Partea teoretica

VARIANTA 1Subiectul I – punctul 7O propoziţie categorică este o unitate de discurs care poate fi calificată ca validă sau nevalidă.Subiectul III – punctul 1Silogismul este inferenţa deductivă mediată formată din două premise şi o concluzie.Subiectul III – punctul 2

- Inferenţe deductive mediate- Inferenţe deductive nemediate

VARIANTA 2Subiectul I – punctul 7Echivocaţia este un sofism de limbaj care se datorează folosirii cu mai multe înţelesuri a unui termen pe parcursul aceluiaşi demers raţional.Subiectul III – punctul 1Argumentul este dovada sau proba (poate fi propoziţie sau raţionament) pe care se întemeiază o demonstraţie.Subiectul III – punctul 2

- Premise- Concluzie

VARIANTA 3Subiectul I – punctul 7Extensiunea unui termen este constituită din totalitatea obiectelor care sunt grupate într-o clasă.Subiectul III – punctul 1Termenul este cuvântul sau grupul de cuvinte prin care se exprimă o noţiune. Subiectul III – punctul 2

- Definitul- Definitorul- Relaţia de definire

VARIANTA 4Subiectul I – punctul 7Într-un silogism de figura a III-a, termenul mediu este subiect în ambele premise.Subiectul III – punctul 1Intensiunea unui termen este constituită din proprietăţile obiectelor ce se găsesc în extensiunea termenului (o mai putem numi definiţia termenului). Subiectul III – punctul 2

- Elementele clasificării- Clasele- Criteriul clasificării

VARIANTA 5Subiectul I – punctul 7O propoziţie categorică este o unitate de discurs care poate fi adevărată sau falsă.Subiectul III – punctul 1

Extensiunea unui termen este formată din totalitatea obiectelor ale căror proprietăţi constituie intensiunea termenului.Subiectul III – punctul 2

- Silogismul- Polisilogismul

VARIANTA 6Subiectul I – punctul 7Amfibolia este un sofism de limbaj care apare atunci când o expresie sau o propoziţie dintr-un argument este ambiguă din punct de vedere sintactic.Subiectul III – punctul 1Definirea este operaţia logică prin care redăm caracteristicile unui obiect, caracteristici ce-l deosebesc de toate celelalte obiecte.Subiectul III – punctul 2

- Raţionamente deductive valide- Raţionamente deductive nevalide

VARIANTA 7Subiectul I – punctul 7Doi termeni se află în raport de identitate numai dacă extensiunile lor coincid.Subiectul III – punctul 1Subiectul logic este termenul propoziţiei despre care se enunţă ceva.Subiectul III – punctul 2

- Inducţia completă- Inducţia incompletă

VARIANTA 8Subiectul I – punctul 7Falsa dilemă este un sofism al supoziţiei neîntemeiate care apare datorită unei bifurcaţii şi se întemeiază pe supoziţii false. Subiectul III – punctul 1Predicatul logic este termenul propoziţiei prin care se enunţă ceva despre subiect.Subiectul III – punctul 2

- Termenul major (P)- Termenul minor (S)- Termenul mediu (M)

VARIANTA 9Subiectul I – punctul 7Clasificarea animalelor în vertebrate şi nevertebrate, după criteriul prezenţei/absenţei coloanei vertebrate, este o clasificare dihotomică.Subiectul III – punctul 1Raţionamentul este operaţia logică prin care din propoziţii date numite premise se deduce o altă propoziţie numită concluzie.

Subiectul III – punctul 2- Teza de demonstrat- Fundamentul demonstraţiei- Procesul de demonstrare

VARIANTA 10Subiectul I – punctul 7Diviziunea genului „raporturi între propoziţii categorice” în speciile: raport de contrarietate, raport de subalternare, raport de contradicţie, raport de subcontrarietate este o diviziune completă. Subiectul III – punctul 1Silogismul este inferenţa deductivă mediată formată din două premise şi o concluzie.Subiectul III – punctul 2

- Dilema constructivă simplă- Dilema distructivă simplă

VARIANTA 11Subiectul I – punctul 7Clasificarea animalelor în vertebrate, nevertebrate şi mamifere nu respectă „regula criteriului unic” într-o operaţie de clasificare.Subiectul III – punctul 1Definirea este operaţia logică prin care redăm caracteristicile unui obiect, caracteristici ce-l deosebesc de toate celelalte obiecte.Subiectul III – punctul 2

- Teza argumentului- Temeiurile argumentului

VARIANTA 12Subiectul I – punctul 7Clasificarea animalelor în vertebrate şi nevertebrate, după criteriul prezenţei/absenţei coloanei vertebrate, este o clasificare dihotomică.Subiectul III – punctul 1Clasificarea este operaţia logică de ordonare şi grupare a obiectelor, după diferite criterii, în clase din ce în ce mai generale. Subiectul III – punctul 2

- Prin urmare- Deci

VARIANTA 13Subiectul I – punctul 7Propoziţiile categorice sunt forme logice în care se exprimă un singur raport logic între doi termeni, acest raport fiind necondiţionat de altceva. Subiectul III – punctul 1Propoziţia compusă este o unitate de discurs formată din propoziţii simple, a cărei valoare de adevăr depinde de valoarea de adevăr a propoziţiilor simple care o compun.

