Facultatea de Drept și Științe Sociale

PRINCIPALELE REGULI DE CITARE ȘI PLAGIAT

Master: Dezvoltare comunitară și integrare europeană

Craiova

2014

Context

În contextul creșterii numărului de publicații și a metodelor de transfer informațional,

standardizarea și elaborarea unor instrucțiuni internaționale privind redactarea

manuscriselor și a aparatului bibliografic devin necesare procesului de uniformizare

mondiala.

În Romania, conduita în activitățile de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și de

inovare, se bazează pe un ansamblu de norme de bună conduită și de proceduri destinate

respectării acestora, cuprinse Legea nr. 206 din 27 mai 2004, actualizata în 2011; în Codul de

etică, prevăzut de Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare,

precum și în codurile de etică pe domenii. De asemenea, un act normativ relevant în

domeniu este Legea nr 8/1996 actualizata, privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Definirea conceptelor

Normele de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare includ, printre altele și

norme de bună conduită în activitatea de comunicare, publicare, diseminare și popularizare

științifică. Iar doua dintre abaterile de la aceasta norma de bună conduită este plagiatul și

autoplagiatul.

Astfel putem defini plagiatul ca expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală,

inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstrații, date, ipoteze, teorii,

rezultate ori metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor

autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale.1

Iar autoplagiatul consta în expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în

format electronic, a unor texte, expresii, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori

metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale aceluiași sau

acelorași autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale.2

În vederea coordonării și monitorizării aplicării normelor de conduită morală și profesională

în activitățile de cercetare-dezvoltare, funcționează în tara noastră Consiliul Național de Etică

a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, organism consultativ, fără

personalitate juridică, pe lângă autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare.

1 Art.4 alin.1 lit.d din Legea nr. 206/ 20042 Art.4 alin.1 lit.e din Legea nr. 206/ 2004

În cazul în care Consiliul National constata existenta unui caz de plagiat poate aplica mai

multe sancțiuni precum retragerea și/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin

încălcarea normelor de bună conduită, retragerea titlului de doctor, desfacerea disciplinară a

contractului de muncă etc.

Având în vedere aceste considerente putem afirma faptul ca citarea reprezintă cea mai

eficientă modalitate de stabilire a unei relații între ideile științifice actuale și cele precedente,

prin care se apreciază și se recunoaște public relevanța muncii autorului asupra unei teme.

Citarea este forma scurtă a referinței, inserată în text între paranteze rotunde sau adăugată

textului ca notă de subsol, la sfârșitul capitolului sau al întregului text. Citarea permite

identificarea publicației din care s-a extras citatul sau ideea comentată și indicarea localizării

în cadrul publicației sursă.3 Referința bibliografică reprezintă un set de informații

bibliografice despre citatul menționat în textul documentului, necesar pentru identificarea și

regăsirea lucrării și verificarea exactității citării. Lista referințelor bibliografice se află, de

obicei, la sfârșitul lucrării.

Tipuri de plagiat

Surse (orale sau scrise) necitate

o Preluare integrală – Autorul prezintă pasaje întregi dintr-o altă operă, cuvânt cu cuvânt,

ca și cum aceasta ar fi creația sa proprie.

o Copiere parțială – Autorul copiază părți semnificative dintr-o operă și le prezintă ca și

cum ar fi creația sa proprie.

o Copiere amestecată – Autorul copiază paragrafe sau fraze amestecate, din diferite

opere, fără indicarea surselor, pentru a se pierde urma surselor originale.

o Copierea deghizată – Autorul preia linia de argumentare, exemplele și alte elemente de

conținut ale sursei, dar modifică unele expresii, ordinea paragrafelor sau alte elemente

pentru a face mai dificilă identificarea sursei.

o Copierea prin repovestire – Autorul repovestește opera, fără a prelua cuvânt cu cuvânt

conținutul, re-traducând prin sinonime sau formulări analoge conținutul acesteia.

o Auto-plagierea – Autorul preia integral sau masiv dintr-o lucrare proprie, anterioară,

publicată în format carte sau articol (format clasic sau digital).

3 Informare și documentare. Referințe bibliografice. Conținut, formă și structură. In: Standarde naționale în vigoare referitoare la biblioteconomie, informare, documentare. Ch., 2000. Vol. 2, p. 85-110.

