P re ţu l Lei .5*—

^liii'l'iiiiiiHiiniiiiiiiiiHiiliniiijiiiiihiNiiiliiiiliiilIliiiiliiillIiiiiliiilIliiiiliiilIliiiiliiil.liiiiliiiiliiiiiiiiiiliiiiiiiiiiliiiiiiiiiiiiiiiiliiillliiiiliiilIliiiiliiilIliiiiliiillüë<cöа

Ö S «

ОЭ S

=рьЗ e ô P—•

•= e - i --I—MCO-

!^ <=> 1 C O1

>05ca<ctía

COCO

fd =

>(d.2'532и**B

QS

(3I—IO№g

£ "2 OJs »и «o> pswa . e/5

— (8 “ T3'S g?eu &.-a 0*N .QJ j-P .S

. è в,-P .2" >.Q =3 X I O pS<0 о я аQJ OJTJ .2N П8aj enê « ^ 53 ^ w о СЛaj а

’S £си +1с- CJ* о0J.2 в-> О

«и —*ТЗ а> О ÿю О <10

s>о Ов ря —С ЗР.(0

g 'S я оТе м*5 qj

|1*< *яр*0_ aГО— 0) S ÏI sS e-"0я

ш »5 «Я я о я CJ-fc

illllllllll'llllllülllllllllllllllllüí

с Л в оjo се „ <С 3 S Ь _ >Я >в CJ в щ СО

•г* ПЗ ^ О)2 *2ь iS1о ь* ■ are се

JS в:а с. 'tr л1 11 еI«<« * S i • a l

О о ООО =о о О LTD —ою о 13 ?*5 в Р с Ş»

s £ Qj’S о оS*Z

■ QJ O

• .2 a о

. OJз . s

(0 (0 . 3 3 3 3 , ro O

(Q . *r!CJO

QJ QJS sэ 3'a — -Neu >ra « Ce

-S » g «= ш s s— ^ .И M

: l

«в s " 6 ~ 'S L о « **У*, om» op*( В и и

» 1 fl в*QJ Я CO fO СЯ (0 _w g < g <d e o e ’ = <оя r я r я tî =Gje <а__ й tu =« ’s <иТЗ « 2 ° “ « 2 ®2 -a i? jS I O Ş? O’Ä n V"3!. =o S ’-E-o

-- о ~

яЛ111П111Ш1[Ш1!111111111Ш11|||1Пй

в. о я 'О — _ _ _е з 2 з о ß

ТЗ -р ^ -fc -Ь .В cpgC (upÄ -gо ч ° и a ï >=. а в. р, « о

S 2 S *® £ "О 2 SД вД аД вД-З Ё тз Ё тз ё т з g g щ о щ о ш о щ щX Z Z ZZ

Ш1||1||:1111:11Н|'1|||||М'|||ЩН111|1!||||||1Ч1;||1Ш11|1||||1|||1|1Щ|!|||1|Щ||||||ЦЩ|!||НЦ|||||!111|||||||||И|Ц|Ш||И|1||1Ш11ЦЩЩ||И||Щ|||||1|И|||[|||1||||||||||1|1||||[Й

1 9 9 9 O 9o o d> O ,-v

I S l B S B O I I S L O r o r O C

f i

01

00f i

0f i

0f i

f i

f i

f i

0010000000Q

ÎjpttOtCCT S e ţ | Cxţx Nai onauXI

flBBPBjWiţ y IprigM ryj Baasga

ţrtB []g5!8| zK Tll ll p «-MBEaLUmI Ţji f falaiSHaS*

AQW.V.SMHSCLSCHt. " —

biblioieca m i n i i ii „AsseiAjiyiirPublicaţie periodică.

A n u l X V I I . N r . 1 4 7 . M a i '1 9 2 7 .

Din poveştile Ini Moş Toaderşi a l t e p o v e s t i r i p e n tr u p o p o r .

DeB O L C 9 J .

Editura „Asociaţiunii“, Sibiiu, Strada Şaguna 6.

f t e c e Q Q O B B 3H ) B ±1P reţu l L el,5 -—

Cuuânt înainte.Poueştile şi pouestirile, cari se tipăresc,

acum, aşteaptă de mult lumina zilei.In 1909, pe atunci profesorul şi membrul

în secţia literară a Asoeiaţiunii, mai apoi preşedintele „Astrel“, Andreiu Bârseanu, seria despre pouestirile cetite:

„Recomand eu toată căldura pouestirile dlui Adam Boleu, plugar din Brad, ee ni s ’au încredinţat spre eensurare uara trecută de dl coleg Dr. 1. Radu"... „Dl Adam Boleu este un adeuăraf talent de pouesfaş. Naraţiunile sale au forma poueştilor poporale şi chiar când cuprind o tendinţă moralizătoare sau instruetiuă, aceasta este îmbrăcată într'o haină aşa de atrăgă­toare, încât cetitorul, eu totul cuprins de farmecul po- uestirii, nici nu simte că autorul urmăreşte un scop prin pouestirea sa. Pouestea inedită „Fata din rouă născută, în rouă crescută“ este o uariantă frumoasă a „Ilenei Gosinzenei“ de M. Pompiliu şi ar merita să se publice şi în „Transiluania“. .. „In orice caz po­uestirile lui Adam Boleu uor forma un număr frumos din Biblioteca poporală a Asoeiafiunii şi uor fi cetite eu drag de orişicine“. (Doc. Nr. 550—1909)

Cine este Adam Boleu, se ua întreba eetitorul, după cetirea acestor rânduri, lată cum îşi descria uiaţa, în Mai 1910, într’o scrisoare, adresată „Astrei“ :

„Sunt născut la 3/15 Aug. 1871, din părinji eco­nomi . . . întâi am înuăfat carte aci la noi (Brad), dela domnul înuăfător loan Angel, apoi am fost şi în gim­naziu până pe a doua clasă gimnazială, neurând fata — fie iertat — să mă mai lese la şcoală, auând trebuinfă de mine la lucru. Asta a fost în a. 1888. Pe atunci oameni eu carte erau pufini la noi în Brad „la Pă­dure“. Asemenea, foi încă nu erau ea acuma. Am

1*

4auut însă noroe eă mi-a picat un calendar în mână, eu pouestea lui loan Creangă „Harap Alb“, care eu drept euuânt pot să zic eă a deschis dragostea de earte în mine. Dumineca mai mergeam la Bordea Pase şi ceteam „Poşta Română", mai apoi „Cărţile Săteanului român" de 1. P. Reteganul. — Apoi apărea „Foaia Poporului“ la Sibiiu, pe care o abonai „din puterea mea“, ea copil, ani de-arândul. In a. 1895 publicai prima poDeste în „Foaia Poporului ’. Apoi la a. 1898, eăsătorindu-mă, mă dusei „jiunere“ laTudoran Toader, unde petrecând rău eu socrii n’am scris nimic, ei numai ceteam cărţi din „Biblioteca parohială“.

Murindu-mi soţia.. uenii dela „Pădure" la oraş, în casa mea şi astfel ajunsei stăpân pe mine însu-mi, cum se aice. Abonai „Libertatea“ eu „Foaia Intere- sântă“, „Gazeta“ şi „Luceafărul“, cari pe atunci apărea în Budapesta, şi cari pot să sic eă m’au în- uăfat mai bine cum trebuie să scriu. Vream să scriu, dar nu îndrăsneam, până ce cetesc Hunele de Maxim Gorki*) şt, cetind biografia lui, prinsei curaj şi începui a serie ; dar mă gândeam eă unde să le trimet spre publicare. Le uoiu trimite la „Luceafărul“, dar, oăzând eă aci se publică numai ee-i ales şi artistic, nu în­drăznii, ci-mi încercai norocul la „Poporul Român“ eu 4 poueşti (1902),. iar mai târziu la „Foaia Intere­santă“, care mi le publică eu toată bunăuoinfa“.

. . . Precum uedefi, la şcoală n’am auut noroe să înuăf mult, dar am înuăfat acasă, dacă m’a tras inima eătră earte. Azi mă ocup eu economia, căci am pu­ţintel pământ, mai duc cu carul eu boii dela statie negof la bolţi, îs portărel la reuniunea de înmormân­tare din B r a d . . . şi, mulfămese lui Dzeu eă-i bine până-i omul sănătos şi are purtare bună.

Gând am ureme mai scriu câte eeua, când nu, mai cetesc, mei gând pe lângă boi ori păşunând ui- tele şi mai ales Duminecile le petrec — după ce uin dela biserică — cetind. Şi aşa trece uiafa încet şi bine."

*) Trad. de Horia P etra -P e tre seu .

De atunci au trecut şaptesprezece ani şi Adam Boleu tot omul de omenie a rămas, omul, care îşi cunoaşte lungul nasului, înt'ro lume, care şi-a pierdut, par’eă, sărita.

Lunile trecute a intrat pe la „Astra“ din Sibiiu şi a întrebat: ce s ’a ales de manu­scrisele mele ? Doar nu le-a pustiit şi pe ele uâltoarea răsboiului 1 Şi i-am scos manuscri­sele la iueală şi le dăm mai departe; să se bucure ţăranii români de scrisul unui ortac mintos de al lor.

Ne bucură că putem tipări broşurică de faţă şi amintim aci că în „Biblioteca Sămă- nătorul“ (editura librăriei diecezane, Arad) au apărut, în 1919, sub numărul 49, de A. Boleu alte „Poueşti şi pouestiri“, iarăş, uredniee de cetit.

Sfârşim eu sfaturile lui A. Boleu, trimise nouă în 1918, pentru un calendar al nostru, sfa ­turi, cari şi astăzi trebuie să ţi le lai la inimă:

„Moştenire: Limba, legea şi moşia,Credinţa şi omenia,M’a 'nuăţat să le iubesc Şi eu drag să le cinstesc Maica mea de copil mie.Când încă nu ştiam nimic.Că aceste bunuri mari Fac ţări şi popoare tari.Deci — copile — te înuaţă Şi 'n întreaga ta uiaţă Le păzeşte şi le ţine G’ atunci feriee-i de tine

, De maica ce te-a născut Şi ţara unde-ai ereseutl“

5

e

Legenda Zărandului.lntp’o zi frumoasă de primăuară, fiind

sărbătoare, şedeam eu Moş-Toader la umbra nucului din grădina noastră şi ascultam la pouestirile şi glumele lui, că era om bătrân şi ştia multe lucruri minunate, pe care le po- uestea eu plăcere. Eu îneă-1 ascultam eu drag, că erau pline de farmec.

Moş-Toader era om uechiu, dar uoinie şi sănătos ea beufa.

— Hei, nepoate, îmi zicea el, — în tine­relele mele era mai bine pe lume. Trăiau oamenii bine unu eu altu, ea şi când ar fi fost fraţi, şi ţineau unu eu altu. Era destul o fântână şi-un cuptor la un sat întreg! Dar azi? Azi n’are a se uedea frate pe frate, deeum alţii străinii... Pe atunci nu uedeai pentru lumea asta un om beat ori pipând, dar’ şi erau sănătoşi şi trăiau mult, nu se prindea hectica de ei aşa iute ca azi, când îşi ard plămânile eu şpir şi pieptul şi-l fac ea hornul de fum!

Două laerămi ea două boabe se desli- piseră din ochii bătrânului şi se prelinseră pe obrazul lui frumos şi rumen ea de holtei.

7

Eu mă fac eă nu le uăd, el mă uit la frunza nucului eum o joacă uântul, legănându-o. . . De departe se uedeau dealurile uerzi tre­murând în bătaia soarelui de uară.

— Ce dealuri frumoase se uăd de aici, moşule!...

— Da, nepoate, eă Dumnezeu a aşezat pe un strămoş de-a nost aici în ţinutul aeesta falnic, mai nainte de a fi fost alte năţii de oameni 1

— Şi ştii pouesteaaeeea.Moş-Toadere?...— Cum să nul Ţi-o spun.De mult trăia un om din sângele nostru,

într’o margine de împărăţie, ce stăpânea lumea mai toată, în partea de eătră o crăime mică, dar uitează, eu oameni uoiniei ea şoimii... Şi eum îi rostul uremii în lume, când uru Dumnezeu, se făcu o bătaie mare. Şi era potopenie cumplită. Omul nostru plecase pe uremea asta de acasă eu muierea şi cei zeee feciori ee auea, eu uitele la păşune, departe de casă, şi aşa când ueni răimea, el nu era în calea ei...

