Upload
others
View
46
Download
5
Embed Size (px)
Citation preview
JOAN MATTHEUS
Pasiune, vis saunebunie
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
CECILIA IONESCU
ALCRIS
giannijollyts
Capitolul 1
Alan Branson fu fascinat pe loc de femeia a[ezat` pecanapeaua din piele alb`.
Focul din lemne care trosnea \n [emineu, \nc`lzea [i mai multatmosfera intim` [i vesel` care domnea \n salonul mare, \n careinvita]ii discutau cu \nfl`c`rare.
Femeia nu-l remarcase \nc` pe Alan, care nu-[i puteadesprinde privirea de formele armonioase ale trupului ideal,feminin.
M`sura probabil aproximativ un metru [aptezeci. |n ciudafine]ei taliei, a bra]elor [i a picioarelor lungi, emana din toat`fiin]a sa un farmec ciudat de voluptuos. Era a[ezat` lâng` foc.Lumina schimb`toare a fl`c`rilor ilumina chipul frumos, cutr`s`turi regulate [i \n p`rul negru jucau reflexe ro[cate.
|mbr`cat` cu o jup` neagr` [i o bluz` alb`, nemi[cat` [i t`cut`,sem`na cu o creatur` venit` din alt` parte... un fel de apari]ie magic`.
giannijollys
Brusc, \n timp ce privirea lui Alan aluneca \nc` peste trupul
femeii, acesta \i v`zu pieptul ridicându-se sub satinul alb, ca sub
efectul unei imperceptibile emo]ii. Ridicând \n acea clip` capul,
femeia \ntoarse fa]a spre Alan.
|nc` \n picioare \n antreul care d`dea \n salon, acesta \ntoarse
ochii [i puse pe o mas` mai mic` din lemn de culoare deschis`
sticla de vin de Burgundia pe care o adusese \n dar gazdei. Apoi,
sco]ându-[i bluzonul din piele de c`prioar` de culoare albastru
\nchis, \l \nmân` menajerei care-l ag`]` pe un portmantou.
Cum f`cu un pas \n salon, o z`ri pe Jessica. Aceasta p`r`si un
grup de invita]i pentru a se \ndrepta spre femeia pe care Alan
tocmai o devorase cu privirea. Fu surprins de asem`narea
incredibil` a celor dou` femei.
Erau dou` surori? Alan le cercet`. Jessica era aplecat` asupra
necunoscutei. Totul era asem`n`tor la ele: talia, culoarea \nchis`
a p`rului, forma fe]ei, delicate]ea tr`s`turilor, tenul str`lucitor...
Totu[i existau nu pu]ine diferen]e teribile.
Jessica, frumoas`, adorabil`, \[i purta cei nou`sprezece ani ca
pe un dar al vie]ii. Frumoasa necunoscut`, de[i comparabil`, era
de o alt` natur`: mai sofisticat`, marcat` de o anumit` maturitate,
de o aur` singular`.
Erau de-abia câteva luni de când Alan o angajase pe Jessica
Seaton ca secretar` \n \ntreprinderea pe care o conducea. Se
simpatizaser` imediat. Acum \[i amintea c` Jessica \i vorbise
despre sora sa mai mare, c`s`torit` [i mama unui bebelu[ de
[apte luni.
6 JOAN MATTHEUS
Femeia aceea minunat` instalat` pe canapeaua alb`, care
tocmai \i f`cuse o atât de extraordinar` impresie, era oare sora
Jessic`i?
Alan sim]i brusc un nod \n gât: creatura magic` \l privea cu un
zâmbet curios [i impersonal. Trebuia s` fie, cu siguran]`, sora
st`pânei casei...
Iat` c` se ridic` brusc [i escortat` de Jessica, se \ndrept` spre
Alan cu pas lent [i gra]ios. |n picioare, elegan]a mersului, a
gesturilor, a expresiei sale, ap`reau cu [i mai mult` str`lucire.
Aruncând o privire \n jur, Alan z`ri o femeie de aproximativ
[aizeci de ani a[ezat` \ntr-un fotoliu Voltaire, acoperit cu catifea
stacojie. Asem`narea acestei b`trâne doamne – evident mama lor
– cu cele dou` femei tinere care veneau spre el, \l frap` \nc` o
dat` ca un tr`snet, dându-i un sentiment ciudat de irealitate.
Alan nu \ncercase un entuziasm nebun la ideea de a veni s`
cineze la familia Seaton. Dar neavând nici un plan pentru
duminica de Pa[te, acceptase invita]ia Jessic`i de a veni s`-[i
petreac` seara \n casa de la periferia Philadelphiei. Bine\n]eles,
nu se a[teptase la o ambian]` atât de modern` [i de rafinat`.
|[i imaginase una din acele mese tradi]ionale de s`rb`toare,
\ntr-o familie onest` din mica burghezie american`: de la ou`le de
Pa[te din ciocolat` având deasupra noduri \ngrozitoare din
materiale colorate, pân` la pulpa enorm` de miel pentru acea
ocazie [i la uria[a tart` cu mere f`cut` \n cas`. Totul pe fondul
unei conversa]ii conven]ionale, \ntrerupt` ne\ncetat de vacarmul
emisiunilor televizate. {i iat` c` de la sosirea sa, mergea din
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 7
surpriz` \n surpriz`. Primirea nea[teptat` a menajerei, cu
amabilitate stilat`, cadrul somptuos, elegan]a rafinat` a
invita]ilor... Ideea de mas` familial` tipic` p`rea s` fie
abandonat`, deoarece \n col]ul salonului era instalat un bufet.
Doi servitori tineri, \n livrea alb`, dup` toate aparen]ele nu
amatori, se ocupau de serviciu.
Oare cum altfel ar fi putut Alan s` se a[tepte la atâta lux [i
elegan]` [i mai ales, la acea apari]ie nea[teptat`, la acea femeie a
c`rei simpl` vedere \l aruncase \nc` din prima clip` \ntr-o
tulburare atât de profund`? O senza]ie stranie \i cuprinse tot
trupul [i sufletul [i \mpotriva ei nu putea face absolut nimic. Cum
se apropia de el, Alan se gândi foarte repede c` avea probabil
aproximativ treizeci [i cinci de ani.
Jessica \i \ntindea deja o mân`, pe care b`rbatul o strânse.
– Pa[te fericit! spuse aceasta cu amabilitate. Sunt \ncântat` c`
ai acceptat s` vii!
Zâmbi [i, \ntorcându-se spre necunoscut`, \n picioare al`turi,
ad`ug`:
– Mam`... ]i-l prezint pe Alan Branson, patronul meu. Alan...
iat-o pe mama, Laura Seaton.
– Fi]i binevenit, domnule Branson... [i Pa[te fericit! spuse
doamna Seaton zâmbind.
|[i strânser` mâinile cu polite]e [i se angajar` \ntr-o discu]ie de
o banalitate descurajant`. Alan r`spunde automat, \nc` prea
emo]ionat de apropierea Laurei Seaton pentru a \ncerca s` fie
str`lucitor.
8 JOAN MATTHEUS
Tulburat de asemenea de ceea ce tocmai aflase: Laura Seaton
era mama Jessic`i...
La \ntoarcerea \n apartamentul s`u, mult prea mare pentru un
b`rbat singur, Alan nu \ncet` s` se gândeasc` la seara pe care o
petrecuse la familia Seaton. Obsedat, trecea neobosit \n revist`
toate detaliile.
Primele cuvinte. Fermec`toarea simplitate cu care Laura
insistase s`-i spun` pe nume, \n timp ce foarte firesc el devenise
"Alan", \ndat` ce \ncepuser` s` vorbeasc` \mpreun`. De
asemenea, zâmbetul cu care acceptase sticla de vin de Burgundia,
una dintre cele mai bune podgorii fran]uze[ti. Atinsese de mai
multe ori degetele tinerei femei [i tremura \nc` la amintirea
acelui contact trec`tor. Tot a[a cum \i r`sunau \nc` \n urechi
inflexiunile calde ale vocii feminine când \l prezentase celorlal]i
invita]i [i, evident, surorii Jessic`i. Asem`narea dintre cele trei
femei era cu adev`rat uluitoare.
Nu-[i putu st`pâni un zâmbet rev`zând scena \n care Laura \l
condusese spre bunica pe care o luase mai \nainte drept mama
Jessic`i – [i care era de fapt mama Laurei. S`rutase respectuos
mâna b`trânei doamne a[ezat` \n fotoliul de catifea ro[ie.
Alan Branson se culc` [i stinse lumina. Cu ochii deschi[i \n
\ntuneric, se abandon` f`r` re]inere imaginilor care-l obsedau.
Da, fusese o sear` minunat`... un moment unic.
{i de ce, dac` nu cauza acelei \ntâlniri? Din cauza acelei femei?
Laura. Un nume plin de magie, Laura... Era ca aurora, ca aurul,
ca zorii, ca via]a, ca fericirea, ca tot ce era mai pre]ios pe p`mânt,
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 9
\n inimile oamenilor, \n mintea unui b`rbat... ca lumina, ca
soarele, c`ldura, ca "aura f`r` aur`", acel amestec de \ndoial`, de
team` [i de ner`bdare care se afla \n orice dorin]`... Alan nu-[i
amintea de nici o conversa]ie cu ceilal]i invita]i, dar fiecare vorb`
pe care i-o adresase Laura \i r`m`sese \ntip`rit` \n minte.
Totu[i, nu petrecuser` prea mult timp \mpreun`. {i cu toate
acestea, fiecare din acele clipe \l tulbura \nc` \n adâncul fiin]ei
sale.
– V` mul]umesc c` m-a]i invitat, declarase Alan. Nu fac parte
din cercul dumneavoastr` de prieteni [i mesele de s`rb`toare
sunt \n general rezervate familiei [i celor apropia]i... Sunt
\ntr-adev`r foarte impresionat.
– |ntr-o zi ca aceasta, nimeni n-ar trebui s` r`mân` singur, \i
r`spunsese tân`ra femeie.
Rostise aceste cuvinte cu un zâmbet ciudat de trist. {i aceea fu
cu exactitate clipa \n care privirile lor se \ntâlniser` [i când o
complicitate mut` se instalase \ntre ei. Dar Alan [tiuse atunci cu
certitudine c` amândoi cuno[teau foarte bine sensul cuvântului
singur`tate. O emo]ie neclar` \l cuprinse [i inima \i b`tu brusc cu
mai mult` putere.
Oare ce voise s` spun` exact? Ce exprimase de fapt acel u[or
zâmbet trist? Compasiune?
Simpatie? Absolut nimic...?
Totu[i, \ncepând din acea clip`, privirile lor nu se mai
p`r`siser`, contrazicând chiar \n mod ciudat ceea ce conversa]ia
politicoas` putea avea conven]ional..
10 JOAN MATTHEUS
|n timp ce, astfel \ntins, perfect nemi[cat \n \ntunericul
camerei, Alan revedea trecându-i prin fa]a ochilor diferitele
momente ale serii, o \ntrebare nelini[titoare \i ap`ru curând \n
minte. Aceea de a afla dac` \n aceast` sear`, asemenea lui, Laura
Seaton avusese [i ea impresia secret` c` o singur` fiin]` \ntâlnit`
brusc poate s` dea lumea peste cap.
Era totu[i profund descump`nit de reac]ia sa ciudat` fa]` de
Laura Seaton. De ce oare, imediat ce o z`rise, chiar \nainte s` se
\ntoarc` spre el, f`r` s` fi avut timp s` rosteasc` cel mai mic
cuvânt, se sim]ea \ntru totul apropiat de acea femeie
necunoscut`?
|i revedea fa]a cu tr`s`turi regulate, gura senzual`, p`rul negru
strâns \ntr-un coc greu pe ceaf`, nasul drept, curba perfect` a
spâncenelor...
Nu sim]ise niciodat` o atrac]ie atât de puternic` pentru o
femeie. Via]a sa nu dusese totu[i lips` de aventuri amoroase... A[a
\ncât c`uta cu disperare o explica]ie ra]ional` a ceea ce tocmai se
\ntâmplase \ntre el [i Laura Seaton.
Sentiment? Atrac]ie fizic`? La amândoi \n acela[i timp?
Fatalitate?... Ceea ce i se \ntâmpla era inexplicabil. Desigur, era
frumoas` de s`-]i taie r`suflarea. |i revedea trupul suplu, sub]ire,
gesturile gra]ioase, rotunjimea sânilor sub sutienul imaculat, talia
fin`, [oldurile unduitoare, picioarele lungi, perfecte... {i apoi,
micile [uvi]e de p`r rebele pe ceafa alb`, ochii c`prui cu puncte
aurii, privirea vie, plin` de mister, rând pe rând vesel` [i grav`,
mâinile fine, gura emo]ionant`...
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 11
Trebuia neap`rat s` \nceteze s` se gândeasc` la aceast` femeie.
Alan \[i d`du brusc seama c` era lac de transpira]ie [i ritmul inimii
i se accelerase puternic.
Nu sim]ise niciodat` o dorin]` atât de nebuneasc` pentru nici
o femeie... Se calm` lent [i \[i jur` s` o posede \ntr-o zi pe Laura
Seaton. Oricum, [tia c` nu va putea s` tr`iasc` f`r` s-o vad`, s`-i
vorbeasc`, s-o ating`...
Ce [tia exact despre ea? Foarte pu]ine lucruri. |ntr-o zi, Jessica
f`cuse observa]ia c` arhitectura – Alan era arhitect – nu era f`r`
leg`tur` cu meseria mamei sale, decoratoare de interioare. Acum
Alan v`zuse cu ce rafinament fusese amenajat` casa Laurei [i nu
se \ndoia de talentele sale excep]ionale \n aceast` profesie.
Brusc, i se p`ru extrem de important s` amenajeze cât mai
repede casa martor a complexului imobiliar ale c`rui lucr`ri le
supraveghea \n prezent. Pentru a atrage [i a convinge clien]ii [i a
vinde rapid toate locuin]ele din lot, se impunea o decorare
inteligent` a casei martor... Trebuia a[adar s` aib` rapid o
\ntâlnire cu o anumit` decoratoare de interioare.
Alan zâmbi \n \ntuneric, foarte fericit c` avusese o idee atât de
bun`.
|[i aminti brusc o informa]ie pe care i-o d`duse Jessica: aceasta
abia \[i amintea de tat`l s`u disp`rut. Murise când avea trei ani,
l`sând dou` feti]e [i o v`duv` de dou`zeci [i trei de ani. Cum
Jessica era acum \n vârst` de nou`sprezece ani, Laura avea a[adar,
treizeci [i nou` de ani... Cu trei ani mai mult decât el.
|n zori, epuizat, Alan Branson adormi profund.
12 JOAN MATTHEUS
***
– Ce sear` reu[it`!
Jessica se pr`bu[i pe canapeaua confortabil` din salon.
– Este adev`rat... Invita]ii chiar nu mai doreau s` plece!
Margareth, sora Jessic`i, \[i servi o cup` cu [ampanie.
– Vrei? propuse ea.
– Nu, mul]umesc... Am b`ut destul pentru ast`zi!
Margareth se \ndrept` spre canapea [i se a[ez` al`turi de sora
sa.
– Mama a jucat un mare rol! Ai observat? Când se hot`r`[te s`
fie seduc`toare, este de temut! observ` Margareth râzând.
Exact \n acea clip`, Laura Seaton intr` \n salon.
– De temut?... repet` aceasta cu un u[or zâmbet obosit.
– Da... |n seara asta ai fost mai frumoas` ca niciodat`, o
compliment` Margareth. Toat` lumea nu avea ochi decât pentru
tine, nu vorbea decât despre tine...
"Toat` lumea?" se \ntreb` Laura. Asta includea [i o anumit`
persoan`?...
Obsedat` \mpotriva voin]ei sale de acel Alan Branson, \ncerc`
s` se amestece \n discu]ia vesel` a fiicelor sale.
Totu[i, \n ciuda eforturilor sale, nu \nceta s` vad` fa]a acelui
b`rbat.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 13
|n zadar \ncercase s` lupte \mpotriva acestei imagini, \i
revenea cu \nc`p`]ânare \n memorie.
Laura se aplec` spre buchetul de violete care se afla pe masa
joas`, \n fa]a ei. Aranj` florile delicate cu o grij` excesiv`.
Continuând s` vorbeasc` despre succesul seratei, Margareth [i
Jessica se ridicar` [i se \ndreptar` spre bufet unde mai r`m`seser`
câteva pr`jiturele [i ni[te sticle \n care mai era b`utur`.
Râsetele tinerelor femei o distraser` pân` la urm` pe Laura de
la tulbur`toarea sa visare.
– V` g`sesc foarte vesele dup` toat` aceast` oboseal`. Sper c`
n-a]i b`ut prea mult! exclam` cu amabilitate \ntorcându-se spre ele.
– Noi? Oh! Mam`... Imposibil! o asigur` Jessica. Suntem vesele
pentru c` petrecerea a fost splendid` [i pentru c` suntem fericite,
atâta tot!.
{i, clipind cu mali]iozitate, tân`ra fat` b`u o ultim` \ngh]itur`
de [ampanie.
– O fi r`mas din \ntâmplare, o mic` pic`tur` [i pentru mine?
\ntreb` Laura zâmbind.
Jessica umplu o cup` [i i-o aduse mamei.
– Vorbind despre alcool, n-am gustat niciodat` ceva atât de
aextraordinar ca vinul adus de patronul t`u, \i spuse Margareth
Jessic`i.
– Oh, este un cunosc`tor, un b`rbat foarte rafinat, afirm`
Jessic` a[ezându-se din nou pe canapea. Pentru c` este de
bun-gust \n toate lucrurile, dac` ar trebui s`-l notez, i-a[ da zece
peste tot, sau mai degrab`... unsprezece!
14 JOAN MATTHEUS
– De ce nu dou`zeci [i cinci! exclam` Margareth râzând. Ceea
ce este sigur, este c` Alan Branson este b`rbatul cel mai seduc`tor
pe care l-am \ntâlnit vreodat`.
"Alan Branson..." Auzind acel nume, Laura \[i sim]i inima
b`tând mai puternic. |[i duse gr`bit` cupa de [ampanie la buze.
Oare ce i se \ntâmplase?
N-ar fi [tiut s` defineasc`, dar era ceva acolo \n adâncul fiin]ei
sale [i nu putea face nimic. O c`ldur` subit`, un u[or tremur, o
tulburare de ne\n]eles o cuprindea \ntru totul. |[i aminti vocea
cald` a b`rbatului [i se \nfior` f`r` s` vrea.
Oare ce-i spusese?
Uitase. |[i amintea doar de modul \n care \i rostise numele, cu
un fel de senzualitate \n voce, o blânde]e extraordinar`. Pentru
a-[i ascunde emo]ia, b`u o \nghi]itur` de [ampanie.
– Nu are decât un singur defect, remarc` Margareth. Alan
Branson nu este prea vorb`re]... Este \ntotdeauna la fel de calm?
Laura \[i sim]i mâinile tremurând. Se surprinse a[teptând cu
ner`bdare r`spunsul Jessic`i.
– |n cea mai mare parte a timpului, r`spunse \n sfâr[it tân`ra
fat`, nu spune mare lucru, dar privirea sa \nlocuie[te orice
discurs... Ochii spun de mii de ori mai mult decât cuvintele. Este
de ajuns o singur` privire pentru ca oricine s` se simt` cea mai
stupid` creatur` din lume...
Laura accept` judecata Jessic`i f`r` [ov`ire, amintindu-[i ochii
alba[tri, splendizi ai b`rbatului.
Da, Alan Branson avea un magnetism cu totul special.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 15
|n acea sear` fusese singurul care nu fusese \mbr`cat de
ocazie. F`r` costum, nici cravat`, ci \mbr`cat simplu \n pantaloni
bleumarin [i un pulover alb din ca[mir, Alan p`ruse totu[i cel mai
elegant de la serat`. Laura remarcase c` m`sura probabil
aproximativ un metru optzeci. Fusese impresionat` de gra]ia [i
suple]ea suprinz`toare a trupului cu musculatur` puternic`.
P`rul [aten, pu]in prea lung [i ciufulit de vânt \i displ`cuse mai
\ntâi Laurei.
Dar gândindu-se mai bine, g`sea c` acest detaliu ad`uga mai
mult la farmecul s`u. |n schimb, \ndat` ce-l v`zuse, fusese frapat`
de regularitatea perfect` a tras`turilor fe]ei. {i de albastrul ochilor
– un albastru ireal, care o obseda.
|nfiorându-se, \ncerc` s` \nl`ture imaginea st`ruitoare a acelui
b`rbat [i s` participe la conversa]ie.
– M-a fascinat complet, m`rturisi Margareth. Sunt sigur` c` era
atent la tot, \n ciuda aerului s`u distrat.
Laura se resemn` s` le asculte vorbind despre acela c`ruia ar
fi vrut s`-i uite pân` [i numele.
– Margareth! E[ti femeie c`s`torit`, exclam` Jessica. Nu
trebuie s`-]i vezi decât so]ul [i nici m`car s` nu te ui]i la al]i
b`rba]i!
– Poate sunt c`s`torit`, dar nu oarb`, r`spunse tân`ra femeie.
Orice femeie ar vedea c` patronul t`u este incredibil de
seduc`tor.
– Da, Alan este \ntr-adev`r formidabil, oft` Jessica. Cred chiar
c` m-am \ndr`gostit de el...
16 JOAN MATTHEUS
Mai mult decât de acord cu prima afirma]ie a Jessic`i, Laura
nu se putu st`pâni s` se \nfioare auzindu-[i fiica m`rturisindu-[i
sentimentele \ntr-un mod atât de spontan.
– Iar! exclam` Margareth. {i studentul acela dup` care erai
\nnebunit` de Cr`ciun?
Desigur... era fermec`t`tor \n ciuda câtorva co[uri pe care le
avea pe frunte, gândi Laura.
– Oh... nu era decât un copil replic` Jessica oftând. Alan este
genul meu de b`rbat. Matur, seduc`tor, sigur pe el, responsabil...
– Te rog, Jessica! Fii pu]in realist`! declar` Margareth.
Laura lu` \n tain` acest sfat \n]elept pentru ea \ns`[i.
– B`rbatul acesta ar putea s`-]i fie tat`, insist` Margareth, s` ne
fie tat`!
Oh, dar era purul adev`r. Chipul Laurei se destinse pu]in la
acest gând.
– Draga mea sor`, [tiu foarte bine c` Alan are treizeci [i [ase
de ani.
Laura sim]i interesul s`u pentru Alan Branson crescând \n
mod periculos, aflând c` nu avea decât cu trei ani mai pu]in decât
ea.
– {i dac` socotesc bine avea cincisprezece ani când te-ai
n`scut tu... ceea ce ar \nsemna un tat` pu]in cam precoce, nu?
observ` Jessica, ironic.
– Are totu[i cu [aptesprezece ani mai mult decât tine, Jessica,
r`spunse sora mai mare.
Ar fi putut s`-]i fie tat`...
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 17
Jessica nu r`spunse [i-[i a]inti privirea, melancolic`, asupra
buchetului de violete. Cunoscându-[i fiica, Laura [tia c` tocmai
c`uta argumentul care \i va putea \nchide gura Margarethei.
– Oricum, vârsta nu are absolut nici o importan]` când dou`
persoane se iubesc, afirm` \n sfâr[it Jessica.
– Mam`! exclam` Margareth.
Laura se a[teptase la asta. De când erau mici, Jessica [i
Margareth f`cuser` apel la mama lor pentru a le arbitra disputele
sau simplele diferende. Pentru fiicele sale, nu reprezenta un
judec`tor, ci mai degrab` o valoare sigur` \n care puteau avea
\ncredere. Laura fusese mereu flatat` de asta.
Totu[i, \n aceast` sear` ar fi preferat s` nu trebuiasc` s`
intervin` \n discu]ie. Ascunzându-[i stânjeneala, zâmbi.
– Haide, calmeaz`-te, \i spuse cât de senin` putu fiicei sale mai mari.
– Iart`-m`, spuse Margareth oftând, dar fiica ta este chiar mai
capricioas` decât bebelu[ul meu.
De obicei, Laura [tia exact ce s` le spun` fiicelor sale pentru a
aranja lucrurile. Dar \n seara aceasta era peste puterile sale s`
vorbeasc` despre Alan Branson. Mai ales dup` m`rturisirea
sincer` a Jessic`i. Ceea ce sim]ea pentru acest necunoscut era
prea nou pentru a lua partea cuiva. Avea nevoie s` se gândeasc`,
s` vad` mai limpede \n sinea sa, s` se odihneasc`...
Brusc \n]elese c` fiicele sale nu puteau s` [tie cât este de
tulburat` [i de implicat` \n acest subiect.
– Ei bine, care este adev`ratul motiv al disputei voastre?
\ntreb` cu o lini[te pref`cut`.
18 JOAN MATTHEUS
F`r` s` r`spund`, cele dou` surori se privir` curioase cu coada
ochiului.
– {i dac` am relua aceast` discu]ie mâine? propuse Laura.
Margareth, nu crezi c` ar trebui s` te duci s` vezi dac` fiica ta nu
are nevoie de nimic.
Laura \ncerc` s` schimbe subiectul.
– Inutil, am fost acolo acum o clip`. Flora doarme ca un...
Se \ntrerupse [i zâmbi.
– ... ca un bebelu[, \ncheie.
– {i Jeremy? Vreau s` spun... nu te a[teapt`? \ntreb` Laura.
– {i el doarme ca un bebelu[... r`spunse Margareth. Mam`,
Jessica se crede \ndr`gostit` de un b`rbat care are treizeci [i [ase
de ani [i mi se pare c`...
|ntrerupând-o, Laura se \ntoarse spre Jessica.
– Jessica, este adev`rat?
– Da, cu excep]ia unui am`nunt, corect` Jessica privindu-[i
sora. Nu cred c` sunt \ndr`gostit`. Sunt \ndr`gostit` de el.
Mâinile Laurei \ncepur` s` tremure atât de puternic, \ncât \[i
\ncruci[` bra]ele pentru a-[i ascunde tulburarea. Oare
sentimentul s`u pentru Alan Branson era atât de violent?...
Tân`ra femeie p`li. Ce s` fac`?
Trebuia neap`rat s`-l domine. Ar putea fi vreodat` rivala fiicei
sale? Pentru nimic \n lume! Se \ndrept`, \[i a]inti privirea asupra
Jessic`i [i \ncepu cu o voce foarte blând`:
– Draga mea, e[ti \nc` foarte tân`r` [i...
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 19
– Am exact vârsta pe care o avea Margareth când s-a c`s`torit
cu Jeremy! exclam` Jessica.
– Dar Jeremy nu are decât cu patru ani mai mult decât sora
ta... |n timp ce domnul Branson este...
– {tiu! {tiu! exclam` Jessica. Margareth a f`cut deja aceste
calcule stupide.
– Vezi cât este de capricioas`? insist` Margareth privindu-[i
mama. Este imposibil`! Nu vrea s` asculte nimic. Mam`, el are
treizeci [i [ase de ani!
– Margareth, \mi dau seama de diferen]a de vârst` dintre ei...
r`spunse calm Laura. {i de altfel, sunt sigur` c` [i Jessica...
– Poate n-am decât nou`sprezece ani, dar nu mai sunt un
copil. {tiu c` are treizeci [i [ase de ani. {tiu c` \ntre noi este o
diferen]` de [aptesprezece ani. {tiu toate acestea...
– {i el... te iube[te? \ntreb` Laura, cu inima palpitând,
temându-se de r`spuns.
Jessica r`mase o clip` t`cut` [i plec` privirea.
– Nu [tiu, admise \n cele din urm`, \n [oapt`.
Laura nu se putu st`pâni s` fie mi[cat` de m`rturisirea fiicei
sale, care p`rea realmente disperat`.
– M` trateaz` ca [i când a[ fi cineva, dar... \ncepu Jessica
\nainte de a ofta cu triste]e.
– E[ti cineva, afirm` Laura cu blânde]e.
– Nu pot s` [tiu ce gânde[te cu adev`rat despre mine. Nu am
fost niciodat` singur` cu el...
Margareth zâmbi ironic.
20 JOAN MATTHEUS
Laura sim]i mil` sincer` pentru Jessica.
– Dar asta nu \nseamn` c` nu se intereseaz` de mine! relu`
Jessica. Nu-i a[a, mam`?
– Nu, r`spunse cu sinceritate Laura.
Lini[tindu-[i fiica, nu voia nici s`-i dea false speran]e.
{i apoi... [i pentru ea sentimentele lui Alan Branson
constituiau un mister foarte tulbur`tor.
Ca de obicei, Laura fusese ultima care se dusese la culcare.
Camera sa, decorat` foarte simplu, unde domina albstrul, nu era
luminat` decât de veioz`. |n casa mare domnea lini[tea.
Laura se culc` [i stinse lumina. Cu ochii \nchi[i \l rev`zu pe
Alan cu o precizie tulbur`toare. |[i amintea mai ales de privirea
ochilor atât de alba[tri – \n mod ciudat complice – a]intit` asupra
sa. Un frison \i str`b`tu tot trupul fin [i delicat.
Da. Era absolut sigur`: [i el cuno[tea singur`tatea.
Dar p`rea atât de senzual [i de tandru...
Laura se r`suci \n pat. Nu mai voia s` se gândeasc` la el. Dar
se str`dui \n zadar s` [i-l alunge din minte.
Oare Alan obosise s` fie singur? C`uta dragostea?
Se r`suci din nou \n pat. Dar nu... punea problema gre[it,
deoarece r`spunzând la toate aceste \ntreb`ri afirmativ, \[i descria
propria situa]ie.
Ea era cea pe care singur`tatea o ap`sa teribil.
Ea avea nevoie de dragoste.
{i Jessica? Gândindu-se la fiica sa pe care o adora, fu cople[it`
de o insuportabil` vinov`]ie.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 21
N-avea dreptul s` se gândeasc` la acel b`rbat, pur [i simplupentru c` Jessica \l iubea.
Dar, \n acela[i timp, Laurei \i era greu s` suporte gândul c`Alan Branson se putea interesa de Jessica... Epuizat` de atâteaemo]ii, \[i sim]i pleoapele \nchizându-se.
|nainte de a adormi, lu` hot`rârea s` nu se mai gândeasc` laAlan Branson – cel pu]in \n acest mod ambiguu.
De fapt, hot`râse mai ales s` nu se mai gândeasc` la el. S`-[iuite sentimentele pe care i le inspira b`rbatul acela cu ochialba[tri.
Ni[te ochi alba[tri ca cerul de var`. Puri ca fericirea reg`sit`.Dar primejdio[i ca... speran]a.
22 JOAN MATTHEUS
Capitolul 2
Laura deschise ochii [i arunc` o privire de[tept`torului a[ezatpe noptier`. De-abia era nou`...
Ast`zi nu lucra. Nereu[ind s` adorm` decât \n zori, \ncerc` \nzadar s` mai doarm`. |n cele din urm`, se ridic` [i d`du draperiilela o parte.
