri-pit sa se uneasca cu împaratul lui Israel în razboi împotriva sirienilor,totus, i, judecata lui mai buna l-a facut sa caute voia lui Dumnezeucu privire la acest angajament. „Apoi Iosafat a zis împaratului luiIsrael: Întreaba acum, te rog, cuvântul Domnului”. Împaratul luiIsrael a strâns pe prooroci în numar de patru sute, s, i le-a zis: „Sa neducem la lupta împotriva Ramotului din Galaad sau sa-mi vad detreaba?” S, i ei au raspuns: „Suie-te s, i Dumnezeu o va da în mâinileîmparatului”. (2 Cronici 18, 4, 5.)

Nemult,umit, Iosafat a cautat sa cunoasca într-un mod mai sigurvoia lui Dumnezeu. „Dar Iosafat a zis: «Nu mai este aici nici unprooroc al Domnului prin care sa-l putem întreba?»” (Versetul 6.)„Mai este un om prin care am putea sa întrebam pe Domnul”, araspuns Ahab, „dar îl urasc, caci nu-mi prooroces, te nimic bun, nuprooroces, te decât rau: este Mica, fiul lui Imla”. (1 Împarat,i 22,8.) Iosafat a fost hotarât în cererea lui ca sa fie chemat omul luiDumnezeu s, i dupa ce acesta s-a aratat înaintea lor s, i a fost somat deAhab sa jure ca nu va spune „decât adevarul în Numele Domnului”,[196]Mica a raspuns: „Vad tot Israelul risipit pe munt,i, ca nis, te oi caren-au pastor. S, i Domnul zice: «Oamenii aceia n-au stapân; sa seîntoarca fiecare acasa în pace».” (Versetul 16.17.)

Cuvintele proorocului ar fi trebuit sa fie îndestulatoare pentru aarata împarat,ilor ca planul lor nu era aprobat de Cer, dar nici unul dinîmparat,i n-a fost dispus sa ia seama la avertizare. Ahab îs, i stabilisedrumul s, i era hotarât sa-l urmeze. Iosafat îs, i daduse cuvântul deonoare: „Vom merge la lupta cu tine” (2 Cronici 18, 3) s, i, dupa cefacuse o as, a tagaduint, a, n-a vrut sa-s, i retraga fort,ele. „Împaratul luiIsrael s, i Iosafat, împaratul lui Iuda, s-au suit la Ramot din Galaad”.(1 Împarat,i 22, 29.)

În timpul luptei care a urmat, Ahab a fost atins de o sageata s, ila apusul soarelui a murit: „La apusul soarelui s-a strigat în toatatabara: «Sa plece fiecare în cetatea lui s, i sa plece fiecare în t,ara lui».”(Versetul 36.) Astfel s-a împlinit cuvântul proorocului.

Din aceasta batalie dezastruoasa, Iosafat s-a reîntors la Ierusalim.Când se apropia de cetate, proorocul Iehu l-a întâmpinat cu mus-

Iosafat 123

trarea: „Cum de ai ajutat tu pe cel rau, s, i ai iubit pe cei ce urasc peDomnul? Din pricina aceasta este mâniat Domnul pe tine. Dar tot semai gases, te ceva bun în tine, caci ai înlaturat din t,ara idolii, s, i t,i-aipus inima sa caute pe Dumnezeu”. (2 Cronici 19, 2, 3.)

Ultimii ani ai domniei au fost în mare masura petrecut,i cu în-tarirea apararii nat,ionale s, i spirituale a lui Iuda. El „a mai facut o [197]calatorie prin mijlocul poporului, de la Beer-S, eba, pâna la muntelelui Efraim, s, i i-a adus înapoi la Domnul, Dumnezeul parint,ilor lor”.(Versetul 4.)

Unul dintre pas, ii cei mai important,i facut,i de împarat a fostînfiint,area s, i întret,inerea curt,ii de justit,ie competente. „A pus jude-catori în toate cetat,ile întarite din t,ara lui Iuda, în fiecare cetate”.S, i a zis judecatorilor: „Luat,i seama la ce vet,i face, caci nu pentruoameni vet,i rosti judecat,i; ci pentru Domnul, care va fi lânga voicând le vet,i rosti. Acum frica Domnului sa fie peste voi; vegheat,iasupra faptelor voastre, caci la Domnul, Dumnezeul nostru, nu estenici o nelegiuire, nici nu se are în vedere fat,a oamenilor, nici nu seprimesc daruri”. (Versetul 5-7.)

Sistemul judecatoresc a fost îmbunatat,it prin întemeierea uneicurt,i de apel a Ierusalim. Iosafat „a pus aici, pentru judecat,ile Dom-nului s, i pentru neînt,elegeri, Levit,i, preot,i s, i capetenii dintre parint,iilui Israel”. (Versetul 8.)

Împaratul i-a îndemnat pe aces, ti judecatori sa fie credincios, i.„Voi sa lucrat,i în frica Domnului, cu credint, a s, i curat,ie de inima”,le-a zis el. „În orice neînt,elegere, care va va fi spusa de frat,ii vos, tri,care locuiesc în cetat,ile lor, s, i anume: cu privire la un omor, la olege, la o porunca, la învat, aturi s, i rânduieli, sa-i luminat,i, ca sa nu sefaca vinovat,i fat, a de Domnul, s, i sa nu izbucneasca mânia Lui pestevoi s, i peste frat,ii vos, tri. As, a sa lucrat,i, s, i nu vet,i fi vinovat,i.

S, i iata ca avet,i în frunte pe marele preot Amaria, pentru caretoate treburile Domnului s, i pe Zebadia, fiul lui Ismael, capetenia [198]casei lui Iuda pentru toate treburile împaratului, s, i avet,i înainte cadregatori pe Levit,i. Întarit,i-va s, i lucrat,i, s, i Domnul sa fie cu cel ceva face binele”. (Versetul 9-11.)

Prin garantarea plina de atent,ie a drepturilor s, i libertat,ilorsupus, ilor lui, Iosafat a subliniat considerat,ia pe care orice mem-bru al familiei omenes, ti o primes, te de la Dumnezeul dreptat,ii, careconduce peste tot,i. „Dumnezeu sta în adunarea lui Dumnezeu; el ju-

124 Profeti si regi

deca în mijlocul dumnezeilor”. S, i aceia care sunt rânduit,i sa lucrezeca judecatori sub autoritatea Lui trebuie sa faca „dreptate celui slabs, i orfanului”, sa dea „dreptate nenorocitului s, i saracului”, sa scape„pe cel nevoias, s, i lipsit, izbavindu-l din mâna celor rai”. (Psalmii82, 1.3.4.)

Catre încheierea domniei lui Iosafat, împarat,ia lui Iuda a fostinvadata de o os, tire la apropierea careia locuitorii t, arii aveau motivesa se teama. „Fiii lui Moab s, i fiii lui Amon, s, i cu ei nis, te Maonit,i, aupornit razboi împotriva lui Iosafat”. S, tiri despre aceasta invazie auajuns la împarat printr-un sol care s-a înfat,is, at cu înspaimântatorulcuvânt: „O mare mult,ime înainteaza împotriva ta de dincolo de mare,din Siria, s, i sunt la Hat,et,on-Tamar, adica En-Ghedi”. (2 Cronici 20,1.2.)

Iosafat era un om curajos s, i viteaz. Timp de ani de zile îs, i întariseos, tile s, i cetat,ile sale fortificate. Era bine pregatit sa faca fat, a aproapeoricarui vrajmas, . Cu toate acestea, în aceasta criza, el nu s, i-a pusîncrederea în brat,ul omenesc. Nu prin armate disciplinate s, i princetat,i întarite ci printr-o credint, a vie în Dumnezeul lui Israel puteanadajdui sa câs, tige biruint,a asupra acestor pagâni, care se faleau cu[199]puterea lor de a umili pe Iuda în ochii popoarelor.

„În spaima sa, Iosafat s, i-a îndreptat fat,a sa caute pe Domnul, s, i avestit un post pentru tot Iuda. Iuda s-a adunat sa cheme pe Domnuls, i au venit din toate cetat,ile lui Iuda sa caute pe Domnul”. (Versetul3.4.)

Stând în curtea templului înaintea poporului sau, Iosafat s, i-arevarsat sufletul în rugaciune, cerând împlinirea fagaduint,elor luiDumnezeu, în timp ce marturisea starea de neajutorare a lui Israel:„Doamne, Dumnezeul parint,ilor nos, tri”, se ruga el, „nu es, ti Tu Dum-nezeu în ceruri s, i nu stapânes, ti Tu peste toate împarat,iile neamurilor?Oare n-ai Tu în mâna taria s, i puterea, as, a ca nimeni nu t,i se poateîmpotrivi? Oare n-ai izgonit Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitoriit, arii acesteia dinaintea poporului Tau Israel, s, i n-ai dat-o Tu pentrutotdeauna de mos, tenire semint,iei lui Avraam care te iubea? Ei aulocuit-o s, i t,i-au zidit în ea un locas, sfânt pentru Numele Tau, zicând:«Daca va veni peste noi vreo nenorocire, sabia, judecata, ciuma saufoametea, ne vom înfat,is, a înaintea casei acesteia s, i înaintea Ta, caciNumele Tau este în casa aceasta; vom striga catre Tine din mijloculstrâmtorarii noastre s, i Tu vei asculta s, i ne vei mântui!»

Iosafat 125

Acum iata, fiii lui Amon, s, i fiii lui Moab s, i cei din muntele luiSeir, la care nu i-ai îngaduit lui Israel sa intre, când venea din t,araEgiptului — caci s-a abatut de la ei s, i nu i-a nimicit — iata-i cumne rasplatesc acum, venind sa ne izgoneasca din mos, tenirea Ta, pecare ne-ai dat-o în stapânire! O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judecatu pe ei? Caci noi suntem fara putere înaintea acestei mari mult,imi [200]care înainteaza împotriva noastra, s, i nu s, tim ce sa facem, dar ochiinos, tri sunt îndreptat,i spre Tine!” (Versetul 3-12.)

Cu încredere Iosafat putea sa spuna despre Domnul: „ochii nos, tisunt îndreptat,i spre Tine”. Ani de zile el învat,ase poporul sa seîncreada în Acela care în veacurile trecute intervenise deseori sa-iscape pe cei ales, i ai Sai de distrugere totala; s, i acum când împarat,iaera în primejdie, Iosafat nu statea singur; „tot Iuda statea înainteaDomnului, cu pruncii, nevestele s, i fii lor”. (Versetul 13.) În unireposteau s, i se rugau. În unire, ei se rugau staruitor Domnului sa punape vrajmas, ii lor în încurcatura pentru ca Numele lui Iehova sa fieproslavit.

„Dumnezeule, nu tacea!Nu tacea, s, i nu Te odihni, Dumnezeule!

S, i cei ce Te urasc înalt, a capul.Fac planuri pline de vicles, ug împotriva poporului Tau,

S, i se sfatuiesc împotriva celor ocrotit,i de Tine.«Venit,i», zic ei, «sa-i nimicim din mijlocul neamurilor,

Ca sa nu se mai pomeneasca numele lui Israel!»Se strâng tot,i cu o inima,

Fac un legamânt împotriva Ta:Corturile lui Edom s, i Ismaelit,ii,

Moab s, i Hagarenit,ii,Ghebal, s, i Amon, Amalec, ...

Fa-le ca lui Madian,Ca lui Sisera, ca lui Iabin la pârâul Chison, ...

Sa fie rus, inat,i s, i îngrozit,i pe vecie,Sa le ros, easca obrazul de rus, ine s, i sa piara!

Ca sa s, tie ca numai Tu, al carui Nume este Domnul,Tu es, ti Cel Prea Înalt pe tot pamântul”.

(Psalmii 83.)

126 Profeti si regi

Când poporul s-a unit cu împaratul lor ca sa se umileasca înaintea[201]lui Dumnezeu s, i sa-L cheme în ajutor, pe Duhul Domnului a venitpeste Iahaziel, un levit dintre fiii lui Asaf, s, i a zis:

„Ascultat,i tot Iuda s, i locuitorii din Ierusalim, s, i tu, împarateIosafat! As, a vorbes, te Domnul: «Nu va temet,i s, i nu va înspaimântat,idinaintea acestei mari mult,imi, caci nu voi vet,i lupta, ci Dumnezeu.Mâine pogorât,i-va împotriva lor. Ei se vor sui pe dealul T, it, , s, i-i vet,igasi la capatul vaii, în fat,a pustiei Ieruel. Nu vet,i avea de luptatîn lupta aceasta: as, ezat,i-va, stat,i acolo, s, i vet,i vedea izbavirea pecare v-o va da Domnul. Iuda s, i Ierusalim, nu va temet,i s, i nu vaspaimântat,i; mâine, ies, it,i-le înainte, s, i Domnul va fi cu voi»”.

Iosafat s-a plecat cu fat,a la pamânt s, i tot Iuda s, i locuitorii Ieru-salimului s-au aruncat înaintea Domnului sa se închine înaintea Lui,Levit,ii dintre fiii Chehatit,ilor s, i dintre fiii Coreit,ilor s-au sculat s, i aulaudat cu glas tare s, i puternic pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.

A doua zi au pornit dis-de-dimineat, a spre pustia Tecoa. La ple-carea lor Iosafat a venit s, i a zis: „Ascultat,i-ma, Iuda s, i tot,i locuitoriiIerusalimului! Încredet,i-va în Domnul, Dumnezeul vostru s, i vet,i fiîntarit,i; încredet,i-va în proorocii Lui s, i vet,i izbuti”. Apoi în învoirecu poporul, a numit nis, te cântaret,i care, îmbracat,i cu podoabe sfinte,s, i mergând înaintea os, tirii, laudau pe Domnul s, i ziceau: „Laudat,ipe Domnul, caci îndurarea Lui t,ine în veac!” (2 Cronici 20, 14-21.)Aces, ti cântaret,i au mers în fruntea os, tirii, înalt,ând glasurile în laudacatre Dumnezeu pentru fagaduint,ele biruint,ei.

Era o singura cale de a merge la lupta împotriva os, tirii[202]vrajmas, ului — laudând pe Domnul cu cântari s, i înalt,ând pe Dumne-zeul lui Israel. Acesta a fost mars, ul lor de lupta. Ei erau îmbracat,iîn frumuset,ea sfint,eniei. Daca astazi ar fi mai multa lauda la adresalui Dumnezeu, nadejdea, curajul s, i credint,a ar cres, te continuu. S, ioare nu aceasta ar întari mâinile luptatorilor viteji care stau astaziîn apararea adevarului? „Domnul a pus o pânda împotriva fiilor luiAmon s, i ai lui Moab s, i împotriva celor din muntele Seir ca sa-inimiceasca cu desavârs, ire s, i sa-i prapadeasca. S, i, dupa ce au ispravitcu locuitorii din Seir, s-au ajutat unii pe alt,ii sa se nimiceasca.

Când au ajuns pe înalt,imea de unde se zares, te pustia, s-au uitatînspre mult,ime, s, i iata ca ei erau nis, te trupuri moarte întinse pepamânt, s, i nimeni nu scapase”. (Versetul 22-24.)

Iosafat 127

Dumnezeu a fost taria lui Iuda în aceasta criza s, i El este tariapoporului Sau astazi. Nu trebuie sa ne încredem în capetenii s, i nicisa-i punem pe oameni în locul lui Dumnezeu. Sa ne aducem aminteca fiint,ele omenes, ti sunt supuse caderii s, i gres, elii s, i ca El care aretoata puterea, este turnul nostru puternic de aparare. În orice nevoietrebuie sa s, tim ca lupta este a Sa. Rezervele Sale sunt nelimitate, iarimposibilitat,ile aparente vor face biruint,a cu atât mai mare.

„Mântuies, te-ne, Dumnezeul mântuirii,Strânge-ne s, i scoate-ne din mijlocul neamurilor,

Ca sa laudam Numele Tau cel sfânt,S, i sa ne punem slava în a Te lauda!”

(1 Cronici 16, 35.)

Încarcate de prada os, tile lui Iuda s-au întors „veseli ... la Ieru- [203]salim, caci Domnul îi umpluse de bucurie, izbavindu-i de vrajmas, iilor. Au intrat în Ierusalim s, i în casa Domnului, în sunete de alaute,s, i de arfe s, i trâmbit,e”. (Versetul 27.28.) Mare era motivul bucu-riei lor. În ascultare de porunca: „Nu vet,i avea de luptat în luptaaceasta. As, ezat,i-va, stat,i acolo, s, i vet,i vedea izbavirea pe care v-ova da Domnul ... nu va temet,i s, i nu va spaimântat,i”. (Versetul 17.)Ei îs, i pusesera întreaga încredere în Dumnezeu, iar El Se dovedisecetat,uia s, i eliberatorul lor. Acum puteau cânta s, i înt,elege imnurileinspiratoare ale lui David:

„Dumnezeu este adapostul s, i sprijinul nostru,Un ajutor care nu lipses, te niciodata în nevoi....

El a sfarâmat arcul, s, i a rupt sulit,a,A ars cu foc carele de razboi.

Oprit,i-va s, i sa s, tit,i ca Eu sunt Dumnezeu:Eu stapânesc peste neamuri,

Eu stapânesc pe pamânt.Domnul os, tirilor este cu noi,

Dumnezeul lui Iacov este un turn de scapare pentru noi.”

(Psalmii 46.)

„Ca s, i Numele Tau, Dumnezeule,S, i lauda Ta rasuna pâna la marginile pamântului;

128 Profeti si regi

Dreptatea Ta este plina de îndurare.Se bucura muntele Sionului,

S, i se veselesc fiicele lui Iuda de judecat,ile Tale....

Iata, Dumnezeul acestaEste Dumnezeul nostru în veci de veci

El va fi calauza noastra pâna la moarte”.

(Psalmii 48, 10.11.14.)

Prin credint,a conducatorului lui Iuda s, i a os, tirilor lui, „groazaDomnului a apucat toate împarat,iile celorlalte t, ari, când au auzitca Domnul luptase împotriva vrajmas, ilor lui Israel. S, i împarat,ia luiIosafat a fost linis, tita, s, i Dumnezeul lui i-a dat pace de jur împrejur”.(2 Cronici 20, 29.30.)

Capitolul 16 — Prabus, irea casei lui Ahab [204]

Capitol bazat pe textele din 1 Împarat,i 21; 2 Împarat,i 1.

Influent,a rea pe care Izabela o exercitase de la început asupra luiAhab a continuat în anii de mai târziu ai viet,ii lui s, i a adus roadeîn fapte de rus, ine s, i de violent, a, care rar au fost egalate în istoriasfânta. „N-a fost nimeni care sa se fi vândut, pentru ca sa faca rauînaintea Domnului, ca Ahab, pe care nevasta-sa Izabela îl at,ât,a laaceasta”.

Având din fire o înclinat,ie catre lacomie, Ahab, întarit s, i sust,inutîn nelegiuire de Izabela, urmase pornirile inimii lui pacatoase, pânacând a ajuns stapânit cu totul de spiritul egoismului. El nu puneanici o piedica dorint,elor sale; socotea ca lucrurile pe care le doreasunt ale lui de drept.

Aceasta trasatura dominanta a lui Ahab, care a influent,at atâtde dezastruos viitorul împarat,iei sub conducerea urmas, ilor lui, s-adat pe fat, a într-o întâmplare care a avut loc atunci când Ilie eraînca prooroc în Israel. Nu departe de palatul împaratului era o viecare apart,inea lui Nabot din Izreel. Ahab s, i-a pus în gând sa puna [205]stapânire pe aceasta vie s, i s, i-a propus s-o cumpere sau sa dea înschimb o alta bucata de pamânt. „Da-mi mie via”, a zis el lui Nabot,„sa fac din ea o gradina de verdet,uri, caci este foarte aproape de casamea. În locul ei ît,i voi da o vie mai buna sau, daca-t,i vine bine, ît,ivoi plati pret,ul ei în argint”.

Nabot îs, i pret,uia mult via, pentru ca fusese a parint,ilor lui, s, ia refuzat sa i-o dea, „Sa ma fereasca Domnul”, a raspuns el, „sa-t,idau mos, tenirea parint,ilor mei!” Dupa legea levitica, nici o bucata depamânt nu putea fi înstrainata pentru totdeauna prin vânzare sau prinschimb; tot,i copiii lui Israel trebuia sa pastreze mos, tenirea semint,ieiparint,ilor lor. (Numeri 36, 7.)

Refuzul lui Nabot l-a îmbolnavit pe monarhul egoist. „Ahab aintrat în casa trist s, i mâniat din pricina cuvintelor pe care i le spusese

129

130 Profeti si regi

Nabot din Izreel.... S-a culcat pe pat, s, i-a întors fat,a, s, i n-a mâncatnimic”.

Izabela a înt,eles repede despre ce era vorba s, i, indignata cacineva a putut refuza cererea împaratului, l-a asigurat ca nu trebuiesa mai fie trist, „Oare nu domnes, ti tu acum peste Israel?” i-a zis ea,„Scoala-te, ia s, i manânca s, i fii cu inima vesela, caci eu ît,i voi da vialui Nabot din Izreel”.

Ahab nu s-a framântat cu privire la mijlocul prin care sot,ia luiavea sa-i dea lucrul dorit, s, i Izabela a pornit îndata sa-s, i aduca laîndeplinire planul ei nelegiuit. Ea a scris scrisori în numele împa-ratului, le-a sigilat cu pecetea lui, s, i le-a trimis batrânilor cetat,ii[206]în care locuia Nabot, zicând: „Vestit,i un post; punet,i pe Nabot înfruntea poporului, s, i punet,i-i în fat, a doi oameni de nimic, care samarturiseasca astfel împotriva lui: «Tu ai blestemat pe Dumnezeus, i pe împaratul!» Apoi scoatet,i-l afara, împros, cat,i-l cu pietre, s, i samoara”. Porunca a fost ascultata. „Oamenii din cetatea lui Nabot,batrânii s, i dregatorii care locuiau în cetate au facut cum le spuseseIzabela, dupa cum era scris în scrisorile pe care le trimisese ea”.Apoi, Izabela s-a dus la împarat s, i i-a poruncit sa se scoale s, i sa iaîn stapânire via. Iar Ahab, fara sa t,ina seama de consecint,e, a urmatorbes, te sfatul ei s, i s-a dus sa ia în stapânire proprietatea râvnita.

Împaratului nu i-a fost îngaduit sa se bucure nemustrat de ceeace câs, tigase prin frauda s, i varsare de sânge. „Cuvântul Domnuluia vorbit lui Ilie Tis, bitul astfel: «Scoala-te s, i pogoara-te înaintea luiAhab, împaratul lui Israel la Samaria; iata-l, este în via lui Nabot,unde s-a pogorât s-o ia în stapânire. Sa-i spui: As, a vorbes, te Domnul:Nu es, ti tu un ucigas, , un hot,?»” S, i apoi Domnul l-a îndrumat pe Iliesa rosteasca asupra lui Ahab o judecata groaznica.

Proorocul s-a grabit sa aduca la îndeplinire porunca divina. Con-ducatorul vinovat, întâlnind pe solul cel aspru al lui Iehova fat, a înfat, a, în vie, a dat glas uimirii s, i spaimei lui prin cuvintele: „M-aigasit, vrajmas, ule?”

Fara ezitare, solul Domnului a raspuns: „Te-am gasit, pentruca te-ai vândut ca sa faci ce este rau înaintea Domnului. Iata cezice Domnul: Voi aduce nenorocirea peste tine: te voi matura, voinimici pe oricine este al lui Ahab, fie rob, fie slobod în Israel”. Nutrebuia sa se dea pe fat, a nici un semn de mila. Casa lui Ahab urma[207]sa fie distrusa cu totul, asemenea „casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat,

Prabus, irea casei lui Ahab 131

s, i casei lui Baes, a, fiul lui Ahia”, a declarat Domnul prin slujitorulSau, pentru ca „M-ai mâniat s, i ai facut pe Israel sa pacatuiasca”. Iardespre Izabela, Domnul a spus: „Câinii vor mânca pe Izabela lângaîntaritura Izreelului. Cine va muri în cetate din casa lui Ahab va fimâncat de câini, iar cine va muri pe câmp va fi mâncat de pasarilecerului”.

Când a auzit aceasta solie înfricos, atoare, împaratul „s, i-a rupthainele s, i s, i-a pus un sac pe trup s, i a postit: se culca cu sacul acestas, i mergea încet”.

„S, i Cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie Tis, bitul, astfel: «Ai vazutcum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru ca s-a smerit înainteaMea, nu voi aduce nenorocirea în timpul viet,ii lui; ci în timpul viet,iifiului sau voi aduce nenorocirea casei lui!»”.

Dupa mai put,in de trei ani, împaratul Ahab s, i-a gasit moartea prinmâinile sirienilor. Ahazia, urmas, ul lui, „a facut ce este rau înainteaDomnului s, i a umblat în calea tatalui sau s, i în calea mamei sale, s, iîn calea lui Ieroboam”. „A slujit lui Baal s, i s-a închinat înaintea lui,s, i a mâniat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cum facuse s, i tatalsau”. (1 Împarat,i 22, 52.53.) Dar judecat,ile au urmat de aproapepacatele împaratului razvratit. Un razboi dezastruos cu Moabul, s, idupa aceea un accident în care propria sa viat, a a fost amenint,ata audat pe fat, a mânia lui Dumnezeu împotriva lui.

Cazând „prin zabrelele odaii lui de sus”, Ahazia, grav ranit s, itemându-se de ceea ce ar putea urma, a trimis cât,iva slujitori ai saisa întrebe pe Baal-Zebub, zeul Ecronului, daca se va însanatos, i sau [208]nu. Se credea ca zeul Ecronului dadea informat,ii prin mijlocireapreot,ilor lui cu privire la evenimentele viitoare. Mult,i oameni veneausa întrebe; dar prezicerile rostite acolo s, i informat,iile date veneaude la print,ul întunericului.

Slujitorii lui Ahazia au fost întâlnit,i de un barbat al lui Dum-nezeu, care i-a îndrumat sa se întoarca la împarat cu solia: „As, avorbes, te Domnul: Oare nu este Dumnezeu în Israel, de trimitet,i saîntrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? De aceea nu te veimai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri”. Dupa ce s, i-arostit solia, proorocul a plecat. Slujitorii uimit,i s-au grabit sa seîntoarca la împarat s, i i-au repetat cuvintele omului lui Dumnezeu.Împaratul a întrebat: „Ce înfat,is, are avea omul acela?” Ei au raspuns:„Era îmbracat cu o manta de par s, i încins cu o curea la mijloc”.

132 Profeti si regi

„Este Ilie Tis, bitul”, a exclamat Ahazia. El s, tia ca, daca strainul pecare-l întâlnisera solii fusese într-adevar Ilie, atunci cuvintele decondamnare rostite aveau sa se împlineasca în mod sigur. Dorind saînlature, daca ar fi fost posibil, judecata amenint, atoare, el s-a hotarâtsa trimita dupa prooroc.

De doua ori a trimis Ahazia câte o grupa de ostas, i sa-l intimidezepe prooroc s, i de doua ori mânia lui Dumnezeu a cazut peste ei cajudecata. A treia grupa de ostas, i s-au umilit înaintea lui Dumnezeu,iar comandantul lor, când s-a apropiat de solul Domnului, „s, i-a ple-cat genunchii înaintea lui Ilie s, i i-a zis, rugându-l: «Omule al luiDumnezeu, te rog, viat,a mea s, i viat,a acestor cincizeci de oameni,[209]slujitorii tai, sa fie scumpa înaintea ta»”.

„Îngerul Domnului a zis lui Ilie: «Pogoara-te împreuna cu el,n-ai nici o frica de el». Ilie s-a sculat s, i s-a pogorât cu el la împarat.El i-a zis: «As, a vorbes, te Domnul: Pentru ca ai trimis soli sa întrebepe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca s, i cum n-ar fi în IsraelDumnezeu al carui cuvânt sa-l pot,i întreba, nu te vei mai da jos dinpatul în care te-ai suit, ci vei muri»”.

În timpul domniei tatalui sau, Ahazia fusese martorul lucrarilorminunate ale Celui Prea Înalt. Vazuse dovezile înfricos, ate pe careDumnezeu le daduse Israelului apostaziat cu privire la modul încare îi prives, te El pe aceia care dau la o parte cerint,ele obligatoriiale Legii Sale. Ahazia lucrase ca s, i când aceste realitat,i înfricos, ateerau doar nis, te vorbe goale. În loc sa-s, i umileasca inima înainteaDomnului, mersese dupa Baal s, i, în cele din urma, se aventurase[210]s, i în cel mai îndraznet, act de nelegiuire. Razvratit s, i nevrând sa sepocaiasca, „Ahazia a murit, dupa Cuvântul Domnului, rostit prinIlie”.

Istoria pacatului împaratului Ahazia s, i a pedepsirii lui cuprindo avertizare pe care nimeni nu o poate trata cu us, urint, a fara sa fiepedepsit. Oamenii de astazi poate nu dau cinste unor zei pagâni, s, icu toate acestea mii se închina la altarul lui Satana tot as, a cum afacut împaratul lui Israel. Spiritul de idolatrie este raspândit în lumeade astazi, dar sub influent,a s, tiint,ei s, i a educat,iei a capatat forme mairafinate s, i mai atragatoare decât în zilele când Ahazia trimitea zeuluiEcronului. Fiecare zi adauga dovezi dureroase ale slabirii credint,eiîn cuvântul sigur al proorociei s, i, în locul ei, superstit,ia s, i vrajitoriasatanica pun stapânire pe mint,ile multora.

Prabus, irea casei lui Ahab 133

Astazi misterele închinarii pagâne sunt înlocuite de asociat,ii s, is, edint,e secrete, taine s, i minuni ale mediilor spiritiste. Dezvaluirileacestor medii sunt primite cu us, urint, a de mii care refuza sa pri-measca lumina din Cuvântul lui Dumnezeu prin Duhul Sau. Cei cecred în spiritism pot vorbi cu dispret, despre vrajitorii din vechime,dar amagitorul cel mare râde triumfator când ei se supun s, ireteniilorlui într-o forma diferita.

Sunt mult,i care se dau înapoi cu groaza de la gândul consultariimediilor spiritiste, dar care sunt atras, i de forme mai atragatoareale spiritismului. Alt,ii sunt dus, i în ratacire de învat, aturile s, tiint,eiCres, tine s, i de misticismul teosofiei s, i al altor religii orientale.

Apostolii majoritat,ii formelor de spiritism pretind ca au puterea [211]sa vindece. Ei atribuie aceasta putere electricitat,ii, magnetismului,as, a numitelor „remedii simpatice” sau fort,elor latente dinauntrulmint,ii omului. S, i nu sunt put,ini aceia care chiar în acest veac cres, tinmerg la asemenea vindecatori în loc sa se încreada în puterea viu-lui Dumnezeu s, i în priceperea medicilor bine pregatit,i. Mama carevegheaza la patul de boala al copilului exclama: „Nu pot face maimult. Nu este nici un medic care sa aiba putere sa-mi vindece co-pilul?” Cineva îi spune despre vindecarile miraculoase savârs, ite deun vrajitor sau vindecator prin magnetism s, i ea îi încredint,eaza pemicut,ul ei as, ezându-l de-a dreptul m mâna lui Satana ca s, i când ar filânga ea. În multe cazuri, viat,a viitoare a copilului este stapânita deo putere satanica de care pare cu neputint, a sa scape.

Dumnezeu avea motive sa fie mâniat din cauza nelegiuirii luiAhazia. Ce nu facuse El ca sa câs, tige inima poporului Israel s, i saîi inspire încredere în El? Timp de veacuri daduse poporului Saudovezi de bunatate s, i dragoste nemaiîntâlnite. De la început, Eldovedise ca-s, i „gasea placerea în fiii oamenilor”. (Proverbe 8, 31.)El fusese un ajutor totdeauna prezent pentru aceia care-L cautaseracu sinceritate. Cu toate acestea, acum împaratul lui Israel, întorcândspatele lui Dumnezeu ca sa ceara ajutor celui mai aprig vrajmas, alpoporului lui, facea cunoscut pagânilor ca avea mai multa încredereîn idolii lor decât în Dumnezeul cerului. În acelas, i fel Îl dezonoreazaoamenii atunci când parasesc Izvorul puterii s, i înt,elepciunii lor casa ceara ajutor sau sfat de la puterile întunericului. Daca mânia luiDumnezeu s-a aprins din cauza faptei lui Ahazia, atunci cum prives, te [212]

134 Profeti si regi

El pe aceia care, având mai multa lumina, aleg sa urmeze o caleasemanatoare?

Aceia care se predau vrajitoriei lui Satana s-ar putea mândri cumarile câs, tiguri primite, dar dovedes, te aceasta ca drumul lor esteînt,elept sau sigur? Care este folosul daca viat,a este prelungita? La ceajuta daca se obt,ine un câs, tig vremelnic? Se merita în cele din urmasa dispret,uies, ti voia lui Dumnezeu? Toate aceste câs, tiguri aparentese vor dovedi pâna la urma o pierdere irecuperabila. Nu putem dala o parte nici o singura bariera pe care Dumnezeu o înalt, a pentru aapara pe poporul Sau de puterea lui Satana, fara sa nu fim pedepsit,i.

Pentru ca Ahazia nu avea nici un fiu, i-a urmat Ioram, fratele lui,care a domnit peste cele zece semint,ii timp de doisprezece ani. Înaces, ti ani mama lui, Izabela, traia înca s, i a continuat sa-s, i exerciteinfluent,a ei rea asupra treburilor nat,iunii. Obiceiurile idolatre maierau înca practicate de mult,i din popor. Însus, i Ioram „a facut ceeste rau înaintea Domnului; totus, i nu ca tatal sau s, i ca mama sa.A rasturnat stâlpii lui Baal, pe care-i facuse tatal sau; dar s-a dedatla pacatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care facuse pe Israel sapacatuiasca, s, i nu s-a abatut de la ele”. (2 Împarat,i 3, 2.3.)

În timpul domniei lui Ioram peste Israel, a murit Iosafat, s, i fiullui, pe nume tot Ioram, s-a urcat pe tronul împarat,iei lui Iuda. Princasatorie cu o fiica a lui Ahab s, i a Izabelei, Ioram din Iuda a foststrâns legat de împaratul lui Israel s, i, în timpul domniei lui, a mersdupa Baal, „cum facuse casa lui Ahab”. „Ioram a facut chiar înalt,imiîn munt,ii lui Iuda. A târât pe locuitorii Ierusalimului la curvie, s, i a[213]amagit pe Iuda.” (2 Cronici 21, 6.11.)

Împaratului lui Iuda nu i s-a îngaduit sa continue nepedepsit înaceasta apostazie groaznica. Proorocul Ilie înca nu fusese rapit s, inu a putut tacea sa vada împarat,ia lui Iuda urmând acelas, i drumcare dusese împarat,ia din nord pe marginea prapastiei. Proorocula trimis la Ioram în Iuda o comunicare scrisa în care împaratul celnelegiuit a citit aceste cuvinte înfricos, ate: „As, a vorbes, te Domnul,Dumnezeul tatalui tau David: «Pentru ca n-ai umblat în caile tataluitau Iosafat, s, i în caile lui Asa, împaratul lui Iuda, ci ai umblat încalea împarat,ilor lui Israel; pentru ca ai târât la curvie pe Iuda s, ilocuitorii Ierusalimului, cum a facut casa lui Ahab fat, a de Israel; s, ipentru ca ai omorât pe frat,ii tai, care erau mai buni decât tine, s, i carefaceau parte din însas, i casa tatalui tau; iata, Domnul va lovi cu o

Prabus, irea casei lui Ahab 135

mare urgie pe poporul tau, pe fiii tai, pe nevestele tale, s, i tot ce esteal tau. Iar pe tine te va lovi cu o boala grea»”.

Ca o împlinire a acestei profet,ii, „Domnul a at,ât,at împotrivalui Ioram duhul filistenilor s, i al Arabilor, care sunt în vecinatateaEtiopienilor. S-au suit împotriva lui Iuda, au navalit în el, au jefuittoate bogat,iile care se aflau în casa împaratului, s, i i-au luat fiii s, inevestele, as, a încât nu i-a mai ramas alt fiu decât Ioahaz, (Ahazia,Azaria) cel mai tânar dintre fiii sai.

Dupa toate acestea Domnul l-a lovit cu o boala de maruntaie,care era fara leac. Ea s-a îngreuiat din zi în zi, s, i pe la sfârs, itul anuluila doilea ... a murit în dureri grele”. „S, i în locul lui a domnit fiul sau [214]Ahazia (Ioahaz)”. (Versetul 12-19; 2 Împarat,i 8, 24.)

Ioram, fiul lui Ahab, înca mai domnea în împarat,ia lui Israel,când Ahazia, nepotul lui, s-a urcat pe tronul lui Iuda. Ahazia a domnitnumai un an s, i în acest timp, influent,at de mama lui, Atalia, care „îidadea sfaturi nelegiuite”, „a umblat în caile casei lui Ahab” s, i „afacut ce este rau în ochii Domnului”. (2 Cronici 22, 3.4; 2 Împarat,i8, 27,) Izabela, bunica lui, înca traia, s, i el s-a încumetat sa se uneascacu Ioram din Israel, unchiul lui.

La scurta vreme, Ahazia din Iuda a avut un sfârs, it tragic. Mem-brii casei lui Ahab care au supraviet,uit, într-adevar, „dupa moarteatatalui sau îi erau sfetnici spre pierzarea lui”. (2 Cronici 22, 3.4.)În timp ce Ahazia vizita pe unchiul sau la Izreel, proorocul Elisei afost îndrumat de Dumnezeu sa trimita pe unul din fiii profet,ilor laRamot-Galaad, pentru a unge pe Iehu împarat al lui Israel. Fort,eleunite ale lui Iuda s, i Israel erau angajate în vremea aceea într-o cam-panie militara împotriva sirienilor din Ramot-Galaad. Ioram fuseseranit în lupta s, i se întorsese la Izreel, lasând pe Iehu cu raspundereaarmatelor regale.

Ungând pe Iehu, solul lui Elisei a zis: „Te ung împarat al luiIsrael, al poporului Domnului”. Apoi l-a însarcinat în mod solemnpe Iehu cu o misiune deosebita, venita din cer. „Sa nimices, ti casastapânului tau Ahab”, a declarat Domnul prin solul Sau, „s, i voirazbuna asupra Izabelei sângele robilor Mei, proorocii, s, i sângeletuturor slujitorilor Domnului. Toata casa lui Ahab va pieri”. (2 [215]Împarat,i 9, 6-8.)

Dupa ce fusese proclamat împarat s, i de catre armata, Iehu s-apregatit sa mearga la Izreel, unde s, i-a început lucrarea de executare

136 Profeti si regi

a acelora care alesesera în mod deliberat sa ramâna în pacat s, i saduca s, i pe alt,ii la pacat. Ioram din Israel, Ahazia din Iuda s, i Izabela,împarateasa mama, împreuna cu „tot,i cei ce mai ramasesera din casalui Ahab la Izreel, tot,i mai marii lui, prietenii lui s, i preot,ii lui” aufost ucis, i. „Tot,i proorocii lui Baal, tot,i slujitorii lui s, i tot,i preot,iilui”, care locuiau în centrul de închinare al lui Baal lânga Samaria,au fost trecut,i prin sabie. Chipurile idolatre au fost darâmate s, i arse,iar templul lui Baal a fost facut ruine. „Iehu a nimicit pe Baal dinIsrael”. (2 Împarat,i 10, 11.19.28.)

Ves, ti despre aceasta execut,ie generala au ajuns la Atalia, fiicaIzabelei, care ocupa înca o pozit,ie dominanta în împarat,ia lui Iuda.Când a vazut ca fiul ei, împaratul lui Iuda, era mort „s-a sculat s, i aomorât tot neamul împaratesc al casei lui Iuda”. În acest masacru,tot,i urmas, ii lui David care puteau veni la domnie au fost nimicit,i,afara de unul, un copil pe nume Ioas, pe care sot,ia marelui preotIehoiada l-a ascuns în incinta templului. Timp de s, ase ani, copilula ramas ascuns, în timp ce „în t,ara domnea Atalia”. (2 Cronici 22,10.12.)

La sfârs, itul acestui timp, „Levit,ii s, i tot Iuda ”(2 Cronici 23, 8)s-au suit cu marele preot Iehoiada sa încoroneze s, i sa unga pe copilulIoas, aclamându-l ca împarat. „S, i batând din palme, au zis: «Traiascaîmparatul»”. (2 Împarat,i 11, 12.)

„Atalia a auzit zarva poporului care alerga s, i marea pe împarat[216]s, i a venit la popor în casa Domnului”. (2 Cronici 23, 12.) „S-auitat s, i iata ca împaratul statea pe scaunul împaratesc, dupa datina.Capeteniile s, i trâmbit,ele erau lânga împarat: tot poporul t, arii sebucura s, i suna din trâmbit,e”.

Atalia s, i-a sfâs, iat hainele s, i a strigat: „Vânzare! Vânzare!” (2Împarat,i 11, 14.) Dar Iehoiada a poruncit ostas, ilor sa prinda peAtalia s, i pe cei ce o urmau s, i sa-i scoata afara din templu, la un locde execut,ie, unde sa fie ucis, i.

În felul acesta a pierit ultimul membru al casei lui Ahab. Raulgrozav care fusese facut prin aliant,a lui cu Izabela a continuat pânacând ultimul dintre urmas, ii lui a fost nimicit. Chiar s, i în t,ara luiIuda, unde închinarea la adevaratul Dumnezeu nu fusese niciodataîndepartata oficial, Atalia reus, ise sa amageasca pe mult,i. Îndata dupaexecut,ia împaratesei nepocaite, „tot poporul t, arii a intrat în templul

Prabus, irea casei lui Ahab 137

lui Baal, s, i l-a darâmat, i-au sfarâmat altarele s, i icoanele, s, i au ucisînaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal”. (Versetul 18.)

A urmat o reforma. Aceia care au luat parte la ungerea împa-ratului Ioas s-au legat solemn ca „aveau sa fie poporul Domnului”.Iar acum, pentru ca influent,a rea a fiicei Izabelei fusese îndepartatadin împarat,ia lui Iuda, iar preot,ii lui Baal fusesera ucis, i s, i templullor distrus, „tot poporul t, arii se bucura, s, i cetatea era linis, tita”. (2Cronici 23, 16.21.)

Capitolul 17 — Chemarea lui Elisei[217]

Dumnezeu îi poruncise lui Ilie sa unga alt prooroc în locul lui.„Sa ungi pe Elisei, fiul lui S, afat ... ca prooroc în locul tau” (1 Împarat,i19, 16), spusese El, s, i, în ascultare de porunca, Ilie a plecat sa-lcaute pe Elisei. Calatorind spre nord, a vazut cât de schimbata eraprivelis, tea fat, a de ceea ce fusese cu numai put,in timp înainte! Atuncipamântul era pârjolit, terenurile agricole nelucrate, caci nu cazusenici roua, nici ploaie timp de trei ani s, i jumatate. Acum peste totvegetat,ia cres, tea ca s, i cum ar fi trebuit sa rascumpere timpul deseceta s, i foamete.

Tatal lui Elisei era un agricultor bogat, un barbat a carui fami-lie era din numarul acelora care, în timpul unei apostazii aproapegenerale, nu-s, i plecasera genunchii înaintea lui Baal. În casa lorDumnezeu era onorat s, i devotamentul fat, a de credint,a vechiuluiIsrael era regula viet,ii de fiecare zi. Într-un astfel de mediu s-audesfas, urat primii ani ai lui Elisei. În linis, tea viet,ii de la t,ara, subînvat, atura lui Dumnezeu s, i a naturii s, i prin disciplina unei munci[218]folositoare, el a fost educat pentru o viat, a de simplitate s, i ascultarede parint,ii lui s, i de Dumnezeu, care l-au facut potrivit pentru pozit,iaînalta pe care urma sa o ocupe mai târziu.

Chemarea profetica a venit la Elisei atunci când, împreuna cutatal sau, ara câmpul. El îndeplinea lucrarile cele mai potrivite. Aveaatât calitat,i de conducator între oameni, cât s, i blândet,ea aceluia careeste gata sa slujeasca. Cu spirit linis, tit s, i amabil, era în acelas, i timpenergic s, i statornic. Integritatea, credincios, ia s, i dragostea, împreunacu temerea de Dumnezeu, erau calitat,ile lui; s, i în ocupat,ia umilaa muncii zilnice câs, tiga tarie în urmarirea t,intelor s, i noblet,e decaracter, crescând mereu în har s, i cunos, tint, a. În timp ce îs, i uneaeforturile cu tatal sau în îndatoririle viet,ii de familie, el învat,a saconlucreze cu Dumnezeu.

Prin credincios, ie în lucrurile mici, Elisei se pregatea pentruraspunderi mai mari. Zi de zi, prin experient, a practica, el câs, tigadestoinicia pentru o lucrare mai cuprinzatoare s, i mai înalta. Învat,a

138

Chemarea lui Elisei 139

sa slujeasca s, i, învat,ând lucrul acesta, a învat,at s, i cum sa îndrumes, i sa conduca. Lect,ia aceasta este pentru tot,i. Nimeni nu este înstare sa cunoasca care este planul lui Dumnezeu în lucrarea Sa dedisciplinare, dar tot,i pot fi siguri ca credincios, ia în lucrurile mici estedovada pregatirii pentru raspunderi mai mari. Orice fapta din viat, aeste o descoperire a caracterului, s, i numai acela care în lucrurilemici se dovedes, te „un lucrator care nu are de ce sa-i fie rus, ine” poatefi onorat de Dumnezeu cu o slujire mai înalta. (2 Timotei 2, 15.)

Acela care socotes, te ca nu are nici o important, a cum îs, i aducela îndeplinire sarcinile cele mai mici se dovedes, te nepregatit pen-tru un loc mai onorat. El se poate considera întru totul competentsa-s, i asume sarcini mai mari, dar Dumnezeu vede mai profund,dincolo de suprafat, a. Dupa proba s, i cercetare, se da, sentint,a împo- [219]triva lui, sentint,a: „Ai fost cântarit în cumpana s, i ai fost gasit us, or”.Necredincios, ia lui i se ridica împotriva. El nu câs, tiga har, puterea s, itaria de caracter care se obt,in prin predarea fara rezerve.

Pentru ca nu sunt legat,i în mod direct de o anumita lucrarereligioasa, mult,i considera ca viat,a lor este nefolositoare, ca nu facnimic pentru înaintarea Împarat,iei lui Dumnezeu. Daca ar putea faceo lucrare mare, cât de bucuros, i ar aduce-o la îndeplinire! Dar pentruca pot sluji numai în lucrurile mici, ei se socotesc îndreptat,it,i sa nufaca nimic. În aceasta ei gres, esc. Un om poate fi în slujirea activa alui Dumnezeu, în timp ce este ocupat cu datoriile zilnice obis, nuite— la taiatul de copaci, la dest,elenirea ogorului sau t,inând coarneleplugului. Mama care-s, i educa copiii pentru Hristos lucreaza pentruDumnezeu tot as, a cum o face s, i pastorul la amvon.

Mult,i tânjesc dupa un talent deosebit cu care sa faca o lucrareminunata, în timp ce datoriile care le stau la îndemâna, prin îndepli-nirea carora viat,a ar putea fi placuta, sunt pierdute din vedere. Uniica aces, tia trebuie sa se ocupe de îndatoririle care se afla chiar pecalea lor. Succesul depinde nu atât de mult de talent cât de energies, i bunavoint, a. Nu posedarea unor talente stralucite este aceea carene face in stare sa îndeplinim o slujire care sa poata fi primita, ciîmplinirea cons, tiincioasa a îndatoririlor zilnice, un spirit mult,umitor,un interes sincer, natural fat, a de binele celorlalt,i. În lucrul cel maiumil se poate câs, tiga adevarata superioritate. Datoriile cele maiobis, nuite, îndeplinite cu credincios, ie iubitoare, sunt placute în ochiilui Dumnezeu.

140 Profeti si regi

Când Ilie, îndrumat de Dumnezeu sa caute un urmas, , a trecutpe câmpul în care era Elisei, a aruncat pe umerii tânarului mantaua[220]consacrarii. În timpul foametei, familia lui S, afat cunoscuse lucrareas, i misiunea lui Ilie, iar acum Duhul lui Dumnezeu a aratat inimii luiElisei însemnatatea faptei proorocului. Pentru el acesta era semnulca Dumnezeu îl chemase sa fie urmas, ul lui Ilie. „Elisei a parasitboii, a alergat dupa Ilie, s, i a zis: «Lasa-ma sa sarut pe tatal meu s, ipe mama mea s, i te voi urma». «Du-te s, i apoi întoarce-te», a fostraspunsul lui Ilie, «dar gândes, te-te la ce t,i-am facut»”. Acesta nu eraun refuz, ci o încercare a credint,ei. Elisei trebuia sa calculeze pret,uls, i sa hotarasca singur daca primea sau respingea chemarea. Dacadorint,ele lui se legau de camin s, i de avantajele lui, el era liber saramâna acolo. Dar Elisei a înt,eles sensul chemarii. s, tia ca venise dela Dumnezeu s, i n-a ezitat sa asculte. Pentru nici un câs, tig pamântescnu dorea sa piarda ocazia de a deveni solul lui Dumnezeu sau sajertfeasca privilegiul colaborarii cu slujitorul Sau. „A luat o perechede boi pe care i-a adus jertfa; cu uneltele boilor le-a fiert carnea, s, i adat-o oamenilor s-o manânce. Apoi s-a sculat, a urmat pe Ilie s, i afost în slujba lui”. (1 Împarat,i 19, 20.21.) Fara ezitare, a parasit casaîn care era iubit, ca sa însot,easca pe prooroc în viat,a lui nesigura.

Daca Elisei l-ar fi întrebat pe Ilie ce as, teapta de la el — careavea sa fie lucrarea lui — i-ar fi raspuns: Dumnezeu s, tie, El ît,i vaface cunoscut. Daca vei sta lânga Domnul, El ît,i va raspunde latoate întrebarile. Pot,i veni cu mine daca ai dovada ca Dumnezeu te-achemat. Asigura-te ca Dumnezeu este cu mine s, i ca ceea ce auzi este[221]glasul Lui. Daca vei socoti totul ca un gunoi ca sa câs, tigi favoarealui Dumnezeu, vino.

Raspunsul la chemarea adresata lui Elisei se aseamana cuacela dat de Hristos tânarului conducator care i-a pus întrebarea:„Învat, atorule, ce bine sa fac, ca sa am viat,a ves, nica?” „Daca vreisa fii desavârs, it, i-a zis Isus, du-te de vinde ce ai, da la saraci, s, ivei avea o comoara în cer! Apoi vino, s, i urmeaza-Ma”. (Matei 19,16.21.)

Elisei a primit chemarea la slujire, neprivind înapoi la placeriles, i viat,a comoda pe care le parasea. Când a auzit raspunsul Mântuito-rului, tânarul conducator „a plecat întristat, caci avea multe bogat,ii”.(Versetul 22.) El n-a fost gata pentru acest sacrificiu. Iubirea pentrubogat,iile lui era mai mare decât iubirea pentru Dumnezeu. Prin refu-

Chemarea lui Elisei 141

zul de a renunt,a la toate pentru Hristos el s-a dovedit nedemn pentruun loc în slujba Domnului.

Chemarea de a as, eza totul pe altarul slujirii este adresata fie-caruia. Nu ni se cere sa slujim cum a slujit Elisei, nici nu ni seporunces, te tuturor sa vindem tot ce avem; ci Dumnezeu ne cere sadam slujirii Sale primul loc în viat,a noastra sa nu lasam nici o zi satreaca fara sa facem ceva pentru înaintarea lucrarii Sale pe pamânt.El nu as, teapta de la tot,i acelas, i fel de slujire. Unul poate fi chemat saslujeasca într-o t,ara straina, altuia i se poate cere sa ofere bunurile luipentru a sust,ine lucrarea Evangheliei. Dumnezeu primes, te darurilefiecaruia. Este nevoie de consacrarea viet,ii s, i a tuturor intereselorei. Aceia care se consacra astfel vor auzi s, i vor asculta chemareaCerului.

Domnul rânduies, te ca fiecare dintre aceia care devin partas, i ai [222]harului Sau sa lucreze pentru alt,ii. Fiecare trebuie sa raspundempentru noi îns, ine zicând: „Iata-ma, trimite-ma!” Fie ca cineva esteslujitor al Cuvântului, fie ca este medic, fie ca este comerciant sauagricultor, meserias, sau tehnician asupra lui zace o raspundere. Lu-crarea lui este aceea de a descoperi altora Evanghelia mântuirii lor.Orice ocupat,ie în care el se angajeaza sa fie un mijloc spre acestscop.

La început, nu s-a cerut lui Elisei sa îndeplineasca o lucrareimportanta; datoriile obis, nuite constituiau înca educat,ia lui. Despreel se spune ca turna apa pe mâinile lui Ilie, stapânul lui. El era gatasa faca tot ce Domnul îl îndruma s, i la fiecare pas învat,a lect,ii deumilint, a s, i de slujire. Ca ajutor personal al proorocului, el a continuatsa se dovedeasca credincios în lucrurile neînsemnate, în timp ce, cuo hotarâre care se întarea din zi în zi, se devota misiunii rânduite luide Dumnezeu.

Viat,a lui Elisei, dupa ce s-a unit cu Ilie, nu a fost fara ispite.Încercari avea din bels, ug, dar în orice nevoie se încredea în Dum-nezeu. Era ispitit sa se gândeasca la caminul pe care-l parasise, darn-a dat nici o atent,ie acestei ispite. Dupa ce a pus mâna pe plug, s-ahotarât sa nu se uite înapoi s, i, prin încercari s, i necazuri, s-a doveditcredincios raspunderii sale.

Slujirea cuprinde mai mult decât predicarea Cuvântului. În-seamna educarea tinerilor, as, a cum a îndrumat Ilie pe Elisei, luându-ide la îndatoririle lor obis, nuite s, i dându-le sa poarte raspunderi în

142 Profeti si regi

lucrarea lui Dumnezeu la început raspunderi mici, apoi altele mari,pe masura ce câs, tiga putere s, i experient, a. În lucrare sunt oameniai credint,ei s, i ai rugaciunii, oameni care pot spune: „Ce era de la[223]început, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nos, tri, ce am privit s, i ceam pipait cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul viet,ii ... decice am vazut s, i ce am auzit, aceea va vestim s, i voua, ca s, i voi saavet,i partas, ie cu noi. S, i partas, ia noastra este cu Tatal s, i cu Fiul Sau,Isus Hristos”. (1 Ioan 1, 1-3.) Lucratorii tineri, lipsit,i de experient, a,trebuie sa fie format,i prin activitatea reala împreuna cu slujitorii cuexperient, a ai lui Dumnezeu. În felul acesta, ei vor învat,a cum sapoarte poverile.

Aceia care iau asupra lor formarea tinerilor lucratori fac un ser-viciu nobil. Însus, i Domnul conlucreaza cu eforturile lor. Iar slujitoriitineri, carora le-a fost rostit cuvântul de consacrare, al caror privi-legiu este sa fie adus, i în legatura strânsa cu slujitorii evlavios, i s, izelos, i, trebuie sa foloseasca din plin aceasta ocazie. Dumnezeu i-aonorat alegându-i pentru slujirea Lui s, i as, ezându-i acolo unde potcâs, tiga o calificare superioara; ei trebuie sa fie smerit,i, credincios, i,ascultatori s, i gata de jertfa. Daca se supun disciplinarii lui Dumne-zeu, aducând la îndeplinire îndrumarile Sale s, i alegând pe slujitoriiLui ca sfatuitori, ei se vor dezvolta ca barbat,i drept,i, cu principiiînalte s, i statornice, carora Dumnezeu le poate încredint,a raspunderi.

Pe masura ce Evanghelia este proclamata în curat,ia ei, vor fichemat,i oameni de la plug s, i de la ocupat,iile obis, nuite, care le preo-cupa în mare masura mintea, s, i vor fi educat,i în tovaras, ia oamenilorcu experient, a. Daca vor învat,a sa lucreze în mod eficient, ei vor vestiadevarul cu putere. Prin lucrarile minunate ale provident,ei divine,munt,i de greutat,i vor fi dat,i la o parte s, i aruncat,i în mare. Solia careînseamna atât de mult pentru locuitorii pamântului va fi auzita s, iînt,eleasa. Oamenii vor cunoas, te ce este adevarul. Lucrarea va înainta[224]mereu s, i mereu pâna când întregul pamânt va fi avertizat s, i atunciva veni sfârs, itul.

Timp de cât,iva ani dupa chemarea lui Elisei, Ilie s, i Elisei aulucrat împreuna, cel mai tânar câs, tigând zilnic o mai buna pregatirepentru lucrarea sa. Ilie fusese unealta lui Dumnezeu pentru înfrânge-rea unor pacate mari. Idolatria care, sust,inuta de Ahab s, i Izabela ceapagâna, amagise poporul, primise o lovitura de moarte. Proorociilui Baal fusesera ucis, i. Întregul popor al lui Israel fusese profund

Chemarea lui Elisei 143

mis, cat, s, i mult,i s-au reîntors la închinarea lui Dumnezeu. Ca urmas,al lui Ilie, Elisei, printr-o educat,ie plina de grija s, i rabdare, trebuia sacalauzeasca pe Israel pe cai sigure. Unirea lui cu Ilie, cel mai mareprooroc dupa zilele lui Moise, l-a pregatit pentru lucrarea pe care încurând avea sa o îndeplineasca singur.

În aces, ti ani de împreuna slujire, Ilie a fost chemat din când încând sa înfrunte pacatele flagrante cu mustrari aspre. Când Ahabcel nelegiuit rapise via lui Nabot, glasul lui Ilie a fost acela care aproorocit caderea lui s, i a casei lui întregi. Iar când Ahazia, dupamoartea tatalui sau Ahab se întorsese de la Dumnezeul cel viu laBaal-Zebub, zeul Ecronului, glasul lui Ilie a fost cel auzit într-unprotest categoric.

S, colile proorocilor, întemeiate de Samuel, decazusera în aniide apostazie a lui Israel. Ilie a reorganizat aceste s, coli, luând ma-suri pentru ca tinerii sa primeasca o educat,ie care sa-i conduca laînalt,area Legii lui Dumnezeu. Trei dintre aceste s, coli, una la Ghil-gal, una la Betel s, i alta la Ierihon, sunt ment,ionate în raportul biblic. [225]Chiar înainte ca Ilie sa fie luat la cer, împreuna cu Elisei el a vizitataceste centre de educat,ie. Învat, aturile pe care profetul lui Dumne-zeu le daduse în vizitele anterioare le-a repetat acum. Îndeosebi i-aîndrumat cu privire la înaltul privilegiu al credincios, iei s, i pastrariiatas, amentului lor fat, a de Dumnezeul cerului. De asemenea, el aaccentuat în mintea lor cât de important este sa lase ca simplitateasa caracterizeze fiecare aspect al educat,iei lor. Numai în felul acestaputeau primi caracterul cerului s, i sa porneasca sa lucreze în caileDomnului.

Inima lui Ilie s-a bucurat când a vazut cât se realizeaza cu ajutorulacestor s, coli. Lucrarea de reforma nu era terminata, dar în toataîmparat,ia se putea vedea o confirmare a Cuvântului lui Dumnezeu:„Dar voi lasa în Israel s, apte mii de barbat,i, s, i anume pe tot,i cei cenu s, i-au plecat genunchii înaintea lui Baal, s, i a caror gura nu l-ausarutat”. (1 Împarat,i 19, 18.)

În timp ce Elisei îl însot,ea pe prooroc în calatoriile sale de la os, coala la alta, credint,a s, i hotarârea lui au fost iaras, i puse la proba.La Ghilgal, apoi la Betel s, i la Ierihon a fost rugat de prooroc sa seîntoarca. „Ramâi aici, te rog”, i-a spus Ilie, „caci Domnul ma trimitepâna la Betel”. Dar în timpul lucrarii lui la câmp, Elisei învat,ase sanu se descurajeze s, i sa nu se lase; iar acum, când pusese mâinile

144 Profeti si regi

pe plug într-un alt domeniu de lucru, n-a putut fi abatut de la t,intalui. El nu putea fi despart,it de stapânul lui, atâta vreme cât ramâneaocazia unei pregatiri continue pentru slujire. Necunoscuta de Ilie,descoperirea ca el avea sa fie rapit la cer fusese cunoscuta ucenicilorlui din s, colile profet,ilor s, i îndeosebi lui Elisei. Iar acum slujitorulîncercat al omului lui Dumnezeu se t,inea aproape de el. De fiecare[226]data când i s-a facut invitat,ia sa se întoarca, raspunsul lui a fost: „Viueste Domnul s, i viu este sufletul tau ca nu te voi parasi”.

„S, i amândoi s, i-au vazut de drum ... amândoi s-au oprit pe malulIordanului. Atunci Ilie s, i-a luat mantaua, a facut-o sul, s, i a lovit cuea apele, care s-au despart,it într-o parte s, i alta, s, i au trecut amândoipe uscat. Dupa ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elisei: «Cere ce vrei sa-t,ifac, înainte ca sa fiu rapit de la tine»”.

Elisei n-a cerut onoare pamânteasca, nici un loc înalt,at printreoamenii mari ai pamântului. Ceea ce dorea el cu ardoare era omasura bogata din Duhul pe care Dumnezeu Îl revarsase atât debogat peste acela care era pe punctul de a fi înalt,at la cer. El s, tia[227]ca nimic altceva decât Duhul care fusese asupra lui Ilie nu-l puteaface în stare sa ocupe în Israel locul la care Dumnezeu îl chemase s, iastfel a cerut: „Te rog sa vina peste mine o îndoita masura din duhultau!”

Ca raspuns la cererea lui, Ilie a zis: „Greu lucru ceri. Dar dacama vei vedea când voi fi rapit de la tine, as, a t,i se va întâmpla; dacanu, nu t,i se va întâmpla as, a. Pe când mergeau ei vorbind, iata ca uncar de foc s, i nis, te cai de foc i-au despart,it pe unul de altul s, i Ilie s-aînalt,at la cer într-un vârtej de vânt”. (Vezi 2 Împarat,i 2, 1-11.)

Ilie îi reprezinta pe sfint,ii care vor fi în viat, a pe pamânt la ceade-a doua venire a lui Hristos s, i care vor fi „schimbat,i într-o clipa,într-o clipeala din ochi, la cea din urma trâmbit, a”, fara sa gustemoartea. (1 Corinteni 15, 51.52.) Ca reprezentant al acelora care vorfi rapit,i, a fost îngaduit lui Ilie sa stea împreuna cu Moise alaturi deMântuitorul pe Muntele Schimbarii la fat, a, aproape de încheierealucrarii pamântes, ti a lui Hristos. În aceste fiint,e proslavite uceniciiau vazut o preînchipuire a împarat,iei celor rascumparat,i. Au privitla Isus îmbracat în lumina cerului; ei au auzit glasul din nor (Luca9, 35), recunoscându-L ca Fiu al lui Dumnezeu; au vazut pe Moise,reprezentând pe aceia care vor fi înviat,i din mort,i la cea de-a douavenire, s, i acolo mai era s, i Ilie, reprezentând pe aceia care la încheie-

Chemarea lui Elisei 145

rea istoriei pamântului vor fi schimbat,i din muritori în nemuritori s, ivor fi înalt,at,i la cer fara sa vada moartea.

În pustie, singur s, i descurajat, Ilie spusese ca traise destul s, i [228]se rugase sa moara. Dar Domnul, în mila Sa, nu t,inuse seama decuvintele lui. Ilie mai avea o lucrare mare de facut, iar când lucrareaa fost terminata, nu avea sa piara în descurajare s, i singuratate. Pentruel era pregatita nu coborârea în mormânt, ci înalt,area împreuna cuîngerii lui Dumnezeu în prezent,a slavei Sale.

„Elisei se uita s, i striga: «Parinte! Parinte! Carul lui Israel s, icalarimea lui!»” S, i nu l-a mai vazut. Apucându-s, i hainele, le-asfâs, iat în doua bucat,i, s, i a ridicat mantaua, careia îi daduse drumulIlie. Apoi s-a întors, s, i s-a oprit pe malul Iordanului; a luat mantaua,careia îi daduse drumul Ilie, a lovit apele cu ea s, i a zis: „Undeeste acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie? S, i a lovit apele, care s-audespart,it într-o parte s, i alta, s, i Elisei a trecut. Fiii proorocilor careerau în fat,a Ierihonului, când l-au vazut, au zis: «Duhul lui Ilie avenit peste Elisei». S, i i-au ies, it înainte, s, i s-au închinat pâna lapamânt înaintea lui”. (2 Împarat,i 2, 12-15.)

Când Domnul, în provident,a Sa, vede ca este potrivit sa scoatadin lucrarea Sa pe aceia carora le daduse înt,elepciune, El va ajuta s, iîntari pe urmas, ii lor, daca ei Îl vor cauta pentru ajutor s, i vor umbla încaile Lui. Ei pot sa fie chiar mai înt,elept,i decât înaintas, ii lor, caci auavantajul experient,ei acelora s, i pot capata înt,elepciune din gres, elilelor.

De acum încolo, Elisei a ramas în locul lui Ilie. El, care fusesecredincios în cele mai mici lucruri, avea sa se dovedeasca credincioss, i în cele mari.

Capitolul 18 — Vindecarea apelor[229]

În vremurile patriarhale, valea Iordanului era „bine udata înîntregime ... ca o gradina a Domnului”. În aceasta vale manoasa s-aas, ezat Lot sa-s, i cladeasca caminul atunci când „s, i-a întins corturile laSodoma”. (Geneza 13, 10.12.) Când cetat,ile câmpiei au fost distruse,regiunea din jur a devenit un pustiu nelocuit s, i de atunci a format oparte a pustiei Iudeii.

O parte din valea cea frumoasa a fost crut,ata împreuna cu izvoa-rele s, i râurile datatoare de viat, a, pentru a bucura inima omului. Înaceasta vale bogata în câmpii cu grâne s, i dumbravi de curmali s, i alt,ipomi fructiferi, os, tile lui Israel tabarâsera dupa trecerea Iordanuluis, i se împartas, isera de roadele t, arii fagaduite. Înaintea lor statuserazidurile Ierihonului, o cetate pagâna, centrul închinarii Astarteei —cea mai josnica s, i cea mai decazuta dintre toate formele de idolatriecanaanita. Zidurile au fost îndata darâmate, iar locuitorii ei ucis, i; s, i[230]cu ocazia prabus, irii ei, a fost facuta o declarat,ie solemna înainteaîntregului Israel: „Blestemat sa fie înaintea Domnului omul care seva scula sa zideasca din nou cetatea aceasta a Ierihonului! Cu pret,ulîntâiului sau nascut îi va pune temeliile s, i cu pret,ul celui mai tânarfiu al lui îi va as, eza port,ile”. (Iosua 6, 26.)

Au trecut cinci veacuri. Locul a ramas pustiu, blestemat de Dum-nezeu. Chiar s, i izvoarele care mai ramasesera în aceasta port,iunede vale atât de placuta sufereau efectele vatamatoare ale blestemu-lui. Dar în zilele apostaziei lui Ahab când, prin influent,a Izabelei,închinarea la Astarteea a fost reînviata, Ierihonul, vechea res, edint, a aacestei închinari, a fost recladita cu un pret, înfricos, ator pentru cladi-tor, Hiel din Betel. „l-a pus temeliile cu pret,ul lui Abiram, întâiul luinascut s, i i-a pus port,ile cu pret,ul lui Segub, cel mai tânar fiu al lui,dupa cuvântul pe care-l spusese Domnul prin Iosua, fiul lui Nun”. (1Împarat,i 16, 34.)

Nu departe de Ierihon, în mijlocul dumbravilor roditoare, segasea una din s, colile profet,ilor, s, i acolo s-a dus Elisei dupa înalt,arealui Ilie. În timpul s, ederii lui între ei, barbat,ii cetat,ii au venit la

146

Vindecarea apelor 147

prooroc s, i i-au zis: „lata, as, ezarea cetat,ii este buna, dupa cum vededomnul meu; dar apele sunt rele, s, i t,ara este stearpa”. Izvorul, care înanii de mai înainte fusese curat s, i datator de viat, a s, i care contribuiseÎntr-o mare masura la aprovizionarea cu apa a cetat,ii s, i a regiuniiînvecinate, acum nu mai poate fi folosit.

Ca raspuns la rugaciunea barbat,ilor din Ierihon, Elisei a zis:„Aducet,i-mi un blid nou s, i punet,i sare în el”. Dupa ce le-a primit,„s-a dus la izvorul apelor s, i a aruncat sare în el s, i a zis: As, a vorbes, te [231]Domnul: Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte,nici sterpiciune”. (2 Împarat,i 2, 19-21.)

Vindecarea apelor din Ierihon a fost realizata nu prin vreoînt,elepciune omeneasca, ci prin intervent,ia supranaturala a lui Dum-nezeu. Aceia care recladisera cetatea nu meritau favoarea Cerului;cu toate acestea, El, care „face sa rasara soarele Sau peste cei bunis, i peste cei rai, s, i da ploaie peste cei drept,i s, i peste cei nedrept,i”, asocotit ca este bine în aceasta situat,ie sa dea pe fat, a, prin acest semnal milei, dorint,a lui de a vindeca pe Israel de bolile sale spirituale.(Matei 5, 45.)

Vindecarea a fost permanenta; „apele au fost vindecate pâna înziua aceasta, dupa cuvântul pe care-l rostise Domnul”. (2 Împarat,i2, 22.) Veac dupa veac, apele au continuat sa curga, facând din aceaparte a vaii o oaza a frumuset,ii.

Multe sunt învat, aturile spirituale care se desprind din relatareadespre vindecarea apelor. Vasul cel nou, sare, izvorul — toate au unînalt cont,inut simbolic.

Prin aruncarea sarii în izvorul amar, Elisei a învat,at aceeas, ilect,ie spirituala data veacuri mai târziu de Mântuitorul ucenicilorSai, când a declarat: „Voi suntet,i sarea pamântului”. (Matei 5, 13.)Sarea amestecata în izvorul cu ape rele l-a curat,it s, i a adus viat,as, i binecuvântarea acolo unde mai înainte fusese otrava s, i moarte.Când Dumnezeu compara pe copiii Sai cu sarea, El vrea sa-i învet,eca scopul pentru care îi face supus, i ai harului este ca ei sa devinamijloace pentru salvarea altora. Planul lui Dumnezeu în alegereaunui popor mai presus de lumea întreaga a fost nu numai ca sa-i [232]înfieze ca fii s, i fiice, ci ca prin ei lumea sa primeasca harul careaduce mântuire. Când Domnul l-a ales pe Avraam, a facut aceastanu numai ca el sa fie prieten deosebit al lui Dumnezeu, ci sa fietransmit, ator al privilegiilor deosebite pe care Dumnezeu dorea sa le

148 Profeti si regi

reverse peste popoare. Lumea are nevoie de dovezi ale cres, tinismuluisincer. Otrava pacatului este la lucru în inima societat,ii. Metropole s, ioras, e sunt scufundate în pacat s, i corupt,ie morala. Lumea este plinade boala, suferint, a s, i nelegiuire. Atât aproape cât s, i departe se gasescoameni în saracie s, i nenorocire, apasat,i de simt, amântul vinovat,iei s, ipierind din lipsa unei influent,e salvatoare. Evanghelia adevarului leeste mereu prezentata, cu toate acestea, ei pier deoarece exemplulacelora care ar trebui sa fie o mireasma a viet,ii este un miros demoarte. Sufletele lor se încarca de amaraciune, pentru ca izvoarelesunt otravite, în timp ce ar trebui sa fie ca un izvor de apa t,âs, nind înviat,a ves, nica.

Sarea trebuie amestecata cu substant,a careia îi este adaugata;ea trebuie s-o patrunda, sa o îmbibe, ca sa poata fi pastrata. Totastfel, prin legaturi s, i prin asociere personala, oamenii sunt atras, i deputerea mântuitoare a Evangheliei. Ei nu sunt mântuit,i în masa, cica indivizi. Influent,a personala este o putere. Ea trebuie sa lucrezeîmpreuna cu influent,a lui Hristos, ca sa înalt,e as, a cum înalt,a Hristos,ca sa împartas, easca principii corecte s, i sa stavileasca progresulstricaciunii în lume. Ea trebuie sa raspândeasca acel har pe carenumai Hristos îl poate darui. Trebuie sa înalt,e, sa îndulceasca viat,as, i caracterul altora, prin puterea unui exemplu curat unit cu o credint, astaruitoare s, i cu dragoste.

Despre izvorul pâna atunci otravit al Ierihonului, Domnul a zis:[233]„Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nicisterpiciune”. Izvorul otravit reprezinta sufletul care este despart,itde Dumnezeu. Pacatul, nu numai ca desparte de Dumnezeu, dar s, idistruge în sufletul omenesc atât dorint,a cât s, i capacitatea de a-Lcunoas, te. Prin pacat întreg organismul omenesc este deranjat, minteaeste pervertita, iar imaginat,ia corupta; facultat,ile sufletului sunt de-gradate. Se vede lipsa unei religii curate s, i a sfint,eniei inimii. Putereaconvertitoare a lui Dumnezeu n-a lucrat transformarea caracterului.Sufletul este slab s, i, din lipsa de putere morala de a birui, este mânjits, i înjosit.

În inima care a fost curat,ita, totul este schimbat. Transforma-rea caracterului este marturia pentru lume a locuirii launtrice a luiHristos. Duhul lui Dumnezeu produce o viat, a noua în suflet, adu-când gândurile s, i dorint,ele în ascultare de voia lui Hristos, iar omullauntric este reînnoit dupa chipul lui Dumnezeu. Barbat,i s, i femei

Vindecarea apelor 149

slabi s, i supus, i gres, elilor arata lumii ca puterea rascumparatoare aharului poate face ca un caracter defectuos sa devina armonios s, i deo rodnicie îmbels, ugata.

Inima care primes, te Cuvântul lui Dumnezeu nu este ca un laccare dispare, s, i nici ca o fântâna crapata care îs, i pierde comoara. Eaeste ca un torent de munte hranit de izvoare ce nu seaca, ale carui apereci s, i sclipitoare sar din stânca în stânca, înviorând pe cei obosit,i,pe cei însetat,i, pe cei împovarat,i. Ea este ca un râu ce curge mereus, i, pe masura ce înainteaza, devine tot mai adânc s, i mai larg, pânacând apele lui datatoare de viat, a se raspândesc peste tot pamântul. [234]Torentul care curge pe calea lui cântând, lasa în urma darul lui deverdeat, a s, i de rodnicie. Iarba de pe malurile lui este de un verdeviu, copacii au un frunzis, mai bogat, florile sunt din bels, ug. Cândpamântul este uscat s, i pârjolit de caldura sufocanta a verii, un conturde verdeat, a arata cursul râului.

As, a stau lucrurile s, i cu adevaratul copil al lui Dumnezeu. Religialui Hristos se da pe fat, a ca un principiu însuflet,itor s, i patrunzator, cao putere spirituala vie, lucratoare. Când inima se deschide influent,eiceres, ti a adevarului s, i dragostei, aceste principii se vor revarsa canis, te izvoare din pustie, facând sa apara rodnicie acolo unde acumeste uscaciune s, i saracie.

Când aceia care sunt curat,it,i s, i sfint,it,i prin cunoas, terea adeva-rului biblic se angajeaza cu toata inima în lucrarea de salvare asufletelor, ei vor dovedi cu adevarat un miros de viat, a spre viat, a. S, idaca vor bea zilnic din izvorul nesecat de har s, i cunos, tint, a, vor con-stata ca inimile lor se revarsa de pline ce sunt cu Duhul Învat, atoruluilor s, i ca, prin lucrarea lor neegoista, mult,i au un folos fizic, min-tal s, i spiritual. Cei obosit,i sunt înviorat,i, cei bolnavi însanatos, it,i,iar cei împovarat,i de pacate sunt us, urat,i. În t, ari îndepartate se audmult,umiri de pe buzele celor a caror inima s-a întors de la slujireapacatului la neprihanire.

„Dat,i s, i vi se va da”, caci Cuvântul lui Dumnezeu este „o fântânadin gradini, un izvor de ape vii, ce curge din Liban”. (Luca 6, 38;Cântarea cântarilor 4, 15.)

Capitolul 19 — Un prooroc al pacii[235]

Capitol bazat pe textele din 2 Împarat,i 4.

Lucrarea lui Elisei ca prooroc a fost în anumite privint,e foartedeosebita de aceea a lui Ilie. Lui Ilie i-au fost încredint,ate soliilede condamnare s, i de judecata; glasul lui a fost un glas de mustrareneînfricata, chemând pe împarat s, i pe popor sa se întoarca de la cailelor rele. Misiunea lui Elisei a fost mai pas, nica, s, i anume, sa învet,e,sa înalt,e s, i sa întareasca lucrarea pe care Ilie o începuse, sa învet,e pepopor calea Domnului. Inspirat,ia îl descrie ca pe unul care venea inlegatura personala cu poporul, înconjurat de fiii proorocilor, aducândprin minuni s, i prin slujirea sa vindecare s, i bucurie.

Elisei era un barbat cu un spirit blând s, i binevoitor, dar ca puteafi s, i sever se vede din atitudinea sa când, în drum spre Betel, a fostbatjocorit de nis, te tineri lumes, ti, ce ies, isera din cetate. Aces, ti tineriauzisera despre înalt,area lui Ilie s, i faceau din acest eveniment solemnsubiectul batjocurilor lor spunând lui Elisei: „Suie-te, ples, uvule!Suie-te, ples, uvule!”. La auzul cuvintelor batjocoritoare, proorocul[236]s-a întors s, i sub inspirat,ia Celui Atotputernic a rostit un blestemasupra lor. Judecata teribila care a urmat a fost de la Dumnezeu:„Atunci au ies, it doi urs, i din padure, s, i au sfâs, iat patruzeci s, i doi dinaces, ti copii”. (2 Împarat,i 2, 23.24.)

Daca Elisei ar fi îngaduit ca batjocura sa treaca neobservata, el arfi fost mai departe batjocorit s, i înjosit de gloata, iar misiunea lui dea îndruma s, i de a salva, într-o vreme de mare primejdie nat,ionala, arfi fost zadarnicita. Aceasta singura manifestare de severitate teribilaa fost suficienta sa impuna respect fat, a de el pentru întreaga viat, a.Timp de înca cincizeci de ani, el a intrat s, i a ies, it pe poarta Betelului,încoace s, i încolo prin t,ara, din cetate în cetate, trecând prin mult,imide tineri, grosolani s, i desfrânat,i, dar nici unul nu s, i-a mai batut jocde el s, i nici n-a vorbit cu us, uratate despre calitatea lui de profet alCelui Prea Înalt.

150

Un prooroc al pacii 151

Chiar s, i bunatatea îs, i are limitele ei. Autoritatea trebuiement,inuta printr-o severitate categorica, altfel va fi privita demult,ime cu batjocura s, i dispret, . As, a-numita bunatate, lingus, ireas, i îngaduint,a aratate fat, a de tineri de catre parint,ii sau supraveghe-tori sunt unele dintre cele mai grave rele care se pot abate asupra lor.În orice familie, fermitatea, hotarârea, cerint,ele categorice s, i claresunt esent,iale.

Respectul care le lipsea tinerilor ce s, i-au batut joc de Eliseieste un har care trebuie cultivat cu grija. Orice copil trebuie sa fieînvat,at sa dea pe fat, a adevaratul respect pentru Dumnezeu. NiciodataNumele Sau sa nu fie rostit cu us, uratate sau neglijent, a. Când îlrostesc, îngerii îs, i acopera fet,ele. Cu cât respect ar trebui sa-l luampe buze noi, care suntem decazut,i s, i pacatos, i!

Respectul trebuie sa fie aratat fat, a de reprezentant,ii lui Dumne- [237]zeu — slujitori ai Evangheliei, învat, atori s, i parint,i, care sunt chemat,isa vorbeasca s, i sa act,ioneze în locul Lui. În respectul aratat lor, Dum-nezeu este onorat.

Amabilitatea este un alt dar al Duhului s, i trebuie sa fie cultivatade tot,i. Ea are puterea sa înmoaie firi care fara ea ar cres, te neîndu-plecate s, i aspre. Aceia care marturisesc a fi urmas, i ai lui Hristos s, itotus, i sunt aspri, fara bunatate s, i lipsit,i de amabilitate n-au învat,atde la Isus. S-ar putea ca sinceritatea lor sa nu fie pusa la îndoiala,cinstea lor sa nu fie discutata; dar sinceritatea s, i cinstea nu t,in locullipsei de amabilitate s, i bunatate.

Spiritul bun care l-a facut pe Elisei sa exercite o influent, a pu-ternica asupra viet,ii multora din Israel se poate vedea în relatarealegaturilor lui prietenes, ti cu familia care locuia în Sunem. În calato-riile lui încoace s, i încolo prin împarat,ie, „într-o zi Elisei trecea prinSunem. Acolo era o femeie bogata. Ea a staruit ca el sa primeasca samanânce la ea. S, i ori de câte ori trecea, se ducea sa manânce la ea”.Stapâna casei a înt,eles ca Elisei era „un om sfânt al lui Dumnezeu”s, i a spus barbatului ei: „Sa facem o mica odaie sus cu ziduri, s, i sapunem în ea un pat pentru el, o masa, un scaun s, i un sfes, nic, ca sastea acolo când va veni la noi”. În acest camin retras venea Eliseideseori, recunoscator pentru locul lui linis, tit. Nici Dumnezeu n-atrecut cu vederea bunavoint,a femeii. Caminul ei nu avusese copii,iar acum Domnul i-a rasplatit ospitalitatea daruindu-i un fiu.

Anii au trecut. Copilul era destul de mare ca sa iasa pe câmp cu [238]

152 Profeti si regi

seceratorii. Într-o zi, i s-a facut rau din cauza ars, it,ei s, i i-a zis tataluisau: „Capul meu! Capul meu!” Tatal a poruncit unui slujitor sa-lduca pe copil la mama lui. „Slujitorul l-a luat s, i l-a dus la mama-sa.S, i copilul a stat pe genunchii mamei sale pâna la amiaza, s, i apoi amurit. Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închisus, a dupa ea, s, i a ies, it”.

În nenorocirea ei, Sunamita s-a hotarât sa mearga dupa ajutorla Elisei. Proorocul era atunci plecat la muntele Carmel s, i femeiaînsot,ita de un slujitor al ei a plecat îndata: „Omul lui Dumnezeu avazut-o de departe s, i a zis slujitorului sau Ghehazi: «lata pe Sunamitaaceea! Acum, alearga dar înaintea ei, s, i spune-i: Es, ti bine? Barbatultau s, i copilul sunt bine?»” Slujitorul a facut cum i s-a poruncit, darmama lovita de nenorocire, nu a dezvaluit cauza necazului ei decâtatunci când a ajuns la Elisei. Auzind de pierderea suferita, Elisei i-aporuncit lui Ghehazi: „Încinge-t,i mijlocul, ia toiagul meu în mâna s, ipleaca. Daca vei întâlni pe cineva, sa nu-l întrebi de sanatate, s, i dacate va întreba cineva de sanatate, sa nu-i raspunzi. Sa pui toiagul meupeste fat,a copilului”.

Dar mama n-a fost mult,umita pâna când Elisei n-a venit personalcu ea. „Viu este Domnul s, i viu este sufletul tau ca nu te voi parasi”, azis ea. „S, i el s-a sculat s, i a mers dupa ea. Ghehazi le-o luase înainte,s, i pusese toiagul pe fat,a copilului; dar n-a dat nici glas, nici semn desimt,ire. S-a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta s, i a zis:«Copilul nu s-a trezit».”

Când au ajuns acasa, Elisei a intrat în camera unde se afla întins[239]copilul mort, „a închis us, a dupa ei amândoi s, i s-a rugat Domnului.S-a suit, s, i s-a culcat pe copil; s, i-a pus gura pe gura lui, ochii pe ochiilui, mâinile pe mâinile lui, s, i s-a întins peste el. S, i trupul copiluluis-a încalzit. Elisei a coborât, a mers încoace s, i încolo prin casa, apois-a suit iaras, i s, i s-a întins peste copil. S, i copilul a stranutat de s, apteori s, i a deschis ochii”.

Chemându-l pe Ghehazi, Elisei i-a poruncit sa trimita pe mamala el. „S, i ea a venit la Elisei, care a zis: «la-t,i fiul!» Ea s-a dus s, i s-aaruncat la picioarele lui, s, i s-a închinat pâna la pamânt. S, i s, i-a luatfiul, s, i a ies, it afara”.

În felul acesta a fost rasplatita credint,a acestei femei. DomnulHristos, marele Datator al viet,ii, i-a redat fiul. În acelas, i fel vor firasplatit,i tot,i credincios, ii când, la venirea Sa, moartea îs, i va pierde

Un prooroc al pacii 153

boldul, iar mormântul va fi lipsit de biruint,a pe care o pretinsese.Atunci, El le va reda slujitorilor Sai copiii care le-au fost luat,i prinmoarte. „As, a vorbes, te Domnul: Un t,ipat se aude la Rama, plângeris, i lacrimi amare; Rahela îs, i plânge copiii; s, i nu vrea sa se mângâie,pentru copiii ei, caci nu mai sunt! As, a vorbes, te Domnul: Opres, te-t,iplânsul, opres, te-t,i lacrimile din ochi; caci truda ît,i va fi rasplatita ...ei se vor întoarce iaras, i din t,ara vrajmas, ului. Este nadejde pentruurmas, ii tai, zice Domnul; copiii tai se vor întoarce în t,inuturile lor”.(Ieremia 31, 15-17.)

Isus ne mângâie în durerea noastra pentru cei mort,i cu solia plina [240]de o nadejde nemarginita: „Îi voi rascumpara din mâna locuint,eimort,ilor, îi voi izbavi de la moarte. Moarte, unde ît,i este ciuma?Locuint, a a mort,ilor, unde ît,i este nimicirea?” (Osea 13, 14.) „Eu suntcel viu. Am fost mort s, i iata ca sunt viu în vecii vecilor. Eu t,in cheilemort,ii s, i ale locuint,ei mort,ilor”. (Apocalipsa 1, 18.) „Caci Însus, iDomnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel s, i cu trâmbit,a luiDumnezeu Se va pogorî din cer, s, i întâi vor învia cei mort,i în Hristos.Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapit,i tot,i împreuna cuei, în nori, ca sa întâmpinam pe Domnul în vazduh; s, i astfel vom fitotdeauna cu Domnul”. (1 Tesaloniceni 4, 16.17.)

Asemenea Mântuitorului omenirii al carui tip era, Elisei, în slu-jirea sa printre oameni, a unit lucrarea de vindecare cu aceea deeducare. Credincios s, i neobosit în toata lucrarea lui îndelungata s, ieficienta, Elisei s-a straduit sa întareasca s, i sa promoveze importantalucrare de educat,ie îndeplinita în s, colile profet,ilor. În provident,alui Dumnezeu, cuvintele lui de îndrumare catre grupele de tineriserios, i erau confirmate prin impresiile profunde ale Duhului Sfânt s, iuneori prin alte dovezi neîndoioase ale autoritat,ii lui ca slujitor allui Iehova.

Cu ocazia uneia dintre vizitele la s, coala întemeiata în Ghilgal, ela vindecat o mâncare otravita. „În t,ara bântuia o foamete. Pe cândfiii proorocilor s, edeau înaintea lui, a zis slujitorului sau: «Pune oalacea mare s, i fierbe o ciorba pentru fiii proorocilor!» Unul din ei aies, it pe câmp sa culeaga verdet,uri; a gasit vit, a salbatica s, i a culesdin ea curcubet,e salbatice, pâna s, i-a umplut haina. Când s-a întors, [241]le-a taiat în bucat,i în oala cu ciorba, caci nu le cunos, tea. Au datoamenilor acelora sa manânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceeaau strigat: «Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oala!» S, i nu au

154 Profeti si regi

putut sa manânce. Elisei a zis: «Luat,i faina. A aruncat faina în oalas, i a zis: „Da oamenilor acestora sa manânce”»”. S, i nu mai era nimicvatamator în oala.

Tot la Ghilgal, în timp ce foametea era înca în t,ara, Elisei a hranito suta de barbat,i cu darul adus pentru el de catre „un om din Baal-S, alis, a”, „pâine din cele dintâi roade s, i anume douazeci de pâini deorz, s, i spice noi în sac”. Împreuna cu el erau nis, te oameni care aveaunevoie disperata de hrana. Când a sosit darul, el a spus slujitoruluisau: „«Da oamenilor acestora sa manânce». Slujitorul sau a raspuns:«Cum pot sa dau din ele la o suta de ins, i?» Dar Elisei a zis: «Daoamenilor sa manânce, caci as, a vorbes, te Domnul: Vor mânca s, i vamai ramânea». Atunci le-a pus pâinile înainte; s, i au mâncat s, i le-amai s, i ramas, dupa cuvântul Domnului”.

Câta bunavoint, a a aratat Domnul Hristos prin solul Sau îndepli-nind aceasta minune pentru potolirea foamei! De atunci Domnul alucrat mereu s, i mereu, des, i nu într-un mod atât de vizibil s, i clar, pen-tru îndeplinirea nevoilor omenes, ti. Daca am avea un discernamântspiritual mai clar, am recunoas, te mai repede decât acum procedeeleminunate ale lui Dumnezeu cu fiii oamenilor.

Harul lui Dumnezeu cazut peste partea cea mai mica o face safie îndestulatoare. Mâna lui Dumnezeu o poate înmult,i însutit. Din[242]resursele Sale poate întinde o masa în pustie. Prin atingerea mâiniiSale poate mari proviziile saracacioase s, i sa le faca îndestulatoarepentru tot,i. Puterea Lui a fost aceea care a înmult,it pâinile s, i spiceleîn mâinile fiilor proorocilor.

În zilele lucrarii Sale pamântes, ti, când Domnul Hristos a facut ominune asemanatoare, hranind mult,imile, a fost data pe fat, a aceeas, inecredint, a care a fost data pe fat, a de cei asociat,i cu proorocul din[243]vechime. „Cum pot sa dau din ele la o suta de ins, i?” a întrebat sluji-torul lui Elisei. Iar când Isus a poruncit ucenicilor sa dea mult,imii samanânce, ei au raspuns: „N-avem decât cinci pâini s, i doi pes, ti; afaranumai daca ne vom duce noi îns, ine sa cumparam merinde pentru totnorodul acesta”. (Luca 9, 13.) Ce este aceasta pentru atât de mult,i?

Învat, atura este pentru copiii lui Dumnezeu din toate veacurile.Când Domnul da o lucrare de facut, oamenii sa nu stea s, i sa se întrebecât de înt,eleapta este porunca sau care va fi rezultatul probabil aleforturilor de a asculta. Hrana din mâna lor poate parea put,ina pentrunevoile ce trebuie împlinite, dar în mâinile Domnului se va dovedi

Un prooroc al pacii 155

mai mult decât îndestulatoare. Slujitorul „le-a pus pâinile înainte s, iau mâncat s, i le-a mai s, i ramas, dupa cuvântul Domnului”.

Aceasta este marea nevoie a bisericii de astazi — o înt,elegeredeplina a legaturii lui Dumnezeu cu aceia pe care i-a rascumparatprin darul Fiului Sau, o credint, a mai mare în înaintarea cauzei Salepe pamânt. Nimeni sa nu piarda timp deplângând saracia mijloacelorlor vazute. Înfat,is, area exterioara poate fi nepromit, atoare, dar putereas, i încrederea în Dumnezeu vor spori mijloacele. El va înmult,i daruladus cu mult,umire s, i rugaciune ca sa fie binecuvântat din partea Sa,as, a cum a înmult,it hrana data fiilor profet,ilor s, i mult,imii obosite.

Capitolul 20 — Naaman[244]

Capitol bazat pe textele din 2 Împarat,i 5.

Naaman, capetenia os, tirii împaratului Siriei, avea trecere înainteastapânului sau s, i mare vaza; caci prin el îi izbavise Domnul peSirieni. Dar omul acesta tare s, i viteaz era lepros.

Ben-Hadad, împaratul Siriei, biruise os, tile lui Israel în lupta carea avut ca rezultat moartea lui Ahab. De atunci, sirienii dusesera lupteneîncetate la hotare împotriva lui Israel; s, i cu ocazia uneia dintreaceste incursiuni, au luat s, i o fetit, a, care în t,ara robiei ei, era „înslujba nevestei lui Naaman”. Roaba, departe de caminul ei, aceastafetit, a era totus, i unul dintre martorii lui Dumnezeu împlinind fara sa-s, i dea seama planul pentru care Dumnezeu alesese pe Israel ca poporal Sau. În timp ce slujea în acest camin pagân, simt, amintele ei aufost trezite pentru binele stapânului ei s, i, amintindu-s, i de minunilede vindecare facute prin Elisei, a spus stapânei: „Oh, daca domnul[245]meu ar fi la proorocul acela din Samaria, proorocul l-ar tamadui delepra lui!” Ea s, tia ca puterea Cerului era cu Elisei s, i credea ca prinaceasta putere Naaman putea fi vindecat.

Comportamentul acestei fete roabe, felul în care s-a purtat înacel camin pagân sunt o marturie puternica despre puterea educat,ieidin primii ani de viat, a în camin. Nu exista o însarcinare mai înaltadecât aceea încredint,ata tat,ilor s, i mamelor în îngrijirea s, i educareacopiilor lor. Parint,ii au de a face chiar cu temeliile deprinderilors, i caracterului. Prin exemplul s, i învat, atura lor se hotaras, te în maremasura viitorul copiilor lor.

Ferice de parint,ii a caror viat, a este o reflectare fidela a celeidivine, astfel încât fagaduint,ele s, i poruncile lui Dumnezeu trezescîn copil recunos, tint, a s, i respect, de parint,ii a caror blândet,e, dreptates, i îndelunga rabdare ilustreaza pentru copil dragostea, dreptatea s, iîndelunga rabdare a lui Dumnezeu s, i care, învat,ând pe copil sa-iiubeasca, sa se încreada în ei s, i sa-i asculte, îl învat, a sa iubeasca,sa se încreada s, i sa asculte pe Tatal din ceruri. Parint,ii care dau

156

Naaman 157

copilului un astfel de dar l-au înzestrat cu o comoara mai pret,ioasadecât bogat,ia tuturor veacurilor — o comoara care dainuies, te câtves, nicia.

Nu s, tim în ce domenii de activitate vor fi chemat,i copiii nos, tri saslujeasca. S-ar putea sa-s, i petreaca viat,a în cercul caminului, sa seangajeze în ocupat,iile obis, nuite ale viet,ii sau sa plece ca învat, atori aiEvangheliei în t, arile pagâne, dar tot,i sunt chemat,i în aceeas, i masurasa fie misionari pentru Dumnezeu, slujitori ai harului catre lume. Eitrebuie sa primeasca o educat,ie care-i va ajuta sa stea de partea luiHristos într-o slujire neegoista.

Când au educat-o pentru Dumnezeu, parint,ii acelei fete israelite [246]nu-i cunos, teau viitorul. Dar ei au fost credincios, i însarcinarii lor,iar în caminul comandantului os, tirii siriene copila lor a dat marturiedespre Dumnezeul pe care învat,ase sa-L cinsteasca.

Naaman a auzit de cuvintele pe care fetit,a le spusese stapânei eis, i, primind îngaduint, a de la împarat, a plecat sa-s, i caute vindecarea,„luând cu el zece talant,i de argint, s, ase mii de sicli de aur s, i zecehaine de schimb”. A mai luat s, i o scrisoare de la împaratul Sirieicatre împaratul lui Israel, în care era scrisa urmatoarea solie: ... „Ît,itrimit pe slujitorul meu Naaman, ca sa-l vindeci de lepra lui”. Cândîmparatul lui Israel a citit scrisoarea, „s, i-a rupt hainele, s, i a zis:«Oare sunt eu Dumnezeu, ca sa omor s, i sa învii, de-mi spune savindec pe un om de lepra lui? Sa s, tit,i dar s, i sa înt,eleget,i ca el cautaprilej de cearta cu mine»”.

Ves, tile despre aceasta situat,ie au ajuns la Elisei care a trimiscuvânt împaratului, zicând: „Pentru ce t,i-ai sfâs, iat hainele? Lasa-lsa vina la mine, s, i va s, ti ca este un prooroc în Israel”.

„Naaman a venit cu caii s, i cu carul lui, s, i s-a oprit la poarta caseilui Elisei. Elisei a trimis sa-i spuna printr-un sol: «Du-te, s, i scalda-tede s, apte ori în Iordan; s, i carnea t,i se va face sanatoasa, s, i vei ficurat»”.

Naaman se as, tepta sa vada o manifestare extraordinara a puteriidin cer. „Eu credeam” a zis el, „ca va ies, i la mine, se va înfat,is, ael însus, i, va chema Numele Domnului, Dumnezeu lui, îs, i va duce [247]

[248][249]

mâna pe locul ranii s, i va vindeca lepra”. Când i s-a spus sa se speleîn Iordan, mândria i-a fost atinsa, s, i simt,indu-se jignit s, i dezamagit,el exclama: „«Nu sunt oare râurile Damascului, Abana s, i Parpar,

158 Profeti si regi

mai bune decât toate apele lui Israel? N-as, fi putut oare sa ma spalîn ele s, i sa ma fac curat?» «S, i s-a întors sa plece».”

Spiritul de îngâmfare al lui Naaman s-a razvratit împotrivasolut,iei recomandate de Elisei. Râurile ment,ionate de comandantulsirian erau înfrumuset,ate de dumbravile înconjuratoare, s, i mult,i seadunau pe malurile acestor placute cursuri de apa sa se închine ido-lilor lor. Pe Naaman nu l-ar fi costat atât de mult sa coboare în unuldin acele râuri. Dar numai prin ascultare de îndrumarile precise aleproorocului putea gasi vindecare. Numai ascultarea voita avea saaduca rezultatul dorit.

Slujitorii lui Naaman l-au îndemnat sa îndeplineasca îndrumarilelui Elisei: „Parinte, daca proorocul t,i-ar fi cerut un lucru greu, nu l-aifi facut? Cu atât mai mult trebuie sa faci ce t,i-a spus: «Scalda-te s, ivei fi curat»”. Credint,a lui Naaman era pusa la încercare, în timp cemândria se lupta pentru supremat,ie. Dar credint,a a învins, s, i sirianulcel îngâmfat s, i-a înfrânt mândria inimii s, i s-a plecat în supunerefat, a de voint,a descoperita a lui Iehova. De s, apte ori s-a cufundatîn Iordan, dupa cuvântul omului lui Dumnezeu. S, i credint,a i-a fostonorata; „carnea lui s-a facut iaras, i cum este carnea unui copilas, , s, is-a curat,it”.

Mult,umitor, s-a „întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui”,recunoscând: „lata, cunosc acum ca nu este Dumnezeu pe tot pamân-[250]tul decât în Israel”.

Potrivit cu obiceiul timpului, Naaman a rugat pe Elisei sa pri-measca un dar scump. Dar proorocul a refuzat. Nu se cuvenea saprimeasca plata pentru o binecuvântare pe care Dumnezeu o daduseîn mila Sa. „Viu este Domnul”, a zis el, „al carui slujitor sunt, ca nuvoi primi.” Sirianul „a staruit de el sa primeasca, dar el n-a vrut”.

„Atunci Naaman a zis: «Fiindca nu vrei sa primes, ti tu, îngaduiesa se dea robului tau pamânt cât pot duce doi catâri; caci robul taunu mai vrea sa mai aduca altor dumnezei nici ardere de tot, nicijertfa, ci va aduce numai Domnului. Iata totus, i ce rog pe Domnulsa ierte robului tau: când stapânul meu intra în casa lui Rimon sa seînchine acolo s, i se sprijine pe mâna mea, ma închin s, i eu în casa luiRimon: sa ierte Domnul pe robul tau, când ma voi închina în casalui Rimon!»

Elisei a zis: «Du-te în pace».” Astfel a plecat Naaman de la Eliseis, i a ajuns la o oarecare departare.

Naaman 159

Ghehazi, slujitorul lui Elisei, avusese, de-a lungul anilor, ocaziasa dezvolte spiritul de lepadare de sine care caracteriza lucrarea de oviat, a a stapânului lui. El avusese privilegiul sa devina un nobil pur-tator de steag în os, tirea Domnului. Cele mai bune daruri ale Ceruluifusesera multa vreme la îndemâna lui, dar lasând la o parte toateacestea, el poftise bunurile de put,ina valoare ale bogat,iei lumes, ti.Iar acum dorint,ele ascunse ale spiritului sau avar l-au determinatsa cedeze unei ispite care-l stapânea. „lata”, a cugetat el, „stapânulmeu a crut,at pe Sirianul acela Naaman, s, i n-a primit din mâna lui ceadusese. Viu este Domnul ca voi alerga dupa el, s, i voi capata ceva [251]de la el.” S, i astfel, în ascuns, „Ghehazi a alergat dupa Naaman”.

Naaman, când l-a vazut alergând dupa el, s-a dat jos din car casa-i iasa înainte, s, i a zis: „Este bine totul?” El a raspuns: „Totul estebine!” Atunci Ghehazi a spus o minciuna premeditata. „Stapânulmeu”, zise el, „ma trimite sa-t,i spun: «lata ca au venit la mine doitineri din muntele lui Efraim, dintre fiii proorocilor; da-mi pentruei, te rog, un talant de argint, s, i doua haine de schimb».” La aceastacerere, Naaman a raspuns îndata cu bucurie, insistând ca Ghehazi saia doi talant,i de argint în loc de unul, „împreuna cu doua haine deschimb”, însarcinând pe slujitorii sai sa duca comoara înapoi.

Când Ghehazi s-a apropiat de casa lui Elisei a dat drumul slu-jitorilor s, i a ascuns argintul s, i hainele. Dupa ce a facut acest lucru,„s-a dus s, i s-a înfat,is, at înaintea stapânului sau” s, i ca sa se aperede mustrare a spus a doua minciuna. La întrebarea proorocului „deunde vii?”, Ghehazi a raspuns: „Robul tau nu sa dus nicaieri”.

Atunci a venit o mustrare puternica, aratând ca Elisei s, tia totul.„Oare n-a fost duhul meu cu tine, când a lasat omul acela carul s, ia venit înaintea ta? Este oare acum vremea de luat argint, haine,maslini, vii, oi, boi, robi s, i roabe? Lepra lui Naaman se va lipi detine s, i de samânt,a ta pentru totdeauna.” Îndata a venit pedeapsa pesteomul vinovat. El a ies, it dinaintea lui Elisei „plin de lepra, alb cazapada”.

Solemne sunt lect,iile de învat,at din aceasta experient, a a unuia [252]caruia îi fusesera date privilegii înalte s, i sfinte. Prin purtarea sa,Ghehazi a as, ezat o piatra de poticnire pe calea lui Naaman, în a caruiminte patrunsese o lumina minunata s, i care fusese câs, tigat pentruslujirea Dumnezeului celui viu. Pentru îns, elaciunea practicata de

160 Profeti si regi

Ghehazi nu putea fi adusa nici o scuza. Pâna în ziua mort,ii lui aramas lepros, blestemat de Dumnezeu s, i dispret,uit de semenii lui.

„Martorul mincinos nu ramâne nepedepsit, s, i cel ce spune min-ciuni nu va scapa.” (Proverbe 19, 5.) Oamenii cred ca pot ascundefaptele lor rele de ochii omenes, ti, dar nu pot îns, ela pe Dumnezeu.„Nici o faptura nu este ascunsa de El, ci totul este gol s, i descoperitînaintea ochilor Aceluia cu care avem a face”. (Evrei 4, 13.) Ghehazia crezut ca îl îns, eala pe Elisei, dar Dumnezeu a descoperit prooro-cului Sau cuvintele pe care Ghehazi i le spusese lui Naaman s, i toateamanuntele întâlnirii dintre cei doi barbat,i.

Adevarul este de la Dumnezeu, amagirea în toate formele einenumarate este de la Satana, s, i oricine se departeaza în vreun fel delinia cea dreapta a adevarului se preda puterii celui rau. Aceia careînvat, a de la Hristos „nu vor avea partas, ie cu lucrurile întunericului”(Efeseni 5, 11); în vorbire ca s, i în viat, a, ei vor fi simpli, deschis, is, i cinstit,i, caci se pregatesc pentru societatea celor sfint,i, în a carorgura nu se gases, te minciuna. (Apocalipsa 14, 4.5.)

La câteva secole dupa ce Naaman se întorsese în caminul lui dinSiria, vindecat la trup s, i convertit la spirit, Mântuitorul S-a referitla credint,a lui minunata s, i a recomandat-o ca pilda pentru tot,i aceia[253]care marturisesc ca-L slujesc pe Dumnezeu. „S, i mult,i lepros, i erau înIsrael, pe vremea proorocului Elisei”, a spus Mântuitorul, „s, i totus, inici unul din ei n-a fost curat,it afara de Naaman, Sirianul”. (Luca 4,27.) Dumnezeu a trecut pe lânga mult,i lepros, i în Israel din cauza canecredint,a lor închisese us, a binecuvântarii pentru ei. Un nobil pagâncare fusese credincios convingerilor sale cu privire la dreptate s, i caresimt,ise nevoia de ajutor era în ochii lui Dumnezeu mai vrednic debinecuvântarile Sale decât erau suferinzii din Israel care desconside-rasera s, i dispret,uisera privilegiile date lor de Dumnezeu. Dumnezeulucreaza pentru aceia care pret,uiesc favoarea Sa s, i raspund luminiidate lor de cer.

Astazi, în toate t, arile lumii, sunt oameni sinceri, asupra aces-tora stralucind lumina cerului. Daca vor continua sa urmeze cucredincios, ie ceea ce ei înt,eleg ca este datoria lor, le va fi data o lu-mina mai mare pâna când, asemenea lui Naaman de pe vremuri, vorfi constrâns, i sa recunoasca ca „nu este Dumnezeu pe tot pamântul”,afara de Dumnezeul cel viu — Creatorul.

Naaman 161

Fiecarui suflet sincer, care „umbla în întuneric s, i n-are o lumina”,i se adreseaza invitat,ia: „Sa se încreada în Numele Domnului s, i sa sebizuie pe Dumnezeul lui!” „Cum niciodata nu s-a pomenit, nici nus-a auzit vorbindu-se, s, i cum nici n-a vazut vreodata ochiul as, a ceva:anume ca un alt dumnezeu afara de Tine sa fi facut asemenea lucruripentru cei ce se încred în El. Tu ies, i înaintea celor ce împlinesc cubucurie dreptatea, celor ce umbla în caile Tale, s, i îs, i aduc aminte deTine”. (Isaia 50, 10; 64, 4.5.)

Capitolul 21 — Încheierea lucrarii de slujire a lui[254]

Elisei

Chemat la slujba profetica atunci când Ahab domnea înca, Eliseitraise sa vada multe schimbari care au avut loc în împarat,ia lui Israel.Judecata dupa judecata cazuse peste izraelit,i în timpul domnieilui Hazael al Siriei, care fusese uns sa fie un bici pentru un poporapostaziat. Masurile stricte de reforma instituite de Iehu avusesera caurmare nimicirea întregii case a lui Ahab. În razboaiele neîntreruptecu sirienii Ioahaz, urmas, ul lui Iehu, pierduse unele din cetat,ile de larasarit de Iordan. Pentru o vreme se paruse ca sirienii aveau sa punastapânire pe regatul întreg. Dar reforma începuta de Ilie s, i continuatade Elisei determinase pe mult,i sa caute pe Dumnezeu. Altarele luiBaal au fost uitate s, i, încet dar sigur planul lui Dumnezeu se împlineaîn viat,a acelora care au ales sa-L slujeasca din toata inima.

Din dragostea Sa pentru izraelit,ii ratacit,i, Dumnezeu a îngaduitsirienilor sa-i biciuiasca. Datorita milei Sale pentru aceia a caror[255]putere morala era slaba, El a ridicat pe Iehu ca sa ucida pe Izabelacea nelegiuita s, i toata casa lui Ahab. Înca o data, printr-o provident, aplina de mila, preot,ii lui Baal s, i ai Astarteei au fost îndepartat,is, i altarele lor pagânes, ti darâmate. Dumnezeu, în înt,elepciunea Sa,a vazut ca daca ispita avea sa fie îndepartata, unii aveau sa uitepagânismul s, i aveau sa-s, i îndrepte fat,a spre cer; s, i de aceea El aîngaduit sa cada peste ei o nenorocire dupa alta. Judecat,ile Lui erauamestecate cu mila, iar atunci când a fost îndeplinit planul Sau aschimbat situat,ia în favoarea acelora care învat,asera sa-L caute.

În timp ce influent,ele spre bine s, i spre rau se luptau pentruîntâietate, iar Satana facea tot ce-i statea în putere pentru a desavârs, iruina pe care o provocase în timpul domniei lui Ahab s, i a Izabelei,Elisei continua sa dea marturie. A întâmpinat împotrivire, dar nimeninu trata cu us, urint, a spusele lui. În toata împarat,ia era onorat s, irespectat. Mult,i veneau la el pentru sfat. Pe când Izabela era încaîn viat, a Ioram, împaratul lui Israel, i-a cautat sfatul; s, i odata, pecând era în Damasc, a fost vizitat de solii lui Ben-Hadad, împaratul

162

Încheierea lucrarii de slujire a lui Elisei 163

Siriei, care dorea sa afle daca boala pe care o avea urma sa-i aducamoartea. Pentru tot,i, proorocul a dat marturie credincioasa într-ovreme când, din toate part,ile, adevarul fusese pervertit s, i mareamajoritate a poporului se gasea într-o razvratire pe fat, a împotrivaCerului.

Dumnezeu n-a uitat niciodata pe solul Sau ales. Într-o împre-jurare, în timpul navalirii siriene, împaratul Siriei se sfatuise cu [256]slujitorii lui zicând: „Tabara mea va fi în cutare loc”. Acest plan afost descoperit de Domnul lui Elisei, care a trimis sa spuna împaratu-lui lui Israel: „Feres, te-te sa treci pe lânga locul acela, caci acolo suntascuns, i sirienii. S, i împaratul lui Israel a trimis nis, te oameni sa steala pânda spre locul pe care i-l spusese s, i despre care îl îns, tiint,aseomul lui Dumnezeu. Aceasta s-a întâmplat nu o data, nici de douaori.

Împaratului Siriei i s-a tulburat inima. A chemat pe slujitoriisai s, i le-a zis: «Nu voit,i sa-mi spunet,i care din noi este pentruîmparatul lui Israel?» Unul dintre slujitorii sai a raspuns: «Nimeniîmparate, domnul meu; dar proorocul Elisei, care este în Israel spuneîmparatului lui Israel cuvintele pe care le rostes, ti în odaia ta deculcare».”

Hotarât sa termine cu profetul, împaratul Siriei a dat porunca:„Ducet,i-va s, i vedet,i unde este, ca sa trimit sa-l prinda”. Prooroculera la Dotan; s, i aflând aceasta, împaratul a trimis „acolo cai, care s, i ooaste puternica. Au ajuns noaptea, s, i au înconjurat cetatea. Slujitorulomului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineat, a s, i a ies, it. S, i iataca o oaste înconjura cetatea, cu cai s, i care.”

Îngrozit, slujitorul lui Elisei l-a cautat cu vestea: „Ah! domnulmeu”, a zis el, „cum vom face?”

„Nu te teme”, a fost raspunsul proorocului, „caci mai mult,i suntcei ce sunt cu noi decât cei cu ei”. S, i pentru ca slujitorul sa-s, i deaseama, Elisei s-a rugat s, i a zis: „«Doamne, deschide-i ochii sa vada».S, i Domnul a deschis ochii slujitorului, care a vazut muntele plin [257]de cai s, i de care de foc împrejurul lui Elisei”. Între slujitorul luiDumnezeu s, i os, tile vrajmas, ilor înarmat,i era o oaste de îngeri ceres, ticare-l înconjura. Ei se coborâsera cu o putere mare, nu sa distruga,nici sa ceara închinare, ci sa tabere în jurul celor slabi s, i neajutorat,iai Domnului, sa le slujeasca.

164 Profeti si regi

Când copiii lui Dumnezeu sunt adus, i în situat,ii dificile s, i înaparent, a nu este scapare, ei sa se bizuie numai pe Domnul.

Pe când oastea sirieni înainta cu îndrazneala, nes, tiind de os, tilenevazute ale cerului, Elisei „a facut atunci urmatoarea rugaciunecatre Domnul: «Loves, te, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.» S, iDomnul i-a lovit cu orbire, dupa cuvântul lui Elisei. Elisei le-a zis:«Nu este aceasta calea, s, i nu este aceasta cetatea; venit,i dupa mine,s, i va voi duce la omul pe care-l cautat,i». S, i i-a dus la Samaria. Cândau intrat în Samaria, Elisei a zis: «Doamne, deschide ochii oameniloracestora, sa vada!» S, i Domnul le-a deschis ochii, s, i au vazut ca erauîn mijlocul Samariei. Împaratul lui Israel, vazându-i, a zis lui Elisei:«Sa-i macelaresc, sa-i macelaresc, parinte?» «Sa nu-i macelares, ti», araspuns Elisei: «Obis, nuies, ti tu oare sa macelares, ti pe aceia pe care îiiei prins, i cu sabia s, i cu arcul tau? Da-le pâine s, i apa, ca sa manânces, i sa bea; apoi sa se duca la stapânul lor». Împaratul lui Israel le-adat un prânz mare, s, i ei au mâncat s, i au baut; apoi le-a dat drumul s, i[258]au plecat la stapânul lor.” (Vezi 2 Împarat,i 6.)

Pentru o vreme dupa aceasta întâmplare, Israel a fost liber deatacurile sirienilor. Dar mai târziu, sub conducerea energica a unuiîmparat hotarât, Hazael, os, tile asiriene au înconjurat Samaria s, i auasediat-o. Niciodata mai înainte nu fusese Israel dus într-o as, a marestrâmtorare ca în timpul acestui asediu. Pacatele parint,ilor erau cuadevarat pedepsite în copii s, i în copiii copiilor lor. Grozaviile uneifoamete prelungite îl conduceau pe împaratul lui Israel la masuridisperate, când Elisei a prezis eliberarea pentru a doua zi.

Când se lumina spre a doua zi, „Domnul facuse sa se auda, întabara Sirienilor un vuiet de care s, i un vuiet de cai, vuietul unei marios, tiri”; s, i ei, cuprins, i de frica, „s-au sculat s, i au luat-o la fuga” înrevarsatul zorilor, „lasându-s, i corturile, caii s, i magarii, tabara as, acum era”, cu mari rezerve de hrana „s, i au fugit ca sa-s, i scape viat,a”.Ei nu s-au oprit decât dupa ce au trecut Iordanul.

În noaptea aceea, patru lepros, i de la poarta cetat,ii, ajuns, i ladisperare din pricina foamei, s, i-au propus sa viziteze tabara sirianas, i sa se lase la mila asediatorilor, nadajduind prin aceasta sa letrezeasca simpatia s, i sa obt,ina hrana. Cât de uimit,i au fost când,intrând în tabara, „n-au gasit pe nimeni”. Nefiind nimeni sa-i atacesau sa-i opreasca, „au patruns într-un cort, au mâncat s, i au baut, auluat din el argint, aur s, i haine, s, i s-au dus s, i le-au ascuns. S-au întors

Încheierea lucrarii de slujire a lui Elisei 165

iaras, i, au patruns într-un alt cort s, i au luat s, i de acolo lucruri pecare s-au dus s, i le-au ascuns. Apoi, s, i-au zis unul altuia: «Nu facembine! Ziua aceasta este o zi de veste buna. Daca vom tacea ... vom fi [259]pedepsit,i»”. Îndata s-au întors în cetate cu ves, ti pline de bucurie.

Prada a fost urias, a; atât de bogate au fost rezervele încât în ziuaaceea „s-a vândut o masura de floare de faina cu un siclu, s, i douamasuri de orz cu un siclu”, as, a cum spusese Elisei cu o zi mai înainte.Înca o data Numele Domnului a fost înalt,at înaintea pagânilor „dupacuvântul Domnului”, prin proorocul Sau în Israel. (Vezi 2 Împarat,i7, 5-16.)

În felul acesta, omul lui Dumnezeu a continuat sa lucreze dinan în an, stând aproape de popor în slujire credincioasa, iar în timpde criza stând alaturi de împarat,i ca sfetnic înt,elept. Anii lungi deratacire în idolatrie din partea conducatorilor s, i a poporului s, i-aufacut lucrarea lor groaznica, umbra întunecata a apostaziei înca sevedea pretutindeni, dar ici s, i colo erau s, i aceia care refuzasera custatornicie sa-s, i plece genunchiul înaintea lui Baal. În timp ce Eliseiîs, i continua lucrarea de reforma, mult,i se întorceau de la pagânism s, iînvat,au sa se bucure în slujirea Dumnezeului cel adevarat. Prooroculera înviorat de aceste minuni ale harului divin s, i era inspirat de omare dorint, a sa ajunga la tot,i aceia cu inima sincera. Oriunde segasea, el se straduia sa fie un învat, ator al dreptat,ii.

Din punct de vedere omenesc, perspectivele renas, terii spiritualea nat,iunii erau tot atât de fara sperant, a cum apar s, i astazi înainteaslujitorilor lui Dumnezeu care lucreaza în locurile întunecate alepamântului. Dar biserica lui Hristos este reprezentanta lui Dumnezeupentru vestirea adevarului; ea este împuternicita de El sa faca o lu-crare speciala; s, i daca este credincioasa lui Dumnezeu, ascultatoarede poruncile Lui, în ea va locui desavârs, irea puterii divine. Daca vafi devotata îndatoririlor ei, nu exista putere care sa i se împotriveasca. [260]Fort,ele vrajmas, ului nu vor fi în stare s-o biruie, as, a cum pleava nueste în stare sa reziste furtunii.

Înaintea bisericii sunt zorii unei zile stralucite, glorioase, dacava îmbraca haina neprihanirii lui Hristos, renunt,ând la tot ce estelumesc.

