Orientări Strategice pentru Dezvoltarea Durabilă a ... · Orientări Strategice pentru Dezvoltarea Durabilă a Turismului Montan in Romania contribuții la dezbaterea „Dezvoltăm

Orientări Strategice pentru Dezvoltarea Durabilă a Turismului Montan in Romania

contribuții la dezbaterea „Dezvoltăm turismul pentru o Românie prosperă”

București,

14 martie 2014

Str. Munteniei nr.11

500209 Braşov ‐ ROMÂNIA

Tel: +40 268 549 236

Fax: +40 268 549 237

[email protected]

www.alpinconcept.ro

14 martie 2014 - Contribuții la dezbaterea „Dezvoltăm turismul pentru o Românie prosperă”

3

ALPIN CONCEPT este o întreprindere joint‐venture, creată de Adrian Socol împreuna cu doi specialiști

români din domeniul turismului și cu societatea de inginerie turistică din Alpii francezi, DIANEIGE SA.

Este specializată în ingineria, concepția, planificarea, programarea strategică a turismului montan, în

arhitectura și gestiunea domeniilor schiabile.

Alpin Concept si Dianeige au realizat proiecte pentru parteneri locali, regionali și internaționali, printre care:

Consiliul Județean Argeș;

Consiliul Județean Sibiu;

Primăria Sibiu și Poplaca;

Primăria Brașov

S3V Courchevel;

Primăria Chamonix

Guvernul Indian;

Guvernul Republicii Altai Rusia,

China;

Rezervația federală a lacului Baikal,

Crans Montana – Amiona

Consiliul General al Haute Pyrenées

Sport Turistic Complex Perelik AD Sofia Bulgaria,

JSC Krasnaya Polyana Sochi Rusia s.a.

ALPIN CONCEPT este partener și reprezentant al organismului francez CLUSTER MONTAGNE în România, o

referință importantă a experienței franceze în domeniul dezvoltării durabile a zonelor de munte.

SUMAR:

I. Dezvoltarea durabila a Carpaților ( definiția si logica orientării )

II. Dezvoltarea durabila a turismului montan

1. Diagnostic al situației actuale

2. Elemente esențiale în abordarea dezvoltării durabile a turismului montan

3. Instrumente de coordonare regionala si locala.

III. Aspecte privind Legea Muntelui

IV. CONCLUZII


4

O abordare realista si responsabila impune analiza critica a situației actuale si a dinamicii

turismului in lume si in Romania precum si o analiza comparativa.

Responsabilii politici își pot elabora demersul prin care urmăresc sa construiască o

“Românie prospera “ pornind si de la planificarea si punerea in opera a dezvoltării durabile

si prioritare a turismului.

Turismul este un sector economic care poate, cu relativa ușurința, sa asigure o creștere

economica constanta in Romania, pe termen lung si foarte lung.

Cooperarea dintre factorii de decizie si specialiști interni si internaționali, schimburile de

experiența cu tari avansate in materie, sunt condiții esențiale pentru obținerea succesului.

Va propun sa începem cu câteva informații relative la veniturile obținute din turism in unele

tari, la contribuția turismului la PIB‐ul respectiv si cu clasamente efectuate de unele

organizații internaționale:

In clasamentul efectuat de World Economic Forum (WEF) in 2013, din 140 tari evaluate din

punct de vedere al competitivității turismului, Romania se clasează pe locul 68 in lume si pe

locul 35 din 42 de tari in Europa, Bulgaria situându‐se pe locul 31 din 42 in Europa si pe

locul 50 la nivel mondial.

Acest top este realizat luând in calcul 14 indicatori printre care:

calitatea infrastructurii, calitatea mediului înconjurător,

preturile, siguranța publica, igiena, sistemul de sănătate.

Primele poziții in acest top sunt ocupate de către: Elveția, Germania si Austria in aceasta

ordine.

In ceea ce privește veniturile obținute din turism si contribuția acestora la produsul intern

brut (PIB) național, potrivit unui studiu efectuat de către WTTC (World Travel & Tourism

Council ), Romania sa clasează pe locul 170 in lume cu o contribuție de 1,5% la PIB, adică

aprox. 2 miliard euro, in timp ce Bulgaria are venituri din turism care contribuie cu 3,8% la

PIB, adică 3 miliarde Euro.


