STILUL DE PARENTING EXIGENT VS PERMISIV (argumente pro și contra)

Motto: “Tell me and I forget, teach me and I may remember, involve me and I learn.”  Benjamin Franklin

1. INTRODUCERE:

Stilul parental sau stilul de parenting se referă la ansamblul comportamentelor

și emoțiilor pe care părinții le au față de copiii lor și la modul în care părintele

abordeaza relația cu copilul său. Acesta este influențat de mai multi factori precum:

cultura, educație, mediu, poziție socială, structura familiei etc. Diana Baumrind (1971,

1989, 1991) reclama existența a două dimensiuni importante în constituirea unui stil

de parenting: responsivitate (caldura, implicarea emotională - capacitatea parintelui de

a fi apropiat afectiv de copil) și gradul de control exercitat de aceștia asupra copilului,

prin stabilirea și respectarea regulilor și setarea limitelor. Dimensiunea responsivității

este caracterizată de afectiune, acceptare și preocupare iar dimensiunea cerințelor

este caracterizată de restricție, intruziune și disciplină.

Prin combinarea acestor dimensiuni se disting 4 stiluri de parenting: exigent

(cerințe și responsivitate crescute), autoritar (cerințe crescute, dar responsivitate

scăzută), permisiv/indulgent (responsivitate crescută, dar cerinte scăzute) și

neglijent (responsivitate și cerinte scăzute)

2. STILUL DE PARENTING PERMISIV

Stilul parental permisiv implică niveluri ridicate ale responsivității dar este

scăzut în cerințe și control. Aceștia sunt receptivi la nevoile si dorințele copiilor lor

și sunt indulgenți cu ei.  Nu le refuza aproape niciodata cerințele copiilor și nu le

interzic comportamentele neadecvate. Părinţii cedează în fata insistentei copilului, nu

sunt consecvenţi în respectatarea regulilor. Copii crescuţi de părinţi permisivi au

încrederea în sine scăzută, nu sunt responsabili şi nu perseverează atunci când

întâmpină provocări sau neajunsuri în îndeplinirea unei sarcini.

Alte studii sugereaza ca băieții adolescenți crescuți de părinți permisivi au mai

multe sanse de a reacționa cu emoții intense, negative la conflictele sociale (Miller et

al 2002).

Acesti copii tind sa fie impulsivi, lipsiti de auto-control (Piotrowski et al

2013) si au realizari școlare scăzute. Ca adolescenți se vor angaja în mai multe

abateri școlare și consum de alcool ori droguri decât covarstnicii care au părinți

exigenți. (Miller et al 2002).

3. STILUL DE PARENTING EXIGENT

Părinţii sunt centraţi pe copil, iar responsivitatea este combinată cu cerințele și

controlul exercitat asupra acestora. Aceștia se manifestă prin sensibilitate,

exprimându-și afecţiunea faţă de copil, însă impun standarde înalte de

comportament.

Urmăresc să mențină un echilibru între nivel ridicat de cerințele absolutiste

și unul ridicat de receptivitate (Baumrind, 1991 b; Dornbusch, Ritter, Leiderman,

Roberts, și Fraleigh, 1987).

Parinții stabilesc standarde clare și limite pentru copiii lor si sunt fermi in

aplicarea lor, dar în același timp acordă copiilor autonomie considerabilă în aceste

limite.

Părinții sunt atenți și receptivi la preocupările și dorințele copiilor, și iau în

considerare și respectă perspectiva copiilor.

Părinții exigenți tind să aibă cerințe dar de asemenea sa fie calzi și receptivi.

Aceștia isi doresc pentru copiii lor responsabilitate socială, asertivitate si auto-

control (Baumrind, 1991)

Baumrind a constatat ca acei copii care au părinți exigenți tind să fie mai

competenți, siguri pe sine, și populari printre co-vârstnici. Ei sunt capabili să se

comporte în acord cu expectanțele adulților și au comportamente antisociale scăzute.