Dumnezeu îi cheama pe cei credincios, i ai Sai, care cred în Elsa îi îmbarbateze pe aceia care sunt necredincios, i s, i fara nadejde.Întoarcet,i-va la Domnul, voi, prizonieri ai nadejdii. Cautat,i putere

166 Profeti si regi

la Dumnezeu, la Dumnezeul cel viu. Dat,i pe fat, a credint, a umila,neclintita în puterea s, i în dispozit,ia Sa de a ne mântui. Când princredint, a primim puterea Sa, El va schimba în mod minunat perspec-tivele cele mai deznadajduite, cele mai descurajatoare. El va faceaceasta pentru slava Numelui Sau.

Atâta vreme cât Elisei a putut calatori din loc în loc prinîmparat,ia lui Israel, a continuat sa ia parte activa la edificarea s, colilorprofet,ilor. Oriunde se gasea, Dumnezeu era cu el, dându-i cuvintesa vorbeasca s, i putere sa faca minuni. Într-o împrejurare, „fiii pro-orocilor au zis lui Elisei: «lata ca locul unde locuim noi cu tineeste prea strâmt pentru noi. Haidem pâna la Iordan; ca sa luam deacolo fiecare câte o bârna, s, i sa ne facem acolo un loc de locuit».”Elisei a venit cu ei la Iordan, încurajându-i cu prezent,a lui, dându-leîndrumari s, i chiar facând o minune pentru a-i ajuta în lucrarea lor.„S, i pe când taia unul din ei o bârna, a cazut fierul de la secure înapa. El a strigat: «Ah! domnul meu, era împrumutat!» Omul luiDumnezeu a zis: «Unde a cazut?» S, i i-a aratat locul. Atunci Elisei[261]a taiat o bucata de lemn, a aruncat-o în locul acela, s, i fierul de lasecure a plutit pe apa. Apoi a zis: «Ridica-l s, i a întins mâna s, i l-aluat».” (Versetul 5-7.)

Atât de eficienta fusese slujirea sa s, i atât era de raspânditainfluent,a sa, încât atunci când era pe patul mort,ii, chiar s, i tâna-rul împarat Ioas, un idolatru cu put,in respect pentru Dumnezeu, arecunoscut în prooroc un parinte în Israel s, i a recunoscut ca prezent,alui în mijlocul lor era de mai mare valoare în timp de încercaredecât o mult,ime de cai s, i de care. Raportul glasuies, te: „Elisei s-aîmbolnavit de o boala de care a murit. Ioas, împaratul lui Israel, s-apogorât la el, a plâns pe fat,a lui s, i a zis: «Parinte, parinte! Carul luiIsrael s, i calarimea lui!»” (2 Împarat,i 13, 14.)

Pentru multe suflete tulburate s, i având nevoi de ajutor, proorocullucrase ca un parinte înt,elept s, i înt,elegator. S, i în aceasta împrejurarenu a întors spatele tânarului nelegiuit din fat,a lui, atât de nedemnpentru pozit,ia de încredere pe care o ocupa s, i totus, i într-o atât demare nevoie de sfat. Dumnezeu în provident,a Sa a oferit împaratuluio ocazie sa rascumpere gres, elile tatalui sau s, i sa-s, i as, eze împarat,iaîntr-o pozit,ie mai buna. Vrajmas, ul sirian, care acum ocupa teritoriulde la rasarit de Iordan, trebuia sa fie îndepartat. Înca o data puterealui Dumnezeu avea sa se dea pe fat, a în favoarea Israelului ratacit.

Încheierea lucrarii de slujire a lui Elisei 167

Proorocul pe moarte a poruncit împaratului: „Ia un arc s, i saget,i”.Ioas a ascultat. Apoi proorocul a zis: „Încordeaza arcul cu mâna ta”.Dupa ce Ioas a încordat arcul cu mâna lui, Elisei s, i-a pus mâinilepe mâinile împaratului s, i a zis: „Deschide fereastra dinspre rasarit” [262]— spre cetat,ile de dincolo de Iordan aflate în stapânirea sirienilor.Dupa ce împaratul a deschis fereastra zabrelita, Elisei i-a poruncit satraga. Când sageata s, i-a luat zborul, proorocul a fost inspirat sa zica:„Aceasta este o sageata de izbavire din partea Domnului, o sageatade izbavire împotriva Sirienilor: vei bate pe Sirieni la Afec pâna îivei nimici”.

Iar acum proorocul i-a încercat credint,a împaratului. Poruncindlui Ioas sa ia saget,i, i-a zis: „Loves, te în pamânt!” De trei ori a lovitîmparatul în pamânt s, i apoi s-a oprit. „Trebuia sa loves, ti de cinci saus, ase ori” a exclamat Elisei dezamagit: „Atunci ai fi batut pe Sirienipâna i-ai fi nimicit, acum îi vei bate numai de trei ori”. (2 Împarat,i [263]13, 15-19.)

Lect,ia este pentru tot,i cei din pozit,ii de încredere. Când Dum-nezeu deschide o cale pentru îndeplinirea unei anumite lucrari s, ida asigurarea reus, itei, unealta aleasa trebuie sa faca tot ce sta înputerea sa pentru a înfaptui rezultatul fagaduit. Pe masura entuzias-mului s, i staruint,ei cu care este dusa lucrarea înainte va fi s, i reus, ita.Dumnezeu poate lucra minuni pentru poporul Sau numai daca eiîs, i îndeplinesc lucrarea cu energie neobosita. El cheama oameni cudevotament fat, a de lucrarea Sa, oameni de un curaj moral, cu o dra-goste arzatoare pentru suflete, cu o râvna care nu slabes, te niciodata.Astfel de lucratori nu vor socoti nici o sarcina prea grea, nici o per-spectiva prea disperata. Ei vor lucra neînfricat,i pâna când aparentaînfrângere se va transforma într-o biruint, a glorioasa. Nici zidurileînchisorii, nici rugul de martir, nu-i vor abate de la planul lor de aconlucra cu Dumnezeu pentru înalt,area Împarat,iei Sale.

Odata cu sfatul s, i încurajarea date lui Ioas, lucrarea lui Eliseis-a încheiat. Cel asupra caruia se revarsase o masura deplina dinduhul lui Ilie se dovedise credincios pâna la sfârs, it. Niciodata nuse clatinase. Niciodata nu-s, i pierduse încrederea în puterea Atotpu-terniciei. Totdeauna, când calea i se parea cu totul închisa, înaintamereu în credint, a, iar Dumnezeu i-a onorat încrederea s, i i-a deschiscalea înainte.

168 Profeti si regi

Lui Elisei nu i-a fost dat sa-s, i urmeze stapânul într-un car defoc. Domnul a îngaduit sa vina asupra lui o suferint, a îndelungata. În[264]orele lungi de slabiciune s, i de suferint, a omeneasca credint,a lui s-aprins de fagaduint,ele lui Dumnezeu s, i a vazut în juru-i soli ceres, ti aimângâierii s, i pacii. As, a cum pe înalt,imile Dotanului vazuse os, tilecerului care-l înconjurau, carele de foc ale lui Israel s, i calarimea lui,acum era cons, tient de prezent,a îngerilor care simt,eau cu el s, i a fostsprijinit. În toata viat,a lui daduse pe fat, a o credint, a puternica s, i pemasura ce înaintase în cunoas, terea provident,elor lui Dumnezeu s, i abunatat,ii Sale pline de mila, credint,a rodise o încredere dainuitoareîn Dumnezeul lui; s, i când moartea l-a chemat, a fost gata sa seodihneasca de ostenelile lui.

„Scumpa este înaintea Domnului moartea celor iubit,i de El.”(Psalmii 116, 15.)... „Cel neprihanit chiar s, i la moarte trage nadejde”.(Proverbe 14, 32.) Împreuna cu psalmistul, Elisei putea spune cutoata încrederea: „Dumnezeu îmi va scapa sufletul din locuint,amort,ilor; caci ma va lua sub ocrotirea Lui”. (Psalmii 49, 15.) S, i cubucurie, putea marturisi: „S, tiu ca Rascumparatorul meu este viu s, i case va ridica la urma pe pamânt”. (Iov 19, 25.) „Dar eu, în nevinovat,iamea, voi vedea Fat,a Ta: cum ma voi trezi, ma voi satura de chipulTau”. (Psalmii 17, 15.)

Capitolul 22 — „Ninive, cetatea cea mare” [265]

Printre cetat,ile lumii antice, în zilele când Israel era împart,it, unadintre cele mai mari era Ninive, capitala imperiului asirian. Înteme-iata pe t, armul fertil al Tigrului, la scurta vreme dupa împras, tierea dela Turnul Babel, ea înflorise de-a lungul secolelor pâna când a ajuns„o cetate foarte mare, cât o calatorie de trei zile”. (Ioan 3, 3.)

În timpul prosperitat,ii ei vremelnice, Ninive era un centru alcrimei s, i al nelegiuirii. Inspirat,ia a caracterizat-o ca fiind „cetateavarsatoare de sânge, plina de minciuna s, i de silnicie”. Într-un limbajfigurat, proorocul Naum a comparat pe niniveni cu un leu crud s, ilacom. „Cine este acela”, întreba el, „pe care sa nu-l fi atins rautateata?” (Naum 3, 1.19.)

S, i totus, i Ninive, oricât ajunsese de nelegiuita, nu era cu totulprada raului. Acela care „vede pe tot,i fiii oamenilor” (Psalmii 33, 13)s, i „prives, te tot ce este de dispret,” în ei (Iov 28, 10) a vazut în cetateaaceea pe mult,i care doreau dupa ceva mai bun s, i mai înalt, carora [266]daca li s-ar fi oferit ocazia sa-L cunoasca pe Dumnezeul cel viu, arfi lepadat faptele lor rele s, i I s-ar fi închinat. Astfel, în înt,elepciuneaSa, Dumnezeu li S-a descoperit într-un mod neîndoielnic ca sa-iconduca, daca era cu putint, a, la pocaint, a.

Unealta aleasa pentru lucrarea aceasta a fost proorocul Iona,fiul lui Amitai. Cuvântul Domnului i-a vorbit: „Scoala-te, du-te laNinive, cetatea cea mare, s, i striga împotriva ei. Caci rautatea ei s-asuit pâna la Mine!” (Iona 1, 1.2.)

Când proorocul s-a gândit la greutat,ile însarcinarii lui s, i la ceeace parea imposibil, el a fost ispitit sa puna la îndoiala înt,elepciuneachemarii. Din punct de vedere omenesc se parea ca nu se poatecâs, tiga nimic din vestirea unei asemenea solii în aceasta cetatetrufas, a. El a uitat pentru o clipa ca Dumnezeul pe care-l slujea eraatotînt,elept s, i atotputernic. În timp ce ezita în îndoiala, Satana l-acoples, it cu descurajarea. Proorocul a fost cuprins de o mare frica s, i„s-a sculat sa fuga la Tars”. Ajungând la Iope a gasit o corabie ca„sa mearga împreuna cu calatorii”. (Versetul 3.)

169

170 Profeti si regi

Prin însarcinarea data, lui Iona i se încredint,ase o grea raspun-dere; cu toate acestea, Acela care-i poruncise sa mearga era în staresa-l sust,ina pe slujitorul Lui s, i sa-i dea reus, ita. Daca proorocul ar fiascultat fara îndoieli, ar fi fost scutit de unele experient,e amare s, i arfi fost binecuvântat din bels, ug. S, i totus, i, în ceasul încercarii lui Iona,Dumnezeu nu l-a parasit. Printr-o serie de încercari s, i de provident,euimitoare, încrederea proorocului în Dumnezeu s, i în puterea Sa[267]infinita de a mântui avea sa fie înviorata.

Daca atunci când i-a fost adresata chemare, la început, Iona s-ar fioprit sa gândeasca linis, tit, el s, i-ar fi dat seama cât de nebuneasca eraorice straduint, a din partea lui sa scape de raspunderea as, ezata asupralui. Dar nu i s-a îngaduit prea mult sa mearga netulburat în fuga luinecugetata. „Domnul a facut sa sufle pe mare un vânt naprasnic, s, i astârnit o mare furtuna. Corabia amenint,a sa se sfarâme. Corabieriis-au temut au strigat fiecare la dumnezeul lui, s, i au aruncat în mareuneltele din corabie, ca sa o faca mai us, oara, iar Iona s-a pogorât înfundul corabiei, s-a culcat s, i a adormit dus”. (Versetul 4.5.)

Pe când corabierii strigau dupa ajutor la zeii lor pagâni cârmaciulîngrozit peste masura a gasit pe Iona s, i i-a zis: „Ce dormi? Scoala-te s, i cheama pe Dumnezeul tau! Poate ca Dumnezeu va voi sa Segândeasca la noi, s, i nu vom pieri” (Versetul 6.)

Dar rugaciunile barbatului care fugise de pe calea datoriei n-auadus nici un ajutor. Corabierii, sub impresia gândului ca violent,aneînt,eleasa a furtunii dadea pe fat, a mânia zeilor lor, au propus caultima solut,ie aruncarea la sort,i „ca sa s, tim”, au zis ei, „din pricinacui a venit peste noi nenorocirea aceasta”. Astfel au tras la sort, s, isort,ul a cazut pe Iona. Atunci ei au zis: „Spune-ne din pricina cuia venit peste noi nenorocirea acesta? Ce meserie ai, s, i de unde vii?Care ît,i este t,ara, s, i din ce popor es, ti?”

El le-a raspuns: „Sunt evreu, s, i ma tem de Domnul Dumnezeul[268]cerului, care a facut marea s, i uscatul!”

Oamenii aceia au avut o mare teama s, i i-au zis: „Pentru ceai facut lucrul acesta?” Caci oamenii aceia s, tiau ca fugea de Fat,aDomnului, pentru ca le spusese el.

Ei i-au zis: „Ce sa-t,i facem, ca sa se potoleasca marea fat, a denoi?” Caci marea era din ce în ce mai înfuriata. El le-a raspuns:„Luat,i-ma, s, i aruncat,i-ma în mare, s, i marea se va linis, ti fat, a de voi!Caci s, tiu ca din vina mea vine peste voi aceasta mare furtuna!”

„Ninive, cetatea cea mare” 171

Oamenii aceia vâsleau ca sa ajunga la uscat, dar nu puteau,pentru ca marea se întarâta tot mai mult împotriva lor. Atunci austrigat catre Domnul, s, i au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricinaomului acestuia s, i nu ne împovara cu sânge nevinovat! Caci Tu,Doamne, faci ce vrei!” Apoi, au luat pe Iona s, i l-au aruncat în mare.S, i furia marii s-a potolit. Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frica deDomnul, s, i au adus Domnului o jertfa s, i I-au facut juruint,e.

Domnul a trimis un pes, te mare sa-l înghita pe Iona. S, i Iona astat în pântecele pes, telui trei zile s, i trei nopt,i.

Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului sau, din pântecelepes, telui, s, i a zis:

În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul s, i m-a ascultat;Din mijlocul locuint,ei mort,ilor am strigat, s, i mi-a auzit gla-

sul.

„S, i totus, i ma aruncases, i în adânc în inima marii, [269]S, i râurile de apa ma înconjurasera;

Toate valurile s, i toate talazurile Tale au trecut peste mine.

Ziceam: Sunt lepadat dinaintea ochilor Tai!Dar iaras, i voi vedea Templul Tau cel sfânt!

Apele m-au acoperit pâna aproape sa-mi ia viat,a,

Adâncul m-a învaluit, papura s-a împletit în jurul capului meu.M-am pogorât pâna la temeliile munt,ilor,

Zavoarele pamântului ma încuiau pe vecie;

Dar Tu m-ai scos viu din groapa, Doamne, Dumnezeul meu!Când îmi tânjea sufletul în mine,

Mi-am adus aminte de Domnul,S, i rugaciunea mea a ajuns pâna la Tine,

În Templul Tau cel sfânt.

Cei ce se lipesc de idoli des, ert,i îndeparteaza îndurarea de la ei.Eu însa Ît,i voi aduce jertfe cu un strigat de mult,umire,

Voi împlini juruint,ele pe care le-am facut.Mântuirea vine de la Domnul”.

(Iona 1, 7; 2, 1-9.)

172 Profeti si regi

În cele din urma, Iona a învat,at ca „la Domnul este scaparea”.(Psalmii 3, 8.) O data cu umilint,a s, i cu recunoas, terea harului mân-tuitor al lui Dumnezeu, a venit s, i izbavirea. Iona a fost eliberat dinprimejdia adâncului s, i a fost aruncat pe uscat.

Din nou slujitorul lui Dumnezeu a fost trimis sa avertizeze ce-tatea Ninive. „Cuvântul Domnului a vorbit a doua oara lui Ionaastfel: «Scoala-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, s, i vestes, te acolostrigarea pe care t,i-o voi da!» S, i Iona s-a sculat, s, i s-a dus acolo, laNinive, dupa Cuvântul Domnului. S, i Ninive era o cetate foarte mare,cât o calatorie de trei zile”. De data aceasta, el n-a mai stat sa punaîntrebari s, i sa se îndoiasca, ci a ascultat fara sa ezite. „S-a sculat s, i[270]s-a dus la Ninive, dupa Cuvântul Domnului”. (Iona 3, 1-3.)

Când a intrat Iona în cetate, a început îndata sa strige împotrivaei solia: „Înca patruzeci de zile s, i Ninive va fi nimicita”. (Versetul4.) A mers de pe o strada pe alta strigând avertizarea.

Solia n-a fost în zadar. Strigatul care a rasunat pe strazile cetat,iinelegiuite a trecut din gura în gura pâna când tot,i locuitorii auauzit înspaimântatorul anunt, . Duhul lui Dumnezeu a impresionatinimile s, i a facut ca mult,imile sa tremure din cauza pacatelor s, i sase pocaiasca în adânca umilint, a.

„Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post s, is-au îmbracat cu saci, de la cei mai mari pâna la cei mai mici. Lucrulacesta a ajuns la urechea împaratului din Ninive; el s-a sculat de pescaunul lui de domnie, s, i-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu unsac, s, i a s, ezut în cenus, a. s, i a trimis sa se dea de s, tire în Ninive, dinporunca împaratului s, i a mai marilor lui, urmatoarele: Oamenii s, ivitele, boii s, i oile sa nu guste nimic, sa nu pasca, s, i nici sa nu beaapa deloc! Ci oamenii s, i vitele sa se acopere cu saci, sa strige cuputere catre Dumnezeu, s, i sa se întoarca de la calea lor cea rea s, i dela faptele de asuprire de care le sunt pline mâinile! Cine s, tie daca nuSe va întoarce Dumnezeu s, i Se va cai, s, i daca nu-s, i va opri mâniaLui aprinsa, ca sa nu pierim!” (Versetele 5-9.)

Când împaratul s, i nobilii împreuna cu poporul de rând, cei desus s, i cei de jos, „s-au pocait la propovaduirea lui Iona” (Matei 12,41) s, i s-au unit în strigat catre Dumnezeul cerului, mila Lui le-a[271]fost oferita. „Dumnezeu a vazut ce faceau ei s, i ca se întorceau dela calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a cait de raul pe care Sehotarâse sa li-l faca, s, i nu l-a facut”. (Versetul 10.) Nimicirea lor

„Ninive, cetatea cea mare” 173

a fost îndepartata; Dumnezeul lui Israel a fost înalt,at s, i onorat întoata lumea pagâna, iar Legea Sa a fost respectata. Nu peste mult,iani Ninive avea sa cada prada popoarelor înconjuratoare, din cauzaca L-a uitat pe Dumnezeu s, i din cauza marii sale trufii. (Pentru orelatare a umilirii s, i caderii imperiu Asirian, vezi capitolul 30.)

Când Iona a aflat planul lui Dumnezeu de a crut,a cetatea care,în ciuda nelegiuirii ei, fusese determinata sa se pocaiasca în sac s, icenus, a, ar fi trebuit sa fie primul care sa se bucure de harul minunatal lui Dumnezeu; dar el a îngaduit mint,ii sa zaboveasca asupraposibilitat,ii ca el sa fie privit ca un prooroc mincinos. Gelos pentrurenumele lui, el a pierdut din vedere valoarea infinit mai mare afiint,elor din cetatea aceea nenorocita. Mila data pe fat, a de Dumnezeufat, a de ninivenii pocait,i „n-a placut deloc lui Iona, s, i s-a mâniat”.„Nu este aceasta tocmai ce ziceam eu”, întreba el pe Domnul, „cânderam înca în t,ara mea? Tocmai lucrul acesta voiam sa-l înlatur fugindla Tars. Caci s, tiam ca es, ti un Dumnezeu milos s, i plin de îndurare,îndelung rabdator s, i bogat în bunatate, s, i ca Te caies, ti de rau!” (Iona4, 1.2.)

Înca o data el s-a lasat dus de tendint,a de a pune întrebari s, i dea se îndoi s, i din nou a fost coples, it de descurajare. Pierzând dinvedere interesele altora s, i socotind ca ar fi mai bine sa moara decâtsa traiasca s, i sa vada cetatea crut,ata, în nemult,umirea lui a exclamat:„Acum, Doamne, ia-mi viat,a, caci vreau mai bine sa mor decât satraiesc!”

Domnul a raspuns: „Bine faci tu de te mânii?” „S, i Iona a ies, it din [272]cetate, s, i s-a as, ezat la rasarit de cetate. Acolo s, i-a facut un umbrars, i a statut sub el, pâna va vedea ce are sa se întâmple cu cetatea.Domnul Dumnezeu a facut sa creasca un curcubete, care s-a ridicatpeste Iona, ca sa faca umbra capului lui s, i sa-l faca sa-i treaca mânia.Iona s-a bucurat foarte mult de curcubetele acesta”. (Versetul 3-6.)

Atunci Domnul i-a dat lui Iona un exemplu practic. „A doua zi,la rasaritul soarelui, Dumnezeu a adus un vierme, care a înt,epat cur-cubetele s, i curcubetele s-a uscat. Când a rasarit soarele, Dumnezeua facut sa sufle un vânt uscat de la rasarit, s, i soarele a batut pestecapul lui Iona, s, i Iona a les, inat. Atunci a dorit sa moara s, i a zis: Maibine sa mor decât sa traiesc!”

Dar Dumnezeu a zis lui Iona: „Bine faci tu ca te mânii dinpricina curcubetelui?” El a raspuns: „Da, bine fac ca ma mânii pâna

174 Profeti si regi

la moarte!” Atunci s, i Domnul a zis: „T, ie ît,i este mila de curcubeteleacesta, care nu te-a costat nici o truda s, i pe care nu tu l-ai facut sacreasca, ci într-o noapte s-a nascut s, i într-o noapte a pierit. S, i Mie sanu-Mi fie mila de Ninive, cetatea cea mare, în care se afla mai multde o suta douazeci de mii de oameni, care nu s, tiu sa deosebeascadreapta de stânga lor, afara de o mult,ime de vite!” (Versetul 7-11.)

Tulburat s, i umilit, neînstare sa înt,eleaga planul lui Dumnezeu încrut,area cetat,ii Ninive, Iona adusese totus, i la îndeplinire însarcinareadata de a avertiza cetatea cea mare. s, i cu toate ca evenimentulprezis nu a avut loc, solia de avertizare era întru-totul venita de la[273]Dumnezeu. Ea a adus la îndeplinire scopul pe care Dumnezeu l-aavut în plan. Slava harului Sau a fost descoperita printre pagâni.Aceia care statusera multa vreme „în întuneric s, i în umbra mort,ii,traiau legat,i în ticalos, ie s, i fiare”, „în strâmtorarea lor au strigat catreDomnul, s, i El i-a izbavit din necazurile lor. I-a scos din întuneric s, idin umbra mort,ii, s, i le-a rupt legaturile”, „a trimis cuvântul Sau s, ii-a tamaduit, s, i i-a scapat de groapa”. (Psalmii 107, 10.13.14.20.)

În timpul lucrarii Sale pamântes, ti, Hristos a vorbit despre binelefacut prin predicarea lui Iona în Ninive s, i a comparat pe locuitoriiacelui centru pagânesc cu pretinsul popor al lui Dumnezeu din zilele[274]Sale. „Barbat,ii din Ninive”, a zis El, „se vor scula alaturi de neamulacesta, în ziua judecat,ii, s, i-l vor osândi, pentru ca ei s-au pocait lapropovaduirea lui Iona; s, i iata ca aici este Unul mai mare decâtIona”. (Matei 12, 14.) În lumea ocupata, plina de zarva comert,uluis, i de certurile afacerilor, unde oamenii cautau sa apuce totul pentruei, a venit Hristos; s, i deasupra învalmas, elii a fost auzit glasul Luica o trâmbit, a a lui Dumnezeu: „S, i ce foloses, te unui om sa câs, tigetoata lumea, daca Îs, i pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbpentru sufletul sau?” (Marcu 8, 36.37.)

Dupa cum predicarea lui Iona a fost un semn pentru niniveni,tot astfel predicarea lui Hristos a fost un semn pentru generat,iaSa. Dar ce contrast în ce prives, te primirea soliei! S, i totus, i, cu toataindiferent,a s, i batjocura, Mântuitorul a lucrat pâna când s, i-a îndeplinitmisiunea.

Lect,ia aceasta este pentru solii lui Dumnezeu de astazi, cândcetat,ile popoarelor se gasesc Într-o nevoie tot atât de mare dupacunoas, terea atributelor s, i planului Dumnezeului celui adevarat, as, acum erau ninivenii de altadata. Trimis, ii lui Hristos trebuie sa-i în-

„Ninive, cetatea cea mare” 175

drepte pe oameni catre o lume mai buna, care într-o mare masuraeste pierduta din vedere. Dupa învat, aturile Sfintei Scripturi, sin-gura cetate care va rezista este cetatea al carei mes, ter s, i ziditor esteDumnezeu. Cu ochiul credint,ei omul poate vedea poarta ceruluistralucind de maret,ia slavei lui Dumnezeu. Prin slujitorii Sai, Dom-nul Isus Îi cheama pe oameni sa lupte cu ambit,ie sfânta pentru a-s, iasigura o mos, tenire nepieritoare. El Îi Îndeamna sa-s, i puna comoaraalaturi de tronul lui Dumnezeu.

Peste locuitorii oras, elor vine cu grabire s, i sigur o vinovat,ie [275]aproape universala, din cauza cres, terii continue a unei faradelegivoite. Descrierea stricaciunii care predomina este dincolo de putereacondeiului omenesc. Fiecare zi aduce dezvaluiri noi cu privire lalupte, mituri s, i fraude; fiecare zi aduce raportul ei plin de suferint,eleomenes, ti, distrugere brutala, diabolica, a viet,ii omenes, ti. Fiecare zieste martora cres, terii nebuniei, a crimei s, i a sinuciderii.

În toate veacurile, Satana a cautat sa-i t,ina pe oameni În nes, tiint, acu privire la planurile binefacatoare ale lui Iehova. El se straduies, tesa îndeparteze dinaintea lor lucrurile cele mari ale Legii lui Dumne-zeu — principiile dreptat,ii, milei s, i dragostei pe care le sust,ine ea.Oamenii se îngâmfa pentru progresul minunat s, i pentru iluminareaveacului în care traim; dar Dumnezeu vede pamântul plin de nele-giuire, de violent, a. Oamenii declara ca Legea lui Dumnezeu a fostabrogata, ca Biblia nu este autentica; s, i ca urmare, un val de nele-giuire cum n-a mai fost din zilele lui Noe s, i din vremea Israeluluiapostat, inunda lumea. Noblet,ea sufletului, amabilitatea, evlavia suntparasite pentru mult,umirea poftei dupa lucrurile oprite. Raportulîntunecat al crimei savârs, ite pentru un câs, tig este îndestulator, ca saînghet,e sângele s, i sa umple sufletul de groaza.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al milei. El îi trateaza pecalcatorii Legii Sale cu îndelunga rabdare s, i cu mila plina de bu-natate. S, i cu toate acestea, chiar în zilele noastre, când barbat,ii s, ifemeile au atât de multe ocazii sa cunoasca Legea divina as, a cuma fost descoperita în Cartea Sfânta, Marele Conducator al univer-sului nu poate privi cu satisfact,ie cetat,ile nelegiuite, unde domnesc [276]violent,a s, i crima. Sfârs, itul rabdarii lui Dumnezeu cu aceia carepersista în neascultare se apropie cu repeziciune.

Ar trebui oare ca oamenii sa fie surprins, i de o schimbare bruscas, i neas, teptata în procedeele Conducatorului Suprem cu locuitorii

176 Profeti si regi

unei lumi cazute? Ar trebui oare sa fie surprins, i atunci când pedeapsaurmeaza nelegiuirii s, i cres, terii crimei? Ar trebui oare sa fie surprins, iatunci când Dumnezeu aduce distrugere s, i moarte peste aceia alecaror câs, tiguri necinstite au fost obt,inute prin amagire s, i frauda? Înciuda faptului ca o lumina crescânda cu privire la cerint,ele lui Dum-nezeu straluces, te pe calea lor, mult,i refuza sa recunoasca conducerealui Iehova s, i aleg sa ramâna sub steagul întunecat al începatoruluioricarei razvratiri împotriva conducerii cerului.

Rabdarea lui Dumnezeu este foarte mare — atât de mare încâtatunci când ne gândim la insulta continua adusa poruncilor Salesfinte, ne minunam. Cel Atotputernic a desfas, urat o putere restrânga-toare asupra propriilor Sale atribute. Dar El Se va scula cu sigurant, asa pedepseasca pe cei nelegiuit,i care sfideaza cu atâta îndraznealacerint,ele drepte ale Decalogului.

Dumnezeu le îngaduie oamenilor un timp de proba; dar esteun punct dincolo de care rabdarea divina nu mai poate merge, iarjudecat,ile lui Dumnezeu trebuie sa urmeze cu sigurant, a. Domnultolereaza multa vreme pe oameni s, i cetat,i, dând avertizari plinede mila pentru a-i salva de mânia divina; dar vine o vreme cândrugamint,ile pentru mila nu vor mai fi ascultate s, i elementele raz-vratite care continua sa lepede lumina adevarului vor fi spulberatedin mila pentru ei s, i pentru aceia care altfel ar fi influent,at,i prinexemplul lor.

Timpul este aproape când va fi în lume o suferint, a pe care nici[277]un balsam omenesc nu o va putea vindeca. Duhul lui DumnezeuSe retrage. Dezastre pe mare s, i pe uscat urmeaza unul dupa altulîntr-o succesiune rapida. Cât de des auzim de cutremure, de furtunis, i de distrugeri prin foc s, i prin apa, cu pierderi mari de viet,i s, i deaveri! În aparent, a aceste calamitat,i sunt izbucniri capricioase alefort,elor naturii dezorganizate s, i neregulate, cu totul în afara planuluilui Dumnezeu. Ele sunt unele din mijloacele prin care El cauta satrezeasca omenirea sa-s, i dea seama de primejdie.

Solii lui Dumnezeu din oras, ele cele mari nu trebuie sa se descu-rajeze în fat,a nelegiuirii, nedreptat,ii s, i devastarii carora sunt chemat,isa le faca fat, a, s, i în timp ce se straduiesc sa proclame vestea buna amântuirii. Domnul va îmbarbata pe orice lucrator cu aceeas, i soliepe care a dat-o apostolului Pavel în Corintul cel nelegiuit: „Nu teteme; ci vorbes, te s, i nu tacea, caci Eu sunt cu tine; s, i nimeni nu va

„Ninive, cetatea cea mare” 177

pune mâna pe tine, ca sa-t,i faca rau: vorbes, te, fiindca am mult norodîn aceasta cetate”. (Faptele Apostolilor 18, 9.10.) Tot,i cei angajat,iîn lucrarea de salvare de suflete sa-s, i aduca aminte ca în timp cemult,i nu vor lua aminte la sfatul lui Dumnezeu din Cuvântul Sau,nu toata lumea va întoarce spatele luminii s, i adevarului, invitat,ieiunui Mântuitor rabdator s, i iertator. În fiecare oras, , oricât de plinde violent, a s, i crima ar fi, sunt mult,i care, cu ajutorul unei instruiripotrivite, pot sa învet,e sa devina urmas, i ai lui Isus. În felul acesta sepoate ajunge la mii cu adevarul mântuitor, s, i ei pot fi condus, i sa-Lprimeasca pe Hristos ca Mântuitor personal.

Solia lui Dumnezeu pentru locuitorii pamântului de astazi este: [278]„De aceea s, i voi fit,i gata; caci Fiul omului va veni în ceasul în carenu va gândit,i”. (Matei 24, 44.) Starile care predomina în societate,îndeosebi în oras, ele mari ale nat,iunilor, vestesc cu glas de tunet caceasul judecat,ii lui Dumnezeu a sosit s, i ca sfârs, itul tuturor lucrurilorde pe pamânt este aproape. Ne gasim în pragul crizei veacurilor.Într-o rapida succesiune, judecat,ile lui Dumnezeu vor urma una dupaalta — foc s, i inundat,ii, cutremure s, i razboaie cu varsari de sânge.Nu trebuie sa fim surprins, i în vremea aceasta de evenimente atât demari s, i hotarâtoare; caci îngerul milei nu mai poate ramâne multavreme sa-i ocroteasca pe cei nepocait,i.

„Caci iata, Domnul iese din locuint,a Lui, sa pedepseasca nele-giuirile locuitorilor pamântului; s, i pamântul va da sângele pe fat, a s, inu va mai acoperi uciderile”. (Isaia 26, 21.) Furtuna milei lui Dum-nezeu se aduna s, i vor sta în picioare numai aceia care vor raspundeinvitat,iilor milei, as, a cum au facut locuitorii Ninivei la predicarealui Iona, s, i vor fi sfint,it,i prin ascultarea de legile Conducatoruluidivin. Numai cel neprihanit va fi ascuns cu Hristos în Dumnezeupâna când distrugerea va fi trecut. Glasul inimii sa fie:

„Ca Tine altul n-am aflat,În Tine sufletul îmi scapa;

Nu ma lasa strain, pribeag.Cu Tine locul mi-este larg

S, i inima mi se adapa.”

„Îmi t,ine sufletul curat,S, i-n toiul vânturilor reci

178 Profeti si regi

Nu ma lasa în voia lor.La Tine caut ajutor,

S, i azi, s, i mâine, s, i în veci.”

Capitolul 23 — Robia asiriana [279]

Capitol bazat pe textele din Daniel 1.

Anii de încheiere ai nefericitei împarat,ii a lui Israel au fostcaracterizat,i prin as, a violent, a s, i varsare de sânge cum nu s-a maivazut niciodata, nici chiar în perioada cea mai rea de dezbinare s, iagitat,ie, sub casa lui Ahab. Timp de peste doua veacuri, conducatoriicelor zece semint,ii semanasera vânt; acum secerau furtuna. Împaratdupa împarat fusese asasinat ca sa faca loc altora, ambit,ios, i sa con-duca. „Au pus împarat,i”, a declarat Domnul despre aces, ti uzurpatorinelegiuit,i, „fara porunca Mea, s, i capetenii fara s, tirea Mea”. (Osea8, 4.) Orice principiu de dreptate a fost lasat la o parte; aceia carear fi trebuit sa stea înaintea popoarelor pamântului ca depozitari aiharului divin „au fost necredincios, i Domnului” s, i unul altuia. (Osea5, 7.)

Cu cele mai aspre mustrari, Dumnezeu a cautat sa trezeascanat,iunea nepocaita la o înt,elegere a iminentei primejdii pentru ototala distrugere. Prin Osea s, i Amos, El a trimis celor zece semint,ii [280]solie dupa solie, îndemnând la o pocaint, a deplina s, i prezentândamenint,area cu dezastrul ca urmare a neascultarii lor continue. „At,iarat raul”, spunea Osea, „at,i secerat nelegiuirea, s, i at,i mâncat rodulminciunii. Caci te-ai încrezut în carele tale de lupta, în numaruloamenilor tai viteji. De aceea se va stârni o zarva împotriva poporuluitau s, i toate cetat,uile tale vor fi nimicite.... În revarsatul zorilor, se vaispravi cu împaratul lui Israel!” (Osea 10, 13-15.)

Despre Efraim, proorocul marturisea: „Nis, te straini îi manâncaputerea s, i el nu-s, i da seama, îl apuca batrânet,ea s, i el nu-s, i da seama”.(Proorocul Osea s-a referit deseori la Efraim, un conducator al unuipopor în apostazie printre semint,iile lui Israel, ca simbol al unuipopor apostaziat.) „Israel a lepadat binele cu scârba”. „Zdrobit înjudecata”, neînstare sa vada rezultatul dezastruos al purtarii lui stri-cate, poporul celor zece semint,ii curând va „rataci printre neamuri”.(Osea 7, 9; 8, 3; 5, 11; 9, 17.)

179

180 Profeti si regi

Unii dintre conducatorii lui Israel simt,eau foarte viu pierdereaprestigiului lor s, i doreau sa-l recâs, tige. Dar în loc sa se îndepartezede la acele, practici care adusesera slabirea împarat,iei, au continuatîn nelegiuire, amagindu-se ca atunci când se va ivi ocazia, aveau sase ridice la puterea politica pe care o doreau aliindu-se cu pagânii:„Când îs, i vede Efraim boala s, i Iuda ranile, Efraim alearga în Asiria”.„Efraim a ajuns ca o turturica proasta, fara pricepere; ei cheamaEgiptul s, i alearga în Asiria”. „Face legamânt cu Asiria”. (Osea 5,13; 7, 11; 12, 1.)

Prin omul lui Dumnezeu care se aratase înaintea altarului de[281]la Betel, prin Ilie s, i Elisei, prin Amos s, i Osea, Domnul pusese denenumarate ori înaintea celor zece semint,ii relele neascultarii. Dar înciuda mustrarilor s, i apelurilor, Israel cazuse tot mai jos în apostazie.„Israel da din picioare ca o mânzata neîmblânzita”, spunea Domnul.„Poporul Meu este pornit sa se departeze de Mine”. (Osea 4, 16; 11,7.)

Au fost vremi când judecat,ile cerului au cazut foarte greu pestepoporul razvratit. „De aceea îi voi biciui prin prooroci”, declaraDumnezeu, „îi voi ucide prin cuvintele gurii Mele s, i judecat,ile Melevor straluci ca lumina! Caci bunatate voiesc nu jertfe, s, i cunos, tint, a deDumnezeu mai mult decât arderi de tot! Dar ei au calcat legamântul,ca oricare om de rând; s, i nu Mi-au fost credincios, i atunci”. (Osea 6,5-7.)

„Ascultat,i Cuvântul Domnului, copiii lui Israel!” a fost soliacare le-a fost trimisa în cele din urma. „Fiindca ai uitat Legea Dum-nezeului tau, voi uita s, i Eu pe copiii tai! Cu cât s-au înmult,it, cu atâtau pacatuit împotriva Mea. De aceea, le voi preface slava în ocara....Îl voi pedepsi dupa umbletele lui, s, i-l voi parasi dupa faptele lui”.(Osea 4, 1.6-9.)

Nelegiuirea lui Israel în ultima jumatate de veac înainte de robiaasiriana a fost ca aceea din zilele lui Noe s, i ca aceea a oricarui altveac când oamenii L-au lepadat pe Dumnezeu s, i s-au predat cu totulsavârs, irii raului. Înalt,area naturii mai presus de Dumnezeul naturii,închinarea înaintea creaturii în locul Creatorului au întotdeauna carezultat pacatele cele mai josnice. Astfel, atunci când poporul Israel,[282]prin închinarea la Baal s, i Astarteea, a adus omagiu suprem fort,elornaturii, el a întrerupt legatura cu tot ce este înalt, ator s, i nobil s, i a cazutprada us, oara ispitei. Cu apasarile sufletului darâmate, închinatorii

Robia asiriana 181

calauzit,i gres, it n-au avut nici o bariera împotriva pacatului s, i s-ausupus patimilor pacatoase ale inimii omenes, ti.

Proorocii s, i-au ridicat glasul împotriva apasarii s, i a nedreptat,iiflagrante, a luxului ies, it din comun s, i a extravagant,ei, a petrecerilors, i a bet,iei nerus, inate, a destrabalarii s, i a desfrânarii josnice dinvremea lor; dar protestele lor, precum s, i mustrarea pacatelor erauzadarnice. „Ei urasc pe cei ce-i mustra la poarta cetat,ii”, spuneaAmos, „s, i le este scârba de cel ce vorbes, te din inima”. „Asuprit,i pecel drept, luat,i mita, s, i calcat,i în picioare la poarta cetat,ii dreptulsaracilor”. (Amos 5, 10.12.)

Acestea au fost consecint,ele care au urmat as, ezarii de catreIeroboam a celor doi vit,ei de aur. Prima departare de la formele deînchinare stabilite a dus la introducerea unor ritualuri idolatre s, i maijosnice, pâna când, în cele din urma, aproape tot,i locuitorii t, arii s-audedat în totul practicilor seducatoare ale cultului naturii. Uitând peFacatorul lor, Israel „s-a afundat în stricaciune”. (Osea 9, 9.)

Proorocii au continuat sa protesteze împotriva acestor rele s, i saîndemne la facerea binelui. „Semanat,i potrivit cu neprihanirea s, ivet,i secera potrivit cu îndurarea. Dest,elenit,i-va un ogor nou! Estevremea sa cautat,i pe Domnul, ca sa vina s, i sa va ploaie mântuirea”.„Tu dar, întoarce-te la Dumnezeul tau, pastreaza bunatatea s, i iubirea,s, i nadajduies, te totdeauna în Dumnezeul tau”, „Întoarce-te, Israele, la [283]Domnul, Dumnezeul tau! Caci ai cazut prin nelegiuirea ta. Aducet,icu voi cuvinte de caint, a s, i întoarcet,i-va la Domnul. Spunet,i-I: Iartatoate nelegiuirile, primes, te-ne cu bunavoint, a, s, i Ît,i vom aduce, înloc de tauri, lauda buzelor noastre”. (Osea 10, 12; 12, 6; 14, 1.2.)

Calcatorilor Legii li s-au dat multe ocazii sa se pocaiasca. Înceasul celei mai profunde apostazii s, i al celei mai mari nevoi, solialui Dumnezeu pentru ei a fost o solie de iertare s, i nadejde. „Pieireata, Israele, este ca ai fost împotriva Mea, împotriva Celui ce te puteaajuta. Unde este împaratul tau, ca sa te scape în toate cetat,ile tale?Unde sunt judecatorii tai, despre care ziceai: «Da-mi un împarat s, idomni»?” (Osea 13, 9.10.)

„Venit,i sa ne întoarcem la Domnul”, îndemna proorocul. „CaciEl ne-a sfâs, iat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne valega ranile. El ne va da iaras, i viat,a în doua zile; a treia zi ne va scula,s, i vom trai înaintea Lui. Sa cunoas, tem, sa cautam sa cunoas, tem pe

182 Profeti si regi

Domnul! Caci El se ives, te ca zorile diminet,ii s, i va veni la noi ca oploaie, ca ploaia de primavara, care uda pamântul!” (Osea 6, 1-3.)

Acelora care, ademenit,i de puterea lui Satana, pierdusera dinvedere planul de veacuri pentru salvarea pacatos, ilor, Domnul leoferea restatornicire s, i pace. „Le voi vindeca vatamarea adusa deneascultarea lor, îi voi iubi cu adevarat!” le spunea El. „Caci mâniaMea s-a abatut de la ei! Voi fi ca roua pentru Israel; el va înflorica crinul s, i va da radacini ca Libanul. Ramurile lui se vor întinde;maret,ia lui va fi ca a maslinului, s, i miresmele lui ca ale Libanului.Iaras, i vor locui la umbra lui, iaras, i vor da viat, a grâului, vor înflorica via, s, i vor avea faima vinului din Liban. Ce mai are Efraim aface cu idolii? Îl voi asculta s, i-l voi privi, voi fi pentru el ca un[284]chiparos verde: de la Mine ît,i vei primi rodul. Cine este înt,elept, saia seama la aceste lucruri! Cine este priceput, sa le înt,eleaga! Cacicaile Domnului sunt drepte; s, i cei ce umbla pe ele, dar cei razvratit,icad pe ele”. (Osea 14, 4-9.)

Avantajele cautarii lui Dumnezeu erau sust,inute cu putere.„Cautat,i-Ma”, îi invita Domnul, „s, i vet,i trai! Nu cautat,i Betelul,nu va ducet,i la Ghilgal, s, i nu trecet,i la Beer-s, eba. Caci Ghilgalul vafi dus în robie, s, i Betelul va fi nimicit”.

„Cautat,i binele s, i nu raul, ca sa trait,i, s, i astfel, Domnul, Dum-nezeul os, tirilor, sa fie cu voi, cum spunet,i voi! Urât,i raul s, i iubit,ibinele, facet,i sa domneasca dreptatea la poarta cetat,ii; s, i poate caDomnul, Dumnezeul os, tirilor va avea mila de ramas, it,ele lui Iosif”.(Amos 5, 4.5.14.15.)

Un numar nespus de mare dintre aceia care au auzit acesteinvitat,ii au refuzat sa profite de ele. Atât de contrastante erau cuvin-tele solilor lui Dumnezeu cu dorint,ele rele ale acelora care nu voiausa se pocaiasca, încât preotul idolatru de la Betel a trimis sa se spunaconducatorului lui Israel: „Amos uneltes, te împotriva ta în mijloculcasei lui Israel; t,ara nu poate sa sufere toate cuvintele lui”. (Amos 7,10.)

Domnul a declarat prin Osea: „Când vreau sa-l vindec pe Israel,atunci se descopera nelegiuirea lui Efraim s, i rautatea Samariei.Macar ca mândria lui Israel marturises, te împotriva lui, tot nu seîntorc la Domnul, Dumnezeul lor, s, i tot nu-L cauta, cu toate acestepedepse!” (Osea 7, 1.10.)

Din generat,ie în generat,ie, Domnul fusese rabdator cu copiii Sai[285]

Robia asiriana 183

neascultatori, s, i chiar acum în fat,a unei razvratiri sfidatoare, El încadorea sa li Se descopere ca sa le arate ca vrea sa-i mântuiasca. „Cesa-t,i fac, Efraime?” Striga El. „Ce sa-t,i fac, ludo? Evlavia voastraeste ca norul de dimineat, a, s, i ca roua care trece curând”. (Osea 6, 4.)

Relele care se raspândisera în t,ara devenisera de nevindecat, s, iasupra lui Israel s-a pronunt,at înspaimântatoarea sentint, a: „Efraims-a lipit de idoli; lasa-l în pace!” „Vin zilele pedepsei, vin zilelerasplatirii. Israel va vedea singur....” (Osea 4, 17; 9, 7.)

Cele zece semint,ii ale lui Israel aveau sa culeaga acum rodulapostaziei care începuse atunci când au as, ezat altarele straine laBetel s, i la Dan. Solia lui Dumnezeu pentru ei era: „Vit,elul tau este oscârba, Samario! Mânia Mea s-a aprins împotriva lor! Pâna când nuvor voi ei sa se t,ina curat,i? Idolul acesta vine din Israel, un lucratorl-a facut, s, i nu este Dumnezeu. De aceea, vit,elul Samariei va fi facutbucat,i!” „Locuitorii Samariei se vor uimi de vit,eii din Bet-Aven;poporul va jeli pe idol, s, i preot,ii lui vor tremura pentru el.... Da, elînsus, i va fi dus în Asiria, ca dar împaratului Iareb” (Sanherib). (Osea8, 5.6; 10, 5.6.)

„lata, Domnul Dumnezeu are ochii pironit,i peste împarat,iaaceasta vinovata, ca s-o nimicesc de pe fat,a pamântului; totus, i, nuvoi nimici de tot casa lui Iacov, zice Domnul. Caci iata, voi poruncis, i voi vântura casa lui Israel între toate neamurile, cum se vântura cu [286]ciurul, fara sa cada un singur bob la pamânt! Tot,i pacatos, ii poporuluiMeu vor muri de sabie, cei ce zic: «Nu ne va ajunge nenorocirea, s, inu va veni peste noi!»”

„Voi surpa casele de iarna s, i casele de vara; palatele de fildes,se vor duce, s, i casele cele mai multe se vor nimici, zice Domnul”.„Domnul, Dumnezeul os, tirilor, atinge pamântul s, i se topes, te, s, i tot,ilocuitorii lui jelesc”. „Fiii s, i fiicele tale vor cadea lovit,i de sabie,oborul tau va fi împart,it cu frânghia de masurat; tu însa vei muriîntr-un pamânt necurat, s, i Israel va fi dus în robie departe de t,ara lui!”„De aceea ît,i voi face astfel, pregates, te-te sa întâlnes, ti pe Dumnezeultau”. (Amos 9, 8-10; 3, 15; 9, 5; 7, 17; 4, 12.)

Pentru o vreme aceste judecat,i prezise au fost oprite, s, i în timpullungii domnii a lui Ieroboam II, armatele lui Israel au câs, tigat victoriistralucite; dar acest timp de aparenta prosperitate n-a adus nici oschimbare în inimile celor nepocait,i, s, i în cele din urma s-a hotarât:

184 Profeti si regi

„Ieroboam va fi ucis de sabie, s, i Israel va fi dus în robie departe det,ara sa”. (Amos 7, 11.)

Atât de departe mersesera ei în nelegiuire, încât aceasta declarat,iecurajoasa nu a avut nici un efect asupra împaratului s, i poporului.Amat,ia, conducator printre preot,ii idolatri de la Betel, iritat de cu-vinte lamurite rostite de prooroc împotriva nat,iunii s, i a împaratuluilor, a spus lui Amos: „Pleaca, vazatorule, s, i fugi în t,ara lui Iuda!Manânca-t,i pâinea acolo, s, i acolo prooroces, te. Dar nu mai proorocila Betel, caci este un locas, sfânt al împaratului s, i este un templu alîmparat,iei!” (Versetele 12.13.)

La aceasta proorocul a raspuns categoric: „lata ce zice Domnul....Israel va fi dus în robie”. (Versetul 17.)

Cuvintele rostite împotriva semint,iilor apostaziate s-au împlinit[287]literal; însa distrugerea împarat,iei s-a produs treptat. În judecataDumnezeu s, i-a adus aminte de mila, s, i la început, atunci când „Pul,împaratul Asiriei, a venit în t,ara”, Menahem, împaratul de atuncial lui Israel, nu a fost luat rob, ci i s-a îngaduit sa ramâna pe tron,ca vasal al împarat,iei asiriene. „S, i Menahem a dat lui Pul o mie detalant,i de argint, ca sa-l ajute sa-s, i întareasca domnia. Menahem aridicat argintul acesta de la tot,i cei cu avere din Israel, ca sa-i deaîmparatului Asiriei”. (2 Împarat,i 15, 19.20.) Dupa ce au umilit celezece semint,ii, asirienii s-au întors pentru o vreme în t,ara lor.

Menahem, departe de a se pocai de raul care adusese ruinaîmparat,iei lui, a continuat în „pacatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat,care facuse pe Israel sa pacatuiasca”. Pecahia s, i Pecah, urmas, ii lui,de asemenea au facut „ce este rau înaintea Domnului”. (2 Împarat,i15, 18.24.28.) „În zilele lui Pecah”, care a domnit douazeci de ani,Tiglat-Pileser, împaratul Asiriei, a navalit peste Israel s, i a dus cuel o mult,ime de robi dintre semint,iile care locuiau în Galilea s, i larasarit de Iordan. „Rubenit,ii, Gadit,ii s, i jumatate din semint,ia luiManase”, împreuna cu alt,i locuitori din „Galaad s, i Galilea, toata t,aralui Neftali” (1 Cronici 5, 26; 2 Împarat,i 15, 29) au fost împras, tiat,iprintre pagâni în t, ari foarte departate de Palestina.

Dupa aceasta lovitura grozava, împarat,ia din nord nu s-a mairefacut niciodata. O ramas, it, a slaba a ment,inut o forma de guver-namânt, dar nu mai avea putere. Numai un singur conducator, Osea,avea sa-i urmeze lui Pecah. În curând împarat,ia avea sa fie spulbe-[288]rata pentru totdeauna. Dar în vremea aceea de suferint, a s, i necaz,

Robia asiriana 185

Dumnezeu s, i-a adus aminte iaras, i de mila s, i a dat poporului o altaocazie sa se întoarca de la idolatrie. În anul al treilea al domnieilui Osea, bunul rege Ezechia a început sa domneasca în Iuda. Deîndata ce a fost cu putint, a, el a adus reforme importante în slujbatemplului la Ierusalim. O sarbatorire a Pas, telui a fost organizata s, ila aceasta sarbatoare au fost invitate nu numai semint,iile lui Iudas, i Beniamin, peste care Ezechia fusese uns ca împarat, ci s, i toatesemint,iile din nord. O proclamat,ie a fost vestita „în tot Israelul dela Ber-s, eba la Dan, ca sa vina la Ierusalim sa praznuiasca Pas, teleîn cinstea Domnului, Dumnezeu lui Israel. Caci de mult nu maifusesera praznuite dupa cum era scris”.

„Alergatorii s-au dus cu scrisorile împaratului s, i capeteniile luiîn tot Israelul s, i Iuda ”, cu porunca staruitoare: „Copii ai lui Israel,întoarcet,i-va la Domnul, Dumnezeul lui Avraam, Isaac s, i Israel, casa Se întoarca s, i El la voi, ramas, it, a scapata din mâna împarat,ilorAsiriei. Nu fit,i ca parint,ii vos, tri s, i ca frat,ii vos, tri, care au pacatuitîmpotriva Domnului, Dumnezeului parint,ilor lor, s, i pe care de aceeai-a dat prada pustiirii, cum credet,i. Nu va înt,epenit,i grumazul, caparint,ii vos, tri; dat,i mâna Domnului, venit,i la sfântul Lui locas, , pecare l-a sfint,it pe vecie, s, i slujit,i Domnului, Dumnezeului vostru,pentru ca mânia Lui aprinsa sa se abata de la voi. Daca va întoarcet,ila Domnul, frat,ii vos, tri s, i fiii vos, tri vor gasi mila la cei ce i-au luatrobi s, i se vor întoarce în t,ara. Caci Domnul, Dumnezeul vostru,este milostiv s, i îndurator s, i nu-s, i va întoarce Fat,a de la voi, daca vaîntoarcet,i la El”. (2 Cronici 30, 5-9.)

„Alergatorii au mers astfel din cetate în cetate prin t,ara lui Efraim [289][290][291]

s, i Manase, pâna la Zabulon”, trimis, i de Ezechia sa duca solia. Israelar fi trebuit sa recunoasca în aceasta invitat,ie o chemare la pocaint, as, i întoarcere la Dumnezeu. Dar ramas, it,a celor zece semint,ii, carelocuiau pe teritoriul împarat,iei din nord, odinioara atât de înfloritor,i-a tratat pe solii regali din Iuda cu indiferent, a s, i chiar cu dispret, .„Râdeau s, i îs, i bateau joc de ei”. Au fost totus, i cât,iva care au raspunscu bucurie. „Cât,iva oameni din As, er, din Manase s, i Zabulon s-au smerit s, i au venit la Ierusalim ... sa praznuiasca sarbatoareaazimelor”. (Versetele 10-13.)

La doi ani dupa aceea, Samaria a fost invadata de os, tile Asirieisub comanda lui Salmanasar; s, i în asediul care a urmat, mult,i auavut parte de o moarte îngrozitoare datorita foametei, bolilor s, i

186 Profeti si regi

sabiei. Cetatea s, i nat,iunea au cazut, iar ramas, it,a zdrobita a celorzece semint,ii a fost dusa în robie s, i împras, tiata în toate provinciileImperiului asirian.

Distrugerea care a venit peste împarat,ia din nord a fost o judecatadirecta din partea Cerului. Asirienii au fost numai uneltele pe careDumnezeu le-a folosit pentru a-s, i aduce la îndeplinire planul. PrinIsaia, care a început sa prooroceasca cu put,in înainte de cadereaSamariei, Domnul numise os, tile asiriene „nuiaua mâniei Mele, carepoarta în mâna toiagul urgiei Mele”. (Isaia 10, 5.)

Copiii lui Israel „au pacatuit” grav „împotriva Domnului, Dum-nezeului lor”, „au facut lucruri rele” ... „n-au ascultat, ... n-au vrutsa s, tie de legile Lui, de legamântul pe care-l facuse cu parint,ii lors, i de îns, tiint, arile pe care li le daduse”. Pentru ca „au parasit toate[292]poruncile Domnului, Dumnezeului lor, s, i-au facut vitei turnat,i, aufacut idoli de-ai Astarteei, s-au închinat înaintea întregii os, tiri a ce-rului, au slujit lui Baal” s, i au refuzat mereu sa se pocaiasca, Domnul„i-a smerit, i-a dat în mâinile jefuitorilor s, i a sfârs, it prin a-i izgonidinaintea Fetei Lui”, în armonie cu avertizarile clare pe care li letrimisese prin tot,i „slujitorii Sai prooroci”.

„S, i Israel a fost dus în robie, departe de t,ara lui, în Asiria”, „pen-tru ca nu ascultasera glasul Domnului, Dumnezeului lor, s, i calcaseralegamântul Lui ... s, i tot ce poruncise Moise, robul Domnului”. (2Împarat,i 17, 7.11.14-16.20.23; 18, 12.)

Prin judecat,ile groaznice, aduse asupra celor zece semint,ii, Dom-nul a avut un plan înt,elept s, i milostiv. Ceea ce n-a mai putut faceprin ei în t,ara parint,ilor lor, El a cautat sa împlineasca împras, tiindu-i printre neamuri. Planul Lui pentru mântuirea tuturor celor careurmau sa aleaga s, i sa se foloseasca de iertare, prin Mântuitorul nea-mului omenesc, trebuia sa fie totus, i împlinit; s, i în necazurile adusepeste Israel, El pregatea calea, pentru ca slava Lui sa fie descoperitanat,iunilor pamântului. Nu tot,i cei care au fost dus, i în robie eraunepocait,i. Printre aces, tia erau unii care ramasesera credincios, i luiDumnezeu s, i alt,ii care se umilisera înaintea Lui. Prin aces, ti „copii aiDumnezeului Celui viu” (Osea 1, 10), El avea sa aduca mult,imi deoameni din împarat,ia Asiriei la cunoas, terea atributelor caracteruluiSau s, i a binefacerilor Legii Sale.

Capitolul 24 — Poporul piere din lipsa de cunos, tint, a [293]

Favoarea lui Dumnezeu fat, a de Israel fusese totdeaunacondit,ionata de ascultarea lor. La poalele muntelui Sinai, ei intraseraîn legamânt cu El, ca sa fie comoara Lui deosebita „din toate po-poarele”. Ei fagaduisera în mod solemn sa urmeze calea ascultarii,„Vom face tot ce a zis Domnul”, au zis ei (Exod 19, 6.8); s, i când, lacâteva zile dupa aceea, Legea lui Dumnezeu a fost rostita pe Sinai s, iprin Moise le-au fost transmise îndrumari suplimentare sub formade regulamente s, i judecat,i, izraelit,ii au fagaduit iaras, i într-un glas:„Vom face tot ce a zis Domnul”. La ratificarea legamântului, popo-rul s-a unit din nou s, i a zis: „Vom face s, i vom asculta tot ce a zisDomnul”. (Exod 24, 3. 7.) Dumnezeu îl alesese pe Israel ca popor alSau s, i ei Îl alesesera ca Împarat al lor.

Aproape de încheierea calatoriei prin pustie, au fost repetatecondit,iile legamântului, la Baal-Peor, chiar la hotarele t, arii fagaduite, [294]unde mult,i au cazut prada unei ispite viclene. Cei care au ramascredincios, i s, i-au reînnoit votul de devotament. Prin Moise, au fostavertizat,i împotriva ispitelor care aveau sa-i asalteze în viitor s, i aufost îndrumat,i staruitor sa ramâna departe de nat,iunile vecine s, i sase închine numai lui Dumnezeu.

„Acum, Israele”, îl îndrumase Moise pe Israel, „asculta legiles, i poruncile pe care va învat, sa le pazit,i. Împlinit,i-le, pentru ca satrait,i s, i sa intrat,i în stapânirea t, arii pe care v-o da Domnul, Dumne-zeul parint,ilor vos, tri. Sa nu adaugat,i nimic la cele ce va poruncesceu, s, i sa nu scadet,i nimic din ele; ci sa pazit,i poruncile Domnu-lui, Dumnezeului vostru, as, a cum vi le dau eu ... Sa pazit,i s, i sa leîmplinit,i; caci aceasta va fi înt,elepciunea s, i priceperea voastra înain-tea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi s, i vorzice: «Acest neam mare este un popor cu totul înt,elept s, i priceput.»”(Deuteronom 4, 1-6.)

Izraelit,ii fusesera în mod deosebit îndemnat,i sa nu piarda dinvedere poruncile lui Dumnezeu, în ascultarea carora aveau sa ga-seasca putere s, i binecuvântare. „Ia seama asupra ta, s, i vegheaza cu

187

188 Profeti si regi

luare aminte asupra sufletului tau”, fusese cuvântul Domnului catreei prin Moise „ca nu cumva sa uit,i lucrurile pe care t,i le-au vazutochii, s, i sa-t,i iasa din inima; fa-le cunoscut copiilor tai s, i copiilorcopiilor tai” (Versetul 9.) Scenele care inspirasera teama la dareaLegii pe Sinai nu aveau sa fie niciodata uitate. Clare s, i hotarâteerau avertizarile care fusesera date lui Israel împotriva obiceiuriloridolatre, care predominau între popoarele vecine. „Vegheat,i cu luare[295]aminte asupra sufletelor voastre”, era sfatul dat, „ca nu cumva sa vastricat,i s, i sa va facet,i un chip cioplit, sau o înfat,is, are a vreunui idol... ca nu cumva, ridicându-t,i ochii spre cer, s, i vazând soarele, lunas, i stelele, toata os, tirea cerurilor, sa fii târât sa te închini înaintea lors, i sa le slujes, ti: caci aceste lucruri, Domnul, Dumnezeul tau, le-afacut s, i le-a împart,it, ca sa slujeasca tuturor popoarelor, sub cerulîntreg”. „Vegheat,i asupra voastra, ca sa nu dat,i uitarii legamântul pecare l-a încheiat cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, s, i sa nu facet,ivreun chip cioplit, nici vreo înfat,is, are oarecare, pe care te-a opritDomnul, Dumnezeul tau, sa o faci”. (Versetul 15.16.19.23.)

Moise a aratat relele care vor urma daca se vor îndeparta derânduielile lui Iehova. Chemând cerul s, i pamântul ca martori, el aspus ca, daca, dupa ce vor fi locuit multa vreme în t,ara fagaduita,poporul va introduce forme corupte de închinare, se va pleca înainteachipurilor cioplite s, i va refuza sa se întoarca la închinarea înainteaadevaratului Dumnezeu, mânia Domnului va izbucni s, i vor fi dus, irobi s, i împras, tiat,i printre pagâni. „Vet,i pieri de o moarte repede dint,ara pe care o vet,i lua în stapânire dincolo de Iordan”, i-a avertizat el,„s, i nu vet,i avea multe zile în ea, caci vet,i fi nimicit,i de tot. Domnulva va împras, tia printre popoare, s, i nu vet,i ramâne decât un micnumar în mijlocul neamurilor unde va duce Domnul. S, i acolo vet,isluji unor dumnezei, care sunt o lucrare facuta de mâini omenes, ti,de lemn s, i de piatra, care nu pot nici sa vada, nici sa auda, nici samanânce, nici sa miroasa”. (Versetul 26-28.)

Aceasta proorocie, împlinita în parte în timpul judecatorilor, s, i-a[296]gasit o împlinire completa s, i literala în robia lui Israel în Asiria s, i alui Iuda în Babilon.

Apostazia lui Israel se dezvoltase treptat. Din generat,ie îngenerat,ie, Satana facuse repetate încercari sa determine poporulales sa uite „poruncile, legile s, i rânduielile”, pe care ei fagaduiserasa le pazeasca pe vecie. (Deuteronom 6, 1.) El s, tia ca daca îl va

Poporul piere din lipsa de cunos, tint, a 189

putea determina pe Israel sa-L uite pe Dumnezeu, sa mearga dupaalt,i dumnezei s, i sa le slujeasca, sa li se închine, poporul va pieri cusigurant, a. (Deuteronom 8, 19.)

Vrajmas, ul bisericii lui Dumnezeu pe pamânt nu luase pe deplinîn considerat,ie caracterul plin de mila al Aceluia care „nu socotes, tepe cel vinovat drept nevinovat”, dar a carui slava este sa fie „plina deîndurare s, i milostiv, încet la mânie, plin de bunatate s, i credincios, ie,care Îs, i t,ine dragostea pâna la mii de neamuri de oameni, iarta farade-legea, razvratirea s, i pacatul”. (Exod 34, 6. 7.) În ciuda straduint,elorlui Satana de a zadarnici planul lui Dumnezeu pentru Israel, chiarîn orele cele mai întunecate ale istoriei lui, când se parea ca fort,eleraului erau gata sa câs, tige biruint,a, Domnul S-a descoperit pe Sine înmod îndurator. El a as, ezat înaintea lui Israel lucrurile care erau sprebinele nat,iunii. „Chiar daca-i scriu toate poruncile Legii Mele”, de-clara El prin Osea, „totus, i ele sunt privite ca ceva strain”. „S, i totus, i:Eu am învat,at pe Efraim sa mearga, s, i l-am ridicat în brat,e; dar nuau vazut ca Eu îi vindecam”. (Osea 8, 12; 11, 3.) Domnul îi tratasecu dragoste, îndrumându-i prin proorocii Sai, dând „învat, atura dupaînvat, atura, porunca dupa porunca”.

Daca Israel ar fi luat aminte la soliile proorocilor, ar fi fost crut,at [297]de umilirea care a urmat. Din cauza ca au persistat în îndepartareade Legea Sa, Dumnezeu a fost silit sa-l lase sa mearga în robie.„Poporul Meu piere din lipsa de cunos, tint, a”, era solia Sa catre ei,prin Osea. „Fiindca ai lepadat cunos, tint,a, s, i Eu te voi lepada ...fiindca ai lepadat Legea Dumnezeului tau”. (Osea 4, 6.)

În toate veacurile, calcarea Legii lui Dumnezeu a fost urmatade aceleas, i consecint,e. În zilele lui Noe, când orice principiu deviet,uire corecta era calcat, iar nelegiuirea devenise atât de profundas, i raspândita, încât Dumnezeu n-a mai putut suporta, s-a rostit ho-tarârea: „Am sa s, terg de pe fat,a pamântului pe omul pe care l-amfacut”. (Geneza 6, 7.) În zilele lui Avraam, oamenii din Sodoma ausfidat fat,is, pe Dumnezeu s, i Legea Sa s, i au trait în aceeas, i nelegiu-ire, aceeas, i corupt,ie, aceeas, i îngaduint, a fara frâu, care caracterizaselumea antediluviana. Locuitorii Sodomei au trecut hotarele rabdariidivine s, i împotriva lor s-a aprins focul razbunarii lui Dumnezeu.

Timpul dinaintea robiei celor zece semint,ii ale lui Israel a fostcaracterizat de aceeas, i neascultare s, i de o nelegiuire asemanatoare.Legea lui Dumnezeu era socotita ca fiind lipsita de valoare s, i acest

190 Profeti si regi

lucru a deschis port,ile nelegiuirii spre Israel. „Domnul are o judecatacu locuitorii tarii”, spunea Osea, „pentru ca nu este adevar, nu esteîndurare, nu este cunos, tint, a de Dumnezeu în t,ara. Fiecare jura strâmbs, i minte, ucide, fura s, i preacurves, te; napastuies, te s, i face omoruridupa omoruri”. (Osea 4, 1.2.)

Prorociile cu privire la judecata, date de Amos s, i Osea, au[298]fost însot,ite de preziceri cu privire la slava viitoare. Celor zecesemint,ii, multa vreme razvratite s, i nepocaite, nu le-a fost data nici ofagaduint, a cu privire la restaurarea completa a puterii lor de odini-oara în Palestina. Pâna la sfârs, itul timpului, ei aveau sa fie „risipit,iprintre popoare”. Dar prin Osea a fost data o prorocie care le-a pusînainte privilegiul de a avea o parte în restaurarea finala, care aveasa fie realizata pentru poporul lui Dumnezeu la încheierea istorieipamântului, când Hristos Se va arata ca Împarat al împarat,ilor s, iDomn al domnilor. „Multa vreme”, a declarat prorocul, cele zecesemint,ii aveau sa fie „fara împarat, fara capetenie s, i fara jertfa, farachip de idol, fara efod s, i fara terafimi”. „Dupa aceea”, a continuatprorocul, „copiii lui Israel se vor întoarce, s, i vor cauta pe Domnul,Dumnezeul lor, s, i pe împaratul lor, David; s, i vor tresari le vedereaDomnului s, i a bunatat,ii Lui în vremurile de pe urma”. (Osea 3, 4.5.)

Într-un limbaj simbolic, Osea a pus înaintea celor zece semint,iiplanul lui Dumnezeu de a restatornici pentru fiecare suflet pocaitcare se va uni cu biserica Sa de pe pamânt, binecuvântarile oferitelui Israel în zilele credincios, iei lor fat, a de El în t,ara fagaduint,ei.Referindu-se la Israel ca la unul caruia dorea sa-i arate mila, Domnula zis: „O voi ademeni s, i o voi duce în pustie, s, i-i voi vorbi pe placulinimii ei. Acolo, îi voi da iaras, i viile, s, i valea Acor i-o voi prefaceîntr-o us, a de nadejde, s, i acolo, va cânta ca în vremea tineret,ii ei, s, i caîn ziua când s-a suit din t,ara Egiptului. În ziua aceea, zice Domnul,Îmi vei zice: «Barbatul meu!» s, i nu-mi vei mai zice «Stapânul meu!»[299]Voi scoate din gura ei numele Baalilor, ca sa nu mai fie pomenit,i penume”. (Osea 2, 14-17.)

În ultimele zile ale istoriei acestui pamânt, legamântul lui Dum-nezeu cu poporul care pazes, te poruncile Sale va fi reînnoit. „În ziuaaceea, voi încheia pentru ei un legamânt cu fiarele câmpului, cupasarile cerului s, i cu târâtoarele pamântului, voi sfarâma din t,araarcul, sabia s, i orice unealta de razboi, s, i-i voi face sa locuiasca în

Poporul piere din lipsa de cunos, tint, a 191

linis, te. Te voi logodi cu Mine prin credincios, ie, s, i vei cunoas, te peDomnul!

În ziua aceea, voi asculta, zice Domnul, voi asculta ceruriles, i ele vor asculta pamântul; pamântul va asculta grâul, mustul s, iuntdelemnul, s, i acestea vor asculta pe Izreel. Îmi voi sadi pe Lo-Ruhama în t,ara, s, i-i voi da îndurare; voi zice lui Lo-Ami: «Tu es, tipoporul Meu!» S, i el va raspunde: «Dumnezeul meu.»” (Osea 2,18-23.)

„În ziua aceea, ramas, it,a lui Israel s, i cei scapat,i din casa lui Iacov... se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul lui Israel.” (Isaia10, 20.) Din orice „neam, semint,ie, limba s, i popor” vor fi unii carevor raspunde cu bucurie soliei: „Temet,i-va de Dumnezeu s, i dat,i-Islava, caci a venit ceasul judecat,ii Lui”. Ei se vor întoarce de la orice [300]idol, care-i leaga de pamânt, s, i se vor închina „Celui ce a facut ceruls, i pamântul, marea s, i izvoarele apelor”. Ei se vor elibera din oriceîncurcatura s, i vor sta înaintea lumii ca monumente ale harului luiDumnezeu. Ascultatori de cerint,ele divine, ei vor fi recunoscut,i deîngeri s, i de oameni ca unii care au pazit „poruncile lui Dumnezeu s, icredint,a lui Isus”. (Apocalipsa 14, 6.7.12.)

„lata vin zile, zice Domnul, când plugarul va ajunge pe secerator,s, i cel ce calca strugurii pe cel ce împras, tie samânt,a, când mustul vapicura din munt,i s, i va curge de pe toate dealurile. Voi aduce înapoipe prins, ii de razboi ai poporului meu Israel; ei vor zidi iaras, i cetat,ilepustiite s, i le vor locui, vor sadi vii s, i le vor bea vinul, vor face gradinis, i le vor mânca roadele. Îi vor sadi în t,ara lor, s, i nu vor mai fi smuls, idin t,ara pe care le-am dat-o, zice Domnul, Dumnezeul tau!” (Amos9, 13-15.)

192 Profeti si regi

Un propovaduitor al neprihanirii [301]

[302]„Se poate lua prada celui puternic? S, i poate sa scape cel prins dinprinsoare?” „Da, zice Domnul, prada celui puternic îi va fi luata, s, i

cel prins de asupritor va scapa; caci Eu voi lupta împotrivavrajmas, ilor tai s, i-i voi scapa pe fiii tai”. „Vor da înapoi, vor fi

acoperit,i de rus, ine cei ce se încred în idoli cioplit,i s, i zic idolilorturnat,i: Voi suntet,i dumnezeii nos, tri!” (Isaia 49, 24.25; 42, 17.)

Capitolul 25 — Chemarea lui Isaia[303]

Domnia cea lunga a lui Ozia (cunoscut sub numele de Azaria)în t,ara lui Iuda s, i Beniamin a fost caracterizata printr-o prosperitatemai mare decât aceea a oricarui alt conducator de la moartea luiSolomon, cu aproape doua secole mai înainte. Timp de mult,i ani,împaratul a condus cu modestie. Sub binecuvântarea cerului, os, tilelui au recâs, tigat multe din teritoriile care fusesera pierdute în aniide mai înainte. Cetat,ile au fost recladite s, i fortificate, iar pozit,ianat,iunii printre popoarele din jur a fost mult întarita. Comert,ul areînviat s, i bogat,iile popoarelor se scurgeau spre Ierusalim. Numelelui Ozia „s-a întins pâna departe, caci ... a ajuns foarte puternic”. (2Cronici 26, 15.)

Aceasta prosperitate exterioara, însa, n-a fost însot,ita de o reîn-viorare a puterii spirituale. Slujbele templului continuau ca s, i în aniide mai înainte, iar mult,imile se adunau sa se închine Dumnezeuluicelui viu; dar mândria s, i formalismul au luat treptat locul umilint,ei[304]s, i al sinceritat,ii. Despre Ozia însus, i sta scris: „Când a ajuns puternic,inima i se înalt,ase s, i l-a dus la pieire. A pacatuit împotriva Domnului,Dumnezeului sau”. (Versetul 16.)

Pacatul care a avut consecint,e atât de dezastruoase pentru Oziaa fost pacatul încumetarii. Calcând o porunca expresa a lui Iehova,potrivit careia nimeni, în afara de urmas, ii lui Aaron, sa nu oficiezeca preot,i, împaratul intra în sanctuar sa arda tamâie pe altar. Azaria,marele preot, s, i colaboratorii lui l-au mustrat s, i l-au rugat sa seîntoarca de la planul lui : „Nu-i drept, Ozia”, i-au spus ei, „lucrulacesta nu-t,i va face cinste”. (Versetul 16.18.)

Ozia s-a umplut de mânie ca el, împaratul, sa fie astfel mustrat.Dar nu i s-a îngaduit sa pângareasca sanctuarul, prin protestul unital acelora cu autoritate. În timp ce statea acolo, într-o razvratireplina de mânie, a fost lovit deodata de judecata divina. I-a aparutlepra pe frunte. Rus, inat, a fugit ca sa nu se mai întoarca niciodata încurt,ile templului. Pâna în ziua mort,ii sale, survenita cât,iva ani maitârziu, a ramas lepros, un exemplu viu al nebuniei de a se deparata

194

Chemarea lui Isaia 195

de la un lamurit „as, a zice Domnul”. Nici pozit,ia lui înalt,ata s, i niciviat,a lui îndelungata de slujire nu au putut fi o scuza pentru pacatulîncumetarii, care a întunecat anii de încheiere ai domniei lui s, i aadus judecata cerului asupra sa.

Dumnezeu nu prives, te la fat,a oamenilor. „Daca cineva, fiebas, tinas, , fie strain, pacatuies, te cu voie, hules, te pe Domnul: acela vafi nimicit din mijlocul poporului sau”. (Numeri 15, 30.)

Judecata care a cazut peste Ozia parea sa aiba o influent, a pre- [305]venitoare pentru fiul sau. Iotam a purtat raspunderile grele, în aniidin urma ai domniei tatalui sau s, i a urmat la tron dupa moartealui Ozia. Despre Iotam sta scris: „El a facut ce este placut înainteaDomnului; a lucrat întocmai ca tatal sau Ozia. Numai ca înalt,imilenu le-a stricat; poporul tot mai aducea jertfe s, i tamâie pe înalt,imi.Iotam a zidit poarta cea mai înalta a Casei Domnului”. (2 Împarat,i15, 34.35.)

Domnia lui Ozia se apropia de sfârs, it, iar Iotam ducea deja dinpoverile t, arii când Isaia, din neam regesc, a fost chemat, des, i eratânar, la misiunea de profet. Vremurile în care Isaia avea sa lucrezeerau pline de primejdii deosebite pentru poporul lui Dumnezeu.Proorocul urma sa fie martor al invadarii lui Iuda de catre os, tile uniteale lui Israel din nord s, i ale Siriei; avea sa priveasca os, tile asirienetabarâte înaintea oras, elor principale ale împarat,iei; în timpul viet,iilui, Samaria avea sa cada, iar cele zece semint,ii ale lui Israel aveausa fie împras, tiate printre popoare. Iuda avea sa fie de repetate oriinvadat de os, tile asiriene, iar Ierusalimul urma sa sufere un asediucare ar fi avut drept consecint, a caderea, daca Dumnezeu nu ar fiintervenit în mod miraculos. Primejdii grave amenint,au deja paceaîmparat,iei din sud. Ocrotirea divina se retragea, s, i fort,ele asirieneerau gata sa se raspândeasca în t,ara lui Iuda.

Dar primejdiile din afara, oricât de coples, itoare pareau, nu erauatât de serioase cum erau primejdiile dinauntru. Perversitatea po-porului Sau era cea care a dus slujitorului Domnului cea mai mareamaraciune s, i cea mai profunda descurajare. Prin apostazia s, i razvra- [306]tirea lor, aceia care ar fi trebuit sa stea ca purtatori de lumina printrepopoare atrageau judecat,ile lui Dumnezeu. Multe din pacatele caregrabeau distrugerea rapida a împarat,iei din nord, s, i care fuseseramustrate nu demult în termeni categorici de catre Osea s, i Amos,distrugeau cu repeziciune împarat,ia lui Iuda.

196 Profeti si regi

Rezultatul era deosebit de descurajator când privea starea socialaa poporului. În dorint,a lor dupa câs, tig, oamenii adaugau casa lângacasa s, i ogor lânga ogor. (Vezi Isaia 5, 8.) Dreptatea era pervertita s, inici o mila nu se dadea pe fat, a pentru cei saraci. Despre aceste rele,Dumnezeu declara: „Prada luata de la sarac este în casele voastre!Cu ce drept calcat,i voi în picioare pe poporul Meu s, i apasat,i pesaraci?” zice Domnul, Dumnezeul os, tirilor. (Isaia 3, 14.15.) Chiar s, ijudecatorii, a caror datorie era sa ocroteasca pe cel neajutorat, aveauurechile surde pentru strigatele saracilor s, i nevoias, ilor, ale vaduvelors, i orfanilor. (Vezi Isaia 10, 1.2.)

O data cu asuprirea s, i bogat,ia veneau s, i îngâmfarea, placerea deetalare, bet,ia înjositoare s, i înclinat,ia spre benchetuire. (Vezi Isaia2, 11.12; 3, 16.18-23; 5, 22.11.12.) S, i în zilele lui Isaia, idolatrianu mai provoca nici o surpriza. (Isaia 2, 8.9.) Practicile nelegiuitedevenisera atât de predominante în toate clasele, încât cei put,ini,care ramasesera credincios, i lui Dumnezeu, erau deseori ispitit,i sa-s, ipiarda inima s, i sa dea loc descurajarii s, i disperarii. Parea ca planullui Dumnezeu pentru Israel era pe cale sa fie zadarnicit s, i ca poporulrazvratit avea sa sufere o soarta asemanatoare cu cea a Sodomei s, iGomorei.

În fat,a unor stari ca acestea, nu este surprinzator faptul ca atuncicând, în ultimul an al domniei lui Ozia, Isaia a fost chemat sa-i ducalui Iuda soliile lui Dumnezeu, de avertizare s, i de mustrare, el s-a[307]dat înapoi în fat,a acestei raspunderi. S, tia bine ca va întâmpina oîmpotrivire îndârjita. Când s, i-a dat seama de incapacitatea de a facefat, a situat,iei s, i s-a gândit la încapat,ânarea s, i necredint,a poporuluipentru care avea sa lucreze, sarcina lui parea fara nadejde. Sa renunt,eel în disperare la misiunea lui s, i sa lase pe cei din Iuda netulburat,i înidolatria lor? Dumnezeii din Ninive trebuia sa stapâneasca pamântul,sfidând pe Dumnezeul cerului? Gânduri ca acestea se adunau înmintea lui Isaia, când statea sub porticul templului. Deodata, poartas, i perdeaua dinauntrul templului pareau a fi ridicate sau date la oparte s, i i s-a îngaduit sa priveasca înauntru, în Sfânta Sfintelor, undenici chiar picioarele proorocului nu puteau patrunde. Acolo i s-aaratat viziunea lui Iehova stând pe un scaun de domnie înalt, întimp ce mantia de slava umplea templul. De fiecare parte a tronuluistrajuiau serafimi cu fet,ele acoperite în semn de adorare, când slujeauînaintea Facatorului lor s, i se uneau în invocare solemna: „Sfânt,

Chemarea lui Isaia 197

Sfânt, Sfânt este Domnul os, tirilor! Tot pamântul este plin de marireaLui”, pâna acolo încât stâlpul, coloana s, i poarta de cedru pareauzguduite din cauza cântarii, iar casa s-a umplut de cântarea lor delauda. (Isaia 6, 3.)

Când a vazut aceasta descoperire de slava s, i maiestate a Dom-nului lui, Isaia a fost coples, it de simt, amântul curat,iei s, i sfint,enieilui Dumnezeu. Ce contrast izbitor era între desavârs, irea neasemu-ita a Creatorului lui s, i calea pacatoasa a acelora care, ca s, i el, senumarasera multa vreme printre cei ce formau poporul ales al luiIsrael s, i Iuda! „Vai de mine”, a strigat el, „sunt pierdut, caci sunt unom cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buzenecurate s, i am vazut cu ochii mei pe Împaratul, Domnul os, tirilor!”(Versetul 5.) Stând as, a cum era, în lumina deplina a prezent,ei divine, [308]înauntrul sanctuarului, s, i-a dat seama ca, lasat în nedesavârs, irea s, ineputint,a lui, nu era în stare sa aduca la îndeplinire misiunea lacare fusese chemat. Dar a fost trimis un serafim sa-l mângâie îndescurajarea lui s, i sa-l pregateasca pentru misiunea lui cea mare. Uncarbune aprins de pe altar i-a fost pus pe buze împreuna cu cuvintele:„Iata, atingându-se carbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea taeste îndepartata s, i pacatul tau este ispas, it!” Atunci s-a auzit glasullui Dumnezeu, întrebând: „Pe cine sa trimit s, i cine va merge pentruNoi?” S, i Isaia a raspuns: „Iata-ma, trimite-ma!” (Versetul 7.8.)

„Vizitatorul ceresc a poruncit solului care as, tepta: Du-te s, i spunepoporului acestuia:

«Întruna vet,i auzi s, i nu vet,i înt,elege;Întruna vet,i vedea s, i nu vet,i pricepe!»

Împietres, te inima acestui popor,Ca sa nu vada cu ochii,

Sa n-auda cu urechile,Sa nu înt,eleaga cu inima, sa nu se întoarca la Mine

S, i sa nu fie tamaduit.”

(Versetul 9.10.)

Datoria proorocului era clara; el trebuia sa-s, i înalt,e glasul demustrare împotriva relelor care predominau. Dar s-a îngrozit sa între-prinda lucrarea fara o asigurare de nadejde. „Pâna când, Doamne?”

198 Profeti si regi

a întrebat el. (Versetul 11.) Nu este nici unul din poporul Tau gatasa înt,eleaga sa se pocaiasca s, i sa fie vindecat?

Povara sufletului lui în favoarea lui Iuda cel ratacitor nu avea safie purtata în zadar. Misiunea lui nu urma sa fie în totul neroditoare.

Cu toate acestea, pacatele care se înmult,isera timp de multe[309]generat,ii nu puteau fi îndepartate în zilele lui. De-a lungul întregiiviet,i trebuia sa fie un învat, ator rabdator s, i curajos — un proorocal nadejdii precum s, i al judecat,ii. Planul divin fiind pâna la urmaîndeplinit, urma sa se arate rodul deplin al straduint,elor lui s, i allucrarii tuturor solilor credincios, i ai lui Dumnezeu. O ramas, it, a aveasa fie mântuita. S, i pentru ca acest lucru sa se poata realiza, solii deavertizare s, i îndemn urmau sa fie date nat,iunii razvratite. Domnuldeclara:

„Pâna când vor ramânea cetat,ile pustiiS, i lipsite de locuitori;

Pâna când nu va mai fi nimeni în case,S, i t,ara va fi pustiita de tot;

Pâna când va îndeparta Domnul pe oameniS, i t,ara va ajunge o mare pustie?”

(Versetul 11.12.)

Judecat,ile cele aspre care aveau sa cada peste cei nepocait,i— razboi, robie, apasare, pierderea puterii s, i a prestigiului prin-tre popoare — toate acestea urmau sa vina pentru ca aceia care vorrecunoas, te în ele mâna unui Dumnezeu ofensat sa poata fi condus, ila pocaint, a. Cele zece semint,ii din împarat,ia de nord aveau sa fie încurând împras, tiate printre popoare, iar cetat,ile lor, pustiite; armateledistrugatoare ale popoarelor ostile aveau sa invadeze în nenumaraterânduri t,ara lor; chiar s, i Ierusalimul avea sa cada în cele din urma,iar luda urma sa fie dus în robie; cu toate acestea, t,ara fagaduita nuurma sa ramâna uitata pentru totdeauna. Asigurarea vizitatoruluiceresc pentru Isaia era:

„S, i chiar a zecea parteDe va mai ramânea din locuitori,

Vor fi nimicit,i s, i ei la rândul lor.

Chemarea lui Isaia 199

Dar, dupa cum terebintul s, i stejarul [310]Îs, i pastreaza butucul din radacina, când sunt taiat,i,

Tot as, a o samânt, a sfânta se va nas, te iaras, iDin poporul acesta”.

(Versetul 13.)

Aceasta asigurare de împlinire finala a planului lui Dum-nezeu a adus curaj inimii lui Isaia. Ce important, aare daca puterile se rânduiesc împotriva lui Iuda?Ce important, a are daca robul Domnului întâmpinaîmpotrivire s, i rezistent, a? Isaia vazuse pe Împaratul,Domnul os, tirilor; el auzise cântarea serafimilor: „Totpamântul este plin de slava Lui”, avea fagaduint,aca soliile lui Iehova catre Iuda cel apostaziat vor fiînsot,ite de puterea convingatoare a Duhului Sfânt; s, iproorocul a fost întarit pentru lucrarea care-i stateaînainte. (Isaia 6, 3.) În tot timpul misiunii lui lungis, i grele a dus cu el amintirea acestei viziuni. Timpde s, aizeci de ani sau mai mult a stat înaintea copiilorlui Iuda ca un prooroc al nadejdii, devenind mai cu-rajos s, i mai îndraznet, în prezicerile sale cu privire labiruint,a viitoare a bisericii.

Capitolul 26 — „lata, Dumnezeul[311]

vostru!”

În zilele lui Isaia cunos, tint,a spirituala a omenirii era în-tunecata printr-o înt,elegere gres, ita a lui Dumnezeu.Multa vreme Satana cautase sa-i determine pe oamenisa priveasca la Creatorul lor ca la autorul pacatului,suferint,ei s, i mort,ii. Aceia pe care-i amagise astfelsocoteau ca Dumnezeu este aspru s, i pretent,ios. Ei Îlpriveau ca pe Unul care urmarea sa acuze s, i sa con-damne, nevrând sa primeasca pe pacatos atâta vremecât avea o scuza legala sa nu-l ajute. Legea dragostei,prin care este condus cerul, fusese gres, it prezentata dearhiamagitorul ca o restrângere a fericirii oamenilor,ca un jug apasator, de care ar trebui sa fie bucuros, i sascape. El spunea ca preceptele ei nu puteau fi ascul-tate s, i ca pedepsele pentru calcarea ei erau aplicateîn mod arbitrar.

Pierzând din vedere caracterul adevarat al lui Iehova, izraelit,iierau fara scuza. Dumnezeu li Se descoperise adeseorica unul „îndurator s, i milostiv, îndelung rabdator s, ibogat în bunatate s, i credincios, ie”. (Psalmii 86, 15.)[312]Când Israel era un copil, marturisea El, „L-am iubits, i am chemat pe fiul Meu din Egipt”. (Osea 11, 1.)

Domnul procedase cu Israel plin de îndurare în eliberareadin robia egipteana s, i în timpul calatoriei catre t,arafagaduita. „În toate necazurile lor n-au fost fara ajutor,s, i Îngerul care este înaintea Fet,ei Lui i-a mântuit;El Însus, i i-a rascumparat în dragostea s, i îndurareaLui s, i necurmat i-a sprijinit s, i i-a purtat în zilele dinvechime”. (Isaia 63, 9.)

200

„lata, Dumnezeul vostru!” 201

„Voi merge Eu Însumi cu tine s, i-t,i voi da odihna” (Exod 33,14) — a fost fagaduint,a data în timpul calatoriei prinpustie. Aceasta asigurare a fost însot,ita de o descope-rire minunata a caracterului lui Iehova care l-a facut înstare pe Moise sa proclame înaintea întregului Israelbunatatea lui Dumnezeu s, i sa-i îndrume cu privire laatributele Împaratului lor nevazut. „s, i Domnul a tre-cut pe dinaintea lui s, i a strigat: «Domnul Dumnezeueste un Dumnezeu plin de îndurare s, i milostiv, încetla mânie, plin de bunatate s, i credincios, ie, care Îs, i tinedragostea pâna în mii de neamuri de oameni, iartafaradelegea, razvratirea s, i pacatul, dar nu socotes, tepe cel vinovat drept nevinovat, s, i pedepses, te farade-legea parint,ilor în copii s, i copiii copiilor lor pâna laal treilea s, i al patrulea neam»”. (Exod 34, 6.7.)

Moise s, i-a întemeiat rugaciunea lui minunata pentru viat,alui Israel pe cunoas, terea îndelungii rabdari a lui Ie-hova, a dragostei s, i milei Sale infinite, atunci când,la hotarele tarii fagaduite, ei au refuzat sa înaintezeîn ascultare de porunca Domnului. În culmea razvra-tirii lor, Domnul declarase: „De aceea, îl voi lovi cuciuma, s, i-l voi nimici!” El intent,ionase sa faca dinurmas, ii lui Moise „un neam mai mare s, i mai puternicdecât ei”. (Numeri 14, 12.) Dar proorocul a staruitîn rugaciune pentru provident,ele minunate s, i pen-tru fagaduint,ele lui Dumnezeu în favoarea poporului [313]ales. Apoi, fiind cea mai puternica dintre toate ruga-ciunile, el a invocat dragostea lui Dumnezeu pentrucel decazut. (Vezi Versetul 17-19.)

Dumnezeu a raspuns cu îndurare: „Iert cum ai cerut”. Dupaaceea a dat lui Moise, sub forma unei proorocii, odescoperire a planului Sau cu privire la biruint,a fi-nala a lui Israel. „Dar cât este de adevarat ca Eu suntviu”, a zis El, „slava Domnului va umple tot pamân-tul”. (Versetul 20.21.) Slava lui Dumnezeu, caracte-rul Sau, bunatatea Sa plina de mila s, i de iubire dui-

202 Profeti si regi

oasa — pe care Moise le solicitase în favoarea luiIsrael — aveau sa fie descoperite omenirii întregi. S, ifagaduint,a aceasta a lui Iehova a primit o asigurare în-doita; a fost confirmata printr-un juramânt. Pe cât estede sigur ca Dumnezeu traies, te s, i domnes, te, maret,iaLui sa fie marturisita „printre neamuri s, i printre toatepopoarele minunile Lui”. (Psalmii 96, 3.)

Cu privire la împlinirea viitoare a acestei proorocii, Isaiaauzise pe serafimul stralucitor cântând înaintea tronu-lui: „Tot pamântul este plin de maret,ia Lui”. (Isaia 6,3.) Încrezator în sigurant,a acestor cuvinte, proorocula declarat apoi cu îndrazneala despre aceia care seplecau în fat,a chipurilor de lemn s, i de piatra: „Vorvedea slava Domnului, maret,ia Dumnezeului nostru”.(Isaia 35, 2.)

Astazi proorocia aceasta îs, i gases, te o împlinire rapida. Lu-crarile misionare ale bisericii lui Dumnezeu de pepamânt aduc rod bogat s, i în curând solia Evanghelieiva fi vestita tuturor popoarelor. „Spre lauda haruluiSau”, barbat,i s, i femei din orice neam, limba s, i popor[314]sunt „primit,i în Cel Prea Înalt pentru ca sa arate în ve-acurile viitoare nemarginita bogat,ie a harului Sau, înbunatatea Lui fat, a de noi în Hristos Isus&rdquo. (Efe-seni 1, 6; 2, 7.) „Binecuvântat sa fie Domnul, Dum-nezeul lui Israel, singurul care face minuni! Binecu-vântat sa fie în veci slavitul Lui Nume! Tot pamântulsa se umple de slava Lui! Amin! Amin!” (Psalmii 72,18.19.)

În viziunea pe care Isaia a primit-o în curtea templului, i s-adat o imagine clara a caracterului Dumnezeului luiIsrael. „Cel Prea Înalt, a carui locuint, a este ves, nica s, ial carui Nume este sfânt”, i Se aratase într-o maret,iestralucita; cu toate acestea, proorocul a fost facut saînt,eleaga natura plina de mila a Domnului lui. El carelocuies, te „în locuri înalte s, i în sfint,enie”, locuies, te

„lata, Dumnezeul vostru!” 203

s, i „cu cel zdrobit s, i smerit ca sa învioreze duhurilesmerite s, i sa îmbarbateze inimile zdrobite”. (Isaia 57,15.) Îngerul care avea menirea sa atinga buzele luiIsaia i-a adus solia: „Nelegiuirea ta este îndepartatas, i pacatul tau este ispas, it”. (Isaia 6, 7.)

Privind la Dumnezeul sau, proorocului, ca s, i lui Saul din Tarsla poarta Damascului, i s-a dat nu numai o viziune anevredniciei lui; inimii lui smerite i-a fost data asi-gurarea iertarii depline s, i fara plata; s, i s-a ridicat caun om schimbat. El vazuse pe Domnul lui. Primiseo licarire a frumuset,ii caracterului dumnezeiesc. Ela putut marturisi despre transformarea lucrata prinat,intirea privirii la Infinita iubire. Aici a fost inspiratcu dorint,a arzatoare sa vada pe Israelul ratacitor li-ber de povara s, i pedeapsa pacatului. „Ce pedepse noisa va mai dea?” întreba proorocul. „Venit,i totus, i sane judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre [315]cum e cârmâzul, se vor face albe ca zapada; de vor firos, ii ca purpura, se vor face ca lâna. Spalat,i-va deci s, icurat,it,i-va! Luat,i dinaintea ochilor Mei faptele voas-tre rele pe care le-at,i facut! Încetat,i sa mai facet,i raul!Învat,at,i-va sa facet,i binele”. (Isaia 1, 5.18.16.17.)

Dumnezeul pe care ei pretindeau ca-L slujesc, dar al caruicaracter îl înt,elesesera gres, it, le-a fost prezentat caMarele Vindecator de boli spirituale. Ce important, aavea daca tot capul era bolnav s, i toata inima sufereade moarte? Ce important, a avea daca din talpi pânaîn cres, tet nu era nimic sanatos, ci numai rani, vâna-tai s, i came vie? (Isaia 1, 6.) Acela care mersese cuîncapat,ânare în calea inimii lui, putea gasi vindecareîntorcându-se la Domnul. „l-am vazut caile”, ziceaDomnul, „s, i totus, i îl voi tamadui; îl voi calauzi s, i-lvoi mângâia.... Pace, pace celui de departe s, i celui deaproape! — zice Domnul — Da, Eu îl voi tamadui!”(Isaia 57, 18.19.)

204 Profeti si regi

Proorocul a înalt,at pe Dumnezeu drept Creator a toate. So-lia lui catre cetat,ile lui Iuda era: „lata Dumnezeulvostru!” (Isaia 40, 9.) „As, a vorbes, te Domnul, Dum-nezeu, care a facut cerurile s, i le-a întins, care a întinspamântul s, i cele de pe el: «Eu întocmesc lumina s, ifac întunericul. Eu am facut pamântul, s, i am facut peom pe el; Eu cu mâinile Mele am întins cerurile, s, iam as, ezat toata os, tirea lor».” (Isaia 42, 5; 44, 24; 45,7.12.) „«Cu cine Ma vet,i asemana, ca sa fiu deopo-triva cu el?» zice Cel Sfânt. «Ridicat,i-va ochii în suss, i privit,i! Cine a facut aceste lucruri? Cine a facut sa[316]mearga dupa numar în s, ir os, tirea lor? El le cheamape toate pe nume; as, a de mare este puterea s, i tariaLui ca una nu lipses, te».” (Isaia 40, 25.26.)

Acelora care se temeau ca nu vor fi primit,i, daca se vorîntoarce la Dumnezeu, proorocul le spunea:

„Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: «Soartamea este ascunsa înaintea Domnului, s, i dreptatea meaeste trecuta cu vederea înaintea Dumnezeului meu?»Nu s, tii? N-ai auzit? Dumnezeul cel ves, nic, Domnula facut marginile pamântului. El nu oboses, te, nici nuostenes, te; priceperea Lui nu poate fi patrunsa. El datarie celui obosit, s, i mares, te puterea celui ce cadeîn les, in. Flacaii obosesc s, i ostenesc, chiar tinerii seclatina; dar cei ce se încred în Domnul îs, i înnoiescputerea, ei zboara ca vulturul, alearga s, i nu obosesc,umbla s, i nu ostenesc”. (Versetul 27-31.)

Inima Infinitei Iubiri tânjes, te dupa aceia care îs, i simtneputint,a de a se elibera din cursele lui Satana; s, iSe ofera cu bunatate sa le dea putere ca sa traiascapentru El. „Nu te teme”, îi îndeamna El. „Nu te teme,caci Eu sunt cu tine, nu te uita cu îngrijorare, caci Eusunt Dumnezeul tau; Eu te întaresc, tot Eu ît,i vin înajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare. CaciEu sunt Domnul, Dumnezeul tau, care te iau de mâna

„lata, Dumnezeul vostru!” 205

dreapta s, i-t,i zic: nu te teme de nimic, Eu ît,i vin înajutor! Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov s, iramas, it,a slaba a lui Israel: caci Eu ît,i vin în ajutor —zice Domnul — s, i Sfântul lui Israel este Mântuitorultau”. (Isaia 41, 10.13.14.)

Locuitorii lui Iuda erau cu tot,ii nevrednici, dar Dumnezeu [317][318][319]

nu i-a parasit. Prin ei Numele Lui urma sa fie înalt,atîntre neamuri. Mult,i care nu cunos, teau atributele Saleaveau sa priveasca totus, i slava caracterului divin. Toc-mai cu scopul de a lamuri planurile Lui pline de milaa continuat sa-i trimita pe slujitorii Sai prooroci cusolia: „Întoarcet,i-va fiecare de la calea voastra cearea”. (Ieremia 25, 5.) „Din pricina Numelui Meu”,zicea El prin proorocul Isaia, „sunt îndelung rabda-tor; pentru slava Mea Ma opresc fat, a de tine, ca sanu te nimicesc. Din dragoste pentru Mine, din dra-goste pentru Mine vreau sa lucrez! Caci cum ar puteafi hulit Numele Meu? Nu voi da altuia slava Mea”.(Isaia 48, 9.11.)

Chemarea la pocaint, a a rasunat cu claritate neîndoioasa s, i tot,iau fost invitat,i sa se întoarca. „Cautat,i pe Domnul câtavreme se poate gasi”, se ruga proorocul, „chemat,i-lcâta vreme este aproape. Sa se lase cel rau de calealui, s, i omul nelegiuit sa se lase de gândurile lui, sase întoarca la Domnul care va avea mila de el, laDumnezeul nostru care nu oboses, te iertând”. (Isaia55, 6.7.)

Cititorule, t,i-ai ales s, i tu propria ta cale? Ai ratacit departe deDumnezeu? Ai cautat se te desfatezi cu roadele neas-cultarii, numai ca sa le simt,i ca cenus, a pe buze? S, iacum când planurile viet,ii sunt zadarnicite, nadejdiletale au murit, stai singur s, i pustiit? Glasul acela careatâta vreme a vorbit inimii tale, dar pe care nu l-aiascultat, revine clar s, i distinct: „Sculat,i-va s, i plecat,icaci aici nu este odihna pentru voi; caci din pricina

206 Profeti si regi

spurcaciunii, vor fi dureri, dureri puternice”. (Mica2, 10.) Întoarce-te la casa Tatalui tau. El te invita[320]zicând: „Întoarce-te la Mine caci Eu te-am rascumpa-rat”. „Venit,i la Mine s, i ascultat,i s, i sufletul vostru vatrai, caci Eu voi încheia cu voi un legamânt ves, nic casa întaresc îndurarile Mele fat, a de David”. (Isaia 44,22; 55, 3.)

Nu asculta s, oaptele vrajmas, ului de a sta departe de Hristospâna când te vei face mai bun; pâna când vei fi destulde bun ca sa vii la Dumnezeu. Daca vei as, tepta pânaatunci, nu vei veni niciodata. Când Satana ît,i arataves, mintele murdare, repeta fagaduint,a Mântuitorului:„Pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afara”. (Ioan6, 37.) Spune vrajmas, ului ca sângele lui Hristos tecurat,es, te de orice pacat. Fa din rugaciunea lui Davidrugaciunea ta: „Curat, a-ma cu isop s, i voi fi curat:spala-ma s, i voi fi mai alb decât zapada”. (Psalmii 51,7.)

Îndemnurile proorocului adresate lui Iuda de a privi la viulDumnezeu s, i de a primi darurile Sale pline de în-durare n-au fost zadarnice. Au fost unii care au luataminte s, i care s-au întors de la idolii lor la închina-rea lui Iehova. Au învat,at sa vada în Facatorul lordragoste, mila s, i compatimire duioasa. S, i în zilelecare aveau sa vina în istoria lui Iuda, când numai oramas, it, a avea sa fie lasata în t,ara, cuvintele proorocu-lui urmau sa-s, i aduca rodul într-o reforma hotarâta.„În ziua aceea”, declara Isaia, „omul se va uita spreFacatorul sau, s, i ochii i se vor întoarce spre Sfântullui Israel; nu se va mai uita spre altare, care sunt lu-crarea mâinilor lui, s, i nu va mai privi la ce au facutdegetele lui, la idolii Astarteei s, i la stâlpii închinat,isoarelui”. (Isaia 17, 7.8.)

Mult,i aveau sa priveasca pe Acela cu totul placut, pe Cel[321]mai puternic între zeci de mii. „Ochii tai vor vedea

„lata, Dumnezeul vostru!” 207

pe Împarat în frumuset,ea Lui”, era fagaduint,a plinade îndurare facuta lor. (Isaia 33, 17.) Pacatele loraveau sa fie iertate s, i ei urmau sa se laude numai înDumnezeu. În ziua aceea fericita a rascumpararii dinidolatrie, urmau sa exclame: „Da, acolo cu adevaratDomnul este minunat pentru noi: El ne t,ine loc derâuri, de pâraie late.... Caci Domnul este Judecatorulnostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul esteÎmparatul nostru; El ne mântuies, te!” (Isaia 33, 21.22.)

Soliile date de Isaia pentru aceia care au ales sa se întoarca dela caile lor rele erau pline de mângâiere s, i încurajare.Ascultat,i Cuvântul Domnului prin proorocul Sau:

„Tine minte aceste lucruri, Iacove,S, i tu, Israele,

Caci es, ti robul Meu, Eu te-am facut,Tu es, ti robul Meu, Israele, nu Ma uita!

Eu ît,i s, terg faradelegile ca un nor,S, i pacatele ca o ceat, a:

Întoarce-te la Mine,Caci Eu te-am rascumparat.”

(Isaia 44, 21.22.)

„În ziua aceea vei zice:«Te laud, Doamne, caci ai fost suparat pe mine,

Dar mânia Ta s-a potolit s, i m-ai mângâiat!»”

„lata, Dumnezeu este izbavirea mea,Voi fi plin de încredere,

S, i nu ma voi teme de nimic;Caci Domnul Dumnezeu este taria mea

S, i pricina laudelor mele,S, i El m-a mântuit....”

„Cântat,i Domnului caci a facut lucruri stralucite:

208 Profeti si regi

Sa fie cunoscute în tot pamântul!Striga de bucurie s, i veselie, locuitoare a Sionului,

Caci mare este în mijlocul tau Sfântul lui Israel”.

(Isaia 12)

Capitolul 27 — Ahaz [322]

Venirea lui Ahaz la tron a adus pe Isaia s, i pe tovaras, ii luifat, a în fat, a cu o situat,ie mai îngrozitoare decât oricarealta care existase vreodata în t,ara lui Iuda. Mult,i carerezistasera odinioara influent,ei seducatoare a prac-ticilor idolatre, au fost convins, i acum sa ia parte laînchinarea zeitat,ilor pagâne. Print,i în Iuda s-au dove-dit necredincios, i însarcinarii lor; s-au ridicat proorocimincinos, i cu solii ca sa-i rataceasca; chiar unii dintrepreot,i învat,au pentru plata. Totus, i fruntas, ii în aceastaapostazie pastrau formele închinarii dumnezeies, ti s, ipretindeau sa fie socotit,i ca facând parte din poporullui Dumnezeu.

Proorocul Mica, cel care a dat marturie în acele vremuritulburi, spunea ca pacatos, ii din Sion, în timp cesust,ineau ca „se sprijine pe Domnul” s, i huleau, fa-lindu-se, „nu este oare Domnul în mijlocul nostru?Nu ne poate atinge nici o nenorocire”, continuau „sacladeasca Sionul cu sânge s, i Ierusalimul cu nele-giuire”. (Mica 3, 11.10.) Împotriva acestor pacateprofetul Isaia s, i-a ridicat glasul într-o mustrare aspra: [323]„Ascultat,i cuvântul Domnului, capetenii ale Sodo-mei! la aminte la Legea Dumnezeului nostru, poporal Gomorei! Ce-Mi trebuie Mie mult,imea jertfelorvoastre, zice Domnul.... Când venit,i sa va înfat,is, at,iînaintea Mea, cine va cere astfel de lucruri ca sa-Mispurcat,i curt,ile?” (Isaia 1, 10-12.)

Inspirat,ia spune: „Jertfa celor rai este o scârba înaintea Dom-nului, cu cât mai mult când o aduc cu gânduri nelegiu-ite”. (Proverbe 21, 27.) Dumnezeul Cerului „are ochii

209

210 Profeti si regi

atât de curat,i încât nu pot sa vada raul s, i nu poateprivi nelegiuirea”. (Habacuc 1, 13.) Nu pentru ca nuvrea sa ierte Îs, i întoarce El privirea de la cel nelegiuit;ci pentru ca pacatosul refuza sa foloseasca masurileîmbels, ugate ale harului, Dumnezeu nu-l poate eliberade pacat. „Nu, mâna Domnului nu era prea scurta casa mântuiasca, nici urechea Lui prea tare ca sa auda,ci nelegiuirile voastre pun un zid de despart,ire întrevoi s, i Dumnezeul vostru; pacatele voastre va ascundFat,a lui s, i-L împiedica sa va asculte!” (Isaia 59, 1.2.)

Solomon scrisese: „Vai de tine, t,ara, al carei împarat esteun copil!” (Eclesiastul 10, 16.) As, a s-a întâmplat cut,ara lui Iuda. Printr-o continua pacatuire, conduca-torii ei devenisera nis, te copii. Isaia a atras atent,iapoporului la slabiciunile pozit,iei lor printre popoa-rele pamântului; s, i le-a aratat ca aceasta situat,ie esterezultatul nelegiuirii din locurile înalte. El zisese:„Domnul, Dumnezeul os, tirilor, va lua din Ierusalims, i din Iuda orice sprijin s, i orice mijloc de trai, oriceizvor de pâine s, i orice izvor de apa, pe viteaz s, i omulde razboi, pe judecator s, i pe prooroc, pe ghicitor s, ipe batrân, pe capetenia peste cincizeci s, i pe dregator,[324]pe mes, tes, ugarul ales s, i pe vrajitorul iscusit. Le voi dabaiet,i drept capetenii, zice Domnul, s, i nis, te copii vorstapâni peste ei. Se clatina Ierusalimul, se prabus, es, teIuda, pentru ca vorbele s, i faptele lor sunt îndreptateîmpotriva Domnului”. (Isaia 3, 1-4.8.)

„Cârmuitorii tai”, a continuat proorocul, „te duc în ratacire,s, i pustiesc calea pe care umbli!” (Versetul 12.) Întimpul domniei lui Ahaz acest lucru a fost adevaratîn mod literal; despre el sta scris: „A umblat în caileîmparat,ilor lui Israel; s, i a facut un chip turnat pentruBaali, a ars tamâie în valea fiilor lui Himon”. „ ... S, ichiar a trecut pe fiul sau prin foc, dupa urâciunile nea-murilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilorlui Israel.” (2 Împarat,i 16, 3.)

Ahaz 211

Aceasta a fost în adevar o vreme de mare primejdie pen-tru poporul ales. Numai cât,iva ani mai erau s, i celezece semint,ii ale Împarat,iei lui Iuda aveau sa fieîmpras, tiate printre popoarele pagâne. Iar în împarat,ialui Iuda perspectiva era întunecata. Fort,ele binelui sla-beau cu repeziciune, iar fort,ele raului se înmult,eau.Proorocul Mica, vazând situat,ia, a fost silit sa ex-clame: „S-a dus omul de bine din t,ara s, i nu mai estenici un om cinstit printre oameni.... Cel mai bun din-tre ei este ca un maracine, cel mai cinstit este mai raudecât un tufis, de spini”. (Mica 7, 2.4.) „De nu ne-arfi lasat Domnul os, tirilor o mica ramas, it, a”, zice Isaia,„am fi ajuns ca Sodoma s, i ... Gomora”. (Isaia 1, 9.)

În fiecare veac, datorita acelora care au ramas credincios, ica s, i din cauza dragostei Sale nemarginite pentrucei ratacit,i, Dumnezeu a rabdat îndelung razvratirea [325]s, i a staruit de ei sa paraseasca drumul lor pacatoss, i sa se întoarca la El. „Învat, atura dupa învat, atura,porunca peste porunca ... put,in aici, put,in acolo”, prinbarbat,i rânduit,i de El, a învat,at pe calcatorii Legiicalea neprihanirii. (Isaia 28, 10.)

Tot astfel a fost s, i în timpul domniei lui Ahaz. O invitat,iedupa alta a fost trimisa Israelului ratacitor ca sa-lîntoarca la credincios, ia fat, a de Iehova. Insistent,eleproorocilor erau pline de delicatet,e; s, i când stateauîn fat,a poporului, îndemnându-l staruitor la pocaint, as, i reforma, cuvintele lor aduceau roada spre slava luiDumnezeu.

Prin Mica s-a adresat o chemare minunata: „Ascultat,i dar cezice Domnul: Scoala-te, judeca-te înaintea munt,ilor,s, i dealurile sa-t,i auda glasul!... Ascultat,i, munt,i, pri-cina Domnului s, i luat,i aminte, temelii tari ale pamân-tului! Caci Domnul are o judecata cu poporul Sau s, ivrea sa Se judece cu Israel.

212 Profeti si regi

Poporul Meu, ce t,i-am facut s, i cu ce te-am ostenit? Raspunde-Mi! Caci te-am scos din t,ara Egiptului, te-am izbavitdin casa robiei, s, i am trimis înainte pe Moise, Aaron s, iMaria! Poporul Meu, adu-t,i aminte ce planuia Balacîmparatul Moabului s, i ce i-a raspuns Balaam, fiul luiBeor, s, i ce s-a întâmplat din Sitim pâna la Ghilgal, casa cunos, ti binefacerile (neprihanirea, dupa tr. engl.)Domnului”. (Mica 6, 1-5.)

Dumnezeul pe care-L slujim este îndelung rabdator; „îndu-rarile Lui nu sunt la capat”. (Plângerile lui Ieremia3, 22.) În perioada timpului de încercare, Duhul Saustaruise pe lânga oameni sa primeasca darul viet,ii.[326]„Spune-le: Pe viat,a Mea, zice Domnul Dumnezeu, canu doresc moartea pacatosului, ci sa se întoarca dela calea lui s, i sa traiasca. Întoarcet,i-va, întoarcet,i-vade la calea voastra cea rea! Pentru ce vret,i sa murit,ivoi, casa lui Israel?” (Ezechel 33, 11.) Este planuldeosebit al lui Satana sa-l duca pe om la pacat s, i apoisa-l lase acolo neajutorat s, i deznadajduit, temându-sesa caute iertare. Dar Dumnezeu invita: „Afara numaidaca cauta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da,vor face pace cu Mine”. (Isaia 27, 5.) În Hristos aufost luate toate masurile s, i s-au dat toate încurajarile.

În zilele apostaziei lui Iuda s, i Israel, mult,i se întrebau: „Cuce voi întâmpina pe Domnul s, i cu ce ma voi pleca îna-intea Dumnezeului Celui Prea Înalt? Îl voi întâmpinaoare cu arderi de tot, cu vit,ei de un an? Dar primes, teDomnul oare mii de berbeci sau zeci de mii de râuride untdelemn?” Raspunsul este clar s, i pozitiv: „T, is-a aratat, omule, ce este bine, s, i ce alta cere Domnulde la tine decât sa faci dreptate, sa iubes, ti mila s, i saumbli smerit cu Dumnezeul tau?” (Mica 6, 6-8.)

Recomandând valoarea evlaviei practice, proorocul n-a facutdecât sa repete sfatul dat lui Israel cu secole mai îna-inte. Prin Moise, când erau pe punctul sa intre în t,ara

Ahaz 213

fagaduita, cuvântul Domnului fusese: „Acum, Isra-ele, ce alta cere de la tine Domnul Dumnezeul tau,decât sa te temi de Domnul, Dumnezeul tau, Sa umbliîn toate caile Lui, sa iubes, ti s, i sa slujes, ti Domnului,Dumnezeului tau, din toata inima s, i din tot sufletultau, sa pazes, ti poruncile Domnului s, i legile Lui, pecare ti le dau astazi, ca sa fii fericit?” (Deuteronom10, 12.13.)

Din veac în veac, aceste sfaturi au fost repetate de slujitorii [327]lui Iehova catre aceia care erau în primejdia cade-rii în obiceiurile formalismului s, i uitarii de a da pefat, a mila. Când Hristos Însus, i, în timpul lucrarii Salepamântes, ti, a fost abordat de un învat, ator al Legiicu întrebarea: „Învat, atorule, care este cea mai mareporunca din Lege?”, Isus i-a raspuns: „Sa iubes, ti peDomnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot su-fletul tau s, i cu tot cugetul tau. Aceasta este cea dintâis, i cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea ei, este:Sa iubes, ti pe aproapele tau ca pe tine însut,i. În acestedoua porunci se cuprinde toata Legea s, i proorocii”.(Matei 22, 36-40.) Aceste rostiri clare ale proorocilors, i ale Domnului Însus, i sa fie primite de noi ca fiindglasul lui Dumnezeu pentru fiecare suflet. Sa nu pier-dem din vedere nici o ocazie de a face fapte de mila,de chibzuire plina de bunatate s, i de curtenie cres, tina,pentru cei împovarat,i s, i deprimat,i. Daca nu putemface mai mult, putem adresa cuvinte de încurajare s, inadejde acelora care nu-L cunosc pe Dumnezeu s, icare pot fi abordat,i cel mai us, or pe calea simpatiei s, ia dragostei.

Bogate s, i îmbels, ugate sunt fagaduint,ele facute acelora careurmaresc ocaziile pentru a aduce bucurie s, i binecu-vântare în viat,a altora. „Daca vei da din mâncarea tacelui flamând, daca vei satura sufletul lipsit, atuncilumina ta va rasari peste întunecime s, i întunericultau va fi ca ziua namiaza mare! Domnul te va cala-

214 Profeti si regi

uzi neîncetat, ît,i va satura sufletul chiar în locuri faraapa, s, i va da din nou putere madularelor tale, vei fica o gradina bine udata, ca un izvor ale carui ape nuseaca”. (Isaia 58, 10.11.)

Calea idolatra a lui Ahaz în fat,a apelurilor staruitoare aleproorocilor putea avea doar o urmare. „Mânia Dom-[328]nului a fost peste Iuda s, i peste Ierusalim, s, i i-a facutde groaza, de spaima s, i de bataie de joc”. (2 Cronici29, 8.) Împarat,ia a suferit un declin rapid s, i însas, iexistent,a ei a fost în curând primejduita de armateleinvadatoare. „Atunci Ret,in, împaratul Siriei, s, i Pe-cah, fiul lui Remalia, împaratul lui Israel, s-au suitîmpotriva Ierusalimului, sa lupte împotriva lui. Auîmpresurat pe Ahaz”. (2 Împarat,i 16, 5.)