5

Contributia la PIB

Crestere 2013 fata de 2012

Locuri de munca


Investitii in turism


Romania 1,5% +10,6% 2,3% +7,3% 7,4% ‐0,2% Bulgaria 3,8% +3,8% 3,5% +3,3% 6,5% ‐1,1%Ungaria 4,2% ‐0,5% 5,8% ‐0,5% 3,9% ‐0,8% Elveția 2,3% +0,6% 3% +1,1% 2,4% +10%Franța 3,8% +0,7% 4,4% +0,1% 5,2% +4,9%

PIB TOTAL 2012 ( sursa: Banca Mondiala si Banca Franței )

Ro. 132 mld EUR

Bg. 39,6 mld EUR

Hu. 97,7 mld EUR

Elv. 480 mld EUR

Fr. 2 032 mld EUR

Importanța economică a turismului se menține la un nivel foarte redus in Romania, atât in

plan regional cât și in plan național, înregistrându‐se în ultimii ani chiar o tendință de

scădere a ponderii turismului în Produsul Intern Brut.

Specializarea noastră in turismul montan mă determina sa mă refer cu precădere la acesta. Unele remarci,

constatări si recomandări pot avea valabilitate in problematica de ansamblu a turismului din Romania.

I. Dezvoltarea durabila a Carpaților (definiția si logica orientării )

Valorificarea responsabilă a resurselor montane in vederea obținerii unei dezvoltări

durabile a Carpaților presupune :

obținerea unor rezultate economice in beneficiul societății, in plan regional,

național si global

protejarea mediului carpatin in vederea perenizării si creșterii rezultatelor.


6

Astfel, durabilitatea dezvoltării nu este un scop in sine, iar natura nu poate reprezenta un

“sanctuar” separabil de om si societate.

Punerea in armonie a celor doua obiective ( dezvoltarea economico‐sociala si protejarea

mediului natural ) reprezintă scopul final al demersului si politicilor de dezvoltare

durabila.

II. Dezvoltarea durabila a turismului montan

1. Diagnostic al situației actuale

Romania numără 32 de stațiuni de munte din care 12 stațiuni cu profil balneo‐climateric, 29

de parcuri naționale si naturale si 900 de arii protejate, din care 381 sunt clasate „Natura

2000”.

Câteva aspecte care necesită o atenție speciala:

Absența unei scheme directoare ( concept unic ), a unei strategii pentru turismul

montan si destinațiile turistice montane cu funcționare in cele 4 sezoane conduce

la lipsa coerentei in politicile de dezvoltare si in decizii.

Probleme identificate in materie de guvernanta a turismului montan si a teritoriilor

si stațiunilor turistice, atât la nivel național, cât și la nivel regional/local;

Probleme de operare/exploatare a domeniilor schiabile = locomotiva a turismului

montan; nu există un singur operator specializat în România ! Lipsesc experiența si

competenta in materie de operare.

Oferta generală este insuficient diversificată. Clientul nu este în centrul atenției și al logicii dezvoltării turismului;

Produsul turistic pare a fi abordat doar din perspectiva investiției și nu în ansamblul

componentelor destinate a propune un serviciu global și de calitate;

Probleme în promovarea și comercializarea ofertei turistice;

Absenta unor structuri și instrumente de coordonare a turismului montan;

Insuficiente structuri asociative instituționale și profesionale in domeniu.

În ultimii ani, in România s‐au făcut investiții în infrastructuri de turism montan dintre care,

unele sunt sortite eșecului din cauza altitudinii, a climatului local, sau a lipsei unui concept

elaborat în funcție de condițiile locale. Diferitele proiecte din diferite zone, uneori vecine, nu

au ținut cont unul de altul.


7

În unele situații s‐au făcut investiții în infrastructuri de schi fără să se coreleze dezvoltarea

schiului cu principiile de urbanism, cu cele ale gestiunii/operării si in absenta unui concept

coerent de dezvoltare si a unei planificări strategice zonale. Siturile astfel tratate riscă să

devină o anti‐reclamă pentru Carpați şi pentru turismul montan din România. ( A se vedea, cu

titlu de exemplu, studiul referitor la Funcționarea domeniului schiabil Poiana Brașov in sezonul

2012 – 2013; Masterplan si Ghid. )

De asemenea:

Nu există o coordonare eficienta a turismului montan la nivel național, care să

traseze direcțiile de dezvoltare generală și de promovare a turismului montan, o

structură asociativa națională care să unească actorii interesați în dezvoltarea

durabilă a turismului montan și care să dețină capacitatea de a influenta alocarea de

finanțări publice europene și guvernamentale și pe cea de a promova forme

alternative de investiții/finanțări (ex : PPP), în vederea asigurării unei dezvoltări

pertinente și coerente a turismului montan în România. Aceeași lipsa se costata si la

nivel județean/local.

