Pag

e1

OMUL DURERII

PREDICI, VOLUMUL I

DE PASTORUL ŞTEFAN RADU

DOCTOR ÎN TEOLOGIE PRACTICĂ

(DOCTOR OF MINISTRY)

CHIŞINĂU 2014

Pag

e2

PREFAŢĂ

Referindu-se la suferinţele şi moartea Domnului Isus pentru noi, apostolul Petru a declarat, citându-l pe profetul Isaia: „‚El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.’ Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi” (1 Pet 2,22-24; Isa 53,4.5).

Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, inspirat de Duhul Sfânt, şi o inepuizabilă sursă de informare şi călăuzire pentru instruirea şi mângâierea credincioşilor. Nu există limită pentru identificarea, pregătirea şi expunerea publică a temelor adevărului dumnezeiesc. În Biblie găsim ample învăţături pentru toate domeniile existenţei umane, pentru că „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Tim 3,16.17).

Locul primordial în predicare trebuie să-l ocupe însă Persoana Domnului Isus, cu tot ce a făcut El pentru neamul omenesc, în primul rând suferinţele Sale şi moartea Sa pentru salvarea păcătoşilor. De aceea, nimic altceva din toată Scriptura sau din afara ei nu trebuie îngăduit să reţină atenţia predicatorilor şi pe cea a ascultătorilor mai mult decât sau la fel ca mântuirea urzită prin actul de la Golgota. Zicea apostolul Pavel: „Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită. Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit” (1 Cor 2,1.2). De asemenea: „Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus” (2 Cor 4,5).

Prioritatea aceasta vitală şi absolută a fost sesizată şi confirmată atât de marii predicatori ai evangheliei, cât şi de profetesa zilelor din urmă.

Într-un articol, Mervyn A. Warren scrie: „Charles Spurgeon a remarcat adesea către studenţii lui: ‚Oriunde aţi începe predica, îndreptaţi-vă cât mai repede cu putinţă spre Golgota.’ Karl Barth a fost rugat să rezume jumătatea de secol a vastei sale gândiri teologice şi, fără ezitare, el a răspuns: ‚Domnul m-a iubit, căci Biblia zice-aşa!’” Ideea principală a articolului este această întrebare, aplicată la fiecare predică: „Unde este Mielul lui Dumnezeu? Este El prezent în această predică?” (Mervyn A. Warren, „But Where Is the Lamb?”/”Dar unde este Mielul?”, Ministry, decembrie 2007, paginile 16-20)

La fel ne îndrumă Spiritul Profetic: „Prezentaţi lecţiile simple date de Hristos. Spuneţi istoria vieţii Sale de tăgăduire de Sine şi sacrificiu, umilinţa şi moartea Sa, învierea şi înălţarea Sa, mijlocirea Sa pentru păcătoşi în curţile de sus.” (Gospel Workers/Slujitorii evangheliei, pagina 154)

La sugestia Uniunii de Biserici din Republica Moldova, am sistematizat unele din predicile pe care le-am compus şi prezentat de-a lungul deceniilor în România, Australia şi Statele Unite ale Americii, alcătuind volume publicate la Chişinău sub egida acelei uniuni, căreia îi sunt profund

Pag

e3

recunoscător pentru că mi-a dat concursul pentru ca aceste predici să vadă lumina tiparului şi căreia i-am cedat, din proprie iniţiativă, dreptul de copyright. Se va observa că orientarea hristocentrică este practicată de la început, primele trei volume referindu-se direct la Persoana, viaţa, lucrarea, jertfa şi învăţăturile Domnului Isus Hristos, adevărurile rostite de El sau referindu-se la El constituind şi temelia celorlalte volume. Iată în continuare lista celor opt volume de predici, aşa cum mi le-am programat când am început redactarea primului volum: OMUL DURERII, Predici, volumul I

VORBEŞTE-MI DESPRE SALVATORUL!, Predici, volumul II

ÎNVĂŢĂTORUL VENIT DE LA DUMNEZEU, Predici, volumul III

PUTEREA RENĂSCĂTOARE A CUVÂNTULUI, Predici, volumul IV

EXPLICITE ŞI IMPLICITE, Predici, volumul V

PARADOXURI AMVONISTICE, Predici, volumul VI

REPERE PROVIDENŢIALE, Predici, volumul VII

OMNIPREZENŢA EVANGHELIEI PREDICATE LA SERVICII SPECIALE, Predici, volumul VIII

Predicile au lungimi diferite, după natura şi dificultatea temei. Toate citatele le-am tradus direct din sursele originale, iar paginile cărţilor Spiritului Profetic sunt cele din acele cărţi şi nu din traduceri româneşti. Ori de câte ori nu este indicat autorul, ci „Manuscrisul”, „Scrisoarea”, Review and Herald, Signs of the Times, The Youth’s Instructor, este vorba de scrieri ale sorei Ellen G. White, de aceea nu am mai amintit numele. La fel, când apar titluri ale cărţilor scrise de dânsa.

Acest prim volum se ocupă de suferinţele, moartea, învierea şi lucrarea în cer a Mântuitorului nostru, cuprinzând şi evenimente premergătoare sacrificiului Său suprem sau decurgând din acest eveniment unic în istoria universului.

Sper ca publicarea acestor predici să contribuie la sprijinirea lucrării tuturor propovăduitorilor Cuvântului lui Dumnezeu, care se vor folosi de ele în orice formă, şi la întărirea credinţei tuturor cititorilor şi ascultătorilor. Pastor Ştefan Radu

Pag

e4

TABLA DE MATERII Tema numărul 01: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne!” .................... pagina 7 Tema numărul 02: „Domnul va purta de grijă!” ..................................... ” 12 Tema numărul 03: „Ce rost are risipa aceasta?” .................................... ” 17 Tema numărul 04: „Mai bine să nu se fi născut!” ................................... ” 22 Tema numărul 05: „Să cunoaștem locul!” .............................................. ” 29 Tema numărul 06: Părerea lui Pilat .......................................................... ” 37 Tema numărul 07: „N-a deschis gura” ...................................................... ” 45 Tema numărul 08: Ce rău a făcut Isus? ................................................... ” 52 Tema numărul 09: Baraba ........................................................................ ” 58

Tema numărul 10: „Iată Omul!” .............................................................. ” 63 Tema numărul 11: „. . . și strigătele lor au biruit” .................................... ” 71 Tema numărul 12: Locul Căpățânii ........................................................... ” 78 Tema numărul 13: Haine furate ................................................................ ” 82 Tema numărul 14: Cuiele cele mai teribile ............................................... ” 88 Tema numărul 15: Mâinile lui Isus ........................................................... ” 92 Tema numărul 16: Păstorul lovit............................................................... ” 98 Tema numărul 17: „Om al durerii și obișnuit cu suferința” ...................... ” 104 Tema numărul 18: Zdrobit prin suferință ................................................. ” 114 Tema numărul 19: Ei Mă batjocoresc ...................................................... ” 119 Tema numărul 20: „Pogoară-Te de pe cruce!” ....................................... ” 126 Tema numărul 21: „Către cruce privim” ................................................... ” 134

Pag

e5

Tema numărul 22: „Doamne, adu-Ți aminte de mine . . .!” ................... pagina 141 Tema numărul 23: „Sângele acelui om” ................................................... ” 147 Tema numărul 24: „Sângele stropirii vorbește” ....................................... ” 155 Tema numărul 25: Învăluit în întuneric .................................................... ” 161 Tema numărul 26: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” .......................................................................................... ” 167 Tema numărul 27: Perdeaua dinlăuntru s-a rupt în două ........................ ” 174 Tema numărul 28: Piatra de la ușa mormântului ..................................... ” 180 Tema numărul 29: „Nu este aici! A înviat, după cum zisese!” ............... ” 186 Tema numărul 30: Schimbarea subiectului .............................................. ” 193 Tema numărul 31: Este oare acesta grădinarul? .................................... ” 199 Tema numărul 32: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” ......................... ” 205 Tema numărul 33: Târgul ostașilor ........................................................... ” 212 Tema numărul 34: Locul învierii lui Hristos în credința creștină .............. ” 217 Tema numărul 35: „Eu țin cheile morții și ale locuinței morților”............ ” 225 Tema numărul 36: Nimic altceva, decât pe Isus Hristos răstignit ............ ” 231 Tema numărul 37: Trup și sânge ............................................................... ” 237 Tema numărul 38: „Mielul care a fost junghiat” ...................................... ” 244 Tema numărul 39: Mielul – Păstor ........................................................... ” 251 Tema numărul 40: „Ei Îmi pun fiere în mâncare și, când Mi-este sete, Îmi dau să beau oțet” ...................................................................................... ” 257 Tema numărul 41: Răni vindecătoare ....................................................... ” 263 Tema numărul 42: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor” ....................... ” 271

Pag

e6

Tema numărul 43: „Avraam . . . a văzut ziua Mea” .................................. pagina 279 Tema numărul 44: „Rodul muncii sufletului Lui” ...................................... ” 287 Tema numărul 45: „Unsul va fi stârpit și nu va avea nimic” ..................... ” 294 Tema numărul 46: Înlocuitorul vital ......................................................... ” 303 Tema numărul 47: În ajutorul celor naufragiați – Evrei 2,14-18 .............. ” 310 Tema numărul 48: Golgota și dincolo de ea ............................................. ” 319 Tema numărul 49: „În nimeni altul nu este mântuire” ............................ ” 328 Tema numărul 50: Primul și al doilea Adam ............................................. ” 337

Pag

e7

„SĂ TE FEREASCĂ DUMNEZEU, DOAMNE!”

Călătorind prin părţile Cezareii lui Filip, Isus le-a pus ucenicilor două întrebări: (01) Cine zic oamenii că este El, Fiul omului? (Mat 16,13) (02) Cine zic ei, ucenicii, că este El? (Mat 16,15)

Răspunsuri diverse la prima întrebare: Ioan Botezătorul, Ilie, Ieremia, unul din prooroci (Mat 16,14). Toate false şi absurde.

Răspunsul la cea de a doua întrebare a fost sintetizat de Petru: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (Versetul 16)

Mântuitorul a rostit cuvinte de apreciere, ceea ce rar făcea (Natanael, Ioan 1,47; un cărturar, Marcu 12,34; femeia cananeancă, Matei 15,28; sutaşul roman, Matei 8,10). Răspunsul Domnului a fost următorul: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri” (versetul 17).

Isus a făcut o declaraţie de importanţă extraordinară despre biserica Sa în Matei 16,18.19:

- El va zidi biserica Sa; - Simon este petros, dar El va zidi biserica Sa pe petra, deci pe Mesia, nu pe oameni; - porţile locuinţei morţilor nu vor birui niciodată biserica; - biserica are drepturi, privilegii şi responsabilităţi, care trebuie să fie administrate în conformitate cu legile şi hotărârile Cerului, ca să fie luate în consideraţie.

Că Simon era doar destinatarul unei scrisori de acreditare colective, vizând biserica, reiese din faptul că versetul 19 îşi găseşte un ecou perfect în Matei 18,18, unde aceleaşi lucruri se spun despre biserică: „Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.”

Isus vesteşte (pentru a câta oară?), către ucenici, patimile şi moartea Sa; de fiecare dată, El încheie prezicerea cu evenimentul învierii Sale după trei zile. Ştim disperarea prin care au trecut ucenicii după moartea Domnului Isus (Cleopa: „Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel . . . ”, Luca 24,21). Ei au uitat complet nota pozitivă în care a încheiat Isus fiecare redactare a ştirii despre suferinţele Sale şi despre moartea Sa – că va învia a treia zi. Au uitat. Au uitat cu desăvârşire şi nu credeau că Îl mai văd vreodată.

N-au uitat răstignitorii Domnului Isus (Matei 27,62-66).

Să ne imaginăm două scene care ar fi trebuit să aibă loc:

Pag

e8

(01) Aşteptare generală a naşterii lui Mesia, împodobirea Betleemului, cu acceptarea de către întreaga naţiune a Salvatorului trimis de cer. (02) Cum am arătat mai înainte, ucenicii aşteptând dimineaţa învierii, „Doamne, dă-ne răbdare până când vine a treia zi!” Normal era ca ei să fie liniştiţi: „El ne-a spus aceste lucruri. Hai să aşteptăm! Să ne rugăm pentru stabilitatea noastră spirituală şi să aşteptăm ziua a treia. Să stăm undeva, nu departe de mormânt şi să vedem evenimentul cel glorios.” Au uitat cu desăvârşire şi nu credeau că Îl mai văd vreodată. A treia zi a venit, ei erau încă devastaţi şi n-au crezut ştirile privitoare la învierea lui Isus.

Ce s-a întâmplat? Nu a trecut mult de la afirmaţia inspirată făcută de Petru până la alta, tot a lui, de-a dreptul satanică. S-a zis adesea că de la înţelepciune la nebunie nu este decât un pas sau că sublimul este la un pas de ridicol. Citim textul din Matei 16,21-23: „De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învieze. Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicând: ‚Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!’ Dar Isus S-a întors şi i-a zis lui Petru: ‚Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.’”

Hristos a sesizat imediat de unde vine inspiraţia de data aceasta: nu mai era Tatăl din ceruri care îi descoperise ce spunea, nu erau nici carnea şi sângele, ci mai rău, mult mai rău – Satana se interpusese între Învăţătorul şi ucenicul Său. În versetul 23, Isus a spus-o deschis: „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.”