Daca Ahaz s, i oamenii de frunte ai împarat,iei lui ar fi fostslujitori credincios, i ai Celui Prea Înalt, nu ar fi avutteama de o aliant, a atât de neobis, nuita ca aceea carese formase împotriva lor. Dar calcarea repetata a legiiîi facuse sa fie lipsit,i de putere. Lovit,i de o spaimanecunoscuta fat, a de judecat,ile razbunatoare ale unui[329]Dumnezeu ofensat, „inima împaratului s, i a poporuluisau a tremurat cum se clatina copacii din padure cândbate vântul”. (Isaia 7, 2.) În aceasta criza, cuvântulDomnului a venit la Isaia, poruncindu-i sa se întâl-neasca cu împaratul care tremura s, i sa-i spuna: „laseama s, i fii linis, tit, nu te teme de nimic.... Nu te temeca Siria gândes, te rau împotriva ta, s, i ca Efraim s, i fiullui Remalia zic: «Sa ne suim împotriva lui Iuda s, i sabatem cetatea, s-o spargem s, i sa punem împarat înea».... Caci as, a vorbes, te Domnul, Dumnezeu: «As, aceva nu se va întâmpla s, i nu va avea loc»”. Profetuldeclara ca împarat,ia lui Israel, cum s, i Siria curândvor ajunge la un sfârs, it. „Daca nu credet,i”, încheie el,„nu vet,i sta în picioare”. (Versetul 4-7.9.)

Ahaz 215

Ar fi fost bine pentru împarat,ia lui Iuda daca Ahaz ar fiprimit aceasta solie ca din partea cerului. Dar alegândsa se sprijine pe brat,ul de carne, el a cautat ajutor lapagâni. În disperare a trimis vorba lui Tiglat-Pileser,împaratul Asiriei, sa-i spuna: „Eu sunt robul tau s, ifiul tau: suie-te s, i izbaves, te-ma din mâna împaratuluiSiriei s, i din mâna împaratului lui Israel, care se ridicaîmpotriva mea”. (2 Împarat,i 16, 7.) Cererea a fostînsot,ita de un dar bogat din tezaurul împaratului s, i altemplului.

Ajutorul solicitat a fost trimis, s, i împaratului Ahaz i s-a dat olinis, te temporara, dar cu ce pret, pentru Iuda! Tributuloferit a trezit lacomia Asiriei s, i aceasta nat,iune nesin-cera a amenint,at iaras, i ca va navali s, i va jefui pe Iuda.Ahaz, s, i supus, ii lui nefericit,i, erau acum hart,uit,i deteama de a cadea cu totul în mâinile cruzilor asirieni.

„Domnul a smerit pe Iuda” din cauza unei calcari continue [330]a Legii. În aceasta vreme de strâmtorare, Ahaz, înloc sa se pocaiasca, „a pacatuit s, i mai mult împotrivaDomnului ... caci a adus jertfa dumnezeilor Damas-cului”. „Fiindca dumnezeii Împarat,iei Siriei le vin înajutor”, a zis el, „le voi aduce s, i eu jertfe ca sa-miajute”. (2 Cronici 28, 19.22.23.)

Când împaratul apostaziat s-a apropiat de încheierea domnieia poruncit sa fie închise port,ile templului. Slujbelesfinte au fost întrerupte. Candelele nu mai erauaprinse înaintea altarului. Nu mai erau aduse jertfepentru pacatele poporului. Tamâia frumos mirosi-toare nu se mai înalt,a catre cer la vremea jertfei dedimineat, a s, i de seara. Golind curt,ile casei Domnuluis, i încuindu-i port,ile, locuitorii cetat,ii necredincioaseau ridicat cu îndrazneala altare pentru închinarea lazeitat,ile pagâne la colt,urile strazilor prin tot Ierusali-mul. Pagânismul se parea ca biruise; puterile întune-ricului aproape predominau.

216 Profeti si regi

Dar în Iuda mai locuiau s, i mii care pastrau credint,a în Iehova,refuzând cu hotarâre sa fie atras, i în idolatrie. Catreaces, tia, Isaia, Mica s, i colaboratorii lor priveau cunadejde când erau martori la ruina produsa în ultimiiani ai domniei lui Ahaz. Sanctuarul lor era închis, darcei credincios, i aveau asigurarea: „Dumnezeu este cunoi (Emanuel) ... Sfint,it,i însa pe Domnul os, tirilor. DeEl sa va temet,i s, i sa va înfricos, at,i. S, i atunci El va fiun locas, sfânt”. (Isaia 8, 10.13.14.)

Capitolul 28 — Ezechia [331]

În contrast izbitor cu conducerea nesabuita a lui Ahaz, a fostreforma îndeplinita în timpul domniei prospere a fiu-lui sau. Ezechia a venit la tron hotarât sa faca tot ce-ista în putere pentru a salva pe Iuda de soarta de careavusese parte împarat,ia din nord. Soliile proorocilornu ofereau nici o încurajare pentru jumatat,ile de ma-sura. Numai prin cea mai hotarâta reforma puteau fievitate judecat,ile amenint, atoare.

În situat,ii de criza Ezechia s-a dovedit a fi un barbat al oca-ziei. Abia a venit la tron ca a s, i început sa planu-iasca s, i sa aduca la îndeplinire. Mai întâi s, i-a îndrep-tat atent,ia spre restaurarea slujbelor templului, atâtavreme neglijate; s, i în aceasta lucrare a solicitat cola-borarea unei grupe de preot,i s, i levit,i care ramaseseracredincios, i chemarii lor sfinte. Încrezator în sprijinullor loial a vorbit cu ei deschis cu privire la dorint,a luide a institui reforme imediate s, i larg cuprinzatoare.„Parint,ii nos, tri au pacatuit”, a marturisit el, „au facutce este rau înaintea Domnului, Dumnezeului nostru. [332]L-au parasit, s, i-au abatut privirile de la cortul Dom-nului, s, i i-au întors spatele. Am de gând dar sa faclegamânt cu Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru camânia Lui aprinsa sa se abata de la noi”. (2 Cronici29, 6.10.)

În cuvinte put,ine s, i bine alese, împaratul a revazut situat,iacu care erau confruntat,i — templul închis s, i înceta-rea tuturor slujbelor în curt,ile lui; idolatria flagranta,practicata pe strazile cetat,ii s, i în toata împarat,ia; apos-tazia multora care ar fi putut ramâne credincios, i lui

217

218 Profeti si regi

Dumnezeu daca conducatorii lui Iuda le-ar fi dat unexemplu bun; decaderea împarat,iei cu pierderea pres-tigiului în fat,a popoarelor înconjuratoare. Împarat,iadin nord se prabus, ea cu repeziciune; mult,i piereau desabie; o alta mare mult,ime fusese dusa în robie; în cu-rând Israel urma sa cada cu totul în mâinile asirienilors, i avea sa fie complet distrus; s, i aceasta soarta urmasa fie cu sigurant, a s, i partea lui Iuda, daca Dumnezeunu avea sa lucreze cu putere prin reprezentant,ii Saiales, i.

Ezechia a facut apel la preot,i direct ca sa se uneasca cu elîn realizarea reformelor necesare: „Acum, fiilor, numai stat,i nepasatori”, i-a îndemnat el, „caci voi at,ifost ales, i, de Domnul ca sa stat,i în slujba înainteaLui, sa fit,i slujitorii Lui s, i sa-I aducet,i tamâie.” S, ile-a zis: „Ascultat,i-ma, levit,ilor! Acum, sfint,it,i casaDomnului, Dumnezeului parint,ilor vos, tri, s, i scoatet,iafara din sfântul locas, ce este necurat”. (Versetul11.5.)

Era timpul pentru o act,iune rapida. Preot,ii au început îndata.Adaugând s, i colaborarea altora din numarul celorcare nu fusesera prezent,i la aceasta întâlnire, tot,i s-au angajat din toata inima în lucrarea de curat,ire s, isfint,ire a templului. Datorita anilor de pângarire s, i[333]neglijare, acest lucru s-a facut cu multe greutat,i; darpreot,ii s, i levit,ii lucrau neobosit,i s, i într-un timp foartescurt au putut sa raporteze sarcina lor îndeplinita.Port,ile templului fusesera reparate s, i deschise; vaselesfinte fusesera adunate s, i puse la locul lor; totul eragata pentru restabilirea serviciilor sanctuarului.

La primul serviciu t,inut, conducatorii cetat,ii s-au unit cu îm-paratul Ezechia s, i cu preot,ii s, i levit,ii cerând iertarepentru pacatele poporului. Pe altar au fost as, ezatejertfele pentru pacat, „ca ispas, ire pentru pacatele în-tregului Israel”. „S, i când au ispravit de adus arderea

Ezechia 219

de tot, împaratul s, i tot,i cei ce erau cu el au îngenun-cheat s, i s-au închinat”. Înca o data curt,ile templului„rasunau de cuvinte de lauda s, i adorare”. Cântarilelui David s, i ale lui Asaf erau cântate cu bucurie, cândînchinatorii s, i-au dat seama ca sunt eliberat,i din ro-bia pacatului s, i a apostaziei. „Ezechia s, i tot poporuls-au bucurat ca Dumnezeu facuse pe popor cu voiebuna, caci lucrul s-a facut pe neas, teptate”. (Versetele24.29.36.)

Dumnezeu într-adevar pregatise capeteniilor lui Iuda sa por-neasca la o mis, care de reforma hotarâta, pentru cavalul de apostazie sa poata fi oprit. Prin proorociiSai, trimisese poporului ales solie dupa solie de în-demnare staruitoare — solii care fusesera dispret,uites, i lepadate de cele zece semint,ii ale împarat,iei luiIsrael, acum cucerite de vrajmas, . Dar în Iuda maiera o ramas, it, a credincioasa s, i proorocii continuau sase adreseze acesteia. Ascultat,i pe Isaia îndemnând:„Întoarcet,i-va la Acela de la care v-at,i abatut mult,copii ai lui Israel”. (Isaia 31, 6.) Ascultat,i pe Mica [334]spunând cu încredere: „Eu însa voi privi spre Dom-nul, îmi voi pune nadejdea în Dumnezeul mântuiriimele, Dumnezeul meu ma va asculta. Nu te bucurade mine, vrajmas, a, caci chiar daca am cazut, ma voiscula iaras, i, chiar daca stau în întuneric, totus, i Dom-nul este Lumina mea! Voi suferi mânia Domnului,caci am pacatuit împotriva Lui — pâna ce El îmi vaapara pricina s, i-mi va face dreptate; El ma va scoatela lumina s, i voi privi dreptatea (neprihanirea - dupatr. engl.) Lui”. (Mica 7, 7-9.)

Acestea s, i alte solii asemanatoare, care descopereaubunavoint,a lui Dumnezeu de a ierta s, i de a-i primi peaceia care se întorceau la El din toata inima, aduseseranadejde multor suflete slabite în anii întunecat,i, cândport,ile templului erau închise; iar acum, când condu-

220 Profeti si regi

catorii au început reforma, mult,i din popor, obosit,ide robia pacatului, erau gata sa raspunda.

Aceia care au intrat în curt,ile templului sa caute iertare s, i sa-s, i reînnoiasca votul de ascultare fat, a de Iehova, aveauo încurajare minunata data în port,iunile profetice aleScripturii. Avertizarile solemne împotriva idolatrieirostite prin Moise în auzul întregului Israel fuseseraînsot,ite de proorociile despre bunavoint,a lui Dum-nezeu de a-i asculta s, i ierta pe aceia care în vremede apostazie aveau sa-L caute cu toata inima. „Dacate vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tau, s, i vei as-culta glasul Lui; caci, Domnul, Dumnezeul tau, esteun Dumnezeu plin de îndurare, care nu te va parasi s, inu te va nimici; El nu va uita legamântul pe care l-aîncheiat prin juramânt cu parint,ii tai”. (Deuteronom4, 30.31.)

Iar în rugaciunea profetica înalt,ata la consacrarea templului;[335]ale carui slujbe le restatornicisera Ezechia s, i tovaras, iisai, Solomon se rugase: „Când poporul tau Israel vafi batut de vrajmas, i pentru ca a pacatuit împotrivaTa: daca se vor întoarce la tine s, i vor da slava Nume-lui Tau, daca Ît,i vor face rugaciuni s, i cereri în casaaceasta, asculta-i din ceruri, iarta pacatul poporuluiTau Israel”. (1 Împarat,i 8, 33.34.) Sigiliul aprobariidivine fusese pus pe aceasta rugaciune, deoarece laîncheierea ei cazuse foc din cer, care mistuise ardereade tot s, i jertfele, iar slava Domnului umpluse templul.(vezi 2 Cronici 7, 1.) Noaptea, Domnul Se arataselui Solomon pentru a-i spune ca rugaciunea îi fuseseascultata s, i mila va fi manifestata fat, a de aceia carese vor închina acolo. A fost data asigurarea plina deîndurare: „Daca poporul Meu peste care este chematNumele Meu se va smeri, se va ruga s, i va cauta Fat,aMea, s, i se va abate de la caile lui rele, îl voi ascultadin ceruri, îi voi ierta pacatul s, i-i voi tamadui t,ara”.(Versetul 14.)

Ezechia 221

Aceste fagaduint,e s, i-au gasit o împlinire deplina în timpulreformei sub conducerea lui Ezechia.

Începutul cel bun facut la curat,irea templului a fost urmat deo mis, care mai mare, la care participa Israel s, i Iuda.În râvna lui de a face slujbele templului o adevaratabinecuvântare pentru popor, Ezechia s-a hotarât sareînvie vechiul obicei de a-l aduna pe Israel laolaltapentru sarbatorirea praznicului Pas, telui.

Timp de mult,i ani, Pas, tele nu mai fusese respectat casarbatoare nat,ionala. Despart,irea împarat,iei dupaîncheierea domniei lui Solomon facuse ca acest lucru [336]sa para cu neputint, a de realizat. Dar judecat,ile gro-zave care cazusera peste cele zece semint,ii au trezitîn inimile multora dorint,a dupa lucruri mai bune, iarsoliile cercetatoare ale proorocilor îs, i facusera efec-tul. Prin curieri regali, invitat,ia la sarbatoarea Pas, teluila Ierusalim fusese raspândita pretutindeni, din cetateîn cetate în t,ara lui Efraim s, i Manase s, i chiar pânala Zabulon. Purtatorii binevoitoarei invitat,ii erau de [337]obicei respins, i. Cei nepocait,i le-au întors spatele; cutoate acestea, unii, gata sa-L caute pe Dumnezeu pen-tru o cunoas, tere mai clara a voint,ei Sale, „s-au umilits, i au venit la Ierusalim”. (2 Cronici 30, 10.11.)

În t,ara lui Iuda, raspunsul a fost unanim; „caci mâna lui Dum-nezeu a lucrat s, i le-a dat o singura inima ca sa-i facasa împlineasca porunca împaratului s, i a capeteniilor”(Versetul 12), o porunca dupa voia lui Dumnezeu, as, acum era descoperita prin proorocii Sai.

Ocazia aceasta a fost de mai mare folos pentru mult,imile adu-nate. Strazile pângarite ale cetat,ii au fost curat,ite dealtarele idolatre cladite în timpul domniei lui Ahaz. Înziua rânduita a fost sarbatorit Pas, tele; iar saptamânaaceea a fost folosita de popor pentru jertfe de pace s, ipentru a învat,a ce as, teapta Dumnezeu de la ei. În fie-

222 Profeti si regi

care zi, levit,ii „aratau o mare pricepere pentru slujbaDomnului” ; iar aceia care-s, i pregatisera inimile casa-L caute pe Domnul au gasit iertate. O mare bucuriea pus stapânire pe mult,imea de închinatori; „levit,ii s, ipreot,ii laudau pe Domnul în fiecare zi cu instrumen-tele care rasunau în cinstea Lui”. (Versetul 22.21.)Tot,i erau unit,i în dorint,a de a-L lauda pe Acela careSe dovedise atât de îndurator s, i milos.

Cele s, apte zile rânduite de obicei pentru sarbatoarea Pas, teluiau trecut prea repede, s, i închinatorii s-au hotarât sapetreaca înca s, apte zile pentru a înt,elege mai deplincalea Domnului. Preot,ii învat, atori s, i-au continuatlucrarea de îndrumare din cartea legii; zilnic poporulse aduna la templu ca sa-s, i aduca tributul de lauda s, imult,umire; iar când adunarea cea mare se apropia deîncheiere, era clar faptul ca Domnul lucrase în mod[338]minunat pentru convertirea lui Iuda cel apostaziats, i în oprirea valului de idolatrie care amenint,a saînlature totul în calea lui. Avertismentele solemneale proorocilor nu fusesera rostite în zadar. „A fostmare veselie la Ierusalim. De pe vremea lui Solomon,fiul lui David, împaratul lui Israel, nu mai fusese laIerusalim as, a ceva”. (Versetul 26.)

Sosise timpul ca închinatorii sa se întoarca la casele lor.„Preot,ii s, i levit,ii s-au sculat s, i au binecuvântat popo-rul. Glasul lor a fost auzit s, i rugaciunile lor au ajunspâna la ceruri, pâna la locuint,a sfânta a Domnului”.(Versetul 27.) Dumnezeu primise pe aceia care cuinima zdrobita îs, i marturisisera la El pacatele s, i carese întorsesera la El cu hotarâre pentru iertare s, i ajutor.

Mai ramasese acum o lucrare importanta la care aceia carese întorceau la casele lor trebuia sa ia parte activa;s, i împlinirea acestei lucrari dadea dovada sinceritat,iireformei aduse la îndeplinire. Raportul glasuies, te:„Când s-au ispravit toate acestea, tot,i cei din Israel

Ezechia 223

care erau de fat, a au plecat în cetat,ile lui Iuda, s, i au sfa-râmat stâlpii idoles, ti, au taiat Astarteele, s, i au surpatde tot înalt,imile s, i altarele din tot Iuda s, i Beniamin s, idin Efraim s, i Manase. Apoi tot,i copiii lui Israel s-auîntors în cetat,ile lor, fiecare la mos, ia lui”. (2 Cronici31, 1.)

Ezechiel s, i colaboratorii lui au instituit diferite reforme pen-tru consolidarea intereselor spirituale s, i vremelniceale împarat,iei. „În tot Iuda ”, împaratul a adus la în-deplinire ceea „ce este bine, ce este drept, ce esteadevarat înaintea Domnului, Dumnezeului lui ... a [339]izbutit în tot ce a facut....” „El s, i-a pus încrederea înDomnul, Dumnezeul lui Israel ... nu s-a abatut de laEl s, i a pazit poruncile pe care i le daduse lui MoiseDomnul. S, i Domnul a fost cu Ezechia, care a izbutitîn tot ce a facut”. (Versetele 20.21; 2 Împarat,i 18,5-7.)

Domnia lui Ezechia a fost caracterizata printr-o serie deprovident,e remarcabile, care au descoperit popoare-lor din jur ca Dumnezeul lui Israel era poporul Sau.Reus, ita asirienilor în cucerirea Samariei s, i în raspân-direa ramas, it,elor sfarâmate ale celor zece semint,iiprintre popoare, în timpul primei part,i a domniei lui,a condus pe mult,i sa puna la îndoiala puterea Dumne-zeului evreilor. Încurajat,i de succesele lor, niniveniilepadasera de multa vreme solia lui Iona s, i deveniserasfidatori în împotrivirea lor fat, a de planurile cerului.La cât,iva ani dupa caderea Samariei, armatele victo-rioase au aparut din nou în Palestina, de data aceastaîndreptându-s, i fort,ele împotriva cetat,ilor întarite alelui Iuda, cu un oarecare succes; dar s-au retras pentruo vreme din cauza greutat,ilor care s-au ridicat în altepart,i ale împarat,iei lor. Numai peste cât,iva ani, spreîncheierea domniei lui Ezechia, urma sa se demon-streze înaintea popoarelor lumii daca zeii pagânilorvor învinge pâna la urma.

Capitolul 29 — Solii din Babilon[340]

În culmea domniei lui prospere, împaratul Ezechia a fostdeodata lovit de o boala fatala. „Bolnav pe moarte”,cazul lui era dincolo de puterea omului de a veni înajutor. Ultimele nadejdi pareau pierdute când prooro-cul Isaia i s-a aratat cu solia: „As, a vorbes, te Domnul:«Pune-t,i în rânduiala casa, caci vei muri s, i nu vei maitrai»”. (Isaia 38, 1.)

Perspectiva parea foarte întunecata, dar împaratul se putearuga înca Aceluia care pâna acum fusese „ajutor s, isprijin ... un ajutor care nu lipses, te niciodata în nevoi”.(Psalmii 46, 1.) Astfel „s-a întors cu fat,a la perete, s, ia facut Domnului urmatoarea rugaciune: «Doamne,adu-t,i aminte ca am umblat înaintea Fet,ei Tale cucredincios, ie s, i curat,ie de inima, s, i am facut ce estebine înaintea Ta!» S, i Ezechia a varsat multe lacrimi”.(2 Împarat,i 20, 2.3.)

Din zilele lui David nu mai domnise nici un împarat caresa lucreze cu atâta putere pentru ridicarea Împarat,ieilui Dumnezeu într-o vreme de apostazie s, i descura-jare as, a cum facuse Ezechia. Împaratul care era pe[341]moarte Îl slujise pe Dumnezeul lui cu credincios, ie s, iîntarise încrederea poporului în Iehova, Conducatorullor suprem. S, i asemenea lui David, el se putea rugaacum:

„S-ajunga rugaciunea mea înaintea Ta!Ia aminte le cererile mele;

224

Solii din Babilon 225

Caci mi s-a saturat sufletul de rele,S, i mi se apropie viat,a de locuint,a mort,ilor”.

(Psalmii 88, 2.3.)

„Caci Tu es, ti nadejdea mea, Doamne, Dumnezeule!În Tine ma încred din tineret,ea mea.

Pe tine ma sprijin, din pântecele mamei mele.Tu es, ti Binefacatorul meu înca din pântecele ma-

mei;Pe Tine Te laud fara-ncetare.

Nu ma lepada la vremea batrânet,ii;Când mi se duc puterile, nu ma parasi!

Dumnezeule, nu Te departa de mine!Dumnezeule, vino de grab în ajutorul meu!

Nu ma parasi Dumnezeule,Chiar la batrânet,ile carunte,

Ca sa vestesc taria Ta neamului de acum,S, i puterea Ta neamului de oameni care va veni!”

(Psalmii 71, 5.6.9.12.18.)

Acela ale carui bunatat,i „nu s-au sfârs, it” a auzit rugaciu-nea slujitorului Sau. (Plângerile lui Ieremia 3, 22.)„Isaia, care ies, ise, n-ajunsese înca în curtea din mijloc,când cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: «Întoarce-te s, i spune lui Ezechia, capetenia poporului Meu: As, avorbes, te Domnul, Dumnezeul tatalui tau David: T, i-am auzit rugaciunea, s, i t,i-am vazut lacrimile. Iata cate vei face sanatos; a treia zi te vei sui la casa Dom-nului. Voi mai adauga cincisprezece ani la zilele tale.Te voi izbavi, pe tine s, i cetatea aceasta, din mânaîmparatului Asiriei: S, i voi ocroti cetatea aceasta, dinpricina Mea, s, i din pricina robului Meu David».” (2Împarat,i 20, 4-6.)

Proorocul s-a întors cu bucurie, având cuvinte de asigurare s, i [342]nadejde. Îndrumându-l sa puna o turta de smochine

226 Profeti si regi

pe partea bolnava, Isaia i-a dat împaratului solia mileis, i grijii protectoarea a lui Dumnezeu.

Asemenea lui Moise în t,ara Madianului s, i a lui Ghedeon înprezent,a solului ceresc, asemenea lui Elisei chiar îna-intea înalt, arii stapânului lui, Ezechia s-a rugat pentruun semn daca solia era din cer. „Dupa care semn”, aîntrebat el pe prooroc, „voi cunoas, te ca ma va vindecaDomnul, s, i ca ma voi sui în a treia zi la casa Dom-nului?” „S, i Isaia a zis: «lata, din partea Domnului,semnul dupa care vei cunoas, te ca Domnul va împlinicuvântul pe care l-a rostit: Cum vrei: sa treaca umbrapeste zece trepte înainte, sau sa dea înapoi cu zecetrepte?» Ezechia a raspuns: «Nu este mare lucru caumbra sa treaca înainte peste zece trepte; ci mai binesa se dea înapoi cu zece trepte».”

Numai printr-o intervent,ie directa a lui Dumnezeu se puteaca umbra pe cadran sa se dea înapoi cu zece trepte; s, iacesta avea sa fie semnul pentru Ezechia ca Domnulîi ascultase rugaciunea. „Atunci Isaia, proorocul, s-arugat Domnului, s, i Domnul a dat cu zece trepte îna-poi umbra din locul în care se pogorâse pe cadranulsoarelui lui Ahaz”. (2 Împarat,i 20, 8-11.)

Readus la puterea lui de mai înainte, împaratul lui Iuda a recu-noscut în cuvintele unei cântari bunatat,ile lui Iehovas, i a fagaduit sa traiasca restul zilelor într-o slujire debuna voie a Împaratului împarat,ilor. Recunoas, tereaplina de recunos, tint, a a purtarii înduratoare a lui Dum-nezeu fat, a de el ofera inspirat,ie pentru tot,i cei caredoresc sa-s, i petreaca anii spre slava Facatorului lor:

„Ziceam: «În cei mai buni ani ai viet,ii mele[343]Trebuie sa ma duc la port,ile locuint,ei mort,ilor!

Sunt pedepsit cu pierderea celorlalt,i ani ai mei,Care-mi mai ramân!»

Solii din Babilon 227

Ziceam: «Nu voi mai vedea pe Domnul,Pe Domnul, în pamântul celor vii;

Nu voi mai vedea pe nici un om în locuint,a mort,ilor!»

Locuint,a mea este luata s, i mutata de la mine,Ca o coliba de pastori.

Îmi simt firul viet,ii taiat ca de un t,esator,Care m-ar rupe din t,esatura lui.

Pâna diseara îmi vei pune capat.Am strigat pâna dimineat,a;

Ca un leu, îmi zdrobisem toate oasele!

Pâna diseara îmi vei pune capat.Ciripeam ca o rândunea,

Croncaneam ca un cocor,S, i gemeam ca o porumbit, a.

Ochii-mi priveau topit,i spre cer:«Doamne, sunt în necaz, ajuta-ma!»

Ce sa mai spun?El mi-a raspuns s, i m-a ascultat.

Acum voi umbla smerit pâna la capatul anilor ei,Dupa ce am fost întristat astfel.

Doamne, prin îndurarea Ta se bucura omul de viat, a,Prin ea mai am s, i eu suflare,

Caci Tu ma faci sanatos s, i îmi dai iaras, i viat,a.

lata, chiar suferint,ele mele erau spre mântuirea mea;Tu ai gasit placere sa-mi scot,i sufletul

Din groapa putrezirii.Caci ai aruncat înapoia Ta toate pacatele mele!

228 Profeti si regi

Caci nu locuint,a mort,ilor Te lauda,Nu moartea Te mares, te,

S, i cei ce s-au pogorât în groapaNu mai nadajduiesc în credincios, ia Ta.

Ci cel viu, da, cel viu Te lauda[344]Ca mine astazi.

Tatal face cunoscut copiilor sai credincios, ia Ta.

Domnul m-a mântuit!De aceea, în toate zilele viet,ii noastre

Vom suna din coardele instrumentelor noastre,În casa Domnului”.

(Isaia 38, 10-20.)

În vaile fertile ale Tigrului s, i Eufratului locuia un poporvechi care, des, i la data aceea era supus Asiriei, erarânduit sa conduca lumea. Printre aces, tia erau barbat,iînt,elept,i care dadeau o atent,ie deosebita studiuluiastronomiei; s, i când au observat ca umbra de pe ca-dran se întorsese cu zece trepte, s-au minunat nespus.Împaratul lor, Merodac-Baladan, dupa ce a aflat caaceasta minune, prin care Dumnezeul cerului îi acor-dase o prelungire a viet,ii, fusese data ca semn împa-ratului lui Iuda, a trimis soli la Ezechia sa-l felicitepentru vindecare s, i sa afle, daca era posibil, mai multedespre Dumnezeul care era în stare sa faca o as, a mareminune.

Vizita acestor soli de la împaratul din t,ara îndepartata îidadea lui Ezechia ocazia sa-L înalt,e pe Dumnezeulcel viu. Cât de us, or i-ar fi fost sa vorbeasca despreDumnezeu ca sust,inator al tuturor lucrurilor create,prin a Carui favoare îi fusese crut,ata viat,a tocmaicând toate nadejdile se spulberasera! Ce transformariuimitoare ar fi avut loc daca aces, ti cautatori dupa

Solii din Babilon 229

adevar de pe câmpiile Caldeii ar fi fost condus, i sarecunoasca suveranitatea suprema a Dumnezeuluicelui viu!

Dar mândria s, i vanitatea au pus stapânire pe inima luiEzechia, s, i în înalt,are de sine a lasat deschise îna-intea ochilor lacomi comorile cu care Dumnezeu [345]îmbogat,ise pe poporul Sau. Împaratul „a aratattrimis, ilor locul unde erau lucrurile lui de pret, , argintuls, i aurul, miresmele s, i untdelemnul de pret, , toata casalui de arme s, i tot ce se afla în vistieriile lui: n-a ramasnimic în casa s, i în t,inuturile lui, pe care sa nu li-l fiaratat”. (Isaia 39, 2.) Nu pentru a proslavi pe Dum-nezeu a facut el aceasta, ci ca sa se înalt,e în ochiiprint,ilor straini. El nu a stat sa aprecieze ca aces, tibarbat,i erau reprezentant,ii unui popor puternic, carenu avea nici temere s, i nici dragoste de Dumnezeu îninima, s, i ca era imprudent sa le împartas, easca tainele [346]privind bogat,iile pamântes, ti ale nat,iunii.

Vizita trimis, ilor la Ezechia a fost punerea la proba arecunos, tint,ei s, i devot,iunii lui. Raportul biblic spune:„Însa, când au trimis capeteniile Babilonului soli la elsa întrebe de minunea care avusese loc în t,ara, Dum-nezeu l-a parasit ca sa-l încerce, pentru ca sa cunoascatot ce era în inima lui”. (2 Cronici 32, 31.) Daca Eze-chia ar fi folosit ocazia data lui ca sa dea marturiedespre puterea, bunatatea s, i mila Dumnezeului luiIsrael, raportul trimis, ilor ar fi fost o lumina care pa-trunde întunericul. Dar el s-a înalt,at mai presus deDomnul os, tirilor. El „n-a rasplatit binefacerea pe carea primit-o, caci i s-a îngâmfat inima”. (2 Cronici 32,25.)

Cât de dezastruoase aveau sa fie consecint,ele! Lui Isaia i s-adescoperit ca solii care se întorceau duceau cu ei unraport cu privire la bogat,iile pe care le vazusera, s, i caîmparatul Babilonului s, i sfetnicii lui aveau sa planu-

230 Profeti si regi

iasca sa-s, i îmbogat,easca propria lor t,ara cu comorileIerusalimului. Ezechia pacatuise grav. „Mânia Dom-nului a venit peste el, peste Iuda s, i peste Ierusalim”.(Versetul 25.)

„Proorocul Isaia a venit apoi la împaratul Ezechia, s, i l-aîntrebat: «Ce au spus oamenii aceia, s, i de unde auvenit la tine?» Ezechia a raspuns: «Au venit la minedintr-o t,ara îndepartata, din Babilon». Isaia a zis: «Ceau vazut în casa ta?» Ezechia a raspuns: «Au vazuttot ce este în casa mea: n-a ramas nimic în vistieriilemele, pe care sa nu le fi aratat».

Atunci Isaia a zis lui Ezechia: «Asculta cuvântul Domnului[347]os, tirilor! lata, vor veni vremuri când vor duce în Ba-bilon tot ce este în casa ta s, i tot ce au strâns parint,iitai pâna în ziua de azi; nimic nu va ramânea, ziceDomnul. S, i vor lua din fiii tai, ies, it,i din tine, pe care-ivei nas, te, ca sa-i faca fameni în casa împaratului Ba-bilonului». Ezechia a raspuns lui Isaia : «CuvântulDomnului, pe care l-ai rostit, este bun».” (Isaia 39,3-8.)

Umplut de remus, cari, „Ezechia s-a smerit din mândria lui,împreuna cu locuitorii Ierusalimului, s, i mânia n-a ve-nit peste ei în timpul viet,ii lui Ezechia”. (2 Cronici32, 26.) Dar samânt,a rea fusese semanata s, i, în timp,avea sa rasara s, i sa aduca un seceris, de pustiire s, ivai. În anii care i-au ramas, împaratul lui Iuda avea saaiba multa propas, ire din cauza efortului lui neabatutde a rascumpara trecutul s, i a aduce onoare Nume-lui lui Dumnezeu pe care-L slujise; cu toate acestea,credint,a avea sa-i fie aspru încercata s, i avea sa învet,eca numai punându-s, i toata încrederea în Iehova pu-tea nadajdui sa biruiasca puterile întunericului, carecomplotau la ruinarea lui s, i la distrugerea definitiva apoporului sau.

Solii din Babilon 231

Istoria es, ecului lui Ezechia de a se arata credincios însar-cinarii cu ocazia vizitei solilor cuprinde o lect,ie im-portanta pentru tot,i. Cu mult mai mult decât o fa-cem, trebuie sa vorbim despre capitolele pret,ioase dinexperient,a noastra, despre mila s, i bunatatea lui Dum-nezeu, despre adâncimile inegalabile ale dragosteiMântuitorului. Când mintea s, i inima sunt umplute cudragostea lui Dumnezeu, nu va fi greu sa împartas, ims, i altora ceea ce se cuprinde în viat,a spirituala. Gân- [348]duri înalte, aspirat,ii nobile, o înt,elegere mai clara aadevarului, planuri neegoiste, dorint,e dupa evlavie s, isfint,enie îs, i vor gasi expresia în cuvinte care dau pefat, a ce fel de comoara adapostes, te inima.

Cei cu care ne întovaras, im în fiecare zi au nevoie de ajutorulnostru, de calauzirea noastra. S-ar putea ca ei sa fieîntr-o as, a stare de spirit încât un cuvânt rostit la vremeva fi ca un cui bine batut. Mâine, unele dintre sufleteleacestea pot fi acolo unde sa nu le mai putem influent,aniciodata. Care este influent,a noastra asupra acestortovaras, i de calatorie?

Fiecare zi din viat,a noastra este încarcata de raspunderi caretrebuie sa le purtam. În fiecare zi cuvintele s, i fap-tele noastre fac o impresie asupra acelora cu carene întovaras, im. Cât de mare nevoie este sa punemstraja buzelor noastre s, i sa ne pazim cu atent,ie pas, ii!O act,iune nechibzuita, un pas imprudent, s, i valurilefurioase ale unei ispite puternice pot arunca un sufletpe calea caderii. Nu mai putem aduna gândurile pecare le-am sadit în mint,ile oamenilor. Daca ele aufost rele, am pus în mis, care un lant, de împrejurari, unval al raului, pe care nu-l mai putem opri.

Pe de alta parte, daca prin exemplul nostru îi ajutam pe alt,ii îndezvoltarea principiilor bune, le dam puterea sa facabinele. La rândul lor, ei exercita aceeas, i influent, abuna asupra altora. În felul acesta, sute s, i mii sunt

232 Profeti si regi

ajutat,i prin influenta noastra de care nu ne putemda seama. Adevaratul urmas, al lui Hristos întares, tehotarârile cele bune ale tuturor acelora cu care vine înlegatura. În fat,a unei lumi necredincioase s, i orbitoarede pacat, el da pe fat, a puterea harului lui Dumnezeus, i desavârs, irea caracterului Sau.

Capitolul 30 — Izbavirea de sub puterea [349]

Asiriei

Într-o vreme de grozava primejdie nat,ionala, când os, tile Asi-riei navaleau în t,ara lui Iuda s, i când se parea ca ni-mic nu putea salva Ierusalimul de distrugere com-pleta, Ezechia s, i-a unit toate fort,ele împarat,iei ca sase opuna cu curaj neabatut asupritorilor pagâni s, isa se încreada în puterea lui Iehova de a-i elibera.„Întarit,i-va s, i îmbarbatat,i-va. Nu va temet,i s, i nu vaspaimântat,i înaintea împaratului Asiriei s, i înainteaîntregii mult,imi care este cu el; caci cu noi sunt maimult,i decât cu el. Cu el este un brat, de carne, dar cunoi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajutas, i va lupta pentru noi”. (2 Cronici 32, 7.8.)

Nu fara motiv putea vorbi Ezechia cu încredere despre ceeace avea sa urmeze. Asirianul cel îngâmfat, des, i fu-sese folosit de Dumnezeu pentru un timp ca toiag lamâniei Sale pentru pedepsirea nat,iunilor, nu avea sadomneasca pentru totdeauna. (Vezi Isaia 10, 5.) „Nute teme de asirian”, fusese solia Domnului trimisaprin Isaia cu cât,iva ani mai înainte pentru cei care [350]locuiau în Sion, caci „peste put,ina vreme ... Domnulos, tirilor va învârti biciul împotriva lui, cum a lovit peMadian la stânca Oreb; s, i Îs, i va mai ridica toiagul odata asupra marii ca odinioara în Egipt. În ziua aceea,se va lua povara lui de pe umarul tau, s, i jugul lui depe gâtul tau, ba înca jugul va crapa de grasime”. (Isaia10, 24-27.)

Într-o alta solie profetica data „în anul mort,ii împaratuluiAhaz”, proorocul declarase: „Domnul os, tirilor a ju-

233

234 Profeti si regi

rat, s, i a zis: «Da, ce am hotarât se va întâmpla, ce ampus la cale se va împlini. Voi zdrobi pe Asirian înt,ara Mea, îl voi calca în picioare în munt,ii Mei; astfeljugul lui se va lua de pe ei, s, i povara lui va fi luata depe umerii lor». Iata hotarârea luata împotriva întregu-lui pamânt, iata mâna, întinsa peste toate neamurile.Domnul os, tirilor a luat aceasta hotarâre, cine I se vaîmpotrivi? Mâna Lui este întinsa: cine o va abate?”(Isaia 14, 28.24-27.)

Puterea asupritorului avea sa fie zdrobita. Totus, i Ezechia,în primii ani ai domniei lui, continuase sa plateascatribut Asiriei în conformitate cu înt,elegerea facutacu Ahaz. În acelas, i timp, împaratul „s-a sfatuit cucapeteniile sale s, i cu oamenii lui cei viteji” s, i a facutce a fost posibil pentru apararea împarat,iei sale. Els, i-a asigurat o rezerva mare de apa înauntrul zidurilorIerusalimului, pe când în afara cetat,ii avea sa fie lipsa.„Ezechia s-a îmbarbatat, a zidit din nou zidul care erastricat s, i l-a ridicat pâna la turnuri.

A mai zidit un alt zid în afara, a întarit Milo în cetatea lui[351]David, s, i a pregatit o mult,ime de arme s, i de scuturi. Apus capeteniile de razboi peste popor”. (2 Cronici 32,3, 5.6.) Nimic din ceea ce se putea face în pregatireapentru asediu n-a ramas nefacut.

Pe vremea venirii pe tronul lui Iuda a lui Ezechia, asirieniidusesera deja ca prizonieri un mare numar dintrecopiii lui Israel din împarat,ia de nord; s, i la cât,iva anidupa ce începuse sa domneasca s, i în timp ce întareaînca fortaret,ele Ierusalimului, asirienii au asediat s, iau cucerit Samaria s, i au împras, tiat cele zece semint,iiîn multe provincii ale împarat,iei asiriene. Hotarele luiIuda se gaseau la numai cât,iva kilometri distant, a s, iIerusalimul era la mai put,in de optzeci de kilometri;iar comorile bogate care se gaseau în templu aveausa ispiteasca pe vrajmas, sa se întoarca.

Izbavirea de sub puterea Asiriei 235

Dar împaratul lui Iuda se hotarâse sa-s, i faca partea, prega-tindu-se sa se împotriveasca vrajmas, ului s, i, dupa ce afacut tot ceea ce inventivitatea s, i puterea omeneascaputeau face, s, i-a strâns fort,ele s, i i-a îndemnat sa fiecurajos, i: „Mare este în mijlocul tau Sfântul lui Israel”(Isaia 12, 6), fusese solia proorocului Isaia catre Iuda; iar împaratul, cu o credint, a neclintita, declara acum:„Cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne vaajuta s, i va lupta pentru noi”. (2 Cronici 32, 8.)

Nimic altceva nu inspira credint,a atât de repede ca exercitareacredint,ei. Împaratul lui Iuda se pregatise pentru furt-una ce venea; iar acum, încrezator ca proorocia îm-potriva asirienilor avea sa se împlineasca, s, i-a întaritsufletul în Domnul. „Poporul a avut încredere în cu-vintele lui Ezechia”. (2 Cronici 32, 8.) Ce important, aavea daca armatele asiriene, înviorate dupa cucerirea [352]celor mai mari nat,iuni ale pamântului s, i învingatoareasupra Samariei s, i Israelului, îs, i vor îndrepta fort,eleîmpotriva lui Iuda? Ce importanta avea daca ei seîngâmfau prin cuvintele: „Dupa cum mâna mea a pusstapânire pe împarat,iile idolilor, unde erau mai multeicoane decât la Ierusalim s, i în Samaria, cum am facutSamariei s, i idolilor ei, nu voi face s, i Ierusalimului s, iicoanelor lui?” (Isaia 10, 10.11.) Iuda nu avea nimicde ce sa se teama, caci taria lor era în Iehova.

Criza as, teptata multa vreme a sosit în cele din urma. Os, tileAsiriei care înaintau din biruint, a în biruint, a au pa-truns în ludea. Încrezatori în biruint, a, conducatoriis, i-au împart,it fort,ele în doua armate: una urma sa în-tâlneasca armata egipteana catre miazazi, iar cealaltaavea sa asedieze Ierusalimul.

Singura nadejde a lui Iuda era acum în Dumnezeu. Oriceajutor posibil din armatele Egiptului fusese taiat s, inici o alta nat,iune nu era aproape sa-i întinda o mânaprietenoasa.

236 Profeti si regi

Capeteniile asiriene, sigure de taria fort,elor disciplinate, aupregatit o întâlnire cu capeteniile lui Iuda, cu care oca-zie au cerut cu obraznicie predarea cetat,ii. Aceastacerere a fost însot,ita de blesteme hulitoare împotrivaDumnezeului evreilor. Datorita slabiciunii s, i aposta-ziei lui Israel s, i Iuda, Numele lui Dumnezeu nu erade temut printre popoare, ci devenise un subiect debatjocura continua. (Vezi Isaia 52, 5.)

„Rabs, ache, una din capeteniile lui Sanherib, le-a zis:«Spunet,i lui Ezechia: As, a vorbes, te marele împarat,împaratul Asiriei: Ce este încrederea aceasta pe carete bizui? Tu ai zis: Pentru razboi trebuie chibzuint, a s, i[353]putere. Dar acestea sunt doar vorbe în vânt. În cinet,i-ai pus încrederea de te-ai rasculat împotriva mea?»”(2 Împarat,i 18, 19.20.)

Convorbirile capeteniilor erau purtate în afara port,ilorcetat,ii, dar în auzul strajerilor de pe zid; pe cândreprezentant,ii împaratului asirian s, i-au rostit cu glastare propunerile catre capeteniile lui Iuda, acestea le-au cerut sa vorbeasca în limba siriana, s, i nu în ebraica,pentru ca cei de pe zid sa nu înt,eleaga desfas, urareaîntâlnirii. Rabs, ache, batându-s, i joc de aceasta suges-tie, s, i-a ridicat glasul s, i mai puternic s, i, continuând savorbeasca în limba ebraica, a spus: „Ascultat,i cuvin-tele marelui împarat, împaratul Asiriei! As, a vorbes, teîmparatul: «Nu va lasat,i amagit,i de Ezechia, caci nuva putea sa va izbaveasca. Nu va lasat,i mângâiat,i deEzechia cu încrederea în Domnul, când zice: „Dom-nul ne va izbavi s, i cetatea aceasta nu va fi data înmâinile împaratului Asiriei”».

Nu ascultat,i pe Ezechia. Caci as, a vorbes, te împaratul Asiriei:«Facet,i pace cu mine, supunet,i-va mie, s, i fiecare dinvoi va mânca din via lui s, i din smochinul lui, s, i vabea apa din fântâna lui, pâna voi veni, s, i va voi lua

Izbavirea de sub puterea Asiriei 237

într-o t,ara ca a voastra, într-o t,ara plina de grâu s, i devin, o t,ara plina de pâine s, i de vii.»

Nu va lasat,i amagit,i de Ezechia când va zice: «Domnul neva izbavi». Oare dumnezeii neamurilor au izbavit eifiecare t,ara lui din mâna împaratului Asiriei? Undesunt dumnezeii Hamatului s, i Arpadului? Unde suntdumnezeii din Sefarvaim? S, i unde sunt dumnezeiiSamariei? Au izbavit ei Samaria din mâna mea? Din-tre tot,i dumnezeii acestor t, ari, care din ei s, i-au izbavit [354]t,ara din mâna mea, pentru ca Domnul sa izbaveascaIerusalimul din mâna mea?” (Isaia 36, 13-20.)

La aceste batjocuri copiii lui Iuda „nu i-au raspuns o vorba”.Întâlnirea a ajuns la încheiere. Reprezentant,ii iudeis-au întors la Ezechia „cu hainele sfâs, iate, s, i i-au spuscuvintele lui Rabs, ache”. (Versetele 21.22.) Împaratul,auzind despre aceste provocari s, i hule, „s, i-a sfâs, iathainele, s-a acoperit cu un sac, s, i s-a dus în casaDomnului”. (2 Împarat,i 19, 1.)

Un sol a fost trimis la Isaia sa-l informeze cu privire la re-zultatele întâlnirii. Ziua aceasta „este o zi de necaz,de pedeapsa s, i de ocara”, a fost cuvântul pe care re-gele i l-a trimis. „Poate ca Domnul, Dumnezeul tau,a auzit toate cuvintele lui Rabs, ache, pe care l-a trimisîmparatul Asiriei, stapânul sau, sa batjocoreasca peDumnezeul cel viu, s, i poate ca Domnul, Dumnezeultau îl va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a au-zit. Înalt, a dar o rugaciune pentru ceilalt,i care au mairamas”. (2 Împarat,i 19, 3.4.)

„Împaratul Ezechia s, i proorocul Isaia, fiul lui Amot, , au înce-put sa se roage pentru lucrul acesta s, i au strigat catrecer.” (2 Cronici 32, 20.)

Dumnezeu a raspuns la rugaciunile slujitorilor Sai. Lui Isaiai-a fost data solia pe care s-o transmita lui Ezechia:

238 Profeti si regi

„As, a vorbes, te Domnul: «Nu te speria de cuvintele pecare le-ai auzit s, i prin care M-au batjocorit slujitoriiîmparatului Asiriei. Voi pune în el un duh care îl vaface ca, la auzul unei ves, ti pe care o va primi, sa seîntoarca în t,ara lui; s, i-l voi face sa cada ucis de sabieîn t,ara lui»”. (2 Împarat,i 19, 6.7.)

Dupa ce s-au despart,it de capeteniile lui Iuda, reprezentant,iiAsiriei au luat legatura direct cu împaratul lor, care[355]era cu o parte a armatei care controla drumul din-spre Egipt. Când a auzit raspunsul, Sanherib a scris oscrisoare batjocoritoare pentru Domnul, Dumnezeullui Israel, vorbind astfel împotriva lui: „Dupa cumdumnezeii neamurilor celorlalte t, ari n-au putut sa iz-baveasca pe poporul lor din mâna mea, tot as, a niciDumnezeul lui Ezechia nu va izbavi pe poporul Saudin mâna mea”. ( 2 Cronici 32, 17.)

Amenint,area laudaroasa era însot,ita de solia: „Sa nu te îns, eleDumnezeul tau, în care te încrezi, zicând: «Ierusali-mul nu va fi dat în mâinile împaratului Asiriei». Iata,ai auzit ce au facut împarat,ii Asiriei tuturor t, arilor,s, i cum le-au nimicit; s, i tu, sa fii izbavit! Dumnezeulneamurilor pe care le-au nimicit parint,ii mei, au iz-bavit ei pe Gozan, Haran, Ret,ef s, i pe fiii lui Eden dinTelasar? Unde este împaratul Hamatului, împaratulArpadului s, i împaratul cetat,ii Sevarfaimului, Heneis, i Ivei?” (2 Împarat,i 19, 10-13.)

Când împaratul lui Iuda a primit scrisoarea batjocoritoare,a luat-o la templu, „a întins-o înaintea Domnului”(Versetul 14) s, i s-a rugat cu o credint, a puternica pen-tru ajutor din cer, ca popoarele pamântului sa s, tie caDumnezeul evreilor înca traies, te s, i domnes, te. Era înjoc onoarea lui Iehova; numai El putea aduce elibera-rea.

Izbavirea de sub puterea Asiriei 239

„Doamne, Dumnezeul lui Israel, care s, ezi pe heruvimi” seruga Ezechia. „Tu es, ti singurul Dumnezeu al tuturorîmparat,ilor pamântului! Tu ai facut cerurile s, i pamân-tul. Doamne, pleaca-t,i urechea s, i asculta! Doamne,deschide-t,i ochii s, i prives, te. Auzi cuvintele lui Sanhe- [356]rib, care a trimis pe Rabs, ache sa batjocoreasca peDumnezeul cel viu. Da, Doamne, este adevarat caîmparat,ii Asiriei au nimicit neamurile s, i le-au pustiitt, arile, s, i ca au aruncat în foc pe dumnezeii lor; darei nu erau dumnezei, ci erau lucrari facute de mânaomului, erau lemn s, i piatra; s, i i-au nimicit. Acum,Doamne, Dumnezeul nostru, izbaves, te-ne din mânalui Sanherib, ca sa s, tie toate împarat,iile pamântuluica numai Tu es, ti Dumnezeu, Doamne”. (Versetul 15-19.)

„Ia aminte, Pastorul lui Israel,Tu, care povat,uies, ti pe Iosif ca pe o turma!

Arata-Te în stralucirea Ta, Tu, care s, ezi pe heruvimi!Trezes, te-t,i puterea, înaintea lui Efraim,

Beniamin s, i Manase,S, i vino în ajutorul nostru!

Ridica-ne, Dumnezeule,Fa sa straluceasca Fat,a Ta,

S, i vom fi scapat,i!

Doamne, Dumnezeul os, tirilor,Pâna când Te vei mânia cu toata rugaciunea po-

porului Tau?Îi hranes, ti cu o pâine de lacrimi,

S, i-i adapi cu lacrimi din plin.Ne faci sa fim marul de cearta al vecinilor nos, tri,

S, i vrajmas, ii nos, tri râd de noi între ei.Ridica-ne, Dumnezeul os, tirilor!

Fa sa straluceasca Fat,a Ta, s, i vom fi scapat,i!

240 Profeti si regi

Tu ai adus o vie din Egipt,Ai izgonit neamuri, s, i ai sadit-o.

Ai facut loc înaintea ei:S, i ea a dat radacini s, i a umplut t,ara.

Munt,ii erau acoperit,i de umbra ei,S, i ramurile ei erau nis, te cedri ai lui Dumnezeu.

Îs, i întindea mladit,ele pâna la mare,S, i lastarii pâna la Râu.

Pentru ce i-ai rupt gardul acum,[357][358][359]

De-o jefuiesc tot,i trecatorii?O râma mistret,ul din padure,

S, i o manânca fiarele câmpului.Dumnezeul os, tirilor, întoarce-Te iaras, i!

Prives, te din cer, s, i vezi!Cerceteaza via aceasta!

Ocrotes, te ce a sadit dreapta Ta,S, i pe fiul, pe care t,i L-ai ales!...

Învioreaza-ne iaras, i, s, i vom chema Numele Tau.Doamne, Dumnezeul os, tirilor, ridica-ne iaras, i!

Fa sa straluceasca Fat,a Ta,S, i vom fi scapat,i!”

(Psalm 80.)

Rugaciunile lui Ezechia în favoarea lui Iuda, a onoarei Con-ducatorului lor suprem erau în armonie cu planullui Dumnezeu. Solomon, în binecuvântarea rostita laconsacrarea templului, se rugase Domnului „sa facaîn tot timpul dreptate robului sau s, i poporului SauIsrael, pentru ca toate popoarele pamântului sa poatacunoas, te ca Domnul este Dumnezeu s, i ca nu este altDumnezeu afara de El”. (1 Împarat,i 8, 59.60.) Dom-nul avea sa-s, i arate favoarea îndeosebi atunci când învreme de razboi sau de înfrângere de catre o os, tire,capeteniile lui Israel aveau sa intre în casa de ruga-

Izbavirea de sub puterea Asiriei 241

ciune s, i trebuia sa se roage pentru izbavire. (Versetele33, 34.)

Ezechia n-a fost lasat fara nadejde. Isaia a trimis la el sa i sespuna: „As, a vorbes, te Domnul, Dumnezeul lui Israel:«Am auzit rugaciunea pe care Mi-ai facut-o cu privirela Sanherib, împaratul Asiriei. Iata cuvântul pe carel-a rostit Domnul împotriva lui:

«Fecioara, fiica Sionului, te dispret,uies, te s, i râde de tine; fataIerusalimului da din cap dupa tine.»

«Pe cine ai batjocorit s, i ai ocarât tu? Împotriva cui ai ridicatglasul? S, i împotriva cui t,i-ai ridicat ochii? ÎmpotrivaSfântului lui Israel!» «Prin solii tai ai batjocorit pe [360]Domnul s, i ai zis: Cu mult,imea carelor mele, am suitvârful munt,ilor, coastele Libanului! Voi taia cei maiînalt,i cedri ai lui, cei mai frumos, i chiparos, i ai lui,s, i voi atinge creasta lui cea mai înalta, padurea luicare este ca o gradina de poame; am sapat s, i am bautape straine, s, i voi seca cu talpa picioarelor Mele toaterâurile Egiptului».

«N-ai auzit ca Eu de mult am pregatit aceste lucruri, s, i cale-am hotarât din vremurile vechi? Acum însa amîngaduit sa se împlineasca, s, i sa prefaci cetat,i înta-rite în mormane de darâmaturi. Locuitorii lor suntneputincios, i, îngrozit,i s, i înmarmurit,i; au ajuns caiarba de pe câmp s, i ca verdeat,a frageda, ca iarba depe acoperis, uri s, i ca grâul care se usuca înainte de a-ida spicul.»

«Dar s, tiu când stai jos, când ies, i s, i când intri, s, i când es, tifurios împotriva Mea. Pentru ca es, ti furios împotrivaMea, s, i pentru ca trufia ta a ajuns la urechile Mele, deaceea voi pune belciugul Meu în narile tale, s, i zabalaMea între buzele tale s, i te voi face sa te întorci pedrumul pe care ai venit».” (2 Împarat,i 19, 20-28.)

242 Profeti si regi

T, ara lui Iuda fusese pustiita de armata de ocupat,ie; dar Dum-nezeu fagaduise sa Se îngrijeasca în mod minunatde nevoile poporului. Lui Ezechia i-a fost trimisa so-lia: „Acesta sa-t,i fie semnul: Anul acesta vet,i mâncace cres, te de la sine, s, i al doilea an ce va rasari dinradacinile ramase; dar în al treilea an, vet,i semana,vet,i secera, vet,i sadi vii s, i vet,i mânca din rodul lor.Ramas, it,a din casa lui Iuda, ce va mai ramânea, va[361]prinde iaras, i radacini dedesubt, s, i deasupra va da rod.Caci din Ierusalim va ies, i o ramas, it, a s, i din munteleSionului cei scapat,i. Iata ce va face râvna Domnuluios, tirilor.

De aceea, as, a vorbes, te Domnul asupra împaratului Asiriei:«Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va aruncasaget,i în ea, nu va sta înaintea ei cu scuturi s, i nuva ridica întarituri de s, ant,uri împotriva ei. Se va în-toarce pe drumul pe care a venit, s, i nu va intra încetatea aceasta, zice Domnul. Caci Eu voi ocroti ceta-tea aceasta ca sa o mântuiesc, din pricina Mea, s, i dinpricina robului Meu David».” (2 Împarat,i 19, 29-34.)

Chiar în noaptea aceea a venit izbavirea. „În noaptea aceea, aies, it îngerul Domnului, s, i a ucis în tabara Asirieiniloro suta optzeci de mii de oameni”. (2 Împarat,i 19,35.) „Tot,i vitejii, domnitorii s, i capeteniile” din tabaraîmparatului Asiriei au fost ucis, i. (2 Cronici 32, 21.)

Ves, tile cu privire la aceasta judecata cumplita asupra os, tiriicare fusese trimisa sa cucereasca Ierusalimul au ajunsrepede la Sanherib care pazea înca drumul dinspreEgipt catre Iuda. Cuprins de frica, împaratul asirians-a grabit sa plece s, i „s-a întors rus, inat în t,ara lui”.(Versetul 21.) Dar nu avea sa mai domneasca multavreme. Potrivit cu proorocia care fusese rostita cuprivire la sfârs, itul lui neas, teptat, el a fost asasinat decei din casa lui „s, i în locul sau a domnit fiul sau EsarHadon”. (Isaia 37, 38.)

Izbavirea de sub puterea Asiriei 243

Dumnezeul evreilor biruise pe asirianul cel mândru. Onoarealui Iehova fusese aparata în ochii popoarelor înconju-ratoare. În Ierusalim inimile oamenilor erau pline deo bucurie sfânta. Rugaciunile lor staruitoare pentru [362]izbavire fusesera împletite cu marturisirea pacatuluis, i cu multe lacrimi. În nevoia lor cea mare se încre-zusera cu totul în puterea lui Dumnezeu de a salva, s, iEl nu-i parasise. Acum, curt,ile templului rasunau decântecele solemne, de lauda.

„Dumnezeu este cunoscut în IudaMare este Numele Lui în Israel.

Cortul lui este în Salem,S, i locuint,a Lui este în Sion;

Acolo a sfarâmat El saget,ile,Scutul, sabia s, i armele de razboi.

Tu es, ti mai maret, ,Mai puternic decât munt,ii rapitorilor.

Despuiat,i au fost vitejii aceia plini de inima,Au adormit somnul de apoi;

N-au putut sa se apere, tot,i acei oameni viteji.La mustrarea Ta, Dumnezeul lui Iacov,

Au adormit s, i calaret,i s, i cai.

Cât de înfricos, at es, ti Tu!Cine poate sa-t,i stea împotriva,

Când Ît,i izbucnes, te mânia?Ai rostit hotarârea de la înalt,imea cerurilor;

Pamântul s-a îngrozit s, i a tacut,Când S-a ridicat Dumnezeu sa faca dreptate,

S, i sa scape pe tot,i nenorocit,ii de pe pamânt.

Omul Te lauda chiar în mânia lui,Când Te îmbraci cu toata urgia Ta.

Facet,i juruint,e Domnului, Dumnezeului vostru,

244 Profeti si regi

S, i împlinit,i-le!Tot,i cei ce-l înconjoara,

Sa aduca daruri Dumnezeului celui înfricos, at.El frânge mândria domnitorilor,

El este înfricos, at pentru împarat,ii pamântului”.

(Psalmii 76.)

Ridicarea s, i caderea imperiului asirian este bogata înînvat, aminte pentru popoarele pamântului. Inspirat,iaa asemanat gloria Asiriei în culmea prosperitat,ii eicu un copac nobil din gradina lui Dumnezeu, care se[363]înalt, a deasupra copacilor din jur.

„lata ca Asirianul era un cedru falnic în Liban; ramurile luierau stufoase, frunzis, ul umbros, tulpina înalta, iar vâr-ful îi ajungea pâna la nori ... s, i tot felul de neamurimulte locuiau sub umbra lui. Era frumos prin mari-mea lui, prin întinderea ramurilor lui; caci radacinileîi erau înfipte în ape mari. Cedrii din gradina lui Dum-nezeu nu-l întreceau, chiparos, ii nu erau de asemuitcu crengile lui, s, i platanii nu erau ca ramurile lui; niciun copac din gradina lui Dumnezeu nu era ca el înfrumuset,e. Îl facusem atât de frumos prin mult,imeacracilor lui, ca-l pizmuiau copacii Edenului, care seaflau în gradina lui Dumnezeu”. (Ezechiel 31, 3-9.)

Dar conducatorii Asiriei, în loc sa foloseasca binecuvântarilelor neobis, nuite pentru binele omenirii, au devenit onenorocire pentru multe t, ari. Nemilos, i, fara sa segândeasca la Dumnezeu sau la semenii lor, au urmattactica neînduplecata de a determina toate popoarelesa recunoasca supremat,ia zeilor Ninivei, pe care ei îiînalt,au mai presus decât Cel Prea Înalt. Dumnezeutrimisese la ei pe Iona cu o solie de avertizare s, i,pentru o vreme, s-au umilit înaintea Dumnezeuluios, tirilor s, i au cautat iertare. Dar la scurta vreme s-

Izbavirea de sub puterea Asiriei 245

au întors iaras, i la închinarea idolatra s, i la cucerirealumii.

Proorocul Naum, în acuzarea raufacatorilor din Ninive, ex-clama:

„Vai de cetatea varsatoare de sânge,Plina de minciuna,

Plina de silnicieS, i care nu înceteaza sa se dedea la rapire!

Auzit,i pocnetul biciului, uruitul rot,ilor,Tropaitul cailor, s, i duruitul carelor!

Se arunca navalnici calaret,ii, scânteiaza sabia, [364]Fulgera sulit,a.... O mult,ime de ranit,i!...

lata, am necaz pe tine,Zice Domnul os, tirilor”.

(Naum 3, 1-6.)

Cu o precizie fara gres, , Cel Infinit înca are o judecata cupopoarele. În timp ce mila Lui este oferita cu che-mari la pocaint, a, aceasta judecata ramâne deschisa;dar atunci când oamenii ating un nivel stabilit deDumnezeu, începe lucrarea mâniei Sale. Conturile seînchid. Rabdarea divina ajunge la capat. Mila nu maimijloces, te în favoarea lor.

„Domnul este îndelung rabdator, dar de o mare tarie s, i nulasa nepedepsit pe cel rau. Domnul umbla în furtunas, i în vârtej, s, i norii sunt praful picioarelor Lui. Elmustra marea s, i o usuca, face sa sece toate râurile;Basanul s, i Carmelul tânjesc, s, i floarea Libanului seves, tejes, te. Se clatina munt,ii înaintea Lui, s, i dealurile

246 Profeti si regi

se topesc; se cutremura pamântul înaintea Lui, lumeas, i tot,i locuitorii ei. Cine poate sta înaintea urgiei Lui?S, i cine poate t,ine piept mâniei Lui aprinse? UrgiaLui se varsa ca focul, s, i se prabus, esc stâncile înainteaLui”. (Naum 1, 3-6.)

As, a se face ca Ninive, „cetatea aceea vesela, care statea plinade încredere s, i zicea în inima ei: «Eu s, i nici una afarade mine!»”, a devenit un pustiu (T, efania 2, 15.) „Estejefuita, pustiita s, i stoarsa de tot! Inima îi este mâhnita,îi tremura genunchii, toate coapsele sufera s, i toatefet,ele au îngalbenit. Unde este acum culcus, ul acela delei, pas, unea aceea pentru puii de lei, pe unde umblaleul, leoaica s, i puiul de leu, fara sa-i tulbure nimeni?”(Naum 2, 10.11.)

Privind înainte la vremea când îngâmfarea Asiriei avea sa[365]fie doborâta, T, efania proorocea despre Ninive: „Înmijlocul cetat,ii se vor culca turme de vite de tot felul;pelicanul s, i ariciul vor ramâne noaptea pe coperis, urilestâlpilor ei. La ferestre se vor auzi t,ipetele lor, pus-tiirea va fi în prag, caci captus, eala de cedru va fiscoasa”. (T, efania 2, 14.)

Mare a fost slava împarat,iei asiriene; mare i-a fost s, i caderea.Proorocul Ezechiel, dezvoltând mai departe imagineacu cedrul cel nobil, a prevenit lamurit caderea Asirieidin cauza mândriei s, i cruzimii ei. El declara:

„As, a vorbes, te Domnul Dumnezeu ... «pentru ca îs, i înalt,avârful pâna la nori s, i inima i se mândrea cu înalt,imealui, l-am dat în mâinile viteazului neamurilor, care-iva face dupa rautatea lui; caci l-am izgonit. Strainii,cele mai grozave popoare, l-au taiat s, i l-au lepadat.Crengile i-au cazut în munt,i s, i în toate vaile. Ramu-rile i s-au sfarâmat în toate s, uvoaiele t, arii; s, i toatepopoarele pamântului au plecat de la umbra lui, s, i l-au parasit. Pe sfarâmaturile lui au venit s, i s-au as, ezat

Izbavirea de sub puterea Asiriei 247

toate pasarile cerului, s, i toate fiarele câmpului s, i-aufacut culcus, ul între ramurile lui, ca sa nu se mai în-gâmfe nici unul din copacii de lânga ape cu înalt,imealor....»

As, a vorbes, te Domnul Dumnezeu: ... «În ziua când s-a po-gorât în locuint,a mort,ilor, am raspândit jalea ... s, i tot,icopacii de pe câmp s-au uscat. De vuietul caderii luiam facut sa se cutremure neamurile»”. (Ezechiel 31,10-16.)

Mândria Asiriei s, i caderea ei trebuie sa slujeasca drept exem- [366]plu pâna la sfârs, itul timpului. În ce prives, te nat,iunilepamântului de astazi care în mândrie s, i arogant, a sealiniaza împotriva Sa, Dumnezeu întreaba: „Cu cinepot,i fi asemuit tu în slava s, i în marime între copaciiEdenului? Totus, i vei fi aruncat împreuna cu copaciiEdenului în adâncimile pamântului”. (Versetul 18.)

„Domnul este bun, El este un loc de scapare în ziua necazului;s, i cunoas, te pe cei ce se încred în El. Dar cu nis, tevaluri ce se varsa peste mal, va nimici” pe tot,i aceiacare cauta sa se înalt,e mai presus de Cel Prea Înalt.(Naum 1, 7.8.)

„Mândria Asiriei va fi frânta s, i toiagul de cârmuire al Egiptu-lui va pieri.” (Zaharia 10, 11.) Acest lucru este adeva-rat nu numai cu privire la popoarele care s-au ridicatla lupta împotriva lui Dumnezeu în vremurile vechi,ci s, i la popoarele de astazi care nu împlinesc planuldivin. În zilele rasplatirii finale, când Judecatorul celdrept al întregului pamânt „va cerne neamurile” (Isaia30, 28), iar acelora care au pastrat adevarul le va fiîngaduit sa intre în cetatea lui Dumnezeu, arcadelecerului vor rasuna de cântarile biruitoare ale celorrascumparat,i. „Voi însa vet,i cânta”, declara prooro-cul, „ca în noaptea când se praznuies, te sarbatoarea,vet,i fi cu inima vesela, ca cel ce merge în sunetul

248 Profeti si regi

flautului, ca sa se duca la muntele Domnului, spreStânca lui Israel. s, i Domnul va face sa rasune glasulLui maret, .... Atunci, Asirianul va tremura de glasulDomnului, care îl va lovi cu nuiaua Sa. La fiecarelovitura de nuia hotarâta pe care i-o va da Domnul,se vor auzi timpanele s, i arfele”. (Versetele 29-32.)

Capitolul 31 — Nadejde pentru neamuri [367]

În timpul lucrarii sale, Isaia a dat o marturie lamurita cuprivire la planul lui Dumnezeu pentru pagâni. Alt,iprooroci amintisera despre planul divin, dar vorbirealor nu fusese totdeauna înt,eleasa. Lui Isaia i s-a datsa explice foarte clar lui Iuda adevarul ca printre ceidin Israelul lui Dumnezeu aveau sa fie socotit,i mult,icare nu erau urmas, ii lui Avraam dupa trup. Aceastaînvat, atura nu era în armonie cu teologia vremii lui,cu toate acestea, el a rostit fara teama soliile date deDumnezeu s, i a adus nadejde multor inimi care tânjeaudupa binecuvântarile spirituale fagaduite semint,ieilui Avraam.

Apostolul neamurilor, în epistola catre credincios, ii din Roma,atrage atent,ia la aceasta caracteristica a învat, aturii luiIsaia. Pavel spune: „S, i Isaia merge cu îndraznealapâna acolo ca zice: «Am fost gasit de cei ce nu Macautau; M-am facut cunoscut celor ce nu întrebau deMine»”. (Romani 10, 20.)

Adesea, izraelit,ii pareau neînstare sau lipsit,i de bunavoint, asa înt,eleaga planul lui Dumnezeu pentru pagâni. Dartocmai acesta a fost scopul pentru care El i-a facut [368]un popor deosebit s, i i-a întemeiat ca o nat,iune inde-pendenta printre nat,iunile pamântului. Avraam, tatallor, caruia i-a fost dat pentru prima oara legamântulfagaduint,ei fusese chemat sa iasa din rudeniile lui s, isa plece în regiuni îndepartate ca sa fie un purtatorde lumina pentru neamuri. Cu toate ca fagaduint,adata lui cuprinde o samânt, a de urmas, i numeroasa canisipul marii, totus, i nu pentru un scop egoist avea

249

250 Profeti si regi

sa devina întemeietorul unei nat,iuni în t,ara Canaan.Legamântul lui Dumnezeu cu el cuprindea toate po-poarele pamântului. „Voi face din tine un neam mares, i binecuvântat”, a declarat Iehova, „ît,i voi face unnume mare, s, i vei fi o binecuvântare. Voi binecuvântape cei ce te vor binecuvânta, s, i voi blestema pe ceice te vor blestema; s, i toate familiile pamântului vorfi binecuvântate în tine”. (Geneza 12, 2.3.)

La înnoirea legamântului cu put,in înainte de nas, terea luiIsaac, planul lui Dumnezeu pentru omenire a fostiaras, i facut clar. „În el vor fi binecuvântate toate nea-murile pamântului” (Geneza 18, 18), a fost asigurareadin partea Domnului cu privire la copilul fagaduit. Iarmai târziu, vizitatorul ceresc înca o data a declarat:„Toate neamurile pamântului vor fi binecuvântate însamânt,a ta”. (Geneza 22, 18.)

Termenii atotcuprinzatori ai acestui legamânt erau cunoscut,icopiilor lui Avraam cât s, i copiilor lui. Ei fuseseraizbavit,i din robia Egiptului pentru ca izraelit,ii sa fie obinecuvântare pentru popoare s, i ca Numele lui Dum-nezeu sa fie facut cunoscut „în tot pamântul”. (Exod9, 16.) Daca aveau sa asculte de cerint,ele Sale, ur-mau sa fie as, ezat,i cu mult înaintea altor popoare înînt,elepciune s, i pricepere. Dar aceasta supremat,ie aveasa fie atinsa s, i pastrata numai pentru ca prin ei planul[369]lui Dumnezeu pentru toate nat,iunile pamântului safie împlinit.

Provident,ele minunate legate de eliberarea lui Israel din robiaegipteana s, i de ocuparea t, arii fagaduite au determinatpe mult,i dintre pagâni sa recunoasca pe Dumnezeullui Israel drept Conducatorul suprem. „Egiptenii vorcunoas, te”, fusese fagaduint,a, „ca Eu sunt Domnulcând Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului s, i cândvoi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel”. (Exod7, 5.) Chiar s, i îngâmfatul Faraon a fost constrâns sa

Nadejde pentru neamuri 251

recunoasca puterea lui Iehova. „Ducet,i-va de slujit,iDomnului”, a îndemnat el pe Moise s, i Aaron, „s, ibinecuvântat,i-ma”. (Exod 12, 31.32.)

Înaintarea os, tilor lui Israel a dovedit ca lucrarile puterniceale Dumnezeului evreilor mersesera înaintea lor s, i caunii dintre pagâni îs, i însus, eau învat, atura ca numaiEl era Dumnezeul cel adevarat. În Ierihonul cel ne-legiuit, marturia unei femei pagâne a fost: „Domnul,Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în cer s, i jos pepamânt”. (Iosua 2, 11.) Cunoas, terea lui Iehova, careajunsese astfel la ea, s-a dovedit a fi salvarea ei. Princredint, a „n-a pierit Rahav împreuna cu cei razvratit,i”.(Evrei 11, 31.) Iar convertirea ei n-a fost un caz izolatal milei lui Dumnezeu fat, a de închinatorii la idolicare au recunoscut autoritatea Sa divina. În mijlocult, arii, un popor numeros — gabaonit,ii — a renunt,at lapagânismul lor s, i s-a unit cu Israel, împartas, indu-sede binecuvântarile legamântului.

Dumnezeu nu recunoas, te nici o deosebire pe baza denat,ionalitate, rasa sau casta. El este Creatorul tuturoroamenilor. Tot,i oamenii sunt o familie prin creat,iune [370]s, i tot,i sunt una prin rascumparare. Hristos a venitsa darâme orice zid de despart,ire, sa deschida toatedespart,iturile templului, pentru ca orice suflet sa aibaintrarea libera la Dumnezeu. Dragostea Lui este atâtde cuprinzatoare, atât de profunda, atât de deplina,încât patrunde pretutindeni. Ea ridica mai presus deinfluent,a lui Satana pe aceia care sunt amagit,i deispitirile lui s, i îi as, eaza în apropierea tronului luiDumnezeu, tron înconjurat de curcubeul fagaduint,ei.În Hristos nu mai este nici iudeu, nici grec, nici rob,nici slobod.

În anii care au urmat ocuparii t, arii fagaduite, planurile bine-facatoare ale lui Iehova pentru mântuirea pagânilor aufost aproape cu totul pierdute din vedere s, i a fost ne-

252 Profeti si regi

cesar ca El sa-s, i prezinte din nou planul. „Toate mar-ginile pamântului”, era inspirat psalmistul sa cânte,„îs, i vor aduce aminte s, i se vor închina înaintea Ta”.„Cei mari vin din Egipt: Etiopia alearga cu mâinileîntinse spre Dumnezeu. Atunci se vor teme neamurilede Numele Domnului, s, i tot,i împarat,ii pamântului deslava Ta. Sa se scrie lucrul acesta pentru neamul de oa-meni care va veni s, i poporul care se va nas, te sa laudepe Domnul! Caci El prives, te din înalt,imea sfint,enieiLui; Domnul prives, te din ceruri pe pamânt, ca sa audagemetele prins, ilor de razboi, s, i sa izbaveasca pe ceice sunt pe moarte; pentru ca ei sa vesteasca în SionNumele Domnului, s, i laudele Lui în Ierusalim, cândse vor strânge toate popoarele, s, i toate împarat,iile casa slujeasca Domnului”. (Psalmii 22, 27; 68, 31; 102,1.5.18-22.)

Daca Israel ar fi fost credincios însarcinarii lui, toate popoa-[371]rele pamântului s-ar fi împartas, it de binecuvântarilelui. Dar inimile acelora carora le fusese încredint,atacunoas, terea adevarului mântuitor n-au fost mis, catede nevoile celor din jurul lor. Când planul lui Dum-nezeu a fost pierdut din vedere, pagânii au ajuns safie privit,i ca fiind dincolo de hotarele milei Sale. Lu-mina adevarului a fost retrasa, s, i întunericul a pusstapânire pe ei. Popoarele au fost acoperite cu unval de ignorant, a; dragostea lui Dumnezeu era put,incunoscuta, ratacirea s, i superstit,ia înfloreau.

Aceasta era perspectiva pe care a gasit-o Isaia atunci când afost chemat la misiunea profetica; cu toate acestea,nu s-a descurajat, caci în urechile lui rasuna corultriumfal al îngerilor care înconjurau tronul lui Dum-nezeu: „Tot pamântul este plin de slava Lui”. (Isaia6, 3.) Iar credint,a i-a fost întarita de viziunile cuce-ririlor glorioase ale bisericii lui Dumnezeu, atuncicând „pamântul va fi plin de cunos, tint,a Domnului,ca fundul marii de apele care-l acopera”. (Isaia 11,

Nadejde pentru neamuri 253

9.) „Mahrama care acopera toate popoarele s, i înve-litoarea care înfas, oara toate neamurile” (Isaia 25, 7)avea sa fie distrusa, pâna la urma. Duhul lui Dumne-zeu avea sa fie revarsat peste toata faptura. Cei careflamânzesc s, i înseteaza dupa neprihanire aveau sa fienumarat,i printre cei din Israelul lui Dumnezeu. „S, ivor rasari ca firele de iarba între ape, ca salciile lângapâraiele de apa”, zicea profetul. „Unul va zice: «Eusunt Domnul!» Altul se va numi cu numele lui Iacov;iar altul va scrie cu mâna lui: «Al Domnului sunt!»S, i va fi cinstit cu numele lui Israel”. (Isaia 44, 4.5.)

Prorocului i s-a dat o descoperire a planului binefacatoral lui Dumnezeu în împras, tierea printre popoarelepamântului a lui luda cel nepocait. „Poporul Meu [372]va cunoas, te Numele Meu”, zice Domnul; „de aceeava s, ti, în ziua aceea, ca Eu vorbesc s, i zic: Iata-Ma!”(Isaia 52, 6.) S, i nu numai ei urmau sa învet,e lect,ia as-cultarii s, i încrederii; în locurile exilului lor, aveau sadea s, i altora o cunoas, tere a viului Dumnezeu. Mult,idintre fiii strainilor urmau sa învet,e sa-L iubeascadrept pe Creatorul s, i Rascumparatorul lor; aveau saînceapa pazirea Sabatului Sau cel sfânt ca amintirea puterii Sale creatoare; s, i când avea sa-s, i „desco-pere brat,ul Lui cel sfânt, înaintea tuturor neamurilor”,pentru a-s, i elibera poporul din robie, „toate marginilepamântului” sa vada mântuirea lui Dumnezeu. (Isaia52, 10.) Mult,i dintre aces, ti convertit,i de la pagânismvor dori sa se uneasca cu izraelit,ii s, i sa-i însot,eascaîn calatoria de reîntoarcere în ludea. Nici unul dintreaces, tia nu avea sa spuna: „Domnul ma va despart,ide poporul Sau” (Isaia 56, 3), caci Cuvântul Domnu-lui, prin proorocul Sau pentru aceia care urmau sa sepredea Lui s, i sa pazeasca Legea Sa era ca de atunciîncolo aveau sa fie socotit,i printre cei din Israelulspiritual — biserica Sa de pe pamânt.

254 Profeti si regi

„S, i pe strainii care se vor lipi de Domnul ca sa-L slujeascas, i sa iubeasca Numele Domnului, pentru ca sa fieslujitorii Lui, s, i pe tot,i cei ce vor pazi Sabatul, ca sanu-l pângareasca s, i vor starui în legamântul Meu, îivoi aduce la muntele Meu cel sfânt, s, i-i voi umpleade veselie în Casa Mea de rugaciune pentru toatepopoarele. As, a vorbes, te Domnul, Dumnezeu, carestrânge pe cei risipit,i ai lui Israel. Voi mai strânge s, i[373]alte popoare la cei strâns, i acum din el”. (Versetele6-8.)

Proorocului i s-a îngaduit sa priveasca de-a lungul veacu-rilor pâna la vremea venirii lui Mesia cel fagaduit.La început, a vazut numai „necaz, negura s, i nevoieneagra”. (Isaia 8, 22.) Mult,i care tânjeau dupa luminaadevarului, erau dus, i în ratacire de învat, atorii fals, i înlabirinturile ratacitoare ale filozofiei s, i spiritismului;alt,ii îs, i puneau încrederea într-o forma de evlavie,dar nu aduceau sfint,irea adevarata în practica viet,ii.Situat,ia parea fara nadejde, dar în scurta vreme ta-bloul s-a schimbat s, i înaintea ochilor proorocului s-adesfas, urat o viziune minunata. A vazut Soarele Ne-prihanirii ridicându-Se cu vindecarea sub aripile Sales, i pierdut în admirat,ie a exclamat: „Totus, i întunericulnu va împarat,i ves, nic pe pamântul în care acum estenecaz. Dupa cum în vremurile din vechime a acoperitcu ocara t,ara lui Zabulon s, i t,ara lui Neftali, în vremu-rile viitoare va acoperi cu slava t,inutul de lânga mare,t,ara de dincolo de Iordan, Galilea Neamurilor. Popo-rul, care umbla în întuneric, vede o lumina mare; pecei ce locuiau în t,ara umbrei mort,ii rasare o lumina”.(Isaia 9, 1-2.)

Aceasta glorioasa Lumina a lumii avea sa aduca mântui-rea oricarei nat,iuni, semint,ii, limbi s, i popor. Desprelucrarea dinainte de El, proorocul a auzit pe Tatalcel ves, nic care a declarat: „Este prea put,in lucru safii Robul Meu, ca sa ridici semint,iile lui Iacov s, i sa

Nadejde pentru neamuri 255

aduci înapoi ramas, it,ele lui Israel. De aceea, te punsa fii Lumina neamurilor, ca sa duci mântuirea pânala marginile pamântului. La vremea îndurarii te voiasculta, s, i în ziua mântuirii te voi ajuta; Te voi pazi [374]s, i Te voi pune sa faci legamânt cu poporul, sa ri-dici t,ara s, i sa împart,i mos, tenirile pustiite; sa spuiprins, ilor de razboi: «Ies, it,i!» S, i celor ce sunt în întu-neric: «Aratat,i-va!» Iata-i ca vin de departe, unii dela miazanoapte s, i de la apus, iar alt,ii din t,ara Sinim”.(Isaia 49, 6.8.9.12.)

Privind mai departe prin veacuri, proorocul a vazut împli-nirea literala a acestor fagaduint,e glorioase. A vazutpurtatorii ves, tilor bune ale mântuirii mergând pâna lamarginile pamântului la orice semint,ie s, i popor. El aauzit pe Domnul zicând despre biserica Evangheliei:„lata, voi îndrepta spre el pacea ca un râu s, i slavaneamurilor ca un pârâu ies, it din matca” (Isaia 66,12) s, i a auzit însarcinarea: „Larges, te locul cortuluitau; s, i întinde învelitoarea locuint,ei tale; nu te opri!Lunges, te-t,i funiile s, i întares, te-t,i t, arus, ii! Caci te veiîntinde la dreapta s, i la stânga, samânt,a ta va cotropineamurile s, i va locui cetat,ile pustii”. (Isaia 54, 2.3.)

Iehova a declarat proorocului ca-s, i va trimite martorii lapopoare, la Tarsis, la Pul s, i la Lud ... la Tubal s, i laIavan s, i în „ostroavele îndepartate”. (Isaia 66, 19.)

„Ce frumoase sunt pe munt,iPicioarele celui ce aduce ves, ti bune,

Care vestes, te pacea,Picioarele celui ce aduce ves, ti bune,

Care vestes, te mântuirea!Picioarele celui ce zice Sionului:

«Dumnezeul tau împarates, te!»”(Isaia 52, 7.)

256 Profeti si regi

Proorocul a auzit glasul lui Dumnezeu chemând biserica Sa[375]la lucrarea încredint,ata ei, pentru ca sa fie pregatitacalea pentru intrarea în ves, nica Sa împarat,ie. Soliaeste deosebit de clara:

„Scoala-te s, i lumineaza-te!Caci lumina ta vine s, i slava Domnului rasare peste

tine.”

„Caci iata, întunericul acopera pamântulS, i negura mare popoarele;

Dar peste tine rasare DomnulS, i slava Lui se arata peste tine.

Neamurile vor umbla în lumina taS, i împarat,ii în stralucirea razelor tale.”

„Ridica-t,i ochii împrejur s, i prives, te;Tot,i se strâng s, i vin spre tine!

Fiii tai vin de departeS, i fiicele tale sunt purtate pe brat,e....”

„Strainii ît,i vor zidi zidurileS, i împarat,ii lor ît,i vor sluji;

Caci te-am lovit în mânia Mea,Dar în îndurarea Mea am mila de tine.

Port,ile tale vor sta ves, nic deschise,Nu vor fi închise nici zi, s, i nici noapte,

Ca sa lase sa intre la tine bogat,ia neamurilor,S, i împarat,ii lor cu tot alaiul lor”.

„Întoarcet,i-va la Mine s, i vet,i fi mântuit,iTot,i cei ce suntet,i la marginile pamântului!

Caci Eu sunt Dumnezeu, s, i nu altul!”(Isaia 60, 1-4.10.11; 45, 22.)

Nadejde pentru neamuri 257

Aceste proorocii cu privire la o mare redes, teptare spiritu-ala într-o vreme de întunecime profunda îs, i gasescîmplinirea în liniile înaintate ale stat,iunilor misio-nare, care ajung în cele mai îndepartate regiuni alepamântului. Grupele de misionari în t, arile pagâne aufost asemanate de prooroc cu semne as, ezate pentru [376]calauzirea acelora care cauta lumina adevarului. „Înziua aceea”, zice Isaia, „Vlastarul lui Isai va fi ca unsteag pentru popoare; neamurile se vor întoarce la Els, i slava va fi locuint,a Lui. În acelas, i timp, DomnulÎs, i va întinde mâna a doua oara ca sa rascumpereramas, it,a poporului Sau.... El va înalt,a un steag pentruneamuri, va strânge pe surghiunit,ii lui Israel s, i vaaduna pe cei risipit,i ai lui Iuda de la cele patru capeteale pamântului”. (Isaia 11, 10-12.)

Ziua mântuirii este aproape. „Domnul Îs, i întinde privirilepeste tot pamântul ca sa sprijine pe aceia a carorinima este întreaga a Lui”. (2 Cronici 16, 9.) În toatenat,iunile, limbile s, i neamurile, El vede barbat,i s, i fe-mei care se roaga pentru lumina s, i cunos, tint, a. Sufle-tele lor sunt nesaturate; multa vreme s-au hranit cucenus, a. (Vezi Isaia 44, 20.) Vrajmas, ul oricarei nepri-haniri i-a ratacit, iar ei bâjbâie ca nis, te orbi. Dar suntcinstit,i în inima s, i doresc sa descopere o cale maibuna. Cu toate ca se gasesc în adâncimile pagânismu-lui, fara o cunoas, tere a legii scrise a lui Dumnezeus, i a Fiului Sau Isus, au descoperit pe nenumarate cailucrarea unei puteri divine asupra mint,ii s, i a caracte-rului.

Uneori aceia care nu au o cunoas, tere a lui Dumnezeu în afarade aceea pe care au primit-o sub act,iunea haruluidivin, au fost binevoitori fat, a de slujitorii Sai, apa-rându-i cu riscul viet,ii lor. Duhul Sfânt sades, te harullui Hristos în inima multor cautatori nobili dupa ade- [377]var, dând nas, tere simpatiilor contrare firii lor, contrareeducat,iei lor de mai înainte. „Lumina care lumineaza

258 Profeti si regi

pe orice om venit în lume” (Ioan 1, 9) straluces, te însufletul lor; s, i daca se ia seama la aceasta Lumina, Elle va calauzi picioarele catre Împarat,ia lui Dumnezeu.Proorocul Mica spunea: „Chiar daca am cazut, mavoi scula iaras, i, chiar daca stau în întuneric, totus, iDomnul este Lumina mea! El ma va scoate la luminas, i voi privi dreptatea Lui”. (Mica 7, 8.9.)

Planul de Mântuire al Cerului este destul de larg ca sa cu-prinda lumea întreaga. Dumnezeu dores, te sa insufleîn natura omeneasca smerita suflarea de viat, a. El nuva îngadui ca vreun suflet care este sincer în dorint,a[378]lui dupa ceva mai înalt s, i mai nobil decât tot ce poateoferi lumea sa fie dezamagit. El trimite continuu peîngerii Sai la aceia care, prins, i de împrejurarile celemai descurajatoare, se roaga în credint, a ca o puteremai înalta decât ei sa-i ia în stapânire s, i sa le aducaeliberare s, i pace. Dumnezeu li Se va descoperi pediferite cai s, i-i va pune în legatura cu provident,elecare le vor întari încrederea în Acela care S-a dat peSine ca rascumparare pentru tot,i pentru ca „sa-s, i punaîncrederea în Domnul, s, i sa nu uite lucrarile Dom-nului s, i sa pazeasca poruncile Lui”. (Psalmii 78, 7.)„Se poate lua prada celui puternic? S, i poate sa scapecel prins din prinsoare? Da, zice Domnul, prada celuiputernic va fi luata, s, i cel prins de asupritor va scapa”.(Isaia 49, 24.25.) „Vor fi acoperit,i de rus, ine cei ce seîncred în chipuri cioplite s, i zic idolilor turnat,i: «Voisuntet,i dumnezeii nos, tri!»” (Isaia 42, 17.)

„Ferice ce cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, fericece cine-s, i pune nadejdea în Domnul Dumnezeul sau!”(Psalmii 146, 5.) „Întoarcet,i-va la cetat,uie, voi pri-zonieri ai nadejdii”. (Zaharia 9, 12.) Catre tot,i ceisinceri din t, arile pagâne, „celui neprihanit” în ochiiCerului „îi rasare o lumina în întuneric”. (Psalmii112, 4.) Dumnezeu a vorbit: „Voi duce pe orbi peun drum necunoscut de ei, îi voi povat,ui pe carari

Nadejde pentru neamuri 259

nes, tiute de ei; voi preface întunericul în lumina, îna-intea lor s, i locurile strâmte în locuri netede; iata cevoi face, s, i nu-i voi parasi”. (Isaia 42, 16.)

260 Profeti si regi

Pedeapsa nat, ionala [379]

[380]

„Te voi pedepsi cu dreptate;Nu pot sa te las nepedepsit.” (Ieremia 30, 11.)

Capitolul 32 — Manase s, i Iosia[381]

Împarat,ia lui Iuda, a prosperat în toate zilele lui Ezechia dara coborât din nou sub anii lungi de domnie nelegiuitaa lui Manase, când pagânismul a fost reînviat s, i mult,idin popor au fost târât,i în idolatrie. „Manase a fostpricina ca Iuda s, i locuitorii Ierusalimului s-au ratacits, i au facut rau mai mult decât neamurile pe care lenimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel”. (2Cronici 33, 9.) Lumina glorioasa a generat,iilor demai înainte a fost urmata de întunericul superstit,iei s, iratacirii. Pacatele josnice au aparut s, i s-au dezvoltat— tirania, apasarea, ura a tot ce este bun. Dreptatea afost pervertita; violent,a predomina.

S, i totus, i, acele vremuri rele n-au fost fara martori pentruDumnezeu s, i pentru dreptate. Experient,ele grele princare Iuda trecuse cu bine în timpul domniei lui Eze-chia dezvoltasera în inimile multora, o tarie de carac-ter care acum slujea ca un zagaz împotriva nelegiuiriicoples, itoare. Marturia lor în favoarea adevarului s, i aneprihanirii a trezit mânia lui Manase s, i a tovaras, ilorlui de autoritate, care au cautat sa se împietreasca[382]în pacatuire, prin aducerea la tacere a oricarui glasde dezaprobare. „Manase a varsat de asemenea multsânge nevinovat pâna acolo încât a umplut Ierusali-mul de la un capat la altul, afara de pacatele pe carele-a savârs, it, s, i în care a târât s, i pe Iuda, facând ceeste rau înaintea Domnului”. (2 Împarat,i 21, 16.)

Primul care avea sa cada a fost Isaia, care timp de pesteo jumatate de veac, statuse înaintea lui Iuda ca solrânduit de Iehova. „Alt,ii au suferit batjocuri, batai,

262

Manase s, i Iosia 263

lant,uri s, i închisoare; au fost ucis, i cu pietre, taiat,i îndoua cu ferastraul, chinuit,i; au murit ucis, i de sabie,au pribegit îmbracat,i cu cojoace s, i în piei de capre,lipsit,i de toate, prigonit,i, muncit,i, ei, de care lumeanu era vrednica — au ratacit prin pustiuri, prin munt,i,prin pes, teri s, i prin crapaturile pamântului”. (Evrei 11,36-38.)

Unii dintre aceia care au fost prigonit,i în timpul domniei luiManase, au fost însarcinat,i sa dea marturii specialede mustrare s, i judecata. Proorocii declarau ca: „Îm-paratul lui Iuda a savârs, it aceste urâciuni ... mai raudecât tot ce facusera înaintea lui....” Din cauza acesteinelegiuiri, împarat,ia lui se apropia de o criza; în cu-rând locuitorii t, arii urmau sa fie dus, i la Babilon, ca saajunga „de jaful s, i de prada tuturor vrajmas, ilor lor”.(2 Împarat,i 21, 11.14.) Dar Domnul nu avea sa-i para-seasca cu totul pe aceia care într-o t,ara straina aveausa-L recunoasca drept Creator al lor; aces, tia aveausa sufere încercari mari, dar El urma sa le aduca iz-bavirea la timpul s, i calea stabilite de Cer. Aceia careaveau sa-s, i puna încrederea deplina în El urmau sagaseasca un adapost sigur.

Proorocii au continuat sa dea cu credincios, ie avertizariles, i îndemnurile lor; neînfricat,i au vorbit lui Manases, i poporului lui; dar solii au fost batjocorit,i. Iuda [383]cel apostat n-a luat aminte. Ca o anticipat,ie a ceeace avea sa cada peste popor, daca aveau sa continueîn nepocaint, a, Domnul a îngaduit ca împaratul lorsa fie luat rob de o grupa de ostas, i asirieni, care l-au „legat cu lant,uri s, i l-au dus la Babilon”, capitalalor vremelnica. Acest necaz l-a trezit la realitate „s, is-a smerit înaintea Dumnezeului parint,ilor sai. I-afacut rugaciuni; s, i Domnul, lasându-Se înduplecat,i-a ascultat cererile s, i l-a adus înapoi la Ierusalimîn împarat,ia lui. S, i Manase a cunoscut ca Domnuleste Dumnezeu”. (2 Cronici 33, 11-13.) Dar aceasta

264 Profeti si regi

pocaint, a, oricât de profunda era ea, a venit prea târziu,ca sa mai scape împarat,ia de influent,a distrugatoarea anilor de practici idolatre. Mult,i se poticnisera s, icazusera, ca sa nu se mai ridice niciodata.

Printre aceia a caror experient, a de viat, a fusese modelata faraputint, a de întoarcere de la apostazia fatala a lui Ma-nase, a fost chiar propriul lui fiu, care a ajuns pe tronla vârsta de douazeci s, i doi de ani. Despre împaratulAmon sta scris: „A umblat în toata calea în care um-blase tatal sau, a slujit idolilor carora le slujise s, i tatalsau Manase; s, i s-a închinat înaintea lor; a parasit peDomnul, Dumnezeul parint,ilor sai, s, i n-a umblat încalea Domnului”. (2 Împarat,i 21, 21.22.) „S, i nu s-asmerit înaintea Domnului, cum se smerise tatal sauManase, caci Amon s-a facut din ce în ce mai vino-vat”. Nelegiuitului împarat nu i s-a îngaduit sa maidomneasca mult. În toiul nelegiuirilor sale sfidatoare,la numai doi ani dupa venirea lui la domnie, a fostucis în palat de propriii lui slujitori. S, i poporul t, ariia ucis pe tot,i cei ce uneltisera împotriva împaratuluiAmon. „S, i, în locul lui, poporul t, arii a pus împarat pefiul sau”. (2 Cronici 33, 23.25.)

Odata cu venirea la tron a lui, care avea sa domneasca timp[384]de treizeci s, i unu de ani, aceia care îs, i pastraseracurat,ia credint,ei, au început sa spere ca drumul de-cadent al împarat,iei a fost oprit: ca noul împarat, cutoate ca avea numai opt ani, se temea de Domnul s, i,înca de la început, „a facut ce era bine înaintea Dom-nului s, i a umblat în calea lui David, tatal lui, s, i nus-a abatut nici la dreapta, nici la stânga”. (2 Împarat,i22, 2.) Nascut dintr-un împarat nelegiuit, asaltat deispitele de a merge pe urmele tatalui sau dar cu aju-torul celor cât,iva slujitori care-l încurajau în direct,iacea buna, a putut ramâne credincios Dumnezeului luiIsrael. Avertizat de ratacirile generat,iilor trecute, aales sa îndeplineasca dreptatea, în loc sa coboare în

Manase s, i Iosia 265

adâncimea pacatului s, i a degradarii unde cazuseratatal s, i bunicul lui. „El nu s-a abatut nici la dreaptanici la stânga”. Ca unul care avea sa ocupe un locde încredere, s-a hotarât sa asculte de îndrumareacare fusese data pentru calauzirea conducatorilor luiIsrael, s, i ascultarea lui a facut posibil ca Dumnezeusa-l foloseasca drept vas de cinste.

La vremea când a început sa domneasca s, i cu mult,i ani maiînainte, cei credincios, i din Iuda puneau la îndoialadaca fagaduint,ele lui Dumnezeu catre Israelul dinvechime aveau sa se împlineasca vreodata. Din punctde vedere omenesc, planul divin pentru poporul alesparea aproape cu neputint, a de împlinit. Apostazia dinveacurile de mai înainte se întarise cu trecerea ani-lor, zece semint,ii fusesera împras, tiate printre pagâni,numai semint,iile lui Iuda s, i Beniamin mai ramase-sera s, i chiar s, i acestea pareau a fi pe pragul ruinei [385]morale s, i nat,ionale. Proorocii începusera sa prezicadistrugerea totala a cetat,ii lor frumoase, unde se aflatemplul cladit de Solomon, în care se concentraseratoate nadejdile lor pamântes, ti, de glorie nat,ionala.Era oare posibil ca Dumnezeu sa fie gata sa Se în-toarca de la planul Sau declarat de a aduce izbavireaacelora care-s, i pusesera încrederea în El? Fat, a deîndelungata prigonire a celor neprihanit,i s, i de apa-renta prosperitate a celor nelegiuit,i, puteau nadajduiîn zile mai bune aceia care ramasesera credincios, i luiDumnezeu?

Aceste întrebari pline de îngrijorare erau exprimate de proo-rocul Habacuc. Privind situat,ia celor credincios, i dinzilele lui, s, i-a exprimat povara inimii prin întreba-rea: „Pâna când voi striga catre Tine, Doamne, faras-ascult,i? Pâna când ma voi tângui t,ie, fara sa daiajutor? Pentru ce ma las, i sa vad nelegiuirea, s, i Te uit,ila nedreptate? Asuprirea s, i silnicia se fac sub ochiimei, se nasc certuri s, i se stârnes, te gâlceava. De aceea

266 Profeti si regi

legea este fara putere, s, i dreptatea nu se vede, cacicel rau biruies, te pe cel neprihanit, de aceea se facjudecat,i nedrepte”. (Habacuc 1, 2-4.)

Dumnezeu a raspuns la strigatul copiilor Sai credincios, i. Prinport-vocea Sa aleasa, s, i-a facut cunoscut hotarâreade a aduce pedeapsa asupra poporului care se aba-tuse de la El ca sa slujeasca zeilor pagâni. În timpulviet,ii unora dintre aceia care chiar atunci puneau în-trebari cu privire la viitor, El avea sa îndrume în modminunat caile popoarelor conducatoare ale pamân-tului s, i sa-i aduca pe babilonieni în frunte. Aces, ticaldeeni, „groaznici s, i înfricos, at,i” (Habacuc 1, 7),aveau sa cada deodata peste t,ara lui Iuda ca un bicirânduit de Dumnezeu. Capeteniile lui Iuda s, i cei mai[386]de frunte din popor urmau sa fie dus, i robi în Babilon;cetat,ile, satele s, i ogoarele cultivate ale iudeilor urmausa ramâna pustii; nimic nu avea sa fie crut,at.

Încrezator ca s, i în aceasta judecata grozava planul lui Dumne-zeu pentru poporul Sau avea sa fie într-un fel împlinit,Habacuc s-a plecat cu umilint, a în fat,a voii descoperitea lui Iehova: „Doamne, nu es, ti Tu din ves, nicie Dum-nezeul meu, Sfântul meu?” a strigat el. Apoi, credint,alui trecând dincolo de perspectiva întunecata a viitoru-lui apropiat s, i încrezându-se în fagaduint,ele pret,ioasecare dau pe fat, a dragostea lui Dumnezeu fat, a de copiiiSai încrezatori, proorocul adauga: „Nu vom muri!”(Versetul 12.) Cu aceasta declarat,ie de credint, a, a la-sat cazul lui s, i al tuturor celorlalt,i credincios, i izraelit,iîn mâinile unui Dumnezeu milostiv.

Aceasta n-a fost singura experient, a a lui Habacuc în exerci-tarea credint,ei puternice. Într-o împrejurare, pe cândmedita cu privire la viitor, el spunea: „M-am dus lalocul meu de straja s, i stateam pe turn ca sa veghezs, i sa vad ce are sa-mi spuna Domnul s, i ce-mi va ras-punde la plângerea mea”. Cu îndurare Domnul i-a

Manase s, i Iosia 267

raspuns: „Scrie proorocia s, i sap-o pe table ca sa sepoata citi us, or, caci este o proorocie a carei vremeeste hotarâta, se apropie de împlinire s, i nu va mint,i;daca zaboves, te, as, teapt-o, caci va veni s, i se va îm-plini negres, it. Iata, i s-a îngâmfat sufletul, nu este faraprihana în el; dar cel neprihanit va trai prin credint,alui”. (Habacuc 2, 1-4.)

Credint,a care l-a întarit pe Habacuc împreuna cu tot,i ceisfint,i s, i drept,i din zilele de grea încercare, era aceeas, icredint, a care sust,ine pe poporul lui Dumnezeu dinzilele noastre. În ceasurile cele mai întunecate, înîmprejurarile cele mai descurajatoare, credinciosulcres, tin îs, i poate t,ine sufletul legat de Izvorul a toata [387]lumina s, i puterea. Prin credint,a în Dumnezeu, nadej-dea s, i curajul lui pot fi reînnoite în fiecare zi. „Celneprihanit va trai prin credint,a lui”. În slujirea luiDumnezeu nu trebuie sa existe nici descurajare, nicioscilare, nici teama. Domnul va împlini cele mai îna-lte as, teptari ale acelora care-s, i pun încrederea în El.El le va da înt,elepciunea pe care o cer pentru diferitelelor nevoi.

Apostolul Pavel da o marturie graitoare despre grija îndestu-latoare oferita fiecarui suflet încercat. Lui i-a fost dataasigurarea divina: „Harul Meu ît,i este de ajuns; caciputerea Mea în slabiciune este facuta desavârs, ita”.Cu recunos, tint, a s, i încredere, slujitorul încercat al luiDumnezeu a raspuns: „Deci ma voi lauda mult maibucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea luiHristos sa ramâna în mine. De aceea simt placereîn slabiciuni, în defaimari, în nevoi, în prigoniri, înstrâmtorari pentru Hristos; caci când sunt slab, atuncisunt tare”. (2 Corinteni 12, 9.10.)

Trebuie ca cultivam s, i sa încurajam credint,a despre careau marturisit proorocii s, i apostolii — credint,a carese sprijina pe fagaduint,ele lui Dumnezeu s, i as, teapta

268 Profeti si regi

mântuirea la timpul s, i în felul hotarâte de El. Cuvân-tul sigur al proorociei îs, i va gasi împlinirea finala înaratarea glorioasa a Domnului s, i Mântuitorului nos-tru Isus Hristos ca Împarat al împarat,ilor s, i Domnla domnilor. Timpul de as, teptare poate parea lung,sufletul poate fi apasat de împrejurari descurajatoare,mult,i în care ne-am pus încrederea pot cadea pe cale;dar împreuna cu proorocul care s-a straduit sa încu-rajeze pe Iuda într-o vreme de decadere fara egal, saspunem cu încredere: „Domnul este însa în TemplulLui cel Sfânt. «Tot pamântul sa taca înaintea Lui!»”[388](Habacuc 2, 20.) Sa pastram mereu în minte soliaîncurajatoare: „Caci este o proorocie a carei vremeeste hotarâta, se apropie de împlinire s, i nu va mint,i;daca zaboves, te, as, teapt-o caci va veni s, i se va împlininegres, it.... Cel neprihanit va trai prin credint,a lui”.(Versetele 3.4.)

„Însuflet,es, te-t,i lucrarea în cursul anilor, Doamne!Fa-Te cunoscut în trecerea anilor!

Dar, în mânia Ta, adu-t,i aminte de îndurarile Tale!

Dumnezeu vine din TemanS, i Cel Sfânt vine din muntele Paran....

Maret,ia Lui acopera cerurileS, i slava lui umple pamântul.

Stralucirea Lui este ca lumina soarelui;Din mâna Lui pornesc raze,

S, i acolo este ascunsa taria Lui.Înaintea Lui merge ciuma,

S, i molima calca pe urmele Lui.Se opres, te s, i masoara pamântul cu ochiul;

Prives, te, s, i le face pe neamuri sa tremure;Munt,ii cei ves, nici se sfarâma,

Dealurile cele vechi se pleaca;El umbla pe carari ves, nice....

Manase s, i Iosia 269

Ies, i ca sa izbaves, ti pe poporul Tau,Sa izbaves, ti pe unsul Tau;

Caci chiar daca smochinul nu va înflori,Vit,a nu va da nici un rod,

Rodul maslinului va lipsiS, i câmpiile nu vor da hrana,

Oile vor pieri din staule,S, i nu vor mai fi boi în grajduri,

Eu tot ma voi bucura în Domnul.Ma voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!

Domnul Dumnezeu este taria mea”.(Habacuc 3,2-6.13.17-19.)

Habacuc nu a fost singurul prin care s-a dat o solie cu pri- [389]vire la stralucita nadejde s, i biruint,a viitoare, ca s, idespre judecata prezenta. În timpul domniei lui, cu-vântul Domnului a venit la T, efania, aratând lamu-rit urmarile staruirii în apostazie s, i atragând atent,iabisericii adevarate la perspectiva glorioasa de dupaaceea. Profet,iile lui privitoare la judecata care urmasa vina asupra lui Iuda se aplica cu o putere egala s, ijudecat,ilor care vor cadea asupra lumii nepocaite lavremea celei de a doua veniri a lui Hristos:

„Ziua cea mare a Domnului este aproape, [390]Este aproape s, i vine în graba mare!

Da, este aproape ziua cea amarnica a DomnuluiS, i viteazul t,ipa cu amar.

Ziua aceea este o zi de mânie,O zi de necaz s, i de groaza,

O zi de pustiire s, i nimicire,O zi de întuneric s, i negura,

270 Profeti si regi

O zi de întunecime,O zi în care va rasuna trâmbit,a

S, i strigatele de razboiÎmpotriva cetat,ilor întarite s, i turnurilor înalte”.

(T, efania 1, 14-16.)

„Atunci voi pune pe oameni la strâmtorare, s, i vor bâjbâi canis, te orbi, pentru ca au pacatuit împotriva Domnului;de aceea, le voi varsa sângele ca praful. Nici argintul,nici aurul lor nu vor putea sa-i izbaveasca în ziuamâniei Domnului; ci toata t,ara va fi pustiita de foculgeloziei Lui, caci va nimici deodata pe tot,i locuitoriit, arii”. (T, efania 1, 17.18.)

„Venit,i-va înfire s, i cercetat,i-va,Neam fara rus, ine,

Pâna nu se împlines, te hotarâreaCa pleava trece vremea

Pâna nu vine peste voi mânia aprinsa a Domnului,Pâna nu vine peste voi ziua mâniei Domnului!

Cautat,i pe Domnul, tot,i cei smerit,i din t,ara,Care împlinit,i poruncile Lui!

Cautat,i dreptatea, cautat,i smerenia!Poate ca vet,i fi crut,at,i în ziua mâniei Domnului

”.(T, efania 2, 1-3.)

„lata, în vremea aceea, voi lucra împotriva tuturor asupritori-[391]lor tai; voi izbavi pe cei s, chiopi s, i voi strânge pe ceice au fost izgonit,i, s, i îi voi face o pricina de lauda s, ide slava în toate t, arile unde sunt de ocara acum. Învremea aceea, va voi aduce înapoi; în vremea ceea,va voi strânge; caci va voi face o pricina de slavas, i de lauda între toate popoarele pamântului, când

Manase s, i Iosia 271

voi aduce înapoi pe prins, ii vos, tri de razboi, sub ochiivos, tri, zice Domnul”. (T, efania 3, 19.20.)

„Striga de bucurie, fiica Sionului!Striga de veselie, Israele!

Bucura-te s, i salta de veselieDin toata inima ta, fiica Ierusalimului!

Domnul a abatut de la tine pedepsele tale,A îndepartat pe vrajmas, ul tau;

Domnul, Împaratul lui Israel,Este în mijlocul tau;

Nu trebuie sa te mai temi de nici o nenorocire!

În ziua aceea, se va zice Ierusalimului:Nu te teme de nimic!

Sioane, sa nu-t,i slabeasca mâinile!Domnul, Dumnezeul tau, este în mijlocul tau

Ca un viteaz care poate ajuta;Se va bucura de tine cu mare bucurie,

Va tacea în dragostea Lui.S, i nu va mai putea de veselie pentru tine”.

(Versetele 14-17.)

Capitolul 33 — Cartea Legii[392]

Influent,ele tacute dar puternice puse în mis, care de soliile pro-orocilor cu privire la robia babiloniana au contribuitla pregatirea caii pentru o reforma, care a avut loc înanul al optsprezecelea al domniei lui. Aceasta mis, carereformatoare, prin care judecat,ile care amenint,au aufost îndepartate pentru o vreme, s-a nascut într-unmod cu totul neas, teptat prin descoperirea s, i studiereaunei part,i a Sfintei Scripturi care, timp de mult,i ani,fusese în mod ciudat pusa într-un loc nepotrivit s, ipierduta.

Cu aproape un secol mai înainte, în timpul primului Pas, tesarbatorit de Ezechia, se luasera masuri pentru citi-rea publica, zilnica a cart,ii legii în fat,a poporului decatre preot,ii învat, atori. Tocmai pazirea rânduielilorraportate de Moise, îndeosebi cele date în cartea le-gamântului, care constituie o parte a Deuteronomului,a fost cea care a facut ca domnia lui Ezechia sa fie atâtde prospera. Dar Manase îndraznise sa îndepartezeaceste rânduieli; s, i în timpul domniei lui, copia dela templu a cart,ii legii se pierduse printr-o neglijent, a[393]totala. În felul acesta, timp de mai mult,i ani, poporulde rând a fost lipsit de îndrumare.

Manuscrisul, multa vreme pierdut a fost gasit în templu decatre Hilchia, marele preot, în timp ce cladirea erasupusa unei reparat,ii capitale, în armonie cu planulîmparatului de conservare a cladirii sfinte. Marelepreot a înmânat cartea pret,ioasa lui S, afan, un cartu-rar învat,at, care a citit-o s, i apoi a dus-o la împaratîmpreuna cu relatarea descoperirii.

272

Cartea Legii 273

Iosia a fost profund mis, cat când a auzit pentru prima datalectura îndemnurilor s, i avertizarilor raportate în acestmanuscris vechi. Niciodata mai înainte nu-s, i daduseseama atât de profund de claritatea cu care Dum-nezeu pusese înaintea lui Israel „viat,a s, i moartea,binecuvântarea s, i blestemul” (Deuteronom 30, 19),s, i cum de repetate ori fusesera îndemnat,i sa aleagacalea viet,ii, ca sa devina o lauda pe pamânt, o bi-necuvântare pentru toate popoarele. „Întarit,i-va s, iîmbarbatat,i-va! Nu va temet,i s, i nu va înspaimântat,i”... fusese îndemnat Israel prin Moise; „caci Domnul,Dumnezeul tau, va merge El Însus, i cu tine, nu te vaparasi s, i nu te va lasa”. (Deuteronom 31, 6.)

Cartea abunda în asigurari privitoare la bunavoint,a lui Dum-nezeu de a-i mântui în chip desavârs, it pe aceia careaveau sa-s, i puna încrederea deplina în El. As, a cumlucrase la eliberarea lor din robia egipteana, tot as, aavea sa lucreze s, i la întemeierea lor în t,ara fagaduint,eis, i la as, ezarea lor în fruntea popoarelor pamântului.

Încurajarile date ca rasplata a ascultarii erau însot,ite de pro-orocii cu privire la judecat,i împotriva celor neascul-tatori; s, i când împaratul a auzit cuvintele inspirate, a [394]recunoscut în tabloul pus înaintea lui condit,iile careerau asemanatoare cu acelea care existau în reali-tate în împarat,ia lui. În legatura cu aceste descrieriprofetice ale departarii de Dumnezeu, a fost uimit sagaseasca declarat,ii clare cu privire la urmarea faptu-lui ca ziua nenorocirii avea sa vina cu graba s, i ca nuva fi nici o scapare. Limbajul era clar; nu putea fi nicio gres, eala în înt,elegerea cuvintelor. La încheiereavolumului, printr-o succinta prezentare a procedeelorlui Dumnezeu cu Israel s, i printr-o repetare a eveni-mentelor viitoare, aceste probleme au fost lamuritedeplin. În auzul întregului Israel, Moise declarase:

274 Profeti si regi

„Luat,i aminte ceruri, s, i voi vorbi;Asculta, pamântule, cuvintele gurii mele,

Ca ploaia sa curga învat, aturile mele,Ca roua sa cada cuvântul meu,

Ca ploaia repede pe verdeat, a,Ca picaturile de ploaie pe iarba!

Caci voi vesti Numele Domnului.Dat,i slava Dumnezeului nostru!

El este Stânca;Lucrarile Lui sunt desavârs, ite,

Caci toate caile Lui sunt drepte;El este un Dumnezeu credincios s, i fara nedreptate

El este drept s, i curat”.(Deuteronom 32, 1-4.)

„Adu-t,i aminte de zilele din vechime,Socotes, te anii, vârsta de oameni dupa vârsta de

oameni,Întreaba pe tatal tau s, i te va învat,a,

Pe batrânii tai s, i ît,i vor spune.Când Cel Prea Înalt a dat o mos, tenire neamurilor,

Când a despart,it pe copiii oamenilor,A pus hotare popoarelor,

Dupa numarul copiilor lui Israel,Caci partea Domnului este poporul Lui,

Iacov este partea Lui de mos, tenire.El l-a gasit într-un t,inut pustiu,[395]

Într-o singuratate plina de urlete înfricos, ate;l-a înconjurat, l-a îngrijit,

S, i l-a pazit ca lumina ochiului Lui”

(Versetele 7-10.)

„Dar Israel a nesocotit Stânca mântuirii lui,L-a întarâtat la gelozie prin dumnezei straini

L-au mâniat prin urâciuni;Au adus jertfe dracilor,

Cartea Legii 275

Unor idoli care nu sunt dumnezei,Unor dumnezei pe care nu-i cunos, teau,

Dumnezei noi, venit,i de curând,De care nu se temusera parint,ii vos, tri.

Ai parasit Stânca cea care te-a nascut,S, i ai uitat pe Dumnezeul care te-a întocmit.

Domnul a vazut lucrul acesta,S, i S-a mâniat,

S-a suparat pe fiii s, i fiicele Lui.El a zis: Îmi voi ascunde Fat,a de ei,

S, i voi vedea care le va fi sfârs, itul,Caci sunt un neam stricat,

Sunt nis, te copii necredincios, i.Mi-au întarâtat gelozia

Prin ceea ce nu este Dumnezeu,M-au mâniat prin idolii lor des, ert,i;

S, i Eu îi voi întarâta la geloziePrintr-un popor care nu este popor.

Îi voi mânia printr-un neam fara pricepere.

Voi îngramadi toate nenorocirile peste ei,Îmi voi arunca toate saget,ile împotriva lor.

Vor fi topit,i de foame, stins, i de friguri,S, i de boli cumplite;

Voi trimite în ei dint,ii fiarelor salbaticeS, i otrava s, erpilor.

Ei sunt un neam care s, i-a pierdut bunul simt,S, i nu-i pricepere în ei.

Daca ar fi fost înt,elept,i, ar înt,elege,S, i s-ar gândi la ce li se va întâmpla!

Cum ar urmari unul singur o mie din ei, [396]S, i cum ar pune doi pe fuga zece mii,

Daca nu i-ar fi vândut Stânca,Daca nu i-ar fi vândut Domnul?

276 Profeti si regi

Caci stânca lor nu este Stânca noastra,Vrajmas, ii nos, tri îns, is, i

Sunt judecatori în aceasta privint, a.

Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine?Pecetluit în comorile Mele?

A Mea este razbunarea s, i Eu voi rasplati,Când va începe sa le alunece piciorul!

Caci ziua nenorocirii este aproape,S, i ceea ce-i as, teapta nu va zabovi”.

(Versetele 15-21.23.24.28-31.34.35.)

Acestea s, i alte pasaje asemanatoare i-au facut cunoscut luidragostea lui Dumnezeu pentru poporul Sau s, i oroa-rea Sa fat, a de pacat. Când a citit poruncile privitoarela judecata grabnica asupra acelora care vor staruiîn razvratire, împaratul s-a cutremurat pentru viitor.Stricaciunea lui Iuda fusese mare; care avea sa fieurmarea apostaziei lor continue?

În anii dinainte, împaratul nu fusese indiferent fat, a de ido-latria predominanta. „În al optulea an al domniei lui,pe când era înca tânar”, se consacrase pe deplin înslujirea lui Dumnezeu. Patru ani mai târziu, la vâr-sta de douazeci de ani, facuse un efort staruitor saîndeparteze ispita de la supus, ii lui, curat,ind „Iudas, i Ierusalimul de locurile înalte s, i de dumbravi, dechipurile cioplite s, i de chipurile turnate ... Au darâ-mat înaintea lui altarele Baalilor, s, i au taiat stâlpiiînchinat,i soarelui, care erau deasupra lor; a sfarâmatidolii Astarteei, chipurile cioplite s, i chipurile turnate,le-a facut praf, a presarat pe mormintele celor ce leadusesera jertfe s, i a ars oasele preot,ilor pe altarele[397]lor. Astfel a curat,it Iuda s, i Ierusalimul”. (2 Cronici34, 3-5.)

Cartea Legii 277

Nemult,umindu-se sa faca o lucrare deplina numai în t,aralui Iuda, tânarul conducator s, i-a extins eforturile s, i laacele part,i ale Palestinei ocupate anterior de cele zecesemint,ii ale lui Israel, din care acum mai erau doar oramas, it, a slaba. „La fel”, spune raportul, „a facut încetat,ile lui Manase, lui Efraim, lui Simeon s, i chiarale lui Neftali”. Nu s-a întors la Ierusalim pâna ce n-astrabatut în lung s, i în lat aceasta regiune de locuint,eruinate „s, i a darâmat altarele, a facut bucat,i idolii [398]închinat,i Astarteei, s, i chipurile cioplite le-a facut prafs, i a taiat tot,i stâlpii închinat,i soarelui în toata t,ara luiIsrael”. (Versetele 6.7.)

