Pneumonia pneumococica

Totul incepe cu Louis Pasteur, cand in anul 1880 descopera Streptococus

pneumoniae, acesta fiind punctul de plecare pentru explicarea si definirea pneumoniei

pneumococice. Este un coc Gram-pozitiv si unul dintre cel mai frecvent agent cauzal al pneumoniei comunitare

(80% din cazuri), in special tipurile 1, 2, 3, 6, 7, 14, 19, 23. 

Agresivitatea infectiilor pneumococice se manifesta in special la copii si la varstnici, dar mai ales la persoane cu

imunodeficiente ca diabetici, alcoolici, cardiaci, bolnavi cu afectiuni renale, splenectomizati, HIV etc.

De obicei pneumococul se gaseste ca germene saprofit in cavitatea bucala si faringe, 50% dintre indivizii sanatosi

fiind purtatori, iar cand exista o scadere a imunitatii, acesta se cantoneaza la nivelul parenchimului pulmonar

dand nastere la un proces inflamator congestiv, ce afecteaza portiuni ale parenchimului pulmonar cu intindere

variabila.

Apare in special in sezonul rece si afecteaza mai frecvent persoanele de sex masculin, mai ales dupa un episod

gripal. Mortalitatea este ridicata (10%), mai ales la sugari, varstnici si persoane cu risc si poate genera complicatii

extrapulmonare severe.

 

Factorii favorizanti pentru producerea bolii:

clima rece, umiditatea, fumatul, BPOC, tumori pulmonare, boli ce afecteaza imunitatea, toxine inhalate, sdr de

aspiratie dentitia precara/paradontozele.Fenomenul de aspiratie joaca un rol important in declansarea bolii, ca de

altfel si numarul si virulenta bacteriilor ce ajung in tractul respirator inferior si potenta apararii locale. Localizarea

predilecta a pneumoniei pneumococice se afla in lobii inferiori ai plamanului drept.

Debutul este brusc, in plina stare de sanatate, asociat cu:

frison unic solemn  cefalee varsaturi junghi toracic submamelonar sau posterior febra inalta tuse, initial seaca

apoi productiva, cu sputa rosie-ruginie, vascoasa, aderenta  dispnee cu tahipnee mialgii  astenie fata

congestionata, in special de partea afectata aparitia herpesului nazo-labial jumatate din pacienti au in

antecedente infectii de tract respirator superior.La sugar si copilul mic, penumonia se caracterizeaza des prin

junghi abdominal si varsaturi, simuland o urgenta abdominala, pe cand la cei varstnici sunt semne discrete, febra

redusa, domi¬na apatia si inapetenta.

Pneumonia celor imunocompromisi, a celor tarati este de asemenea grava. Astfel, alcoolicii fac frecvente crize de

delirium tremens, diabeticii coma, ciroticii   icter grav, nefriticii coma uremica.

 

La examenul fizic se va pune in evidenta un   sindrom de condensare pulmonara:

scaderea ampliatiilor respiratorii de partea afectata matitate sau submatitate la percutie vibratii vocale accentuate

in zona afecatat suflu tubar raluri crepitante frecatura pleurala sau semne de revarsat pleural in cazul unei afectari

mai serioase a pleurei.Temperatura se mentine „in platou", insotita de transpiratii abundente, cu inapetenta si

sete vie. Limba este saburala, uscata si arsa in formele grave; urinile sunt rare, reduse si inchise la culoare.

 

Examenele paraclinice evidentiaza:

hemoleucograma arata leucocitoza cu devierea la stanga a formulei leucocitare probele inflamatorii sunt mult

crescute, hiperfibrinemie (6-7 g), viteza de sedimentare mult accelerata. examenul bacteriologic al sputei pune in

evidenta pneumococul examenul radiologic confirma diagnosticul clinic, indicand o opacitate omogena, cu

intensitate subcostala, bine delimitata de o scizura, cu topografie lobara sau segmentara, uneori triunghiulara, cu

varful in hil si baza la periferie.Inainte de descoperirea antibioterapiei, perioada de stare dura 7-9 zile, dupa care

aparea criza, precedata de o agravare a starii generale, cu   delir si crestere a temperaturii. De la introducerea

antibioticelor, inca din ziua a doua, temperatura revine la 37°C, fara influentarea semnelor fizice si radiologice.