A fost o asemănare între Petru (în aparenţă cel mai devotat ucenic) şi Iuda Iscarioteanul (în mod vizibil cel mai puţin devotat): fiecare a comis un act de trădare – Iuda vânzându-L pe Mântuitorul pe bani şi termind viaţa la spânzurătoare, iar Petru tăgăduindu-L de trei ori, dar pocăindu-se. Cu ceva timp înainte de acel deznodământ însă, o altă asemănare se poate descoperi şi anume, Mântuitorul i-a întrebat pe ucenici: „‚Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi, totuşi, unul din voi este un drac.’ Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul” (Ioan 6,70.71). Iar în episodul pe care-l studiem, Isus i-a spus lui Petru în faţă: „Înapoia mea, Satano!” Primul şi ultimul din toate listele celor doisprezece, aşa cum ni le-au redactat evangheliştii.

Ce constatăm aici?

- Petru făcea jocul Satanei; - el devenise o piatră de poticnire pentru Isus; - Petru nu nutrea acum gânduri dumnezeieşti; - ce spunea el erau gânduri de ale oamenilor;

Pag

e9

- cred că s-ar putea spune şi mai mult şi aşa reiese din prima propoziţie, erau gânduri satanice.

De cine suntem noi, oamenii, inspiraţi, îndemnaţi, în lucrurile pe care le facem sau în cuvintele pe care le spunem (dacă nu suntem absolut originali!)?

- De Tatăl ceresc (Moise – construirea sanctuarului, călătoriile etc.: Exod 25,8.9; Num 33,2); - de oameni în mod pozitiv (Moise – Ietro: Exod 18,17-23); - de oameni în mod negativ (Ahazia, împăratul lui Iuda: „Mamă-sa, Atalia, . . . îi dădea sfaturi nelegiuite”, 2 Cron 22,2.3); - de Satana (Iuda: „În timpul cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă . . .”, Ioan 13,2).

Să ne întoarcem însă la experienţa lui Petru. Când Hristos le-a prezis suferinţele, moartea şi învierea Sa, „Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicând: ‚Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!’” (Mat 16,22)

Ce era rău în ce spunea Petru? Cam totul:

- Ucenicul Îl mustră pe Maestru? - Era jertfirea de Sine a Mântuitorului o întâmplare? - Dezacord între Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul? (Dumnezeu să-L ferească.)

Satana încercase în diferite feluri (şi urma să o mai facă) să-L abată pe Hristos de la calea datoriei; încercase prin adversarii Lui, prin fraţii Lui, prin mama Lui; acum, a încercat prin cel mai zelos ucenic.

Petru gândea că dă un sfat bun, umanitar, înţelept, când, de fapt, el se opunea în mod inconştient şi naiv planului de mântuire. Ce spunea el însemna, practic: „Doamne, să nu Te duci la cruce, să nu mori pentru păcătoşi. Renunţă la acest plan.”

Nu ai gândurile lui Dumnezeu, ci gândurile oamenilor! Acesta este umanism, omul în centrul universului, orice divinitate fiind exclusă. Opta Petru pentru o astfel de orientare? Nicidecum, dar tendinţa era aceea, chiar fără ca el să-şi dea seama.

„Petru Îl iubea pe Domnul său, dar Isus nu l-a lăudat pentru manifestarea în felul acesta a dorinţei de a-L feri de suferinţă. Cuvintele lui Petru nu erau de aşa natură încât să fie un ajutor şi o mângâiere pentru Isus în încercarea cea mare care-i stătea înainte. Ele nu erau în armonie cu scopul urmărit de harul lui Dumnezeu cu privire la o lume pierdută, nici cu lecţia de sacrificiu de sine pe care Isus venise să o dea prin exemplul Său propriu. Petru nu dorea să vadă crucea în lucrarea lui Hristos. Impresia pe care cuvintele sale aveau să o facă era în directă opoziţie faţă de aceea pe care Hristos dorea să o facă asupra minţilor urmaşilor Săi şi Mântuitorul a fost determinat să rostească una din cele mai severe mustrări care au căzut

Pag

e10

vreodată de pe buzele Lui: ‚Înapoia Mea, Satano! Tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.’” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina Lumii, paginile 415-416)

„Satana încerca să-L descurajeze pe Isus şi să-L abată de la misiunea Sa, iar Petru, în iubirea sa oarbă, dădea glas ispitei. Prinţul răului era autorul acelui gând. Instigaţia lui se afla în spatele apelului pripit. În pustie, Satana Îi oferise lui Hristos stăpânire asupra lumii, cu condiţia de a părăsi calea umilinţei şi a sacrificiului. Acum, el prezenta aceeaşi ispită către ucenicul lui Hristos. El încerca să fixeze privirea lui Petru asupra slavei pământeşti, pentru a nu privi crucea spre care Isus dorea să îndrepte ochii săi. Şi, prin Petru, Satana insista din nou cu ispita asupra lui Isus. Dar Isus nu i-a dat ascultare; El Se gândea la ucenicul Său. Satana se interpusese între Petru şi Maestrul său, pentru ca inima ucenicului să nu poată fi atinsă la vederea umilirii lui Hristos pentru el. Cuvintele lui Hristos au fost rostite, nu către Petru, ci către cineva care încerca să-l separe de Răscumpărătorul său. ‚Înapoia Mea, Satano.’ Nu te mai aşeza între Mine şi ucenicul Meu greşit. Lasă-Mă să-l întâlnesc pe Petru faţă în faţă, ca să-i descopăr taina iubirii Mele.” (Ibid., pagina 416)

L-a durut pe Petru, putem fi siguri, mustrarea rostită de Mântuitorul, dar cred că a regretat toată viaţa lui faptul că nu şi-a ţinut gura. Există două mari rele, ne spunea adesea fratele Mihail Manea, profesor la seminar: a vorbi când trebuie să taci şi a tăcea când trebuie să vorbeşti. Petru a devenit unul dintre cei mai destoinici şi mai consacraţi exponenţi ai planului de mântuire. Iată-l vorbind mai târziu:

- Fapte 2,22-36 – Hristos cel răstignit, înviat şi înălţat la cer, trimiţând daruri spirituale; - Fapte 3,12-26 – din nou amintirea suferinţelor Domnului, cu aluzie la revenirea Sa, El fiind proorocul la care s-a referit Moise, când a zis: „Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un prooroc ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce va va spune”; - Fapte 4,8-12 – Hristos este piatra din capul unghiului, nu există mântuire în altcineva; - Fapte 5,30-32 – pe Isus, răstignit de conducătorii iudei, Dumnezeu „L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor”; - 1 Pet 2,21-25 – Hristos este pildă de ascultare, El nu a făcut păcat, dar a purtat păcatele oamenilor „în trupul Său, pe lemn”, murind pentru ei.

Cred că rugăciunea cea mai potrivită a lui Petru, după ce în mod naiv şi iresponsabil se aşezase în calea misiunii lui Hristos, ar fi fost sau chiar a fost: „Doamne, iartă-mi nebunia de a fi servit cauza vrăjmaşului! Îţi mulţumesc că Te-ai îndurat de mine şi m-ai izbăvit din influenţa lui nimicitoare! Îţi mulţumesc pentru că m-ai păstrat în slujba Ta şi m-ai folosit pentru răspândirea evangheliei Tale mântuitoare! Amin!”

Ideală este situaţia când gândurile lui Dumnezeu şi gândurile oamenilor coincid. Dar e posibil acest lucru?

- Cel mai rău caz este când acestea se opun; atunci, omul este în mod vădit de partea lui Satana.

Pag

e11

- Sau distanţa dintre gândurile lui Dumnezeu şi gândurile oamenilor poate fi colosală; aşa a zis Dumnezeu în Isaia 55,8.9: „‚Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele’, zice Domnul. ‚Ci, cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gîndurile voastre.’”

Când se constată că gândurile oamenilor nu sunt identice cu gândurile lui Dumnezeu, ci sunt diferite, foarte diferite sau chiar în conflict, ce este de făcut? Să-Şi schimbe Dumnezeu gândurile, ca să semene cu gândurile oamenilor? Aşa au încercat ucenicii în repetate rânduri cu Hristos. În Maleahi 3,6, Dumnezeu a zis: „Căci Eu sunt Domnul, Eu nu mă schimb; de aceea voi, copii ai lui Iacov, n-aţi fost nimiciţi.” Dumnezeu nu Se schimbă, El nu poate renunţa la gândurile Sale; ar fi fatal pentru noi, oamenii. Iată ce a spus El în Ieremia 29,11: „‚Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‚gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.’” Acestea sunt gândurile lui Dumnezeu cu privire la noi oamenii: gânduri de pace, nu de nenorocire, ca să ne dea un viitor şi o nădejde. Să renunţe Dumnezeu la astfel de gânduri? Pentru noi, rezultatul ar fi tragic – n-am avea nici pace, nici nădejde, nici viitor, ci am fi pradă nenorocirii.

Alta este soluţia, pentru ca gândurile oamenilor şi gândurile lui Dumnezeu să coincidă: „Să se lase cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând” (Isa 55,7). „Orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Cor 10,5). „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus” (Filip 2,5). „Noi însă avem gândul lui Hristos” (1 Cor 2,16).

* * * *

Cântarea de deschidere, 325: „Tată, toţi Te rugăm!”

Cântarea de închidere, 361: „Voia Ta, Doamne!”

Pag

e12

„DOMNUL VA PURTA DE GRIJĂ!”

Cine a spus aceste cuvinte? - Acelaşi om care îi minţise pe egipteni, pretinzând că Sara este sora lui, deşi Domnul îl asigurase când l-a chemat că îl va ocroti pretutindeni (Gen 12,3.18.19). - Acelaşi om care ascultase de glasul soţiei sale Sara şi o acceptase pe Agar, cu toate implicaţiile milenare care au urmat, deşi Domnul îi spusese că sămânţa lui va fi tot atât de numeroasă ca şi stelele cerului (Gen 16,1-6; 15,1-6). - Acelaşi om care râsese când Dumnezeu i-a promis că Sara va fi mama unor neamuri întregi (Gen 17,16.17).

Dar staţi puţin! Nu uitaţi raportul din Evrei 11,8-10, despre plecarea lui Avram din Ur; el părăsise lumea civilizată cu toate avantajele ei, pentru o viaţă de beduin. Credinţă, nu? Misionar, nu?

Şi Avraam crescuse de la acele gafe. Iată-l acum făcând ce nu a făcut niciodată un alt om, fiind gata să-l sacrifice pe Isaac, pentru că Dumnezeu i-a cerut acest lucru (Gen 22,1-3).

Isaac nu presimţea nimic, dar a pus o întrebare la un moment dat, când erau numai ei doi: „Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?” (Gen 22,7). Un tânăr dintr-o comunitate din sudul României plănuia să se căsătorească; cu o anumită ocazie, un frate al lui mai mare a fost întrebat despre nunta aceea, iar el a răspuns: „Nunta este gata, dar trebuie găsită mireasa!”

„Unde este mielul pentru arderea de tot?” Răspunsul lui Avraam, din versetul 8 (vezi şi versetul 14), a fost răspunsul credinţei. Iată însă răspunsul concret, dat de Ioan Botezătorul peste circa 2.000 de ani: „A doua zi, Ioan L-a văzut pe Isus venind la el şi a zis: ‚Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!’” (Ioan 1,29)

Avraam a eternizat memoria acelui loc printr-un nume explicit: „Avraam a pus locului aceluia numele: ‚Domnul va purta de grijă.’ De aceea se zice şi azi: ‚La muntele unde Domnul va purta de grijă’” (Gen 22,14; vezi nota de subsol, evreieşte: Iehova iiré).

Iată câteva cazuri în care oamenii nu au avut o încredere asemănătoare:

- Iacov – Domnul hotărâse ca el să fie purtătorul binecuvântării (Gen 25,23), iar Iacov ştia lucrul acesta; totuşi, de două ori el şi, mai ales, Rebeca, au uitat că Dumnezeu va purta de grijă (Gen 25,27-34; 27,6-29). - La Marea Roşie, Israeliţii erau înspăimântaţi la vederea oştilor egiptene care-i urmăreau (Exodul 14,10-14), dar Moise s-a comportat ca Avraam: „Moise a răspuns poporului: ‚Nu vă

Pag

e13

temeţi de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea, pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată’” (versetul 13). - Preotul Zaharia, ignorând sau uitând minunile asemănătoare din trecut, l-a întrebat pe îngerul Gabriel: „Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân şi nevastă-mea este înaintată în vârstă” (Luca 1,18).

Iată însă şi cazuri, extrem de încurajatoare, de credinţă biruitoare: - David mergând împotriva lui Goliat: „David i-a zis lui Saul: ‚Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el.’ Saul i-a zis lui David: ‚Nu poţi să te duci să te baţi cu filisteanul acesta, căci tu eşti un copil şi el este un om războinic din tinereţea lui.’ David i-a zis lui Saul: ‚Robul tău păştea oile tatălui său. Şi, când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă, alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram. Aşa a doborât robul tău leul şi ursul; şi cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărât oştirea Dumnezeului celui viu.’ David a mai zis: ‚Domnul, care m-a izbăvit din ghiara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean.’ Şi Saul i-a zis lui David: ‚Du-te şi Domnul să fie cu tine!’” (1 Sam 17,32-37) - Ilie la văduva din Sarepta: „Ilie s-a sculat şi s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o şi a zis: ‚Du-te şi adu-mi, te rog, puţină apă într-un vas, ca să beau.’ Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou şi a zis: ‚Adu-mi, te rog, şi o bucată de pâine în mâna ta.’ Şi ea a răspuns: ‚Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior. Şi iată, strâng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu; vom mânca şi apoi vom muri.’ Ilie i-a zis: ‚Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai, pregăteşte-mi întâi mie cu untdelemnul şi făina aceea o mică turtă şi adu-mi-o; pe urmă, să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău. Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‚Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din ulcior nu se va împuţina, până în ziua când va da Domnul ploaie pe faţa pământului’” (1 Împ 17,10-14). - Elisei, în răspunsul pe care i l-a dat slujitorului său. Slujitorul lui Elisei „s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a ieşit. Şi iată că o oaste înconjura cetatea, cu cai şi care. Şi slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: ‚Ah! Domnul meu, cum vom face?’ El (Elisei) a răspuns: ‚Nu te teme, căci mai mulţi sunt cei cu noi decât cei cu ei.’ Elisei s-a rugat şi a zis: ‚Doamne, deschide-i ochii să vadă.’ Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei” (2 Împ 6,15-17). - Profetul care l-a încurajat pe Iosafat: „Atunci, Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, levitul, dintre fiii lui Asaf. Şi Iahaziel a zis: ‚Ascultaţi, tot Iuda şi locuitorii din Ierusalim şi tu, împărate Iosafat!