În felul acesta, Iosia, înca din prima tineret,e, se straduise sase foloseasca de pozit,ia lui ca împarat pentru a înalt,aprincipiile Legii sfinte a lui Dumnezeu. Iar acum,în timp ce S, afan carturarul îi citea din cartea legii,împaratul a descoperit în acest volum un tezaur decunos, tint,e, un aliat puternic în lucrarea de reformape care dorea atât de mult s-o vada îndeplinita în t,ara.S-a hotarât sa mearga în lumina sfaturilor ei s, i astfelsa faca tot ce-i statea în putere pentru a face cunoscutpoporului învat, aturile ei s, i a-i conduce, daca va fi cuputint, a, la cultivarea respectului s, i dragostei pentruLegea Cerului.

Dar era oare cu putint, a sa aduca la îndeplinire reforma ne-cesara? Israel aproape ajunsese la limitele rabdariidivine; în curând, Dumnezeu avea sa Se ridice sa-ipedepseasca pe aceia care adusesera dezonoare asu-pra Numelui Sau; mânia lui Dumnezeu se aprinsesedeja împotriva poporului. Coples, it de amaraciune s, ide descurajare, Iosia s, i-a sfâs, iat hainele, s-a plecatînaintea lui Dumnezeu în agonia sufletului, cautândiertare pentru pacatele unei nat,iuni nepocaite.

În vremea aceea, profetesa Hulda locuia în Ierusalim, aproapede templu. Gândul împaratului plin de presimt,iri în-

278 Profeti si regi

grijoratoare s-a îndreptat spre ea s, i s-a hotarât sa-Lîntrebe pe Domnul, prin acel sol ales, sa afle, daca eraposibil, daca prin orice mijloc al puterii lui launtricear putea salva pe Iuda cel ratacit aflat acum în pragulruinei.

Gravitatea situat,iei s, i respectul pe care-l avea fat, a deproorocit, a l-au facut sa aleaga ca soli pentru a-i tri-mite la ea pe primii oameni din împarat,ie. „Ducet,i-va”, le-a poruncit el, „s, i întrebat,i pe Domnul pentru[399]mine, pentru popor s, i pentru Iuda, cu privire la cu-vintele cart,ii acesteia care s-a gasit; caci mare estemânia Domnului care s-a aprins împotriva noastra,pentru ca parint,ii nos, tri n-au ascultat cuvintele cart,iiacesteia s, i n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea”.(2 Împarat,i 22, 13.)

Prin Hulda Domnul i-a trimis lui un cuvânt prin care i-a spusca distrugerea Ierusalimului nu putea fi evitata. Chiardaca s-ar umili acum înaintea lui Dumnezeu, poporulnu putea scapa de pedeapsa. Atât de mult se împie-trisera sufletele lor prin savârs, irea raului, încât dacajudecata nu avea sa vina asupra lor, în scurta vremeei aveau sa se întoarca la aceeas, i viet,uire pacatoasa.„Spunet,i omului care v-a trimis la mine”, zice pro-feteasa: „as, a vorbes, te Domnul: «lata, voi trimite ne-norociri asupra locului acestuia s, i asupra locuitorilorlui, dupa cuvintele cart,ii pe care a citit-o împaratul luiIuda. Pentru ca M-au parasit s, i au adus tamâie altordumnezei, mâniindu-Ma prin toate lucrarile mâinilorlor, mânia Mea s-a aprins împotriva locului acestuia,s, i nu se va stinge.»” (Versetele 15-17.)

Dar pentru ca împaratul s, i-a umilit inima înaintea lui Dum-nezeu, Domnul avea sa recunoasca promptitudinealui în cautarea iertarii s, i a milei. Lui i-a fost trimisasolia: „Pentru ca t,i s-a mis, cat inima, pentru ca te-aismerit înaintea Domnului când ai auzit ce am spus

Cartea Legii 279

împotriva acestui loc s, i împotriva locuitorilor lui, carevor ajunge de spaima s, i de blestem, s, i pentru ca t,i-aisfâs, iat hainele s, i ai plâns înaintea Mea, s, i Eu am auzit— zice Domnul; — de aceea, iata, te voi adauga laparint,ii tai, vei fi adaugat în pace în mormântul tau,s, i nu-t,i vor vedea ochii toate nenorocirile pe care levoi aduce asupra locului acestuia”. (Versetele 19.20.) [400]

Împaratul trebuia sa lase pe seama lui Dumnezeu evenimen-tele viitoare. El nu putea schimba hotarârile ves, niceale lui Iehova. Dar, prin anunt,area judecat,ilor pedepsi-toare ale cerului, Domnul n-a îndepartat ocazia pentrupocaint, a s, i reforma; s, i, vazând în aceasta dispozit,iadin partea lui Dumnezeu de a amesteca judecat,ilecu mila, s-a hotarât sa faca tot ce-i statea, în puterepentru a înfaptui reformele stabilite. El a convocatîndata o mare adunare, la care au fost invitat,i batrâniis, i magistrat,ii din Ierusalim s, i Iuda, împreuna cu po-porul de rând. Aces, tia, împreuna cu preot,ii s, i levit,ii,s-au întâlnit cu împaratul în curtea templului.

Împaratul personal a citit înaintea acestei mari adunari „toatecuvintele din cartea legamântului pe care o gasiseraîn Casa Domnului”. (2 Împarat,i 23, 2.) Lectorul a fostprofund impresionat s, i a rostit solia cu patos s, i cu oinima zdrobita. Ascultatorii au fost adânc mis, cat,i. In-tensitatea simt, amintelor ce se aratau pe chipul împara-tului, însas, i solemnitatea soliei, avertizarea cu privirela judecat,ile care aveau sa vina — toate acestea s, i-aufacut efectul s, i mult,i s-au hotarât sa se uneasca cuîmparatul pentru a cauta iertare.

Sa propus ca aceia care aveau cea mai înalta autoritate sase uneasca cu poporul în legamânt solemn înaintealui Dumnezeu pentru a conlucra într-un efort de aface schimbari hotarâte: „Împaratul statea pe scaunullui împaratesc s, i a facut legamânt înaintea Domnului,îndatorându-se sa urmeze pe Domnul s, i sa pazeasca

280 Profeti si regi

poruncile, învat, aturile s, i legile Lui din toata inima[401]s, i din tot sufletul lui, ca sa împlineasca astfel cuvin-tele legamântului acestuia scrise în cartea aceasta”.Raspunsul a fost mai entuziast decât îndraznise îm-paratul sa spere: „S, i tot poporul a intrat în legamânt”.(Versetul 3.)

În reforma care a urmat, împaratul s, i-a îndreptat atent,ia sadistruga orice urma de idolatrie care mai era. Locuito-rii t, arii practicasera atât de mult obiceiurile popoare-lor înconjuratoare, închinându-se chipurilor de lemns, i de piatra, încât parea peste puterea omului de aîndeparta orice urma a acestor pacate. Dar a staruit înstraduint,a lui de a curat,a t,ara. Cu hotarâre s-a împotri-vit idolatriei, omorând „pe tot,i preot,ii înalt,imilor”....„Mai mult, a stârpit pe cei ce chemau duhurile, pe ceice spuneau viitorul, terafimii, idolii s, i toate urâciu-nile care se vedeau în t,ara lui Iuda s, i la Ierusalim, casa împlineasca astfel cuvintele legii scrise în carteape care o gasise preotul Hilchia în casa Domnului”.(Versetele 20.24.)

În zilele divizarii împarat,iei, cu veacuri mai înainte, cândIeroboam, fiul lui Nebat, sfidând cu îndrazneala peDumnezeul caruia se închina Israel, a cautat sa înde-parteze inima poporului de la slujbele templului dinIerusalim catre forme noi de închinare, a cladit unaltar nesfint,it la Betel. În timpul consacrarii acestuialtar, unde, în anii care aveau sa vina, mult,i urmausa fie amagit,i de practicile idolatre, a aparut deodataun barbat al lui Dumnezeu din Iuda cu cuvinte decondamnare pentru practicile hulitoare. „El strigaseîmpotriva altarului, zicând:

«Altarule! Altarule! As, a vorbes, te Domnul: lata ca se va nas, te[402]un fiu casei lui David; numele lui va fi Iosia; el vajunghia pe tine, pe preot,ii înalt,imilor, care ard tamâiepe tine s, i pe tine se vor arde oseminte omenes, ti!»” (1

Cartea Legii 281

Împarat,i 13, 2.) Aceasta avertizare fusese însot,ita deun semn prin care se dovedea ca acel cuvânt rostit erade la Dumnezeu.

Trecusera trei veacuri. În timpul reformei aduse la îndepli-nire de, împaratul însus, i era la Betel, unde se gaseaacest altar vechi. Proorocia rostita cu mult,i ani înainteîn prezent,a lui Ieroboam avea sa fie acum împlinitaliteral:

„A darâmat s, i altarul de la Betel s, i înalt,imile facute de Iero-boam, fiul lui Nebat, care facuse pe Israel sa pacatu-iasca; a ars înalt,imea s, i a prefacut-o în t, arâna s, i a arsidolul Astarteei.

Întorcându-se s, i vazând mormintele care erau acolo în munte,a trimis sa ia oasele din morminte s, i le-a ars pe altars, i l-a pângarit, dupa cuvântul Domnului, rostit prinomul lui Dumnezeu care vestise aceste lucruri.

El a zis: «Ce este mormântul acesta pe care-l vad?» Oameniidin cetate i-au raspuns: «Este mormântul omului luiDumnezeu care a venit din Iuda s, i a strigat împo-triva altarului din Betel lucrurile acestea pe care leîmplines, ti tu». S, i el a zis: «Lasat,i-l; nimeni sa nu-iatinga oasele!» Astfel, au pastrat oasele lui împre-una cu ale proorocului care venise din Samaria”. (2Împarat,i 23, 15-18.)

Pe povârnis, urile de miazazi ale muntelui Maslinilor, fat, a înfat, a cu templul cel frumos al lui Iehova de pe munteleMoria, erau altarele s, i chipurile care fusesera as, ezate [403]

[404][405]

de Solomon pentru a fi pe placul sot,iilor lui idolatre.(Vezi 1 Împarat,i 11, 6-8.) De trei sute de ani acestechipuri hidoase statusera pe „Muntele Urâciunii” camartore ale apostaziei celui mai înt,elept împarat allui Israel. S, i acestea au fost îndepartate s, i distruse deIosia.

282 Profeti si regi

Împaratul a cautat mai departe sa întareasca credint,a lui Iudaîn Dumnezeul parint,ilor lor, t,inând o mare sarbatoarede Pas, te în armonie cu prevederile statuate în cartealegii. Au fost facute pregatiri de catre aceia care aveauraspunderea slujbelor sfinte, s, i în ziua cea mare a sar-batorii, au fost aduse daruri de buna voie. „Pas, te caacesta nu se praznuise din vremea când judecau jude-catorii pe Israel s, i în tot timpul împarat,ilor lui Iuda.”(Versetul 22.) Dar râvna lui Iosia, des, i acceptata deDumnezeu, nu putea ispas, i pacatele generat,iilor tre-cute; nici evlavia data pe fat, a de cei ce au urmat peîmparat nu a produs o schimbare a inimii în mult,icare refuzasera cu încapat,ânare sa se întoarca de laidolatrie la închinarea fat, a de Dumnezeul cel adeva-rat.

Iosia a continuat sa domneasca timp de peste un deceniu de lasarbatorirea Pas, telui. La vârsta de treizeci s, i noua deani, s, i-a gasit moartea în lupta cu os, tile Egiptului; s, i„a fost îngropat în mormântul parint,ilor sai. Tot Iudas, i Ierusalimul au plâns. Ieremia a facut un cântec dejale pentru Iosia. Tot,i cântaret,ii s, i toate cântaret,eleau vorbit de Iosia în cântecele lor de jale pâna în ziuade azi, s, i a ajuns o datina în Israel. Cântarile acesteasunt scrise în «Cântecele de jale»”. (2 Cronici 35,24.25.) „Înaintea lui Iosia, n-a fost nici un împaratcare sa se întoarca la Domnul, ca el, din toata inima,[406]din tot sufletul, din tot cugetul s, i din toata puterea lui,întocmai dupa toata legea lui Moise; s, i chiar dupa eln-a fost nici unul ca el. Totus, i Domnul nu S-a întorsdin iut,imea mâniei Lui celei mari, de care era aprinsîmpotriva lui Iuda, din pricina tuturor celor ce facuseManase ca sa-l mânie”. (2 Împarat,i 23, 25.26.) Seapropia cu grabire vremea când Ierusalimul avea safie distrus cu totul, iar locuitorii t, arii dus, i în robie înBabilon, ca sa învet,e lect,iile pe care refuzasera sa leînvet,e în împrejurari mai favorabile.

Capitolul 34 — Ieremia [407]

Printre aceia care nadajduisera într-o înviorare spirituala dedurata, ca urmare a reformei lui Iosia, era s, i Ieremia,chemat de Dumnezeu la slujirea profetica pe când eraînca tânar, în al treisprezecelea an al domniei lui Iosia.Membru al preot,iei levitice, Ieremia fusese educatdin copilarie pentru o slujire sfânta. În anii aceiafericit,i de pregatire, îs, i dadea seama în mica masuraca fusese rânduit de la nas, tere sa fie „un prooroc alneamurilor” s, i când a venit chemarea divina, a fostcoples, it de simt, amântul nevredniciei: „Ah, Doamne,Dumnezeule, striga el, vezi ca eu nu s, tiu sa vorbesc,caci sunt un copil”. (Ieremia 1, 5.6.)

În tânarul Ieremia Dumnezeu a vazut pe unul care va fi cre-dincios însarcinarii sale s, i care va sta pentru dreptateîn ciuda unei împotriviri. În copilarie se dovedisecredincios; iar acum avea sa suporte asprimea ca unbun ostas, al crucii. „Nu zice: «Sunt un copil», l-aîndemnat Domnul pe solul Sau ales; «caci te vei ducela tot,i aceia la care te voi trimite, s, i vei spune tot ce-t,ivoi porunci. Nu te teme de ei; caci Eu sunt cu tine, casa te scap», zice Domnul. Dar tu încinge-t,i coapsele,scoala-te s, i spune-le tot ce-t,i voi porunci. Nu tremura [408]înaintea lor, ca nu cumva sa te fac sa tremuri înaintealor. Iata ca în ziua aceasta te fac o cetate întarita, unstâlp de fier s, i un zid de arama, împotriva întregii t, ari,împotriva împarat,ilor lui Iuda, împotriva capeteniilorlui, împotriva preot,ilor lui s, i împotriva poporului t, arii.Ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui; caci Eusunt cu tine, ca sa te scap, zice Domnul”. (Versetul7.8.17-19.)

283

284 Profeti si regi

Timp de patruzeci de ani, Ieremia avea sa stea înaintea po-porului ca martor pentru adevar s, i neprihanire. Într-ovreme de apostazie fara precedent, trebuia sa exem-plifice în viat,a s, i caracterul lui închinarea fat, a de sin-gurul Dumnezeu adevarat. În timpul asediilor grozaveale Ierusalimului, el urma sa fie purtatorul de cuvântal lui Iehova. Urma sa prevada caderea lui David s, idistrugerea frumosului templu cladit de Solomon. S, icând avea sa fie întemnit,at din cauza marturiilor luineînfricate, avea înca sa vorbeasca lamurit împotrivapacatului din locurile înalte. Dispret,uit, urât, lepadatde oameni, în cele din urma avea sa fie martor al îm-plinirii literale a propriilor lui proorocii privitoare laiminenta nenorocire s, i sa împartas, easca durerea s, ivaiul care aveau sa urmeze distrugerii cetat,ii bleste-mate.

Totus, i în mijlocul distrugerii generale în care nat,iunea intracu grabire, lui i-a fost deseori îngaduit sa priveascadincolo de scenele dureroase ale prezentului, la per-spectivele glorioase ale viitorului, când poporul luiDumnezeu va fi rascumparat din t,ara vrajmas, ului s, isadit iaras, i în Sion. El a vazut mai dinainte vremeacând Domnul va reînnoi legatura Sa prin legamânt cuei. „Sufletul le va fi ca o gradina bine udata s, i nu vor[409]mai tânji”. (Ieremia 31, 12.)

Despre chemarea lui la misiunea profetica, Ieremia însus, iscria: „Domnul s, i-a întins mâna s, i mi-a atins gura. S, iDomnul mi-a zis: «lata, pun cuvintele Mele în gurata. Iata, astazi te pun peste neamuri s, i peste împarat,iica sa smulgi s, i sa tai, sa darâmi s, i sa nimices, ti, sazides, ti s, i sa sades, ti»”. (Ieremia 1, 9.10.)

Mult,umiri fie aduse lui Dumnezeu pentru cuvintele „sazides, ti s, i sa sades, ti”! Prin aceste cuvinte a fost asi-gurat de planul Domnului de a restatornici s, i de avindeca. Aspre erau soliile de prezentat în anii ce

Ieremia 285

aveau sa vina. Proorociile privitoare la judecat,ile careurmau sa vina fara întârziere trebuia sa fie rostite farateama. De pe câmpiile S, inearului „va izbucni nenoro-cirea peste tot,i locuitorii t, arii. Îmi voi rosti judecat,ileîmpotriva lor, zice Domnul, din pricina întregii lorrautat,i, pentru ca M-au parasit”. (Versetele 14.16.)Totus, i proorocul urma sa însot,easca aceste solii cuasigurari de iertare pentru tot,i cei ce se vor întoarcede la caile lor rele.

Ca mes, ter claditor înt,elept, Ieremia, chiar la începutulactivitat,ii sale de-o viat, a întreaga, a cautat sa-i în-curajeze pe barbat,ii lui Iuda sa puna temeliile viet,iilor spirituale profunde s, i larg cuprinzatoare facând olucrare temeinica de pocaint, a. Multa vreme cladiseracu materiale pe care apostolul Pavel le aseamana culemnul, fânul s, i trestia, iar Ieremia, cu zgura. „De ceease vor numi argint lepadat”, spune el mult,imii nepoca-ite, „caci Domnul i-a lepadat”. (Ieremia 6, 30.) Acumerau îndemnat,i sa înceapa a cladi cu înt,elepciune s, ipentru ves, nicie, dând la o parte gunoiul apostaziei [410]s, i folosind ca material de temelie aur curat, argintpurificat s, i pietre pret,ioase — credint,a, ascultarea s, ifaptele bune — care sunt singurele primite înainteaunui Dumnezeu sfânt.

Cuvântul Domnului prin Ieremia catre poporul Sau era: „În-toarce-te, necredincioasa Israel.... Nu voi arunca o pri-vire întunecoasa împotriva voastra, caci sunt milostiv,zice Domnul, s, i nu t,in mânie pe vecie. Recunoas, te-t,inumai nelegiuirea, recunoas, te ca ai fost necredin-cioasa Domnului, Dumnezeului tau.... Întoarcet,i-va,copii razvratit,i, zice Domnul; caci Eu sunt Stapânulvostru.... Ma vei chema: Tata! S, i nu te vei mai abatede la Mine. Întoarcet,i-va, copii razvratit,i, s, i va voiierta abaterile”. (Ieremia 3, 12-14.19.22.)

286 Profeti si regi

Ca adaos la aceste minunate îndemnuri, Domnul a dat po-porului Sau înstrainat de El chiar s, i cuvintele cu carear fi trebuit sa se întoarca la El. Ei trebuiau sa spuna:„Iata-ne, venim la Tine, caci Tu es, ti Domnul, Dum-nezeul nostru. În adevar, zadarnic se as, teapta mân-tuirea de la dealuri s, i de la mult,imea munt,ilor; înadevar, în Domnul Dumnezeul nostru este mântuirealui Israel.... Sa ne culcam în rus, inea noastra, s, i sane învelim cu ocara noastra, caci am pacatuit împo-triva Domnului, Dumnezeului nostru, noi s, i parint,iinos, tri din tineret,ea noastra s, i pâna în ziua de azi, s, in-am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru”.(Versetele 22-25.)

Reforma adusa de Iosia curat,ise t,ara de altare idoles, ti, darinimile mult,imilor nu fusesera schimbate. Semint,eleadevarului care rasarisera s, i dadusera fagaduint,a unuiseceris, bogat fusesera înabus, ite de spini. O alta ra-tacire de felul acesta avea sa fie fatala; s, i Domnul[411]cauta sa trezeasca poporul pentru a-s, i da seama deprimejdie. Numai daca se dovedeau credincios, i fat, ade Iehova puteau nadajdui în favoare divina s, i înprosperitate.

Ieremia le-a atras atent,ia de repetate ori asupra sfaturilordate în Deuteronomul. Mai mult decât alt,i prooroci,el a accentuat învat, amintele legii mozaice s, i a aratatcum acestea pot aduce cea mai înalta binecuvântarespirituala atât poporului cât s, i fiecarei inimi în parte.„Întrebat,i care sunt cararile cele vechi, care este ca-lea cea buna; umblat,i pe ea”, îi ruga el, „s, i vet,i gasiodihna pentru sufletele voastre!” (Ieremia 6, 16.)

Cu o ocazie, la porunca Domnului, proorocul s-a as, ezat launa din intrarile principale în cetate s, i a sust,inutacolo important,a sfint,irii zilei de Sabat. LocuitoriiIerusalimului erau în primejdie sa piarda din vederesfint,irea Sabatului s, i au fost avertizat,i cu solemni-

Ieremia 287

tate împotriva preocuparii lor cu cele vremelnice înziua aceasta. A fost fagaduita o binecuvântare cucondit,ia ascultarii. „Daca Ma vet,i asculta în adevar,zicea Domnul, s, i în ziua Sabatului nu vet,i face nici olucrare în ziua aceasta, atunci pe port,ile acestei cetat,ivor intra împarat,i s, i voievozi, care vor s, edea pe sca-unul de domnie al lui David; ei vor veni în cara s, icalari pe cai, ei s, i voievozii lor, oamenii lui Iuda s, ilocuitorii Ierusalimului, s, i cetatea aceasta va fi locuitaîn veci”. (Ieremia 17, 24.25.)

Aceasta fagaduint, a cu privire la prosperitate ca rasplata asupunerii a fost însot,ita de o proorocie cu privire lajudecat,ile care vor cadea peste cetate, daca locuito-rii se vor dovedi necredincios, i fat, a de Dumnezeu s, ifat, a de Legea Sa. Daca îndemnurile de a asculta de [412]Domnul, Dumnezeul parint,ilor lor, s, i de a sfint,i ziuaSa de Sabat nu erau luate în seama, atunci cetatea s, ipalatele ei vor fi distruse pe de-a-ntregul de foc.

Astfel, proorocul a sust,inut cu tarie principiile sanatoase aleviet,uirii corecte, atât de lamurit date în cartea legii.Dar starile care predominau în t,ara lui Iuda erau deas, a natura ca numai prin cele mai hotarâte masurise putea produce o schimbare în bine; de aceea, ellucrase din toata inima pentru binele celor nepocait,i.„Dest,elenit,i-va un ogor nou”, îi îndemna El, „s, i nusemanat,i între spini! Curat, a-t,i inima de rau, Ierusa-lime, ca sa fii mântuit!” (Ieremia 4, 3.14.)

Dar marea masa a poporului n-a luat în seama chemarea lapocaint, a s, i reforma. Înca de la moartea împaratuluicel bun Iosia, aceia care conduceau poporul se dove-disera necredincios, i însarcinarii lor s, i-i dusesera înratacire pe mult,i. Ioahaz, înlaturat prin intervent,ia îm-paratului Egiptului, fusese urmat de Ioiachim, fiul celmai mare al lui Iosia. De la începutul domniei lui Ioia-chim, Ieremia avea slaba nadejde sa scape t,ara iubita

288 Profeti si regi

din distrugere s, i poporul din robie. Cu toate aces-tea, nu i s-a îngaduit sa taca în timp ce împarat,ia eraamenint,ata de distrugerea groaznica. Cei care rama-sesera credincios, i lui Dumnezeu trebuiau încurajat,isa staruiasca în facerea binelui, iar pacatos, ii trebu-iau, daca era cu putint, a, convins, i sa se întoarca de lanelegiuire.

Criza cerea un efort public larg cuprinzator. Domnul i-aporuncit lui Ieremia sa stea în curtea templului s, i savorbeasca întregului popor al lui Iuda, care intra s, iies, ea. Nu trebuia sa minimalizeze nici un cuvânt dinsoliile încredint,ate lui, pentru ca pacatos, ii din Sionsa aiba ocazia deplina sa ia aminte s, i sa se întoarca[413]de la caile lor rele.

Proorocul a ascultat; el s-a as, ezat la poarta casei Domnuluis, i s, i-a ridicat glasul de avertizare s, i îndemn. Subinspirat,ia Celui Atotputernic, el a spus:

„Ascultat,i Cuvântul Domnului, tot,i barbat,ii lui Iuda, careintrat,i pe aceste port,i ca sa va închinat,i înaintea Dom-nului! As, a vorbes, te Domnul os, tirilor, Dumnezeul luiIsrael : «Îndreptat,i-va caile s, i faptele s, i va voi lasasa locuit,i în locul acesta. Nu va hranit,i cu nadejdiîns, elatoare, zicând: Acesta este Templul Domnului!Caci numai daca va vet,i îndrepta caile s, i faptele, dacavet,i înfaptui dreptatea unii fat, a de alt,ii, daca nu vet,iasupri pe strain, pe orfan s, i pe vaduva, daca nu vet,ivarsa sânge nevinovat în locul acesta s, i daca nu vet,imerge dupa alt,i dumnezei, spre nenorocirea voastra,numai as, a va voi lasa sa locuit,i în locul acesta, înt,ara pe care am dat-o parint,ilor vos, tri, din ves, nicie înves, nicie»”. (Ieremia 7, 2-7.)

Aici se vede lamurit ca Domnul nu este dornic sa pedep-seasca. El Îs, i ret,ine judecat,ile ca sa mijloceasca pen-tru cei nepocait,i. Acela care da pe fat, a „îndurare,

Ieremia 289

judecata s, i neprihanire pe pamânt” (Ieremia 9, 24)staruies, te pe lânga copiii Sai ratacitori; pe orice caleposibila, El cauta sa-i învet,e calea viet,ii ves, nice. El îiscosese pe izraelit,i din robie ca sa-L slujeasca pe El,singurul Dumnezeu viu s, i adevarat. Cu toate ca rata-cisera multa vreme în idolatrie s, i nu luasera seama laavertizarile Sale, El tot Îs, i face acum cunoscut dorint,ade a amâna pedeapsa s, i de a acorda înca o ocazie depocaint, a. El explica faptul ca numai printr-o reformaprofunda a inimii putea fi îndepartata nenorocirea [414]care statea sa vina. Zadarnica era încrederea pe careei aveau s-o puna în templu s, i slujbele lui. Riturile s, iceremoniile nu puteau face ispas, ire pentru pacate. Cutoata pretent,ia lor de a fi poporul ales al lui Dumne-zeu, numai reforma inimii s, i a unei practici îi puteasalva de urmarea inevitabila a unei nelegiuiri conti-nue.

Astfel ca „în cetat,ile lui Iuda s, i pe ulit,ele Ierusalimului”,solia lui Ieremia catre Iuda era: „Ascultat,i cuvinteleacestui legamânt” — preceptele clare ale lui Iehova,as, a cum sunt raportate în Sfintele Scripturi — „s, iîmplinit,i-le”. (Ieremia 11, 6.) Aceasta este solia pecare a vestit-o pe când statea în curt,ile templului, laînceputul domniei lui Ioiachim.

A fost revazuta pe scurt experient,a lui Israel din zileleExodului. Legamântul lui Dumnezeu cu ei fusese:„Ascultat,i glasul Meu s, i Eu voi fi Dumnezeul vostru,iar voi vet,i fi poporul Meu; umblat,i pe toate cailepe care vi le-am poruncit ca sa fit,i fericit,i”. Acestlegamânt fusese calcat fara rus, ine de nenumarate ori.Poporul ales „a urmat sfaturile s, i poruncile inimii lorrele, au dat înapoi s, i n-au mers înainte”. (Ieremia 7,23.24.)

„Pentru ce”, întreba Domnul, „poporul acesta al Ierusalimu-lui se lasa dus în necurmate rataciri?” (Ieremia 8, 5.)

290 Profeti si regi

În vorbirea proorocului, aceasta se întâmpla din cauzaca nu ascultasera de glasul Domnului, Dumnezeuluilor, s, i refuzasera sa se lase îndreptat,i. (Vezi Ieremia 5,3.) S-a dus adevarul, plângea el, „a fugit din gura lor.”„Chiar s, i cocostârcul îs, i cunoas, te vremea pe ceruri;turtureaua, rândunica s, i cocorul îs, i pazesc vremeavenirii lor; dar poporul Meu nu cunoas, te Legea Dom-[415]nului.” „Sa nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri,zice Domnul, sa nu Ma razbun Eu pe un asemeneapopor?” (Ieremia 7, 28; 8, 7; 9, 9.)

Venise vremea pentru o profunda cercetare a inimii. Cât timpIosia fusese conducatorul lor, poporul avusese acelas, itemei pentru sperant, a. Dar el nu mai putea mijloci înfavoarea lor, întrucât cazuse în lupta. Pacatele popo-rului erau atât de grele încât timpul pentru mijlociretrecuse. „Chiar daca Moise s, i Samuel s-ar înfat,is, aînaintea Mea”, zicea Domnul, „tot n-as, fi binevoitorfat, a de poporul acesta. Izgones, te-l dinaintea Mea,duca-se! S, i daca-t,i vor zice: «Unde sa ne ducem?»sa le raspunzi: «As, a vorbes, te Domnul: La moartecei sortit,i la moarte, la sabie cei sortit,i la sabie, lafoamete cei sortit,i la foamete, la robie cei sortit,i ro-biei!».” (Ieremia 15, 1.2.)

Un refuz de a lua aminte la invitat,ia harului pe care Dum-nezeu o facea acum, avea sa aduca asupra nat,iuniinepocaite judecat,ile care cazusera peste împarat,ia luiIsrael din nord cu peste o suta de ani mai înainte.Solia trimisa lor acum era: „Daca nu Ma ascultat,icând va poruncesc sa urmat,i legea Mea pe care v-ampus-o înainte; daca nu ascultat,i cuvintele robilor Meiprooroci, pe care vi-i trimit, pe care vi i-am trimis dis-de-dimineat, a, s, i pe care nu i-at,i ascultat, atunci voiface Casei acesteia ca lui Silo s, i voi face din cetateaaceasta o pricina de blestem pentru toate neamurilepamântului”. (Ieremia 26, 4-6.)

Ieremia 291

Aceia care stateau în curtea templului s, i ascultau cuvântarealui au înt,eles în mod clar aluzia aceasta la Silo s, i la [416]zilele din vremea lui Eli, când filistenii au biruit peIsrael s, i au luat cu ei chivotul legamântului.

Pacatul lui Eli a constat în trecerea cu us, urint, a peste nelegiu-irea fiilor lui care se gaseau în slujba sfânta s, i pestepacatele care predominau în t,ara. Neglijent,a lui de aîndrepta aceste pacate adusesera asupra lui Israel ocalamitate înfricos, atoare. Fiii lui cazusera în lupta,Eli însus, i îs, i pierduse viat,a; chivotul lui Dumnezeufusese luat din fat,a lui Israel, treizeci de mii de oa-meni din popor fusesera ucis, i — s, i toate acestea dincauza ca pacatul fusese îngaduit sa se dezvolte farasa fie mustrat s, i oprit. În zadar crezuse Israel ca, înpofida practicilor lor pacatoase, prezent,a chivotului leva asigura biruint,a asupra filistenilor. În acelas, i fel, înzilele lui Ieremia, locuitorii lui Iuda erau înclinat,i sacreada ca o respectare stricta a slujbelor rânduite deDumnezeu la templu îi va feri de o pedeapsa dreaptapentru viet,uirea lor nelegiuita.

Ce lect,ie este aceasta pentru barbat,ii care ocupa pozit,ii deraspundere astazi în biserica lui Dumnezeu! Ce aver-tizare solemna de a trata cu credincios, ie pacatelecare aduc dezonoare cauzei adevarului! Nimeni dintreaceia care pretind a fi depozitarii legii lui Dumnezeusa nu se maguleasca cu gândul ca cinstea exterioarape care o manifesta fat, a de porunci îl va scapa de apli-carea dreptat,ii divine. Nimeni sa nu refuze mustrareapentru pacat, nici sa acuze pe slujitorii lui Dumnezeuca sunt prea zelos, i în straduint,a de a curat,i tabara defacatorii de rele. Un Dumnezeu care uras, te pacatulcheama pe aceia care sust,in ca pazesc legea Sa sa sedeparteze de orice nelegiuire. Neglijarea pocaint,ei s, iascultarii de buna voie va aduce asupra barbat,ilor s, ifemeilor de astazi urmari tot atât de serioase ca s, i ace- [417]lea care au venit peste Israelul din vechime. Exista un

292 Profeti si regi

hotar dincolo de care judecat,ile lui Dumnezeu nu maipot fi amânate. Distrugerea Ierusalimului în vremealui este o avertizare solemna pentru Israelul modern,ca sfaturile s, i mustrarile date prin uneltele alese deEl nu pot fi neluate în seama fara sa fie pedepsit.

Solia lui Ieremia catre preot,i s, i popor a stârnit în mult,i împo-trivire. Cu o acuzat,ie îndrazneat, a au strigat: „Pentruce prooroces, ti în Numele Domnului s, i zici: «Casaaceasta va ajunge ca Silo s, i cetatea aceasta va fi pus-tiita s, i lipsita de locuitori? Tot poporul s-a îngramaditîn jurul lui Ieremia în Casa Domnului»”. (Ieremia 26,9.) Preot,ii, proorocii mincinos, i împreuna cu popo-rul s-au îndreptat cu mânie împotriva lui, care nu levorbea cuvinte placute s, i nici nu le proorocea ama-gire. Astfel, solia lui Dumnezeu a fost dispret,uita, iarslujitorul Lui amenint,at cu moartea.

Ves, tile despre cuvintele lui Ieremia au fost duse capeteniilorlui Iuda s, i ei s-au grabit sa vina din palatul împaratu-lui la templu ca sa afle adevarul în aceasta problema.„Atunci preot,ii s, i proorocii au vorbit astfel capete-niilor s, i întregului popor: «Omul acesta este vinovatde pedeapsa cu moartea, caci a proorocit împotrivacetat,ii acesteia toate lucrurile pe care le-at,i auzit voiîns, iva cu urechile voastre!».” (Vers.etul 11.) Dar Iere-mia a stat cu curaj înaintea capeteniilor s, i a poporuluizicând: „Domnul m-a trimis sa proorocesc împotrivacasei acesteia s, i împotriva cetat,ii acesteia toate lucru-rile pe care le-at,i auzit voi. Acum îndreptat,i-va cailes, i faptele, ascultat,i glasul Domnului, Dumnezeuluivostru, s, i Domnul Se va cai de raul pe care l-a rostitîmpotriva voastra! Cât despre mine, iata-ma în mâi-nile voastre; facet,i-mi ce vi se va parea ca este bines, i drept! Numai sa s, tit,i ca, daca ma vet,i omorî, va[418]vet,i face vinovat,i de sânge nevinovat, voi, s, i cetateaaceasta s, i locuitorii ei; caci Domnul m-a trimis în

Ieremia 293

adevar la voi sa rostesc în auzul vostru toate acestecuvinte!” (Versetele 12-15.)

Daca proorocul ar fi fost intimidat de atitudinea amenint, atoarea acelora cu o înalta autoritate, solia lui ar fi fost faraefect s, i s, i-ar fi pierdut viat,a; dar curajul cu care adat avertizarea solemna a impus respectul poporuluis, i a întors capeteniile lui Israel în favoarea lui. Eiau discutat cu preot,ii s, i cu proorocii fals, i, aratându-le cât de neînt,elepte erau masurile extreme, pe carele sust,ineau, s, i cuvintele lor au produs o react,ie înmintea poporului. În felul acesta Dumnezeu a ridicataparatori ai slujitorului Sau.

S, i batrânii s-au unit protestând împotriva hotarârii preot,ilorcu privire la soarta lui. Ei au citat cazul lui Mica,cel care proorocise judecat,ile asupra Ierusalimului,zicând: „Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul vaajunge un morman de pietre, s, i muntele Casei Dom-nului o înalt,ime acoperita cu paduri”. S, i au întrebat:„L-au omorât însa oare Ezechia, împaratul lui Iuda,s, i tot Iuda? Nu s-a temut Ezechia de Domnul? Nu s-arugat el Domnului? s, i atunci Domnul S-a cait de raulpe care-l rostise împotriva lor. S, i noi sa ne împova-ram sufletul cu o nelegiuire as, a de mare?” (Versetele18-19.)

Prin insistent,a acestor barbat,i cu influent, a, viat,a prooroculuia fost crut,ata, cu toate ca mult,i dintre preot,i s, i dintreproorocii fals, i, neputând suporta adevarurile acuza-toare pe care le rostea el, ar fi fost bucuros, i sa-l vada [419]condamnat la moarte sub acuzat,ia de rascoala.

Din ziua chemarii pâna la încheierea slujirii sale, a stat îna-intea lui Iuda ca „un turn s, i o cetat,uie”, împotrivacaruia mânia omului n-a putut face nimic. „Ei se vorrazboi cu tine”, avertizase Domnul pe slujitorul Sau,„dar nu te vor birui; caci Eu voi fi cu tine, ca sa te scap

294 Profeti si regi

s, i sa te izbavesc”, zice Domnul. „Te voi izbavi dinmâna celor rai, s, i te voi scapa din mâna asupritorilor”.(Ieremia 6, 27; 15, 20.21.)

Din fire predispus la timiditate s, i sfiala, Ieremia tânjea dupapacea s, i linis, tea unei viet,i retrase, unde nu trebuia sa[420]mai fie martor la nepocaint,a continua a poporului luiiubit. Inima i se strângea de chin când vedea distru-gerea produsa de pacat. „O! de mi-ar fi capul plin cuapa, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi”, se jelea el,„as, plânge zi s, i noapte pe mort,ii fiicei poporului meu!O! daca as, avea un han de calatori în pustie, as, parasipe poporul meu, s, i m-as, departa de el!” (Ieremia 9,1.2.)

Batjocurile pe care era chemat sa le suporte erau crude. Sufle-tul lui sensibil era strapuns iar s, i iar de saget,ile batjo-curii îndreptate asupra lui de aceia care îi dispret,uiausoliile s, i care tratau cu us, urint, a povara sa pentru con-vertirea lor. „Am ajuns de râsul poporului meu”, ziceael, „s, i toata ziua sunt pus în cântece de batjocura deei” ... „tot,i cei ce traiau în pace cu mine, pândesc savada daca ma clatin, s, i zic: «Poate ca se va lasa prins,vom pune mâna pe el, s, i ne vom razbuna pe el!»”(Plângerile lui Ieremia 3, 14; Ieremia 20, 7.10.)

Dar proorocul cel credincios a fost întarit zilnic sa rabde.„Domnul este cu mine ca un viteaz puternic”, ziceael cu credint, a; „de aceea, prigonitorii mei se vor po-ticni s, i nu vor birui. Se vor umple de rus, ine ca nu aulucrat cu chibzuint, a; de o ves, nica rus, ine, care nu seva uita! Cântat,i Domnului, laudat,i pe Domnul! CaciEl izbaves, te sufletul celui nenorocit din mâna celorrai”. (Ieremia 20, 11.13.)

Experient,ele prin care a trecut Ieremia în zilele tineret,ii s, iacelea din anii de mai târziu ai slujirii sale l-au învat,atlect,ia ca „soarta omului nu este în puterea lui; nici nu[421]

Ieremia 295

sta în puterea omului, când umbla, sa-s, i îndrepte pas, iispre t,inta”. A învat,at sa se roage: „Pedepses, te-ma,Doamne, dar cu masura; s, i nu în mânia Ta, ca sa numa nimices, ti”. (Ieremia 10, 23.24.)

Când a fost chemat sa bea din paharul încercarii s, i al amara-ciunii s, i când a fost ispitit în nenorocire sa zica: „S-adus puterea mea de viat, a s, i nu mai am nici o nadejdeîn Domnul”. (Plângerile lui Ieremia 3, 18), s, i-a amin-tit de provident,ele lui Dumnezeu în favoarea lui s, itriumfator a strigat: „Bunatat,ile Domnului nu s-ausfârs, it, îndurarile Lui nu sunt la capat, ci se înnoiescîn fiecare dimineat, a. S, i credincios, ia Ta este atât demare! Domnul este partea mea de mos, tenire — zicesufletul meu, de aceea nadajduiesc în El. Domnul estebun cu cine nadajduies, te în El, cu sufletul care-l ca-uta. Bine este sa as, tept,i în tacere ajutorul Domnului„.(Plângerile lui Ieremia 3, 18.22-26.)

Capitolul 35 — Apropierea nenorocirii[422]

Primii ani ai domniei lui Ioiachim au fost plini de avertizaridespre apropierea nenorocirii. Cuvântul Domnuluiprin prooroci era gata sa se împlineasca. Puterea asi-riana dinspre miazanoapte, multa vreme suverana, nuavea sa mai stapâneasca popoarele. Egiptul, la mia-zazi, în a carui putere împaratul lui Iuda îs, i puseseîncrederea zadarnic, avea sa primeasca în curând olovitura hotarâta. Cu totul neas, teptat, o noua puteremondiala, imperiul babilonian, se ridica la rasarit,eclipsând cu repeziciune toate celelalte popoare.

Timp de cât,iva ani, împaratul Babilonului avea sa fie folositca unealta a mâniei lui Dumnezeu asupra lui Iuda celnepocait. Iar s, i iar, Ierusalimul avea sa fie invadat s, icucerit de os, tile asediatoare ale lui Nebucadnet,ar. Ogrupa dupa alta — la început cât,iva, dar mai târziumii s, i zeci de mii — aveau sa fie luat,i robi în t,araS, inear, pentru a locui acolo în exil fort,at. Ioiachim,Ioiachin, Zedechia — tot,i aces, ti împarat,i iudei urmaula rândul lor sa devina vasali ai conducatorului babi-lonian s, i tot,i aveau sa se rascoale. Pedepse din ce în[423]ce mai aspre aveau sa fie date poporului rasculat, pânacând, în cele din urma, t,ara întreaga avea sa devina opustietate, Ierusalimul avea sa fie jefuit s, i nimicit prinfoc, templul pe care Solomon îl cladise avea sa fiedistrus, iar împarat,ia lui Iuda avea sa cada, pentru anu mai ocupa niciodata pozit,ia ei de odinioara printrepopoarele pamântului.

Acele vremuri de schimbare, atât de pline de primejdie pen-tru nat,iunea israelita, au fost marcate de multe so-

296

Apropierea nenorocirii 297

lii trimise de la Dumnezeu prin Ieremia. În felulacesta, Domnul a dat copiilor lui Iuda o mare ocaziede a se elibera din aliant,a cu Egiptul s, i de a evitalupta cu conducatorii Babilonului. Când primejdiaamenint, atoare s-a apropiat mai mult, Ieremia a învat,atpoporul cu ajutorul unei învat, aturi practice, nadajdu-ind ca în felul acesta sa-i trezeasca la un simt, amântal obligat,iei lor fat, a de Dumnezeu s, i sa-i încurajezesa pastreze legaturi de prietenie cu conducerea babi-loniana.

Pentru a ilustra important,a ascultarii de cerint,ele lui Dumne-zeu, Ieremia a adunat cât,iva recabit,i într-una din înca-perile templului s, i le-a pus înainte vin, invitându-i sabea. As, a cum era de as, teptat, a întâlnit o împotrivires, i un refuz categoric. „Noi nu bem vin!” au raspunsrecabit,ii cu hotarâre; „caci Ionadab, fiul lui Recab,tatal nostru, ne-a dat urmatoarea porunca: «Sa nu bet,iniciodata vin, nici voi, nici fiii vos, tri»”.

Atunci cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel: „As, avorbes, te Domnul os, tirilor, Dumnezeul lui Israel : Du-te s, i spune oamenilor lui Iuda s, i locuitorilor Ierusa-limului: Nu voit,i sa luat,i învat, atura ca sa ascultat,i [424]de cuvintele Mele? zice Domnul. Cuvintele lui Iona-dab, fiul lui Recab, care a poruncit fiilor sai sa nu beavin, sunt pazite; caci ei nu beau vin pâna în ziua deazi, s, i asculta astfel de porunca tatalui lor. Iar Eu v-am vorbit, s, i devreme s, i târziu, s, i nu M-at,i ascultat!”(Ieremia 35, 6.12-14.)

Dumnezeu a cautat în felul acesta sa puna într-un contrastizbitor ascultarea recabit,ilor cu neascultarea s, i razvra-tirea poporului Sau. Recabit,ii ascultasera de poruncatatalui lor, iar acum refuzau sa fie atras, i în nelegiuire.Dar barbat,ii lui Iuda nu ascultasera cuvintele Domnu-lui s, i ca urmare aveau sa sufere judecat,ile Sale celemai aspre.

298 Profeti si regi

„V-am vorbit s, i de vreme s, i târziu”, zicea Domnul, „s, i nuM-at,i ascultat! V-am trimis pe tot,i slujitorii Meiprooroci, i-am trimis întruna la voi, sa va spuna:«Întoarcet,i-va fiecare de la calea voastra cea rea,îndreptat,i-va faptele, nu merget,i dupa alt,i dumne-zei, ca sa le slujit,i, s, i vet,i ramânea în t,ara pe carev-am dat-o voua s, i parint,ilor vos, tri!» Dar voi n-at,iluat aminte s, i nu M-at,i ascultat. Da, fiii lui Ionadab,fiul lui Recab, pazesc porunca pe care le-a dat-o tatallor, însa poporul acesta nu M-asculta! De aceea, as, avorbes, te Domnul, Dumnezeu lui Israel : «lata, voiaduce peste Iuda s, i peste tot,i locuitorii Ierusalimuluitoate nenorocirile pe care le-am vestit cu privire la ei,pentru ca le-am vorbit s, i nu M-au ascultat, pentru cai-am chemat s, i nu au raspuns!»” (Versetul 14-17.)

Când inimile oamenilor sunt îmblânzite s, i supuse de influent,a[425]puternica a Duhului Sfânt, aces, tia vor lua aminte lasfat; dar atunci când întorc spatele mustrarilor, pânacând inimile se împietresc, Dumnezeu îngaduie sa fiecondus, i de alte influent,e. Refuzând adevarul, ei ac-cepta minciuna, care devine o cursa spre distrugerealor.

Dumnezeu staruise de Iuda sa nu-L provoace la mânie, darei nu ascultasera. În cele din urma, s-a pronunt,athotarârea împotriva lor. Urmau sa fie dus, i robi înBabilon. Caldeenii aveau sa fie folosit,i ca unelte princare Dumnezeu urma sa-l pedepseasca pe poporulSau neascultator. Suferint,ele barbat,ilor lui Iuda aveausa fie în raport cu lumina pe care o avusesera s, i cuavertizarile pe care le dispret,uisera s, i le lepadasera.Multa vreme, Dumnezeu Îs, i amânase judecat,ile; daracum, avea sa-s, i arate dezaprobarea fat, a de ei ca unultim efort de a-i opri de pe drumul pacatos.

Asupra casei recabit,ilor a fost pronunt,ata o bogata binecu-vântare. Proorocul a declara: „Pentru ca at,i ascultat

Apropierea nenorocirii 299

de poruncile tatalui vostru Ionadab, pentru ca at,i pazittoate orânduirile s, i at,i facut tot ce v-a poruncit el; pen-tru aceasta as, a vorbes, te Domnul os, tirilor, Dumnezeullui Israel : «Ionadab, fiul lui Recab, nu va fi lipsit nici-odata de urmas, i care sa stea înaintea Mea!»” (Vers.18.19.) În felul acesta, Dumnezeu a învat,at pe poporulSau ca credincios, ia s, i ascultarea se vor rasfrânge asu-pra lui Iuda în binecuvântare, as, a cum recabit,ii eraubinecuvântat,i pentru ascultarea de porunca tatalui lor.

Învat, atura este pentru noi. Daca cerint,ele unui tata bun s, iînt,elept, care a luat cele mai bune s, i mai eficiente ma-suri pentru asigurarea urmas, ilor împotriva pacatelor [426]necumpatarii, erau demne de o ascultare stricta, faraîndoiala ca autoritatea lui Dumnezeu trebuie sa fie cuatât mai mult luata în seama cu cât El este mai sfântdecât omul. Creatorul s, i Conducatorul nostru, nemar-ginit în putere, teribil în judecata, cauta pe toate cailesa-i determine pe oameni sa vada s, i sa se pocaiascade pacatele lor. Prin gura slujitorilor sai, El preziceprimejdiile neascultarii; da un semnal de avertizare s, imustra cu credincios, ie pacatul. Poporul Sau este t,inutîn prosperitate numai prin harul Sau, prin veghereaatenta a uneltelor Sale alese. El nu poate sa sust,inas, i sa pazeasca un popor care refuza sfatul Lui s, i-Idispret,uies, te mustrarile. Pentru o vreme, El poate saret,ina judecat,ile de pedepsire; dar nu-s, i ret,ine mâniala infinit.

Copiii lui Iuda erau numarat,i printre aceia despre care Dum-nezeu spusese: „Îmi vet,i fi o împarat,ie de preot,i s, i unpopor sfânt”. (Exod 19, 6.) În timpul lucrarii sale deslujire, Ieremia n-a pierdut niciodata din vedere im-portanta vitala a sfint,eniei inimii în diferitele situat,iidin viat, a s, i îndeosebi în slujirea Dumnezeului Ce-lui Prea Înalt. El a prevazut în mod clar cadereaîmparat,iei s, i împras, tierea locuitorilor lui Iuda printrepopoare; dar cu ochiul credint,ei privea dincolo de

300 Profeti si regi

toate acestea, la vremurile restatornicirii. În auzul saurasuna puternic fagaduint,a divina: „S, i Eu însumi voistrânge ramas, it,a oilor Mele din toate t, arile, în carele-am izgonit; le voi cres, te s, i se vor înmult,i. Voi punepeste ele pastori care le vor pas, te; nu le va mai fiteama, nici groaza, s, i nu va mai lipsi nici una din ele,zice Domnul”. „lata vin zile, zice Domnul, când voiridica lui David o odrasla neprihanita. El va împarat,i,va lucra cu înt,elepciune, s, i va face dreptate s, i jude-cata în t,ara. În vremea lui, Iuda va fi mântuit, s, i Israelva avea linis, te în locuint,a lui; s, i iata Numele pe care[427]i-L vor da: Domnul, Neprihanirea noastra!” (Ieremia23, 3-6.)

Astfel, proorociile cu privire la judecata care avea sa vinaerau amestecate cu fagaduint,ele eliberarii finale s, imaret,e. Aceia care alergau sa faca pace cu Dumnezeus, i sa traiasca o viat, a sfânta în mijlocul apostaziei exis-tente, urmau sa primeasca tarie pentru orice încercares, i sa fie facut,i în stare sa marturiseasca cu putere marepentru El. Iar în veacurile ce aveau sa vina, eliberarealucrata în favoarea lor avea sa depas, easca în faima peaceea îndeplinita pentru copiii lui Israel pe vremeaExodului. Aveau sa vina zile, zice Domnul prin pro-orocul, când „nu se va mai zice: «Viu este Domnul,care a scos din t,ara Egiptului pe copiii lui Israel!» Cise va zice: «Viu este Domnul care a scos s, i a adusînapoi samânt,a casei lui Israel din t,ara de la miaza-noapte s, i din toate t, arile în care îi risipisem! S, i vorlocui în t,ara lor»”. (Versetele 7.8.) As, a erau prooro-ciile minunate rostite de Ieremia în anii de încheierea istoriei împarat,iei lui Iuda, când babilonienii de-veneau atotputernici s, i chiar atunci când îs, i aduceauos, tile asediatoare împotriva zidurilor Sionului.

Asemenea celei mai placute melodii, aceste fagaduint,e deeliberare rasunau în auzul acelora care erau statorniciîn închinarea adusa lui Iehova. În caminele înstarit,ilor

Apropierea nenorocirii 301

s, i ale saracilor, unde sfaturile unui Dumnezeu careîs, i t,ine legamântul erau înca pastrate cu respect, cu-vintele proorocului erau repetate iar s, i iar. Chiar s, icopiii erau trezit,i cu putere s, i asupra mint,ilor tineres, i receptive erau produse impresii dainuitoare.

Pazirea cons, tiincioasa a poruncilor Sfintelor Scripturi în zi- [428]lele slujirii lui Ieremia a creat lui Daniel s, i tovaras, ilorlui ocaziile de a-L înalt,a pe Dumnezeul cel adeva-rat înaintea popoarelor pamântului. Educat,ia pe careaces, ti tineri elevi o primisera în caminele parint,ilorlor i-a facut tari în credint, a s, i neabatut,i în slujirea Viu-lui Dumnezeu, Creatorul cerului s, i al pamântului. Laînceputul domniei lui Ioiachim, când Nebucadnet,ara asediat pentru prima oara s, i a cucerit Ierusalimul,luând pe Daniel s, i pe tovaras, ii lui, împreuna cu alt,iiales, i în mod deosebit pentru slujirea la curtea Babilo-nului, credint,a robilor evrei a fost încercata extrem demult. Dar aceia care învat,asera sa-s, i puna încredereaîn fagaduint,ele lui Dumnezeu, le-au gasit îndestu-latoare în toate experient,ele prin care erau chemat,isa treaca în timpul ramânerii lor într-o t,ara straina.Scripturile s-au dovedit pentru ei o calauza, un sprijin.

Ca interpret al însemnatat,ii judecat,ilor care începeau sa cadapeste Iuda, Ieremia a manifestat o atitudine nobilaîn apararea dreptat,ii lui Dumnezeu s, i a planurilorSale pline de mila, chiar în timpul pedepselor ce-lor mai aspre. Proorocul, lucra neobosit. Dornic saajunga la toate categoriile de oameni, s, i-a largit sferade influent, a dincolo de Ierusalim, la regiunile încon-juratoare prin vizite repetate în diferitele part,i aleîmparat,iei.

În marturiile lui catre biserica, Ieremia se referea continuu laînvat, aturile din cartea legii care fusese atât de multonorata s, i înalt,ata în timpul domniei lui. El accen-tua din nou important,a pastrarii unei legaturi prin

302 Profeti si regi

legamânt cu Fiint,a cea atotmilostiva s, i plina de îndu-rare care, de pe înalt,imile Sinaiului, rostise preceptele[429]Decalogului. Cuvintele de avertizare s, i de îndemn alelui Ieremia au ajuns în toate part,ile împarat,iei, s, i tot,iau avut posibilitate sa cunoasca voia lui Dumnezeucu privire la popor.

Proorocul a lamurit faptul ca Tatal nostru ceresc îngaduiesa cada judecat,ile Sale „pentru ca popoarele sa s, tieca sunt doar oameni”. (Psalmii 9, 20.) „Daca s, idupa aceasta va vet,i împotrivi, s, i nu vet,i voi sa Maascultat,i”, avertizase Domnul mai dinainte pe poporulSau, „va voi împras, tia printre neamuri s, i voi scoatesabia dupa voi. T, ara voastra va fi pustiita s, i când vet,ifi în t,ara vrajmas, ilor vos, tri, atunci t,ara se va odihni, s, ise va bucura de Sabatele ei”. (Leviticul 26, 21.28.33.)

În acelas, i timp soliile cu privire la nenorocirea care se apro-pia erau trimise capeteniilor s, i poporului; conducato-rul lor, Ioiachim, care ar fi trebuit sa fie un conducatorspiritual înt,elept, primul în marturisirea pacatului,în reforme s, i în fapte bune, îs, i petrecea vremea înplaceri egoiste. „Îmi voi zidi o casa mare s, i odai în-capatoare”, îs, i propunea el; s, i aceasta casa „captus, itacu cedru s, i vapsita cu ros, ” (Ieremia 22, 14) a fostcladita cu bani s, i munca procurata prin îns, elaciune s, iapasare.

Mânia profetului se stârnise, s, i a fost inspirat sa rosteascao judecata asupra conducatorului necredincios. „Vaide cel ce îs, i zides, te case cu nedreptate, s, i odaile cunelegiuire”, a declarat el; „care pune pe aproapelesau sa lucreze degeaba, fara sa-i dea plata.... Împarates, ti tu oare, de te întreci cu cedrii? Nu mânca tataltau, s, i nu bea s, i el? S, i totus, i facea dreptate s, i jude-cata, s, i era fericit! Judeca pricina saracului s, i a celui[430]lipsit, s, i era fericit. Nu înseamna lucrul acesta a Macunoas, te? zice Domnul. Dar tu n-ai ochi s, i inima

Apropierea nenorocirii 303

decât ca sa te dedai la lacomie, ca sa vers, i sângenevinovat, s, i sa întrebuint,ezi asuprire s, i silnicie. Deaceea, as, a vorbes, te Domnul, despre Ioiachim, fiul luiIosia, împaratul lui Iuda : «Nu-l voi plânge, zicând:Vai, fratele meu! Vai, sora mea! Nici nu vor plânge,zicând: Vai, doamne! Vai, maria sa! Ci va fi înmor-mântat ca un magar, va fi târât s, i aruncat afara dinport,ile Ierusalimului!»” (Versetele 13-19.)

În cât,iva ani aceasta judecata grozava avea sa cada asupra luiIoiachim, dar mai înainte, Domnul, în mila Sa, a facutcunoscut poporului nepocait planul Sau. În al patruleaan al domniei lui Ioiachim, „a vorbit înaintea între-gului popor al lui Iuda s, i înaintea tuturor locuitorilorIerusalimului”, aratând ca „de la al treisprezecelea anal lui Iosia sunt douazeci s, i trei de ani de când” el da-duse marturie cu privire la dorint,a lui Dumnezeu dea mântui, însa soliile sale fusesera lepadate. (Ieremia25, 2.3.) Iar acum, Cuvântul Domnului pentru ei era:

„As, a vorbes, te Domnul os, tirilor: «Pentru ca n-at,i ascultatcuvintele Mele, iata, voi trimite sa aduca toate popoa-rele de la miazanoapte, zice Domnul; s, i voi trimitela robul Meu Nebucadnet,ar, împaratul Babilonului;îi voi aduce împotriva acestei t, ari s, i împotriva locui-torilor ei, s, i împotriva tuturor acestor neamuri de jurîmprejur, ca sa le nimiceasca cu desavârs, ire s, i sa facadin ele un pustiu s, i o pricina de batjocura, nis, te darâ-maturi ves, nice. Voi face sa înceteze între ei strigatele [431]de bucurie s, i strigatele de veselie, cântecele mireluis, i cântecele miresei, uruitul morii s, i lumina lampii.Toata t,ara va fi o paragina, un pustiu, s, i neamurileacestea vor fi supuse împaratului Babilonului timp des, aptezeci de ani»”. (Versetul 8-11.)

Cu toate ca hotarârea de pedepsire fusese clar rostita, cu-prinsul ei grozav abia putea fi înt,eles de mult,imilecare ascultau. Pentru ca sa se faca o impresie mai

304 Profeti si regi

profunda, Domnul a cautat sa ilustreze însemnatateacuvintelor rostite. El a îndemnat pe Ieremia sa ase-mene soarta poporului cu golirea unui potir plin cuvinul mâniei divine. Printre primii care aveau sa beadin acest potir de vaiuri urma sa fie „Ierusalimul s, icetat,ile lui Iuda, împreuna cu împarat,ii din ele”. Alt,iiaveau sa se împartas, easca din acelas, i potir — „Fa-raon, împaratul Egiptului, s, i slujitorii s, i capeteniilelui, s, i tot poporul lui”, împreuna cu multe alte popoareale pamântului, pâna când planul lui Dumnezeu aveasa fie împlinit. (Vezi Ieremia 25.)

Pentru a ilustra mai departe natura judecat,ilor care aveau savina cu grabire, proorocul a fost sfatuit sa „ia dintrebatrânii poporului s, i dintre batrânii preot,ilor s, i samearga în valea fiilor lui Himon” s, i acolo, dupa ce vatrece în revista apostazia lui Iuda, trebuia sa sparga înbucat,i un „vas de pamânt” s, i sa spuna din partea luiIehova, al carui slujitor era: „Tocmai as, a voi zdrobipoporul acesta s, i cetatea aceasta cum se sparge unvas de pamânt fara sa poata fi facut la loc”.

Proorocul a facut as, a cum i s-a poruncit. Apoi, întorcându-seîn cetate, a stat în curtea templului s, i a spus în au-[432]zul întregului popor: „As, a vorbes, te Domnul os, tirilor,Dumnezeul lui Israel : «lata, voi aduce peste cetateaaceasta, s, i peste toate cetat,ile care t,in de ea, toatenenorocirile pe care i le-am vestit mai înainte, pentruca s, i-au înt,epenit grumazul ca sa n-asculte cuvinteleMele»”. (Vezi Versetul 19.)

În loc sa duca la marturisire s, i pocaint, a, cuvintele prooro-cului au trezit mânia acelora cu înalta autoritate, s, ica urmare a fost privat de libertate. Cu toate ca afost întemnit,at s, i pus în lant,uri, proorocul a continuatsa rosteasca solia Cerului catre aceia care stateau înjurul lui. Glasul lui n-a putut fi adus la tacere prinpersecut,ie. Cuvântul adevarului, spunea el, „în inima

Apropierea nenorocirii 305

mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele.Caut sa-l opresc, dar nu pot”. (Ieremia 20, 9.)

Cam pe vremea aceea, Domnul a poruncit lui Ieremia sascrie soliile pe care dorea sa le transmita acelora pen-tru mântuirea carora inima lui plina de mila suspinafara încetare. „la un sul de carte s, i scrie în el toatecuvintele, pe care t,i le-am spus cu privire la toateneamurile, din ziua când t,i-am vorbit, pe vremea luiIosia, pâna în ziua de azi! Poate ca daca va auzi casalui Iuda tot raul pe care am de gând sa i-l fac, se vorîntoarce fiecare de la calea lor cea rea, s, i le voi iertaastfel nelegiuirea s, i pacatul”. (Ieremia 36, 2.3.)

În ascultare de porunca aceasta, Ieremia a chemat în ajutorun prieten credincios, pe Baruc scriitorul, s, i i-a dic-tat „s, i Baruc a scris într-o carte, dupa cum spuneaIeremia, toate cuvintele pe care le spusese lui IeremiaDomnul”. (Versetul 4.) Acestea au fost scrise cu grija [433]pe un sul de pergament s, i au constituit o mustrare so-lemna a pacatului, o avertizare cu privire la urmareasigura a unei apostazii continue s, i un apel staruitorde renunt,are la tot ce este rau.

Când scrierea a fost terminata, Ieremia, care era înca închis,a trimis pe Baruc sa citeasca sulul mult,imilor care seadunau la templu cu ocazia unei zile de post nat,ional,„în anul al cincilea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, îm-paratul lui Iuda, în luna a noua”. „Poate ca se vorsmeri”, zicea proorocul, „cu rugaciune înaintea Dom-nului s, i se vor întoarce fiecare de la calea sa cea rea.Caci mare este mânia s, i urgia, cu care a amenint,atDomnul pe poporul acesta!” (Versetele 9.7.)

Baruc a ascultat, s, i sulul a fost citit înaintea tuturor oamenilorlui Iuda. Dupa aceea, scribul a fost chemat sa vinaînaintea capeteniilor sa le citeasca cele scrise. Ei auascultat cu mare interes s, i au fagaduit sa faca cunos-

306 Profeti si regi

cut împaratului tot ceea ce auzisera, dar l-au sfatuitpe scrib sa se ascunda, caci se temeau ca împaratulva lepada marturia s, i va cauta sa-i ucida pe aceia careau pregatit s, i au transmis solia.

Când împaratului Ioiachim i s-a spus de catre capetenii ceeace citise Baruc, el a ordonat imediat ca sulul sa fieadus înaintea lui s, i sa fie citit în auzul lui. Unul dintreaghiotant,ii regali, pe nume Iehudi, s-a dus s, i a adussulul s, i a început sa citeasca cuvintele de mustrares, i de avertizare. Era iarna, iar împaratul s, i colabora-torii sai de stat, capeteniile lui Iuda, erau adunat,i înjurul focului. Doar o mica parte fusese citita, cândîmparatul, departe de a tremura pentru primejdia care[434]plana asupra lui s, i a poporului lui, a luat sulul s, i plinde mânie a „taiat cartea cu briceagul logofatului s, i aaruncat-o pe jaraticul de carbuni, unde a fost arsa detot”. (Versetul 23.)

Nici împaratul, nici capeteniile nu s-au îngrozit „nici nu s, i-au sfâs, iat hainele”. Unele dintre capetenii, însa, „aumijlocit pe lânga împarat sa nu arda sulul, dar el n-avrut sa-i asculte”. Dupa ce scrierea a fost distrusa,mânia împaratului nelegiuit s-a ridicat împotriva luiIeremia s, i a lui Baruc s, i a trimis îndata sa-i prinda;„dar Domnul i-a ascuns”. (Versetele 24-26.)

Aducând în atent,ia închinatorilor templului, a capeteniilor[435]s, i a împaratului mustrarile sfinte cuprinse în sululinspirat, Dumnezeu a cautat cu îndurare sa-i averti-zeze pe barbat,ii lui Iuda spre binele lor. „Poate cadaca va auzi casa lui Iuda tot raul pe care am degând sa i-l fac, se vor întoarce fiecare de la calealor cea rea s, i le voi ierta astfel nelegiuirea s, i paca-tul”. (Versetul 3.) Dumnezeu are mila de oameniicare se lupta în orbirea perversitat,ii; El cauta sa lu-mineze înt,elegerea întunecata, trimit,ând mustrari s, iamenint, ari cu scopul de a face pe cei din pozit,ii înalte

Apropierea nenorocirii 307

sa-s, i dea seama de nes, tiint,a lor s, i sa-s, i plânga rata-cirile. El Se straduies, te sa ajute pe cei mult,umit,i desine sa devina nemult,umit,i cu lucrarile lor zadarnices, i sa caut binecuvântarea spirituala printr-o legaturacu cerul.

Planul lui Dumnezeu nu este sa trimita soli care sa magu-leasca s, i sa placa pacatos, ilor; El nu da solii de pacepentru a legana pe cei nesfint,it,i într-o sigurant, a falsa.Din contra, as, eaza poveri grele asupra cons, tiint,ei fa-catorului de rele s, i îi strapunge sufletul cu saget,ileascut,ite ale simt, amântului vinovat,iei. Îngerii sluji-tori îi prezinta judecat,ile de temut ale lui Dumnezeu,pentru a-i adânci simt, amântul nevoii s, i a-l aduce lastrigatul agonizant: „Ce trebuie sa fac ca sa fiu mân-tuit?” (Faptele Apostolilor 16, 30.) Însa Mâna careumiles, te pâna la pamânt, mustra pacatul s, i face derus, ine mândria s, i ambit,ia, este Mâna care-l înalt, ape cel pocait s, i zdrobit. Cu cea mai adânca împre-una simt,ire Acela care îngaduie pedepsei sa cada,întreaba: „Ce vrei sa-t,i fac?”

Când omul a pacatuit împotriva unui Dumnezeu sfânt s, imilos, el nu poate urma o cale mai nobila decât sase pocaiasca sincer s, i sa-s, i marturiseasca ratacirile [436]cu lacrimi s, i amaraciunea sufletului. Aceasta cereDumnezeu de la el; El nu primes, te nimic mai put,indecât o inima zdrobita s, i un duh cait. Dar împaratulIoiachim s, i domnitorii lui, în arogant,a s, i mândria lor,au respins invitat,ia lui Dumnezeu. Ei n-au luat seamala avertizarile Sale ca sa se pocaiasca. Ocazia plina deîndurare oferita lor în momentul arderii sulului sfânta fost ultima. Dumnezeu spusese ca daca de dataaceea refuzau sa asculte de glasul Sau, le va trimitejudecat,i înfricos, atoare. Ei au refuzat sa asculte, s, i Ela rostit judecat,ile Sale finale asupra lui luda. El aveasa trimita mânia Sa deosebita asupra omului care seridicase cu îngâmfare împotriva Celui Atotputernic.

308 Profeti si regi

„De aceea, as, a vorbes, te Domnul despre Ioiachim, împaratullui Iuda : «Nici unul din ai lui nu va s, edea pe scaunulde domnie al lui David. Trupul lui mort va fi lasat lacaldura ziua s, i la frig noaptea. Îl voi pedepsi, pe el,samânt,a lui, s, i pe slujitorii lui, pentru nelegiuirea lor,s, i voi aduce peste ei, peste locuitorii Ierusalimuluis, i peste oamenii lui Iuda toate nenorocirile cu carei-am amenint,at, fara ca ei sa fi vrut sa Ma asculte!»”(Ieremia 36, 30.31.)

Arderea sulului nu a fost sfârs, itul situat,iei. Cuvintele scriseerau mai us, or de îndepartat decât mustrarea s, i averti-zarea pe care ele le cont,ineau, precum s, i de pedeapsaiminenta pe care Dumnezeu o pronunt,ase împotrivarazvratitului Israel. Dar sulul a fost scris din nou: „ladin nou o alta carte”, a poruncit Domnul slujitoruluisau, „s, i scrie în ea toate cuvintele care erau în cea din-tâi carte pe care a ars-o Ioiachim, împaratul lui Iuda”.(Versetul 28.) Raportul cu proorociile privitoare laIuda s, i Ierusalim fusesera transformate în cenus, a;[437]dar cuvintele erau înca vii în inima lui Ieremia „caun foc care mistuie”, iar proorocului i s-a îngaduitsa reproduca ceea ce mânia omului nu a reus, it sadistruga.

Luând un alt sul, Ieremia l-a dat lui Baruc, care „a scris în el,dupa spusele lui Ieremia, toate cuvintele din carteape care o arsese în foc Ioiachim, împaratul lui Iuda.Multe alte cuvinte de felul acesta au mai fost adau-gate la ea”. (Versetele 28.32.) Mânia omului cautasesa opreasca lucrarile proorocului lui Dumnezeu; darchiar mijloacele prin care Ioiachim se straduise salimiteze influent,a slujitorului lui Iehova au dat o altaocazie pentru a face clar cerint,ele divine.

Duhul de împotrivire fat, a de mustrare, care a dus la pri-gonirea s, i întemnit,area lui Ieremia, exista s, i astazi.Mult,i refuza sa ia seama la avertizarile repetate, prefe-

Apropierea nenorocirii 309

rând sa-i asculte pe învat, atorii fals, i, care le lingus, escvanitatea s, i trec cu vederea faptele lor rele. În ziuaîncercarii unii ca aces, tia nu vor avea un adapost sigur,nici un ajutor din cer. Slujitorii ales, i ai lui Dumne-zeu sa întâmpine cu curaj s, i rabdare încercarile s, isuferint,ele care vin asupra lor prin mustrare, negli-jare s, i prezentare gres, ita. Sa continue sa se achitecu credincios, ie de lucrarea pe care Dumnezeu le-adat s-o faca, amintindu-s, i mereu ca proorocii din ve-chime s, i Mântuitorul lumii împreuna cu apostolii Saiau suferit ocara s, i persecut,ie din pricina Cuvântului.

Planul lui Dumnezeu era ca Ioiachim sa ia seama la sfa-turile lui Ieremia s, i astfel sa capete trecere în ochiilui Nebucadnet,ar, ca sa fie scutit de multa suferint, a.Tânarul împarat jurase supunere conducatorului ba- [438]bilonian s, i daca ar fi ramas credincios fagaduint,eiar fi impus respect pagânilor s, i aceasta ar fi dus lapret,ioase ocazii de convertire a sufletelor.

Dispret,uind neobis, nuitele privilegii oferite, împaratul luiIuda a urmat calea propriei sale alegeri. S, i-a calcatcuvântul de onoare dat împaratului Babilonului s, i s-arazvratit. Acesta l-a adus pe el s, i împarat,ia lui într-osituat,ie foarte dificila. Împotriva lui au fost trimise„cete caldeene s, i cete de sirieni s, i cete de moabit,i s, icetele copiilor lui de Amon” (2 Împarat,i 24, 2), s, iacesta a fost fara putere sa fereasca t,ara de pustiireaacestor jefuitori. În cât,iva ani s, i-a încheiat domniadezastruoasa în rus, ine, lepadat de Cer, urât de poporulsau s, i dispret,uit de conducatorii Babilonului, a carorîncredere o tradase — s, i toate acestea ca urmare agres, elii fatale de a se îndeparta de planul lui Dumne-zeu, as, a cum a fost descoperit prin solul sau rânduit.Ioiachim (cunoscut s, i sub numele de Ieconia sau Co-nia), fiul lui Ioiachim, a ocupat tronul pentru numaitrei luni s, i zece zile, dupa care s-a predat armatelorcaldeene care, din cauza razvratirii conducatorului

310 Profeti si regi

lui Iuda, au asediat din nou cetatea condamnata. Cuaceasta ocazie, Nebucadnet,ar „a adus pe Ioiachim laBabilon, pe mama împaratului, nevestele împaratuluis, i slujitorii lui s, i pe mai marii t, arii ... în numar des, apte mii împreuna cu teslarii s, i fierarii în numar deo mie”. Împreuna cu aces, tia, împaratul Babilonuluia luat „toate vistieriile Casei Domnului s, i vistieriilecasei împaratului”. (2 Împarat,i 24, 15.16.13.)

Împarat,ia lui Iuda, având puterea distrusa s, i jefuita de taria[439]ei, atât în oameni cât s, i în comori, a avut îngaduint,atotus, i sa existe ca o conducere separata. În fruntea eiNebucadnet,ar a pus pe Matania, fiul mai tânar al luiIosia, care s, i-a schimbat numele în Zedechia.

Capitolul 36 — Ultimul împarat al lui [440]

Iuda

La începutul domniei lui, Zedechia a primit toata încredereadin partea împaratului Babilonului s, i avea ca sfatuitorîncercat pe proorocul Ieremia. Daca ar fi urmat ocale cinstita fat, a de babilonieni s, i ar fi luat aminte lasoliile din partea Domnului prin Ieremia, ar fi pututpastra respectul multora dintre autoritat,ile înalte s, i arfi avut ocazia sa le împartas, easca cunoas, terea despreDumnezeul cel adevarat. În felul acesta, robii careerau deja în Babilon ar fi fost as, ezat,i într-o pozit,ieavantajoasa s, i li s-ar fi dat multe libertat,i; Numelelui Dumnezeu ar fi fost onorat pretutindeni; iar aceiacare ramasesera în t,ara lui Iuda ar fi fost crut,at,i denenorocirile grozave care au venit pâna la urma pesteei.

Prin Ieremia, Zedechia s, i tot regatul lui Iuda, inclusiv ceiluat,i în Babilon, au fost sfatuit,i sa se supuna linis, tit,iconducerii vremelnice a cuceritorilor lor. Era deose-bit de important ca cei din robie sa caute pacea t, ariiîn care fusesera adus, i. Acest lucru era însa contrar [441]înclinat,iilor inimii omenes, ti; s, i Satana, folosind îm-prejurarile, a facut sa se ridice prooroci mincinos, i,atât în Ierusalim, cât s, i în Babilon, care spuneau cajugul robiei avea sa fie sfarâmat în curând s, i prestigiulde mai înainte al nat,iunii avea sa fie restabilit.

Ascultarea de aceste proorocii magulitoare ar fi dus la act,iunifatale din partea împaratului s, i a celor luat,i în ro-bie s, i ar fi zadarnicit planurile pline de mila ale luiDumnezeu în favoarea lor. Pentru ca sa nu fie pro-

311

312 Profeti si regi

vocata o rascoala s, i ca sa se evite suferint,e mari,Domnul i-a poruncit lui Ieremia sa întâmpine crizafara întârziere, avertizând pe împaratul lui Iuda cuprivire la consecint,a sigura a razvratirii. La rândullor, robii au fost sfatuit,i prin avertizari scrise sa nufie amagit,i sa creada ca izbavirea lor este aproape:„Nu va lasat,i amagit,i de proorocii vos, tri, care sunt înmijlocul vostru, nici de ghicitorii vos, tri”, i-a îndem-nat el. (Ieremia 29, 8.) În legatura cu aceasta a fostaratat planul Domnului de a restatornici pe Israel laîncheierea celor s, aptezeci de ani de robie, prezis, i prinsolii Sai.

Cu ce mila duioasa a facut cunoscut Dumnezeu poporului saudin robie planurile Sale pentru Israel! El s, tia ca dacaaveau sa fie convins, i de proorocii mincinos, i de a seas, tepta la o eliberare grabnica, pozit,ia lor în Babilonavea sa devina foarte grea. Orice demonstrat,ie saurazvratire din partea lor avea sa trezeasca vigilent,as, i asprimea autoritat,ilor caldeene s, i avea sa duca laalte restrângeri ale libertat,ilor lor. Urmarea avea safie suferint, a s, i dezastru. El dorea ca ei sa se supunacu resemnare s, i sa faca robia lor cât mai placuta cuputint, a; iar sfatul lui era: „Zidit,i case s, i locuit,i-le;sadit,i gradini s, i mâncat,i din roadele lor!... Urmarit,i[442]binele cetat,ii în care v-am dus în robie, s, i rugat,i-vaDomnului pentru ea, pentru ca fericirea voastra atârnade fericirea ei!” (Versetele 5-7.)

Printre învat, atorii mincinos, i din Babilon erau doi barbat,icare pretindeau a fi sfint,i, dar a caror viat, a era destra-balata. Ieremia condamnase calea pacatoasa a celordoi barbat,i s, i-i avertizase cu privire la primejdiilelor. Mâniat,i din cauza mustrarii, au cautat sa se îm-potriveasca lucrarii proorocului celui adevarat, pro-orocind poporului sa nu aiba încredere în cuvintelelui s, i sa act,ioneze contrar sfatului lui Dumnezeu înproblema supunerii lor fat, a de împaratul Babilonului.

Ultimul împarat al lui Iuda 313

Dumnezeu a marturisit prin Ieremia ca aces, ti proo-roci mincinos, i vor fi dat,i în mâinile lui Nebucadnet,ars, i ucis, i înaintea ochilor lui. Nu dupa multa vreme,prezicerea aceasta s-a împlinit literal.

La sfârs, itul vremii, se vor ridica barbat,i care vor produceîncurcatura s, i razvratire printre aceia care pretind afi reprezentant,ii adevaratului Dumnezeu. Aceia careproorocesc minciuni, vor încuraja pe oameni sa pri-veasca pacatul cu us, urint, a. Când urmarile grozave alefaptelor lor rele vor fi date pe fat, a, ei vor cauta, dacase va putea, sa faca raspunzator pentru greutat,ile lorpe acela care i-a avertizat cu credincios, ie, as, a cumiudeii l-au acuzat pe Ieremia pentru nenorocirile lor.Dar tot atât de sigur cum au fost sust,inute cuvintelelui Dumnezeu prin proorocul Sau, tot atât de sigurastazi certitudinea solilor Sale va fi întarita.

De la început, Ieremia a urmat o cale consecventa, sfatuindla supunere fat, a de babilonieni. Acest sfat a fost datnu numai lui Iuda: ci multor popoare înconjuratoare. [443]În prima parte a domniei lui Zedechia, ambasadoriiconducatorilor Edomului, Moabului, Tirului s, i ai altorpopoare au venit la împaratul lui Iuda sa afle daca, înînt,elegerea lui, era timpul potrivit pentru o rascoalaunita s, i daca se va uni cu ei într-o lupta împotrivaîmparatului Babilonului. Când aces, ti trimis, i as, teptauun raspuns, cuvântul Domnului i-a vorbit lui Ieremia,zicând: „Fa-t,i nis, te legaturi s, i nis, te juguri s, i punet,i-lela gât. Trimite-le împaratului Edomului, împaratuluiMoabului, împaratului Tirului s, i împaratului Sidonu-lui, prin trimis, ii care au venit la Ierusalim la Zedechia,împaratul lui Iuda”. (Ieremia 27, 2.3.)

Lui Ieremia i s-a poruncit sa sfatuiasca pe trimis, i sa facacunoscut conducatorilor lor ca Domnul îi daduse petot,i în mâna lui Nebucadnet,ar, împaratul Babilonului,

314 Profeti si regi

s, i ca urmau sa „slujeasca lui, fiului sau s, i fiului fiuluisau, pâna va veni s, i vremea t, arii lui”. (Versetul 7.)

Trimis, ii au mai fost îndrumat,i sa spuna conducatorilor lor cadaca refuza sa slujeasca împaratului babilonian, vorfi pedepsit,i cu „robie, cu foamete s, i cu ciuma”, pânacând vor fi nimicit,i. Îndeosebi, trebuiau sa se întoarcade la învat, atura proorocilor mincinos, i care îi puteausfatui altfel: „Sa n-ascultat,i pe proorocii vos, tri”, ziceaDomnul, nici „pe ghicitorii vos, tri, pe visatorii vos, tri,pe cititorii vos, tri în stele, s, i pe vrajitorii vos, tri, careva zic: «Nu vet,i fi supus, i împaratului Babilonului!»Caci ei va proorocesc minciuni, ca sa fit,i departat,idin t,ara voastra, ca sa va izgonesc s, i sa pierit,i. Dar[444]poporul care îs, i va pleca grumazul sub jugul împara-tului Babilonului, s, i care-i va fi supus, îl voi lasa înt,ara lui, zice Domnul, ca s-o lucreze s, i sa locuiascaîn ea”. (Versetul 8-11.) Cea mai us, oara pedeapsa pecare un Dumnezeu milostiv o putea aplica unui poporrasculat era supunerea fat, a de împaratul Babilonului;dar daca se luptau împotriva acestei hotarâri de robie,aveau sa sufere asprimea întreaga a pedepsei Lui.

Uimirea consiliului întrunit al popoarelor n-a cunoscut mar-gini când Ieremia, care purta un jug al supunerii pegrumaz, le-a facut cunoscut voint,a lui Dumnezeu.

Împotriva opozit,iei hotarâte, Ieremia a stat categoric pentru oatitudine de supunere. În fruntea acelora care s, i-au în-gaduit sa ia în râs sfatul Domnului era Hanania, unul[445]dintre proorocii mincinos, i, împotriva carora poporulfusese avertizat. Socotind ca va câs, tiga favoarea îm-paratului s, i curt,ii împarates, ti, el s, i-a ridicat glasul deprotest, pretinzând ca Dumnezeu îi daduse cuvinte deîncurajare pentru iudei. El zicea: „As, a vorbes, te Dom-nul os, tirilor, Dumnezeul lui Israel: «Eu sfarâm jugulîmparatului Babilonului! Peste doi ani, va voi aduceînapoi în locul acesta toate uneltele Casei Domnului,

Ultimul împarat al lui Iuda 315

pe care le-a ridicat Nebucadnet,ar, împaratul Babilo-nului, din locul acesta s, i le-a dus în Babilon. S, i voiaduce înapoi în locul acesta, zice Domnul, pe Ieconia,fiul lui Ioiachim, împaratul lui Iuda, s, i pe tot,i prins, iide razboi ai lui Iuda, care s-au dus în Babilon, cacivoi sfarâma jugul împaratului Babilonului»”. (Iere-mia 28, 2-4.)

În prezent,a preot,ilor s, i a poporului, Ieremia a staruit de ei sase supuna împaratului Babilonului pentru timpul pecare Dumnezeu îl aratase. El a citat înaintea barbat,ilorlui Iuda proorociile lui Osea, Habacuc, T, efania s, i alealtora, ale caror solii de mustrare s, i avertizare fuse-sera asemanatoare cu ale lui. Le-a atras atent,ia laevenimentele care avusesera loc ca împlinire a pro-orociilor de pedepsire pentru pacatele de care nu sepocaisera. În trecut, judecat,ile lui Dumnezeu fuseseratrimise peste cei nepocait,i ca o împlinire exacta aplanului Sau, as, a cum fusese descoperit prin slujitoriisai.

„Dar, daca un prooroc prooroces, te pacea”, a propus Iere-mia în încheiere, „nu numai dupa împlinirea celui ceprooroces, te, se va cunoas, te ca este cu adevarat tri-mis de Domnul”. (Versetul 9.) Daca Israel alegea sa-s, i asume riscul, desfas, urarea evenimentelor viitoareurma sa hotarasca cu eficacitate cine era prooroculcel adevarat.

Cuvintele lui Ieremia, care sfatuia la supunere, l-au deter- [446]minat pe Hanania sa acuze cu mai multa îndraznealacredibilitatea soliei primite. Luând jugul simbolicde pe grumazul lui Ieremia, Hanania l-a sfarâmat zi-când: „As, a vorbes, te Domnul: «As, a voi sfarâma pestedoi ani de pe grumazul tuturor neamurilor jugul luiNebucadnet,ar, împaratul Babilonului!» Prorocul Ie-remia a plecat”. (Versetul 11.) În aparent, a nu puteaface nimic mai mult decât sa se retraga de pe scena

316 Profeti si regi

luptei. Dar lui Ieremia i s-a dat o alta solie: „Du-tes, i spune lui Hanania”, i s-a poruncit: „As, a vorbes, teDomnul: «Ai sfarâmat un jug de lemn, dar cu aceastaai facut în locul lui un jug de fier!» Caci as, a vorbes, teDomnul os, tirilor, Dumnezeul lui Israel: «Pun un jugde fier pe grumazul tuturor acelor neamuri, ca sa fiesubjugate de Nebucadnet,ar, împaratul Babilonului,s, i-i vor sluji....»

Apoi proorocul Ieremia a zis proorocului Hanania: «Asculta,Hanania! Domnul nu te-a trimis, ci tu insufli popo-rului o încredere mincinoasa. De aceea, as, a vorbes, teDomnul: lata, te izgonesc de pe pamânt, s, i vei murichiar în anul acesta: caci cuvintele tale sunt o razvra-tire împotriva Domnului!» S, i proorocul Hanania amurit chiar în anul acela în luna a s, aptea”. (Versetul13-17.)

Proorocul mincinos întarise necredint,a poporului în Iere-mia s, i solia lui. El se declarase cu rautate solul luiDumnezeu s, i ca urmare a suferit moartea. În luna acincea, Ieremia a proorocit moartea lui Hanania s, i înluna a s, aptea cuvintele lui s-au dovedit adevarate prinîmplinirea lor.

Nelinis, tea provocata de prezentarile proorocilor mincinos, i l-[447]au adus pe Zedechia sub banuiala de tradare, s, i numaiprintr-o act,iune rapida s, i hotarâta din partea lui i s-aîngaduit sa-s, i continue domnia de vasal. Ocazia pen-tru o astfel de act,iune a fost folosita la scurta vremedupa întoarcerea trimis, ilor de la Ierusalim la popoa-rele vecine, când împaratul lui Iuda, însot,it de Seraia,„cel mai mare camaras, ”, a plecat într-o misiune im-portanta la Babilon. (Ieremia 51, 59.) În timpul viziteiacestuia la curtea caldeana, Zedechia s, i-a reînnoit ju-ramântul de supunere fat, a de Nebucadnet,ar.

Ultimul împarat al lui Iuda 317

Prin Daniel s, i alt,i robi evrei, monarhia babiloniana luasecunos, tint, a de puterea s, i autoritatea suprema a adeva-ratului Dumnezeu; s, i când Zedechia a fagaduit încao data solemn sa ramâna credincios, Nebucadnet,ari-a cerut sa jure pentru aceasta fagaduint, a în NumeleDomnului, Dumnezeului lui Israel. Daca Zedechia arfi respectat aceasta reînnoire a legamântului prin ju-ramânt, credincios, ia lui ar fi avut o influent, a profundaasupra mint,ii multora care urmareau purtarea celorce sust,ineau ca cinstesc s, i respecta onoarea Dumne-zeului evreilor.

Dar împaratul lui Iuda a pierdut din vedere înaltul sau privi-legiu de a aduce onoare Numelui viului Dumnezeu.Despre Zedechia este scris: „El a facut ce este rauînaintea Domnului, Dumnezeului sau; s, i nu s-a smeritînaintea proorocului Ieremia, care-i vorbea din parteaDomnului. S-a rasculat chiar împotriva împaratuluiNebucadnet,ar, care-l pusese sa jure pe Numele luiDumnezeu. S, i-a înt,epenit grumazul s, i s, i-a învârtos, atinima, pâna acolo încât nu s-a întors la Domnul, Dum-nezeul lui Israel”. (2 Cronici 36, 12.13.)

În timp ce Ieremia continua sa-s, i faca cunoscut marturia în [448]t,ara lui Iuda, proorocul Ezechiel a fost ridicat dintrerobii din Babilon sa avertizeze pe cei exilat,i; de ase-menea, sa confirme cuvântul Domnului care fuseserostit prin Ieremia. În anii de pe urma ai domniei luiZedechia, Ezechiel a aratat foarte clar nebunia încre-derii în prezicerile false ale celor care îi determinaupe robi sa nadajduiasca într-o reîntoarcere apropiatala Ierusalim. El a fost de asemenea îndrumat sa pre-zica printr-o varietate de simboluri s, i solii solemneasediul s, i distrugerea totala a Ierusalimului.

În anul al s, aselea al domniei lui Zedechia, Domnul i-a desco-perit lui Ezechiel în vedenie unele din urâciunile carese practicau în Ierusalim s, i înauntrul port,ilor casei

318 Profeti si regi

Domnului s, i chiar în curtea interioara. Încaperile cuchipuri s, i idoli zugravit,i, „tot felul de târâtoare s, i dedobitoace urâcioase s, i tot,i idolii casei lui Israel” (Eze-chiel 8, 10) — toate acestea într-o rapida succesiuneau trecut pe dinaintea privirii uimite a proorocului.

Aceia care ar fi trebuit sa fie conducatorii spirituali în mij-locul poporului, „batrânii casei lui Israel”, în numarde s, aptezeci, au fost vazut,i aducând tamâie înainteareprezentarilor idolatre care fusesera introduse în în-caperile tainice din locurile sfinte ale curt,ii templului.„Nu ne vede Domnul”, se amageau barbat,ii lui Iudacând se angajau în practicile lor idolatre; „Domnula parasit t,ara aceasta”, spuneau ei cu hula. (Versetul11.12.)

Dar mai erau s, i alte „urâciuni mari” pe care avea sa le vadaproorocul. La intrarea port,ii Casei Domnului, i s-au[449]aratat „femeile care plângeau pe Tamuz” s, i în „cur-tea dinauntru a Casei Domnului, la poarta templuluiDomnului, între pridvor s, i altar, erau aproape doua-zeci s, i cinci de oameni, cu dosul întors spre TemplulDomnului s, i cu fat,a spre rasarit; s, i se închinau înain-tea soarelui, spre rasarit”. (Versetele 13-16.)

S, i acum, Fiint,a care îl însot,ea pe Ezechiel în aceasta vizitauimitoare cu privire la nelegiuirea din locurile îna-lte ale t, arii lui Iuda a întrebat pe prooroc: „Vezi, fiulomului? Este prea put,in oare pentru casa lui Iuda casavârs, esca ei urâciunile pe care le savârs, esc aici? Tre-buia sa mai umple s, i t,ara cu silnicie s, i sa nu încetezesa Ma mânie? lata ca ei îs, i apropie ramura de nas!De aceea s, i Eu voi lucra cu urgie; ochiul Meu va fifara mila s, i nu Ma voi îndura; chiar daca vor strigaîn gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta”.(Versetul 17.18.)

Ultimul împarat al lui Iuda 319

Domnul declarase prin Ieremia despre oamenii nelegiuit,icare îndraznisera sa stea cu arogant, a înaintea poporu-lui în Numele Sau: „Proorocii s, i preot,ii sunt stricat,i;le-am gasit rautatea chiar în casa Mea, zice Domnul”.(Ieremia 23, 11.) În învinuirea teribila a lui Iuda, as, acum este raportata în relatarea de încheiere a croni-carului privind domnia lui Zedechia, a fost repetataaceasta acuzat,ie de încalcare a sfint,eniei templului:„Toate capeteniile preot,ilor”, declara scriitorul sacru,„s, i poporul au înmult,it s, i ei faradelegile, dupa toateurâciunile neamurilor; s, i au pângarit Casa Domnului,pe care o sfint,ise El în Ierusalim”. (2 Cronici 36, 14.)

Ziua nenorocirii pentru împarat,ia lui Iuda se apropia cu re- [450]peziciune. Domnul nu mai putea pune înaintea lornadejdea amânarii judecat,ilor Sale cele mai aspre. „S, ivoi sa ramânet,i nepedepsit,i?”, întreba El. „Nu vet,iramâne nepedepsit,i”. (Ieremia 25, 29.)

Chiar aceste cuvinte au fost primite cu dispret, batjocoritor.„Zilele se lungesc s, i proorociile ramân mereu neîm-plinite”, spuneau cei nepocait,i. (Ezechiel 22, 21.) Darprin Ezechiel aceasta lepadare a cuvântului cel sigural profet,iei a fost cu severitate mustrata. „Spune-le”,i-a spus Domnul: „As, a vorbes, te Domnul, Dumnezeu:«Voi face sa înceteze acest cuvânt de batjocura, s, i nuse va mai întrebuint,a în Israel». De aceea, spune-le:«Se apropie zilele, s, i toate vedeniile se vor împlini!Caci nu vor mai fi vedenii mincinoase, nici proorociiîns, elatoare, în mijlocul casei lui Israel! Caci Eu, Dom-nul, voi vorbi; ce voi spune se va împlini, s, i nu va maifi amânat; da, în zilele voastre, casa de îndaratnici,voi rosti un cuvânt s, i-l voi împlini».”

Cuvântul Domnului mi-a vorbit apoi astfel, marturises, te Eze-chiel: „Fiul omului, iata, casa lui Israel zice: «Vedeni-ile pe care le are el nu sunt aproape sa se împlineasca,s, i prooroces, te cu privire la vremuri departate!» De

320 Profeti si regi

aceea spune-le: «As, a vorbes, te Domnul, Dumnezeu:Nu va fi zabava în împlinirea cuvintelor Mele; ci cu-vântul, pe care-l voi rosti, se va împlini»”. (Versetele22-28.)

În fruntea acelora care duceau cu repeziciune poporul înruina era Zedechia, împaratul lor. Trecând cu vede-rea în totul sfaturile Domnului, date prin prooroci,uitând atitudinea de recunos, tint, a pe care o datoralui Nebucadnet,ar, calcându-s, i juramântul solemn de[451]supunere rostit în Numele Domnului, Dumnezeuluilui Israel, împaratul lui Iuda s-a rasculat împotrivaproorocilor, împotriva binefacatorilor lui s, i împotrivalui Dumnezeu. În înfruntarea înt,elepciunii lui s-a în-tors dupa ajutor la vechiul vrajmas, al prosperitat,iilui Israel, trimit,ând soli în Egipt ca sa-i dea cai s, i unnumar de oameni.

„Va izbuti el oare?” întreba Domnul cu privire la acela cares, i-a tradat în mod josnic încrederea sacra; „Cel cea facut asemenea lucruri va izbuti el oare, va scapael oare? Cum sa mai scape daca a rupt legamântul?Pe viat,a Mea, zice Domnul, Dumnezeu, ca în t,araîmparatului care l-a pus sa domneasca, fat, a de cares, i-a calcat juramântul s, i al carui legamânt l-a rupt,lânga el, în mijlocul Babilonului va muri! As, a ca niciFaraon nu va veni cu o oaste mare s, i popor mult sa-lajute în razboi ... a nesocotit juramântul, pâna într-atât, ca a rupt legamântul, ba înca s, i-a dat mâna, s, i afacut toate aceste lucruri; nu va scapa!” (Ezechiel 17,15-18.)

Venise ziua socotelii finale pentru împaratul nelegiuit. „Lao parte cu mitra!” a hotarât Domnul. „Jos cununaîmparateasca!” Lui Iuda nu avea sa-i mai fie îngaduitsa aiba un împarat, pâna când Hristos Însus, i aveasa-s, i întemeieze Împarat,ia. „O voi da jos, o voi dajos”, a fost hotarârea divina cu privire la tronul casei

Ultimul împarat al lui Iuda 321

lui David, „dar lucrul acesta nu va avea loc decât lavenirea Aceluia care are drept la ea s, i în mâna Caruiao voi încredint,a”. (Ezechiel 21, 25-27.)

Capitolul 37 — Dus, i ca robi În Babilon[452]

În anul al noualea al domniei lui Zedechia, „Nebucadnet,ar,împaratul Babilonului, a venit cu toata os, tirea lui îm-potriva Ierusalimului” (2 Împarat,i 25, 1), pentru a ase-dia cetatea. Perspectiva lui Iuda era fara nadejde, „lataam necaz pe tine”, spusese Însus, i Domnul prin Eze-chiel;.... „Eu, Domnul, Mi-am scos sabia din teaca,s, i nu se va mai întoarce înapoi în ea.... Toate inimilese vor înspaimânta, toate mâinile vor fi slabe, toatesufletele se vor mâhni s, i tot,i genunchii se vor topi caapa!... Îmi voi varsa mânia peste tine, voi sufla îm-potriva ta cu focul urgiei Mele s, i te voi da în mâinileunor oameni care sfâs, ie s, i care nu lucreaza decât lanimicire”. (Ezechiel 21, 3.5-7.31.)

Egiptenii s-au straduit sa vina în ajutorul cetat,ii asediate;s, i caldeenii pentru a-i împiedica, au parasit o vremesediul capitalei iudaice. Nadejdea a încolt,it iaras, i îninima lui Zedechia, care a trimis un sol la Ieremia,[453]cerându-i sa se roage Domnului în favoarea poporuluievreu.

Raspunsul înfricos, ator al proorocului a fost ca armatele calde-ene se vor întoarce s, i vor distruge cetatea. Hotarâreafusese luata; poporul nepocait nu mai putea amânajudecat,ile divine: „Nu va îns, elat,i”, a avertizat Dom-nul pe poporul Sau, „Haldeii nu se vor departa de lanoi! S, i chiar daca at,i bate toata oastea Haldeilor, carese razboiesc cu voi, chiar daca n-ar mai ramâne din eidecât vreo cât,iva oameni ranit,i, tot s-ar ridica fiecaredin cortul lui, s, i ar arde cetatea aceasta cu foc”. (Iere-mia 37, 9.10.) Ramas, it,a lui Iuda urma sa mearga în

322

Dus, i ca robi În Babilon 323

robie s, i sa învet,e în împrejurari grele lect,iile pe carerefuzasera sa le învet,e în condit,ii mai favorabile. Dinaceasta hotarâre a Veghetorului cel Sfânt rezulta caea era definitiva.

Printre cei neprihanit,i care se gaseau înca în Ierusalim, ca-rora le fusese lamurit planul divin, erau unii care s-auhotarât sa as, eze departe de mâinile nemiloase chi-votul sfânt care cuprindea tablele de piatra pe carefusesera înscrise preceptele Decalogului. S, i as, a aufacut. Cu plâns s, i amaraciune ei au ascuns chivotulîntr-o pes, tera, unde avea sa stea ascuns de poporulIsrael s, i Iuda din cauza pacatelor lor s, i nu urma sale mai fie redat. Acel chivot sfânt este înca ascuns.Niciodata n-a fost deranjat de când a fost pus într-unloc necunoscut.

Timp de mult,i ani, Ieremia statuse înaintea poporului ca unmartor credincios pentru Dumnezeu; s, i acum cândcetatea blestemata era gata sa cada în mâinile pagâ-nilor, s, i-a socotit lucrarea încheiata s, i a încercat s-oparaseasca, dar a fost oprit de fiul unuia din proorociifals, i, care a facut cunoscut ca Ieremia era pe cale sa [454]fuga la babilonieni, înaintea carora îndemnase de re-petate ori pe barbat,ii lui Iuda sa se supuna. Proorocula respins acuzat,ia mincinoasa, dar „capeteniile mâni-ate pe Ieremia l-au lovit s, i l-au aruncat în temnit, a”.(Vers. 15.)

Nadejdile care se nascusera în inimile capeteniilor s, i ale po-porului, atunci când armatele lui Nebucadnet,ar s-auîntors catre miazazi ca sa-i întâmpine pe egipteni, s-au prabus, it repede. Cuvântul Domnului fusese: „lata,ca am necaz pe tine, Faraoane, împaratul Egiptului”.Puterea Egiptului era doar o trestie frânta. Tot,i lo-cuitorii Egiptului, spusese inspirat,ia, „vor cunoas, teca Eu sunt Domnul, pentru ca au fost o proptea detrestie pentru casa lui Israel”. „Dar voi întari brat,ele

324 Profeti si regi

împaratului Babilonului, iar brat,ele lui Faraon vorcadea. S, i vor s, ti ca Eu sunt Domnul, când voi punesabia Mea în mâna împaratului Babilonului s, i când ovoi întoarce împotriva t, arii Egiptului”. (Ezechiel 29,3.6; 30, 25.26.)

În timp ce capeteniile lui Iuda se îndreptau zadarnic catreEgipt pentru ajutor, împaratul Zedechia, cu presimt,iripline de îngrijorare, se gândea la proorocul lui Dum-nezeu care fusese aruncat în închisoare. Dupa multezile, împaratul a trimis dupa el s, i l-a întrebat în taina:„Ai vreun cuvânt din partea Domnului?” Ieremia araspuns: „Da”, s, i a adaugat, „vei fi dat în mâinileîmparatului Babilonului”.

„Ieremia a mai spus împaratului Zedechia: «Cu ce am paca-tuit eu împotriva ta, împotriva slujitorilor tai s, i împo-triva poporului acestuia, de m-at,i aruncat în temnit, a?S, i unde sunt proorocii vos, tri, care va prooroceau s, iziceau: Împaratul Babilonului nu va veni împotriva[455]voastra, nici împotriva t, arii acesteia? Acum asculta,te rog, împarate, domnul meu! Fie bine primite înain-tea ta rugamint,ile mele! Nu ma trimite iaras, i în casalogofatului Ionatan, ca nu cumva sa mor acolo!»”(Ieremia 37, 17-20.)

La aceste cuvinte, Zedechia a poruncit „sa pazeasca pe Iere-mia în curtea temnit,ei s, i sa-i dea în fiecare zi o pâinedin ulit,a brutarilor, pâna s-a sfârs, it toata pâinea dincetate. Astfel, Ieremia a ramas în curtea temnit,ei”.(Versetul 21.)

Împaratul n-a îndraznit sa manifeste deschis credint,a înIeremia. S, i, cu toate ca teama l-a condus sa cauteinformat,ii la el în taina, era prea slab sa sfideze deza-probarea capeteniilor lui s, i a poporului, supunându-sevoint,ei lui Dumnezeu, as, a cum fusese prezentata deprooroc.

Dus, i ca robi În Babilon 325

Din curtea închisorii, Ieremia a continuat sa sfatuiasca lasupunere fat, a de conducatorul babilonian. A fi opusrezistent, a însemna a merge la moarte sigura. SoliaDomnului catre Iuda era: „As, a vorbes, te Domnul:«Cine va ramâne în cetatea aceasta va muri ucis desabie, de foamete sau ciuma; dar cine va ies, i s, i se vaduce la haldei, va scapa cu viat, a, va avea ca pradaviat,a lui s, i va trai». As, a vorbes, te Domnul: «Cetateaaceasta va fi data în mâna os, tirii împaratului Babilo-nului, s, i o va lua!»” (Ieremia 38, 2.3.)

În cele din urma, capeteniile aprinse de mânie pentru sfaturilerepetate ale lui Ieremia, care erau contrare atitudiniihotarâte de rezistent, a, au adresat împaratului un pro-test puternic, sust,inând ca proorocul era un vrajmas, [456]al poporului, iar cuvintele lui au slabit mâinile popo-rului s, i au adus nenorocire asupra lui; de aceea, eltrebuia sa fie dat la moarte.

Împaratul cel las, s, tia ca acuzat,iile erau neîntemeiate, dar casa-i îmblânzeasca pe cei care ocupau pozit,ii înaltes, i influente în popor, s-a prefacut a crede minciunileacestora s, i l-a dat pe Ieremia în mâinile lor, ca safaca cu el ce doreau. Proorocul a fost aruncat „îngroapa lui Malchia, fiul împaratului, care se afla încurtea temnit,ei, s, i au pogorât în ea pe Ieremia cufunii. În groapa nu era apa, dar era noroi, s, i Ieremias-a afundat în noroi”. (Versetul 6.) Dar Dumnezeua ridicat prieteni care au staruit pe lânga împarat înfavoarea lui s, i l-au scos iaras, i în curtea închisorii.

Înca o data împaratul a trimis în ascuns la Ieremia s, i l-a rugatsa relateze cu credincios, ie planul lui Dumnezeu fat, ade Ierusalim. Ca raspuns, Ieremia a zis: „Daca t,i-lvoi spune, ma vei omorî; iar daca-t,i voi da un sfat, numa vei asculta”. Împaratul Zedechia a luat legaturaîn secret cu Ieremia s, i i-a zis: „Viu este Domnul, carene-a dat viat, a, ca nu te voi omorî, s, i nu te voi lasa în

326 Profeti si regi

mâinile oamenilor acestora, care vor sa-t,i ia viat,a”.(Versetele 15.16.)

Înca mai era ocazia ca împaratul sa dea pe fat, a bunavoint, as, i sa ia seama la avertizarile lui Iehova s, i, în felulacesta, sa se îndulceasca cu mila judecat,ile care înce-pusera deja sa cada asupra cetat,ii s, i nat,iunii. „Dacate vei supune capeteniilor împaratului Babilonului”,a fost solia data împaratului, „vei scapa cu viat, a s, inici cetatea aceasta nu va fi arsa cu foc, iar tu vei trai[457]împreuna cu casa ta. Dar daca nu te vei supune cape-teniilor împaratului Babilonului, cetatea aceasta va fidata în mâinile Haldeilor, care o vor arde cu foc; iar tunu vei scapa din mâinile lor!” „Ma tem de iudeii careau trecut la Haldei”, a raspuns împaratul; „ma temsa nu ma dea în mâinile lor s, i sa ma batjocoreasca”.Proorocul a fagaduit: „Nu te vor da”, s, i a adaugatrugamintea staruitoare: „Asculta glasul Domnului înce-t,i spun, caci o vei duce bine s, i vei scapa cu viat, a”.(Versetele 17-20.)

Astfel, chiar în ultimul ceas, Dumnezeu s, i-a facut cunoscutabunavoint,a Sa de a arata mila fat, a de aceia care aveausa aleaga sa se supuna cerint,elor Sale drepte. Dacaîmparatul ar fi ales sa asculte, viat,a poporului ar fiputut fi crut,ata, iar cetatea scapata de nenorocire; darel a socotit ca mersese prea departe pentru ca sa seretraga. Se temea de iudei, se temea de batjocura, setemea pentru viat,a lui. Dupa ani de razvratire împo-triva lui Dumnezeu, Zedechia a socotit prea umilitorsa spuna poporului: „Primesc cuvântul Domnului as, acum a fost rostit prin proorocul Ieremia; nu îndraz-nesc sa pornesc la razboi împotriva vrajmas, ului înfat,a tuturor acestor avertizari”.

Cu lacrimi Ieremia a staruit de Zedechia sa se salveze pe sines, i sa salveze s, i pe poporul sau. Cu groaza în sufletl-a asigurat ca daca nu va lua aminte la sfatul lui

Dus, i ca robi În Babilon 327

Dumnezeu, nu-s, i va putea scapa viat,a s, i toate averilevor cadea în mâinile babilonienilor. Dar împaratulpornise pe o cale gres, ita s, i nu se mai putea întoarce.S-a hotarât sa urmeze sfatul proorocilor mincinos, i s, i [458]al barbat,ilor pe care în realitate îi dispret,uia — s, i careîs, i bateau joc de slabiciunea lui de a se supune atât deus, or dorint,elor lor. El a sacrificat libertatea cea nobilaa barbat,iei s, i a ajuns un rob, care se pleca în fat,aopiniei publice. Fara un plan deliberat de a face raul,a fost totus, i nehotarât sa stea cu curaj pentru dreptate.Cu toate ca era convins cu privire la valoarea sfatuluidat de Ieremia, n-avea puterea morala sa asculte; s, i,ca urmare, a mers înainte în direct,ia gres, ita.

Împaratul era prea slab ca sa fie dispus ca oamenii de la curtes, i poporul sa s, tie ca avusese o întâlnire cu Ieremia;atât de mult pusese stapânire teama de om pe sufle-tul lui. Daca Zedechia s-ar fi ridicat cu curaj s, i ar fideclarat ca credea cuvintele proorocului care se îm-plinisera deja pe jumatate, cum ar fi fost îndepartatapustiirea! El ar fi trebuit sa spuna: „Voi asculta peDomnul ca sa scap cetatea de la distrugere totala. Nuîndraznesc sa dispret,uiesc poruncile lui Dumnezeudin cauza fricii sau a favorii oamenilor. Eu iubescadevarul, urasc pacatul s, i voi urma sfatul Puterniculuilui Israel ”.

Atunci poporul ar fi avut respect fat, a de spiritul lui curajos,iar aceia care oscilau între credint, a s, i necredint, a ar filuat o pozit,ie categorica în favoarea dreptat,ii. Chiardreptatea s, i lipsa temerii le-ar fi insuflat supus, ilor luiadmirat,ie s, i credincios, ie. El ar fi avut un mare sprijin;iar Iuda ar fi fost crut,at de vaiul macelului, al foameteis, i focului.

Slabiciunea lui Zedechia a fost un pacat pentru care a platitun pret, îngrozitor. Vrajmas, ul a navalit ca o avalans, a,careia nu i s-a putut rezista, s, i a devastat cetatea. Ar-

328 Profeti si regi

matele lui Iuda au fost înfrânte s, i obligate sa se re-[459]traga în deruta. Nat,iunea a fost cucerita. Zedechia afost luat prizonier, iar fiii lui ucis, i în fat,a ochilor lui.Împaratul a fost luat din Ierusalim s, i dus departe carob, i-au fost scos, i ochii s, i, dupa ce a ajuns la Babilon,a pierit lamentabil. Templul cel frumos, care timp depeste patru secole încoronase vârful muntelui Sion, n-a fost crut,at de caldeeni. „Au ars Casa lui Dumnezeu,au darâmat zidurile Ierusalimului, au pus foc tuturorcaselor lui, s, i au nimicit toate lucrurile scumpe”. (2Cronici 36, 19.)

Cu ocazia cuceririi finale a Ierusalimului de catreNebucadnet,ar, mult,i au scapat de ororile asediuluiîndelungat numai pentru a pieri de sabie. Din cei careau mai ramas; unii, s, i mai ales conducatorii preot,ilor,slujitorii s, i capeteniile împaratului, au fost dus, i la Ba-[460]bilon s, i acolo executat,i ca tradatori. Alt,ii au fost dus, icaptivi pentru a face munca de rob pentru împaratulBabilonului s, i fiii lui, „pâna la stapânirea împarat,ieipers, ilor, ca sa se împlineasca cuvântul Domnului ros-tit prin gura lui Ieremia”. (Versetele 20.21.)

Despre Ieremia este spus: „Nebucadnet,ar, împaratul Babilo-nului, daduse porunca urmatoare cu privire la Ieremia,prin Nebuzaradan, capetenia strajerilor: «Ia-l, poartagrija de el, s, i nu-i face nici un rau, ci fa tot ce-t,i vacere»”. (Ieremia 39, 11.12.)

Eliberat din închisoare de catre slujbas, ii babilonieni, proo-rocul a ales sa împartas, easca soarta cu ramas, it,a ceaslaba, „cei saraci din t,ara”, lasat,i de caldeeni ca „lu-cratori de vii s, i de ogoare”. Babilonienii au pus pesteei ca privighetor pe Ghedalia. Numai câteva luni autrecut s, i guvernatorul rânduit de curând a fost ucisprin tradare. Saracii, dupa ce au trecut prin multeîncercari, au fost convins, i în cele din urma de con-ducatorii lor sa-s, i gaseasca scapare în t,ara Egiptului.

Dus, i ca robi În Babilon 329

Ieremia s, i-a ridicat glasul de protest împotriva acesteimis, cari: „nu va ducet,i în Egipt”, i-a îndemnat el. Darsfatul n-a fost luat în seama s, i toata ramas, it,a lui Iuda,s, i anume barbat,i, femei s, i copii, „au plecat dar în t,araEgiptului, caci n-au ascultat de porunca Domnului,— s, i au ajuns pâna la Tahpanes”. (Ieremia 43, 5-7.)

Proorociile cu privire la nenorocirea rostita de Ieremiaasupra ramas, it,ei care se rasculase împotriva luiNebucadnet,ar ca sa fuga în Egipt au fost amestecatecu fagaduint,ele de iertare pentru aceia care aveau sase pocaiasca de nebunia lor s, i care erau gata sa seîntoarca. Daca nu avea sa crut,e pe aceia care se întor-sesera de la sfatul Sau la influent,ele ademenitoare ale [461]idolatriei Egiptului, totus, i avea sa arate mila fat, a decei care se dovedeau credincios, i s, i sinceri.... „Aceia,în mic numar, care vor scapa de sabie, se vor întoarcedin t,ara Egiptului în t,ara lui Iuda ”, spusese El; „dartoata ramas, it,a lui Iuda, tot,i cei ce au venit sa locu-iasca pentru o vreme în t,ara Egiptului vor vedea dacase va împlini Cuvântul Meu sau al lor”. (Ieremia 44,28.)

Amaraciunea proorocului pentru perversitatea profunda aacelora care ar fi trebuit sa fie lumina spirituala alumii, amaraciunea pentru soarta Sionului s, i a popo-rului dus rob în Babilon este data pe fat, a în plângerilepe care le-a lasat scrise ca o amintire a nebuniei întoar-cerii de la sfatul lui Iehova catre înt,elepciunea ome-neasca. În mijlocul distrugerii, Ieremia putea spuneînca: „Bunatat,ile Domnului nu s-au sfârs, it, îndurarileLui nu sunt la capat”; iar rugaciunea Lui continua era:„Sa luam seama la umbletele noastre, sa le cercetam,s, i sa ne întoarcem la Domnul”. (Plângerile lui Ieremia3, 22.40.) Pe când luda era înca o împarat,ie printrepopoare, el întrebase pe Domnul: „Ai lepadat Tu detot pe luda, s, i a urât sufletul Tau atât de mult Sionul?”,s, i îndraznesc sa se roage: „Pentru Numele Tau, nu

330 Profeti si regi

nesocoti legamântul Tau cu noi”. (Ieremia 14, 19.21.)Credint,a deplina a profetului în planul cel ves, nic allui Dumnezeu de a restabili ordinea acolo unde eraconfuzie s, i de a demonstra popoarelor pamântuluis, i întregului univers atributele Sale de dreptate s, idragoste, aceasta credint, a l-a determinat acum sa seroage staruitor, cu încredere în favoarea celor careaveau sa se întoarca de la pacat la neprihanire.

Dar acum Sionul era cu totul distrus; poporul lui Dumne-zeu era în robie. Coples, it de amaraciune, proorocul[462]exclama: „Vai cum sta parasita acum cetatea aceastaatât de plina de popor altadata. A ramas ca o vaduva!Ea care altadata era mare între neamuri, fruntas, a prin-tre t, ari, a ajuns roaba astazi! Plânge amarnic noaptea,s, i-i curg lacrimile pe obraji. Nici unul din tot,i cei ceo iubeau n-o mângâie; tot,i prietenii ei au parasit-o s, is-au facut vrajmas, i.

Iuda a plecat în pribegie, din pricina apasarii s, i muncilorgrele. Locuies, te în mijlocul neamurilor, s, i nu gases, teodihna! Tot,i prigonitorii lui l-au ajuns tocmai cândîi era mai mare strâmtorarea. Drumurile Sionuluisunt triste, caci nimeni nu se mai duce la sarbatori,toate port,ile lui sunt pustii, preot,ii lui ofteaza; fe-cioarele lui sunt mâhnite, s, i el însus, i este plin deamaraciune. Asupritorii lui sunt biruitori, vrajmas, iilui sunt mult,umit,i. Caci Domnul l-a smerit din pri-cina mult,imii pacatelor lui; copiii lui au mers în robieînaintea asupritorului.

Vai! în ce întunecime a aruncat Domnul, în mânia Lui, pefiica Sionului. A azvârlit din cer pe pamânt podoabalui Israel s, i nu s, i-a mai adus aminte de scaunul picioa-relor Lui, în ziua mâniei Lui! Domnul a nimicit faramila, toate locuint,ele lui Iacov. În urgia Lui, a darâmatîntariturile fiicei lui Iuda s, i le-a pravalit la pamânt;a facut de ocara împarat,ia s, i capeteniile ei. În mânia

Dus, i ca robi În Babilon 331

Lui aprinsa, a doborât toata puterea lui Israel; s, i-atras înapoi de la el dreapta înaintea vrajmas, ului, s, i aaprins în lacov o vapaie de foc care mistuies, te toatede jur împrejur. s, i-a încordat arcul ca un vrajmas, , s, i-a ridicat dreapta ca un asupritor s, i a prapadit tot ce [463]era placut privirilor, s, i-a varsat ca un foc urgia pestecortul fiicei Sionului.

Cu ce sa te îmbarbatez s, i cu ce sa te aseman, fiica Ierusali-mului? Cu cine sa te pun alaturi s, i cu ce sa te mângâi,fecioara, fiica Sionului? Caci rana ta este mare camarea; cine va putea sa te vindece?

Adu-t,i aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat. Uita-Te s, ivezi-ne ocara! Mos, tenirea noastra a trecut la nis, testraini, casele noastre la cei din alte t, ari! Am ramasorfani, fara tata; mamele noastre sunt ca nis, te vaduve.Parint,ii nos, tri care au pacatuit nu mai sunt, iar noi lepurtam pacatele. Robii ne stapânesc, s, i nimeni nu neizbaves, te din mâinile lor.... Ne doare inima, ni s-auîntunecat ochii....