Ca adolescenți, ei tind sa aibă competențe academice și sociale ridicate, încredere în

sine și abilități de coping și tind să aibă mai puține probleme comportamentale și

consum de droguri.

Copii crescuţi într-un astfel de stil au încredere în forţele proprii, stima de

sine, dorinţa de afirmare.

4. ARGUMENTE PRO SI CONTRA A CELOR DOUA STILURI DE

PARENTIG

4. 1. AVANTAJELE STILULUI PARENTAL PERMISIV

Părinții permisivi sunt receptivi la nevoile si dorințele copiilor lor și sunt

indulgenți cu ei.

Părinții permisivi oferă copiilor oportunități să învețe să facă față cu succes

provocărilor

Stilul parental permisiv a fost găsit ca având anumite rezultate pozitive în

dezvoltare (încredere în sine și competențe sociale)

Au capacitate crescuta de a gandi creativ și inovator – fiind liberi în a

urmări ceea ce-și doresc, sunt capabili să gândească în afara ”standardelor

impuse’.

Stilul parental permisiv nu impune reguli stricte, deoarece ei cred ca copiii pot

să își regleze propriul comportament prin dialog și reflecție.

Au tendința de a dezvolta un comportament asertiv deoarece acestia cresc

fără a fi legați la ochi și orbiți, constranși intr-un fel sau altul de parinți,

devenind astfel stăpâni pe ”soarta” lor.

Sunt mai fericiți și tind să aibă probleme psihologice mai puține

4. 2. DEZAVANTAJELE STILULUI PARENTAL PERMISIV

Oferă copilului puțină ghidare parentală

Este scăzut în control și direcție putând influența dezvoltarea emoțională

Fiind caracterizat drept un stil indulgent, copii tind sa devină prea răsfățați

Se manifestă sub forma unui suport emoțional scăzut

Se crede ca atât stilul de parenting permisiv cât si cel autoritar sunt asociate

cu depresia la copii și adolescenți

Este corelat cu o dezvoltarea mintală precară

Se asociază cu performanță școlară scăzută

Se corelează cu problemele de comportament

Se asociază cu un procent ridicat al problemelor de natura sexuală și

sarcinilor nedorite la adolecenți

Se coreleaza pozitiv cu delincvența juvenilă (Hall, 2008; Waldfolgel, 2006)

Daca nu sunt împinși de părinții lor să lucreze au performante slabe și tind să

fie leneși

Copii care sunt cocolositi și supra-protejati devin slabi și incapabili să se

confrunte cu provocări și greutăți pentru a putea supraviețui într-o lume mai

dură

4. 3. AVANTAJELE STILULUI PARENTAL EXIGENT

Atât căldura părintească cât și monitorizarea se manifestă într-o manieră

ridicată (numit si parenting pozitiv)

Cel puțin pentru clasa de mijloc (la cei din tarile vestice si cu precadere

aparținând rasei albe) studiile arata ca un parenting exigent este cel mai

eficace stil dintre cele patru cunoscute

Stilul parental este caracterizat drept cald, ferm si corect, combină

dezvoltarea emoțională cu ghidarea părintească și exclude controlul

excesiv.

Studiile pe familii arată că atunci când ambii părinți aplică stilul parental

exigent, sunt mult mai eficace în creșterea unor copii dezvoltați și echilibrați

(Meteyer & Perry-Jenkins, 2009). 

Copii crescuți de părinți exigenti au mai multe sanse de a deveni

independenți, de sine-stătători, integrați social, cu succes academic, și cu

comportamente bune

Este mai puțin probabil ca aceștia să raporteze depresie și anxietate, și să se

angajeze în comportamente antisociale, cum ar fi delincvența sau consumul de

droguri.

Când copiii fac greșeli sau se comporta dezadaptativ, parintii exigenti discuta

cu copiii lor.

Părinții exigenti încurajeaza conversatii care duc la un consens, și explica

consecințele comportamentului bun și celui rău.