Subiectul III – punctul 2- Deoarece- Dacă

VARIANTA 14Subiectul I – punctul 7Două propoziţii categorice aflate în raport de contradicţie nu pot fi nici adevărate şi nici false în acelaşi timp şi sub acelaşi raport. Subiectul III – punctul 1Funcţia de adevăr este o relaţie între două variabile propoziţionale ale unei propoziţii compuse care decide valoarea de adevăr a propoziţiei compuse. Sau putem încerca o definiţie prin enumerare:Funcţie de adevăr este: negaţia, implicaţia, conjuncţia, disjuncţia, echivalenţa, etc. Subiectul III – punctul 2

- Subiectul silogismului (S)- Predicatul silogismului (P)

VARIANTA 15Subiectul I – punctul 7Doi termeni se află în raport de opoziţie numai dacă extensiunile lor nu au în comun nici un obiect. Subiectul III – punctul 1Negaţia unei propoziţii p este falsă dacă şi numai dacă p este adevărată şi este adevărată dacă şi numai dacă p este falsă.Subiectul III – punctul 2

- Deoarece- Dacă- Atunci

VARIANTA 16Subiectul I – punctul 7Un termen este vid dacă extensiune sa nu conţine nici un obiect. Subiectul III – punctul 1Conjuncţia este funcţia de adevăr care este adevărată dacă şi numai dacă ambele propoziţii sunt adevărate; în caz contrar, ea este falsă.Subiectul III – punctul 2

- Raţionament deductiv- Raţionament inductiv

VARIANTA 17Subiectul I – punctul 7Un termen este vid dacă extensiunea sa nu conţine nici un obiect. Subiectul III – punctul 1Disjuncţia neexclusivă este funcţia de adevăr care este falsă dacă şi numai dacă ambele propoziţii sunt false; în caz contrar, ea este adevărată.

Subiectul III – punctul 2- Premisa majoră- Premisa minoră

VARIANTA 18Subiectul I – punctul 7Un termen este singular numai dacă extensiunea sa este constituită dintr-un singur obiect. Subiectul III – punctul 1Implicaţia este funcţia de adevăr care este falsă dacă şi numai dacă prima propoziţie (antecedenta) este adevărată, iar cea de-a doua propoziţie (consecventa) este falsă; în celelalte cazuri, implicaţia este adevărată. Subiectul III – punctul 2

- Teza de demonstrat- Fundamentul demonstraţiei- Procesul de demonstrare

VARIANTA 19Subiectul I – punctul 7Sofismele de relevanţă sunt argumente care se bazează pe premise adevărate, dar nerelevante, pentru stabilirea concluziei. Subiectul III – punctul 1Echivalenţa este funcţia de adevăr care este adevărată dacă şi numai dacă cele două propoziţii au aceeaşi valoare de adevăr; în caz contrar, ea este falsă.Subiectul III – punctul 2

- Premisele- Concluzia

VARIANTA 20Subiectul I – punctul 7Un termen este colectiv numai dacă obiectele din extensiunea sa sunt colecţii de obiecte, iar proprietăţile colecţiei nu revin totodată şi fiecărui membru al acesteia. Subiectul III – punctul 1Legea logică este formula adevărată independent de valorile variabilelor propoziţionale. Subiectul III – punctul 2

- Direcţia inferenţei este de la particular la general- Concluzia este probabilă

VARIANTA 21Subiectul I – punctul 7Un termen este distributiv numai dacă fiecare caracteristică din intensiunea sa revine fiecărui obiect din extensiunea sa. Subiectul III – punctul 1Formula contingentă este rezultatul final al calculului propoziţional cu propoziţii compuse care conţine şi valoarea de adevăr „adevărat” şi valoarea de adevăr „fals”.

Subiectul III – punctul 2- Subiectul silogismului (S)- Predicatul silogismului (P)- Termenul mediu (M)

VARIANTA 22Subiectul I – punctul 7Un termen este vag numai dacă nu se poate decide cu certitudine pentru orice obiect dacă face parte sau nu din extensiunea sa. Subiectul III – punctul 1Formula inconsistentă este rezultatul final al calculului propoziţional cu propoziţii compuse care conţine doar valoarea de adevăr „fals”; se mai numeşte contradicţie.Subiectul III – punctul 2

- Inducţia incompletă prin simplă enumerare- Inducţia incompletă ştiinţifică

VARIANTA 23Subiectul I – punctul 7Doi termeni se află în raport de ordonare numai dacă extensiunea unuia se include total în extensiunea celuilalt termen, astfel încât cele două extensiuni nu coincid. Subiectul III – punctul 1Inferenţa deductivă este raţionamentul în care concluzia are un grad de generalitate mai mic decât premisele. Subiectul III – punctul 2

