,,Parintii nu le acorda copiilor nici macar respectul aratat unui strain": de ce modelul traditional de educatie este profund gresit

Oana Baltoc,

,,De ce copiii pedepsiti continua sa fie obraznici, daca pedeapsa este considerata de sute de ani o metoda educationala atat de eficienta-" - iata una dintre problemele ridicate de expertul american in parenting Alfie Kohn in cadrul seminarului sustinut in weekend la Bucuresti in fata a 500 de parinti curiosi sa afle cat de nociv este modul traditional de a creste un copil.

,,Pedeapsa si recompensa sunt fetele aceleiasi monede, dar o moneda care cumpara extrem de putine lucruri pozitive", in masura in care folosirea lor ca parte esentiala a educatiei conventionale duce, pe termen lung, in egala masura, la efecte negative dovedite stiintific. Psihologul Alfie Kohn le-a explicat parintilor si viitorilor parinti romani de ce stilul traditional de educatie, ale carui rezultate suntem multi dintre noi, este profund gresit sub atat de multe aspecte.

Pedeapsa, dar si recompensa sunt atat de populare in randul parintilor din intreaga lume nu pentru ca si-ar fi dovedit eficienta pe termen lung, ci pentru ca sunt foarte simplu de folosit si dau rezultate pe termen scurt si foarte scurt. In schimb, inlocuirea pedepeselor si recompeselor, laudelor exagerate si folosite in orice circumstanta presupune depunerea de eforturi considerabile, de curaj, inventivitate si infinita rabdare, a mai punctat Kohn.

Nu in ultimul rand, reputatul psiholog american crede ca o alta greseala capitala pe care o fac dintotdeauna parintii este ca nu-si trateaza copiii cu respect, chiar daca au acest comportament fara sa realizeze ca ii desconsidera fix pe cei pe care se presupune ca ii iubesc neconditionat si pentru care ar face orice.

,,Ii aratam unui strain sau unui coleg mai mult respect, mai multa consideratie decat copilului nostru. Ce se intampla atunci cand vezi un strain sau un coleg ca se impiedica si cadea Il ajuti sa se ridice, ii scuturi hainele, il intrebi daca a patit ceva si daca are nevoie de ajutor. Nu ti-ai permite sa-i tragi una dupa ceafa, sa-i spui ca este cascat si ca nu se uita pe unde merge, dar exact asa reactioneaza foarte multi parinti in privinta copiilor lor", a oferit Kohn un exemplu pentru a ilustra lipsa de respect de care vorbeste. 

Alfie Kohn FOTO  Alex Smeu/Totul despre mame

Parintii sunt primii care isi hartuiesc si isi agreseaza copiii, acasa, apoi se mira ca la scoala ori se transforma in victimele altor copii, ori devin la randul lor hartuitorii altor copii, a explicat psihologul modul in care violenta naste violenta, chiar daca adesea nu este vorba despre violenta fizica din partea adultului, ci de violenta emotionala, de tipul interzicerii anumitor lucruri care ii fac placere copilului sau de afisarea ostentativa a dezamagirii atunci cand copilul nu se ridica la nivelul asteptarilor parintelui. 

,,Laudele nu construiesc increderea in sine, ci trasforma copiii in dependenti de laude"

Educatia traditionala a generat si continua sa genereze generatii de ,,praise junkies" (dependenti de recompense) pe banda rulanta si da nastere ,,parintilor-telecomanda", obsedati sa-si controleze copiii nu numai in tot ceea fac, de la modul in care se imbraca si dorm, pana la ceea ce mananca, dar si felul in care gandesc si, mai ales, simt. Nu este de mirare in aceste conditii ca parintii le ignora copiilor sentimentele si ajung sa le spuna inclusiv ceea ce trebuie sa simta. ,,De exemplu, atunci cand fratele mai mare izbucneste suparat si spune ca isi uraste fratele mai mic, parintele incearca sa-l convinga de faptul ca nu are cum sa simta asa ceva pentru ca este fratele lui si

trebuie sa-l iubeasca, in loc sa discute cu copilul despre motivul care il determina sa spuna ceva atat de radical", explica Kohn modul in care parintii reusesc, fara sa realizeze, sa minimalizeze emotiile si sentimentele copiilor lor. Adesea, parintele ignora aceste nevoi emotionale doar pe motivul ca sunt mici si adultul este cel care le stie pe toate mai bine, chiar daca se dovedeste ca de multe ori nu are habar de nevoile fiintei careia i-a dat viata.