Pag

e14

Aşa vă vorbeşte Domnul: ‚Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea acestei mari mulţimi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu. Mâine, pogorâţi-vă împotriva lor. Ei se vor sui pe dealul Ţiţ şi-i veţi găsi la capătul văii, în faţa pustiei Ieruel. Nu veţi avea de luptat în lupta aceasta; aşezaţi-vă, staţi acolo şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul. Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi; mâine, ieşiţi-le înainte şi Domnul va fi cu voi!’” (2 Cron 20,14-17) - Cei trei tineri evrei în Babilon, ameninţaţi cu moartea: „Şadrac, Meşac şi Abed-Nego i-au răspuns împăratului Nebucadneţar: ‚Noi n-avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus. Iată, Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur, pe care l-ai înălţat!’” (Dan 3,16-18) - Pavel, scăpat din mâna lui Nero: „La întâiul meu răspuns de apărare, nimeni n-a fost cu mine, ci toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală lucrul acesta! Însă Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine şi s-o audă toate neamurile. Şi am fost izbăvit din gura leului. Domnul mă va izbăvi de orice rău şi mă va mântui, ca să intru în împărăţia Lui cerească. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin!” (2 Tim 4,16-18) - Mântuitorul a făgăduit asistenţa sigură a Duhului Sfânt în situaţii critice: „Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune, căci ce veţi avea de spus vă va fi dat chiar în ceasul acela, fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi” (Mat 10,19.20; vezi şi Luca 12,11.12 şi 21,14.15). - Grija providenţială pentru poporul rămăşiţei este profetizată astfel: „Domnul mi-a arătat în mod repetat că este contrar Bibliei să facem vreo provizie pentru nevoile noastre vremelnice din timpul strâmtorării. Am văzut că, dacă sfinţii ar avea hrană strânsă de ei sau aflată pe câmp în timpul strâmtorării, când sabia, foametea şi ciuma vor fi în ţară, această hrană va fi luată de la ei de mâini violente şi străinii le-ar culege recoltele. Atunci va fi timpul pentru noi să ne încredem cu totul în Dumnezeu şi El ne va susţine. Am văzut că pâinea şi apa ne vor fi asigurate în timpul acela şi că nu vom duce lipsă şi nu vom suferi de foame, pentru că Dumnezeu este în stare să ne pună o masă în pustie. Dacă va fi nevoie, El ar trimite corbi ca să ne hrănească, aşa cum a făcut ca să-l hrănească pe Ilie, sau va face să plouă mană din cer, aşa cum a făcut pentru israeliţi.” (Early Writings/Experienţe şi viziuni, pagina 56)

Să revenim la experienţa lui Avraam. Mergând în tăcere spre locul jertfirii, a fost întrebat de fiul său Isaac: „Tată . . . iată focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea de tot?” (Gen 22,7). Avraam a dat un răspuns excelent, bazat pe o inspiraţie momentană, sau aşa gândise tot timpul în cursul călătoriei lor: „Fiule, Dumnezeu Însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot” (versetul 8).

Pag

e15

Isaac participase din copilărie la serviciile divine ale familiei, aşa cum le conducea patriarhul. El ştia că aducerea de jertfe era poruncită de Dumnezeu ca să păstreze în memoria muritorilor convingerea, credinţa şi siguranţa că Dumnezeu le va trimite un Salvator din păcat şi din moarte. Acum era însă o împrejurare de neînţeles: foc . . . da, lemne . . . da, cuţit . . . da. Dar fără miel? Poate să lipsească tocmai elementul esenţial în contextul jertfei pentru care călătoreau?

„Dumnezeu Însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.” Şi a purtat: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3,16). „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Rom 5,8). „. . . căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană” (1 Pet 1,18.19).

De fapt, grija mântuitoare a Atotputernicului s-a manifestat chiar înaintea căderii omului: „Planul pentru răscumpărarea noastră nu a fost un gând ulterior, un plan formulat după căderea lui Adam. El a fost descoperirea ‚tainei care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri’ (Rom 16,25). Era desfăşurarea principiilor care din veacuri eterne fuseseră temelia tronului lui Dumnezeu. De la început, Dumnezeu şi Hristos au ştiut de apostazia lui Satana şi de căderea omului prin puterea amăgitoare a apostatului. Dumnezeu nu a ordonat ca păcatul să existe, dar a văzut dinainte existenţa lui şi a luat măsuri pentru întâmpinarea teribilei urgenţe.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 22)

Dumnezeu a purtat grijă de alcătuirea şi aducerea la îndeplinire a planului de mântuire, dar mai mult, El continuă să Se îngrijească de aplicarea acelei lucrări mântuitoare în viaţa fiecărui păcătos care o acceptă din toată inima. El a purtat de grijă înainte de întemeierea lumii, a purtat de grijă în situaţia lui Avraam, a purtat de grijă la Golgota, când suprema jertfă a fost, în fine, adusă. Acea jertfă trebuie să devină mântuitoare, lucrătoare, eficientă în cazul fiecărui individ. Şi El Se îngrijeşte de fiecare fiinţă omenească, aşa ca şi când nu ar mai exista alta. Numai împotrivirea omului poate zădărnici această lucrare de mântuire. Altfel nimic şi nimeni.

Când se vor afla în faţa marelui tron alb, cei răscumpăraţi vor izbucni în strigăte de bucurie pentru că au fost aduşi acolo: „După aceea, m-am uitat şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini şi strigau cu glas tare şi ziceau: ‚Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!’” (Apoc 7,9.10)

Mai exact, răscumpăraţii constată din nou, cu bucurie şi recunoştinţă, că mântuirea s-a realizat – ea aparţine Dumnezeului care şade pe scaunul de domnie şi Mielului. Iată-I

Pag

e16

împreună: Tatăl şi Fiul, Cel care a trimis şi Cel trimis, Cel care a purtat de grijă şi Mielul de care S-a îngrijit!

* * * *

Cântarea de deschidere, 224: „Suflet slab aşteaptă pe Dumnezeu”

Cântarea de închidere, 50: „Fii lăudat, Isus Hristos”

Pag

e17

„CE ROST ARE RISIPA ACEASTA?”

Textul de bază: „Când era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul, s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump şi, pe când sta El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. Ucenicilor le-a fost necaz, când au văzut lucrul acesta, şi au zis: ‚Ce rost are risipa aceasta? Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump şi banii să se dea săracilor.’ Când a auzit Isus, le-a zis: ‚De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine. Pentru că pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei’” (Mat 26,6-13).

Circumstanţele:

Când? Cu câteva zile înainte de ultimul Paşte valabil.

Unde? În Betania, în casa lui Simon leprosul (un lepros vindecat de Isus).

Cine? O femeie identificată în Ioan 12,1-3 ca fiind Maria, sora Martei şi a lui Lazăr.

Ce? Un vas de alabastru cu mir foarte scump (Mat 26,7), un litru de mir de nard curat, de mare preţ (Ioan 12,3).

Cum? L-a turnat pe capul lui Isus (Mat 26,7), cu el a uns picioarele lui Isus (Ioan 12,3).

Reacţia:

Aplauze furtunoase? Nu chiar.

Potrivit cu Ioan, Iuda a zis: „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?” (Ioan 12,5)

Potrivit cu Matei: „Ucenicilor le-a fost necaz, când au văzut lucrul acesta, şi au zis: ‚Ce rost are risipa aceasta? Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump şi banii să se dea săracilor’” (Mat 26,8.9).

Aceste cuvinte aveau să le regrete după aceea toată viaţa lor. A zis Isus: „Vor veni zile, când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului şi n-o veţi vedea” (Luca 17,22). Atunci aveau să fie încântaţi dacă nu numai un litru, ci sute de litri de mir de nard curat ar fi fost turnate peste Maestrul lor şi n-ar fi mai cârtit absolut deloc.

Apărarea:

Pag

e18

Bunul Avocat (vezi 1 Ioan 2,1) a intervenit: „Când a auzit Isus, le-a zis: ‚De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine. Pentru că pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare’” (Mat 26,10-12).

Mântuitorul îi apără întotdeauna pe cei asupriţi, dispreţuiţi – vorbeşte pentru ei, El nu se ia după cârd. Străinii, femeile, copiii, vameşii, păcătoşii – ce mai vreţi? Toţi aceştia au fost ajutaţi de bunul Răscumpărător, Isus Hristos, Domnul.

Făgăduinţa:

„Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei” (Mat 26,13).

Analiza cazului:

Nu s-a făcut nicio publicitate pentru fapta Mariei: nimeni din partea presei nu era acolo şi nici în buletinul bisericii nu s-a făcut niciun anunţ. Niciun reporter nu a zis: „Doamnelor şi domnilor, v-o prezint pe doamna Maria Magdalena. Unii bigoţi religioşi atacă trecutul ei, dar greşesc. În societatea noastră (postmodernă) tolerantă, aceasta este orientare. Este un stil de viaţă.”

Isus nu a scuzat-o pe Maria ca persoană şi nu a prezentat-o ca model de moralitate. Nu. Ea era o păcătoasă renumită, dar acesta era trecutul. În momentul acela, ea nu era implicată în nicio încurcătură sentimentală sau într-o căsătorie ilegală ca aceea a lui Irod. Ea a făcut ceva pentru Domnul. Nu pentru a fi iertată, pentru că iertată fusese deja. Şi ea nu era doar o uceniţă vorbăreaţă. Pe tăcute, ea L-a onorat pe Hristos. Fără publicitate sau pompă.

Acţiunea Mariei a fost declarată risipă. Cine a făcut propunerea? Iuda Iscarioteanul (Ioan 12,4). Cine a susţinut-o? Nu ştim, dar e clar că toţi ucenicii au votat în favoarea acelei declaraţii (Mat 26,8).

Iuda dispunea de un coeficient de inteligenţă excepţional şi ucenicii apreciau lucrul acesta foarte mult. Ei erau fericiţi să-l aibă între ei. Nu-l cunoşteau însă în mod suficient. Isus îl cunoştea. Când Iuda, „un cărturar” (Mat 8,19), s-a oferit să-L urmeze pe Isus oriunde ar merge, Isus i-a zis: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul” (versetul 20).

„Ucenicii doreau mult ca Iuda să devină unul dintre ei. El avea o înfăţişare atrăgătoare, era un om cu discernământ ascuţit şi cu capacitate de acţiune şi ei I l-au lăudat lui Isus ca pe unul care Îl va ajuta foarte mult în lucrarea Lui. Ei au fost surprinşi că Isus l-a primit cu atâta răceală.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 294)

Pag

e19

Aşa cum se arată în Seventh-day Adventist Bible Dictionary/Dicţionarul biblic adventist de ziua a şaptea, la pagina 611, „Iscarioteanul” înseamnă „omul din Kerioth”, o cetate în partea de sud a Iudeii, între Beer-Şeba şi Marea Moartă. El a fost singurul din cei doisprezece care nu era galilean.

Iuda avea dreptate şi nu avea:

Avea dreptate: (01) Că există lucruri absurde, fără rost, pe care le fac oamenii. (02) Că risipa nu este bună (poate fi joc de noroc, cheltuială nesocotită, investiţie neînţeleaptă). (03) Că noi trebuie să avem grijă de cei săraci.

Nu avea dreptate: Ideea cea bună că risipa trebuie evitată nu se aplica atunci. Ce a făcut Maria pentru Domnul nu era risipă. A spune aşa ceva era nici mai mult, nici mai puţin, decât o hulă. Şi Iuda era făţarnic. El era un iubitor al banilor, nu al săracilor, nu era o Mama Tereza. Cei trei sute de lei urmau să ajungă direct în buzunarul lui. Aşa ne spune evanghelistul Ioan, care-l cunoştea foarte bine: „Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea” (Ioan 12,6).

Dimensiunile jertfei:

Învăţăm din Matei 20,1-15 că un leu era plata pentru o zi de muncă grea a unui bărbat într-o vie. Putem fi siguri că femeile erau plătite mai prost pentru aceeaşi cantitate de muncă. Astfel, 300 de lei însemnau 300 de zile de muncă grea prestată de un bărbat. Şi acele zile însemnau un an întreg de muncă, să zicem acum, pentru o femeie, circa 30.000 de dolari americani. Prin urmare, Maria a muncit peste un an ca să cumpere acel mir pentru ungerea lui Isus.

Toate protestele ucenicilor şi calculul calificat al lui Iuda erau absurde şi de o nedreptate strigătoare la cer: să se vândă mirul? Cine să-l vândă? Cu ce drept? Era proprietatea personală a Mariei şi nu niscaiva fonduri obşteşti.