Dacă auziră ueşti rele, nu se mai în­toarseră 'napoi, ei plecară înainte eu tot ee aueau, şi tot se duseră treizeci de zile şi

8

treizeci de nopţi, până dela o ureme'se'oste- niră, şi când ajunseră într'un uârf de deal frumos, tatăl porunci să se lase uitele să pască ’n uoie, căci ei în noaptea aceea rămân acolo!...

„Mulţămim lui Dumnezeu că am ajuns aci în pace“ — ziseră şi se lăsară ho- dinei...

După ce adormiră toţi, bătrânul uăzu cerul deschis şi printre mii de stele şi cureu- beie, se pogorî o grădină plină de pomi şi legume, apoi de ţarini eu grâu şi eu cucuruz, cu liuezi, eu iarbă 'nflorită, şi se aşeză jos pe pământ, împrejurul lui... Şi grădinar era un înger, care era îmbrăcat în haine albe şi eu faţa albă şi frumoasă ea de copil mie. Ueni la el şi zise:

„Frate, când te uei scula, priueşte în jur de tine şi tot ce uei zări, al tău ua fi, că aşa au bineuoit Dzeu, pentru că eşti om de ome­nie şi eu credinţă:“...

Îngerul se făcu neuazut, iar el se trezi curând. Şi iacă era ziuă. Ceriul era roşu aurit la răsărit: ciocârlia şi priuighetoarea se întreceau a înălţa cântări de laudă pă­rintelui lumei.

9

Bl îşi sculă familia, apoi îngenunchind toţi se rugară^ lui Dzeu. Şi pe când gătară eu rugăciunea lor de dimineaţă, răsăria şi sfântul soare ea un oehiu al celui prea pu- ternie, trimiţându-le cele dintâi raze lor ea semn, că rugăciunea lor e bine primită.

Omul se sculă în picioare, îşi puse mâna streşină la ochi şi prim depărtările...

Ce uăzu, nu-şi eredea ochilor 1 Era colţ de rai, nu alteeual Dealurile erau numai o oerdeaţă de codru, ce se legăna la adierea uântului de uară. Ba poala dealurilor erau şesuri cu spice de grâu ea aurul, iar pe şesuri curgeau ape arginţii, limpezi ea la­crima săracului asuprit, în năsipul cărora strălueia bogăţia aurului adus legănat pe braţul apelor, din sânul pământului bineeu- uântat de Domnul.

Şi zări omul colea, nu departe, o uaeă, un june, un porc, o scroafă, iar lângă un brad nalt şi frumos, erau strânşi mieluşeii şi pouesteau eu mamele lor, cari erau euleate la umbra unui mesteacăn trufaş, crescut aproape de brad; iar pe ualea aceea în sus caprele mâncau la eureehiu. Pe o ro- uină păştiau altele.

10

Şi tot acolo, aproape de unde priuea el, zări o rudă, şi mersă să o ieie, dar eând prinse de ea, nu mai ştia eă ee noroc a dat peste el, treaz e, ori uisează, eăei ruda era de aur! Apoi, mai uitându-se, zări o baie, lângă un râu alb o băiţă, o peşteră, o luncă şi alte locuri minunate de care se bucură foarte...

Atunci ehiemă pe muiere şi copii lângă el şi le zise : Acum dragii mei nu mai mergem nieăirea, ei rămânem aici, eă Dzeu ne-a bineeuuântat!... Şi le pouesti tot ee zărise — fiindcă nu putea uedea bine, eă era ceaţă aşa de dimineaţă — cât priuise depărtările.

— Bine, tată dragă, ziseră feciorii, dar cum putem noi şti eă unde suntem şi eă cum se ehiamă aceste plaiuri?

— Cum să se cheme ? Fiindcă îngerul mi-a zis, eă cât oiu zări eu ochii, a meu să fie; ţinutul acesta se ua numi Barând.

Iar uoi mergeţi, căutaţi uitele şi numiţi aceste plaiuri cum aueţi uoie, căci a uoa- stre uor fi, numai să fiţi uredniei de ele, să nu le ieie străinii dela uoil Aueţi grijă, eă ştiţi uorba ceea, e ă : dacă laşi pe străin în casă, el te scoate dela masăl

11

Ei merseră după uite şi făcură cum le porunci lor. Unde găsiră bradul, făcură sat şi îl botezară Brad, unde găsiră mesteacănul iară făcură sat şi îi ziseră MesteacănJ apoi unde găsiră celelalte toate făcură sate şi le numiră: ]une, Luncă, Vaca, Baie (Baia-de- Criş), Peştera, Băiţa, Ţeuie, Rouină, Cureehiu, Scroafa, unde găsiră porcii îi ziseră Por- eurea, şi unde găsise tata lor ruda de aur îi ziseră Ruda. Toate rămaseră eu acelaş nume până în ziua de azi şi o rămânea cât o fi mălaiu în ţară şi picior de român! Iar celelalte sate au căpătat alte nume cum li s’o părut lor mai bune şi frumoase“.

Era odată un om fălos şi buiae.lntr'o zi se duse la pădure după lemne.

Lăsă carul eu boii într’o poiană, iar el se duse prin pădure şi găsind un fag trufaş, ş’apueă să-l taie. Când tăiase mai jumătate, trece pe acolo Dzeu eu sfântul Petru şi îi zic :

— Bun lucru. Iar el de eolo:— Daeă-i bun, nu-i dela uoi.

im

Fălosul pocăit.

12

Dzeu auzindu-l uorbind aşa, clăti din cap şi nu zise nimic. Dar Sân-Petru zice cătră Dzeu:

— Vezi Doamne, cât de obraznic îi omul ăsta. Oare cum am face să-l îndreptăm un pic ?

— Da, uezi, Petre, cât e de fălos şi de obraznic acuma, da să uezi ce om de omenie şi smerit ua fi pân’ astară!

Şi de loc rândui Dzeu de se îngroşă lemnul pe unde-l tăiase, iară la loc!

Când băgă omul de seamă, nu se cu­noştea că pe unde-l tăiase. Se înfricoşă tare.Lăsă săeurea lângă lemn şi se luă după cei doi călători să-i ajungă şi să-i roage de ier­tare, pentru uorba lui nesocotită. Şi du-te şi du-te până-i ajunse. Cum îi ajunse, luă pălăria din cap, se închină frumos şi le zise:

— Bun ajunsul, oameni de omenie!— Să-ţi fie de bine şi dtale, omule.— Da, mă rog Duoastre, oare ce minune

poate fi, că m’apueai să tai un lemn şi îmi pare că Duoastre treeurăţi pe aeolen (aci îi fu greu să mai spuie) şi de atunci mă treziică lemnul se îngroaşe iară la loc pe unde j l-am tăiat. |

i

18

— Nu-i nimica, dragul nost, du-te numai ’napoi şi-l pune pe car şi-l du acasă, că nu-i nici un rău!

Şi Dzeu cu Sân-Petru plecară mai de­parte ; iar omul întoarse ’napoi. Dar când ajunse la lemn, lemnul era tăiat tot, gata numai să-l pună pe car!

— Hu, Doamne, nu mă lăsa la rău! Ştie Dzeu, da nu poate fi lucru curat eu lemnul acesta! Cum să cutez eu să mă prind de el să-l pun pe ca r? Aşa uorbea acuma omul singur şi-şi făcea la cruci şi se ruga lui Dzeu.

Aşa el nu mai cuteza să se prindă de lemn, ei îşi luă săeurea, merse şi-şi luă boii eu carul gol şi plecă eătră casă. Mergând pe cale iară întâlni pe Dzeu eu Sân-Petru, în chip de doi feciori.

De departe cum îi uăzu, luă căciula din cap şi le dete „bineţe“. Ei îi mulţumiră frumos şi-l întrebară că de ce merge eu carul gol dela pădure?

— Eăsaţt-mă, dragii mei, nu mă mai în­trebaţi, că azi dete pacostea de mine!... Şi le pouesti tot. Ei îl mângăiară şi trecură pe şale In sus.

14

Gât ee trecură, tacă, Doamne, uenea pe cale un car singur fără boi, încărcat de lemne. Ajunge omul şi îl şi întrece. El se fereşte înspăimântat din cale şi începe a se ruga lui Dzeu, că uitându-se la car, eunoseu lemnele, că era fagul la care tăiase el.

Şi mergea pe cale şi nu mergea şi se gândea şi se socotea, că oare, Doamne, ee lucru poate ft?

Când ajunse acasă şi se băgă pe poartă, uăzu lemnele puse la loc de pe carul acela şl se uită să uadă şi carul, dar carul se dusese mai departe.

Muierea lui nu uăzuse carul ee a adus lemnele şi uăzândml pe el uenind cu carul gol din pădure, îl întrebă, că de ee nu aduce lemne ?

— Easâ-mă, nu mă mai năcăji barem tu, că năeăjitu-s eu destul! Şi îi pouesti tot. Se miră şi ea.

— Oare, ee zici. muiere, tai eu acuma lemne din lemnele estea, ea să auem peste noapte ? o întrebă el.

— Cum soeoţil... Da eu aş zice să tai, că asta Dzeu a rânduit pentru obrăznicia ta, să ştii!

15

Şl s'apueă omul, aşa, eam eu frică, şi-şi taie două braţuri bune de lemne şi le duce în easă.

Nu trecu multă ureme şi uin doi eerşi- tori la el şi se roagă să le dee sălaş. Şi, minune: el, care nici odată nu primise pe nime să doarmă în casa lui, ee să doarmă, da niei să se bage în curte, ori să deie o eoaje de pită, — primi eu cea mai mare bunăuoinţă pe eerşitorii, cari nu erau alţii decât înşişi Dzeu eu Sân-Petru.

Cât ce intrară pe poartă, merse şi-i pofti în easă, le dete de cină, le aduse paie de le făcu muierea prt, să se odihnească bine.

Lor încă le pouesti ee-a păţit, iar ei îl mângăiară, zieându-i: să fie om de omenie şi să se poarte cinstit eu toţi oamenii.

— Aşa-i Petre, zise Domnul, după ee adormi omul — că se smeri cel înalt 1 ?

— Adeuărat, Doamne, tu poţi îndrepta şi pe cel mai rătăcit prin graiul minunilor Tale, că mare-i puterea Ta 1, zise Petru, zim- bind mulţumit de îndreptarea omului celui prea fălos şt buiae.

Mintea şi răchia.Dzeu nu bate omu,Fără râehia şi soranu’.

Uezi, dragul meu, îmi zise moş Toader, un bătrân roşeouan la faţă şi eu părul alb, — arătându-mi un biet de om beat, tăuălin- du-se în tină.

— Vezi ce om uoinie şi tare iesta şi aeum, iată-l, nu e în stare să steie pe picioare!

— Văd, bade Toadere, şi mă mir şi eu, eum de-i mai tare uinarsul ea el! Daeănu-i minte în eap, nu-i, şi paee!...

— Apoi, aşa-i nepoate! Mintea, săraca, îi dar dela Dumnezeu, şi îi rânduită să şadă pe un scaun în mijlocul capului şi de-aeolo să îndrepte trupul întreg. Şi ce fericit e tru­pul când mintea e stăpână. Dar uinarsul, acel duh diauolese, e care strică mintea şi o alungă de pe scaunul ei şi apoi atunci, uezi ce face eu bietul om.

— Şi oare eum se întâmplă asta, moşule ?— Apoi, uite eum : Mintea şade pe scaun,

eum zisei. Omul bea un pahar de uinars. Cum îl bea, iuzul cel rău se urcă în eap, unde găseşte mintea şi îi zice: Bună ziua!

17

Mintea îi mulţămeşte şi-l întreabă eă eine-i? Atunci el îi spune, zicând:

— lo-s un pui de drac. Mintea, auzind eă-i pui de drac, se înspăimântă şi se face o leacă mai la o parte, atunci uinarsul se aşează în locul ei. - - Dar; omul nu se în- destuleşte numai eu un păhar, ei mai bea unul. Acesta apoi, mergând şi uăzând pe celalalt şezând pe scaun, prinde inimă şi z ice :

— Noroc, ortaee!— Noroc să ai!— Dar’ ceea de colo, eine-i?— Mintea.— la fă-te îneolea, să şed şi eu! Atunci

împinge pe minte şi mai la o parte.Vine apoi al treilea, mai fălos ea eeia-

lalţi, şi z ice :— Noroc, ortacilor 1— Noroc să ai!— Dar’ ceea de colo eine-i?— Mintea.— Faeeţi-mi loc şi mie! Atunci o împinge

pe jos de pe scaun şi aşa apoi rămâne ra- ehia, afurisita, stăpână, care să cârmuiască de acolo pe om.

