Pasiunea mea - lectura

„Citesc, citesc. Lectura este evaziunea mea, laşitatea mea cotidiană, justificarea incapacităţii mele de a lucra, scuza pentru toate, vălul care-mi acoperă eşecurile şi neputinţele”.Emil cioran

Cartea este în viţa noastră un element central al creării unui psihic sănătos a unei culturi generale ,este sprijinul în cazul unei decăderi nervoase , este uneori ceva mai mult decât un profesor deoarece cu ajutorul ei putem să descoperim lucruri noi.

Ea ne face să fim mai buni ,ne ajută să trecem mai uşor peste greutăţile vieţii (iar acestea sunt numeroase),intr-un cuvânt ne întăreşte.

Cartea este un mod de comunicare şi reprezintă o ordonare a cuvintelor la formele lor cele mai expresive. A scrie este o artă deoarece trebuie să ai dar pentru a putea să realizezi ceva de calitate.

Una dintre pasiunile mele este lectura. Îmi place foarte mult sa citesc insa nu intotdeauna timpul imi permite. Genurile de carti cu care imi place sa imi umplu timpul sunt cele de actiune, cele romantic, de aventura, psihologie si nu in ultimul rand cele politiste.Dintre cartile pe care le-am citit cele de care imi voi aduce mereu aminte cu plăcere sunt „pe aripile vântului” scrisă de Margaret Mitchell , „Îngeri si demoni” scrisă de Dan Brown, şi Seria „Amurg” scrisă de Stephenie Meye.

În continuare as vrea sa va prezint cate ceva din conţinutul cărţilor mele preferate.Acţiunea romanului „Îngeri şi demoni” începe cînd în toiul nopţii, Robert Langdon,

specialist celebru pentru lucrările sale de simbolistică, este chemat în Elveţia pentru a examina cadavrul lui Leonardo Vetra, pe al cărui piept a fost înfierat un simbol ciudat. Langdon va descoperi că, după patru secole de tăcere, o străveche organizaţie Illuminati a declanşat o diabolică vendetta împotriva Bisericii Catolice. Pornit într-o cursă contra cronometru pentru a depista şi a dezamorsa o bombă care ameninţă Vaticanul, Langdon îşi va da seama că nu are decât doi aliaţi: excepţionala sa cunoaştere a simbolurilor şi o cercetătoare tânără şi misterioasă, Vittoria Vetra. Căutările îi vor purta pe cei doi oameni de ştiintă prin cripte pecetluite de secole, prin catacombe pline de primejdii şi prin catedrale părăsite, până în cel mai periculos loc de pe faţa pământului - ascunzătoarea de mult uitată a ordinului Illuminati.

Acţiunea romanului se desfăşoară în anii Războiului Civil din America şi în perioada reconstrucţiei ce o urmează. Scarlett, eroina principală a romanului, trăieşte alături de familia ei pe o plantaţie din Georgia. Tânără, frumoasă, cochetă, ea e preocupată numai de baluri şi se simte bine doar în cercul de curtezani care o înconjoară. Singura ei supărare este că tânărul Ashley nu se află în acest cerc. Firea lui rezervată o incită la un pas care îi va marca viaţa: la balul în care este anunţată logodna lui cu Melanie , ea îi mărturiseşte sentimentele, iar el o respinge. Din păcate la discuţie există şi un martor fără voie: Rhett Butler. Socotit de unii un erou, de alţii un aventurier, Rhett Butler este singurul personaj care cu o minte ascuţită poate vedea în lumină clară evenimentele care se succed, poate să facă o evaluare realistă a forţelor care le dirijează şi nu se dă în lături de a-şi divulga ideile. Declanşarea războiului bulversează viaţa. Tinerii pleacă la război iar pe plantaţii au loc schimbări. Scarlett, supărată de afrontul suferit se mărită cu cumnatul lui Ashley, dar în curând soţul ei moare. Visurile ei de dragoste se destramă, iar ea e obligată să joace rolul văduvei îndurerate. Copilul născut de ea nu-i trezeşte sentimentul matern. În cele din urmă se mută la casa soţului ei din Atlanta. Aici ea trăieşte alături de cumnata sa Melanie, acum căsătorită cu Ashley şi se consolează prin faptul că în felul acesta poate fi mai aproape sufleteşte de omul iubit, care acum este plecat la război. Singurul fapt deranjant este că îl reîntâlneşte pe Rhett Butler. Şi totuşi, acesta o va ajuta să scape de viaţa sumbră impusă văduvelor şi se poate implica în viaţa frământată a oraşului