Cu ocazia înmormântării trupului lui Isus, Nicodim a adus mirodenii scumpe pentru îmbălsămare. Iată textul exact: „Nicodim, care la început se dusese la Isus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe” (Ioan 19,39). Nu avem nicio informaţie despre costul darului adus de Nicodim, însă două deosebiri sunt evidente şi sunt mari:

(01) Nicodim era un om bogat. Maria nu era. (02) El a uns trupul lui Isus când acel trup era mort. Maria – când era viu.

Pag

e20

„Darul mirositor pe care se gândise să-l toarne cu îmbelşugare peste trupul mort al Mântuitorului, Maria l-a turnat pe făptura Sa vie. La înmormântare, aroma lui plăcută s-ar fi răspândit numai în mormânt; acum, a înveselit inima Sa cu asigurarea credinţei şi a iubirii ei. Iosif din Arimatea şi Nicodim nu au oferit darul iubirii lor faţă de Isus în timpul vieţii Lui. Cu lacrimi amare, ei au adus miresmele lor scumpe pentru trupul Său rece, inconştient. Femeile care au adus miresme la mormânt au constatat că serviciul lor era zadarnic, pentru că El înviase. Însă Maria, turnând iubirea ei asupra Mântuitorului când El era conştient de consacrarea ei, Îl ungea pentru înmormântare. Şi, când S-a dus mai departe în întunericul marii Lui judecăţi, El a purtat cu Sine amintirea acelei fapte, o arvună a iubirii care-I va aparţine din partea celor răscumpăraţi de El pentru veşnicie.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 560)

Ce bine că Maria nu l-a întrebat pe Iuda sau pe oricare alt ucenic ce sfat îi dă înainte de a face pentru Isus ce a făcut. Nu ai nevoie de autorizaţia nimănui ca să-L iubeşti şi să-L serveşti pe Hristos. Şi nu este neapărată nevoie să fii bogat sau să fii bărbat, pentru a face un lucru bun pentru Domnul. Fă-l numai.

„Maria nu cunoştea întreaga semnificaţie a acţiunii sale iubitoare. Ea nu le-a putut răspunde acuzatorilor. Nu putea explica de ce alesese ocazia aceea ca să-L ungă pe Isus. Duhul Sfânt plănuise pentru ea şi ea ascultase de îndemnurile Lui.” (The Desire of Ages/ Hristos, Lumina lumii, pagina 560)

Jertfa supremă:

„Cuvintele spuse cu indignare, ‚Ce rost are risipa aceasta?’, au adus cu claritate înaintea lui Hristos cel mai mare sacrificiu făcut vreodată, – dăruirea de Sine ca ispăşire pentru o lume pierdută. Domnul urma să fie aşa de generos cu familia Sa omenească, încât nu se putea zice despre El că putea face mai mult. În darul lui Isus, Dumnezeu a dat tot cerul. Din punct de vedere omenesc, un astfel de sacrificiu a fost o risipă absurdă. Pentru raţionamente omeneşti, întregul plan de mântuire este o irosire de milă şi resurse. . . . Nu toţi oamenii sunt mântuiţi; totuşi, planul de mântuire nu este o risipă pentru simplul motiv că nu înfăptuieşte tot ce s-a prevăzut prin generozitatea lui. Trebuie să fie din belşug şi de prisos.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, paginile 565-566)

„După ce a strâns bogăţiile universului şi a slobozit resursele puterii nemărginite, El le-a pus în mâinile lui Hristos şi a zis: ‚Toate acestea sunt pentru om. Foloseşte-le ca să-l convingi că nu există iubire mai mare decât a Mea pe pământ sau în ceruri. Cea mai mare fericire a lui o va găsi iubindu-Mă pe Mine.” (Ibid., pagina 57)

„Câtă iubire, câtă jertfire / Cerul revarsă pe pământ! / Haruri divine, daruri depline / Vin de la Domnul cel preasfânt. / Jertfa iubirii, jertfa Fiului, / N-avem cuvinte-a cânta slava Ta! / Slava jertfirii, slava Tatălui, / Fie-nălţată slava Ta! // Jertfă deplină, drum de lumină, / Spală-mă azi să fiu curat; / Haina dreptăţii, darul vieţii, / Doamne, doresc să fiu salvat!” (Cântarea numărul 654, din Imnuri creştine, ediţia 2006)

Pag

e21

* * * *

Cântarea de deschidere, 162: „Ador puterea salvatoare”

Cântarea de închidere, 335: „Îţi predau întreaga viaţă”

Pag

e22

„MAI BINE SĂ NU SE FI NĂSCUT!”

I. Omul

Isus a zis despre un anumit om, unul din ucenicii Săi, unul din cei doisprezece, că „mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!” (Mat 26,24)

Numele său era Iuda, fiul unui anume Simon (Ioan 6,71), un om din Cheriot, de aceea era numit „Iscarioteanul”.

În ebraică, numele este Yehudah, nume care a fost folosit pentru prima dată în Geneza 29,35 şi care înseamnă „Lăudat fie Domnul”.

II. Nu chemat, dar ales

Noi toţi ştim şi zicem că Iuda nu a fost ales de Hristos, că el doar s-a alăturat ucenicilor. Trebuie să ne pronunţăm mai precis. În Ioan 6,70, Isus a întrebat: „Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece?” În Matei 10,2-4, Marcu 3,16-19 şi Luca 6,13-16, este redată lista celor doisprezece apostoli, aşa cum i-a ales Domnul Isus după o noapte de rugăciune. Iuda este inclus de fiecare dată, cu menţiunea „care a vândut pe Isus”, „care L-a şi vândut”, „care s-a făcut vânzător”.

A fost Iuda ales sau nu? Au existat două momente diferite: când el s-a oferit, iar Isus nu i-a urat bun venit, şi, mai târziu, când Isus i-a ales dintre toţi ucenicii Săi pe cei doisprezece, printre care şi pe Iuda (vezi Luca 6,13: „. . . a chemat pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece”).

„Când Isus îi pregătea pe ucenici pentru hirotonisire, unul care nu fusese chemat s-a vârât printre ei. Era Iuda Iscarioteanul, un om care pretindea a fi urmaş al lui Hristos. Acum, el s-a prezentat solicitând un loc în cercul restrâns al ucenicilor. Cu multă seriozitate şi aparentă sinceritate, el a declarat: ‚Învăţătorule, Te voi urma oriunde vei merge.’ Isus nici nu l-a respins, nici nu i-a zis bun venit, ci a rostit numai tristele cuvinte: ‚Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul’ (Mat 8,19.20). Iuda credea că Isus este Mesia şi, alăturându-se apostolilor, el spera să-şi asigure o poziţie înaltă în noua împărăţie. Această nădejde Isus a intenţionat să o spulbere prin afirmaţia cu privire la sărăcia Sa. Ucenicii doreau mult ca Iuda să devină unul dintre ei. El avea o înfăţişare atrăgătoare, era un om cu discernământ ascuţit şi cu capacitate de acţiune şi ei I l-au lăudat lui Isus ca pe unul care Îl va ajuta foarte mult în lucrarea Lui. Ei au fost surprinşi că Isus l-a primit cu atâta răceală.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, paginile 293-294)

III. O dezvoltare negativă

Pag

e23

„Totuşi, când s-a alăturat ucenicilor, Iuda nu era inconştient cu privire la frumuseţea caracterului lui Hristos. El a simţit influenţa acelei puteri divine care atrăgea sufletele către Mântuitorul.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 294)

„Iuda a avut aceleaşi ocazii ca şi ceilalţi ucenici. El a ascultat aceleaşi lecţii valoroase. Însă practicarea adevărului, aşa cum o cerea Hristos, era în conflict cu dorinţele şi scopurile urmărite de Iuda şi el nu a vrut să renunţe la ideile sale pentru a primi înţelepciune din cer.” (Ibid., paginile 294-295)

„Inima lui tindea spre necredinţă şi vrăjmaşul i-a insuflet gânduri de îndoială şi de răzvrătire.” (Ibid., pagina 718)

„În tot ce zicea Hristos către ucenicii Săi, exista ceva cu care, în inima sa, Iuda nu era de acord. Sub influenţa lui, aluatul nemulţumirii îşi făcea rapid lucrarea.” (Ibid., pagina 720)

Iuda „cultiva o dispoziţie de critică şi acuzaţii.” (Ibid., pagina 717)

„Lui Iuda nu i-a plăcut când Isus i-a prezentat tânărului conducător bogat condiţia uceniciei. El a considerat că s-a făcut o greşeală. Dacă oameni ca acest conducător puteau fi în legătură cu credincioşii, ei ar fi sprijinit cauza lui Hristos.” (Ibid., pagina 719)

„Cuvântarea lui Hristos din sinagogă cu privire la pâinea vieţii a fost punctul de cotitură în istoria lui Iuda. . . . Din momentul acela, el a exprimat îndoieli care au produs confuzie între ucenici. El a strecurat controverse şi sentimente înşelătoare, repetând argumentele lansate de cărturari şi de farisei împotriva pretenţiilor lui Hristos.” (Ibid.)

„Disensiunea cu privire la cine dintre ei să fie cel mai mare a fost în general stârnită de Iuda.” (Ibid.)

„Matei, a cărui calificare îl învăţase exactitate în toate lucrurile, era foarte grijuliu cu privire la cinste; el medita în permanenţă asupra cuvintelor lui Hristos şi a devenit aşa de absorbit de ele, încât Iuda gândea că nu i se poate încredinţa o afacere care necesită pricepere şi perspicacitate. În felul acesta îi considera Iuda pe toţi ucenicii şi se fălea că biserica ar ajunge adesea în încurcături şi neplăceri dacă ar lipsi iscusinţa lui administrativă.” (Ibid., pagina 717)

„Isus i-a zis: ‚Ce ai să faci, fă repede.’ . . . Unii credeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Isus voia să-i spună: ‚Cumpără ce ne trebuie pentru praznic’ sau îi poruncea să dea ceva săracilor” (Ioan 13,27.29).

„Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: ‚De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?’ Zicea lucrul acesta

Pag

e24

nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea” (Ioan 12,4-6).

Hoţ? Aşa a zis Ioan. Dar Iuda avea o justificare: „Servindu-i pe alţii, Iuda ar fi putut dezvolta un spirit neegoist. . . . Adesea, când făcea un mic serviciu pentru Hristos sau devota timp pentru scopuri religioase, el se plătea din acest fond sărăcăcios. În ochii lui proprii, aceste pretexte slujeau la scuzarea acţiunii sale, însă în ochii lui Dumnezeu el era un hoţ.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 718)

IV. Relaţia cu vrăjmaşul

În Matei 10,1-4, ni se spune că Iuda a primit, odată cu ceilalţi 11 ucenici, putere asupra duhurilor necurate, ca să le „scoată afară”. El a mers într-o astfel de campanie şi nu avem niciun motiv să credem că nu a avut succes, aşa cum toţi ceilalţi ucenici au avut.

Atitudinea lui Iuda faţă de Satana s-a schimbat într-un mod negativ. De la adversar al lui Satana, el a ajuns să lucreze pentru Satana şi să fie stăpânit de el. „În loc de a umbla în lumină, Iuda a ales să-şi păstreze defectele. Dorinţele rele, patimile răzbunătoare, gândurile întunecate şi posomorâte au fost cultivate, până când Satana a avut control deplin asupra acelui om. Iuda a devenit un reprezentant al vrăjmaşului lui Hristos.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 295)

„. . . ‚şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.’ Căci ştia pe cel ce avea să-L vândă; de aceea a zis: ‚Nu sunteţi toţi curaţi’” (Ioan 13,10.11).

„În timpul cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă . . .” (Ioan 13,2).

„Dar Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece” (Luca 22,3).

„Cum a fost dată bucăţica, a intrat Satana în Iuda. Isus i-a zis: ‚Ce ai să faci, fă repede’” (Ioan 13,27).

„Isus le-a răspuns: ‚Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi, totuşi, unul din voi este un drac.’ Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă, el, unul din cei doisprezece” (Ioan 6,70.71).

V. Facă-se voia mea!

„În ciuda învăţăturii proprii a Mântuitorului, Iuda promova mereu ideea că Hristos va domni ca Împărat în Ierusalim. . . . Iuda a fost cel dintâi care a profitat de entuziasmul pricinuit de minunea pâinilor. El a iniţiat proiectul de a-L lua pe Hristos cu forţa şi a-L face împărat. El nutrea speranţe măreţe. Decepţia lui a fost amară.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, paginile 718-719)

Pag

e25

„Iuda s-a hotărât să facă o verificare. Dacă Isus era cu adevărat Mesia, atunci poporul pentru care El a făcut atât de mult se va aduna în jurul Lui şi-L va proclama Împărat. Aceasta va produce claritate în multe minţi care acum erau nesigure. Iuda ar avea meritul de a-L fi instalat pe împărat pe tronul lui David. Iar acest act i-ar asigura lui cea dintâi poziţie, imediat după Hristos, în noua împărăţie.” (Ibid., pagina 721)

„Totuşi, Iuda nu credea că Hristos Însuşi va îngădui să fie arestat. Trădându-L, el urmărea să-L înveţe o lecţie. El intenţiona să joace un rol care-L va face pe Mântuitorul prudent, tratându-l de acum cu respectul cuvenit. Dar Iuda nu ştia că Îl dă pe Hristos la moarte.” (Ibid., pagina 720)

VI. Trădarea

„Iuda gândea că, dată Isus trebuia să fie răstignit, evenimentul va avea neapărat loc. Propria lui acţiune de trădare a Mântuitorului nu va schimba rezultatul. Dacă Isus nu trebuia să moară, atunci acţiunea respectivă Îl va forţa doar să Se libereze. În orice caz, Iuda va câştiga ceva prin trădarea sa. El socotea că a făcut un târg iscusit trădându-L pe Domnul său.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 720)

„Atunci, unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă şi le-a zis: ‚Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre?’ Ei i-au cântărit treizeci de arginţi. Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să-L dea pe Isus în mâinile lor” (Mat 26,14-16).