Când copiii fac greșeli sau se comporta dezadaptativ, parintii exigenti discuta

cu copiii lor.

Este mai Putin probabil ca parintii exigenti sa-si controleze copiii prin

pedepse aspre sau arbitrare, rușine, sau retragerea iubirii.

Cu alte cuvinte, stilul parental exigent reflectă un echilibru între cele două

valori - libertate și responsabilitate.

Acestia vor să încurajeze independența copiilor lor. Dar ei, de asemenea,

doresc să promoveze auto-disciplina, maturitate, precum și respectul pentru

ceilalți.

Unii cercetători se rezuma astfel: părinți exigenti sunt foarte receptivi și foarte

exigenti (Maccoby și Martin 1983).

4.4. DEZAVANTAJELE STILULUI PARENTAL EXIGENT

• Părinții care preferă stilul exigent este mult mai probabil ca adolescenții să fie

rigizi, inflexibili, să aibă nevoie de reguli clare pentru a se simți în siguranță.

• Nu iși asumă responsibilitatea pentru propriile sentimente, îi invinovățesc pe

alții pentru ele, ascund informații sau mint despre propriile sentimente,

exagerază sau minimizează propriile sentimente.

• Stilul parental exigent aduce satisfactii atat copilului cat si parintelui. Cu toate

acestea, acest stil de parenting poate transforma copilul într-un rebel și acesta

poate merge complet împotriva voinței părinților săi.

• În cazul unei situații de criză sau dispută, părintele poate trece la un rol mai

dominant, astfel copilul poate deveni confuz si deranjat de aceasta, ce ar putea

duce la o ruptură între cei doi.

• Părinții pot aplica regulile pentru a se potrivi situației, ce  ar putea contrazice

capriciile copilului, lasandu-l pe acesta cu o viziune asupra părinților lui mai

mult autoritară decât una părieteneasca. Acest sentiment poate învinge chiar

scopul stilului parental exigent.

5. EFECTELE STLULUI PARENTAL EXIGENT vs PERMISIV ASUPRA

DEZVOLTARII LA COPII.

Stilul parental exigent: Copiii crescuţi într-un astfel de stil au încredere în

forţele proprii, stima de sine, dorinţa de afirmare. De asemenea, comunică cu uşurinţă,

sunt populari, îşi manifesta curiozitatea şi înregistrează rezultate bune la învăţătură

De ce copiii care provin din familii cu stil parental exigent cresc atat de bine?

Fiecare componentă a stilului parental exigent pare să aibă propriile sale

beneficii.

Explicarea motivelor regulilor a fost ascociata cu abilități mai avansate de

raționamente morale (Krevans și Gibb 1996; Kerr et all 2004).

Cercetarea sugerează următoarele aspecte:

1. Stilul parental cald, receptiv promovează atașamente securizante și protejează

copiii în a dezvolta problemelor internalizate.

2. Parintii care pun în aplicare limite au mai putine sanse de a avea copiii care se

implica în consumul de droguri și alcool, delincvența juvenilă, sau a altor

comportamente antisociale (Lamborn et al 1991; Steinberg et al 1992; Querido et al

2002; Benchaya et al 2011; Luyckx și colab 2011).

3. Vorbind cu copii despre gânduri și sentimente poate consolida relații de

atașament - și ii face pe copiii as devina mai buni ”cititori de ganduri”

4. Părinții care evită mustrarea copilului pentru greșelile academice (de ex. "Sunt

dezamăgit de tine") pot avea copii care sunt mai optimisti în rezolvarea problemelor și

care învață mai bine (Kamins și Dweck 1999; Schmittmann et al 2006; van

Duijvenvoorde et al 2008).

5. Încurajarea independenței la copiii este legat încrederea în sine mai puternica,

de o mai buna rezolvare a problemelor, și sănătate emoționale imbunatatita (Turkel și

Tezer 2008; Rothrauff et al 2009; Lamborn et al 1991; Pratt et al 1988; Kamins și

Dweck 1999; Luyckx et al 2011).