Poaia se scurgea pe geamuri. |n spatele firi[oarelor de ap` se\ntrez`rea un cer jos, \nc`rcat de nori grei. O vreme cenu[ie carereflecta perfect dispozi]ia sa din acea luni de Pa[te. Laura sesim]ea teribil de deprimat`.
|mbr`c` un halat de baie albastru ca lev`n]ica, se sp`l` pe din]i,\[i ridic` rapid p`rul pe care-l aranj` pe ceaf` cu ajutorul unuipieptene din sidef [i se \ndrept` spre buc`t`rie. |n oboseala sa, aveapenibila impresie c` toata casa fusese acoperit` de o cea]` deas`.
– Bun` ziua mam`! exclamar` \n cor Jessica [i Margarethridicându-se petru a o s`ruta \ndat` ce ap`ru.
– Bun` ziua Laura, relu` Jeremy.
– Bun` ziua, doamn`, spuse la rândul s`u menajera cu vocea
sa groas` [i lini[titoare.
– Bun` ziua copii, bun` ziua Ruth, bun` ziua..., bâigui Laura.
{i se a[ez` la mas`, la locul s`u obi[nuit.
– Iat` aurora cu degete de trandafiri! exclam` cu amabilitate
Jessica.
Diminea]a, la trezire, Laura era cel mai ades vesel` [i \ntr-o
excelent` dispozi]ie. Ast`zi, nu. Margareth [i Jessica recunoscur`
de la prima privire c` mama lor era mai mult \nclinat` spre
triste]e decât spre euforie. |ntr-o diminea]` ca aceasta o numise
Jessica pe Laura "aurora cu degete de trandafiri", dup` ce citise
"Odiseea". De atunci, expresia devenise o glum` familial`.
Râser` to]i din toat` inima, chiar [i mica Flora, care scoase un
gângurit vesel. Laura schi]` un zâmbet [i \ncepu s`-[i preg`teasc`
o cea[c` de cafea.
– Laura Seaton \[i ia linguri]a, spuse Jeremy pe un ton de
comentator sportiv, [i pune dou` linguri]e de cafea solubil` \n
cea[c`. Este extraordinar. dragi ascult`tori! Acum ia ceainicul pe
care i-l \ntinde Ruth, care-i serve[te ca intermediar, [i toarn` \ncet
ap` \n cea[c`. A[tepta]i... a[tepta]i... este greu de crezut, da! \[i
duce cea[ca la buze. Efortul este impresionant...
Cele dou` surori râdeau. Laura \[i puse cea[ca pe mas` [i
zâmbi din nou, dar cu mai mult` convingere.
– Da, asta este, dragi auditori, po]iunea magic` [i-a f`cut
efectul. Super Laura [i-a revenit! \ncheie Jeremy.
24 JOAN MATTHEUS
De data aceasta, Laura izbucni \n râs. |i pl`cuse \ntotdeauna
umorul ginerelui s`u. Fusese sedus` de ve[nica sa bun` dispozi]ie
\nc` din clipa \n care Margareth i-l prezentase pe Jeremy.
– Ce vre]i s` mânca]i, doamn`? \ntreb` Ruth apropiindu-se de
mas` pentru a lua ce[tile [i farfuriile goale.
Laura o privi pe b`trâna femeie care o \nconjura cu grija sa
matern` de cincisprezece ani, \nc`p`]ânându-se s` o numeasc`
"doamn`". Purtând ve[nica sa rochie neagr` din bumbac, Ruth \i
zâmbea cu amabilitate.
– Nu-mi este foarte foame, Ruth... nu voi lua nimic...
– Ar trebui s` m`nânci, mam`, o sf`tui Jessica. Trebuie tot
atâtea proteine cât [i cofein` pentru a te trezi...
– N-ar trebui s` fii mai degrab` la munc`, \n loc s`-mi faci
moral`? \ntreb` Laura.
– Mam`, [tii foarte bine c` sunt \n vacan]` pân` miercuri.
– Uitasem...
– Jessica are dreptate, relu` Margareth, ar trebui s` m`nânci pu]in.
– N-ave]i altceva de f`cut decât s`-mi da]i sfaturi? exclam`
Laura.
– |]i recomand cu ardoare aceast` pâine pr`jit`... Este
delicioas`! exclam` Jeremy.
– Mil`... Cred c` sunt destul de mare pentru a [ti dac` mi-e
foame [i nu...
O privir` to]i patru, cu pref`cut` seriozitate.
– De acord... Voi lua un ou fiert moale, capitul` Laura.
|mb`trânind, devin atât de influen]abil`...
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 25
– |mb`trânind?
– Tu?
Cele dou` fete protestaser` \n acela[i timp.
Laura le zâmbi cu tandre]e. Ruth se \ndrept` spre masa de
lucru, duse vesela \n chiuvet` [i puse ap` la \nc`lzit pentru a
prepara oul.
Ca \ntotdeauna când se aflau \n buc`t`rie \mpreun`, cuvintele
[i râsetele duceau la mare zgomot.
Ruth puse \n fa]a Laurei un ou fiert moale [i buc`]ele de pâine
unse cu mult unt. Laura \i mul]umi cu un zâmbet.
– Ce inten]iona]i s` faci ast`zi? \[i \ntreb` copiii, sp`rgând
coaja oului.
– P`rin]ii lui Jeremy vin disear` s` cineze la noi [i ne-am decis
s` le oferim un veritabil festin, explic` Margareth luând mâna
so]ului s`u.
Bebelu[ul \ncepu brusc s` plâng` cu putere.
– De altfel, cred c` Flora \[i dore[te s` se \ntoarc` acas`,
continu` tân`ra femeie.
– Bun, voi \ncepe deja s` fac bagajele propuse Jeremy
ridicându-se.
Margareth o lu` pe Flora \n bra]e, ceea ce o calm` imediat.
– Oh! exclam` Jessica privindu-[i ceasul.
Este timpul s` plec! Am \ntâlnire cu ni[te prietene... pentru a
c`sca ochii la vitrine...
– Ocupa]ie vital`! coment` Jeremy.
– Evident! replic` Jessica ridicându-se la rândul s`u.
26 JOAN MATTHEUS
Jeremy ie[i din buc`t`rie râzând, urmat de Margareth care o
ducea pe Flora \n bra]e.
– N-ai nevoie de bani? o \ntreb` Laura pe Jessica.
– Am \ntotdeauna nevoie de bani! replic` Jessica râzând. Dar
este \n regul`, am destui, mam`... Altfel voi cump`ra tot ce-mi voi
dori. {i ce voi face sâmb`ta viitoare? {i apoi, am decis s` nu-mi
dep`[esc bugetul. Ceea ce nu este greu, v`zând salariul generos
pe care mi-l d` Alan.
"Alan"...
Laura \[i sim]i inima b`tnd nebune[te la evocarea acelui
nume. Se str`dui s`-[i alunge imaginile care \i ap`rur` \n
memorie. Nu trebuia s` se gândeasc` la el. Nu acum. Mintea \i era
\ntr-o teribil` confuzie. Avea nevoie s` se afle singur` pentru a-[i
l`muri ideile \n leg`tur` cu acest b`rbat. Cum \[i d`duse seama
noaptea trecut`, \i era imposibil s`-l uite pe Alan.
Jessica ie[i din buc`t`rie [i se \ntoarse \mbr`cat` \n lungul s`u
mantou negru.
– Te vei \ntoarce la cin`?
– Nu [tiu... Poate vom merge s` vedem un film, apoi... De ce?
Ai prev`zut ceva special pentru disear`.
– Nu, deloc...
– Voi da un telefon pentru a-]i spune dac` m` voi \ntoarce la
cin`...
– Foarte bine.
– Pe disear`! exclam` Jessica.
Dup` un s`rut sonor pe obrazul mamei sale, ie[i din buc`t`rie.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 27
U[a de la intrare se trânti cu putere. Laura [i Ruth se privir`
zâmbind.
– Jessica va cre[te cu adev`rat \n ziua \n care va \nchide u[a
f`r` s` fac` s` tremure toat` casa, f`cu remarca Ruth.
– Sper c` asta nu se va \ntâmpla prea curând, r`spunse Laura.
– V` regreta]i bebelu[ii? \ntreb` Ruth cu blânde]e.
– Nu... \n sfâr[it, da... pu]in. Mi se pare c` au crescut atât de
repede!
– Mult prea repede, \nt`ri menajera. Am impresia c` ieri \nc`
le d`deam biberonul. Din fericire acum exist` Flora.
Laura o privi pe b`trâna femeie zâmbind.
– Socotind bine, nu sunt trist` c` Jessica a crescut, declar` Ruth.
– De ce?
– Pentru c` se va c`s`tori... va avea copii. Sunt ner`bd`toare
s` m` ocup de un bebelu[...
– Da, ai dreptate, Ruth... Dar dac` am vorbi despre altceva?
Toate astea nu ne \ntineresc!
De fapt, dac` Laura se temea s` vorbeasc` despre eventuala
c`s`torie a Jessic`i era pentru c` acest proiect, de[i \nc` vag, \l
implica \n mod prea evident pe Alan Branson. Laura \[i privea cu
triste]e oul fiert moale, pe care nu reu[ise s`-l termine.
– P`re]i trist`, remarc` Ruth. V-a]i surmenat cu toate
preg`tirile ieri... Asta nu este vacan]`. De ce nu v-a]i duce s` v`
odihni]i dup` plecarea Margarethei?
– Nu... Te voi ajuta s` aranjezi casa, declar` Laura, ridicând
ochii spre menajer`.
28 JOAN MATTHEUS
Fa]a lui Ruth exprim` limpede c` nu era dispus` s` accepte
propunerea Laurei.
– Pot foarte bine s` m` ocup singur` de asta, replic`.
– Nu, vreau s` te ajut. {i tu te-ai obosit foarte mult ieri.
Cu un brusc elan de afec]iune pentru Ruth, Laura \i lu` mâna.
– Ruth... Nu voi [ti niciodat` cum s`-]i spun cât \]i sunt de
recunosc`toare pentru tot ce faci pentru mine...
– Doamn`, eu sunt cea care...
– Nu...
– Ba da, nu pute]i \n]elege... Aveam patruzeci [i cinci de ani
când m-a]i angajat. Eram singur` [i nefericit`. Mi-a]i oferit un
acoperi[ [i o familie, declar` Ruth, cu lacrimi \n ochi. {ti]i c` a[
face orice pentru dumneavoastr`.
– {tiu, murmur` Laura emo]ionat`. Chiar, Ruth, mi-ar pl`cea
s` faci ceva pentru mine.
– Spune]i...
– Mi-ar pl`cea s`-mi spui Laura [i s` ne tutuim.
– Dar...
– Te rog, Ruth. Oare nu suntem prietene?
– Ba da, desigur... Laura... suntem prietene. Dar de aici pân`
la a v` tutui...
– Insist, Ruth. {i eu m` simt uneori atât de singur`! {i acest
pronume de reveren]` este atât de rece, atât de distant.
– Voi \ncerca, Laura. Promit. Dar, pân` atunci, a]i putea...
vreau s` spun... ai putea s`-mi faci o favoare? |ntre prietene...
– Fire[te. Despre ce e vorba?
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 29
Ruth zâmbi.
– |ndat` ce Margareth va pleca, vreau s` v`... s` te duci s` te
odihne[ti.
Laura nu se putut st`pâni s` râd` \n fa]a perseveren]ei pe care
o ar`ta Ruth s` o fac` s`-i simt` afec]iunea.
– |]i promit s` m` culc imediat ce vor pleca.
O jum`tate de or` mai târziu, Laura reg`sea lini[tea camerei
sale [i se \ntinse cu u[urare. Nu m`rturisise nim`nui, dar Ruth nu
se \n[elase. Da, `sta era adev`rul, era obosit`. Chiar epuizat`.
Lucra din greu de mai multe luni, f`r` s` se opreasc` m`car o zi,
r`spunzând f`r` odihn` numeroaselor comenzi de decor`ri care
soseau \n num`r mare la biroul s`u.
|nchise ochii \n speran]a s` adoarm`. Imposibil. Mintea \i era
obsedat` de un chip. De un nume.
Oare ce va face \n leg`tur` cu Alan Branson?
Imediat, \[i d`du seama c` aceast` \ntrebare nu avea nici un
sens. De fapt, ce putea face?
Cuib`rit` \n a[ternuturi, \nfiorat`, se sim]i brusc foarte trist`.
|nchis` parc` \ntr-o singur`tate f`r` ie[ire. P`r`sit`.
Alan Branson... Nu, mai ales nu trebuia s` se mai gândeasc` la
el. |n nici un caz.
Nu voia s` se mai gândeasc` deloc, ci s` doarm`, s` uite.
Dar, orice f`cu pentru a se gândi la altceva, \n mod
iremediabil, sub pleoapele \nchise, ap`reau chipul frumos [i ochii
lui atât de alba[tri. Nu putea face nimic. Era acolo, pretutindeni.
O obseda.
30 JOAN MATTHEUS
Se \ntoarse, se \ntinse pe burt` [i-[i afund` fa]a \n pern`. Ochii
alba[tri ai lui Alan Branson continuau s-o priveasc`. Zâmbetul s`u
ciudat o urm`rea nemilos. Brusc, \[i aminti prima clip` \n care \l
v`zuse. |l surprinsese privind-o cu aten]ie, \n picioare, \n u[a
salonului. |n via]a sa nu-i va uita fa]a b`rb`teasc` \n acea clip`,
zâmbetul acela tainic, ochii alba[tri ferici]i, lumino[i, radiind o
complicitate care o atr`sese inexplicabil. Da, exact asta se
\ntâmplase atunci: avusese certitudinea c`-l recunoa[te pe Alan
Branson. Ca [i când \l a[teptase dintotdeauna. Ca [i când, \n
sfâr[it, \l g`sise, \l recunoscuse.
Erau ani, sau mai degrab` o ve[nicie de când Laura fusese
urm`rit` de acel zâmbet, de acei ochi alba[tri, unici.
"Alan"...
O senza]ie necunoscut`, sau poate uitat`, o f`cu s` tremure
din tot trupul. {tiu c`-l dorea. La nebunie. Dumnezeule! Oare
cum putuse ajunge aici?
Nu fusese niciodat` mai senzual` decât alte femei, nici extrem
de pasional`, chiar dac` avusese mereu nevoie de c`ldura unui
b`rbat. {i iat` c` acum se surprindea dorindu-l cu \nfl`c`rare pe
acest necunoscut pe care totu[i nu-l v`zuse decât câteva clipe.
Oare ce i se \ntâmplase?
Pasiunea amoroas` o mistuia \ntr-un mod de necontrolat.
Un chin de ne\n]eles, un fel de tortur` care o cuprindea \n
\ntregime [i al c`rei centru era indiscutabil Alan Branson.
|i era foarte cald, avea broboane de transpira]ie pe frunte,
mâinile \i erau umede, inima \i b`tea gata s` i se fac` r`u. {i, ca [i
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 31
când toate aceste simptome dureroase [i \ncânt`toare nu erau de
ajuns, avu impresia absurd` c` Alan era acolo, foarte aproape –
impresia clar` c` era toat` a lui.
Uimit` de violen]a acestui sentiment, f`cu apel la calit`]ile sale
de femeie matur` [i rezonabil`, pentru a \ncerca s` se calmeze.
Cum oare o femeie de vârsta sa, cu un extraordinar bun-sim], se
putea l`sa cople[it` de o pasiune atât de arz`toare pentru un
b`rbat pe care ieri nici m`car nu-l cuno[tea?
Singur`tatea?
Nu, imposibil. Dac` singur`tatea ar fi avut un asemenea efect
asupra sa, Laura [i-ar fi dat seama de mult timp deja. Erau atâ]ia
ani de când era singur`.
Trebuia s` aib` curajul de a privi adev`rul \n fa]`. Singura
cauz` a tulbur`rii sale era Alan Branson. Toat` via]a sa, nu fusese
mistuit` niciodat` de un foc interior atât de \ngrozitor. Niciodat`.
Era ca o boal`, ca o epidemie nea[teptat`. Dar cu atât mai
pu]in de \n]eles. Oare ce avea acest b`rbat atât de special pentru
a exercita asupra sa o asemenea atrac]ie? Alan Branson nu era un
b`rbat ca oricare? Bine\n]eles c` da! Totu[i, dup` o clip` de
gândire, trebui s`-[i revizuiasc` aceast` judecat` pripit`.
Nu, nu era ca ceilal]i.
Dar de ce [i prin ce se deosebea?
Renun]ând la orice dorin]` de a dormi, se concentr` asupra
acestei probleme dificile [i \ncerc` s` precizeze ce-l deosebea de
al]i b`rba]i.
|ncepu prin \nf`]i[are.
32 JOAN MATTHEUS
Fa]a cu tr`s`turi regulate era fin conturat` [i exprima un
amestec de blânde]e, fermitate [i bucurie de a tr`i. Trupul atletic
se mi[ca, având o gra]ie de felin`. Totul, de la suple]ea mersului
[i u[urin]a gesturilor, la promptitudinea reflexelor, demonstrând
controlul permanent pe care \l exercita asupra mu[chilor [i
nervilor s`i. Un amestec uimitor de non[alan]` [i de putere, care
d`dea senza]ia imediat` c` ar putea fi primejdios. P`rul pu]in
prea lung indica dispre]ul fa]` de convenien]e, gustul pentru
libertate [i perfecta st`pânire de sine care-l caracteriza.
Evident, Alan Branson era mult deosebit de b`rba]ii pe care-i
\ntâlnise Laura pân` atunci [i pentru care \ncercase uneori s` aib`
o anumit` sl`biciune.
Dar cine era cu adev`rat Alan Branson? Ce for]` s`l`[luia \n el?
Oare ce gândea exact despre via]`, despre lume, despre femei...?
|n fa]a acestor \ntreb`ri, Laura nu se putea \ncrede decât \n
informa]iile date de fiica sa. Angajând-o pe Jessica – [i pe al]i
tineri de aceea[i vârst` – Branson nu dovedise deja c` nu ezita s`
le dea o [ans` tinerilor f`r` experien]`? {i asta era \n ochii Laurei
tot \n avantajul s`u. Astfel de atitudine dovedea generozitate,
bun`tate, ca [i indulgen]` [i \n]elegere, prea rare ast`zi pentru a
nu fi remarcate [i admirate.
Jessica nu-[i ascunsese entuziasmul descriind \ndelung mamei
sale munca \n serviciile companiei Branson, colegii [i atmosfera
care domnea acolo. Gândindu-se acum la asta, Laura \[i d`dea
seama c` fiica sa \i vorbise mai ales despre patronul s`u [i \n cei
mai elogio[i termeni. Aceia[i termeni ca diminea]`, pe care
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 33
\ncerca s` [i-i aminteasc`, \n c`utarea a tot ce putea s-o ajute s`
descopere personalitatea acelui b`rbat fascinant.
Laura \[i amintea foarte bine c` pentru tân`ra sa fiic`, \nc` din
prima zi, Alan Branson fusese \nzestrat cu toate calit`]ile
imaginabile. Exista totu[i un am`nunt pe care Laura \l considera
foarte important fa]` de altele: fiica sa i-l descrisese pe Alan
Branson ca pe un celibatar \nr`it...
Pe moment, acest fapt de-abia \i re]inuse aten]ia. Dar acum lua
propor]ii considerabile \n mintea Laurei. Brusc, extrem de
u[urat` se sim]i ridicat` de un val de ner`bdare, o dorin]` de a
râde, de a alerga prin vânt [i ploaie... |[i reveni pe loc, jenat`. {i
chiar pu]in ru[inat`.
Oare nu se hot`râse s`-l alunge pe Alan Branson din memorie,
din minte, din trup [i din via]a sa? {i dac` trebuia neap`rat, cu
durerea de a se gr`bi spre cele mai rele deziluzii [i spre nefericire.
Acum trebuia s` se odihneasc`. S` doarm`.
B`rbatul acela nu avea nici o importan]` pentru ea. Avea doar
o criz` trec`toare de romantism – la urma urmei, erau lucruri
care se puteau \ntâmpla oricui [i indiferent de vârst`, mai ales
când te a[tep]i mai pu]in. Febra inimii, foarte contagioas` pentru
corp, o cuprinsese surprinz`tor, ca orice virus. Dar acest gen de
boal` disp`rea \ntotdeauna a[a cum venea. Brusc. Asemenea unei
ploi de var`. O clip` mai târziu nici nu se va mai gândi la asta. Va
fi deja \ncheiat`, uitat` ca [i când nu existase niciodat`. |]i
aminte[ti oare de o u[oar` r`ceal` de prim`var` care \]i stric` –
pu]in, doar foarte pu]in – câteva ore din via]`. Bine\n]eles c` nu.
34 JOAN MATTHEUS
De altfel, nu trebuia s` uite c` Jessica era \ndr`gostit` de
patronul s`u.
Laura râse brusc, u[or jenat`, \n a[ternuturi. Jenat`, foarte
ru[inat` [i de asemenea impresionat`. Avea impresia c` era o
adolescent` care viseaz` la profesorul s`u de pian. |ntr-adev`r,
toate acestea erau de un ridicol des`vâr[it.
Dar aceast` febr` u[oar` era trec`toare, vindecabil`. Oricum,
avea oare timp s` tr`iasc` o poveste de dragoste? Cu siguran]`,
nu. Era \ntru totul dep`[it` de munca sa. Ceea ce n-o \mpiedica
s` viseze pu]in când era liber`. {i, de altfel, nu-]i alegi visele. |]i
trec prin minte [i prin inim` f`r` s` te previn`, se instaleaz` acolo
o clip` [i-[i continu` cursa \n alt` parte. Spre alte inimi. Poate mai
pu]in cumin]i ca a Laurei. Dar asta nu era treaba ei.
Deocamdat`, nu avea nevoie decât de odihn`. Eliberat` de
imaginea lui Alan Branson [i a ochilor s`i atât de alba[tri \ncât, o
clip` mai \nainte, o plonjaser` \n delir, \ncepu s` se gândeasc`
intens la socotelile societ`]ii sale. N-ar fi putut g`si un somnifer
mai eficace.
A doua zi diminea]`, \mbr`cat` cu o jup` larg`, o vest` scurt`
din stof` fin` de lân` alb` [i un impermeabil aruncat pe umeri,
Laura, \n form` deplin`, se \ndrepta spre birou \n pas energic.
|n ajun dormise un somn greu [i profund [i nu se trezise decât
pentru cin`. Ruth venise s-o scoat` din toropeal` [i o anun]` c`
Jessica nu cina acas`.
Laura r`mase treaz` pân` la \ntoarcerea fiicei sale, apoi se
culcase din nou [i dormise ca un \nger pân` diminea]a.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 35
Dup` cum prev`zuse, odihna \i alungase din minte imaginea
tulbur`toare a lui Alan Branson. Laura deduse din asta c` scurta
[i necugetata sa atrac]ie pentru acel b`rbat, de acum uitat, fusese
rodul oboselii [i al imagina]iei sale dereglate de febr`.
Intr` \n birou, unde asistenta sa lucra deja a[ezat` la masa ei
acoperit` de hârtii, de blocnotesuri [i de ce[ti de cafea goale.
– Bun` ziua, Olivia! exclam` Laura cu un zâmbet larg. Ai
petrecut bine de s`rb`tori?
Olivia Devlon \n`l]` capul [i r`spunse zâmbetului prietenesc
al Laurei.
– Excelent! r`spunse cu vocea sa cald` [i energic`.
– Ai fost \n vizit` la familia ta?
– Da, am fost to]i s`-i vedem pe p`rin]ii mei: fra]ii, surorile,
so]iile [i so]ii lor, prietenii, copiii... Erau nebuni de bucurie.
Numeroasa familie a Oliviei avusese ocazia s` se \ntâlneasc`
din nou. Laura râse. Olivia avea trei fra]i [i dou` surori. To]i erau
foarte diferi]i [i totu[i un aer de familie \i apropia. Un nu-[tiu-ce
de energie, vioiciune [i neastâmp`r.
|n mod ciudat, p`rin]ii Oliviei nu aveau acea lic`rire de
inteligen]` vie prezent` la copiii lor, dar erau de o amabilitate pe
deplin dovedit` [i de o modestie uimitoare.
– Dar tu? Cum ai petrecut? \ntreb` Olivia.
Laura \[i pierdu o clip` zâmbetul deoarece imaginea lui Alan \i
reveni \n memorie la fel de brusc, pe cât de puternic.
– Ca de obicei, o asigur`.
Bufetul a fost perfect...
36 JOAN MATTHEUS
– Cum s`-mi imaginez c` n-a fost perfect [i cel mai mic detaliu
când organizezi tu o petrecere!
– Am f`cut cum am putut mai bine, replic` Laura cu
sinceritate.
– Ca \ntotdeauna... Prive[te to]i ace[ti clien]i!
Puse mâna pe un impozant vraf de dosare.
– Ei bine, afacerile merg? Este perfect!
– Vrei s` spui c` alearg`! exclam` Olivia. N-am avut niciodat`
atât de mult de munc`. Sunt zile \n care sunt epuizat` \nainte de
a sosi, doar gândindu-m` la astea!
– Haide, \]i place acest lucru la fel de mult ca mie... poate chiar
mai mult, o tachin` Laura a[ezându-se la masa sa de lucru, perfect
aranjat`.
– O cafea? propuse Olivia.
– Cu pl`cere.
Tân`ra femeie se ridic` [i se \ndrept` spre cafetiera electric`.
De la birou, Laura admir` costumul ro[u al asistentei sale, care-i
punea pl`cut \n valoare culoarea ro[cat` a p`rului. O
compliment` pentru elegan]a sa [i-i mul]umi pentru cea[ca de
ceafea. Apoi Laura \ncepu s` lucreze: decorarea unui apartament.
Complet concentrat` asupra muncii sale mig`loase, nici m`car nu
auzea r`spunsurile Oliviei la numeroasele apeluri telefonice.
Dou` ore mai târziu, \nc` aplecat` deasupra planurilor
arhitectului, f`r` s` asculte cuvintele asistentei sale care vorbea la
telefon, Laura sim]i totu[i o u[oar` urm` de exasperare
neobi[nuit` \n vocea tinerei femei.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 37
– Laura? spuse \n acea clip` Olivia. Iart`-m` c` te \ntrerup, dareste un anume Branson... Insist` s`-]i vorbeasc`.
Laura ridic` ochii: "Branson... Alan Branson...". La acest nume,inima \ncepu s`-i bat` mai repede.
Oare de ce o sunase?– Insist` chiar atât de mult?– Da, da, vrea s`-]i vorbeasc` [i nim`nui altcuiva. I-am spus c`
e[ti ocupat`... dar mi-a r`spuns c` [i el. N-are prea mult timp.Oricum, are o voce foarte...
Jessica vorbise destul despre tenacitatea patronului s`u. Laura\[i imagin` f`r` greutate ner`bdarea de care putuse da dovad` cuOlivia.
– Accep]i s`-i vorbe[ti? \ntreb` asistenta.St`pânindu-[i un u[or tremur al mâinilor, Laura r`spunse la
telefonul a[ezat pe masa sa.– Alo! Domnul Branson? Ce pot face pentru dumneavoastr`?– Pute]i \ncepe prin a-mi spune Alan...
38 JOAN MATTHEUS
Capitolul 3
– Ce pot face pentru dumneata, Alan? relu` Laura pe un ton
t`ios, \ncercând cu disperare s`-[i ascund` tulburarea care o
cuprindea.
– Ei bine, iat`... Te-am sunat pentru un contract.
– Ah, da? {i... ce fel de contract?
– Sper c` e[ti decoratoare.
– Desigur! Ai nevoie oare de serviciile mele? exclam` Laura, \n
culmea uimirii.
– Chiar asta este, r`spunse Alan, aparent amuzat. M` ocup \n
prezent de un complex imobiliar din nordul Philadelphiei [i
m-am gândit la dumneata pentru a decora casa martor care
trebuie prezentat` publicului. Ai fi interesat`?
Dac` era interesat`? Oh! da... [i nu numai pentru motive
profesionale.
Hot`r\ totu[i s`-i spun` c` era prea ocupat`, prea obosit`,
prea... oricum. Dar \n loc de asta, se auzi r`spunzând \n acela[i
timp, \mpins` de o for]` necontrolat`.
– Da, m-ar interesa foarte mult.
– Bine! Numai c` iat`, este o problem`... Nu avem decât foarte
pu]in timp, explic` Alan. Inten]ion`m s` deschidem casa
publicului la sfâr[itul lunii. Crezi c` ar fi posibil?
– Nu, \l asigur` Laura f`r` s` ezite, tulburat` de vocea grav` [i
voalat` de senzualitate a lui Alan Branson.
– Ai putea s`-mi dai o idee de timpul care ]i-ar trebui?
– Nu \nainte de a estima importan]a lucr`rilor de efectuat.
– Foarte bine. Am putea vedea rapid asta \mpreun`?
– Excelent` idee...
– Ai o clip` liber` mâine?
Mâine! Laura fu cuprins` de panic`. S`-l \ntâlneasc` pe Alan
mâine?
– Nu \nchide, voi vedea asta cu asistenta mea, r`spunse
str`duindu-se s`-[i p`streze calmul.
Punând palma peste receptor pentru ca Alan s` nu aud`, se
\ntoarse spre asistent`.
– Olivia? Ai stabilit \ntâlniri importante pentru mine, mâine?
Tân`ra femeie g`si imediat agenda \mbr`cat` \n piele neagr`
sub un vraf de dosare [i de hârtii – cum se descurca oare \n
talme[-balme[ul care-i \nc`rca biroul? Era un mister pentru Laura.
O deschise [i o consult`.
Observând-o pe Olivia, Laura fu cuprins` de \ndoial`.
40 JOAN MATTHEUS
Ieri luase hot`rârea s` nu-l mai vad` niciodat` pe Alan
Branson [i iat` c` acceptase o \ntâlnire cu el f`r` cea mai mic`
ezitare... Oare \[i uitase bunele inten]ii?
Chiar nu avea nevoie s`-[i complice via]a cu o poveste de
dragoste imaginar`, mai ales cu b`rbatul pe care-l iubea propria
fiic`... Hot`rât lucru, \[i pierduse capul...
– Mâine ai \ntâlnire cu Jennie Hobbins la ora zece [i jum`tate,
r`spunse Olivia ridicând capul spre Laura. Vrei s` m` ocup eu de
ea \n locul t`u?
– Da, te rog, spuse Laura f`r` s` se gândeasc`.
Eliber` receptorul [i i se adres` lui Alan.
– Alo! Alan...? Iart`-m` c` te-am f`cut s` a[tep]i. Mâine la ora
zece [i jum`tate. |]i convine?
– A[ fi preferat la ora unsprezece [i jum`tate.
– Unsprezece [i jum`tate? repet` Laura aruncând o privire
\ntreb`toare Oliviei, care d`du afirmativ din cap. Ei bine... r`mâne
stabilit.
Alan \i d`du adresa locului de \ntâlnire, pe care [i-o not` cu o
mân` febril`, apoi se salutar` scurt. {i Laura \nchise prima, cu
impresia c`-[i salveaz` onoarea.
Satisfac]ia Laurei de a reu[i s` ob]in` un contract p`strând
totu[i distan]a fa]` de Alan Branson, fu de scurt` durat`.
Dup`-amiaza trecu la fel de \ncet ca seara. La \ntoarcerea acas`
se sim]i teribil de descump`nit`. Se culc` dup` o mas` frugal`.