„Dar Iuda nu era încă în totul împietrit. Chiar după ce se oferise de două ori să-L trădeze pe Mântuitorul, era ocazie de pocăinţă. La cina pascală, Isus Şi-a arătat divinitatea prin descoperirea scopului trădătorului. Cu gingăşie, El l-a inclus pe Iuda în lucrarea Sa pentru ucenici. Dar apelul final al iubirii nu a fost ascultat. După aceea, cazul lui Iuda a fost decis, iar picioarele pe care Isus le-a spălat s-au dus să facă lucrul trădătorului.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 720)

Vânzându-L pe Isus, Iuda s-a vândut, de fapt, pe sine, vrăjmaşilor omeneşti ai lui Isus şi lui Satana.

„Drept răspuns, El le-a zis: ‚Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde. Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut.’ Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul şi I-a zis: ‚Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?’ ‚Da’, i-a răspuns Isus, ‚tu eşti!’” (Mat 26,23-25)

„Şi ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul lui Isus şi I-a zis: ‚Doamne, cine este?’ Isus a răspuns: ‚Acela căruia îi voi întinge bucăţica şi i-o voi da.’ Şi a întins o bucăţică şi i-a

Pag

e26

dat-o lui Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul. . . . Iuda, după ce a luat bucăţica, a ieşit afară în grabă. Era noapte” (Ioan 13,25.26.30).

„Iuda, vânzătorul, ştia şi el locul acela, pentru că Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui. Iuda, deci, a luat ceata ostaşilor şi pe aprozii trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de farisei şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme” (Ioan 18,2.3).

„Pe când grăia El încă, iată că a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute. Şi Isus i-a zis: ‚Iudo, cu o sărutare Îl vinzi tu pe Fiul omului?’” (Luca 22,47.48)

„Pe când vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de bătrânii norodului. Vânzătorul le dăduse semnul acesta: ‚Pe care-L voi săruta eu, acela este; să puneţi mâna pe El!’ Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus şi I-a zis: ‚Plecăciune, Învăţătorule!’ Şi L-a sărutat. Isus i-a zis: ‚Prietene, ce ai venit să faci, fă!’” (Mat 26,47-50)

VII. Regretul

„Având în vedere faptul că a scăpat din atâtea curse, gândea Iuda, precis că nu va îngădui acum să fie luat.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 721)

„Iuda i-a privit pe cei ce L-au arestat pe Hristos, acţionând conform cuvintelor sale, legându-l strâns. Cu mirare a văzut el că Mântuitorul a acceptat să fie dus de acolo. Îngrijorat, el L-a urmat din grădină până la judecată în faţa conducătorilor iudei. La fiecare mişcare, aştepta ca El să-Şi surprindă vrăjmaşii, apărând în faţa lor ca Fiu al lui Dumnezeu, zădărnicind toate uneltirile şi toată puterea lor. Însă, cum ceas după ceas treceau şi Isus Se supunea tuturor abuzurilor îngrămădite asupra Lui, o teamă teribilă a venit asupra trădătorului, anume că îşi vânduse Maestrul ca să fie ucis.” (Ibid.)

„Când procesul se apropia de încheiere, Iuda nu a mai putut suporta tortura conştiinţei sale vinovate. Deodată, o voce răguşită a răsunat prin sală, trimiţând un fior de teroare în toate inimile: ‚E nevinovat, cruţă-L, Caiafa!’ Silueta înaltă a lui Iuda a fost acum văzută împingând prin mulţimea uimită. Faţa lui era palidă şi slăbită şi picături mari de sudoare se aflau pe fruntea lui. Repezindu-se spre tronul de judecată, el a aruncat înaintea marelui preot monedele de argint care fuseseră preţul trădării de către el a Mântuitorului. Apucând în grabă mantia lui Caiafa, l-a implorat să-I dea drumul lui Isus, declarând că nu făcuse nimic vrednic de moarte. Înfuriat, Caiafa i-a dat brânci, însă era confuz şi nu ştia ce să zică. Perfidia preoţilor era demascată. Era clar că ei îl mituiseră pe ucenic ca să-şi trădeze Maestrul.” (Ibid., paginile 721-722)

„‚Am păcătuit’, a strigat Iuda din nou, ‚trădând sânge nevinovat.’ Însă marele preot, redobândindu-şi sângele rece, a răspuns în batjocură: ‚Ce ne pasă nouă? Treaba ta’ (Mat 27,4). Preoţii fuseseră gata să-l facă pe Iuda instrumentul lor, dar dispreţuiau

Pag

e27

josnicia lui. Când s-a îndreptat spre ei cu mărturisirea, ei l-au respins.” (Ibid., pagina 722)

„Iuda s-a aruncat acum la picioarele lui Isus, recunoscându-L ca Fiu al lui Dumnezeu şi implorându-L să Se libereze. Mântuitorul nu i-a reproşat trădătorului Său. El ştia că Iuda nu nu se pocăise; mărturisirea sa era stoarsă din sufletul său vinovat de un teribil simţ al condamnării şi de perspectiva judecăţii, dar el nu simţea o durere profundă, sfâşietoare de inimă, pentru că Îl trădase pe Fiul fără cusur al lui Dumnezeu şi Îl tăgăduise pe Sfântul lui Israel. Totuşi, Isus nu a rostit niciun cuvânt de condamnare. El S-a uitat cu milă la Iuda şi a zis: ‚Pentru ceasul acesta am venit în lume.’” (Ibid.)

VIII. Sinuciderea

„Iuda a văzut că apelurile sale erau zadarnice şi a părăsit în grabă sala de judecată, exclamând: ‚E prea târziu! E prea târziu!’ Simţea că nu poate trăi ca să-L vadă pe Isus răstignit şi, în disperare, s-a dus şi s-a spânzurat. Mai târziu în cursul zilei aceleia, pe drumul de la sala lui Pilat către Golgota, a intervenit o întrerupere a strigătelor şi a batjocurilor gloatei răutăcioase care-L conducea pe Isus la locul răstignirii. Când treceau pe lângă un loc izolat, au văzut la rădăcina unui copac uscat trupul lui Iuda. Era o privelişte cu totul dezgustătoare. Greutatea lui rupsese funia cu care se spânzurase de copac. În cădere, trupul său fusese desfigurat în mod oribil şi câini îl devorau acum. Resturile lui au fost imediat îngropate ca să nu se mai vadă; era însă mai puţină batjocură în mulţime şi multe feţe palide trădau gândurile ascunse. Răzbunarea părea deja că se arată asupra celor vinovaţi de sângele lui Isus.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 722)

IX. Post-mortem

Într-o adunare de circa 120 de creştini, după înălţarea lui Isus, Petru a făcut o analiză a istoriei lui Iuda Iscarioteanul (vezi Fapte 1,16-20): (01) David a vorbit despre Iuda (versetul 16). (02) Scriptura trebuia să se împlinească (versetul 16; preştiinţă, nu predestinare). (03) Iuda a fost călăuza celor ce L-au arestat pe Isus (versetul 16; criminală funcţie!). (04) El a cumpărat un ogor cu plata nelegiuirii lui (versetul 18). (05) A căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele

(versetul 18). (06) Cazul lui a devenit cunoscut tuturor locuitorilor Ierusalimului (versetul 19). (07) El a fost din numărul apostolilor şi părtaş al aceleiaşi slujbe (versetul 17). (08) Este scris în cartea Psalmilor: „Locuinţa lui să rămână pustie şi nimeni să nu

locuiască în ea” (versetul 20; David în Psalmul 69,25). „Slujba lui s-o ia altul” (versetul 20; tot David în Psalmul 109,8).

Pag

e28

Un singur alt text se referă la Iuda după cartea Faptelor: „Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat şi anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine” (1 Cor 11,23).

Numele lui Iuda rămâne sinonim cu trădare şi este folosit aşa pe scară largă în întreaga lume.

Numele lui Iuda ar fi putut să fie scris pe una din cele 12 temelii ale Cetăţii Sfinte (Apoc 22,14). Din contra, el va fi în mulţimea care va înconjura cetatea după încheierea mileniului (Apoc 20,9).

Lucrarea Mântuitorului a fost pregătită de Ioan Botezătorul, „cel mai mare om născut din femeie” (Mat 11,11) şi „mai mult decât un prooroc” (versetul 9). În vestirea adusă preotului Zaharia, îngerul Gabriel a zis: „El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui” (Luca 1,14). Iată un om, de naşterea căruia s-au bucurat mulţi, nu numai atunci, ci în toţi cei peste 2.000 de ani de atunci încoace – Ioan Botezătorul. În contrast, Hristos a zis despre Iuda Iscarioteanul: „Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!” (Mat 26,24). Mai bine pentru el şi pentru alţii.

Un proverb indo-american zice: „Când te-ai născut, tu ai plâns şi lumea s-a bucurat. Trăieşte-ţi viaţa aşa încât, când vei muri, lumea să plângă şi tu să te bucuri.” (Citat în Adventist Chaplain/Capelanul adventist, Conferinţa Generală a Adventiştilor de Ziua a Şaptea, numărul 2 din 2012, coperta finală)

Ce trist în legătură cu Iuda! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut! Dar Cel trădat este viu în vecii vecilor. Aşa a zis El: „Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale locuinţei morţilor!” (Apoc 1,18)

* * * *

Cântarea de deschidere, 180: „Aşa cum sunt eu vin la Tine!”

Cântarea de închidere, 214: „Suflete, în praf te pleacă!”

Pag

e29

„SĂ CUNOAŞTEM LOCUL!”

Putem învăţa ceva de la Iuda Iscarioteanul? O, nu! Nu spiritul de cârtire, de criticare a acţiunilor lui Isus şi ale altora! Nu iubirea de bani şi comiterea de fapte condamnabile pentru a-i obţine! Nu târgul murdar cu vrăjmaşii lui Isus pentru a-L trăda! Şi, bineînţeles, în niciun caz recurgerea la sinucidere când totul pare pierdut!

Altceva. Ceva pozitiv, pentru că toate lucrurile amintite până aci sunt negative. Şi triste. Şi murdare.

Putem să învăţăm de la el două lucruri (forţându-ne puţin capacitatea mintală!): (01) Ioan 18,1.2: „După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El şi ucenicii Lui. Iuda, vânzătorul, ştia şi el locul acela, pentru că Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui.” Să cunoaştem şi noi locul – Grădina Ghetsimani. (02) Versetul 3: „Iuda, deci, a luat ceata ostaşilor şi pe aprozii trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de farisei şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme.” Să conducem oameni în locul acela, ca să-L întâmpine pe Isus, deşi pentru alte scopuri.

Iuda cunoştea locul. Şi noi trebuie să-l cunoaştem. O grădină. Ghetsimani. Cineva a zis că mult s-a vorbit despre Golgota, dar mult prea puţin despre Grădina Ghetsimani. Încercăm să facem acum o reparaţie.

Ghetsimani, ca episod important în viaţa terestră a lui Isus, se află între cina din camera de sus şi Golgota. Are două părţi distincte: (01) Una liniştită, dar teribilă, înainte de a sosi gloata condusă de Iuda. (02) Alta tumultuoasă, când barbarii s-au arătat şi şi-au făcut lucrarea. Ne vom ocupa acum numai de prima parte – Isus şi 11 ucenici în Grădina Ghetsimani.

Toate cele 4 evanghelii ne vorbesc despre prezenţa lui Isus în grădina aceea. În mod surprinzător, Ioan nu aminteşte nimic despre agonia lui Hristos în grădină, deşi ne ajută cu alte informaţii. Locul:

Ghetsimani, un loc îngrădit, după Matei (26,36) şi după Marcu (14,32). „După ce a ieşit afară, S-a dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor” (Luca 22,39). „După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină . . .” (Ioan 18,1).

Pag

e30

Deci, după cina din camera de sus, după rugăciunea raportată în Ioan 17, Isus a mers cu ucenicii săi într-o grădină, numită Ghetsimani, aflată dincolo de pârâul Chedron, în Muntele Măslinilor.

Numele grădinii este de origine aramaică, unde are forma Gath Shemanî, ceea ce înseamnă presă de untdelemn; se afla pe povârnişul apusean al Muntelui Măslinilor (potrivit cu Seventh-day Adventist Bible Dictionary/Dictionarul biblic adventist de ziua a şaptea, pagina 396). Obiceiul:

Evanghelistul Luca ne spune că Isus, „după ce a ieşit afară, S-a dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor” (Luca 22,39), iar Ioan se exprimă într-un mod asemănător: „. . . Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui” (Ioan 18,2). Obicei este ceva care se repetă de multe ori; la fel se spune despre mergerea lui Isus la sinagogă: „A venit la Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă” (Luca 4,16).

Astfel, unul din obiceiurile Mântuitorului era să se retragă cu ucenicii Lui în Grădina Ghetsimani, ca să discute anumite lucruri şi să Se roage. Ucenicii:

De data aceasta, Mântuitorul a fost însoţit de un număr micşorat de ucenici – nu 12, ca până atunci, ci doar 11.