6. Stilul paretal exigent poate ajuta la prevenirea agresivității și reduce

problemele legate de colegi la preșcolari (de exemplu, Choe și colab 2013; Yamagata

2013).

7. Încurajarea independenței și arătarea caldurii sufletesti sunt de asemenea

corelate cu copiii serviabili, binevoitori și populari.

Un alt argument este ilustrat de un studiu realizat în Olanda.

În acest studiu au fost observați copiii școlari care completau o sarcină de

puzzle împreună cu parinții lor acasă.

Rezultate: parintii care s-au comportat mai exigent în timpul sarcinii puzzle,

au avut copii care au fost evaluati ca fiind mai pro-sociali – serviabili si binevoitori -

de catre profesorii și colegii lor. Copiii cu părinți exigenti au fost de asemenea mai

populari (Dekovic și Janssens, 1992).

Există chiar dovezi care arată că cei care provin dintr-un cămin exigent sunt

mai adaptati/’acordati’ cu părinții lor și mai puțin influențabili de colegii lor.

Într-un studiu realizat pe elevi americani, li s-a prezentat acestora o serie de

probleme morale și au fost întrebati cum le-ar rezolva. Elevii care provin din familii

cu stil parental exigent au

Stilul parental permisiv: Într-o varietate de studii, stilul parental permisiv a

fost asociată cu probleme de comportamento la copii.

De exemplu, Susie Lamborn si colegii au aplicat chestionare la peste 4000 de

familii americane și au constatat că copii cu părinți permisivi au avut rezultate școlare

mai slabe (Lamborn et al 1991).

6. COMPORTAMENTUL ADOLESCENTIN: STILUL EXIGENT vs

PERMISIV

6.1. STILUL EXIGENT:

In general, studiile ( Jackson, Henriksen, & Foshee, 1998; Kremers, Brug, De

Vries, & Engels, 2003; Radziszewska Richardson, Dent, & Flay, 1996) au

arătat că adolescenţii crescuţi în medii familial exigente mănâncă mai

sănătos (mai multe fructe), fumează mai puţin, consumă mai puţin alcool,

şi prezintă o mai mică probabilitate de a consuma marijuana. De asemenea, ei

prezintă o mai bună dezvoltare psihosocială, o competenţă academica

înaltă, niveluri mai scăzute de comportament delicvent, şi mai puţine

simptome somatice (Steinberg, Lamborn, Darling, Mounts, & Dornbusch,

1994).

Jackson&Co. (1998) au arătat ca parentingul exigent este invers relaţionat cu

portul de arme şi violenţa interpersonală, furia şi alienarea.

Suldo si Huebner (2004) s-au axat pe trei dimensiuni ale stilului parental

exigent, şi anume supervizarea strictă, suportul social şi implicare afectivă, şi

acordarea de autonomie psihologică si au găsit că, deşi toate cele trei

caracteristici relaţionează pozitiv cu Satisfacţia de Viaţă, cel mai puternic

corelant a fost perceperea de suport social din partea părinţilor.

6.2 .STILUL PERMISIV

Stilul parental permisiv este corelat cu inventivitatea invatata si un nivel

crescut al stimei de sine (Turkel &Tezer, 2008)

Inventivitatea invatata este corelata cu mai putine simptome depresive, grad

mai mare de auto-control, capacitate crescuta de a face fata stresului,

dezvoltarea gandirii inovative, creative, critice

Stilul parental caracterizat prin un nivel inalt de acceptare si implicare

respectiv un nivel scazut de strictete si impunere aste asociat cu o mai buna

stima de sine la adolescenti in comparatie cu un stil parental care are un nivel

ridicat de acceptare si implicare respectiv un nivel inalt de strictete si

impunere (Martinez & Garcia, 2007)