Desi multi parinti sunt tentati sa creada ca teoria propusa de Kohn este o forma de a milita pentru modelul parental extrem de permisiv, in care parintele isi lasa copilul sa faca orice are chef, psihologul neaga aceste acuzatii explicand ca nu vrea decat ca parintii din ziua de azi sa realizeze cat de mult rau ne face educatia traditionala, ale carei victime suntem de atata amar de vreme. ,,Nu spun ca parintii ar trebui sa-si lase copiii sa se creasca singuri, ci le spun cat de  grave sunt consecintele educatiei traditionale, bazata pe pedeaspa si recompense", consecinte pe care multi dintre noi le realizam abia la varsta adulta, cand ajungem sa le reprosam celor care ne-au dat viata ca au crescut persoane lipsite de incredere in sine, care nu au curaj sa ia decizii importante ce ar putea sa le schimbe viata in bine.

Orice proaspat parinte iti va spune ca isi doreste sa creasca un copil independent, sigur pe el, liber in gandire si actiune, creativ si curajos, dar paradoxul este ca, in timp, reuseste sa actioneze in asa fel incat rezultatul va fi un adult manipulabil, lipsit de initiativa, temator si obedient in fata celor mai autoritari decat el. Nu spun ca acest lucru se intampla in 100% din situatii, pentru ca sunt o multime de factori care pot inclina balanta intr-un sens sau altul. In proportie coplesitoare, avem insa de-a face cu copii care ori devin adulti nesiguri, care asteapta sa primeasca ordine de la altii (ideea de ,,yes man") ori ajung firi tiranice, care ii manipuleaza pe cei din jur, in opinia lui Alfie Kohn. 

Aceste rezultate pe care nu le dorim, dar le obtinem sunt incurajate si perpetuate inclusiv la nivelul sistemului de invatamant, unde copilul este conditionat sa invete sub amenintarea notelor sau a calificativelor, ori a recompenselor, in loc sa-i fie stimulata placerea de a descoperi lucruri noi si astfel de incuraja studiul benevol, care dezvolta creativitatea.

Alfie Kohn a sustinut seminarul ,,Dincolo de educatia conventionala", parte din seria conferintelor ,,Parenting neconditionat" organizata de platforma online Totul despre mame, in fata a aproximativ 500 de parinti si viitori parinti FOTO  Alex Smeu/Totul despre mame

Alfie Kohn considera, de asemenea, ca tentatia parintilor de a folosi laude fara acoperire in relatia cu copiii lor denota o viziune egoista a parintelui asupra copilului. Motiv pentru care parintele ar trebui sa ofere explicatii cat mai descriptive atunci cand observa un progres al copilului, ceea ce presupune sa-i arati ca ai observat ca a bifat o reusita, dar fara un entuziasm exagerat. ,,Atunci cand copilul a facut ceva bine lasati-l sa se bucure de reusita sa si sa intelega exact de ce este de admirat ceea ce a facut. Explicati-i, de exemplu, ca desenul sau este reusit pentru ca pentru prima data i-a adaugat nas si urechi omului creionat, nu-i spuneti doar ca este extraordinar ceea ce a facut si ca sunteti mandru de el fara sa stie exact de ce", explica Alfie Kohn.

Un alt aspect important, copilul nu-si manipuleaza parintii si nu le testeaza rabdarea cu zecile de moduri in care ii scot din sarite, ci le testeaza limitele dragostei. Copilul vrea sa simta ca este iubit si acceptat indiferent de greselile pe care le face, nu sa fie iubit pentru ca face ceea ce i se spune. 

Kohn a avansat in cadrul seminarului de la Bucuresti si o serie de motive demonstrate stiintific, de-a lungul timpului, pentru care pedeapsa nu functioneaza in educatia copilului:

1. Pedeapsa infurie copilul pentru ca nu are cum sa riposteze, il transforma in victima, iar la randul sau, victima va invata cum sa-i victimizeze pe altii sau sa se comporte ca o victima.

2. Atunci cand este obligat sa faca lucruri pe care nu vrea sa le faca, copilul pedepsit intelege ca omul care il forteaza are o problema pe care incearca sa o rezolve apeland la putere.

3. Amenintarile reprezinta o bomba cu ceas care, mai devreme sau mai tarziu, ajunge sa-i explodeze in fata initiatorului. Exista un principiu al paradoxului, dezvoltat de Thomas Gordon, conform caruia cu cat te bazezi mai mult pe puterea pe care o ai asupra celorlalti, cu atat vei avea mai putina influenta asupra vietii lor.