Câteva exemple europene de structuri asociative – adevărate motoare ale

dezvoltării:

o ATOUT FRANCE – agenția de dezvoltare turistica a Franței;

o CLUSTER MONTAGNE – asociație cu scopul de a acompania si promova in

Franța si in lume, profesioniștii din domeniul amenajării muntelui;

o Asociația Naționala a Primarilor de Stațiuni Montane din Franța

o Domaines Skiables de France – camera profesionala a operatorilor de

domenii schiabile;

o ODIT France – grup de interes public pentru observarea, dezvoltarea si

ingineria turistica a Franței;

o Le Groupement suisse pour les regions de montagne;

o Asociația Europeana pentru Zonele de Munte – EUROMONTANA; ETC


8

2. Elemente esențiale în abordarea dezvoltării durabile a turismului montan

În scopul stabilirii politicilor si strategiilor de dezvoltare durabila trebuie avuta în vedere, in

primul rând, definirea criteriilor locale de durabilitate prin luarea in considerare a

specificității teritoriilor, a potențialului lor, a resurselor locale, a bogățiilor, a potențialului

creativ al locuitorilor, a proiectelor pe termen scurt, mediu și lung.

Definirea durabilității este o stare de spirit care evoluează în timp, datorită faptului că și

teritoriul este într‐o evoluție permanentă.

Direcțiile principale de urmat in stabilirea politicilor de dezvoltare durabila a turismului ar fi,

așadar:

definirea durabilității stabilirea scopului sau mizei durabilității

definirea scopului turismului durabil.

Calificarea proiectelor și acțiunilor ca fiind orientate spre dezvoltare durabilă este dată de

următoarele 3 aspecte:

1. o GUVERNANTA concentrată, aplicată printr‐o mediere între aleșii locali,

societatea civilă și întreprinderi;

2. un demers solidar (munca în rețea), adaptat specificității teritoriale;

3. un proiect de societate care să răspundă în mod global problemelor

economice, sociale și de mediu și care să alimenteze principiul de perenitate

și de speranță.

GUVERNANTA este definită de doctrina de specialitate ca fiind: „ ansamblul cooperărilor

formale și informale între actorii publici și privați, prin care se ajunge la luarea şi punerea în

aplicare a deciziilor.”

Si in domeniul turistic, guvernanta scoate în evidentă întrepătrunderea între economic,

politic și social.

Utilizarea termenului de guvernanta, in turism, se bazează pe 5 puncte centrale:

1. pluralitatea de actori din destinațiile sau stațiunile turistice

2. logica/coerenta acțiunii acestor actori

3. formele de coordonare verticale și orizontale între actori; relațiile politice,

economice și sociale formale și informale

4. relațiile asimetrice; parteneriatul public–privat, prezent în toate sferele

5. actorul colectiv; destinațiile turistice sunt percepute de către clienți ca un

sistem funcțional și unitar, care trebuie să fie eficient.


9

Un proiect turistic de calitate trebuie să aibă la bază un concept unitar și, prin intermediul

echipamentelor preconizate, a gestiunii și a unei finanțări adaptate, să dea naștere unei

destinații turistice ‐ întreprinderi viabile din punct de vedere economic, capabilă să seducă și

să satisfacă clientela, să remunereze ansamblul întreprinzătorilor și să contribuie la

dezvoltarea controlată a teritoriului ‐ .

La nivel regional, trebuie sa tina seama si de complementaritatea zonelor si sa o pună in

valoare, evitând formele nocive de concurenta.

Obiectivul strategic al dezvoltării durabile a turismului montan, trebuie să aibă in vedere :

gestionarea și conservarea cadrului natural să răspundă necesității de a amenaja și de a echipa spațiul natural

conform așteptărilor clientelei;

să asigure securitatea și să încadreze clientela; atragerea clientelei este un compromis între ceea ce „gestionarul” dorește să transmită și

așteptările clientelei.