Surse (orale sau scrise) citate, deformate cu intenție

o Menționarea incompletă – Autorul menționează numele sursei, dar nu include

informațiile specifice (titlu de lucrare, an, editură, oraș, pagină); în felul acesta

corectitudinea preluării nu poate fi verificată și se ascund pasaje preluate integral

anterior sau posterior primei menționări.

o Menționarea incorectă – Autorul oferă informații inexacte referitoare la sursa citată,

făcând imposibilă identificarea și verificarea ei.

o Citarea mascată – Autorul citează corect sursa între ghilimele, dar apoi preia paragrafe

întregi din sursă fără a mai pune ghilimele. Deși atribuie un pasaj din textul său sursei,

el maschează faptul că a preluat, fără referire, alte pasaje din aceeași sursă.

o Colajul – Autorul citează corect sursele, dar întregul text nu este altceva decât un colaj

din diferite surse, fără nicio contribuție personală a autorului.

Așadar, limitarea calificării plagiatului doar la lipsa unei citări este incompletă. Suntem în

prezența unui plagiat dacă sunt identificate cumulativ următoarele elemente:

- elementul material, preluarea unui text și lipsa citării textului preluat, situație surprinsă

și în textul Legii nr. 206/2004, art.4 lit.d);

- elementul intențional, intenția vădită de a prezenta textele preluate și necitate ca fiind

creație sau contribuție personală. 4

Bineînțeles ca tipul de plagiat și originalitatea unei opere depind și de domeniu. Spre

exemplu pentru operele din domeniul științific doctrina a statuat că „originalitatea formei de

exprimare este limitată de rigoarea limbajului științific”5.

Acțiunea în plagiat

Originalitatea este prezumată, de aceea revine autorului acuzat de plagiat dovedirea faptului

că opera presupusă că i-a adus atingere nu este originală.6

Acțiunea în plagiat, are un caracter personal nepatrimonial și poate fi formulată numai de

autorul care pretinde că i-au fost copiate fragmente din operă sau de moștenitorii săi. Mai

4 ICCJ s.civ. și de proprietate intelectuală, decizia nr. 8 din 11 ianuarie 20115 V. Roș, D. Bogdan, Octavia Spineanu-Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe. Tratat, Ed. All Beck, 2005, p.522.6 ÎCCJ secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr.6428 din 30 iunie 2006

nou, sub impactul noilor tehnologii se propune verificarea plagiatului cu un program de

calculator pentru a se da o hotărâre cat mai apropiata de adevăr.

Titularii drepturilor încălcate pot cere instanței de judecată să dispună aplicarea oricăreia

dintre următoarele măsuri:

a) remiterea, pentru acoperirea prejudiciilor suferite, a încasărilor realizate prin actul ilicit;

b) distrugerea echipamentelor și a mijloacelor aflate în proprietatea făptuitorului, a căror

destinație unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit;

c) scoaterea din circuitul comercial, prin confiscare și distrugere, a copiilor efectuate ilegal;

d) răspândirea informațiilor cu privire la hotărârea instanței de judecată, inclusiv afișarea

hotărârii, precum și publicarea sa integrală sau parțială în mijloacele de comunicare în masă,

pe cheltuiala celui care a săvârșit fapta

Evitarea plagiatului7

În contextul multiplicării surselor, a accesului facil la date prin intermediul internetului,

evitarea plagiatului presupune familiarizarea cu conceptul de „plagiat”, cu folosirea corecta a

citatelor și cu realizarea bibliografiei.

În al doilea rând, realizarea unei lucrări cu respectarea normelor presupune și o buna

gestionare a timpului, pentru a putea înțelege cum funcționează acest sistem.

Și nu în ultimul rând, trebuie cunoscute prevederile legale referitoare la drepturile de autor

și drepturile conexe, precum faptul ca pentru pasaje mai lungi (peste 8.000 de semne în

practica editorială), opere de dimensiuni reduse (poezii), scheme, imagini dintr-un ziar,

grafice și altele asemenea, trebuie ceruta permisiunea de a le folosi de la autorul sau

autorilor lor sau de la cei care dețin drepturile conexe dreptului de autor.8 De asemenea,

operele derivate (cum ar fi traducerile și adaptările) presupun acceptul anterior al

deținătorului dreptului de autor sau al drepturilor conexe.

Reguli de citare9

Pentru a evita plagiatul trebuie respectate normele de redactare și citare a surselor.

7 Sinteză realizată din Chris Park, In Other (People’s) Words: Plagiarism by university students-literature and lessons, Assessment & Evaluation in Higher Education, 28: 5, 2003, pp. 471 – 488.8 Drepturile conexe pot fi deținute de un moștenitor, după moartea autorului, în condițiile legii, de o asociație, de o editură sau de un alt tip de organizație.9 Preluate din Mariana Borcoman, Propuneri privind redactarea textelor lucrărilor științifice, Brașov, 2011, pp.5-9.