2

18

11 îndeamnă apoi a face rele şi el le face bucuros, fiindcă nu ştie ce face. Ba de multe ori când bea prea mult, atâta duh rău se aşeză pe scaunul minţii încât îl rupe, şi apoi atunci omul rămâne întunecat şi nebun, căci ştii uorba c e e a : unde nu-i minte, nu-i nici merinde.

După o ureme, târziu, apoi mintea se apropie de scaunul ei şi începe a-1 eurăţi, suârlind pe drăeuşori afară şi aşezându-se iară la loc, făeându-se stăpână.

Dar, de multe-ori scaunul ei e stricat, rupt şi ea are o grămadă de lucru până-şi pune locul în ordine, întocmai ea în o ţară, după bătaie.

Fericit e, nepoate, omul, care nu-i beutor şi pipaş, căci acela e sănătos şi uoinie, are zile lungi şi fericite şi neamul lui ua fi trainic şi ua moşteni pământul. Căci, să ştii dela mine, eă omul beutor şi pipaş nu ajunge nici să îmbătrânească, eă acestea două îi scurtă zilele şi îl duc în mormânt, pe lângă eă beutura îl duce pe om la sărăcie şi ne­cinste 1

— Fii sănătos, nepoate!— Dumnezeu te ţie, moşule!

19

Comoara.In falnicul Zarand, în acest ţinut frumos,

locuit mai eu seamă de români, e aşezat orăşelul Brad, pe care îl strătaie apa Cri- şuiul alb, drept în două, dela răsărit spre apus. De-a dreapta Grişului, chiar de lângă oraş, se ridică dealul „Cornăţel“, la poala căruia e biserica românească, iar eeua spre răsărit dela biserică, mai în uârf, este o groapă, care are o poueste frumoasă, şi anume:

De demult, în timpul întunecat al iobăgiei. şedea acolo un om pe locul unde erau „Şteampurile“ eele ueehi. Era în noaptea de Paşti. Omul nostru plecase foarte de dimi­neaţă la biserică. Era întuneree de te pu­teai propti în el, şi cum uenea pe sub coaste, când fu în dreptul „morii celei eu patru roţi“ fu izbit în faţă de o lumină foarte mare, care uenia din deal, unde uăzu naintea sa ea o piuniţă mare, largă, luminată ea ziua.

O fată de uriaş, frumoasă, se apropie la el şi-l pofti să uie înlăuntru. Ea început îi fu frică, dar, uăzând că nu-i eeua rău, ba e un lucru minunat, întră eu fata acolo Aci erau şapte cămări pline de comori: In cea dintâi era

2*

20

un plug de aur eu patru boi la el. In a doua erau şapte oi eu lâna de aur. In a treia erau mai multe buti eu bani de aur. In a patra erau buţi pline eu bani de argint. In a eineea erau tot felul de arme minunate, de cari nu mai uăzuse el. In a şasea cămară erau haine de cari numai împăraţii poartă, iar în a şaptea cămară era o masă lungă de aur şi la masă şedeau pe jiţuri aurite trei bătrâni. Pe masă era o piatră mare, nestemată, care lumina peştera întreagă ea soarele.

Un bătrân eu barba albă şi eu nişte ochi pătrunzători sub fruntea lată, luminoasă, cetea din o carte mare, iar eei doi ortaci îl ascultau zimbind. Cât ee uăzu pe român îi zise :

— îndrăzneşte, nepoate, şi uezi ee ne-a dat nouă Dzeu...

— Minunate lucruri uăd, domnule, şi mă mir eă de unde şi de eine pot fi aduse aici atâtea comori, căci noi suntem săraci lipiţi pământului.

— Cum, uoi sunteţi săraci? Cum se poate când uoi moşteniţi şesuri mănoase şi munţi bogaţi? Ori eă streinul le duce folosul, batăr eă a uoastre sunt? Luminaţi-uă dar! Zici eă de unde-s comorile? Ţi-oi spune. Şi, priuind pe om eu bunătate, zise:

21

— Demult, foarte demult era în lume o ţară fericită. Era dăruită de Dzeu eu toate co­morile : auea şesuri mănoase şi munţi bo­gaţi, apoi auea fii, cari erau numai inimă. Şi era dăruită de Dzeu şi e’un domnitor în­ţelept şi uiteaz. Când ur’un duşman uenia eu bătaie asupra lor, se sculau eu mie eu mare şi-şi apărau moşia, întocmai cum şi-ar apăra un tată eu feciorii, easa lui de năuală străină.

...Spre miază-zi dela ţara aceea era o împărăţie mare şi lacomă, care, biruind popor după popor şi ţară după ţară, ajunse ueeină eu ţara asta fericită, de care o mai des­părţea numai o apă mare.

...Dar împărăţia aceea, cum zisei, era la­comă şi nu se putea uita eu ochi buni la ţara cea fericită şi bogată, care era numai o erăime. Trecu deci apa să o bată, dar se păcăli, căci rămase ea bătută.

...Mai trecând încă ureme şi auând îm­părăţia un împărat uiteaz, făcu un pod mare peste apă şi iară se bătură sdrauăn. Pe ur'o eâtăua ureme puseră pace, până se mai întăriră amândouă. Când fură destul de tari, iar se apucară şi ea şi când se bat doi munţi în capete, se băteau... Nu mai fu chip de a scăpa din ghiarele ei.

22

Aci bătrânul încreţi fruntea-i tată, ochii începură a-i fulgera, îşi strânse mâna pumn şi urmă:

— Hei, nepoate, acei fii braui fură fiii mei! Gei mulţi pieriră, iar câţi rămaseră, se traseră eătră codri! Eu îmi strânsei como­rile, cari le aueam dragi, mă rugai lui Dzeu să mă scape, trecui din lume şi uenii aici eu feţişoara asta şi eu aceşti prietini dragi.

...Nepoţilor mei o să dau aceste comori, dar trebuie să fie luminaţi şi să fie slobozii

Aei apoi bătrânul se aşeză pe scaun şi făcu semn la fată să-l scoată mai pe afară.

Iar fata îi zise:— Qrăbeşte, eăuindoi ţânţari dela Griş.După ce ieşi afară nu mai uăzu nimic,

fără numai dealul tăcut şi plin de întuneree.Clopotul începu a cânta lin la biserică,

uestind muierea Mântuitorului. Românul îşi luă pălăria din cap, îşi făcu cruce şi zise:

— Minunată ai făeut lumea, Doamne, dă să fie pace şi libertate în ea, dă Doamne ea să se cunoască toţi oamenii eă-s fraţi şi că Tu eşti părintele lor! Pacea ta o dăruieşte lumii.

Şi se duse la biserică.

23

Gând ueni ‘napoi, se uită să uadă loeul Unde fusese el, dar nu se cunoştea nimie, fără numai un mie izuoraş curgea — cân­tând în limba lui, — la uale.

• •Atraşi de această poueste nişte indrieşei

împreună eu un ungur, Zsulinsky, care erau boltaşi şi cari le dădea lumini de său, — au săpat acolo şi se zice că ar fi ajuns până la boltitura piuniţei, care era de cărămidă. Dar cum lucru mergea cam greu, fiindcă lu­crau eu frică, l’au părăsit până dupăurăjbi, când iară s’au apucat, după ce mai nainte au fost de au întrebat de un urăjitor uestit şi care le-a spus că să se bage un om mai curajos eu o lumină de ceară în mână până la boltitură. Aşa au şi făcut. Au legat pe unul eu un ştreang peste mijloc şi l’au slo­bozit pe gură în jos, eu lumina aprinsă şi eu o crampă în mână. Acesta, după ee-a ajuns aeolo, a rupt din eerime nişte cărămizi... atunci mii şi milioane de goange au ieşit în sus. Atunci el a clătinat de funie să-l tragă afară şi, pe când l-au tras, era mort...

După aceea zice că s a r fi clătit dealul şi s ’a strâns gaura laolaltă. De atunci nime n’a mai cercat să sape.

„Lumea bucuriei...“(sau: de eând se ultoiese cireşii]

Era odată în lume un om foarte cre­dincios eătră Dzeu. Nu lucra, nu mânea, e’un euuânt nimic nu făcea, înainte de a se ruga lui Dzeu.

Omul nost auea trei feciori şi o fată. Sudalmă în casă şi între copii nu se auzia, fără numai uorbe curate. Aşa trăi omul nost în paee eu femeia şi copiii lui.

Când îi ueni uremea ea să moară, chemă pe fii la pat şi le zise:

— Dragii mei, eu mor, mă due de unde nu mai este întoarcere, iar uoi rămâneţi în paee, uă iubiţi unul pe altul eu dragoste fră­ţească, apoi uă iubiţi neamul şi legea, în eare u’aţi născut, căci până ueţi ţinea la neamul şi legea uoastră, noroc ueţi auea în lume. Căci să ştiţi că eei ee îşi lasă legea şi neamul, aceia nu-s oameni de omenie şi nici noroe nu au. Iubiţi şi pe sora uoastră şi eând Dzeu îi ua trimite norocul, măritaţi-o eu cinste. Apoi uă păziţi de judecăţi, căci nu-i lucru mai urât şi mai ruşinos, decât eând se pârăse fraţii laolaltă. Uă las eu limbă de moarte. Să uă purtaţi omeneşte...

25

— Ne uom purta bine, tată, ziseră toţi.Mai mult nu le putu spune eăei puterile

îi slăbiră şi moartea îi înecă glasul. Muri eu inima plină de bucurie, eăei îi făgădui- seră eă s’or purta bine. Iţi părea că râde şi mort.

La ureo eâtăua ureme îl urmă şi soţia, care, ea mamă bună, încă lăsă eu limbă de moarte la copii ea să fie oameni de omenie şi cinstiţi.

Vremea trece şi eu uremea şi zilele noastre! Fata ajunse în uârsta măritatului când într’o zi îi şi ueniră peţitori, li ueni un fieior jrumos, înalt ea un brad din o ţară departe, numită „Ţara Bucuriei“.

Plăeându-le la unu de altu făcură nuntă şi neuasta se duse eu bărbatul în ţara lui. Zestre nu duse dela fraţi, ei le-o lăsă lor toată, să o împartă laolaltă, frăţeşte.

La un an după cununie ueni neuasta eu bărbatul la fraţi „pe uedere“, unde petre- eură mai multă ureme laolaltă, bueurându-se.

Intr’o zi se rugă bărbatul neuestei de eumnatul-său eel mai bătrân să meargă să-i adepe calul, zieându-i:

26

— Cumnate dragă, te rog du-te eu calul meu călare şi mi-l adapă la izuor, unde îi înuăţat să beie apă, dar ori ee-i uedea, tu jos să nu te seobori şi să-l laşi în uoia lui, eă te duce el.

— Bine, zise cumnatul său şi plecă. Dar ajungând la un tău*) mare, uăzu nişte oameni în mocirlă până în grumazi, năeăjindu-se. Cum îl uăzură, oamenii începură a-l ruga să se seoboare jos, să uie să le ajute să iasă afară. El nu stete mult pe gânduri şi se seo- borî jos şi merse eătră ei, dar din ce în ce se apropia de tău, din ee tăul se lăţia. Când se uită să uadă calul, cal nu-i. Se dusese ’napoi. O luă pe jos 'napoi, ruşinat.

In altă zi se duse fratele mijlociu, care iară păţi aşa. Veni rândul celui mai mie, care, făeându-şi cruce şi zicând un „Doamne ajută“, se sui în spatele calului şi se duse. Când ajunse la tău, iară-l rugară oamenii ceia, dar el le zise:

— Seoată-uă cine u’a băgat acolo 1 şi se duse mai departe. De acolo ajunse la un şes mare, unde era o mulţime de uite slabe,

*) C,ae.

2?într’o păşune slabă, auând păstori slabi. Aici nime nu mai zise nimic, deci trecu mai de* parte.

Ajunse într’un loc unde nişte păsări eu elonţ de fier ea secera, rupeau carnea de pe nişte oameni şi nu o mâneau, ei o scuipau jos.