Dar Tu, Doamne, împarat,es, ti pe vecie; scaunul Tau dedomnie dainuies, te din neam în neam! Pentru ce sa neuit,i pe vecie, s, i sa ne parases, ti pentru multa vreme?Întoarce-ne la Tine, Doamne, s, i ne vom întoarce! Da-ne iaras, i zile ca cele de odinioara!” (Plângerile luiIeremia 1, 1-5; 2, 1-4.13; 5, 1-3.7.8.17.19-21.)

Capitolul 38 — Lumina prin întuneric[464]

Anii întunecat,i ai distrugerii s, i mort,ii care marcau sfârs, itulîmparat,iei lui Iuda ar fi adus la disperare inima ceamai tare, daca n-ar fi fost încurajarile din declarat,iileprofetice ale solilor lui Dumnezeu. Prin Ieremia, laIerusalim, prin Daniel la curtea Babilonului, prin Eze-chiel pe malurile Chebarului, Domnul, în mila Sa, aprezentat în mod clar scopul Sau ves, nic s, i a dat asi-gurari cu privire la bunavoint,a Sa de a împlini fat, ade poporul Sau ales fagaduint,ele raportate în scrie-rile lui Moise. Ceea ce El spusese ca va face pentruaceia care l se vor dovedi credincios, i Lui, El va îm-plini cu sigurant, a. „Cuvântul lui Dumnezeu este vius, i dainuies, te în veac”. (1 Petru 1, 23.)

În zilele peregrinarii prin pustie, Domnul luase masuri su-ficiente pentru ca ales, ii Sai sa pastreze în amintirecuvintele Legii Sale. Dupa as, ezarea în Canaan, pre-ceptele divine aveau sa fie repetate zilnic în fiecarecamin; ele aveau sa fie scrise clar pe us, iorii us, ii, peport,i s, i desfas, urate pe tablit,e de amintire. Urmau[465]sa fie puse pe muzica s, i cântate de tineri s, i vârst-nici. Preot,ii trebuiau sa învet,e aceste precepte sfinteîn adunari publice, iar conducatorii t, arii, trebuiau safaca din ele studiul lor zilnic: „cugeta asupra ei zis, i noapte”, poruncise Domnul lui Iosua cu privire lacartea Legii, „cautând sa faci tot ce este scris în ea;caci atunci vei izbândi în toate lucrarile tale, s, i atuncivei lucra cu înt,elepciune”. (Iosua 1, 8.)

Scrierile lui Moise erau explicate de Iosua întregului Israel.„N-a ramas nimic din tot ce poruncise Moise, pe care

332

Lumina prin întuneric 333

sa nu-l fi citit Iosua în fat,a întregii adunari a lui Israel,în fat,a femeilor, copiilor s, i strainilor care mergeau înmijlocul lor”. (Iosua 8, 35.) Aceasta era în armoniecu porunca expresa a lui Iehova, „care luase masuripentru repetarea publica a cuvintelor cart,ii Legii lafiecare s, apte ani, în timpul sarbatorii corturilor. «Sastrângi poporul, barbat,ii, femeile, copiii s, i strainulcare va fi în cetat,ile tale», au fost instruit,i conducatoriispirituali ai lui Israel, «ca sa auda s, i sa învet,e sa seteama de Domnul, Dumnezeul vostru, sa pazeasca s, isa împlineasca toate cuvintele legii acesteia. Pentruca s, i copiii lor, care n-o vor cunoas, te, s-o auda s, i saînvet,e sa se teama de Domnul, Dumnezeul vostru,in tot timpul cât vet,i trai în t,ara pe care o vet,i lua înstapânire, dupa ce vet,i trece Iordanul»”. (Deuteronom31, 12, 13.)

Daca sfatul acesta ar fi fost luat în seama de-a lungul veacu-rilor care au urmat, cât de diferita ar fi fost istoria luiIsrael! Numai daca respectarea Cuvântului sfânt al luiDumnezeu era cultivata în inimile poporului, puteausa nadajduiasca în împlinirea planului divin. Tocmai [466]respectul fat, a de Legea lui Dumnezeu a dat lui Israelputere în timpul domniei lui David s, i în anii de înce-put ai conducerii lui Solomon; prin credint,a în Cuvân-tul cel viu a fost facuta reforma în zilele lui Ilie s, i alelui Iosia. S, i la aceleas, i Scripturi ale adevarului, ceamai bogata mos, tenire a lui Israel, s-a îndreptat spreIeremia, în straduint,ele lui pentru reforma. Oriundelucra întâmpina pe oameni cu chemarea: „Ascultat,icuvintele acestui legamânt”, cuvinte care aveau sa leaduca înt,elegerea deplina a planului lui Dumnezeu dea prezenta tuturor popoarelor cunoas, terea adevaruluimântuitor. (Ieremia 11, 2.)

În ultimii ani ai apostaziei lui Iuda, îndemnurile prooroci-lor pareau a fi put,in luate în seama; s, i când armatelecaldeenilor au venit pentru a treia s, i ultima oara ca

334 Profeti si regi

sa asedieze Ierusalimul, nadejdea a pierit din toateinimile. Ieremia a prezis distrugere totala; s, i datoritainsistent,ei lui privitoare la supunere fusese aruncatîn închisoare. Dar Dumnezeu n-a lasat ramas, it,a ceacredincioasa care era înca în cetate într-o disperarefara nadejde. Chiar daca Ieremia era t,inut sub supra-veghere atenta de catre aceia care îs, i bateau joc desoliile lui, i-au fost trimise noi descoperiri privitoarela bunavoint,a Cerului de a ierta s, i a mântui, care aufost un izvor nesecat de mângâiere pentru biserica luiDumnezeu de atunci s, i pâna astazi.

Prinzându-se de fagaduint,ele lui Dumnezeu, Ieremia, cu aju-torul unei învat, aturi practice, a ilustrat înaintea locui-torilor cetat,ii sortite distrugerii credint,a lui puternicaîn împlinirea pâna la urma a planului lui Dumnezeupentru poporul Sau. În prezent,a martorilor s, i cu orespectare stricta a tuturor formalitat,ilor legale nece-sare, a cumparat în schimbul a s, aptesprezece sicli deargint un ogor stramos, esc situat în vecinatatea satului[467]

[468][469]

Anatot.

Din orice punct de vedere omenesc, aceasta cumparare de te-ren în zona care era deja sub stapânirea babilonienilorparea un act de nebunie. Însus, i proorocul prezisesedistrugerea Ierusalimului, pustiirea Iudeii s, i nimicireatotala a împarat,iei. El proorocise o perioada lunga derobie în îndepartatul Babilon. Fiind deja înaintat învârsta, nu putea nadajdui sa aiba un avantaj personaldin cumpararea pe care o facuse. Totus, i din studiulproorociilor care erau raportate în Scripturi, în inimalui se nascuse convingerea ferma ca Domnul aveaplanul sa redea copiilor robiei vechile lor proprietat,idin t,ara fagaduint,ei. Cu ochiul credint,ei, Ieremia avazut pe robi întorcându-se la sfârs, itul anilor de du-rere s, i reocupând t,ara parint,ilor lor. Prin cumparareaproprietat,ii din Anatot, el facea tot ce putea ca sa in-

Lumina prin întuneric 335

sufle s, i altora nadejdea care a adus atâta mângâiereinimii lui.

Dupa ce a semnat actele de cumparare s, i a obt,inut contrasem-naturile martorilor, Ieremia a spus lui Baruc, secreta-rul lui: „la zapisurile acestea de cumparare, cel pece-tluit s, i cel deschis, s, i pune-le într-un vas de pamânt,ca sa se pastreze multa vreme! Caci as, a vorbes, teDomnul os, tirilor, Dumnezeul lui Israel : «Iaras, i sevor cumpara case, ogoare s, i vii, în t,ara aceasta».”(Ieremia 32, 14.15.)

Atât de descurajatoare era perspectiva pentru Iuda în tim-pul acestei tranzact,ii ies, ite din comun, încât îndatadupa perfectarea detaliilor privitoare la cumparareas, i pastrarea actelor, credint,a lui Ieremia era de ne- [470]clintit, acum urma sa fie greu încercata. Nu cumvaîn straduint,a de a încuraja pe Iuda lucrase el cuîncumetare? În dorint,a de a restabili încrederea înfagaduint,ele Cuvântului lui Dumnezeu, daduse eloare temei pentru o nadejde falsa? Tot,i aceia careintrasera în legamânt cu Dumnezeu îs, i batusera jocmulta vreme de masurile luate în favoarea lor. Puteauoare fagaduint,ele facute poporului ales sa-s, i gaseascao împlinire deplina?

Nedumerit în sufletul sau, coples, it de durere pentrusuferint,ele celor care refuzasera sa se pocaiasca depacatele lor, proorocul a strigat la Dumnezeu pentruo mai mare iluminare cu privire la planul divin fat, ade omenire.

„Ah! Doamne, Dumnezeule, iata, Tu ai facut cerurile s, ipamântul cu puterea Ta cea mare s, i cu brat,ul tauîntins: nimic nu este de mirare din partea Ta! Tudai îndurare pâna la al miilea neam de oameni, s, ipedepses, ti nelegiuirea parint,ilor în sânul copiilor lordupa ei. Tu es, ti Dumnezeul cel mare, cel puternic,

336 Profeti si regi

al carui Nume este Domnul os, tirilor! Tu es, ti mare lasfat s, i puternic la fapta, Tu ai ochii deschis, i asupratuturor cailor copiilor oamenilor, ca sa dai fiecaruiadupa caile lui, dupa rodul faptelor lui. Tu ai facutminuni s, i semne mari în t,ara Egiptului s, i pâna în ziuade azi, s, i în Israel s, i printre oameni, s, i t,i-ai facut unNume as, a cum este astazi. Ai scos din t,ara Egiptuluipe poporul tau Israel, cu minuni s, i semne mari, cumâna tare s, i cu brat, întins, s, i cu o mare groaza. Tule-ai dat t,ara aceasta, pe care jurases, i parint,ilor lorca le-o vei da, t,ara în care curge lapte s, i miere. Ei au[471]venit, s, i au luat-o în stapânire. Dar n-au ascultat deglasul Tau, n-au pazit Legea Ta, s, i n-au facut tot ce leporuncises, i sa faca. S, i atunci ai trimis peste ei toateaceste nenorociri!” (Versetele 17-23.)

Os, tile lui Nebucadnet,ar erau gata sa ia cu asalt zidurile Sio-nului. Mii piereau într-o ultima aparare disperata acetat,ii. Alte multe mii mureau de foame s, i de boala.Soarta Ierusalimului era deja pecetluita. Turnurile deasediu ale fort,elor vrajmas, ului se ridicau deja pesteziduri. „lata s, ant,urile de aparare”, s, i-a continuat pro-orocul rugaciunea, „se înalt, a împotriva cetat,ii s, i oamenint, a, cetatea va fi data în mâinile caldeenilorcare lupta împotriva ei, biruita de sabie, de foametes, i de ciuma. Ce ai spus Tu s-a întâmplat: Tu Însut,ivezi! S, i totus, i, Doamne Dumnezeule, Tu mi-ai zis:Cumpara-t,i un ogor cu argint, s, i pune martori!... Cândtotus, i cetatea este data în mâinile Haldeilor!” (Verse-tele 24.25.)

Rugaciunea proorocului a fost ascultata cu îndurare. „Cu-vântul Domnului catre Ieremia”, în ceasul acela demare mâhnire, când credint,a solului adevarului eraîncercata ca prin foc, a fost: „lata, Eu sunt Domnul,Dumnezeul oricarei fapturi. Este ceva de mirat dinpartea Mea?” (Versetele 26.27.) Cetatea avea sa cadaîn curând în mâinile caldeenilor; port,ile s, i palatele

Lumina prin întuneric 337

ei aveau sa fie aruncate în foc s, i arse; dar în ciudafaptului ca distrugerea era iminenta, iar locuitorii Ie-rusalimului aveau sa fie dus, i robi, planul cel ves, nic allui Iehova pentru Israel avea totus, i sa se împlineasca.Ca raspuns la rugaciunea slujitorului Sau, Domnul a [472]declarat cu privire la aceia asupra carora cadeau pe-depsele Sale: „lata, îi voi strânge din toate t, arile undei-am izgonit, în mânia Mea, în urgia Mea s, i în mareaMea suparare; îi voi aduce înapoi în locul acesta, s, i-ivoi face sa locuiasca în linis, te acolo. Ei vor fi poporulMeu s, i Eu voi fi Dumnezeul lor. Le voi da o inimas, i o cale, ca sa se teama de Mine totdeauna, spre fe-ricirea lor s, i a copiilor lor dupa ei. Voi încheia cu eiun legamânt ves, nic, ca nu Ma voi mai întoarce de laei, ci le voi face bine, s, i le voi pune în inima fricade Mine, ca sa nu se mai departeze de Mine. Ma voibucura sa le fac bine, îi voi sadi cu adevarat în t,araaceasta, din toata inima s, i din tot sufletul Meu.

Caci as, a vorbes, te Domnul: «Dupa cum am adus peste po-porul acesta toate aceste mari nenorociri, tot as, a voiaduce peste ei tot binele pe care li-l fagaduiesc. Sevor cumpara iaras, i ogoare în t,ara aceasta despre carezicet,i ca este o pustie fara oameni s, i fara dobitoace,s, i ca este data în mâinile haldeilor. Se vor cumparaiaras, i ogoare pe argint, se vor scrie zapisuri, se vorpecetlui, se vor pune martori, în t,ara lui Beniamin ;s, i în împrejurimile Ierusalimului, în cetat,ile lui Iuda,în cetat,ile de la munte, în cetat,ile de la câmpie s, i încetat,ile de la miazazi, caci voi aduce înapoi pe prins, iilor de razboi, zice Domnul»”. (Versetele 37-44.)

Ca o confirmare a acestor asigurari de eliberare s, i restatorni-cire, „Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia a douaoara, pe când era înca închis în curtea temnit,ei, zi-când: «As, a vorbes, te Domnul care face aceste lucruri, [473]Domnul, care le urzes, te s, i le înfaptuies, te, El, al caruiNume este Domnul: Cheama-Ma s, i-t,i voi raspunde;

338 Profeti si regi

s, i ît,i voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe carenu le cunos, ti. Caci as, a vorbes, te Domnul, Dumnezeullui Israel, despre casele cetat,ii acesteia, s, i despre ca-sele împarat,ilor lui Iuda, care vor fi surpate ca sa facaloc pentru s, ant,urile de întarire s, i pentru sabii.... Iata,le voi da vindecare s, i sanatate, îi voi vindeca, s, i levoi deschide un izvor bogat în pace s, i credincios, ie.Voi aduce înapoi pe prins, ii de razboi ai lui Israel, s, i-ivoi as, eza iaras, i ca odinioara. Îi voi curat,i de toatenelegiuirile pe care le-au savârs, it împotriva Mea, levoi ierta toate nelegiuirile.... Cetatea aceasta va fipentru Mine o pricina de lauda s, i de slava, printretoate neamurile pamântului. Ele vor afla tot binele pecare li-l voi face, vor ramâne mirate s, i uimite de toatafericirea, s, i de toata propas, irea pe care le-o voi da»”.

As, a vorbes, te Domnul: „Se vor mai auzi iaras, i în locul acestadespre care zicet,i ca este pustiu, ca nu mai are oa-meni, nici dobitoace, se vor mai auzi iaras, i în cetat,ilelui Iuda s, i pe ulit,ele Ierusalimului ... strigatele de bu-curie s, i strigatele de veselie, cântecele mirelui s, i cân-tecele miresei, glasul celor ce zic: Laudat,i pe Domnulos, tirilor, caci Domnul este bun, caci îndurarea Luit,ine în veac! Glasul celor ce aduc jertfe de mult,umireîn Casa Domnului. Caci voi aduce înapoi pe prins, iide razboi ai t, arii, s, i îi voi as, eza iaras, i ca odinioara”,zice Domnul.

As, a vorbes, te Domnul os, tirilor: „În locul acesta pustiu, faraoameni s, i fara dobitoace, s, i în toate cetat,ile lui, vor[474]mai fi iaras, i locuint,e de pastori care-s, i vor odihni tur-mele. În cetat,ile de la munte, în cetat,ile din câmpie,în cetat,ile de la miazazi, în t,ara lui Beniamin s, i îm-prejurimile Ierusalimului, s, i în cetat,ile lui Iuda vormai trece iaras, i oile pe sub mâna celui ce le numara”,zice Domnul.

Lumina prin întuneric 339

„lata vin zile, zice Domnul, când voi împlini cuvântul celbun, pe care l-am spus despre casa lui Israel s, i desprecasa lui Iuda”. (Ieremia 33, 1-14.)

În felul acesta biserica lui Dumnezeu a fost mângâiata în unadin cele mai întunecate ore ale luptei ei îndelungatecu puterile raului. Satana triumfase în aparent, a înstraduint,ele lui de a-l distruge pe Israel; dar Domnuldirija evenimentele atât ale prezentului cât s, i pe celedin anii urmatori, iar poporul Sau urma sa aiba ocaziasa rascumpere trecutul. Solia Lui catre biserica era:

„Nu te teme, robul Meu Iacov, s, i nu te speria, Israele! Cacite voi izbavi din t,ara cea departata, s, i ît,i voi izbavisamânt,a din t,ara în care este roaba; Iacov se va în-toarce iaras, i, va avea odihna s, i linis, te; s, i nu-l va maitulbura nimeni. Caci Eu sunt cu tine, zice Domnul, casa te izbavesc”. „Te voi vindeca s, i-t,i voi lega ranile,zice Domnul”. (Ieremia 30, 10.11.17.)

În ziua fericita a restatornicirii, semint,iile despart,ite ale luiIsrael aveau sa fie reunite ca un singur popor. Domnulurma sa fie recunoscut drept conducator peste „toatefamiliile lui Israel ”. „Ei vor fi poporul Meu”, a zisDomnul; „strigat,i de bucurie asupra lui Iacov, chiuit,ide veselie în fruntea neamurilor! Înalt,at,i-va glasurile,cântat,i laude, s, i zicet,i: «Doamne, izbaves, te pe popo-rul Tau, pe ramas, it,a lui Israel!» lata, îi aduc înapoi în [475]t,ara de la miazanoapte, îi aduc de la marginile pamân-tului: între ei este orbul s, i s, chiopul.... Plângând vin,s, i îi aduc la râuri de apa, pe un drum neted pe care nuse poticnesc. Caci Eu sunt Tatal lui Israel, s, i Efraimeste întâiul Meu nascut”. (Ieremia 31, 1.7-9.)

Umilit,i înaintea popoarelor, aceia care odinioara fuseserarecunoscut,i ca favorizat,i ai cerului, mai presus de altepopoare de pe pamânt, aveau sa învet,e în exil lect,iaascultarii atât de necesara pentru fericirea lor viitoare.

340 Profeti si regi

Atâta timp cât nu învat,au aceasta lect,ie, Dumnezeunu putea face pentru ei tot ce dorea sa faca. „Nu tevoi nimici; te voi pedepsi cu dreptate, nu pot sa te lasnepedepsit”, spunea El atunci când a explicat planulSau de a-i pedepsi pentru binele lor spiritual. (Ieremia30, 11.) Totus, i aceia care fusesera obiectul dragos-tei Lui duioase nu erau lepadat,i pentru totdeauna;înaintea tuturor popoarelor pamântului El avea sa ledea pe fat, a planul Sau de a obt,ine o biruint, a dintr-o înfrângere aparenta, de a salva în loc de a nimici.Proorocului i-a fost data solia:

„«Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna s, i-l va pazi, cum îs, ipazes, te pastorul turma. Caci Domnul rascumpara peIacov, s, i-l izbaves, te din mâna unuia mai tare decâtel: Ei vor veni s, i vor chiui de bucurie pe înalt,imileSionului; vor alerga la bunatat,ile Domnului, la grâu,la must, la untdelemn, la oi s, i boi, sufletul le va fi cao gradina bine udata; le voi preface jalea în veselie,[476]s, i-i voi mângâia, le voi da bucurie, dupa necazurilelor. Voi satura de grasime sufletul preot,ilor, s, i poporulMeu se va satura de bunatat,ile Mele», zice Domnul.

As, a vorbes, te Domnul os, tirilor, Dumnezeul lui Israel: «latace se va zice iaras, i în t,ara lui Iuda s, i în cetat,ile sale,când voi aduce înapoi pe prins, ii de razboi: Domnul sate binecuvânteze, locas, al neprihanirii, munte sfânt!Iuda va locui acolo fara teama în toate cetat,ile lui,plugarii s, i cei ce umbla cu turmele la pas, une. Caci voiracori sufletul însetat s, i voi satura orice suflet lihnitde foame».

«lata vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel s, icu casa lui Iuda un legamânt nou. Nu ca legamântul,pe care l-am încheiat cu parint,ii lor, în ziua cândi-am apucat de mâna, sa-i scot din t,ara Egiptului,legamânt pe care l-au calcat, macar ca aveam drepturide sot, asupra lor, zice Domnul. Ci iata legamântul pe

Lumina prin întuneric 341

care-l voi face cu casa lui Israel, dupa zilele acelea,zice Domnul: Voi pune Legea Mea înauntrul lor, ovoi scrie în inima lor; s, i ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu va mai învat,a pe aproapele, sau pe fratelesau, zicând: Cunoas, te pe Domnul! Ci tot,i Ma vorcunoas, te de la cel mai mic pâna la cel mai mare,zice Domnul; caci le voi ierta nelegiuirea, s, i nu-Mivoi mai aduce aminte de pacatul lor»”. (Ieremia 31,10-14.23-25.31-34.)

342 Profeti si regi

În t, arile neamurilor [477]

[478]

„Voi suntet,i martorii Mei, zice Domnul;voi s, i Robul Meu pe care L-am ales”. (Isaia 43, 10.)

Capitolul 39 — La curtea Babilonului[479]

Acest capitol se bazeaza pe textul din Daniel 1.

Printre copiii lui Israel care au fost dus, i robi în Babilon, laînceputul celor s, aptezeci de ani de robie, se gaseaus, i credincios, i patriot,i, barbat,i care au fost tot atât detari în principii ca s, i ot,elul, care nu au fost corupt,i deegoism s, i care L-au onorat pe Dumnezeu cu risculde a pierde toate bunurile. În t,ara robiei lor, aces, tibarbat,i trebuiau sa aduca la îndeplinire planul luiDumnezeu, dând popoarelor pagâne binecuvântarilecare vin printr-o cunoas, tere a lui Iehova. Ei trebuiasa fie reprezentant,ii Sai. Niciodata nu urmau sa secompromita înaintea închinatorilor la idoli; credint,as, i numele lor ca închinatori ai viului Dumnezeu tre-buia sa le pastreze ca fiind o mare cinste. S, i as, a au s, ifacut. Atât în prosperitate cât s, i în împotrivire ei auonorat pe Dumnezeu; s, i Dumnezeu i-a onorat.

Faptul ca aces, ti barbat,i, adoratori ai lui Iehova, erau robi înBabilon s, i ca vasele Casei Domnului fusesera as, ezateîn templul zeilor babilonieni era folosit cu îngâmfarede învingatori ca dovada ca religia s, i obiceiurile lor[480]erau superioare religiei s, i obiceiurilor evreilor. Darchiar prin umilint,ele pe care le adusese îndepartarealui Israel de El, Dumnezeu a dat Babilonului dovadacu privire la supremat,ia Sa, la sfint,enia cerint,elor Luis, i cu privire la urmarile sigure ale ascultarii. S, i a dataceasta marturie, cum numai as, a se putea da, prinaceia care i-au ramas credincios, i.

344

La curtea Babilonului 345

Printre aceia care au pastrat ascultarea fat, a de Dumnezeuera s, i Daniel, împreuna cu cei trei tovaras, i ai lui —exemple stralucite pentru ceea ce oamenii pot deveniatunci când se unesc cu Dumnezeul înt,elepciunii s, i alputerii. Din simplitatea relativa a caminului lor iudaicaces, ti tineri de neam împaratesc au fost adus, i în ceamai stralucitoare dintre cetat,i s, i la curtea celui maimare monarh al lumii. Nebucadnet,ar „a poruncit luiAs, penaz, capetenia famenilor sai dregatori, sa-i aducavreo cât,iva dintre copiii lui Israel de neam împaratescs, i de vit, a boiereasca, nis, te tineri fara vreun cusurtrupesc, frumos, i la chip, înzestrat,i cu înt,elepciune înorice ramura a s, tiint,ei, cu minte agera s, i pricepere înstare sa slujeasca în casa împaratului”.

„Printre ei erau dintre copiii lui Iuda, Daniel, Hanania,Mis, ael s, i Azaria”. Vazând în aces, ti tineri fagaduint,aunei capacitat,i deosebite, Nebucadnet,ar a hotarât safie educat,i pentru a îndeplini pozit,ii importante înîmparat,ia lui. Spre a fi pe deplin pregatit,i pentru olucrare ce le statea înainte a stabilit sa învet,e limbacaldeenilor s, i timp de trei ani sa li se acorde avan-tajele unei educat,ii deosebite ce se dadea print,ilorîmparat,iei.

Numele lui Daniel s, i ale tovaras, ilor lui au fost schimbatecu nume reprezentând zeitat,ile caldeene. Numelor [481]date de parint,ii evrei copiilor lor li se atribuia o mareînsemnatate. Adesea ele reprezentau trasaturile decaracter pe care parint,ii doreau sa le vada dezvoltateîn copiii lor. Capetenia, în a carei sarcina au fost dat,irobii evrei, i-a dat lui „Daniel numele de Belts, at,ar;lui Hanania, S, adrac, lui Mis, ael, Mes, ac, s, i lui Azaria,Abed-Nego”.

Împaratul nu i-a constrâns pe tinerii evrei sa renunt,e lacredint,a lor în favoarea idolatriei, ci nadajduia sa în-faptuiasca treptat acest lucru. Dându-le nume semnifi-

346 Profeti si regi

cative ale idolatriei, aducându-i în fiecare zi în strânsalegatura cu obiceiurile idolatre s, i sub influent,a rituri-lor amagitoare ale închinarii pagânes, ti, nadajduia sa-ifaca sa renunt,e la religia poporului lor s, i sa participela închinarea babilonienilor.

Chiar la începutul carierei lor aces, ti tineri au trecut printr-o încercare hotarâta a caracterului. Se stabilise samanânce hrana s, i sa bea vinul care veneau de la masaîmparatului. Prin aceasta împaratul socotea ca le dao dovada a favorii s, i grijii lui pentru bunastarea lor.Dar o parte fusese oferita idolilor, hrana de la masaîmparatului era consacrata idolatriei; s, i acela careo folosea era privit ca unul care dadea cinste zeilorBabilonului. Loialitatea fat, a de Iehova le interzicealui Daniel s, i tovaras, ilor sai sa participe la o astfel decinstire. Chiar s, i numai faptul de a mânca hrana s, i abea vinul era o tagaduire a credint,ei lor. A face acestlucru însemna alipirea lor la pagânism s, i dezonorareaprincipiilor Legii lui Dumnezeu.

Ei nici nu îndrazneau sa-s, i asume riscul efectului at,ât, ator al[482]placerii s, i al risipei asupra dezvoltarii fizice, mintales, i spirituale. Cunos, teau istoria lui Nadab s, i Abihu,raportul despre necumpatarea s, i urmarile ei fusesepastrat în pergamentele Pentateucului; s, i s, tiau ca pu-terea fizica s, i mintala va fi daunator afectata prinfolosirea vinului.

Daniel s, i tovaras, ii lui fusesera educat,i de parint,ii lor în obice-iurile cumpatarii stricte. Ei fusesera învat,at,i ca Dum-nezeu îi socotea raspunzatori de capacitat,ile lor s, ica nu trebuia niciodata sa slabeasca sau sa-s, i reducaputerea lor. Aceasta educat,ie era pentru Daniel s, itovaras, ii lui mijlocul de aparare în tumultul influen-telor demoralizatoare ale curt,ii Babilonului. Ispitelecare-i înconjurau la curtea aceea corupta s, i risipitoareerau puternice, dar au ramas neclintit,i. Nici o putere

La curtea Babilonului 347

s, i nici o influent, a nu i-au putut îndeparta de la princi-piile pe care le învat,asera în prima parte a viet,ii prinstudierea Cuvântului s, i a lucrarilor lui Dumnezeu.

Daca Daniel ar fi dorit lucrul acesta, el ar fi gasit, în împre-jurarile în care se afla, o scuza plauzibila pentru ase departa de obiceiurile de stricta cumpatare. Ar fiputut argumenta ca, dependent fiind de favoarea îm-paratului s, i supus puterii lui, nu era o alta cale deurmat decât sa manânce hrana împaratului s, i sa beavinul lui; caci daca ar fi t,inut la învat, atura divina, arfi ofensat pe împarat s, i poate s, i-ar fi pierdut pozit,ias, i viat,a. Daca ar fi nesocotit porunca Domnului, ar fipastrat favoarea împaratului s, i ar fi obt,inut avantajeintelectuale s, i magulitoare perspective lumes, ti.

Dar Daniel n-a ezitat. Aprobarea lui Dumnezeu îi era mai [483]scumpa decât favoarea celui mai puternic potentatpamântesc — mai scumpa decât însas, i viat,a. Era ho-tarât sa ramâna statornic în integritatea lui, indiferentcare ar fi fost urmarea. „S-a hotarât în inima lui sa nuse spurce cu bucatele de la masa împaratului, nici cuvinul pe care-l bea împaratul”. S, i în aceasta hotarârea fost sust,inut de cei trei tovaras, i ai lui.

În ajungerea la aceasta hotarâre, tinerii evrei n-au lucrat cuîncumetare, ci cu deplina încrederea în Dumnezeu. Ein-au ales sa fie altfel decât ceilalt,i, dar erau gata sa fieas, a decât sa-L dezonoreze pe Dumnezeu. Daca s-ar ficompromis cu pacatul în aceasta împrejurare cedândpresiunii împrejurarilor îndepartarea de principii ar fislabit simt,ul lor de dreptate s, i oroarea fat, a de pacat.Primul pas pacatos avea sa fie urmat de alt,ii, pânacând legatura lor cu Cerul fiind întrerupta, aveau safie înfrânt,i de ispita.

„Dumnezeu a facut ca Daniel sa capete bunavoint, a s, i trecereînaintea capeteniei famenilor dregatori”, s, i cererea

348 Profeti si regi

de a nu se întina a fost primita cu respect. Cu toateacestea, capetenia a ezitat sa i-o accepte. „Ma temnumai de domnul meu, împaratul, care a hotarât cetrebuie sa mâncat,i s, i sa bet,i”, a explicat el lui Daniel;„ca nu cumva sa vada fet,ele voastre mai triste decâtale celorlalt,i tineri de vârsta voastra s, i sa-mi punet,iastfel capul în primejdie înaintea împaratului”.

Atunci Daniel a zis lui Melzar, slujitorul cu raspundere spe-ciala asupra tinerilor evrei, cerând sa fie scuzat,i canu manânca din carnurile împaratului s, i nu beau dinvinul lui. El a cerut ca acest fapt sa fie testat timp dezece zile - tinerilor evrei dându-li-se în acest timp[484]hrana simpla, pe când ceilalt,i colegi mâncau din deli-catesele împaratului.

Melzar, cu toate ca se temea ca împlinind aceasta cerere aveasa atraga neplacerea împaratului, a consimt,it totus, i; s, iDaniel s, i-a dat seama ca aceasta cauza era câs, tigata.La sfârs, itul celor zece zile de încercare rezultatul s-avazut a fi opus temerilor capeteniei. „Ei erau mai binela fat, a s, i mai gras, i decât tot,i tinerii care mâncau dinbucatele împaratului”. În aspectul înfat,is, arii, tineriievrei au dat pe fat, a o superioritate categorica asupratovaras, ilor lor. Ca urmare, lui Daniel s, i tovaras, ilor luili s-a îngaduit sa continue cu dieta lor simpla în tottimpul educat,iei lor.

Timp de trei ani, tinerii au studiat pentru a-s, i însus, i „scrie-rea s, i limba haldeilor”. În aceasta vreme, au pastratcu tarie credincios, ia fat, a de Dumnezeu s, i au depinscontinuu de puterea Sa. Au adaugat la deprinderilede renunt,are de sine staruint,a în planuri, harnicia s, istatornicia. Nu mândria s, i ambit,iile lor i-au adus lacurtea împaratului, în tovaras, ie cu aceia care n-aucunoscut niciodata pe Dumnezeu s, i nu s-au temut deEl; ei erau robi într-o t,ara straina, as, ezat,i acolo deÎnt,elepciunea infinita. Despart,it,i de influent,a caminu-

La curtea Babilonului 349

lui s, i de legaturile sfinte, au cautat sa se dovedeascaoameni de încredere, pentru onoarea poporului lorasuprit s, i pentru slava Aceluia ai carui slujitori erau.

Domnul a privit favorabil statornicia s, i lepadarea de sinea tinerilor evrei, precum s, i curat,ia motivelor lor; s, ibinecuvântarea Lui i-a însot,it. El „le-a dat înt,elegeres, i pricepere în toata s, tiint,a s, i înt,elepciunea; s, i Danielera priceput în toate vedeniile s, i în toate visele”. S-a [485]împlinit cu ei fagaduint,a: „Voi onora pe cel ce Macinstes, te”. (1 Samuel 2, 30.) Când Daniel s-a prinscu încredere neclintita, duhul puterii profetice a venitasupra lui. În timp ce primea îndrumari de la oa-meni cu privire la îndatoririle viet,ii de la curte, el eraînvat,at de Dumnezeu sa citeasca tainele viitorului s, isa consemneze pentru generat,iile viitoare prin figuris, i simboluri evenimentele care acopera istoria acesteilumi pâna la încheierea timpului.

Când a venit vremea ca tinerii sa fie cercetat,i, au fostexaminat,i s, i evreii împreuna cu alt,i candidat,i la slu-jba împarat,iei. „Dar între tot,i tinerii aceia nu s-a ga-sit nici unul ca Daniel, Hanania, Mis, ael s, i Azaria”.Inteligent,a lor ascut,ita, cunos, tint,a lor vasta, alegereaunui limbaj adecvat au dat marturie cu privire la fort,as, i vigoarea puterilor lor mintale. „În toate lucrurilecare cereau înt,elepciune s, i pricepere, s, i despre care îiîntreba împaratul, îi gasea de zece ori mai destoinicidecât tot,i vrajitorii s, i cititorii în stele, care erau întoata împarat,ia lui”. De aceea au fost primit,i în slujbaîmparatului.

La curtea Babilonului erau adunat,i reprezentant,i din toatet, arile, barbat,ii cei mai talentat,i, barbat,ii înzestrat,i dinabundent, a cu daruri naturale s, i având cultura ceamai dezvoltata pe care lumea o putea da; totus, i prin-tre ei aces, ti tineri evrei erau fara egal. În putere s, ifrumuset,e fizica, în vigoare mintala s, i realizari lite-

350 Profeti si regi

rare erau neîntrecut,i. T, inuta dreapta, pasul sigur s, ielastic, fat,a placuta, simt,urile neîntunecate, respec-tul nealterat, toate acestea erau tot atâtea certificatede buna purtare, semnul noblet,ei cu care natura îionoreaza pe cei care asculta de legile ei.

În însus, irea înt,elepciunii babilonienilor, Daniel s, i tovaras, ii[486]lui erau mult mai înzestrat,i decât colegii lor cer-cetatori; dar ei nu-s, însus, eau învat, atura la întâm-plare. Ei s, i-au însus, it cunos, tint,ele prin folosirea cucredincios, ie a puterilor lor sub calauzirea DuhuluiSfânt. S-au as, ezat în legatura cu Izvorul oricareiînt,elepciuni, facând din cunoas, terea de Dumnezeutemelia educat,iei lor. În credint, a se rugau pentruînt,elepciune s, i puneau în practica rugaciunile. Seas, ezau în situat,ia în care Dumnezeu îi putea bine-cuvânta. Evitau tot ceea ce le putea slabi puteriles, i foloseau orice ocazie pentru a deveni cunoscatoriîn toate domeniile de învat, atura. Ei au urmat legileviet,ii, care le puteau oferi cu sigurant, a putere inte-lectuala. Au cautat sa-s, i însus, easca cunos, tint,e cu unsingur scop — sa poata onora pe Dumnezeu. Ei s, i-audat seama ca pentru a sta ca reprezentant,i ai religieiadevarate în mijlocul religiilor false ale pagânismului,trebuie sa aiba minte clara s, i sa-s, i desavârs, easca uncaracter cres, tin. S, i Dumnezeu Însus, i le era Învat, ator.Rugându-se continuu, studiind cu cons, tiinciozitate,pastrând legatura cu Cel Nevazut, umblau cu Dum-nezeu, as, a cum facuse Enoh.

Succesul adevarat în orice ramura de lucru nu este urmareas, ansei, a întâmplarii sau a destinului. Este lucrareaprovident,elor lui Dumnezeu, rasplata credint,ei s, i aînt,elepciunii, a virtut,ii s, i a staruint,ei. Calitat,ile min-tale curate s, i un nivel moral înalt nu sunt urmareaîntâmplarii. Dumnezeu ofera ocaziile, succesul de-pinde de felul cum le folosim.

La curtea Babilonului 351

În timp ce Dumnezeu lucra în Daniel s, i în tovaras, ii lui„voint,a s, i îndeplinirea dupa buna Sa placere”, ei lu-crau la propria lor mântuire. (Filipeni 2, 13.) Prinaceasta se da pe fat, a lucrarea principiului divin de [487]colaborare, fara de care nu se poate obt,ine nici unsucces adevarat. Efortul omenesc nu foloses, te la ni-mic fara puterea divina; iar fara straduint, a omeneasca,efortul divin pentru mult,i este zadarnic. Pentru ca sane însus, im harul lui Dumnezeu, trebuie sa ne facempartea. Harul Sau este dat sa lucreze în noi voint,a s, iînfaptuirea, dar niciodata ca înlocuitor al straduint,elornoastre.

As, a cum Dumnezeu a conlucrat cu Daniel s, i tovaras, ii lui, totastfel va conlucra cu tot,i aceia care se straduiesc saîmplineasca voint,a Sa. Prin împartas, irea Duhului Sau,El va întari orice scop adevarat, orice hotarâre nobila.Aceia care umbla pe calea ascultarii vor întâlni multepiedici. Influent,ele puternice, subtile, îi pot lega delume; dar Domnul este în stare sa zadarniceasca oricefort, a care lucreaza pentru înfrângerea celor ales, i aiSai; în puterea Sa ei pot birui orice ispita, pot învingeorice greutate.

Dumnezeu a adus pe Daniel s, i pe tovaras, ii lui în legaturacu marii barbat,i ai Babilonului pentru ca în mijloculunei nat,iuni de idolatri sa reprezinte caracterul Sau.Cum au ajuns ei pregatit,i pentru o pozit,ie de cinste s, iîncredere atât de mare? Credincios, ia în lucrurile micia fost aceea care a dat perspectiva viet,ii lor întregi. Eiau onorat pe Dumnezeu în datoriile cele mai mici, cas, i în raspunderile mai importante.

As, a cum Dumnezeu l-a chemat pe Daniel sa-L marturiseascaîn Babilon, tot as, a ne cheama sa-l fim martori în lu-mea de astazi. În problemele cele mai mici cât s, iîn cele mai mari ale viet,ii, El dores, te sa descoperimînaintea oamenilor principiile Împarat,iei Sale. Mult,i

352 Profeti si regi

as, teapta sa le fie încredint,ata o lucrare mare în timpce zilnic pierd ocaziile de a da pe fat, a credincios, iefat, a de Dumnezeu. Zilnic dau gres, în a-s, i îndeplini cu[488]toata inima îndatoririle marunte ale viet,ii. În timp ceas, teapta o lucrare mare, în care sa-s, i exercite presupu-sele talente deosebite s, i în felul acesta sa-s, i satisfacadorint,ele lor ambit,ioase, zilele lor trec.

În viat,a unui cres, tin adevarat, nu exista lucruri faraimportant, a; înaintea Atotputerniciei orice îndatorireeste importanta. Domnul masoara cu exactitate oriceposibilitate de slujire. Capacitat,ile nefolosite sunt totatât de mult luate în seama ca s, i acelea care suntfolosite. Vom fi judecat,i pentru ceea ce ar fi trebuitsa facem, dar n-am facut, din cauza ca n-am folositputerile noastre pentru proslavirea lui Dumnezeu.

Un caracter nobil nu este urmarea întâmplarii; nu se dato-reaza unor privilegii deosebite sau unor înzestrari aleProvident,ei. Este urmarea disciplinarii de sine, a su-punerii firii omenes, ti naturii divine, a predarii euluiîn slujba lui Dumnezeu s, i a omului.

Prin credincios, ia fat, a de principiile cumpatarii data pe fat, a detinerii evrei, Dumnezeu le vorbes, te tinerilor de astazi.Este nevoie de barbat,i care, asemenea lui Daniel, vorlucra s, i vor risca pentru cauza dreptat,ii. Sunt nece-sare inimi curate, brat,e puternice s, i curaj neînfricat,deoarece lupta dintre viciu s, i virtute cere o veghereneîncetata. Satana vine la fiecare suflet cu ispita înmulte forme amagitoare privind îngaduint,a poftei.

Corpul este un mijloc foarte important prin care mintea s, isufletul se dezvolta pentru formarea caracterului. Deaceea, vrajmas, ul sufletelor îs, i dirijeaza ispitele pen-tru slabirea s, i degradarea puterilor fizice. Reus, ita luiîn acest domeniu înseamna adesea predarea întregii[489]fiint,e celui rau. Înclinat,iile naturii fizice, daca nu sunt

La curtea Babilonului 353

sub stapânirea puterii divine, vor produce ruina s, imoarte. Trupul trebuie adus în supunere fat, a de pute-rile superioare ale fiint,ei omenes, ti. Patimile trebuiestapânite de voint, a, care la rândul ei, sa stea sub stapâ-nirea lui Dumnezeu. Puterea împarateasca a rat,iunii,sfint,ita prin har divin, trebuie sa controleze viat,a. Pu-terea intelectuala, fort,a fizica s, i, longevitatea depindde legi imutabile. Prin ascultarea de aceste legi, omulpoate sa stea ca biruitor asupra lui însus, i, ca biruitor alpropriilor sale înclinat,ii, ca biruitor al capeteniilor s, iputerilor, „al stapânitorilor întunericului acestui veac”s, i al „duhurilor rautat,ii în locurile ceres, ti”. (Efeseni6, 12.)

În ritualul din vechime care este Evanghelia în simbol, nuputea fi adusa pe altarul lui Dumnezeu nici o jertfacu defect. Jertfa care urma sa reprezinte pe Hristostrebuia sa fie fara pata. Cuvântul lui Dumnezeu arataspre aceasta ca o ilustrare a ceea ce trebuie sa fiecopiii Sai — „o jertfa vie, sfânta s, i fara prihana”.(Romani 12, 1; Efeseni 5, 27.)

Demnitarii iudei erau barbat,i cu aceleas, i pasiuni ca s, i alenoastre; însa cu toate influent,ele amagitoare de lacurtea Babilonului au stat neclintit,i pentru ca s-ausprijinit pe o putere infinita. O nat,iune a vazut în eiilustrarea bunatat,ii s, i a milei lui Dumnezeu, a dragos-tei lui Hristos. În experient,a lor avem un exemplu cuprivire la biruint,a principiului asupra ispitei, a curat,ieiasupra stricaciunii, a consacrarii s, i loialitat,ii asupraateismului s, i idolatriei.

Tineretul de astazi poate avea acelas, i spirit pe care l-a avutDaniel; poate avea acelas, i izvor al puterii, aceeas, i [490]putere de stapânire de sine s, i poate da pe fat, a acelas, ihar în viat,a lui chiar s, i în împrejurarile cele mai nefa-vorabile. Cu toate ca sunt înconjurat,i de ispite catreîngaduint,a de sine, îndeosebi în marile noastre oras, e,

354 Profeti si regi

unde orice forma de placeri senzuale este la îndemânas, i invita, totus, i prin harul divin, scopul lor de a onorape Dumnezeu poate ramâne neclintit. Printr-o ve-ghere atenta s, i hotarâta ei pot învinge orice ispita careasalteaza sufletul. Dar numai acela care se hotaras, tesa faca binele, pentru ce este drept, va câs, tiga biruint,a.

Ce lucrare mareat, a au îndeplinit aces, ti nobili evrei! Cânds, i-au luat ramas bun de la casa copilariei lor, put,invisau ei ce viitor stralucit avea sa le fie partea. Cucredincios, ie s, i neabatut,i, s-au supus calauzirii divine,as, a încât prin ei Dumnezeu s, i-a putut îndeplini planul.

Dumnezeu dores, te sa dea pe fat, a prin tineretul s, i prin copiiide azi aceleas, i adevaruri puternice care au fost datepe fat, a prin aces, ti tineri barbat,i. Viat,a lui Daniel s, i acolegilor lui este o demonstrare a ceea ce va face Elpentru cei care se predau Lui s, i cu toata inima cautasa împlineasca planul Sau.

Capitolul 40 — Visul lui Nebucadnet,ar [491]

Capitol bazat pe textele din Daniel 2.

La scurta vreme dupa ce Daniel s, i tovaras, ii lui au intrat în slu-jba împaratului Babilonului, s-au petrecut evenimentecare au facut cunoscut unei nat,iuni idolatre puterea s, icredincios, ia Dumnezeului lui Israel. Nebucadnet,ar aavut un vis important, prin care „duhul i s-a tulburat s, ii-a pierit somnul”. Dar cu toate ca mintea împaratuluia fost profund impresionata, i-a fost cu neputint, a sa-s, iaminteasca amanuntele atunci când s-a trezit.

În nedumerirea lui, Nebucadnet,ar s, i-a adunat înt,elept,ii —„vrajitorii, cititorii în stele s, i ghicitorii” — s, i le-acerut ajutorul. „Am visat un vis”, le-a zis el, „s, i duhulîmi este tulburat s, i as, vrea sa s, tiu visul acela”. Împre-una cu declarat,ia aceasta în ce prives, te nedumerireasa, el le-a cerut sa-i descopere lucrurile care aveausa-i aduca linis, te sufletului.

La aceasta, înt,elept,ii au raspuns: „Ves, nic sa traies, ti împarate!Spune robilor tai visul s, i-t,i vom da tâlcuirea lui”.

Nemult,umit cu raspunsul lor evaziv s, i banuitor deoarece, [492]în ciuda sust,inerilor lor pretent,ioase de a descoperitainele oamenilor, nu pareau sa fie binevoitori sa-idea ajutor, împaratul a poruncit înt,elept,ilor, fagadu-ind bogat,ie s, i cinste, pe de o parte s, i amenint,area cumoartea pe de alta, sa-i spuna nu numai tâlcuirea vi-sului, ci s, i visul. „Mi-a scapat din minte lucrul acela”,le-a zis el; „dar daca nu-mi vet,i face cunoscut visul s, itâlcuirea lui, vet,i fi facut,i bucat,i s, i casele voastre vor

355

356 Profeti si regi

fi prefacute într-un morman de murdarii. Dar daca-mi vet,i spune visul s, i tâlcuirea lui, vet,i primi de lamine daruri s, i rasplatiri, s, i mare cinste. De aceea,spunet,i-mi visul s, i tâlcuirea lui!”.

Înt,elept,ii au repetat raspunsul: „Sa spuna împaratul robilorsai visul s, i i-l vom tâlcui”.

Nebucadnet,ar, stârnit la culme s, i înfuriat din cauza viclenieidate pe fat, a de aceia în care se încrezuse, a spus:„Vad, cu adevarat, ca voit,i sa câs, tigat,i vreme, pentruca vedet,i ca lucrul mi-a scapat din minte. Daca decinu-mi vet,i spune visul, va as, teapta pe tot,i aceeas, isoarta, fiindca vret,i sa va înt,eleget,i, ca sa-mi spunet,iminciuni, pâna se vor schimba vremurile. De aceea,spunet,i-mi visul, ca sa s, tiu daca suntet,i în stare sami-l s, i tâlcuit,i”.

Înfricos, at,i de consecint,ele es, ecului lor, vrajitorii s-au straduitsa arate împaratului ca cererea lui era irat,ionala s, i caacest test era dincolo de ceea ce s-a cerut vreodataunui om. „Nu este nimeni pe pamânt”, au raspunsei, „care sa poata spune ce cere împaratul; de aceea,niciodata nici un împarat, oricât de mare s, i puternic arfi fost, n-a cerut as, a ceva de la nici un vrajitor, cititor[493]în stele sau haldeu! Ce cere împaratul este greu; nueste nimeni care sa spuna lucrul acesta împaratului,afara de zei, a caror locuint, a nu este printre muritori!”.

Atunci „împaratul s-a mâniat s, i s-a suparat foarte tare s, i aporuncit sa piarda pe tot,i înt,elept,ii Babilonului”.

Printre cei cautat,i de capeteniile care se pregateau sa împli-neasca prevederile hotarârii împarates, ti era s, i Daniel,împreuna cu prietenii lui. Când i s-a spus ca, potrivitdecretului, s, i ei trebuiau sa moara, „cu minte s, i cujudecata”, Daniel l-a întrebat pe Arioc, capetenia gar-zii împaratului: „Pentru ce a dat împaratul o porunca

Visul lui Nebucadnet,ar 357

atât de aspra?” Arioc i-a relatat întâmplarea cu ne-dumerirea împaratului fat, a de visul cel neobis, nuit s, idespre faptul ca nu primise ajutor de la aceia în careîs, i pusese pâna atunci toata încrederea. Când a auzitaceasta, Daniel s, i-a pus viat,a în primejdie, a intratînaintea împaratului s, i a rugat sa-i dea timp pentruca sa ceara Dumnezeului lui sa-i descopere visul s, itâlcuirea.

Monarhul a acceptat cererea. „Apoi Daniel s-a dus în casa luis, i a spus despre lucrul acesta tovaras, ilor sai, Hanania,Mis, ael s, i Azaria”. Împreuna au cautat înt,elepciunede la Izvorul luminii s, i al cunos, tint,ei. Credint,a lor eraputernica datorita cunoas, terii faptului ca Dumnezeuîi as, ezase acolo unde erau ca sa împlineasca lucrareaSa s, i sa faca fat, a cerint,elor datoriei. În vremurile deîncercare s, i de primejdie se îndreptasera totdeaunacatre El pentru calauzire s, i ocrotire, iar El Se dove-dise un ajutor permanent prezent. Acum cu umilire deinima, s-au supus din nou Judecatorului a tot pamân-tul, rugându-L sa-i izbaveasca în aceasta vreme de [494]nevoie. S, i nu s-au rugat în zadar. Dumnezeul pe care-L onorasera, acum îi onora. Duhul Domnului a venitpeste ei s, i „într-o vedenie de noapte”, lui Daniel i s-adescoperit visul împaratului s, i însemnatatea lui.

Primul lucru pe care l-a facut Daniel a fost sa mult,umeascalui Dumnezeu pentru descoperirea data: „Binecu-vântat sa fie Numele lui Dumnezeu”, a exclamat el,„din ves, nicie în ves, nicie! A Lui este înt,elepciuneas, i puterea. El schimba vremurile s, i împrejurarile,El rastoarna s, i pune pe împarat,i, El da înt,elepciuneînt,elept,ilor s, i pricepere celor priceput,i! El descoperace este adânc s, i ascuns; El s, tie ce este în întuneric s, ila El locuies, te lumina. Pe Tine, Dumnezeul parint,ilormei, Te slavesc s, i Te laud ca mi-ai dat înt,elepciune s, iputere s, i mi-ai facut cunoscut ce t,i-am cerut noi; cacine-ai descoperit taina împaratului!”

358 Profeti si regi

Mergând imediat la Arioc, caruia împaratul îi poruncise sa-ipiarda pe înt,elept,i, Daniel i-a spus: „Nu pierde peînt,elept,ii Babilonului! Du-ma înaintea împaratului s, ivoi da împaratului tâlcuirea!” Arioc a dus degrabape Daniel înaintea împaratului s, i i-a vorbit as, a: „Amgasit între prins, ii de razboi ai lui Iuda un om care vada împaratului tâlcuirea!”.

Privit,i pe robul evreu linis, tit s, i stapân pe sine, în fat,a îm-paratului celui mai puternic imperiu din lume. Dela primele cuvinte, el nu s, i-a asumat onoarea, ci L-aînalt,at pe Dumnezeu ca izvor al oricarei înt,elepciuni.La întrebarea îngrijorata a împaratului: „Es, ti tu înstare sa-mi spui visul pe care l-am visat s, i tâlcuirealui?” el a raspuns: „Ce cere împaratul este o taina pe[495]

[496][497]

care înt,elept,ii, cititorii în stele, vrajitorii s, i ghicito-rii nu sunt în stare sa o descopere împaratului. Dareste în ceruri un Dumnezeu care descopera tainele s, icare face cunoscut împaratului Nebucadnet,ar ce se vaîntâmpla în vremurile de pe urma.

lata visul tau, a zis Daniel, s, i vedeniile pe care le-ai avut înpatul tau. În patul tau, împarate, t,i-au venit în mintegânduri cu privire la cele ce vor fi dupa aceste vre-muri; s, i Cel ce descopera taine t,i-a facut cunoscutce se va întâmpla. Însa daca mi s-a descoperit tainaaceasta nu însemna ca este în mine o înt,elepciune maimare decât a tuturor celor vii, ci pentru ca sa se deaîmparatului tâlcuirea ei s, i sa afli ce-t,i dores, te inimasa s, tii.

Tu, împarate, te uitai, s, i iata ca ai vazut un chip mare. Chipulacesta era foarte mare s, i de stralucire nemaipome-nita. Statea în picioare înaintea ta, s, i înfat,is, area luiera înfricos, atoare. Capul chipului acestuia era de aurcurat; pieptul s, i brat,ele îi erau de argint; pântecele s, icoapsele îi erau de arama; fluierele picioarelor, partede fier s, i parte de lut.

Visul lui Nebucadnet,ar 359

Tu te uitai la el s, i s-a dezlipit o piatra fara ajutorul vreuneimâini, a izbit picioarele de fier s, i de lut ale chipului;s, i le-a facut bucat,i. Atunci, fierul, lutul, arama, argin-tul s, i aurul s-au sfarâmat împreuna, s, i s-au facut capleava din arie vara; le-a luat vântul s, i nici urma nus-a mai gasit din ele. Dar piatra care sfarâmase chipul,s-a facut un munte mare s, i a umplut tot pamântul”.

„lata visul”, a spus Daniel cu încredere; iar împaratul, ascul-tând cu mare atent,ie la orice amanunt, s, i-a dat seama [498]ca era chiar visul care-l tulburase. În felul acesta min-tea lui a fost pregatita sa primeasca favorabil inter-pretarea. Împaratul împarat,ilor era gata sa transmitaadevarul cel mare monarhului babilonian. Dumne-zeu a facut cunoscut faptul ca El are putere asupraîmparat,iilor lumii — putere de a-i întrona s, i de a-idetrona pe împarat,i. Mintea lui Nebucadnet,ar avea safie trezita, daca se putea, în ce prives, te simt, amântulresponsabilitat,ii sale fat, a de Cer. Evenimentele viito-rului, care ajungeau pâna la sfârs, itul timpului, urmausa-i fie aduse la cunos, tint, a.

„Tu, împarate, es, ti împaratul împarat,ilor”, a continuat Daniel,„caci Dumnezeul cerurilor t,i-a dat împarat,ie, putere,bogat,ie s, i slava. El t,i-a dat în mâini, oriunde locuiescei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului s, i pasarilecerurilor, s, i te-a facut stapân peste toate acestea; tues, ti capul de aur!

Dupa tine, se va ridica o alta împarat,ie, mai neînsemnatadecât a ta; apoi o a treia împarat,ie, care va fi de arama,s, i care va stapâni peste tot pamântul.

Va fi o a patra împarat,ie, tare ca fierul; dupa cum fierulsfarâma s, i rupe totul, s, i ea va sfarâma s, i va rupe totul,ca fierul care face totul bucat,i.

360 Profeti si regi

S, i dupa cum ai vazut picioarele s, i degetele de la picioareparte de lut de olar s, i parte de fier, tot as, a s, i împarat,iaaceasta va fi împart,ita; dar va ramânea în ea ceva dintaria fierului, tocmai as, a cum ai vazut fierul amestecatcu lutul. S, i dupa cum degetele de la picioare erauparte de fier s, i parte de lut, tot as, a s, i împarat,ia aceastava fi în parte tare s, i în parte plapânda. Daca ai vazutfierul amestecat cu lutul, înseamna ca se vor amesteca[499]prin legaturi omenes, ti de casatorie, dar nu vor fi lipit,iunul de altul, dupa cum fierul nu se poate uni cu lutul.

Dar în vremea acestor împarat,i, Dumnezeul cerurilor va ri-dica o împarat,ie care nu va fi nimicita niciodata s, icare nu va trece sub stapânirea unui alt popor. Ea vasfarâma s, i va nimici toate acele împarat,ii, s, i ea însas, iva dainui ves, nic. Aceasta înseamna piatra pe care aivazut-o dezlipindu-se din munte, fara ajutorul vreuneimâini, s, i care a sfarâmat fierul, arama, lutul, argintuls, i aurul. Dumnezeul cel mare a facut deci cunoscutîmparatului ce are sa se întâmple dupa aceasta. Visuleste adevarat s, i tâlcuirea lui este temeinica”.

Împaratul a fost convins de adevarul cu privire la interpretares, i în umilint, a s, i teama „a cazut cu fat,a la pamânt s, i s-a închinat”, zicând: „Cu adevarat, Dumnezeul vostrueste Dumnezeul dumnezeilor s, i Domnul domnilors, i El descopera tainele, fiindca ai descoperit tainaaceasta”.

Nebucadnet,ar a revocat decretul cu privire la nimicireaînt,elept,ilor. Viat,a le-a fost crut,ata datorita legaturiilui Daniel cu Descoperitorul tainelor. „Apoi împa-ratul l-a înalt,at pe Daniel s, i i-a dat daruri multe s, ibogate; i-a dat stapânire peste tot t,inutul Babilonu-lui s, i l-a pus ca cea mai înalta capetenie a tuturorînt,elept,ilor. Daniel l-a rugat pe împarat sa dea grijatreburilor t,inutului Babilonului în mâna lui S, adrac,

Visul lui Nebucadnet,ar 361

Mes, ac s, i Abed-Nego. Daniel însa a ramas la curteaîmparatului”.

În analele istoriei omenirii, cres, terea nat,iunilor, ridicareas, i caderea imperiilor apar ca s, i când ar depinde devitejia s, i voint,a omului; cursul pe care îl iau eveni-mentele pare, într-o mare masura, a fi determinat de [500]puterea, ambit,ia sau de capriciul lui. Dar în Cuvântullui Dumnezeu valul este dat la o parte s, i vedem maisus, dincolo, s, i, prin act,iunile s, i contra act,iunile inte-resului, puterii s, i pasiunilor, mijloacele Celui Atotpu-ternic care în linis, te, cu rabdare îndeplines, te sfaturilevoint,ei Sale.

În cuvinte de o frumuset,e s, i de o gingas, ie fara seaman, apos-tolul Pavel a prezentat înaintea înt,elept,ilor din Atenascopul divin în cres, terea s, i împart,irea raselor s, i po-poarelor. „Dumnezeu care a facut lumea s, i tot ce esteîn ea”, spune apostolul, „este Domnul cerului s, i alpamântului, s, i nu locuies, te în temple facute de mâini.El nu este slujit de mâini omenes, ti, ca s, i când ar aveatrebuint, a de ceva. El, care da tuturor viat,a, suflarea s, itoate lucrurile. El a facut ca tot,i oamenii, ies, it,i dintr-unul singur, sa locuiasca pe toata fat,a pamântului;le-a as, ezat anumite vremi s, i a pus anumite hotarelocuint,ei lor, ca ei sa-L caute pe Dumnezeu s, i sa sesileasca sa-L gaseasca bâjbâind, macar ca nu estedeparte de fiecare din noi”. (Faptele Apostolilor 17,24-27.)

Dumnezeu a facut cunoscut ca oricine vrea, poate intra în pre-vederea legamântului. (Ezechiel 20, 37.) La creat,iune,scopul Sau a fost ca pamântul sa fie locuit de fiint,e acaror existent, a sa fie o binecuvântare atât pentru eleînsele cât s, i una pentru alta s, i o cinste pentru Creato-rul lor. Tot,i aceia care vor, se pot identifica cu acestscop. Despre ei se spune ca formeaza „poporul pe

362 Profeti si regi

care Mi l-am alcatuit ca sa vesteasca laudele Mele”.(Isaia 43, 21.)

În Legea Sa Dumnezeu a facut cunoscut principiile carestau la baza oricarei prosperitat,i adevarate, atât anat,iunilor cât s, i a indivizilor. Moise a spus izraelit,ilordespre aceasta lege: „Sa pazit,i s, i sa le împlinit,i; caciaceasta va fi înt,elepciunea s, i priceperea voastra îna-intea popoarelor”. „Caci nu este un lucru fara însem-natate pentru voi; este viat,a noastra”. (Deuteronom4, 6; 32, 47.) Binecuvântarile oferite astfel lui Israelsunt asigurate în aceleas, i condit,ii s, i în aceeas, i ma-[501]sura oricarui popor s, i oricarei fiint,e omenes, ti de subîntinsele ceruri.

Cu sute de ani înainte ca anumite popoare sa apara pe scenalumii, Cel Atots, tiutor a privit de-a lungul veacuri-lor s, i a profetizat ridicarea s, i caderea împarat,iiloruniversale. Dumnezeu i-a spus lui Nebucadnet,ar caîmparat,ia Babilonului va cadea s, i se va ridica o adoua împarat,ie care, la rândul ei, va avea perioada eide proba. Pentru ca nu va înalt,a pe Dumnezeul celadevarat, slava ei va disparea s, i o a treia împarat,ie îiva lua locul. S, i aceasta va trece; iar a patra, tare cafierul, va supune popoarele pamântului.

Daca conducatorii Babilonului — cea mai bogata dintreîmparat,iile pamântului — ar fi pastrat mereu teamade Iehova, le-ar fi fost date înt,elepciune s, i putere,care i-ar fi legat de El s, i i-ar fi t,inut tari. Dar ei aufacut din Dumnezeu ocrotirea lor numai atunci cândau fost hart,uit,i s, i pus, i în încurcatura. În asemeneaîmprejurari negasind ajutor la oamenii lor mari, l-aucautat de la barbat,i ca Daniel — barbat,i despre cares, tiau ca cinsteau pe viul Dumnezeu s, i erau onorat,ide El. La aces, ti barbat,i au recurs ei sa le descoperetainele Provident,ei; caci des, i conducatorii mândru-lui Babilon erau barbat,i cu o inteligent, a vestita, se

Visul lui Nebucadnet,ar 363

despart,isera atât de mult de Dumnezeu, prin pacat,încât nu înt,elegeau descoperirile s, i avertizarile cuprivire la viitor.

În istoria popoarelor cercetatorul Cuvântului lui Dumne-zeu poate vedea împlinirea literala a proorociilordumnezeies, ti. Babilonul, slabit s, i doborât în cele dinurma, a disparut, deoarece în prosperitate conduca-torii lui s-au socotit independent,i de Dumnezeu s, i [502]au atribuit slava împarat,iei lor realizarilor omenes, ti.Împarat,ia Medo-Persiei a fost lovita de mânia cerului,deoarece în ea Legea lui Dumnezeu fusese calcata înpicioare. Temerea de Domnul nu-s, i gasise loc în ini-mile majoritat,ii covârs, itoare a poporului. Nelegiuirea,hula s, i stricaciunea predominau. Împarat,iile care auvenit dupa ea au fost s, i mai josnice s, i mai stricate; eleau ajuns s, i mai jos s, i mai decazute pe scara valorilormorale.

Puterea exercitata de orice conducator de pe pamânt estedata de Cer; s, i reus, ita lui depinde de folosirea pecare o da puterii primite. Cuvântul Veghetorului divinse adreseaza fiecaruia: „Eu te-am încins înainte catu sa Ma cunos, ti”. (Isaia 45, 5.) S, i pentru oricinecuvintele rostite catre Nebucadnet,ar în vechime suntlect,ii ale viet,ii: „Pune capat pacatelor tale, s, i traies, teîn neprihanire, rupe-o cu nelegiuirile tale, s, i ai mila decei nenorocit,i, s, i poate ca t,i se va prelungi fericirea!”(Daniel 4, 27.)

A înt,elege aceste lucruri — a înt,elege ca „dreptatea înalt, apoporul”, ca „scaunul de domnie se întemeiaza pedreptate” s, i se ment,ine prin bunatate, a recunoas, teact,iunea acestor principii în manifestarea purtariiSale, care „îndeparteaza pe împarat,i s, i pune peîmparat,i” — înseamna a înt,elege filozofia istoriei.(Proverbe 14, 34; 16, 12; 20, 28; Daniel 2, 21.)

364 Profeti si regi

Numai în Cuvântul lui Dumnezeu acest lucru este prezentatcu claritate. Aici se arata ca puterea nat,iunilor ca s, ia indivizilor nu se gases, te în ocaziile sau privilegiilecare par sa-i faca de neînvins; nu se gases, te în maret,ialor îngâmfata. Ea se masoara prin credincios, ia cu careîmplinesc planul lui Dumnezeu.

Capitolul 41 — Cuptorul de foc [503]

Capitol bazat pe textele din Daniel 3.

Visul despre chipul cel mare, ce dezvaluia înaintea luiNebucadnet,ar evenimentele care ajungeau pâna laîncheierea timpului, îi fusese dat ca sa înt,eleaga par-tea pe care o avea de adus la îndeplinire în istorialumii s, i legatura pe care împarat,ia lui trebuia sa oment,ina cu Împarat,ia cerurilor. Prin interpretarea vi-sului fusese în mod clar învat,at cu privire la înte-meierea Împarat,iei ves, nice a lui Dumnezeu. „Darîn vremea acestor împarat,i”, a zis Daniel, „Dumne-zeul cerurilor va ridica o împarat,ie, care nu va fi ni-micita niciodata, s, i care nu va trece sub stapânireaunui alt popor. Ea va sfarâma s, i va nimici toate aceleîmparat,ii, s, i ea însas, i va dainui ves, nic.... Visul esteadevarat, s, i tâlcuirea lui este temeinica”. (Daniel 2,44.45.)

Împaratul recunoscuse puterea lui Dumnezeu când i-a zis luiDaniel: „Cu adevarat, Dumnezeul vostru este Dumne-zeul dumnezeilor ... s, i El descopera tainele”. (Daniel2, 47.) Dupa aceea, pentru o vreme, Nebucadnet,ar afost influent,at de temerea de Dumnezeu; dar inima [504]lui înca nu fusese curat,ita de ambit,ia lumeasca s, i dedorint,a dupa înalt,are de sine. Prosperitatea care aînsot,it domnia lui l-a umplut de mândrie. Cu timpul aîncetat sa-L mai onoreze pe Dumnezeu s, i s, i-a reluatînchinarea idolatra cu un mai mare zel s, i bigotism.

Cuvintele „tu es, ti capul de aur” facusera o impresie pro-funda asupra mint,ii conducatorului. (Daniel 2, 38.)

365

366 Profeti si regi

Înt,elept,ii din împarat,ie, profitând de aceasta precums, i de reîntoarcerea sa la idolatrie, i-au propus sa facaun chip asemanator cu acela pe care l-a vazut în vis s, isa-l înalt,e acolo unde tot,i puteau vedea capul de aurcare fusese interpretat ca reprezentând împarat,ia lui.

Încântat de sugestia magulitoare, s-a hotarât sa treaca laact,iune s, i sa mearga chiar mai departe. În loc sa repro-duca chipul as, a cum îl vazuse, el a depas, it originalul.Chipul înalt,at de el nu a scazut în valoare de la capspre picioare, ci a fost în întregime din aur, ca simbolîn tot Babilonul al unei împarat,ii ves, nice, indestructi-bile s, i atotputernice, care va sfarâma în bucat,i toatecelelalte împarat,ii s, i va ramâne ves, nic.

Gândul de a întemeia imperiul s, i o dinastie care sa durezeves, nic l-a captivat foarte mult pe puternicul împaratîn fat,a armatelor caruia nat,iunile pamântului nu aufost în stare sa se împotriveasca. Cu un entuziasmnascut din ambit,ie fara margini s, i din mândrie ego-ista, a început sa se consfatuiasca cu înt,elept,ii lui cuprivire la modul de aducere la îndeplinire a acestuiplan. Uitând provident,ele remarcabile legate de visulcu chipul cel mare, uitând de asemenea ca Dumne-zeul lui Israel, prin slujitorul sau Daniel, îi lamurisesemnificat,iile chipului s, i ca în legatura cu aceasta in-terpretare marii barbat,i ai împarat,iei fusesera scapat,i[505]de o moarte rus, inoasa; uitând totul în afara de dorint,alor de a-s, i întari puterea s, i supremat,ia, atât împara-tul cât s, i sfetnicii lui s-au hotarât ca pe orice cale saînalt,e Babilonul pe cea mai înalta treapta, facându-lvrednic de supunere universala.

Reprezentarea simbolica prin care Dumnezeu descoperiseîmparatului s, i poporului planul Sau cu privire lanat,iunile pamântului avea sa slujeasca proslavirii pu-terii omenes, ti. Interpretarea lui Daniel urma sa fielepadata s, i uitata; adevarul avea sa fie gres, it interpre-

Cuptorul de foc 367

tat s, i aplicat. Simbolul planuit de Cer sa descoperemint,ilor oamenilor evenimentele importante ale vii-torului avea sa fie folosit pentru a împiedica raspândi-rea cunos, tint,ei pe care Dumnezeu dorea ca lumea s-oprimeasca. În felul acesta, prin uneltirile barbat,ilorambit,ios, i, Satana cauta sa zadarniceasca planul di-vin pentru neamul omenesc. Vrajmas, ul omenirii s, tiaca adevarul neamestecat cu ratacirea este o fort, a înstare sa mântuiasca; dar ca atunci când este folosit casa înalt,e eul s, i sa promoveze planurile oamenilor, eldevine o putere spre rau.

Nebucadnet,ar a poruncit ca din tezaurul sau bogat sa se facaun chip mare de aur, asemanator în trasaturile gene-rale cu acela pe care-l vazuse în vedenie, cu except,iamaterialului din care era facut. Obis, nuit,i cu repre-zentarile maret,e ale zeitat,ilor lor pagâne, caldeeniinu facusera niciodata mai înainte o statuie atât deimpresionanta s, i maiestuoasa ca aceasta statuie stra-lucitoare de s, aizeci de cot,i înalt,ime s, i s, ase cot,i gro-sime. S, i nu este surprinzator ca, într-o t,ara în careînchinarea idolatra avea o raspândire generala, chi-pul frumos s, i scump din câmpia Dura, reprezentând [506]slava Babilonului, puterea s, i maret,ia lui, sa fie consa-crat ca obiect de închinare. S-au luat masuri în acestscop s, i un decret a fost dat ca în ziua dedicarii, tot,isa-s, i dovedeasca loialitatea suprema fala de putereaBabilonului plecându-se înaintea chipului.

A venit ziua rânduita, s, i o mult,ime imensa „din toate po-poarele, nat,iunile s, i limbile” s-a adunat în câmpiaDura. În armonie cu porunca împaratului, atunci cândsunetul muzicii a fost auzit, toata adunarea „a cazutla pamânt s, i s-a închinat chipului de aur”. În ziuaaceea memorabila, puterile întunericului pareau caau câs, tigat o biruint, a categorica; se intent,iona ca în-chinarea la chipul de aur sa devina legata permanentde formele de idolatrie instituite s, i recunoscuta ca

368 Profeti si regi

religie de stat a t, arii. Satana nadajduia prin aceasta saînfrânga planul lui Dumnezeu de a face prin prezent,aIsraelului captiv în Babilon un mijloc de binecuvân-tare pentru toate popoarele pagânatat,ii. Dar Dumne-zeu hotarâse altfel. Nu tot,i s, i-au plecat genunchiul înfat,a simbolului idolatru al puterii omenes, ti. În mijlo-cul mult,imii de închinatori erau trei barbat,i care s-auhotarât categoric sa nu necinsteasca în felul acestape Dumnezeul cerului. Dumnezeul lor era Împaratulîmparat,ilor s, i Domnul domnilor; ei nu-s, i vor plecagenunchiul înaintea nici unei alte fiint,e.

Lui Nebucadnet,ar, exaltat de succes, i s-a adus vestea caprintre supus, ii lui se gaseau unii care au îndraznit sanu-i asculte porunca. Unii dintre înt,elept,ii invidios, ipentru onoarea care fusesera conferite tovaras, ilorcredincios, i ai lui Daniel au adus împaratului acumla cunos, tint, a încalcarea flagranta a dorint,elor lui:[507]„Ves, nic sa traies, ti, împarate”, au exclamat ei. „Suntnis, te iudei carora le-ai dat în grija treburile t,inutuluiBabilonului, s, i anume S, adrac, Mes, ac s, i Abed-Nego,oamenii care nu t,in seama deloc de tine, împarate. Einu slujesc dumnezeilor tai, s, i nu se închina chipuluide aur pe care l-ai înalt,at tu.”

Împaratul a poruncit ca oamenii sa fie adus, i înaintea lui. Eli-a întrebat: „Oare înadins, nu slujit,i voi dumnezeilormei s, i nu va închinat,i chipului de aur pe care l-amînalt,at?” S-a straduit prin amenint, ari sa-i determinesa se uneasca cu mult,imea. Aratând catre cuptorulaprins, le-a reamintit pedeapsa care-i as, teapta dacavor persista în refuzul de a nu asculta de voia lui. Darevreii au marturisit cu hotarâre supunerea lor fat, a deDumnezeul cerului s, i credint,a lor în puterea de a-isalva. Actul de prosternare înaintea chipului era deînt,eles de tot,i ca un act de închinare. Un astfel deomagiu îl puteau da numai lui Dumnezeu.

Cuptorul de foc 369

Când cei trei evrei stateau înaintea împaratului, el era con-vins ca ei poseda ceva pe care ceilalt,i înt,elept,i dinîmparat,ia lui nu-l poseda. Ei fusesera credincios, i înîndeplinirea oricarei îndatoriri. El urma sa-i treacaprintr-o alta proba. Daca îs, i vor arata bunavoint,a dea se uni cu mult,imea în adorarea chipului, va fi binepentru ei; „dar daca nu va vet,i închina”, a adaugatel, „vet,i fi aruncat,i pe data în mijlocul unui cuptoraprins”. Apoi cu mâna îndreptata în sus ca sfidarea întrebat: „Care este Dumnezeul acela care va vascoate din mâna mea?”

Zadarnice au fost amenint, arile împaratului. N-au putut în-departa pe barbat,i de la ascultarea de Împaratul Uni- [508]versului. Din istoria parint,ilor lor ei învat,asera caneascultarea de Dumnezeu este urmata de dezonoare,dezastru s, i moarte s, i ca frica de Domnul este înce-putul înt,elepciunii, temelia oricarei prosperitat,i ade-varate. Stând linis, tit,i în fat,a cuptorului, au zis: „Noin-avem nevoie sa-t,i raspundem la cele de mai sus.Iata, Dumnezeul nostru, caruia îi slujim, poate sa nescoata din cuptorul aprins, s, i ne va scoate din mânata, împarate”. Credint,a lor s-a întarit atunci când audeclarat ca Dumnezeu va fi proslavit prin eliberarealor, s, i cu asigurarea biruitoare nascuta din încredereadeplina în Dumnezeu au adaugat: „S, i chiar daca nune va scoate, sa s, tii, împarate, ca nu vom sluji dum-nezeilor tai, s, i nici nu ne vom închina chipului de aur,pe care l-ai înalt,at!”

Mânia împaratului nu cunos, tea margini. „Nebucadnet,ar s-aumplut de mânie s, i s, i-a schimbat fat,a întorcându-s, iprivirile împotriva lui S, adrac, Mes, ac s, i Abed-Nego”,reprezentant,ii unui popor rob s, i dispret,uit. Poruncindca cuptorul sa fie încalzit de s, apte ori mai tare decâtde obicei a ordonat barbat,ilor puternici din armatalui sa-i lege pe închinatorii Dumnezeului lui Israel,pregatindu-i pentru o execut,ie rapida.

370 Profeti si regi

„Oamenii aces, tia au fost legat,i cu izmenele, camas, ile, man-talele s, i celelalte haine ale lor, s, i aruncat,i în mijloculcuptorului aprins. Fiindca porunca împaratului eraaspra s, i cuptorul era neobis, nuit de încalzit, flacara aucis pe tot,i oamenii care aruncasera în el pe S, adrac,Mes, ac s, i Abed-Nego”.

Dar Dumnezeu nu i-a uitat pe ai Sai. Când martorii Luiau fost aruncat,i în cuptorul aprins, Mântuitorul li S-a descoperit în persoana s, i împreuna mergeau prin[509]mijlocul focului. În prezent,a Domnului caldurii s, i alfrigului flacarile s, i-au pierdut puterea mistuitoare.

De pe tronul sau împaratesc, regele privea as, teptând sa-i vadape barbat,ii care-l sfidasera mistuit,i de foc. Dar sen-timentele lui de triumf s-au schimbat brusc. Nobiliicare stateau aproape i-au vazut fat,a palind când a saritde pe tron s, i a privit atent la flacarile stralucitoare.Alarmat, împaratul s-a îndreptat catre capeteniile luiîntrebându-le: „N-am aruncat noi trei oameni legat,iîn mijlocul focului?... Ei bine, eu vad patru oameniumblând slobozi în mijlocul focului s, i nevatamat,i; s, ichipul celui de-al patrulea seamana cu al unui Fiu deDumnezeu”.

De unde s, tia acest împarat pagân cum arata Fiu lui Dum-nezeu? Robii evrei care ocupau pozit,ii de încrederein Babilon reprezentasera înaintea lui adevarul prinviat,a s, i caracterul lor. Când li s-a cerut un motiv pen-tru credint,a lor, ei l-au dat fara ezitare. Lamurit s, i sim-plu ei prezentasera principiile neprihanirii, învat,ândîn felul acesta pe cei din jurul lor despre DumnezeulCaruia se închinau; s, i în înfat,is, area celui de-al pa-trulea din mijlocul focului împaratul a recunoscut peFiul lui Dumnezeu.

Iar acum, uitând de maret,ia s, i demnitatea lui, Nebucadnet,ar acoborât de pe tron s, i mergând pâna la gura cuptorului

Cuptorul de foc 371

a strigat: „Voi, slujitorii Celui Prea Înalt, ies, it,i afaras, i venit,i încoace!”

Atunci S, adrac, Mes, ac s, i Abed-Nego au ies, it înaintea imenseimult,imi, aratându-se nevatamat,i. Prezent,a Mântuito-rului lor îi ferise de vatamare, s, i numai legaturilefusesera arse. „Dregatorii, îngrijitorii, cârmuitorii s, i [510]sfetnicii împaratului s-au strâns s, i au vazut ca fo-cul n-avusese nici o putere asupra trupurilor acestoroameni, ca nici perii din capul lor nu se pârlisera, hai-nele le ramasesera neschimbate, s, i nici macar mirosde foc nu se prinsese de ei”.

Chipul cel mare de aur înalt,at cu atâta fast a fost uitat. Înprezent,a viului Dumnezeu, oamenii se temeau s, i secutremurau. Împaratul umilit a fost constrâns sa recu-noasca: „Binecuvântat sa fie Dumnezeul lui S, adrac,Mes, ac s, i Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Sau s, ia izbavit pe slujitorii sai care s-au încrezut în El, aucalcat porunca împaratului s, i s, i-au dat mai degrabatrupurile lor decât sa slujeasca s, i sa se închine altuidumnezeu decât Dumnezeului lor!”

Experient,ele din ziua aceea l-au condus pe Nebucadnet,arsa dea un decret ca „orice om din orice popor, neamsau limba ar fi, care va vorbi de rau pe Dumnezeullui S, adrac, Mes, ac s, i Abed-Nego, va fi facut bucat,i s, icasa lui va fi prefacuta într-un morman de murdarii,pentru ca nu este nici un alt Dumnezeu”, a sust,inut elca motiv al poruncii, „care sa poata izbavi ca El”.

Cu aceste cuvinte s, i altele ca acestea, împaratul Babilonuluis-a straduit sa raspândeasca înaintea tuturor popoa-relor pamântului convingerea lui ca puterea s, i auto-ritatea Dumnezeului evreilor erau demne de adoraresuprema. S, i Dumnezeu a fost mult,umit de efortulîmparatului de a-i arata respectul s, i de a face o mar-

372 Profeti si regi

turisire împarateasca de supunere tot atât de larg ras-pândita cum era imperiul babilonian.

Era numai drept din partea împaratului sa faca o marturisirepublica s, i sa caute sa înalt,e pe Dumnezeul ceruluimai presus de tot,i ceilalt,i zei; dar în straduint,a dea-i obliga pe supus, ii sai sa faca o marturisire asema-natoare a credint,ei s, i sa dea pe fat, a acelas, i respect,[511]Nebucadnet,ar îs, i depas, ea dreptul de suveran vremel-nic. El nu avea dreptul, nici civil s, i nici moral, dea amenint,a cu moartea pe oameni pentru ca nu seînchinau lui Dumnezeu, cum nu avea nici pe acelaca prin decret sa dea prada flacarilor pe tot,i aceiacare refuzau sa se închine chipului de aur. NiciodataDumnezeu nu impune omului ascultare. El lasa petot,i liberi sa aleaga cui doresc sa slujeasca.

Prin eliberarea slujitorilor Sai credincios, i, Domnul a de-clarat ca El este de partea celor oprimat,i s, i mustratoate puterile pamântes, ti care se razvratesc împotrivaautoritat,ii Cerului. Cei trei tineri evrei au marturisit[512]în fat,a întregului popor al Babilonului credint,a lor înAcela Caruia l se închinau. Ei s-au încrezut în Dum-nezeu. În ceasul încercarii lor, s, i-au adus aminte defagaduint,a: „Daca vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine;s, i râurile nu te vor îneca; daca vei merge prin foc, nute va arde, s, i flacara nu te va aprinde”. (Isaia 43, 2.)S, i într-un mod minunat credint,a lor în Cuvântul celviu fusese onorata înaintea tuturor. Ves, tile cu privirela eliberarea lor minunata au fost duse în multe t, ari decatre reprezentant,ii diferitelor popoare care fuseserainvitat,i de catre Nebucadnet,ar la festivitatea dedica-rii. Prin credincios, ia copiilor Sai, Dumnezeu a fostproslavit pe întregul pamânt.

Învat, aturile care trebuie scoase din experient,ele tinerilor evreide pe câmpia Dura sunt importante. În zilele noastre,multor slujitori ai lui Dumnezeu, cu toate ca nu sunt

Cuptorul de foc 373

facatori de rele, le va fi dat sa sufere umilint,e s, i abu-zuri din mâinile acelora care inspirat,i de Satana suntplini de invidie s, i fanatism religios. Mânia omuluiva fi trezita îndeosebi împotriva acelora care sfint,escSabatul poruncii a patra; s, i în cele din urma un de-cret universal îi va denunt,a pe aces, tia ca meritândmoartea.

Timpul de suferint, a dinaintea poporului lui Dumnezeu vacere o credint, a care sa nu se clatine. Copiii Sai tre-buie sa faca cunoscut ca singurul obiect al închinariilor este El s, i ca nici un motiv, nici chiar viat,a însas, i,nu-i poate determina sa faca cea mai mica concesieînchinarii false. Pentru inima credincioasa poruncileoamenilor marginit,i s, i pacatos, i se vor prabus, i fara [513]însemnatate în fat,a Cuvântului ves, nicului Dumne-zeu. Adevarul va fi ascultat chiar daca urmarea esteînchisoarea, exilul sau moartea.

As, a cum a fost în zilele lui S, adrac, Mes, ac s, i Abed-Nego, totas, a s, i în perioada de încheiere a istoriei pamântului,Dumnezeu va lucra cu putere în favoarea acelora carevor sta neclintit,i pentru dreptate. Acela care a umblatcu demnitarii iudei în cuptorul încins, va fi cu urmas, iiSai oriunde se vor afla. Prezent,a Lui dainuitoare îi vamângâia s, i-i va sust,ine. În timpul de strâmtorare, ostrâmtorare care nu a mai fost de când exista nat,iunile,cei ales, i ai Sai vor sta neclintit,i. Satana împreuna cutoata os, tirea raului nu va putea distruge pe cel maislab dintre sfint,ii lui Dumnezeu. Îngerii care exce-leaza în putere îi vor ocroti, s, i în favoarea lor IehovaSe va descoperi ca „Dumnezeu al dumnezeilor”, înstare sa mântuiasca în chip desavârs, it pe aceia cares, i-au pus s, i îs, i pun încrederea în El.

Capitolul 42 — Adevarata maret, ie[514]

Capitol bazat pe textele din Daniel 4.

Înalt,at pe culmea onoarei lumes, ti s, i recunoscut chiar de ca-tre inspirat,ie ca „împaratul împarat,ilor” (Ezechiel 26,7), Nebucadnet,ar a atribuit pentru o vreme favoriilui Iehova slava împarat,iei s, i stralucirea domniei lui.Aceasta fusese situat,ia dupa visul lui cu privire lachipul cel mare. Mintea îi fusese influent,ata profundde aceasta vedenie s, i de gândul ca imperiul babilo-nian, oricât de universal era, avea sa cada în cele dinurma, alte împarat,ii aveau sa se destrame s, i ele, pânacând, la urma toate puterile pamântului urmau sa fiedominate de o împarat,ie întemeiata de Dumnezeulcerului, împarat,ie care nu avea sa fie distrusa nici-odata. Concept,ia nobila a lui Nebucadnet,ar despreplanul lui Dumnezeu cu privire la popoare, a fostpierduta din vedere în experient,a lui de mai târziu;totus, i atunci când spiritul lui mândru a fost umilit îna-intea mult,imii de pe câmpia Dura, a recunoscut încao data ca Împarat,ia lui Dumnezeu este „o împarat,ieves, nica s, i domnia Lui este din neam în neam”. Ido-latru prin nas, tere s, i educat,ie s, i în fruntea unui popor[515]idolatru, avea totus, i un simt, înnascut de dreptate s, iechitate, s, i Dumnezeu a putut sa-l foloseasca dreptunealta pentru pedepsirea celor razvratit,i s, i pentruîmplinirea planului divin. Ca „cel mai asupritor din-tre popoare”, i-a fost dat lui Nebucadnet,ar, dupa anide munca rabdatoare s, i istovitoare, sa cucereasca Ti-rul; s, i Egiptul a cazut prada armatelor lui victorioase;s, i în timp ce adauga popor dupa popor la imperiul

374

Adevarata maret,ie 375

babilonian, a adaugat s, i mai mult la faima de cel maimare conducator al vremii.

Nu este surprinzator ca monarhul, plin de succes, atât deambit,ios s, i de mândru, avea sa fie ispitit sa paraseascadrumul umilint,ei, singurul care duce la maret,ia ade-varata. În intervalele dintre razboaiele de cucerire, adat multa atent,ie întaririi s, i înfrumuset, arii capitaleilui, pâna acolo încât cetatea Babilonului a devenitslava principala a împarat,iei lui, „cetatea de aur, la-uda întregului pamânt”. Pasiunea lui de constructors, i reus, ita lui de a face din Babilon una din minunilelumii au slujit mândriei lui, pâna când a ajuns în pri-mejdia cea grava de a distruge marturia despre el,de conducator înt,elept, pe care Dumnezeu sa-l poatafolosi în continuare ca o unealta pentru îndeplinireaplanului divin.

În mila Sa, Dumnezeu a dat împaratului un nou vis, ca sa-l avertizeze fat, a de primejdie s, i cursa care-i fuseseîntinsa pentru ruinarea lui. Într-o viziune de noapte,Nebucadnet,ar a vazut un copac mare, crescând în mij-locul pamântului, vârful lui atingea cerul, iar ramurilelui se întindeau pâna la marginile pamântului. Turmes, i cirezi din munt,i s, i de pe dealuri gaseau adapost laumbra lui, iar pasarile cerului îs, i cladeau cuiburile [516]în ramurile lui. „Frunzele lui erau frumoase s, i aveauroade multe; în ele se gasea hrana pentru tot,i ... s, iorice faptura vie se hranea din el.”

Când împaratul se uita la copacul cel înalt, a vazut „un Stra-jer”, chiar „pe Cel Sfânt”, care S-a apropiat de copacs, i cu glas puternic, a strigat,i: „Taiat,i copacul, s, i rupet,iramurile; scuturat,i-i frunza s, i risipit,i roadele; fugarit,ifiarele de sub el s, i pasarile din ramurile lui! Dar trun-chiul cu radacinile lui, lasat,i-l în pamânt, s, i legat,i-lcu lant,uri de fier s, i de arama, în iarba de pe câmp, casa fie udat de roua cerului s, i sa fie la un loc cu fiarele

376 Profeti si regi

în iarba pamântului. Inima lui de om i se va prefaceîntr-o inima de fiara, s, i vor trece s, apte vremuri pesteel. Hotarârea aceasta a fost luata În sfatul strajerilors, i pusa la cale înaintea sfint,ilor, ca sa s, tie cei vii caCel Prea Înalt stapânes, te peste Împarat,ia oamenilor,ca o da cui Îi place, s, i înalt, a pe ea pe cel mai de josdintre oameni!”.

Profund tulburat de vis, care era fara îndoiala o prezicere anecazului, împaratul l-a repetat vrajitorilor, cititorilorîn stele, haldeilor s, i ghicitorilor, dar cu toate ca visulera foarte clar, nici unul dintre înt,elept,i nu l-a pututtâlcui.

Înca o data în acest popor idolatru avea sa fie data marturia cuprivire la faptul ca numai aceia care iubesc s, i se temde Dumnezeu pot înt,elege tainele împarat,iei cerului.Împaratul, în încurcatura în care se gasea, a trimisdupa Daniel, robul lui, un barbat apreciat pentru in-tegritatea s, i hotarârea lui, cât s, i pentru înt,elepciunealui fara egal.

Când Daniel, ca raspuns la chemarea imperiala, a venit îna-[517]intea împaratului, Nebucadnet,ar i-a zis: „Belts, at,are,capetenia vrajitorilor, s, tiu ca ai în tine duhul dum-nezeilor celor sfint,i s, i ca pentru tine nici o taina nueste grea; deci tâlcuies, te-mi vedeniile, pe care le-amavut în vis”. Dupa ce a relatat visul, Nebucadnet,ar aadaugat: „Bels, at,ar, tâlcuies, te-l, fiindca tot,i înt,elept,iidin împarat,ia mea nu pot sa-l tâlcuiasca; tu însa pot,i,caci ai în tine duhul dumnezeilor sfint,i”.

Însemnatatea visului era lamurita pentru Daniel, iar înt,elesull-a s, ocat. Vazând ezitarea s, i tulburarea lui Daniel,împaratul s, i-a exprimat simpatia fat, a de slujitorul lui.„Bels, at,are, a zis el, sa nu te tulbure visul s, i tâlcuirealui!”

Adevarata maret,ie 377

„Domnul meu”, a raspuns Daniel, „visul acesta sa fie pen-tru vrajmas, ii tai s, i tâlcuirea lui sa fie pentru potri-vnicii tai”. Proorocul s, i-a dat seama ca Dumnezeupusese asupra lui datoria solemna de a-i descoperi luiNebucadnet,ar judecata care era gata sa cada peste eldatorita mândriei s, i arogant,ei lui. Daniel a trebuit sainterpreteze visul în limbajul pe care împaratul îl pu-tea înt,elege; s, i des, i cont,inutul lui îngrozitor l-a facutsa ezite mult de uimire, a trebuit sa declare adevarul,oricare ar fi fost urmarile pentru el.

Apoi Daniel a facut cunoscut mandatul Celui Atotputernic:„Copacul pe care l-ai vazut”, a zis el, „care se facuseatât de mare s, i puternic, încât i se înalt,a vârful pânala ceruri s, i se vedea de la toate capetele pamântului;copacul acesta, a carui frunza era as, a de frumoasa [518]s, i care avea roade atât de multe s, i în care era hranapentru tot,i, sub care se adaposteau fiarele câmpului, s, iîn ramurile caruia îs, i faceau cuiburile pasarile cerului,es, ti tu, împarate, care ai ajuns mare s, i puternic, a caruimarime a crescut s, i s-a înalt,at pâna la ceruri, s, i a caruistapânire se întinde pâna la marginile pamântului.

Împaratul a vazut pe un Strajer s, i pe Cel Prea Înalt po-gorându-se s, i zicând: «Taiat,i copacul, s, i nimicit,i-l;dar trunchiul cu radacinile lasat,i-l în pamânt, s, i legat,i-l cu lant,uri de fier s, i de arama, în iarba de pe câmp, casa fie udat de roua cerului s, i sa stea la un loc cu fiarelecâmpului, pâna vor trece s, apte vremi peste el». Iatatâlcuirea acestui fapt, împarate, iata hotarârea CeluiPrea Înalt, care se va împlini asupra domnului meuîmparatul. Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, veilocui la un loc cu fiarele câmpului s, i ît,i vor da samanânci iarba ca la boi; vei fi udat de roua cerului s, is, apte vremi vor trece peste tine, pâna vei cunoas, te cacel Prea Înalt stapânes, te împarat,ia oamenilor s, i o dacui vrea. Porunca sa se lase trunchiul cu radacinilecopacului înseamna ca împarat,ia ta ît,i va ramâne t,ie

378 Profeti si regi

îndata ce vei recunoas, te stapânirea Celui ce este înceruri”.

Dupa ce a interpretat cu credincios, ie visul, Daniel l-a îndem-nat pe monarhul cel îngâmfat sa se pocaiasca s, i sase întoarca la Dumnezeu ca printr-o viat, a curata saîndeparteze nenorocirea care-l amenint,a. „De aceea,împarate”, l-a rugat proorocul, „placa-t,i sfatul meu!Pune capat pacatelor tale, s, i traies, te în neprihanire,rupe-o cu nelegiuirile tale, s, i ai mila de cei nenorocit,i,[519]s, i poate ca t,i se va prelungi fericirea!”

Pentru o vreme impresia avertizarii s, i sfatul proorocului aufost puternice asupra lui Nebucadnet,ar; dar inima carenu este schimbata prin harul lui Dumnezeu pierde re-pede impresiile Duhului Sfânt. Îngaduint,a de sine s, iambit,ia nu fusesera eradicate din inima împaratului,iar mai târziu aceste trasaturi au aparut iaras, i. În ciudaîndrumarilor date cu atâta îndurare s, i a avertizarilorcu privire la experient,a trecuta, Nebucadnet,ar a înga-duit iaras, i ca spiritul de invidie împotriva împarat,iilorcare aveau sa urmeze, sa-l ia în stapânire. Conduce-rea lui, care pâna atunci fusese într-o mare masuradreapta s, i îngaduitoare, a devenit apasatoare. Împie-trindu-s, i inima, a folosit capacitat,ile date de Dum-nezeu pentru proslavirea de sine înalt,ându-se maipresus de Dumnezeu care-i daduse viat,a s, i puterea.

Timp de luni de zile judecata lui Dumnezeu a întârziat. Dar înloc sa fie condus la pocaint, a prin aceasta îngaduint, a,împaratul a dat frâu liber mândriei pâna acolo încâta pierdut încrederea în interpretarea visului s, i s, i-adispret,uit anii lui de mai înainte.

La un an dupa ce a primit avertizarea, Nebucadnet,ar, plim-bându-se în palatul lui s, i cugetând cu mândrie laputerea lui de conducator, cât s, i la reus, itele lui deconstructor, a exclamat: „Oare nu este acesta Babilo-

Adevarata maret,ie 379

nul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de s, edereîmparateasca, prin puterea bogat,iei mele s, i spre slavamaret,iei mele?”

Chiar când trufia îngâmfata era înca pe buzele împaratului,un glas din cer a facut cunoscut ca timpul de judecatarânduit de Dumnezeu venise. În auzul lui s-a auzit [520]hotarârea lui Iehova: „Afla, împarate Nebucadnet,ar,ca t,i s-a luat împarat,ia! Te vor izgoni din mijloculoamenilor, s, i vei locui la un loc cu fiarele câmpului;ît,i vor da sa manânci iarba ca la boi, s, i vor trece pestetine s, apte vremi, pâna vei recunoas, te ca Cel Prea Înaltstapânes, te peste împarat,ia oamenilor s, i ca o da cuivrea”.

Într-o clipa rat,iunea pe care Dumnezeu i-o daduse i-a fost lu-ata; judecata pe care împaratul o socotea desavârs, ita,înt,elepciunea cu care se mândrea i-au fost luate, iaracela care odinioara fusese un conducator puternic, adevenit un maniac. Mâna lui nu mai putea t,ine scep-trul. Soliile de avertizare nu fusesera luate în seama;acum, lipsit de puterea pe care Creatorul i-o daduses, i alungat dintre oameni, Nebucadnet,ar „a mâncatiarba ca boii, trupul i-a fost udat cu roua cerului, pânai-a crescut parul ca penele vulturului s, i unghiile caghearele pasarilor”.

Timp de s, apte ani, Nebucadnet,ar a fost o uimire pentrusupus, ii lui; timp de s, apte ani a fost umilit înain-tea lumii întregi. Apoi judecata i-a fost reabilitata,s, i ridicându-s, i ochii în umilint, a catre Dumnezeulcerului a recunoscut mâna divina în pedepsirea lui.Într-o proclamat,ie publica s, i-a recunoscut vinovat,ias, i mila cea mare a lui Dumnezeu în vindecarealui. „Dupa trecerea vremii sorocite”, a declarat el,„eu, Nebucadnet,ar, am ridicat ochii spre cer, s, i mi-a venit iaras, i mintea la loc. Am binecuvântat peCel Prea Înalt, am laudat s, i slavit pe Cel ce traies, te

380 Profeti si regi

ves, nic, Acela a carui stapânire este ves, nica, s, i a caruiîmparat,ie dainuies, te din neam în neam. Tot,i locuito-[521]rii pamântului sunt o nimica înaintea Lui; El face cevrea cu oastea cerurilor s, i cu locuitorii pamântului,s, i nimeni nu poate sa stea împotriva mâniei Lui, nicisa-l zica: «Ce faci?»

În vremea aceea, mi-a venit mintea înapoi; s, i slava împarat,ieimele, maret,ia s, i stralucirea mea mi s-au dat înapoi;sfetnicii s, i mai marii mei din nou m-au cautat; amfost pus iaras, i peste împarat,ia mea, s, i puterea mea acrescut”.

Monarhul atât de mândru odinioara a devenit copilul umil allui Dumnezeu; conducatorul tiran s, i arogant a devenitun împarat înt,elept s, i îndurator. Acela care sfidase s, ihulise pe Dumnezeul cerului, a recunoscut acum pu-terea Celui Prea Înalt s, i cu seriozitate a cautat sa pro-moveze temerea de Iehova s, i fericirea supus, ilor lui.Sub mustrarea Aceluia care este Împaratul împarat,ilors, i Domnul domnilor, Nebucadnet,ar a învat,at în celedin urma, lect,ia pe care tot,i conducatorii trebuie sao învet,e, s, i anume ca adevarata maret,ie consta într-o bunatate adevarata. L-a recunoscut pe Iehova caDumnezeul cel viu, zicând: „Acum eu, Nebucadnet,ar,laud, înalt, s, i slavesc pe împaratul cerurilor, caci toatelucrarile Lui sunt adevarate, s, i El poate sa smereascape cei ce umbla cu mândrie”.

Planul lui Dumnezeu ca cea mai mare împarat,ie a lumiisa dea pe fat, a lauda Sa a fost împlinit. Aceastaproclamat,ie publica în care Nebucadnet,ar a recunos-cut mila, bunatatea s, i autoritatea lui Dumnezeu a fostultimul act al viet,ii lui raportat în istoria sfânta.

Capitolul 43 — Veghetorul nevazut [522]

Capitol bazat pe textele din Daniel 5.

Catre încheierea viet,ii lui Daniel, au avut loc schimbari mariîn t,ara în care, cu peste s, aizeci de ani înainte, el s, itovaras, ii lui evrei fusesera adus, i robi. Nebucadnet,ar,„cel mai asupritor dintre popoare” (Ezechiel 28, 7),murise, iar Babilonul, „mândria întregului pamânt”(Ieremia 51, 41), trecuse sub conducerea neînt,eleaptaa urmas, ilor lui, s, i treptat dar sigur urmarea a fostdescompunerea.

Datorita nebuniei s, i slabiciunii lui Bels, at,ar, nepotul luiNebucadnet,ar, Babilonul cel îngâmfat avea sa cada încurând. Având acces în tineret,e la o parte din autorita-tea imperiala, Bels, at,ar s-a proslavit în puterea lui s, i s, i-a înalt,at inima împotriva Dumnezeului cerului. Multefusesera ocaziile sale sa cunoasca voint,a divina s, i saînt,eleaga raspunderea de a-i da ascultare. Avusesecunos, tint, a de alungarea bunicului lui, prin hotarârealui Dumnezeu, din societatea oamenilor s, i era la cu-rent cu pocaint,a lui Nebucadnet,ar s, i cu vindecarea luisupranaturala. Dar Bels, at,ar a lasat ca iubirea de pla- [523]ceri s, i proslavirea de sine sa s, tearga lect,iile pe care nutrebuia sa le uite niciodata. A risipit ocaziile date luicu atâta îndurare s, i a neglijat sa foloseasca mijloacelepe care le avea la îndemâna pentru cunoas, terea maideplina a adevarului. Bels, at,ar a trecut cu indiferent, ape lânga ceea ce Nebucadnet,ar câs, tigase pâna la urmacu pret,ul unei umilint,e s, i suferint,e nespuse.

381

382 Profeti si regi

N-a trecut mult s, i a venit lovitura. Babilonul a fost asediatde Cir, nepotul lui Dariu Medul s, i comandantul s, ef alarmatelor unite ale mezilor s, i pers, ilor. Dar înauntrulfortaret,ei în aparent, a de neînvins, cu zidurile ei ma-sive s, i cu port,ile de arama, ocrotita de râul Eufrat s, iasigurata cu hrana din bels, ug, monarhul cel desfrânatse simt,ea în sigurant, a s, i-s, i petrecea timpul în veselies, i petreceri.

În mândria s, i arogant,a lui, cu un simt, amânt îns, elator desigurant, a, Bels, at,ar „a facut un mare ospat, celor o miede mai mari ai sai s, i a baut vin înaintea lor”. Toateatract,iile pe care bogat,ia s, i puterea le pot inspira auadaugat la stralucirea privelis, tii. Femei frumoase cufarmecele lor erau printre invitat,ii prezent,i la ospat,ulîmparatesc. Barbat,i de geniu s, i de cultura se gaseauacolo. Print,i s, i barbat,i de stat au baut vinul ca apa s, is-au îmbatat sub influent,a lui înnebunitoare.

Cu rat,iunea detronata prin îmbatare, fara rus, ine s, i stapânitde pasiuni josnice, însus, i împaratul a luat conduce-rea acestei orgii zgomotoase. În cursul petrecerii „aporuncit sa aduca vasele de aur s, i de argint pe careNebucadnet,ar le luase din Templul de la Ierusalim ca[524]sa bea cu ele împaratul s, i mai marii lui, nevestele s, it,iitoarele lui”. Împaratul dorea sa dovedeasca faptulca nimic nu era prea sfânt ca sa nu fie atins de mânalui. „Au adus îndata vasele de aur ... s, i au baut dinele împaratul s, i mai marii lui, nevestele s, i t,iitoarelelui. Au baut vin, s, i au laudat pe dumnezeii de aur, deargint, de arama s, i de fier, de lemn s, i de piatra”.

Departe de Bels, at,ar era gândul ca un Martor ceresc era de fat, ala petrecerea lui idolatra, ca un Observator divin, ne-cunoscut privea la scena profanarii, auzea petrecereahulitoare s, i vedea idolatria. Dar în curând Oaspeteleneinvitat s, i-a facut simt,ita prezent,a. Când petrecereaera la culme, a aparut un cap de mâna s, i a scris pe

Veghetorul nevazut 383

zidurile palatului litere care straluceau ca focul — cu-vinte care, des, i necunoscute mult,imii celei mari, erauo prevestire de nenorocire pentru cons, tiint,a acumtrezita a împaratului s, i a invitat,ilor lui.

Petrecerea îngâmfata s-a potolit îndata, când barbat,ii s, i feme-ile, cuprins, i de o groaza de nedescris, priveau mânacare scria încet literele misterioase. Pe dinaintea lortreceau ca într-o privelis, te panoramica faptele viet,iilor nelegiuite; aveau simt, amântul ca erau adus, i înain-tea barei de judecata a ves, nicului Dumnezeu, a caruiputere tocmai o sfidasera. Acolo unde, cu câteva clipeînainte, fusesera râsete s, i vorbe de duh hulitoare, eraufet,e palide s, i strigate de spaima. Când Dumnezeuface pe oameni sa se teama, ei nu-s, i pot ascunde in-tensitatea groazei.

Bels, at,ar era cel mai îngrozit dintre tot,i. El fusese acela care,mai presus de tot,i ceilalt,i, era raspunzator pentrurazvratirea împotriva lui Dumnezeu care în noapteaaceea ajunsese la culme în imperiul babilonian. Înprezent,a Veghetorului nevazut, reprezentantul Ace- [525]

[526][527]

luia a carui putere fusese sfidata s, i al carui Nume fu-sese hulit, împaratul era paralizat de frica. Cons, tiint,ai-a fost trezita. „Încheieturile s, oldurilor s, i genunchii is-au lovit unul de altul”. Bels, at,ar se ridicase în modnelegiuit împotriva Dumnezeului cerului s, i se încre-zuse în propria lui putere, fara sa gândeasca ca cinevaar fi putut îndrazni sa-i spuna: „De ce te port,i astfel?”; dar acum s, i-a dat seama ca trebuia sa dea socotealapentru ispravnicia încredint,ata s, i ca pentru ocaziilepierdute s, i pentru atitudinea sfidatoare nu putea aducenici o scuza.

Zadarnic a încercat împaratul sa citeasca literele arzatoare.Acolo se ascundea un secret pe care nu-l putea pa-trunde, o putere pe care n-o putea nici înt,elege s, inici nega. Disperat s-a îndreptat pentru ajutor catre

384 Profeti si regi

înt,elept,ii din împarat,ia lui. Strigatul lui înnebunit arasunat în acea adunare, chemându-i pe astrologi, pehaldei s, i pe vrajitori sa citeasca scrierea. „Oricineva citi scrisoarea aceasta”, a fagaduit el, „s, i mi-o vatâlcui, va fi îmbracat cu purpura, va purta un lant,is, orde aur la gât s, i va avea locul al treilea în cârmuireaîmparat,iei”. Dar apelul lui cu oferta de recompensabogata n-a avut nici un ecou în rândul sfatuitorilor luide încredere. Înt,elepciunea cereasca nu poate fi nicicumparata s, i nici vânduta. „Tot,i înt,elept,ii ... n-au pu-tut nici sa citeasca scrierea s, i nici sa o tâlcuiasca împa-ratului”. Ei n-au fost mai capabili sa citeasca literelemisterioase decât fusesera înt,elept,ii unei generat,iianterioare sa tâlcuiasca visurile lui Nebucadnet,ar.

Atunci împarateasa mama s, i-a adus aminte de Daniel, carecu jumatate de veac mai înainte facuse cunoscut îm-paratului Nebucadnet,ar visul cu chipul cel mare s, i[528]tâlcuirea lui. „Sa traies, ti ves, nic, împarate”, a zis ea,„sa nu t,i se tulbure gândurile tale, s, i sa nu t,i se îngal-beneasca fat,a! În împarat,ia ta este un om care are inel duhul dumnezeilor celor sfint,i; s, i pe vremea tataluitau, s-au gasit la el lumini, pricepere s, i o înt,elepciunedumnezeiasca. De aceea, împaratul Nebucadnet,ar ... l-a pus mai mare peste vrajitori, cititori în stele, haldei,ghicitori, s, i anume, pentru ca s-a gasit la el, la Da-niel, numit de împarat Bels, at,ar, un duh înalt, s, tiint, a s, ipricepere, putint,a sa tâlcuiasca visele, sa lamureascaîntrebarile grele s, i sa dezlege lucrurile încâlcite. Safie chemat dar Daniel, s, i el ît,i va da tâlcuirea!”.

„Atunci, Daniel a fost adus înaintea împaratului”. Facândefort sa-s, i recâs, tige sângele rece, Bels, at,ar a spus pro-orocului: „Tu es, ti Daniel acela, unul din prins, ii derazboi ai lui Iuda, pe care i-a adus aici, din Iuda ta-tal meu împaratul? Am aflat despre tine ca ai în tineduhul dumnezeilor s, i ca la tine se gasesc lumini, pri-cepere s, i o înt,elepciune nemaipomenita. Au adus

Veghetorul nevazut 385

înaintea mea pe înt,elept,ii s, i pe cititorii în stele, casa citeasca scrierea aceasta s, i sa mi-o tâlcuiasca, darn-au putut sa tâlcuiasca aceste cuvinte. Am aflat ca tupot,i sa tâlcuies, ti s, i sa dezlegi întrebari grele; acum,daca vei putea sa cites, ti scrierea aceasta s, i sa mi-otâlcuies, ti, vei fi îmbracat cu purpura, vei purta unlant,is, or de aur la gât; s, i vei avea locul al treilea încârmuirea împarat,iei”.

Înaintea acelei gloate îngrozite, Daniel, fara sa fie impresio- [529]nat de fagaduint,ele împaratului, a stat într-o demni-tate linis, tita ca slujitor al Celui Prea Înalt, nu ca saspuna cuvinte lingus, itoare, ci ca sa interpreteze solianenorocirii. „T, ine-t,i darurile”, a zis el, „s, i da altuiarasplatirile tale! Totus, i, voi citi împaratului scriereas, i i-o voi tâlcui”.

Mai întâi proorocul a reamintit lui Bels, at,ar lucrurile pe careel le cunos, tea, dar care nu-l învat,asera lect,ia umilint,eicare l-ar fi putut salva. A vorbit despre pacatul luiNebucadnet,ar s, i de despre caderea lui, precum s, i des-pre procedeele lui Dumnezeu cu el — stapânirea s, islava date lui, judecata divina pentru mândria sa s, i caurmare recunoas, terea milei s, i puterii Dumnezeuluilui Israel; iar dupa aceea, prin cuvinte curajoase s, iapasate a mustrat pe Bels, at,ar pentru marea lui ne-legiuire. El i-a pus împaratului înainte pacatul, ara-tându-i lect,iile pe care ar fi trebuit sa le învet,e darnu le-a învat,at. Bels, at,ar nu învat,ase din experient,elebunicului sau s, i nici nu luase aminte la avertismentelecu privire la evenimentele atât de semnificative pentruel. Ocazia cunoas, terii s, i ascultarii de Dumnezeul celadevarat îi fusese data, dar nu pusese la inima s, i erape punctul de a recolta urmarile razvratirii lui.

„Dar tu, Bels, at,are”, a declarat proorocul, „nu t,i-ai smeritinima, macar ca ai s, tiut toate aceste lucruri. Ci te-aiînalt,at împotriva Domnului cerurilor; vasele din casa

386 Profeti si regi

Lui au fost aduse înaintea ta s, i at,i baut vin cu ele, tu s, imai marii tai, nevestele s, i t,iitoarele tale; ai laudat pedumnezeii de argint s, i de aur, de arama, de fier s, i depiatra, care nici nu vad, nici nu aud, s, i nici nu pricepnimic, s, i n-ai slavit pe Dumnezeul în mâna caruiaeste suflarea ta s, i toate caile tale! De aceea a trimis[530]El acest cap de mâna, care a scris scrierea aceasta”.

Îndreptându-se catre solia trimisa de Cer pe zid, proorocula citit, „Mene, Mene, Tekel, Upfarsim”. Mâna carescrisese literele nu se mai vedea, dar aceste patrucuvinte straluceau cu o claritate teribila; iar acum,cu respirat,ia întretaiata, poporul asculta, în timp cebatrânul prooroc declara:

„lata tâlcuirea acestor cuvinte. Numarat, înseamna ca Dum-nezeu t,i-a numarat zilele domniei, s, i i-a pus capat.Cântarit, înseamna ca ai fost cântarit în cumpana s, iai fost gasit us, or! Împart,it, înseamna ca împarat,ia tava fi împart,ita, s, i data mezilor s, i pers, ilor!”

În acea ultima noapte de nebunie, Bels, at,ar împreuna cu cape-teniile umplusera masura vinovat,iei lor s, i a vinovat,ieiîmparat,iei caldeene. Mâna înfrânatoare a lui Dum-nezeu nu mai putea îndeparta nenorocirea care eragata sa vina. Prin nenumarate provident,e Dumnezeucautase sa-i învet,e respectul fat, a de Legea Sa. „Amvoit sa vindecam Babilonul”, a spus El despre aceiaa caror judecata ajungea acum pâna la cer; „dar nus-a vindecat!” (Ieremia 51, 9.) Datorita unei pervertiriciudate a inimii omenes, ti, Dumnezeu a socotit în celedin urma necesar sa dea sentint,a irevocabila. Bels, at,aravea sa cada, iar împarat,ia lui urma sa treaca în altemâini.

Când proorocul a încetat sa mai vorbeasca, împaratul a porun-cit sa i se dea onorurile fagaduite; s, i „au îmbracat peDaniel cu purpura s, i i-au pus un lant,is, or de aur la gât

Veghetorul nevazut 387

s, i au dat de s, tire ca avea locul al treilea în cârmuireaîmparat,iei”.

Cu mai mult de un veac înainte, inspirat,ia prevestise ca [531]„noaptea ... placerii”, în timpul careia împaratul s, isfetnicii lui se întreceau în hula împotriva lui Dum-nezeu, avea sa fie schimbata deodata în groaza s, idistrugere. Iar acum, într-o succesiune rapida, eve-nimentele importante veneau unul dupa altul, exactas, a cum fusesera descrise în Scripturile profetice cumult,i ani înainte ca personajele principale ale drameisa se fi nascut.

Pe când era înca în sala de petrecere, înconjurat de aceia acaror soarta fusese sigilata, împaratul a fost informatde un sol ca „cetatea este luata” de vrajmas, , des, i el sesimt,ise as, a de sigur în fat,a planurilor acestuia; „ca tre-catorile sunt luate ... iar oamenii de razboi îngrozit,i”.(Versetele 31.32.) Chiar în timpul când el s, i nobiliisai beau din vasele sfinte ale lui Iehova s, i-i laudaupe zeii lor de argint s, i de aur, mezii s, i pers, ii, careabatusera Eufratul de pe albia lui, înaintau în inimacetat,ii nepazite. Armata lui Cir era acum sub zidurilepalatului; cetatea era plina de soldat,i ai vrajmas, ului„ca nis, te lacuste” (Verstul 14), s, i strigatele lor tri-umfatoare puteau fi auzite mai presus de strigateledisperate ale petrecaret,ilor îngrozit,i.

„Dar chiar în noaptea aceea, Bels, at,ar, împaratul haldeilor, afost omorât”, s, i un monarh strain s-a as, ezat pe tron.

Proorocii evrei vorbisera lamurit cu privire la felul în careavea sa cada Babilonul. Când Dumnezeu le descope-rise în vedenie evenimentele viitorului, ei exclama-sera: „Cum s-a luat S, es, acul! Cum a fost cucerit acelaa carui slava umplea tot pamântul! Cum a fost nimicitBabilonul din mijlocul neamurilor! «Cum s-a rupt s, is-a sfarâmat ciocanul întregului pamânt! Babilonul [532]

388 Profeti si regi

este nimicit în mijlocul neamurilor!... De strigatulluarii Babilonului se cutremura pamântul, s, i se audeun strigat de durere printre neamuri».”

„Deodata cade Babilonul s, i este zdrobit!... Pustiitorul searunca asupra lui, asupra Babilonului, vitejii Babi-lonului sunt prins, i s, i li se sfarâma arcurile. CaciDomnul este un Dumnezeu care rasplates, te! El vada negres, it fiecaruia plata cuvenita lui! S, i anume, voiîmbata pe voievozii s, i înt,elept,ii lui, pe cârmuitorii,pe capeteniile s, i vitejii lui; vor adormi somnul cel deveci s, i nu se vor mai trezi, zice Împaratul, al caruiNume era Domnul os, tirilor”.

„T, i-am întins o cursa s, i ai fost prins, Babilonule, fara sate as, tept,i. Ai fost ajuns, apucat, pentru ca ai luptatîmpotriva Domnului. Domnul s, i-a deschis casa dearme, s, i a scos din ea armele mâniei Lui; caci aceastaeste o lucrare a Domnului Dumnezeului os, tirilor, înt,ara haldeilor”.

„As, a vorbes, te Domnul os, tirilor: «Copiii lui Israel s, i copiiilui Iuda sunt apasat,i împreuna; tot,i cei ce i-au dusrobi îi opresc s, i nu vor sa le mai dea drumul. Darputernic este Razbunatorul lor, El, al carui Nume esteDomnul os, tirilor. El le va apara pricina, ca sa deaodihna t, arii s, i sa faca pe locuitorii Babilonului satremure»”. (Ieremia 51, 41; 50, 23.16; 51, 8.56.57;50, 24.25.33.34.)

În felul acesta, „zidurile cele largi ale Babilonului vor fi sur-pate, s, i port,ile lui cele înalte vor fi arse cu foc”. „Voiface sa înceteze mândria celor trufas, i”, zice Dom-nul, „s, i voi doborî semet,ia celor asupritori.... S, i astfel[533]Babilonul, podoaba împarat,ilor, falnica mândrie aHaldeilor, va fi ca Sodoma s, i Gomora”, un loc bles-temat pe veci. „El nu va mai fi locuit”, a declaratinspirat,ia, „nu va mai fi niciodata popor în el. Arabul

Veghetorul nevazut 389

nu-s, i va mai întinde cortul acolo s, i pastorii nu-s, i vormai t, arcui turmele acolo, ci fiarele pustiei îs, i vor faceculcus, ul acolo, bufnit,ele îi vor umplea casele, strut,iivor locui acolo s, i stafiile se vor juca acolo. S, acaliivor urla în casele lui împarates, ti pustii, s, i câinii sal-batici în casele lui de petrecere...”. „Voi face din eiun culcus, de arici s, i o mlas, tina, s, i îl voi matura cumatura nimicirii, zice Domnul os, tirilor”. (Ieremia 51,58; Isaia 13, 11.19-22; 14, 23.)