Cercetarile au aratat faptul ca stilul parental permisiv joaca un rol protectiv

legat de un nivel de consum mai mare de fructe si legume. Un stil parental

permisiv prezice un nivel crescut de consum al fructelor si legumelor, acest

efect mentinandu-se si dupa dupa 5 ani la follow-up. Astfel un stil permisiv

prezice un consum alimentar mai sanatos. (Berge,Wall, Loth & Neumark-

Sztainer, 2010)

7. ASPECTE PARTICULARE ALE VARIA IILOR CULTURALE: STILULȚ

EXIGENT vs PERMISIV

Cercetatorii Fernando Garcia și Enrique Gracia susțin că relațiile sociale din

Spania sunt mai puțin ierarhice decât in Statele Unite ale Americii sau Japonia.

Relațiile sociale sunt mai egalitare.

Ca urmare, rigoarea și controlul asociate stilului parental exigent sunt

percepute în mod negativ în Spania. Permisivitatea este mai acceptată din punct de

vedere social, iar parinții tind să aibă mai degrabă o astfel de atitudine, fiindu-le mai

ușor să se integreze. (Garcia și Gracia 2009)

Variatii culturale- stilul parental exigent nu inseamna întotdeauna democrație.

În țările occidentale, cum ar fi Australia și Statele Unite ale Americii, părinte exigent

include anumite practici democratice - cum ar fi luarea în considerare a preferințelor

copiilor atunci când se fac planuri de familie, sau încurajând copiii să-și exprime

propriile, eventual divergente, opinii.

În alte țări, aceste elemente democratice pot fi absente. De exemplu, un studiu

inter-cultural al stilurilor parentale din patru țări au descoperit ca parinții exigenti care

trăiesc în China și Rusia nu iau preferințele copiilor lor în considerare atunci când se

face planuri de familie.

Parintii chinezi nu încurajează copiii să-și exprime propriile opinii atunci

când nu sunt de acord cu cele ale lor (părinților), (Robinson et al 1996).

Dar într-o trăsătură cheie - raționament cu copiii - a fost identificată în toate

cele patru țări (Robinson et al 1997). Se pare că explicatia motivelor regulilor, și

discuțiile cu copiii care se comportă necorespunzător, este o practică larg răspândită.

In sudul Europei (Marchetti, 1997; Musitu & Garcia, 2001, 2004), precum

i in America de Sud (Villalobos, et al., 2004) s-a constatat faptul ca un stilș

parental permisiv este asociat cu o mai buna autoreglare la adolescenti, fapt

posibil ca o consecinta a accentului pus pe afectiune si egalitate intre relatii

(Triandis,1995; Gouveia, et al, 2003; Musitu & Garcia, 2004; Villalobos, iș

colab,2004).

Parintii asiatici au folosit stilul parental exigent deoarece acesta este

considerat benefic pentru copii. In acesta cultura practicile de disciplina stricte

sunt intelese ca o strategie care intretine armonia in familie si care asigura

dezvoltarea morala a copiiilor (Ho, 1989; Chao, 1994). Mai este subliniat faptul

ca stilul exigent la Asiatici este asociat cu ingrijorarea, grija si iubirea

parentala(Tobin, Wu, & Davidson, 1989; Chao, 1994).

Pe de alta parte stilul parental exigent la Americani este asociat cu

ostilitate, agresivitate, suspiciune si cu o pozitie dominanta (Rohner & Pettengill,

1985; Kim &Chun, 1994)

Totuși este uneori destul de difícil pentru a cuantifica exact barierele mai ales

interculturale, dentre cele doua stiluri deoarece ceea ce este exigență pentru o

categorie poate representa ceva normal, in sensul firescului, pentru o alta. De exemplu

in cazul permisivitatii. Există multe modalități de a fi permisiv. Dacă ofer copilului

autonomia de a-si programa ceea ce are de indeplinit, este aceasta un stil permisiv?