Înainte de a merge puţin mai departe, i-a luat cu Sine pe trei din cei 11 ucenici şi anume pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei (Mat 26,37) sau pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan (Marcu 14,33). Ceilalţi doi evanghelişti nu amintesc această selecţie. Raportul:

Evanghelistul Ioan s-a referit numai la a doua parte a episodului Ghetsimani; astfel, raportul lui este cu totul diferit de ale celorlalţi trei evanghelişti, care oferă informaţii amănunţite despre lupta lui Isus cu forţele întunericului. Este surprinzător faptul că tocmai Ioan, ucenicul iubit şi care se pare că Îl iubea pe Mântuitorul cel mai mult, nu se referă deloc la rugăciunile şi la agonia Sa din grădina aceea. Efectul psihologic:

Potrivit cu Marcu, Isus „a început să Se înspăimânte şi să Se mâhnească foarte tare” (Marcu 14,33). După Luca, „a ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte” (Luca 22,44).

Pag

e31

Schimbarea fiziologică:

„. . . şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ” (Luca 22,44). Poziţiile în rugăciune:

„. . . a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat . . .” (Mat 26,39). „. . . S-a aruncat la pământ şi Se ruga . . .” (Marcu 14,35). „. . . a îngenunchiat şi a început să Se roage” (Luca 22,41). Distanţa faţă de ucenici:

Mai întâi, a ales din ei trei, pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi S-a dus cu aceştia puţin mai departe, lăsându-i pe ceilalţi opt în urmă: „Şedeţi aici până Mă voi duce colo să Mă rog” (Mat 26,36).

După ce S-a depărtat cu cei trei ucenici, nu a rămas nici cu ei: „Apoi a mers puţin mai înainte . . .” (versetul 39).

„Apoi a mers puţin mai înainte . . .” (Marcu 14,35).

„Apoi, S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră . . .” (Luca 22,41; 50-60 de metri?). Un înger:

Numai Luca ne informează că „atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească” (Luca 22,43). Ucenicii:

Pe cei opt? Pe cei trei? „Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind . . .” (Mat 26,40). „Şi a venit la ucenici, pe care i-a găsit dormind” (Marcu 14,37). „După ce S-a rugat, S-a sculat şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare . . .” (Luca 22,45). Întrebare:

„. . . i-a zis lui Petru: ‚Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine?” (Mat 26,40)

„Şi i-a zis lui Petru: ‚Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi?’” (Marcu 14,37)

Pag

e32

„. . . şi le-a zis: ‚Pentru ce dormiţi?’” (Luca 22,46) Singur a dus lupta:

„S-a întors iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind; pentru că li se îngreunaseră ochii de somn” (Mat 26,43).

„Apoi, S-a întors din nou şi i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. Ei nu ştiau ce să-I răspundă” (Marcu 14,40).

„După ce S-a rugat, S-a sculat şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare şi le-a zis: ‚Pentru ce dormiţi?’” (Luca 22,45.46) Îndemn (înainte de rugăciune):

„Şedeţi aici, până Mă voi duce colo să Mă rog” (Mat 26,36).

„Şedeţi aici, până Mă voi ruga” (Marcu 14,32).

„Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită” (Luca 22,40). Mustrare cu avertisment (după rugăciune):

„Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă” (Mat 26,41).

„Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios” (Marcu 14,38).

„Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită” (Luca 22,46).

Să revenim acum la agonia lui Isus din Grădina Ghetsimani.

Destăinuire:

„Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine” (Mat 26,38).

„Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi!” (Marcu 14,34)

Rugăciunile:

Pag

e33

Nu ştim dacă şi ucenicii s-au rugat, dar Isus a rostit rugăciuni fierbinţi. De aceea S-a dus în grădină.

„S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu’” (Mat 26,39).

„. . . Se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela. El zicea: ‚Ava, adică Tată, Ţie toate lucrurile Îţi sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu’” (Marcu 14,35.36).

„. . . a început să Se roage, zicând: ‚Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta’” (Luca 22,41.42).

„S-a depărtat a doua oară şi S-a rugat, zicând: ‚Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!’” (Mat 26,42)

„S-a dus iarăşi şi S-a rugat, zicând aceleaşi cuvinte” (Marcu 14,39). Paharul:

Care pahar? Al suferinţei de a fi despărţit de Tatăl Său, despărţire de care El Se temea că va fi eternă, ca urmare a faptului că a luat asupra Sa păcatul lumii.

Acest pahar El l-a băut pe cruce, când a strigat cu disperare: „‚Eli, Eli, Lama Sabactani?’, adică ‚Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?’” (Mat 27,46) Totală supunere:

În mod repetat, Mântuitorul şi-a încheiat rugăciunile cu fraza exprimând o totală supunere faţă de Tatăl Său: „Totuşi, nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu” (Mat 26,39). „Tată, dacă nu se poate să se depărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!” (Versetul 42). „Totuşi, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu!” (Marcu 14,36). „Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22,42).

Aceasta însemna: în ciuda simţămintelor mele actuale de spaimă mortală şi de orizont în aparenţă întunecat – facă-se voia Ta! Biruinţa:

Biruinţa în marea luptă a veacurilor a fost obţinută în Ghetsimani; pe cruce, aceasta a fost finalizată. Astfel, putem distinge patru puncte cardinale în istoria planului de mântuire:

Pag

e34

(01) momentul în eternitate când planul a fost conceput; (02) momentul când acest plan a fost dezvăluit după căderea primilor noştri părinţi în păcat, Mielul fiind atunci ca şi junghiat (Geneza 3,15; vezi şi Apocalipsa 13,8); (03) momentul din Grădina Ghetsimani când decizia aducerii jertfei supreme a fost ferm sigilată; (04) momentul când, pe cruce, Isus a strigat cu glas tare, „S-a isprăvit!” şi Şi-a dat duhul (Ioan 19,30), jertfa fiind, în sfârşit, consumată, o ardere de tot.

De altfel, a fost o biruinţă în fiecare din cele patru momente, centrul de greutate căzând pe luarea deciziei definitive în Grădina Ghetsimani. Încheiere:

„Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! . . . Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul” (Mat 26,45.46).

„Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! Destul! A venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul!” (Marcu 14,41.42) Ce s-ar fi întâmplat . . .

Ce s-ar fi întâmplat dacă Isus S-ar fi oprit din misiunea Sa în Ghetsimani şi nu ar fi mers mai departe? Adică Ghetsimani fără Golgota? Toată lupta aceea fără moartea Sa ispăşitoare? Acele „picături mari de sânge” (Luca 22,44) nu ar fi fost suficiente. Legea divină cerea moartea păcătosului sau a Înlocuitorului divin, egal cu legea, sângele vărsat până la moarte.

Dar Hristos avea permisiunea să-Şi întrerupă misiunea; El a zis: „Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu” (Ioan 10,17.18).

Textul acesta ne arată că a existat o înţelegere între Tatăl şi Fiul: „Te duci în lume şi Îţi dai viaţa pentru păcătoşi. Dar ai dreptul şi puterea să renunţi oricând la acea misiune. Nu eşti forţat să o faci. Este alegerea Ta.” Însă, pentru că nu S-a oprit, ci a mers până la capăt, Tatăl L-a iubit şi mai mult.

Pag

e35

„Tot ce începe, duce la bun sfârşit” (Ps 1,3). Aşa a făcut Isus: „Înainte de praznicul Paştelor, Isus, ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl şi fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt” (Ioan 13,1).

Despre agonia lui Isus în Ghetsimani şi despre această posibilitate a întreruperii misiunii şi despre decizia Sa de merge până la capăt, Spiritul Profetic zice: „Simţind că unitatea cu Tatăl se sfărâmă, El Se temea că, în natura Sa omenească, El nu va putea să îndure conflictul iminent cu puterile întunericului.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 686)

„Satana Îi spunea că, dacă El devine garantul pentru o lume păcătoasă, despărţirea va fi veşnică. El va fi identificat cu împărăţia lui Satana şi nu va mai fi niciodată una cu Dumnezeu.” (Ibid., pagina 687)

„Şi ce urma să se câştige prin sacrificiul acesta? Cât de disperată apărea vina şi nerecunoştinţa oamenilor! Satana Îi prezenta Răscumpărătorului situaţia în cele mai negre culori: poporul care pretindea a fi mai presus de toate celelalte în avantaje temporare şi spirituale Te-a respins. Ei încearcă să Te distrugă pe Tine, temelia, centrul şi sigiliul făgăduinţelor făcute lor ca popor special. Chiar unul din ucenicii Tăi, care a auzit învăţăturile Tale şi a fost printre cei mai de seamă în activităţi bisericeşti, Te va trăda. Unul din cei mai zeloşi urmaşi ai Tăi Te va tăgădui. Toţi Te vor părăsi.” (Ibid.)

„Chiparoşii şi palmierii erau martori tăcuţi ai chinului Său. Din ramurile lor frunzoase picura roua abundentă pe chipul Său înspăimântat, ca şi cum natura plângea pentru Autorul care lupta singur cu puterile întunericului.” (Ibid., pagina 689)

„Momentul teribil sosise – acel moment care avea să decidă destinul lumii. Soarta omenirii tremura în balanţă. Hristos putea chiar acum să refuze a bea paharul care îi revenea omului vinovat. Nu era încă prea târziu. El putea să-Şi şteargă sudoarea de sânge de pe frunte şi să-l lase pe om să piară în nelegiuirea lui. Putea zice: ‚Călcătorul legii să-şi primească pedeapsa pentru păcatul său şi Eu Mă voi întoarce la Tatăl Meu.’ Oare va bea Fiul lui Dumnezeu paharul amar al umilirii şi agoniei? Oare va suferi cel nevinovat consecinţele blestemului păcatului, pentru a-l salva pe cel vinovat?” (Ibid., pagina 690)

„El vede că, lăsaţi în seama lor, călcătorii legii trebuie să piară. El vede neajutorarea omului. Vede puterea păcatului. Vaietele şi plânsetele unei lumi sortite pieirii se ridică înaintea Lui. Priveşte la soarta ei ameninţătoare şi hotărârea Lui este luată. Îl va mântui pe om, oricât ar costa aceasta. El acceptă botezul sângelui, pentru ca prin el milioane de fiinţe pe cale de a pieri să poată obţine viaţa veşnică. El a părăsit curţile cereşti, unde totul este puritate, fericire şi slavă, pentru a salva unica oaie pierdută, unica lume care a căzut prin păcătuire. Şi El nu va da înapoi de la misiunea Sa. El va deveni jertfa de ispăşire a unei rase care a voit să păcătuiască. Rugăciunea Sa exală acum numai

Pag

e36

supunere: ‚Dacă nu se poate să se depărteze de la Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!’” (Ibid., paginile 692-693)

* * * *

Cântarea de deschidere, 45: „Mărim pe Cel Sfânt!”

Cântarea de închidere, 78: „Prin altul nu poţi fi scăpat!”

Pag

e37

PĂREREA LUI PILAT

I. Predicile lui Simon Petru

O cercetare atentă a cărţii Faptele Apostolilor ne ajută să identificăm trei predici ţinute de apostolul Petru: (01) predica din Ziua Cincizecimii, imediat după revărsarea masivă a Duhului Sfânt asupra credincioşilor (Fapte 2,14-40; de subliniat sunt versetele 22-24); (02) predica ţinută după vindecarea ologului din naştere, care cerşea la poarta templului numită „Frumoasă” (Fapte 3,12-26; de subliniat sunt versetele 13-16); (03) predica din casa sutaşului Corneliu (Fapte 10,34-43; de subliniat sunt versetele 37 şi 38).

La fiecare predică, sesizăm metoda omileticii petrine: Isus era ţinta predicii, la El se referea apostolul în mod simplu, direct, imediat după o scurtă introducere.

În cea de a doua predică, amintită mai sus, Petru a zis: „Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, L-a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat în mâna lui Pilat şi v-aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul” (Fapte 3,13).

Ni se vorbeşte, astfel, despre părerea lui Pilat, nu hotărâre, nu acţiune, dar în contrast vădit cu strigătele criminale ale gloatei stârnite de conducătorii religioşi.

II. Omul Pilat

Ca şi în cazul lui Iuda, numele său a rămas în istorie ca un nume de tristă pomenire.

„Numele ‚Pilat’ (în greacă Pilatos, din latină Pilatus) are un înţeles nesigur. Pilat a fost procurator roman al Iudeii între anii 26-36 d. Hr.”. (Seventh-day Adventist Bible Dictionary/Dicţionarul biblic adventist de ziua a şaptea, pagina 861)

El apare în cele patru evanghelii de 52 de ori, de trei ori în Faptele Apostolilor şi o dată în 1 Timotei, în total de 56 de ori.