- Teza de demonstrat trebuie să fie clar şi precis formulată- Teza de demonstrat trebuie să rămână aceeaşi pe tot parcursul demonstraţiei

VARIANTA 24Subiectul I – punctul 7Într-un silogism de figura a IV-a, termenul mediu este predicat în premisa majoră şi subiect în premisa minoră. Subiectul III – punctul 1Inferenţa inductivă este raţionamentul în care concluzia are un grad de generalitate mai mare decât premisele.Subiectul III – punctul 2

- Deoarece- Dacă

VARIANTA 25Subiectul I – punctul 7Un termen este absolut numai dacă notele care formează intensiunea sa caracterizează obiectele din extensiunea sa, considerate în mod izolat faţă de alte obiecte. Subiectul III – punctul 1

Inferenţa imediată este raţionamentul în care dintr-o singură premisă se obţine o concluzie, folosind două tehnici numite conversiune şi obversiune. Subiectul III – punctul 2

- Indicatori ai temeiurilor- Indicatori ai tezei

VARIANTA 26Subiectul I – punctul 7Un termen este negativ numai în măsura în care indică absenţa unei însuşiri la un obiect. Subiectul III – punctul 1Inferenţa mediată este raţionamentul în care din două sau mai multe premise se obţine o concluzie. Subiectul III – punctul 2


VARIANTA 27Subiectul I – punctul 7Un termen este negativ numai în măsura în care indică absenţa unei însuşiri la un obiect.Subiectul III – punctul 1O inferenţă este validă dacă şi numai dacă respectă regulile formale de construcţie a raţionamentului. Subiectul III – punctul 2

- Deci- În consecinţă- Dacă

VARIANTA 28Subiectul I – punctul 7Un termen este compus numai dacă, într-un discurs, este folosit ca noţiune derivată dintr-o noţiune primară.Subiectul III – punctul 1O inferenţă este nevalidă dacă şi numai dacă nu respectă regulile formale de construcţie a raţionamentului.Subiectul III – punctul 2

- Premisa majoră- Premisa minoră

VARIANTA 29Subiectul I – punctul 7Un termen este simplu numai dacă într-un discurs deţine rolul de noţiune primară. Subiectul III – punctul 1Inferenţa ipotetică este tipul de raţionament în care, deşi premisele sunt adevărate, concluzia rămâne totuşi probabilă. Subiectul III – punctul 2

- Definirea- Clasificare

VARIANTA 30Subiectul I – punctul 7Doi termeni se află în raport de identitate numai dacă au în comun toate obiectele din extensiunile lor. Subiectul III – punctul 1Inferenţa disjunctivă este argumentul cu propoziţii compuse în care prima premisă este o disjuncţie; este de două tipuri: ponendo-tollens şi tollendo-ponens. Subiectul III – punctul 2

- Dacă- Atunci

VARIANTA 31Subiectul I – punctul 7Doi termeni se află în raport de identitate numai dacă extensiunea unuia se include total în extensiunea celuilalt termen, astfel încât cele două extensiuni coincid. Subiectul III – punctul 1O inducţie este completă dacă şi numai dacă ia în considerare toate cazurile particulare. Subiectul III – punctul 2

- Disjunctive- Ipotetice- Conjuncţii

VARIANTA 32Subiectul I – punctul 7Doi termeni se află în raport de încrucişare numai dacă extensiunile lor coincid parţial, fiecare având în extensiunea sa şi obiecte ce nu aparţin extensiunii celuilalt termen. Subiectul III – punctul 1O inducţie este incompletă dacă şi numai dacă nu ia în considerare toate cazurile particulare, datorită faptului că există un număr nedeterminat de asemenea cazuri. Subiectul III – punctul 2


VARIANTA 33Subiectul I – punctul 7Doi termeni sunt în raport de opoziţie numai dacă extensiunile lor nu au în comun nici un obiect. Subiectul III – punctul 1Inferenţa inductivă slabă este inferenţa inductivă a cărei concluzie are un grad redus de probabilitate.Subiectul III – punctul 2

- Argumente deductive mediate- Argumente deductive nemediate

VARIANTA 34Subiectul I – punctul 7

Doi termeni sunt în raport de contrarietate numai dacă, oricare ar fi obiectul ales, acesta nu aparţine simultan extensiunii ambilor termeni, existând însă posibilitatea de a nu aparţine extensiunii nici unuia dintre ei. Subiectul III – punctul 1Inferenţa inductivă tare este inferenţa inductivă a cărei concluzie are un grad ridicat de probabilitate.Subiectul III – punctul 2

- Definitul - Definitorul- Relaţia de definire

VARIANTA 35Subiectul I – punctul 7Doi termeni sunt în raport de contrarietate numai dacă, oricare ar fi obiectul ales, acesta nu aparţine simultan extensiunii ambilor termeni, existând posibilitatea de a nu aparţine extensiunii nici unuia dintre ei.Subiectul III – punctul 1Demonstraţia este procesul logic prin care o propoziţie dată este conchisă numai din propoziţii adevărate. Subiectul III – punctul 2