4. Pedeapsa erodeaza relatia dintre copil si parinte. Copilul de varsta mica vede in parintele care il pedepseste ,,uriasul care ma face nefericit si de care mi-e teama, chiar daca tot el este cel care ma ingrijeste, imi sterge lacrimile, ma apara de ce este rau". Aceasta atitudine duala a parintelui este foarte derutanta pentru copil, iar in timp acesta invata ca tocmai atunci cand are mai mare nevoie de sprijinul parintelui (cand face greseli grave) trebuie sa se fereasca de el si de reactiile sale negative.

5. Pedeapsa distrage copiii de la lucruri importante, cum ar fi sa inteleaga si sa-si insuseasca valori importante, cum ar fi compasiunea si grija fata de ceilalti. Un copil care va fi certat si pedepsit de parinte pentru ca si-a lovit fratele mai mic sau prietenul de joaca nu va intelege ca a gresit, ci ca data viitoare va face acelasi lucru, dar fara sa fie prins, plus ca va invata sa acumuleze resentimente si sa se razbune. De aceea, parintele trebuie sa se concentreze nu in a-l invinovati si pe tipul de pedeapsa, ci pe intelegerea modului in care se simte victima sa.  Cu alte cuvinte, pedeapsa il face pe copil sa se concentreze pe propria persoana la modul in care se intreaba ce i se poate intampla lui daca nu se supune si ii face rau altui copil. Il invata ca daca este prins, i se va intampla lui ceva rau. Copiii pedepsiti dobandesc o capacitate incredibila de a face o analiza cost-beneficii atunci cand au de gand sa initieze ceva ce stiu ca este gresit, pentru care vor fi aspru taxati de parinti, daca va fi prins. Iar acest lucru se vede cel mai bine in cazul adolescentului care face alegeri gresite, desi stie care vor fi consecintele din directia parintelui. ,,Merita sa fiu pedepsit pentru a-mi satisface o placere interzisa, acesta este modelul de analiza pe care pedeapsa il invata pe copil", explica Kohn. 

In acelasi timp, parintii nu realizeaza ca se folosesc de puterea pe care o au asupra unui copil din cauza frustrarilor aduse de relatiile de putere de la serviciu, unde trebuie sa se supuna ordinelor venite din partea unor sefi autoritari

, care nu accepta sa le fie pusa la indoiala deciziile chiar daca sunt proaste, ori nu reusesc sa-si controleze subalternii. Copilul devine automat, in aceasta situatie, persoana asupra careia ne putem refula aceste sentimente negative acumulate. O alta motivatie pentru care parintele isi pedepseste copilul si isi impune vointa cu forta este teama inconstienta ca isi va pierde respectul pe care copilul i-l datoreaza. 

In concluzie, iubirea neconditionata ar putea fi aplicata, la modul general, prin cateva schimbari in abordarea educatiei traditionaliste:

1. Reconsiderarea cerintelor si asteptarilor pe care parintii le au de la copiii lor. Sa analizam daca ceea ce le cerem copiilor nostri este vital, rezonabil si potrivit intr-o anumita imprejurare.

2. Parintele nu trebuie sa piarda din vedere niciodata, cu niciun pret, ca relatia cu copilul este cea mai importanta, nu ca adultul sa aiba mereu dreptate. Niciun parinte nu ar trebui sa vrea ca copilul sau sa se teama de el si sa intepeneasca atunci cand il vede. Un exemplu comun este cat de multa importanta dau parintii unui lucru atat de banal cum ar fi ordinea pe care copilul o mentine in camera sa. Atata timp cat siguranta si sanatatea copilului nu sunt puse in pericol de faptul ca este dezordine la el in camera, de ce ar trebui obligat si amenintat ca sanctuarul sau, singurul loc din lume care ar trebui sa arate asa cum isi doreste, sa fie asa cum vrea adultulă"

3. Parintele trebuie sa invete sa se puna in locul copilului pentru a intelege daca este bine sau nu modul in care procedeaza. Sa nu-l mai intereseze ca cei din jur il judeca aspru daca nu arata ca isi stapaneste copilul si ca l-a dresat asa cum societatea considera ca un copil trebuie sa se comporte. Cine vrea un copil cuminte si obedient, care nu ridica niciun fel de probleme, ar trebui sa se multumeasca mai degraba cu un acvariu cu pesti, in opinia lui Kohn.

4. Parintii nu ar trebui sa pretinda ca sunt mai competenti in rol de parinte decat sunt cu adevarat. Dar acest lucru se intampla pentru ca parintilor le este teama sa le arate copiilor ca sunt si ei vulnerabili, ca si ei gresesc sau ca pot fi raniti de o actiune a copilului.