2
PRIMELE 1000 DE IMPRESII Nu ai curajul, sau nu ţi se pare necesar, să transcezi ambalajul, sau masca falsă cu care apar. Sau ţi se pare că primele 1000 impresii, trebuie să le iei ca atare, fără să le treci prin filtrul îndoielii? offf,rimele astea...ceea ce vreau să spun e că primele până la ‘n’ impresii, fapte, vorbe ale unei persoane, pot să îl reprezinte, la fel cum operaţiile simple de adunare şi scădere, sunt ceea ce defineşte matematica pentru un copil in clasele 1 si 2. Aceste lucruri simple sunt la fel de adevarate ca şi integralele, funcţiile şi modulele din anii mai mari de studiu. Aşa cum un cercetător descoperă toata viaţa lui câte ceva nou şi se miră neîncetat de cât e de complex lucrul pe care îl studiază, aşa ar trebui şi noi să ne bucurăm de existenţa noastră şi a celor din jur, realizând faptul că suntem o minune şi că nu putem cunoaşte o persoană “ca pe propriul buzunar”(cum ar spune unele persoane) niciodată. Concluzia mea de “gânditor de spital,cu tot felul de substanţe băgate în vene”(sunt sinceră, e posibil să fi fost un pic ameţită înainte de a-mi trece astea prin cap) este că ar trebui să ne bucurăm de cei ce ni s-au dat şi de circumstanţe şi de asemenea ar trebui să fim sinceri (cu cei de mai sus), cu orice risc. Nici eu nu mai sunt chiar aşa curajoasă (am paţit-o: cu orice risc!).

Primele 1000 de Impresii

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Scurta poezie despre impresii

Citation preview

Page 1: Primele 1000 de Impresii

PRIMELE 1000 DE IMPRESII

Nu ai curajul,

sau nu ţi se pare necesar,

să transcezi ambalajul,

sau masca falsă cu care apar.

Sau ţi se pare

că primele 1000 impresii,

trebuie să le iei ca atare,

fără să le treci prin filtrul îndoielii?

offf,rimele astea...ceea ce vreau să spun e că primele până la ‘n’ impresii, fapte, vorbe ale unei persoane, pot să îl reprezinte, la fel cum operaţiile simple de adunare şi scădere, sunt ceea ce defineşte matematica pentru un copil in clasele 1 si 2. Aceste lucruri simple sunt la fel de adevarate ca şi integralele, funcţiile şi modulele din anii mai mari de studiu. Aşa cum un cercetător descoperă toata viaţa lui câte ceva nou şi se miră neîncetat de cât e de complex lucrul pe care îl studiază, aşa ar trebui şi noi să ne bucurăm de existenţa noastră şi a celor din jur, realizând faptul că suntem o minune şi că nu putem cunoaşte o persoană “ca pe propriul buzunar”(cum ar spune unele persoane) niciodată. Concluzia mea de “gânditor de spital,cu tot felul de substanţe băgate în vene”(sunt sinceră, e posibil să fi fost un pic ameţită înainte de a-mi trece astea prin cap) este că ar trebui să ne bucurăm de cei ce ni s-au dat şi de circumstanţe şi de asemenea ar trebui să fim sinceri (cu cei de mai sus), cu orice risc. Nici eu nu mai sunt chiar aşa curajoasă (am paţit-o: cu orice risc!).