VARIANTA 36Subiectul I – punctul 7Doi termeni se află în raport de identitate numai dacă au în comun toate obiectele din extensiunile lor. Subiectul III – punctul 1Teza de demonstrat este o propoziţie concretă pe care o propunem şi pe care urmează să o argumentăm. Subiectul III – punctul 2

- Extensiunea- Intensiunea

VARIANTA 37Subiectul I – punctul 7Diviziunea apare atunci când un termen este folosit în mod colectiv în premisa unui argument, în timp ce în concluzie este folosit în mod distributiv. Subiectul III – punctul 1Fundamentul demonstraţiei este un ansamblu de premise care susţin teza propusă. Subiectul III – punctul 2

- Premisa majoră- Premisa minoră- Concluzia


Amfibolia este un sofism de limbaj care apare atunci când o expresie sau o propoziţie dintr-un argument este ambiguă din punct de vedere sintactic. Subiectul III – punctul 1Procesul de demonstrare este raţionamentul sau grupul de raţionamente prin care susţinem teza cu ajutorul premiselor. Subiectul III – punctul 2


VARIANTA 39Subiectul I – punctul 7Sofismele formale sunt determinate de nerespectarea ordinii paşilor într-un argument. Subiectul III – punctul 1Raţionamentul este operaţia logică prin care din propoziţii date numite premise se deduce o altă propoziţie numită concluzie.Subiectul III – punctul 2

- Definirea- Clasificarea

VARIANTA 40Subiectul I – punctul 7Sofismele circularităţii sunt determinate de presupunerea a ceea ce urmează a fi argumentat. Subiectul III – punctul 1Extensiunea unui termen este formată din totalitatea obiectelor ale căror proprietăţi constituie intensiunea termenului.Subiectul III – punctul 2

- Raţionamente deductive valide- Raţionamente deductive nevalide

VARIANTA 41Subiectul I – punctul 7Sofismele supoziţiei neîntemeiate sunt argumente care se bazează pe supoziţii false. Subiectul III – punctul 1Negaţia unei propoziţii p este falsă dacă şi numai dacă p este adevărată şi este adevărată dacă şi numai dacă p este falsă.Subiectul III – punctul 2

- Premisele - Concluzia

VARIANTA 42Subiectul I – punctul 7Sofismele de relevanţă sunt argumente care se bazează pe premise adevărate, dar nerelevante, pentru stabilirea concluziei. Subiectul III – punctul 1

Disjuncţia exclusivă este funcţia de adevăr care este adevărată dacă şi numai dacă cele două propoziţii au aceeaşi valoare de adevăr.Subiectul III – punctul 2

- Direcţia inferenţei este de la general la particular- Concluzia este la fel de generală sau mai puţin generală decât premisele

VARIANTA 43Subiectul I – punctul 7Sofismele dovezilor insuficiente sunt argumente în care premisele sunt relevante în raport cu concluzia, dar nu sunt suficiente. Subiectul III – punctul 1Demonstraţia este procesul logic prin care o propoziţie dată este conchisă numai din propoziţii adevărate.Subiectul III – punctul 2


VARIANTA 44Subiectul I – punctul 7Într-un silogism de figura a IV-a, termenul mediu este predicat în premisa majoră şi subiect în premisa minoră.Subiectul III – punctul 1Silogismul este inferenţa deductivă mediată formată din două premise şi o concluzie.Subiectul III – punctul 2


VARIANTA 45Subiectul I – punctul 7Într-un silogism de figura a III-a, termenul mediu este subiect în ambele premise. Subiectul III – punctul 1Demonstraţia este procesul logic prin care o propoziţie dată este conchisă numai din propoziţii adevărate.Subiectul III – punctul 2

- Termenul major (P)- Termenul minor (S)

VARIANTA 46Subiectul I – punctul 7Într-un silogism de figura a II-a, termenul mediu este predicat în ambele premise. Subiectul III – punctul 1Modus ponendo-ponens este argumentul deductiv ipotetic cu propoziţii compuse în care a doua premisă este afirmativă iar concluzia afirmativă. Subiectul III – punctul 2

- Teza de argumentat

- Temeiurile argumentării- Procesul de argumentare

VARIANTA 47Subiectul I – punctul 7Într-un silogism de figura I, termenul mediu este subiect în premisa majoră şi predicat în premisa minoră. Subiectul III – punctul 1Inducţia prin simplă enumerare este tipul de argument inductiv care se bazează pe simpla trecere în revistă a unui număr cât mai mare de cazuri, în care nici unul nu contrazice rezultatul spre care tindem. Subiectul III – punctul 2

- Teza de demonstrat trebuie să fie clar şi precis formulată- Argumentele demonstraţiei trebuie să fie adevărate