Catre ultimul conducator al Babilonului, as, a cum fusese s, icatre primul, venise sentint,a Veghetorului divin: „Aflaîmparate ... ca t,i s-a luat împarat,ia”. (Daniel 4, 31.)

„Pogoara-te s, i s, ezi în t, arâna, fecioara, fiica Babilonu-lui;

S, ezi pe pamânt, fara scaun de domnie....S, ezi într-un colt, , s, i taci, fata Haldeilor!

Caci nu te vor mai numi împarateasa împarat,ilor.

Ma mâniasem pe poporul Meu.Îmi pângarisem mos, tenirea, s, i-i dadusem în mâi-

nile tale;Dar tu n-ai avut mila de ei....

Tu ziceai: «În veci voi fi împarateasa!»S, i nu te-ai gândit, nici n-ai visat ca lucrul acesta

are sa se sfârs, easca.

Asculta însa acum, tu cea dedata placerilor, [534]Care stai fara grija s, i zici în inima ta:

«Eu s, i numai eu, nu voi fi niciodata vaduva,S, i nici lipsita de copii!»

S, i totus, i aceste doua lucruri t,i se vor întâmpla deo-data,

390 Profeti si regi

În aceeas, i zi: s, i pierderea copiilor s, i vaduvia;Vor cadea asupra ta cu putere mare,

În ciuda vrajitoriilor tale s, i multelor tale descân-tece.

Caci te încredeai în rautatea ta s, i zici:«Nimeni nu ma vede!»

Înt,elepciunea s, i s, tiint,a ta te-au amagit,Tu ziceai în inima ta «Eu s, i numai eu».

De aceea nenorocirea va veni peste tine fara sa-i vezizorile;

Urgia va cadea peste tine fara sa o pot,i împaca;S, i deodata va veni peste tine prapadul, pe neas, teptate.

Vino dar cu descântecele tale s, i cu mult,imea vrajito-riilor tale,

Carora t,i-ai închinat munca ta din tineret,e;Poate ca vei putea sa tragi vreun folos din ele, poate

ca vei izbuti.

Te-ai obosit tot întrebând: sa se scoale dar s, i sa tescape cei ce împart cerul,

Care pândesc stelele, care vestesc, dupa lunile noi,ce are sa t,i se întâmple!

Iata-i au ajuns ca miris, tea ... s, i nu va fi nimeni caresa-t,i vina în ajutor”.

(Isaia 47, 1-15.)

Fiecarui popor care a aparut pe scena lumii i s-a îngaduit sa-[535]s, i ocupe locul pe pamânt, pentru ca sa se vada dacava împlini planurile Strajerului s, i ale Celui Sfânt.Proorocia a trasat ridicarea s, i cres, terea imperiilormari ale lumii: Babilonul, Medo-Persia, Grecia s, iRoma. Istoria s-a repetat cu fiecare dintre acestea s, icu alte popoare mai put,in puternice. Fiecare s, i-a avut

Veghetorul nevazut 391

perioada lui de încercare; fiecare a cazut, slava s-astins, iar puterea l-a parasit.

În timp ce popoarele au respins principiile lui Dumnezeu s, iprin aceasta lepadare s, i-au atras ruina, un plan divin,mai presus de ele, a fost la lucru în mod lamurit de-a lungul veacurilor. Acest lucru l-a vazut prooroculEzechiel în tabloul minunat descoperit lui în timpulrobiei în t,ara caldeenilor, când înaintea privirii luiuimite s-au perindat simbolurile care descopereau oPutere atotstapânitoare, care are de-a face cu act,iunileconducatorilor pamântes, ti.

Pe malurile pârâului Chebar, Ezechiel a vazut o furtuna careparea ca vine de la miazanoapte, „un nor gros s, i unsnop de foc care raspândea de jur împrejur o luminastralucitoare ca o arama lustruita”. Un numar de rot,iintersectându-se una cu alta erau mis, cate de patrufiint,e vii. Deasupra tuturor acestora, „era ceva ca opiatra de safir în chipul unui scaun de domnie; peacest chip de scaun de domnie, se vedea ca un chipde om care s, edea pe el”. „La heruvimi, se vedea cevaca o mâna de om sub aripile lor”. (Ezechiel 1, 4.26;10, 8.) Aranjamentul rot,ilor era atât de complicat,încât la prima vedere pareau a fi în confuzie; cu toateacestea, se mis, cau în armonie desavârs, ita. Fiint,eleceres, ti, sust,inute s, i conduse de mâna aflata sub aripile [536]heruvimului, împingeau acele rot,i; deasupra lor, peun scaun de domnie de safir, statea Cel Ves, nic; iarîn jurul tronului era un curcubeu, emblema îndurariidivine.

Dupa cum acele rot,i complicate erau sub calauzirea mâi-nii de sub aripile heruvimului, tot as, a complicatadesfas, urare a evenimentelor omenes, ti este sub contro-lul divin. În mijlocul framântarilor s, i tumultului po-poarelor, El care sta deasupra heruvimilor calauzes, teînca problemele acestui pamânt.

392 Profeti si regi

Istoria nat,iunilor ne vorbes, te astazi. Fiecarei nat,iuni s, i fieca-ruia personal Dumnezeu le-a desemnat un loc în pla-nul Sau cel mare. Astazi indivizi s, i popoare sunt pus, ila încercare cu ajutorul balant,ei din mâna Aceluiacare nu face nici o gres, eala. Tot,i îs, i hotarasc soartaprin propria lor alegere, iar Dumnezeu dirijeaza totulpentru împlinirea planurilor Sale.

Proorociile pe care Marele EU SUNT le-a dat în CuvântulSau unind o veriga cu alta în lant,ul evenimentelor,de la ves, nicia trecuta la ves, nicia viitorului, ne spununde ne gasim astazi în desfas, urarea veacurilor s, i cese poate as, tepta în timpul care vine. Tot ce proorociaa prevestit ca se va împlini, pâna în vremea de astazi,a fost înregistrat pe paginile istoriei s, i putem fi sigurica tot ce trebuie sa vina se va împlini la vreme.

Astazi semnele vremurilor declara ca ne gasim în pragul unorevenimente mari s, i solemne. Totul în lumea noastraeste în mis, care. Înaintea ochilor nos, tri se împlines, teproorocia Mântuitorului cu privire la evenimentelece vor precede venirea Sa: „Vet,i auzi de razboaie s, ives, ti de razboaie.... Un neam se va scula împotrivaaltui neam s, i o împarat,ie împotriva altei împarat,ii, s, i[537]pe alocurea, vor fi cutremure de pamânt, foamete s, iciumi”. (Matei 24, 6.7.)

Timpul prezent este de un interes coples, itor pentru tot,i cei vii.Conducatorii s, i oamenii de stat, barbat,i care ocupapozit,ii de încredere s, i autoritate, barbat,i s, i femei caregândesc din toate clasele au atent,ia îndreptata asupraevenimentelor care au loc în jurul nostru. Ei suntatent,i la relat,iile care exista între popoare. Ei observaintensitatea care pune stapânire pe orice element alnaturii s, i recunosc ca ceva mare s, i hotarâtor este gatasa se produca — ca lumea este pe pragul unei crizeuluitoare.

Veghetorul nevazut 393

Biblia s, i numai Biblia ne da o vedere corecta a acestor lu-cruri. Aici sunt descoperite scenele marelui final înistoria lumii noastre, evenimente care îs, i arunca dejaumbrele înainte, sunetul apropierii lor facând pamân-tul sa tremure, iar inimile oamenilor sa se topeascade groaza.

„lata, Domnul des, arta t,ara s, i o pusties, te, îi rastoarna fat,as, i risipes, te locuitorii ... ei calcau legile, nu t,ineauporuncile, s, i rupeau legamântul cel ves, nic! De aceeamanânca blestemul t,ara, s, i sufar locuitorii ei pedeapsanelegiuirilor lor”. (Isaia 24, 1-6.)

„Vai! Ce zi! Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pusti-ire de la Cel Atotputernic.... S-au uscat semint,ele subbulgari; grânarele stau goale, hambarele sunt stricate,caci s-a stricat semanatura! Cum gem vitele! Cirezilede boi umbla buimace, caci nu mai au pas, une; chiars, i turmele de oi sufar!”. „Via este prapadita, smochi-nul este vestejit, rodiul, finicul, marul, tot,i pomii de [538]pe câmp, s-au uscat. S, i s-a dus bucuria de la copiiioamenilor!” (Ioel,15-18.12.)

„Cum ma doare înauntrul inimii mele!... Nu pot sa tac! Caciauzi, suflete, sunetul trâmbit,ei, s, i strigatul de razboi!Se vestes, te darâmare peste darâmare, caci toata t,araeste pustiita”. (Ieremia 4, 19.20.)

„Vai! caci ziua aceea este mare; nici una nu a fost ca ea. Esteo vreme de necaz pentru Iacov ; dar Iacov va fi izbavitdin ea”. (Ieremia 30, 7.)

„Pentru ca zici: Domnul este locul meu de adapost!S, i faci din Cel Prea Înalt turnul tau de scapare,

De aceea nici o nenorocire nu te va ajunge,Nici o urgie nu se va apropia de cortul tau”.

(Psalmii 91, 9.10.)

394 Profeti si regi

„Fiica Sionului ... acolo te va rascumpara Domnul din mânavrajmas, ilor tai. Caci acum multe neamuri s-au strânsîmpotriva ta s, i zic: Sa fie pângarita, ca sa ne vadaochii împlinindu-ni-se dorint,a fat, a de Sion! Dar ei nucunosc gândurile Domnului, s, i nu-l înt,eleg planurile”.(Mica 4, 10-12.) Dumnezeu nu va parasi biserica Saîn ceasul celei mai mari primejdii a ei. El a faga-duit izbavirea: „lata, aduc înapoi pe prins, ii de razboiai corturilor lui Iacov”, a zis El, „s, i Mi-e mila delocas, urile lui”. (Ieremia 30, 18.)

Atunci planul lui Dumnezeu va fi împlinit; principiileîmparat,iei Sale vor fi onorate de tot,i care locuiescsub soare.

Capitolul 44 — În groapa leilor [539]

Capitol bazat pe textele din Daniel 6.

Când Dariu Medul a luat tronul, ocupat pâna atunci de con-ducatorii babilonieni, a procedat îndata la reorgani-zarea administrat,iei. El „a gasit cu cale sa puna pesteîmparat,ie o suta douazeci de dregatori ... a pus înfruntea lor trei capetenii, în numarul carora era s, i Da-niel. Dregatorii aces, tia aveau sa le dea socoteala, caîmparatul sa nu sufere nici o paguba. Daniel însa în-trecea pe toate aceste capetenii s, i pe dregatori, pentruca în el era un duh înalt s, i împaratul se gândea sa-lpuna peste toata împarat,ia”.

Onorurile acordate lui Daniel au trezit invidia barbat,ilor deconducere din împarat,ie s, i ei au cautat ocazia sa seplânga împotriva lui. Dar n-au gasit nimic, „pentru cael era credincios s, i nu se gasea nici o gres, eala la el”.

Purtarea fara repros, a lui Daniel a trezit s, i mai mult invi-dia vrajmas, ilor lui. „Nu vom gasi nici un cuvânt deplângere împotriva acestui Daniel”, au fost ei silit,isa recunoasca, „afara numai daca am gasi vreunul în [540]Legea Dumnezeului lui”.

Ca urmare, conducatorii s, i print,ii, sfatuindu-se, au facut unplan prin care nadajduiau sa aduca la îndeplinire dis-trugerea proorocului. Au hotarât sa ceara ca împaratulsa semneze o porunca pe care urmau sa o pregateascas, i care sa interzica oricarui om din împarat,ie sa cearaceva lui Dumnezeu sau unui om afara de împara-tul Dariu, s, i aceasta timp de 30 de zile. O încalcare

395

396 Profeti si regi

a acestei porunci avea sa fie pedepsita aruncând pecalcatorul ei într-o groapa cu lei.

Ca urmare, capeteniile au pregatit o astfel de porunca s, i auprezentat-o lui Dariu pentru semnare. Magulindu-ivanitatea, ei l-au convins ca aducerea la îndeplinire aporuncii va contribui într-o mare masura la onoareas, i autoritatea lui. Necunoscând planul ascuns al cape-teniilor, împaratul n-a sesizat vrajmas, ia care se dadeape fat, a în porunca s, i, lasându-se flatat, a semnat.

Vrajmas, ii lui Daniel au plecat dinaintea lui Dariu bucurându-se de cursa pe care o întinsesera slujitorului lui Ie-hova. În conspirat,ia formata în felul acesta Satana ju-case o parte importanta. Proorocul avea o mare auto-ritate în împarat,ie, s, i îngerii rai se temeau ca influent,alui va slabi stapânirea lor asupra conducatorilor. Toc-mai aces, ti agent,i satanici stârnisera capeteniile lagelozie s, i invidie; ei fusesera aceia care inspiraseraplanul pentru distrugerea lui Daniel; iar capeteniilecare se predasera ca unelte ale vrajmas, ului, l-au adusla îndeplinire.

Pentru reus, ita planurilor lor, vrajmas, ii proorocului contaupe atas, amentul sau neabatut fat, a de principiu. S, i nus-au îns, elat în aprecierea caracterului lui. El a sesizatrepede scopul lor rautacios în redactarea poruncii, dar[541]nu s, i-a schimbat calea nici cu o iota. De ce sa nu semai roage acum, când avea cea mai mare nevoie derugaciune? Mai degraba s, i-ar pierde viat,a decât nadej-dea de ajutor din partea lui Dumnezeu. Îs, i îndeplinealinis, tit îndatoririle ca s, ef al dregatorilor; iar la ceasulrugaciunii mergea în camera lui s, i cu ferestrele des-chise catre Ierusalim, dupa obiceiul lui, îs, i îndreptacererile catre Dumnezeul cerurilor. N-a încetat sa-s, i[542]ascunda practica. Cu toate ca cunos, tea prea bine ur-marile credincios, iei fat, a de Dumnezeu, curajul sau nus-a clatinat. Înaintea acelora care complotau distru-

În groapa leilor 397

gerea el nu s, i-a îngaduit nici macar sa lase de înt,elesca legatura cu cerul era întrerupta. În toate situat,iileîn care împaratul avea dreptul sa porunceasca, Danielera gata sa asculte; dar nici împaratul s, i nici poruncalui nu-l puteau face sa se clatine în supunerea lui fat, ade Împaratul împarat,ilor.

Astfel proorocul a declarat cu îndrazneala s, i în acelas, i timpcu smerenie ca nici o putere pamânteasca nu are drep-tul sa se as, eze între om s, i Dumnezeu. Înconjurat deidolatri, a fost un martor credincios în favoarea acestuiadevar. Atas, amentul lui neînfricat de partea dreptat,iiera o lumina stralucitoare în întunericul moral al ace-lei curt,i pagâne. Daniel a ramas înaintea lumii deastazi ca un exemplu valoros de credincios, ie s, i în-drazneala cres, tina.

O zi întreaga capeteniile l-au urmarit pe Daniel. De trei oril-au vazut intrând în camera lui s, i de trei ori i-au auzitglasul înalt,at în mijlocire staruitoare fat, a de Dumne-zeu. Dimineat,a urmatoare au prezentat împaratuluiplângerea. Daniel, omul lui de stat, cel mai onorats, i cel mai credincios, sfidase porunca împarateasca.„N-ai scris tu oare o oprire”, i-au reamintit ei, „princare oricine va înalt,a timp de treizeci de zile ruga-ciuni vreunui Dumnezeu sau vreunui om, afara detine, împarate, sa fie aruncat în groapa cu lei?”

„Lucrul acesta este adevarat”, a raspuns împaratul, „dupalegea Mezilor s, i Pers, ilor, care nu se poate schimba”.

Triumfatori, au facut cunoscut lui Dariu purtarea sfetniculuicel mai de încredere. „Daniel, unul dintre prins, ii derazboi ai lui Iuda ”, au exclamat ei, „nu t,ine deloc [543]seama de tine, împarate, nici de oprirea pe care aiscris-o s, i îs, i face rugaciunea de trei ori pe zi”.

398 Profeti si regi

Când monarhul a auzit aceste cuvinte, a vazut îndata cursacare fusese întinsa pentru slujitorul lui credincios. Avazut ca nu râvna pentru slava s, i onoarea împara-teasca, ci invidia împotriva lui Daniel fusese aceeacare dusese la propunerea pentru o porunca împara-teasca. „Mâhnit foarte mult” pentru partea lui în raulpe care-l facuse, „s-a trudit pâna la asfint,itul soare-lui” cum sa-s, i scape prietenul. Capeteniile, anticipândacest efort facut de împarat, au venit la el cu cuvintele:„Sa s, tii, împarate, ca dupa legea Mezilor s, i Pers, ilor,orice oprire sau orice porunca întarita de împarat nuse poate schimba”. Porunca, des, i aspra, nu se puteaschimba s, i trebuia pusa în aplicare.

„Atunci împaratul a poruncit sa aduca pe Daniel, s, i sa-larunce în groapa cu lei. Împaratul a luat cuvântuls, i a zis lui Daniel: Dumnezeul tau, caruia îi slujes, ti,sa te scape!” O piatra a fost pusa la gura gropii s, i„împaratul a pecetluit-o cu inelul lui s, i cu inelul maimarilor lui, ca sa nu se schimbe nimic cu privire laDaniel. Împaratul s-a întors în palatul sau s, i a petrecutnoaptea fara sa manânce: n-au fost adus, i înaintea luinici cântaret,i din instrumente (trad. engl.) s, i n-a pututsa doarma”.

Dumnezeu n-a împiedicat pe vrajmas, ii lui Daniel sa-l arunceîn groapa cu lei; El a îngaduit îngerilor rai s, i oa-menilor nelegiuit,i sa-s, i aduca la îndeplinire planul;dar lucrul acesta l-a îngaduit tocmai ca sa faca eli-berarea slujitorului Sau mai vizibila, iar înfrânge-rea vrajmas, ilor adevarului s, i dreptat,ii mai deplina.[544]„Omul Te lauda chiar s, i în mânia lui”, marturisea psal-mistul. (Psalmii 76, 10.) Prin curajul acestui singurbarbat care a ales sa urmeze dreptatea mai degrabadecât prudent,a, Satana avea sa fie înfrânt, iar Numelelui Dumnezeu urma sa fie înalt,at s, i onorat.

În groapa leilor 399

Dis-de-dimineat, a, în ziua urmatoare, împaratul Dariu s-a gra-bit spre groapa s, i „a strigat cu glas plângator: «Da-niele, robul Dumnezeului Celui viu, a putut Dumne-zeul tau, caruia Îi slujes, ti necurmat, sa te scape delei?»

Glasul proorocului a raspuns: «Ves, nic sa traies, ti împarate!Dumnezeul meu a trimis pe îngerul sau s, i a închisgura leilor, care nu mi-au facut nici un rau, pentru caam fost gasit nevinovat înaintea Lui. s, i nici înainteata, împarate, nu am facut nimic rau!»

Atunci împaratul s-a bucurat foarte mult, s, i a poruncit sa-lscoata pe Daniel din groapa. Daniel a fost scos dingroapa, s, i nu s-a gasit nici o rana pe el, pentru caavusese încredere în Dumnezeul sau.

Împaratul a poruncit sa-i aduca pe oamenii aceia care-l pârâ-sera pe Daniel. S, i au fost aruncat,i în groapa cu lei, ei,copiii lor s, i nevestele lor; s, i pâna sa ajunga în fundulgropii, leii i-au apucat s, i le-au sfarâmat oasele”.

Din nou a fost data o proclamat,ie de catre un conducator pa-gân, care-L înalt,a pe Dumnezeul lui Daniel ca Dum-nezeul cel adevarat. „Împaratul Dariu a scris o scri-soare catre toate popoarele, catre toate neamurile,catre oamenii de toate limbile, care locuiau în toataîmparat,ia: «Pacea sa va fie data din bels, ug! Porun-cesc ca, în toata întinderea împarat,iei mele, oame-nii sa se teama s, i sa se înfricos, eze de Dumnezeullui Daniel. Caci El este Dumnezeul cel viu, s, i Eldainuies, te ves, nic; împarat,ia Lui nu se va nimici nici- [545]odata s, i stapânirea lui nu va avea sfârs, it. El izbaves, tes, i mântuies, te. El face semne s, i minuni în ceruri s, i pepamânt. El a izbavit pe Daniel din ghearele leilor!»”

Împotrivirea nelegiuita fat, a de slujitorul lui Dumnezeu a fostcomplet nimicita. „Daniel a dus-o bine sub domnia lui

400 Profeti si regi

Dariu s, i sub domnia lui Cir persanul”. S, i prin legaturacu el, aces, ti monarhi pagâni au fost constrâns, i sa-L recunoasca pe Dumnezeul lui ca „Dumnezeul celviu, care dainuies, te ves, nic; s, i împarat,ia Lui nu se vanimici niciodata”.

Din istoria eliberarii lui Daniel, putem învat,a ca în timpuri deîncercare s, i întuneric, copiii lui Dumnezeu trebuie safie exact ceea ce au fost s, i atunci când perspectiveleerau stralucitoare, de nadejde, iar împrejurarile le ofe-reau tot ce-s, i doreau. Daniel în groapa leilor a fostacelas, i Daniel care a stat înaintea împaratului ca s, efal slujbas, ilor de stat s, i ca prooroc al Celui Prea Înalt.Un om a carui inima se sprijina pe Dumnezeu va fiacelas, i în ceasul celei mai mari încercari cum este s, iîn timp de prosperitate, când lumina s, i favoarea luiDumnezeu s, i a omului stralucesc asupra lui. Credint,aajunge la cele nevazute s, i prinde realitat,ile ves, nice.

Cerul este foarte aproape de aceia care sufera din pricinaneprihanirii. Hristos Îs, i identifica interesele cu intere-sele poporului Sau credincios; El sufera în persoanasfint,ilor Sai, s, i tot ce atinge pe ales, ii Sai Îl atinge s, i peEl. Puterea care este gata sa elibereze din vatamarefizica sau necaz este aproape pentru a salva de un raus, i mai mare, facând posibil ca slujitorul lui Dumne-zeu sa-s, i pastreze integritatea în toate împrejurariles, i sa biruiasca prin har divin.

Experient,a lui Daniel ca om de stat în împarat,iile Babilo-[546]nului s, i Medo-Persiei da pe fat, a adevarul ca un omde afaceri nu este în mod necesar intrigant s, i s, iret, cipoate fi îndrumat de Dumnezeu la fiecare pas. Daniel,primul-ministru al celei mai mari dintre împarat,iilepamântes, ti, era în acelas, i timp un prooroc al lui Dum-nezeu, primind lumina inspirat,iei ceres, ti. Barbat cuaceleas, i slabiciuni ca ale noastre, este descris de panainspirat,iei ca fiind fara gres, eala. Când problemele lui

În groapa leilor 401

de serviciu au fost supuse cercetarii celei mai atentea vrajmas, ilor, au fost gasite fara gres, . El era un exem-plu de ceea ce orice om de afaceri poate deveni atuncicând inima îi este convertita s, i consacrata s, i cândmotivele lui sunt drepte în ochii lui Dumnezeu.

O ascultare stricta de cerint,ele Cerului aduce atât bine-cuvântari vremelnice, cât s, i spirituale. Neabatut încredincios, ia fat, a de Dumnezeu, de neclintit în stapâ-nirea de sine, Daniel, prin demnitatea sa nobila s, i prinintegritatea sa constanta, cu toate ca era un tânar, acâs, tigat „bunavoint, a s, i trecere” (Daniel 1, 9) înainteaslujbas, ului pagân în a carui raspundere fusese dat.Aceleas, i caracteristici s-au remarcat s, i dupa aceeaîn viat,a lui. S-a ridicat cu repeziciune la pozit,ia deprim-ministru al împarat,iei Babilonului. În timpuldomniei monarhilor care au urmat, al caderii nat,iuniis, i întemeierea unui alt imperiu universal, atât de de-osebite erau înt,elepciunea s, i activitatea lui ca om destat, atât de desavârs, it era în tact, în curtenie, cu o ev-lavie a inimii atât de autentica, cu o as, a credincios, iefat, a de principii, încât chiar s, i vrajmas, ii lui au fostconstrâns, i sa marturiseasca faptul ca „n-au putut sagaseasca nimic; nici un lucru vrednic de mustrare,pentru ca el era credincios”.

Onorat de oameni cu raspunderile statului s, i cu secretele [547]împarat,iilor de o important, a universala, Daniel a fostonorat de Dumnezeu ca ambasador al Sau s, i i s-audat multe descoperiri cu privire la tainele veacurilorviitoare. Proorociile minunate, as, a cum sunt raportatede el în capitolele 7 s, i 12 ale cart,ii care-i poarta nu-mele, n-au fost înt,elese deplin nici de profetul însus, i;dar înainte de a-s, i încheia viat,a de lucrare, i s-a datasigurarea binecuvântata ca la sfârs, itul zilelor — înperioada de încheiere a istoriei acestei lumi — i se vaîngadui iaras, i sa stea în partea lui de mos, tenire. Nui s-a dat sa înt,eleaga tot ceea ce Dumnezeu i-a des-

402 Profeti si regi

coperit cu privire la planul divin. „Tu, însa, Daniele,t,ine ascunse aceste cuvinte s, i pecetluies, te cartea”, afost îndemnat el cu privire la scrierile sale profetice.Acestea urmau sa fie sigilate. „Du-te Daniele”, a în-drumat îngerul înca o data pe solul credincios al luiIehova, „caci cuvintele acestea vor fi ascunse s, i pe-cetluite pâna la vremea sfârs, itului. Iar tu, du-te, pânava veni sfârs, itul; tu te vei odihni, s, i te vei scula iaras, iodata în partea ta de mos, tenire, la sfârs, itul zilelor”.(Daniel 12, 4.9.13.)

Pe masura ce ne apropiem de încheierea istoriei lumii, pro-orociile raportate de Daniel cer o atent,ie deosebita,deoarece se refera chiar la timpul în care traim. Îm-preuna cu ele trebuie unite învat, aturile din ultimacarte a Scripturilor Noului Testament. Satana a facutpe mult,i sa creada ca part,ile profetice ale cart,ilor luiDaniel s, i ale lui Ioan descoperitorul nu pot fi înt,elese.Dar fagaduint,a este lamurita ca o binecuvântare de-osebita va însot,i studierea acestor proorocii. „Ceiînt,elept,i vor înt,elege” (Daniel 12, 10) s-a spus desprevedeniile lui Daniel care urmau sa fie desigilate în[548]zilele de pe urma; iar despre descoperirea data deHristos slujitorului Sau Ioan, pentru calauzirea popo-rului lui Dumnezeu prin toate veacurile, fagaduint,aeste: „Ferice de cine cites, te s, i de cei ce asculta cu-vintele acestei proorocii, s, i pazesc lucrurile scrise înea!” (Apocalipsa 1, 3.)

Din ridicarea s, i caderea popoarelor, as, a cum sunt redate încart,ile lui Daniel s, i Apocalipsa, trebuie sa învat, amcât de fara valoare este slava exterioara s, i lumeasca.Babilonul, cu toata puterea s, i maret,ia lui, asemeneacareia lumea noastra n-a mai vazut vreodata — pu-terea s, i maret,ia care pentru oamenii din zilele ace-lea pareau atât de statornice s, i de chinuitoare — câtde cu totul au trecut! Ca „floarea ierbii” (Iacov 1,10) a pierit. As, a au pierit împarat,ia medo-persana

În groapa leilor 403

s, i împarat,iile Greciei s, i Romei. S, i as, a se duc toatecare nu au pe Dumnezeu ca temelie! Numai ceea ceeste legat de planul Sau s, i da pe fat, a caracterul Saupoate dainui. Principiile Sale sunt singurele lucruristatornice pe care le cunoas, te lumea noastra.

Un studiu atent al desfas, urarii planului lui Dumnezeu în is-toria popoarelor s, i în descoperirea lucrurilor viitoarene va ajuta sa apreciem la adevarata valoare cele va-zute s, i cele nevazute s, i sa învat, am care este scopuladevarat al viet,ii. Astfel, vazând lucrurile prezenteîn lumina ves, niciei, putem, asemenea lui Daniel s, itovaras, ilor lui sa traim pentru ceea ce este adeva-rat, nobil s, i dainuitor. S, i învat,ând în viat,a aceastaprincipiile Împarat,iei Domnului s, i Mântuitorului nos-tru, acea împarat,ie binecuvântata, care va dainui dinves, nicie în ves, nicie, putem fi pregatit,i ca la venireaSa sa intram împreuna cu El în stapânirea ei.

404 Profeti si regi

Dupa robie [549]

[550]

„Domnul sa te mustre Satano! Domnul sa te mustre,El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua un

taciune scos din foc?” (Zaharia 3, 2.)

Capitolul 45 — Întoarcerea din robie[551]

Sosirea armatei lui Cir în fat,a zidurilor Babilonului a fostpentru iudei semnul ca eliberarea lor din robie seapropia. Cu peste un veac înainte de nas, terea lui Cir,inspirat,ia îl ment,ionase pe nume s, i facuse ca sa sescrie un raport cu privire la lucrarea pe care avea sao faca luând cetatea Babilonului prin surprindere s, ila pregatirea caii pentru eliberarea fiilor robiei. PrinIsaia fusese rostit cuvântul:

„As, a vorbes, te Domnul catre unsul Sau, catre Cir, pe care-lt,ine de mâna ca sa doboare neamurile înaintea lui ...sa-i deschida port,iile, ca sa nu se mai închida: «Euvoi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase,voi sfarâma us, ile de arama s, i voi rupe zavoarele defier. Ît,i voi da vistierii ascunse, bogat,ii îngropate, casa s, tii ca Eu sunt Domnul care te chem pe nume,Dumnezeul lui Israel».” (Isaia 45, 1-3.)

Prin intrarea neas, teptata a armatei cuceritorului persan în[552]inima capitalei babiloniene prin albia râului ale ca-rui ape fusesera abatute s, i prin port,ile interioare caredintr-o neglijent, a fusesera lasate deschise s, i nepazite,iudeii aveau o dovada suficienta cu privire la împlini-rea literala a profet,iei lui Isaia cu privire la înfrânge-rea neas, teptata a apasatorilor lor. S, i aceasta trebuiasa fie pentru ei un semn neîndoios ca Dumnezeu di-rija mersul nat,iunilor în favoarea lor; legate strânsde proorocia care accentua modul caderii s, i cuceririiBabilonului erau cuvintele:

406

Întoarcerea din robie 407

„Cir este pastorul Meu, s, i el va împlini toata voia Mea; el vazice despre Ierusalim: «sa fie zidit iaras, i!» S, i despreTemplu: «Sa i se puna temeliile!»” „Eu am ridicat peCir, în dreptatea Mea, s, i voi netezi toate cararile lui,El Îmi va zidi iaras, i cetatea, s, i va da drumul prins, ilorMei de razboi, fara pret, de rascumparare s, i fara daruri,zice Domnul os, tirilor”. (Isaia 44, 28; 45, 13.)

Acestea nu erau singurele proorocii pe care robii avuseseraocazia sa-s, i întemeieze nadejdea într-o eliberare gra-bnica. Scrierile lui Ieremia erau la îndemâna lor, s, i înaceasta era stabilit clar lungimea timpului care trebuiasa treaca înainte de readucerea lui Israel din Babilon.„Dar când se vor împlini aces, ti s, aptezeci de ani”,prezisese Domnul prin solul Sau, „voi pedepsi pe îm-paratul Babilonului, s, i pe neamul acela, zice Domnul,pentru nelegiuirile lor; voi pedepsi t,ara Haldeilor s, i ovoi preface în nis, te darâmaturi ves, nice”. (Ieremia 25,12.) Urma sa se dea pe fat, a înt,elegere pentru ramas, it,alui Iuda ca raspuns la rugaciunea arzatoare. „Ma voilasa sa fiu gasit de voi, zice Domnul, s, i voi aduce îna- [553]poi pe prins, ii vos, tri de razboi; va voi strânge din toateneamurile s, i din toate locurile în care v-am izgonit,zice Domnul, s, i va voi aduce înapoi în locul de undev-am dus în robie”. (Ieremia 29, 14.)

Deseori Daniel s, i tovaras, ii lui studiasera aceste proorocii s, ialtele asemanatoare, care subliniau planul lui Dumne-zeu pentru poporul Sau. Iar acum când desfas, urarearapida a evenimentelor dadea marturie despre mânacea puternica a lui Dumnezeu la lucru printre po-poare, Daniel a dat o atent,ie deosebita fagaduint,elorfacute lui Israel. Credint,a lui în Cuvântul profeticl-a condus sa intre în experient,ele prevazute de scri-itorii sacri. „De îndata ce vor trece cei s, aptezeci deani ai Babilonului”, spusese Domnul, „Îmi voi aduceaminte de voi, s, i voi împlini fat, a de voi fagaduint,aMea cea buna, aducându-va înapoi în locul acesta....

408 Profeti si regi

Caci Eu s, tiu gândurile pe care le am cu privire la voi,zice Domnul, gânduri de pace s, i nu de nenorocire, casa va dau un viitor s, i o nadejde. Voi Ma vet,i chemas, i vet,i pleca; Ma vet,i ruga, s, i va voi asculta. Ma vet,icauta, s, i Ma vet,i gasi, daca Ma vet,i cauta cu toatainima”. (Versetele 10-13.)

Cu put,in timp înainte de caderea Babilonului, când Danielmedita la acele proorocii s, i-L cauta pe Dumnezeupentru înt,elegerea timpurilor, i-au fost date câtevaviziuni privitoare la ridicarea s, i caderea împarat,iilor.O data cu prima vedenie, as, a cum este raportata încapitolul 7 din cartea lui Daniel, i-a fost data s, i inter-pretarea; dar nu totul a fost facut clar proorocului: „Pemine, Daniel, m-au tulburat nespus de mult gândurilemele”, scria el despre experient,ele din vremea aceea,„s, i mi s-a schimbat culoarea fet,ei; dar am pastrat cu-[554]vintele acestea în inima mea”. (Daniel 7, 28.)

Printr-o alta viziune a fost aruncata mai multa lumina asupraevenimentelor viitorului; s, i aceasta s-a întâmplat laîncheierea acestei vedenii, când Daniel a auzit „pe unsfânt vorbind; s, i un alt sfânt a întrebat pe cel care vor-bea: «În câta vreme se va împlini vedenia?»” (Daniel8, 13.) Raspunsul care i-a fost dat, „pâna vor trecedoua mii trei sute de seri s, i diminet,i; apoi sfântullocas, va fi curat,it!” (Daniel 8, 14), l-a încurcat s, i maimult. A cautat cu staruint, a sa înt,eleaga vedenia. Nuputea înt,elege legatura dintre robia celor s, aptezeci deani profetizata prin Ieremia s, i cele doua mii trei sutede ani despre care a auzit în viziune pe vizitatorul ce-resc declarând ca aveau sa treaca înainte de curat,ireasanctuarului lui Dumnezeu. Îngerul Gabriel i-a dato interpretare part,iala; dar atunci când proorocul aauzit cuvintele „vedenia este pentru ... nis, te vremiîndepartate”, a les, inat. „Eu, Daniel, am stat les, inat”reda el experient,a, „s, i am fost bolnav mai multe zile,apoi m-am sculat s, i mi-am vazut de treburile împa-

Întoarcerea din robie 409

ratului. Eram uimit de vedenia aceasta s, i nimeni nus, tia”. (Versetele 26, 27.)

Înca apasat de povara lui Israel, Daniel a studiat din nou pro-orociile lui Ieremia. Ele erau foarte clare, atât de clareîncât a înt,eles prin aceste marturii raportate în „cart,ica trebuiau sa treaca s, aptezeci de ani pentru darâma-turile Ierusalimului, dupa numarul anilor despre carevorbise Domnul catre proorocul Ieremia”. (Daniel 9,2.)

Cu credint, a întemeiata pe cuvântul cel sigur al proorociei,Daniel s-a rugat Domnului pentru împlinirea grabnicaa acestor fagaduint,e. El s-a rugat pentru ca onoarea [555]lui Dumnezeu sa fie pastrata. În aceasta rugaciune s-aidentificat deplin cu aceia care nu împlinisera planuldivin, marturisind pacatele lor ca fiind ale lui.

„S, i mi-am întors fat,a spre Domnul Dumnezeu”, zicea proo-rocul, „ca sa-L caut cu rugaciune s, i cereri, postind însac s, i cenus, a. M-am rugat Domnului, Dumnezeuluimeu, s, i l-am facut marturisirea”. (Daniel 9, 3.4.) Cutoate ca Daniel fusese vreme îndelungata în slujbalui Dumnezeu s, i fusese caracterizat de cer ca un „omprea iubit”, totus, i s-a socotit ca un pacatos înaintealui Dumnezeu, sust,inând marea nevoie a poporuluipe care-l iubea. Rugaciunea lui era elocventa în sim-plitatea ei profunda s, i în sinceritate. Am ascultat cumse ruga el:

„Doamne, Dumnezeule mare s, i înfricos, at, Tu, care t,ii le-gamântul s, i dai îndurare celor ce Te iubesc s, i pazescporuncile Tale! Noi am pacatuit, am savârs, it nelegiu-irea, am fost rai s, i îndaratnici, ne-am abatut de la po-runcile s, i orânduirile Tale. N-am ascultat pe robii taiproorocii, care au vorbit în Numele Tau, împarat,ilornos, tri, capeteniilor noastre, parint,ilor nos, tri, s, i catretot poporul t, arii.

410 Profeti si regi

Tu, Doamne, es, ti drept, iar noua ni se cuvine astazi sa ni seumple fat,a de rus, ine, noua tuturor oamenilor lui Iuda,locuitorilor Ierusalimului s, i întregului Israel, fie eiaproape, fie departe, în toate t, arile în care i-ai izgonitdin pricina faradelegilor de care s-au facut vinovat,ifat, a de Tine!...

La Domnul, Dumnezeul nostru, însa, este îndurarea s, i ierta-rea, caci împotriva Lui ne-am razvratit! Dar, Doamne,dupa toata îndurarea Ta, abate mânia s, i urgia Ta de[556]la cetatea ta Ierusalimul, de la muntele Tau cel sfânt;caci din pricina nelegiuirilor parint,ilor nos, tri este Ie-rusalimul s, i poporul Tau de ocara tuturor celor ce neînconjoara.

Asculta dar, acum, Dumnezeul nostru, rugaciunea s, i cere-rile robului Tau, s, i, pentru dragostea Domnului, fa sastraluceasca Fat,a Ta peste sfântul Tau locas, pustiit!Pleaca urechea, Dumnezeule, s, i asculta! Deschideochii s, i prives, te la darâmaturile noastre, s, i la cetateapeste care este chemat Numele Tau! Caci nu pentruneprihanirea noastra Ît,i aducem noi cererile noastre,ci pentru îndurarile Tale cele mari.

Asculta, Doamne! Iarta, Doamne! la aminte, Doamne! Lu-creaza s, i nu zabovi, din dragoste pentru Tine, Dumne-zeul meu! Caci Numele Tau este chemat peste cetateaTa s, i peste poporul Tau!” (Daniel 9, 4-9.16-19.)

Cerul se pleaca sa asculte cererea staruitoare a proorocu-lui. Chiar înainte de a-s, i încheia rugaciunea pentruiertare s, i restatornicire, puternicul Gabriel i s-a ara-tat din nou s, i i-a atras atent,ia la vedenia pe care oavusese înainte de caderea Babilonului s, i de moartealui Bels, at,ar. S, i atunci îngerul i-a descris în amanuntperioada celor s, aptezeci de saptamâni care aveau saînceapa la vremea „ies, irii poruncii pentru zidirea dinnou a Ierusalimului”. (Versetul 25.)

Întoarcerea din robie 411

Rugaciunea lui Daniel fusese înalt,ata „în anul întâi aldomniei lui Dariu” (Versetul 1), monarhul persan alcarui general, Cir, luase de la Babilonia sceptrul con-ducerii universale. Domnia lui Dariu a fost onoratade Dumnezeu. La el a fost trimis îngerul Gabriel „sa-lsust,ina s, i sa-l întareasca”. (Daniel 11, 1.) Dupa moar-tea lui, care a survenit cam la doi ani dupa caderea [557]Babilonului, Cir a urmat la tron, s, i începutul domnieilui a marcat împlinirea celor s, aptezeci de ani de cândprima grupa de evrei fusese luata de Nebucadnet,ardin caminul lor iudeu la Babilon.

Eliberarea lui Daniel din groapa leilor fusese folosita deDumnezeu pentru a produce o impresie favorabilaasupra mint,ii lui Cir cel mare. Calitat,ile veritabileale omului lui Dumnezeu ca barbat de stat cu o vi-ziune îndepartata au facut pe conducatorul persan sa-ipoarte un respect deosebit s, i sa-i onoreze judecata. Iaracum, chiar la vremea când Dumnezeu spusese ca vaporunci rezidirea templului din Ierusalim, a influent,atpe Cir ca unealta a Lui sa cunoasca proorociile cuprivire al el, cu care Daniel era atât de familiarizat, s, isa dea poporului iudeu libertatea.

Când împaratul a vazut cuvintele care profetizasera cu pesteo suta de ani înainte nas, terea lui, modul în care Ba-bilonul avea sa fie luat; când a citit solia adresatalui de Conducatorul Universului: „Eu te-am încinsînainte ca tu sa Ma cunos, ti. Ca sa se s, tie, de la rasari-tul soarelui pâna la apusul soarelui ca afara de Minenu este Dumnezeu” ; când a vazut înaintea ochilorlui declarat,ia Dumnezeului cel ves, nic: „Din dragostepentru robul Meu Iacov, s, i pentru Israel, alesul Meu,te-am chemat pe nume, t,i-am vorbit cu bunavoint, a,înainte ca tu sa Ma cunos, ti”; când a urmarit cuvinteleinspirate: „Eu am ridicat pe Cir, în dreptatea Mea,s, i voi netezi toate cararile lui. El îmi va zidi iaras, icetatea, s, i va da drumul prins, ilor Mei de razboi, fara

412 Profeti si regi

pret, de rascumparare” (Isaia 45, 5.6.4.13), inima i-afost mis, cata profund s, i s-a hotarât sa împlineasca mi-siunea încredint,ata de cer. Va lasa pe robii iudei s, i va[558]ajuta sa recladeasca templul lui Iehova.

Într-o proclamat,ie scrisa, publicata „în toata împarat,ia lui”,Cir a facut cunoscut dorint,a lui de a lua masuri pentrureîntoarcerea evreilor s, i pentru recladirea templuluilor. „Domnul, Dumnezeul cerurilor, mi-a dat toateîmparat,iile pamântului”, a recunoscut împaratul înaceasta proclamat,ie publica, „s, i mi-a poruncit sa-lzidesc o casa la Ierusalim, în Iuda. Cine dintre voieste din poporul Lui? Dumnezeul lui sa fie cu el, s, isa se suie la Ierusalim ... s, i sa zideasca acolo CasaDomnului, Dumnezeului lui Israel! El este adevara-tul Dumnezeu, care locuies, te la Ierusalim. Oriundelocuiesc ramas, it,e din poporul Domnului, oamenii dinlocul acela sa le dea argint, aur, avere s, i vite, pe lângadaruri de bunavoie”. (Ezra 1, 1-4.)

„Casa sa fie zidita iaras, i”, a îndrumat el mai departe cu privirela templu, „ca sa fie un loc unde sa se aduca jertfe,s, i sa aiba temelii tari. Sa aiba o înalt,ime de s, aizecide cot,i, o lat,ime de s, aizeci de cot,i, trei rânduri depietre cioplite s, i un rând de lemn nou. Cheltuielilevor fi platite din casa împaratului. Mai mult, uneltelede aur s, i de argint ale Casei lui Dumnezeu, pe carele luase Nebucadnet,ar din Templul de la Ierusalims, i le adusese la Babilon, sa fie date înapoi, duse înTemplul din Ierusalim”. (Ezra 6, 3-5.)

Ves, tile cu privire la acest decret au ajuns pâna a cele maiîndepartate provincii ale împarat,iei s, i pretutindeniprintre copiii lui Israel împras, tiat,i a fost o mare bucu-rie. Mult,i, asemenea lui Daniel, studiasera proorociile[559]s, i-L cautasera pe Dumnezeu pentru intervent,ia faga-duita în favoarea Sionului. Iar acum rugaciunile lor

Întoarcerea din robie 413

fusesera ascultate; ei se puteau uni în cântari de bu-curie din toata inima:

„Când a adus Domnul înapoi pe prins, ii de razboiai Sionului, parca visam.

Atunci gura ne era plina de strigate de bucurie,S, i limba de cântari de veselie.

Atunci se spunea printre neamuri:«Domnul a facut mari lucruri pentru ei!»

Da, Domnul a facut mari lucruri pentru noiS, i de aceea suntem plini de bucurie.”

(Psalmii 126, 1-3.)

„Capii de familie din Iuda s, i Beniamin, preot,ii s, i levit,ii, s, ianume tot,i aceia al caror duh l-a trezit Dumnezeu”— aces, tia constituiau ramas, it,a credincioasa, aproapecincizeci de mii, dintre iudeii aflat,i în t, arile exilu-lui care s-au hotarât sa foloseasca ocazia minunataoferita „sa mearga sa zideasca la Ierusalim Casa Dom-nului”. Prietenii lor nu i-au lasat sa mearga cu mâi-nile goale. „S, i tot,i cei dimprejurul lor le-au dat lu-cruri de argint, de aur, avere, vite s, i lucruri scumpe”.La acestea s, i la multe alte daruri de buna voie s-auadaugat „uneltele Casei Domnului, pe care le luaseNebucadnet,ar din Ierusalim.... Cir, împaratul pers, ilor,le-a scos prin Mitredat, vistiernicul ... în numar decinci mii patru sute” pentru folosirea în templul careurma sa fie rezidit. (Ezra 1, 5-11.)

Asupra lui Zorobabel (cunoscut sub numele de Ses, bat,ar),descendent din împaratul David, Cir a as, ezat raspun-derea de guvernator peste cei care se întorceau în [560]ludea; s, i cu el s-a unit marele preot Iosua. Calato-ria cea lunga prin pustiul cel întins s-a desfas, urat însigurant, a, iar mult,imea fericita, plina de recunos, tint, afat, a de Dumnezeu pentru multele Sale îndurari, a în-

414 Profeti si regi

ceput îndata lucrarea de restatornicire a ceea ce fusesedarâmat s, i distrus. „Capeteniile caselor parintes, ti” auadus daruri din avutul lor spre a ajuta sa se plateascacheltuielile pentru rezidirea templului; iar poporul,urmând exemplul lor, a dat de buna voie din put,inulsau. (Vezi Ezra 2, 64-70.)

În cel mai scurt timp posibil, a fost înalt,at un altar pe loculvechiului altar din curtea templului. Pentru slujbelelegate de consacrarea acestui altar poporul „s-a adunatca unul singur” s, i s-a unit în restatornicirea slujbelorsfinte care fusesera întrerupte pe vremea distrugeriiIerusalimului de catre Nebucadnet,ar. Înainte de a sedespart,i sa locuiasca în casele pe care se straduiausa le zideasca „au praznuit s, i sarbatoarea corturilor”.(Ezra 3, 1-6.)

Recladirea altarului arderilor de tot zilnice a produs o bucu-rie de nedescris ramas, it,ei credincioase. Au începutcu toata inima pregatirile necesare pentru recladireatemplului, prinzând curaj pe masura ce aceste prega-tiri avansau de la o luna la alta. Timp de mai mult,iani fusesera lipsit,i de dovada vizibila a prezent,ei luiDumnezeu. Iar acum, înconjurat,i as, a cum erau demulte amintiri triste ale apostaziei parint,ilor lor, do-reau dupa o dovada dainuitoare a iertarii s, i primiriidivine. Mai presus de recâs, tigarea proprietat,ii lor s, i avechilor privilegii, apreciau aprobarea lui Dumnezeu.El lucrase în mod minunat în favoarea lor s, i simt,eau[561]

[562][563]

asigurarea prezent,ei Sale cu ei; însa doreau binecu-vântari s, i mai mari. Cu o anticipare plina de bucuriepriveau catre vremea când, templul odata reconstruiturma sa vada stralucirea slavei Sale dinauntrul lui.

Muncitorii angajat,i pentru pregatirea materialului de cladit,au gasit printre ruine unele blocuri de piatra imenseaduse pe locul templului din zilele lui Solomon. Eleau fost pregatite pentru folosire s, i au fost procu-

Întoarcerea din robie 415

rate multe materiale noi; s, i în scurt timp, lucrareaa ajuns la punctul când trebuia pusa piatra de teme-lie. Aceasta s-a facut în prezent,a multor mii care seadunasera sa fie martori la înaintarea lucrarii s, i sa-s, i exprime bucuria ca aveau o parte în ea. În timpce piatra unghiulara era as, ezata la locul ei, poporul,acompaniat de trâmbit,ele preot,ilor s, i de chimvalelefiilor lui Asaf, „cântau, marind s, i laudând pe Domnulprin aceste cuvinte: «Caci este bun, caci îndurareaLui pentru Israel t,ine în veac!»” (Ezra 3, 11.)

Casa care era pe punctul de a fi recladita fusese subiectulmultor proorocii cu privire la favoarea pe care Dum-nezeu voia sa o arate Sionului, s, i tot,i cei care erau defat, a la as, ezarea pietrei din capul unghiului ar fi tre-buit sa împartas, easca cu toata inima spiritul ocazieiaceleia. Însa, amestecata cu muzica s, i cu strigatelede lauda care s-au auzit în acea zi fericita, era o notadiscordanta. „Mult,i din preot,i s, i levit,i, s, i din capii defamilii mai în vârsta, care vazusera casa cea dintâi,plângeau tare, când se puneau sub ochii lor temeliilecasei acesteia”. (Versetul 12.)

Era natural ca amaraciunea sa umple inimile celor vârst- [564]nici, când se gândeau la urmarile unei nepocaint,eîndelungate. Daca ei s, i generat,ia lor ar fi ascultat deDumnezeu s, i ar fi împlinit planul Sau pentru Israel,templul cladit de Solomon n-ar fi fost distrus, iar ro-bia n-ar fi fost necesara. Dar datorita nerecunos, tint,eis, i necredincios, iei, fusesera împras, tiat,i printre pagâni.

Acum condit,iile se schimbasera. Cu mila duioasa Domnulcercetase iaras, i poporul Sau s, i îi îngaduise sa se re-întoarca în t,ara lui. Amaraciunea datorita gres, elilortrecutului ar fi trebuit sa faca loc sentimentelor demare bucurie. Dumnezeu mis, case inima lui Cir casa-i ajute în rezidirea templului, s, i aceasta ar fi trebuitsa dea nas, tere la exprimari de recunos, tint, a profunda.

416 Profeti si regi

Dar unii n-au vazut provident,ele deschise de Dum-nezeu. În loc sa se bucure, au cultivat gânduri denemult,umire s, i descurajare. Ei vazusera slava tem-plului lui Solomon s, i plângeau din cauza inferioritat,iicladirii care se înalt,a acum.

Murmurarea s, i nemult,umirea, precum s, i comparat,iile nefa-vorabile au avut o influent, a deprimanta asupra mint,iimultora s, i au slabit brat,ele claditorilor. Muncitorii aufost determinat,i sa-s, i puna întrebarea daca trebuiausa continue cu ridicarea unei cladiri care înca de laînceput a fost criticata cu atâta us, urint, a s, i care eracauza atâtor plânsete.

Erau însa mult,i în adunare a caror credint, a mai mare s, i vi-ziune mai larga nu i-au facut sa vada aceasta slavamai mica cu atât de multa nemult,umire. „Mult,i alt,iiîs, i aratau bucuria prin strigate, as, a încât nu se puteadeosebi glasul strigatelor de bucurie, de glasul plân-[565]setelor poporului; caci poporul scotea mari strigate,al caror sunet se auzea de departe”. (Versetele 12.13.)

Daca aceia care nu s-au bucurat de punerea pietrei de temeliea templului ar fi putut prevedea urmarile lipsei lor decredint, a din ziua aceea, ar fi fost îngrozit,i. Put,in s, i-audat seama ei de greutatea cuvintelor lor de dezapro-bare s, i descurajare; s, tiau prea put,in, cât de mult aveausa întârzie exprimarile lor de nemult,umire terminareacasei Domnului.

Maret,ia templului dintâi s, i ritualurile impresionante ale sluj-belor religioase fusesera un izvor de îngâmfare pentruIsrael înainte de robie; dar închinarea lor fusese de-seori lipsita de acele calitat,i pe care Dumnezeu leprives, te ca fiind cele mai importante. Slava templuluidintâi, splendorii slujbei lui nu-i puteau recomandalui Dumnezeu, deoarece nu-I dadeau tocmai ceea ce

Întoarcerea din robie 417

avea valoare în ochii Lui. Ei nu-l aduceau o jertfadintr-un spirit zdrobit s, i mâhnit.

Atunci când principiile vitale ale Împarat,iei lui Dumnezeusunt pierdute din vedere, ceremoniile devin nume-roase s, i extravagante. Atunci când cladirea caracteru-lui este neglijata, când împodobirea sufletului lipses, te,când simplitatea evlaviei este dispret,uita, mândria s, idorint,a de etalare cer edificii biserices, ti maret,e, îm-podobiri splendide s, i ceremonii impunatoare. Dar întoate acestea Dumnezeu nu este onorat. El apreciazabiserica Sa nu pentru avantajele exterioare, ci pentruevlavia sincera care o deosebes, te de lume. El o apre-ciaza dupa cres, terea membrilor ei în cunoas, terea luiHristos, dupa înaintarea ei în experient,a spirituala. El [566]cauta principiile dragostei s, i ale bunatat,ii. Nici toatafrumuset,ea artei nu se poate compara cu frumuset,eablândet,ii s, i a caracterului care va fi dat pe fat, a în aceiacare sunt reprezentant,ii lui Hristos.

O comunitate poate fi cea mai saraca din t,ara. Poate sa nuaiba atract,iile vreunei aratari din afara; dar daca mem-brii au principiile caracterului lui Hristos, îngerii sevor uni cu ei în închinare. Lauda s, i mult,umirea dininimile recunoscatoare se vor înalt,a la Dumnezeu cao jertfa placuta.

„Laudat,i pe Domnul, caci este bun,Caci în veac t,ine îndurarea Lui!

As, a sa zica cei rascumparat,i de Domnul,Pe care i-a izbavit El din mâna vrajmas, ului....

Cântat,i, cântat,i în cinstea Lui!Vorbit,i despre toate minunile Lui!

Falit,i-va cu Numele Lui cel sfânt!Sa se bucure inima celor ce cauta pe Domnul!...

418 Profeti si regi

Caci El a potolit sufletul însetat,S, i a umplut de bunatat,i sufletul flamând”.

(Psalmii 107, 1.2; 105,2.3; 107, 9)

Capitolul 46 — „Proorocii lui Dumnezeu [567]

îi ajutau”

În apropierea izraelit,ilor care-s, i asumasera sarcina recladiriitemplului, locuiau samaritenii, un popor amestecatcare luase fiint, a din casatoria colonis, tilor pagâni dinprovinciile Asiriei cu ramas, it,a celor zece semint,iicare fusese lasata în Samaria s, i în Galilea. În anii dinurma samaritenii pretindeau ca se închinau Dumne-zeului celui adevarat, dar în inima s, i practica erauidolatri. Este adevarat, ei sust,ineau ca idolii lor eraudoar pentru a le reaminti de Dumnezeul cel viu, Con-ducatorul universului; cu toate acestea poporul eraînclinat sa se închine chipurilor cioplite.

În perioada de restaurare, aces, ti samariteni au ajuns sa fiecunoscut,i ca vrajmas, i ai lui Iuda s, i Beniamin. Auzindca „fiii robiei zidesc un Templu Domnului, Dumne-zeului lui Israel, au venit la Zorobabel s, i la capii defamilii” s, i s, i-au exprimat dorint,a sa se uneasca cu ei laînalt,area acestuia. „Sa zidim s, i noi cu voi”, le-au pro-pus ei, „caci s, i noi chemam ca s, i voi pe Dumnezeulvostru, s, i-l aducem jertfe din vremea lui Esar-Hadon, [568]împaratul Asiriei, care ne-a adus acolo”. Dar favoareape care o cereau le-a fost refuzata. „Nu se cuvine sazidit,i împreuna cu noi Casa Dumnezeului nostru”,au raspuns conducatorii izraelit,ilor. „Ci noi singuri ovom zidi Domnului, Dumnezeului lui Israel, cum ne-a poruncit împaratul Cir, împaratul Pers, ilor”. (Ezra 4,1-3.)

Numai o ramas, it, a alesese sa se întoarca din Babilon, s, i acum,când îs, i asumau o lucrare în aparent, a peste pute-

419

420 Profeti si regi

rile lor, cei mai apropiat,i vecini au venit cu o ofertade ajutor. Samaritenii aminteau de închinarea lor laadevaratul Dumnezeu s, i-s, i exprimau dorint,a sa seîmpartas, easca de privilegiile s, i binecuvântarile le-gate de slujba templului. „Noi chemam ca s, i voi, peDumnezeul vostru”, declarau ei. „Sa zidim s, i noi cuvoi”. Daca însa fruntas, ii iudei ar fi acceptat aceastaoferta de ajutor, ei ar fi deschis o us, a pentru intrareaidolatriei. Ei au sesizat nesinceritatea samaritenilor.S, i-au dat seama ca ajutorul câs, tigat printr-o aliant, a cuaces, ti oameni avea sa fie ca un nimic în comparat,iecu binecuvântarea pe care as, teptau s-o primeasca ur-mând poruncile clare ale lui Iehova.

Privitor la legatura pe care Israel trebuia sa o aiba cu popoa-rele înconjuratoare, Domnul spusese prin Moise: „Sanu închei legamânt cu ele, s, i sa nu ai mila de ele. Sanu te încuscres, ti cu popoarele acestea caci ar abatede la Mine pe fiii tai, s, i ar sluji astfel altor dumnezei;Domnul S-ar aprinde de mânie împotriva voastra s, ite-ar nimici îndata. Caci tu es, ti un popor sfânt pentruDomnul, Dumnezeul tau, s, i Domnul Dumnezeul tau,[569]te-a ales ca sa fii un popor al Lui dintre toate popoa-rele de pe fat,a pamântului”. (Deuteronom 7, 2-4; 14,2.)

Consecint,a care avea sa urmeze intrarii în legamânt cunat,iunile înconjuratoare a fost proorocita lamurit:„Domnul te va împras, tia printre toate neamurile, dela o margine a pamântului pâna la cealalta”, spuseseMoise, „s, i acolo, vei sluji altor dumnezei pe care nu i-ai cunoscut nici tu, nici parint,ii tai, dumnezei de lemns, i de piatra. Între aceste neamuri, nu vei fi linis, tit,s, i nu vei avea loc de odihna pentru talpa picioarelortale. Domnul ît,i va face inima fricoasa, ochii lâncezis, i sufletul îndurerat. Viat,a ît,i va sta nehotarâta înainte,vei tremura zi s, i noapte, nu vei fi sigur de viat,a ta, îngroaza care-t,i va umple inima s, i în fat,a lucrurilor pe

„Proorocii lui Dumnezeu îi ajutau” 421

care t,i le vor vedea ochii”. (Deuteronom 28, 64-67.)„S, i daca de acolo vei cauta pe Domnul, Dumnezeultau”, fusese fagaduint,a, „Îl vei gasi, daca-L vei cautadin toata inima ta s, i din tot sufletul tau”. (Deuteronom4, 29.)

Zorobabel s, i tovaras, ii lui erau familiarizat,i cu acestea s, imulte alte scripturi asemanatoare s, i în recenta robieavusesera dovada dupa dovada cu privire la împlini-rea lor. Iar acum, dupa ce se pocaisera de pacatelecare adusesera asupra lor s, i a parint,ilor lor judecat,ileprofetizate atât de clar prin Moise, dupa ce se întor-sesera cu toata inima la Dumnezeu s, i-s, i reînnoiseralegatura cu El, prin legamânt, li se îngaduise sa se [570]reîntoarca în ludea ca sa refaca ceea ce fusese distrus.Sa intre chiar de la începutul lucrarii lor în legamântcu idolatrii?

„Sa nu închei legamânt cu ele”, spusese Dumnezeu, iar aceiacare se reconsacrasera de curând Domnului la al-tarul recladit în fat,a ruinelor templului Sau s, i-audat seama ca linia de demarcat,ie între poporul Saus, i lume trebuia sa fie totdeauna pastrata distincta.Ei au refuzat sa intre în aliant, a cu aceia care, des, icunos, teau cerint,ele Legii lui Dumnezeu, nu se supu-neau pretent,iilor ei.

Principiile stabilite în Deuteronomul pentru îndrumarea luiIsrael trebuie sa fie urmate de poporul lui Dumne-zeu pâna la sfârs, itul timpului. Prosperitatea adeva-rata depinde de ment,inerea legamântului nostru cuDumnezeu. Niciodata nu trebuie sa ne îngaduim sacompromitem principiul prin intrarea în aliant, a cuaceia care nu se tem de El.

Exista o primejdie continua ca cei care sust,in a fi cres, tini saajunga la concept,ia ca pentru avea influent, a asupracelor ce sunt lumes, ti trebuie ca într-o masura oarecare

422 Profeti si regi

sa se asemene lumii. Însa cu toate ca un asemeneadrum poate parea ca aduce avantaje mai mari, tot-deauna se sfârs, es, te cu pierdere spirituala. Poporullui Dumnezeu trebuie sa se pazeasca cu strictet,e îm-potriva oricarei influent,e subtile care cauta intrare,prin mijlocirea unor ispite magulitoare din parteavrajmas, ilor adevarului. Copiii lui Dumnezeu suntstraini s, i calatori în aceasta lume, mergând pe o calepresarata cu primejdii. Ei nu trebuie sa dea atent,iesubterfugiilor ingenioase s, i ispitelor ademenitoare,folosite pentru a-i îndeparta de la ascultare.

Nu sunt cei mai de temut vrajmas, i ai cauzei lui Dumnezeu[571]aceia care sunt cunoscut,i s, i fat,is, declarat,i. Cei care,asemenea vrajmas, ilor lui Iuda s, i Beniamin, vin cucuvinte placute s, i cu vorbe lingus, itoare, urmarind înaparent, a un legamânt de prietenie cu copiii lui Dum-nezeu, aceia au o putere mai mare de amagire. Oricinesa fie cu bagare de seama fat, a de aceasta, pentru canu cumva o cursa ascunsa cu grija s, i maiestrie sa-l gaseasca nepregatit. Îndeosebi astazi, când istoriapamântului se încheie, Domnul cere de la copiii Saio veghere care nu cunoas, te odihna. Însa cu toate calupta este neîntrerupta, nimeni nu este lasat sa luptesingur. Îngerii ajuta s, i-i ocrotesc pe cei care umblasmerit,i înaintea lui Dumnezeu. Niciodata Domnulnostru nu-i va trada pe aceia care se încred în El.Atunci când copiii Sai se apropie de El pentru a fiocrotit,i de cel rau, Domnul înalt, a în ajutorul lor, cumila s, i dragoste, un steag împotriva vrajmas, ului. „Nuva atinget,i de ei”, zice El, „caci sunt ai Mei. I-amsapat pe palmele Mele”.

Neobosit,i în împotrivirea lor, samaritenii „au muiat inima po-porului lui Iuda ; l-au înfricos, at, ca sa-i împiedice sa-lîmpiedice sa zideasca, s, i au mituit cu pret, de argintpe sfetnici, ca sa-i zadarniceasca lucrarea. As, a a fosttot timpul viet,ii lui Cir, împaratul Pers, ilor”. (Ezra 4,

„Proorocii lui Dumnezeu îi ajutau” 423

4.5.) Prin rapoarte neadevarate, au trezit neîncredereîn mint,ile us, or influent,abile catre îndoiala. Dar timpde mai mult,i ani, puterile raului au fost t,inute în frâu,iar poporul din ludea a avut libertatea sa-s, i continuelucrarea.

În timp ce Satana se lupta sa influent,eze cele mai înalteautoritat,i în împarat,ia Medo-Persiei ca sa manifestedezaprobare fat, a de poporul lui Dumnezeu, îngeriilucrau în favoarea exilat,ilor. Lupta era de as, a naturaîncât întregul Cer era interesat. Prin proorocul Danielni se da o privelis, te a acestei lupte puternice dintrefort,ele binelui s, i ale raului. Timp de trei saptamâni, [572]Gabriel a luptat cu fort,ele întunericului, cautând saanihileze influent,ele care lucrau asupra mint,ii lui Cirs, i înainte ca lupta sa se încheie, Însus, i Hristos a venitîn ajutorul lui Gabriel. „Capetenia împarat,iei Persieimi-a stat împotriva douazeci s, i una de zile”, declaraGabriel; „însa iata ca Mihail, una din capeteniile celemai de seama, mi-a venit în ajutor, s, i am ies, it biruitoracolo lânga împarat,ii Persiei”. (Daniel 10, 13.) Totce a putut face cerul în favoarea poporului lui Dum-nezeu, a fost facut. Biruint,a a fost în cele din urmacâs, tigata, fort,ele vrajmas, ului au fost t,inute în frâu întoate zilele lui Cir s, i în toate zilele fiului sau Cambise,care a domnit aproape s, apte ani s, i jumatate.

Aceasta a fost o vreme de minunate ocazii pentru iudei.Cei mai înalt,i slujitori ai cerului lucrau asupra inimi-lor împarat,ilor s, i toate acestea pentru ca poporul luiDumnezeu sa lucreze neobosit pentru a aduce la înde-plinire decretul lui Cir. Ei n-ar fi trebuit sa crut,e niciun efort pentru a restatornici templul s, i slujbele luis, i nici pentru a se restabili în caminele lor din ludea.Dar în ziua puterii lui Dumnezeu, mult,i s-au doveditlipsit,i de bunavoint, a. Împotrivirea vrajmas, ilor lor eraputernica s, i hotarâta, s, i treptat, claditorii s, i-au pier-dut curajul. Unii nu puteau uita scena de la punerea

424 Profeti si regi

pietrei unghiulare, când mult,i îs, i exprimasera lipsa deîncredere în lucrarea întreprinsa. S, i pe masura ce sa-maritenii deveneau mai îndraznet,i, mult,i dintre iudeise întrebau daca, dupa toate acestea era vremea pentrurecladire. Aceste simt, aminte s-au împras, tiat repede.Mult,i dintre lucratori, descurajat,i s, i deprimat,i, s-auîntors la casele lor ca sa-s, i reia preocuparile obis, nuiteale viet,ii.

În timpul domniei lui Cambise, lucrarea la templu a înaintatîncet, iar în timpul domniei falsului Smerdis (numit[573]în Ezra 4, 7 Artaxerse), samaritenii au amagit pe acestimpostor fara scrupule sa dea un decret prin care seinterzicea iudeilor sa-s, i recladeasca templul s, i ceta-tea.

Timp de peste un an templul a fost neglijat s, i aproape ui-tat. Poporul locuia în casele lui s, i lupta sa realizezeprosperitate vremelnica, dar situat,ia lui era de plâns.Cu toate ca au lucrat cu toata puterea, n-au prospe-rat. Chiar s, i elementele naturii pareau sa complo-teze împotriva lor. Deoarece lasasera templul în para-gina, Domnul le-a trimis o seceta distrugatoare pesteogoare. Dumnezeu le daruise din bels, ug roade pecâmp s, i în gradini, grâu, must s, i untdelemn, ca do-vada a favorii Sale, dar din cauza ca ei folosisera înmod egoist aceste daruri bogate, binecuvântarile le-aufost retrase. Acestea erau starile existente în timpulprimei part,i a domniei lui Dariu Histaspe. Atât dinpunct de vedere spiritual cât s, i material, izraelit,ii erauîntr-o stare de plâns. Atât de mult murmurasera s, i seîndoisera, atâta timp alesesera sa puna interesele lorpe primul loc, încât atunci când priveau cu indiferent, atemplul Domnului în ruine, mult,i au pierdut din ve-dere planul urmarit de Dumnezeu prin restabilirea lorîn ludea, s, i aces, tia ziceau: „N-a venit înca vremeapentru zidirea din nou a Casei Domnului!” (Hagai 1,2.)

„Proorocii lui Dumnezeu îi ajutau” 425

Dar chiar s, i acest ceas întunecat nu era fara nadejde pen-tru aceia a caror încredere era în Dumnezeu. Pro-orocii Hagai s, i Zaharia au fost ridicat,i sa faca fat, acrizei. Prin marturii mis, catoare, aces, ti soli rânduit,iau descoperit poporului cauza necazurilor lui. Lipsaprosperitat,ii vremelnice era urmarea neglijarii de-aas, eza interesele lui Dumnezeu pe primul plan, audeclarat profet,ii. Daca izraelit,ii ar fi onorat pe Dum-nezeu, daca l-ar fi dovedit respectul s, i cinstea cu-venita, facând din construirea casei Sale prima lor [574]preocupare, ei ar fi chemat prin aceasta prezent,a s, ibinecuvântarea Sa.

Acelora care se descurajasera, Hagai le-a adresat întrebareacercetatoare: „Dar pentru voi a venit oare vremea salocuit,i în case captus, ite cu tavan, când Casa aceastasta darâmata? As, a vorbes, te acum Domnul os, tirilor:«Uitat,i-va cu bagare de seama la caile voastre!». Dece at,i facut atât de put,in? De ce va îngrijit,i de caselevoastre s, i nu avet,i grija de Casa Domnului? Undeeste zelul vostru pe care l-at,i simt,it odinioara pentrurecladirea Casei Domnului? Ce at,i câs, tigat slujindeului vostru? Dorint,a de a scapa de saracie v-a con-dus sa neglijat,i templul, iar aceasta neglijent, a a adusasupra voastra lucrul de care va temeat,i. «Semanat,imult, s, i strânget,i put,in, mâncat,i s, i tot nu va saturat,i,bet,i s, i tot nu va potolit,i setea, va îmbracat,i s, i tot nu vae cald; s, i cine câs, tiga o simbrie, o pune într-o pungasparta!»” (Hagai 1, 4-6.)

Apoi, prin cuvinte pe care ei nu puteau sa nu le înt,eleaga,Domnul le-a descoperit cauza care-i dusese la aceastalipsa. „Va as, teptat,i la mult, s, i iata ca at,i avut put,in;l-at,i dus acasa, dar Eu l-am suflat. Pentru ce? ziceDomnul os, tirilor. Din pricina Casei Mele, care stadarâmata, pe când fiecare din voi alearga pentru casalui. De aceea cerurile nu v-au dat roua, s, i pamântul nus, i-a dat roadele. Am chemat seceta peste t,ara, peste

426 Profeti si regi

munt,i, peste grâu, peste must, peste untdelemn, pestetot ce poate aduce pamântul, peste oameni s, i pestevite, s, i peste tot lucrul mâinilor voastre”. (Hagai 1,9-11.)

„Uitat,i-va cu bagare de seama la caile voastre!” i-a îndemnat[575]Domnul. „Suit,i-va pe munte, aducet,i lemne s, i zidit,iCasa! Eu Ma voi bucura de lucrul acesta, s, i voi fiproslavit”. (Hagai 1, 7.8.)

Solia de sfat s, i de mustrare data prin Hagai a atins inimaconducatorilor poporului lui Israel. Ei simt,eau caDumnezeu era într-adevar cu ei. Nu îndrazneausa dispret,uiasca îndrumarile repetate trimise lor, s, ianume ca prosperitatea, atât cea trecatoare cât s, i ceaspirituala, depindea de ascultarea credincioasa de po-runcile lui Dumnezeu. Trezit,i de avertizarile prooro-cului, Zorobabel s, i Iosua, împreuna cu „toata ramas, it,apoporului, au ascultat glasul Domnului, Dumnezeuluilor, s, i cuvintele proorocului Hagai”. (Hagai 1, 12.)

De îndata ce Israel s-a hotarât sa asculte, cuvintele de mus-trare au fost urmate de o solie de încurajare. „Ha-gai, trimisul Domnului, a zis poporului, dupa poruncaDomnului: «Eu sunt cu voi, zice Domnul». Dom-nul a trezit duhul lui Zorobabel, s, i duhul lui Iosua,s, i duhul întregii ramas, it,e a poporului. As, a ca ei auvenit s, i s-au pus pe lucru în Casa Domnului os, tirilor,Dumnezeul lor”. (Hagai 1, 13.14.)

În mai put,in de o luna, dupa ce lucrarea de la templu a fostreluata, claditorii au primit o alta solie mângâietoare.„Acum fii tare, Zorobabel!” a îndemnat Însus, i Dom-nul prin proorocul Sau. „Fii tare s, i tu, Iosua!... Fiitare s, i tu, tot poporul din t,ara, zice Domnul, s, i lucrat,i!Caci Eu sunt cu voi, zice Domnul os, tirilor”. (Hagai2, 4.)

„Proorocii lui Dumnezeu îi ajutau” 427

Lui Israel tabarât înaintea muntelui Sinai, Domnul îi spusese:„Eu voi locui în mijlocul copiilor lui Israel, s, i voi fiDumnezeul lor. Ei vor cunoas, te ca Eu sunt DomnulDumnezeul lor, care i-am scos din t,ara Egiptului, ca sa [576]locuiesc în mijlocul lor. Eu sunt Domnul, Dumnezeullor”. (Exod 29, 45.46.) Iar acum în ciuda faptului ca„au fost neascultatori s, i au întristat pe Duhul Lui celSfânt” (Isaia 63, 10), Domnul s, i-a întins înca o datamâna sa-i salveze prin soliile proorocului Sau. Carecunoas, tere a conlucrarii cu planul Sau, El Îs, i reîn-noia legamântul prin care Duhul Sau avea sa ramânaîntre ei s, i-i îndemna: „Nu va temet,i!”

Copiilor Sai de astazi Domnul le spune: „Fit,i tari ... lucrat,i,caci Eu sunt cu voi”. Totdeauna cres, tinul are un ajutorputernic în Domnul. Poate ca nu cunoas, tem modul încare ne ajuta Dumnezeu, dar s, tim un lucru: niciodataEl nu-i va parasi pe aceia care îs, i pun încrederea în El.Daca cres, tinii ar s, ti de câte ori Domnul le-a rânduitcalea pentru ca planurile vrajmas, ului cu privire la eisa nu se împlineasca, nu s-ar mai poticni plângându-se. Credint,a lor s-ar întemeia pe Dumnezeu s, i nicio încercare n-ar avea putere sa-i doboare. Ei L-arrecunoas, te ca înt,elepciunea s, i taria lor, s, i El ar facesa se împlineasca ceea ce dores, te sa lucreze prin ei.

Îndemnurile staruitoare s, i încurajarile date prin Hagai au fostîntarite s, i completate de Zaharia, pe care Dumnezeu l-a ridicat sa-i stea alaturi pentru a-l îndemna pe Israelsa împlineasca porunca de a se ridica sa zideasca.Prima solie a lui Zaharia a fost asigurarea ca niciodataCuvântul lui Dumnezeu nu da gres, s, i o fagaduint, a debinecuvântare pentru tot,i aceia care se vor prinde decuvântul cel sigur al proorociei.

Cu ogoarele pustiite, cu mica lor rezerva de hrana care scadea [577]cu repeziciune, s, i înconjurat,i cum erau de popoare ne-prietenoase, izraelit,ii au înaintat totus, i prin credint, a,

428 Profeti si regi

ca raspuns la chemarea solilor lui Dumnezeu, s, i au lu-crat cu sârguint, a pentru a restaura templul ruinat. Erao lucrare care cerea o încredere neabatuta în Dum-nezeu. Pe când poporul se straduia sa-s, i faca parteas, i cauta o reînnoire a harului lui Dumnezeu în inimas, i viat, a, solie dupa solie le-a fost data prin Hagai s, iZaharia, cu asigurarea ca aceasta credint, a avea sa fierasplatita bogat iar Cuvântul lui Dumnezeu privitor laslava viitoare a templului ale carui ziduri le înalt,au nuavea sa ramâna neîmplinit. Chiar în aceasta cladireurma sa Se arate, la împlinirea vremii, dorint,a tuturorpopoarelor, ca Învat, ator s, i Mântuitor al omenirii.

În felul acesta, claditorii n-au fost lasat,i sa se lupte singuri;„cu ei erau proorocii lui Dumnezeu care-i ajutau”(Ezra 5, 2), s, i Însus, i Domnul os, tirilor spusese: „Fiitare ... s, i lucrat,i: caci Eu sunt cu voi”. (Hagai 2, 4.)

O data cu pocaint,a din inima s, i cu voint,a de a înainta princredint, a, a venit s, i fagaduint,a prosperitat,ii pamântes, ti.„Din ziua aceasta”, a spus Domnul, „Îmi voi da bine-cuvântarea Mea”. (Hagai 2, 19.)

Lui Zorobabel, conducatorul lor — care în tot,i anii de laîntoarcerea lui din Babilon fusese atât de greu încer-cat i s-a dat solia cea mai pret,ioasa. Avea sa vinaziua, zicea Domnul, când tot,i vrajmas, ii poporuluiSau ales vor fi nimicit,i. „În ziua aceea, zice Dom-nul os, tirilor, pe tine Zorobabele, robul Meu ... tevoi pastra ca pe o pecete, caci Eu te-am ales”. (Ha-gai 2, 23.) Acum guvernatorul lui Israel putea vedeaînsemnatatea provident,ei care-l condusese prin descu-[578]rajare s, i necazuri, putea înt,elege planul lui Dumnezeuîn toate.

Acest cuvânt personal dat lui Zorobabel a fost lasat în Scrip-tura pentru încurajarea copiilor lui Dumnezeu dintoate veacurile. Dumnezeu are un plan atunci când

„Proorocii lui Dumnezeu îi ajutau” 429

trimite încercarea peste copiii Sai. Niciodata nu-i con-duce altfel de cum ar alege ei sa fie condus, i, daca arvedea sfârs, itul de la început s, i ar înt,elege slava pla-nului pe care îl împlinesc. Tot ce aduce El asupra lorca încercare sau proba vine pentru ca ei sa fie tari salucreze s, i sa sufere pentru El.

Soliile date prin Hagai s, i Zaharia au trezit poporul sa facaorice efort posibil pentru recladirea templului. Darîn timp ce lucrau, erau hart,uit,i cu rautate de sama-riteni s, i de alt,ii care nascoceau tot felul de piedici.Într-o împrejurare, slujbas, ii împarat,iei medo-persanedin provincia aceea au vizitat Ierusalimul s, i au cerutnumele aceluia care autorizase restaurarea cladirii.Daca în vremea aceea iudeii nu s-ar fi încrezut înDomnul pentru calauzire, aceasta cercetare ar fi pututavea urmari dezastruoase pentru ei. „Dar ochiul luiDumnezeu veghea asupra batrânilor iudeilor. S, i au la-sat sa mearga înainte lucrarile pâna la trimiterea uneiîns, tiint, ari catre Dariu”. (Ezra 5, 5.) Slujbas, ilor li s-araspuns atât de înt,elept încât ei s-au hotarât sa scrieo scrisoare lui Dariu Histaspe, pe atunci împaratulMedo-Persiei, atragându-i atent,ia la decretul originardat de Cir, care poruncise recladirea casei Domnuluide la Ierusalim, s, i ca toate cheltuielile sa fie platitedin tezaurul împaratului.

Dariu a cautat acest decret s, i l-a gasit, iar ca urmare a poruncit [579]acelora care cercetasera sa îngaduie continuarea re-cladirii templului. „Lasat,i sa mearga înainte lucrarileacestei case a lui Dumnezeu”, a poruncit el, „drega-torul iudeilor s, i batrânii iudeilor s-o zideasca iaras, ipe locul unde era”, Mai mult, Dariu a continuat: „lataporunca pe care o dau cu privire la ce vet,i avea defacut fat, a de aces, ti batrâni ai iudeilor, pentru zidireaacestei case a lui Dumnezeu: cheltuielile, luate dinaverile împaratului venite din birurile de dincolo deRâu, sa fie platite îndata oamenilor acestora, ca sa

430 Profeti si regi

nu înceteze lucrul. Lucrurile trebuincioase pentru ar-derile de tot ale Dumnezeului cerului, vit,ei, berbecis, i miei, grâu, sare, vin s, i untdelemn, sa li se dea, lacerere, preot,ilor din Ierusalim, zi de zi, s, i fara nici olipsa, ca sa aduca jertfe de bun miros Dumnezeuluicerurilor, s, i sa se roage pentru viat,a împaratului s, i afiilor lui”. (Ezra 6, 7-10.)

Împaratul a poruncit mai departe sa fie aplicate pedepse aspreacelora care ar schimba în vreun fel porunca s, i aîncheiat cu aceasta deosebita declarat,ie: „Dumnezeucare a pus sa locuiasca în locul acela Numele Lui, sarastoarne pe orice împarat s, i pe orice popor, care arîntinde mâna sa calce cuvântul meu ca sa nimiceascaaceasta casa a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Dariu,am dat porunca aceasta. Sa fie împlinita întocmai”.(Ezra 6, 12.) În felul acesta, Domnul a pregatit caleapentru terminarea templului.

Cu luni de zile mai înainte ca acest decret sa fie dat, izraelit,iicontinuasera sa lucreze prin credint, a, proorocii luiDumnezeu ajutându-i prin solii date la timp prin careplanul divin pentru Israel a fost t,inut în atent,ia lucra-torilor. La doua luni dupa ce ultima solie a lui Hagai[580]care ne este raportata a fost data, Zaharia a avut oserie de vedenii cu privire la lucrarea lui Dumnezeupe pamânt. Aceste solii date sub forma de parabole s, isimboluri au venit în timpul unei mari nesigurant,e s, iîngrijorari s, i au fost de o însemnatate deosebita pentrubarbat,ii care mergeau înainte în Numele Dumnezeu-lui lui Israel. Conducatorilor li se parea ca îngaduint,adata iudeilor sa recladeasca era pe cale sa fie retrasa;viitorul parea foarte întunecat. Dumnezeu a vazut capoporul Sau avea nevoie sa fie sust,inut s, i încurajatprintr-o descoperire a dragostei s, i îndurarii Sale faramargini.

„Proorocii lui Dumnezeu îi ajutau” 431

În vedenie Zaharia a auzit pe Îngerul Domnului întrebând:„Doamne al os, tirilor, pâna când nu vei avea mila deIerusalim, s, i de cetat,ile lui Iuda, pe care Te-ai mâniatîn aces, ti s, aptezeci de ani!” „Domnul a raspuns cuvorbe bune, cu vorbe de mângâiere, îngerului carevorbea cu mine”, a zis Zaharia.

„S, i îngerul care vorbea cu mine, mi-a zis: «Striga s, i zi: As, avorbes, te Domnul os, tirilor: Sunt plin de o mare mânieîmpotriva neamurilor îngâmfate; caci Ma mâniasemnumai put,in, dar ele au ajutat spre nenorocire. Deaceea as, a vorbes, te Domnul: Ma întorc cu îndurarespre Ierusalim; Casa Mea va fi zidita ... s, i funia de ma-surat se va întinde asupra Ierusalimului»”. (Zaharia1, 12-16.)

Proorocul a fost îndrumat sa prooroceasca: „As, a vorbes, teDomnul os, tirilor: Cetat,ile Mele vor avea iaras, i bels, ug [581]de bunatat,i, Domnul va mângâia iaras, i Sionul, vaalege iaras, i Ierusalimul”. (Zaharia 1, 17.)

Apoi Zaharia a vazut fort,ele care „au risipit pe Iuda, peIsrael s, i Ierusalimul”, simbolizate prin patru coarne.Îndata dupa aceea a vazut patru fierari, care reprezen-tau uneltele folosite de Domnul pentru restatornicireapoporului Sau s, i a Casei Sale de închinare. (VeziZaharia 1, 18-21.)

„Am ridicat ochii”, spunea Zaharia, „m-am uitat, s, i iata ca eraun om care t,inea în mâna o funie de masurat. L-amîntrebat: «Unde te duci?» s, i el mi-a zis: «Ma duc samasor Ierusalimul, ca sa vad ce lat,ime s, i ce lungimeare. S, i îngerul, care vorbea cu mine, a înaintat, s, iun alt înger i-a ies, it înainte». El i-a zis: «Alearga devorbes, te tânarului acestuia, s, i spune-i: Ierusalimul vafi o cetate deschisa, din pricina mult,imii oamenilor s, ivitelor care vor fi în mijlocul lui; Eu Însumi — zice

432 Profeti si regi

Domnul — voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui;s, i voi fi slava lui în mijlocul lui!»” (Zaharia 2, 1-5.)

Dumnezeu poruncise ca Ierusalimul sa fie rezidit, vedeniacu masurarea cetat,ii fiind o asigurare ca El va damângâiere s, i putere celor apasat,i ai Lui, s, i va împlinifat, a de ei fagaduint,ele legamântului sau ves, nic. GrijaLui ocrotitoare, spunea El, va fi ca „un zid de focde jur împrejur” s, i prin ei slava Sa, va fi descoperitatuturor fiilor oamenilor: Ceea ce aducea la îndepli-nire pentru poporul Sau urma sa fie cunoscut pe totpamântul. „Striga de bucurie s, i veselie, locuitoare aSionului, caci mare este în mijlocul tau Sfântul luiIsrael”. (Isaia 12, 6.)

Capitolul 47 — Iosua s, i îngerul [582]

Înaintarea continua realizata de claditorii templului anemult,umit s, i a alarmat într-o mare masura os, tilecelui rau. Satana s-a hotarât sa depuna în continu-are eforturi pentru ca sa slabeasca s, i sa descura-jeze pe poporul lui Dumnezeu, punându-i înaintenedesavârs, irile de caracter. Daca aceia care suferi-sera îndelung din cauza neascultarii puteau fi iaras, iamagit,i sa nesocoteasca poruncile lui Dumnezeu, ur-mau sa fie adus, i din nou sub robia pacatului.

Pentru ca Israel fusese ales sa pastreze cunos, tint,a de Dumne-zeu pe pamânt, el fusese mereu obiectul deosebit alurii lui Satana. El era hotarât sa-i distruga. Cât timperau ascultatori, nu le putea face nici un rau; de aceeas, i-a adunat toata puterea s, i viclenia pentru a-i ducela pacat. Prins, i în cursa de ispitele lui, calcasera Le-gea lui Dumnezeu s, i fusesera lasat,i sa devina pradavrajmas, ilor lor.

Cu toate ca au fost robi în Babilon, Dumnezeu nu i-a parasit.El le-a trimis proorocii Sai cu mustrari s, i avertizari [583]s, i i-a trezit sa-s, i vada vinovat,ia. Când s-au umilitînaintea lui Dumnezeu s, i s-au întors la El cu pocaint, aadevarata, El le-a trimis solii de încurajare, declarândca-i va elibera din robie, îi va readuce sub ocrotireaSa s, i-i va restatornici în t,ara lor. Iar când aceastalucrare de restatornicire începuse, s, i o ramas, it, a dinIsrael se reîntorsese deja în ludea, Satana era hotarâtsa împiedice aducerea la îndeplinire a planului divins, i în scopul acesta cauta sa incite popoarele pagâneca sa-i distruga cu totul.

433

434 Profeti si regi

Însa în aceasta criza Domnul s, i-a întarit poporul „cu cu-vinte bune s, i cu vorbe de mângâiere”. (Zaharia 1,13.) Printr-o ilustrat,ie impresionanta a eforturilor luiSatana s, i a lucrarii Domnului Hristos, El le-a aratatputerea Mijlocitorului lor de a birui pe acuzatorulpoporului Sau.

În vedenie proorocul vede „pe Iosua, marele preot”, „îmbra-cat cu haine murdare” (Zaharia 3, 1.3), stând înainteaÎngerului Domnului, solicitând mila lui Dumnezeu înfavoarea poporului sau apasat. În timp ce el pledeazapentru împlinirea fagaduint,elor lui Dumnezeu, Sa-tana se ridica cu îndrazneala sa i se împotriveasca. Elarata catre faradelegile lui Israel ca motiv pentru caresa nu fie readus în favoarea lui Dumnezeu. Îi pretindeca prada a lui, s, i cere sa-i fie dat,i în mâinile lui.

Marele preot nu se poate apara pe sine s, i nici pe poporul saude acuzat,iile lui Satana. El nu pretinde ca Israel estenevinovat. În haine murdare simbolizând pacatele po-porului, pe care le poarta ca reprezentant al lor, staînaintea Îngerului, marturisind vinovat,ia lor, dar ara-tând pocaint,a s, i umilint,a lor s, i încrezându-se în mila[584]unui Rascumparator iertator de pacate. În credint, a, elcere împlinirea fagaduint,elor lui Dumnezeu.

Atunci Îngerul, care este Hristos Însus, i, Mântuitorulpacatos, ilor, aduce la tacere pe acuzatorul poporuluiSau zicând: „Domnul sa te mustre, Satano! Domnulsa te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el,Iosua, un taciune scos din foc?” (Zaharia 3, 2.) Timpîndelungat, Israel trecuse prin cuptorul necazurilor.Datorita pacatelor, ei fusesera aproape mistuit,i de fo-cul aprins de Satana s, i de uneltele lui, folosite pentrudistrugerea lor, dar Dumnezeu s, i-a întins acum mâna,ca sa-i scoata.

Iosua s, i îngerul 435

Mijlocirea lui losua este primita s, i se da porunca:„Dezbracat,i-l de hainele murdare de pe el”. Apoi,i-a zis lui losua: „lata ca îndepartez de la tine nelegiu-irea, s, i te îmbrac cu haine de sarbatoare”. „l-au pus omitra curata pe cap s, i l-au îmbracat în haine”. (Verse-tul 4.5.) Propriile sale pacate s, i acelea ale poporuluisau au fost iertate. Israel a fost îmbracat „cu haine desarbatoare” neprihanirea lui Hristos atribuita. Mitraas, ezata pe capul lui losua era asemenea aceleia pur-tate de preot,i s, i avea inscript,ia „Sfint,enie Domnului”(Exod 28, 36), însemnând ca, în ciuda faradelegilorlui de mai înainte, era acum destoinic sa slujeascaînaintea Domnului, în Sanctuarul Sau.

Îngerul i-a declarat lui losua: „As, a zice Domnul os, tirilor:«Daca vei umbla pe caile Mele s, i daca vei pazi po-runcile Mele, vei judeca s, i casa Mea s, i vei privegheaasupra curt,ilor Mele s, i te voi lasa sa intri împreuna cu [585]cei ce sunt aici».” (Zaharia 3, 7.) Daca avea sa asculte,el urma sa fie onorat ca judecator sau conducator altemplului s, i al tuturor slujbelor lui, avea sa umbleprintre îngerii însot,itori, chiar în viat,a aceasta, iar lasfârs, it, urma sa se uneasca s, i cu mult,imea proslavitaîn jurul tronului lui Dumnezeu.

„Asculta dar, losua, mare preot, tu s, i tovaras, ii tai de slujba,care stau înaintea ta caci aces, tia sunt nis, te oamenicare vor sluji ca semne; lata, voi aduce pe Robul Meu,Odrasla”. (Zaharia 3, 8.) În Odrasla, lzbavitorul careavea sa vina, sta nadejdea lui Israel. Prin credint,aîn Mântuitorul care avea sa vina, au primit iertarelosua s, i poporul sau. Prin credint,a în Hristos, fuse-sera ei readus, i în favoarea lui Dumnezeu. În virtuteameritelor Sale, daca aveau sa umble în caile Lui s, isa pazeasca rânduielile Lui, urmau sa fie „nis, te oa-meni care vor sluji ca semne”, onorat,i ca ales, i aicerului printre popoarele pamântului. As, a cum Sa-tana a acuzat pe losua s, i pe poporul lui tot astfel, în

436 Profeti si regi

toate veacurile, el îi învinuies, te pe cei care cauta milas, i ocrotirea lui Dumnezeu. „El este pârâs, ul frat,ilornos, tri ... care zi s, i noapte îi pâra înaintea Dumne-zeului nostru”. (Apocalipsa 12, 10.) Lupta se repetapentru orice suflet care este rascumparat de sub pute-rea celui rau s, i al carui nume este scris în cartea viet,iiMielului. Niciodata nu este cineva primit în familialui Dumnezeu, fara sa trezeasca împotrivirea hotarâtaa vrajmas, ului. Dar Acela care a fost atunci nadejdealui Israel, apararea lui, îndreptat,irea s, i rascumpararealui, este s, i astazi nadejdea bisericii.

Acuzat,iile lui Satana împotriva acelora care-L cauta pe Dom-nul nu sunt izvorâte din ura fat, a de pacatele lor. Else bucura de caracterele lor defectuoase, caci s, tie canumai prin neascultarea lor de Legea lui Dumnezeu,poate câs, tiga putere asupra lor. Învinuirile lui se ridica[586]numai datorita vrajmas, iei lui împotriva lui Hristos.Prin Planul de mântuire, Isus zdrobes, te stapânirea luiSatana asupra familiei omenes, ti s, i rascumpara sufle-tele de sub puterea lui. Toata ura s, i rautatea arhirebe-lului sunt o stârnire când vede dovezile supremat,ieilui Hristos s, i cu o putere s, i viclenie diabolica lucreazasa smulga din mâna Lui pe fiii oamenilor, care au pri-mit mântuirea. El îi conduce pe oameni la necredint, a,facându-i sa piarda încrederea în Dumnezeu s, i sa sedesparta de dragostea Sa, îi ispites, te sa calce Legea s, iapoi îi pretinde ca robi, contestând dreptul lui Hristosde a-i izbavi de sub puterea lui. Satana s, tie ca aceiacare cer de la Dumnezeu iertare s, i har vor primi. Deaceea, le pune pacatele înainte ca sa-i descurajeze.El cauta mereu ocazii sa se plânga împotriva aceloracare încearca sa asculte de Dumnezeu. Chiar slujirealor cea mai buna s, i cea mai vrednica de primit cautasa o faca sa para corupta. Prin nenumarate planurifoarte subtile s, i nemiloase, se straduies, te sa obt,inacondamnarea lor.

Iosua s, i îngerul 437

În propria sa putere, omul nu poate face fat, a acuzat,iilorvrajmas, ului. El sta înaintea lui Dumnezeu în hainemânjite de pacat, marturisindu-s, i vinovat,ia. Dar Isus,Aparatorul nostru, prezinta o rugaciune eficienta în fa-voarea tuturor acelora care, prin credint, a s, i pocaint, a,s, i-au predat Domnului viat,a spre a fi pazita. El lesust,ine cauza s, i, prin argumentele puternice ale Cal-varului, îl biruies, te pe învinuitorul lor. Ascultarea Sadesavârs, ita de Legea lui Dumnezeu l-a dat toata pu-terea în cer s, i pe pamânt, s, i El cere de la Tatal Saumila s, i împacare pentru omul vinovat. El spune în-vinuitorului poporului Sau: „Domnul sa te mustre, [587]Satano! Aces, tia sunt rascumparat,ii sângelui Meu, ta-ciuni scos, i din foc”. Iar acelora care se încred în Elcu credint, a, le da asigurarea: „lata ca îndepartez de latine nelegiuirea s, i te îmbrac cu haine de sarbatoare”.(Zaharia 3, 4.)

Tot,i aceia care îmbraca haina neprihanirii lui Hristos vor staînaintea lui ca ales, i, sinceri s, i credincios, i. Satana nuare putere sa-i smulga din mâna Mântuitorului. Hris-tos nu va îngadui sa treaca sub puterea vrajmas, uluinici un suflet care, în pocaint, a s, i credint, a, a cerut ocro-tirea Sa. Cuvântul Sau da asigurarea: „Afara numaidaca vor cauta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine,da, vor face cu Mine pace”. (Isaia 27, 5.) Fagaduint,adata lui losua este data tuturor: „Daca vei pazi porun-cile Mele ... te voi lasa sa intri împreuna cu cei cesunt aici”. (Zaharia 3, 7.) Îngerii lui Dumnezeu vormerge alaturi de ei, chiar în aceasta lume, s, i ei vorsta în cele din urma printre îngerii care vor înconjuratronul lui Dumnezeu.

Vedenia lui Zaharia cu privire la losua s, i Înger se aplica cu ofort, a deosebita experient,ei poporului lui Dumnezeuîn scenele finale ale marii zile de ispas, ire. Bisericaramas, it,ei va fi adusa atunci într-o mare încercare s, iamaraciune. Aceia care pazesc poruncile lui Dumne-

438 Profeti si regi

zeu s, i credint,a lui Isus vor simt,i mânia balaurului s, ia os, tirilor lui. Satana considera oamenii ca fiind tot,isupus, ii lui; el a câs, tigat stapânire peste mult,i pretins, icres, tini. Dar iata o mica grupa, care se împotrives, tesupremat,iei lui. Daca ar putea-o s, terge de pe fat,apamântului, biruint,a lui ar fi totala. Dupa cum el a[588]influent,at popoarele pagâne sa-l distruga pe Israel, totastfel, în viitorul apropiat, va incita puterile nelegiuiteale pamântului sa distruga pe poporul lui Dumnezeu.Se va cere oamenilor sa se dea ascultare edicteloromenes, ti prin calcarea Legii divine. Aceia care ramâncredincios, i lui Dumnezeu vor fi amenint,at,i, denunt,at,is, i proscris, i. Vor fi „tradat,i pâna s, i de parint,i, frat,i,rude, s, i prieteni”, chiar pâna la moarte. (Luca 21, 16.)Singura lor nadejde este în mila lui Dumnezeu, iarsingura lor aparare va fi rugaciunea. As, a cum losua astaruit înaintea Îngerului, tot astfel biserica ramas, it,ei,cu zdrobire de inima s, i credint, a neabatuta, va staruipentru iertare s, i eliberare prin Isus, Aparatorul lor.Ei sunt pe deplin cons, tient,i de pacatos, enia viet,ii lor,îs, i vad slabiciunile s, i nevrednicia s, i sunt pe punctuldisperarii.

lspititorul sta alaturi sa-i învinuiasca, as, a cum a stat alaturi sai se împotriveasca lui losua. El arata catre ves, mintelelor murdare s, i caracterele lor defectuoase. El prezintaslabiciunile s, i nebunia lor, pacatele de nerecunos, tint, a,de neasemanare a lor cu Hristos, prin care L-au de-zonorat pe Rascumparatorul lor. El face eforturi sa-iîngrozeasca la gândul ca situat,ia lor este deznadajdu-ita, ca pata necurat,iei lor nu va fi niciodata spalata. Elspera ca, în acest fel, sa le distruga credint,a, as, a încâtsa se supuna ispitelor lui s, i sa paraseasca ascultareade Dumnezeu.

Satana are o cunoas, tere exacta a pacatelor cu care el a ispi-tit pe poporul lui Dumnezeu sa le savârs, ea ca s, i îs, iîndreapta acuzat,iile împotriva lor spunând ca, prin

Iosua s, i îngerul 439

pacate, au pierdut ocrotirea divina s, i pretinzând caare dreptul sa-i distruga. El îi declara vrednici sa fiescos, i, asemenea lui, de sub ocrotirea lui Dumnezeu.

„Sunt aces, tia, zice el, poporul care sa-mi ia locul în cer s, i [589]locul îngerilor care s-au suit cu mine? Ei marturisescca asculta de Legea lui Dumnezeu; dar nu au t,inutprincipiile ei. N-au fost ei iubitori de sine mai multdecât iubitori de Dumnezeu? Nu s, i-au pus intereseleproprii mai presus de slujirea Sa? N-au iubit ei lucru-rile din lume? Privit,i la pacatele care au caracterizatviat,a lor. Iata egoismul lor, rautatea lor, ura lor unulfat, a de altul. Ma va izgoni Dumnezeu pe mine s, i în-gerii mei din prezent,a Sa s, i sa-i rasplateasca pe aceiacare au fost vinovat,i de aceleas, i pacate? Tu nu pot,iface aceasta în dreptate, Doamne. Dreptatea cere casa se pronunt,e hotarârea împotriva lor”.

Des, i urmas, ii lui Hristos au pacatuit, ei nu s-au predat sa fiestapânit,i de uneltele satanice. Ei s-au pocait de pa-cate s, i au cautat pe Domnul în umilint, a s, i în pocaint, aiar Aparatorul divin mijloces, te în favoarea lor. Acelacare a fost insultat cel mai mult de nerecunos, tint,alor, care le cunoas, te pacatul dar s, i pocaint,a, declara:„Domnul sa te mustre, Satano! Eu Mi-am dat viat,apentru aceste suflete. Sunt sapate pe palmele Mele.Ei pot avea nedesavârs, iri de caracter, poate au gres, itîn straduint,ele lor, dar s-au pocait, iar Eu i-am iertats, i i-am primit”. Asalturile lui Satana sunt puternice s, iamagirile lui sunt subtile, dar ochiul Domnului estepeste poporul Sau. Necazul lor este mare, flacarilecuptorului par sa-i mistuie, dar Isus îi va scoate caaur curat,it prin foc. Firea lor pamânteasca va fi în-departata, pentru ca prin ei chipul lui Hristos sa fiedescoperit în mod desavârs, it.

Uneori, se pare ca Domnul a uitat primejdiile bisericii Sale [590]s, i insultele aduse de vrajmas, i. Dar Dumnezeu nu a

440 Profeti si regi

uitat. Nimic în lume nu este atât de scump inimiiSale ca biserica Sa. Nu este voia Lui ca procedeeleomenes, ti sa-i denatureze marturia. El nu lasa poporulSau sa fie biruit de ispitele lui Satana. El îi va pedepsipe aceia care Îl reprezinta gres, it, dar va fi înduratorcu tot,i aceia care se pocaiesc sincer. Tuturor aceloracare Îl cheama pentru putere, în vederea dezvoltariicaracterului cres, tin, El le va da ajutorul de care aunevoie.

La vremea sfârs, itului, poporul lui Dumnezeu va suspina s, iva geme din cauza nelegiuirilor care se fac în t,ara.Cu lacrimi ei îi vor avertiza pe nelegiuit,i de primej-dia de a calca în picioare Legea divina s, i cu o du-rere de nespus se vor umili înaintea Domnului, înpocaint, a. Nelegiuit,ii îs, i vor bate joc de amaraciunealor s, i vor lua în râs apelurile lor solemne. Dar groazas, i umilint,a poporului lui Dumnezeu sunt o dovada denetagaduit ca recâs, tiga puterea s, i noblet,ea caracteru-lui pierdut, ca urmare a pacatului. Datorita faptuluica se apropie mai mult de Hristos, ca ochii le suntat,intit,i asupra curat,iei Lui desavârs, ite, ei înt,eleg atâtde lamurit pacatos, enia nespus de grozava a pacatu-lui. Blândet,ea s, i umilint,a sunt condit,iile reus, itei s, ibiruint,ei. O cununa de slava îi as, teapta pe aceia carese pleaca la piciorul crucii.

Credincios, ii lui Dumnezeu care se roaga sunt ca s, i cum arfi ascuns, i în El. Ei nu s, tiu cât de sigur sunt ocrotit,i.Îndemnat,i de Satana, conducatorii lumii cauta sa-i nimiceasca dar daca ochii copiilor lui Dumnezeuar putea fi deschis, i, as, a cum au fost deschis, i ochiislujitorului lui Elisei, la Dotan, ar vedea îngerii lui[591]Dumnezeu tabarât,i în jurul lor, t,inând în frâu os, tileîntunericului.

În timp ce poporul lui Dumnezeu îs, i amaras, te sufletul îna-intea Lui, rugându-se pentru curat,ia inimii, se da po-

Iosua s, i îngerul 441

runca: „îndepartat,i ves, mintele murdare” s, i sunt ros-tite cuvintele de încurajare: „lata ca îndepartez de latine nelegiuirea s, i te îmbrac în haine de sarbatoare”.(Zaharia 3, 4.) Haina fara pata a neprihanirii lui Hris-tos este as, ezata asupra copiilor credincios, i ai lui Dum-nezeu, încercat,i s, i ispitit,i. Ramas, it,a dispret,uita esteîmbracata în ves, minte slavite, care nu vor fi mânjiteniciodata de stricaciunile din lume. Numele lor suntpastrate în cartea viet,ii Mielului s, i înregistrate împre-una cu credincios, ii tuturor veacurilor. Ei s-au împotri-vit uneltirilor amagitorului, n-au parasit credincios, ialor din cauza racnetelor balaurului. Acum sunt aparat,ipentru ves, nicie de uneltirile ispititorului. Pacatele lorsunt trecute asupra autorului pacatului. O mitra curataeste pusa pe frunt,ile lor.

În timp ce Satana îs, i sust,ine acuzat,iile, îngeri sfint,i nevazut,i,merg încoace s, i încolo, punând sigiliul viului Dumne-zeu asupra celor credincios, i. Aces, tia sunt cei care staupe muntele Sionului împreuna cu Mielul având scrispe frunt,ile lor Numele Tatalui. Ei cânta o cântare nouaînaintea tronului, cântare pe care nimeni nu o poateînvat,a afara de cei o suta patruzeci s, i patru de mii,care au fost rascumparat,i de pe pamânt: „Ei urmeazape Miel oriunde merge El. Au fost rascumparat,i dintreoameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu s, i pen-tru Miel. S, i în gura lor nu s-a gasit minciuna, cacisunt fara vina înaintea scaunului de domnie al luiDumnezeu”. (Apocalipsa 14, 4.5.)

Acum se ajunge la împlinirea deplina a cuvintelor Îngerului: [592]„Asculta dar, losua, mare preot, tu s, i tovaras, ii tai deslujba, care stau înaintea ta caci aces, tia sunt nis, te oa-meni care vor sluji ca semne. Iata, voi aduce pe RobulMeu, Odrasla. (Zaharia 3, 8.) Hristos Se descopera caRascumparator s, i Eliberator al poporului Sau. Acumramas, it,a este, fara îndoiala, «oameni care vor slujica semne», când lacrimile s, i umilint,a peregrinarii lor

442 Profeti si regi

fac loc bucuriei s, i cinstei în prezent,a lui Dumnezeus, i a Mielului. «În vremea aceea, odrasla Domnuluiva fi plina de maret,ie s, i slava, s, i rodul t, arii va fi plinde stralucire s, i frumuset,e pentru cei mântuit,i ai luiIsrael. S, i cel ramas în Sion, cel lasat în Ierusalim, seva numi „sfânt”, oricine va fi scris printre cei vii, laIerusalim». (Isaia 4, 2.3.)

Capitolul 48 — «Nici prin putere, nici [593]

prin tarie»

Îndata, dupa vedenia lui Zaharia despre losua s, i Înger, proo-rocul a primit o solie cu privire la lucrarea lui Zoro-babel: «Îngerul care vorbea cu mine», spune Zaharia,«s-a întors s, i m-a trezit ca pe un om pe care-l trezes, tidin somnul lui. El m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu amraspuns: „M-am uitat s, i iata ca este un sfes, nic cu to-tul de aur, s, i deasupra lui un vas cu untdelemn s, i peel s, apte candele, cu s, apte t,evi pentru candelele caresunt în vârful sfes, nicului. S, i lânga el sunt doi maslini,unul la dreapta vasului s, i altul la stânga lui.” S, i, luândiaras, i cuvântul, am zis Îngerului care vorbea cu mine:„Ce înseamna lucrurile acestea, Domnul meu? Atunci,el a luat din nou cuvântul s, i mi-a zis: «Acesta esteCuvântul Domnului catre Zorobabel, s, i suna astfel:Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici printariei, ci prin Duhul Meu, zice Domnul os, tirilor».”

Eu am luat cuvântul s, i i-am zis: „Ce înseamna aces, ti doimaslini, la dreapta sfes, nicului s, i la stânga lui?” Am [594]luat a doua oara cuvântul s, i i-am zis: „Ce înseamnacele doua ramuri de maslini, care sunt lânga cele douat,evi de aur, prin care curge uleiul auriu în el?” S, i ela zis: „Aces, tia sunt cei doi uns, i care stau înainteaDomnului întregului pamânt”. (Zaharia 4, 1-6.11-14.)

În aceasta vedenie, cei doi maslini care stau înaintea luiDumnezeu sunt reprezentat,i ca varsând uleiul auriuprin t,evi de aur în vasul sfes, nicului. Din acesta, suntalimentate candelele Sanctuarului, ca sa poata da lu-mina stralucitoare s, i permanenta. Astfel, de la uns, ii

443

444 Profeti si regi

care stau în prezent,a lui Dumnezeu, se da poporuluiSau plinatatea luminii, a dragostei s, i a puterii divine,pentru ca la rândul lor ei sa poata sa dea altora lu-mina, bucurie s, i înviorare. Cei care sunt îmbogat,it,iîn felul acesta, urmeaza sa-i îmbogat,easca pe alt,ii cucomoara dragostei lui Dumnezeu.

În recladirea casei Domnului, Zorobabel lucrase, facând fat, anumeroaselor dificultat,i. Înca de la început, vrajmas, ii„slabisera mâinile poporului lui Iuda s, i l-au înfricos, atca sa-l împiedice sa zideasca ”, „s, i i-au oprit cu sila s, icu putere de la lucrarile lor”. (Ezra 4, 4.23.) Dar Dom-nul intervenise în favoarea claditorilor, iar acum vor-bea prin proorocul sau lui Zorobabel, zicând: „Cinees, ti tu munte mare, înaintea lui Zorobabel? Te veipreface într-un loc s, es. El va pune piatra cea mai în-semnata în vârful Templului, în mijlocul strigatelorde: «Îndurare, îndurare cu ea».” (Zaharia 4, 7.)

De-a lungul istoriei poporului lui Dumnezeu, munt,i mari degreutat,i, în aparenta de netrecut, s-au ridicat în fat,aacelora care încercau sa aduca la îndeplinire planurilecerului. Asemenea piedici sunt îngaduite de Dom-[595]nul ca încercare a credint,ei. Când suntem înconjurat,idin toate part,ile, este timpul mai mult ca oricând sane încredem în Dumnezeu s, i în puterea Duhului Sau.Exercitarea unei credint,e vii înseamna o cres, tere a pu-terii spirituale s, i dezvoltarea unei încrederi neabatute.În felul aceasta, credinciosul devine o putere birui-toare. În fat,a rugaciunii credint,ei, piedicile as, ezate deSatana de-a curmezis, ul caii cres, tinului vor disparea,deoarece puterile cerului îi vor veni în ajutor. „Nimicnu v-ar fi cu neputint, a”. (Matei 17, 20.)

Calea lumii începe cu îngâmfare s, i fast. Calea lui Dumnezeuface din ziua lucrurilor mici începutul unui triumfglorios al adevarului s, i neprihanirii. Uneori, El Îs, ieduca lucratorii, îngaduind sa vina asupra lor descu-

«Nici prin putere, nici prin tarie» 445

rajare s, i aparenta înfrângere. Planul Sau este ca ei saînvet,e sa biruiasca greutat,ile.

Adesea, oamenii sunt ispitit,i sa se clatine în fat,a piedicilor s, inedumeririlor care îi confrunta. Dar, daca vor pastrapâna la sfârs, it încrederea lor de la început, Dumnezeule va lumina calea. Succesul va fi atins atunci cândei vor lupta împotriva greutat,ilor. Înaintea spirituluiîntreprinzator s, i a credint,ei neclintite a lui Zorobabel,munt,i mari de greutat,i se vor preface într-o câmpie,iar el, ale carui brat,e au pus temelia, „tot mâinile luio vor ispravi. El va pune piatra cea mai însemnata învârful Templului, în mijlocul strigatelor de: «Îndurare,Îndurare cu ea».” (Zaharia 4, 9.7.)

Puterea s, i taria omeneasca n-au întemeiat biserica lui Dum-nezeu s, i nici nu o pot distruge. Nu pe stânca puteriiomenes, ti, ci pe Hristos Isus Stânca veacurilor a fost [596]întemeiata biserica s, i „port,ile locuint,ei mort,ilor nu ovor birui”. (Matei 16, 18.) Prezent,a lui Dumnezeu dastatornicie cauzei Sale. „Nu va încredet,i în cei mari,în fiii oamenilor” (Psalmii 146, 3), este cuvântul datnoua. „În linis, te s, i odihna va fi mântuirea voastra, înseninatate s, i încredere va fi taria voastra”. (Isaia 30,15.) Lucrarea cea proslavita a lui Dumnezeu, înte-meiata pe principiile ves, nice ale dreptat,ii, nu se vanarui niciodata. Ea va merge din putere în putere, „nuprin putere, nici prin tarie, ci prin Duhul Meu, ziceDomnul os, tirilor”. (Zaharia 4, 6.)

Fagaduint,a: „mâinile lui Zorobabel au pus temelia acesteicase s, i tot mâinile lui o vor ispravi;” (Zaharia 4, 9) afost împlinita literal: „S, i batrânii iudeilor au zidit cuizbânda, dupa proorociile proorocului Hagai, s, i ale luiZaharia, fiul lui ldo; au zidit s, i au ispravit, dupa po-runca Dumnezeului lui Israel, s, i dupa porunca lui Cir,lui Dariu s, i lui Artaxerxe, împaratul Pers, ilor. Casa afost ispravita în ziua a treia a lunii Adar (luna a doua-

446 Profeti si regi

sprezecea), în anul al s, aselea al domniei împaratuluiDariu”. (Ezra 6, 14.15.)

La scurta vreme dupa aceea, templul restatornicit a fost con-sacrat. „Copiii lui Israel, preot,ii s, i Levit,ii, s, i ceilalt,ifii ai robiei, au facut cu bucurie sfint,irea acestei Casea lui Dumnezeu s, i au praznuit pas, tele în a patruspre-zecea zi a lunii întâi”. (Ezra 6, 16.17.19.)

Templul al doilea nu a egalat pe primul în maret,ie, nici n-afost sfint,it prin acele dovezi vizibile ale prezent,ei di-vine, care apart,inusera templului dintâi. N-a fost nici[597]manifestarea puterii supranaturale, care sa marchezeconsacrarea lui. N-a fost vazut nici un nor de slava,care sa umple sanctuarul nou înalt,at. Nici foc din cern-a coborât sa mistuie jertfa de pe altar. S, echina numai salas, luia între heruvimi în locul prea sfânt; chivo-tul, tronul milei s, i tablele marturiei nu se mai gaseauacolo. Nici un semn din cer n-a descoperit preotuluicare se ruga voint,a lui Iehova.

S, i totus, i, aceasta era cladirea despre care Domnul spuseseprin proorocul Hagai: „Slava acestei Case din urmava fi mai mare decât a celei dintâi.... Voi clatina toateneamurile; Dorint,a tuturor neamurilor va veni, s, i vorumple de slava Casa aceasta, zice Domnul os, tirilor”.(Hagai 2, 9. 7.) Timp de veacuri, barbat,i învat,at,i s-au straduit sa arate cum s-a împlinit fagaduint,a luiDumnezeu, data lui Hagai, dar mult,i au refuzat cuîndaratnicie sa vada vreo însemnatate deosebita în ve-nirea lui Isus din Nazaret, dorint,a tuturor popoarelor,care, prin prezent,a Sa personala, avea sa sfint,eascatemplul. Mândria s, i necredint,a le-au orbit mintea fat, ade înseninatatea adevarata a cuvintelor proorocului.

Al doilea templul a fost onorat nu prin norul slavei lui Iehova,ci prin prezent,a Aceluia în care „locuies, te trupes, tetoata plinatatea dumnezeirii” Însus, i Dumnezeu „ara-

«Nici prin putere, nici prin tarie» 447

tat în trup”. (Coloseni 2, 9; 1 Timotei 3, 16.) Fiindonorat prin prezent,a personala a lui Hristos, în timpulslujirii Sale pamântes, ti, s, i numai prin aceasta, al doi-lea templu a întrecut pe primul În maret,ie. „Dorint,atuturor popoarelor” venise cu adevarat în templul Saucând „omul din Nazaret” dadea învat, atura s, i vindecaîn curt,ile sfinte.

Capitolul 49 — În zilele împaratesei[598]

Estera

Prin bunavoint,a aratata de Cir, aproape cincizeci de mii dinfiii robiei au beneficiat de prevederile decretului carele îngaduia reîntoarcerea. Aces, tia însa, în comparat,iecu sutele de mii raspândite în provinciile Medo-Per-siei, erau doar o ramas, it, a neînsemnata. Marea ma-joritate a izraelit,ilor alesese sa ramâna mai degrabaîn t,ara robiei decât sa suporte greutat,ile calatorieide reîntoarcere s, i restaurarea cetat,ilor s, i caselor lorpustiite.

Au trecut mai mult de zece ani, când al doilea decret, aproapetot atât de favorabil ca s, i primul, a fost emis de Da-riu Histaspe, monarhul care conducea pe atunci. Înfelul acesta, Dumnezeu, în îndurarea Sa, a oferit oalta ocazie iudeilor din Împarat,ia medo-persana sase reîntoarca în t,ara parint,ilor lor. Domnul a preva-zut vremurile grele, care aveau sa urmeze în timpuldomniei lui Xerxe Ahas, veros, din cartea Esterei s, i Elnu numai ca a lucrat o schimbare de sentimente îninimile barbat,ilor cu autoritate, dar l-a s, i inspirat pe[599]Zaharia sa staruiasca pe lânga exilat,i sa se întoarca.

„Fugit,i, fugit,i, din t,ara de la miazanoapte” a fost solia datasemint,iilor împras, tiate ale lui Israel, care se as, ezaseraîn multe t, ari, departe de caminul lor de mai înainte.„Caci v-am împras, tiat în cele patru vânturi ale ceruri-lor”, zice Domnul.Scapa, Sioane, tu care locuies, ti lafiica Babilonului! Caci as, a vorbes, te Domnul os, tirilor:„Dupa slava m-a trimis El la neamurile care v-au je-fuit; caci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina

448

În zilele împaratesei Estera 449

ochilor Lui. Iata, Îmi ridic mâna împotriva lor ziceDomnul s, i ele vor fi prada celor ce le erau supus, i, casa s, tit,i ca Domnul os, tirilor m-a trimis”. (Zaharia 2,6-9.)