Se gândi la socotelile sale, ceea ce-i permise s` adoarm` destul
de repede. Cu toate acestea, toat` noaptea vis` un [antier imens
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 41
unde se str`duia din toate puterile s` urmeze un b`rbat \nalt, cu
umeri largi [i p`rul [aten prea lung [i ciufulit de vânt. Un b`rbat
cu ochii de un albastru clar – albastrul acelor lagune ale m`rilor
din sud, care te fac s` te gânde[ti la paradis. Se afla \nc` adâncit`
\n acea fericire ireal` când deschise ochii asupra unei \ntinderi
albastre – dar era vorba de pere]ii camerei sale.
Visul o tulbur` atât de mult, \ncât lu` hot`rârea ferm` de a
evita cu orice pre] s`-l vad` pe Alan. Se gândea \ngrijorat` la asta
când intr` \n birou.
|mbr`cat` cu un pulover ro[u pe gât [i cu o jup` alb`, Olivia
era str`lucitoare. V`zând elegan]a foarte simpl` a asistentei, Laura
fu obligat` c` constate c` ea nu d`duse dovad` de foarte mult`
originalitate alegând acest taior gri foarte \nchis, luminat doar de
o bluz` alb`.
|[i \nchipui impresia pe care planturoasa sa asistent` ar fi
avut-o asupra lui Alan. |i va fi suficient s` le compare pe cele dou`
femei pentru ca preferin]a sa s` se \ndrepte \n mod fatal spre
Olivia. {i era mult mai bine a[a, chiar dac` sim]ea o u[oar` triste]e
amestecat` cu pu]in` am`r`ciune.
Laura \ncepu s` lucreze cu entuziasm. Nu se putea st`pâni s`
se gândeasc` la Alan. Orele treceau cu o \ncetineal` exasperant`.
Sim]i parfumul Oliviei [i \[i spuse c` Branson va fi inevitabil
sensibil la el...
Dar de ce oare se chinuia a[a? La urma urmei, ce voia exact?
S`-i plac` acelui b`rbat, sau s`-l evite?
42 JOAN MATTHEUS
***
Alan se instal` la volanul puternicului s`u Porsche negru când
sun` telefonul.
R`spunse [i privi ceasul de pe tabloul de bord. Era exact ora
unsprezece [i dou`zeci [i trei de minute.
– Alan, este aici o femeie care tocmai a sosit pe [antier. Se pare
c` are \ntâlnire cu tine, \i explic` [eful de echip` de la cel`lalt
cap`t al firului. A[teapt` \n casa martor.
Alan porni Porcheul.
– Foarte bine, Spune-i c` sosesc [i ofer`-i o cea[c` de cafea,
ordon` \nainte de a \nchide.
Primul lucru pe care \l remarc` intrând \n paviolion fu jupa
alb` a femeii [i ro[ul ca focul al p`rului pe ro[ul ca cirea[a al
puloverului.
Auzind zgomotul unor pa[i de b`rbat pe parchet, aceasta se
\ntoarse [i-i zâmbi.
– Domnul Branson? \ntreb` \ntinzându-i mâna.
Alan i-o strânse aruncându-i o privire ucig`toare. Desigur, era
foarte frumoas`, dar nu ei \i d`duse \ntâlnire. Se sim]i cuprins de
o mânie surd`.
– Doamna...?
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 43
– Domni[oara Devlon, r`spunse tân`ra femeie, impresionat`
de expresia de duritate a fe]ei b`rbatului. Olivia Devlon... Sunt
asistenta doamnei Seaton.
– |n]eleg...
O privea \n t`cere. Avea forme de net`g`duit. Gesturile, vocea
\i erau \nc`rcate de o senzualitate indiscutabil`. O adev`rat`
femeie de afaceri. Sau mai degrab`, femeia ideal`, cea la care
viseaz` to]i b`rba]ii. To]i b`rba]ii \n afara lui. Nu-l interesa. {i
gata.
– O a[tept`m pe doamna Seaton, declar` cu o asprime
involuntar`.
– Doamna Seaton are mult de lucru acum, explic` Olivia [i
s-a gândit c` a[ putea evalua \n locul s`u importan]a primelor
lucr`ri...
– Ei bine, s-a \n[elat... Ierta]i-m`, domni[oar` Devlon. {i eu
sunt foarte ocupat.
{i luând-o de bra] o conduse spre ie[ire.
– Am o \ntâlnire foarte urgent`, pretext` Alan.
– Dar... domnule Branson... [i...
F`r` s` r`spund`, intr` gr`bit [i \n ma[in` [i demar` \n tromb`.
Porscheul ie[i rapid din [antier [i disp`ru.
Alan era nebun de furie. {i furia i se amplific` [i mai mult când
\[i aminti de bucuria pe care o sim]ise la gândul de a o revedea
pe Laura.
Obsedat de ea – de fa]a delicat`, trupul \ncânt`tor, vocea
melodioas` [i privirea p`trunz`toare – nu dormise noaptea. Nu
44 JOAN MATTHEUS
se gândise decât la ea. O dorea ca pe nici o alt` femeie \n toat`
via]a sa. Voia s-o ]in` \n bra]e, s-o s`rute...
{i \n timp ce s-ar fi mul]umit – deocamdat` – s-o vad` [i s`-i
vorbeasc`, ea nici m`car nu catadicsise s` vin` la \ntâlnire!
Se sim]ea profund umilit.
De ce naiba \[i trimitea asistenta?
Alan conducea prea repede, cu mâinile crispate pe volanul
acoperit cu piele neagr`.
|n ciuda celor treizeci [i nou` de ani ai s`i, aparent Laura
Seaton nu cuno[tea mare lucru despre b`rba]i... Era timpul s` se
ocupe de educa]ia sa.
Ideea \l f`cu s` se r`zgândeasc` brusc. |n fond, situa]ia nu era
atât de nepl`cut`...
***
Laura lucra la biroul s`u când sun` telefonul. Ridic`
receptorul distrat`.
– Noul design, bun` ziua, spuse automat.
– Laura, m-am izbit de... de un zid!
N-am putut face nimic pentru... \ncepu Olivia de la cel`lalt
cap`t al firului.
Laura se \nfior` de groaz` imaginându-[i accidentul de ma[in`
al c`rei victim` fusese asistenta sa.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 45
– Cum?... Un zid! Oh! Dumnezeule! exclam` Laura brusc
alarmat`, imaginându-[i accidentul de ma[in` [i pe asistent` care
nu era \n apele sale. Unde e[ti? Cum te sim]i?... E[ti r`nit`?
– Oh... nu, mai degrab` ego-ul meu este [ocat! replic` Olivia
pe un ton ciudat de lini[tit.
"Ego-ul s`u?". Laura nu mai \n]elegea. Tân`ra femeie primise
o lovitur` la cap?
– Olivia... Unde e[ti? Ce se \ntâmpl`? relu` Laura, mai calm`.
– Pe [antier, r`spunse Olivia. Iar zidul despre care vorbesc
este... Alan Branson.
– Alan?
– El \nsu[i.
Laura auzi u[a deschizându-se \n spatele ei. Se \ntoarse.
Alan...
Laura r`mase nemi[cat`, stupefiat` s`-l vad` acolo, foarte
aproape, rezemat cu non[alan]` de canatul u[ii. |mbr`cat \n
costum de flanel` de culoare \nchis`, o privea cu aten]ie, aproape
cu severitate.
Mut`, incapabil` s` se mi[te, Laura se gândea doar c` era
absolut splendid. Da, cel mai frumos b`rbat pe care-l \ntâlnise
vreodat`...
– Spune-i la revedere domni[oarei Devlon, o sf`tui pe un ton
impersonal.
Tulburarea Laurei era atât de mare, \ncât uitase de asistenta sa.
– Olivia... sunt dezolat`, dar... bâigui.
– Ce se \ntâmpl`? Mi s-a p`rut c` aud pe cineva... Laura?
46 JOAN MATTHEUS
Este \n ordine?
– Da... hm... Acum nu pot s` vorbesc... |n sfâr[it... Domnul
Branson este aici. |]i voi explica mai târziu.
– Alan Branson este \n birou cu tine? exclam` Olivia, stupefiat`.
– Da, eu...
– Spune-i pur [i simplu la revedere, insist` Alan lini[tit.
– Trebuie s` \nchid, declar` Laura pe un ton mai ferm. Pe curând...
Laur` l`s` \ncet receptorul [i, f`când s` se \nvârteasc` fotoliul
pivotant, se afl` cu fa]a la vizitatorul s`u.
– Ce se \ntâmpl`, domnule Branson? \ntreb` cu cel mai
profesional ton posibil.
– Ne \n]elesesem pentru o \ntâlnire, replic` acesta. Cum ai
uitat, am venit s` te iau.
Laura \[i st`pâni brusc un acces de mânie.
Drept cine o lua? Drept o [col`ri]` c`reia \i dai o lec]ie pentru
c` a fost neascult`toare? Era de preferat s`-[i p`streze calmul [i s`
r`mân` demn`.
– Voiai p`rerea unei decoratoare de interioare, nu-i a[a? }i-am
trimis-o pe cea mai bun` pe care o cunosc, r`spunse calm.
– Pe dumneata voiam s` te v`d... pe dumneata [i pe nimeni
altcineva.
Laura r`mase nemi[cat`, hipnotizat` parc` de gravitatea cald`
[i foarte pl`cut` a acelei voci de b`rbat. O cuprinse un elan de
dorin]`. |[i imagin` distinct trupurile lor goale, strânse unul lâng`
cel`lalt. Ru[inat` de acele gânduri care o str`b`teau \mpotriva
voin]ei sale, plec` ochii [i ro[i u[or.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 47
N`ucit` de puterea cu care-l dorea, nu reu[ea s` mai
vorbeasc`. |n`l]` capul [i \l privi \n t`cere, fascinat`.
Când Alan se apropie, sim]i un nod \n gât. Privirea \nfl`c`rat`
a b`rbatului o sperie. Cuprins` de panic`, nu [tia ce s` fac`. Alan
\i lu` mâinile [i o oblig` s` se ridice. Apoi o conduse spre ie[ire.
|nainte ca Laura s`-[i dea seama ce se \ntâmpl`, \i luase mantoul,
apoi po[eta [i deschise u[a.
– Unde...? Dar... Alan!
O scoase cu fermitate pe palier.
– Te duc la \ntâlnirea dumitale, spuse \n sfâr[it Alan cu un
zâmbet u[or.
|[i privi ceasul.
-Ai \ntârziat deja o jum`tate de or`, f`cu observa]ia.
Puse mâna pe clan]a u[ii.
– Nu \ncui cu cheia? o \ntreb`.
– Nu! R`mân aici! izbucni Laura. Totu[i, nu m` vei for]a s` te
urmez...
– Serios?
|i adres` un zâmbet ironic. |n ochii alba[tri se aprinsese o
flac`r` \ngrijor`toare. O flac`r` de sfidare.
Laura [tiu c` nu va câ[tiga niciodat` acel joc. Alan era mai
puternic.
Nu avea decât dou` posibilit`]i. S` continue s` se certe cu el
[i s` stârneasc` locatarii imobilului sau s`-l urmeze... cu un
zâmbet.
Alese s`-l urmeze, dar f`r` zâmbet.
48 JOAN MATTHEUS
O clip` mai târziu, Alan \i deschidea portiera Porscheului
negru.
– Nu voi urca \n ma[ina dumitale, \l asigur` Laura.
– Ei bine... n-am nici o obiec]ie s-o lu`m pe a dumitale,
propuse b`rbatul.
– Nu... dac` urci cu mine, vei fi obligat s` te \ntorci s`-]i iei
Porscheul. Prefer s` te urmez cu ma[ina mea.
Alan p`ru c` ezit`.
– Oare \]i pot acorda \ncredere? Pot s` fiu sigur c` m` vei
urma?
"Pân` la cap`tul lumii...", gândi tân`ra femeie.
Acest gând o arunc` \ntr-o confuzie insuportabil`. Oare ce
trebuia s` cread` despre el, despre ea, despre sentimentele
violente, mai puternice decât orice, realmente devastatoare pe
care i le inspira acest b`rbat? |n ce uragan o dusese? Cum se
numea ce sim]ea, ce ac]iona f`r` voin]a ei? Era oare dragoste?
Dragoste nebun`, pasiune sau... nebunie?
– Laura?
– Da...? Oh... Bine\n]eles... desigur... Nu te nelin[ti, te voi
urma.
– E[ti sigur`? o \ntreb`, dup` toate aparen]ele pu]in convins.
– Desigur, Alan. Am spus c` te voi urma [i o voi face.
– Bun. Unde e ma[ina dumitale?
– Exact \n spatele celei a dumitale, r`spunse Laura ar`tând cu
degetul Buickul s`u maro.
– Foarte bine. Mergem?
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 49
– Da, cu o condi]ie.
– Care? \ntreb` \ngrijorat.
S`-mi dai \napoi po[eta [i mantoul... Doar dac` nu vrei s` le
p`strezi z`log.
Alan râse [i-i \ntinse lucrurile.
– Sper s` nu dispari din onglinda mea retrovizoare, \i declar`
cu o seriozitate nelini[titoare, a[ezându-se \n ma[ina sa.
Laura se a[teptase la un lot clasic: case toate asem`n`toare,
aliniate monoton. Fu pl`cut surprins` de acele locuin]e frumoase
foarte diferite [i de maniera inteligent` \n care fuseser` construite
[i a[ezate.
De[i ansamblul era \nc` \n [antier, \]i puteai da deja deama cât
de bine va fi s` locuie[ti acolo. O cas` simpl`, cu linii sobre, unde
lumina intra \n valuri prin numeroasele ferestre [i u[i-fereastr`.
Dispunerea \nc`perilor dovedea o preocupare pentru confort,
intimitate [i frumuse]e. Laurei \i pl`cuser` case ca aceasta. La etaj
se ajungea pe o scar` din lemn de culoare deschis`, cu balustrada
frumos sculptat` cu frunze [i flori. Camerele erau spa]ioase [i
fiecare era dotat` cu o baie al`turat`.
Se \ntoarser` pe palier. Laura se preg`tea s` coboare scara,
când o \ntrebare a lui Alan o opri:
– Ei bine? Ce crezi? Accep]i s` te ocupi de aceast` treab`?
– Va fi o adev`rat` pl`cere s` decorez acest interior, afirm`
tân`ra femeie cu sinceritate.
– Când po]i s` \ncepi? o \ntreb` Alan zâmbind.
Laura uitase farmecul captivant al zâmbetului s`u.
50 JOAN MATTHEUS
T`cu o clip`, descump`nit` de senzualitatea aparte a gurii lui
când avea acel aer fericit.
– Dar am \nceput deja! exclam` râzând.
Cu o mân` pe balustrad`, era gata s` porneasc` pe scar`, dar
Alan se a[ez` \n fa]a sa, \mpiedicând-o s` \nainteze. Se afla foarte
aproape de el.
– {i dac` m` la[i s` trec, m` voi putea instala imediat, spuse
cu voce joas`.
Inima Laurei b`tea dureros.
– Trebuie s` te las s` treci? murmur` Alan.
– Cum?
– Dore[ti \ntr-adev`r s` te las s` treci?
– De ce-mi pui aceast` \ntrebare? [opti Laura.
– Pentru c` eu nu doresc s` m` mi[c, \i m`rturisi
apropiindu-se [i mai mult.
– De ce?
– |mi place s` te simt lâng` mine...
Puse o mân` pe talia Laurei. Aceasta nu se mi[c`, \ncremenit`
parc` de un fel de groaz`.
– Pot s` te s`rut? o \ntreb` \n [oapt`.
– Este... indispensabil? murmur` Laura, aproape f`r` s`-[i dea
seama.
– Cred c` da.
– Ah...
Puse mâinile pe umerii lui Alan. Acesta nu-i l`s` timp s` ridice
ochii spre el. O strângea deja cu toat` puterea lâng` el.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 51
– Accep]i?
Laura r`spunse apropiindu-[i fa]a de a sa. Buzele li se
\ntâlnir`.
|n casa aceea pustie, tân`ra femeie fu s`rutat` ca niciodat`
\nainte. Alan era blând [i hot`rât, tandru [i pasionat. Alunec`
mâinile spre ceafa lui [i-[i \ncurc` degetele \n p`rul castaniu. Era pe
punctul s` le[ine sim]ind acel trup \nalt [i musculos lâng` al s`u.
O senza]ie extraordinar` de fericire [i de c`ldur` \i cuprinse
toat` fiin]a: \l dorea pe acel b`rbat cu o \nfl`c`rare incontrolabil`.
Când buzele se desp`r]ir`, mai r`maser` o clip` strân[i unul
lâng` cel`lalt, tremurând.
– Cred c` tocmai a avut loc un cutremur. Casa se va pr`bu[i,
lumea se surp`... spuse \n cele din urm` Alan cu o voce foarte
tandr`.
Laura \n]elegea perfect ce spusese. {i ea avea impresia c` tot
ce tr`ise pân` atunci, c`dea \n praf. Cuprins` de un fel de be]ie,
vedea decorul \nvârtindu-se \n jurul lor. Inima lui Alan b`tea cu
putere lâng` a sa.
– Alan... Ce se \ntâmpl` cu noi? [opti Laura.
– Dac` a[ [ti...
Râse [i o strânse mai puternic lâng` el.
Apoi se \ndep`rt` u[or [i \[i a]inti asupra sa ochii alba[tri.
– Mi-ar pl`cea s`-]i spun tot ce am \n minte, \i murmur`, dar
mi-e team` s` nu te... \nsp`imânt.
Pentru prima dat` de la dou`zeci de ani poate, Laura \[i sim]i
obrajii \nro[indu-se.
52 JOAN MATTHEUS
– Alan... eu...
– {tiu, o \ntrerupse acesta cu un zâmbet u[or, ciudat,
\ndatoritor [i ironic.
|i d`du drumul, cobor\ dou` trepte [i se rezem` de balustrad`
pentru a sta din nou cu fa]a la ea.
– S-a \ntâmplat pu]in prea curând pentru tine, nu-i a[a? o
\ntreb`.
– Da, recunoscu Laura cu sinceritate, nici m`car nu ne
cunoa[tem...
– Este adev`rat, accept` Alan. Exist` totu[i un lucru pe care \l
cunoa[tem foarte bine amândoi, nu-i a[a?
Tulburat` de sentimentele pasionate care o cuprindeau, Laura
era r`spunsul limpede la \ntrebarea lui Alan.
– Care sunt acestea? \ntreb` totu[i.
– C` vom putea cu greu s` lupt`m \mpotriva a ceea ce ni se
\ntâmpl`, \i explic` el.
Se \ntoarse [i cobor\ scara. Laura \l urm`.
Se sim]ea brusc ne\ndemânatic`, stângace [i \ncurcat`. Prea
mul]i ani trecuser` \nainte ca Alan s` trezeasc` \n ea o pasiune
atât de formidabil`. Ne[tiind ce s`-i r`spund`, r`mase t`cut`... [i
\mbujorat`.
– Trebuie \ntr-adev`r s` m` apuc de treab`, r`spunse simplu,
cu o voce care-i ascundea cu greu emo]ia.
– Foarte bine, spuse Alan.
|l urm` pân` \n holul de la intrare. Acolo, Alan se \ndrepr` u[`,
o deschise [i se \ntoarse spre ea, adresându-i un zâmbet larg.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 53
– M` voi \ntoarce, declar` \nainte de a ie[i.Disp`ruse.R`mas` singur`, Laurei \i veni s` plâng`. Trebuia s` renun]e la
acel b`rbat, la aceast` dragoste...Apoi se \ncord` brusc. La ce bun s` lupte? De acum, nu mai
avea decât o singur` dorin]` pe lume: s` nu-l mai p`r`seasc`.Niciodat`.
{i zâmbi printre lacrimi.
54 JOAN MATTHEUS
Capitolul 4
Nemi[cat` \n holul de la intrare, cu ochii râzând [i lacrimi peobraz, Laura nu mai [tia deloc ce era cu ea.
Pentru a \ncerca s`-[i uite fr`mânt`rile, \ncepu imediat s`lucreze. |ntotdeauna rezolvase astfel toate problemele.
Era timpul s`-[i revin`. Chiar nu era \n starea sa normal`...Oare cum i se putur` \ntâmpla toate astea atât de brusc?
|ncerc` s` alunge acea \ntrebare prea delicat`, prin alta maisimpl`: s-ar potrivi oare un palmier pentru a decora holul de laintrare? Nu. Un palmier era, prin defini]ie, exotic.
{i Alan nu avea nimic exotic. Nu era un vis, nici o iluzie, nicio n`luc`. Alan era un b`rbat cu ambele picioare pe p`mânt [i cusim]ul [i gustul lucrurilor concrete.
Se gândi brusc la modul \n care n`v`lise \n biroul s`u,diminea]`. |i dezv`luise o fa]et` important` a personalit`]ii sale,aducând-o aici cu for]a.
Un cactus!
Desigur! Era exact ceea ce-i trebuia \n acest antreu – un cactus
frumos. Se \ndrept` spre salonul mare [i r`mase atent` la emo]ii,
sursa de inspira]ie.
Oare ce i se \ntâmplase exact pe scar`? Nu g`sea decât un
singur r`spuns. Totul venea de la extraordinara seduc]ie pe care
o avea indubitabil asupra ei acel b`rbat cu zâmbet atât de
seduc`tor, cu fa]a regulat` [i farmec tulbur`tor...
{i de la adev`rul pe care-l pusese brusc \n lumin` s`rutul pe
care i-l d`duse, s`rutul pe care-l \mp`rt`[iser`. Alan o dorea.
Ce putea face \mpotriva acestei eviden]e?
Laura se sim]i \n acela[i timp speriat` [i \ngrijorat`. Speriat` de
dorin]a violent`, f`r` \nconjur pe care o exprimase Alan,
\ngrijorat` de propria reac]ie. Deoarece [i ea \l dorea cu pasiune.
Brusc se gândi la Jessica.
S`-[i imagineze fiica \ntr-o situa]ie intim` cu Alan \i producea
o tulburare greu de definit. Alan era prea \n vârst`, prea matur
pentru Jessica. Alan era b`rbat [i Jessica o fat` tân`r`, aproape o
copil` \nc`...
Laura trebui s` recunoasc` de asemenea, nu f`r` oarecare
am`r`ciune, c` de acum era pu]in capabil` s` evalueze situa]ia. |l
dorea pe Alan [i-l voia doar pentru ea. Geloas`? Da, cu siguran]`.
Pe propria sa fiic`? Ei bine, da... Era un adev`r, mai mult decât
tulbur`tor, \nsp`imânt`tor, dar asta era.
Nemi[cat` \n \nc`perea mare [i goal`, p`rea c` studiaz` spa]iul
cu aten]ie.
56 JOAN MATTHEUS
De fapt, \[i examina mai mult gândurile care-i fr`mântau
mintea.
Incredibil, totu[i... Nu mai sim]ise nici cel mai mic interes
pentru un b`rbat de ani de zile. Ultima dat`...
Laura nu-[i dorea deloc s`-[i aminteasc` acea poveste atât de
scurt`. Dar acea aventur` \i veni \n memorie.
Cinci ani mai \nainte, trecuse printr-un moment dificil.
Copilele devenind tinere fete, Laura trebuise s` \nfrunte
probleme noi, care se ad`ugaser` la dificult`]ile financiare ale
societ`]ii sale de decora]iuni. Trebui s` fac` fa]` singur`.
|ntr-o zi, dup` ce ezitase \ndelung, sfâr[ise prin a accepta s`-[i
\nso]easc` prietenii \ntr-un bar elegant din ora[. Laura nu [tia c`,
\n realitate, acel loc era unul de \ntâlnire pentru celibatari. La un
sfert de or` dup` sosirea lor, spre ea veni un b`rbat, se prezentase
cu elegan]` [i \ntrebase dac` se putea al`tura grupului.
Laura \l apreciase pe necunoscut ca amuzant, politicos [i
seduc`tor [i aflase c` era divor]at [i mai \n vârst` decât ea. A doua
zi \i telefonase pentru a o invita la cin`. Acceptase cu o oarecare
reticen]`.
{i \nc` de la a doua lor \ntâlnire, Laura descoperise c` b`rbatul
credea c` totul se putea cump`ra. Fusese o sear` lamentabil`...
Cinaser` \ntr-un restaurant cunoscut, apoi b`rbatul avuse un
acces de furie pentru c` Laura refuzase s`-i "mul]umeasc`"
urmându-l \ntr-o camer`. Tân`ra femeie nu-i uitase vocea r`gu[it`
[i explica]iile de prost gust. |n acea clip`, \[i scosese carnetul ce
cecuri [i pl`tise nota, \nainte de a ie[i f`r` s` spun` un cuvânt.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 57
Dumnezeu [tia c` Alan nu avea nimic din acel monstru. Alan
[i-o apropiase cu delicate]e [i sinceritate. {i-i oferise un s`rut
pasionat, tandre]ea cuvintelor [i c`ldura trupului splendid.
{i apoi, [tiuse s` trezeasc` \n ea dorin]a cum nici un b`rbat nu
[tiuse s-o fac`. Cu cât se gândea mai mult, cu atât avea
certitudinea \nsp`imânt`toare c`, oricum, va accepta orice venea
din partea lui... \ncepând cu o cin` la restaurant.
Ciudat cum i se schimbase brusc comportamentul obi[nuit
fa]` de b`rba]i... Evident, nu era \n starea sa normal`. Nu se mai
recuno[tea. Caracterul s`u calm, ponderat, rezonabil, se
transformase ca prin farmec. Descoperea \n ea resurse noi:
entuziasm, vivacitate, dorin]`, hot`râre [i... pasiune.
|[i reg`sise tinere]ea ca prin minune, o minune care nu avea
de-a face cu un pact cu diavolul.
Con[tient` de aceast` rena[tere, Laura zâmbi, privi \nc`perea
goal` din jurul s`u [i schi]` un pas de dans. Fu cuprins` brusc de
o stare de bine \n tot corpul.
{tia instinctiv c` numai Alan putuse concepe aceast` cas` –
mare, deschis`, luminoas`, c`lduroas` [i de asemenea pu]in
auster`. Pentru c` totul amintea de el aici. |n mintea sa, viitoarea
decorare [i creatorul acestor pere]i se confundau. Electrizat` de
aceast` convingere uimitoare, se \ndrept` spre po[et`, o lu` [i
intr` \n buc`t`rie, unde se afla o mas` [i un scaun. Se a[ez`,
scoase un blocnotes, un creion, [i \ncepu s` lucreze.
Nu uitase c` fusese angajat` din motive comerciale. Dând
casei o atmosfer` pl`cut`, u[ura probabil vânz`rile. Totu[i, era
58 JOAN MATTHEUS
convins` c` reu[ita proiectului depindea \n \ntregime de
capacitatea pe care o avea de a realiza ceea ce-i dicta intui]ia.
Imposibil s` faci un lucru bun f`r` pasiune.
|[i d`du seama c` trebuia s` elaboreze decora]ia destinându-i
fiecare mobil`, fiecare culoare, fiecare bibelou lui Alan [i numai
lui.
Lucra de câteva ore, când Alan ap`ru pe nea[teptate \n
buc`t`rie. Concentrat` asupra schi]elor, nu-l auzise intrând.
– Ai reu[it ceva? o \ntreb`.
– Oare când vei \nceta s` faci asta? exclam` pu]in enervat`.
– S` fac ce? o \ntreb` Alan amuzat.
– {tii foarte bine! S` \ncetezi s` m` mai surprinzi astfel... Este
a doua oar` ast`zi când m` sperii!
– Eu? Te sperii? Imposibil! |mi interzice religia mea.
– Care este aceast` religie? \ntreb` tân`ra femeie zâmbind.
Biserica s`lbaticilor reforma]i?
– Este un secret! afirm` Alan, pref`cându-se serios.
– {i \n afar` de asta? Aveai un motiv exact pentru a m` deranja?
\l \ntreb` punând capacul la stilou. Sau \]i st` \n obicei s`-i
perturbi pe cei care muncesc?
Alan râse. Laurei \i pl`cea acest aer tineresc [i vesel.
– Nu... Aveam s` te \ntreb ceva foarte important, declar`.
– Da?
– Ai cinat?
Cinat? Chipul Laurei se posomor\.
– Nu. De ce?
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 59
– Pentru c` este ora s` ne a[ez`m la mas`! De altfel, am o
foame de lup. Tu nu?
Privindu-[i ceasul [i v`zând ora, tân`ra femeie realiz` c` nu-[i
d`duse seama cum trecuse timpul.
– Acum c` m-ai f`cut s` m` gândesc la asta, r`spunse zâmbind,
cred c` [i mie \mi este foame.
– |n acest caz... cina este servit` \n salonul mare, doamn`
Seaton.
F`cu un gest larg cu bra]ul, pentru a o invita s` ias` din
buc`t`rie.
– Dup` dumneavoastr`.
– |n salon?
– Evident.
Laura se ridic`, trecu prin fa]a lui [i se \ndrept` spre \nc`perea
mare, luminat` de o mul]ime de lumân`ri.
Pe o fa]` de mas` pus` \n mijlocul \nc`perii, chiar pe jos, erau
a[ezate dou` pungi mari din hârtie.
– Un picnic? \ntreb` tân`ra femeie.
Se a[ez` pe fa]a de mas`.
– Puteam mânca a[a, sau pe masa de lucru din buc`t`rie,
explic` Alan, a[ezându-se [i el. Sper c`-]i place acest gen de mas`.
– |mi place enorm, afirm` Laura.
– Se afl` aici cartofi pr`ji]i, sandvi[uri cu crudit`]i, brânz`,
jambon, enumer` b`rbatul sco]ând fiecare mâncare din pung`,
pentru a o a[eza pe fa]a de mas`. Nu-]i cuno[team gusturile, a[a c`
am luat din fiecare. Avem de asemenea, lapte, suc de portocale...
60 JOAN MATTHEUS
– F`r` b`uturi adev`rate?
– Bine\n]eles c` da! Pentru o mas` fin` ca aceasta m-am gândit
c` s-ar potrivi un cabernet simplu. Un cabernet de California...
– Desigur, exclam` Laura râzând. Vorbeai de un sandvi[ cu
crudit`]i?
– Da, iat`-l, spuse Alan \ntinzându-i-l. |mi pare r`u, dar nu
avem pahare de vin, va trebui s` ne mul]umim cu aceste modeste
pahare f`r` picior...
– Este o dram` cumplit`... dar cred c` vom trece peste ea.
Laura savur` sandvi[ul [i paharul cu vin. Mâncar` amândoi,
glumind vesel.
Apoi Alan \ntreb`:
– Ei bine, vei putea face ceva din co[melia asta?
– Co[melie? exclam` tân`ra femeie. Alan, casa aceasta este
absolut splendid`. {i sunt nebun` de bucurie la ideea de a o
decora!
– Sunt fericit c`-]i place, r`spunse acesta zâmbind.
Se culc` pe o parte [i se rezem` \ntr-un cot.
– Eu am conceput-o, explic`.
Laura zâmbi, dând din cap.
– A[a credeam [i eu. Casa asta \]i seam`n`.
– Cum asta?
– Vrei s`-]i explic?