Ajunse apoi în {ara cumnatului său, care, cum uă spusei, era „ţara Bueurei“, unde era iarbă uerde pân’ la brâu, numai floare lângă floare. Pomi înfloriţi, prin cari săltau păsă­rile, cântând care de care mai frumos. Uite frumoase, pe cari le îngrijau păstori frumoşi la faţă, cântând din fluier doine drăgălaşe. Apoi sbor de albine şi joc de fluturi, eu cari se jucau copii în haine albe, întreeân- du-se eu meluşeii albi, în fugă.

Mult se minună uoinieul nost când uăzu cum calul trage sub doi cireşi înfloriţi, la ră­dăcina cărora era un izuor eu apă limpede ea lacrima şi cum bea apă. Sete i se făcu şi lui dar nu cuteză să se coboare jos, de frică să nu paţă ea fraţii săi. Întinse deci mâna şi rupse două elombiţe încărcate de flori şi le puse în pălărie, cum e nărauul românului. Calul beu apă şi plecă eu el înapoi. Când

28

ajunse acasă, ieşi cumnatul său în calea lui şi îi z ise :

— Hei, cumnate dragă, cum ai umblat şi ce ai uăzut?

— Bine am umblat şi multe am uăzut. Am uăzut în o baltă, plină de mocirlă, o mul- ţime de bărbaţi şi femei, năeăjindu-se să iasă afară şi nu puteau. Şi, Doamne, cât aş urea să ştiu că de ce s ’or năcăji acolo?

— Aeeia-s oamenii, cari ş’or blăstămat părinţii şi nu i-or ascultat!

— După aceea am uăzut în o pustietate toate slabe: şi oameni şi dobitoace, oare acelea de ee-s de isbelişte?

— Aeeia-s oamenii, cari în lume nu or dat la săraci să guste din laptele dela do­bitoacele lor.

— Apoi, cumnate dragă, am ajuns în un loc unde nişte pasări înfiorătoare eu elonţul ea seeerea îneârligat, rupeau carnea de pe nişte oameni, dar m'am uitat la ele că numai rupeau carnea şi o scuipau jos, nu o mâneau.

— Hei, cumnate dragă! Aeeia-s renegaţii, eeiee-şi lasă neamul şi legea, eu limba maicii sale, căci în lume oameni mai blăstămaţi şi mai păcătoşi decât aceia nu-sl Aşa cumnatei...

29

— După aceea ajunsei unde toate erau luminate, frumoase şi plăcute, unde era raiul lui Dumnezeu.

— Drept aii Acolo e „Lumea Bucuriei“, acolo toate-s bune, toate-s bogate şi fericite, căci acolo îs oamenii cei aleşi ai lui Dum­nezeu, copiii cei ascultători şi fraţii cei buni. Dar în pălărie ce ai?

— Iacă, nişte flori de cireş, îmi luai de-mi pusei în pălărie, căci pare eă-s mai fru­moase ea la noii

— Drept ai, căci la noi îs cireşele mai mari şi dulci, nu ea aici la uoi, amare.

Atunci ee-i ueni în gând, se apucă şi altoi doi cireşi eu mlădifele din pălărie şi în acea zi erau prinşii

De atunci se altoiesc cireşii şi de-atunei auem şi noi cireşi buni, că mai ’nainte erau numai cireşi pădureţi, amari.

Şi din patru copii numai sora şi fratele, cari ceruseră ajutorul lui Dumnezeu şi-şi făcură cruce când plecară, auură noroc să uadă „Lumea Bucuriei“.

30

„Auerea strânsă eu eânia — cânii o mâneă“.

Era odată la noi în sat un om, bogat şi lacom ea o apă mare. Nu era holdă pe lângă a lui, să nu taie eâte o brazdă când ara; ori rât de fân să nu se bage eu coasa, când cosea. Când mergea la pădure, trăgea carul în pădurea lui, de încărcat însă îl încărca din al altora. Casa, şura, îi erau făcute din lemne aduse noaptea din pădure, lntr’o noapte îngheţaseră urechile la boi de gerul mare ce era, pe când el aducea. Bagsamă pe aceea era făcut, că dacă nu lua eeua din al altuia, nu era sătul...

Apoi mai era şi scump, încât de multe ori îşi lăsa cina pe dimineaţă şi se culca flămând. Prânzul îl lăsa pe cină, apoi, când era silit să mânee, înghiţea de două ori gol şi odată fără pită...

Când auea eâte un lucrător, dar mai ales la îmblâeii, spunea la muiere că să nu le fiarbă în oală mare, că n’or putea mânea tot, ş ’apoi se strică; ei mai bine să fiarbă în una cât de mică]

31

Când îmblătitorii uoiau să mai mănânce, nu era... se gata. El iute se scula dela masă şi zicea: „Hm, hm, n’o fost om bun cine-o făcut oala astal e’-o făcut-o prea mică“. Iar omul zicea:

— „Nu, nu. N’o fost lesne niei cine-o făcut-o, dar niei cine-o eumpărat-o“.

De harnici erau oameni harnici amândoi şi el şi muierea. Ea sapă, la seceră ori la fân, nu prea plăteau lucrători, ei săpau ei amândoi. Când se lumina de ziuă, badea Mitru era în lucru. Ea opt ceasuri, când uenia nana Florieă eu mânearea în mână şi eu copilaşul — pe care îl aducea eu tro- euţa în cap, el mânase o postată bună, plătea prânzul. Apoi făceau umbră la copilaş, la „Giorgiuţul nost“ şi prânzeau. Apoi lucrau amândoi cât patru inşi, încât aueau bucate peste bucate, lucrate numai de ei amândoi.

Odată apucaseră nişte ani ploioşi, şi cum era cotarea lui plină, hambarele pline şi că­mara iară plină de cucuruz şi de grâu, cam eu gărgăriţe, fireşte, — apucară a ueni oa­menii eu grămada după bucate la el, care auea bani, cumpăra pe pământ. Cumpăra omul acum eu două-trei măsuri de cucuruz

32

loc de trei-patru măsuri de sămănătură, eăei eel lipsit era silit, eă numai de pe la Arad mai aduceau, care şi eare, eu carul eu boii. Drum de fier nu era, uezi dta, pe atunci. Şi era măsura de cucuruz eu cinei, şase zlofil...

La el uenise norocul, dar apoi şi era urednie de el! Vorba ceea: Norocul la tot omul uine odată în mâţă, apoi el are chică în frunte şi dacă nu eşti urednie să-l prinzi de ea, îţi întoarce dosul şi atunci n’ai de ee-l mai prinde, eă coadă n’are şi să ştii eă nu te mai întâlneşti eu el.

Omul nostru se puse ’n picioare, cum se zice! Auea bani, uite, bucate, cuprinsese pământ mult, încât el era eel mai bogat în sat la noi!... Şi auea un singur copilaş: Geor- giuţ, pe eare îl ţinea nana Floriea şi-l câ­ştiga ea oul eel roşu şi îl ninera peste mă­sură. Dar bine a zis cine-a zis eă:

Gopilul ninerat,nu-1 prea poţi scula din pal...

Şi:eum se scoală, eată’n oală,nici ochii nu şi-i deschide până dă cu mâna ’n blide.

De-l luau părinţii eu buna : puţină treabă făceau eu el; de-l luau eu răul, nici atât.

33

Apoi ce păţea eu mâncarea! Mălai nu urea să mânee, eă zieea eă-l doare ţoalele, far, pită bună. De mazere să nu-i pomeneşti, fără de ouă sparte! Cureehiul e prea aeru şi nu-i place, mai bine mancă smântână. Şi aşa, când îi da una, cerea alta, şi când nu ara, să mânia şi nu urea să mânee până nu chemau pe cutare copil din ueeini, să mânee eu el, doară se îndeamnă amândoi...

li ueni uremea să meargă la şcoală, şi iacă pe Giorgiuţ eu straiţa în spate, plină de plăcinte şi ouă ferte, mergând să înueţe carte! Dar aci trebuia să şadă frumos în bancă, eeeaee pe el nu-l lăsau euştiriţele, căci era buiae, ea şi calul când mâneă ouăs, De multeori era silit dascălul să-l loueaseă eu joarda. Nu-i sta gândul la înuăţătură, ei să se bată eu copiii.

De multe-ori, când mergea sara acasă, spunea la mă-sa eă l-or bătut pruncii, eă l-a pus dl înuăţător în genunchi şi eă el n’-o făcut nimic!... şi mă-sa credea. Şi nu-l mai trimese la şcoală, eă zieea ea eătră omu e i : Să-l trimet să mi-l buenăreaseă trăn- eălaii de prunei şi să-l puie dascălul în ge­nunchi ? Ba puie-şi pofta ’n cui, eă doar are

3

34

ee mânea acasă la mine şi are iosag destul, eă ştiu eă n’oi face popă din el. Puiu mamii. — Şi-l netezea eu mâna pe eap.

— Bine, bine, muiere, zicea Mitru — ai grijă eă tu eu ninerăturile tale faci nimica din el. Uezi eă aeasă nu întoarce un oiţei ori un purcel, nu-mi faee niei o treabă şi eu mă tem eă n’are să iasă nimie din ell

— Ce, orei să-l pui la lueru de acuma, să mi-1 împileşti, să nu crească? Are cine lucra; ai slugă acuma, luere, eă de aceea îi dau plata.

— Bine, bine, d’apoi auerea noastră cine s ’o câştige dacă uom muri?

— Ba aceea nu te gândi tu, numai să auem noroc să trăiască)

— Ai grijă, Florieă, eă ştii tu uorba ceea : eă cine are şepte prunei, toţi îs uredniei, eă îs crescuţi în năcaz şi-s dedaţi eu nuiaua, iar cine are numai unul, îi ea şi fără el, eă e crescut îmbuibat, nu ştie să câştige, făr' să prade!

— S’o înoăţa el!... Aşa apoi când tată-său îl mustra, mă-sa îi ţinea parte, şi aşa apoi în loc să se înueţe să luere, înoăţa nebunii, eă răul totdeauna e mai aproape de om, ea ee-i bine.

35

După-ee apueă ţingălău, mai mergea la crâşmă, unde se întâlnia eu ortaci de ai lui, eu cari îşi petrecea. Apueă a îndrăgi uinul, lăuta şi fetele, căci acestea trei uese- lese inima omului mai bine... Bani auea că îi dădea mă-sa şi mai pitula el de pe unde erau puşi rău. Azi făcea pe la crâşmă un pont, mâne o pătăranie, pân’ apueă a face câte o comedie eu coarne. Când deschise mă-sa ochii, fu prea târziu, nu-l mai putu îndrepta, că de joardă nu se temea, ba nici de bâtă.

Mumă-sa de năcaz că l-a prea ninerat şi a făcut om rău din el, se bolnăui şi muri de supărare...

Tată-său, la ureo eâtăua ureme, se în- sură a doua oară şi luă o muiere cam... beutoare. Acum era binişor de George, că asta mai deprinse şi pe badea Mitru a în­china eu sticla mai des... dar nici de auere nu-şi uita. Vorba c e e a :

Cui ti place lucru bine Şi de bea, îi mai rămâne;Dară cui îi place rău Trece p’ângă făgădău,Zice eă-i uinarsul rău,Că n’are bani în hăşeâul...

3*

38

Insă George eu maştera-sa nu se mai gândeau la lucru.

0e se gândi badea Mitru? Să însoare pe George până trăeşte el şi să-i aducă ne- uastă harnică, că uăzuse pe Dina, fata lui Susan, ţinând de coarnele plugului şl tare ar fi dorit bătrânul să şi-o uadă noră. Fata era cam elăpiţoasă, lălaie, şi lui George nu-i plăcea. Dar badea Mitru se puse ruptnea- juns s ’o iee şi George nu putu scăpa nici cum. Se puse el în poară că n’o ia, dar uorba ceea: de frică mânei plăcinte. Trebui s ’o iee. Nu-i plăcea însă de ea, şi pace!

De multe-ori îşi mai stâmpăra amaru dela inimă câte eu o litruţă de uin dela cârciuma lui Seăiete, care când îl uedea, îi râdea inima, îşi sucea musteţele, şi le punea în poziţie eătăneaseă, că fusese şarge mare acolo, şi când îi uenea câte un om plăcut lui, apoi lua poziţie eătăneaseă şi îi z icea : — Bună ziua uoiniee 1 da eu ce să uă slu­găresc ?

— Cu c e ? la eu o litră de uin, să-mi fac uoia deplin!

— Drept ai!

3?