Inserarea informației preluate din lucrări, în text, se face respectând anumite reguli de

trimitere. Există două mari sisteme utilizate la trimiterile bibliografice: Sistemul European

recomandat și în România de Academia Română (sistemul APA) și cel american bazat pe

Chicago Manual of Style (sistemul Chicago).

Sistemul european

Citatele inserate în text care se vor marca cu ghilimele „ ” și apoi trimiterile se fac la subsolul

paginii utilizând setarea din calculator : Insert-References- Footnote.

o Nota de subsol trebuie sa cuprindă:

- Prenumele și numele autorului, titlul lucrării (cu caractere italice), editura, localitate, anul

apariției lucrării, pagina (prescurtat p.)/paginile( prescurtat pp.)

Exemplu: Ion Popescu, Așetări transilvane- RUPEA, Academia Română, Centrul de studii

Transilvane, Cluj-Napoca, 2010, p. 5.

- Dacă sunt mai mulți autori prenumele și numele lor este menționat în număr de trei și în

paranteză (coautori, coordonatori).

- Manuscrise din arhive: deținătorul de arhivă, fond/ colecție, serie/ parte dintr-o serie,

pachet/dosar, an, fila față sau verso (f. v).

Exemplu: Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Brașov, fond Acte emise de Magistratul

Sighișoara, doc. 1/1750, f. 1. v.

- Izvoare editate, manuscrise: Deținător, fond sau colecție, prenumele și numele autorului,

titlul, nr. manuscris, fila.

- Site-urile de pe internet se trec www. numele site-ului/pagina, ziua și ora de acces.

Exemplu: www. ..../ 23 nov. 2011/ora22

- Interviurile transcrise integral se trec în partea de anexă a lucrării, la final, iar utilizarea

acestora în text se realizează numai într-un text redactat ca sursă informativă (cel mult două

rânduri citate). Modul de prelucrare a acestora și de inserare în text trebuie precizate ca

tehnică de lucru de la început, la fel cum se întâmplă în cazul surselor documentare inedite.

o Trimiterile la subsol potrivit sistemului APA se fac cu următoare prescurtări standard:

- apud- atunci când se citează o anumită opinie a unei persoane, dar apare în lucrarea altui

autor.

- idem (sau eadem) când sunt două note consecutive ale aceluiași autor, însă lucrări diferite.

Idem se utilizează pentru autori iar eadem pentru autoare și înseamnă același sau aceeași.

- ibidem (tot acolo) același autor, aceeași lucrare ca și la nota precedentă (în cazul notelor

consecutive) doar pagina diferă.

- op. cit.(lucrarea citată) se utilizează numai după numele autorului pentru a marca faptul că

lucrarea a mai fost citată înainte. Dacă sunt folosite și respectiv citate mai multe lucrări ale

aceluiași autor atunci după numele și prenumele acestuia se trec două - trei cuvinte din titlu

(cu caractere italice) după care se menționează numărul paginii.

-passim (ici și colo) se utilizează când un termen anume sau informație apare în mai multe

locuri într-o lucrare.

Utilizarea acestor trimiteri științifice este obligatorie. Este în același timp o recunoaștere a

contribuției adusă la problemă de autori diverși și, în același timp ferește de plagiat.

Sistemul Chicago

Acest sistem practică o serie de prescurtări și de trimitere la sursă. Se realizează între

paranteze rotunde, în text, imediat după citatul respectiv, marcat intre ghilimele în text ,,’’.

Lucrările, cu datele de identificare, se regăsesc fie la finele capitolului fie la finele lucrării, în

bibliografie.

Prevederile sistemului Chicago sunt următoarele:

- citatul trebuie marcat în text fie prin ghilimele ,, ”, fie cu caractere italice sau boldit să

poată fi distins facil în text.

- se trece numele și prenumele autorului, anul apariției lucrării, titlul lucrării și pagina.

Exemplu: „ ” (Popescu Ion, 2010, p. 38).

- dacă sunt mai multe lucrări ale aceluiași autor, apărute în același an, se va realiza un sistem

de notare care trebuie precizat de la începutul lucrării.

Ordinea de organizare a bibliografiei

În primul rând, în bibliografie trebuie trecute interviurile în extenso (cu precizarea persoanei

intervievate, vârsta, profesia, data: anul, luna ora de înregistrare). Apoi lucrările generale de

la A la Z (trecute cu Nume, Prenume, Titlu, Editura, localitate, an de apariție), iar în final

paginile web, cu toate datele de identificare (site-ul, domeniul, ziua de acces și ora), tot în

ordine alfabetica.