VARIANTA 48Subiectul I – punctul 7Clasificarea animalelor în vertebrate şi nevertebrate, după criteriul prezenţei/absenţei coloanei vertebrate, este o clasificare dihotomică.Subiectul III – punctul 1Inducţia ştiinţifică este inducţia bazată pe reguli bine determinate şi utilizează observaţia riguroasă şi experimentul dirijat. Subiectul III – punctul 2

- Definitul- Definitorul- Relaţia de definire

VARIANTA 49Subiectul I – punctul 7Propoziţiile categorice sunt forme logice în care se exprimă un singur raport logic între doi termeni, acest raport fiind necondiţionat de altceva.Subiectul III – punctul 1Inferenţa deductivă mediată este inferenţa în care legătura din concluzie între subiect şi predicat este mediată în premise de către un termen numit termen mediu. Subiectul III – punctul 2

- Termenul major (P)- Termenul minor (S)

VARIANTA 50Subiectul I – punctul 7Un termen este vid dacă extensiunea sa nu conţine nici un obiect. Subiectul III – punctul 1Validitatea este corectitudinea formală a unui raţionament. Subiectul III – punctul 2

- Teza de demonstrat trebuie să fie clar şi precis formulată- Argumentele demonstraţiei trebuie să fie adevărate

VARIANTA 51Subiectul I – punctul 7O propoziţie categorică este o unitate de discurs care poate fi calificată ca validă sau nevalidă.Subiectul III – punctul 1Clasificarea este operaţia logică de ordonare şi grupare a obiectelor, după diferite criterii, în clase din ce în ce mai generale.Subiectul III – punctul 2

- Argumente deductive mediate- Argumente deductive nemediate

VARIANTA 52Subiectul I – punctul 7Sofismele de limbaj sunt determinate de folosirea greşită a termenilor în cadrul unei argumentări. Subiectul III – punctul 1Conjuncţia este funcţia de adevăr care este adevărată dacă şi numai dacă ambele propoziţii sunt adevărate; în caz contrar, ea este falsă.Subiectul III – punctul 2

- Dacă- Atunci

VARIANTA 53Subiectul I – punctul 7Afirmarea sau negarea predicatului despre subiectul logic desemnează calitatea propoziţiilor categorice. Subiectul III – punctul 1Argumentarea este operaţia logică prin care o propoziţie numită teză a argumentării este afirmată în baza unor propoziţii adevărate numite temeiuri. Subiectul III – punctul 2

- Eroarea afirmării consecventului- Eroarea negării antecedentului

VARIANTA 54Subiectul I – punctul 7Enunţarea predicatului despre întreaga extensiune sau numai despre o parte a extensiunii subiectului logic desemnează cantitatea propoziţiilor categoriceSubiectul III – punctul 1Demonstraţia este procesul logic prin care o propoziţie dată este conchisă numai din propoziţii adevărate.Subiectul III – punctul 2


VARIANTA 55Subiectul I – punctul 7După cantitate, propoziţiile categorice pot fi universale sau particulare. Subiectul III – punctul 1

Inferenţa sau raţionamentul este operaţia logică prin intermediul cărei din propoziţii numite premise este derivată o altă propoziţie numită concluzie. Subiectul III – punctul 2

- Propoziţii categorice- Propoziţii compuse

VARIANTA 56Subiectul I – punctul 7Enunţarea predicatului despre o parte sau despre întreaga extensiune a subiectului logic desemnează cantitatea propoziţiilor categorice. Subiectul III – punctul 1Silogismul este inferenţa deductivă mediată formată din două premise şi o concluzie.Subiectul III – punctul 2

- Conversiunea- Obversiunea

VARIANTA 57Subiectul I – punctul 7După calitate, propoziţiile categorice pot fi afirmative sau negative. Subiectul III – punctul 1Definirea este operaţia logică prin care sunt redate acele caracteristici ale unui obiect care îl deosebesc de toate celelalte obiecte.Subiectul III – punctul 2

- Indicatori de premisă- Indicatori de concluzie

VARIANTA 58Subiectul I – punctul 7Corectitudinea în definire depinde de respectarea concomitentă a cinci reguli care reflectă cerinţele principiilor logice. Subiectul III – punctul 1Termenul este cuvântul sau grupul de cuvinte prin care se exprimă o noţiune.Subiectul III – punctul 2

- Conjuncţia- Implicaţia

VARIANTA 59Subiectul I – punctul 7Un argument circular este un sofism care se produce atunci când se argumentează că o propoziţie este adevărată pentru că este adevărată. Subiectul III – punctul 1Clasificarea este operaţia logică de ordonare şi grupare a obiectelor, după diferite criterii, în clase din ce în ce mai generale.Subiectul III – punctul 2

- Componenta cognitivă- Componenta lingvistică- Componenta ontologică

VARIANTA 60Subiectul I – punctul 7Expresiile circulare sunt sofisme care presupun că ceea ce este de demonstrat a fost deja demonstrat. Subiectul III – punctul 1Raţionamentul inductiv este raţionamentul în care direcţia inferenţei este de la particular la general; se mai pot numi raţionamente prin generalizare. Subiectul III – punctul 2