— Drept, daeă ai banii Apoi îi aducea uinul şi îl punea pe masă. Când scotea punga sad plătească, Seăiete se uita furiş la el în pungă şi dacă uedea că are bani, râdea şi-l chema într’altă casă, mai „extra“, ş ’apoi pe furiş făcea de ştire la ţigani să oie eu lăuta. Aceia abia apucau. Şi începeau ţiganii a-i trage cum a pierdut ciobanul oile şi „ian mori mândră, ian mori, dragă“, la care Qeorge asculta eu pălăria pe-o ureche şi eu mânile în şolduri... Apoi daeă se motoeosea bine, se da la joc, zicea că joacă şi el jocul dom­nesc : euadrilul, şi pocnea în opt degete. Apoi zicea: — Eu ştiu trăi, mă nu ea uoi, eă-s copil făcut de mamă săracă, că pe mine m’o fătat mama, nu m’o ouaţi...

In toate zilele era la Seăiete. Pretini auea destui, cari, când îl mirosau eu bani, îl în- eujurau ea albinele eojniţa. Seăiete la în­ceput îi aducea uin bun, de cela eu 40 erl- ţari litra, dar după ce bea două-trei litre şi se îneârnea, îi da de cel eu 26, ea eu pa­truzeci, căci el tăcea şi bea şi de plătit plâtea cât zicea Seăiete, că el ştia cât tre­buie să plătească.

Ea ureo eâţiua ani muri badea Mttru şi rămase Qeorgiuţ stăpân pe auere. Acum era

şi mai la largul său să-şi petreacă. Lucrul de acasă şi a câmpului îl purta muierea. Iar el îşi petrecea până eătră miezul nopţii, când, eu toată părerea de rău, trebuia să închidă Scăiete cârciuma. Atunci o lua, împletiein- du-se, pe drum, dar de multe ori în loc să meargă acasă mergea pe locuri sierete...

Odată, în loc să meargă acasă, s'a luat pe drum şi s’a tot dus, până o ajuns la podul Mureşului, şi numai când ha cerut straja banii, uama de pod, s ’a trezit că unde merge.

De altă dată în loc să meargă acasă, s’a dus la „Steanul Bordi“, aci uăzu o bă­trână eu părul până în călcâie şi cum îl uăzu cum îl luă de mână şi dând eu piciorul de stean se deschise o uşă mare, pe care in­trară înlăuntru. Aci apoi erau mii de muzi­canţi, cari cum îl uăzură, începură a trage eu arcul; iar George juca... şi jueă până di­mineaţa, când deteră nişte puşcaşi — cari umblau după iepuri — de el, jucând şi poc­nind în degete lângă un pădueel. Tot era sânge pe mâni şi pe picioare şi el, săracul, gândea că e în curţi de cele mari...

Câte odată îl mai ocăra muierea, ba, când era beat, îl şi cioplea eu bâta. Dar nu

39

trăi mult şi muri şi ea. Bucuria lui Qeorgel Se însură a doua oară şi luă o fată săracă, dar frumoasă, eu care numai de a mai mare dragul să petreci. Şi-şi petreeură până uân- dură pământul tot, uaei, boi, cămară, graj­duri, păduri, tot se duse în cârciuma lui Seăiete.

Odată îl uăd măsurând uşa eâreiumei şi îl întreb mirat că ce face

— Ce să fac ? îmi zice el trist — ia măsur cârciuma asta, trăsni-o-ar Dzeu, că, uite, e numai de un paş de largă şi de un stângen de lată, şi a încăput auerea mea toată în ea, iar eu nu mai încap, fără banii Seăiete mă aruncă afară de când ştie că nu mai am bani... Dar, fie, e’am auzit eu că auerea mea a fost strânsă eu eânia şi acum uăd, că „auerea strânsă eu eânia cânii o mâneă“... Acuma îmi uine şi mie minte în cap, da\ ce folos, dacă nu m’a scos nime din cârciumă atunci când am intrat întâiaş dată! Da’ las’ numai, că m’apue şi o să-mi fac eu auere iarăl

— Cam înzădar iei ţundra dacă trece ploaia, îi ziseiu eu...

Cum aşa a şi fost!

40

„Dealul fetei“.— Din poueştile Zarandului. —

A fost eândua, eum se spune, erau zmei răi pe lume, ee furau fete alese, să şi-le faeă mirese...

Era odată în sat la noi o fată foarte frumoasă, ea un trandafir înflorit. Şi auea, Doamne, o mamă harnică, dar rea 1

Intr’o zi de sărbătoare se făeu „nedeie“ mare, la care se duse satul întreg, numai Floriea nu, eă nu urea să o lase maieă-sa, care tot îşi mai găsea eeua de lucru, şi aşa, dând şi Florieăi de lucru, o făcea să nu poată merge. Se uita, biata fată, eu jale la prietenele ei, eum se duc eu mamele lor la horă, dar îi uenea greu să roage pe mai- eă-sa s ’o lase şi pe ea.

Gi, după-ee isprăui eu lucrul, ea s’apueă şi se îmbrăcă frumos, încât îţi părea eă-’i din chip!...

— Da tu fată, ee urei ?, — o întrebă maieă-sa, eu uorbă aspră.

— D’apoi, maică dragă, uezi dta, eă toate fetele se due azi la nedeie, şi aşa mă îmbrăeai să merg şi eu şi te rog să uii şi dta eu mine 1...

«1

— Ba zmeul să te ducă, eă mie nu mii-i de jocul tău, eă am lucru şi...

— D’apoi, maică dragă, ştii doar eă azi e sărbătoare şi-i păcat să lucrăm atâta...

— Bine, daeă-i păcat a lucra, da a juca nu-i păcat, apoi te du şi tu, eă doară te-o juca zmeul şi te-o şi duce îneotroua, să te sature de joci... — zise maieă-sa, aprinsă.

Floriea plecă oeărâtă la joc, iar maieă-sa rămase bombănind din gură. Ci bine-o zis, cine-o zis, eă blăstămul de părinte se prinde ea tina de părete, fiindcă cum ajunse la joc, iacă şi ueni un fecior uoinie de o luă la joc şi tot eu Floriea jueă până de eătră seară. Nime nu-l cunoştea şi nici fata, dar ei îi plăcea să joace eu el, eă era fru­mos, şti, de n’auea soţ. De multe-ori o în­torcea jueându-o, încât nici n’atingea pă­mântul !

Gând fu de eătră seară, flăcăul cel uoinie, luându-o iară la joc, se înuârti eu frumoasa fată mult-mult şi tot mai tare şi mai tare, până ce ea nici nu simţi cum, înuârtindu-se, nici eă mai atinge pământul, ei se înalţă în mâinile lui, care o ţin bine de subţiori, şi, spre marea spaimă a lumii dela „nedete“,

42

să înălţă tot mai sus şi mai sus eu ea, spre norii, cari se îngrămădeau ea de furtună, şi iată-l eă trecu eu ea peste pădure încolo...

Toţi creştinii lăsară jocul şi se uitară plini de groază, alţii scuipau în sân şi-’şi făceau cruce, alţii strigau şi plângeau: Să fie zmeul între noi şi noi să nu ştim nimica!“

Dar zmeul trecuse, cum zisei, eu fata cea frumoasă, şi nu se opri până într’un uârf de deal, unde bagseama era casa lui.

Oamenii se împrăştiară speriaţi dela joc. li dăduseră uestea şi mamei Florieăi. Atunci ea începe a plânge şi a se uăita şi a-şi zmulge părul de durere şi a-şi bate gura ce a blăstămat şi plecă pe urma fetei, strigând desnădăjduită, ea să o găsească 1 Şi se duse până în uârful dealului unde-i arătară oamenii eă s ’a lăsat zmeul eu ea jos, dar nu găsi fata, numai o fundă (pantli- euţă) din părul ei, pe care o euuoseu. Atunci şi mai tare începu a plânge şi plânse acolo zile şi nopţi, săptămâni de arândul... plânse, până muri. Oamenii aci o şi îngropară pe nenorocita mamă. Şi din plânsul ei se făcu un izuor eu apă sărată, pe care o beau uitele eu plăcere. Chiar şi apa iese din

4 3pământ suspinând... Iar dealul să ehiamă „Dealul fetei“.

Fata, de altmintrelea, petreeea bine eu zmeul, eă auea ee-i poftea inima aeolo în curţile lui, eari erau în stean; dar o mânea dorul fraţilor şi-a părinţilor, dorul locului unde s’a născut şi a crescut.

Zmeul în toată ziua mergea prin lume şi seara, când uenea acasă, îi aducea şi ei mai totdeauna câte-o ueste. Odată-i spunea eă cine a murit, odată eă cine se însoară, eă ce fac ai ei, şi câte toate. Despre toţi îi spunea, numai despre maieă-sa nimic. Odată îi spuse eă, iacă, s’a înerendinţat fra­tele ei mai mare, Eăiţă, şi eă peste trei săptămâni i-o fi nunta. Atunci ea începu a se ruga de el ea să meargă cu ea la nuntă. El eă nu, ea că să meargă. Şi tot aşa două săptămâni, până când se hotărî şi zmeul să meargă, să-i facă pe uoie, eă-i era dragă.

Şi plecară amândoi, chitiţi frumos, Mer­gând ei aşa, pouestind pe cale, zmeul începu a-i arăta la buruieni, spunându-i care de ce leac e bună. Asta-i pentru serintit, asta pentru armurare, pentru durere de ochi, şi eâte şi mai câte.

44

La un loc femeia găsi o buruiană eu floarea roşie-roşie, şi arătându-o zmeului îl întrebă eă aceea de ee leae e bună.

— Aruneă-o şi nu te prinde de ea. eă aeeea-i iarba zmeului, de care îi e mai urât şi nu poate suferi mirosul ei niei eum. Ba se făcu eă o aruncă, dar nu o aruncă, ei o ascunse

Dacă ajunseră acolo, la tofi ai ei le păru foarte bine, şi care de care o întrebară eă cum petrece. Ba le spuse eă de altmin­trelea petrece bine, numai asta-i rău eă-i tot singură. Ba arătă apoi la o bătrână buruiana ceea şi îi spuse eă ce-a zis zmeul. Bătrâna o sfătui să meargă să mai găsească de acele şi ea şi-aduse aminte eă sunt într’un loc petros. Merse şi culese multe. Bătrâna le spălă şi le mestecă, făcând din ele o alifie de uns şi unse pe femeie din creştet până ’n tălpi. Femeia merse apoi de se puse la masă lângă bărbat. El începu, Doamne, a strănuta şi a sufla pe nări, până ee îi ueni pară de foc, apoi dela o ureme; răcnind urât, luă chip sperios şi gonit de mirosul ierbii zmeilor, se înălţă în sus şi se duse spre locul lui, lăsând o dungă de lumină pe urma sa.

45

Iar femeia, după-ce se gătă nunta frate- său, merse la popa şi se spouedi, făcându-se iară creştină, cum fusese, tar mat apoi, eălu- gărindu-se, făcu o mănăstire, unde înuătă pe copii să fie ascultători de părinţi, iar pe părinţi să fie eu frica lui Dumnezeu şi să nu-i blasteme niei-odată, arâtându-le eu păţania ei eă ce poate face neascultarea şi blăstămul.

(Această poueste e în legătură eu fosta mănăstire dela Vaca, din Zarand, despre care poporul poues- feşte eă s ’ar fi urzit în felul acesta. „Dealul fetii“, este şi azi la Duneoiul-de-sus.)

In Ţebea. Era a doua zi de Paşti a anului 1872. O zi drăguţă şi frumoasă, de primăuară. Înfloriseră pomii. Un potop de frunză uerde, flori albe şi roşii, cari răspândeau un miros plăcut şi dulce. Soarele îţi părea eă râde eătră toate, încât de dragul lui se umpluse pământul de flori. Pasări sburdalniee ciri­peau uoios pe crengile arborilor înfrunziţi-

Delà nedeie.— Amintiri. —

46

Iţi părea eă şi ele au sărbătoare şi cântă lăudând pe Domnul.

Venisem şi eu eu tata şi eu mama la Ţebea, la „Nedeie“, Gând am ajuns acolo, eât uedeai eu ochii erau tot români gătiţi de sărbătoare. Nu puteam să mă mai satur pri- uindu-i Ceea ee-mi plăcea mai mult, era cu­nuna de fete şi neueste, frumoase ca nişte bujori... alături de bătrânii şi bătrânele, cu­minţi şi aşezaţi.

Trec până lângă goron. lac’ aici era un joc minunat. Erau zărăndeni de pe toate sa­tele de prin prejur.