Planul Domnului era acelas, i care fusese de la început; popo-rul Sau sa fie o lauda pe pamânt, spre slava NumeluiSau, În timpul acelor ani îndelungat,i de robie, Dom-nul le daduse multe ocazii sa se întoarca la ascultareade El. Unii alesesera sa asculte s, i sa învet,e, alt,ii îs, igasisera izbavirea în mijlocul necazului. Mult,i dintreaces, tia urmau sa fie numarat,i în ramas, it,a care se vareîntoarce. Ei erau asemanat,i de inspirat,ie cu „o ra-murea din vârful unui cedru mare”, care urma sa fiesadita „pe un munte înalt al lui Israel”. (Ezechiel 17,22.23.)

„Aceia al caror duh l-a trezit Dumnezeu” (Ezra 1, 5) s-au re-întors sub decretul lui Cir. Dar Dumnezeu n-a încetatsa staruiasca pe lânga aceia care ramasesera de bunavoie în t,ara robiei lor s, i, prin numeroase mijloace,le-a facut posibila s, i lor reîntoarcerea. Însa marele [600]numar al acelora care n-au raspuns decretului lui Cirau ramas neimpresionat,i de influent,ele ulterioare s, ichiar atunci când Zaharia i-a avertizat sa fuga dinBabilon, fara întârziere, n-au luat seama la invitat,ie.

Între timp, condit,iile din Împarat,ia medo-persana se schim-bau cu repeziciune. Dariu Histaspe, sub a caruidomnie iudeilor le fusese aratata o favoare deosebita,a fost urmat de Xerxe cel Mare. În timpul domnieiacestuia, aceia dintre iudei care nu luasera seama lachemarea de a fugi au fost chemat,i sa faca fat, a uneicrize grozave. Dupa ce refuzasera sa se foloseasca deavantajul unei cai de scapare, pe care Dumnezeu le-opregatise, de data aceasta au fost adus, i fat, a în fat, a cumoartea.

450 Profeti si regi

Prin Haman agaghitul, un barbat fara scrupule din înalta auto-ritate a Medo-Persiei, Satana a lucrat de data aceastasa contracareze planurile lui Dumnezeu. Haman cul-tivase o rautate amara împotriva lui Mardoheu iu-deul. Mardoheu nu-i facuse nici un rau lui Haman,dar refuzase sa-i arate respect sub forma de închi-nare. Nemult,umit sa puna mâna numai pe Mardoheu,Haman a complotat „sa nimiceasca pe poporul luiMardoheu, pe tot,i iudeii care se aflau în împarat,ia luiAhas, veros, ”. (Estera 3, 6.)

lndus în eroare de declarat,iile neadevarate ale lui Haman,Xerxe a fost convins sa dea un decret cu privire la ex-terminarea tuturor iudeilor risipit,i „în toate t,inuturileÎmparat,iei medo-persane”. (Estera 3, 8.) A fost rân-duita o zi anumita, în care iudeii urmau sa fie nimicit,i,iar averile lor confiscate. Împaratul nu s, i-a dat seamade consecint,ele profunde, care aveau sa însot,easca[601]aducerea la îndeplinire a acestui decret. Însus, i Satana,instigatorul ascuns al planului, încerca sa-i s, tearga depe pamânt pe aceia care pastrau cunos, tint,a despreDumnezeul cel adevarat.

„În fiecare t,inut unde ajungea porunca împaratului s, i ho-tarârea lui, a fost o mare jale printre iudei; posteau,plângeau s, i se boceau, s, i mult,i se culcau în sac s, icenus, a”. (Estera 4, 3.) Decretul mezilor s, i pers, ilor nuputea fi revocat; în aparent, a, nu era nici o sperant, a;tot,i izraelit,ii erau condamnat,i la nimicire.

Dar intrigile vrajmas, ului au fost înfrânte de o putere caredomnes, te peste fiii oamenilor. În provident,a lui Dum-nezeu, Estera, o evreica tematoare de Cel Prea Înalt,fusese facuta împarateasa în Împarat,ia medo-persana.Mardoheu îi era ruda apropiata. În situat,ia lor ex-trema, s-au hotarât sa apeleze la Xerxe în favoareapoporului lor. Estera urma sa ris, te sa intre înain-tea, lui ca mijlocitoare. „Cine s, tie”, a zis Mardoheu,

În zilele împaratesei Estera 451

„daca nu cumva pentru o vreme ca aceasta ai ajuns laîmparat,ie?” (Estera 4, 14.)

Criza careia Estera îi facea fat, a, cerea o act,iune rapida s, ihotarâta, dar atât ea, cât s, i Mardoheu, s, i-au dat seamaca, daca Dumnezeu nu va lucra cu putere în favoarealor, straduint,ele lor aveau sa fie fara efect. Astfel, Es-tera s, i-a luat timp pentru comuniune cu Dumnezeu,izvorul puterii ei. „Du-te”, l-a îndrumat ea pe Mar-doheu, „strânge pe tot,i iudeii care se afla în Susa s, ipostit,i pentru mine, fara sa mâncat,i, nici sa bet,i, treizile, nici noaptea, nici ziua. S, i eu voi posti o data cuslujnicele mele; apoi, voi intra la împaratul, în ciudalegii; s, i daca va fi sa pier, voi pieri”. (Estera 4, 16.)

Evenimentele care au urmat într-o succesiune rapida aparit,ia [602]Esterei înaintea împaratului, favoarea deosebita ara-tata ei, ospet,ele împaratului s, i împaratesei împreunacu Haman, ca singurul invitat, somnul tulburat al îm-paratului, cinstirea publica aratata fat, a de Mardoheu,precum s, i umilirea s, i caderea lui Haman, dupa desco-perirea complotului nelegiuit toate acestea sunt part,iale unei istorii cunoscute. Dumnezeu a lucrat minunatpentru poporul Sau pocait; iar împaratul a dat un altdecret, prin care li se îngaduia sa se lupte pentru viat,alor, s, i care a fost transmis cu graba în toate part,ileîmparat,iei, prin curieri calare; care „au plecat îndataîn toata graba, dupa porunca împaratului”. „În fiecaret,inut s, i în fiecare cetate, pretutindeni unde ajungeaporunca împaratului s, i hotarârea lui, au fost între iu-dei bucurie s, i veselie, ospet,e s, i zile de sarbatoare. S, imult,i oameni dintre popoarele t, arii s-au facut iudei,caci îi apucasera frica de iudei”. (Estera 8, 14.17.)

În ziua rânduita pentru nimicirea lor, „iudeii s-au strâns încetat,ile lor, în toate t,inuturile împaratului Ahas, veros, ,ca sa puna mâna pe cei ce cautau sa-i piarda. Nimenin-a putut sa le stea împotriva, caci frica de ei apucase

452 Profeti si regi

pe toate popoarele”. Îngerii care exceleaza în puterefusesera însarcinat,i de Dumnezeu sa ocroteasca pepoporul Sau, în timp ce ei „s, i-au aparat viat,a”. (Estera9, 2.16.)

Lui Mardoheu, i s-a încredint,at pozit,ia de cinste, ocupatade Haman mai înainte. El era „cel dintâi dupa îm-paratul Ahas, veros, s, i era cu vaza între iudei s, i iubitde mult,imea frat,ilor sai” (Estera 10, 3), s, i a cautatsa promoveze binele poporului sau Israel. În felulacesta, Dumnezeu a adus poporul Sau ales iaras, i încinste la curtea medo-persana, facând posibila împli-[603]

[604][605]

nirea planului Sau de a-i restabili în propria lor t,ara.Dar numai peste cât,iva ani, în anul al s, aptelea al luiArtaxerse I, urmas, ul lui Xerxe cel Mare, un numarconsiderabil dintre ei s-a întors la Ierusalim, sub con-ducerea lui Ezra; Experient,ele grele, care au venitpeste poporul lui Dumnezeu din zilele Esterei, n-aufost specifice numai acelor vremuri. Ioan descoperito-rul, privind de-a lungul veacurilor pâna la încheiereatimpului, a declarat: „S, i balaurul, mâniat pe femeie,s-a dus sa faca razboi cu ramas, it,a semint,ei ei, carepazesc poruncile lui Dumnezeu, s, i t,in marturia luiIsus Hristos”. (Apocalipsa 12, 17.) Unii dintre ceicare traiesc astazi pe pamânt vor vedea împlinindu-seaceste cuvinte. Acelas, i spirit, care în veacurile tre-cute i-a condus pe oameni sa prigoneasca biserica ceaadevarata, va conduce în viitor la manifestarea uneiatitudini asemanatoare fat, a de aceia care îs, i pastreazacredincios, ia fat, a de Dumnezeu. Chiar acum se facpregatiri pentru aceasta ultima mare lupta.

Decretul care va fi dat în cele din urma împotriva ramas, it,eipoporului lui Dumnezeu va fi foarte asemanator cuacela emis de Ahas, veros, împotriva iudeilor. Astazi,vrajmas, ii adevaratei biserici vad în grupa cea mica apazitorilor poruncii Sabatului un Mardoheu la poarta.Respectul poporului lui Dumnezeu fat, a de Legea Sa

În zilele împaratesei Estera 453

este o mustrare continua pentru aceia care au lepadattemerea de Domnul s, i calca în picioare Sabatul Sau.

Satana va stârni indignarea împotriva minoritat,ii care re-fuza sa accepte obiceiurile s, i tradit,iile larg raspân-dite. Barbat,i cu raspundere s, i renume se vor uni cunelegiuit,ii s, i cu oamenii de nimic pentru a se sfa-tui împotriva poporului lui Dumnezeu. Bogat,ia, ge-niul, educat,ia se vor uni pentru a-i acoperi cu rus, inea.Conducatorii prigonitori, slujitori s, i membri ai biseri- [606]cii vor complota împotriva lor. Cu glasul s, i condeiul,prin laudaros, enii, prin amenint, ari s, i prin batjocuri,vor cauta sa le doboare credint,a. Prin prezentari min-cinoase s, i prin apeluri pline de mânie, oamenii vorstârni patimile poporului. Neavând un „as, a zic Scrip-turile” împotriva aparatorilor Sabatului biblic, vorrecurge la masuri apasatoare pentru a suplini aceastalipsa. Pentru a-s, i asigura popularitatea s, i dominat,ia,legislatorii se vor supune cererii pentru legi dumi-nicale. Dar aceia care se tem de Dumnezeu nu potaccepta o institut,ie care nesocotes, te un precept al De-calogului. Pe acest câmp de bataie se va desfas, uraultimul mare conflict în lupta dintre adevar s, i ratacire.Dar noi nu suntem lasat,i în nesigurant, a cu privire ladeznodamânt. Astazi, ca în zilele Esterei s, i ale luiMardoheu, Domnul Îs, i va apara adevarul s, i poporulSau.

Capitolul 50 — Ezra, preot s, i carturar[607]

La aproximativ s, aptezeci de ani dupa reîntoarcerea primeigrupe de robi sub conducerea lui Zorobabel s, i losua,Artaxerxe Longimanul s-a urcat pe tronul Medo-Per-siei. Numele acestui împarat este strâns legat de is-toria sfânta printr-o serie de provident,e remarcabile.În timpul domniei lui, au trait s, i au lucrat Ezra s, iNeemia. El este acela care, în anul 457 î.Hr., a datal treilea s, i ultimul decret pentru restaurarea Ierusa-limului. Domnia lui a fost martora la reîntoarcereaunei grupari de iudei sub conducerea lui Ezra, la ter-minarea zidurilor Ierusalimului de catre Neemia s, itovaras, ii lui, la reorganizarea slujbelor templului s, i lamarile reforme religioase, instituite de Ezra s, i Nee-mia. În timpul acestei domnii lungi, el a dat pe fat, adeseori înt,elegere fat, a de poporul lui Dumnezeu; s, iîn prietenii lui iudei, preaiubit,i s, i demni de încre-dere, Ezra s, i Neemia, a recunoscut barbat,i rânduit,ide Dumnezeu, ridicat,i pentru o lucrare deosebita.

Experient,a lui Ezra, atunci când traia printre iudeii ramas, iîn Babilon, a fost atât de neobis, nuita, încât a atrasatent,ia binevoitoare a împaratului Artaxerxe, cu carea vorbit deschis despre puterea Dumnezeului cerului[608]s, i despre planul divin de restatornicire a iudeilor laIerusalim.

Nascut din fiii lui Aaron, lui Ezra i se daduse o educat,iepreot,easca; s, i adaugat la aceasta, facuse cunos, tint, acu scrierile vrajitorilor, astrologilor s, i înt,elept,ilorÎmparat,iei medo-persane. Dar nu era mult,umit custarea sa spirituala. Dorea sa fie în armonie deplina

454

Ezra, preot s, i carturar 455

cu Dumnezeu; tânjea dupa înt,elepciune, ca sa împli-neasca voint,a divina. S, i ca urmare, s, i-a pus inima „saadânceasca s, i sa împlineasca Legea Domnului”. (Ezra7, 10.) Aceasta l-a determinat sa se ocupe staruitor custudiul istoriei poporului lui Dumnezeu, as, a cum eraraportata în scrierile proorocilor s, i ale împarat,ilor. Ela cercetat cart,ile poetice s, i istorice ale Bibliei, pentrua înt,elege de ce Dumnezeu îngaduise ca Ierusalimulsa fie distrus, iar poporul sau dus în robie într-o t,arapagâna.

Ezra a dat o atent,ie deosebita experient,elor lui Israel din vre-mea fagaduint,ei facute lui Avraam. A studiat îndru-marile date la muntele Sinai s, i în perioada cea lunga aratacirii prin pustie. Pe masura ce înt,elegea mai mults, i tot mai mult cu privire la procedeele lui Dumnezeucu copiii Sai s, i sfint,enia Legii date pe Sinai, inima luiEzra era mis, cata. A experimentat o pocaint, a noua s, itotala s, i s-a hotarât sa cunoasca temeinic rapoarteleistoriei sfinte, ca sa poata folosi aceasta cunos, tint, apentru a aduce lumina s, i binecuvântare poporului lui.

Ezra s-a straduit sa-s, i intensifice pregatirea inimii pentrulucrarea ce credea ca era înaintea lui. L-a cautat peDumnezeu cu sinceritate, ca sa poata fi un învat, atorînt,elept în Israel. Pe masura ce învat,a sa-s, i supunamintea s, i voint,a controlului divin, erau aduse în viat,a [609]sa principiile sfint,irii adevarate, care în anii urmatoriau avut o influent, a modelatoare nu numai asupra ti-neretului, care cauta îndrumarea, ci s, i asupra tuturorcelorlalt,i asociat,i cu el.

Dumnezeu l-a ales pe Ezra sa fie o unealta a binelui pentruIsrael, sa puna iaras, i la loc de cinste preot,ia, a careiglorie fusese umbrita într-o mare masura în timpulrobiei. Ezra s-a dezvoltat ca om cu o cultura extraor-dinara s, i a devenit „un carturar iscusit în Legea luiMoise”. (Versetul 6.) Aceste pregatiri l-au facut un

456 Profeti si regi

barbat eminent în Împarat,ia medo-persana. Ezra adevenit purtatorul de cuvânt pentru Dumnezeu, edu-cându-i pe cei din jur în principiile care guverneazacerul. În anii din urma ai viet,ii sale, fie ca s-a gasitlânga curtea împaratului Medo-Persiei, fie la Ierusa-lim, lucrarea lui principala a fost aceea de învat, ator.Pe masura ce transmitea altora adevarurile pe care,le învat,ase, puterea sa de munca cres, tea. El a devenitun barbat al evlaviei s, i zelului. Era martorul lui Dum-nezeu pentru lume cu privire la puterea adevaruluibiblic de a înnobila viat,a zilnica.

Eforturile lui Ezra de a reînviora interesul pentru studiulScripturilor au capatat permanent, a prin lucrarea luiminut,ioasa, de o viat, a consacrata pastrarii s, i mul-tiplicarii Scrierilor Sfinte. El a adunat toate copiileLegii pe care le-a putut gasi, le-a transcris s, i le-aîmpart,it. Cuvântul curat înmult,it astfel s, i as, ezat înmâinile multora dadea cunoas, terea care era de o va-loare inestimabila.

Credint,a lui Ezra, ca Dumnezeu va face o lucrare puternicaîn favoarea poporului Sau, l-a determinat sa spuna luiArtaxerxe dorint,a lui de a se reîntoarce la Ierusalimpentru reînviorarea interesului în studiul Cuvântu-lui lui Dumnezeu s, i pentru a-i ajuta pe frat,ii lui la[610]rezidirea cetat,ii sfinte. Când Ezra s, i-a marturisit în-crederea deplina în Dumnezeul lui Israel, ca fiind cutotul în stare sa ocroteasca s, i sa se îngrijeasca de po-porul Lui, împaratul a fost profund impresionat. El aînt,eles bine ca izraelit,ii se întorceau la Ierusalim, casa-i slujeasca lui Iehova, însa încrederea împaratuluiîn integritatea lui Ezra a fost atât de mare, încât i-aacordat o favoare deosebita, ascultându-i cererea s, iîncredint,ându-i daruri bogate pentru slujba templului.El l-a facut reprezentant special al Împarat,iei medo-persane s, i i-a conferit puteri largi pentru aducerea laîndeplinire a planului care era în inima lui. Decretul

Ezra, preot s, i carturar 457

lui Artaxerxe Longimanul pentru rezidirea s, i cladireaIerusalimului, emis a treia oara de la încheierea celors, aptezeci de ani de robie, este deosebit pentru expri-marile lui cu privire la Dumnezeul cerului, pentrurecunoas, terea realizarilor lui Ezra s, i pentru darniciadovedita fat, a de ramas, it,a poporului lui Dumnezeu.Artaxerxe se refera la Ezra astfel: „Preot s, i carturarcare învat, a poruncile s, i legile Domnului cu privire laIsrael”, „carturarul iscusit în Legea Dumnezeului ce-rurilor”. Împaratul s-a unit cu sfetnicii lui s, i a daruitcu draga inima aur s, i argint „Dumnezeului lui Israel,a carui locuint, a este la Ierusalim” s, i, în plus, a luatmasuri pentru a face fat, a cheltuielilor mari, poruncindsa fie platite din „casa vistieriilor împaratului”. (Vers.11.12.15.20.)

„Tu es, ti trimis de împaratul s, i de cei s, apte sfetnici ai lui”a spus Artaxerxe lui Ezra, „sa cercetezi în Iuda s, iIerusalim, dupa Legea Dumnezeului tau, care este înmâinile tale”. S, i a hotarât mai departe: „Tot ce esteporuncit de Dumnezeul cerurilor sa se faca întocmai [611]pentru casa Dumnezeului cerurilor, pentru ca sa nuvina mânia Lui asupra împarat,iei, asupra împaratuluis, i asupra fiilor sai”. (Versetul 14.23.)

Prin îngaduint,a data izraelit,ilor sa se reîntoarca, Artaxerxea facut aranjamente pentru restabilirea membrilorpreot,iei la vechile rituri s, i privilegii. „Va facem cu-noscut”, a declarat el, „ca nu putet,i pune nici un bir,nici dare, nici vama de trecere peste nici unul dinpreot,i, din levit,i, din cântaret,i, din us, ieri, din slujitoriitemplului s, i din slujitorii acestei Case a lui Dumne-zeu.” El a mai rânduit numirea de funct,ionari civili,care sa conduca poporul cu dreptate, în armonie cu le-gile codului iudaic. „Tu, Ezra, dupa înt,elepciunea luiDumnezeu, pe care o ai”, a zis el, „pune judecatori s, idregatori care sa faca dreptate la tot poporul dincolode Râu, tuturor celor ce cunosc legile Dumnezeului

458 Profeti si regi

tau; s, i fa-le cunoscut celor ce nu le cunosc. Oricinenu va pazi întocmai Legea Dumnezeului tau s, i legeaîmparatului sa fie osândit la moarte, la surghiun, la ogloaba sau la temnit, a”. (Versetele 24-26.)

În felul acesta „mâna buna a Dumnezeului sau fiind pesteel” Ezra l-a convins pe împarat sa ia masuri îndes-tulatoare pentru întoarcerea întregului popor al luiIsrael, precum s, i a preot,ilor s, i levit,ilor din Împarat,iamedo-persana, care „vor sa plece cu bine la Ieru-salim”. (Versetele 9, 13.) Astfel, li s-a dat din nouocazia copiilor din diaspora sa se reîntoarca în t,ara,de stapânirea careia erau legate fagaduint,ele caseilui Israel. Acest decret a adus o bucurie mare ace-[612]lora care se unisera cu Ezra în studierea planurilorlui Dumnezeu privitoare la poporul Sau. „Binecu-vântat sa fie Domnul, Dumnezeul parint,ilor nos, tri”,a declarat Ezra, „care a pregatit inima împaratuluica sa slaveasca astfel Casa Domnului la Ierusalim,s, i a îndreptat asupra mea bunavoint,a împaratului, asfetnicilor sai s, i a tuturor capeteniilor puternice alelui”. (Versetele 27.28.)

În emiterea acestui decret de catre Artaxerxe, s-a manifes-tat provident,a lui Dumnezeu. Unii au înt,eles lucrulacesta s, i s-au folosit cu bucurie de privilegiul de ase reîntoarce în împrejurari atât de favorabile. A foststabilit un loc de adunare s, i la timpul stabilit, cei ceau dorit sa mearga la Ierusalim s-au strâns pentru ca-latoria cea lunga. „l-am strâns la râul cel care curgespre Ahava”, zice Ezra, „s, i am tabarât acolo trei zile”.(Ezra 8, 15.)

Ezra se as, teptase ca un numar mare se va întoarce la Ierusa-lim, dar numarul celor care au raspuns chemarii eradescurajator de mic. Mult,i, care cumparasera case s, ipamânturi, nu erau dispus, i sa-s, i sacrifice averile. Eiiubeau tihna s, i confortul s, i s-au mult,umit sa ramâna.

Ezra, preot s, i carturar 459

Exemplul lor s-a dovedit o piedica pentru alt,ii, carealtfel ar fi ales sa se împartas, easca de experient,a ace-lora care înaintau prin credint, a.

Când Ezra a privit la grupa adunata, a fost surprins sa nugaseasca pe nimeni dintre fiii lui Levi. Unde eraumembrii semint,iei puse deoparte pentru slujba sfântaa templului? La chemarea „Cine este de partea Dom-nului”, levit,ii ar fi trebuit sa raspunda primii. În timpul [613]robiei s, i dupa aceea, li se acordasera multe privile-gii. Se bucurasera de libertatea deplina sa slujeascanevoilor spirituale ale frat,ilor lor de robie. Fuseseracladite sinagogi, în care preot,ii conduceau închina-rea la Dumnezeu s, i învat,au poporul. Li se permiseseîn mod liber sa pazeasca Sabatul s, i sa îndeplineascaritualurile sfinte, specifice credint,ei iudaice.

Dar o data cu trecerea anilor, dupa încheierea robiei condit,iiles-au schimbat s, i multe raspunderi noi zaceau asupra [614]conducatorilor lui Israel. Templul din Ierusalim fu-sese recladit s, i consacrat s, i ca urmare, erau necesarimai mult,i preot,i pentru îndeplinirea slujbelor lui. Erao nevoie presanta de barbat,i ai lui Dumnezeu, caresa activeze ca învat, atori ai poporului. S, i pe lângaaceasta, iudeii care ramâneau în Babilon erau în pri-mejdia ca libertatea lor religioasa sa le fie restrânsa.Prin proorocul Zaharia, ca s, i prin experient,a lor re-centa din vremurile de restrict,ie ale Esterei s, i ale luiMardoheu, iudeii din Medo-Persia fusesera avertizat,iclar sa se reîntoarca în t,ara lor. Venise timpul cândera primejdios pentru ei sa locuiasca în continuare înmijlocul influent,elor pagâne. T, inând cont de acesteîmprejurari schimbate, preot,ii din Babilon ar fi trebuitsa fie primii care sa vada, în emiterea decretului, ochemare speciala de a se întoarce la Ierusalim.

Împaratul s, i capeteniile lui îs, i facusera mai mult decât partea,deschizând calea pentru reîntoarcere. Ei asigurasera

460 Profeti si regi

mijloace din bels, ug, dar unde erau barbat,ii? Fiii luiLevi dadusera gres, chiar la vremea când influent,aunei hotarâri de a-i, însot,i pe frat,ii lor i-ar fi condus s, ipe alt,ii sa le urmeze exemplul. Nepasarea lor ciudataeste o descoperire trista a atitudinii izraelit,ilor dinBabilon fat, a de planul lui Dumnezeu pentru poporulSau.

Ezra a facut apel înca o data la levit,i, trimit,ându-le o invitat,ieurgenta sa se uneasca cu grupa lui. Pentru a accentuaimportant,a unui act,iuni rapide, a trimis o data cuinvitat,ia scrisa cât,iva dintre învat, atori s, i capetenii.(Ezra 7, 28; 8, 16.)

În timp ce calatorii au întârziat împreuna cu Ezra, aces, ti solide nadejde s-au grabit sa se întoarca cu cererea: „Sane aduca slujitori pentru casa Dumnezeului nostru”.[615](Ezra 8, 17.) Chemarea a fost ascultata; unii, careezitasera, au luat hotarârea finala sa se reîntoarca. Întotal, aproximativ patruzeci de preot,i s, i doua sutedouazeci de slujitori ai templului barbat,i pe care Ezrase putea bizui, ca fiind slujitori înt,elept,i s, i învat, atoris, i ajutoare bune au fost adus, i în tabara.

Tot,i erau acum gata de plecare. Înainte le statea o calatoriecare urma sa dureze câteva luni. Barbat,ii s, i-au luat cuei femeile s, i copiii, împreuna cu avutul lor, pe lângatezaurul bogat pentru templu s, i slujbele lui. Ezra eracons, tient ca vrajmas, ii îi as, teptau pe drum, pregatit,isa-i jefuiasca s, i sa-i nimiceasca, pe el s, i ceata lui; cutoate acestea, nu i-a cerut împaratului o armata pentrupaza. „Mi-era rus, ine”, a explicat el, „sa cer împaratu-lui o oaste de însot,ire s, i calaret,i, ca sa ne ocroteascaîmpotriva vrajmas, ului pe drum, caci spusesem împa-ratului: «Mâna Dumnezeului nostru este, spre binelelor, peste tot,i cei ce-L cauta, dar puterea s, i mânia Luisunt peste tot,i cei ce-L parasesc».” (Versetul 22.)

Ezra, preot s, i carturar 461

În aceasta problema, Ezra s, i tovaras, ii lui au vazut o ocazie dea preamari Numele lui Dumnezeu înaintea pagânilor.Credint,a în puterea viului Dumnezeu urma sa fieîntarita, daca izraelit,ii aveau sa dea pe fat, a credint, a înConducatorul lor divin. De aceea, s-au hotarât sa-s, ipuna întreaga lor încrederea în El. Nu aveau sa cearao trupa de straja. Nu urmau sa dea pagânilor ocaziasa atribuie puterii omului slava care apart,ine numailui Dumnezeu. Nu puteau sa trezeasca vreo îndoialaîn mintea prietenilor lor pagâni, în ceea ce prives, tesinceritatea dependent,ei lor de Dumnezeu, ca popor [616]al Sau. Ajutorul avea sa fie obt,inut nu prin bogat,ie,nici prin puterea s, i influent,a barbat,ilor idolatri, ciprin ocrotirea lui Dumnezeu. Numai prin pastrareaLegii lui Dumnezeu înaintea lor s, i prin straduint,a dea asculta de ea urmau sa fie ocrotit,i.

Cunoas, terea condit,iilor pe baza carora aveau sa se bucureîn continuare de bels, ugul venit din mâna lui Dum-nezeu a dat o solemnitate neobis, nuita serviciului deconsacrare, t,inut chiar înainte de plecare, de Ezra s, igrupul de credincios, i care-l însot,ea. „Acolo, la râulAhava”, a spus Ezra despre aceasta experient, a, „amvestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nos-tru, ca sa cerem de la El o calatorie fericita pentrunoi, pentru copiii nos, tri s, i pentru tot ce era al nostru.Pentru aceasta, am postit s, i am chemat pe Dumnezeulnostru. s, i El ne-a ascultat”. (Versetele 21, 23.)

Însa binecuvântarea lui Dumnezeu n-a facut ca exercitareaprudent,ei s, i prevederii sa fie inutila. Ca o precaut,iedeosebita pentru asigurarea tezaurului, Ezra a alesdouasprezece capetenii dintre preot,i barbat,i a carorcredincios, ie s, i devotament fusesera dovedite s, i „amcântarit înaintea lor argintul, aurul s, i uneltele dateîn dar pentru Casa Dumnezeului nostru de împarat,sfetnici s, i capeteniile lui, s, i de tot,i cei din Israel, carese aflau acolo”. Aces, ti barbat,i au fost însarcinat,i în

462 Profeti si regi

mod solemn sa act,ioneze ca administratori plini degrija ai tezaurului încredint,at lor. „Suntet,i închinat,iDomnului”, a spus Ezra. „Vasele acestea sunt lucrurisfinte, s, i argintul s, i aurul acesta sunt un dar de bunavoie, facut Domnului, Dumnezeului parint,ilor vos, tri.Fit,i cu ochii în patru, s, i luat,i lucrurile, acestea subpaza voastra, pâna le vet,i cântari înaintea capeteniilorpreot,ilor s, i înaintea Levit,ilor, s, i înaintea capilor de[617]familii ai lui Israel, la Ierusalim, în camarile CaseiDumnezeului nostru”. (Versetele 24.25.28.29.)

Grija data pe fat, a de Ezra în luarea de masuri pentru transpor-tarea în sigurant, a a tezaurului Domnului ne învat, a olect,ie demna de un studiu atent. Numai aceia a carorcinste fusese dovedita au fost ales, i au fost instruit,i înmod clar cu privire la raspunderile care era asupra lor.În rânduirea de slujbas, i credincios, i pentru a lucra cavistiernici ai bunurilor Domnului, Ezra a recunoscutnevoia s, i valoarea ordinii s, i organizat,iei în legaturacu lucrarea lui Dumnezeu.

În cele câteva zile în care izraelit,ii au întârziat la râu, aufost luate toate masurile necesare pentru calatoria cealunga. „Am plecat de la râul Ahava”, scria Ezra, „casa ne ducem la Ierusalim în a douasprezecea zi a lunii,întâia. Mâna Domnului Dumnezeului nostru a fostpeste noi, s, i ne-a pazit de loviturile vrajmas, ului s, ide orice piedica pe drum”. (Versetul 31.) Calatoria adurat aproape patru luni, iar mult,imea care-l însot,eape Ezra, câteva mii în total, inclusiv femei s, i copii,trebuia sa înainteze încet. Dar tot,i au fost pastrat,i însigurant, a. Vrajmas, ii au fost împiedicat,i sa le facarau. Calatoria a decurs bine s, i în ziua întâia a lunii acincea, în anul al s, aptelea al lui Artaxerxe, ei au ajunsla Ierusalim.

Capitolul 51 — O redes, teptare spirituala [618]

Sosirea lui Ezra la Ierusalim a fost binevenita. Era marenevoie de influent,a prezent,e lui. Venirea lui a aduscuraj s, i nadejde în inimile multora care lucrasera multtimp în greutat,i. De la reîntoarcerea primei grupede exilat,i, sub conducerea lui Zorobabel s, i losua, cupeste s, aptezeci de ani înainte, multe fusesera realizate.Templul fusese terminat, iar zidurile cetat,ii, în parte,fusesera reparate. Cu toate acestea, mai ramasesemult de facut.

Printre aceia care se reîntorsesera la Ierusalim în anii demai înainte erau mult,i care ramasesera credincios, i luiDumnezeu tot timpul viet,ii lor, dar un numar consi-derabil dintre copii s, i copiii copiilor lor au pierdutdin vedere sfint,irea Legii lui Dumnezeu. Chiar s, i uniidintre barbat,ii cu raspundere traiau în pacat pe fat, a.Viat,a lor neutraliza, într-o mare masura, straduint,eledepuse de alt,ii pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu,caci atâta vreme cât erau îngaduite calcari flagranteale Legii, fara sa fie mustrate, binecuvântarea cerului [619]nu putea ramâne asupra poporului.

A fost în provident,a lui Dumnezeu ca aceia care s-au în-tors împreuna cu Ezra sa aiba ocazii deosebite dea-L cauta pe Domnul. Experient,ele prin care tocmaitrecusera în calatoria lor de la Babilon, fara sa fi fostprotejat,i de puterea omeneasca, îi învat,asera valo-roase lect,ii spirituale. Mult,i se întarisera în credint, as, i când aces, tia s-au amestecat printre cei descurajat,is, i indiferent,i din Ierusalim, influent,a lor a fost un fac-tor puternic în reforma care a avut loc curând dupa

463

464 Profeti si regi

aceea. În ziua a patra dupa sosire, comorile de aurs, i argint, împreuna cu vasele pentru slujbele de lasanctuar, au fost încredint,ate de vistiernici în mâinileslujbas, ilor templului, în fat,a martorilor, cu cea maidesavârs, ita exactitate. Fiecare obiect a fost cercetat„dupa numar s, i dupa greutate”. (Ezra 8, 34.) Copiiirobiei, care se întorsesera împreuna cu Ezra, „au adusardere de tot Dumnezeului lui Israel”, ca jertfa pentrupacat s, i ca dovada a recunos, tint,ei s, i mult,umirii lorpentru ocrotirea îngerilor sfint,i în timpul calatoriei.„Au dat poruncile împaratului dregatorilor împara-tului s, i cârmuitorilor lor de dincoace de Râu, careau ajutat pe popor s, i Casa lui Dumnezeu”. (Ezra 8,35.36.)

La foarte scurta vreme dupa aceea, câteva capetenii ale luiIsrael s-au apropiat de Ezra cu o plângere serioasa.Unii din „poporul lui Israel”, precum s, i „preot,ii s, ilevit,ii”, dispret,uisera atât de mult poruncile sfinte alelui Iehova, încât s-au casatorit cu popoarele înconjura-[620]toare. „Caci s, i-au luat neveste din fetele lor, pentru eis, i pentru fiii lor”, i s-a spus lui Ezra „s, i au amestecatneamul sfânt cu popoarele” t, arilor pagâne. „S, i cape-teniile, s, i dregatorii au fost cei dintâi care au savârs, itpacatul acesta”. (Ezra 9, 1.2.)

Studiind cauzele care au dus la robia babiloniana, Ezra aînt,eles ca apostazia lui Israel s-a datorat în mare ma-sura amestecului cu popoarele pagâne. El descope-rise ca, daca ar fi ascultat de porunca lui Dumnezeu,de a nu se uni cu popoarele înconjuratoare, ei ar fifost crut,at,i de multe experient,e amare s, i umilitoare.Acum, când a constatat ca, în ciuda învat, amintelortrecutului, barbat,i proeminent,i îndraznisera sa calcelegile date ca scut împotriva apostaziei, inima i-a fostimpresionata. El a cugetat la bunatatea lui Dumnezeucare a dat din nou poporului Sau stabilitate în t,ara lornatala s, i a fost coples, it de indignare s, i de amaraciune,

O redes, teptare spirituala 465

îndreptat,ite pentru nerecunos, tint,a lor. „Când am auzitlucrul acesta”, zice el, „mi-am sfâs, iat hainele s, i man-taua, mi-am smuls parul din cap s, i perii din barba, s, iam stat jos mâhnit”.

„Atunci s-au strâns la mine tot,i cei ce se temeau de cuvinteleDumnezeului lui Israel, din pricina pacatului fiilorrobiei. S, i eu, am stat jos mâhnit, pâna la jertfa deseara”. (Ezra 9, 3.4.)

La vremea jertfei de seara, Ezra s-a sculat s, i, sfâs, iindu-s, iiaras, i ves, mintele s, i mantaua, a cazut în genunchis, i s, i-a descarcat sufletul în rugaciune fierbinte catrecer. Ridicându-s, i mâinile catre Domnul, el a strigat:„Dumnezeule, sunt uluit s, i mi-e rus, ine, Dumnezeule,sa-mi ridic fat,a spre Tine. Caci faradelegile noastre [621]s-au înmult,it deasupra capetelor noastre, s, i gres, elilenoastre au ajuns pâna la ceruri”.

„Din zilele parint,ilor nos, tri”, a continuat el, „am fost foartevinovat,i pâna în ziua de azi s, i din pricina faradelegi-lor noastre am fost dat,i noi, împarat,ii nos, tri s, i preot,iinos, tri, în mâinile împarat,ilor straini, prada sabiei, ro-biei, jafului s, i rus, inii care ne acopera astazi fat,a. S, itotus, i, Domnul, Dumnezeul nostru, S-a îndurat denoi, lasându-ne cât,iva oameni scapat,i, s, i dându-neun adapost în locul Lui cel sfânt, ca sa ne luminezeochii s, i sa ne dea put,ina rasuflare în mijlocul robieinoastre. Caci suntem robi, dar Dumnezeu nu ne-a pa-rasit în robia noastra. A îndreptat spre noi bunavoint,aîmparat,ilor pers, ilor s, i ei ne-au dat o noua putere deviat, a, ca sa putem zidi Casa Dumnezeului nostru, s, isa-i dregem darâmaturile, facându-ne astfel rost deun loc de adapost în Iuda s, i la lerusalim”.

„Acum ce sa mai zicem dupa aceste lucruri, Dumneze-ule? Caci am parasit poruncile Tale, pe care ni leporuncises, i prin robii Tai proorocii.... Dupa tot ce

466 Profeti si regi

ni s-a întâmplat din pricina faptelor rele s, i marilorgres, eli pe care le-am facut, macar ca Tu, Dumneze-ule, nu ne-ai pedepsit dupa faradelegile noastre, secuvine ca acum, când ne-ai pastrat pe aces, ti oameniscapat,i, sa începem iaras, i sa calcam poruncile Tales, i sa ne încuscrim cu aceste popoare urâcioase? N-arizbucni atunci iaras, i mânia Ta împotriva noastra, pânaacolo, încât ne-ar nimici, fara sa lase nici ramas, it, a,nici robi izbavit,i? Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tues, ti drept; caci astazi noi suntem o ramas, it, a de robiizbavit,i. Iata-ne înaintea Ta ca nis, te vinovat,i, s, i dinaceasta pricina nu putem sta înaintea Ta”. (Ezra 9, 6— 15.)

Amaraciunea lui Ezra s, i a tovaras, ilor lui fat, a de pacatele care[622]se strecurasera pe nesimt,ite chiar s, i în centrul lucra-rii Domnului a dat nas, tere la pocaint, a. Mult,i dintreaceia care pacatuisera au fost profund impresionat,i.„Poporul varsa lacrimi”. (Ezra 10, 1.) Într-o oarecaremasura, au început sa-s, i dea seama de urâciunea pa-catului s, i de oroarea cu care-l prives, te Dumnezeu. Auvazut sfint,irea Legii rostite pe Sinai s, i mult,i tremuraula gândul nelegiuirilor lor.

Unul dintre cei prezent,i, cu numele de S, ecania, a recunos-cut ca fiind adevarate cuvintele rostite de Ezra, „Ampacatuit împotriva Dumnezeului nostru”, a marturisitel, „ducându-ne la femei straine, care fac parte dinpopoarele t, arii. Dar Israel n-a ramas fara nadejde înaceasta privint, a”, S, ecania a propus ca tot,i aceia carepacatuisera sa faca un legamânt cu Dumnezeu ca-s, ivor parasi pacatul s, i „faca-se dupa Lege. Scoala-te”,a îndemnat el pe Ezra, „caci treaba aceasta te prives, te.Noi vom fi cu tine, îmbarbateaza-te s, i lucreaza. Ezras-a sculat s, i a pus pe capeteniile preot,ilor, Levit,ilors, i întregului Israel, sa jure ca vor face ce se spusese”.(Versetele 2-5.)

O redes, teptare spirituala 467

Aceasta a constituit începutul unei reforme minunate. Cuîndelunga rabdare s, i tact, precum s, i cu o îngrijitaconsiderat,ie pentru drepturile s, i bunastarea fiecaruiadintre cei implicat,i. Ezra s, i tovaras, ii lui s-au straduitsa-i conduca pe cei pocait,i din Israel pe calea ceadreapta. Mai presus de toate acestea, Ezra era unînvat, ator al legii s, i, în timp ce dadea atent,ie personalacercetarii fiecarui caz, cauta sa convinga poporul cuprivire la sfint,irea acestei legi s, i la binecuvântarilecare aveau sa fie primite prin ascultare.

Oriunde lucra Ezra, lua nas, tere o reînviorare în studierea [623]Sfintelor Scripturi. Au fost rânduit,i învat, atori care saîndrume poporul, Legea Domnului a fost înalt,ata s, ipreamarita. Au fost cercetate cart,ile proorocilor, iarpasajele care profetizau venirea lui Mesia au adusnadejde s, i mângâiere multor inimi întristate s, i împo-varate.

Au trecut peste doua mii de anii de când Ezra „s, i-a pusinima sa adânceasca s, i sa împlineasca Legea Domnu-lui” (Ezra 7, 10), totus, i, trecerea timpului nu a slabitinfluent,a exemplului lui de evlavie. De-a lungul vea-curilor, raportul viet,ii lui de consacrare i-a inspirat pemult,i cu hotarârea „sa adânceasca s, i sa împlineascaLegea Domnului”.

Motivele lui Ezra erau înalte s, i sfinte. În tot ce a facut, a fostanimat de o dragoste profunda fat, a de oameni. Milas, i bunatatea, pe care le manifesta fat, a de aceia carepacatuisera, cu voie sau din nes, tiint, a, sa fie un exem-plu pentru tot,i cei care cauta sa aduca la îndeplinirereforme. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie sa fie totatât de neclintit,i ca s, i stânca, acolo unde principiiledrepte sunt în discut,ie, dar sa dea pe fat, a simpatie s, iînt,elegere. Asemenea lui Ezra, ei trebuie sa-i învet,epe calcatorii de lege calea viet,ii, însamânt,ând princi-piile care sunt temelia oricarei fapturi corecte.

468 Profeti si regi

În acest veac al lumii, când Satana cauta pe nenumaratecai sa întunece privirea barbat,ilor s, i femeilor fat, ade cerint,ele obligatorii ale Legii lui Dumnezeu, estenevoie de barbat,i care sa-i conduca pe mult,i „sa seteama de poruncile Dumnezeului nostru”. (Ezra 10,3.) Este nevoie de reformatori adevarat,i, care-i vorîndruma pe calcatorii de lege catre marele Datatoral Legii s, i-i vor învat,a ca „Legea Domnului estedesavârs, ita s, i învioreaza sufletul”. (Psalmii 19, 7.)[624]Este nevoie de barbat,i tari în Scripturi, barbat,i alecaror cuvinte s, i fapte înalt, a rânduielile lui Iehova,barbat,i care cauta sa întareasca credint,a. Este nevoiede învat, atori, atât de mult,i, care sa inspire inimile curespect s, i dragoste pentru Scripturi.

Nelegiuirea larg raspândita, care predomina astazi, poate fiatribuita într-o mare masura nestudierii s, i neascultariide Scripturi, caci atunci când Cuvântul lui Dumnezeueste dat la o parte, puterea lui, care ret,ine pasiunilerele ale inimii nerenascute, este respinsa. Oameniiseamana în firea pamânteasca s, i culeg din fire stri-caciunea.

O data cu lepadarea Bibliei, a venit s, i îndepartarea de Le-gea lui Dumnezeu. Învat, atura prin care oamenii suntscutit,i de ascultarea de principiile divine a slabit pu-terea obligat,iei morale s, i a deschis port,ile nelegiuiriiasupra lumii. Nelegiuirea, risipa s, i stricaciunea se re-varsa ca un potop nimicitor. Pretutindeni, se vede ge-lozie, banuieli rele, fat, arnicie, înstrainare, lupta, riva-litate, tradarea însarcinarilor sfinte, îngaduirea poftei.Întregul sistem al principiilor s, i doctrinelor religioase,care trebuie sa formeze temelia s, i cadrul viet,ii soci-ale, se arata a fi un edificiu care se clatina, gata sa seprabus, easca în ruine.

În zilele finale ale istoriei acestui pamânt, glasul care a vorbitde pe Sinai declara înca: „Sa nu ai alt,i dumnezei,

O redes, teptare spirituala 469

afara de Mine”. (Exod 20, 3.) Omul s, i-a as, ezat voint,aîmpotriva voint,ei lui Dumnezeu, dar nu poate aducela tacere cuvântul poruncii. Mintea omeneasca nupoate scapa de obligat,ia fat, a de o putere mai înalta.Teoriile s, i speculat,iile pot abunda, oamenii pot în-cerca sa puna s, tiint,a în opozit,ie cu revelat,ia, s, i înfelul acesta, sa îndeparteze Legea lui Dumnezeu. Dar [625]mai puternic s, i tot mai puternic se aude porunca:„Domnului, Dumnezeului tau, sa te închini s, i numaiLui sa-l slujes, ti”. (Matei 4, 10.) Nu se pune problemaslabirii sau întaririi Legii lui Iehova; Ea este as, a cuma fost întotdeauna s, i întotdeauna va fi: sfânta, dreapta,buna s, i completa în ea însas, i. Nu poate fi revocatasau schimbata. A o „cinsti” sau a o „necinsti” estedoar un limbaj omenesc.

Ultimul mare conflict al controversei dintre adevar s, i ratacireva fi între legile oamenilor s, i principiile lui Iehova.Noi intram acum în aceasta lupta nu o lupta întrebiserici rivale, care se bat pentru supremat,ie, ci întrereligia Bibliei s, i religiile fabulei s, i tradit,iei. Pute-rile care s-au unit împotriva adevarului sunt acumneobosite la lucru. Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu,care ajuns pâna la noi cu un pret, atât de mare desuferint, a s, i sânge varsat, este put,in apreciat: Put,inisunt aceia care îl primesc în adevar ca regula de viat, a.Necredint,a predomina într-o proport,ie alarmanta nunumai în lume, ci s, i în biserica. Mult,i au ajuns sanege învat, aturile Evangheliei, care sunt chiar stâlpiicredint,ei cres, tine. Faptele cele mari ale creat,iunii, as, acum sunt prezentate de catre scriitorii inspirat,i, crea-rea omului, ispas, irea, perpetuarea Legii toate acesteasunt practic lepadate de o mare parte din lumea pre-tins cres, tina. Mii, care se mândresc cu cunos, tint,a lor,considera ca o dovada de slabiciune încrederea de-plina în Biblie s, i ca o dovada de erudit,ie faptul dea pune la îndoiala Scripturile s, i de a spiritualiza s, iînlatura cele mai importante adevaruri ale ei.

470 Profeti si regi

Cres, tinii trebuie sa se pregateasca pentru ceea ce, în curând,[626]va invada lumea ca o surpriza coples, itoare, s, i aceastapregatire sa o faca prin studierea cu seriozitate a Cu-vântului lui Dumnezeu s, i prin straduint,a de a-s, i con-forma viat,a cu preceptele lui. Problemele capitale aleves, niciei ne cer ceva în afara de o religie imaginara,o religie a cuvintelor s, i a formelor, unde adevaruleste t,inut în curtea de afara. Dumnezeu cheama laredes, teptare s, i reforma. Cuvintele Bibliei s, i numaiale Bibliei sa fie auzite de la amvon. Dar Biblia a fostjefuita de puterea ei, iar urmarea se vede în scadereanivelului viet,ii spirituale: În multe predici de astazi,nu se mai vede acea manifestare divina, care trezes, tecons, tiint,a s, i care aduce viat, a sufletului. Ascultatoriinu pot zice: „Nu ne ardea inima în noi, când vor-bea pe drum, s, i ne deschidea Scripturile?” (Luca 24,32.) Sunt mult,i aceia care striga dupa Dumnezeul celviu, tânjind dupa prezent,a divina. Lasat,i Cuvântul luiDumnezeu sa vorbeasca inimii. Facet,i ca aceia careau auzit numai tradit,ie, teorii s, i maxime omenes, tisa auda glasul Aceluia care poate înnoi sufletul spreviat,a ves, nica.

Lumina mare a stralucit de la patriarhi s, i de la prooroci. Lu-cruri slavite au fost rostite despre Sion, cetatea luiDumnezeu. Astfel, Domnul dores, te ca lumina sa stra-luceasca prin urmas, ii Sai de astazi. Daca sfint,ii dinVechiul Testament au dat o marturie as, a de stralucitade credincios, ie, oare aceia asupra carora straluces, telumina acumulata de secole de-a rândul sa nu dea omarturie mai accentuata despre puterea adevarului?Slava profet,iilor îs, i arunca lumina pe cararea noastra.Tipul a întâlnit antitipul în moartea Fiului lui Dumne-[627]zeu. Hristos a înviat din mort,i, proclamând deasupramormântului împrumutat: „Eu sunt învierea s, i viat,a”.(Ioan 11, 25.) El a trimis Duhul Sau în lume, ca sane aduca aminte de toate lucrurile. Printr-o minune

O redes, teptare spirituala 471

a puterii, El a pastrat Cuvântul sau scris de-a lungulveacurilor.

Reformatorii, al caror protest le-a dat numele de protestant,i,simt,eau ca Dumnezeu i-a chemat sa dea lumii luminaEvangheliei s, i în efortul de a face lucrul acesta, aufost gata sa-s, i jertfeasca averile, libertatea s, i chiarviat,a. În fat,a prigoanei s, i a mort,ii Evanghelia a fostpredicata pretutindeni. Cuvântul lui Dumnezeu a fostdus oamenilor, s, i toate categoriile, de sus s, i de jos,bogat,i s, i saraci, învat,at,i s, i ignorant,i, l-au studiat, per-sonal, cu ardoare. Suntem noi în aceasta ultima luptaa marii controverse tot atât de credincios, i însarcinariinoastre cum au fost primii reformatori? „Sunat,i cutrâmbit,a în Sion! Vestit,i un post, chemat,i o adunare desarbatoare! Strânget,i poporul, t,inet,i o adunare sfânta!Aducet,i pe batrâni, strânget,i copiii.... Preot,ii, slujito-rii Domnului, sa plânga între tinda s, i altar, s, i sa zica:«Doamne, îndura-te de poporul Tau! Nu da de ocaramos, tenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor!».«Dar chiar acum, zice Domnul întoarcet,i-va la Minecu toata inima, cu post, cu plânset s, i bocet! Sfâs, iat,i-va inimile, nu hainele, s, i întoarcet,i-va la Domnul,Dumnezeul vostru. Caci El este milostiv s, i plin deîndurare, îndelung-rabdator, s, i bogat în bunatate, s, i-lpare rau de relele pe care le trimite. Cine s, tie daca nuSe va întoarce, nu Se va cai? Cine s, tie daca nu va lasadupa El o binecuvântare?»” (Ioel 2, 15-17.12-14.)

Capitolul 52 — Barbatul ocaziei[628]

Capitol bazat pe textele din Neemia; Neemia 2.

Neemia, unul dintre robii evrei, ocupa o pozit,ie de influent, a s, ide cinste la curtea persana. Ca paharnic al împaratu-lui, avea intrare libera înaintea lui. În virtutea pozit,ieisale s, i datorita capacitat,ilor s, i credincios, iei lui, deve-nise prietenul s, i sfetnicul monarhului. Cu toate ca pri-mise favoarea împarateasca, cu toate ca era înconjuratde fast s, i, de splendoare, n-a uitat pe Dumnezeu s, ipoporul lui. Cu un interes profund, inima i s-a îndrep-tat spre Ierusalim; nadejdile s, i bucuriile îi erau legatede prosperitatea acestuia. Prin acest barbat, pregatitprin ramânerea lui la curtea persana pentru lucrareala care avea sa fie chemat, Dumnezeu a intent,ionat saaduca binecuvântare poporului Sau, în t,ara parint,ilorlor.

Prin mesageri din ludea, evreul patriot a aflat ca peste Ierusa-lim, cetatea aleasa, venisera zile grele. Robii întors, isufereau dispret, s, i necaz. Templul s, i part,i din cetatefusesera rezidite, dar lucrarea de restatornicire era[629]stânjenita, slujbele templului erau tulburate, iar popo-rul t,inut într-o alarma continua de faptul ca zidurilecetat,ii erau înca într-o mare masura în ruina.

Coples, it de amaraciune, Neemia nu putea nici sa manânces, i nici sa bea: „Am plâns s, i m-am jelit multe zile, s, iam postit”. În durerea lui, s-a îndreptat catre Ajutoruldivin. „M-am rugat”, zicea el, „înaintea Dumnezeuluicerurilor”. Cu credint, a, a marturisit pacatele lui s, i alepoporului lui. El a staruit ca Dumnezeu sa sust,ina

472

Barbatul ocaziei 473

cauza lui Israel, sa le redea curajul s, i puterea s, i sa-iajute sa cladeasca locurile pustii ale lui Iuda.

Pe masura ce Neemia se ruga, credint,a s, i curajul lui cres, teau.Gura i-a fost umpluta de argumente sfinte. El a aratatcatre dezonoarea care avea sa fie aruncata asupra luiDumnezeu, daca poporul Sau acum, când se întor-sese catre El, avea sa fie lasat în slabiciune s, i apasare,s, i a staruit de Domnul sa-s, i împlineasca fagaduint,a:„Daca va vet,i întoarce la Mine, s, i daca vet,i pazi po-runcile Mele s, i le vet,i împlini, atunci, chiar daca vet,ifi izgonit,i la marginea cea mai îndepartata a cerului,de acolo va voi aduna s, i va voi aduce înapoi iaras, i înlocul pe care l-am ales, ca sa locuiasca Numele Meuacolo”. (Neemia 1, 9; Vezi s, i Deuteronom 4, 29-31.)Aceasta fagaduint, a fusese data lui Israel, prin Mo-ise, înainte ca ei sa fi intrat în Canaan, s, i de-a lungulsecolelor, ea ramasese neschimbata. Poporul lui Dum-nezeu se întorsese acum la El, în pocaint, a s, i credint, a,iar fagaduint,a nu avea sa ramâna neîmplinita.

Neemia îs, i revarsase deseori sufletul în favoarea poporuluisau. Dar acum, pe când se ruga, un plan sfânt a luatfiint, a în mintea lui. S-a hotarât ca, daca va puteaprimi consimt, amântul împaratului s, i ajutorul necesarpentru a procura unelte s, i materiale, îs, i va asuma [630]personal sarcina recladirii zidurilor Ierusalimului s, ia restatornicirii puterii nat,ionale a lui Israel. S, i acerut Domnului sa-i dea trecere înaintea împaratului,pentru ca acest plan sa poata fi împlinit. „Da astaziizbânda robului Tau”, s-a rugat el, „s, i fa-l sa capetetrecere înaintea omului acestuia”!

Patru luni de zile a as, teptat Neemia o ocazie favorabila dea prezenta cererea sa împaratului. În tot acest timp,des, i inima îi era apasata de durere, el s-a straduit sase poarte cu voios, ie în prezent,a împaratului. În acelesali, pline de stralucire s, i splendoare, tot,i trebuiau sa

474 Profeti si regi

arate fericit,i s, i cu inima libera. Necazul nu trebuiasa-s, i arunce umbra pe fat,a nici unuia care venea laîmparat,ie. Dar în clipele de retragere ale lui Neemia,ascuns de vederea oamenilor, multe erau rugaciunile,marturisirile s, i lacrimile pe care le auzeau s, i la careerau martori Dumnezeu s, i îngerii.

În cele din urma, amaraciunea care apasa inima patriotuluin-a mai putut fi ascunsa. Nopt,ile nedormite s, i zilelepline de griji s, i-au lasat umbrele pe fat,a lui. Împaratul,grijuliu pentru propria lui sigurant, a, care era obis, nuitsa citeasca fet,ele s, i sa patrunda dincolo de aparent,e,a vazut ca o tulburare ascunsa pusese stapânire pepaharnicul lui. „Pentru ce ai fat,a trista?” a întrebat el;„S, i totus, i nu es, ti bolnav, nu poate fi decât o întristarea inimii”.

Întrebarea a umplut de teama pe Neemia. Nu cumva îm-paratul se va mânia când va auzi ca, în timp ce eraangajat în slujba lui, gândurile curteanului fuseseradeparte, cu poporul apasat? Nu cumva viat,a celui ne-vinovat va fi nimicita? Nu cumva planul lui scump,de a restatornici puterea Ierusalimului, era pe cale sa[631]fie zadarnicit? „Atunci”, scrie el, „m-a apucat o marefrica”. Cu buzele tremurânde s, i cu ochii înlacrimat,i,el a dezvaluit cauza necazului sau. „Traiasca împara-tul în veac!” a raspuns el. „Cum sa n-am fat,a tristacând cetatea în care sunt, mormintele parint,ilor meieste nimicita s, i port,ile ei sunt arse de foc?”

Prezentarea starii Ierusalimului a des, teptat simpatia monar-hului fara sa-i trezeasca prejudecat,ile. O alta între-bare i-a dat ocazia pe care Neemia o as, teptase demulta vreme: „Ce ceri?” Dar barbatul lui Dumnezeun-a îndraznit sa raspunda pâna nu a primit îndruma-rea de la Unul mai mare decât Artaxerxe. El aveade îndeplinit o însarcinare sfânta, pentru care cereaajutorul împaratului, s, i s, i-a dat seama ca depindea

Barbatul ocaziei 475

mult de prezentarea problemei în as, a fel încât sa-icâs, tige aprobarea s, i sa primeasca ajutor. „M-am ru-gat”, zise el, „Dumnezeului cerurilor”. În rugaciuneaaceea scurta, Neemia a intrat în prezent,a Împaratuluiîmparat,ilor s, i a câs, tigat de partea lui o putere carepoate abate inimile, as, a cum sunt abatute râurile deapa.

A te ruga as, a cum s-a rugat Neemia în acel ceas de nevoieeste o posibilitate la îndemâna cres, tinului în împreju-rari când alte forme de rugaciune pot fi cu neputint, a.Truditorii, în mersul împovarat al viet,ii, aglomerat,i s, iaproape coples, it,i de încurcaturi, pot înalt,a la Dumne-zeu o rugaciune pentru calauzire divina. Calatorii pemare s, i pe uscat, când sunt amenint,at,i de vreo primej-die, se pot preda în felul acesta protect,iei cerului. Învremuri de primejdie sau greutat,i neas, teptate, inimaîs, i poate înalt,a strigatul dupa ajutor Aceluia care s-a [632]angajat sa vina în sprijinul celor credincios, i ai Sai,oricând Îl cheama. În orice împrejurare, în orice stare,sufletul împovarat cu amaraciune s, i grija sau asaltatcrunt de ispita poate gasi asigurare, sprijin s, i ajutor îndragostea s, i puterea inepuizabila ale unui Dumnezeucare-s, i pastreaza legamântul.

În acea clipa scurta de rugaciune catre Împaratul împarat,ilor,Neemia a fost încurajat sa spuna lui Artaxerxe dorint,alui de a fi eliberat pentru o vreme de îndatoririle dela curte s, i a cerut autorizarea de a cladi locurile pus-tiite ale Ierusalimului s, i de a face din nou din el o [633]cetate puternica s, i aparata. Urmari importante pentrunat,iunea iudaica depindeau de aceasta cerere. S, i, de-clara Neemia: „împaratul mi-a dat ... caci mâna ceabuna a Dumnezeului meu era peste mine”.

Dupa ce s, i-a asigurat ajutorul pe care-l cautase, Neemia, cuprudent, a s, i cu înt,elepciune, a procedat la aranjamen-tele necesare pentru a asigura reus, ita întreprinderii

476 Profeti si regi

lui. Nu a neglijat nici o precaut,ie care ar fi ajutatla realizarea ei. N-a descoperit planul lui nici chiarconcetat,enilor sai. Des, i s, tia ca mult,i se vor bucura desuccesele lui, se temea ca unii, prin acte de indiscret,ie,putea sa trezeasca invidia vrajmas, ilor s, i sa aducaes, uarea planului.

Cererea lui catre împarat fusese atât de favorabil primita,încât Neemia a fost încurajat sa ceara s, i mai multajutor. Pentru a da demnitate s, i autoritate misiuniilui, ca s, i pentru a asigura ocrotire în calatorie, a ceruts, i s-a asigurat de o escorta militara. A trimis scri-sori împarat,es, ti catre guvernatorii, din provinciile dedincolo de Eufrat, teritoriu prin care avea sa treacaîn calatoria lui catre ludea s, i a obt,inut s, i o scrisoarecatre administratorul padurii împaratului din munt,iiLibanului, prin care dadea dispozit,ii sa-i asigure atâtalemn cât va fi necesar. Pentru a nu se ivi nici un motivde nemult,umire ca s, i-ar fi depas, it atribut,iile, Neemias-a îngrijit ca autoritatea s, i privilegiile acordate lui safie clar definite.

Acest exemplu de prevedere înt,eleapta s, i act,iune hotarâta,trebuie sa fie o lect,ie pentru tot,i cres, tinii. Copiii luiDumnezeu nu trebuie numai sa se roage în credint, a, cisa s, i lucreze cu grija cu înt,elepciune s, i cu prevedere.[634]Ei întâmpina multe greutat,i s, i adesea împiedica lu-crarea Provident,ei în favoarea lor, pentru ca privescprudent,a s, i efortul neobosit ca, având put,in a facecu religia. Neemia nu s, i-a socotit datoria împlinitacând a plâns s, i s-a rugat înaintea Domnului. El a unitcererile cu straduint,a sfânta, depunând eforturi starui-toare s, i cu rugaciune pentru reus, ita lucrarii în care eraangajat. Considerat,ia atenta s, i planuri bine chibzuitesunt tot atât de necesare pentru înaintarea lucrarilorsfinte de astazi, ca s, i pe vremea recladirii zidurilorIerusalimului.

Barbatul ocaziei 477

Neemia n-a depins de nesigurant, a. Mijloacele de care ducealipsa le-a cerut de la aceia care erau în stare sa i le dea.S, i Domnul este s, i astazi binevoitor sa mis, te inimileacelora care poseda bunurile Sale în favoarea cauzeiadevarului. Aceia care lucreaza pentru El trebuie sase foloseasca de ajutorul pe care El îi îndeamna peoameni sa-l dea. Aceste daruri pot deschide cai princare lumina adevarului sa mearga în multe t, ari întu-necate. S-ar putea ca daruitorii sa nu aiba credint, a înHristos, sa nu cunoasca Cuvântul Sau, dar darurilelor nu trebuie refuzate pentru acest motiv.

Capitolul 53 — Constructorii pe ziduri[635]

Capitol bazat pe textele din Neemia 2; Neemia 3; s, iNeemia 4.

Calatoria lui Neemia la Ierusalim a fost facuta în sigurant, a.Scrisorile împarates, ti catre guvernatorii provinciilordin drumul lui i-au asigurat o primire onorabila s, iun ajutor prompt. Nici un vrajmas, n-a îndraznit sa-latace pe slujitorul oficial, care era pazit de putereaîmparatului persan, s, i a fost tratat cu un respect deo-sebit de catre conducatorii provinciilor. Însa sosirealui la Ierusalim, cu o escorta militara, aratând prinaceasta ca venise cu o misiune importanta, a trezitinvidia triburilor pagâne, care locuiau aproape de ce-tate s, i cultivasera multa vreme vrajmas, ie împotrivaiudeilor, aruncând asupra lor batjocura s, i insulta. Înfruntea acestei lucrari rele, erau unii dintre conducato-rii acestor triburi, Sanbalat, horonitul, Tobia amonituls, i Ghes, em arabul. Înca de la început, aces, ti conduca-tori au privit cu ochi critici mis, carile lui Neemia s, is-au straduit prin toate mijloacele care stateau în pu-terea lor sa-i zadarniceasca planurile s, i sa-i împiedicelucrarea.

Neemia a continuat sa dea pe fat, a aceeas, i grija s, i prudent, a[636]care caracterizasera s, i pâna atunci lucrarea lui. s, tiindca vrajmas, ii rai s, i hotarât,i stateau gata sa i se împo-triveasca; a ascuns natura misiunii sale pâna când ocercetare a situat,iei îl va face în stare sa-s, i alcatuiascaplanurile. În felul acesta, nadajduia sa-s, i asigure co-laborarea oamenilor s, i sa-i puna la lucru înainte caîmpotrivirea vrajmas, ilor sa fie trezita.

478

Constructorii pe ziduri 479

Alegând cât,iva barbat,i pe care-i s, tia vrednici de încredere,Neemia le-a spus despre împrejurarile care l-au de-terminat sa vina la Ierusalim, obiectivul pe care doreasa-l împlineasca s, i planurile pe care-s, i propunea sale urmeze. Imediat, interesul lor în aceasta lucrare afost câs, tigat, s, i ajutorul lor obt,inut.

În a treia noapte dupa sosire, Neemia s-a sculat la miezulnopt,ii s, i, împreuna cu cât,iva tovaras, i de încredere,a ies, it sa vada personal ruinele cetat,ii Ierusalimului.Calarind pe asinul lui, a traversat dintr-o parte în altacetatea, cercetând zidurile darâmate s, i port,ile cetat,iiparint,ilor lui. Gânduri dureroase au umplut minteapatriotului iudeu când, cu inima zdrobita de durere,privea fortificat,iile ruinate ale Ierusalimului lui iubit.Amintirile maret,iei trecute a lui Israel erau în contrastcategoric cu dovezile umilirii sale.

În taina s, i pe tacute, Neemia a terminat cercetarea zidurilor.„Dregatorii nu s, tiau unde fusesem”, declara el, „s, ice faceam. Pâna în clipa aceea nu spusesem nimiciudeilor, nici preot,ilor s, i nici mai marilor, nici dre-gatorilor, nici vreunuia din cei ce vedeau de treburi”.Restul nopt,ii l-a petrecut în rugaciune, deoarece s, tia [637]ca dimineat,a va cere un efort staruitor pentru a trezis, i uni pe concetat,enii lui neunit,i s, i deprimat,i. Neemiaavea o însarcinare împarateasca, prin care se cerealocuitorilor sa colaboreze cu el în recladirea zidurilorcetat,ii, dar nu a recurs la exercitarea autoritat,ii. Acautat mai degraba sa câs, tige încrederea s, i simpatiapoporului, s, tiind ca o unire a inimilor, cât s, i a mâi-nilor, era esent,iala în lucrarea cea mare, care-i stateaînainte. Când a doua zi a adunat poporul, le-a pre-zentat astfel de argumente care urmareau sa trezeascaenergiile adormite s, i sa-i uneasca pe cei risipit,i.

Ascultatorii lui Neemia nu s, tiau s, i nici el nu le-a spus des-pre cercetarea pe care o facuse în noapte precedenta.

480 Profeti si regi

Dar faptul ca facuse acel circuit a contribuit într-omare masura, la reus, ita lui, deoarece a fost în stare savorbeasca despre situat,ia cetat,ii cu o as, a precizie s, iminut,iozitate, care a uimit pe ascultatori. Impresia pecare s, i-a facut-o când a privit slabiciunea s, i degrada-rea Ierusalimului a dat putere s, i seriozitate cuvintelorlui.

Neemia, a prezentat înaintea poporului dispret,ul la care erausupus, i între pagâni religia lor dezonorata, Dumnezeullui hulit. Le-a spus ca, într-o t,ara departata, a auzitdespre suferint,a lor, ca a cerut favoarea cerului înfolosul lor s, i ca, în timp ce se ruga, s-a hotarât saceara îngaduint,a împaratului spre a le veni în ajutor.Îl rugase pe Dumnezeu ca împaratul nu numai sa-i dea îngaduint,a aceasta, dar sa-l s, i învesteasca cuautoritate s, i sa-i dea ajutorul necesar pentru lucrare,[638]iar rugaciunea lui fusese ascultata în as, a fel, încât i-aaratat ca planul era de la Domnul.

El a relatat toate acestea s, i apoi, aratându-le ca era sust,inutde autoritatea combinata a Dumnezeului lui Israel cuaceea a împaratului persan, Neemia a întrebat poporulîn mod direct daca voia sa foloseasca aceasta ocazie,ca sa se ridice s, i sa zideasca zidul.

Apelul a patruns direct în inimile lor. Gândul la modul încare fusese manifestata favoarea cerului fat, a de ei i-afacut sa se rus, ineze de teama lor, s, i cu un nou curajau raspuns într-un glas: „sa ne sculam s, i sa zidim. S, is-au întarit în aceasta hotarâre buna”.

Tot sufletul lui Neemia era în lucrarea pe care o începuse.Nadejdea, energia, entuziasmul s, i hotarârea lui eraucontagioase, inspirându-i s, i pe alt,ii cu acelas, i curajs, i scop nobil. Fiecare barbat a devenit un Neemia, larândul lui, s, i a ajutat sa faca mai puternice inima s, imâna vecinului sau.

Constructorii pe ziduri 481

Când vrajmas, ii lui Israel au auzit ce nadajduiau sa reali-zeze iudeii, au râs batjocoritorii, zicând: „Ce facet,ivoi acolo? Va rasculat,i împotriva împaratului?” DarNeemia le-a raspuns: „Dumnezeul cerurilor ne va daizbânda. Noi, robii Sai, ne vom scula. S, i vom zidi,dar voi nu avet,i nici parte, nici drept, nici aducereaminte în Ierusalim”.

Printre cei dintâi, care au fost cuprins, i de spiritul, zelul s, istaruint,a lui Neemia, au fost preot,ii. Datorita pozit,ieilor influente, aces, ti barbat,i puteau face mult pentruînaintarea sau împiedicarea lucrarii, iar colaborarealor binevoitoare, chiar, de la început, a contribuit într-o mare masura la reus, ita. Majoritatea capeteniilor [639]s, i conducatorilor lui Israel s-au ridicat cu noblet,e ladatoria lor s, i aces, ti barbat,i credincios, i au o ment,iunespeciala în cartea lui Dumnezeu. Au fost s, i cât,ivanobili tecoit,i care „nu s-au supus în slujba Domnului”.Amintirea acestor netrebnici este subliniata cu rus, ines, i a fost lasata ca o avertizare pentru toate generat,iileviitoare.

În fiecare mis, care religioasa sunt unii care, des, i nu pot negaca lucrarea este a lui Dumnezeu, totus, i se t,in departe,refuzând sa faca vreun efort pentru a ajuta. Ar fi binepentru unii ca aces, tia sa-s, i aduca aminte de raportulcare este pastrat sus — cartea aceea în care nu suntomisiuni, nici gres, eli, s, i dupa care vom fi judecat,i.Acolo este raportata orice ocazie neglijata de a faceun serviciu lui Dumnezeu; s, i tot acolo este t,inuta spreves, nica amintire orice fapta de credint, a s, i de iubire.

Împotriva influent,ei inspiratoare a prezent,ei lui Neemia,exemplul nobililor tecoit,i a avut put,ina greutate. Îngeneral, poporul era însuflet,it cu zel s, i cu patriotism.Barbat,i priceput,i s, i cu influent, a au organizat, în grupe,diferite categorii de cetat,eni, fiecare fiind facut ras-

482 Profeti si regi

punzator pentru zidirea unei part,i a zidului. S, i despreunii sta scris ca au zidit „fiecare în dreptul casei lui”.

S, i acum când lucrarea începuse, energia lui Neemia nu aslabit. Cu o atent,ie neobosita a supravegheat lucrareade construire, îndrumându-i pe muncitori, observândpiedicile s, i luând masuri pentru cazurile neprevazute.De-a lungul zidului de peste 4 kilometri, influent,alui se simt,ea continuu. Prin cuvinte potrivite, el îiîncuraja pe cei fricos, i, îi ridica pe cei încet,i la lu-cru s, i-i aproba pe cei staruitori. S, i tot timpul vegheamis, carile vrajmas, ilor care, din timp în timp, se adu-[640]nau la distant, a s, i se angajau în conversat,ii, ca s, i cândar fi pus la cale raul, s, i apoi, venind tot mai aproapede lucratori încercau sa le distraga atent,ia.

În multele lui activitat,i, Neemia n-a uitat Izvorul puterii sale.Inima îi era mereu înalt,ata spre Dumnezeu, mareleSupraveghetor a toate: „Dumnezeul cerului”, a excla-mat el, „ne va da izbânda”, iar cuvintele lui sunau s, irasunau bucurând inimile tuturor muncitorilor de pezid.

Dar restaurarea fortaret,elor Ierusalimului n-a înaintat fara[641]piedici. Satana lucra sa stârneasca împotrivire s, isa aduca „descurajare. Sanbalat, Tobia s, i Ghes, em,agent,ii lui principali în aceasta mis, care, s-au hotarâtsa împiedice lucrarea de recladire. S-au straduit saprovoace neînt,elegeri între muncitori. Ei s, i-au batutjoc de eforturile constructorilor, declarând lucrareaca o imposibilitate s, i prezicând es, ecul.

«La ce lucreaza aces, ti iudei neputincios, i?» exclama Sanbalatbatjocoritor. «Oare vor fi lasat,i sa lucreze?» Oare vorda ei viat, a unor pietre înmormântate sub mormane depraf s, i arse de foc?” Tobia s, i mai îngâmfat, a adaugat:[642]„Sa zideasca numai! Daca se vor sui, o vulpe le vadarâma zidul lor de piatra”.

Constructorii pe ziduri 483

Ziditorii au fost supus, i unor împotriviri s, i mai active. Aufost obligat,i sa se pazeasca continuu de comploturilevrajmas, ilor lor, care, sub pretextul prieteniei, cautaupe diferite cai sa produca încurcatura s, i confuzie s, isa trezeasca neîncredere. S-au straduit sa slabeascacurajul iudeilor, au format conspirat,ii pentru a-l atragepe Neemia în plasa lor, iar iudeii nesinceri au fost gatasa ajute planurile lor tradatoare. S-a transmis raportulca Neemia complota împotriva monarhului persan,intent,ionând sa se ridice ca împarat al lui Israel s, i catot,i care-l ajutau erau tradatori.

Dar Neemia a continuat sa-L caute pe Dumnezeu pentrucalauzire s, i sprijin, iar „poporul lucra cu inima”. Lu-crarea a înaintat pâna când toate sparturile au fostumplute, iar întregul zid a fost cladit pâna la jumatatedin înalt,imea proiectata.

Când vrajmas, ii lui Israel au vazut cât de zadarnice erau efor-turile lor, s-au umplut de mânie. De aici înainte, n-aumai îndraznit sa foloseasca mijloace violente, cacis, tiau ca Neemia s, i tovaras, ii lui lucrau din însarcina-rea împaratului s, i se temeau ca o împotrivire activafat, a de el ar fi adus asupra lor dezaprobarea monar-hului. Dar acum,în mânia lor, s-au facut vinovat,i decrima de care-l acuzau pe Neemia. Adunându-se pen-tru sfat, „s-au unit tot,i împreuna, ca sa vina împotrivaIerusalimului”.

În timp ce samaritenii complotau împotriva lui Neemia s, i alucrarii lui, unii dintre conducatorii iudei, devenind [643]nemult,umit,i, au cautat sa-l descurajeze, exagerândgreutat,ile care însot,eau lucrarea. „Puterile celor ceduc poverile slabesc” ziceau ei, „s, i darâmaturile suntmulte; nu vom putea sa zidim zidul”.

Descurajarea a venit s, i din alta parte. „Iudeii care locu-iau lânga ei”, aceia care nu participau la lucrare,

484 Profeti si regi

au adunat declarat,iile s, i rapoartele vrajmas, ilor lor,le-au folosit ca sa slabeasca curajul s, i sa provoacenemult,umire.

Dar batjocurile s, i dispret,ul, împotrivirea s, i amenint, arile pa-reau sa-l inspire pe Neemia cu „o hotarâre mai pu-ternica s, i sa-l trezeasca la o veghere mai atenta. El arecunoscut primejdiile pe care avea sa le întâmpineîn aceasta lupta cu vrajmas, ii lor. Dar curajul i-a fostneînfrânt. «Ne-am rugat Dumnezeului nostru», de-clara el, «s, i am pus o straja zi s, i noapte». «De aceeaam pus, în locurile cele mai de jos, dinapoia ziduluis, i în locurile tari, poporul pe familii, i-am as, ezat petot,i cu sabiile, cu sulit,ele s, i cu arcurile lor. M-amuitat, s, i sculându-ne, am zis mai marilor, dregatorilors, i celuilalt popor: »Nu va temet,i de ei! Aducet,i-vaaminte de Domnul cel mare s, i înfricos, at, s, i luptat,ipentru frat,ii vos, tri, pentru fiii vos, tri s, i fiicele voastre,pentru nevestele voastre, s, i pentru casele voastre!

Când au auzit vrajmas, ii nos, tri ca am fost îns, tiint,at,i, Dumne-zeu le-a nimicit planul, s, i ne-am întors cu tot,ii la zid,fiecare la lucrarea lui. Din ziua aceea, jumatate dinoamenii mei lucrau, iar cealalta jumatate era înarmatacu sulit,e, cu scuturi, cu arcuri s, i cu platos, e.... Cei ce[644]zideau zidul s, i cei ce duceau sau încarcau poverile,cu o mâna lucrau, iar cu alta t,ineau arma. Fiecare dinei, când lucra, îs, i avea sabia încinsa la mijloc”.

Alaturi de Neemia statea un trâmbit,as, s, i în diferitele part,iale zidului stateau preot,i care purtau trâmbit,ele sfinte.Poporul era împras, tiat la lucrarile lui, dar la apropi-erea primejdiei, din orice parte, se dadea un semnalca sa se îndrepte acolo fara întârziere. „As, a faceamlucrare”, zice Neemia:, „Jumatate din noi stând cusulit,a în mâna din zorii zilei pâna la ivirea stelelor”.

Constructorii pe ziduri 485

Acelora care locuisera în oras, ele s, i satele din afara Ierusali-mului, li s-a cerut sa se instaleze înauntrul zidurilor, casa pazeasca lucrarea s, i sa fie gata de lucru dimineat,a.Aceasta prevenea amânarea inutila s, i îndeparta posi-bilitatea pe care vrajmas, ul ar fi folosit-o, altfel, pentruca sa-i atace pe muncitori când veneau s, i când plecaula casele lor. Neemia s, i tovaras, ii lui nu s-au dat înapoidin fat,a greutat,ilor s, i a slujirii cu sacrificii. Nici ziua,nici noaptea, nici chiar în timpul scurt de somn nu-s, iscoteau hainele s, i nu lasau armele deoparte.

Împotrivirea s, i descurajarea pe care claditorii din zilele lui [645]Neemia le-au întâmpinat din partea vrajmas, ilor, pefat, a, cât s, i a pretins, ilor prieteni, sunt tipice pentruexperient,a pe care o vor avea cei care astazi lucreazapentru Dumnezeu. Cres, tinii sunt probat,i nu numaiprin mânia, nemult,umirea s, i cruzimea vrajmas, ilor, cis, i prin indolent,a, nehotarârea, încropeala s, i tradareapretins, ilor prieteni s, i ajutatori. Batjocura s, i dispret,ulsunt îndreptate asupra lor. S, i acelas, i vrajmas, careconduce la nemult,umire, într-o împrejurare mai favo-rabila, foloses, te mijloace mai crude s, i mai violente.

Satana se foloses, te de toate elementele neconsacrate pentruîmplinirea planurilor lui. Printre cei care pretind a fisprijinitorii cauzei lui Dumnezeu, sunt aceia care seunesc cu vrajmas, ii Sai. În felul acesta, lasa cauza Luidescoperita în fat,a atacurilor celor mai cruzi adversari.Chiar s, i aceia care doresc ca lucrarea lui Dumnezeu saprogreseze pot totus, i sa slabeasca mâinile slujitorilorSai, ascultând, raportând s, i crezând pe jumatate ca-lomniile, laudaros, iile s, i amenint, arile vrajmas, ului Sau.Satana lucreaza cu o reus, ita uimitoare prin agent,ii lui,s, i tot,i ceia care cedeaza influent,ei lor sunt supus, i uneiputeri vrajite, care distruge înt,elepciunea înt,eleptuluis, i înt,elegerea celui prevazator. Dar asemenea lui Nee-mia, poporul lui Dumnezeu nu trebuie nici sa se teamas, i nici sa-i dispret,uiasca pe vrajmas, i. Punându-s, i în-

486 Profeti si regi

crederea în Dumnezeu, ei trebuie sa mearga neabatutînainte, facând lucrarea Sa fara egoism s, i încredint,ândprovident,ei Sale cauza pentru care traiesc.

În mijlocul unei mari descurajari, Neemia a facut din Dum-nezeu sprijinul lui, apararea lui sigura. S, i Acela carea fost sprijinul slujitorului Sau atunci a fost s, i loculde adapost al poporului Sau, în toate veacurile. În fie-care încercare, poporul Sau poate spune cu încredere:„Daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotrivanoastra?” (Romani 8, 31.) Oricât de puternice ar fiuneltirile lui Satana s, i ale agent,ilor lui Dumnezeu lepoate descoperi s, i poate zadarnici planurile lor. Ras-punsul credint,ei astazi va fi raspunsul dat de Neemia:„Dumnezeul nostru va lupta pentru noi”, caci Dum-nezeu este în lucrarea aceasta s, i nici un om nu poateîmpiedica succesul ei final.

Capitolul 54 — Mustrare împotriva [646]

asupririi

Capitol bazat pe textele din Neemia 5.

Zidul Ierusalimului nu fusese înca terminat când atent,ia luiNeemia a fost atrasa de starea nefericita a claselormai sarace din popor. În situat,ia destabilizata a t, arii,cultivarea pamântului fusese, într-o oarecare masura,neglijata. Mai mult, datorita caii egoiste, urmate deunii dintre cei reîntors, i în ludea, binecuvântarea Dom-nului nu ramânea asupra t, arii s, i era lipsa de cereale.

Ca sa obt,ina hrana pentru familii, cei saraci erau obligat,i sacumpere pe datorie s, i la pret,uri foarte mari. Ei maierau obligat,i sa ridice bani, împrumutând cu camata,ca sa plateasca impozite grele, la care erau obligat,ide catre împarat,ii Persiei. Pentru a mai adauga cevala aceste necazuri ale saracilor, cei mai bogat,i dintreiudei profitasera de nevoile lor, îmbogat,indu-se înfelul acesta.

Domnul poruncise lui Israel, prin Moise, ca la fiecare treiani sa se solicite o zecime pentru folosul saracilor s, i [647]o alta masura fusese luata, prin suspendarea munciiagricole la fiecare s, apte ani, pamântul ramânând ast-fel necultivat, iar produsele care rasareau de la sinefiind lasate celor în nevoie. Credincios, ia în consacra-rea acestor daruri pentru ajutorarea saracilor s, i pentrualte scopuri de binefacere ar fi contribuit la pastra-rea, mereu actuala înaintea poporului, a adevaruluicu privire la dreptul de proprietate al lui Dumnezeu

487

488 Profeti si regi

asupra tuturor s, i la ocazia de a fi canale de binecu-vântare. Planul lui Dumnezeu era ca izraelit,ii sa aibao educat,ie care sa stârpeasca egoismul s, i sa dezvoltealtruismul s, i noblet,ea de caracter.

De aceea Dumnezeu îndemnase prin Moise: „Dacaîmprumut,i bani vreunuia din poporul Meu, saraculuicare este cu tine, sa nu fii fat, a de el ca un camatar.Sa nu ceri nici o dobânda de la fratele tau; nici pen-tru argint, nici pentru merinde, pentru nimic care seîmprumuta cu dobânda”. (Exod 22, 25; Deuteronom23, 19.) S, i mai spusese: „Daca va fi la tine vreunsarac dintre frat,ii tai, în vreuna din cetat,ile tale, s, i înt,ara pe care t,i-o da Domnul, Dumnezeul tau, sa nu-t,iîmpietres, ti inima s, i sa nu-t,i deschizi mâna înainteafratelui tau, celui lipsit. Ci, dimpotriva, sa-t,i deschizimâna s, i sa-l împrumut,i cu ce-i trebuie, ca sa faca fat, anevoilor lui. Nu vor înceta niciodata sa fie saraci înt,ara de aceea ît,i dau porunca aceasta: «Sa-t,i deschizimâna fat, a de fratele tau, fat, a de sarac s, i fat, a de cellipsit din t,ara ta»”. (Deuteronom 15, 7.8.11.)

În vremea care a urmat reîntoarcerii robilor din Babilon, iu-deii bogat,i lucrasera tocmai contrar acestor porunci.Când saracii erau obligat,i sa împrumute, ca sa-s, i pla-teasca darea catre împarat, cei bogat,i le împrumutaubani, dar cereau o dobânda mare. Prin faptul ca au luat[648]zalog ogoarele saracilor, au redus treptat pe nefericit,iidatornici la cea mai adânca saracie. Mult,i fuseserasilit,i sa-s, i vânda fiii s, i fiicele ca robi s, i parea ca numai e nici o nadejde pentru îmbunatat,irea starilor, nicio cale pentru rascumpararea copiilor sau ogoarelor,nici o perspectiva înaintea lor decât aceea de cres, terecontinua a necazului, cu lipsa s, i robie continua. Cutoate acestea, ei apart,ineau aceleias, i nat,iuni, copii aiaceluias, i legamânt, ca frat,ii lor mai favorizat,i.

Mustrare împotriva asupririi 489

În cele din urma, poporul a prezentat starea lor înaintea luiNeemia: „lata”, au zis ei, „supunem la robie pe fiiinos, tri s, i pe fetele noastre; s, i multe din fetele noas-tre au fost supuse la robie; suntem fara putere, caciogoarele s, i viile noastre sunt ale altora”.

Când a auzit Neemia despre aceasta apasare cruda, sufle-tul i s-a umplut de indignare. „M-am suparat foartetare”, spune el, „când le-am auzit plângerile s, i cu-vintele acestea”. A vazut ca, pentru a avea succes îndesfiint,area acestei practici de exploatare apasatoare,trebuia sa ia o atitudine hotarâta pentru dreptate. Cuenergia s, i hotarârea care-l caracterizau, a pornit lalucru pentru a aduce us, urare frat,ilor lui.

Faptul ca asupritorii erau oameni bogat,i, al caror sprijin erafoarte necesar în lucrarea de restaurare a cetat,ii, nul-a influent,at nici macar pentru o clipa pe Neemia.El a mustrat aspru pe nobili s, i pe capetenii, s, i cânda adunat un mare numar de oamenii, le-a pus înaintecerint,ele lui Dumnezeu în acea problema.

El le-a atras atent,ia la evenimentele care au avut loc în tim-pul domniei împaratului Ahaz. Le-a repetat solia pe [649]care Dumnezeu o trimisese lui Israel în vremea aceeapentru a mustra cruzimea s, i oprimarea lor. Din cauzaidolatriei lor, copiii lui Iuda fusesera dat,i în mâinilefrat,ilor s, i mai idolatri poporul lui Israel. Aces, tia s, i-au manifestat vrajmas, ia pâna acolo, încât au ucis înlupta multe mii dintre barbat,ii lui Iuda s, i au luat toatefemeile s, i tot,i copiii, intent,ionând sa-i faca robi sausa-i vânda ca robi pagânilor.

Datorita pacatelor lui Iuda, Domnul nu intervenise pentru apreveni batalia; dar prin proorocul Oded, El a mustratplanul nemilos al armatelor învingatoare: „S, i credet,ica vet,i face din copiii lui Iuda s, i din Ierusalim robiis, i roabele voastre? Dar voi nu suntet,i vinovat,i înain-

490 Profeti si regi

tea Domnului, Dumnezeului vostru?” (2 Cronici 28,10.) Oded a avertizat poporul lui Israel ca mânia luiDumnezeu s-a aprins împotriva lor s, i ca procedeulnedreptat,ii s, i al apasarii va atrage judecat,ile Sale. Laauzul acestor cuvinte, barbat,ii înarmat,i au lasat ro-bii s, i prada înaintea capeteniilor s, i a întregii adunari.Atunci unii barbat,i de frunte din semint,ia lui Efraim„au luat prins, ii de razboi s, i au îmbracat cu prada lorpe tot,i care erau goi, le-au dat haine s, i încalt, aminte,le-au dat sa manânce s, i sa bea, i-au uns, au încalecatpe magari pe tot,i cei ostenit,i, s, i i-au adus la Ierihon,cetatea finicilor, la frat,ii lor”. (2 Cronici 28, 15.)

Neemia s, i alt,ii rascumparasera pe unii iudei care fuseseravândut,i pagânilor s, i acum el a prezentat acest lucruîn contrast cu purtarea acelora care, de dragul unui[650]câs, tig pamântesc, înrobeau pe frat,ii lor. „Ce facet,i voinu este bine”, a zis el. „N-ar trebui sa umblat,i în fricaDumnezeului nostru, ca sa nu fit,i de ocara neamurilorvrajmas, e noua?”

Neemia le-a aratat cum el însus, i, fiind învestit cu autori-tate din partea împaratului persan, ar fi putut cerecontribut,ii mari pentru folosul personal. Dar în loc safaca aceasta, nu luase nici macar ceea ce îi apart,ineade drept, ci daduse cu mâna larga pentru ajutorareasaracilor în nevoia lor. El i-a îndemnat pe aceia din-tre conducatorii iudei care se facusera vinovat,i deexploatare sa înceteze aceasta lucrare nelegiuita, saredea saracilor pamânturile, precum s, i plusul de bani,pe care-l storsesera de la ei, s, i sa le împrumute banifara dobânda sau camata.

Aceste cuvinte au fost rostite în fat,a întregii adunari. Dacaconducatorii ar fi ales sa se îndreptat,easca, ar fi avutocazia sa faca lucrul acesta. Dar n-au prezentat nicio scuza. „Le vom da înapoi”, au declarat ei, „s, i nu levom cer nimic; vom face cum ai zis”. La auzul acestor

Mustrare împotriva asupririi 491

cuvinte, Neemia i-a pus sa jure în fat,a preot,ilor ca-s, ivor t,ine cuvântul. „Toata adunarea a zis: «Amin». S, iau laudat pe Domnul. S, i poporul s-a t,inut de cuvânt”.

Acest raport ne învat, a o lect,ie importanta: „Iubirea de banieste radacina tuturor relelor”. (1 Timotei 6, 10.)În aceasta generat,ie, dorint,a dupa câs, tig este o pa-tima captivanta. Bogat,ia este adesea obt,inuta prinîns, elaciune. Mult,imi se lupta cu saracia, obligat,i salucreze, din greu pentru retribut,ii mici, nefiind înstare sa obt,ina nici cele mai simple trebuint,e aleviet,ii. Truda s, i lipsa, fara nadejdea unor lucruri maibune, fac povara lor s, i mai grea. Împovarat,i de griji [651]s, i apasat,i, ei nu s, tiu încotro sa se îndrepte pentru aju-tor. S, i toate acestea pentru ca bogat,ii sa-s, i întret,inaextravagant,a sau sa-s, i împlineasca dorint,a de a adunacât mai mult,i.

Iubirea de bani s, i placerea de etalare au facut din lumeaaceasta o pes, tera de tâlhari s, i, de hot,i. Scripturile des-criu lacomia s, i asuprirea care vor predomina chiarînaintea celei de a doua veniri a lui Hristos: „Ascultat,iacum, voi bogat,ilor!” scrie Iacov. „V-at,i strâns co-mori în zilele din urma! lata ca plata lucratorilor carev-au secerat câmpiile, s, i pe care le-at,i oprit-o prinîns, elaciune, striga! S, i strigatele seceratorilor au ajunsla urechile Domnului os, tirilor. At,i trait pe pamânt înplaceri s, i desfatari. V-at,i saturat inimile chiar într-ozi de macel. At,i osândit, at,i omorât pe cel neprihanit,care nu vi se împotrivea!” (Iacov 5, 1.3-6.)

Chiar s, i printre aceia care pretind ca umbla în temere deDomnul sunt unii care merg din nou pe calea urmatade capeteniile lui Israel. Deoarece sta în puterea lorsa faca lucrul acesta, ei pretind mai mult decât estedrept s, i, în felul acesta, devin asupritori. S, i pentru calacomia s, i tradarea se vad în viat,a acelora care poartanumele lui Hristos, pentru ca biserica ment,ine în re-

492 Profeti si regi

gistrele ei numele acelora care s, i-au câs, tigat averiprin nedreptate, religia lui Hristos este batjocorita.Extravagant,a, îmbogat,irea peste masura, îns, elaciuneacorup credint,a multora s, i le distrug spiritualitatea. Bi-serica este, într-o mare masura, raspunzatoare pentrupacatele membrilor ei. Ea da sprijin raului, daca nu-s, iînalt, a glasul împotriva lui.

Obiceiurile lumii nu sunt un criteriu pentru cres, tin. El nutrebuie sa imite practicile ei necinstite, îmbogat,irea eipeste masura s, i asuprirea. Orice fapta nedreapta fat, a[652]de aproapele este o încalcare a regulii de aur. Oricerau facut copiilor lui Dumnezeu este facut lui Hris-tos Însus, i în persoana sfint,ilor Lui. Orice încercarede a profita de nes, tiint,a, slabiciunea sau nenorocireaaltuia este înregistrata ca îns, elaciune în registrul ce-rului. Acela care se teme cu adevarat de Dumnezeuva trudi mai degraba zi s, i noapte, ca sa manânce pâi-nea saraciei, decât sa-s, i îngaduie ca patima pentrucâs, tig sa apese pe vaduva s, i pe orfani sau sa rapeascastrainului dreptul lui.

Cea mai neînsemnata îndepartare de la dreptate doboara ba-rierele s, i pregates, te inima sa faca o nedreptate s, i maimare. Exact în masura în care cineva câs, tiga pentrusine în detrimentul altuia, sufletul sau devine insen-sibil la influent,a Duhului lui Dumnezeu. Câs, tigulobt,inut cu pret,ul acesta este o pierdere groaznica.

Tot,i am fost datori dreptat,ii divine, dar n-am avut cu ce saplatim datoria. Atunci Fiul lui Dumnezeu, caruia l s-afacut mila de noi, a platit pret,ul pentru rascumparareanoastra. El S-a facut sarac pentru ca, prin saracia Lui,noi sa ne îmbogat,im. Prin faptele de darnicie fat, a desaracii Sai, putem dovedi sinceritatea recunos, tint,einoastre pentru mila revarsata peste noi. „Cât avemprilej, sa facem bine la tot,i”, îndeamna apostolul Pa-vel „s, i mai ales frat,ilor în credint, a”. (Galateni 6, 10.)

Mustrare împotriva asupririi 493

S, i cuvintele lui se acorda cu acele ale Mântuitorului:„Caci pe saraci îi avet,i totdeauna cu voi, s, i le putet,iface bine oricând voit,i”. (Marcu 14, 7.) „Tot ce voit,isa va faca voua oamenii, facet,i-le voi la fel; caci înaceasta este cuprinsa Legea s, i Proorocii”. (Matei 7,12.)

Capitolul 55 — Uneltiri pagâne[653]

Capitol bazat pe textele din Neemia 6.

Sanbalat s, i aliat,ii lui n-au îndraznit sa faca razboi deschis cuiudeii, dar cu o rautate mereu crescânda s, i-au conti-nuat eforturile ascunse pentru a-i descuraja, a le pro-duce încurcaturi s, i pagube. Construct,ia zidului careînconjura Ierusalimul se apropia de încheiere. Cândacesta avea sa fie terminat s, i port,ile puse, vrajmas, iilui Israel nu mai puteau nadajdui sa fort,eze intrarea încetate. De aceea au devenit mai insistent,i sa opreascalucrarea fara nici o amânare. În cele din urma, au pusla cale un plan, prin care nadajduiau sa-l atraga peNeemia din locul lui de veghe, s, i când aveau sa-l aibaîn mâna, sa-l omoare sau sa-l întemnit,eze.

Pretinzând ca doresc un compromis între part,ile potrivnice,[654]au cautat sa aiba o întâlnire cu Neemia s, i l-au invitatsa se întâlneasca cu ei într-un sat din valea Ono. Dar,iluminat de Duhul Sfânt cu privire la adevaratul lorscop, Neemia a refuzat: „Le-am trimis soli”, scrie el,„cu urmatorul raspuns:, Am o mare lucrare de facuts, i nu pot sa ma pogor; cât timp l-as, lasa sa vin la voi,lucrul ar înceta!”. Dar ispititorii erau staruitori. Depatru ori au trimis o solie cu un cuprins asemanators, i de fiecare data au primit acelas, i raspuns.

Vazând ca planul acesta nu are succes, au recurs la o strata-gema s, i mai îndrazneat, a. Sanbalat a trimis un sol luiNeemia cu o scrisoare deschisa, care suna astfel: „Seraspândes, te zvonul printre popoare s, i Gas, mu spuneca tu s, i Iudeii avet,i de gând sa va rasculat,i s, i ca în

494

Uneltiri pagâne 495

acest scop zides, ti zidul. Se zice ca tu vei ajunge împa-ratul lor, s, i ca ai pus chiar prooroci ca sa te numeascala Ierusalim împarat al lui Iuda. S, i acum lucrurileacestea vor ajunge la cunos, tint,a împaratului. Vinodar, s, i sa ne sfatuim împreuna”.

Daca zvonurile ment,ionate ar fi circulat în realitate, ar fi fostmotiv de îngrijorare, caci ar fi fost duse repede laîmparat, pe care la cea mai neîntemeiata suspiciunel-ar fi provocat sa ia masurile cele mai aspre. DarNeemia era convins ca scrisoarea era în întregimefalsa fiind scrisa ca sa îi trezeasca temerile s, i sa-latraga într-o cursa. Aceasta concluzie era întarita s, ide faptul ca scrisoarea era trimisa deschisa, evidentca poporul sa-i poata citi cont,inutul s, i astfel sa sealarmeze s, i sa fie intimidat.

El a raspuns îndata: „Ce ai spus tu în scrisoare nu este; tu dela tine le nascoces, ti”. Neemia nu era în necunos, tint, ade planurile lui Satana. El s, tia ca aceste încercari eraufacute pentru a slabi mâinile claditorilor s, i, în, felul,acesta, sa le zadarniceasca eforturile.

Satana fusese mereu înfrânt s, i acum, cu o rautate s, i cu o [655]viclenie s, i mai mare, a pus o cursa subtila s, i maiprimejdioasa slujitorul lui Dumnezeu. Sanbalat s, i oa-menii lui au platit barbat,i care pretindeau ca suntprieteni ai lui Neemia, ca sa-i dea sfaturi rele, ca fi-ind Cuvântul Domnului. Fruntas, ul care s-a angajatîn aceasta lucrare era S, emaia, un barbat care se bu-curase de un nume bun înaintea lui Neemia. Acestbarbat s-a ascuns într-o încapere din apropierea tem-plului, ca s, i când s-ar fi temut ca viat,a îi era în pri-mejdie. Templul era la data aceea ocrotit de ziduris, i de port,i, dar port,ile cetat,ii nu fusesera înca puse.Sub aparent,a unei griji deosebite pentru sigurant,a luiNeemia, S, emaia l-a sfatuit ca caute adapost în templu.„Haidem împreuna în casa lui Dumnezeu”, a propus

496 Profeti si regi

el, „s, i sa ne închidem us, ile templului; caci vin sa teomoare, s, i au sa vina noaptea sa te omoare.”

Daca Neemia ar fi urmat acest sfat perfid, s, i-ar fi jertfitcredint,a în Dumnezeu s, i ar fi aparut în ochii poporu-lui ca un las, s, i ca un om vrednic de dispret,uit. T, inândseama de lucrarea importanta, pe care s, i-o asumase, s, ide încrederea pe care a marturisit ca o are în puterealui Dumnezeu, ar fi fost cu totul nepotrivit pentru elsa se ascunda de teama. Alarma s-ar fi raspândit înpopor, fiecare la rândul lui s, i-ar fi cautat scaparea, iarcetatea ar fi fost lasata nepazita, prada vrajmas, ilor ei.Acea act,iune neînt,eleasa din partea lui Neemia ar fifost deci o renunt,are la tot ce se câs, tigase.

N-a fost nevoie de mult timp pentru ca Neemia sa patrundaadevaratul caracter s, i scopul sfatuitorului. „Am cu-noscut ca nu Dumnezeu îl trimetea”, zice el, „ci a[656]proorocit as, a pentru mine, fiindca Sanbalat s, i Tobia îidadusera argint”. „S, i câs, tigându-l astfel, nadajduiauca am sa ma tem, s, i ca am sa urmez sfaturile lui s, i safac un pacat. Ei s-ar fi folosit de aceasta atingere abunului meu nume, ca sa ma umple de ocara”.

Sfatul infam dat de S, emaia a fost sust,inut nu numai de unul,ci de mai mult,i barbat,i cu renume care, în timp cepretindeau ca sunt prietenii lui Neemia, se aliniaseraîn taina cu vrajmas, ii lui. Dar nu au reus, it sa-l prindaîn cursa. Raspunsul plin de curaj al lui Neemia a fost:„Un om ca mine sa fuga? S, i care om ca mine ar puteasa intre în Templu s, i sa traiasca? Nu voi intra!”.

În ciuda uneltirilor vrajmas, ilor, pe fat, a sau în ascuns, lucrarea[657]de recladire înainta fara încetare s, i, în mai put,in dedoua luni de la sosirea lui Neemia la Ierusalim, ceta-tea era înconjurata cu fortaret,e, iar claditorii puteaumerge pe ziduri s, i puteau privi în jos, la vrajmas, ii loruimit,i s, i înfrânt,i. „Când au auzit vrajmas, ii nos, tri”,

Uneltiri pagâne 497

scrie Neemia, „s-au temut toate popoarele dimpreju-rul nostru; s-au smerit foarte mult, s, i au cunoscut calucrarea se facuse prin voia Dumnezeului nostru”.

Nici chiar dovada aceasta, a mâinii atotstapânitoare a Dom-nului, n-a fost îndestulatoare pentru a împiedicanemult,umirea, razvratirea s, i tradarea printre izraelit,i.„Unii fruntas, i din ludea îi trimiteau deseori scrisorilui Tobia s, i primeau s, i ei scrisori de la el. Caci mult,idin Iuda erau legat,i cu el prin juramânt, pentru ca eraginerele lui S, ecania”. Aici se vad consecint,ele nefasteale casatoriei cu idolatri. O familie din Iuda se unisecu vrajmas, ii lui Dumnezeu s, i aceasta legatura s-adovedit a fi o cursa. Mult,i alt,ii facusera acelas, i lucru.Aces, tia, asemenea adunaturii care ies, ise cu Israel dinEgipt, erau un izvor de tulburare permanenta. Ei nuerau cu toata inima în slujba Sa, s, i când lucrarea luiDumnezeu cerea un sacrificiu, erau gata sa-s, i calcejuramântul solemn de colaborare s, i sprijin.

Unii care fusesera în frunte în semanarea discordiei împo-triva iudeilor, acum pretindeau ca doresc sa fie în ter-meni prietenos, i cu ei. Nobilii lui Iuda, care fuseseraprins, i în cursa casatoriilor idolatre s, i care purtaseracorespondent, a tradatoare cu Tobia s, i îi jurasera sa-lslujeasca, îl prezentau acum ca pe un barbat priceput [658]s, i prevazator, s, i o aliant, a cu el, ca un mare câs, tigpentru iudei. În acelas, i timp, ei îi divulgau planuriles, i act,iunile lui Neemia. În felul acesta lucrarea popo-rului lui Dumnezeu era descoperita în fat,a atacurilorvrajmas, ilor lor, s, i se oferea ocazia de interpretaretendent,ioasa a cuvintelor s, i faptelor lui Neemia, casa-i împiedice lucrarea.

Când cei saraci s, i asuprit,i au apelat la Neemia sa reparenedreptat,ile ce li se facusera, el statuse cu curaj înapararea lor s, i-i determinase pe cei care proceda-sera gres, it sa îndeparteze ocara care plana asupra

498 Profeti si regi

lor. Dar autoritatea pe care o exercitase în favoareaconcetat,enilor lui asuprit,i, n-a putut-o folosi de dataaceasta în favoarea lui. Eforturile lui fusesera întâm-pinate de unii cu nerecunos, tint, a s, i tradare, dar nu s, i-afolosit puterea pentru a aduce pedeapsa asupra tra-datorilor. Cu calm s, i în mod egoist, el a mers înainteîn slujirea sa pentru popor, neslabindu-s, i niciodataeforturile s, i îngaduind ca interesul sau sa scada.

Asalturile lui Satana au fost totdeauna îndreptate împotrivaacelora care au cautat sa promoveze lucrarea s, i ca-uza lui Dumnezeu. Des, i deseori demascat, el tot deatâtea ori îs, i reînnoia atacurile cu o vigoare proas-pata, folosind mijloace nemaiîncercate pâna atunci.Dar lucrarea Lui tainica se face prin aceia care sepretind prieteni ai lucrarii lui Dumnezeu s, i aces, tiatrebuie sa fie cei mai de temut. Împotrivirea fat,is, apoate fi învers, unata s, i crunta, dar este mult mai lip-sita de primejdii pentru cauza lui Dumnezeu decâtvrajmas, ia ascunsa a celor care, în timp ce pretind ca-L slujesc pe Dumnezeu, sunt în inima lor slujitorii luiSatana. Aces, tia au putere sa as, eze toate argumenteleîn mâinile celor care vor folosi cunos, tint,a lor pen-tru a împiedica lucrarea lui Dumnezeu s, i pentru aprejudicia reputat,ia slujitorilor Lui.

Orice plan pe care print,ul întunericului îl poate sugera va[659]fi folosit, pentru ca sa-i amageasca pe slujitorii luiDumnezeu, la formarea unei asociat,ii cu agent,ii luiSatana. Solicitari repetate vor veni sa-i distraga de ladatorie dar ca s, i Neemia, ei sa raspunda cu fermitate:„Am o mare lucrare de facut, s, i nu pot sa ma pogor”.Lucratorii, lui Dumnezeu îs, i pot continua lucrarea însigurant, a, lasând ca eforturile lor sa respinga neade-varurile pe care rautatea le poate nascoci pentru a leprejudicia reputat,ia. Asemenea claditorilor de pe zi-durile Ierusalimului, ei trebuie sa refuze a fi abatut,i dela lucrarea lor de amenint, ari, batjocori sau minciuna.

Uneltiri pagâne 499

Ei nu trebuie sa-s, i slabeasca atent,ia sau vigilent,a nicimacar pentru o clipa, deoarece vrajmas, ii sunt neîn-cetat pe urmele lor. Mereu trebuie sa se roage luiDumnezeu s, i sa puna „o straja zi s, i noapte”. (Neemia4, 9.)

Pe masura ce timpul sfârs, itului se apropie, ispitele lui Satana,cu o putere tot mai mare, vor fi aduse asupra lucrato-rilor lui Dumnezeu. El va folosi agent,i omenes, ti, casa-i batjocoreasca s, i sa-i huleasca pe „cei ce zidesczidul”. Dar daca claditorii se vor coborî sa întâmpineatacurile vrajmas, ilor lor, aceasta nu va face decât saîntârzie lucrarea. Ei trebuie sa depuna straduint,a, casa înfrânga planurile adversarilor, dar sa nu îngaduienimic care i-ar distrage de la lucru. Adevarul estemai puternic decât rautatea, s, i dreptatea va birui asu-pra raului. Ei nu trebuie sa îngaduie vrajmas, ilor sale câs, tige prietenia s, i simpatia s, i, în felul acesta, sa-i ademeneasca de la postul datoriei lor. Acela careprintr-o fapta de neatent,ie expune cauza lui Dumne-zeu la batjocora sau slabes, te mâinile colaboratorilorlui aduce asupra caracterului sau o pata care nu poatefi îndepartata cu us, urint, a s, i as, eaza o piedica serioasaîn calea eficient,ei lui viitoare.

„Cei ce parasesc legea lauda pe cel rau”. (Proverbe 28, 4.) [660]Când aceia care se unesc cu lumea s, i care totus, i pre-tind o mare curat,ie îndeamna la unirea cu cei care tot-deauna au fost împotrivitori ai cauzei adevarului, noisa ne temem s, i sa ne ferim de ei tot atât de hotarât cuma facut s, i Neemia. Un astfel de sfat este insuflat devrajmas, ul oricarui bine. Este vorbirea oportunis, tilors, i trebuie sa li se împotriveasca tot atât de hotarâtastazi ca s, i atunci. Orice influent, a care tinde sa sla-beasca credint,a poporului lui Dumnezeu în putereaSa calauzitoare sa fie respinsa cu fermitate.

500 Profeti si regi

În devot,iunea hotarâta a lui Neemia fat, a de lucrarea lui Dum-nezeu, ca s, i în încrederea lui tot atât de hotarâta înDumnezeu, sta motivul es, ecului vrajmas, ilor lui dea-l atrage sub puterea lor. Sufletul neglijent cade cao prada us, oara în ispita, dar în viat,a care are un scopnobil, un plan care absoarbe totul, raul nu gases, tesprijin. Credint,a aceluia care înainteaza continuu nuslabes, te, caci mai presus de orice, dincolo de orice,mai adânca decât orice, el recunoas, te Dragostea In-finita, care face ca toate lucrurile sa îndeplineascaplanul Sau cel bun. Adevarat,ii slujitorii ai lui Dumne-zeu lucreaza cu o hotarâre care nu slabes, te, deoarecedependent,a lor continua este de tronul harului.

Dumnezeu a asigurat ajutorul divin pentru toate împrejurarileîn care mijloacele omenes, ti sunt neîndestulatoare. Elda Duhul Sfânt, ca sa ajute în orice strâmtorare, sa neîntareasca nadejdea s, i asigurarea, sa ne lumineze min-tea s, i sa ne curet,e inimile. El ofera ocazii s, i deschidecai de lucru. Daca poporul Sau ia seama la îndruma-rile provident,ei Sale s, i este gata sa colaboreze cu El,va vedea rezultate extraordinare.

Capitolul 56 — Îndrumat, i în Legea lui [661]

Dumnezeu

Capitol bazat pe textele din Neemia 8; Neemia 9; s, iNeemia 10.

Era pe vremea sarbatorii trâmbit,elor. Mult,imi erau adunatela Ierusalim. Era o scena trista. Zidul Ierusalimuluifusese recladit s, i port,ile fusesera puse, dar o mareparte din cetate era înca în ruine.

Pe o platforma de lemn, înalt,ata pe una din strazile cele mailargi s, i înconjurata din toate part,ile de reminiscent,etriste ale slavei pierdute a lui Iuda statea Ezra acum unom în vârsta. La dreapta s, i la stânga lui erau adunat,ifrat,ii lui, levit,ii. Privind de pe platforma ochii lor seroteau peste marea de capete. Copiii legamântului seadunasera din toate t, arile vecine. „Ezra a binecuvân-tat pe Domnul, Dumnezeul cel mare, s, i tot poporula raspuns ridicând mâinile: «Amin! Amin!» S, i s-auplecat s, i s-au închinat înaintea Domnului, cu fat,a lapamânt”.

Chiar aici era dovada pacatului lui Israel. Prin casatoria cuoameni din alte nat,iuni, limba ebraica se stricase s, i [662]era nevoie de o mare grija din partea vorbitorilor pen-tru a explica legea în limba poporului, ca sa poata fiînt,eleasa de tot,i. Unii preot,i s, i levit,i s-au unit cu Ezraîn explicarea principiilor legii. „Ei citeau deslus, it încartea Legii lui Dumnezeu s, i-i aratau înt,elesul, ca sa-ifaca sa înt,eleaga ce citisera”.

501

502 Profeti si regi

„Tot poporul a fost cu luare aminte la citirea cart,ii Legii”. Eiau ascultat atent,i s, i cu respect cuvintele Celui PreaÎnalt. Pe masura ce Legea era explicata se convingeaude vinovat,ia lor s, i plângeau din cauza nelegiuirilorlor. Dar ziua aceasta era o sarbatoare, o zi de bucurie,o adunare sfânta, o zi pe care Domnul poruncise po-porului sa o t,ina cu bucurie s, i veselie; în acest scopau fost îndemnat,i sa-s, i ret,ina amaraciunea s, i sa sebucure datorita milei mari a lui Dumnezeu fat, a de ei.„Ziua aceasta este închinata Domnului, Dumnezeu-lui vostru”, a zis Neemia, „sa nu va bocit,i s, i sa nuplânget,i!.... Ducet,i-va de mâncat,i carnuri grase s, i bet,ibauturi dulci s, i trimitet,i câte o parte s, i celor ce n-aunimic pregatit, caci ziua aceasta este închinata Dom-nului nostru: nu va mâhnit,i, caci bucuria Domnuluiva fi taria voastra”.

Prima parte a zilei a fost consacrata exercit,iilor religioase,s, i restul timpului poporul l-a petrecut reamintindu-s, i cu recunos, tint, a de binecuvântarile lui Dumnezeus, i bucurându-se de darurile pe care El li le daduse.Au fost trimise, de asemenea, port,ii saracilor care nuaveau nimic pregatit. A fost o mare bucurie din cauzacuvintelor Legii, care fusesera citite s, i înt,elese. Înziua urmatoare a continuat citirea s, i explicarea Legii.

S, i la vremea rânduita ziua a zecea a lunii a s, aptea slujbele so-[663][664][665]

lemne ale Zilei de ispas, ire au fost aduse la îndepliniredupa porunca lui Dumnezeu.

Din ziua a cincisprezecea s, i pâna în a douazeci s, i doua aaceleias, i luni, poporul împreuna cu conducatorii aut,inut înca o data sarbatoarea corturilor. A fost vestitaîn toate cetat,ile lor s, i în Ierusalim, zicând: „Ducet,i-va la munte s, i aducet,i ramuri de maslin, ramuri demaslin salbatic, ramuri de mirt, ramuri de finic s, iramuri de copaci stufos, i, ca sa facet,i corturi cum estescris: «Atunci poporul s-a dus s, i a adus ramuri s, i au

Îndrumat,i în Legea lui Dumnezeu 503

facut corturi pe acoperis, ul caselor lor, s, i curt,ile lor,s, i curt,ile casei Domnului...». S, i a fost foarte mareveselie. Ezra a citit în cartea Legii lui Dumnezeu înfiecare zi, din cea dintâi zi pâna la cea din urma”.

În timp ce ascultau o zi dupa alta cuvintele Legii, poporul afost convins de nelegiuirile lui s, i de pacatele nat,iunii,în generat,iile trecute. Copiii lui Israel au vazut ca,datorita departarii lor de Dumnezeu, grija Lui pro-tectoare fusese retrasa, iar copiii lui Avraam fuseseraîmpras, tiat,i în t, ari straine; s, i s-au hotarât sa caute milaSa, s, i au fagaduit sa umble în poruncile Sale. Înaintede a începe acest serviciu solemn, t,inut în ziua a douadupa încheierea sarbatorii corturilor, s-au despart,it depagânii care erau în mijlocul lor.

Când poporul s-a plecat înaintea Domnului, marturisindu- [666]s, i pacatele s, i rugându-se pentru iertare, conduca-torii îi încurajau sa creada ca Dumnezeu, conformfagaduint,ei Sale, le asculta rugaciunile. Ei nu trebuianumai sa se jeleasca, sa plânga s, i sa se pocaiasca,ci sa s, i creada ca Dumnezeu îi iarta. Ei trebuia sa-s, idovedeasca credint,a, reamintindu-s, i mila Lui s, i lau-dându-L pentru bunatatea Sa. „Sculat,i-va”, au spusînvat, atorii, „s, i binecuvântat,i pe Domnul, Dumnezeulvostru, din ves, nicie în ves, nicie”.

Apoi, din mult,imea adunata, în timp ce stateau cu mâinileridicate catre cer, s-a înalt,at cântarea:

„Binecuvântat sa fie Numele Tau cel slavit,Care este mai presus de orice binecuvântare

S, i de orice lauda!Tu, Doamne, numai Tu ai facut cerurile,

Cerurile cerurilor s, i toata os, tirea lor,S, i pamântul cu tot ce este pe el,

Marile cu tot ce cuprind ele.

504 Profeti si regi

Tu dai viat, a acestor lucruri,S, i os, tirea cerurilor se închina înaintea Ta”.

Dupa ce cântarea de lauda s-a sfârs, it, conducatorii aduna-rii au povestit istoria lui Israel, aratând cât de marefusese bunatatea lui Dumnezeu fat, a de ei s, i cât de gro-zava fusese nerecunos, tint,a lor. Apoi, întreaga adunares-a legat prin legamânt sa pazeasca toate poruncilelui Dumnezeu. Ei suferisera pedeapsa pentru paca-tele lor; acum au recunoscut dreptatea procedeelorlui Dumnezeu cu ei s, i au promis solemn sa ascultede Legea Sa. S, i pentru ca sa fie un legamânt sigur s, isa fie pastrat într-o forma permanenta, ca o amintirea obligat,iei pe care s, i-o asumasera, a fost scris, iarpreot,ii, levit,ii s, i capeteniile l-au semnat. El urma sa[667]fie un amintitor al datoriei s, i o bariera împotriva is-pitei. Poporul a jurat solemn „sa umble în Legea luiDumnezeu data lui Moise, robul lui Dumnezeu; s, i sapazeasca s, i sa împlineasca toate poruncile Domnului,Stapânul nostru, orânduirile s, i legile Lui”. Juramântulfacut de data aceasta cuprindea s, i fagaduint,a de a nuse înrudi prin casatorie cu cei din poporul t, arii.

Înainte ca ziua de post sa se sfârs, easca, poporul s, i-a manifes-tat mai departe hotarârea de a se întoarce la Domnul,fagaduind solemn sa înceteze pângarirea Sabatului.Neemia nu s, i-a folosit autoritatea de data aceasta,as, a cum a facut mai târziu, oprind negustorii pagânisa mai intre în Ierusalim, dar în efortul de a împie-dica poporul sa se supuna ispitei, i-a legat printr-unlegamânt solemn sa nu calce Legea Sabatului, cum-parând de la aces, ti vânzatori, nadajduind ca aceasta îiva descuraja pe negustori s, i va pune capat comert,uluilor.

