PIAZZA CAMPIDOGLIO

In Evul mediu si in Renastere pietele urbane jucau un rol important in viata publica a orasului si drept urmare intre aceste piete si edificiile publice care le marginesc exista o relatie fundamentala.

In Italia se pastreaza in mare parte organizarea din Antichitate a oraselor si numeroasele obiceiuri ale vietii publice care continua sa se desfasoare in aceste piete. Semnificatia civica a pietelor ramane aceeasi la fel ca si relatiile ce le leaga de cladirile care le marginesc. Se pastreaza dorinta de a concentra in punctele principale ale orasului cladirile cele mai importante si se incearca infrumusetarea acestora cu fantani, monumente, statui. Se concentreaza in aceste piete circulatia , se organizeaza serbari publice reprezentatii teatrale, ceremonii oficiale sau proclamari de legi. Dupa functia pe care o indeplineau incep sa se distinga trei tipuri de piete : piata catedralei, piata comerciala si piata profana.

Una dintre pietele remarcabile ale renasterii italiene este Piata Campidoglio sau Piata Capitoliului amplasata in centrul politic al Romei, pe una dintre cele sapte coline ale orasului , vechea Acropola, inima civica a Romei.

In perioada medievala pe acest sit existau Palatul Senatorilor, Palatul Conservatorilor si biserica Santa Maria D’Aracoli.

Piata Campidoglio este refacuta dupa proiectul lui Michelangelo care incearca revitalizarea vechiului centru civic prin introducerea statuii imparatului Marc Aureliu.

Fiind unul dintre ansamblurile urbane renumite ale Romei, Piata Capitoliului a fost analizata din diverse puncte de vedere de mai multi autori. Doi dintre acesti autori sunt Radu Laurian in “ Probleme de estetica oraselor” si Charles de Tolnay in “ Michelangelo”. In timp ce Radu Laurian analizeaza piata strict din punct de vedere al structurii, formei si compozitiei si a relatiei cu orasul, Charles de Tolnay priveste elementele componente ale acesteia mai mult in plan simbolic.

In “probleme de estetica oraselor” autorul ne prezinta Piata Capitoiului ca fiind “asezata pe o dominanta naturala, are o axa de compozitie si de vedere catre vest, spre traseul concav al Tibrului si mai departe spre cupola Catedralei Sf. Petru, in spatele careia apune soarele.”, deschiderea ei spre vederi frumoase ajuta la statornicia formei si la orientarea ei.Structura pietei este una trapezoidala pentru “a degaja si a amplifica valoarea unei cladiri importante.” – Palatul Senatorilor. Orientarea

se face in functie de aceasta cladire dominanta, iar celelalte elemente care marginesc piata sunt dispuse simetric dupa o axa unica de compozitie.

Piata Capitoliului este deschisa pe o singura latura cu vedere de ansamblu asupra Romei. Aici Michelangelo intareste caracterul de limitare a spatiului prin realizarea la cladirile laterale a unor registre orizontale puternice, registre care margheaza si directia principala a pietei spre Palatul Senatorilor. “ In Piata Capitoliului din Roma, cele trei cladiri luate in parte pot fi cuprinse dupa parcurgerea scarii de acces (…) astfel nu numai piata, dar si elementele sale componente sint bine puse in valoare din punctul de intrare in piata.”

“Efectul artistic al unei piete” este obtinut prin pavarea decorativa care “poate contribui in precizarea ideii principale a compozitiei: prin accentuarea centrului (…) “ si prin amplasarea statuii lui Marc Aureliu cu piedestalul scund prin care “contactul spectatorului cu statuia este mai direct, mai intim”

In “ Michelangelo” Charles de Tolnay pune mai mult accent pe statuia lui Marc Aureliu :“ soclul desenat de Michelangelo e scund, pentru a spori efectul statuii propriu-zise. Acest soclu oval contrasteaza cu placa dreptunghiulara pe care e pusa statuia lui Marc Aureliu. De unde impresia ca statuia e mai usoara.” Statuia accentueaza centrul pietii fara sa-i strice unitatea si mareste efectul monumentului.

In momentul in care Michelangelo preia lucrarile, Piata Capitoliului nu avea “unitate artistica si nici o legatura arhitecturala cu orasul de jos”. Cele doua edificii, Palatul Senatorilor si Palatul Conservatorilor , au fatade diferite, iar biserica Aracoeli se zareste in spatele unui simplu zid. Dupa mai multe interventii intre cele trei palate care marginesc piata Michelangelo reuseste sa creeze “un raport mai strans gratie uniformitatii ferestrelor care au, toate, cate un fronton in segmente”. A transformat piata intr-un ansamblu cu trei edificii simetrice , care marginesc “o piata omogena si cu un plan central” si o leaga pe axa principala de orasul de jos.

Spre deosebire de Radu Laurian care considera Piata de pe colina Capitoliului ca fiind una inchisa pe trei laturi si deschisa pe a patra , Charles de Tolnay o vede ca pe un spatiu inchis din toate partile de cele trei edificii si “balustra”. Autorul de aseamea pune accent pe contrastul dintre forma trapezoidala a pietei si ovalul din mijlocul ei care “ decorat cu un ornament in forma de stea, simbolizeaza fortele centrifuge, asupra edificiilor actioneaza o forta centripeta si magica”.” Ovalul convex din mijlocul pietei pare o parte din globul terestru, iar palatele care il depasesc inalta deasupra lui o sfera superioara, o a doua lume: locuita de statuiile divinitatilor antice.”

“Conceptia michelangiolesca a arhitecturii ca intruchipare a unor conflicte de forte” se observa si pe fatadele cladirilor compuse in mare parte din elemente care simbolizeaza forte : pilastri, coloane, cornise, arhitrave.” Verticalele si orizontalele se lovesc fara nici un fel de tranzitie.”

Charles de Tolnay considera ca “ ideea pe care o exprima aceasta compozitie nu este pur arhitecturala: Michelangelo a voit sa intruchipeze in ea insasi esenta Capitoliului, care inseamna «caput mundi» “

Bibliografie :De Tolnay, Charles, Michelangelo, Ed. Meridiane, 1973Laurian, Radu, Probleme de estetica oraselorBenevolo, Leonardo, Orasul in istoria Europei