Din Baia-de-Criş ueniseră domnii dela comitat, fericiţii: Pipoş, Dr. Hodoşiu, Seeula, Frâneu (bătrânul), Borlea şi alţii.

Ge lume era atunci 1 Şi ce fericit era acest ţinut. Colţ de rai! Gând îmi aduc aminte de uremile acelea fericite, îmi uine să suspin...

Îşi petreceau românii la Paşti la Ţebea, şi jucau cum numai strămoşii noştri romani şi-or fi fost petrecând...

Peste treizeci de buţi de uin şi la toată butea era masă, lăutari şi joc. Şi era cupa de uin, care era mai bun, eu 12 până la 16 erueeri.

4?

Cât era şesul din sus de drum tot era plin de buti eu uin, iar’ popor — eâtă frunză şi iarbă — uorba ăluia. Numai furnicau peste tot locul pe şes şi prin progada biserieei. Ţebenii făcuseră masă la mormântul rude­niilor şi acolo îşi petreceau.

Pe lângă drum erau ţebieneele eu ouă frumos împestriţate, pe cari le uindeau.

Ne aşezarăm şi noi eu tata la o bute de uin şi eerurăm o ferie de uin. Mama des- legă merindea şi o întinse pe masă. înce­purăm a închina româneşte eu: „Hristos a înuiat“ şi mulţămeam Domnului că am ajuns sfânta zi a Inuierei Lui.

Nu trecu mult şi iacă uine şi laneu. Eu nu-l cunoscusem până atunci, numai cât au­zisem despre el. Veni la noi şi zise :

— „Hristos a înuiat“!— „Adeuărat e’a înuiat, Domnule!“ zise

tata, eare-l cunoştea foarte bine. Şi-i întinse mâna.

— „Hai, şezi, aci, lângă noi, Domnule laneu şi pofteşte un păhar de uin“.

— „Nu şed, zise laneu, că mă duc să mai uăd jocul de sub goron, că drag mi-a fost mie goronul acesta... O! de aş auea noroc să dorm la umbra lui“...

48

Noi ne uitam miraţi la el. Nu era îm­brăcat în haine domneşti. Auea pe el cioa­reci şi opinci în picioare.

După mai multă rugăminte din partea tatii se puse pe scaun, înghiţi un pahar de utn şi luă o bucată de colac.

— „Aşa, dle laneu, zise tata, nu merge dta aşa dela noi, că şi dta ne-ai făcut mult bine şi ai luptat pentru noi!“

laneu clăti din cap şi nu zise nimic, mie îmi părea că suspină.

Scoase fluierul din brâu şi începu a zice uersul lui 1 Gând jalnic şi dureros, când plin de bucurie şi nădejde. întocmai ea inima şi uiaţa lui.

Eu mă uitam eu sete la el şi nu mă mai săturam priuindu-1. O! cât eram de fericit, că am auut noroc să uăd şi eu pe laneu, pe Craiul munţilor!

E ’am mai îmbiat apoi eu uin şi eu mân­care, dar nu a uoit să mai stee, ei a mul- ţămit, s ’a sculat şi a trecut eătră goron...

Nu mult am stat şi eu la uin, ei m’am dus şi eu într’aeolo. Iacă, acolo era şi laneu> se uita la joc.

49

Aproape de seară uine laneu îneunjurat de domni şi de ţărani. Auea o cupă de uin în mână. Goleşte uinul la umbra goronului şi z ice :

— „Fraţilor 1 eu nu mai am nădejde să mai ajung alte Paşti, să mai uăd atâţia fraţi de ai mei aiei adunaţi. Dar, dragii mei, după ee a ’oiu muri, uă rog aiei să mă îngropaţi. Că drag mi-a fost mie locul ăsta şi mult am iubit eu goronul acesta al moşului meu!! Şi de câte ori m’am scutit de ploaie şi de uânt la poarta bisericii? La umbra goro­nului de câte ori m’am odihnit, rătăcind prin lume!

„Iară uouă uă zic : Petreeeţi bine laolaltă şi nu uă certaţi, ţineţi unul eu altul şi ueţi fi fericiţi“. . .

Apoi ieşi din mulţime şi se duse... Ni­meni nu ştia că unde! Poporul adunat începu a lăcrima, pouestind despre el.

Uenind eătră casă apoi mi-a pouestit tata că cine o fost laneu. Ce uiteaz mare a fost şi ee fapte măreţe a săuârşit!

4

50

Atunci eram copil. De atunci au trecut mulţi ani. Ea anul, când am uenit la „nedeie“ la Ţebea, mormântul lui laneu era proaspăt, dar bine îngrijit.

Lume multă era şi acum. Şi şi ueselie. Toate erau tot aşa de frumoase şi, totuş, nu aşa ea anul trecut. Nu, căci, din mijioeul no­stru, lipsea el! Lipsea fala neamului, 0răi- şorul Munţilor!

focul nu mai era aşa de uioi ea anul trecut şi nici uin nu s’a beut atât. Dar se uărsau, în schimb, laerămi pe mormântul lui. Toţi îl uedeam aşa ea anul trecut, se părea că e în mijioeul nostru şi, totuş, nu era. Nici „umbra“ lui nu era.

Ast-an încă am fost la „nedeie“. Lume puţină, petrecere şi mai puţină, uin puţin de tot. Dar se părea eă-l uăd în mijioeul nostru, spunând:

— „Petreeeţi bine laolaltă, nu uă certaţi, ţineţi unul eu aliul şi ueţi fi fericiţi!“

Aşa să fie!

51

Prietenul morţii.Trăiau odată doi fraţi în lume, în ee loe

anume nu uă-o pot spune, dar ee ştiu e eă erau tare nepotriviţi la fire şi la minte. Găei pe când unul era harnic şi câştigător, pe atunci celalalt era prostălău, lenios, de n'auea soţ şi fără chibzuinţă la trebi. Aşa apoi cel dintâi era bogat şi uăzut în lume, pe când ăstă- lalt era sărac şi nebăgat în seamă de nime.

Dar mai era una: cel bogat în auere era sărac de copii, eă n’auea niei unul, pe când cel sărac în auere era prea bogat de copii, căci auea ureo şapte „poşindiei“, încât n’auea ee le da de mâncare de multeori, doar eă mai beau apă când le era foame — eă de aceea a dat Dumnezeu destule răbdări pră­jite — şi aşa creşteau ea iarba pe stean, când are ploaie destulă. Dar ee să le faci, dacă aşa urea Dumnezeu! Cine ar urea să aibă copii nu-i are; şi cine ar urea să nu-i aibă îi dă Dumnezeu prea mulţi...

Intr’o dimineaţă începură , copiii a cere de mâncare, iar mama lor, neauând ee le da — începură a plânge, de luaicum s’ar zice — eu plânsul

cvA

52

Ce să facă bieţii părinţi, că la ei pe masă ploia (adecă nu era nimie, cum sie pe la noi când nu-i pită). Plecă deci bietul om la frate-său — la bogatu — să ceară o cupă de făină împrumut (să n’o mai uadă mai mulţi). Dar frate-său. care-i ştia moarea şi-i era năcaz pe el eă-i sărac şi şi eu atâţia copii, îi z ice :

— Măi frate 1 (iar în sine gândi: mai bine de nu mi-ai fi fost frate) — tu cum se uede eşti aşa tăntălău, că uii la mine tot să-ţi dau şi iară să-ţi tot dau... şi-apoi tu bine uezi, că nici mie nu-mi pică nimica din cer gata, ei trebuie să lucru ea să am; du-te deci şi tu la lucru, nu tot zămori (şedea) acasă, mai mişeă-te şi tu îneătr’o-ua, iacă, eumu-i de pildă acuma la îngropat de uie (că era toamnă) şi câştigi şi tu eeua, că lucru îţi face plă­cere [şi uiaţa fericită. Nu pierde tu uremea în lene, ea să-ţi treacă uiaţa în pustiu, eăei eelee nu lucră nu se cade nici să mă­nânce...

Bietul om n’auea ce mai zice, ei punân- du-şi eapu 'n piept ieşi afară şi-o luă eătră casă şi fără a mai uorbi eeua eu neuestă-sa, îşi luă sapa din pod şi-o luă pe coaste eătră

53

oii — după uorba frate-său. — Căpătă lucru şi s ’apueă şi el de îngropat, în rând eu alţi oameni.

Gând fu aproape de amiaz găsi un sfru- gure pe un butuc de uie, aeolea, sub frunze. Da aşa strugure, cum nu mai uăzuse nici­odată. Plin de bucurie se puse în genunchi şi — eurătindu'l frumos de frunze — îl uârîsub suman şi lăsând sapa acolo plecă să-l ducă acasă la copilaşi...

Pe drum se întâlni eu doi oameni bă­trâni, cărora le dete „bineţe“. Cei doi moş­negi îi mulţămiră şi-l întrebară unde-o fost?

— Da fusei, oameni buni, la îngropat de uie şi îmi dete Dumnezeu un strugure tare frumos şi acuma mă duc eu el acasă, să-l împart la copilaşi — că n’or mâncat de două zile nimic.

— Bine faci, om bun, zise. cel mai bă­trân dintre moşnegi, dar te-aş ruga să faci bine să ne dai şi nouă din strugurele dumni­tale, — dacă ziei eă-i frumos. . .

— Eu u’aş da, oameni buni, dar să faceţi bine să-mi spuneţi că cine sânteţi dumnia- uoastră ?

5 4— Noi sântem: eu, Dumnezeu şi prie­

tenul e Sân-Petru. . .— Atunci uă rog să mă iertaţi, că nu

pot să uă dau duoastre. . .— Şi de ee, zise Domnul, făeându-se

mirat.— De ee? Să mă ierţi, Doamne, dar nu

pot ea sâ-Ţi dau fiindcă după părerea mea — Tu nu faci dreptate în lume. . .

— Şi de ee nu fac eu dreptate? Spune, fiule1

— D’apoi uezi, Doamne, eă mie mi-ai dat şapte copii şi nu mi-ai dat auere nimic, încât îmi amărăse silele; iar la frate-meu atâta auere, de nu-i ştie sama şi — nici un copil! . . . Şi fără a mai aştepta eeua răs­puns plecă cătră casă eu gândul la copil.

- Vezi Petre, îi zice Dumnezeu, după ee Ireeu omul, cum gândesc sărmanii muritori: ei gândesc eă-i mai fericit cel eu auere ea cel eu copii, pe când nu-i aşa. Că pe cel ee-l iubeşte Dumnezeu îi dărueşte copii, ea să i se înmulţească neamul, iar pe cel ee-l ureşte, îi dă auere multă, ea să fie robul ei şi îi împetreşte inima, ea el să nu se poată

55

ueseli de ea, eăei e lacom aşa că din ce are mai mult, ar dori să aibă şi mai mult. Şi când moare, ştii b in e...

Prietenul Domnului zâmbi şi îşi eăutară de ca le__

Omul nost, lăsând — cum zisei — pe că­lători plecă eătră casă şi nu merse mult când iacă se întâlni eu o babă, slută ea mama pădurii şi urîtă de să-ţi faci cruce şi să fugi de ea trei zile! . . . După ee-i dete baba bineţe, făeându-se oarecum priete­noasă, zise: — Unde ai fost, dragul babei? — Da fusei la îngropat de uie, şi găsind un strugure frumos acolo — mă luai eu el acasă, să-l dau la copilaşi. . .

— îi bine dară, dragul babei — dar n ai face bine să dai strugurele la baba, ori să-l mâncăm amândoi?

— Ce ştiu eu că cine eşti dta, ea să-mi fac prieteneşagu aşa m are?

— Eu'nepoate-’s moartea /“. . . Omul se uită lung la ea şi dupăee se mai gândi puţin zise:

— Dacă dta eşti moartea, apoi dtale îţi dau din strugurele meu, pentrueă tu Jaei

56

dreptate în lume, pentrueă nu alegi de-i omul sărac ort bogat, tânăr ori bătrân; tu mergi la fieeare şi-l duei din lume, de tine nu seapă nimeni sub soare .. Aşa-i, băbuţă?

— Aşa, aşalŞi scoase strugurele de sub suman şi

o boabă el, una baba, până gătară; iar dupăee gătară strugurele zise baba:

— Să ştii, om bun, eă de azi înainte tu uei fi prietenul meu cel mai bun — eă drept să-ţi spun, eu am umblat mult, dar ea tine n’am găsit om să-l pot prinde prieten; iar acum, eă-mi eşti prieten, iată, îţi dau sti­cluţa asta eu un fel de leae, eare are pu­tere să tămăduiaseă omul şi în eiasul morţii, şi tu te uei face eel mai Destit doctor din lume eu leacul acesta 1 Dar una s ’o înţelegi şi să o ţii minte: Unde mi-i uedea la capul bolnauului, tu acolo să nu te trudeşti, ei numai când mi-i uedea la picioare. Inţeles-ai?