– Insist.
– Ei bine... ezit` Laura. |]i seam`n` din mai multe motive. Este
mare [i solid`. Liniile sunt clare [i distincte. Spa]iul este elaborat
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 61
\ntr-un mod \n acela[i timp primitor [i c`lduros, dar [i cu mult`
pudoare. Este o cas` care inspir`... \ncredere.
Alan r`mase nemi[cat [i t`cut. Tr`s`turile fe]ei exprimau un
viu interes pentru ceea ce tocmai \i spusese Laura, pe care n-o
sc`pa din ochi.
– Crezi \ntr-adev`r c` mi se poate acorda \ncredere? o \ntreb`
\n cele din urm`.
– Da. A[a am impresia...
Se l`s` t`cerea. {i brusc, Alan izbucni \n râs. Laura \l privi,
surprins`.
– Pentru c`-mi acorzi \ncredere, declar` Alan, poate \]i voi
putea dezvl`ui planurile pe care le am pentru noi doi?
Laura \[i sim]i inima b`tând cu putere. Era dezarmat`. Oare ce
putea avea \n minte?
– Planuri... pentru noi doi? Ce planuri? bâigui.
Alan o privi cu aten]ie, zâmbind. Apoi \ntinse bra]ul [i tân`ra
femeie se \nfior` când \i atinse gâtul cu degetele.
– Nu-]i fie team`, nu-]i voi face nici un r`u, murmur` b`rbatul.
Ai \ntr-adev`r \ncredere \n mine?
– Da... dar...
Mâna lui Alan cobor\ lent spre pieptul Laurei.
– Alan... nu...
– Te voi s`ruta, o anun]` acesta apropiindu-se.
Putea s`-i simt` parfumul atât de deosebit al pielii. Alan
Branson – un miros de mosc [i de vegeta]ie de p`dure, proasp`t
[i misterios \n acela[i timp. |[i pierdea capul.
62 JOAN MATTHEUS
– {i ce vei face dac` refuz? [opti Laura.
– M`rturisesc c`... voi insista.
|[i apropie fa]a de cea a Laurei [i puse delicat st`pânire pe
buzele ei. Tân`ra femeie sim]i o c`ldur` ciudat` cuprinzându-i
trupul. Lumea disp`ruse. Timpul [i spa]iul deveniser` idei
confuze. |[i trecu cu \nfl`c`rare bra]ele \n jurul bustului puternic,
r`spunzând cu pasiune s`rutului s`u. Alan o culc` \ncet pe
podea.
S`rutul aprinse \n Laura o dorin]` nebun`.
Acultându-[i impulsurile de necontrolat, mângâie spatele
musculos al lui Alan, r`spunse cu ardoare \mbr`]i[`rii sale, cu o
sete pe m`sura atâtor ani de dorin]` nepotolit`.
Mâna lui Alan alunec` pe pieptul Laurei [i aceasta scoase un
geam`t slab. |[i sim]ea toate prejudec`]ile [i inhibi]iile
pref`cându-se \n cenu[` la atingerea acesui b`rbat.
El \ncepu s` descheie bluza alb` a Laurei. Atingerea degetelor
calde pe abdomenul s`u declan[` o reac]ie instinctiv` de ap`rare.
|[i desprinse buzele de ale lui Alan [i puse mâna fin` peste a sa.
– Nu... murmur` Laura.
Alan o privi surprins.
|n privire \i ardea dorin]a.
– Laura...
– Alan... eu... nu pot...
V`zu dezam`girea \ntunecând chipul lui Alan.
– Doresc, a[ vrea... dar nu pot... repet`.
B`rbatul de \ndrept` pu]in [i o privi cu intensitate.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 63
– Vrei sau te supui? o \ntreb`.
Stupefiat` de triste]ea cu care spusese asta, Laura ridic` bra]ul
[i-i mângâie foarte blând obrazul.
– Trupul m` tr`deaz`, \i explic`. Nu pot s` neg.
Incapabil` s` reziste privirilor sale, tân`ra femeie mângâie
gura senzual` a lui Alan. Acesta s`rut` degetele delicate.
– Alan...
Murmurându-i numele, exprima toate emo]iile [i toate
sentimentele contradictorii care o r`v`[eau.
– {tiu, spuse acesta \n [oapt`.
Dintr-o mi[care energic`, se deplas` [i se \ntinse lâng` ea. |[i
a]intir` amândoi privirile pe albul tavanului, colorat de lumina
mi[c`toare a lumân`rilor.
– Laura... te doresc atât de mult... Ceea ce simt pentru tine nu
mi s-a mai \ntâmplat niciodat`, m`rturisi Alan.
Ochii c`prui ai Laurei se luminar`.
– {i eu, Alan, recunoscu aceasta. Este prima dat` când... Am
fost sincer` cu tine [i...
– {tiu, spuse b`rbatul \ntorcând \ncet capul spre ea. {tiu s`
recunosc acele femei...
Bra]ul lui Alan \l atingea pe al Laurei de la um`r pân` la mân`.
Aceasta sim]i mu[chii puternici ai b`rbatului \ncordându-se. Ezit`
o clip`, apoi \[i puse mâna peste a lui Alan.
– Ce vrei s` spui? \l \ntreb`, temându-se s` nu par` indiscret`.
Alan râse, dar era un râs trist [i amar.
– Acum câ]iva ani era gata s` m` c`s`toresc, \i m`rturisi.
64 JOAN MATTHEUS
Dar cel mai bun prieten al meu m-a salvat de la dezastru cu o
s`pt`mân` \nainte de nunt`.
Aceast` dest`inuire o stânjeni pe Laura. Dar nu se putu
\mpiedica s` vrea s` afle mai mult.
– Prietenul t`u a aflat anumite lucruri care te-au convins s`
n-o iei de so]ie pe logodnica ta?
– |ntr-un fel! Dar a f`cut mult mai mult. Deoarece nu m-a
\n[tiin]at de nimic \n sensul \n care \n]elegi tu. Nu... cel mai bun
prieten al meu, b`rbatul pe care toat` lumea \l considera cel mai
distins dintre tipii distin[i, s-a culcat cu ea \nainte s`-mi vorbeasc`
despre asta.
– Oh... Alan, \mi pare r`u c` am r`scolit amintiri atât de
penibile...
Laura era sincer \ndurerat` pentru el. |n]elegea cât suferise.
Alan \ntoarse mâna [i degetele lor se \nl`n]uir`.
– S` nu-]i par` r`u. Mi-a f`cut un serviciu... Dac` n-ar fi plecat
cu ea \n California, a[ fi f`cut o munc` mai pu]in interesant` [i
n-a[ fi aici cu tine, declar` privind-o.
Laura era flatat` [i jenat` \n acela[i timp.
– De ce n-ai fi f`cut aceast` munc`?
– Ea voia s` pun` pe picioare o \ntreprindere de produse de
frumuse]e, cu mine, \n California.
– {i ai fi acceptat.
Alan zâmbi cu triste]e [i \[i a]inti din nou privirea \n tavan.
– Era cât pe ce. M` \mbrobodise atât de bine... {i eram atât de
sigur c` eram \ndr`gostit de ea...
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 65
Laura r`mase t`cut` o clip`. Ardea s`-i pun` o alt` \ntrebare. |i
era team` s` fie nu indiscret`, dar trebuia s` [tie...
– De unde [tii c` nu \ncerc s` te \mbrobodesc [i eu?
Alan izbucni \ntr-un râs sincer.
– Tu? Oh, nu, tu nu e[ti a[a! O [tiu [i atâta tot.
– Cum po]i s` [tii?
– Ochii t`i...
– Ochii mei? Explic`-te...
Alan se \ntoarse spre ea [i zâmbi.
– Laura... Oare nu [tii c` ochii t`i reflect` fiecare emo]ie?
– Adev`rat? spuse aceasta, mirat`.
– Da, te asigur. Vrei s` [tii ce v`d \n aceste dou` mici lacuri
maro?
– Maro [i verde...
– Vrei s` [tii?
– Da, Alan, r`spunse cu inima palpitând, \ntorcându-[i
privirea de la ochii alba[tri care o priveau cu intensitate.
– V`d acolo o emo]ie confuz`, provocat` de intensitatea
pasiunii tale... V`d de asemenea uimirea c` te afli \ntins` lâng` un
b`rbat pe care, ieri \nc`, nu-l cuno[teai.
Vedea exact. Tocmai descrisese cu precizie sentimentele care
o cople[eau pe Laura \n acea clip`...
– Nu credeam c` sunt atât de transparent`, m`rturisi cu
sinceritate.
Era mai degrab` speriat` s` fie atât de vulnerabil`. Nu-i va
putea ascunde niciodat` nimic...
66 JOAN MATTHEUS
– Nu transparent`, ci onest`. Cu temeinicie onest`, cu tine
\nsu]i [i cu ceilal]i, o corect` Alan. Nu-]i po]i imagina pl`cerea pe
care am avut-o când ne-am \ntâlnit. Pentru prima dat` de foarte
mult timp, m` aflam \n fa]a unei femei care nu c`uta s` seduc`
doar pentru a seduce...
– Alan Branson... Exist` foarte multe femei oneste pe acest
p`mânt, afirm` Laura \ntr-un elan de solidaritate cu cauza
feminin`.
{i apoi, nu-i pl`cea prea mult ca el s-o descrie ca pe un ideal.
Prefera s-o considere femeie, f`cut` din carne [i sânge... chiar
dac` asta nu ridica unele dificult`]i pentru ea.
– Serios? o \ntreb` Alan, ne\ncrez`tor. Cuno[ti multe? D`-mi
dou` nume... doar dou`!
– Ei bine, f`r` s` merg prea departe, pot s`-]i citez deja pe
asistenta mea, Olivia, [i pe fiicele mele...
T`cu \ngrozit`. Fiicele sale...
"Jessica!".
– Ce s-a \ntâmplat? o \ntreb` Alan, remarcându-i brusca
tulburare.
– Jessica, murmur` Laura.
– Jessica? Ce-i cu ea?
– Crede c` este \ndr`gostit` de tine, m`rturisi tân`ra femeie
f`r` alt preambul.
– Cum? exclam` Alan \ndreptându-se.
Se a[ez` [i-[i a]inti privirea \ntr-un punct \n fa]a lui.
– E[ti sigur`? relu` privind-o.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 67
– Da, murmur` Laura cu o voce f`r` inflexiuni.
Se ridic` [i ea [i-[i trecu bra]ele \n jurul genunchilor. Situa]ia
o jena atât de mult \ncât nu \ndr`znea s`-l priveasc`. Cu atât mai
mult cu cât sim]ea o anumit` u[urare \n fa]a ignoran]ei lui Alan
fa]` de sentimentele Jessic`i. Acesta puse mâna pe um`rul delicat
al Laurei. Tân`ra femeie tot nu reu[i s`-l priveasc`.
– Laura, r`spunde-mi, relu` Alan grav. De unde [tii c` Jessica
este \ndr`gostit` de mine?
– Ea mi-a spus.
– Când?
Laura oft`, cu jale. Oh! Cum ar fi vrut s` vorbeasc` despre
altceva! De ce nu continua s`-i descrie cele dou` mici lacuri maro?
– |n acea noapte, dup` serat`...
– Vorbea]i despre mine?
– Nu, r`spunse imediat Laura, privindu-l.
|[i \ntoarse ochii [i \[i puse b`rbia pe genunchi.
– |n sfâr[it... nu chiar, se r`zgândi. Margareth [i Jessica
discutau despre serat`. Au ajuns s` vorbeasc` despre tine...
Nu voia s` continue.
– Au ajuns s` vorbeasc` despre mine [i Jessica a pretins c` este
\ndr`gostit` de mine? o \ntreb` Alan f`r` s`-i vin` s` cread`.
Laura \nghi]i \n sec.
– |n mare, da. A[a s-a \ntâmplat...
Alan \i lu` bra]ul [i Laura se \ntoarse spre el.
– |mi pare r`u, Laura. Sper c` nu crezi c` am putut \ncuraja
sentimentele Jessic`i...
68 JOAN MATTHEUS
– Eu...
|ntoarse ochii pentru ca b`rbatul s` nu-i poat` citi gândurile.
Câteva clipe domni t`cerea.
– Laura, \]i jur c` Jessica a fost \ntotdeauna pentru mine doar
o tân`r` fat` foarte simpatic`. Dar atâta tot.
|i trecu tandru o mân` peste ceaf`.
– Dar pân` la urm`, a[ putea s`-i fiu tat`! izbucni. Laura,
\ntr-adev`r, \]i jur c`...
– Te cred, Alan, \l \ntrerupse aceasta.
– Nu exist` nici o \ndoial` \n mintea ta? insist` el.
– Nu, nici una.
Alan oft` u[urat. Apoi fa]a i se \ntunec` [i se ridic`.
– Ce vom face oare? o \ntreb` preocupat.
– |n leg`tur` cu ce? replic` Laura ridincând ochii spre el. Cu
Jessica?
– Cu Jessica, desigur!.
|i \ntinse mâna pentru a o ajuta s` se ridice. Tân`ra femeie se
\ndrept`.
– Nu putem face nimic, Alan. Din fericire, probabil Jessica nu
este cu adev`rat \ndr`gostit`. |n sfâr[it, a[a cred... |i place foarte
mult un b`rbat \n preajma c`ruia se afl` \n fiecare zi.
Cu mâinile \n buzunarele pantalonilor, Alan \ncepu s`
m`soare \ncet \nc`perea, \n t`cere.
– Este tân`r`. |[i va reveni, suger` Laura.
– Sunt sigur de asta, r`spunse Alan oprindu-se \n fa]a ei.
|i puse mâinile pe umeri [i o privi atent.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 69
Privirea sa exprima o vag` nelini[te.
– Ceea ce voiam s` spun...
T`cu [i-i mângâie cu tandre]e obrazul.
– Noi ce vom face? Putem continua s` ne vedem? continu`.
Un sentiment de team` [i de nelini[te o cuprinse pe Laura.
Voia s`-l cread` [i s`-l revad`, s` fie cu el, s`-i vorbeasc`...
{i, \n acela[i timp, \i era team` s` se afle din nou singur` cu el.
|n ea nu avea \ncredere. Va [ti oare s` reziste mult timp
farmecului s`u extraordinar?
Pentru c` voia s`-l aud` spunându-i-o, puse \ntrebarea:
– Ai vrea s` m` vezi... pentru alte motive decât profesionale?
– Laura, te rog, nu \ncepe s` faci pe cocheta, declar` Alan cu
un zâmbet fin pe buze. Nu vreau s`-i fac r`u Jessic`i, dar vreau s`
te v`d... pentru toate motivele posibile [i imposibile...
O s`rut` u[or pe buze.
– Pentru c` nu pot veni la tine, vei vrea s` vii mâine sear` la
mine?
– Nu... pot.
– |n acest caz, unde? {i dac` am merge s` cin`m la restaurant?
\i propuse.
{i s-o duc` \ntr-o camer` dup` cin`? |i fu ru[ine pentru acel
gând meschin. |[i d`dea bine seama c` nu era decât o ap`rare
\mpotriva seduc]iei incredibile a acelui trup, a acelui chip...
– Trebuie s` m` \ntorc aici mâine, r`spunse Laura. Po]i s`
a[tep]i r`spunsul pân` atunci?
– Am de ales? o \ntreb` zâmbind \n]eleg`tor.
70 JOAN MATTHEUS
Laura avea impresia c` Alan \i putea citi fiecare gând. Pentru adoua oar` \n acea zi, ro[i.
– Nu, m`rturisi zâmbind [i ea.– A[adar, voi a[tepta pân` mâine...Cât ar fi vrut s`-i dea tot ceea ce-[i dorea! Cum ar fi vrut s` i se
d`ruiasc`...|[i privi ceasul.– Dumnezeule! exclam`. Este foarte târziu. Trebuie neap`rat
s` plec.Se desprinse de el [i se \ndrept` spre buc`t`rie pentru a-[i lua
po[eta [i mantoul.Când se \ntoarse, Alan o a[tepta \n fa]a u[ii de la intrare. Laura
puse mâna pe clan]`. B`rbatul \i acoperi degetele fine cu palmalui mare. Tân`ra femeie se \nfior`.
– Ai uitat ceva, remarc` Alan.|l privi \nsp`imântat`.– Ai uitat de s`rutul de la revedere, continu` Alan.– Alan, serios, trebuie...F`r` s` rosteasc` vreo vorb`, acesta se apropie [i o strânse cu
putere lâng` el. Mânat` de o for]` incontrolabil`, Laura s`rut`buzele gurii senzuale a lui Alan.
Se s`rutar` cu pasiune. Un vârtej de dorin]e ciudate ocuprinse pe Laura. Se desprinse imediat de el, deschise u[a [i ie[i\n grab`.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 71
Capitolul 5
Alan privea buimac norul de praf ridicat de ma[in`. Singuraurm` care r`m`sese dup` Laura disp`rea \n aerul rece al\nceputului de sear`.
Laura...Sim]ea un nod \n gât doar gândindu-se la acel nume cu
sonorit`]i atât de pl`cute. Se \ntoarse [i se \ndrept` cu pas lentspre salon. Privi cu emo]ie fa]a de mas` pe care Laura [i cu elst`tuser` \ntin[i \mpreun`.
|mpreun`...Imaginea acelei clipe de intimitate petrecut` cu ea \i reveni \n
memorie, \nte]indu-i dorin]a. Strânse pumnii gândindu-se lapielea catifelat` pe care o atinsese. Nu se putea gândi la nimicaltceva decât la Laura, mereu Laura, din nou Laura.
Privi \n jurul s`u. Câteva lumân`ri continuau s`-[i \mpr`[tielumina mi[c`toare. Laura plecase [i, totu[i, \i sim]ea prezen]a \n
\nc`pere. P`rea de necrezut, dar avea impresia c` \ntre ace[ti
pere]i goi l`sase o pat` din ea \ns`[i.
Inspir` profund, \n c`tarea parfumului s`u. Prim`v`ratic,
ame]itor, proasp`t...
Ritmul inimii i se acceler`.
N-o v`zuse mult timp, dar avea ciudata certitudine c` o
cuno[tea dintotdeauna. Pe ea o a[teptase de-a lungul acestor ani
de singur`tate.
Sentimentul pe care-l avea pentru ea era mai puternic decât o
simpl` atrac]ie. Nu tr`ise niciodat` ceva asem`n`tor.
Plecase [i totu[i o putea vedea, auzi, sim]i atingerea minunat`
a trupului... O lumânare se stinse [i Alan reveni la realitate. Nu
f`r` triste]e.
Se aplec` [i lu` fa]a de mas` pe care o \mp`turi. O duse \n
buc`t`rie [i o a[ez` \ntr-unul din dulapurile goale.
Brusc \[i d`du seama c` afar` muncitorii \ncetaser` s` lucreze.
Nu sim]ise cum trecuse timpul.
Se \ntoarse \n salon [i stinse lumân`rile, una dup` alta. Nu se
putea st`pâni s` se gândeasc` f`r` \ncetare la Laura.
|i spusese c` aceast` cas` era imaginea personalit`]ii sale, dar
acum Alan considera c` aceast` cas` o reprezenta pe Laura.
Lumân`rile fiind stinse, lu` pungile de hârtie [i ie[i. Arunc`
resturile \ntr-o pubel` \n fa]a casei.
|ndreptându-se spre ma[in`, se gândi c` probabil \nnebunise.
Nu se sim]ise niciodat` atât de \ndr`gostit de o femeie. Nu putea
denumi for]a care-l atr`gea spre Laura.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 73giannijollys
La drept vorbind, nu mai \n]elegea deloc ce i se \ntâmpla.
"Ai grij`, altfel te vei afla \ntr-o poveste din care s-ar putea s`
nu ie[i nev`t`mat", \[i spuse.
Deschise portiera Porscheului [i se instal` la volan. Nu demar`
imediat. Privea drept \n fa]a sa, pierdut \n gânduri.
{tia c` de acum \i va fi greu s` vad` aceast` cas` martor. Va
suporta cu greutate ca ni[te str`ini care ar intra \ntr-o zi \n posesia
ei, s`-[i instaleze o canapea [i un televizor chiar \n locul \n care
f`cuser` acest picnic \mpreun`.
Casa apar]inea Laurei [i lui.
Puse cheia \n contact, aprinse farurile [i f`cu s` demareze
automobilul puternic.
Ajunse acas` epuizat. Avea nevoie de un du[, de un biftec [i de
o noapte de somn. {i \n ordinea aceasta.
Privi robotul telefonic [i observând semnalul ro[u aprins
indicând c` avea un mesaj, ap`s` butonul "pornire".
– Bun` ziua, Alan, sunt Luke. M` \ntorc \n ora[. |n principiu
pentru a r`mâne. Sper c` m` vei putea g`zdui pân` când voi g`si
un apartament. Voi fi acolo sâmb`t`. La revedere.
Doar Luke l`sa un asemenea mesaj. Clar, concis, precis.
Relaxat dup` du[, \mbr`c` un halat de baie [i se duse \n
buc`t`rie s`-[i prepare un biftec.
Luke se \ntorcea dup` opt ani de absen]`. Alan era fericit s`-[i
revad` fratele. Avea nevoie de el, mai ales \n aceast` clip`.
Cinicul [i lucidul Luke.
Alan \[i iubea foarte mult fratele. Chiar \l adora.
74 JOAN MATTHEUS
Pentru el, Luke era unul dintre cei mai buni arhitec]i din ]ar`.
|i d`duse un ajutor pre]ios lui Alan când acesta \[i f`cuse propria
afacere. Ce fericire s`-l vad` dup` o absen]` atât de lung`. Da, va
fi cu siguran]` formidabil.
Doar dac`...
Doar dac` Luke nu se schimbase cu totul. Oare era la fel de
dur [i de deziluzionat de femei?
Alan oft` [i scoase o farfurie din dulap. Puse biftecul pe ea [i
se a[ez` la mas` s` m`nânce.
Chipul Laurei \i obseda mintea. Mâine o va g`si iar la cas`. |i
va da un r`spuns.
|[i termin` rapid bucata de carne de vac`, puse farfuria \n
chiuvet` [i se ridic`.
Mâine...
Nelini[tit [i fericit la ideea de a o revedea pe Laura, intr` \n
camera sa. Se culc` [i adormi imediat. Visurile \i fur` bântuite de
un chip de femeie...
Dou` mici lacuri de culoarea alunei, punctate cu aur...
***
– Era gata s` sun la poli]ie s` fac` cercet`ri, declar` Olivia
zâmbind când Laura intr` \n birou. |ncepusem s` cred c` ]i-a f`cut
vreun r`u. P`rea atât de violent...
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 75
Laura se \ntreb` dac`-i f`cuse vreun r`u. |ntr-un fel, da... dar
un r`u atât de \ncânt`tor.
– Ei bine... dup` cum po]i observa, nu mi-a f`cut nimic,
r`spunse sco]ându-[i mantoul [i a[ezându-l pe un scaun. M` simt
foarte bine!
– A[adar... cum s-a \ntâmplat? \ntreb` asistenta.
– Casa este splendid`... va fi o adev`rat` pl`cere s-o decorez,
replic` Laura entuziasmat`, a[ezându-se la birou.
– {i b`rbatul? Nici el nu este r`u, nu?
B`rbatul!
Laura se \nfior`.
– Alan Branson al t`u este foarte seduc`tor, relu` Olivia cu un
zâmbet u[or mali]ios.
– Nu este Alan Branson al meu! exclam` Laura pu]in enervat`
de acest val de \ntreb`ri.
– Poate... dar dat fiind insisten]a sa de a te vedea, pe tine [i pe
nimeni altcineva, am crezut c` \n]eleg c`...
Laura scutur` din cap.
– Nu, o \ntrerupse, Alan nu caut` ceea ce crezi tu...
– {i tu?
– Olivia... te rog! r`spunse Laura tremurând [i \nro[indu-se.
– N-are de ce s`-]i fie ru[ine. De altfel, nu este de-ajuns s`
cau]i pentru a g`si. Uneori, când te a[tep]i mai pu]in \]i pic` din
cer, pe nepreg`tite, observ` tân`ra femeie, cu un aer gânditor.
– Poate... dar nu mi-a c`zut niciodat` din cer.
Laura \[i repro[a pudoarea.
76 JOAN MATTHEUS
De ce s` nu-i povesteasc` totul complicei sale de fiecare zi?
– Serios? {i cu so]ul t`u?
– Bine\n]eles! replic` Laura. Dar cu el a fost altceva... {tii ce
vreau s` spun.
– Da, \n sfâr[it... nu chiar...
Olivia \[i privi ceasul [i se ridic`.
– Este timpul s` plec...
Luându-[i mantoul a[ezat pe sp`tarul scaunului se \ndrept`
spre u[`.
– |ntre noi, continu` \ntorcându-se, cred c` nu-]i va face r`u
dac` s-ar \ntâmpla.
– De ce?
– Pentru c` este prea mult timp de când te-ai baricadat \n via]a
ta u[oar` [i confortabil`...
Laura fu prea surprins` pentru a r`spunde. De altfel, Olivia
plecase deja.
Oare via]a sa nu era nimic altceva decât o via]` u[oar` [i
confortabil`? Ce a vrut s` spun` Olivia?
Prima reac]ie fu s` resping` \n totalitate observa]iile asistentei
sale. Le g`sea absolut ridicole.
Alesese [i \[i construise propriul mod de via]`, desigur
confortabil. Ea [i nimeni altcineva alesese modul de a-[i tr`i via]a.
Copilele \i erau inteligente [i s`n`toase. Munca o interesa mai
mult decât orice. Era bogat`, f`r` s` fie foarte bogat`. Ce s` cear`
mai mult?
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 77
R`mase a[ezat`, privind cu aten]ie zgârie-norii din spatele
geamurilor de la fereastr`. |n ciuda a toate, ceea ce-i dest`inuise
Olivia o tulbura...
Se ridic` enervat`, \[i puse mantoul [i \[i lu` po[eta. |ncuie u[a
biroului cu cheia, ie[i din imobil [i se \ndrept` spre ma[in`.
Da, tr`ia \ntr-o lume confortabil` [i avea tot ce o femeie are
dreptul s` aib`. Via]a sa o mul]umea pe deplin.
Nu pricepea ce voise s-o fac` s` \n]eleag` Olivia.
Era oare o aluzie la via]a sa sentimental`?
|n acea clip`, Laura \[i d`du seama clar c` remarca asistentei
sale avea o urm` de adev`r. Mai ales dup` ceea ce tr`ise \n aceast`
dup`-amiaz`... Oare nu descoperise ce-i lipsea cu adev`rat?
|[i z`ri ma[ina parcat` pe o str`du]` pustie [i se a[ez` la volan.
Era incapabil` s` se mi[te, tulburat` de acel sentiment pe care-l
sim]ea. Da, via]a ei nu era decât un cuibu[or confortabil, care
sem`na mult cu un castel fortificat. Cât despre modul s`u de
via]`, o proteja, [i ce era cu asta?
Ce greu era de \nfruntat adev`rul!
Se hot`r\ s` \nceteze s`-[i fr`mânte mintea. Trebuia s`-[i
controleze via]a. Cum o f`cuse mereu. {i s` continue s`-[i domine
emo]iile. |[i aminti de \ntâlnirea cu so]ul s`u. |ntotdeauna fusese
rezonabil`. |l iubise pe acel b`rbat din toat` inima, f`r` s` existe
pasiune \ntre ei.
Dar acum, totul se schimbase. Evenimentele \i sc`paser` de
sub control. Nu mai domina nimic. Emo]iile ie[iser` la suprafa]`,
aprinzându-i sim]urile. Trecuse prea mult timp f`r` s` simt`
78 JOAN MATTHEUS
\mbr`]i[area lini[titoare a unui b`rbat seduc`tor, contactul unui
trup b`rb`tesc cu al s`u, tandrele mângâieri ale unui mâini
puternice...
|l dorea pe Alan Branson...
Mâinile i se crispar` pe volan [i \[i puse fruntea pe cercul din
lemn. Dorea s` plâng` [i s` râd`.
Ce va face oare?
|nainte de orice, s` se \ntoarc` acas`. Demar` [i ma[ina
p`trunse \n circula]ia fluid`. Str`zile erau pu]in aglomerate [i
ajunse repede acas`.
|ncuie portiera [i se \ndrept` lent spre cas`... cuibu[orul s`u
confortabil.
Nu va putea s` continue s`-l evite pe Alan.. Nu numai pentru
c` acceptase s` decoreze casa, dar se \ntinsese al`turi de el. |i
r`spunsese la s`rut`ri, la mângâieri, la pasiune... {i ceruse chiar
mai mult.
Recunoscu c` voia mult mai mult de la el. |n schimb, ea voia
s`-i apar]in` trup [i suflet...
Un val de c`ldur` de ne\n]eles \i cuprinse corpul. |[i d`du
seama c` lumea pe care [i-o construise era pe cale s` se
pr`bu[easc` pu]in câte pu]in.
Nu avea nici o idee ce atitudine s` adopte fa]` de aceast`
catastrof`... atât de pl`cut`.
Vâr\ cheia \n brosc` [i intr` \n cas`. Era ora nou`. Jessica se
\ntorsese probabil. Respir` adânc, \ncercând s`-[i calmeze b`t`ile
inimii. Nu trebuia s` arate c` este nervoas`.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 79
|ncuie u[a, \[i puse po[eta pe m`su]a de la intrare [i-[i aranj`
mantoul \n dulapul de haine.
Când intr` \n buc`t`rie, Jessica, a[ezat` la mas`, preg`tea
con[tiincioas` o vinegret`. Ridic` ochii spre Laura [i zâmbi.
– Bun` seara, mam`. Te-ai \ntors târziu! remarc`, oprindu-se
din lucru, pentru a-i servi mamei o cea[c` de cafea.
Devenise un ritual. Laura avea nevoie de o cea[c` de cafea
\ndat` ce se \ntoarcea acas`.
– Mul]umesc, r`spunse mama, luând cea[ca [i a[ezându-se la
mas`. Unde este Ruth?
|n buc`t`rie, Laura sim]i un apetisant miros de pui fript.
– Calc` rufele, explic` Jessica. Pari obosit`... O zi grea?
O serie de imagini se \mbulzir` \n memoria Laurei. Olivia,
frumoas` de pica, plecând la \ntâlnire... Alan sosind \n biroul
s`u... Casa martor, care sem`na atât de mult cu locuin]a pe care
o visase mereu... Picnicul improvizat \n salon...
– Nu, a fost o zi bun`... Chiar foarte interesant`, r`punse
Laura.
– Ah, da? Cum asta?
Laura b`u o \nghi]itur` de cafea. Oare ce-i va putea povesti
fiicei sale?
Jessica lucra \n \ntreprinderea lui Alan. A[a c`, mai curând sau
mai târziu, va fi la curent cu noua sa lucrare. Era mai bine s-o
\n[tiin]eze imediat, altfel se va \ntreba de ce \i ascunsese Laura
asta. |[i puse cea[ca de cafea pe mas`.
80 JOAN MATTHEUS
– Am ob]inut ast`zi un contract foarte interesant pentru
societatea mea, spuse.
– Formidabil! exclam` Jessica. Dar credeam c` afacerile \]i
merg bine.