S-au luat masuri pentru a sprijini serviciile divine, publice,ale lui Dumnezeu. Pe lânga zecime, adunarea a fa-

Îndrumat,i în Legea lui Dumnezeu 505

gaduit sa contribuie anual cu o suma stabilita pentruslujba sanctuarului. „Am hotarât”, scrie Neemia, „saaducem în fiecare an la Casa Domnului cele dintâiroade ale pamântului nostru s, i cele dintâi roade dintoate roadele tuturor pomilor; sa aducem întâii nascut,iai fiilor nos, tri s, i ai vitelor noastre, cum este scris înlege, pe întâii nascut,i ai vacilor s, i oilor noastre”.

Copiii lui Israel se întorsesera la Dumnezeu cu amaraciuneprofunda pentru apostazia lor. Facusera marturisirecu plâns s, i tânguire. Recunoscusera dreptatea pro-cedeelor lui Dumnezeu cu ei s, i se unisera prin le- [668]gamânt sa asculte de Legea Sa. Acum, trebuia sa deape fat, a credint, a în fagaduint,ele Sale. Dumnezeu pri-mise pocaint,a lor; urma ca ei sa se bucure acum deasigurarea iertarii pacatelor s, i de readucerea lor subocrotirea divina.

Eforturile lui Neemia de a restatornici închinarea la adevara-tul Dumnezeu fusesera încununate de succes. Atâtavreme cât poporul avea sa fie credincios legamân-tului pe care-l facuse, atâta vreme cât aveau sa fieascultatori de Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul urmasa-s, i împlineasca fagaduint,a, revarsând binecuvântaribogate asupra lor.

Pentru aceia care stau sub condamnarea pacatului s, i suntdoborât,i de simt, amântul nevredniciei în acest raportbiblic exista lect,ii de credint, a s, i încurajare. Biblia pre-zinta cu credincios, ie urmarile apostaziei lui Israel, darea descrie s, i umilint,a adânca s, i pocaint,a, devot,iuneasincera s, i jertfa generoasa, care au marcat timpu-rile lor de întoarcere la Domnul. Orice întoarcereadevarata la Domnul aduce bucuria dainuitoare înviat, a. Când un pacatos se supune influent,ei DuhuluiSfânt, el îs, i vede vinovat,ia s, i necurat,ia în contrastcu sfint,enia Marelui Cercetator al inimilor. Se vedecondamnat ca un calcator de lege. Dar nu trebuie ca,

506 Profeti si regi

din cauza aceasta, sa faca loc disperarii, pentru caiertarea lui a fost deja obt,inuta. Se poate bucura desimt, amântul pacatelor iertate, în dragostea unui pa-rinte ceresc, iertator. Slava lui Dumnezeu se da pe fat, aprin cuprinderea în brat,ele dragostei Sale a fiint,eloromenes, ti pacatoase, care se pocaiesc; prin legarearanilor lor, prin curat,irea de pacat s, i prin îmbracarealor cu ves, mintele mântuirii.

Capitolul 57 — Reforma [669]

Capitol bazat pe textele din Neemia 13.

Poporul lui Iuda fagaduise cu solemnitate sa asculte de Legealui Dumnezeu. Dar când influent,a lui Ezra s, i a lui Ne-emia a fost retrasa pentru o vreme, mult,i s-au departatde Domnul. Neemia se reîntorsese în Persia. În timpullipsei lui din Ierusalim, aici s-au strecurat pacate careamenint,au sa perverteasca nat,iunea. Idolatrii nu nu-mai ca s, i-au consolidat situat,ia în cetate, dar au pân-garit, prin prezent,a lor, chiar s, i încaperile templului.Prin casatorie, se realizase o prietenie între Elias, ib,marele preot, s, i Tobia, amonitul, un vrajmas, îndâr-jit al lui Israel. Ca urmare a acestei aliant,e nesfinte,Elias, ib i-a îngaduit lui Tobia sa ocupe o încapere le-gata de templu, care pâna atunci fusese folosita cadepozit pentru zecimile s, i darurile poporului.

Din cauza cruzimii s, i tradarii amonit,ilor s, i moabit,ilor fat, a deIsrael, Dumnezeu declarase, prin Moise, ca trebuie sa [670]fie alungat,i pentru totdeauna din adunarea poporuluiSau. (Vezi Deuteronom 23, 3-6.) Sfidând acest cuvânt,marele preot scosese darurile depozitate în camaraCasei Domnului, ca sa faca loc acestui reprezentant alunui neam proscris. Nu se putea da pe fat, a un dispret,mai mare fat, a de Dumnezeu decât sa se ofere o as, afavoare acestui vrajmas, al Lui s, i al adevarului Sau.Revenind din Persia, Neemia a aflat despre profanareaîndrazneat, a s, i a luat masuri imediate pentru a-l alungape intrus. „Mi-a parut rau”, declara el, „s, i am aruncatafara din camara toate lucrurile lui Tobia. Apoi, amporuncit sa se curet,e odaile s, i am pus iaras, i în ele

507

508 Profeti si regi

uneltele Casei lui Dumnezeu, darurile de mâncare s, itamâia”.

Nu numai ca templul fusese profanat, dar s, i darurile fuse-sera folosite necinstit. Aceasta tindea sa descurajezedarnicia poporului. Ei îs, i pierdusera zelul s, i înflacara-rea s, i nu-s, i mai plateau zecimile cu tragere de inima.Tezaurul casei Domnului era întret,inut cu zgârcenie;mult,i dintre cântaret,i s, i alt,i angajat,i în slujba templu-lui, neprimind sprijin suficient, parasisera lucrarea luiDumnezeu pentru a lucra în alta parte.

Neemia a început sa corecteze aceste abuzuri. I-a adunat pecei care parasisera serviciul Casei Domnului s, i „i-apus iaras, i în slujba lor”. Aceasta a inspirat încredereapoporului s, i tot Iuda „a adus în camari zeciuiala dingrâu, din must s, i din untdelemn”. Barbat,ii carora „lemergea numele ca sunt credincios, i”, au fost facut,iispravnici pentru camarile casei Domnului. Ei au fostînsarcinat,i sa faca împart,irile cuvenite frat,ilor lor.

O alta consecint, a a casatoriei cu idolatrii a fost neglijarea Sa-[671]batului, semnul de deosebire a izraelit,ilor dintre toatepopoarele, ca închinatori ai adevaratului Dumnezeu.Neemia a descoperit ca negustorii pagâni s, i afaceris, tiidin regiunile învecinate, care veneau la Ierusalim, i-au amagit pe mult,i dintre izraelit,i sa se angajeze încomert, , în ziua Sabatului. Erau unii care nu puteaufi convins, i sa-s, i paraseasca principiile, dar alt,ii le-aucalcat s, i s-au unit cu pagânii, în eforturile lor de abirui corectitudinea celor cons, tiincios, i. Mult,i au în-draznit sa calce Sabatul pe fat, a. „Pe vremea aceasta”,scrie Neemia, „am vazut pe nis, te oameni calcând înteasc în ziua Sabatului, aducând snopi, încarcând ma-garii cu vin, struguri s, i smochine, s, i cu tot felul delucruri, s, i aducându-le la Ierusalim în ziua Sabatului.Mai erau s, i nis, te sirieni, as, ezat,i în Ierusalim, care

Reforma 509

aduceau pes, te s, i tot felul de marfuri, s, i le vindeaufiilor lui Iuda în ziua Sabatului”.

Aceasta stare de lucruri ar fi putut fi prevenita, daca condu-catorii s, i-ar fi exercitat autoritatea, dar dorint,a de a-s, ipromova interesele i-a influent,at sa-i favorizeze pecei nelegiuit,i. Neemia i-a mustrat fara teama pentruneglijarea datoriei: „Ce înseamna aceasta fapta rea pecare o facet,i, pângarind ziua Sabatului?” i-a întrebatel categoric. „Oare n-au lucrat as, a parint,ii vos, tri, s, i nudin pricina aceasta a trimis Dumnezeul nostru toateaceste nenorociri peste noi s, i peste cetatea aceasta?S, i voi aducet,i din nou mânia Lui împotriva lui Israel,pângarind Sabatul! Apoi, am poruncit sa se închidaport,ile Ierusalimului, înainte de Sabat, de îndata cele va ajunge umbra, s, i sa nu se deschida decât dupaSabat”, s, i, având mai multa încredere în slujitorii luidecât în aceia pe care supraveghetorii Ierusalimului [672]îi rânduiau, i-a as, ezat la port,i, pentru ca sa fie sigurca poruncile lui sunt respectate.

Nefiind dispus, i sa-s, i abandoneze scopurile, „negustorii s, ivânzatorii de tot felul de lucruri au petrecut noapteao data s, i de doua ori afara din Ierusalim”, în nadejdeaca vor gasi ocazia sa faca comert, fie cu locuitoriicetat,ii, fie cu cei din afara ei. Neemia i-a avertizat cavor fi pedepsit,i, daca vor continua aceasta practica.„Pentru ce stat,i noaptea înaintea zidului?” i-a întrebatel. „«Daca vet,i mai face înca o data lucrul acesta, voi [673]pune mâna pe voi ». Din clipa aceea, n-au mai venitîn timpul Sabatului”. A dat, de asemenea îndrumarilevit,ilor sa pazeasca port,ile, s, tiind ca vor impune maimult respect decât poporul de rând, deoarece, prinlegatura lor strânsa cu serviciul lui Dumnezeu, erarat,ional sa se as, tepte ca vor fi mai zelos, i în aducereala îndeplinire a Legii Sale.

510 Profeti si regi

Acum, Neemia s, i-a îndreptat atent,ia la primejdia care-lamenint,a din nou pe Israel s, i care venea din casa-toria s, i unirea cu cei idolatri. „Tot pe vremea aceea”,scrie el, „am vazut pe nis, te iudei, care îs, i luasera ne-veste Asdodiene, Amonite s, i Moabite. Jumatate dinfiii lor vorbeau limba asdodiana, s, i nu s, tiau sa vor-beasca limba evreiasca; nu cunos, teau decât limbacutarui sau cutarui popor”.

Aceste uniri nelegiuite produceau o mare confuzie în Israel,deoarece unii dintre cei care intrau în ele erau barbat,icu pozit,ii înalte, conducatori la care poporul aveadreptul sa caute sfat s, i un exemplu demn. Prevazândruina care amenint,a nat,iunea, daca acest pacat eraîngaduit sa continue, Neemia a discutat serios cu cal-catorii. Îndreptându-le atent,ia la cazul lui Solomon,le-a reamintit ca, între toate popoarele, nu se ridicaseun împarat asemenea acestui barbat caruia Dumnezeuîi daduse o mare înt,elepciune, însa femeile idolatre îiîntorsesera inima de la Dumnezeu s, i exemplul lui îlcorupsese pe Israel. „S, i acum trebuie sa auzim des-pre voi” a întrebat Neemia categoric, „ca savârs, it,i onelegiuire atât de mare?”„Sa nu va dat,i fetele dupafiii lor, s, i sa nu luat,i fetele lor de neveste, nici pentrufiii vos, tri, nici pentru voi”.

Când le-a pus înainte poruncile lui Dumnezeu s, i amenint, arile,judecat,ile înfricos, atoare, care au venit peste Israel întrecut, chiar pentru acest pacat, cons, tiint,a le-a fost[674]trezita s, i au început o lucrare de reforma, care a în-departat mânia amenint, atoare al lui Dumnezeu s, i aadus aprobarea s, i binecuvântarea Sa.

Erau unii din slujba sfânta, care au staruit pentru nevestelelor pagâne, declarând ca nu se puteau despart,i de ele.Dar nu a fost facuta nici o except,ie, nu s-a dat pefat, a respect pentru rang sau pozit,ie. Oriunde preot,isau conducatori au refuzat sa rupa legatura cu închi-

Reforma 511

natorii la idoli, au fost îndepartat,i îndata din slujbaDomnului. Un nepot al marelui preot, care se casa-torise cu fiica cunoscutului Sanbalat, nu numai caa fost îndepartat din slujba, dar a fost alungat s, i dinIsrael. „Adu-t,i aminte de ei, Dumnezeule”, se rugaNeemia, „caci au spurcat preot,ia s, i legamântul înche-iat de preot,i s, i Levit,i”.

Cât de mare a fost agonia sufletului, care l-a costat aceastaasprime necesara pe credinciosul slujitor al lui Dum-nezeu, numai judecata o va descoperi. Era o luptacontinua cu elementele împotrivitoare s, i, numai prinpost, umilint, a s, i rugaciune, a fost posibila înaintarea.

Mult,i, care se casatorisera cu idolatri, au ales sa mearga cuei în exil, s, i aces, tia, împreuna cu cei care fuseseraexclus, i din adunare, s-au unit cu samaritenii. Chiarunii care ocupasera pozit,ii înalte în lucrarea lui Dum-nezeu s, i-au unit drumurile cu ale acestora s, i, dupao vreme, au ales sa mearga în totul cu ei. Dorind saîntareasca aceasta aliant, a, samaritenii au fagaduit saadopte mai mult credint,a s, i obiceiurile iudaice, iarapostat,ii, hotarât,i sa-i întreaca pe frat,ii lor de maiînainte, au înalt,at un templu pe muntele Garizim, înopozit,ie cu casa lui Dumnezeu de la Ierusalim. Re-ligia lor a continuat sa fie un amestec de iudaism s, i [675]pagânism, iar pretent,ia lor de a fi popor al lui Dumne-zeu a stat la originea discordiei, luptei s, i vrajmas, ieiîntre cele doua popoare, din generat,ie în generat,ie.

În lucrarea de reforma, ce urmeaza sa fie facuta astazi, estenevoie de barbat,i care, asemenea lui Ezra s, i Neemia,nu vor acoperi s, i nu vor scuza pacatul, nici nu sevor da înapoi de la apararea onoarei lui Dumnezeu.Aceia asupra carora zace povara acestei lucrari nu-s, ivor gasi pacea când se savârs, es, te raul s, i nici nu voracoperi pacatul cu un ves, mânt de mila falsa. Ei îs, i voraduce aminte ca Dumnezeu nu cauta la fat,a oamenilor

512 Profeti si regi

s, i ca asprimea pentru cât,iva se poate dovedi a fi,mila pentru mult,i. Îs, i vor aminti, de asemenea, ca înacela care mustra pacatul întotdeauna se va da pe fat, aspiritul lui Hristos.

În lucrarea lor, Ezra s, i Neemia s-au umilit înaintea lui Dum-nezeu, marturisindu-s, i pacatele s, i pacatele poporuluilor, s, i cerând iertare, ca s, i când ei ar fi fost calcatorii.S-au luptat, s-au rugat s, i au suferit cu rabdare. Ceeace a facut ca lucrarea lor sa fie atât de grea n-a fostostilitatea fat,is, a a pagânilor, ci împotrivirea ascunsa apretins, ilor prieteni care, punând influent,a lor în slujbaraului, au înzecit povara slujitorilor lui Dumnezeu.Aces, ti tradatori au pus la îndemâna vrajmas, ilor luiDumnezeu material pe care sa-l foloseasca în luptaîmpotriva poporului Sau. Patimile lor rele s, i voint,a lorrazvratita erau continuu în lupta cu cerint,ele lamuriteale lui Dumnezeu.

Reus, ita care a însot,it eforturile lui Neemia arata ce poaterealiza rugaciunea, credint,a s, i o act,iune energica s, iînt,eleapta. Neemia nu era preot; el nu era profet;nu avea vreun titlu înalt. A fost un reformator ridi-cat pentru o vreme importanta. Scopul lui a fost sa-l[676]as, eze pe popor în armonie cu Dumnezeu. Inspirat,cu o t,inuta înalta, s, i-a concentrat toata puterea fiint,eipentru îndeplinirea ei. Integritatea înalta, neabatuta,a caracterizat eforturile lui. Când venea în legaturacu pacatul s, i împotrivirea fat, a de bine, el lua o ati-tudine atât de categorica, încât oamenii erau trezit,isa lucreze cu o râvna s, i un curaj nou. Ei nu-i puteaunega credincios, ia, patriotismul s, i dragostea profundafat, a de Dumnezeu s, i, vazând lucrul acesta, erau gatasa-l urmeze acolo unde îi conducea.

Harnicia în datoria încredint,ata de Dumnezeu este o parte im-portanta a religiei adevarate. Oamenii sa foloseascaîmprejurarile, ca fiind instrumentele lui Dumnezeu,

Reforma 513

cu care sa împlineasca voia Sa. Act,iuni prompte s, i ho-tarâte, împlinite la timpul potrivit, vor câs, tiga biruint,eglorioase, în timp ce amânarea s, i neglijent,a vor aveaca urmare nereus, ita s, i dezonoarea lui Dumnezeu.Daca conducatorii cauzei adevarului nu dau pe fat, arâvna, daca sunt indiferent,i s, i fara t,inta biserica vafi neglijenta, delasatoare s, i iubitoare de placeri, dar,daca ei sunt cuprins, i de o t,inta sfânta de a-L sluji peDumnezeu s, i numai pe El, poporul va fi unit, plin denadejde s, i de entuziasm.

Cuvântul lui Dumnezeu abunda în contraste izbitoare s, i cate-gorice. Pacatul s, i sfint,enia sunt as, ezate una lânga alta,pentru ca, vazându-le, sa lepadam pe unul s, i sa pri-mim pe cealalta. Paginile care descriu ura, minciunas, i tradarea lui Sanbalat s, i Tobia descriu s, i noblet,ea,consacrarea s, i jertfirea de sine ale lui Ezra s, i Neemia.Suntem lasat,i liberi sa copiem exemplul pe care-ldorim. Urmarile groaznice ale calcarii poruncilor luiDumnezeu sunt as, ezate fat, a în fat, a cu binecuvântarilecare vin din ascultare. Noi îns, ine trebuie sa hotarâmdaca vom suferi sau ne vom bucura de cealalta.

Lucrarea de restatornicire s, i reforma, realizata de catre robii [677]reîntors, i sub conducerea lui Zorobabel, Ezra s, i Ne-emia, prezinta un tablou al lucrarii de restatornicirespirituala, care trebuie adusa la îndeplinire în zilele deîncheiere a istoriei acestui pamânt. Ramas, it,a lui Israelera un popor slab, expus la distrugerile vrajmas, ilor,dar, prin ei, Dumnezeu avea în plan pastrarea pepamânt a cunoas, terii despre Sine s, i despre Legea Sa.Ei erau pazitorii închinarii celei, adevarate, pastra-torii descoperirilor sfinte. Experient,ele pe care le-auavut când au cladit templul s, i zidul Ierusalimului eraudeosebite. Împotrivirea careia a trebuit sa-i faca fat, aera puternica. Poverile purtate de catre conducatori înaceasta lucrare erau grele, dar aces, ti barbat,i au mersînainte cu încredere neabatuta, în umilint,a spiritului

514 Profeti si regi

s, i sprijinire ferma pe Dumnezeu, crezând ca El vaface sa biruiasca adevarul Sau. Asemenea împara-tului Ezechia, Neemia „s-a alipit de Domnul, nu s-aabatut de la El s, i a pazit poruncile, s, i Domnul a fostcu el. (2 Împarat,i 18, 6. 7.)

Restatornicirea spirituala, pentru care lucrarea adusa la în-deplinire în zilele lui Neemia era un simbol, esteaccentuata în cuvintele lui Isaia: «Ei vor zidi iaras, ivechile darâmaturi, vor ridica naruirile din vechime,vor înnoi cetat,i pustiite». «Ai tai vor ridica iaras, i pedarâmaturile de mai înainte, vei ridica din nou petemeliile strabune; vei fi numit »Dregator de sparturi”» Cel ce drege drumurile, s, i face t,ara cu putint, a delocuit”. (Isaia 61, 4; 58, 12.)

Proorocul descrie aici pe poporul care, într-o vreme de depar-tare generala de la adevar s, i neprihanire, cauta sa res-[678]tatorniceasca principiile care sunt temelia Împarat,ieilui Dumnezeu. Ei sunt restauratorii unei sparturi carea fost facuta în Legea lui Dumnezeu zidul pe careEl l-a as, ezat în jurul ales, ilor Sai, pentru protejarealor s, i ascultarea de principiile dreptat,ii, adevarului s, icurat,iei sa fie apararea lor permanenta.

În cuvinte cu înt,eles clar, proorocul îndreapta atent,ia catrelucrarea specifica a acestui popor al ramas, it,ei, careclades, te zidul. „Daca ît,i vei opri piciorul în ziua Sa-batului, ca sa nu-t,i faci gusturile tale în ziua Mea ceasfânta; daca Sabatul va fi desfatarea ta, ca sa sfint,es, tipe Domnul, slavindu-L, s, i daca-L vei cinsti neurmândcaile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale s, i ne-dedându-te la flecarii, atunci te vei putea desfata înDomnul, s, i Eu te voi sui pe înalt,imile t, arii, te voi facesa te bucuri de mos, tenirea tatalui tau Iacov; caci guraDomnului a vorbit”. (Isaia 58, 13.14.)

Reforma 515

La vremea sfârs, itului, orice institut,ie divina va fi restatorni-cita. Spartura facuta în Lege atunci când Sabatul afost schimbat de om urmeaza sa fie reparata. Ramas, it,apoporului lui Dumnezeu, stând înaintea lumii ca re-formatori, trebuie sa arate ca Legea lui Dumnezeueste temelia oricarei reforme durabile s, i ca Saba-tul poruncii a patra trebuie sa stea ca memorial alcreat,iunii, un amintitor continuu al puterii lui Dum-nezeu. În cuvinte distincte s, i lamurite ei trebuie saprezinte nevoile ascultarii de toate preceptele Decalo-gului. Constrâns, i de dragostea lui Hristos, ei trebuiesa colaboreze cu El în recladirea locurilor pustii. Eitrebuie sa fie dregatorii sparturii, cei ce dreg drumu-rile s, i fac t,ara cu putint, a de locuit. (Vezi Isaia 58,12.)

516 Profeti si regi

Lumina în apus [679]

[680]

„Dar domnia, stapânirea s, i puterea tuturorîmparat,ilor care sunt pretutindeni sub ceruri, se vada poporului sfint,ilor Celui Prea Înalt. Împarat,ia

Lui este o împarat,ie ves, nica, s, i toate puterile Îi vorsluji s, i-L vor asculta.” (Daniel 7, 27.)

Capitolul 58 — Venirea unuiRascumparator[681]

De-a lungul secolelor de „necaz s, i negura neagra” s, i de întu-neric bezna (Isaia 8, 22), care au marcat istoria ome-neasca din ziua când primii nos, tri parint,i au pierdutcaminul din Eden pâna în ziua când Fiul lui Dumne-zeu S-a aratat ca Mântuitor al pacatos, ilor, nadejdeaneamului omenesc cazut s-a concentrat în venireaunui Rascumparator care sa-i elibereze pe barbat,i s, ipe femei din robia pacatului s, i din mormânt.

Prima veste cu privire la o astfel de sperant, a a fost data luiAdam s, i Evei în sentint,a pronunt,ata asupra s, arpeluiîn Eden, când Domnul i-a declarat lui Satana în auzullor: „Vrajmas, ie voi pune între tine s, i femeie, întresamânt,a ta s, i samânt,a ei. Aceasta ît,i va zdrobi capul,s, i tu îi vei zdrobi calcâiul”. (Geneza 3, 15.)

Când a auzit aceste cuvinte, perechea vinovata a fost inspiratade nadejde, caci în proorocia privitoare la zdrobireaputerii lui Satana ei au vazut o fagaduint, a de eliberare[682]din ruina adusa prin neascultare. Cu toate ca aveausa sufere din cauza puterii vrajmas, ului lor, deoarececazusera sub influent,a lui seducatoare s, i alesesera sanu asculte de porunca lamurita a lui Iehova, nu fuse-sera lasat,i în disperare. Fiul lui Dumnezeu Se ofereasa ispas, easca neascultarea lor cu sângele Sau. Aveasa li se ofere o perioada de încercare, în care, princredint, a în puterea lui Hristos de a mântui, puteaudeveni iaras, i copii ai lui Dumnezeu.

518

Venirea unui Rascumparator 519

Reus, ind sa-l îndeparteze pe om de pe calea ascultarii, Satanaa devenit „dumnezeul veacului acestuia”. (2 Corin-teni 4, 4.) Stapânirea care odinioara îi apart,inuse luiAdam a trecut la uzurpator. Dar Fiul lui Dumnezeus, i-a propus sa vina pe pamânt pentru a plati pedeapsapacatului s, i, în felul acesta, nu numai sa rascumperepe om, ci s, i sa recâs, tige stapânirea pierduta. Despreaceasta restatornicire proorocea Mica atunci când zi-cea: „Iar la tine, turn al turmei, deal al fiicei Sionului,la tine va veni, s, i la tine va ajunge vechea stapânire”.(Mica 4, 8.) Apostolul Pavel se referea la ea, ca la„rascumpararea celor câs, tigat,i”. (Efeseni 1, 14.) Iarpsalmistul avea în minte aceeas, i restatornicire finalaa mos, tenirii originale a omului, când declara: „Ceineprihanit,i vor mos, teni t,ara s, i vor locui în ea pe ve-cie”. (Psalmii 37, 29.)

Aceasta nadejde a rascumpararii, prin venirea Fiului lui Dum-nezeu, ca Mântuitor s, i Împarat, nu s-a stins niciodataîn inimile oamenilor. De la început, au fost unii acaror credint, a a trecut dincolo de umbrele prezentu-lui la realitat,ile viitorului. Adam, Set, Enoh, Metusa-lah, Noe, Sem, Avraam, lsaac, s, i Iacov prin aces, tia s, i [683]prin alt,i barbat,i venerabili, Domnul a pastrat desco-peririle pret,ioase ale voint,ei Sale s, i, în felul acesta,copiilor lui Israel, poporului ales prin care urma safie dat lumii Mesia cel fagaduit, Dumnezeu le-a datcunoas, terea cerint,elor Legii Sale s, i a mântuirii careavea sa fie realizata prin jertfa ispas, itoare a FiuluiSau iubit.

Nadejdea lui Israel era întrupata în fagaduint,a facuta la vre-mea chemarii lui Avraam, s, i dupa aceea repetata iars, i iar urmas, ilor lui: „Toate familiile pamântului vorfi binecuvântate în tine”. (Geneza 12, 3.) Când pla-nul lui Dumnezeu pentru rascumpararea neamuluiomenesc a fost facut cunoscut lui Avraam, Soareleneprihanirii a stralucit în inima lui s, i întunericul a fost

520 Profeti si regi

risipit. s, i când, în cele din urma, Mântuitorul Însus, i aumblat s, i a vorbit printre fiii oamenilor, El a dat, iude-ilor marturie despre nadejdea stralucita a patriarhuluiîn eliberare, prin venirea unui Rascumparator. „Tatalvostru Avraam a saltat de bucurie ca are sa vada ziua,Mea”, spunea Isus, „a vazut-o s, i s-a bucurat”. (Ioan8, 56.)

Aceeas, i nadejde binecuvântata a fost prefigurata în binecu-vântarea rostita de patriarhul muribund, Iacov, asuprafiului sau Iuda:

„Iudo, tu vei primi laudele frat,ilor tai;Mâna ta va apuca de ceafa pe vrajmas, ii tai.

Fiii tatalui tau se vor închina pâna la pamânt înainteata....

Toiagul de domnie nu se va departa din Iuda,Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui,

Pâna va veni S, iloS, i de El vor asculta popoarele.”

(Geneza 49, 8-10.)

Din nou, la hotarele t, arii fagaduite, venirea Rascumparato-[684]rului lumii a fost profetizata în proorocia rostita deBalaam:

„Îl vad, dar nu acum,Îl privesc, dar nu de aproape.

O stea rasare din Iacov,Un toiag de cârmuire se ridica din Israel,

El strapunge laturile Moabului,S, i prapades, te pe tot,i copiii lui Set.”

(Numeri 24, 17.)

Venirea unui Rascumparator 521

Prin Moise, planul lui Dumnezeu, de a-L trimite pe FiulSau ca Rascumparator al neamului omenesc, a fostpastrat înaintea lui Israel. Într-o împrejurare, cu put,intimp înainte de moartea sa, Moise a zis: „Domnul,Dumnezeul tau, ît,i va ridica din mijlocul tau, dintrefrat,ii tai, un prooroc ca mine: sa ascultat,i de el!”Moise fusese îndrumat clar pentru Israel cu privire lalucrarea lui Mesia care avea sa vina. „Le voi ridicadin mijlocul frat,ilor lor un prooroc ca tine”, au fostcuvintele lui Iehova catre slujitorul Sau, „voi punecuvintele Mele în gura lui, s, i le va spune tot ce-i voiporunci Eu.” (Deuteronom 18, 15.18.)

În timpurile patriarhale, jertfele legate de închinare constitu-iau o amenint,are permanenta a venirii Mântuitoruluis, i tot as, a a fost cu întregul ritual al slujbelor sanctua-rului în istoria lui Israel. În slujirea de la tabernacols, i de la templu, care ulterior i-a luat locul, poporulera învat,at în fiecare zi, prin mijlocirea tipurilor s, i aumbrelor, marile adevaruri privitoare la venirea luiHristos, ca Rascumparator, Preot s, i Împarat. S, i o data [685]pe an, mintea lor era purtata înainte, la evenimen-tele de încheiere a luptei celei mari dintre Hristoss, i Satana curat,irea finala a Universului de pacat s, ipacatos, i. Jertfele s, i darurile ritualurilor mozaic arataumereu catre o slujba mai buna, una chiar cereasca.Sanctuarul pamântesc era „o asemanare pentru vea-curile de acum”, în care erau aduse daruri s, i jertfe,cele doua încaperi ale lui erau „chipurile lucrurilorcare sunt în ceruri”, caci Hristos, Marele nostru MarePreot, este astazi „slujitor al Locului prea sfânt s, i aladevaratului cort, care a fost ridicat nu de om, ci deDomnul”. (Evrei 9, 9.23; 8, 2.)

Din ziua în care Domnul a spus s, arpelui în Eden: „Vrajmas, ievoi pune între tine s, i femeie, între samânt,a ta s, isamânt,a ei” (Geneza 3, 15), Satana a fost convins canu va putea niciodata sa puna stapânire absoluta pe lo-

522 Profeti si regi

cuitorii acestei lumi. Când Adam s, i fiii lui au începutsa aduca jertfe ceremoniale, poruncite de Dumnezeu,ca tip al Rascumparatorului care avea sa vina, Satanaa vazut în aceasta un simbol al comunicarii dintrepamânt s, i cer. De-a lungul secolelor care au urmat,straduint,a lui continua a fost sa întrerupa aceasta co-municare. A cautat în mod deosebit sa-L reprezintegres, it pe Dumnezeu s, i sa interpreteze tendent,ios ri-turile care aratau catre Mântuitorul; s, i pentru o maremajoritate a membrilor familiei omenes, ti, el a avutsucces deplin.

În timp ce Dumnezeu a dorit sa-i învet,e pe oameni ca Da-rul care îi împaca cu Sine vine din dragostea Lui,vrajmas, ul omenirii s-a straduit sa-L prezinte pe Dum-nezeu ca unul care are placere în distrugerea lor. Înfelul acesta, jertfele s, i rânduielile planuite de cer,pentru ca sa dea pe fat, a dragostea divina, au fost per-[686]vertite sa slujeasca drept mijloace prin care pacatos, iiau nadajduit zadarnic sa îmblânzeasca, cu daruri s, ifapte bune, mânia unui Dumnezeu ofensat. În acelas, itimp, Satana a cautat sa trezeasca s, i sa întareasca pa-timile oamenilor, pentru ca, printr-o calcare repetata,mult,imile sa fie departate din ce în ce mai mult deDumnezeu s, i legate fara nadejde cu catus, ele pacatu-lui.

Când Cuvântul lui Dumnezeu a fost dat prin proorocii evrei,Satana a studiat cu staruint, a soliile cu privire la Me-sia. El a subliniat cu grija cuvintele care accentuau cuclaritate neîndoioasa lucrarea lui Hristos printre oa-meni, ca jertfa suferinda, s, i ca împarat care biruies, te.În sulurile pergamentelor Scripturilor Vechiului Tes-tament, el a citit ca Acela care avea sa vina urma safie adus „ca miel pe care-l duci la macelarie”. „Atâtde schimonosita Îi era fat,a s, i atât de mult se deo-sebea înfat,is, area Lui de a fiilor oamenilor”. (Isaia53, 7; 52, 14.) Mântuitorul fagaduit omenirii avea sa

Venirea unui Rascumparator 523

fie „dispret,uit s, i parasit de oameni, om al durerii s, iobis, nuit cu suferint,a lovit de Dumnezeu s, i smerit”.Totus, i, El avea sa-s, i foloseasca puterea, ca sa faca„dreptate nenorocit,ilor poporului”, El avea sa scapepe „copiii saracului” s, i sa zdrobeasca „pe asupritor”.(Isaia 53, 3, 4; Psalmii 72, 4.) Aceste proorocii aufacut ca Satana sa tremure s, i sa se teama; totus, i, elnu s, i-a parasit planul de a zadarnici, daca se poate,masurile pline de mila ale lui Iehova pentru rascum-pararea neamului omenesc pierdut. S-a hotarât saorbeasca ochii oamenilor atât cât va fi posibil, fat, ade însemnatatea reala a proorociilor mesianice, în ve- [687]derea pregatirii caii pentru lepadarea lui Hristos, lavenirea Sa.

De-a lungul secolelor care au fost imediat înainte de potop,eforturile lui Satana de a realiza o rascoala univer-sala împotriva lui Dumnezeu fusesera încununate desucces. S, i chiar lect,iile potopului nu au fost pastratemulta vreme în amintire. Cu insinuari maiestrite, Sa-tana i-a condus din nou pe fiii oamenilor, pas cu pas,în razvratire îndrazneat, a. Din nou se parea ca va bi-rui; dar planul lui Dumnezeu pentru omul cazut n-afost în felul acesta înlaturat. Prin urmas, ii credincio-sului Avraam, pe linia lui Sem, avea sa fie pastrata ocunoas, tere a planurilor pline de binecuvântare ale luiIehova pentru binele generat,iilor viitoare. Din timpîn timp, soli ai adevarului, rânduit,i de Dumnezeu, aufost ridicat,i pentru a atrage atent,ia la însemnatateajertfelor ceremoniale s, i îndeosebi la fagaduint,a luiIehova cu privire la venirea Aceluia catre care aratautoate rânduielile sistemului jertfelor. În felul acesta,lumea avea sa fie ferita de apostazia generala.

Nu fara cea mai hotarâta împotrivire a fost adus la îndepli-nire planul divin. Pe orice cale posibila, vrajmas, uladevarului s, i al dreptat,ii s-a straduit sa-i determinepe urmas, ii lui Avraam sa uite chemarea lor înalta s, i

524 Profeti si regi

sa se abata catre o închinare la dumnezei fals, i. S, ideseori, straduint,ele lui au avut reus, ita. Timp de se-cole, înainte de prima venire a lui Hristos, întunericulacoperea pamântul s, i negura mare popoarele. Satanaarunca umbra lui infernala de-a lungul caii oameni-lor, ca sa-i împiedice de la câs, tigarea unei cunos, tint,ede Dumnezeu s, i despre lumea viitoare. Mult,imi se[688]gaseau în umbra mort,ii. Singura lor nadejde era caaceasta întunecime sa fie ridicata, pentru ca Dumne-zeu sa Se poata descoperi.

Cu o viziune profetica, David, unsul lui Dumnezeu, preva-zuse ca venirea lui Hristos avea sa fie „ca luminadiminet,ii, când rasare soarele în dimineat,a fara nori”.(2 Samuel 23, 4.) Iar Osea marturisea ca „El Se ives, teca zorile diminet,ii”. (Osea 6, 3.) În linis, te s, i pe neob-servate, lumina zilei cuprindea pamântul,împras, tiindumbra s, i întunericul s, i trezind pamântul, la viat, a.Tot astfel urma sa Se arate s, i Soarele Neprihani-rii, cu „vindecarea sub aripile Sale”. (Maleahi 4, 2.)Mult,imile care „locuiau în t,ara umbrei mort,ii”, aveausa vada „o mare lumina”. (Isaia 9, 2.)

Proorocul Isaia, privind extaziat la aceasta glorioasa eliberare,exclama:

„Caci un Copil ni s-a nascut,Un Fiu ni s-a dat,

S, i domnia va fi pe umarul Lui;Îl vor numi:

«Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare,Parintele ves, niciilor, Domn al pacii».

El va face ca domnia Lui sa creasca,S, i o pace fara sfârs, it

Va da scaunului de domnie al lui David s, i împarat,ieilui,

O va întari s, i o va sprijini,

Venirea unui Rascumparator 525

Prin judecata s, i neprihanire,De acum s, i-n veci de veci.

Iata ce va face râvna Domnului os, tirilor.”(Isaia 9, 6. 7.)

În secolele mai târzii ale istoriei lui Israel, dinaintea primeiveniri, se înt,elegea, în general, ca în profet,ie se faceareferire la venirea lui Mesia: „Este prea put,in lucru [689]sa fii robul Meu, ca sa ridici semint,iile lui Iacov s, isa aduci înapoi ramas, it,ele lui Israel. De aceea, tepun sa fii lumina neamurilor, ca sa duci mântuireapâna la marginile pamântului. Atunci se va descoperislava Domnului”, profetiza proorocul, „s, i în clipaaceea orice faptura o va vedea”. (Isaia 49, 6; 40, 5.)Despre aceasta lumina a oamenilor, marturisea IoanBotezatorul cu atâta îndrazneala mai apoi, când vestea„Eu ... sunt glasul celui ce striga în pustie: «Netezit,icalea Domnului», cum a zis proorocul Isaia”. (Ioan1, 23.)

Hristos fusese Acela caruia i Se daduse fagaduint,a profetica:„As, a vorbes, te Domnul, Rascumparatorul, Sfântul luiIsrael, catre Cel dispret,uit s, i urât de popor...”. „As, avorbes, te mai departe Domnul... «Te voi pazi s, i Tevoi pune sa faci legamânt cu poporul, sa ridici t,ara,s, i sa împart,i mos, tenirile pustiite, sa spui prins, ilor derazboi: Ies, it,i! S, i celor ce sunt în întuneric: Aratat,i-va!... Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete, nu-i vabate ars, it,a, nici soarele; caci Cel ce are mila de ei îiva calauzi s, i-i va duce la izvoarele de ape»”. (Isaia49, 7-10.)

Cei statornici din poporul iudeu, urmas, ii acelei linii sfinte,prin care fusese pastrata cunoas, terea lui Dumnezeu,îs, i întareau credint,a, zabovind asupra acestor pasajes, i a altora asemanatoare. Cu o bucurie de nedescris, eiciteau cum Domnul Îl va unge pe Acela care va aduce

526 Profeti si regi

„ves, ti bune celor nenorocit,i”, îi va vindeca „pe cei cuinima zdrobita”, va vesti „robilor de razboi sloboze-[690]nia” s, i va vesti „anul de îndurare al Domnului”. (Isaia61, 1.2.) Cu toate acestea; inimile lor erau pline deamaraciune când se gândeau la suferint,ele pe care Eltrebuia sa le îndure pentru a împlini planul divin. Cuo profunda umilire a sufletului, ei urmareau cuvinteleîn sulul profetic:

„Cine a crezut în ceea ce ni se vestise?Cine a cunoscut brat,ul Domnului?

El a crescut înaintea Lui ca o odrasla slaba,Ca un Lastar care iese dintr-un pamânt uscat

N-avea nici frumuset,e,Nici stralucire, ca sa ne atraga privirile;

S, i înfat,is, area Lui n-avea nimic care sa ne placa.

Dispret,uit s, i parasit de oameniOm al durerii s, i obis, nuit cu suferint,a,

Era as, a de dispret,uit, ca ît,i întorceai fat,a de la ElS, i noi nu L-am bagat în seama.

Totus, i, El suferint,ele noastre le-a purtat,S, i durerile noastre le-a luat asupra Lui.

S, i noi am crezut ca este pedepsit,Lovit de Dumnezeu s, i smerit.

Dar El era strapuns pentru pacatele noastre,Zdrobit pentru faradelegile noastre.

Pedeapsa, care ne da pacea,A cazut peste El,

S, i prin ranile Lui suntem tamaduit,i.

Noi rataceam cu tot,ii ca nis, te oi,

Venirea unui Rascumparator 527

Fiecare îs, i vedea de drumul lui.Dar Domnul a facut sa cada asupra Lui

Nelegiuirea noastra a tuturor.

Când a fost chinuit s, i asuprit,N-a deschis gura deloc,

Ca un miel pe care-l duci la macelarie,S, i ca o oaie muta înaintea celor ce o tund.

N-a deschis gura.El a fost luat prin apasare s, i judecata.

Dar cine din cei de pe vremea Lui. [691]A crezut ca El fusese s, ters de pe pamântul celor

viiS, i lovit de moarte pentru pacatele poporului meu?

Groapa Lui a fost pusa între cei rai,S, i mormântul lui la un loc cu cel bogat,

Macar ca nu savârs, ise nici o nelegiuireS, i nu se gasise nici un vicles, ug în gura Lui.”

(Isaia 53, 1-9.)

Despre Mântuitorul suferind, Însus, i Iehova declarase prinZaharia: „Scoala-te sabie asupra pastorului Meu, s, iasupra omului care îmi este tovaras, !” (Zaharia 13,7.) Ca Înlocuitor s, i Garant pentru omul pacatos, Hris-tos avea sa sufere sub dreptatea divina. El avea saînt,eleaga ce înseamna dreptatea. Urma sa cunoascace înseamna pentru cei pacatos, i sa stea înaintea luiDumnezeu, fara mijlocitor.

Prin psalmist, Rascumparatorul profetizase despre Sine:

„Ocara îmi rupe inima s, i sunt bolnav;As, tept sa-i fie cuiva mila de mine, dar degeaba;

528 Profeti si regi

As, tept mângâietori, s, i nu gasesc nici unul.Ei îmi pun fiere în mâncare,

S, i când mi-e sete, îmi dau sa beau ot,et.”(Psalmii 69, 20.21.)

Cu privire la tratamentul pe care avea sa-L primeasca, Elproorocise: „Caci nis, te câini ma înconjoara, o ceatade nelegiuit,i dau târcoale împrejurul meu, mi-au stra-puns mâinile s, i picioarele; toate oasele as, putea sa mile numar. Ei, însa, pândesc s, i ma privesc; îs, i împarthainele mele între ei, s, i trag la sort,i pentru camas, amea”. (Psalmii 22, 16-18.)

Aceste descrieri cu privire la suferint,ele amare s, i la moartea[692]cruda a Celui fagaduit, cu toate ca erau atât de triste,erau bogate în fagaduint,e, caci despre Acela pe care„Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca” s, i sa-L facasa sufere, pentru ca sa poata deveni „o jertfa pentrupacat”, Iehova declara:

„Va vedea o samânt, a de urmas, i,Va trai multe zile,

S, i lucrarea Domnului va propas, i în mâinile Lui:Va vedea rodul muncii sufletului Lui

S, i se va înviora.

Prin cunos, tint,a Lui,Robul Meu cel neprihanit

Va pune pe mult,i oameni într-o stareDupa voia lui Dumnezeu,

S, i va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.De aceea îi voi da partea Lui

La un loc cu cei mari,S, i va împart,i prada cu cei puternici,

Pentru ca S-a dat pe Sine Însus, i la moarte,S, i a fost pus în numarul celor faradelege,

Venirea unui Rascumparator 529

Pentru ca a purtat pacatele multoraS, i S-a rugat pentru cei vinovat,i.”

(Isaia 53, 10-12.)

Dragostea pentru pacatos, i a fost aceea care L-a determinat peHristos sa plateasca pret,ul rascumpararii. „El vede canu este nici un om s, i se mira ca nimeni nu mijloces, te.”Nimeni altul nu-i putea rascumpara pe barbat,i s, i pefemei din puterea vrajmas, ului. „Atunci brat,ul Lui îivine în ajutor s, i neprihanirea Lui Îl sprijine”. (Isaia59, 16.)

„Iata Robul Meu, pe care-L sprijine,Alesul Meu, în care Îs, i gases, te placere sufletul

Meu,Am pus Duhul Meu peste El;

El va vesti neamurilor judecata”

(Isaia 42, 1.)

În viat,a Sa, n-a fost amestecata nici o pretent,ie egoista. Oma-giul pe care lumea îl da pozit,iei, bogat,iei s, i talentuluiavea sa fie strain Fiului lui Dumnezeu. Nici unuldin mijloacele pe care oamenii le folosesc pentru acâs, tiga atas, amentul sau care sa impuna omagiul nu [693]urma sa fie folosit de Mesia. Renunt,area Lui totala laeu era prefigurata prin cuvintele:

„El nu va striga,Nu-s, i va ridica glasul,

S, i nu-l va face sa se auda pe ulit,e.Trestia frânta n-o va zdrobi, s, i mucul care mai

arde înca,Nu-l va stinge.

Va vesti judecata dupa adevar.”

(Isaia 42, 2.3.)

530 Profeti si regi

Mântuitorul avea sa Se comporte, între oameni, în contrastizbitor cu învat, atorii din zilele Sale. În viat,a Lui, nuaveau sa se vada vreodata cearta zgomotoasa, închina-rea ostentativa sau fapte care sa câs, tige lauda. Mesiatrebuia sa fie ascuns în Dumnezeu, iar Dumnezeuurma sa fie descoperit în caracterul Fiului Sau. Fara ocunoas, tere a lui Dumnezeu, omenirea ar fi pierduta peveci. Fara ajutor divin, barbat,ii s, i femeile ar alunecadin ce în ce mai jos. Viat,a s, i puterea trebuie sa fiedate de Acela care a creat lumea. Trebuint,ele omuluinu ar putea fi împlinite pe nici o alta cale.

Despre Mesia s-a mai proorocit: „El nu va slabi, nici nu se valasa pâna va as, eza dreptatea pe pamânt; s, i ostroavelevor nadajdui în Legea Lui”. Fiul lui Dumnezeu aveasa „vesteasca o Lege mare s, i minunata”. (Isaia 42,4.21.) El nu urma sa-i slabeasca important,a s, i nicipretent,iile ei obligatorii. Dimpotriva, avea s-o înalt,e.În acelas, i timp, urma sa elibereze principiile divinede pretent,iile împovaratoare, as, ezate de om, prin caremult,i erau adus, i la descurajare, în, straduint,ele lor dea-L sluji pe Dumnezeu în mod acceptabil.

Despre misiunea Mântuitorului, Cuvântul lui Iehova spune:„Eu, Domnul, Te-am chemat, ca sa dai mântuire, s, iTe voi lua de mâna, Te voi pazi s, i Te voi pune calegamânt al poporului, ca sa fii Lumina neamurilor,[694]sa deschizi ochii orbilor; sa scot,i din temnit, a pe ceilegat,i, s, i din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric.Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; s, i slavaMea nu o voi da altuia, nici cinstea Mea idolilor. Iataca cele dintâi lucruri s-au împlinit, s, i va vestesc altelenoi; vi le spun mai înainte ca sa se întâmple”. (Isaia42, 6-9.)

Prin samânt,a fagaduita, Dumnezeul lui Israel avea sa aduca[695]eliberare Sionului: „Apoi,o Odrasla va ies, i din tulpinalui lsai, s, i un vlastar va da din radacinile lui”. „lata,

Venirea unui Rascumparator 531

fecioara va ramânea însarcinata, va nas, te un fiu, s, i-lva pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).El va mânca smântâna s, i miere, pâna va s, ti sa lepederaul s, i sa aleaga binele”. (Isaia 11, 1;7, 14.15.)

„Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înt,elepciunes, i de pricepere, duh de sfat s, i de tarie, duh decunos, tint, a s, i de frica de Domnul. Placerea lui vaÎi frica de Domnul; nu va judeca dupa înfat,is, are, nicinu va hotarî dupa cele auzite, ci va judeca pe ceisaraci cu dreptate, s, i va hotarî cu nepartinire asu-pra nenorocit,ilor t, arii; va lovi pamântul cu toiagulcuvântului Lui, s, i cu suflarea buzelor Lui va omorîpe cel rau. Neprihanirea va fi brâul coapselor Sale,s, i credincios, ia brâul mijlocului Sau. În ziua aceea,Vlastarul lui lsai va fi ca un steag pentru popoare;neamurile se vor întoarce la El, s, i slava va fi locuint,aLui”. (Isaia 11, 2-5.10.)

„lata ca un om, al carui nume este Odrasla; El va zidi «Tem-plul Domnului, va purta podoaba împarateasca, vas, edea s, i va stapâni pe scaunul Lui de domnie, va fipreot pe scaunul Lui de domnie»”. (Zaharia 6, 12.13.)

A fost deschis un izvor „pentru pacat s, i necurat,ie”. (Zaharia13, 1.) Fiii oamenilor aveau sa auda invitat,ia binecu-vântata:

„Voi tot,i cei însetat,i, [696]Venit,i la ape,

Chiar s, i cel ce n-are bani!Venit,i s, i cumparat,i bucate,

Venit,i s, i cumparat,i vin s, i lapte,Fara bani s, i fara plata!

De ce cântarit,i argintulPentru un lucru care nu hranes, te?

532 Profeti si regi

De ce dat,i câs, tigul munciiPentru ceva care nu satura?

Ascultat,i-Ma dar,S, i vet,i mânca ce este bun,

S, i sufletul vostruSe va desfata cu bucate gustoase.

Luat,i aminte,S, i venit,i la Mine,

Ascultat,i, s, i sufletul vostru va trai:Caci Eu voi încheia cu voi un legamânt ves, nic,

Ca sa întaresc îndurarile Mele fat, a de David”.(Isaia 55, 1-3.)

Lui Israel i-a fost facuta fagaduint,a: „lata, l-am pus martorpe lânga popoare, cap s, i stapânitor al popoarelor. Într-adevar, vei chema neamuri pe care nu le cunos, ti, s, ipopoare care nu te cunosc vor alerga la tine, pentruDomnul, Dumnezeul tau, pentru Sfântul lui Israel,care te proslaves, te”. (Isaia 55, 4.5.)

„Eu îmi apropii neprihanirea: nu este departe; s, i mântuireaMea nu va zabovi. Eu voi pune mântuirea Mea înSion s, i slava Mea peste Israel”. (Isaia 46, 13.)

În timpul lucrarii Sale pamântes, ti, Mesia avea sa descopereomenirii, prin cuvânt s, i fapta, slava lui Dumnezeu Ta-tal. Fiecare fapta din viat,a Lui, fiecare cuvânt rostit,fiecare minune savârs, ita avea sa faca cunoscut ome-nirii cazute dragostea nemarginita a lui Dumnezeu.

„Suie-te pe un munte înalt,Ca sa vestes, ti Sionului vestea cea buna;

Înalt, a-t,i glasul cu putere,Ca sa vestes, ti Ierusalimului vestea cea buna;

Înalt, a-t,i glasul, nu te teme, s, i spune cetat,ilor lui Iuda:

Venirea unui Rascumparator 533

lata Dumnezeul vostru,

lata, Domnul, Dumnezeu vine cu putere, [697]S, i porunces, te cu brat,ul Lui.

lata ca plata este cu El,S, i rasplatirile vin înaintea Lui.

El îs, i va pas, te turma ca un Pastor,Va lua mieii în brat,e,

Îi va duce la sânul Lui,S, i va calauzi blând oile care alapteaza”.

(Isaia 40, 9-11.)

„În ziua aceea,Surzii vor auzi cuvintele cart,ii,

S, i ochii orbilor,Izbavit,i de negura s, i întuneric,

Vor vedea.Cei nenorocit,i se vor bucura tot mai mult în Dom-

nul,S, i saracii se vor veseli de Sfântul lui Israel.

Cei ratacit,i cu duhul vor capata pricepere,S, i cei ce cârteau vor lua învat, atura”.

(Isaia 29, 18.19.24.)

În felul aceasta, prin patriarhi s, i profet,i, ca s, i prin tipuri s, isimboluri, Dumnezeu a vorbit lumii cu privire la ve-nirea unui Eliberator din pacat. Un s, ir lung de profet,iiinspirate arata catre venirea „Dorint,ei tuturor popoa-relor”. (Hagai 2, 7, King James). Chiar locul nas, teriiSale s, i timpul aratarii Sale erau specificate în ama-nunt.

Fiul lui David trebuia sa Se nasca în cetatea lui David. DinBetleem, zicea proorocul „Îmi va ies, i Cel ce va sta-

534 Profeti si regi

pâni peste Israel, s, i a carui obârs, ie se suie pâna învremurile stravechi, pâna în zilele ves, niciei”. (Mica5, 2.)

„S, i tu, Betleeme, t,ara lui Iuda,[698]Nu es, ti nicidecum cea mai neînsemnata

Dintre capeteniile lui Iuda;Caci din tine va ies, i o Capetenie,

Care va fi Pastorul poporului Meu Israel.”(Matei 2, 6.)

Timpul primei veniri s, i al unora dintre evenimentele prin-cipale, legate de viat,a de lucrare a Mântuitorului,a fost facut cunoscut lui Daniel de îngerul Gabriel:„S, aptezeci de saptamâni”, a zis îngerul, „au fost hota-râte asupra poporului tau s, i asupra cetat,ii tale ce-lei sfinte, pâna la încetarea faradelegilor, pâna laispas, irea pacatelor, pâna la ispas, irea nelegiuirilorves, nice, pâna la aducerea neprihanirii ves, nice, pânala pecetluirea vedeniei s, i proorociei, s, i pâna la unge-rea Sfântului sfint,ilor”. (Daniel 9, 24.) O zi în profet,ieeste egala cu un an. (Vezi Ezechiel 4, 6; Numeri 14,34.) Cele s, aptezeci de saptamâni, sau patru sute nouazeci de zile, reprezinta patru sute nouazeci de ani.Este dat s, i punctul de plecare pentru aceasta perioada:„Sa s, tii dar, s, i sa înt,elegi ca, de la darea poruncii pen-tru zidirea din nou a Ierusalimului, pâna la Unsul(Mesia), la Cârmuitorul, vor trece s, apte saptamâni;apoi ... s, aizeci s, i doua de saptamâni” (Daniel 9, 25),s, aizeci s, i noua de saptamâni sau patru sute optzecis, i trei de ani. Porunca pentru rezidirea s, i cladireaIerusalimului, as, a cum a fost completata prin decretul[699]lui Artarxerxe Longimanul (Ezra 7, 19), a intrat învigoare în toamna anului 457 î.Hr. (Vezi Ezra 6, 14.)De la aceasta data, patru sute optzeci s, i trei de anise întind pâna în toamna anului 27 d.Hr. Conform

Venirea unui Rascumparator 535

profet,iei, aceasta perioada urma sa ajunga pâna laMesia, Cel uns. În anul 27 d.Hr. Isus a primit la botezungerea cu Duhul Sfânt s, i la scurt timp dupa aceea,s, i-a început slujirea. Apoi, a fost vestita solia: „S-aîmplinit vremea”. (Marcu 1, 15.)

Apoi, îngerul a zis: „El va face un legamânt trainic cu mult,i,timp de o saptamâna” (adica s, apte ani). Timp de s, apteani, dupa ce Mântuitorul s, i-a început lucrarea, Evan-ghelia avea sa fie predicata îndeosebi iudeilor timpde trei ani s, i jumatate de Hristos Însus, i s, i dupa aceeade apostoli. „La jumatatea saptamânii va face sa în-ceteze jertfa s, i darul de mâncare”. (Daniel 9, 27.) Înprimavara anului 31 d.Hr., Hristos, adevarata jertfa, afost oferita pe Calvar. Atunci perdeaua templului s-asfâs, iat în doua, aratând ca însemnatatea s, i caracterulsacru al serviciului jertfelor trecusera. Venise timpulca jertfa s, i darul pamântesc sa înceteze.

O saptamâna — s, apte ani — s-a încheiat în anul 34 d.Hr.Atunci, prin uciderea lui S, tefan cu pietre, iudeii aupecetluit pâna la urma lepadarea din partea lor a Evan-gheliei; ucenicii care au fost împras, tiat,i din cauzaprigoanei „mergeau din loc în loc s, i propovaduiauCuvântul”. (Faptele Apostolilor 8, 4.) S, i la scurtavreme dupa aceea, Saul prigonitorul a fost convertits, i a devenit Pavel apostolul neamurilor.

Numeroasele proorocii privitoare la venirea Mântuitoruluii-au condus pe evrei sa traiasca într-o atitudine decontinua as, teptare. Mult,i au murit în credint, a, fara sa [700]primeasca fagaduint,ele. Doar le-au vazut de departe,au crezut s, i au marturisit ca erau straini s, i calatoripe pamânt. Din zilele lui Enoh, fagaduint,ele repe-tate prin patriarhi s, i profet,i pastrasera vie nadejdeaaratarii Sale.

536 Profeti si regi

Dumnezeu n-a descoperit de la început timpul precis al pri-mei veniri s, i, chiar atunci când profet,ia lui Daniel adescoperit lucrul acesta, nu tot,i au interpretat corectsolia.

Veac dupa veac a trecut s, i, în cele din urma, glasul prooroci-lor a amut,it. Mâna asupritorului apasa greu asupra luiIsrael. Pe masura ce iudeii s-au îndepartat de Dumne-zeu, credint,a a slabit s, i nadejdea aproape ca a încetatsa mai lumineze viitorul. Cuvintele proorocilor erauneînt,elese de mult,i, s, i aceia a caror credint, a ar fi tre-buit sa ramâna tare erau gata sa exclame: „Zilele selungesc s, i vedeniile ramân neîmplinite”. (Ezechiel12, 22.) Dar în sfatul cerului, fusese hotarât ceasulvenirii lui Hristos s, i, când „a venit împlinirea vremii,Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau ca sa rascumpere pecei ce erau sub Lege, pentru ca sa capatam înfierea”.(Galateni 4, 4.5.)

Învat, aturile trebuie date oamenilor în limbajul omenesc. So-lul legamântului trebuia sa vorbeasca. Glasul Lui tre-buia sa fie auzit în templul Sau. El, Autorul adeva-rului, trebuia sa desparta adevarul de neghina rostiriiomenes, ti, care-l facuse fara putere. Principiile guver-narii lui Dumnezeu s, i planul de mântuire trebuia safie explicate lamurit. Lect,iile din Vechiul Testamenttrebuia prezentate în mod cuprinzator oamenilor.

Când Mântuitorul a venit în cele din urma „ca un om” (Fi-[701]lipeni 2, 7), s, i s, i-a început lucrarea harului, Satanaputea doar sa-l împunga calcâiul, în timp ce, prin fie-care fapta de umilint, a s, i de suferint, a, Hristos zdrobeacapul vrajmas, ului Sau. Groaza pe care a adus-o pa-catul a fost turnata în inima Celui fara pacat, dar întimp ce suferea împotrivirea pacatos, ilor, Hristos pla-tea datoria pentru omul pacatos s, i zdrobea robia încare fusese t,inuta omenirea. Fiecare chin de groaza,

Venirea unui Rascumparator 537

fiecare insulta contribuia la eliberarea neamului ome-nesc.

Daca Satana L-ar fi putut amagi pe Hristos, sa Se supunaunei singure ispite, daca L-ar fi putut determina sa pa-teze curat,ia Sa desavârs, ita, printr-o singura fapta saugând, print,ul întunericului ar fi triumfat asupra Ga-rantului omului s, i ar fi câs, tigat de partea sa întreagafamilie omeneasca. Dar, daca Satana putea întrista,el nu putea s, i corupe. Putea provoca agonie, dar nuputea pângari. El a facut din viat,a lui Hristos o scenade lupta neîntrerupta, în încercare, dar cu fiecare atacpierdea stapânirea asupra omenirii.

În pustia ispitirii, în gradina Ghetsemani s, i pe cruce, Mân-tuitorul nostru s, i-a masurat armele cu print,ul întune-ricului. Ranile Sale au devenit trofee al biruint,ei înfavoarea neamului omenesc. Când Hristos, în agonie,atârna pe cruce, în timp ce duhurile rele se bucurau,iar oamenii pacatos, i tresaltau atunci, fara îndoiala,calcâiul Sau a fost zdrobit de Satana. Dar însus, i fap-tul acela zdrobea capul s, arpelui. Prin moarte, El animicit pe „cel ce avea puterea mort,ii, adica pe di-avolul”. (Evrei 2, 14.) Acest fapt a hotarât destinulcapeteniei razvratite s, i a asigurat pentru ves, nicie Pla-nul de mântuire. Prin moarte, El a câs, tigat biruint,a [702]asupra puterii ei; în înviere, El a deschis port,ile mor-mântului pentru tot,i urmas, ii Lui. În acea ultima marelupta, vedem împlinita proorocia: „El ît,i va zdrobicapul; iar tu îi vei zdrobi calcâiul”. (Geneza 3, 15.)

„Prea iubit,ilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu, s, i cevom fi, nu s-a aratat înca. Dar s, tim ca atunci când Seva arata El, vom fi ca El; pentru ca Îl vom vedea as, acum este”. (1 Ioan 3, 2.) Rascumparatorul nostru adeschis calea, as, a ca cel mai pacatos, cel mai nevoias, ,cel mai apasat s, i dispret,uit sa poata gasi intrare laTatal.

538 Profeti si regi

„Doamne, Tu es, ti Dumnezeul meu;Pe Tine Te voi înalt,a!

Laud Numele Tau, caci ai facut lucruri minunate;Planurile Tale facute mai dinainte

S-au împlinit cu credincios, ie.”(Isaia 25, 1.)

Capitolul 59 — „Casa lui Israel ” [703]

În vestirea adevarurilor Evangheliei ves, nice oricarui neam,oricarei semint,ii, oricarei limbi s, i oricarui popor, bise-rica lui Dumnezeu de pe pamânt, de astazi, împlines, teo veche proorocie: „Israel va înflori s, i va odrasli, s, iva umple lumea cu roadele lui”. (Isaia 27, 6.) Urmas, iilui Isus, în colaborare cu inteligent,ele ceres, ti, ocupacu repeziciune locurile pustii de pe pamânt, s, i, carezultat al ostenelilor lor, se dezvolta o recolta bo-gata de suflete pret,ioase. Astazi, ca niciodata maiînainte, raspândirea adevarului biblic cu ajutorul uneibiserici consacrate aduce fiilor oamenilor binefacerileprefigurate cu secole înainte de fagaduint,a facuta luiAvraam s, i întregului Israel bisericii lui Dumnezeu depe pamânt din toate veacurile „Te voi binecuvânta ...s, i vei fi o binecuvântare”. (Geneza 12, 2.)

Aceasta fagaduint, a a binecuvântarii ar fi trebuit sa-s, i ga-seasca împlinirea, în mare masura, în timpul secolelorcare au urmat întoarcerii izraelit,ilor din t, arile robieilor. Planul lui Dumnezeu era ca pamântul întreg sa [704]fie pregatit pentru prima venire a lui Hristos, as, a cumastazi se pregates, te calea pentru a doua Sa venire.La sfârs, itul anilor de exil umilitor, Dumnezeu, prinZaharia, cu îndurare, a dat poporului Sau Israel urma-toarea asigurare: „Ma întorc iaras, i în Sion, s, i vreausa locuiesc în mijlocul Ierusalimului. Ierusalimul seva chema: «cetatea cea credincioasa s, i muntele Dom-nului os, tirilor se va chema: Muntele cel sfânt»”. Iardespre poporul sau a zis: „lata.... Eu voi fi Dumnezeullor cu adevar s, i dreptate”. (Zaharia 8, 3.7.8.)

539

540 Profeti si regi

Aceste fagaduint,e erau condit,ionate de ascultare. Pacatelecare-i caracterizeaza pe izraelit,i înainte de robie numai trebuia repetate. „Facet,i cu adevarat dreptate”,îi îndemna Domnul pe aceia care erau angajat,i lacladire, „s, i purtat,i-va cu bunatate s, i îndurare unulfat, a de altul. Nu asuprit,i pe vaduva s, i pe orfan, nicipe strain s, i pe sarac, s, i nici unul sa nu gândeasca rauîn inima lui împotriva fratelui sau. Fiecare sa spunaaproapelui sau adevarul; judecat,i în port,ile voastredupa adevar s, i în vederea pacii”. (Zaharia 7, 9.10; 8,16.)

Bogate erau rasplatirile atât vremelnice, cât s, i spirituale, faga-duite acelora care vor pune în practica aceste principiiale neprihanirii. „Semanaturile vor merge bine”, ziceDomnul, „vit,a îs, i va da rodul, pamântul îs, i va da roa-dele, s, i cerurile îs, i vor trimite roua; s, i toate acestelucruri le voi da în stapânire ramas, it,ei poporului aces-tuia. Dupa cum at,i fost un blestem între neamuri, casalui Iuda s, i casa lui Israel, tot astfel va voi mântui, s, ivet,i fi o binecuvântare”. (Zaharia 8, 12.13.)

Prin robia babiloniana, izraelit,ii au fost vindecat,i deplin de[705]închinarea la chipurile cioplite. Dupa întoarcere, eiau dat multa atent,ie îndrumarii religioase s, i studieriia ceea ce fusese scris în cartea Legii s, i în profet,ii cuprivire la închinarea la adevaratul Dumnezeu. Res-taurarea templului le-a dat posibilitatea sa aduca laîndeplinire întru totul serviciile rituale ale sanctua-rului. Sub conducerea lui Zorobabel, a lui Ezra s, i alui Neemia, au fagaduit de repetate ori sa pazeascatoate poruncile s, i rânduielile lui Iehova. Timpurile deprosperitate, care au urmat, au dat dovezi ample cuprivire la bunavoint,a lui Dumnezeu de a primi s, i iertas, i, cu toate acestea, cu orbire fatala, s-au departat iars, i iar de la viitorul lor glorios s, i s, i-au însus, it în modegoist ceea ce ar fi adus vindecare s, i viat, a spiritualala mult,imi nenumarate.

„Casa lui Israel ” 541

Aceasta nereus, ita de a împlini planul divin se vedea foarteclar în zilele lui Maleahi. Solul Domnului a tratat cuhotarâte pacatele care-l jefuiau pe Israel de prosperi-tate vremelnica s, i de putere spirituala. În mustrareaîmpotriva calcatorilor de lege, proorocul n-a crut,atnici pe preot,i s, i nici pe popor. „Cuvântul Domnuluicatre Israel, prin Maleahi”, staruia ca lect,iile trecu-tului sa nu fie uitate s, i legamântul facut de Iehovacu casa lui Israel sa fi t,inut cu credincios, ie. Numaiprintr-o pocaint, a din toata inima putea fi pastrata bi-necuvântarea lui Dumnezeu. „Va rog, rugat,i-va luiDumnezeu sa aiba mila de noi!”, staruia proorocul.(Maleahi 1, 1.9.)

Planul de veacuri pentru rascumpararea omenirii nu aveasa fie însa împiedicat prin es, ecul vremelnic al luiIsrael. Aceia carora proorocul le vorbea puteau sa nu [706]ia seama la solia data; dar planurile lui Iehova aveautotus, i sa mearga mereu înainte, pâna la împlinirea lordeplina. „Caci de la rasaritul soarelui pâna la asfint,itullui”, spunea Domnul prin solul Sau, „Numele Meueste mare între neamuri, s, i pretutindeni se arde tamâieîn cinstea Numelui Meu s, i se duc daruri de mâncarecurate; caci mare este Numele Meu între neamuri”.(Maleahi 1, 1.9.)

Legamântul de „viat, a s, i pace”, pe care Dumnezeu îl facusecu fiii lui Levi legamânt care, daca ar fi t,inut, ar fi adusbinecuvântari nespuse Domnul Se oferea acum sa-ireînnoiasca cu aceia care fusesera odinioara conduca-tori spirituali, dar care, prin neascultare, devenisera„dispret,uit,i s, i înjosit,i înaintea întregului popor”. (Ma-leahi 2, 5.9.)

Facatorii de rele au fost avertizat,i solemn cu privire la ziuajudecat,ii care avea sa vina s, i cu privire la planul luiIehova de a distruge cu desavârs, ire pe orice calcatorde lege. Cu toate acestea, nimeni nu era lasat fara

542 Profeti si regi

sperant, a; profet,iile lui Maleahi cu privire la judecataerau însot,ite de invitat,ii, pentru cel nelegiuit sa facapace cu Dumnezeu. „Întoarcet,i-va la Mine”, îi în-demna Domnul, „s, i Ma voi întoarce s, i Eu la voi”.(Maleahi 3, 7.)

Orice inima trebuie sa raspunda unei astfel de invitat,ii. Dum-nezeul cerului staruies, te de copiii Sai sa se întoarcala El ca sa poata colabora cu El la progresul lucrariiSale de pe pamânt. Domnul Îs, i întinde mâna ca saprinda mâna copiilor lui Israel s, i sa-i ajute pe caleacea îngusta, a lepadarii s, i jertfirii de sine, sa împarta[707]cu El mos, tenirea, ca fii ai lui Dumnezeu. Se vor lasaei rugat,i? Vor vedea ei singura lor nadejde?

Ce trist raport este acela ca, în vremea lui Maleahi, izraelit,iiau ezitat sa-s, i predea inimile lor îngâmfate într-o as-cultare imediata din dragoste s, i într-o conlucrare vo-ioasa! Îndreptat,irea de sine se vede în raspunsul lor:„În ce trebuie sa ne întoarcem?”

Domnul descopera poporului Sau unul din pacatele sale de-osebite: „Se cade sa îns, ele un om pe Dumnezeu?”întreaba El. „Totus, i voi M-at,i îns, elat”. Înca nerecu-noscându-s, i pacatul, neascultatorii întreaba: „Cu ceTe-am îns, elat?” (Maleahi 3, 7.8.)

Fara îndoiala, raspunsul Domnului este categoric: „Cu ze-ciuielile s, i darurile de mâncare. Suntet,i blestemat,i,câta vreme cautat,i sa Ma îns, elat,i, tot poporul în între-gime! Aducet,i însa la casa vistieriei toate zeciuielile,ca sa fie hrana în Casa Mea; punet,i-Ma astfel la în-cercare, zice Domnul os, tirilor, s, i vet,i vedea daca nuva voi deschide zagazurile cerurilor, s, i daca nu voiturna peste voi bels, ug de binecuvântare. S, i voi mus-tra pentru voi pe cel ce manânca (lacusta) s, i nu va vanimici roadele pamântului, s, i vita nu va fi neroditoareîn câmpiile voastre, zice Domnul os, tirilor. Toate nea-

„Casa lui Israel ” 543

murile va vor ferici atunci, caci vet,i fi o t,ara placuta,zice Domnul os, tirilor”. (Maleahi 3, 8-12.)

Dumnezeu binecuvânteaza lucrarea mâinilor oamenilor, pen-tru ca ei sa-i dea înapoi partea Sa. El le da soare s, iploaie. El face vegetat,ia sa rodeasca, El da sanatate s, ipricepere pentru câs, tigarea mijloacelor. Orice bine-cuvântare vine din mâna Sa darnica, s, i El dores, teca barbat,ii s, i femeile sa-s, i arate recunos, tint,a, în-torcându-i o parte în zecimi s, i daruri de mult,umire, [708]daruri de buna voie, daruri pentru pacat. Ei trebuiesa consacre mijloacele lor slujirii Sale, pentru ca viaSa sa nu ramâna un pustiu neroditor. Ei trebuie sastudieze ce ar face Dumnezeu, daca ar fi în locul lor,trebuie sa aduca toate problemele grele înaintea Lui,în rugaciune. Ei trebuie sa dea pe fat, a un interes nee-goist în edificarea lucrarii Sale, în toate part,ile lumii.

Prin solii ca acelea trimise prin Maleahi, ultimul dintre pro-orocii Vechiului Testament, ca s, i prin apasarea dinparte vrajmas, ilor pagâni, izraelit,ii au învat,at în celedin urma lect,ia ca adevarata prosperitate depinde deascultarea de Legea lui Dumnezeu. Dar pentru mult,idin popor, ascultarea nu era rodul credint,ei s, i iubirii.Motivele lor erau egoiste. Slujirea exterioara era fa-cuta un mijloc de a realiza maret,ia nat,ionala. Poporulales n-a devenit lumina lumii ci s-a izolat de lume caasigurare împotriva amagirii la idolatrie. Restrict,iilepe care le daduse Dumnezeu, interzicerea casatorieidintre poporul sau s, i pagâni s, i oprirea lui Israel de ase alatura practicilor idolatre ale popoarelor vecineau fost atât de mult pervertite, încât au ajuns un zidde despart,ire între izraelit,i s, i toate celelalte popoare,rapind de la ei, în felul acesta, chiar binecuvântarilepe care Dumnezeu le daduse lui Israel pentru a leoferi lumii.

544 Profeti si regi

În acelas, i timp, iudeii, prin pacatele lor, s-au despart,it deDumnezeu. Nu erau în stare sa discearna însemna-tatea profund spirituala a serviciului lor simbolic. Înîndreptat,irea lor de sine, se încredeau în faptele pro-prii, în jertfe s, i în rânduieli, în loc sa se sprijine pe[709]meritele Aceluia catre care aratau toate aceste lu-cruri. În felul acesta, „cautând sa-s, i puna înainte oneprihanire a lor îns, is, i” (Romani 10, 3), s-au întorsla formalismul mult,umirii de sine. Fiind lipsit,i despiritul s, i de harul lui Dumnezeu, au încercat sa în-locuiasca lipsa cu o pazire riguroasa a ceremoniilors, i ritualurilor religioase. Nemult,umit,i cu rânduielilepe care Dumnezeu Însus, i le daduse, au împovaratporuncile divine cu nenumarate cerint,e venite de laei. Cu cât se departau mai mult de Dumnezeu, cu atâtdeveneau mai strict,i în pazirea acestor forme.

Cu toate aceste cerint,e amanunt,ite s, i împovaratoare, era prac-tic imposibil pentru popor sa pazeasca Legea. Princi-piile cele mari ale neprihanirii, prezentate în Decalog,s, i adevarurile glorioase, prefigurate în slujbele simbo-lice, erau la fel de întunecate, acoperite sub o mascade tradit,ii s, i legi omenes, ti. Aceia care doreau în ade-var sa-L slujeasca pe Dumnezeu s, i care încercau sapazeasca toata Legea, as, a cum era învat,ata de preot,is, i de conducatori, gemeau sub o grea povara.

Ca nat,iune, izraelit,ii, în timp ce doreau venirea lui Mesia,erau atât de mult despart,it,i de Dumnezeu în inima s, iîn viat, a, încât nu puteau avea o concept,ie adevarata cuprivire la caracterul sau misiunea Rascumparatoruluifagaduit. În loc sa doreasca rascumpararea din pacat,slava s, i pacea sfint,eniei, inimile lor erau îndreptate ca-tre izbavirea de vrajmas, ii nat,ionali s, i restatornicireaputerii pamântes, ti. Ei îl as, teptau pe Mesia sa vina caun cuceritor, sa zdrobeasca orice jug s, i sa-l înalt,e peIsrael la dominarea tuturor popoarelor. În felul acesta,Satana a reus, it sa pregateasca inimile poporului pen-

„Casa lui Israel ” 545

tru lepadarea Mântuitorului atunci când El trebuia sa [710]Se arate. Mândria inimii lor s, i concept,iile lor gres, itedespre caracterul s, i misiunea Sa i-au împiedicat sacântareasca cinstit dovezile mesianitat,ii Sale.

Timp de peste o mie de ani, poporul iudeu as, teptase venireaMântuitorului fagaduit. Cele mai stralucite nadejdiale lor se sprijinisera pe acest eveniment. Timp de omie de ani, în cântec s, i proorocie, în ritualul templuluis, i în rugaciunea din familie, Numele Sau fusese pas-trat cu evlavie s, i, cu toate acestea, atunci când a venit,nu L-au recunoscut ca Mesia dupa care as, teptaseraatât de mult. „A venit la ai Sai s, i ai sai nu L-au pri-mit”. (Ioan 1, 11.) Pentru inimile lor iubitoare delume, Cel Prea Iubit al cerului era ca „o radacina într-un loc uscat”. În ochii lor, El nu avea „nici frumuset,es, i nici stralucire”; n-au vazut în El nici o frumuset,ecare sa atraga privirile. (Isaia 53, 2.)

Întreaga viat, a a lui Isus din Nazaret în mijlocul poporului,iudeu a fost o mustrare pentru egoismul lor, as, a cums-a dat pe fat, a în reaua lor voint, a de a recunoas, tesust,inerile drepte ale Stapânului viei peste care fuse-sera pus, i ca ispravnici. Ei au exemplul Sau de since-ritate s, i de evlavie s, i, când a venit încercarea finala,încercare care însemna ascultare spre viat, a ves, nicasau neascultare spre moarte ves, nica, au lepadat pe Celsfânt al lui Israel, s, i s-au facut raspunzatori pentrurastignirea Sa pe crucea Calvarului.

În parabola cu via, Hristos, aproape de încheierea lucrariiSale pamântes, ti, a atras atent,ia învat, atorilor iudei labinecuvântarile bogate; revarsate peste Israel, s, i aaratat ca acestea exprima cerint,a lui Dumnezeu laascultare din partea lor. El le-a pus clar înainte slava [711]planului lui Dumnezeu pe care, prin ascultare, l-ar fiputut aduce la îndeplinire. Dând la o parte valul careacoperea viitorul, le-a aratat cum, prin neîmplinirea

546 Profeti si regi

planului Sau, întreaga nat,iune pierdea binecuvântareas, i aducea ruina asupra ei.

„Era un om, un gospodar”, a spus Isus, „care a sadit o vie. Aîmprejmuit-o cu un gard, a sapat un teasc în ea, s, i azidit un turn. Apoi, a dat-o unor vieri, s, i a plecat înalta t,ara”. (Matei 21, 33.)

În felul acesta, Mântuitorul Se referea la „via Domnuluios, tirilor”, pe care proorocul Isaia, cu secole înainte,o declarase a fi „casa lui Israel”. (Isaia 5, 7.)

„Când a venit vremea roadelor”, a continuat Hristos, pro-prietarul viei „a trimis pe robii sai la vieri ca sa iapartea lui din rod. Vierii au pus mâna pe robii lui, s, ipe unul l-au batut, pe altul l-au omorât, iar pe altull-au ucis cu pietre. A mai trimis alt,i robi, mai mult,idecât cei dintâi s, i vierii i-au primit la fel. La urma, atrimis pe fiul sau, zicând: «Vor primi cu cinste pe fiulmeu». Dar vierii, când au vazut pe fiul, au zis între ei:«lata mos, tenitorul; venit,i sa-l omorâm s, i sa punemstapânire pe mos, tenirea lui». S, i au pus mâna pe el,l-au scos afara din vie s, i l-au omorât”.

Descriind înaintea preot,ilor culmea actului nelegiuirii, Hris-tos le-a pus întrebarea: „Acum, când va veni stapânulviei, ce va face el vierilor acelora?” Preot,ii urmariserarelatarea cu interes profund s, i, fara sa-s, i dea seamade legatura subiectului cu ei, s-au unit cu poporul,[712]raspunzând: „Pe ticalos, ii aceia ticalos îi va pierde s, ivia o va da altor vieri care-i vor da roadele la vremealor”.

Fara sa-s, i dea seama, îs, i pronunt,asera condamnarea. Isus i-aprivit s, i, sub privirea Sa cercetatoare, ei s, tiau ca le ci-tea tainele inimii. Dumnezeirea Sa a stralucit înaintealor cu o putere vadita. Au vazut în vieri o descoperirea lor s, i, fara sa vrea, au strigat: „Nicidecum!”

„Casa lui Israel ” 547

Cu solemnitate s, i cu regret, Hristos a întrebat: „N-at,i cititniciodata în Scripturi ca: «Piatra pe care au lapa-dat-o zidarii, a ajuns sa fie pusa în capul unghiului;Domnul a facut lucrul acesta, s, i este minunat în ochii„vos, tri”?» De aceea va spun ca Împarat,ia lui Dumne-zeu va fi luata de la voi s, i va fi data unui neam, careva aduce roadele cuvenite. Cine va cadea peste piatraaceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care vacadea ea, îl va spulbera”. (Matei 21, 34-44.)

Hristos ar fi îndepartat nenorocirea nat,iunii iudaice, daca po-porul L-ar fi primit. Dar invidia s, i gelozia i-au facutneînduratori. Ei s-au hotarât sa nu-L mai primeascape Isus din Nazaret ca Mesia. Au lepadat Luminalumii s, i, ca urmare, viat,a le-a fost împresurata deîntuneric, ca întunericul din miezul nopt,ii. Nenoro-cirea profetizata a venit peste nat,iunea iudaica. Înura lor oarba, s-au distrus unul pe altul. Mândria lorrazvratita, încapat,ânata, a adus asupra lor mânia cu-ceritorilor romani.

Ierusalimul a fost distrus, templul prefacut în ruine, iar locul [713]lui arat ca un ogor. Copiii lui Iuda au pierit de celemai îngrozitoare forme de moarte. Milioane au fostvândut,i, ca sa slujeasca drept sclavi în t, arile pagâne.

Ceea ce Dumnezeu a urmarit sa faca pentru lume, prin Israel,nat,iunea aleasa, va aduce la îndeplinire pâna la urma,prin biserica Sa de pe pamânt, de astazi. El „a dat viaaltor vieri”, chiar poporului care pazes, te legamântul [714]Sau s, i care, cu credincios, ie, „Îi dau roadele la vremealor”. Niciodata Domnul nu S-a lasat fara reprezentant,iadevarat,i pe pamânt, care au facut din interesele Salepropriile lor interese. Aces, ti martori pentru Dumne-zeu sunt socotit,i ca apart,inând Izraelului spiritual, s, ifat, a de ei se vor împlini toate fagaduint,ele legamân-tului, facute de Iehova poporului sau de odinioara.

548 Profeti si regi

Astazi biserica lui Dumnezeu este libera sa duca mai departeîmplinirea planului divin pentru mântuirea neamu-lui omenesc pierdut. Timp de multe secole, copiii luiDumnezeu au suferit o restrângere a libertat,ilor lor.Predicarea Evangheliei în curat,irea ei a fost interzisas, i asupra acelora care au îndraznit sa nu asculte deporuncile oamenilor au fost trimise cele mai asprepedepse. Ca urmare, marea vie morala a Domnuluia fost aproape în întregime nefolosita. Oamenii aufost lipsit,i de lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Întu-nericul ratacirii s, i al superstit,iei amenint,a sa s, teargacunoas, terea religiei adevarate. Biserica lui Dumnezeude pe pamânt a fost într-o adevarata robie în timpulacestei perioade lungi de prigoana neîntrerupta, as, acum copiii lui Israel au fost robi în Babilon în timpulexilului.

Dar mult,umiri fie aduse lui Dumnezeu, biserica Sa nu maieste în robie. Israelului spiritual i-au fost restatorni-cite privilegiile acordate poporului lui Dumnezeu lavremea eliberarii din Babilon. În toate part,ile pamân-tului, barbat,i s, i femei raspund soliei trimise de cer,despre care Ioan descoperitorul a proorocit ca va fivestita înainte de a doua venire a lui Hristos: „Temet,i-va de Dumnezeu s, i dat,i-l slava, caci a sosit ceasuljudecat,ii Lui”. (Apocalipsa 14, 7.)

Os, tile raului nu mai au putere sa t,ina biserica roaba: caci[715]„a cazut, a cazut Babilonul, cetatea cea mare, care aadapat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei”,iar Israelului spiritual i se da solia: „Ies, it,i din mijloculei poporul Meu, ca sa nu fit,i partas, i la pacatele ei s, isa nu fit,i lovi cu urgiile ei!” (Apocalipsa 14, 8; 18, 4.)As, a cum robii exilat,i au luat aminte la solia: „Fugit,idin Babilon” (Ieremia 51, 5) s, i au fost restatornicit,iîn t,ara fagaduint,ei, tot astfel cei care se tem de Dum-nezeu astazi iau seama la solia de a ies, i din Babilonul

„Casa lui Israel ” 549

spiritual s, i în curând vor sta ca trofee ale harului divinpe pamântul înnoit, Canaanul ceresc.

În zilele lui Maleahi, întrebarea batjocoritoare a celornepocait,i, „unde este Dumnezeu judecat,ii?” a pri-mit raspunsul solemn: „Deodata va intra în TemplulSau, Domnul ... Solul legamântului”. „Cine va puteasa sufere însa ziua venirii Lui? Cine va ramâne înpicioare când Se va arata El? Caci El va fi ca focultopitorului, s, i ca les, ia nalbitorului. El va s, edea, vatopi s, i va curat,i argintul; va curat,i pe fiii lui Levi, îiva lamuri cum se lamures, te aurul s, i argintul, s, i voraduce Domnului daruri neprihanite. Atunci darul luiIuda s, i al Ierusalimului va fi placut Domnului, ca înzilele cele vechi, ca în anii de odinioara.” (Maleahi 2,17; 3, 1-4.)

Când Mesia cel fagaduit era gata sa se arate, solia înain-temergatorului lui Hristos era: „Pocait,i-va, vames, is, i pacatos, i; pocait,i-va, farisei s, i saduchei; caciîmparat,ia cerurilor este aproape”. (Matei 3, 2.)

Astazi, în spiritul s, i puterea lui Ilie s, i a lui Ioan Botezatorul, [716]solii rânduit,i de Dumnezeu atrag atent,ia unei lumiiîn pragul judecat,ii la evenimentele solemne, gata saaiba loc în legatura cu orele de încheiere ale timpu-lui de har s, i aratarea lui Isus Hristos ca Împarat alîmparat,ilor s, i ca Domn al domnilor. În curând, oriceom urmeaza sa fie judecat pentru faptele facute întrup. Ceasul judecat,ii lui Dumnezeu a sosit, s, i asupramembrilor bisericii Sale de pe pamânt zace raspunde-rea solemna de a da avertizarea acelora care stau chiarîn pragul distrugerii ves, nice. Fiecarei fiint,e omenes, tidin lumea larga, care va lua aminte, trebuie sa i seexplice clar principiile care sunt în joc în lupta ceamare, care se duce, principii de care depind destinelelumii întregi.

550 Profeti si regi

În aceste ore de încheiere a harului pentru fiii oamenilor, cândsoarta fiecarui suflet trebuie sa se hotarasca în curândpentru totdeauna, Domnul cerului s, i al pamântuluias, teapta ca biserica Sa sa se trezeasca la act,iune caniciodata mai înainte. Aceia care au fost facut,i liberiîn Hristos, printr-o cunoas, tere a adevarului pret,ios,sunt privit,i de Domnul Isus ca ales, i ai Sai, favorizat,imai presus de tot,i ceilalt,i oameni de pe fat,a pamân-tului, s, i El conteaza pe ei, ca sa înalt,e laude Aceluiacare i-a chemat din întunericul la lumina Sa minunata.Binecuvântarile, care sunt revarsate cu atâta darnicie,trebuie transmise altora. Vestea cea buna a mântui-rii trebuie sa ajunga la orice nat,iune, neam, limba s, ipopor.

În vedeniile proorocilor din vechime, Domnul slavei era pre-zentat ca revarsând lumina deosebita asupra bisericiiSale, în zilele de întuneric s, i necredint, a dinainte de[717]a doua Sa venire. Ca Soare al neprihanirii, El aveasa rasara peste biserica Sa cu „vindecarea sub aripileSale”. (Maleahi 4, 2.) S, i din fiecare ucenic adeva-rat urma sa se raspândeasca o influent, a pentru viat, a,curaj, utilitate s, i vindecare adevarata.

Venirea lui Hristos va avea loc în perioada cea mai întune-cata a istoriei acestui pamânt. Zilele lui Noe s, i alelui Lot descriu starea lumii chiar înainte de venireaFiului omului. Scripturile, aratând înainte catre tim-pul acesta, declara ca Satana va lucra cu toata putereas, i „cu toate amagirile nelegiuirii”. (2 Tesaloniceni2, 9.10.) Lucrarea lui este descoperita lamurit princres, terea rapida a întunericului, a ratacirilor de totfelul, a ereziilor s, i amagirilor din aceste zile de peurma. Satana nu numai ca duce în robie lumea, daramagirile lui dospesc în bisericile care se pretind a fiale Domnului nostru Isus Hristos. Apostazia cea mareva progresa într-un întuneric profund ca cel de la mie-zul nopt,ii. Pentru poporul lui Dumnezeu, aceasta va fi

„Casa lui Israel ” 551

o noapte de încercare, o noapte de bocet, o noapte deprigoana din cauza adevarului. Dar în aceasta noapteîntunecata va straluci lumina lui Dumnezeu.

El face „sa lumineze lumina din întuneric”. (2 Corinteni 4,6.) Când pamântul era gol s, i pustiu, s, i întunericulera peste fat,a adâncului, „Duhul lui Dumnezeu semis, ca deasupra apelor. S, i Dumnezeu a zis: «Sa fielumina!» S, i a fost lumina”. (Geneza 1, 2.3.) Tot astfelîn noaptea Întunecimii spirituale, Cuvântul lui Dum-nezeu rostes, te: „Sa fie lumina!” El zice poporuluiSau: „Scoala-te, lumineaza-te! Caci lumina ta vine s, islava Domnului rasare peste tine”. (Isaia 60, 1.)

„Caci, iata”, zice Scriptura, „întunericul acopera pamântul, s, i [718]negura mare popoarele; dar peste tine rasare Domnuls, i slava Lui se arata peste tine”. (Isaia 60, 2.) Hristos,oglindirea slavei Tatalui, a venit în lume ca lumina aei. El a venit sa-L reprezinte pe Dumnezeu oamenilor,s, i despre El sta scris ca a fost uns cu „Duhul Sfânt s, icu putere” s, i „facea bine”. (Faptele Apostolilor 10,38.) În sinagoga din Nazaret, El a zis: „Duhul Dom-nului este peste Mine, pentru ca M-a uns sa vestescsaracilor Evanghelia; M-a trimis sa tamaduiesc pe ceicu inima zdrobita, sa propovaduiesc robilor de razboislobozenia s, i orbilor capatarea vederii; sa dau drumulcelor apasat,i s, i sa vestesc anul de îndurare al Domnu-lui”. (Luca 4, 18.19.) Aceasta era lucrarea pe care adat-o ucenicilor s-o faca. „Voi suntet,i lumina lumii”,a zis El. „Tot as, a sa lumineze s, i lumina voastra înain-tea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune s, i saslaveasca pe Tatal vostru care este în ceruri”. (Matei5, 14.16.)

Aceasta este lucrarea pe care o descrie proorocul Isaia cândzice: „Împarte-t,i pâinea cu cel flamând, s, i adu în casata pe nenorocit,ii fara adapost; daca vezi pe un omgol, acopera-l s, i nu întoarce spatele semenului tau.

552 Profeti si regi

Atunci lumina ta va rasari ca zorile s, i vindecarea tava încolt,i repede; neprihanirea ta ît,i va merge înainte,s, i slava Domnului te va însot,i”. (Isaia 58, 7.8.)

Astfel, în noaptea întunecimii spirituale, slava lui Dumnezeutrebuie sa straluceasca prin biserica Sa în ridicareacelor cazut,i s, i în mângâierea celor care plâng.

Pretutindeni, în jurul nostru, se aud vaiurile durerii lumii. În[719]toate part,ile sunt nevoias, i s, i descurajat,i. Este parteanoastra de a ajuta la us, urarea s, i alinarea mizeriei s, igreutat,ilor viet,ii. Numai dragostea lui Hristos poateîmplini lipsurile sufletului. Daca Hristos locuies, te înnoi, inimile noastre vor fi pline de împreuna simt,iredivina. Izvoarele pecetluite ale dragostei sincere, ase-manatoare cu a lui Hristos, vor fi desigilate.

Sunt mult,i pe care nadejdea i-a parasit. Aducet,i-le înapoisoarele. Mult,i s, i-au pierdut curajul. Vorbit,i-le cuvintede încurajare. Rugat,i-va pentru ei. Sunt aceia careau nevoie de pâinea viet,ii. Citit,i-le din Cuvântul luiDumnezeu. Pe mult,i îi macina o suferint, a sufleteasca,pe care nici un balsam pamântesc nu o poate alina,nici un medic nu o poate vindeca. Rugat,i-va pentruaceste suflete. Aducet,i-le la Isus. Spunet,i-le ca existaun balsam în Galaad s, i un Medic acolo.

Lumina este o binecuvântare, o binecuvântare universala,revarsându-s, i comorile peste o lume nemult,umitoare,nesfânta, demoralizata. As, a este s, i cu lumina Soareluineprihanirii. Pamântul întreg, înfas, urat în întunericulpacatului, al suferint,ei s, i durerii trebuie sa fie iluminatde cunoas, terea dragostei lui Dumnezeu. Lumina carelumineaza de la tronul cerului nu trebuie oprita de lanici o grupare, de la nici un rang sau clasa de oameni.

Solia nadejdii s, i milei trebuie dusa pâna la marginile pamân-tului. Oricine dores, te poate întinde mâna credint,ei

„Casa lui Israel ” 553

sa prinda ajutorul lui Dumnezeu, pentru ca sa fie înpace cu El, s, i va avea cu adevarat pacea. Pagânii nuvor mai fi învaluit,i în întunericul din miezul nopt,ii.Bezna trebuie sa dispara în fat,a razelor stralucitoareale Soarelui neprihanirii.

Hristos a luat toate masurile, pentru ca biserica Sa sa fie un [720]corp schimbat, iluminat cu Lumina lumii, având slavalui Emanuel. Scopul Lui este ca orice cres, tin sa fieînconjurat cu o atmosfera spirituala de lumina s, i pace.El dores, te sa dam pe fat, a bucuria Sa în viat, a.

„Scoala-te, lumineaza-te! Caci lumina ta vine, s, i slava Dom-nului rasare peste tine”. (Isaia 60, 1.) Hristos vinecu putere s, i slava mare. El vine cu propria Sa slavas, i în slava Tatalui. S, i îngerii sfint,i Îl vor însot,i pecale. În timp ce lumea întreaga este cufundata în în-tuneric, în toate locuint,ele sfint,ilor va fi lumina. Eivor observa prima lumina a celei de a doua arataria Sa. Lumina neîntunecata va straluci din splendoa-rea Sa, s, i Hristos, Rascumparatorul, va fi admirat detot,i aceia care L-au slujit. În timp ce nelegiuit,ii fug,urmas, ii lui Hristos se vor bucura în prezent,a Sa.

Atunci, rascumparat,ii dintre oameni vor primi mos, tenireafagaduita. În felul acesta, planul lui Dumnezeu pentruIsrael îs, i va gasi împlinirea întocmai. Ceea ce Dumne-zeu are în plan, omul nu are puterea sa anuleze. Chiarîn mijlocul lucrarii pacatului, planurile lui Dumnezeuau mers continuu înainte, pâna la împlinire. As, a afost cu casa lui Israel de-a lungul istoriei monarhieiîmpart,ite, la fel este s, i cu Israelul spiritual de astazi.

Vizionarul de pe Patmos, privind prin veacuri la vremeaacestei restatorniciri a lui Israel pe pamântul cel nou,marturisea: „M-am uitat, s, i iata ca era o mare gloatape care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam,din orice semint,ie, din orice norod, s, i din orice limba,

554 Profeti si regi

care statea în picioare înaintea scaunului de domnie[721]s, i înaintea Mielului, îmbracat,i în haine albe, cu ra-muri de finic în mâini; s, i strigau cu glas tare s, i zi-ceau: Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care s, adepe scaunul de domniei, s, i a Mielului! S, i tot,i îngeriistateau împrejurul scaunului de domnie, s, i împreju-rul batrânilor s, i împrejurul celor patru fapturi vii. S, is-au aruncat cu fet,ele la pamânt în fat,a scaunuluide domnie, s, i s-au închinat lui Dumnezeu, s, i au zis:«Amin. A Dumnezeului nostru, sa fie lauda, slava,înt,elepciunea, mult,umirile, cinstea, puterea s, i taria, învecii vecilor!»”. (Apocalipsa 7, 9-12.) „S, i am auzit,ca un glas de gloata multa, ca vuietul unor ape multe,ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: «Ale-luia! Domnul Dumnezeul nostru Cel Atotputernic,a început sa împarateasca. Sa ne bucuram, s, i sa neveselim, s, i sa-l dam slava! El este Domnul domni-lor s, i Împaratul împarat,ilor. S, i cei chemat,i ales, i s, icredincios, i care sunt cu El de asemenea îi vor birui»”.(Apocalipsa 19, 6.7; 17;14.)

Capitolul 60 — Viziuni ale slavei viitoare [722]

În zilele cele mai întunecate ale luptei ei îndelungate raul,bisericii lui Dumnezeu l-au fost date descoperiri cuprivire la planul cel ves, nic al lui Iehova. PoporuluiSau i-a fost îngaduit sa priveasca dincolo de încerca-rile prezentului, la biruint,ele viitorului, s, i când luptava fi sfârs, ita, cei rascumparat,i vor intra în stapâni-rea t, arii fagaduite. Aceste viziuni ale slavei viitoare,scene descrise de mâna lui Dumnezeu, sa fie scumpebisericii Sale de astazi, când lupta veacurilor se apro-pie cu repeziciune de încheiere, iar binecuvântarilefagaduite sunt gata sa se împlineasca în curând întoata plinatatea lor.

Multe au fost soliile de mângâiere, date bisericii prin proo-rocii din vechime. „Mângâiat,i, mângâiat,i pe poporulMeu” (Isaia 40, 1), a fost însarcinarea data lui Isaiadin partea lui Dumnezeu, s, i o data cu însarcinareai-au fost date vedenii care au fost nadejdea s, i bucu-ria celor credincios, i în toate veacurile care au urmat.Dispret,uit,i de oameni, prigonit,i, parasit,i, copiii luiDumnezeu din toate veacurile au fost sust,inut,i totus, i [723]prin fagaduint,ele Sale sigure. Prin credint, a, au privitînainte la vremea când El va împlini fat, a de bisericaSa asigurarea: „Te voi face o podoaba ves, nica, o pri-cina de bucurie pentru oameni din neam în neam”.(Isaia 60, 15.)

Adesea, biserica luptatoare este chemata sa sufere încercaris, i amaraciune; caci biserica nu va birui fara luptaaspra. „Pâine în necaz s, i apa în strâmtorare” (Isaia30, 20), acestea, sunt partea obis, nuita a tuturor, dar

555

556 Profeti si regi

nici unul care-s, i pune încrederea în Cel puternic saizbaveasca nu va fi coples, it peste masura. „Acum,as, a vorbes, te Domnul, care te-a facut Iacove, s, i Celce te-a întocmit Israele! Nu te teme de nimic, caci Eute izbavesc, te chem pe nume: es, ti al Meu. Daca veitrece prin ape, Eu voi fi cu tine; s, i râurile nu te vorîneca; daca vei merge prin foc, nu te va arde, s, i flacaranu te va aprinde. Caci Eu sunt Domnul, Dumnezeultau. Sfântul lui Israel, Mântuitorul tau! Eu dau Egiptulca pret, pentru rascumpararea ta, Etiopia s, i Saba înlocul tau. De aceea, pentru ca ai pret, în ochii Mei,pentru ca es, ti pret,uit s, i te iubesc, dau oameni pentrutine s, i popoare pentru viat,a ta”. (Isaia 43, 1-4.)

La Dumnezeu, este iertare, este acceptare deplina s, i faraplata, prin meritele lui Isus, Domnul nostru rastignits, i înviat. Isaia L-a auzit pe Domnul spunând desprecei ales, i ai sai: „Eu, Eu ît,i s, terg faradelegile, pentruMine, s, i nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatele tale.Adu-Mi aminte, sa ne judecam împreuna, vorbes, te tuînsut,i, ca sa-t,i scot,i dreptatea”. „S, i vei s, ti astfel ca Eusunt Domnul, Mântuitorul tau, Rascumparatorul tau,[724]Puternicul lui Iacov”. (Isaia 43, 25.26; 60, 16.)

„Domnul îndeparteaza de pe tot pamântul ocara poporuluiSau”, zicea proorocul. „Ei vor fi numit,i «Popor sfânt,Rascumparat,i ai Domnului». El a hotarât «sa dea ocununa împarateasca», în loc de cenus, a, un «untde-lemn de bucurie, în locul plânsului, o haina de lauda,în locul unui duh mâhnit, ca sa fit,i numit,i terebint,i aineprihanirii, un sad al Domnului, ca sa slujeasca spreslava Lui»”. (Isaia 61, 3.)

„Trezes, te-te, trezes, te-te!Îmbraca-te în podoaba ta, Sioane!

Pune-t,i hainele de sarbatoare,Ierusalime, cetate sfânta!

Viziuni ale slavei viitoare 557

Caci nu va mai intra în tineNici un om netaiat împrejur sau necurat.

Scutura-t,i t, arâna de pe tine,Scoala-te, s, i s, ezi în capul oaselor, Ierusalime!

Dezleaga-t,i legaturile de la gât,Fiica, roaba a Sionului!

Nenorocito, batuto de furtuna, s, i nemângâiato!lata, ît,i voi împodobi pietrele scumpe cu antimo-

niuS, i-t,i voi da temelii de safir.

Ît,i voi face crestele zidurilor de rubin,Port,ile de pietre scumpe,

S, i tot ocolul de nestemate.

Tot,i fiii tai vor fi ucenici ai DomnuluiS, i mare va fi propas, irea fiilor tai.

Vei fi întarita prin neprihanire;

Izgones, te nelinis, tea,Caci n-ai nimic de temut,

S, i spaima,Caci nu se va apropia de tine.

Daca se urzesc uneltiri.Nu vin de la Mine:

Oricine se va uni împotriva taVa cadea sub puterea ta....

Orice arma faurita împotriva ta, [725]Va fi fara putere:

S, i orice limba care se va ridicaLa judecata împotriva ta,

O vei osândi.

558 Profeti si regi

Aceasta este mos, tenirea robilor DomnuluiAs, a este mântuirea

Care le vine de la Mine, zice Domnul”.(Isaia 25, 8; 2, 12; 61,3; 52, 1.2;54, 11-17.)

Îmbracata în armura neprihanirii lui Hristos, biserica va intraîn lupta ei finala. „Frumoasa ca luna, curata ca soarele,s, i cumplita ca o os, tire sub steagurile ei” (Cântareacântarilor 6, 10), ea trebuie sa mearga în toata lumea,biruitoare s, i ca sa biruiasca.

Ceasul cel mai întunecat al luptei bisericii cu puterile rau-lui este acela care precede imediat ziua eliberarii eifinale. Dar nici unul dintre aceia care se încred înDumnezeu nu trebuie sa se teama, caci atunci când„suflarea asupritorului este ca vijelia care izbes, te înzid”, Dumnezeu va fi pentru biserica Sa „un adapostîmpotriva furtunii”. (Isaia 25, 4.)

În ziua aceea, numai celor neprihanit,i li se fagaduies, te iz-bavirea: „Pacatos, ii sunt îngrozit,i, în Sion, un tremura apucat pe cei nelegiuit,i, care zic: «Cine din noi vaputea sa ramâna lânga un foc mistuitor? Cine din noiva putea sa ramâna lânga nis, te flacari ves, nice?» Celce umbla în neprihanire, s, i vorbes, te fara vicles, ug,cel ce nesocotes, te un câs, tig scos prin stoarcere, celce îs, i trage mâinile înapoi, ca sa nu primeasca mita,cel ce îs, i astupa urechea sa nu auda cuvinte setoasede sânge, s, i îs, i leaga ochii, ca sa nu vada raul, acelava locui în locurile înalte; stânci întarite vor fi locullui de scapare; i se va da pâine, s, i apa nu-i va lipsi”.(Isaia 33, 14-16.)

Cuvântul Domnului catre cei credincios, i ai Sai este: „Du-te,poporul Meu, intra în odait,a ta, s, i încuie us, a dupa[726]tine; ascunde-te câteva clipe, pâna va trece mânia!

Viziuni ale slavei viitoare 559

Caci iata, Domnul iese din locuint,a Lui, sa pedep-seasca nelegiuirile locuitorilor pamântului”. (Isaia26, 20.21.)

În vedeniile cu privire la ziua cea mare a judecat,ii, solilor,inspirat,i ai lui Iehova le-au fost date întrezariri re-ale cu privire la consternarea acelora care nu suntpregatit,i sa-L întâlneasca pe Dumnezeu lor în pace.

„lata, Domnul des, arta t,ara s, i o pusties, te, îi rastoarna fat,a s, irisipes, te locuitorii; ei calcau legile, nu t,ineau porun-cile s, i rupeau legamântul cel ves, nic! De aceea ma-nânca blestemul t,ara, s, i sufar locuitorii ei pedeapsanelegiuirilor lor.... A încetat desfatarea timpanelor,s-a sfârs, it veselia galagioasa, s-a dus bucuria arfei”.(Isaia 24, 1-8.) „Vai! ce zi! Da, ziua Domnului esteaproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic....S-au uscat semint,ele sub bulgari; grânarele stau goale,hambarele sunt stricate, caci s-a stricat semanatura!Cum gem vitele! Cirezile de boi umbla buimace, cacinu mai au pas, une; chiar s, i turmele de oi sufar! Viaeste prapadita, smochinul este vestejit, rodiul, finicul,marul, tot,i pomii de pe câmp s-au uscat.... S, i s-a dusbucuria de la copiii oamenilor!” (Ioel 1, 15-18.12.)

„Maruntaiele mele! Maruntaiele mele!” exclama Ieremiaatunci când vede pustiirile în scenele de încheiere aleistoriei pamântului. „Nu pot sa tac! Caci auzi, suflete, [727]sunetul trâmbit,ei, s, i strigatul de razboi. Se vestes, tedarâmare peste darâmare caci toata t,ara este pustiita”.(Ieremia 4, 19.20.)

„Mândria omului, va, fi smerita, declara Isaia cu privire laziua razbunarii lui Dumnezeu, s, i trufia oamenilor va fiplecata; numai Domnul va fi înalt,at în ziua aceea. Tot,iidolii vor pieri.... În ziua aceea, oamenii îs, i vor aruncaidolii de argint s, i idolii de aur pe care s, i-i facusera,ca sa se închine la ei, îi vor arunca la s, obolani s, i la

560 Profeti si regi

lilieci; s, i vor intra în gaurile stâncilor, s, i în crapaturilepietrelor, de frica Domnului s, i de stralucirea maret,ieiLui, când Se va scula sa îngrozeasca pamântul”. (Isaia2, 17-21.)

Cu privire la vremurile acelea trecatoare, când mândria omu-lui va fi smerita, Ieremia marturises, te: „Ma uit lapamânt, s, i iata ca este pustiu s, i gol; ma uit la ceruri,s, i lumina lor a pierit! Ma uit la munt,i, s, i iata ce suntzguduit,i; s, i toate dealurile se clatina! Ma uit, s, i iataca nu este nici un om s, i toate pasarile cerurilor aufugit! Ma uit, s, i iata, Carmelul este un pustiu; s, i toatecetat,ile sale sunt nimicite”. „Vai! Caci ziua aceea estemare; nici una n-a fost ca ea! Este o vreme de necazpentru Iacov ; dar Iacov va fi izbavit din ea”. (Ieremia4, 23-26; 30, 7.)

Ziua mâniei pentru vrajmas, ii lui Dumnezeu este ziua elibe-rarii finale pentru biserica Sa. Prorocul spune:

Întarit,i mâinile slabanogite,S, i întarit,i genunchii care se clatina.

[728]

Spunet,i celor slabi de inima:„Fit,i tari s, i nu va temet,i!

lata Dumnezeul vostru,Razbunarea va veni,

Rasplatirea lui Dumnezeu;El Însus, i va veni, s, i va va mântui”.

„Nimices, te moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu, s, terge la-crimile de pe toate fet,ele, s, i îndeparteaza de pe totpamântul ocara poporului Sau; da, Domnul a vorbit”.(Isaia 35, 3.4; 25, 8.) S, i când proorocul vede pe Dom-nul slavei coborându-Se din cer cu tot,i îngerii sfint,i,ca sa adune biserica ramas, it,ei dintre toate popoarele

Viziuni ale slavei viitoare 561

pamântului, aude pe cei care as, teapta unindu-se înstrigatul de bucurie:

„Iata, acesta este Dumnezeul nostru,În care aveam încredere ca ne va mântui.

Acesta este Domnul,În care ne încredeam,

Acum sa ne veselim,S, i sa ne bucuram de mântuirea Lui!”

(Isaia 25, 9.)

Glasul Fiului lui Dumnezeu este auzit chemând la viat, a pesfint,ii adormit,i, iar când proorocul îi vede venind dinînchisoarea mort,ii exclama: „Sa învie dar mort,ii Tai!Sa se scoale trupurile mele moarte! Trezit,i-va s, i sarit,ide bucurie, cei ce locuit,i în t, arâna! Caci roua Ta esteo roua datatoare de viat, a, s, i pamântul va scoate iaras, iafara pe cei mort,i”.

„Atunci se vor deschide ochii orbilor,Se vor deschide urechile surzilor;

Atunci s, chiopul va sari ca un cerb,S, i limba mutului va cânta de bucurie”.

(Isaia 26, 19; 35,5.6.)

În vedeniile proorocului, aceia care au biruit pacatul s, i mor- [729]mântul sunt vazut,i fericit,i înaintea Facatorului lor,vorbind liber cu El, cum vorbea omul cu Dumnezeula început. „Va vet,i bucura”, zice Domnul, „s, i vavet,i veseli, pe vecie, pentru cele ce voi face. Caci voipreface Ierusalimul în veselie, s, i pe poporul lui înbucurie. Eu Însumi Ma voi veseli asupra Ierusalimu-lui, s, i Ma voi bucura de poporul Meu: nu se va maiauzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici gla-sul t,ipetelor. Nici un locuitor nu zice: «Sunt bolnav!

562 Profeti si regi

Poporul Ierusalimului capata iertarea faradelegilorlui»”.

„Caci în pustie vor t,âs, ni ape,S, i în pustietate pâraie;

Marea de nisip se va preface în iazS, i pamântul uscat în izvoare de ape.

În locul spinului, se va înalt,a chiparosul,În locul maracinului, va cres, te mirtul.

Acolo se va croi o cale, un drum,Care se va numi Calea cea sfânta:

Nici un om necurat nu va trece pe ea,Ci va fi numai pentru cei sfint,i;

Cei ce vor merge pe ea,Chiar s, i cei fara minte,

Nu vor putea sa se rataceasca”.

„Vorbit,i bine Ierusalimului, s, i strigat,i-i, ca robia lui s-asfârs, it, ca nelegiuirea lui este ispas, ita; caci a primitdin mâna Domnului de doua ori cât toate pacatelelui”. (Isaia 65, 18.19; 33, 24; 35, 6.7; 55, 13; 35, 8;40, 2.)

Când proorocul vede pe cei rascumparat,i locuind în ceta-tea lui Dumnezeu, liberi de pacat s, i de toate urmeleblestemului, exclama rapit: „Bucurat,i-va împreunacu Ierusalimul, s, i veselit,i-va cu el, tot,i cei ce-l iubit,i;împart,it,i s, i bucuria cu el”.

„Nu se mai auzi vorbindu-se[730]De silnicie în t,ara ta,

Nici de pustiire s, i prapad în t,inutul tau,Ci vei numi zidurile Tale «Mântuire»

Viziuni ale slavei viitoare 563

S, i port,ile tale «Lauda».

Nu soarele ît,i va mai sluji ca lumina ziua,Nici luna nu te va mai lumina cu lumina ei;

Ci Domnul va fi Lumina ta pe vecie,S, i Dumnezeul tau va fi slava ta.

Soarele tau nu va mai asfint,i,S, i luna ta nu se va mai întuneca;

Caci Domnul va fi Lumina ta pe vecie,S, i zilele suferint,ei tale se vor sfârs, i.

Nu vor mai fi decât oameni neprihanit,iÎn poporul tau:

Ei vor stapâni t,ara pe vecie,Ca o odrasla sadita de Mine,

Lucrarea mâinilor Mele,Ca sa slujeasca spre slava Mea”.

(Isaia 66, 10; 60,18-21.)

Proorocul a prins sunetul muzicii s, i cântarea, as, a muzicas, i cântare asemenea carora, în afara vedeniilor luiDumnezeu, nici o ureche muritoare nu le-a auzit s, inici o minte nu le-a conceput. „Cei izbavit,i de Dom-nul se vor întoarce s, i vor merge spre Sion cu cântaride biruint, a. O bucurie ves, nica le va încununa capul,veselia s, i bucuria îi vor apuca, iar durerea s, i geme-tele vor fugi! S, i cei ce cânta s, i cei ce se joaca striga:«Toate izvoarele mele sunt în Tine». Ceilalt,i însa,care vor mai ramânea, îs, i înalt, a glasul, scot strigatede veselie, lauda maret,ia Domnului”. (Isaia 35, 10; 1,3; Psalmii 87, 7; Isaia 24, 14.)

Pe pamântul înnoit, cei rascumparat,i se vor angaja înocupat,iile s, i desfatarile care au adus fericire lui Adam

564 Profeti si regi

s, i Evei, la început. Va fi traita viat,a din Eden, viat,a[731]în gradina s, i la câmp. „Vor zidi case s, i le vor locui;vor sadi vii, s, i le vor mânca rodul. Nu vor zidi case,ca altul sa locuiasca în ele, nu vor sadi vii, pentru caaltul sa le manânce rodul, caci zilele poporului Meuvor fi ca zilele copacilor, s, i ales, ii Mei se vor bucurade lucrul mâinilor lor”. (Isaia 65, 21.22.)

Acolo, orice putere va fi marita, orice capacitate va fi dezvol-tata. Cele mai mari întreprinderi vor fi realizate,cele mai curate aspirat,ii vor fi atinse, cele mai înalteambit,ii vor fi împlinite. S, i înca vor mai aparea noiînalt,imi de depas, it, noi minuni de admirat, noi adeva-ruri de priceput, obiecte proaspete de studiu, care vorsolicita puterile trupului, ale mint,ii s, i ale sufletului.

Proorocii carora le-au fost descoperite aceste scene maret,e audorit sa înt,eleaga important,a lor deplina. „Ei cercetausa vada ... ce avea în vedere Duhul lui Hristos careera, în ei.... Lor le-a fost descoperit ca nu pentru eiîns, is, i, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe carevi le-au vestit acum”. (1 Petru 1, 10-12.)

Pentru noi, care ne gasim chiar la hotarul împlinirii lor, ceclipa importanta, ce interes viu prezinta aceste des-crieri amanunt,ite cu privire la lucrurile care vor venievenimente pe care, înca de când primii nos, tri parint,iau pas, it afara din Eden, copiii lui Dumnezeu le-auurmarit, le-au as, teptat, le-au dorit s, i pentru ele s-aurugat!

Prietene peregrin, ne gasim înca în mijlocul umbrelor s, i zar-vei framântarilor pamântului dar, în curând, Mântui-torul nostru trebuie sa Se arate, ca sa aduca eliberares, i odihna. Sa privim prin credint, a viitorul binecuvân-tat, as, a cum a fost descris de mâna lui Dumnezeu.Acela care a murit pentru pacatele lumii deschide[732]larg port,ile Paradisului tuturor celor care cred în El.

Viziuni ale slavei viitoare 565

În curând, lupta va fi sfârs, ita, biruint,a câs, tigata. Încurând, vom vedea pe Acela în care sunt concentratenadejdile noastre de viat, a ves, nica. S, i în fat,a Sa, încer-carile s, i suferint,ele viet,ii acesteia vor parea o nimica.„Nimeni nu-s, i va mai aduce aminte de lucrurile tre-cute, s, i nimanui nu-i vor mai veni în minte”. „Sa nuva parasit,i dar încrederea voastra, pe care o as, teaptao mare rasplatire! Caci avet,i nevoie de rabdare, ca,dupa ce at,i împlinit voia lui Dumnezeu, sa putet,i ca-pata ce v-a fost fagaduit. Înca put,ina, foarte put,inavreme, s, i Cel ce vine va veni, s, i nu va zabovi”. „Israelva fi mântuit; ... cu o mântuire ves, nica. Voi nu vet,ifi nici rus, inat,i, nici înfruntat,i în veci”. (Isaia 65, 17;Evrei 10, 35-37; Isaia 45, 17.)

Privit,i în sus, privit,i în sus s, i lasat,i credint,a voastra sa creascamereu. Facet,i ca aceasta credint, a sa va calauzeascape calea cea îngusta, care duce prin port,ile cetat,iiîn marele viitor fara seaman, nemarginit, nemasuratde slava, care este pregatit pentru cei rascumparat,i.„Fit,i dar îndelung rabdatori, frat,ilor, pâna la venireaDomnului. Iata ca plugarul as, teapta roada scumpa apamântului s, i o as, teapta cu rabdare, pâna primes, teploaie timpurie s, i târzie. Fit,i s, i voi îndelung rabda-tori, întarit,i-va inimile, caci venirea Domnului esteaproape”. (Iacov 5, 7.8.)

Popoarele celor mântuit,i nu vor cunoas, te alta lege decâtlegea cerului. Tot,i vor fi o familie fericita, unita, îm-bracata cu ves, minte de lauda s, i de mult,umire. Stelelediminet,ii vor cânta privind scena, iar fiii lui Dumne- [733]zeu vor striga de bucurie, în timp ce Dumnezeu s, iHristos Se vor uni în proclamat,ia: „Nu va mai fi pacats, i moarte nu va mai fi”.

„În fiecare luna noua s, i în fiecare Sabat, va veni orice fapturasa se închine înaintea Mea, zice Domnul”. „Atunci seva descoperi slava Domnului, s, i-n clipa aceea orice

566 Profeti si regi

faptura o va vedea”; „Domnul, Dumnezeu, va facesa rasara mântuirea s, i lauda în fat,a tuturor neamuri-lor”. „În ziua aceea, Domnul os, tirilor va fi o cununastralucitoare s, i o podoaba mareat, a pentru ramas, it,apoporului”.

„Domnul are mila de Sion, s, i mângâie toate darâmaturile lui.El va face pustia lui ca un rai, s, i pamântul lui uscat cao gradina a Domnului”. „l se va da slava Libanului,stralucirea Carmelului s, i a Saronului”. „Nu te vor mainumi Parasita, s, i nu-t,i vor mai numi pamântul pustiu,ci te vor numi: «Placerea Mea este în ea», s, i t,ara ta ovor numi Beula ... cum se bucura mirele de mireasalui, as, a Se va bucura Dumnezeul tau de tine”. (Isaia66, 23; 40, 5; 1, 11; 8, 5; 51, 3; 5, 2; 62, 4.5.)