— Înţeles!— Hai deci eu mine, îi zise baba, eă eu

merg colo în oraşul eel mare, eă-i bolnauă împărăteasa de multă ureme şi nime dintre doctori n’au putut să o uindeee, dar tu uino

5?

la Curte şi spune la oamenii împăratului eă tu eşti doctor uestit şi eă te legi s ’o târnă- duieşti numai decât. Cere un păhar de apă rece şi picură în el din sticluţa ta numai trei picături şi se ua tămădui şi ua fi ea o fată mare.

Moartea se duse înainte, iar el şi mergea şi nu îndrăznea să meargă, căci se ştia cât de sec e la cap şi de lihod la inimă, apoi fără de aceea hainele erau numai sdrenţe pe el, încât îi era mai mare ruşinea... Dar iată eă în sfârşit ajunge şi spune la oamenii împăratului, după cum îl înuăţase baba. Oa­menii spuseră împăratului, care pe loc şi chemă omul la sine, dar când îl uăzu aşa amărît, îşi pierdu nădejdea în bine, ei mai iute gândi eă omul ăsta Drea să-şi bată joc de el. li zise deci eu asprime:

— De te legi s ’o uindeei, hai, iar de nu ştii şi te obrăzniceşti, atunci capul îţi ua sta unde-ţi stau picioarele. Ai înţeles?

— înţeles, Măria Ta, dar facem tocmeală, eă dacă o uoi uindeea pe Înălţata împărăteasă să-mi dai un sac de galbeni, un rând de haine domneşti şi o căruţă eu cai împără­

58

teşti, eă ureau să mă pun în rând eu oamenit de „poziţie“ cum se ead e!

— Bine, haida de, fie eum doreşti, eă uorba-i uorbă!...

Omul nostru intră deei în odaia unde era împărăteasa bolnauă, care numai din când în eând mai răsufla şi mai putea prim eu ochii ei trişti şi împaianjeniţi în pod. Aei, găsi pe baba — prietena lui — sărind la picioarele bolnauei. El ceru un pahar de apă rece, scoase sticluţa şi picură trei pi­cături în păharul cel de apă şi îi dete bol­nauei să beie. Dar — o, minune 1 — eum bău îndată îi pieriră durerile, se sculă din pat şi ceru de mâncare. Şi mânea eu mare poftă. Împăratul se bucură foarte şi îl cinsti eu mari bunătăţi, afară de ce auură tocmeală.

Mai stete o zi acolo, să uadă ea nu eumua i-o mai fi eeua. Dar uăzând eă din ce în ce îi tot mai bine, plecă acasă eu sacul cel de bani şi în căruţa împărătească, şe- zând ea un bulgăr (bogătoi mare] în fundul hinteului şi uitându-se la hainele sale cele scumpe, de cari nu purtase neam de neamul lui. Trecând prin târg, cumpără pâne, să

59

dueă la copilaşi. Dar mai în urmă, pouestin- du-le, se bucurară toţi de norocul lui cel orb.

In puţină ureme îşi făcu case noui, graj­duri, îşi cumpără moşie mare. Se făcu domn cum s’ar zice, ba întrecu şi pe frate-său, încât acum şi mai tare n’auea ochi să-l uadă.

La ure-o eâtăua ureme primi înuitare să poftească până la un grof (conte), eă-i bolnau rău şi nime nu-1 poate uindeea. Acum fiind el uestit, de când uindeease pe împă­răteasa, toţi îl socoteau ea pe cel mai is- eusit doctor. Porunci deci la eoeiş să prindă caii şi se puse în hinteu, eu sticluţa la el.

Gând intră în odaia bolnauului — uăzu la capul bolnauului pe baba, care cum îl uăzu, îi făcu semn să nu se cerce, că urea să-l dueă. El atunci zise; „Nu, nu“ şi făcu din cap. Oamenii din casă uăzându-l dând din cap şi zicând: „nu, nul“, îl întrebară ce gândeşte că, mă rog duoastră, pe moarte nime n’o uedea, numai el. Iar el le zise: E cam greu de uindeeat, că m’aţi chemat prea târziu.

Moartea tot mereu îi făcea semn să nu cerce, iar el îi zicea clătind din cap: „Nu, nu“. Oamenii din ee-l uedeau şi-l auziau zi­

80

când „nu, tiu4, ît rugau mai eu deadinsulsă eeree, zieând eă-i dau doi saci de bani, eă bani erau acolo destui. Atunci îi ueni eeua în gând şi zise : Bolnauul nu-i aşezat bine în pat. Trebuie întors cu capul unde i-s pi­cioarele... (Fiindcă moartea era, cum zisei, la cap şi el n’auea drept să trudească daeă era ea acolo) oamenii de loc îl întoarseră; iar el, fără a mai sta pe gânduri, picură ureo eâteua picături într'un păhărel de apă şi dete la bolnau. Moartea rânji odată slut eătră el şi, du-te, ea un uiseol, pe uşă afară, făcând un uânt puternic. Toţi se spăimântară de ce auziră ; însă de uăzut nu uăzură nimic. El luă apoi cei doi saci de bani; ba îl mai cinsti groful, de bucurie eă-l uindeease, şi eu o moşie mare — şi se duse acasă.

Când trecu prin orăşel tocmi o bandă de ţigani muzicanţi (lăutari) cu anu, cari aueau să-i cânte de trei ori pe z i : dimineaţa, la amiaz şi sara.

Acum era lumea lui, căci îşi petrecea cum nime nu şi-a ştiut petrece, căci bani, moşie, curţi şi cinste auea cum nici nu pu­tuse el să uiseze.

61

lntr’o sară, când tocmai cina şi lăutarii îi trăgeau o doină dulce la fereastră, îi bate eineua la uşă...

0ine-i? întrebă el.— Eu, baba, prietena ta, uin la tine, dar

nu-ţi uin spre nici un bine 1. . .— Nu-i bai, fie, uino în casă şi fie ee-o

urea Dumnezeul îi zise el, deschizând uşa şi-i făcu o închinăciune ea la o cocoană (doamnă) mare. Şi dându-i un scaun o pofti să şadă. Apoi dupăee se mai uitară unul la altul zise moartea: Ei, prietene dragă, după cum bine ştii, ai stricat înţelegerea noastră de mai înainte şi ai uindeeat pe groful când eu eram la el la cap, întoreându-l eu picioa­rele către mine. Pentru aceasta acuma uenii să-ţi iau sufletul...

. . . — Easă, prietenă dragă, nu te su­păra dta pentru aceea că uezi şi eu aueam lipsă de bani, căci tocmai dta mă făcuşi domn şi ştii cum îs domnii, lacomi după ei... Mă rog dară să ierţi.

— Te iert, dacă împărţi banii eu mine în două!

— Bine, îi împart! şi adueându-i toţi na- intea ei îi împărţi drept în două; dar iată

62

eă un ban nu auea soţ şi el îl tăie eu să- eurea drept în două...

Gând uăzu moartea atâta dreptate în inima lui, îl iertă, ba îi dărui lui toţi banii. Şi se duse dela el. El răsuflă uşurat.

Nu trecu multă ureme şi se bolnăui fra- te-său foarte rău. Veniră doctori peste doc- tori, dar înzadar. Gând fu în cele din urmă îl ehiemă şi pe el. Mergând acolo găsi pe baba (cum îi zicea el acuma), şezând la capul bolnauului. Dar de astădată nu-i mai zise nimic, să nu trudească, ei îi dete bună pace. El, uăzându-o acolo, se întristă rău pentrueă nu putea să-l scape, deci îi zise: Frate dragă, acum e târziu şi nu am ee-ţi face, trebuie să mori. lartă-mă, ea să te ierte şi bunul Dumnezeul...

Frate-său clăti din cap şi întoreându-se eu capul eătră părete — muri. Moartea se bucură de asta şi se duse eu sufletul lui.

Ea ureo douăzeci şi cinei de ani după asta, îutr’o seară, iară se trezi cu prietena, cu baba, că i bate la uşa. Dupăee intră în casă îi zise :

— Noa, prietine dragă, ştii după ce am uenit?... Am uenit să-ţi spun că să-ţi iei

63

rămas bun dela lumea asta, adică trebuie să m ori. . .

— Să mor când mi-e lumea mai dragă? Asta nu se poate, eă trebuie să mai trăiesc, să-mi aşez copiii. Mai lasă-mă, rogu-te, ba- remi douăzeci de ani...

— Bine, te las ea pe un prieten. Dar la 20 de ani eşti şi uei fi gata 11. . .

Când e omul fericit, adecă când e să­nătos, când are eu ce trăi şi nu duce lipsă de nimic, uiaţa trece ea un uis. Aşa cei douăzeci de ani trecură ea o zi. Şi când nici nu uisa se trezi eu baba la el.

— Gata eşti, prietene, de cale ? . . .— încă nu, prietenă dragă — ei te rog

mai lasă-mă baremi 10 ani! ..Moartea îi împlini şi dorinţa asta şi se

duse. Acum el, ştiind eă are să trăiască numai 10 ani, se hotărî ea să-i petreacă numai în ueselie. Îşi ehiemă neamurile toate şi le omeni. Banda acum trebuia să-i zică în toată rremea : eu zi, eu noapte. Dar uremea trecea şi eu ea trecură şi cei 10 ani. Moartea fu trimisă de Dumnezeu să-i ieie fără întâr­ziere sufletul, căci trăise destul. Când ajunse moartea la el, îi trăgeau ţiganii eu lăutile

64

de-ţi părea eă se îmburdă lumea, nu alteeua. Moartea stătea departe şi priuea la el eum îşi petrece bietul muritor zilele. Se apropie dela o ureme de el şi îi zise să o urmeze. Dar ţi-ai găsit-o ! . . .

Bl se rugă de moarte să-l lase 5 ani; apoi ceru 2, apoi unu şi, în urmă, până se gată zicala lăutarilor.

Dar ea să nu se mai gate zicala, îm­părţi ţiganii în două cete şi când nu mai putea una trage eu areu, trăgea cealaltă, aşa încât aşteptă moartea trei zile lângă el şi zicala nu se mai găta. Atunci moartea, să- turându-se de aşteptat, merse amărîtă la Dumnezeu, iar sfântul de el eum o uede, îi zise blând:

— Aduseşi prietenul?— Ba, Doamne, că n’am ee-i face, eă-i

place tare lăuta, încât nu se mai satură de ea... şi fiindcă mi-e prieten, nu m’am îndurat de el . . .

— Bine, bine, sluga mea, îi zise Domnul, dar ce ar fi dacă ai auea mulţi prieteni ? Ar fi rău, eă ei ea prieteni n’ar muri şi atunci n’ar încăpea în lume, Du-te deci după el!...

6 5Moartea căzu în genunchi înaintea Dom­

nului şi-l rugă ea să facă eeua să-l poată aduce — fără supărare, prieteneşte. Atunci Domnul zâmbi şi-i zise: Bu te scot din năcaz dar, iată, îţi spun că nu-ţi mai dau Doie să ai prieteni pe nime, ei să ai grije de slujba ta 1 Ai înţeles ? Şi de loc porunci Dumnezeu la doisprezece îngeri să plece eu moartea după sufletul prietenului ei. Şi ea să fie eu eu folos şi eu tsprauă, fiecare înger auea lăută. Şi când plecară eu moartea îneepură o doină de a noastră, aşa de dulce şi aşa de plăcută îneât şi moartea rămase uimită.

Când ajunseră la el, iată, că încă tot îi trăgeau ţiganii. Dar când auzi muzica cea îngerească, porunci la ţiganii lut să tacă, iar el — fără a mai aştepta îmbieturl — îşi luă bâta să plece eu moartea. Da nu ştiu cum îi ueni sete şi merse la fântână să beie apă. După ee bău, aşa se simţi de uşurat îneât începu a se ridica în sus şi tot mai sus, ea un fulg de pană, fermecat de muzica cea îngerească, până nici că mai simţi nimic, ei se trezi plutind ea o pasăre scăpată din eo- liuie. Atunci îşi aduse aminte că şi-a uitat bâta lângă fântână. Se întoarse deci înapoi

5

66

să şi-o ieie, dar iată eă lângă fântână era trupul lut ţapăn şi rece, întocmai ea şi pul­berea din care era făcut.