– {tii c` \n afaceri nu merge niciodat` destul de bine.
– Pentru cine lucrezi?
– Pentru compania Branson...
Jessica se \ncrunt`.
– Ia te uit`! De când face Alan apel la decoratori de interioare?
Oare de ce era Jessica atât de surpins`? Erau totu[i opt luni de
când lucra cu Alan... Oare acesta nu angajase niciodat`
decoratori?
– Este pentru casa martor din noul complex imobiliar, explic`
Laura.
– Este de necrezut! Te asigur c` este pentru prima dat` când
Alan se intereseaz` de decorarea unei case martor!
Informa]ia o f`cu pe Laura s` se \nfioare. Alan avea \ntr-adev`r
nevoie de o decoratoare sau...?
– Bun` seara, Laura, spuse Ruth intrând \n buc`t`rie, Jessica a
preg`tit cafeaua?
– Da, mul]umesc Ruth, r`spunse tân`ra femeie ar`tând cea[ca.
Puiul miroase foarte bine...
– Curând este gata, r`spunse Ruth. Ai timp doar s` faci un du[.
– Excelent` idee. M` \ntorc imediat!
Fericit` de ocazia pe care i-o d`dea Ruth s` \ntrerup` cel pu]in
pentru moment confruntarea cu Jessica, Laura se ridic` [i ie[i.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 81
Apa cald` care [iroia pe trupul fin [i delicat o lini[ti. Laura se
gândea la ce-i adusese la cuno[tin]`, cu inocen]`, Jessica. Oare
care puteau fi motivele care-l \ndemnaser` pe Alan s-o angajeze
ca decoratoare de interioare?
Din spusele Jessic`i, Alan nu se preocupase niciodat` de
decorarea unei case martor. Totu[i, \i ceruse Laurei s` realizeze
aceast` lucrare. De ce?
Laura \nchise u[a [i ie[i de sub du[. Lu` un prosop mare, ro[u,
[i \[i [terse trupul \nfiorat.
Alan se gândise \n mod serios s` angajeze o decoratoare
pentru a spori valoarea lotului de case, sau voise pur [i simplu...
|[i privi cu aten]ie corpul suplu \n oglinda mare.
"Asta doar \l intereseaz` pe Alan Branson?", se \ntreb`
examinându-[i formele armonioase.
Laura nu considera c` avea de ce s` se bucure. Vedea imaginea
unei femei care va \mplini curând patruzeci de ani. O femeie
normal`, f`r` nimic excep]ional.
Un metru [aptezeci. Fapt lipsit de importan]`.
Fa]a nu ar`ta prea r`u, dar atât de comun`... Sânii o
dezam`giser` \ntotdeauna. Erau prea mici. Pentru \n`l]imea [i
greutatea sa, era bine propor]ionat`... Poate pu]in prea delicat`...
Dar forma [oldurilor era acceptabil`. Evident, Laura nu era
entuziasmat` de ceea ce-i dezv`luia oglinda.
Tentat` s` se \nf`[oare \n prosop pentru a \nceta acest supliciu,
voia totu[i s` \ncerce s` \n]eleag` ce-l putea atrage pe Alan
Branson. Da, voia s` cunoasc` adev`rul. Chiar dac` era penibil.
82 JOAN MATTHEUS
Laura trebui s` admit`, cu toat` sinceritatea, c` avea picioare
frumoase.
Continuându-[i examenul necru]`tor, se apropie de oglinda
crud`, pentru a-[i cerceta fa]a.
Nu v`zu decât ceva foarte obi[nuit. Tr`s`turile erau fine, dar
f`r` nimic admirabil. Ochii c`prui nu aveau nici cel mai mic reflex
verde. |nc` se \ntreba de ce-i f`cuse aceast` precizare lui Alan.
Când era fat` tân`r`, ar fi vrut s` fie negri [i profunzi. Dar nu.
C`prui \nsemna maro. {i ce se putea spune despre p`rul ei, \n
afar` c1 era negru [i lung? Desigur, era moale [i m`t`sos, dar era
negru, punct. Nici [aten-ro[cat, nici colorat de reflexe ro[cate sau
blonde. Brunet. |n plus, brunet obi[nuit.
Dac` era mândr` de ceva, era pielea sa. Ah, da! Avea o piele
frumoas`. Laura \[i d`dea bine seama c` numeroase femei de
vârsta sa nu aveau o piele atât de delicat`, de neted`. {i asta f`r`
lifting, nici silicon! Da, pielea \i era superb`. Nu toat` lumea
putea spune la fel. Nimic comun \n aceast` fine]e [i aceast`
str`lucire. Genele erau lungi [i nu avea nevoie de rimel pentru a
p`rea negre [i dese.
Frumoas` treab`...
Cu acest ultim gând, [i convins` c` avea totu[i un fizic
obi[nuit, Laura se \ntoarse de la oglind`. Nu, \ntr-adev`r, nimic
asem`n`tor cu Olivia Devlon.
{i totu[i, Alan o preferase pe ea, pe Laura, asistentei sale...
Ce s` cread` despre aceast` alegere?
Laura \mbr`c` ni[te blugi [i un pulover alb.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 83
De ce o alesese pe ea? Aparent, seducea femeile de orice
vârst`. |n acest caz, de ce ea? V`duv`, mam` a doi copii [i aproape
de patruzeci de ani...
Prin comportamentul de ast`zi, nu ar`tase c` se interesa de ea
mai mult personal decât profesional?
{i Jessica confirmase c` nu f`cuse niciodat` apel la un
decorator de interioare...
Era posibil oare ca Alan s` se fi folosit de aceast` poveste cu
casa martor pentru a o \ntâlni?
Voia \ntr-adev`r s` fie amenajat` casa sau acesta nu era decât
un pretext?
– Mam`! Cina este gata! strig` Jessica, \ntrerupând-o pe Laura
din gânduri.
– Sosesc! r`spunse aceasta ie[ind din baie.
Nu va ajunge nic`ieri speculând, interpretând ni[te semne pe
care crezuse c` le percepuse. Tot ce i se \ntâmplase nu se
petrecuse decât \n mintea sa. La ce bun s`-[i fac` griji pentru ni[te
himere.
Amintindu-[i brusc de cererea lui Alan, se hot`r\ s`-i spun` lui
Ruth s` nu ia \n considerare prezen]a sa la cin` a doua zi seara.
|i spusese lui Alan c`-i va da r`spunsul. Dorea totu[i atât de
mult s` petreac` seara cu el. Dar mai \nainte, trebuia s`-l \ntrebe
de ce f`cuse apel la ea.
Intr` \n buc`t`rie preg`tit` pentru a doua cin`.
***
84 JOAN MATTHEUS
Imediat dup` micul dejun, Laura a[tepta cu team` clipa \n care
va trebui s`-l \nfrunte din nou pe misteriosul Alan Branson. B`u
foarte mult` cafea.
Diminea]a la birou se desf`[ur` f`r` probleme, dar \i fu
\ngrozitor de greu s` se concentreze asupra diferitelor planuri. |[i
petrecu timpul st`pânindu-[i dorin]a de a privi ceasul din cinci \n
cinci minute. Timpul trecea cu o \ncentineal` exasperant`. {i asta
cu atât mai mult cu cât avea de suportat privirile uimite [i
insistente ale asistentei sale.
Pe la ora trei, Laura o inform` pe Olivia c` se ducea la o
\ntâlnire [i c` nu se va \ntoarce dup`-amiaz`. Nu f`r` dificultate,
se str`dui s` par` la fel de calm` [i de lini[tit` ca de obicei.
Ajunse la lot destul de repede [i opri Buickul maro \n fa]a
casei martor. Hot`rât lucru, complexul imobiliar nu sem`na cu
cele pe care le vizitase pân` acum. Nu atrac]ia câ[tigului motivase
construc]ia acestor case
Fiecare, diferit` de celalalte, era \nconjurat` de o gr`din`
imens`. Aici, totul era conceput pentru fericirea locuitorilor.
Laura nu se \ndoi nici o clip` de succesul acestui complex.
Cobor\ din ma[in` [i se \ndrept` cu pas hot`rât spre u[a de
intrare. Brusc, fu cuprins` de team`. {i dac` u[a era z`vorât` ?
Alan nu-i d`duse chei. Puse mâna pe clant`, ap`s` [i u[a se
deschise.
Avea impresia c` parc` intra la ea acas`. Tocurile \nalte ale
pantofilor pocneau cu un zgomot familiar de parchet.
Dar aceast` impresie \ncet` când p`trunse \n salon.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 85
Privi cu un nod \n gât mijlocul \nc`perii. Se revedea, \ntins` pe
fa]a de mas` lâng` Alan, dup` picnicul improvizat.
O cople[i un val de senza]ii. C`ldura buzelor lui Alan peste ale
sale. Contactul cu trupul b`rb`tesc. Mâinile sale pe piept.
Stânse cu putere mânerul po[etei. |nainte de a sosi se gândise
s` se ocupe de salon, dar \[i schimb` p`rerea. Va \ncepe cu
camerele.
Urc` scara. Alan nu \i spusese dac` vroia s` decoreze toate
\nc`perile din cas`.
Cu atât mai r`u, Laura va ac]iona cum voia ea.
|ncepând s` lucreze, pierdu orice no]iune a timpului. Ideile \i
veneau \n minte, \n num`r mare [i cu rapiditate. Not` cu
febrilitate mobilele, culorile, materialele...
Putea s` vad` exact cum va ar`ta fiecare \nc`pere, fiecare
culoare. Se va ocupa de camera mare la urm`... pe scurt, ca
desert.
|n realitate, aceast` camer` era un adev`rat apartament cu o
\nc`pere pentru pat, o camer` vast` pentru \mbr`cat [i o sal` de
baie mare, dotat` cu cel mai modern echipament.
Laura nu se putu st`pâni s` mobileze aceasta camer`
gândindu-se la un b`rbat. La un b`rbat anume. |n mintea sa,
\nc`perea \i apar]ine lui Alan Branson.
Nu-[i putea imagina acolo pe nimeni altcineva decât pe Alan.
|l vedea ie[ind din baie, \mbr`când un smoching, \ntinzându-se,
dormind, trezindu-se...
– Acolo trebuie cel pu]in un pat mare.
86 JOAN MATTHEUS
Surprins`, Laura se \ntoarse [i-l v`zu pe Alan rezemat decanatul u[ii. Iar nu-l auzise venind. Observ` c` st`tea \n aceea[ipozi]ie ca \n ziua vizitei nea[teptate \n biroul s`u.
Dar ast`zi, expresia fe]ei era diferit`. Mai blând`, maibinevoitoare.
Era \mbr`cat \ntr-un costum bej foarte elegant, care \i punea\n eviden]` l`]imea umerilor [i sub]irimea trupului. Purta ocravat` albastr` pe o c`ma[` alb`.
– Curând este ora [apte [i jumatate, o anun]` zâmbind.Laura nu-[i d`duse seama de timpul pe care \l petrecuse
lucrând. Privi pe fereastr`. Soarele care apunea colora cerul\ntunecat cu nuan]e roz.
– {i cred c` este vremea s` mergem s1 bem ceva \nainte decin`, nu ? continu` Alan.
– Un pahar ? |nainte de cin` ?B`rbatul d`du afimativ din cap, zâmbind.– Cin`m \mpreun` ?– Exact. Dac` e[ti de acord, bine\n]eles.Ar fi vrut cu pl`cere s` accepte invita]ia...– Alan. }i-am explicat ce se \ntâmpl` cu Jessica [i...– {tiu, r`spunse acesta calm. Dar lini[te[te-te, acolo unde
mergem, nu ne va putea vedea nimeni \mpreun`.– Cum asta ? Unde mergem ? \l \ntreb`, b`nuind deja r`spunsul. Un r`spuns pe care-l a[tepta [i de care se temea \n acela[i
timp.– La mine.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 87
Capitolul 6
Laura fu extrem de dezam`git` de apartamentul lui Alan. Nuse a[tepta la nimic special, dar cu siguran]` nici la aceast` auster`serie de camere mobilate la \ntâmplare.
Veniser` \mpreun` \n ma[ina lui Alan. Laura fu u[urat`deoarece, v`zând cât de urât era acel apartament, ar fi plecatimediat dac` s-ar fi putut folosi de Buickul s`u.
De fapt, acolo erau foarte pu]ine mobile. Laura nu regret`asta, pentru c` totul era de un gust mai mult decât \ndoielnic.
Nu se putu \mpiedica s` se \ncrunte examinând camera de zi.Nu i se potrivea deloc lui Alan. Totul era echivoc, prost plasat.Albastrul deschis al pere]ilor era de o triste]e lipsit` de sens. {idraperiile de la ferestre... Laura prefer` s` nu se mai gândeasc`...
– Este deprimant, nu ? observ` Alan ie[ind din buc`tarie, cucâte un pahar cu vin \n fiecare mân`.
|i \ntinse unul Laurei, care-i mul]umi.
– Sunt sigur` c` nu tu e[ti cel care ... \ncepu aceasta.
– Sunt fericit s` te aud spunând asta, o \ntrerupse b`rbatul.
|mi imaginez c` poate pl`cea... dar chiar m` \ntreb cui. Laura râse
[i-[i duse paharul la buze. Cel pu]in vinul era excelent.
– Am \nchiriat apartamentul mobilat, explic` Alan.
– Ar trebui s` o faci mai des.
– Ce ? S` \nchiriez un apartament mobilat ?
– Nu, s` râzi ca acum. A fost foarte frumos...
Chipul Laurei deveni brusc stacojiu. Numai el o putea face s`
ro[easc` \n acest fel.
– Alan... Chiar nu [tiu ce s` spun.
– Nu spune nimic, replic` acesta ridicând paharul \n direc]ia
sa. |n s`n`tatea ta... [i pentru casa pe care o decorezi pentru
mine.
B`u o \nghi]itur` de vin.
– Miroase a ars, observ` Alan, repezindu-se brusc spre
buc`t`rie. Sosesc imediat. Instaleaz`-te... Baia este \n spatele
culoarului, dac` vrei s` te re\mprosp`tezi \n timp ce servesc cina.
Alan era \n acela[i timp fericit [i trist de atitudinea Laurei. Era
[i mai nervoas` decât el, ceea ce nu-i pl`cea. Dar acceptase s` vin`
aici, ceea ce-i facea inima s` bat` mai repede.
Deschise u[a cuptorului [i cu ajutorul unui cu]it [i a unei
furculi]e vru s` \ncerce dac` se fripsese carnea curcanului.
Tremurul mâinilor \l mir`. Laura nu era singura care-[i exprima
astfel nervozitatea...
Era surprins de propriul s`u comportament.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 89
De ani de zile nu sim]ise o asemenea tulburare [i o asemenea
febrilitate din cauza unei femei. De fapt, de când logodnica sa
plecase cu cel mai bun prieten al s`u, nici o femeie nu-l tulburase
cu adev`rat.
Carnea nu era \nc` destul de fript`. |nchizând u[a cuptorului,
se arse la deget [i scoase un geam`t u[or de durere. Hot`rât
lucru, nu era \nzestrat pentru acest gen de activitate.
Se ridic` [i Laura intr` in buc`tarie.
– Sper s`-]i plac` curcanul ars la exterior [i nu destul de fript
la interior, spune Alan zâmbind.
Sim]i c` i se \nmoaie picioarele când Laura \i zâmbi. Deschise
dulapul [i scoase o pâine mic` de ]ar`, pe care o puse pe masa
din mijlocul buc`t`riei.
– |mi place la nebunie... {i apoi, oricum ai un vin absolut
excelent, r`spunse Laura, amuzat` de febrilitatea sa, cu paharul
de vin \n mân`. Vrei s` te ajut ?
Alan \ncepu s` taie pâinea. Tremur` chiar \ndeplinind aceast`
sarcin` atât de simpl`. O bucat` de pâine \i c`zu pe jos. Las`
cu]itul care c`zu [i el. Se aplec` si adun` pâinea [i cu]itul.
Ridicându-se, v`zu chipul amuzat al Laurei \n fa]a ne\ndemân`rii
sale. Sim]i nervozitatea nemilos. Avea impresia c` toate
elementele din buc`t`rie \i opuneau rezinsten]`. Bunica sa \i
vorbise \ntr-o zi de r`utatea obiectelor. Atunci nu \n]elesese
foarte bine despre ce era vorba. Acum, \n]elegea... [i chiar foarte
bine.
– Po]i s` iei fa]a de mas` din dulap ? o \ntreb` \n sfâr[it.
90 JOAN MATTHEUS
***
Cu un gest plin de o \ncânt`toare delicate]e, Laura \[i [terse
buzele [i puse [erve]elul, asortat cu fa]a de mas` albastr` ca cerul,
al`turi de farfurie.
– A fost delicios, \l compliment` pe Alan, zâmbind.
– Ars [i \n acela[i timp nu destul de fript. O curiozitate
culinar`... r`spunse aceasta zâmbind la rândul s`u.
– Nu, nu... cu adev`rat perfect.
– Vrei o cafea ?
– Nu mul]umesc, Alan. Nu mi-am terminat paharul cu vin.
– Totu[i trebuie s` o termin`m, remarc` Alan, ar`tând spre
sticla pe jum`tate plin`.
– |ncerci oare s` m` \mbe]i ? \l \ntreab` Laura râzând.
Reac]ia b`rbatului fu la fel de rapid` pe cât de nea[teptat`. Se
ridic` [i privind-o pe Laura cu intensitate, o prinse de umeri. O
team` brusc` puse st`pânire pe ea. Privirea \i era atât de
arz`toare...
– Alan ! exclam` Laura, tulburat`. Nu te acuzam. Era o glum`.
– Eu nu râd, r`spunse b`rbatul. Te vreau \n seara asta, Laura.
Pe tine [i nu o femeie incon[tient`...
O puternic` dezn`dejde o cuprinse pe Laura. |ncerc` s` [i-o
ascund`.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 91
– Am sperat atât de mult c` e[ti mai deosebit, declar` ea trist`
[i dezam`git`. De ce trebuie ca b`rba]ii s` cear` \ntotdeauna ceva
in schimb ? Ca [i când este imposibil s` fac` ceva din pur`
generozitate.
– Ce ? Dar ce spui ? exclam` Alan, stupefiat.
– Nu este oare modul \n care se fac lucrurile de obicei ?
– Crezi c` vreau ceva \n schimbul curcanului ars ? M`rturise[te
c` este o crud` lips` de ambi]ie !
T`cur` o clip`. Privirile li se \nfruntar`.
Brusc, Alan \[i apropie fa]a de a Laurei [i o s`rut` pe tâmpl`.
Aceasta \ncepu s` tremure din tot corpul. Era surprins` de
tandre]ea pe care o exprima prin acest simplu contact. Alan \[i
trecu bra]ele \n jurul s`u.
– Nu vreau s`-]i fac r`u, Laura, \i murmur` la ureche. Laura,
draga mea, jur c` nu-]i voi face niciodat` r`u...
– M-ai speriat... [opti aceasta
– Iart`-m`... |mi pare r`u.
– Am crezut c` ai s` m` ba]i, m`rturisi Laura, \nc` tremurând.
– S` te bat ? o \ntreb` Alan sl`bind pu]in \mbr`]i[area, ca s-o
poat` privi. Ai mai fost b`tut` ?
Laura \[i sim]i sângele \nghe]ând \n vine. Remarc` gravitatea
cu care \i pusese aceast` \ntrebare.
– Odat`... Dar a fost doar o palm`, o mic` palm`... \i explic`,
\ncercând s` minimalizeze importan]a evenimentului.
– Numele lui, \i ceru, cu autoritate.
– Alan, este imposibil, el ...
92 JOAN MATTHEUS
– Vreau s`-i cunosc numele, insit` Alan.
– De ce ?
– De ce crezi ?
Laura sim]i c` p`le[te.
– Alan... nu... nu po]i... bâigui.
– Nu-i voi face prea mult r`u, o asigur` amenin]`tor. Vreau
doar s`-l fac s`-i treac` dorin]a de a mai repeta asta.
– Nu! strig` Laura \ncercând s` se elibereze.
– Te-a b`tut, Laura, persist` el, re]inând-o. Nu pot s` suport
asta. Spune-mi numele.
– Nu mai are importan]`, Alan. S-a \ntâmplat acum mult
timp...
– De cât timp ?
– Alan, este ridicol...
– De cât timp ? repet` b`rbatul, hot`rât.
– Mai mult de zece ani, vezi ? Nu are importan]`... Uitasem
pân` când tu...
– L-ai mai v`zut dup` aceea ?
– Nu... Nici pe el, nici pe nimeni dup` el...
– Cum ? Iart`-m` dac` sunt indiscret, dar ... n-ai mai... \ntâlnit
b`rba]i de... ? \ncepu Alan, mai calm, dar vizibil stupefiat.
– De zece ani, \l \ntrerupse pe un ton t`ios. E bine ? Esti
mul]umit ?
– Este adev`rat ? insist` Alan, n`ucit.
Profund descump`nit`, \i adres` b`rbatului o privire care-i
r`spundea la uimire.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 93
– Da... Sunt sigur c` este adev`rat, murmur` Alan, gânditor, ca
[i când \[i vorbea lui \ns`[i.
Laura fu cuprins` de o furtun` de sentimente, multe mai
contradictorii de cât altele [i nu se putu ab]ine sa cad` nervos.
Trist, Alan o privi cu aten]ie.
– La ce te gânde[ti? \l \ntreab` femeia.
– C` trebuie s` fiu foarte atent s` nu-]i fac r`u, replic`,
punându-i mâna pe obraz.
– S`-mi faci r`u? |n ce fel?
– {tii prea bine ce vreau s` spun, r`spunse Alan, l`sându-[i
mâna s` alunece peste buzele Laurei.
Aceasta \[i apropie spontan fa]a de cea a lui Alan. |[i sim]ea
inima b`tând mai repede.
– Laura...
Buzele lor se atinser` u[or.
Laura avu impresia c` se scufund` \ntr-un abis de senzualitate,
de dorin]e...
Dar ra]iunea \nvinse brusc. |[i \ndep`rt` fa]a [i se ridic`
gr`bit`.
– Alan, te rog, [opti, \n cea mai cumplit` confuzie.
Acesta o privi, surprins.
– Trebuie s` plec. Este târziu.
– E[ti adult`, Laura, nu mai e[ti o copil`...
|n acea clip`, \n mod ciudat, Laura se sim]ea mai mult o tân`r`
fat` decât o persoan` matur`. {i o tân`r` fat` lipsit` de
experien]`...
94 JOAN MATTHEUS
– {tiu, r`spunse. Dar se vor \ngrijora...
– Cine?
– Jessica [i menajera, Ruth.
– Trebuie s` dai socoteal` menajerei?
– Bine\n]eles c` nu! Dar...
– {i Jessic`i? o \ntrerupse ridicându-se [i rezemându-se de
marginea mesei.
– Da, Jessica...
– Dup` câte [tiu, Jessica nu este mama ta, sau \n acest caz
mi-ai ascuns foarte bine lucrurile, o ironiz` Alan.
– Te rog, Alan, nu fi ridicol.
– {i eu sunt cel ridicol! Laura, ai treizeci [i nou` de ani [i-mi
spui c` trebuie s` te \ntorci acas` la ...
|[i privi ceasul
– ... la ora zece [i jum`tate, continu` f`r` s` se poat` st`pâni
s` nu zâmbeasc`.
– {tiu, dar ]i-am explicat ieri ce s-a \ntâmplat cu Jessica.
– {tii bine c` nu...
– Din acest motiv am cinat aici, nu la restaurant... Jessica [tie
c` e[ti cu mine \n seara asta?
– {tii bine c` nu...
Alan se apropie [i o lu` \n bra]e. Sim]ea o compasiune sincer`
pentru suferin]a Laurei.
– Ei bine? De ce nu r`mâi? o \ntreab`.
– Mi-e team`, Alan, r`spunse Laura punându-[i capul pe
um`rul larg, lini[titor.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 95
B`rbatul puse mâna pe p`rul m`t`sos [i-l mângâie u[or.
– Te cred... dar...
Nu continu`, prea cople[it` de ceea ce i se \ntâmpla.
– Dar? o \ntreb` Alan.
|l privi rapid, apoi \[i a[ez` din nou capul lâng` el.
– Este atât de mult timp...
– Ei [i? o \ntreab`, \n]eleg`tor. Asta este tot?
Laura nu r`spunse nimic. B`rbatul alunec` mâinile pe talia
Laurei, care se sim]i cuprins` de un val de dorin]`.
– S` \ncerc`m s` g`sim un loc \n care \]i vei putea reg`si
bunele obiceuri, propuse Alan râzând u[or.
G`sir` locul bun: patul mare din camera lui Alan. Acesta o
culc` delicat pe cuvertur` [i se \ntinse lâng` ea.
|nfiorat`, tremurând, cu inima b`tând tare, Laura ced`.
Alan se rezem` \ntr-un cot [i-i mângâie fa]a. Laura sim]i
rigiditatea care-i paralizase pân` atunci corpul disp`rând, l`sând
loc unei c`lduri formidabile. B`rbatul \i s`rut` blând gâtul delicat,
apoi gura urc` pân` la buzele \nfierbântate ale Laurei. Când se
s`rutar`, Laura scoase un geam`t u[or [i-[i trecu bra]ele \n jurul
corpului puternic al lui Alan, \n timp ce acesta se \ntindea asupra
ei. Atingerea piepturilor lor aprinse \n Laura o dorin]` \nfl`c`rat`.
Se s`rutar` cu blânde]e [i voluptate. Alan \n`l]` capul [i o
privi.
– |]i place? murmur`.
Laura zâmbi; \n loc de r`spuns, \i lu` ceafa \n mâini [i-[i
aproprie fa]a de a lui. Buzele se \ntâlnir` din nou. C`ldura care o
96 JOAN MATTHEUS
cuprinse pe Laura o f`cea s`-[i piard` capul. |l sim]ea pe Alan
devenind mai \ndr`zne]. Avea brusc dorin]a s` plece, dar o for]`
incontrolabil` o ]intuia pe pat... [i \n bra]ele acestui b`rbat. Nu
mai [tia dac` teama sau dorin]a \i f`ceau inima s` bat`.
|[i trecu degetele prin p`rul des al lui Alan. Acesta l`s` mâna
s` alunece pe pieptul Laurei [i \ncepu s`-i descheie bluza alb`.
Mistuit` de o dorin]` arz`toare, Laura nu-[i mai d`dea seama
ce f`cea. Nu mai [tia decât un singur lucru. S`-[i ]in` trupul gol
lâng` a lui Alan. Visul i se realiz` mai repede decât ar fi crezut,
aprinzând \n ea o pasiune extraordinar`.
O lu` de umeri. Laura se \nfior` când mâinile mari [i foarte
blânde \i mângâiar` sânii.
– E[ti splendid`, spuse Alan privind-o.
Laura ro[i [i-i acoperi buzele cu ale sale, \mbr`]i[ându-l cu
pasiune.
Pielea b`rbatului era catifelat` [i cald` sub degetele sale fine [i
delicate. Buzele se desp`r]ir`. Sim]i gura lui Alan alunecând \ncet
pe gât, pe piept, pe abdomen, spre sursa feminit`]ii ei.
Laura scoase un strig`t \n`bu[it [i puse, \nfl`c`rat`, mâinile pe
umerii lui largi pentru a-i aduce fa]a spre ea. Buzele se \ntâlnir`
pentru noi senza]ii voluptuase. Mângâie cu blânde]e spatele [i
bustul musculos al lui Alan.
Laura [tia c` \i apar]inea complet.
Atingerea p`rului negru de pe piept [i a coapselor musculoase
de a le sale o f`cu s` se \nfioare. |n via]a sa nu sim]ise o asemenea
dorin]`.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 97
Trupurile se unir` \ntr-un val extraordinar de senza]ii toride.
Se mi[cau \mpreun` \n ritmul alert al dragostei, al dorin]ei [i al
volupt`]ii.
Atinser` \ncet culmile ame]itoare ale pl`cerii.
Laura \[i sim]i trupul luând foc. Scoase un strig`t.
Fu cuprins` de o simfonie de senza]ii minunate, pân` când
patima fabuloas` \i \nfl`c`r` fiecare parte a trupului.
Apoi senza]ia de pl`cere se diminu`... [i adormi \n bra]ele
tandre ale lui Alan.
O trezi o mângâiere tandr` pe fa]a lini[tit`. Deschise ochii [i fu
cuprins` de panic`. Dumnezeule! Oare ce or` este?
Alan o privea zâmbind.
– Este foarte târziu? \ntreab` ea speriat`.
B`rbatul arunc` o privire rapid` spre micul de[tept`tor
electronic pus pe noptier`.
– Este ora unu... ora s` mergi in pat, r`spunse.
Lini[tit`, Laura \i zâmbi.
– Dar sunt \n pat, \i replic` revoltat`.
Alan râse.
– Vroiam s` spun \n patul t`u, se corect` b`rbatul. Doar dac`
nu vrei s`-]i petreci noaptea cu mine?
Laura fu emo]ionat` de speran]a care o percepea \n vocea sa
cald`.
– {tii c` este imposibil.
– Nu [tiu absolul nimic, spuse Alan, ridicând pu]in tonul.
Laura, e[ti femeie matur` acum.
98 JOAN MATTHEUS
Ai dreptul s`-]i petreci noaptea cu cine g`se[ti de cuviin]`!
Stânjenit`, Laura \[i sim]i inima strângându-se.
Remu[c`ri? Vinov`]ie?
Nu [tia. Poate pu]in din amândou`. Oricum, \n aceast` clip`
era prea obosit` pentru a-[i analiza sentimentele. |[i puse mâinile
pe bustul musculos al lui Alan [i se \nfior` când atinse p`rul
negru de pe piept.
B`rbatul \i lu` fa]a \n mâini [i o aduse la el.
Se s`rutar` cu tandre]e.
– Trebuie s` plec, murmur` ea, \n sfâr[it.
R`maser` \ndelung \mbr`]i[a]i, t`cu]i.
|n cele din urm`, Laura avu for]a s` se desprind` din
\mbr`]i[are [i s` se ridice. Intr` \n baie [i \n timp ce f`cea du[,
Alan preg`tea cafeaua.
Laura \l g`si \n buc`t`rie, unde o a[tepta \mbr`cat \n blugi.
B`u o cea[c` de cafea. R`maser` amândoi t`cu]i, parc` n`uci]i
de ceea ce tocmai se \ntâmplase.
Laura se sim]ea bine \n prezen]a lui. Avea impresia c`-l
cuno[tea dintotdeauna [i asta o tulbura. Se gândea \nc` la rela]ia
pe care o legaser` amândoi când Alan o conduse pân` la Buickul
pe care-l l`sase \n fa]a casei martor.
Oare de ce g`sea firesc s` fie cu Alan? Crezuse c` va fi jenat` [i
stânjenit` dup` ce va face dragoste cu el. Era uimit` s` constate
c`, dimpotriv`, era vesel`, fericit` [i f`r` complexe.
Ciudat...