Evolutia este favorabila, cu vindecare clinica in 5-7 zile si rezolutia imaginii radiologie in 10-14 zile.

Semnele de gravitate ce indica spitalizarea mai ales la copil, sunt:

stare generala alterata varsta<3 luni cianoza crize de   apnee frecventa respiratorie >50/min la sugar, >40/min

la cei peste 1 an criza de apnee refuzul alimentatiei semne de   deshidratare saturatia in O2 <92%  

pneumonie recurenta nu tolereaza antibioterapia per os din cauza varsaturilor familia este incapabila sa

supravegheze mersul bolii.La adulti, semnele care se adauga sunt:

afectarea starii de constienta tensiunea arteriala <90 mm Hg uremia>7 mmol frecventa respiratorie>30/minut

varsta>65 ani.Complicatiile sunt rare si afecteaza in special bolnavii varstnici, debilitati sau pe cei cu boli

preexistente:

 pleurezie serofibrinoasa, pleurezia purulenta,  abces sau   gangrena pulmonara, atelectazia,  

edem pulmonar, pericardita purulenta, endocardita pneumococica, flebite, otite, meningita pneumococica prin

diseminare hematogena, peritonite, hepatite, glomerulonefrita pneumococica, artrite.Un grup de cercetatori

condusi de Jian-Dong Li, M.D., Ph.D., profesor de Microbiologie & Immunologie la University of Rochester

Medical Center, a descoperit ca mortalitatea crescuta din primele zile ale pneumoniei pneumococice se poate

datora hemoragiei pulmonare provocate de Streptococus pneumoniae. Acesta elibereaza o proteina,

Pneumolysin care pe langa faptul ca creste permeabilitatea vaselor pulmonare, intervine si in hemostaza de la

nivelul pulmonar, crescand productia de Cylindromatosis(CYLD).CYLD este un inhibitor al factorului activator al

plasminogenului, blocand coagularea. Astfel este pusa sub semnul intrebarii initierea precoce a antibioterapiei

care distruge bacteria si elibereaza o cantitate crescuta de Pneumolysin.

Tratamentul igieno-dietetic consta in:

repaus la pat regim hidrozaharat, insa progresiv se trece la regimul lacto-fainos-zaharat si apoi la o alimentatie

mai substantiala hidratarea suficienta se va asigura igienei bucale igiena tegumentelor.Tratamentul simptomatic

se refera la:

antitermice antinevralgice administrarea de oxigen antitusive.Tratamentul etiologic se adreseaza agentului

cauzal, pneumococului, care este sensibil la penicilina, ampicilina, amoxicilina, amoxicillinum+acidum

clavulanicum, tetraciclina, eritromicina si cotrimoxazolum. Trebuie avuta in vedere alergia la antibiotice si facuta o

testare cutanata inaintea administrarii, in special a penicilinelor.

La copil, antibioterapia este indicata in toate formele de pneumonie de intensitate severa, precum si in formele

usoare si medii de boala la care exista suspiciunea etiologiei bacteriene.

Astfel in functie de varsta, se recomanda:

la nou nascut: ampicilina+aminoglicozid±cefalosporina de generatia III 3 saptamani-3 luni:

macrolide±cefalosporine generatia II sau III 4 luni-4 ani: ampicilina in formele usoare/medii, si cefalosporina

generatia II sau III in formele severe 5 ani-15 ani:macrolid±cefalosporina generatia II sau III.Antibioticoterapia se

recomanda 7-10 zile, cel putin inca 5 zile dupa ce a disparut febra.

Penicilina G este antibioticul de electie, deoarece exista rare tulpini de pneumococ rezistente la penicilina

(1600000 - 6000000 u.i./ zi, i.m. la 4 - 6 ore, timp de 4 - 8 zile, continuandu-se administrarea inca 72 de ore dupa

defervescenta; la batrani si bolnavi tarati se mai continua cateva zile). Bolnavilor alergici la penicilina, li se

administreaza eritromicina (2 - 3 g/zi, in 4 prize, timp de 4-8 zile), tetraciclina, doxicilina sau cotrimoxazolum.

Consecintele infectiilor pneumococice sunt considerabile, atat in tarile dezvoltate cat si in cele aflate in curs de

dezvoltare. Vaccinarea pneumococica ramane masura cea mai eficienta pentru sanatatea publica pentru

reducerea incidentei si impactului infectiilor pneumococice.