4
Text: Ştefan Dorondel, They should be killed Criticat de: Roxana Ciobanu, Antropologie III Departe de mine gândul de a încerca în vreun fel să subminez autoritatea antropologului Ştefan Dorondel. Nu îi contest capacitatea de expertiză într-o arie care îmi este prea puţin familiară, arie în care gravitează în tandem noţiuni precum proprietate, acces, legitimitate, instituţionalizare, pe fundalul peisajului autohton în schimbare al României post-socialiste (!). Nu voi aduce nicio critică practicii de a formula teze, în cadrul cercetării sociologice, întrucât nu găsesc de cuviinţă un semenea demers în cadrul de faţă. Cu toate acestea, aduc obiecţii ferme textului avut în vedere, ale căror baze nu sunt atât critice, ci restauratoare în cel mai arhaic sens cu putinţă, în raport cu o perspectivă antropologică veritabilă. Dorondel ne promite, din capul locului, explorarea unui caz în care proprietatea privată de pădure a dus la despădurire. Prezentat ca o situaţie contrastantă în cadrul mai larg al paradigmei oficiale, care vede în proprietatea privată cel mai eficient mod de gestionare a resurselor naturale, autorul nu zăboveşte să declare că teoriile despre drepturile de proprietate, în măsura în care vizează sustenabilitatea, ar trebui revizuite! Efectele aberante pretinse ar tinde către reinstaurarea unor forme de inegalitate socială. În introducerea termenilor-cheie în analiză, Dorondel trece cu vederea chiar acele condiţii care fac posibilă operaţionalizarea unor concepte, respectiv deschiderea lor în vederea practicii efective: astfel, între proprietate privată şi sustenabilitate nu există o relaţie cauzală directă, ci e vorba de o intermediere a cărei posibilitate de existenţă e asigurată de doi factori vitali – internalizarea beneficiilor şi stimulente (incentives). Cu alte cuvinte, neo-liberalismul nu e tocmai o meteahnă simplistă, care reduce totul la economia pieţei atot-reglatoare, ci e o sofisticată armă cu potenţial hara-kiri: potenţialul ei e determinat de calitatea oamenilor care se investesc pe sine în valoarea pusă în joc.

Documentp

Embed Size (px)

DESCRIPTION

k

Citation preview

Text: tefan Dorondel, They should be killedCriticat de: Roxana Ciobanu, Antropologie III