– La ce te gânde[ti? \ntreb` Alan.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 99
– La nimic...– Regre]i ce s-a \ntâmplat?– Nu, Alan, nu regret nimic.Acesta r`mase t`cut o clip`, privind drumul din fa]a lui.– Este de preferat, declar` \n cele din urm`. Pentru c` s-ar
putea s` se repete... Ce faci mâine sear`?– Trebuie oare s`-mi aduc periu]a de din]i? \l \ntreb` râzând.– Desigur... Chiar mai multe, dac` vrei! r`spunse Alan
bucuros.Laura continu` s` râd`.– Oh! Uitasem... Mâine trebuie s` soseasc` fratele meu... Nu
cred c` ]i-ar pl`cea s` ne surprind`...– |ntr-adev`r...– Eram sigur. Te voi vedea mâine la casa martor?– Da.– Vei g`si o scuz` pentru menajer`? o \ntreb` zâmbind.– Dar, Alan, credeam...– Nu trebuie s` crezi niciodat` nimic. Pân` mâine se pot
\ntâmpla \nc` multe lucruri.
100 JOAN MATTHEUS
Capitolul 7
A doua zi, la sfâr[itul dup`-amiezii, la volanul Buickului maro,Laura se oprea \n fa]a casei martor. Spre deosebire de zileleprecedente, nu se opri pentru a contempla totul [i a vedeaprogresul lucr`rilor. Ploua toren]ial.
Ie[i din ma[in`, deschise umbrela [i se \ndrept` repede spreu[a casei, sperând c` nu era \ncuiat`. Nu. Intr`, l`sându-[iumbrela afar`, lâng` u[` [i \[i scoase impermeabilul bej pe care \lpuse pe balustrada sc`rii.
Ast`zi voia s` \nceap` cu camera mare. Urc` repede scara [iintr` \n \nc`pere.
Se opri brusc \n u[`, descoperind un pat mare \n mijloculcamerei. Dar fu mai pu]in mirat` de prezen]a miraculoas` aacestei mobile splendide \n \nc`pere decât de patul \n sine. |ntr-adev`r, \n aceea[i diminea]`, \ntr-un magazin dinPhiladelphia, v`zuse unul la fel, care i se p`ruse c` se potrive[teperfect casei... [i lui Alan.
giannijollys
De[i pre]ul patului era foarte ridicat, se hot`râse v`zându-l
s`-i vorbeasc` despre el lui Alan.
Incredibil!
|ntrebându-se unde [i cum g`sise Alan replica exact` a patului
pe care-l v`zuse, intr` \n \nc`pere. Nu-[i putea lua ochii de la
forma armonioas` a mobilei din lemn l`cuit. Se apropie [i nu
mic` \i fu surpriza remarcând c` avea cear[afuri din m`tase ivoar,
perne [i o \nvelitoare din blan` alb` sub cuvertura de ca[mir
negru cu albastru.
Nu se putu \mpiedica s` zâmbeasc` dându-[i seama de
imaginile erotice care-i venir` \n minte la vederea acelui pat
sugestiv.
– |]i place?
Laura tres`ri [i se \ntoarse. Rezemat de canatul u[ii, Alan \i
zâmbea.
R`spunse dând din cap, obi[nuit` acum cu apari]iile lui
nea[teptate.
Alan se apropie de ea.
– Unde l-ai g`sit? \l \ntreb` Laura.
Fu uimit` când \i spuse c`-l cump`rase din magazinul prin
care trecuse ea \n aceea[i diminea]`.
– N-am putut rezista, ad`ug` Alan. L-am v`zut \n camera
aceasta...
– {i eu! exclam` Laura zâmbind. Trebuia s` fie aici!
V`zându-l, m-am gândit imediat la tine... dar parc` \mi amintesc
c` era acoperit cu o cuvertur` din bumbac matlasat...
102 JOAN MATTHEUS
– Mi-am spus c` vei prefera s` m` iube[ti \n ca[mir [i m`tase,
\i explic` Alan.
– Alan! exclam` Laura, surprins` [i pu]in [ocat`.
Doar pu]in, pentru c` [i ea era dornic` s` \ncerce acest faimos
pat \n bra]ele lui Alan.
– Vrei s`-l \ncerc`m? o \ntreb` acesta cu un zâmbet complice.
Laura \l privea, stupefiat`; cum f`cea de-i ghicea toate
gândurile?
– Dar... este \nc` ziu`...
– Ai ceva \mpotriva luminii? o \ntreb` b`rbatul luând-o de talie
[i strângând-o lâng` el. {tii, m-am gândit toat` ziua la tine. Te
vedeam ca \n vis... trupul gol pe aceste cear[afuri... la lumina zilei.
|n vis era soare, dar ne putem lipsi de el...
|[i apropie fa]a de cea a Laurei [i o s`rut`. Aceasta se \nfior`
[i-i r`spunse timid, apoi cu pasiune, la s`rut.
|[i trecu bra]ele \n jurul bustului puternic [i se pierdu \ntr-un
ocean de senza]ii minunate.
Buzele se desp`r]ir`, dar privirile r`maser` a]intite una \n alta.
– Oh... Laura... te doresc cum n-am dorit niciodat` o femeie.
{i ea \l dorea ca pe nimeni altul \n via]a sa. Lupta din ce \n ce
mai slab \mpotriva acestei atrac]ii fatale.
– Alan, cred c` \ntr-adev`r ar trebui s` a[tept`m pân`...
\ncepu.
– S` a[tept`m? Dar a[tept clipa asta de ani de zile, Laura.
Aceast` m`rturisire \nfrânse orice ap`rare a Laurei. Venise s`
lucreze. Cu atât mai r`u!
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 103
Hainele lui Alan – ni[te blugi [i un bluzon din piele de
c`prioar` de culoare albastr` – erau acoperite cu un praf fin ro[u.
{i el era aici pentru a lucra. Probabil era a[teptat pe [antier.
Dar Laura uit` totul. Nu se mai gândea decât s` reg`seasc`
trupul puternic al lui Alan lâng` al s`u, be]ia acelor clipe sublime
pe care le \mp`rt`[iser` noaptea trecut`.
B`rbatul o conduse spre pat, o f`cu s` se a[eze [i se desprinse
de ea.
– Nu, spuse Laura re]inându-l cu mâna pe ceaf`. Nu pleca.
– Nu plec, o asigur` Alan, f`când \nconjurul patului.
Femeia se \ntoarse cu fa]a spre el.
-Alan?
– Nu te mi[ca, r`spunse acesta, luându-i capul \n mâini,
pentru a o aduce la pozi]ia ini]ial`.
De ce voia s` stea cu spatele?
– Trebuie s` m` ier]i, dar vreau s` te v`d iar cu p`rul desf`cut,
\i explic` sco]ând pieptenele de baga care-i men]inea p`rul
ridicat.
Sim]indu-[i p`rul negru c`zând \n cascad` pe umeri, Laura se
\nfior`. Noaptea trecut`, \n bra]ele lui Alan, cocul i se desf`cuse
[i p`rul se \mpr`[tiase liber \n jurul fe]ei. Ciudat, pentru ea, faptul
de a-[i desface p`rul era sinonim cu cea mai mare intimitate.
– A[a este mai bine, murmur` Alan, mângâind u[or p`rul lung.
Laura se \ntoarse [i patima senzual` pe care o citi \n privirea
sa o f`cu s` se \nfioare.
– De fapt este mult mai bine, continu` Alan. E[ti splendid`...
104 JOAN MATTHEUS
|[i trecu mâna cu delicate]e peste [uvi]ele care-i c`deau
armonios pe umerii delica]i.
– Am dorit s`-]i ating p`rul din clipa \n care te-am \ntâlnit,
m`rturisi Alan.
Laura \naint` spre el [i-i puse mâinile pe piept. Cu o mân`
tremur`toare \i descheie primul nasture de la c`ma[a din pânz`
verde.
– {i tu vrei s` m` vezi la lumina zilei? o \ntreb` \ncepând s`
descheie bluza albastr` a Laurei.
R`maser` t`cu]i, concentra]i fiecare asupra nasturilor
respectivi. Când atinse p`rul de pe pieptul lui Alan, Laura sim]i c`
respira]ia \i devine neregulat`. B`rbatul f`cu s` alunece bluza pe
umerii [i pe bra]ele Laurei, l`sând s`-i apar` pieptul. O \mbr`]i[`
pentru a desface sutienul, care c`zu [i el pe pat.
– {i dac` intr` cineva \n cas`? se sperie brusc Laura.
Alan \i mângâie \ncet sânii.
– Imposibil... murmur`, s`rutând-o pe gât.
– Hei! Domnule Branson! Sunte]i acolo? f`cu o voce groas`,
distrugând atmosfera electrizant` de dorin]` care se instalase
\ntre ei.
Alan se ridic`.
– Pe `sta \l voi concedia... [opti deschizând fereastra \nainte
de a vorbi tare. Da? Dave, ce s-a \ntâmplat?
Farmecul dintre ei fusese rupt definitiv.
Laura \ncepu s`-[i \mbrace sutienul [i bluza \nainte ca b`rbatul
s` r`spund`.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 105
– Este o tân`r` pereche care ar vrea s` v` vad` pentru a
cump`ra ceva, anun]` Dave.
Laura \l sim]i pe Alan ezitând. |n acea t`cere percepu aceea[i
team` pe care o sim]ea ea \ns`[i.
Laurei \i era team`. Nu trebuia... Nimeni altcineva \n afara lor
nu putea locui \n aceast` cas`, casa lor.
– De acord! exclam` Alan. Spune-le c` sosesc \ntr-un minut.
R`spunsul lui Alan o dezam`gi \ngrozitor pe Laura. Inima i se
frânse [i o cuprinse o triste]e nesfâr[it`. |ncercând s` r`mân`
calm` [i s` nu izbucneasc` \n plâns, \nfrunt` f`r` s` clipeasc`
privirea lui Alan.
– Ei bine... Cred c` nu-]i voi mai fi de foarte mare folos,
declar` pe un ton calm, care ascundea o mare dezam`gire
interioar`.
Ala se \ndrept` spre u[` \ncheindu-[i c`ma[a f`r` s`
reac]ioneze la ceea ce spune. Se opri \n prag [i o privi cu aten]ie.
– Ce spuneai? o \ntreb` \ncruntându-se.
– Dac` se hot`r`sc s` cumpere casa, \i explic` Laura. Evident,
nu vei mai avea nevoie de o decoratoare...
– Nu vor cump`ra niciodat` casa, afirm` Alan.
– De unde [tii?
– Pentru c` nu pot cump`ra o cas` deja ocupat`. {i casa
aceasta nu este de vânzare.
– Oh... De ce nu este de vânzare ?
– De ce? repet` Alan, aparent surprins privind-o pe Laura,
apoi patul, apoi din nou pe Laura.
106 JOAN MATTHEUS
Pentru c` aceast` cas` este a mea, a noastr`... [i a nim`nui
altcuiva.
R`spunsul lumin` inima Laurei ca soarele dup` o ploaie
scurt`. |[i exprim` emo]ia, bucuria, zâmbindu-i. Alan \naint` spre
ea, dar \l opri cu un gest al mâinii.
– Te a[teapt`... Ar fi mai bine s` pleci...
Ezitarea lui Alan fu cel mai frumos compliment pe care-l
primise vreodata.
|[i a]inti o clip` asupra ei ochii alba[tri.
– Bun... m` duc, oft`, f`r` entuziasm.
Se \ntoarse, deschise u[a [i disp`ru. Laura termin` s`-[i
\ncheie bluza. Alan se \ntoarse câteva clipe mai târziu. Nu v`zu
chipul lui Alan trecând dincolo de u[a \ntredeschis`.
– Chiar \mi place foarte mult când ai p`rul desf`cut, \i declar`
zâmbind \nainte de a disp`re.
Laura zâmbi [i \[i trecu o mân` prin p`rul negru. Privind patul,
lu` pieptenul din baga [i se \ndrept` spre baie.
Era fericit`. De prea mult timp nu mai sim]ise aceast` euforie
\ncânt`toare. Era oare dorin]a? Sau pur [i simplu fericirea legat`
de schimbarea pe care o reprezenta Alan \n via]a sa?
S` p`streze p`rul liber pentru Alan era un lcuru. Dar s`
lucreze astfel, ciufulit`, era altceva.
Intr` \n baie [i se opri \n u[`, cum f`cuse \nainte s` intre \n
camer`. |nc`perea p`rea acum locuit`. Alan f`cuse câteva
amenaj`ri. Prosoape albastre [i negre \mp`turite cu grij`, atârnau
pe barele cromate prinse \n perete. Un covor mare, albastru [i el,
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 107
era pe jos. Cele necesare toaletei – aparat de ras, periu]e de din]i,
erau a[ezate pe o etajer` stilat`, fixat` \n perete sub oglinda de
deasupra chiuvetei.
Ceea ce o surprinse mai mult pe Laura fu s` vad` dou` halate
de baie, unul albastru [i unul negru – ce preocupare pentru
am`nunte, se gândi – atârnate \n suporturi lâng` u[`.
Laura intr` \n \nc`pere [i \nchise u[a. |ncepea s` se simt` ca
acas` \n aceast` cas`.
|n fa]a oglinzii ovale, aranjându-[i cocul, \i fu greu s`
recunoasc` femeia pe care o vedea acolo.
Privi cu aten]ie acel chip nou. P`rea mai pu]in tensionat decât
\nainte, chiar mai tân`r.
O noapte cu Alan – mai exact, o jum`tate de noapte – putuse
provoca \n ea o asemenea schimbare, sau era rodul imagina]iei
sale ?
|ntrebarea era pu]in absurd`. Se schimbase enorm interior. Ar
fi fost de mirare ca fizicul s` nu urmeze sufletul.
Dup` ceea ce se \ntâmplase, ar fi trebuit s` se simt` stânjenit`
[i agitat`. |n schimb, se sim]ea ren`scut`, trezit` din nou la via]`.
Avea impresia c` este mai vibrant`, mai sensibil`...
Din fericire, de diminea]`, Jessica fusese prea gr`bit` [i Ruth
prea ocupat` pentru a pune \ntreb`ri când Laura le anun]` calm
c` probabil va lipsi \n seara aceasta din motive profesionale.
– Un nou client? \ntreb` distrat` Jessica \nainte de a mu[ca
dintr-o felie de pâine pr`jit`.
– Da, r`spunse Laura, fericit` c` nu min]ise prea mult.
108 JOAN MATTHEUS
Alan era \ntr-adev`r un client nou, chiar dac` nu-l vedea doar
din motive profesionale.
Laura fusese complet u[urat` când Jessica schimbase
subiectul.
– Vrei s`-i sun pe Margareth [i pe Jeremy pentru a le spune c`
nu vei juca bridge mâine sear`? o \ntreb` tân`ra fat`.
– Nu, nu, n-are rost. Mâine sear` voi fi acolo...
– Foarte bine, spuse Jessica ridicându-se deja. Pe mâine.
|[i s`rutase mama [i ie[ise. Nu ]i se \ntâmpl` prea des s`
lucrezi seara, remarcase Ruth, turnându-i o alt` cea[c` de cafea.
– Da, da, r`spunse Laura evaziv.
Ruth avea dreptate. Nu i se \ntâmplase deseori...
|n fa]a oglinzii ovale din baie, gândindu-se la aceast` discu]ie,
Laura nu se putu st`pâni s` zâmbeasc`.
Bine\n]eles, nu-i povestise absolut nimic Oliviei, dar b`nuia c`
aceasta ghicise ceva. Ba nu! |[i f`cea idei...
Privindu-[i cu aten]ie chipul \n oglind`, \n]elese brusc de ce o
privise Olivia \n mod atât de insistent.
Da, \ntr-adev`r, se schimbase. O vedea [i o [tia. Laura adres`
o strâmb`tur` imaginii din oglind`, pe care aceasta i-o \napoie.
Era altfel, dar pe cine vedea oare \n oglind`? Pe adev`rata Laura
Seaton, sau o alt` femeie, o necunoscut`?
Imaginea pe care o cerceta \i d`du r`spunsul. Era pur [i
simplu o femeie \ncântat` [i fericit`.
Se \ntoarse la oglind`. Nu-[i d`duse niciodat` seama c` pân`
atunci tr`ise ursuz` [i trist`.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 109
"Dumnezeule, de cât de pu]ine lucruri ]ine fericirea...", se
gândi, uluit` de acest adev`r extrem de simplu.
Ie[i din baie, hot`rât` s` lucreze, dar preocupat` de
transformarea sa. Oare se observa atât de mult?
***
Alan r`mase nemi[cat [i gânditor, privind locul f`r` s`-l vad`,
dup` plecarea cuplului aparent dezam`git c` nu putuse
achizi]iona casa martor.
Prea obsedat de gândurile sale, nu remarc` ploaia care-i uda
hainele. Se gândea la ac]iunile sale ilogice. Comparativ cu riscul
pe care [i-l asumase \n aceast` clip`, ploaia avea pu]in`
importan]`.
Nu-l preocupa brusca sa decizie \n leg`tur` cu casa.
De când o v`zuse pe Laura \n cas`, [tiuse c` va fi incapabil s`
vând` acest cuib de dragoste..
Trecuser` dou` zile de la picnicul lor din salon.
Ce repede trecea timpul... Doar dou` zile [i deja nu-[i imagina
via]a f`r` Laura lâng` el. Oare nu mersese pu]in prea repede?
Lui Alan nu-i pl`cea sentimentul care-l cople[ea. Brusc, \i
lipsea \ncrederea \n sine. Va putea dura rela]ia lor?
Totu[i, nu regreta nimic [i nu voia s-o ia mai lent cu Laura. Nu.
|n nici un caz.
110 JOAN MATTHEUS
|n timp ce logica ar fi vrut s` p`streze pu]in` distan]` fa]` de
Laura, sentimentul pasionat pentru ea \l for]a s` se apropie iar [i
iar. Dar la ideea de a o pierde pentru c` s-a \ndep`rtat prea mult
de ea, se \nfior` de groaz`.
{i totu[i se sim]ea prins \n capcan`. Avea impresia pe care o
detesta – c` totul \i sc`pa.
Nu dorea deloc o rela]ie durabil`. |n sfâr[it, asta voise s`
cread`. Dar acum, cunoscând-o pe Laura, nu mai [tia ce s` cread`.
Cinci zile...
Nu se putea construi o cas` \n cinci zile. Dar o rela]ie se putea
construi \n cinci zile?
Oare cât timp trebuie s` tr`iasc` un b`rbat \nainte de cunoa[te
pasiunea? Nu se considera el un b`rbat rezonabil [i inteligent?
Femeia aceasta \l dirijase spre adâncul fiin]ei sale [i aceast`
vizit` \l aruncase \n cea mai crunt` descump`nire.
Suferise deja pentru o femeie. {i fratele s`u la fel. Oare
b`rba]ii erau mereu condamna]i s` sufere din cauza femeilor?
Totu[i, \[i jurase lui \nsu[i s` nu se mai ata[eze niciodat` de o
femeie, s` nu mai simt` emo]ii prea puternice, s`-[i \n`bu[e orice
sentiment prea trainic. {tia din experien]` c` suferin]a era
propor]ional` cu intensitatea primelor sentimente. {i nu voia s`
sufere.
Alan [tia bine ce ar fi trebuit s` fac`. S`-[i ia lucrurile, s`-[i
schimbe adresa, num`rul de telefon [i s` dispar` \n natur`,
\nainte de a se trezi, \ntr-o zi, r`nit de s`geata crunt` a decep]iei
\n dragoste.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 111
Dar Laura \l obseda, \l hipnotiza. Datorit` ei, Alan z`rise \n
sfâr[it por]ile paradisului. |i era team` de paradis.
Lu` o hot`râre, ferm` [i irevocabil`. Nu va fugi. N-o va p`r`si.
Nu va face nimic pentru a evita inevitabilul.
O voia pe femeia aceasta, o adora. Voia s` fie lâng` el, s` râd`
cu ea, s-o iubeasc`.
Era con[tient de riscurile pe care [i le asuma, dar nu regreta.
Prefera s` sufere pentru ea, decât din vina lui.
Se \ntoarse [i privi casa martor sub ploaia fin`. |ncerc` s` [i-o
imagineze pe Laura \n interior. Apoi, un zâmbet \i lumin`
expresia sever`. Luase o alt` hot`râre. O va duce pe Laura s`
danseze. Dar \nainte de orice, trebuia s`-[i schimbe hainele. Se
\ndrept` spre Porsche, urc` \n interior [i demar`. Ma[ina ie[i
repede din lotul de locuin]e.
***
Dar unde oare putea fi Alan? Laura \l a[tepta de câteva ore. |i
pândise pa[ii pe nisip, f`r` s` dea prea mult` aten]ie acestui
lucru. Apoi se oprise din lucru, prea concentrat` la ma[inile care
veneau [i plecau, la voci, la zgomotul de pa[i.
|ncepuse s` se nelini[teasc`.
Oare Alan \[i schimbase p`rerea?
Se hot`râse s` vând` casa?
112 JOAN MATTHEUS
Pentru a \nceta aceste specula]ii inutile, \[i relu` lucrul cu [i
mai mult` \ndârjire. |n ciuda \ntreb`rilor [i a \ndoielilor care \i
fr`mântau mintea, umpluse vreo dou`zeci de pagini cu note,
sugestii [i schi]e. Se gândise la fiecare mobil`, la fiecare plant`
verde.
Obosit` de munca enorm`, se sim]i brusc chinuit` de foame.
Dar unde era Alan?
|[i puse notele \n po[et` [i se ridic` mânioas`.
Cobora scara când Alan intr` \n cas`. Laura se opri.
– De ce te-ai schimbat? \l \ntreb` v`zându-i superbul costum
albastru ca peruzeaua.
Alan intr` \n antreu, \nchise u[a, apoi se \ntoarse spre ea.
– Pentru c` hainele mele erau murdare [i ude, \i r`spunse
zâmbind.
Dar mai ales pentru c` m-am hot`rât s` te duc la restaurant.
Apoi, vom putea merge s` dans`m.
– S` dans`m? Dar n-am mai dansat de ani!
– Ei bine... Este timpul s` \ncepi din nou...
– Dar, Alan... este imposibil. Nu putem s` ie[im \mpreun` [i
[tii bine de ce.
Str`lucirea din privirea lui Alan disp`ru pentru a face loc unei
expresii de descurajare.
– Jessica... oft` el.
– Da, Jessica... |mi pare r`u, r`spunse Laura luându-i mâna.
F`r` s` adauge o vorb`, Alan \i l`s` mâna [i deschise u[a.
– Unde te duci? \ntreb` Laura.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 113
– S` aduc ceva... \i explic` b`rbatul oprindu-se [i
\ntorcându-se spre ea. Numai c` de data aceasta picnicul va avea
loc \n pat. Obiec]ii, |n`l]imea Voastr`?
Laura \i v`zu privirea luminându-se de bucuria reg`sit`. |i
zâmbi [i Laura fu cuprins` de un puternic acces de tandre]e
pentru acest b`rbat.
– Nici una, monseniore, dar s` nu ui]i nimic..., exclam`
râzând.
– Bine, |n`l]imea Voastr`!
Ie[i [i \nchise u[a dup` el.
A[tept` o clip`, \[i puse po[eta pe trepte [i ie[i la rândul s`u.
Lu` din Buickul maro geanta pe care o adusese cu ea pentru cazul
\n care nu-[i va petrece noaptea acas`.
Se \ntoarse \n cas` [i urc` direct \n baie. Acolo f`cu rapid un
du[ [i \[i puse un neglijeu albastru \nchis, oarecum transparent.
|l cump`rase chiar \n acea zi, la ora prânzului.
|[i reduse machiajul la minimum necesar, \[i perie p`rul negru
pân` când c`p`t` volum \n jurul fe]ei.
Oare nu f`cea prea mult? se \ntreb` brusc nelini[tit`,
privindu-se \n oglind`. Dar decise c` era mai bine s` fac` prea
mult decât nu suficient. Cum spunea na[a sa, cine nu risc` nu
câ[tig`.
Auzi u[a de intrare deschizându-se [i \[i vaporiz` pe piept
pu]in` ap` de toalet`. Ie[ind din baie, auzi pa[ii b`rbatului pe
treptele din lemn. L`s` u[a \ntredeschis`, o lumin` filtrat`
trecând astfel \n \nc`pere.
114 JOAN MATTHEUS
Cu inima palpitând, a[teptând p`rerea lui Alan cu un fel de
groaz`, se a[ez` pe pat.
Când acesta intr` cu dou` pungi mari din hârtie \n bra]e, fa]a
\i exprim` o real` uimire.
– Laura... murmur` admirativ.
Aceasta fu imediat lini[tit` de tonul vocii [i de str`lucirea pe
care o c`p`taser` ochii alba[tri.
F`r` s` o scape din ochi puse pungile jos [i \[i scoase haina pe
care o l`s` s`-i cad` la picioare.
– Mai e[ti sup`rat` c` nu mergem s` dans`m? \l \ntreb`
provocatoare... cu inocen]`.
Alan se apropie zâmbind [i devorând-o din priviri.
– Nu, nu sunt deloc sup`rat, \i [opti a[ezându-se pe pat.
Dimpotriv`...
Laura \[i sim]i inima b`tând cu putere când o lu` de talie [i \[i
apropie fa]a de a sa.
– Cina se va r`ci... spuse Laura \n [oapt`.
– Va fi mai reu[it`, glumi \nainte de a o s`ruta pe gât.
Buzele lui Alan urcar` din nou pân` la gura Laurei. Se s`rutar`
\ndelung, cu pasiune. Se devorar` unul pe cel`lalt.
Laura se sim]i purtat` \ntr-o spiral` nesfâr[it` de senza]ii
minunate.
Nu mai gândea. Nu mai era decât un trup mistuit de dorin]`.
Alan \[i puse mâinile pe umerii delica]i [i f`cu s` alunece
neglijeul. Apoi mângâie \i umerii, abdomenul catifelat [i Laura
scoase un geam`t u[or, \mbr`]i[ându-l.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 115
Nu mai sim]ea nici o jen` s`-[i exprime pasiunea care omistuia. Alan o contempl` cu dragoste.
– Cred c` unul dintre noi doi este mult prea \mbr`cat,murmur` Laura.
Alan râse \ncet, \n timp ce aceasta \ncepu s`-i descheie c`ma[a.– Dac` vei continua a[a, \i [opti Alan, nu vom cina decât mâine
diminea]`.Mâine diminea]`!|[i a]inti privirea asupra lui, cuprins` de panic`.– Alan, mâine diminea]` [antierul este deschis?– Desigur... Dar nu te nelini[ti... Muncitorii nu sosesc decât la
nou` [i am interzis oricui s` intre \n casa martor.– Nu \n]elegi... Mi-am l`sat ma[ina parcat` \n fa]a casei. Poate
fi recunoscut`... Ar fi groaznic...– Lini[te[te-te! M-am gândit [i eu la asta. |ntorcându-m` de la
fast-food, am dus-o \n garaj...– Cum ai f`cut asta f`r` chei?– Chiar te intereseaz`? r`spunse Alan zâmbind.O strânse lâng` el [i o s`rut` cu pasiune. Laura \i r`spunse la
s`rut, uitând de toate.Alan fu curând gol, culcat peste trupul \ncânt`tor al Laurei.
Buzele lor exprimau cu \nfl`c`rare toat` pasiunea care-i unea \nacea clip` magic`.
Laura nu mai voia s` [tie nimic, s` cunoasc` nimic... cuexcep]ia frisonului extrem de pl`cut care o f`cea s` se r`storne \nbra]ele lui Alan Branson.
116 JOAN MATTHEUS
Capitolul 8
Doar spre miezul nop]ii, Laura \nfometat` descoperi
savoarea puiului rece cu maionez`.
Alan o contempla \ntins confortabil pe pat, cu capul pe o
pern` [i trupul \nf`[urat \n cear[aful de m`tase.
– |ncep s` m` simt singur, declar` el, pref`cându-se extrem
de nefericit.
Cu neglijeul aruncat cu indiferen]` pe umeri, Laura mânc` o
ultim` bucat` [i alerg` spre el.
Se cuib`ri cu voluptate lâng` trupul musculos, bucurându-se
de o stare de bine necunoscut` pân` atunci. Alan \i mângâie
curba \ncânt`toare a [oldurilor [i Laura se \nfior` de pl`cere.
– Oh... Alan, murmur` \n]elegând unde voia s` ajung`. E[ti
nes`tul...
– Este vina ta, Laura... \i r`spunse strângând-o lâng` el.
Aceasta râse [i-i s`rut` buzele, \nfiorându-se.
Neglijeul \i alunec` [i când pielea sa goal` se atinse de cea a
lui Alan, un fior de bucurie o electriz` pe Laura din cap pân`-n
picioare, f`când-o s`-[i piard` ra]iunea.
Din nou, nu mai era decât dorin]`.
Trupurile lor se r`sucir`, aprinse de pasiune. |mp`rt`[eau
acela[i sentiment \n ritmul dragostei \ntr-un vârtej de senza]ii
\nfl`c`rate [i minunate.
Laura scoase un strig`t. Fiecare particul` a trupului parc`
exploda pentru a o dispersa mai lini[tit la suprafa]a unui ocean
de fericire, de bucurie [i voluptate.
|nchise ochii, savurând contactul trupului musculos [i cald
cu al ei.
E[ti extraordinar`, murmur` Alan.
– Tu nu e[ti extraordinar, e[ti splendid, minunat, perfect...
Alan o \ntrerupse cu o ploaie de s`rut`ri pasionate.
***
– Este ora s` te treze[ti, auzi Laura prin somn. |n picioare,
draga mea...
Deschise cu greu ochii, orbit` de lumin`. Alan era a[ezat pe
pat.
– Cât este ceasul? exclam`, cuprins` de panic`.
– Este prânzul.
118 JOAN MATTHEUS
– Imposibil!
– Ba da, este posibil. M`car o dat` pe zi se \ntâmpl`...
Aplecându-se asupra ei, \i s`rut` gura cu pasiune. |n mod
ciudat, Laura uit` ora [i faptul c` tocmai \[i petrecuse noaptea
\n bra]ele lui Alan f`r` s` le anun]e m`car pe Ruth [i pe Jessica.
– Prânzul... repet`, dându-[i brusc seama de groz`via
situa]iei. Trebuia s` m` treze[ti mai devreme...
– De ce?
– Pentru c` n-am dormit niciodat` pân` la prânz!
Alan râse, ceea ce atenu` pu]in nelini[tea Laurei.
– Dac` r`mâi cuminte, a[ezat` pe pat, ]i-o voi da pe prima,
declar` Alan.
Laura nu \n]elegea. Prima?
Se \ndrept` \n pat, aranjând o pern` \ntre spate [i perete. |l
privi mirat`. Ce voia s` spun`?
– Ei bine? O vrei? continu` Alan, \nc` la fel de enigmatic.
– Prima ce?
– Prima ta cea[c` de cafea, \n pat \n aceast` cas`, \i r`spunse
cu emfaz`.
Se aplec` [i-i \ntinse un pahar plin cu cafea fierbinte.
– {i trebuie s` m`rturisesc c` aceast` cafea preparat` de
mine \nsumi este excelent`...
|ntr-adev`r excelent`! Chiar dac` cea[ca seam`n` mai mult
cu un pahar de unic` folosin]`...