Dacă ofer adolescentului o marjă în stabilirea orei proprii de culcare, este acesta um

stil permisiv? Diferite cercetari ar putea avea răspunsuri diferite la aceste întrebări.

8. EFECTELE STIULUI PARENTAL EXIGENT vs PERMISIV,

ASUPRA PERFORMANȚELOR ACADEMICE

8. 1 STILUL PARENTAL EXIGENT

Performanţe şcolare ridicate în adolescenţă și o implicare mai puternică pe

plan academic

Elevii crescuţi într-un mediu exigent obţin scoruri mai înalte pentru

competenţa academică (Lamborn, Steinberg & Dornbusch,1991);

Analizele longitudinale au indicat o stabilitate în timp a trăsăturilor de

competenţă psihosocială şi academică, a distresului internalizat şi a

problemelor comportamentale.

Mai mult, concepţile despre propria performanţă academică au crescut,

iar purtarea nepotrivită în mediul şcolar a scăzut (Steinberg, Lamborn, Mounts

& Dornbusch, 1994);

Stilul parental exigent relaţioneaza pozitv cu adaptarea la noul mediu

studenţesc, atât pe plan subiectiv cât şi academic (Hickman, Bartholomae &

McKenry, 2000)

8.2. STILUL PERMISIV

Într-un studiu realizat asupra relației dintre stilul parental și performanțele

academice la adolescenții iranieni, publicat în ianuarie 2012, s-a indicat o relație

semnificativă negativă între stilul parental permisiv și performantele academice –

elevii care provenea din familii cu stil parental permisiv au inscris scoruri academice

mai scazute decat ceilalti adolescenti.

Acest rezultat este în concordanță cu constatarea precedentă a lui Roche et al.

(2007), care a arătat că nivelul de parenting permisiv a fost corelat cu sarcina

academică.

Parintii cu stil parental permisiv permit copiilor lor să aibă un control líber

asupra comportamentelor și acțiunilor lor. Sunt mai pasivi in luarea deciziilor

importante de către adolescenți. Prin urmare, este probabil ca adolescenții care provin

din medii cu stil parental permisiv nu au reguli clare și așteptări pentru realizari mari,

care, în consecință pot duce la motivatie redusa și performanțe academice slabe în

rândul adolescenților. Prezenta constatare este similară cu rezultatele lui Kim și

Rohner (2002), Parc și Bauer (2002), și Olige (2008).

9. STILUL PARENTAL EXIGENT vs PERMISIV SI FACTORII

SOCIOECONOMICI

Studiile au aratat in proportii mari ca stilul parental exigent este mai putin

comun in familiiile sarace si minoritatile entice. (e.g., Knight, Virdin, & Roosa,

1994; Mason, Cauce, Gonzales, & Hiraga, 1996; Steinberg, Mounts, Lamborn, &

Dornbusch, 1991)

Un studiu recent realizat pe familii de origine mexicană arată că adolecenții

prezintă o performanță școlară mai ridicată atunci când mesajele părințiilor erau

formate din informații despre relația dintre munca grea, conditiile socioeconomice și

succesul academic, combinate cu manifestarea ridicată a căldurii materne (Suizzo et

al., 2012, Shumow, L., Vandell, D.L., & Posner, J.K. (1998).

10. STILUL PARENTAL ASOCIAT STATUTUL PROFESIONAL AL

PARINTELUI

Analiza datelor a arătat că unul dentre cei doi parinți cu stil parental exigent nu are

loc de muncă. Comparativ cu alți părinți cu stil exigent, 59%  sunt angajați cu normă

întreagă și 66,6% lucrează mai mult de 8 ore. Testele arată, de asemenea, că părinții

cu stil permisiv din categoria de părinți care lucrează peste 8 ore sunt 16,7%.