3. Instrumente de coordonare regionala si locala.

Având în vedere că:

turismul rămâne, la nivel mondial, un important motor de dezvoltare economică (se

prevede o creștere continuă pe termen lung a acestui domeniu: + 3,3%/an până în

2030 ‐ sursa OMT);

România beneficiază de un cadru natural montan nealterat și excepțional (potențial

major), care poate fi valorificat și promovat.

si că:

există probleme de natură legislativă și organizațională în domeniul dezvoltării

turismului la nivel național;

investițiile în infrastructuri turistice sunt realizate haotic și izolat, datorită lipsei unui demers colectiv și coerent,

se resimte nevoia constituirii de instrumente de coordonare, urmărire, implementare si

organizare care să își asume rolul de interlocutor și de motor al dezvoltării coerente și

durabile a turismului montan din România.


10

Problematica dezvoltării turismului, de exemplu în Franța, este încredințată unor organisme

care sunt denumite Comitete Regionale de Turism (CRT). Activitatea lor este finanțată în

mare parte de către autoritatea publică regională/locala.Misiunea lor se desfășoară pe 3

direcții principale de interes:

inginerie promovare

comunicare

Misiunea principală a CRT este în continuu completată şi adaptată atât așteptărilor

clienţilor, cât şi așteptărilor profesioniștilor din turism.

Comitetul de turism

regional/zonal

Asigurăobservareaeconomică a sectorului de

activitate ‐ Turism

ElaboreazăSchema

Regională a Turismului

Asigură organizareaprofesioniştilor din

domeniu în asociaţii saucentre de competenţă, a filierelor profesionale din

turism

Pun la dispoziţiaturiştilor locali şi străini,

toate informaţiileturistice referitoare la teritoriu. Broşuri,

reviste, site internet, oficii de informare


11

III. Aspecte privind Legea Muntelui

http://www.mmediu.ro/beta/wp‐content/uploads/2012/08/2012‐08‐

01_legislatie_protectia_naturii_legea347din2004munte.pdf

In plan legislativ, se identifica nevoia actualizării Legii Muntelui pentru a oferii un cadru

legal favorabil dezvoltării durabile a teritoriilor montane si, pana la adoptarea unui Cod al

Turismului, a turismului montan.

Zona montană din România ocupă o suprafață totală de circa 71.340 km2, reprezentând

29,93% din suprafața totală a României, unde trăiesc aproximativ 2.400.000 locuitori – circa

11% din populația totală a României.

Legea Muntelui nr. 347/2004, deși actualizată, rămâne generală și relativ ineficientă,

reglementând:

Delimitarea zonei montane;

Strategia dezvoltării durabile a zonei montane

Agenția Națională a Zonei Montane.

Pentruprofesionistii

turismuluiacest

demersfaciliteaza:

A ASCULTA = Observarea, reperarea, luarea in

considerare a specificitatii clientelei

A PARTICIPA = Alegerea uneiretele, definireaunei identitati

(marci a teritoriului),

asigurarea uneiprezente

constante dar nu agresive

A ADAPTA OFERTA = mentinerea calitatii,

organizarea si structurareaofertei, prin intermediul

acompanierii, profesionalizarii si

formarii.

A EVALUA =

Audit, statistici, participare, fidelizarein functie de obiective


12

Prin comparație, in Franța, zona montană cuprinde: 31,4% terenuri agricole, 33,7% păduri,

3,6 milioane locuitori; 7,7% din suprafața totală.

Legea franceza a Muntelui din 1985

(http://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do?cidTexte=JORFTEXT000000317293) stabilește:

Distincția între zona de munte și masiv;

Creează instituții specifice, asociind aleșii locali și partenerii socio‐profesionali pentru a asigura împreună politica de dezvoltare, de amenajare și protecție;

Consiliul National pentru Dezvoltare, Amenajare și Protecție a Muntelui;

Comitetul pentru dezvoltarea, amenajarea și protecția masivului;

În domeniul urbanismului, stabilește modalitățile speciale de amenajare și de

protecție a zonelor montane pentru conservarea terenurilor agricole, pășunat,

forestier, zonele și peisajele caracteristice patrimoniului natural și cultural montan.