Atunci simţi oarecum aşa o groază şi, fără a mai sta ia îndoială, plecă eu ceata morţii...

Iar eu mă şuii pe-o şea şi u’o spusei aşa.

Neuasta uândută.Era odată, în uremurile acelea când

umbla Domnul Christos pe pământ eu nedes­părţitul său prietin Sfântul Petru, o păreehe de oameni tineri, săraci şi frumoşi. Tineri erau, eă erau numai de curând căsătoriţi: săraci, eă nu-şi putuseră agonisi încă nimic, iar frumoşi erau amândoi, dar mai ales ea, eă atiea faţa rumenă şi sănătoasă, oehti negri ea mura câmpului, părul ei fuior din razele soarelui, trupul înalt şi făcut bine, nu era neuastă ea ea în satl Apoi o şi auea dragă bărbatul şi era fălos eu ea.

Bărbatul, mai negrieios, dar uoinie şi bun la inimă. Vorba ceea : pământul negru

07

face bucate bune. Erau oameni credincioşi şi eu frica lui Dzeu, căruia se rugau în toată uremea ea să le deie şl lor barem la bătrâ­neţe un trai mai bun, căci fiind săraci uiaţa lor era grea, fiind tot în lucru altuia.

Intr’o zi nimereşte la ei Dzeu şi eu Sfântul Petru şi ei, ea români buni, omeniră eu ce aDură mai bun la casa lor pe cei doi călători. Domnul Christos le mulţămi şi îi întrebă că ce dorinţă au ei mai mare ea să le-o poată împlini. Ei răspunseră că nu doresc mai mult ea o uiaţă fericită.

— Şi când ureţi uoi să aueţi o uiaţă fericită, la tinereţe ori la bătrâneţe? zise Dzeu. După ce se gândiră puţin, răspunseră, că la bătrâneţe.

— Aşa să fie 1 — ziseră călătorii şiplecară. ,

Ea ure- o eâtăua ureme după asta oamenii noştri se duseră la pădure s’adueă două sarcini de lemne uscate — ea oamenii săraei. După-ee eăpătarâ lemnele, le legară şi plecară eătră casă. Vremea era caldă şi lemnele erau grele, că legaseră cam multe, încât trebuiau să tot hodinească eu ele. Aşa,

5*

68

ajungând la un izuor eu apă limpede eumu-i moara şi rece ea ghiaţa, lăsară lemnele jos, să tragă o înghiţitură de apă.

Nu treeu mult şi sosi acolo un domn mare e’un hinteu eu patru eai, eare, uăzând izuorul se seoborî jos şi merse de beu şi el. Când se întoarse înapoi, dete eu ochii de neuasta celuia şi, uâzându-o aşa de fru­moasă, roşi în obraz ea jaru, iar inima începu a-i bate ea la un iepure fricos, eă, mă rog duoastre, el era încă neînsurat. După-ee i se mai muleomi hoaţa de inimă, întrebă pe bărbat:

— A eui e neuasta asta, om bun?— A mea 1 — zise el.— Cum de duceţi lemnele în spate ?— Daeă n’auem car şi boi, cată să

facem aşa...— E rău, eă lemnele-s grele!..— Grele, domnule!...— Copii aueţi ?— N’auem. — Atunci el îşi tocmi muş­

telele şi zise:— Măi frate, ştii ce-aşi zice eu ?— Oiu şti daeă mi-i spune...

Fiindcă uăd că uoi sunteţi oameni săraci şi fără copii, iar eu bogat şi fără neuastă... te rog să-mi uinzi mie neuasta I...

— N’ai dta atâţia bani, câţi cer eu pe ea, — zise el, ea’n glumă.

— Şi cât ceri pe ea ?— D'apoi, ia, să zic într’o doară^ Trei

mii de zloţi.— Hm, cam mult; dar mai lesne nu

mi-ai da-o ?El nu mai zise nimie, ei întrebă muierea,

că ce-o zice ea ? Ea, după ce se gândi puţin, zise că dacă se socoate şi capătă trei mii, să iee banii.

Domnul nu mai făcu multă uorbă, scoase punga şi îi numără banii, apoi luă neuasta şi, suindu-o lângă el în hinteu, se duse eu ea... Bărbatul rămase pustiu eu lemnele lângă el şi eu banii în mână. Aeolea şi rămaseră lemnele, că el plecă eu banii la crâşmă, să înghită un păhar, să-şi uite de foc şi jar şi să-i treacă de amar. Dar apucă a se deda eu crâşma, mergea tot mat des şi mai des, până mai nici nu se mai ducea dela ea.

70

Aşa, în ure-o doi ani, bănişorii ră­maseră toţi la erâşmar.

Peste alţi ani de zile apoi, dacă uăzu eă bani nu mai are, neuastă iară nu, plecă omul nostru în lume să se bage undeua slugă, eă altmintrilea ce era să facă ?

Mergând el aşa prin cea lume largă, nimeri la o curte domnească, unde fu primit de diregător ea slugă, căci la curtea aceea ce făcea diregătorul era făcut, fiindcă domnul murise de mult, iar doamna se îneredea în el.

La trei zile după ce întră el ea slugă, — ueni doamna să mai uadă eă ee-i şi eumu-i treaba eu slujii ? — şi iacă, dă eu ochii de ell Cum îl uăzu îl chemă în casă.

Aci îl întrebă eă de când e slugă.— De trei zile, doamnă, mă rog.— Şi de unde eşti tu ?— Din Zărand, doamnă.—- Ai eopii şi muiere?— N’am acuma nimic pe lume, zise el

lăcrămând, — am auut, mă rog, o neuăstuţă ea un înger, dar am pierdut-o şi nu o mai pot uita până trăiesc...

— Şi dacă ai uedea-o, eunoaşte-o-ai ?

7 1— Cunoaşte, doamnă, eum nu. Dar n’am

de unde s ’o mai uădl...Atunci doamna trecu în altă easă, lăsân-

du-l eu ochii plini de laerămi şi pradă gân­durilor. Când se deschise uşa, ce uăzu, nu-şi credea ochilor... iacă, era neuasta luil Cum o uăzu, se repezi la ea s ’o strângă ’n braţe, dar ea — ’l împinse încetişor eu mâna, zieându-i să fie cuminte eă poate ueni „doamna“ şi îi uede.

Mai mult nu stete eu el de uorbă, ei trecu în altă easă, şi îndată ueni ea doamnă şi îi porunci să meagă în odaia de scaldă, unde trebui să se scalde ; apoi, după ce se seăldă, căpăta haine domneşti. Când fu îm­brăcat domneşte, ueni „doamna“ — şi luân- du-1 de mână ieşi eu el afară. Apoi, chemând pe diregător, îi porunci să adune, toţi slugii. Când fură adunaţi toţi, le z is e :

— Dragii mei argaţii Uedeţi, acesta e bărbatul meu şi domnul uostru; de azi înainte de el să ascultaţi 1... Iar tu, bunul meu soţ, uină eu mine să mergem la popa, că prin graiul lui, în sfânta biserică, să mulţâmim lui Dzeu pentru purtarea lui de grijă de noi.

? 2Împlinind acestea, ueniră acasă, unde-i

aştepta o masă mare încărcată de bunătăţi, — şi se puseră pe ospătate, că s ’a împlinit uota lui Dzeu 1...

Şi unde fusei şi eu poftit ea să uă pot spune şi duoastre că eum o fost pe acolo. Iar ei — de n’or fi murit — trăiesc şi azi.

C U P R I N S U L :P ag.

Guuânt în a in te ............................................................. 3Legenda Zărandului.................................................. 6Fălosul p o c ă it ............................................................. HMintea şi ră e h ia ......................................................... 16Gomoara ..................................................................... 19Lumea bucuriei . . • ............................................... 24Auerea strânsă eu eânia — cânii o mâneă . . 30„Dealul fetei“ ............................................................. №Dela „nedeie“ ............................................................. *3Prietenul m o r f i i ......................................................... 31Neuasta uândută..................................... 66

BIBLIOTECA U î№'IXiiiir'i,0776 16. VI. 1323 Ci!!."1!

...................................................... ................................immiiiiiiiiii.................... ..1 întemeiată la 1861 de marii metropolitl Andrelu ? I Şaguna deta Sibliu şt Alex. Sterea-Şuluţiu dela = î Blaj, de fruntaşii neamului nostru de atunci: Tim. |. 1 Cipariu.Qeorge Bariţiu, Axente Seueru, eau. I. Puş- m = eariu, baron Vasile Pop, Dr. I. Rajiu, laeob Bologa = I ş. a. eu scopul de a înainta cultura poporului 1 1 român prin tipărire de eărji bune şi folositoare, = = a înfiinţat şi ua înfiinţa şi susţinea biblioteci po- g f| porale în fiecare comună, biblioteci regionale în = J fiecare centru de despărţământ şi o bibliotecă j? 1 mai mare centrală; a întemeiat şi ua întemeia şi = î susţinea muzee regionale în centrele despartă- Ş M mintelor, pe lângă un mare Muzeu Central; a ri- = = dieat şt ua ridica şi susţinea case naţionale în = Jj toate comunele româneşti; a aranjat şi ua aranja s 1 expoziţii etnografice (de porturi, de jocuri naţio- ş Jj nale ete.j, de agricultură, de grădinărit, pomărif, “ § de copii, industriale, artistice ş. a .; a ţinut şi ua ff ? ţinea conferinţe şi prelegeri populare; a acordat |» jj şi ua acorda premii şi burse (stipendii); a în- = ^ fiinţat şi ua înfiinţa bănci populare, eooperatiue ^ = ş. a.; a instruit şi ua instrui pe analfabeţi (pe s = eeiee nu ştiu eeti şi serie). „Asoeiaţlunea“ e f J împărţită în despărţăminte (cercuri), iar ace- = = stea în comune sau agenturi. 4 persoane pot ş j j face o agentură şi cere prin directorul despăr- ” 1 ţământului o bibliotecă dela jf

= Abonaţi publicaţiile „Asoeiaţiunei“ ] =

j „TRANSILVANIA“ != C e a m a i v e c h e r e v is t ă r o m â n e a s c ă d in A r d e a l =

= Apare lunar. . s“ Costul abonamentului anual: ”1 pentru membrii „Asoeiaţiunii“ . . . . 100 Bei fjj pentru nem em bri....................................... 200 Lei â

| Abonaţi-Yă la „Biblioteca Poporală“ . |ff Ultimii numeri conţin următoarele: ffM Nr. 129. Calendarul „Asoeiatiunii“ pe anul 1927 M y întocmit de Horia Petra-Petreseu. yff Nr. 140. 1 Deeemurie 1918, eonferenjă pentru ff s serbarea Unirii Ardealului, Banatului, My Grişanei şi Maramureşului eu Patria- yf| Mamă, întocmită de Romul Simu, seere- ffs tarul adm. al „flsfrei“. piy Nr. 141. Dine Crăciunul, piesă de teatru pentru y fi copii, în 2 acte de Elena e . Sporea. f|i Nr. 142. Fapte de împlinit pentru întărirea şi M y prosperitatea neamului. yff Nr. 143. „Qriuel", şi alte pouestiri, de Horia fţ ff Petra-Petreseu. Ify Nr. 144. Piatra credinţei, pouestire din uiaţa y ff poporului de Goriolan Bredieeanu. ffff Nr. 146. Pricinuitorii boalelor (Bacteriile) de loan ff y Pop-eâmpeanu Plantele de leac (medi- yf| cale) de N. ff= Nr. 147. Din poueştile lui Moş Toader şi alte ff y pouestiri pentru popor. De Adam Boleu. yy 'iiiiiiuu.(iii.imi[iiii. O

p Cea mai răspândită publieaţiune poporală P

1 „BIBLIOTECA POPORALA I | m A ASOCIAŢIUNEI“ % |n e îngrijită de secretarul literar al „Asociajiunei“. n M eu sprijinul celor mai buni scriitori pentru popor. M y Costul abonamentului anual: |y pentru membrii „Asociajiunei“ . . . . 50 Eet y f| pentru nem em brii...................................... 70 Eei ff| Adresa: „ASOCIAflUM " Siblin, Strada Şaguna 6. |sîii!::: ii::::iiiîs

T ip ografia „D aeia T ra ta n ă “, S ib iu .