Prinţesă adorată de armată, infirmiera bolnavilor - Maria, regină a României

Anul acesta comemorăm 75 de ani de la moartea reginei Maria a României, care a rămas în istorie asociată cu o anumită simbolistică regăsită în special în pictură, pirogravură, scrieri sau design de bijuterii.

Consoarta regelui Ferdinand, regina Maria Alexandra Victoria de Saxsa-Coburg şi Gotha, s-a născut la 29 noiembrie 1875 la Eastwell Park, Anglia fiind nepoata reginei Victoria, fiica lui Alfred Ernest Albert de Saxa-Coburg şi Gotha, duce de Edinburgh şi a Mariei Aleksandrovna Romanov, unica fiică a ţarului Aleksandu II al Rusiei. În urma medierilor lui Carol I, care îl alesese pe nepotul său, prinţul Ferdinand de Hohenzollern, ca moştenintor al tronului României, s-a logodit cu acesta la vârsta de 16 ani. După căsătoria din decembrie 1892, a sosit la Bucureşti la începutul lui 1893, încercând de la început şi reuşind cu succes să devină o parte a naţiunii care o adoptase ca prinţesă şi apoi, din 1914, ca regină.

După căsătorie, Maria a fost nevoită să ducă o permanentă luptă cu regele Carol, care o izola total la Peleş şi îi interzicea orice contact cu personalităţi politice sau culturale româneşti.  În numai câţiva ani de zile însă, după ce i-a născut pe Carol (1893), Elisabeta (1894) si Mărioara (1899), principesa Maria se va înfaţişa lumii ca una din cele mai splendide femei din Europa. Inteligentă şi plină de vitalitate, Maria întruchipa totodată şi idealul romantic al oricărui bărbat, fiind sănătoasă, nobilă în atitudini si foarte feminină. În anii de izolare a suferit cumplit din cauza convingerii că a fost atrasa într-o "capcană", că i s-a atribuit doar "misiunea" de a naşte un moştenitor pentru tronul lui Carol I, că îsi va distruge tinereţea şi frumuseţea într-un castel rece, spionată de servitoare şi guvernante.

Dar asta nu avea să se întâmple căci, datorită talentelor sale, bună călareaţă, binecuvântată de la natură cu gust şi cu o frumuseţe ieşită din comun, Maria a fost repede adoptată de Armată, care în foarte scurt timp, mai ales după ce a fost numită comandant (proprietar) al Regimentului de cavalerie 4 Roşiori, a ajuns să o divinizeze. Respectul şi supunerea pe care o arătau de timpuriu ofiţerii acestei femei va conta enorm mai târziu după cum avea să scrie regina: "Poate ca nu s-ar cădea să spun tocmai eu aceasta, dar simt că-mi fac datoria faţă de neclintita lealitate ce mi-au aratat-o totdeauna. Ei alcătuiau o închegare de puteri pe care mă puteam bizui; erau credincioşi, plini de închinare si de devotament. Mă admirau pentru îndrazneala mea fără seamăn când eram călare, pentru neoboseala şi curajul meu, şi totodată simţeau în mine acea deplină şi neînfricoşată credincioşie, care deosebeşte

firea mea. Eram fericiţi când eram laolaltă, la ei găseam o închinare şi o slăvire spontană pe care n-o aflam aiurea".

Legătura sufletească dintre Maria şi Armată a fost extrem de puternică şi nu s-a spijinit doar pe relaţia oficială dintre suveran şi militari, ci pe fapte de razboi. În timpul Războiului balcanic, principesa Maria a lucrat în serviciul sanitar, îngrijind bolnavii din lagărele de holeră, riscându-şi viaţa fara nici o rezervă, pentru ca apoi, deşi acum era regină, să îngrijească la fel de riscant bolnavii de tifos din Moldova, în timpul Primului război mondial.