Reguli specifice referitoare la dezvoltarea turismului:

o reglementări speciale pentru realizarea și gestiunea echipamentelor

turistice;

o reguli de urbanism mai drastice pentru proiectele de Unități Turistice

Noi.

Inițiativa legislativă în domeniul muntelui, per ansamblu, și în domeniul turismului montan,

nu a pornit până în prezent, cu rare excepții, de la regiunile de munte înspre autoritățile

centrale, ci în special, de la autoritatea centrală, direct. (ex. Legea Muntelui nr. 374/2004).

Atragerea si implicarea colectivităților locale, a asociațiilor si specialiștilor din domeniu,

alături de consultanți europeni cu experiența, va permite sa se obțină o ameliorare

semnificativa a acestui cadru legislativ, fără de care “ Dezvoltarea durabila a Carpaților” risca

sa rămână un simplu deziderat.


13

IV. CONCLUZII

Obiectivele de dezvoltare durabila a turismului montan, ar trebui să

urmărească:

crearea unei platforme strategice pentru dezvoltarea turismului montan; la nivel

regional, prin elaborarea planificării strategice, se va putea asigura posibilitatea şi

eficienta investițiilor, precum și profesionalizarea gestiunii.

crearea și adoptarea unor modele de gestiune ( exploatare/operare ) a destinațiilor,

a stațiunilor de munte și a domeniilor schiabile.

crearea unor structuri și instrumente de coordonare regionala si locala a turismului

montan;

promovarea mărcii – brandul turistic al Carpaților

sprijinirea dezvoltării de produse turistice noi (oferte, experiențe specifice, activități) și servicii care sa contribuie la creșterea frecventării turistice pe tot parcursul anului

si, implicit, la ocuparea forței de muncă și la creșterea veniturilor.

continuarea si accentuarea acțiunilor de labelizare a turismului prin promovarea

certificărilor de tip “eco‐turism” “Green Global” etc pentru întărirea durabilității

turismului;

dezvoltarea formarii profesionale;

restricții sau avantaje pentru promovarea mijloacelor de transport nepoluante si

norme privind performantele energetice ale locuințelor (exemplu: obligativitatea

renovării sectorului terțiar in perioada 2014‐2020 ).

crearea unui cadru legal pentru înființarea de organisme specializate in coordonarea

turismului, promovarea si acompanierea profesioniștilor din domeniul turismului

montan

norme de urbanism specifice zonei montane;

dezvoltarea si întărirea strategiilor teritoriale in domeniul energiei si climatului

trebuie încurajate dialogurile si colaborările descentralizate cu actori europeni ai turismului montan in vederea cunoașterii si adoptării de modele de dezvoltare

confirmate precum si eforturile de adaptare a modelelor agreate la condițiile din

Carpați si la cerințele clientelei actuale. Stimularea asociațiilor si IMM‐urilor

romanești din domeniu este una din căile prin care se promovează acest dialog si

transfer de competente si de experiența.


14

Bibliografie:

Orientări Strategice Naționale pentru Dezvoltarea Durabila a Carpaților – 2014 –

2020

Strategia Naționala a României privind Schimbările Climatice 2013 – 2020

Convenția Carpatica

Munții spre 2020 – Asociația Europeana pentru Cooperare si Dezvoltare a Zonelor

Montane EUROMONTANA

Strategia Naționala a Turismului si Climatului in Franța – Sinteza – 2011‐2020 –

Direcția Generala a Energiei si Climatului

Montage des projets (Montaj de proiecte)– mini guide ‐ 2009 – ATOUT FRANCE

Accueillir le public dans les espaces naturels (Primirea publicului in spatiile naturale)–

cahier technique – 2012 – CEN Rhone Alpes

L’expertise technique et economique des domaines skiables alpins( Expertiza tehnica

si economica a domeniilor schiabile din Alpi) – ODIT France

L’evaluation de la durabilité des pratiques touristiques (Evaluarea durabilității

practicilor turistice)– 2006 ODIT France

Master Plan privind Funcționarea domeniului schiabil Poiana Brașov 2012‐2013 –

Alpin Concept

Documents

Orientări Strategice pentru Dezvoltarea Durabilă a ... · Orientări Strategice pentru Dezvoltarea Durabilă a Turismului Montan in Romania contribuții la dezbaterea „Dezvoltăm