Departe de mine gndul de a ncerca n vreun fel s subminez autoritatea antropologului tefan Dorondel. Nu i contest capacitatea de expertiz ntr-o arie care mi este prea puin familiar, arie n care graviteaz n tandem noiuni precum proprietate, acces, legitimitate, instituionalizare, pe fundalul peisajului autohton n schimbare al Romniei post-socialiste (!). Nu voi aduce nicio critic practicii de a formula teze, n cadrul cercetrii sociologice, ntruct nu gsesc de cuviin un semenea demers n cadrul de fa. Cu toate acestea, aduc obiecii ferme textului avut n vedere, ale cror baze nu sunt att critice, ci restauratoare n cel mai arhaic sens cu putin, n raport cu o perspectiv antropologic veritabil. Dorondel ne promite, din capul locului, explorarea unui caz n care proprietatea privat de pdure a dus la despdurire. Prezentat ca o situaie contrastant n cadrul mai larg al paradigmei oficiale, care vede n proprietatea privat cel mai eficient mod de gestionare a resurselor naturale, autorul nu zbovete s declare c teoriile despre drepturile de proprietate, n msura n care vizeaz sustenabilitatea, ar trebui revizuite! Efectele aberante pretinse ar tinde ctre reinstaurarea unor forme de inegalitate social. n introducerea termenilor-cheie n analiz, Dorondel trece cu vederea chiar acele condiii care fac posibil operaionalizarea unor concepte, respectiv deschiderea lor n vederea practicii efective: astfel, ntre proprietate privat i sustenabilitate nu exist o relaie cauzal direct, ci e vorba de o intermediere a crei posibilitate de existen e asigurat de doi factori vitali internalizarea beneficiilor i stimulente (incentives). Cu alte cuvinte, neo-liberalismul nu e tocmai o meteahn simplist, care reduce totul la economia pieei atot-reglatoare, ci e o sofisticat arm cu potenial hara-kiri: potenialul ei e determinat de calitatea oamenilor care se investesc pe sine n valoarea pus n joc.n aceste condiii, preteniile domnului Dorondel par mai penibile dect ar fi fost realizarea unei monografii despre comuna Dragomireti, n care i situeaz studiul. Ca o not personal de lectur, m surprinde mereu s gsesc, n texte actuale (iar cel avut aici n vedere pare s fie din 2009), referine la spaiul Romniei post-socialiste. Aceast titulatur deschide un tip de naraiune nostalgic, avnd un singur pilon: evenimentul decembrie 1989. Eu sunt nscut n capitalism i refuz orice fel de contaminare post-. Modul meu de a-mi tri temporalitatea nu poate incorpora o structur inexistent n prezent. Cu toate acestea, urmele acesteia sunt nc nscrise n spaiu: nu le gsesc cu nimic mai bizare dect familiaritatea vestigiilor sedimentate. n oameni ns, rmne mereu o particul opac vederii, n care-i poart istoria: odat ce ai fost format n conformitate cu alte structuri, te desfori conform originii tale, mereu plecnd n prezent de la acea origine, mereu cntrind evenimentele transformatoare n conformitate cu ea. Nu tiu n ce msur momentul decembrie 1989 a adus o transformare ideologic brusc, brusc precum schimbarea regimului, dar tare mi-e team c oamenii sunt mai compleci dect bietele fiine ale lui Pavlov. i spun, mi-e team, pentru c n acest caz titlul textului capt o dimensiune terifiant i They din They should be killed se transform n acei patrons, n acei de la adpostul statului naional, vestigii ce trebuie sedimentate.Poate c digresia de mai sus pare cumva... nepermis. ns mi-o asum n totalitate, ba chiar gsesc c-i are locul n unul din golurile pe care textul le umple la un nivel superficial. Astfel, teoretic, analiza ar urma s configureze structura conjugat ntre cele trei concepte pe care mizeaz autorul: drepturi de proprietate, acces, respectiv patronaj. Pe urmele lui Verdery, Dorondel pune n lumin legtura intrinsec dintre proprietate i identitate social, manifestat la un nivel unilateral, n calitate drepturi conferitoare de putere. n condiiile n care implementarea reformei pmntului privete felul n care autoritile locale gestionez punerea ei n practic, implicarea politic nu se va da n lturi de la obstrucionarea accesului la resursele naturale, ntr-o curs care va urmri de-acum acumularea puterii. Putem introduce acum patronajul, termen ambiguu ntruct insinueaz o instituie informal, dei ilicit, o form disproporionat de relaii economice i sociale ntre dou grupuri, de pe urma cruia, n cazul particular vizat de text, cei cu poziii politice locale abuzeaz de funcia lor, atrgnd beneficii economice din exploatarea pdurii, n mod paradoxal fr a fi proprietari de drept ai acestor resurse. Se poate distinge, n definiia proprietii, o univocitate n direcia accesului, a abilitii de a beneficia de pe urma unui... drept! Astfel, o nou schem se articuleaz, una care favorizeaz patronul, ca reprezentant al autoritii, de pe urma muncii ieftine a clienilor (rudarii, n acest caz), ai cror disponibilitate contribuie, n final, la ntrirea identitii sociale. n cele din urm, suntem martorii unui peisaj dezolant n care mijloacele de supravieuire ai celor mai de jos satisfac nevoia localilor din slujba statului de instituire a unei identiti sociale cu care statul-naional-vzut-ca-centru nu are puterea de a-i investi. While they had nominal rights to property, however, the forest owners did not acquire effective access to their forests. Instead, patronclient relationships between government officials and Rudari undermined the position of private owners and buttressed the power of local state officials. The convergence of these various factors led to significant deforestation in the period after 2003.ntr-un scenariu alternativ al meta-textului, s-ar putea ca apul ispitor pe care Dorondel l identific s nu fie constituit de grupul rudarilor, ci de cel al proprietarilor. S nu uitm c drepturile de proprietate readuse n discuie n acel post-socialism iritant pe care autorul l tot repet au fost revigorate din forma n care au fost abandonate tocmai n 1948. Or, perioada dintre cele dou momente nu poate fi vidat, iar dou stri de fapt asemntoare prin statut nu pot fi egalizate n coninut printr-un similar. Nu putem dect s regretm faptul c autorul nu a ales s cercetez implicaiile profunde ale faptului decisiv c proprietile exploatate prin mecanisme informale i ilegale sunt (1)resurse (2)naturale (3)private. Dac alturarea celor trei termeni pare un paradox ntr-o epoc n care economia resurselor anturale necesit o supervizare accentuat, pentru cei cu experiena ante- post-, natural i privat trebuie s par o contradicie care las loc nelegerii efective a conceptului. Ct despre situaia rudarilor, trebuie s remarc cu tristee c a fost tratat ca o problem social. Or, rudarii sunt n primul rnd o existen social, n msura n care supravieuirea lor poart un discurs al precaritii ntr-o zon n care acesta nu are acces la articulare, ntr-o zon periferic, de unde nu se ntrezrete nc posibilitatea unei afirmri identitare.