– Vei continua s` te mai joci mult timp \nainte de a m` l`sa
s` beau acest prim pahar cu cafea? \l \ntreb` vesel.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 119
– Oh... lini[te[te-te, ]i-l voi da... dar nu voi \nceta jocurile, o
amenin]` \ndatoritor, \ntinzându-i paharul.
Laura \l lu` [i b`u o \nghi]itur` de cafea, realmente
excelent`.
|nainte de a-l cunoa[te pe Alan, Laura nu se angajase
niciodat` \ntr-o rela]ie \n care dragostea fizic` s` ocupe un loc
atât de important. Se c`s`torise foarte tân`r`. {i acum \[i d`dea
seama, fusese lipsit` de experien]` [i timorat`. Dup` moartea
so]ului, fusese incapabil` s` aib` rela]ii cu b`rba]ii pe care
\ntâmplarea \i scoseser` \n calea sa.
Alan \i deschisese por]ile unei lumi noi, \n care primea tot
atâta pl`cere cât` d`dea. Departe de a se ar`ta rebel` la
ini]iativele sale, venea \naintea fiec`rei cereri a lui Alan. Se
sim]ea \n sfâr[it liber`, liber` s` iubeasc` [i s` se d`ruiasc`,
liber` s` fie pe deplin femeie. {i adora asta...
Examin` trupul atletic al lui Alan la lumina zilei. |mbr`cat
doar \n pantaloni, era cu adev`rat splendid. O raz` de soare \i
lumina frumoasa musculatur` a umerilor. Laura nu se putu
\mpiedica s` simt` o deplin` admira]ie pentru acest corp
superb.
Mai b`u o \nghi]itur` de cafea.
– {tii, Laura, n-am mai sim]it niciodat` ce simt cu tine,
m`rturisi Alan privind-o. Nu \n]eleg nimic.
– {i eu simt acela[i lucru, Alan, \i r`spunse. N-am fost
niciodat` cu nimeni cum sunt cu tine... Nici chiar cu so]ul meu.
L`s` s` cad` pe jos paharul gol [i se cuib`ri lâng` Alan.
120 JOAN MATTHEUS
– De când ne cunoa[tem, am impresia c` am devenit o alt`
femeie.
– O preferi pe aceast` femeie celeilalte?
– Da [i de departe...
Se privir` [i \[i zâmbir` complice.
– M` simt atât de bine lâng` tine, relu` Laura. A[ vrea s`
r`mânem mereu astfel.
|l s`rut` tandru pe obraz.
– Dar, din nefericire, trebuie s` plec, Alan. Am multe lucruri
de f`cut. |n plus, disear` am \ntâlnire.
– Cu cine? o \ntreb` inchizitor, \ncruntat.
– Cu familia. Este o lun` de când a prev`zut Margareth un
bridge \n aceast` sear` la ea acas`.
Fa]a lui Alan se destinse. S`ri \n picioare. Laura \i admir`
suple]ea corpului atletic.
– Jessica te-a \ntrebat unde ai fost noaptea trecut`? o \ntreb`
\mbr`cându-[i c`ma[a [i \ncheind-o.
– Nu chiar... M-a \ntrebat doar dac` am un nou client...
– {i, desigur i-ai r`spuns c` da.
Laura \l privi cu aten]ie. |[i d`dea seama c` voia s-o aduc` pe
un drum pe care ea nu voia s-o ia.
– Da, \ncuviin]`, temându-se de continuarea discu]iei.
– {i ce-i vei spune data viitoare? {i mai apoi?
Sim]indu-se vulnerabil`, Laura \[i ridic` cear[aful peste piept
ca pentru a se ap`ra.
– Nu [tiu, r`punse. Nu [tiu.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 121
Alan nu r`spunse imediat [i-[i a]inti asupra sa privirea
p`trunz`toare.
– {i ce vei face când va descoperi secretul?
– Nu [tiu, Alan. Dar nu vreau s-o r`nesc.
– Dar nici eu nu vreau s`-i facem r`u, o asigur` b`rbatul. Dar
dac` nu-i spunem nimic, când va afla ce se \ntâmpl`, va fi
realmente nefericit`. Trebuie s`-i spui totul... acum.
Avea dreptate. Laura [tia c` avea perfect` dreptate. Dar cum
oare \i poate anun]a o mam` fiicei sale c` este \ndr`gostit` de
b`rbatul pe care aceasta credea c`-l iube[te?
– Este imposibil! exclam` Laura, ridicând vocea.
– Ei bine... o voi face eu.
Laura \[i sim]i sângele \nghe]ând \n vine.
– Nu, Alan... nu po]i... este prea crud. Jessica te iube[te...
– Nu este nimic crud \n a-i spune adev`rul. Este onestitate,
atâta tot. Este chiar mult mai onest decât s` ne \ntâlnim pe
ascuns, ca [i când ne-ar fi ru[ine de ceea ce facem.
T`cu o clip`. Laura \i vedea pieptul ridicându-se \n ritmul
respira]iei.
– |n cazul \n care ai uitat, \n aceast` poveste Jessica este
copilul [i tu adultul, continu`. Nu cred c` Jessica este
\ndr`gostit` de mine. Nu m` cunoa[te. Laura, trebuie neap`rat
ca unul din noi s`-i spun` adev`rul \nainte s`-l afle de la
altcineva. Nu exist` alt` solu]ie.
Prins` \n capcana de a alege \ntre fiic` [i amant, Laura avu o
idee:
122 JOAN MATTHEUS
– Mai exist` o posibilitate. S` nu ne mai vedem...
Alan se apropie repede de pat, o lu` pe Laura de umeri [i o
privi cu aten]ie. De[i \i era team` de acea privire, aceasta
\n]elese tot ce exprima.
– |ndr`zne[te s`-mi spui acum c` te po]i gândi la un
asemenea lucru, o dojeni aproape amenin]`tor.
Laura \l sfida cu privirea. Dar trebui s`-[i m`rturiseasc` ei
\n[`[i c` niciodat`, niciodat`, nu va putea tr`i f`r` acest b`rbat,
f`r` s` simt` lâng` ea contactul acelui trup, f`r` fiorul minunat
pe care-l trezea \n ea.
|nchise ochii \nvins` de fl`c`rile arz`toare pe care le aruncau
ochii alba[tri ai lui Alan.
– Nu, nu pot, murmur`.
|l s`rut` tandru pe frunte [i \[i [terse o larim` care-i curgea
pe obraz.
– |]i \n]eleg sentimentele, murmur` Alan cu blânde]e. Dar
trebuie s`-i povestim totul Jessic`i.
– O voi face, \l asigur` Laura slab. Dar te rog, las`-m` s-o fac
cum vreau [i când vreau. Trebuie s` g`sesc timpul [i ocazia.
– {i pân` atunci, dac` vrem s` ne vedem, va trebui \nc` s` ne
ascundem?
– Da.
Alan oft`.
– Foarte bine, f` cum crezi. Dar sper c` vei g`si rapid aceast`
ocazie, deoarece nu-mi plac tainele.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 123
***
– Mam`! Este rândul t`u s` vorbe[ti...
Laura \ntoarse capul spre Margareth.
– Cum? \ntreb`, distrat`.
Margareth \i privi pe Jeremy [i pe Jessica, a[eza]i \n jurul
mesei de joc [i râser` to]i trei.
– Dormi? }i-am spus c` este rândul t`u s` vorbe[ti... repet`
Margareth zâmbind.
Laura evit` privirile juc`torilor [i se concentr` asupra
c`r]ilor.
– |ntr-adev`r, cred c` mama doarme deja, spuse Jessica
privindu-[i sora [i cumnatul.
De fapt... [ti]i c` mama n-a dormit acas`? Mi-a spus ieri c`
avea \ntâlnire cu un nou client [i...
– Jessica! o \ntrerupse prompt Laura.
Se sim]ea \ngrozitor de nervoas`.
– Haide, mam`... ne po]i spune foarte bine dac` a intrat un
b`rbat \n via]a ta, spuse Margareth.
Prins` \n curs` [i vinovat`, Laura c`uta un r`spuns.
– V` rog, l`sa]i-o pe mama voastr` \n pace, exclam` Jeremy
privindu-le cu severitate. Dac` exist` un b`rbat \n via]a Laurei,
nu este treaba voastr`...
124 JOAN MATTHEUS
Laura \i mul]umi \n tain` lui Jeremy c` o salvase dintr-o
situa]ie atât de delicat`.
– |]i cer iertare domnule Tobias, dar nu sunt de acord,
r`spunse Margareth, indignat`.
– Laura este mama noastr` [i avem dreptul s` [tim, ad`ug`
Jessica.
– Ave]i dreptul s` v` ocupa]i de treburile voastre, insist`
Jeremy. Mama voastr` nu trebuie s` v` dea socoteal`...
Laura era impresionat` de comportamentul lui Jeremy. Dar
era mai ales frânt` de oboseal`. Ignorând protestele violente ale
fiicelor sale, \[i \mpinse scaunul \napoi, puse c`r]ile pe mas` [i
se ridic`.
– Ierta]i-m`... dar m` duc acas`, declar`.
– De ce?
– Este imposibil... N-am terminat...
Laura le zâmbi fetelor.
– Am spus c` m` duc acas`. Este posibil, [i vom relua partida
alt` dat`, insist`, \ndreptându-se spre u[`.
– Dar, mam`... exclamar` \n acela[i timp Jessica [i
Margareth.
– Am plecat deja, strig` Laura imitând expresia preferat` a
Jessic`i.
|nainte de a \nchide u[a, \l auzi pe Jeremy izbucnind \n râs.
Intrând \n Buickul maro, \[i aminti c` Jessica era f`r` ma[in`.
Oft`, demar` [i se \ntoarse spre casa Margarethei pentru a
merge s-o ia pe Jessica.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 125
Opri ma[ina \n fa]a pavilionului. Jeremy a[tepta afar`. Veni
\n fa]a sa pentru a o \mpiedica s` coboare.
– Nu-]i face griji pentru Jessica, o voi aduce eu, \i propuse
zâmbind.
– Mul]umesc, r`spunse Laura.
Demar` [i-l v`zu \n oglinda retrovizoare pe Jeremy intrând \n
cas`. Nu se putu \mpiedica s` zâmbeasc` gândindu-se c`,
\ntr-adev`r, familia sa o cuno[tea bine.
|n timpul drumului, Laura se gândi la ce trebuia s`-i spun`
Jessic`i. Realmente doar acum \[i d`dea seama \n ce m`sur` era
necesar s`-i m`rturiseasc` totul. Fetele sale tocmai vorbeau
despre absen]a ei din noaptea trecut`. {tia c` nu va putea
continua s`-l vad` pe Alan \n tain`. Trebuia neap`rat s`
vorbeasc`.
Laura se \nfior` gândindu-se la dezv`luirile pe care i le va
face Jessic`i. Nu [tia cum s` abordeze subiectul. Tân`ra fat` era
sigur` c` era \ndr`gostit`. Cu siguran]` va suferi aflând de
rela]ia mamei sale cu b`rbatul pe care credea c`-l iube[te.
"Oare cum m-am putut vâr\ \ntr-o poveste atât de \ncurcat`?"
se gândi parcându-[i Buickul \n fa]a casei sale.
Crezuse c` f`cea bine invitându-l pe patronul fiicei sale
pentru cina de Pa[te. Cine s-ar fi putut gândi c`, o s`pt`mân`
dup` aceea, se va afla \ntr-o situa]ie atât de complicat`? Cine ar
fi putut crede c` va fi atât de repede prizonier` \n plasa
dragostei?
Opri motorul [i r`mase nemi[cat` \n ma[in`.
126 JOAN MATTHEUS
"Dragoste?". Cum \i putuse veni \n gând aceast` idee? Nu
putea fi \ndr`gostit`. Nu. Nu voia asta.
Oricum, era imposibil s` te \ndr`goste[ti \ntr-o s`pt`mân`! {i
apoi, nu avea timp s` fie \ndr`gostit`!
Ceea ce sim]ea nu era dragoste, ci iluzia de dragoste. O iluzie
creat` de de[teptarea senzualit`]ii sale. Nu era \ndr`gostit` de
Alan. Dragostea le era rezervat` oamenilor tineri \nc` plini de
speran]`, ca Margareth, Jeremy [i Jessica. Dar o v`duv` de
treizeci [i nou` de ani...
"Dragostea?". Laura nu se putu st`pâni s` râd`. Apoi s`
plâng`.
M`car dac` ar fi putut s` nu-l \ntâlneasc` niciodat` pe acest
b`rbat
Nu voia s` fie \ndr`gostit`, [i totu[i... Cum s` numeasc` altfel
acel sentiment intens [i sfâ[ietor pe care-l sim]ea \ndat` ce se
gândea la Alan?
***
– Toate sunt la fel! exclam` Alan punând halba de bere goal`
pe masa din buc`t`rie..
– Bem pentru infern [i pentru femei! r`spunse Luke, a[ezat
\n fa]a lui, pe unul din cele patru scaune cromate, ridicându-[i
paharul de bere \n direc]ia fratelui s`u.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 127
Ca s` se pr`jeasc` toate la foc mic \n cuptorul marelui
Satan...
– Chiar [i fiica ta? \l \ntrerupse Alan.
Luke zâmbi \ncruntându-[i sprâncelene, ceea ce-i d`dea fe]ei
o expresie de am`r`ciune.
– Vezi, pentru mine, Line nu este femeie. Nu...
|ncet` s` vorbeasc` pentru a bea o \nghi]itur` de bere. Apoi
puse paharul pe mas` cu un zgomot \n`bu[it [i amenin]`tor.
Chipul s`u exprima mai mult decât triste]e: disperare.
– Alan... Am pierdut-o. Mi-am pierdut bebelu[ul.
Alan sim]i o mil` profund` pentru fratele mai mic. Nu-l
l`sase decât s` \ntrez`reasc` durerea pe care o putea sim]i c`
fusese desp`r]it de copil. Dar ceea ce descoperea era prea
dureros, prea \ngrozitor. Luke fusese profund r`nit, o sim]ea. {i
se bizuia, evident, pe el, pentru a-l ajuta s` r`mân` cu picioarele
pe p`mânt.
Luke \i povesti demersurile sale infructuoase pentru a ob]ine
de la fosta so]ie custodia fiicei. Când termin`, lipsindu-i
realmente cuvintele \ncurajatoare, Alan se ridic` [i-[i lu` fratele
\n bra]e.
Un zâmbet trist se contur` pe buzele lui Alan când \[i aminti
de neatâmp`rata care \l sâcâise f`r` \ncetare cu zburd`lniciile
sale, \n copil`rie. Luke devenise b`rbat.
|n vârst` de treizeci [i trei de ani, m`sura cu aproxima]ie cu
zece centimentri mai mult decât Alan. Totu[i, \n acea clip`,
r`mânea fratele s`u mai mic.
128 JOAN MATTHEUS
Alan \l strânse lâng` el ca pe un copil nefericit. {i, asemenea
unui copil, Luke \ncepu s` plâng`... dup` copilul s`u pierdut...
|n acea clip`, Alan sim]ea [i el o ur` s`lbatic` \mpotriva
femeilor. Deoarece o femeie era cea care-i adusese fratele \n
asemenea stare de nefericire [i de disperare. O femeie avid` s`
posede bunurile materiale pe care i le putea da un alt b`rbat. {i
aceast` femeie pe care Luke o adorase mai mult decât via]a sa –
\ncercase s` se sinucid` – nu-l tr`dase doar. |i luase [i pe feti]a lor.
|ncurajându-[i \n t`cere fratele, Alan fu cuprins de o furie
cumplit` \mpotriva so]iei lui Luke, care preferase s` plece cu un
francez, un neserios care nu se gândea decât la chefuri. Dar
resentimentele sale aveau de asemenea drept ]int` [i pe acea
femeie pe care o iubise odinioar`... acea femeie care plecase cu
cel mai bun prieten al s`u.
Le blestema pe toate.
{i Laura?
Gândindu-se la acest nume, \n mintea lui Alan ap`ru
imaginea \ncânt`toare a tinerei femei. Oare [i ea era \n stare de
tr`dare?
Nu. Nu Laura, se gândi. {i aceast` cetitudine \i domoli
mânia.
Laura era prea sincer`, prea loial`, prea... Totu[i, trebuise s`
insiste s` accepte s`-i dezv`luie rela]ia lor fiicei sale!
Lui Alan nu-i pl`cea suspiciunea care \ncepuse s`-i cuprind`
sufletul [i fu u[urat când Luke \i \ntrerupse gândurile,
\ndep`rtându-se de el.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 129
– |mi pare r`u, Alan, murmur` Luke, [tergându-[i cu dosul
mâinii lacrimile care-i udaser` obrajii. Nu se va mai \ntâmpla.
Nici o femeie nu m` va mai putea izgoni \n mod necinstit. Pe
viitor, dac` cineva trebuie s` sufere, \]i jur c` nu eu voi fi acela...
Luke zâmbi cu triste]e. O hot`râre de neclintit i se citea \n
priviri. Alan \l \n]elegea. Totu[i nu se putu \mpiedica s` nu simt`
o mare mil` pentru femeia sau femeile care vor avea nefericirea
s`-l \ntâlneasc` pe Luke. {i vor exista, deoarece era frumos ca un
zeu... sau, \n aceast` clip`, mai degrab` ca un diavol.
A[a c` se hot`r\ s` nu i-l prezinte pe Luke, Laurei. Nu voia ca
ea s` aib` de suportat remarcele ironice ale fratelui s`u mai mic.
Laura era prea feminin`, prea blând`.
{i, luând \n considerare ceea ce tocmai exprimase Luke, Alan
[tiu c` fratele s`u nu o va cru]a, ci se va n`pusti asupra ei ca
nenorocirea asupra lumii. {i era cel mai mic lucru care se putea
spune.
Alan fu surprins de acest gând. Totu[i, nu exagera pu]in \n
genul melodramatic? Via]a nu era mai simpl`? |i arunc` repede
o privire lui Luke [i el pierdut \n gândurile sale. Expresia
ne\ndur`toare nu-i pierise din privire.
Nu, gândurile sale nu erau a[a de grote[ti cum p`reau. Va
trebui s` lupte \mpotriva propriului frate pentru a o proteja pe
Laura.
Laura, singura sa iubire...
Aceast` afirma]ie spontan` \l surprinse pe Alan.
Iubire?
130 JOAN MATTHEUS
Sim]ea realmente acest sentiment atât de rar pentru Laura?
Sau, ca Jessica, \[i f`cea doar iluzii, credea c` o iube[te?
F`cuser` dragoste, de aici pân` la a vorbi despre iubire era
un pas pe care Alan nu era preg`tit s`-l fac`.
Fusese deja \ndr`gostit odinioar`. {tia c` dragostea f`cea un
b`rbat slab. {i refuza – se temea – s` lase garda jos.
Nu reprezenta oare Laura exemplul perfect de descurajarea
provocat` de dragoste?
– Ce ai spune de o pizza, Alan? propuse brusc Luke Acest gen
de... surmenaj emo]ional mi-a f`cut foame. Nu te superi prea
tare s` dai o fug` pân` la pizzeria de al`turi pentru a a duce ceva
de mâncare?
– Alerg! replic` Alan cu amabilitate.
Ie[i imediat din buc`t`rie, \[i \mbr`c` bluzonul din piele de
c`prioar` [i plec`.
Pe strad`, Alan \[i aminti de mesele improvizate \n casa
martor... Dragoste? Hot`r\ s` resping` imediat [i pentru
totdeauna un sentiment atât de primejdios.
Dragoste? Era \ntru totul bun` pentru pu[ti, pentru naivi [i
pentru imbecili.
Dar dac` ceea ce sim]ea pentru Laura era \ntr-adev`r
dragoste?
Aceast` \ntrebare \l fr`mânt` toat1 seara [i-l urm`ri pân` \n
pat.
Desigur, se ata[ase de ea, cum n-ar fi putut-o face cu nici o
alt` femeie. Doar c` iat`... Laura nu era orice femeie.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 131
Laura era...
|ncerc` s` defineasc` ce reprezenta Laura pentru el. Era o
parte din el \nsu[i, din carnea, din sângele, din sufletul s`u...
Se agit` \n pat, se r`suci de sute de ori, framântând perna.
Nu va mai iubi niciodat` vreo femeie... cu dragoste...
Niciodat`!
132 JOAN MATTHEUS
Capitolul 9
Dragostea o transformase profund pe Laura. Dar de când
reu[ise s` dea un nume sentimentului pe care-l avea pentru
Alan, avea ciudata impresie c` devenise o alta, o femeie nou`.
|n acest sfâr[it de dup`-amiaz` posomorât, lucra cu
\nver[unare \n sufragerie, când Alan intr` \n \nc`pere. Observ`
c` se schimbase.
Nu era rece, dar rezervat. Nu chiar brutal, dar avea o
oarecare ner`bdare \n atitudine, un fel de r`ceal`
imperceptibil` \n voce.
Uimit` de expresia auster` a fe]ei sale, \i adres` un zâmbet
timid. |n zadar. Expresia sever` a lui Alan nu se schimb` deloc.
– Ai vorbit cu Jessica? o \ntreb` direct.
La tonul vocii, la schimbarea subtil` a manierelor fa]` de ea,
Laura se sim]i imediat \n defensiv`.
Oare cine se credea? Regele Suediei? La acest gând, Laura se
suspect` pe loc de o posibil` calomnie fa]` de o persoan` care
nu-i fusese niciodat` prezentat`. Nici un rege, fie al Suediei sau
din alt` parte, nici un b`rbat \n mod normal politicos nu putea
s` fie mai rigid, mai stupid ceremonios [i mai dezagreabil ca
Alan \n acea clip`.
|ncerc` s`-i zâmbeasc` din nou, dar nu reu[i decât un ciudat
rictus stângaci.
– Bun` ziua, totu[i! exclam`.
– I-ai vorbit? insist` Alan.
– Nu.
– Nu? se mir` b`rbatul \naintând spre ea. De ce? Mi-ai promis
s-o faci!
|n acea clip`, Laura se gândi la cele dou` nop]i lungi de
nelini[te [i de \ntreb`ri dureroase pe care tocmai le tr`ise. |[i
pierdu r`bdarea.
Cum oare se putuse \ndr`gosti de acest necioplit? Cum
\ndr`znea s` o trateze \n acest mod? Cine se credea?
– Ascult`, Alan, nu ]i-am promis nimic. }i-am spus doar c`
voi c`uta ocazia, clipa propice pentru a-i vorbi, \i r`spunse
fulgerându-l cu privirea.
– {i \n tot timpul weekendului n-ai g`sit m`car o clip`
pentru asta?
– Tot weekend-ul? izbucni Laura. N-am v`zut-o pe Jessica
decât sâmb`t` seara [i ieri! {i \]i amintesc c` sâmb`t` seara
Jessica [i cu mine am fost invitate la Margareth.
Prefera s` nu aminteasc` plecarea gr`bit` de la fiica sa mai
mare.
134 JOAN MATTHEUS
– {i ieri am v`zut-o pe Jessica \n total dou` ore, continu` pe
acela[i ton. O or` la micul dejun \nainte s`-[i \ntâlneasc`
prietenii [i o or` la cin`, când s-a \ntors. Nu este ceea ce numesc
eu o ocazie propice pentru dezv`luiri dificile!
– A[adar, pân` când se va ivi ocazia, vom continua s` juc`m
rolurile pe dos, o ironiz` Alan. Spune-mi dac` gre[esc dar, de
obicei, \n acest gen de situa]ii tinerii sunt cei care se \ntâlnesc
\n secret, nu p`rin]ii. Nu?
Laura se sim]i cuprins` de o mânie surd` – poate pentru c`
avea dreptate.
– Alan, te rog, pune-te o clip` \n locul meu, exclam` prompt.
Cuno[ti contextul [i...
– {tiu numai c` toat` aceast` poveste este lipsit` de sens!
replic` acesta. Am treizeci [i [ase de ani. Tu, treizeci [i nou`. {i
suntem obliga]i s` ne ascundem, s` min]im ca [i când am fi
vinova]i! {i toate astea pentru c` o pu[toiac` de nou`sprezece
ani crede c` este \ndr`gostit`! Este o nebunie total`!
– Pu[toiaca asta de nou`sprezece ani este fiica mea, replic`
t`ios Laura.
Tonul vocii sun` ca o alarm`. Alan \n]elese c` \n aer plutea
furtuna. F`cuse s` vibreze o coard` sensibil`, cea matern`..
Rezemat de [emineul mare, o privi cu aten]ie pe Laura.
– De acord... accept s` mai joc pu]in aceast` comedie, ced`
Alan. Dar f`-mi un serviciu, vrei?
– Dac` este posibil... r`spunse Laura cu pruden]`, u[urat` c`
disputa lor p`rea s` se domoleasc`.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 135
– Ai putea s` accelerezi lucrul? Dac` trebuie s` ne ascundem,
s` fie cel pu]in confortabil...
|n sfâr[it un slab – foarte slab – zâmbet ap`ru pe buzele lui
Alan.
– Voi vedea ce voi putea face, promise Laura.
Dup` terminarea definitiv` a schi]elor, Laura se apuc` de
decorarea propriu-zis`. Fu mul]umit` de rezultatul ob]inut la
sfâr[itul s`pt`mânii. Acum, casa sem`na \ntru totul
personalit`]ii lui Alan. Uneori, trebui s` \nlocuiasc` obiectele
sau mobilele prev`zute la \nceput prin altele care aveau
avantajul de a fi disponibile imediat \n magazine. Dar chiar \n
acest schimb`ri p`strase mereu \n minte imaginea lui Alan.
Efectuând aceast` munc`, dragostea pentru el se amplificase,
devenind mai puternic`, inatacabil`. Dar nu sim]ea nici bucurie,
nici fericire. Dimpotriv`, fr`mântat` de \ndoial`, nu \ncet` s`-[i
pun` \ntreb`ri \ngrijor`toare.
Ac\]ona oare cu inteligen]` \ndr`gostindu-se de un b`rbat \n
acest moment al vie]ii sale?
Era principala \ntrebare la care veneau s` se adauge altele,
care o chinuiau zi [i noapte.
Era prea bine instalat` \n via]a sa de mam` [i de decoratoare
pentru a-[i schimba modul de via]`? Nu dep`[ise vârsta
pasiunilor amoroase? {i ce va face dac` aceast` rela]ie,
deocamdat` pasionat` [i \nfl`c`rat`, se va r`ci?
|ndoielile \l priveau mai ales pe Alan.
Oare ce sim]ea? Ce credea realmente despre ea.
136 JOAN MATTHEUS
|i repetase deseori c` era frumoas`, dar f`r` s` aminteasc` un
angajament, o via]` comun`.
Devenise rezervat [i uneori chiar sever. Oare
comportamentul s`u era un semn de dezinteres fa]` de ea?
Aceste \ntreb`ri o \nso]eau \n fiecare zi, o [ubrezeau [i o
tulburau. Devenise [i mai rezervat`, mai pu]in pasionat` când
era cu el.
Tot nu vorbise cu Jessica [i, de fiecare dat` când se gândea
la aceast` discu]ie, un fel de panic` o \mpiedica s` treac` la
ac]iune. Deduse din asta c` nu era timpul s`-[i informeze fiica
despre rela]ia sa cu Alan.
Astfel, trecur` s`pt`mânile. Laura [i Alan se \ntâlneau deseori
\n casa devenit` intim` [i primitoare. F`ceau dragoste cu
pasiune, dau cu trecerea zilelor, rela]ia lor p`rea din ce \n ce
mai fragil`. Ajunseser` s` secerte pentru fleacuri, pe subiecte
cum ar fi mâncarea [i hainele.
|n prima s`pt`mân` a lunii mai, Laura se sim]i descump`nit`,
vulnerabil` [i aproape de o desp`r]ire care, \n mod sigur, o va
face s` sufere teribil.
Un conflict interior \l chinuia pe Alan. |n timp ce o parte din
el ardea s`-i declare dragostea Laurei, alta \l \ndemna la rezerv`.
Prezen]a lui Luke la el \i amintea de duplicitatea femeilor,
pericolul de a iubi prea mult [i suferin]a care se putea na[te
dintr-un ata[ament prea mare. Asta nu-l ajuta prea mult.
Disperarea sincer` a lui Luke sporise ne\ncrederea lui Alan
fa]` de femei, o ne\ncredere perseverent`, pe care [i-o exprima
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 137
deseori fa]` de Laura. Aceast` furie le mina nemilos rela]ia din
interior. Alan o [tia, dar nu putea face nimic.
Situa]ia nu putea s` dureze. Dup` mai multe s`pt`mâni de
tensiune \nabu[it`, o izbucnire – pe care Alan o spera salvatoare
– era inevitabil`.
Era dup`-amiaza târziu când Laura ajunse \n acea zi la cas`,
care nu mai era un martor decât al dragostei lor zbuciumate.
Vremea se schimbase brusc. Pentru prima dat` de luni de zile
era \n sfâr[it cald. Laura era \mbr`cat` \n consecin]`, cu o bluz`
alb` f`r` mâneci [i cu o fust` larg` albastr`, cu sandale f`r` toc,
care l`sau s` se vad` picioarele frumoase cu unghii sidefii.
Se \mbr`case diminea]` cu dorin]a de a-l seduce pe Alan.
Ajunsese mai devreme decât de obicei pentru a preg`ti o cin`
festiv`. S`tul` de mesele la botul calului, spera c` un mic festin
adev`rat, urmat de o conversa]ie tandr` [i lini[tit` pe subiecte
lipsite de gravitate va ajuta rela]ia lor s` treac` din nou peste
dificult`]i.
Intr`, travers` salonul [i se opri \n u[a sufrageriei, stupefiat`.
Geamurile de la ferestre erau sparte. Covorul mare, persan,
era acoperit cu cioburi din sticl`. Oglinda vene]ian` de
deasupra [emineului era cr`pat` vertical [i o vaz` alb` din
por]elan care, \n mod normal, ar fi trebuit s` se afle \n gr`din`,
z`cea spart` \n fa]a c`minului.
Laura \[i duse mâna la gur`.
Cine?
De ce?
138 JOAN MATTHEUS
Se \ntoarse [i ie[i repede din cas`. Trebuia s`-l g`seasc`
neap`rat pe Alan.
{tia c` acum lucra la [arpanta complex` a unui acoperi[
pentru o cas` situat` \n nordul lotului. Merse cu pas hot`rât [i
repede pân` când \l z`ri \n sfâr[it. Aproximativ zece muncitori
lucrau pe acoperi[. Alan vorbea cu un b`rbat. Când Laura se
apropie de cas` o \ntâmpin` un concert de fluier`turi
admirative.
Alan se \ntoarse [i o v`zu.
– Ce-i cu vacarmul `sta? url` furios la cei ce fluierau, care se
oprir`, nu f`r` câteva rânjete.
Se \ndrept` spre Laura care, prea preocupat` de ceea ce se
\ntâmplase, nu remarc` imediat expresia mânioas` care crispa
tr`s`turile lui Alan.
– Ce s-a \ntâmplat, Laura? o \ntreb` cu o blânde]e care-i
ascundea cu greu enervarea.
– Alan... a fost jefuit` casa, \l anun]` cu o voce pe care
nervozitatea o f`cea pu]in strident`.
– Nu! exclam` Alan, stupefiat.