În octombrie 1917, pe frontul din Moldova, regina s-a încadrat, purtând uniformă de ofiţer, în sectorul de front Cireşoaia în fata cotei 443, pe linia întâi, în prima tranşee, la 200 metri de inamic. A fost vocea cea mai hotărâtă pentru rezistenţa şi ofensiva pe frontul din Moldova şi, dacă studiem cu atenţie memoriile ei, personalitatea care a decis în cele din urmă intrarea României în razboi de partea Antantei, în scopul susţinerii de către aceasta a unirii tuturor provinciilor româneşti.

După Conferinţa de pace de la Paris (1919) şi încoronarea, alături de regale Ferdinand, ca suverani ai României Mari, pe 15 octombrie 1922 la Alba Iulia, a lansat o adevărată campanile de recunoaştere internaţională a statului roman reîntregit, prin întrevederi oficiale sau informale cu suveranul englez , cu preşedintele Woodrow Wilson sau reprezentanţi ai presei europene. S-a reuşit îndepărtarea reginei de la activităţile şi problemele politice după moartea regelui, cu a cărei personalitate a fost mereu într-un contrast pronunţat, acesta având un caracter extreme de slab, şi venirea la domnie a fiului lor, Carol II.

În ultimii doi ani de viaţă, bolnavă, s-a tratat la diferite sanatoria din Europa dar, în vara lui 1938, revine în ţară pentru a muri la reşedinţa de la Peleş. A cerut prin testament ca trupul să-i fie înhumat în biserica episcopală de la Curtea de Argeş, iar inima să fie păstrată într-o raclă din capela Stella Maris a palatului regal de la Balcic. Însă, dupa cedarea Cadrilaterului către Bulgaria, inima a fost mutată la Bran, iar apoi adusă în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României.

În perioadele când locuia la Cotroceni, ofiţerii regimentului său scoteau unitatea la instrucţie în fiecare zi şi în fiecare zi, timp de ani de zile, la o ora precisă, Maria urmărea de la

fereastră defilarea în onoarea ei. Este de remarcat că figura reginei Maria nu a fost nici o clipa alterată de regimul comunist, iar în armată a continuat să fie cultivată în spiritul vechi al cultului eroilor, alături de maresalii Prezan şi Averescu, în ciuda cenzurii şi terorii regimului.

Înainte de a fi condusă de la Palatul Cotroceni pe ultimul ei drum, regina a fost salutată de militari cu baionetele înfipte în pamânt şi patul armei în sus, gest unic pe care Armata nu l-a oferit niciodată nici unui alt om.

În biografia acestei femei proeminente se afla şi un gest care întregeşte personalitatea sa unică: la 26 martie 1926, de Bunavestire, regina Maria a trecut la ortodoxism. Într-o ceremonie desfăşurată la palat, ea s-a spovedit, a fost dezlegată de patriarhul Miron Cristea şi a fost primita în sânul Bisericii Ortodoxe Române.

Maria şi dedicat viaţa si a luptat pentru un popor care odata îi era străin dar pe care l-a iubit şi îndrumat ca o adevărata conducătoare. Despre ţara care o numise regină avea să scrie în testamentul ei astfel : “Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută.”

Româncă de bună credinţă şi cu dragoste nemărginită pentru neam, ţară si valorile naţionale, ne aducem aminte cu profund respect şi adâncă recunoştinţă de regina Maria, supranumită şi “mama răniţilor “ sau “regina soldat “ datorită atitudinii curajoase şi caritabile din aniirazboiului, pentru grija deosebită ce-a purtat-o miilor de ostaşi răniţi în urma luptelor purtate pentru apărarea ţării şi făurirea României Mari.

Regina Maria a avut un impact impresionant asupra contemporanilor săi, nu numai asupra personalităţilor politice sau artistice , dar şi asupra femeilor românce care începuseră să preia din inovatoarele ţinute ale reginei. Astăzi faima sa este la fel de mare poate şi din nevoia oamenilor de a avea modele.

Racla cu inima Reginei Maria -