„Scriitorii profani nu-l descriu într-o lumină favorabilă. Philo zice despre el că era ‚. . . din fire inflexibil şi, din cauza încăpăţânării, aspru’ (Ambasada/solia către Gaius, 38). A avut adesea ciocniri cu iudeii, jignind sentimentul lor religios prin multe acte stupide. Odată, a poruncit ostaşilor lui să mărşăluiască prin Ierusalim purtând drapele la care erau ataşate imagini ale împăratului. Cu altă ocazie, el a aşezat în fostul palat al lui Irod scuturi împodobite cu numele împăratului gravat pe ele. În ambele cazuri, el a fost silit să îndepărteze obiectele jignitoare, din cauza împotrivirii acerbe a iudeilor. În al doilea

Pag

e38

caz, un ordin direct de la Tiberiu, ca răspuns la o petiţie trimisă la Roma de nobilimea din Iudea, l-a silit să se supună. Iudeii au fost mai ales şocaţi când Pilat a folosit bani din vistieria templului ca să plătească pentru un apeduct ce era în construcţie pentru a aduce apă în Ierusalim. Împotrivirea lor faţă de această folosire nepotrivită a banilor sfinţi a fost întâmpinată cu o cruzime teribilă. Mai târziu, Pilat a masacrat mulţi samariteni care îl urmau în mod naiv pe un şarlatan care le promisese că le va face rost de vase sfinte de aur, chipurile ascunse de Moise pe vârful Muntelui Garizim. Samaritenii s-au plâns de această cruzime inutilă către superiorul lui, Vitellius, legatul de Siria, care i-a poruncit lui Pilat să meargă la Roma ca să-şi justifice comportarea în faţa împăratului. În acelaşi timp, Vitellius a numit un nou procurator peste Iudea. Înainte ca Pilat să ajungă la Roma, Tiberius a murit.” (Seventh-day Adventist Bible Dictionary/ Dicţionarul biblic adventist de ziua a şaptea, paginile 861-862)

III. Schiţă istorică succintă

Preistorie:

Menţiune anterioară despre Pilat (Luca 13,1): galileenii măcelăriţi de Pilat, sângele lor fiind amestecat cu jertfele lor. Istoria unei zile de vineri:

Isus este predat în mâna dregătorului Pilat din Pont (Mat 27,2).

Pâra adusă împotriva lui Isus: „Pe omul acesta L-am găsit aţâţând neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir cezarului şi zicând că El este Hristosul, Împăratul” (Luca 23,1-5, citat este versetul 2).

Prima discuţie a lui Pilat cu Isus: Pilat L-a întrebat dacă El este Împăratul iudeilor, la care Isus a răspuns afirmativ, dar nu a dat niciun răspuns la învinuirile care I se aduceau de către iudei, lucru de care Pilat s-a mirat foarte mult (Mat 27,11-14).

Aflând că Isus este galilean, Pilat a profitat de acel motiv ca să se scuture de răspundere şi L-a trimis la Irod, „care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea” (versetele 5-7, citat este versetul 7).

Irod nu şi-a atins scopul de a-L vedea pe Hristos făcând o minune şi nici nu a primit vreun răspuns la întrebările sale, de aceea L-a batjocorit şi el împreună cu ostaşii lui şi L-a trimis înapoi la Pilat (Luca 23,8-12).

Alarmată de situaţia în care se afla soţul ei, soţia lui Pilat „a trimis să-i spună: ‚Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta, căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui’” (Mat 27,19). Se pare însă că intervenţia ei nu a avut niciun efect vizibil asupra procesului intentat lui Isus.

Pag

e39

Pilat a încercat să-L scape pe Isus, oferind norodului posibilitatea de a alege, pentru liberare cu ocazia Paştelor, între El şi Baraba, sperând că norodul nu va opta pentru un criminal, dar s-a înşelat (Mat 27,20.21.26; Marcu 15,6-11).

În prima Sa discuţie cu Pilat, Hristos i-a spus că împărăţia Sa nu este din lumea aceasta, iar El S-a născut şi a venit în lume, ca să mărturisească despre adevăr. Pilat a întrebat ce este adevărul, dar nu a mai aşteptat răspunsul la această întrebare (Ioan 18,33-38).

Pilat a declarat: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. Eu, deci, după voi pune să-L bată, Îi voi da drumul” (Luca 23,15.16).

S-a ţinut de cuvânt în legătură cu bătaia, pentru că a pus să-L bată cu nuiele şi să fie batjocorit de ostaşi, care I-au pus pe cap o cunună de spini, în ciuda nevinovăţiei Lui; dar drumul nu I-a dat, ci „L-a dat în mâinile lor ca să fie răstignit” (Mat 27,26-31, citat este versetul 26).

Înainte de a-L da în mâinile lor, Pilat L-a adus din nou în faţa norodului, bătut şi cu coroana de spini pe cap, şi a zis: „Iată omul!” (Ioan 19,1-5, citat este versetul 5)

A doua discuţie a lui Pilat cu Isus: auzind că „S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu” (versetul 7), Pilat a intrat din nou în odaia de judecată şi L-a întrebat: „‚De unde eşti Tu?’, dar Isus nu i-a dat niciun răspuns”, lucru care l-a deranjat pe Pilat. El a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul?” Isus i-a răspuns că nu are avea nicio putere asupra Lui, dacă nu i-ar fi dată de sus, de aceea, cine L-a dat în mâinile lui „are un mai mare păcat” (versetele 8-11).

Pilat a încercat din nou să-L scape, aducându-L afară şi zicând: „Iată Împăratul vostru!”, dar ei au răcnit, cerând să fie răstignit, şi au declarat că nu au alt împărat decât pe cezarul (Ioan 19,12-16).

Văzând că nu reuşeşte nimic, Pilat s-a spălat pe mâini în faţa norodului şi le-a spus: „Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!” Atunci, poporul a strigat: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” Şi L-a dat să fie răstignit (Mat 27,24-26; Luca 23,23-25).

Atitudinea lui Pilat după răstignirea lui Isus:

A cerut să fie făcută o inscripţie, cu textul „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”, în limbile ebraică, latină şi greacă. Această inscripţie a fost pusă deasupra crucii şi a fost citită de mulţi. Preoţii cei mai de seamă au protestat, cerând să se scrie că El a pretins a fi Împăratul iudeilor, dar Pilat a refuzat să facă vreo schimbare, afirmând: „Ce am scris, am scris!” (Ioan 19,19-22)

Pag

e40

Iosif din Arimatea s-a dus la Pilat şi a cerut trupul mort al lui Isus. Pilat s-a mirat că murise deja şi l-a întrebat pe sutaş dacă este adevărat, iar după aceea a poruncit să fie satisfăcută cererea lui Iosif (Marcu 15,42-45).

Preoţii cei mai de seamă şi fariseii s-au dus sâmbătă dimineaţa la Pilat şi l-au avertizat că Isus declarase că va învia a treia zi, de aceea, i-au cerut să păzească mormântul până a treia zi, lucru pe care Pilat l-a aprobat, punându-le la dispoziţie o strajă de ostaşi (Mat 27,62-66).

După învierea lui Isus, unii din ostaşi i-au informat pe preoţii cei mai de seamă despre cele întâmplate; aceştia le-au dat bani ca să spună că ucenicii I-au furat trupul în timp ce ei dormeau. Ca să nu fie pedepsiţi pentru neglijenţă în serviciu, preoţii i-au asigurat că ei îl vor potoli pe Pilat (Mat 28,11-15). Menţiuni ulterioare despre Pilat:

În predica ţinută după vindecarea ologului din naştere de la poarta templului numită „Frumoasă”, Petru l-a amintit pe Pilat: „Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, L-a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat în mâna lui Pilat şi v-aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul” (Fapte 3,13).

În rugăciunea lor de laudă, după ce Petru şi Ioan au fost eliberaţi, apostolii au strigat: „În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu neamurile şi cu noroadele lui Israel, ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău” (Fapte 4,27.28).

În predica ţinută în sinagoga din Antiohia Pisidiei, apostolul Pavel a afirmat: „Măcar că n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuşi ei i-au cerut lui Pilat să-L omoare” (Fapte 13,28).

Pilat a fost menţionat ultima dată în Scriptură în îndemnul apostolului Pavel către Timotei: „Te îndemn, înaintea lui Dumnezeu, care dă viaţă tuturor lucrurilor, şi înaintea lui Hristos Isus, care a făcut acea frumoasă mărturisire înaintea lui Pilat din Pont, să păzeşti porunca . . .” (1 Tim 6,13.14). Se crede că „acea frumoasă mărturisire” a fost afirmaţia că El a venit în lume ca să mărturisească despre adevăr, din Ioan 18,37.

IV. Răspunderea lui Pilat

Aşa cum am văzut, avem notate două discuţii între Pilat din Pont şi Isus: (01) Prima a avut loc când Isus a fost prima dată adus la Pilat. Pilat L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?”, la care răspunsul a fost: „Da, sunt!” (Mat 27,11). Potrivit cu Ioan,

Pag

e41

înainte de a răspunde la întrebarea aceea, Isus i-a pus o contraîntrebare: „De la tine însuţi zici lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine?” (Ioan 19,34). Pilat a fost intrigat şi a zis: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău şi preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea: ce ai făcut?” (Versetul 35). Atunci, Isus i-a spus că împărăţia Sa nu este din această lume şi că El a venit ca să mărturisească despre adevăr (versetele 36-38). (02) După ce a fost bătut, batjocorit şi chinuit cu coroana de spini, Isus a refuzat să-i mai vorbească lui Pilat, până când acesta i-a spus că are putere să-L răstignească sau să-I dea drumul (versetul 10). Atunci, Isus i-a spus că nu ar avea nicio putere asupra Lui, dacă nu i-ar fi dată de sus (versetul 11).

„Satana şi îngerii lui îl ispiteau pe Pilat, încercând să-l ducă la ruină. Ei i-au şoptit că, dacă el nu ia parte la condamnarea lui Isus, alţii o vor face, mulţimea era setoasă de sângele Lui şi, dacă el nu-L dă să fie răstignit, îşi va pierde puterea şi slava lumească, fiind denunţat ca adept al unui escroc. De teamă că îşi va pierde puterea şi autoritatea, Pilat a fost de acord cu moartea lui Isus. Şi, deşi a plasat sângele lui Isus asupra acuzatorilor Lui, iar gloata a acceptat acest lucru strigând, ‚sângele Lui să fie asupra noastră şi a copiilor noştri’, Pilat era, totuşi, confuz; el era vinovat de sângele lui Hristos. Pentru propriul său interes egoist, pentru iubirea sa de onoare din partea oamenilor mari de pe pământ, el a dat la moarte un om nevinovat. Dacă ar fi urmat propriile sale convingeri, Pilat nu ar fi avut nimic de a face cu osândirea lui Isus.” (Early Writings/ Experienţe şi viziuni, pagina 174)

„Înfăţişarea lui Isus a făcut o impresie favorabilă asupra lui Pilat. Natura lui mai bună a fost trezită. El auzise despre Isus şi despre lucrările Sale. Soţia lui îi povestise ceva despre faptele minunate făcute de profetul galilean, care-i vindeca pe bolnavi şi-i învia pe morţi. Acum, acestea au reapărut ca un vis în mintea lui Pilat. El şi-a reamintit zvonurile pe care le auzise din unele surse.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 724)

„Pilat dorea să cunoască adevărul. Mintea lui era zăpăcită. El a reţinut cu interes cuvintele Mântuitorului şi inima lui a fost năpădită de o mare dorinţă de a şti ce înseamnă acesta de fapt şi cum îl putea obţine. ‚Ce este adevărul?’, a întrebat el. Dar nu a mai aşteptat răspunsul. Tumultul de afară l-a rechemat la interesele momentului, pentru că preoţii vociferau pentru acţiune imediată.” (Ibid., pagina 727)

„Cu teamă şi condamnare de sine, Pilat s-a uitat la Mântuitorul. În vasta mare de feţe răvăşite, numai faţa Lui avea pace. În jurul capului Său părea să strălucească o lumină blândă. Pilat a zis în inima lui: ‚El e Dumnezeu.’ Întorcându-se către mulţime, a declarat: ‚Eu sunt nevinovat de sângele Lui. Luaţi-L şi răstigniţi-L voi. Dar ţineţi cont, voi, preoţi şi conducători, eu Îl declar om neprihănit. Fie ca Acela pe care El Îl pretinde ca Tată să vă judece pe voi şi nu pe mine pentru acţiunea acestei zile.’ Apoi, către Isus, el a zis: ‚Iartă-mă pentru actul acesta; nu Te pot salva.’ Şi, după ce L-a biciuit din nou pe Isus, L-a predat să fie răstignit.” (Ibid., pagina 738)

Pag

e42

„Pilat dorea să-L libereze pe Isus. Însă el a văzut că nu poate face lucrul acesta şi, totuşi, să-şi păstreze poziţia şi onoarea. În loc de a-şi pierde puterea lumească, el a ales să sacrifice o viaţă nevinovată. Cât de mulţi, pentru a scăpa de pierderi sau de suferinţă, sacrifică principiul în mod asemănător. Conştiinţa şi datoria arată o direcţie, iar interesul propriu alta. Curentul împinge cu putere în direcţia greşită şi cel ce face compromis cu răul este târât în bezna adâncă a vinovăţiei.” (Ibid.)

„(Ioan 19,10 este citat), ‚Eu am putere’. Zicând aceasta, Pilat a arătat că s-a făcut răspunzător pentru condamnarea lui Hristos, pentru cruda biciuire şi pentru insultele adresate Lui înainte de a fi adusă vreo dovadă că ar fi făcut ceva rău. Pilat fusese ales şi instalat ca să facă dreptate, dar el nu a îndrăznit să o facă. Dacă el ar fi exercitat puterea pe care o pretindea şi pe care poziţia i-o dădea, dacă L-ar fi protejat pe Hristos, atunci nu ar fi fost răspunzător pentru moartea Lui. Hristos ar fi fost răstignit, dar Pilat nu ar fi fost socotit vinovat. ” (Review and Herald, 23 ianuarie 1900, citat în Seventh-day Adventist Bible Commentary/Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, volumul 5, paginile 1148-1149)

De două ori s-a spălat Pilat pe mâini: (01) la propriu, când „a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului şi a zis: ‚Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!’” (Mat 27,24); (02) la figurat, trimiţându-L la Irod, ca să scape de răspundere (Luca 23,5-7).