situat departe de linia frontului. Ashley soseşte într-o vizită de câteva zile şi o roagă pe Scarlett să aibă grijă de soţia lui. Cu apropierea războiului de Atlanta, viaţa devine din ce în ce mai grea, iar când luptele se mută în oraş toată lumea încearcă să o părăsească. Scarlett rămâne în oraş până ce Melanie aduce pe lume un copil, apoi ajutat de Rhett Butler încearcă să se întoarcă la Tara, la părinţii ei, unde speră să găsească alinare. Spre stupoarea ei Rhett Butler îi mărturiseşte dragostea, dar ea nu îl înţelege şi faptul că nu rămâne alături de ea s-o ocrotească o înfurie. Sosită acasă, situaţia ei se agravează şi mai mult: mama ei este moartă, tatăl ei are mintea tulbure, surorile sunt bolnave, sclavii au fost eliberaţi iar plantaţia a fost distrusă de trupele ce au trecut. Acum ea devine capul familiei: trebuie să asigure mâncare pentru toţi, să reorganizeze munca, dar cea mai grea problemă este să se lupte cu mentalitatea familiei care nu se poate adapta la noua realitate. Sosirea lui Ashley nu îi uşurează viaţa: nu numai că îi respinge din nou dragostea, dar nu îi este de ajutor nici în muncile din fermă. Disperată, ea pleacă la Atlanta să ceară ajutor de la Rhett Butler. Acesta nu îi poate fi de folos şi în disperare se căsătoreşte cu logodnicul surorii ei. Acesta este proprietarul unui magazin şi a unui gater. Scarlett acaparează afacerile care încep meargă mai bine. Situaţia materială a familiei este salvată, dar Scarlett este osândită să trăiască departe de Tara alături de un soţ pe care îl dispreţuieşte. Succesul ei în afaceri atrage dezaprobarea societăţii. Naşterea unui copil şi moartea soţului ei nu îmbunătăţesc situaţia. Salvarea vine din nou din partea lui Rhett Butler. Acesta o ia pe Scarlett de soţie dar umbra iubirii ei pentru Ashley îşi pune amprenta pe relaţia lor. Legătura dintre soţi se întăreşte oarecum prin naşterea unei fiice pe care tatăl o adoră, dar moartea ei premature curmă slabele fire care i-au unit. Moartea lui Melanie la naşterea celui de-al doilea copil deschide în sfârşit ochii lui Scarlet. Îşi dă seama că iubirea ei pentru Ashley a fost doar un vis, că dragostea ei pentru soţ este cea reală. Dar este prea târziu. Lupta lui Rhett Butler pentru dragostea ei l-a istovit şi moartea fiicei adorate i-a pustiit sufletul. Pentru prima oară Scarlet îl înţelege şi nu se pune în calea lui când o părăseşte. Dar sufletul ei hotărât o îndeamnă să nu se lase doborâtă, să lupte acum pentru dragostea lui, pentru că „e şi mâine o zi” „Pe aripile vântului” este singurul roman scris de Margaret Mitchel. Valoarea ei este dată de realismul cu care este descrisă societatea din sudul Statelor Unite, căderea şi reconstrucţia ei în perioada când este marcată de Războiul Civil, de puterea de prezentare a evenimentelor în desfăşurarea lor, de modul particular în care se prezintă soarta eroilor şi de modul fantastic şi complex de caracterizare a personajelor.

Contele de Monte Cristo este una dintre cele mai captivante carti pe care le-am citit si, fara indoiala, unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Alexandre Dumas. Este genul de carte care speri sa nu se mai termine.

Actiunea cartii incepe odata cu intoarcerea in Marsilia a tanarului marinar Edmond Dantes. Ambitios, provenind dintr-o familie saraca si sustinut de capitanul corabiei din al carui echipaj facea parte, Dantes este avansat, iar aceasta bucurie ii este amplificata de gandul revederii tatalui si a logodnicei sale, Mercedes. Dar aceasta bucurie nu dureaza mult timp, fiindca “prietenul” sau il denunta ca fiind conspirator Bonapartist (“calitate” pe care o obtinuse fara voia sa); motivul acestei “tradari” este, pe de-o parte, frumoasa Mercedes, iar pe de alta parte, invidia lui Fernand pe succesul tanarului marinar.

Ca urmare a acestei tradari Dantes este pus sub acuzare si inchis pentru inalta tradare (fara ca el sa cunoasca acuza ce i se aduce), urmand sa isi petreaca urmatorii 18 ani in Castelul D’If, situat pe o insula de pe coasta Marsiliei. Dupa multi ani de incarcerare, in care de abia reuseste sa isi pastreze mintea sanatoasa, Edmond il cunoaste pe Farria, un abate pe care toata lumea il crede nebun, si el prizonier pe aceeasi insula.

In ciuda diferentei de varsta, intre cei doi se leaga o prietenie stransa iar abatele ii transmite lui Dantes mare parte din cunostintele sale, de la lupta cu sabia pana la matematica

si limbi straine. Fiind foarte bolnav, abatele moare in inchisoare, dar nu inainte de a ii indica lui Edmond locul in care se afla ascunsa o presupusa comoara, pe insula Montecristo.

Edmond Dantes reuseste intr-un mod spectaculos sa evadeze, ajunge pe insula Montecristo si descopera cu uimire ca bogatiile abatelui Farria chiar exista. Recuperand comoara el se intoarce in Franta, atribuindu-si titlul si numele de Conte de Monte Cristo, hotarat sa se razbune pe cei ce i-au rapit 20 de ani din viata.

Odata ajuns in Marsilia el afla ca multe lucruri s-au schimbat: Mercedes are un copil si este maritata cu Fernand, iar restul persoanelor implicate, mai mult sau mai putin, in condamnarea sa au ajuns in pozitii foarte inalte, in timp ce tatal sau este mort de cativa ani (din cauza lipsei banilor). Aceste lucruri nu fac decat sa ii intareasca ura si sa ii alimenteze setea de razbunare, planurile sale devenind in anumite momente de-a dreptul sadice.

Chiar daca ideea razbunarii e destul de comuna, in acest roman ea capata o usoara tenta de obsesie. Desi Dantes are tot dreptul sa se razbune aceasta vendetta il transforma intr-un personaj fara mila, aproape lipsit de orice sentimente, in afara de cel al razbunarii. Mai exista totusi momente in care se pot observa sclipiri de bunatate, sau, mai degraba, de recunostinta vis-� -vis de persoanele care l-au ajutat, inainte sa fie inchis.

Una peste alta, un roman de cinci stele, care se citeste cu sufletul la gura si care surprinde in multe momente, in primul rand prin ingeniozitatea “contelui” si, in al doilea rand, prin ambitia si consecventa cu care acesta isi urmareste si realizeaza planurile.