VARIANTA 61Subiectul I – punctul 7Definirea este operaţia logică prin care sunt redate acele caracteristici ale unui obiect care îl deosebesc de toate celelalte obiecte. Subiectul III – punctul 1Inferenţa deductivă mediată este inferenţa în care legătura din concluzie între subiect şi predicat este mediată în premise de către un termen numit termen mediu.Subiectul III – punctul 2


VARIANTA 62Subiectul I – punctul 7Operaţia de clasificare este inversa operaţiei de diviziune. Subiectul III – punctul 1Intensiunea unui termen este constituită din proprietăţile obiectelor ce se găsesc în extensiunea termenului (o mai putem numi definiţia termenului).Subiectul III – punctul 2

- Inferenţe deductive ipotetice- Inerenţe deductive disjunctive

VARIANTA 63Subiectul I – punctul 7Clasificarea este operaţia logică de ordonare şi grupare a obiectelor, după diferite criterii, în clase din ce în ce mai generale. Subiectul III – punctul 1Silogismul este inferenţa deductivă mediată formată din două premise şi o concluzie.Subiectul III – punctul 2

- Formule contingente- Tautologii

VARIANTA 64Subiectul I – punctul 7O clasificare în care nu apar toate speciile genului este incompletă. Subiectul III – punctul 1Premisa este propoziţia unui raţionament din care va fi inferată concluzia raţionamentului. Subiectul III – punctul 2

- Teza argumentării- Temeiurile argumentării

VARIANTA 65Subiectul I – punctul 7O clasificare în care specii străine genului în discuţie şi care aparţin altui gen este prea abundentă. Subiectul III – punctul 1Concluzia este propoziţia unui raţionament obţinută din una sau mai multe propoziţii numite premise. Subiectul III – punctul 2

- Definitul- Definitorul

VARIANTA 66Subiectul I – punctul 7Un argument este o formă logică care poate fi calificată ca validă sau nevalidă. Subiectul III – punctul 1Inferenţa deductivă este raţionamentul în care concluzia este la fel de generală sau mai puţin generală decât premisele. Subiectul III – punctul 2

- Definirea- Clasificarea

VARIANTA 67Subiectul I – punctul 7Pentru obţinerea unei concluzii adevărate este necesar, dar nu şi suficient să plecăm de la premise adevărate. Subiectul III – punctul 1Inferenţa nedeductivă este raţionamentul în care concluzia este mai generală decât premisele. Subiectul III – punctul 2


VARIANTA 68Subiectul I – punctul 7Pentru obţinerea unei concluzii valide este necesar şi suficient să respectăm regulile de validitate ale argumentelor sau inferenţelor. Subiectul III – punctul 1

Extensiunea unui termen este formată din totalitatea obiectelor ale căror proprietăţi constituie intensiunea termenului.Subiectul III – punctul 2

- Termenul- Propoziţia

VARIANTA 69Subiectul I – punctul 7Pentru obţinerea unei concluzii adevărate este necesar şi suficient să plecăm de la premise adevărate şi să respectăm regulile de validitate ale argumentelor sau inferenţelor. Subiectul III – punctul 1Implicaţia este funcţia de adevăr care este falsă dacă şi numai dacă prima propoziţie (antecedenta) este adevărată, iar cea de-a doua propoziţie (consecventa) este falsă; în celelalte cazuri, implicaţia este adevărată.Subiectul III – punctul 2

- Inferenţe deductive valide- Inferenţe deductive nevalide

VARIANTA 70Subiectul I – punctul 7Confundarea cauzei şi a condiţiei este o formă de sofism care constă în considerarea unora sau a tuturor condiţiilor drept cauze. Subiectul III – punctul 1Tautologia este rezultatul calculului cu propoziţii compuse care conţine numai valoarea de adevăr „adevărat”. Subiectul III – punctul 2


VARIANTA 71Subiectul I – punctul 7Definirea este operaţie logică prin care se precizează extensiunea şi intensiunea unei noţiuni. Subiectul III – punctul 1Definitorul este elementul din structura definiţiei care precizează caracteristicile definitului. Subiectul III – punctul 2

- Conjuncţie- Implicaţie

VARIANTA 72Subiectul I – punctul 7Clasificarea este operaţia logică de ordonare şi grupare a obiectelor, după diferite criterii, în clase din ce în ce mai generale. Subiectul III – punctul 1Propoziţia categorică este forma logică în care se exprimă un singur raport logic între doi termeni, acest raport fiind necondiţionat de altceva.