Se pot observa difențele dentre cele doua stiluri parentale (exigente vs permisiv)

Tolerat=Permisiv

Authoritarian=Exigent

10. STILUL PARENTAL ASOCIAT CU VÂRSTA

Un studiu raportat la populația din Albania aduce cateva informații

interesante. Din analiza vârstei părinților asociată stilului parental, s-a constatat ca

stilul parental este asociat cu vârsta. Mai exact, părinții care practică stilul autoritar

sunt sub vârsta de 34 ani(38,5%), vârsta 35-45 ani (54,3%) și la vârsta de 45 de ani

sau mai mari (20%). În cazul în care părintele este mai tanar de 34 ani, mai mult

decat jumătate din părinți adopta stilul parental exigent; doar 7,7% sunt neglijenți.

Nu există nici un caz raportat de stil permisiv. (Ledia Kashahu, 2014)

În ceea ce privește părinții cu varsta de  35-45 de ani, mai mult de jumatate au

raportat stilul parental exigent și cei autoritari sunt in proportie de 40%. Stilul

parental permisiv este practicat de părinții cu vârstele 35-45 de ani. În ceea ce

privește stilul autoritar, valori ridicate ale acestui stil sunt corelate de cei mai tineri

părinți, care trec printr-o scădere la vârstele 35-45 ani și valori ridicate din nou la

varsta de peste 45 de ani.

Tolerat=Permisiv

Authoritarian=Exigent

11. CONCLUZIE

În concluzie, stilul parental oferă un indicator robust care prezice starea de

bine a copilului într-o varietate de situaţii.

Fiecare părinte are stilul lui in conformitate cu mai mulți factori așa cum au

arătat și rezultatele din aceste studii (personalitate, cunoștințe, statut social-econimic,

vârstă, etc)

Ca și o concluzie, stilul parental exigent / democratic, care realizează un

astfel de echilibru între aşteptări clare, respectiv ridicate cu privire la comportament şi

performanţă, reflectă sensibilitate la nevoile copilului şi deopotrivă recunoaşte şi

respectă autonomia copilului, este unul din cei mai obiectivi predictori ai competenţei

copilului încă din copilărie şi chiar şi în adolescență.

BIBLIOGRAFIE:

Abdorreza Kordi. (2010). Parenting Attitude and Style and Its Effect on

Children’s School Achievements International Journal of Psychological

Studies

• Steinberg, L., Lamborn, S. D., Dornbusch, S. M. and Darling, N. (1992),

Impact of Parenting Practices on Adolescent Achievement: Authoritative

Parenting, School Involvement, and Encouragement to Succeed. Child

Development, 63: 1266–1281. doi: 10.1111/j.1467-8624.1992.tb01694.x

• Ledia Kashahu (Xhelilaj) European Scientific Journal May 2014 edition

vol.10, No.13 ISSN: 1857 – 7881 (Print) e - ISSN 1857- 7431

• Lamborn S, Mounts N, Steinberg L, Dornbusch S. (1991). Patterns of

competence and adjustment among adolescents from authoritative,

authoritarian, indulgent, and neglectful families. Child

Development.1991;62:1049–1065

• Steinberg L, Lamborn S, Darling N, Mounts N, Dornbusch S. (1994) Over-

time changes in adjustment and competence among adolescents from

authoritative, authoritarian, indulgent, and neglectful families.Child

Development. 1994;65:754–770

• Jackson, C., Henriksen, L., & Foshee, V. A. (1998). The authoritative

parenting index: Predicting health risk behaviors among children and

adolescents. Health Education and Behavior, 25, 319–337

• Hickman, G. P., Bartholomae, S., & McKenry, P. C. (2000). Influence of

parenting styles on the adjustment and academic achievement of traditional

college freshmen. Journal of College Student Development, 41, 41–54.

• Fletcher, A. C. & Jefferies, B. C. (1999). Parental mediators of associations

between parental authoritative parenting and early adolescent substance use.

Journal of Early Adolescence, 19(4), 465-487

• Gwen Dewar. (2013). Analysis of “The authoritative parenting style: Warmth,

Rationality and high standards”