R`maser` o clip` t`cu]i, apoi, luând-o pe Laura de bra],
b`rbatul o conduse spre Porsche.
– Ce s-a \ntâmplat? o \ntreb` pornind motorul.
Ma[ina se \ndrepta deja spre casa lor.
– Urciorul din gr`din`... a fost aruncat \n cas`... este sticl`
peste tot... \i explic` tremurând.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 139
– Lipse[te ceva? Sunt [i alte stric`ciuni? o \ntreb` oprind
ma[ina \n fa]a u[ii.
– Nu [tiu. |ndat` ce am v`zut asta, am venit s` te anun].
Coborâr` din ma[in` [i alergar` spre cas`.
|n salon, Alan examin` perplex \nc`perea devastat`.
– Care este idiotul care a putut face asta? R`mâi aici, \i
ordon` Laurei, m` duc s` v`d celelalte camere.
Se \ndrept` spre antreu, deschise un dulap [i scoase de acolo
o m`tur` [i un f`ra[ [i se \ntoarse \n sufragerie, unde \ncepu s`
strâng` cioburile de sticl`.
– Ce faci? o \ntreb` Alan t`ios, apropiindu-se.
– Cur`] pu]in, r`spunse Laura, mirat` de acel ton nepotrivit.
– Las`, voi cere cuiva s` se ocupe de asta mâine diminea]`.
{i smulgându-i m`tura din mân` o arunc` \n \nc`pere.
Laura r`mase pe loc, complet derutat`, tremurând de
disperare [i de spaim`.
– {i apoi... ce \ncerci s` dovede[ti plimbându-te \n fa]a
oamenilor pe [antier? exclam` cu voce r`gu[it`, luând-o cu
fermitate de umeri.
– Cum? exclam` Laura uluit`.
– Aveai nevoie s` dovede[ti c` e[ti seduc`toare? relu` Alan
amenin]`tor. |]i voi da toate dovezile pe care le cau]i...
{i luând-o de bra] cu o mân` de o]el, o \mpinse pe scar`
pân` \n camer`.
– Alan! strig` femeia. M` doare! Te rog!
|ncerc` s` reziste.
140 JOAN MATTHEUS
Dar era mai puternic decât ea [i mânia \i sporea energia.
Oare ce f`cuse s` declan[eze o asemenea furie? Tulburat`,
\ngrozit`, Laura \nainta cu mintea \n deplin` confuzie. Cine era
b`rbatul acesta care o brusca? De ce \[i permisese aceea remarc`
insult`toare [i grosolan`? |ncercase vreodat` s` seduc` alt
b`rbat \n afara lui...?
|n cele din urm`, mai mult uluit` decât \ngrozit`, \ncet` s`
reziste. {i apoi, \n ciuda furiei inexplicabile, Laura persista s`-l
considere incredibil de seduc`tor...
|ndat` ce fur` \n camer`, Alan o s`rut` cu adev`rat`
\nver[unare. |n ciuda acelei \nfl`c`r`ri \nsp`imânt`toare, femeia
se \nfior`. {i puternica dorin]` pentru Alan o f`cu s`-[i piard`
capul. Se dezbr`c` f`r` a vorbi, cu o ner`bdare furtunoas`, ca [i
când participau la un ritual magic ce-i dep`[ea.
O culc` pe pat. Buzele se \ntâlnir` din nou [i un val de
senza]ii nemai\ntâlnite o cople[i pe Laura. Nu sim]ise niciodat`
o dorin]` atât de puternic`, atât de violent` pentru el.
Alan \[i \ndrept` pu]in fa]a \nfierbântat` [i \[i adânci privirea
ochilor atât de alba[tri \n cei ai Laurei.
– M` mai dore[ti ? o \ntreab` \ncruntat.
– Da, Alan, murmur` aceasta
|n mod ciudat, nu mai era speriat` deloc de acel aspect al
personalit`]i sale pe care tocmai i-l dezv`luise \n aceste clipe
pasionate. Dar r`m`sese impresionat` de rapiditatea de ac]iune
[i de cauzele comportamentului \nc` de ne\n]eles pentru ea.
Alan o privea \n t`cere, la fel de agitat.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 141
– Alan, nu \n]eleg ce...
– Spune-o!
– Te doresc, Alan, repet` Laura f`r` s` se oblige, deoarece
era purul adev`r.
– |mi apar]ii, Laura. S` nu ui]i...
Tonul nelini[titor al vocii contrasta puternic cu blânde]ea cu
care mâinile mângâiau trupul Laurei.
Intr` \n ea cu mai mult` vigoare [i putere ca de obicei. {i
Laura \n]elese c` o lua realmente \n posesie... apoi uit` de orice,
cedând pl`cerii nesfâr[ite pe care i-o d`dea.
***
Laura asculta respira]ia regulat` a lui Alan. Acesta se \ntoarse
spre ea.
– Te-am r`nit? o \ntreb`, aparent \ngrijorat.
Era de un calm ciudat. Laura fu puternic impresionat` de
privirea ochilor alba[tri a c`ror lini[te aparent` p`rea c`
ascunde o team` excesiv`.
– Nu, Alan, nu m-ai r`nit, murmur` zâmbind.
Expresia fe]ei lui Alan nu se schimb`.
– Te-am speriat? mai spuse acesta.
Laura se ridic` intr-un cot pentru a sta cu fa]a la el.
– Nu, Alan, nu m-ai r`nit [i nu m-ai speriat, \l asigur`. De ce?
142 JOAN MATTHEUS
Asta era inten]ia ta?
– Nu, \i r`spunse. Vroiam doar s` [tiu...
Min]ea. Laura [tia c` min]ea, cum [tia ca vrusese s` s-o
pedepseasc`. Asta o \ntrista [i o f`cea s` sufere. Alan vruse s-o
r`neasc` [i s-o sperie. Min]ise.
|l privi \n timp ce se ridic` [i-[i adun` hainele, \nainte de a
disp`rea \n baie.
Intui]ia pe care o avea de câteva s`pt`mâni se confirma. Nu
mai era acela[i b`rbat. Nu mai era cel cu care f`cuse picnicul. Se
\ntreb` ce putuse face din acel amant fericit un str`in care voia
s-o sperie pentru a o face s` admint` c` \l dorea.
Laura chiar nu [tia ce se putuse \ntâmpla pentru a-l schimba
\n mod atât de evident. Avea o singur` certitudine: aceast`
transformare o s` le pun` rela]ia \n pericol.
Brusc, toate \ntreb`rile [i \ndoielile disp`rur` ca prin farmec.
Desigur, \l iubea pe Alan cum nu iubise niciodat` pe nimeni.
Dar nu sim]ea destul` putere s` continue o situa]ie atât de
\ncordat` [i de dificil`.
Se ridic`, \[i lu` hainele [i ie[i f`r` zgomot din camer`,
pentru a merge s` se \mbrace \n cealalt` baie.
***
Sub du[, Alan se \nvinuia f`cându-se cu ou [i cu o]et.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 143
|nchise robinetele [i ie[i din cabin`.
Oare ce f`cea Laura? Plângea?
Nu reu[ea s`-[i desprind` gândurile de acea femeie care se
afla \n camer`. Dac` plângea, era singurul r`spunz`tor pentru
lacrimile sale. Lu` un prosop [i \ncepu s`-[i [tearg` corpul
atletic.
Laura...
Sim]i un nod \n gât. Dar de ce fusese oare atât de brutal? O
r`nise pe femeia care-i d`duse atât de mult` pl`cere cum nu
crezuse c` era posibil \nainte de a o cunoa[te. Iar el, ca un
imbecil ce era, f`cuse pe masculul agresiv, r`u. |n mod
inten]ionat.
|[i termin` de [ters spatele [i arunc` furios prosopul pe jos.
Desigur, avusese motive s` ac]ioneze astfel.
Era mai bine s` nu se mai gândeasc`! Erau frumoase toate
acele motive care-l \ndemnaser` s` fac` pe de[teptul \n mod atât
de grosolan!
Oft` [i se \mbr`c`. |nainte de a intra \n camer`, \[i preg`ti
discursul de scuze.
Deschise u[a.
Laura plecase.
Patul era f`cut. Totul \n camer` era \n ordine, aranjat. {i
Laura plecase...
O intui]ie dureroas` \i [opti c` nu p`r`sise doar camera, ci [i
casa [i lotul.
{i pe el.
144 JOAN MATTHEUS
Nu se duse nici m`car la fereastr` pentru a vedea dac`
Buickul maro se mai afla acolo. {tia c` nu mai era. Se pr`bu[i pe
pat. |ntins pe burt`, privi mult timp cu disperare parchetul.
Oare cum reu[ise s` se pun` \ntr-o situa]ie atât de \ncurcat`?
{i când te gânde[ti c` era singurul responsabil de aceast`
confuzie.
Mânia. Da, mânia aceea de necontrolat era cea care \l
pierduse. O mânie care sporea \n el de ani. Mânie \ndreptat`
\mpotriva unei femei. Cea care \l f`cuse s` sufere ca niciodat`.
|mpotriva celeilalte, care \i tr`dase de asemenea fratele [i-l
f`cuse s` sufere. {i \n cele din urm`, [i mai ales, mânia
\mpotriva propriei sale temeri. Teama de a fi tr`dat, umilit,
\n[elat de femeia pe care o iubea cel mai mult pe lume.
Sporit` de gelozie, aceast` team` [i aceast` furie ie[iser` \n
mod brutal la suprafa]` când b`rba]ii o fluieraser` pe Laura [i
când o v`zuse \n mijlocul lor, atât de frumoas`, atât de dorit`,
atât de... femeie.
|n acea clip`, o dorise pe Laura mai mult ca niciodat`, dar \i
fusese team` de acea dorin]`. Cel`lalt b`rbat care era \n el
sim]ise nevoia s` o pedepseasc` pe Laura pentru dorin]a pe care
o sim]ea.
Ce groz`vie!
{i pentru c` \i fusese team` s` o piard`, o obligase s`
recunoasc` faptul c` nu-l dorea decât pe el.
Ce nebunie!
Ce ob]inuse cu aceast` demonstra]ie de mascul cuceritor?
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 145
Se ridic` [i se \ndrept` \ncet spre u[`. Puse mâna pe clan]` [i
se \ntoarse cu inima strâns`.
Nu mai era acolo decât o camer` superb decorat`. {i trist`.
Cu un mare pat gol.
Laura plecase.
146 JOAN MATTHEUS
Capitolul 10
A[ezat` la birou, Laura privea cu un aer posomorât gr`mada
de dosare de examinat. Era cald. Aerul era umed. Nu-l mai
v`zuse pe Alan de mai multe s`pt`mâni.
Era \ns`rcinat`.
C`ldura \nabu[itoare n-o deranja pe Laura.
|n schimb, a[tepta un bebelu[... Erau dou`zeci de ani de
când nu i se mai \ntâmplase...
– Te sim]i bine? \ntreb` Olivia.
Laura ridic` ochii [i-i zâmbi asistentei sale.
– Da... este \n ordine, r`spunse, ascunzându-[i indispozi]ia
profund` pe care o avea.
– Totu[i, nu pari \n apele tale, insist` Olivia. Pari epuizat`.
– Oh! este surmenajul din ultimul timp...
– Vorbe[te \n numele t`u... De o lun` munce[ti cât patru...
– Cât timp este de lucru, trebuie profitat.
Olivia nu p`ru s` adere \ntru totul la explica]ia Lurei, dar nu
mai sufl` o vorb`.
– De fapt, ce s-a \ntâmplat cu acel b`rbat care voia neap`rat
s` decorezi personal casa martor?
Laura \[i sim]i inima b`tând mai repede, ca \ntotdeauna când
se amintea de Alan Branson \n fa]a ei. |ncerca s`-l uite, dar nu
era u[or \n fiecare zi.
– Ei bine... a trimis un cec, explic`. {i gata.
Laura nu-i povestise \n am`nunt rela]ia lor, nici c` Alan
trimisese un cec drept bonus, pe care i-l \napoiase.
– Ciudat... murmur` Olivia.
– C` a trimis un cec? \ntreb` Laura zâmbind.
– Nu, c` n-a dat nici un semn de via]` de când te-a angajat.
A[ fi jurat c` era interesat de tine... \n sfâr[it, personal, dac`
\n]elegi ce vreau s` spun.
– Nu este nimic ciudat, r`spunse Laura str`duindu-se s`
r`mân` calm` [i fireasc`. Mi se pare c` Alan Branson a tr`it o
iubire dificil` acum câ]iva ani. De atunci, comportamentul s`u
fa]` de femei nu este simplu...
"{i pentru asta am fost pedepsit` eu, se gândi pentru a mia
dat`. Pentru o alt` femeie...".
Conversa]ia \ncepuse s` o dezguste. S` hot`r\ s` o scurteze.
– Cred c` toate acestea vor putea a[tepta s`pt`mâna viitoare,
spuse ridicându-se.
– Excelent` sugestie, r`spunse asistenta ridicându-se la
rândul s`u. Cum de nu m-am gândit la asta mai curând?
148 JOAN MATTHEUS
Câteva clipe mai târziu, Laura \ncuia u[a biroului cu cheia.
– Mâine vino când vrei, spuse Laura.
Olivia \[i petrecea de obicei weekendul cu familia sa. Dar
p`rin]ii mutându-se la Phoenix, \n Arizona, nu mai era timp
s`-i vad` atât de u[or. Când Laura aflase c` va fi singur` \n
weekend, o invitase. Olivia acceptase cu pl`cere.
– La micul dejun? \ntreb` Olivia.
– Când vrei, r`spunse Laura \ndreptându-se spre ma[in`.
Se instal` la volanul Buickului.
– Vrei s`-]i aduc ceva? propuse Olivia.
– Doar zâmbetul t`u.
Laura \i spuse la revedere cu un semn prietenesc din mân`.
Demar` [i zâmbetul \i disp`ru \ndat` ce Olivia nu se mai
v`zu. Se sim]ea atât de obosit`. Ar fi vrut s` cread` c` epuizarea
sa era unul din primele simptome ale sarcinii. Dar [tia c`
adev`rata cauz` era cu totul alta.
|i lipsea Alan. |i venir` lacrimi \n ochi \n timp ce revedea
chipul frumos, cu tr`s`turi regulate ale b`rbatului adorat. Cele
trei s`pt`mâni petrecute departe de el, de la plecarea sa discret`
din camer`, fuseser` cele mai lungi [i mai greu de suportat din
via]a sa.
Alan sunase chiar \n seara plec`rii sale. |i auzea \nc` vocea.
Cprpins de remu[c`ri, \i ceruse s`-l ierte. Insistase s` vin` a
doua zi la casa martor.
|i r`spunsese c`-i accept` scuzele, dar c` totul se sfâr[ise
\ntre ei, se terminase.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 149
Pe moment, crezu c` face bine alegând aceast` solu]ie,
aparent singura viabil`. De atunci regretase de mai multe ori...
Când b`nuise c` era \ns`rcinat`, fusese nebun` de bucurie.
|ns`rcinat`! Oare nu era minunat? Va avea un copil de la Alan.
Incapabil` s` a[tepte, \[i f`cuse imediat analizele. Pentru a [ti
cât mai repede. O furtun` de gânduri [i sentimente de bucurie
\i cuprinse sufletul când \nchisese dup` telefonul medicului.
Un copil! Avea treizeci [i nou` de ani [i va avea un copil! Nu,
nu un copil. Copilul lui Alan.
Fericit`, voise s`-l sune imediat pe Alan.
Nu fusese c`s`torit niciodat` [i nu avusese vreodat` copii.
Cu siguran]`, va fi nebun de bucurie. Va fi...
Dar elanul i se frânse. Fericirea i se transform` \ntr-un gând
dureros. Cuno[tea dinainte reac]ia lui Alan. Ar fi fost foarte sigur
c` fusese iar \n[elat de o femeie. Ar fi insistat s` se c`s`toreasc`.
Laura \[i [terse lacrimile care \i curgeau pe obraji.
Conducând pe str`zile aglomerate, reflect` iar [i iar la acele
gânduri care o f`ceau s` sufere.
Realizând c` Alan o va cere cu siguran]` de so]ie, hot`r\ s`
nu-l sune. Copilul era \n trupul ei.
Cine avea nevoie de Alan?
Ea, desigur, dar nu asta era problema.
Alan avea dreptul s` [tie, dar asta nu va avea nici o influen]`
asupra viitorului copilului.
Laura nu voia s` fie so]ia lui Alan.
|n sfâr[it, nu era chiar adev`rul.
150 JOAN MATTHEUS
S-ar fi c`s`torit cu el, dar nu \n aceste condi]ii. Refuza rolul
de femeie care cere repara]ii.
Nu era nimic de reparat. Putea foarte bine s`-[i creasc`
singur` copilul. Avea treizeci [i nou` de ani, o meserie
interesant` [i profitabil`. De ce s-ar fi c`s`torit?
Dar Alan avea dreptul s` [tie. {i numai Laura \l putea pune la
curent.
|[i parc` Buickul la vreo dou`zeci de metri de cas`.
{ergându-[i lacrimile, cobor\ din ma[in` \ncercând s` par`
natural`. Jessica era probabil acas` [i observa totul. Laura
trebuia s` fie foarte atent`...
|n orice caz, desp`r]irea de Alan avea un aspect pozitiv: nu
mai avea nimic s`-i m`rturiseasc` Jessic`i.
– Nu merit` osteneala.
Alan \[i privi fratele \ntins confortabil pe canapeaua din
salon.
– Despre ce vorbe[ti? \l \ntreb` \ncruntându-se.
– Persoana la care te gânde[ti de o lun`. Nu merit`
osteneala, repet` Luke cu un zâmbet cinic.
Nu, nu o lun`, gândi Alan, ci exact trei s`pt`mâni. O [tia
pentru c` num`rase zilele de când fusese atât de lipsit de tact...
Laura.
Desprinzându-[i privirea de pe chipul fratelui, privi planta
verde pe care aceasta o pusese \n salon.
Suferea gândindu-se la ea, [i totu[i \[i p`r`sise apartamentul
[i se instalase \n casa martor – casa lor. Un mod de a se apropia
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 151
de Laura. Aici \i sim]ea prezen]a. Amintiri de ne\nlocuit \l legau
de acest loc...
Lui Alan nu-i era sete, dar b`u o \nghi]itur` de bere pentru
a-[i face de lucru. De când plecase ea, i se p`rea c` cel mai mic
gest nu avea ca scop decât s`-i dea o ocupa]ie. Nu f`cea decât s`
fug` de prezent...
Zilele fuseser` prea lungi, iar nop]ile [i mai lungi.
– Nu dore[ti s` vorbe[ti? \ntreb` Luke.
– Cu tine?
– Evident. {i dac` \]i propun asta, este tocmai pentru c` nu
sunt prea indulgent când este vorba despre femei.
– |ntr-adev`r, aprob` Alan.
– V`d c` ai r`mas cu gura c`scat`, remarc` Luke, vorbind pe
[leau ca de obicei, dar câteva clipe de tandre]e nu merit` aceast`
suferin]`.
Alan petrecuse trei s`pt`mâni gândindu-se la teoria fratelui
s`u. {i ajunsese la propriile sale concluzii.
– Pentru c` \i este fric` de fl`c`ri, un om poate sfâr[i murind
de frig, declar`.
Luke \l privi \ndelung \n t`cere, apoi oft` dezn`d`jduit.
– Ai fi gata s-o \nso]e[ti \n infern, nu-i a[a?
– O iubesc, m`rturisi Alan.
Era prima dat` când rostea aceste cuvinte cu voce tare.
– O iubesc, repet` ca [i când se elibera de un secret prea
greu de p`strat.
– {i ea? Te iube[te?
152 JOAN MATTHEUS
– Cred... \n sfâr[it, credeam... bâigui Alan. A fost o
ne\n]elegere \ntre noi [i de atunci...
T`cu [i oft`.
– Ce inten]ionezi s` faci? \ntreb` Luke.
Alan se gândise deja foarte mult la asta. Nu putea s`-i
telefoneze Laurei. |ncercase deja [i nu ob]inuse nici un rezultat.
Totu[i trebuia s-o vad`, s`-i vorbeasc`.
Bine\n]eles, avea o idee. Dar era riscant`.
Se hot`r\ totu[i s-o pun` \n practic`.
– Ce voi face? r`spunse.
Cred c` voi avea o discu]ie cu o tân`r` fat` de nou`sprezece
ani.
Cu aceast` rochie alb`, Laura p`rea s` aib` treizeci de ani.
Zâmbind numero[ilor invita]i, nu mai p`rea fr`mântat` de
sarcin`.
Erau oameni peste tot, \n gr`din`, \n cas`. Mai ales \n
gr`din`, unde instalase bufetul.
Venea de la buc`t`rie când Jessica o lu` de bra].
– Mam`, sper c` nu te vei sup`ra foarte tare...? Am invitat
dou` persoane \n plus.
– Dou` \n plus sau dou` \n minus, n-are nici o importan]`...
– Mul]umesc, mam`, r`spunse tân`ra fat` \ndreptându-se
spre bufet. Nu vei regreta.
S` regret? {i de ce oare? Ce idee! Nici m`car nu-i va remarca
pe cei doi nou-veni]i...
Se al`tur` Oliviei [i lui Ruth care se ocupau vesele de bufet.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 153
– Va fi destul...? o \ntreb` Olivia pe Ruth, v`zând fursecurile
[i sandvi[urile disp`rând rapid.
– Se vede c` nu e[ti de-a casei, replic` Ruth. Aici este
\ntotdeauna prea mult [i crede-m`, n-ai v`zut \nc` nimic...
Laura le asculta [i le ajuta când Margareth se apropie de ea.
– Nu mi-ai spus c` l-ai invitat pe Alan Branson, remarc`
tân`ra femeie.
Alan?
Timp de o secund`, Laura \[i sim]i trupul transformându-se
\n ghea]`.
Jessica! |n]elese brusc c` era unul dintre invita]ii surpriz` ai
fiicei sale mai mici.
– Oh! nu l-am invitat eu, o asigur` pe Margareth. Cu
siguran]`, sora ta a f`cut-o.
"{i o voi trage de urechi", se gândi.
– {i b`rbatul acela care este cu domnul Branson? Cine este?
\ntreb` Olivia. Este pu]in prea slab, dar are un farmec... diabolic!
Laura privi tulburat` \n direc]ia celor doi b`rba]i. Nici m`car
nu-l v`zu pe cel`lalt b`rbat, atât era de hipnotizat` de chipul lui
Alan. |i arunc` o privire rapid` necunoscutului, dar nu se putu
st`pâni s` revin` la Alan. P`rea obosit, dar era totu[i de o
frumuse]e extraordinar`.
Ar fi vrut s`-l urasc`, dar era peste puterile ei.
Alan se apropie [i strânse mâinile lui Ruth, Margareth, Oliviei
[i... Laurei.
La atingerea mâinii sale, aceasta \[i sim]i inima palpitând \n piept.
154 JOAN MATTHEUS
– Mul]umesc c` ne-a]i invitat, spuse Alan. Laura, permite-mi
s` ]i-l prezint pe fratele meu, Luke Branson. Luke, ]i-o prezint
pe Laura Seaton...
|[i strânser` mâinile, dar Laura, prea tulburat` de prezen]a
lui Alan, nu reu[ea s`-[i \ndrepte aten]ia asupra lui Luke.
Luke [i celelalte femei \ncepur` o discu]ie foarte interesant`
despre consecin]ele schimb`rilor anotimpurilor. |n acest timp,
mut`, Laura \ncerca s` nu-l priveasc` pe Alan.
– Am putea vorbi \ntre patru ochi? o \ntreb` acesta brusc.
Este \n leg`tur` cu munca ta...
Laura \[i sim]i fa]a \mbujorându-se.
– S` vorbim \ntre patru ochi? se mir` pe tonul cel mai firesc. Aici?
– Nu, spuse Alan zâmbind. Pu]in mai la o parte... Ceea ce vreau
s`-]i explic este complicat, [i cred c` vom avea nevoie de calm.
– Dar... trebuie s-o ajut pe Ruth...
– |n nici un caz! exclam` Ruth. M` pot descurc` foarte bine singur`.
– Oricum, r`mân eu cu Ruth, propuse Margareth.
Odihne[te-te pu]in... Ai nevoie.
– {i eu voi fi \ncântat` s`-l prezint pe domnul Branson
celorlal]i invita]i, exclam` Olivia zâmbindu-i lui Luke.
– Ei bine, te urmez, domnule Branson, declar` Laura.
|[i croir` drum prin mul]imea de invita]i. Alan mergea \n fa]`
[i Laura \l urma. F`r` s-o priveasc` \ntinse mâna spre ea, \n
spate. Fu peste puterile ei; \[i puse mâna \n cea a b`rbatului.
Ie[ir` [i se instalar` \n Porscheul lui Alan, parcat la vreo zece
metri de cas`, pe o strad` pu]in circulat`.
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 155
– Jessica ]i-a vorbit? o \ntreb` dintr-o dat` Alan.
– Despre ce?
– Despre noi.
– Nu. De ce?
– Este de acord.
– Dar... de unde a aflat?
– I-am spus totul.
– N-ai fost prea brutal? N-a suferit prea mult.
– A p`rut c` sufer` \n aceste zile?
– Nu, dar...
– Nici un dar, Laura. A fost foarte mirat` aflând c` o credeam
\ndr`gostit` de mine, \i explic` zâmbind. Mi-a spus c` am
dezam`git-o dându-i un ordin acum o lun`...
Alan nu se putu st`pâni [i izbucni \n râs.
Laura de asemenea. Cum de nu ghicise?
Jessica ie[ise mult seara [i \[i aminti c` \n conversa]iile cu fiica
sa revenea deseori numele tân`r, pe care Laura \l uitase. Jason?
Justin? Nu avea importan]`, era oricum binevenit \n familie!
Alan o privea \n t`cere. Laura nu putea rosti nici o vorb`.
Se gândea numai la orbirea a c`rei victim` fusese. Nici m`car nu
remarcase c` Jessica nu se mai gândea la Alan. Da, Alan o orbise.
Nu crezuse decât c` nu d`dea suficieint` aten]ie familiei sale.
Se sim]ea pu]in vinovat`. Da, la urma urmei, fetele sale erau
adulte care nu mai aveau nevoie s` fie conduse de mama lor.
Acum avea dreptul s` se gândeasc` pu]in la ea.
Cu ce fusese de acord Jessica? Iat` ce se \ntreba Laura.
156 JOAN MATTHEUS
Cu faptul c` Alan o iubea pe mama sa? Dar oare o iubea?
Brusc, totul p`rea s-o fac` s` cread` asta. Nu venise oare?
Un optimism f`r` margini umplu inima Laurei. Da, o iubea [i
el, cum \l iubea ea. Avea nevoie de ea, cum avea ea nevoie de el.
F`r` s` adauge o vorb`, Alan porni ma[ina.
– Unde mergem? \ntreb` Laura, mirat`.
– Acas`.
– Alan... am ceva s`-]i spun...
Porscheul se \nscrise \n circula]ie.
– Vom vorbi când vom fi la noi acas`, o \ntrerupse b`rbatul.
Laura t`cu [i-i arunc` o privire rapid`. R`maser` t`cu]i.
Laura \[i sim]i inima b`tând nebune[te când opri. Adorase
\ntotdeauna aceast` cas`. Când [antierul va fi complet terminat, va
fi splendid`. Intrar`. Nimic nu se schimbase de când ea plecase.
Alan nu mutase o mobil`.
– Laura, scult`-m`, spuse acesta luând-o \n bra]e. Trebuie
s`-]i explic ce s-a \ntâmplat \n ziua \n care...
– M-ai min]it, \l \ntrerupse tân`ra femeie. Voiai s` m` r`ne[ti
[i s` m` sperii.
– Da, te-am min]it. Da, voiam s` te r`nesc [i s` te sperii.
– Dar de ce? Ce-mi repro[ai?
– |]i repro[am ceea ce o femeie poate s`-i fac` mai r`u unui
b`rbat, r`spunse Alan: s`-i inspire o asemenea pasiune \ncât s`
nu mai tr`iasc` decât pentru ea. {i te doream ca un nebun.
Aveam impresia c` sunt prin \n capcan`. Am rezistat. {i apoi,
când am auzit fluier`turile muncitorilor, nu [tiu ce s-a
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 157
\ntâmplat. Am v`zut ro[u. Ceva a explodat \n mine... acel ceva
era gelozia, Laura. {i de asemenea teama...
Se opri [i o privi cu aten]ie.
– Am fost gelos pe to]i b`rba]ii care te priveau, te admirau...
{i mi-a fost atât de team` s` te pierd \ntr-o zi, \ncât...
"|mi apar]ii, Laura. S` nu ui]i..."
Laura \[i aminti cuvintele sale.
– Oh... Alan... murmur`, punându-[i capul pe um`rul s`u.
|i era ru[ine de lacrimile care-i curgeau pe obraji.
– Dragostea mea... N-avea rost s` m` r`ne[ti [i s` m` sperii.
Sunt a ta... numai a ta. Oare n-ai \n]eles?
– Te iubesc, Laura, spuse Alan cu vocea sa cald`.. Credeam
c` nu voi mai spune niciodat` aceste cuvinte unei femei. Dar
acum vreau s` ]i le repet pân` la sfâr[itul zilelor mele. Accep]i
s` te c`s`tore[ti cu mine? M` mai vrei?
– Cum s` refuz ceea ce-mi doresc cel mai mult pe lume? Te
iubesc, Alan.
– Oh... Laura... mai spune-o.
Laura o repet` iar [i iar, l`sând lacrimile s` curg`.
Lacrimi de bucurie.
|ntin[i unul lâng` cel`lalt \n pat se priveau \n t`cere, \nc`
tulbura]i de pl`cerea sublim` pe care o reg`siser` unul \n
bra]ele celuilalt.
– Fratele t`u locuie[te aici, cu tine?
– Da, r`spunse Alan.
158 JOAN MATTHEUS
– Va continua s` locuiasc` \mpreun` cu noi când vom fi
c`s`tori]i?
Alan puse mâna pe pântecul tinerei femei, care se \nfior`.
– Numai un timp. Trebuie s` plece curând. Pân` la urm`, nu
se mai stabile[te \n ora[. Te sup`r` c` r`mâne cu noi?
Mâna \i alunec` pe pieptul Laurei.
– Nu. Dar m` gândeam c` strig`tele unui bebelu[ l-ar putea
deranja.
Alan \ncremeni.
– Un bebelu[! exclam` brusc. Laura! E[ti \ns`rcinat`!
– Te-am anun]at c` aveam s`-]i spun ceva...
– Un bebelu[... murmur` Alan vis`tor. Un bebelu[ adev`rat?
– Un bebelu[ adev`rat, \l asigur` Laura râzând.
Alan o \mbr`]i[` cu \nfl`c`rare [i o s`rut` cu pasiune.
– Te iubesc, Laura, murmur`.
{i ea \l iubea. Cât \[i vor adora mai târziu copilul care va veni
ca o \ncununare a iubirii lor! Copilul... [i poate [i al]ii. Nimic nu
era imposibil.
Por]ile paradisului tocmai se deschideau \n fa]a lor.
SFÂR{IT
PASIUNE, VIS SAU NEBUNIE 159
giannijollys