Subiectul III – punctul 2- Premisa majoră- Premisa minoră- Concluzia

VARIANTA 73Subiectul I – punctul 7O definiţie este circulară dacă şi numai dacă definitorul îl conţine în alcătuirea sa pe definit. Subiectul III – punctul 1Raţionamentul ipotetic este tipul de inferenţă în care, deşi premisele sunt adevărate, concluzia rămâne totuşi probabilă.Subiectul III – punctul 2

- Elementele clasificări- Clasele

VARIANTA 74Subiectul I – punctul 7O definiţie este circulară dacă şi numai dacă definitorul îl conţine în alcătuirea sa pe definit. Subiectul III – punctul 1Inferenţa deductivă validă este tipul de raţionament deductiv corect din punct de vedere formal. Subiectul III – punctul 2

- Ia în considerare doar o parte din cazurile particulare- Concluzia sa are un grad mare de probabilitate

VARIANTA 75Subiectul I – punctul 7O definiţie circulară nu este falsă, însă este lipsită de valoare informativă. Subiectul III – punctul 1Premisa minoră este a doua propoziţie dintr-un silogism, formată din subiect si termenul mediu. Subiectul III – punctul 2

- Concluzia este mai generală decât premisele- Concluzia este probabilă

VARIANTA 76Subiectul I – punctul 7O definiţie este afirmativă dacă şi numai dacă definitorul enunţă afirmativ despre definit, adică arată cum este acesta şi nu cum nu este el. Subiectul III – punctul 1Raţionamentul este operaţia logică prin care din propoziţii date numite premise se deduce o altă propoziţie numită concluzie.Subiectul III – punctul 2



În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, contrara unei propoziţii categorice universal afirmative adevărate este falsă. Subiectul III – punctul 1Inferenţa imediată este raţionamentul în care dintr-o singură premisă se obţine o concluzie, folosind două tehnici numite conversiune şi obversiune.Subiectul III – punctul 2

- Concluzia este mai generală decât premisele- Concluzia este probabilă

VARIANTA 78Subiectul I – punctul 7În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, contradictoria unei propoziţii categorice universal afirmative adevărate este falsă. Subiectul III – punctul 1Formula contingentă este rezultatul final al calculului propoziţional cu propoziţii compuse care conţine şi valoarea de adevăr „adevărat” şi valoarea de adevăr „fals”.Subiectul III – punctul 2


VARIANTA 79Subiectul I – punctul 7În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, subalterna unei propoziţii categorice universal afirmative adevărate este adevărată. Subiectul III – punctul 1Inferenţa deductivă imediată este raţionamentul în care dintr-o singură premisă se obţine o concluzie prin intermediul a două tehnici numite conversiune şi obversiune. Subiectul III – punctul 2

- Indicatori de premisă- Indicatori de concluzie

VARIANTA 80Subiectul I – punctul 7În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, supraalterna unei propoziţii categorice particular afirmative adevărate este probabilă. Subiectul III – punctul 1Raţionamentul disjunctiv este argumentul cu propoziţii compuse în care prima premisă este o disjuncţie; este de două tipuri: ponendo-tollens şi tollendo-ponens.Subiectul III – punctul 2

- Fundamentul demonstraţiei- Procesul de demonstrare


În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, subcontrara unei propoziţii categorice particular afirmative false este adevărată. Subiectul III – punctul 1Propoziţia categorică este forma logică în care se exprimă un singur raport logic între doi termeni, acest raport fiind necondiţionat de altceva.Subiectul III – punctul 2


VARIANTA 82Subiectul I – punctul 7În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, subcontrara unei propoziţii categorice particular afirmative adevărate este probabilă. Subiectul III – punctul 1Indicatorul de argumentare este cuvântul sau grupul de cuvinte care arată dacă propoziţia pe care o introduce este premisă sau concluzie. Subiectul III – punctul 2

- Raţionamente deductive- Raţionamente inductive

VARIANTA 83Subiectul I – punctul 7În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, contrara unei propoziţii categorice universal negative adevărate este falsă. Subiectul III – punctul 1Modus ponendo-ponens este argumentul deductiv ipotetic cu propoziţii compuse în care a doua premisă este afirmativă iar concluzia afirmativă.Subiectul III – punctul 2

- Termenul mediu- Termenii extremi

VARIANTA 84Subiectul I – punctul 7În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, contradictoria unei propoziţii categorice universal negative adevărate este falsă. Subiectul III – punctul 1Formula inconsistentă este rezultatul final al calculului propoziţional cu propoziţii compuse care conţine doar valoarea de adevăr „fals”; se mai numeşte contradicţie.Subiectul III – punctul 2

- Silogismul- Polisilogismul

VARIANTA 85Subiectul I – punctul 7În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, subalterna unei propoziţii categorice universal negative adevărate este adevărată. Subiectul III – punctul 1

Premisa majoră este prima propoziţie a silogismului compusă din termenul major (P) şi termenul mediu (M).Subiectul III – punctul 2

- Teza argumentării- Temeiurile argumentării

VARIANTA 86Subiectul I – punctul 7În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, supraalterna unei propoziţii categorice particular negative adevărate este plauzibilă. Subiectul III – punctul 1Termenul major este unul din cei trei termeni ai silogismului, el fiind predicatul silogismului. Subiectul III – punctul 2


VARIANTA 87Subiectul I – punctul 7În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, contradictoria unei propoziţii categorice particular negative adevărate este falsă. Subiectul III – punctul 1Propoziţia categorică este forma logică în care se exprimă un singur raport logic între doi termeni, acest raport fiind necondiţionat de altceva.Subiectul III – punctul 2

- Inferenţe deductive valide- Inferenţe deductive nevalide

VARIANTA 88Subiectul I – punctul 7În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, subcontrara unei propoziţii categorice particular negative adevărate este plauzibilă. Subiectul III – punctul 1Modus tollendo-tollens este argumentul deductiv ipotetic cu propoziţii compuse în care a doua premisă este negativă iar concluzia tot negativă. Subiectul III – punctul 2

- Definirea - Clasificarea

VARIANTA 89Subiectul I – punctul 7În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, contrara unei propoziţii categorice universal afirmative false este plauzibilă. Subiectul III – punctul 1Termenul minor este unul din cei trei termeni ai silogismului, el fiind subiectul silogismului. Subiectul III – punctul 2

- Modus ponendo-ponens- Modul tollendo-tollens

VARIANTA 90Subiectul I – punctul 7În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, contradictoria unei propoziţii categorice universal afirmative false este adevărată. Subiectul III – punctul 1Termenul mediu este unul din cei trei termeni ai silogismului, el făcând posibilă legătura între subiect şi predicat. Subiectul III – punctul 2

- Modus ponendo-tollens- Modus tollendo-ponens

VARIANTA 91Subiectul I – punctul 7În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, subalterna unei propoziţii categorice universal afirmative false este plauzibilă. Subiectul III – punctul 1„Definiens” sau definitorul este elementul din structura definiţiei care precizează caracteristicile definitului.Subiectul III – punctul 2


VARIANTA 92Subiectul I – punctul 7În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, supraalterna unei propoziţii categorice particular afirmative false este falsă. Subiectul III – punctul 1Modus ponendo-tollens este argumentul deductiv disjunctiv cu propoziţii compuse, în care a doua premisă este afirmativă iar concluzia este negativă. Subiectul III – punctul 2

- Premisa majoră- Premisa minoră

VARIANTA 93Subiectul I – punctul 7În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, contradictoria unei propoziţii categorice particular afirmative false este adevărată. Subiectul III – punctul 1Legea logică este formula adevărată independent de valorile variabilelor propoziţionale.Subiectul III – punctul 2

- Inferenţe deductive cu o premisă- Inferenţe deductive cu două premise

VARIANTA 94Subiectul I – punctul 7În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, contrara unei propoziţii categorice universal afirmative false este probabilă sau este nedeterminată. Subiectul III – punctul 1

Echivalenţa este funcţia de adevăr care este adevărată dacă şi numai dacă cele două propoziţii au aceeaşi valoare de adevăr; în caz contrar, ea este falsă.Subiectul III – punctul 2

- Argumente ipotetice- Argumente disjunctive

VARIANTA 95Subiectul I – punctul 7În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, contrara unei propoziţii categorice universal negative false este plauzibilă. Subiectul III – punctul 1Argumentul nedeductiv tare este argumentul a cărui concluzie are un grad ridicat de probabilitate.Subiectul III – punctul 2

- Termenul- Propoziţia

VARIANTA 96Subiectul I – punctul 7În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, contradictoria unei propoziţii categorice universal negative false este adevărată. Subiectul III – punctul 1Silogismul este inferenţa deductivă mediată formată din două premise şi o concluzie.Subiectul III – punctul 2

- Inferenţe deductive mediate- Inferenţe deductive nemediate

VARIANTA 97Subiectul I – punctul 7În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, subalterna unei propoziţii categorice universal negative false este plauzibilă. Subiectul III – punctul 1Modul tollendo-ponens este argumentul deductiv disjunctiv cu propoziţii compuse, în care a doua premisă este negativă iar concluzia este afirmativă. Subiectul III – punctul 2

- Inducţia completă ia în considerare toate cazurile particulare, în vreme ce inducţia incompletă ia în considerare doar o parte din ele

- Concluzia inducţiei incomplete are un grad redus de probabilitate

VARIANTA 98Subiectul I – punctul 7În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, supraalterna unei propoziţii categorice particular negative false este falsă. Subiectul III – punctul 1Termenul mediu este unul din cei trei termeni ai silogismului, el făcând posibilă legătura între subiect şi predicat.Subiectul III – punctul 2

- Raţionamente deductive- Raţionamente inductive

VARIANTA 99Subiectul I – punctul 7În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, contradictoria unei propoziţii categorice particular negative false este adevărată. Subiectul III – punctul 1Extensiunea unui termen este formată din totalitatea obiectelor ale căror proprietăţi constituie intensiunea termenului.Subiectul III – punctul 2


VARIANTA 100Subiectul I – punctul 7O propoziţie categorică este o unitate de discurs care poate fi adevărată sau falsă.Subiectul III – punctul 1Propoziţia categorică este forma logică în care se exprimă un singur raport logic între doi termeni, acest raport fiind necondiţionat de altceva.Subiectul III – punctul 2

- Analogia- Inducţia

Documents

Partea teoretica