Iată monstruoasa coaliţie, potrivit cu cuvintele rostite în rugăciunea apostolilor: „În adevăr, împotriva Robului Tău . . . s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu neamurile şi cu noroadele lui Israel” (Fapte 4,27); deci, aceasta era coaliţia criminală: - Irod, - Pilat din Pont, - neamurile, - noroadele lui Israel.

Slăbiciunea lui Pilat s-a manifestat în mod repetat: (01) El a afirmat: „Nu L-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-L pârâţi” (Luca 23,14), „n-a făcut nimic vrednic de moarte” (versetul 15), „eu nu găsesc nicio vină în El” (Ioan 18,38). (02) Cu toate acestea, a zis: „Eu, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul” (Luca 23,16) – nevinovat, dar voi pune să-L bată.

Pag

e43

(03) A recunoscut că e nevinovat, că e neprihănit, că n-a făcut niciun rău, dar „L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit” (Mat 27,26).

Iată comportarea lui după învierea lui Isus: „Între timp, raportul cu privire la învierea lui Hristos fusese adus la Pilat. Deşi era răspunzător de faptul că Îl dăduse pe Hristos la moarte, el fusese oarecum nepăsător. În timp ce Îl condamnase pe Mântuitorul în mod involuntar şi cu un simţământ de milă, până acum nu simţise nicio remuşcare. Îngrozit, el s-a închis acum în casă, hotărât să nu vadă pe nimeni. Preoţii şi-au făcut însă drum până la el, i-au spus povestea pe care o inventaseră şi au insistat de el să treacă cu vederea faptul că santinelele îşi neglijaseră datoria. Înainte de a accepta acest lucru, el însuşi a stat de vorbă direct cu străjerii. Temându-şi propria lor siguranţă, ei nu au îndrăznit să ascundă ceva şi Pilat s-a informat de la ei despre tot ce se întâmplase. Nu a urmărit chestiunea mai departe, dar din momentul acela nu a mai avut pace.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 782)

Ciudată argumentaţia preoţilor: ei avuseseră interes ca Isus să rămână în mormânt. Dacă ucenicii Îi furaseră trupul, ei ar fi trebuit să fie supăraţi pe ostaşi, nu să-i apere, şi să-i urmărească penal pe ucenici. Şi, dacă ostaşii au dormit, toţi 100, de unde se ştia că veniseră ucenicii şi-L furaseră, lucru pe care ei îl susţineau cu tărie în faţa lui Pilat? Ciudată şi indulgenţa lui Pilat faţă de ostaşi: dacă el accepta acuzaţia că ei dormiseră, cum de se oprea acolo, fără nicio măsură disciplinară împotriva lor? Fără îndoială că el nu-i credea pe preoţi, dar atunci de ce nu a fost furios pe ei că îndrăznesc să-l mintă?

Ce s-a întâmplat cu Pilat până la urmă? „Se spune că Pilat a fost exilat în Vienne pe Rhone, în sudul Galiei (acum Franţa) şi că s-a sinucis.” (Seventh-day Adventist Bible Dictionary/Dicţionarul biblic adventist de ziua a şaptea, pagina 862)

Sinuciderea aceasta este confirmată de Spiritul Profetic: „Pilat a cedat la cerinţele gloatei. În loc de a risca pierderea poziţiei lui, el L-a predat pe Isus să fie răstignit. Însă, în ciuda precauţiei sale, tocmai lucrul de care s-a temut a venit mai târziu peste el. A fost dezbrăcat de onoruri, îndepărtat din slujba sa înaltă şi, chinuit de regret şi de mândrie rănită, nu la mult timp după răstignire şi-a pus capăt zilelor.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 738)

„Era de părere să-I dea drumul”; dar nu I-a dat drumul. Se zice că drumul către iad este pavat cu intenţii bune. Pilat era de părere să-I dea drumul. Bună părere, dar de ce nu I-a dat drumul, mai ales că a promis lucrul acesta în public? De ce? Părerile, chiar când sunt bune sau excelente, nu au nicio valoare, dacă rămân păreri.

V. O perlă de la Pilat

Pilat a rostit cuvintele celebre din Ioan 19,5: „Iată Omul!”, în limba latină: Ecce homo! Aceste două cuvinte apar pe unele tablouri cu portretul lui Isus în orele de batjocură şi maltratare.

Pag

e44

„Nu se poate şti precis de ce Pilat a ales folosirea cuvântului ‚omul’. În mod nevinovat, el a grăit un mare adevăr. Acela care era înaintea lui, Cuvântul cel veşnic (vezi Ioan 1,1), devenise om (vezi Ioan 1,14). El era, într-adevăr, Fiul omului (vezi Matei 1,1; Marcu 2,10), dar şi Fiul lui Dumnezeu (vezi Luca 1,35). Întruparea şi moartea Sa au câştigat pentru noi mântuirea veşnică.” (Seventh-day Adventist Bible Commentary/Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, volumul 5, pagina 1061)

E mai mult adevăr în expresia „iată Omul”. Dumnezeu S-a manifestat în trup, iar Omul rezultat prin această întrupare a fost şi este Omul ideal, perfect, model la care trebuie să ajungă şi va ajunge orice mântuit. Asemănarea spirituală cu El trebuie realizată aici şi acum, aşa cum tânjea apostolul Pavel: „Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui” (Filip 3,10). Iar apostolul Ioan vizează prezentul şi viitorul: „Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este” (1 Ioan 3,2).

* * * *

Cântarea de deschidere, 26: „Ne plecăm în adorare”

Cântarea de închidere, 171: „Nu ştiam că şi eu Te-am răstignit”

Pag

e45

„N-A DESCHIS GURA”

I. Text de bază

Scriind despre Mântuitorul nostru Isus Hristos, profetul Isaia a zis: „Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura” (Isa 53,7).

De două ori în acelaşi verset, citim despre Hristos că „n-a deschis gura deloc”, „n-a deschis gura”. Aceasta este o predică despre tăcerea lui Isus.

II. „Tăcerea îşi are vremea ei şi vorbirea îşi are vremea ei” (Ecl 3,7)

De fapt, gălăgios nu a fost niciodată. Aşa constată evanghelistul Matei: „Dar Isus, ca unul care ştia lucrul acesta (un complot al fariseilor), a plecat de acolo. După El au mers multe noroade. El i-a tămăduit pe toţi bolnavii şi le-a poruncit cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: ‚Iată, Robul Meu, pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El şi va vesti neamurilor judecata. El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe’” (Mat 12,15-19).

Spunea un profesor de Biblie că există două mari rele: a vorbi când trebuie să taci şi a tăcea când trebuie să vorbeşti. Isus nu Se făcea vinovat de niciunul din aceste rele, ca de altfel de niciun rău în general. El vorbea numai când trebuia să vorbească şi tăcea când trebuia să tacă. Exemple: (01) Nu a tăcut când Maria Magdalena a fost criticată de cei doisprece ucenici în mod nejustificat, ci a zis: „De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine. . . . Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei” (Mat 26,10.12.13). (02) Nu a tăcut când ucenicii le-au mustrat pe mamele care-şi aduceau copiii la Isus ca să fie binecuvântaţi: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia cerurilor este a celor ca ei” (Mat 19,14). (03) De asemenea, nu a tăcut când a văzut templul profanat prin negustorie: „În urmă, a intrat în templu şi a început să-i scoată afară pe ceice vindeau şi cumpărau în el. Şi le-a zis: ‚Este scris: ‚Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari’” (Luca 19,45.46).

Pag

e46

(04) Când, în Grădina Ghetsimani, ostaşii şi aprozii trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de farisei, conduşi de Iuda, au venit să-L aresteze pe Isus, El i-a întrebat: „Pe cine căutaţi?” Când au spus că Îl caută pe Isus din Nazaret, iar El le-a răspuns că El este, aceştia au căzut la pământ. I-a întrebat din nou şi ei au dat acelaşi răspuns. Hristos a zis atunci: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi-i pe aceştia să se ducă”, referindu-Se la cei 11 ucenici rămaşi credincioşi (vezi Ioan 18,1-11).

III. Cuvântul făcut trup

Fiul lui Dumnezeu nu S-a întrupat şi nu a venit pe pământ ca să tacă, a venit ca să vorbească. A venit ca să li-L descopere oamenilor pe Tatăl (Ioan 1,18; Mat 11,27). El era Cuvântul cel veşnic care S-a făcut trup (Ioan 1,1.14), era portvocea Dumnezeirii într-o lume întunecată şi pe o planetă răzvrătită.

El a vorbit în favoarea şi în apărarea ucenicilor Săi, a celor săraci, a străinilor, vameşilor, păcătoşilor, femeilor, copiilor, a tuturor celor nedreptăţiţi, ignoraţi sau dispreţuiţi. Vorbea ori de câte ori trebuia să vorbească, oamenii au observat lucrul acesta şi mulţi au beneficiat de el.

IV. Tăcut la judecată

Să-L privim însă în orele de după arestarea Sa în Grădina Ghetsimani, când a fost dus la marele preot, la Pilat, la Irod şi iar la Pilat. Marele Preot Caiafa a apelat la mulţi martori mincinoşi, care să depună mărturie împotriva Lui pentru a-L osândi. Isus nu a dat niciun răspuns la aceste acuzaţii. Iată ce ne spune Scriptura: „Marele preot s-a sculat în picioare şi I-a zis: ‚Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?’ Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: ‚Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.’ ‚Da’, i-a răspuns Isus, ‚sunt! Ba mai mult, vă spun că, de acum încolo, Îl veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului’” (Mat 26,62-64).

„Hristos nu a zis nimic care ar fi putut da acuzatorilor Săi un avantaj.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 703). Legislaţia americană prevede acest drept al acuzatului de a păstra tăcere, pentru a nu se autoacuza, pentru a nu-i ajuta pe acuzatori împotriva sa însuşi; este vorba de al cincilea amendament la Constituţie.

Hristos a păstrat absolută tăcere când a fost acuzat în toate felurile. Însă, când marele preot L-a somat în numele lui Dumnezeu să vorbească, spunându-le dacă este Hristosul sau nu, atunci nu a mai tăcut: „La acest apel, Hristos nu putea să rămână tăcut. Era un timp când să tacă şi un timp când să vorbească. El nu a vorbit până când a fost întrebat direct. Ştia că, răspunzând acum, va face moartea Sa sigură. Dar apelul a fost făcut de cea mai înaltă autoritate recunoscută a naţiunii şi în numele Celui Preaînalt. Hristos nu a zăbovit să arate respectul cuvenit faţă de lege. Mai mult decât atât, însăşi legătura Sa cu Tatăl a fost pusă în discuţie. El trebuia să declare în mod desluşit caracterul Său şi misiunea Sa.” (Ibid., paginile 706-707)

Pag

e47

În Evanghelia după Luca, avem o prezentare mai detaliată a comportării lui Isus în faţa Sinedriului: „Ei I-au zis: ‚Dacă eşti Tu Hristosul, spune-ne!’ Isus le-a răspuns: ‚Dacă vă voi spune, nu veţi crede şi, dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul. De acum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.’ Toţi au zis: ‚Eşti Tu dar Fiul lui Dumnezeu?’ Şi El le-a răspuns: ‚Aşa cum o spuneţi, da, sunt.’ Atunci, ei au zis: ‚Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit-o din gura Lui’” (Luca 22,66-71).

Hristos a păstrat tăcere nu pentru că nu avea nimic de zis. El ar fi putut, ca şi Ştefan mai târziu, să le facă o demonstraţie amănunţită, bazată pe Scripturile Sfinte, că Mesia avea să sufere şi că El era Acela. Dar nu era necesar. Ei ar fi trebuit să ştie aceste lucruri din Scripturi. Dată fiind ticăloşia sufletului, vieţii şi metodelor lor, ar fi fost o aruncare a mărgăritarelor . . . (vezi Matei 7,7).

El ar fi putut şi să demaşte făţărnicia şi răutatea lor, dar nu a făcut-o, pentru că nu era momentul pentru aceasta. El îi spusese lui Nicodim: „Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El” (Ioan 3,17). Ceea ce nu însemna că niciodată nu va judeca lumea. Petru a spus în casa lui Corneliu că „El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi” (Fapte 10,42). Dar chiar atunci, în răspunsul dat în faţa lui Caiafa, Hristos S-a referit la revenirea Sa pe norii cerului, îndreptând, în mod implicit, atenţia lor la judecata viitoare.

Pe moment, în orele premergătoare crucificării, Isus nu S-a apărat şi nu i-a judecat pe ucigaşii Lui, ba chiar, când Îl răstigneau, S-a rugat pentru ei: „Isus zicea: ‚Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!’” (Luca 23,34). „Cu răbdare, Isus a ascultat mărturiile conflictuale. El nu a rostit niciun cuvânt în apărare de Sine.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 706)

La profeţia lui Isaia despre suferinţele lui Isus şi despre stăpânirea Sa de Sine când era maltratat s-au referit şi alţi scriitori ai Noului Testament, nu numai evangheliştii. Petru a scris: „În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar, dacă suferiţi cu răbdare când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Şi la aceasta aţi fost chemaţi, fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. ‚El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.’ Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător” (1 Pet 2,20-23).

„Atunci, marele preot s-a sculat în picioare, în mijlocul adunării, L-a întrebat pe Isus şi a zis: ‚Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceştia împotriva Ta?’ Isus tăcea şi nu răspundea nimic” (Marcu 14,60.61).

Pag

e48

În versiunea lui Isaia citită de famenul etiopian, raportul era redat astfel: „El a fost dus ca o oaie la tăiere şi, ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura” (Fapte 8,32).

Nu numai în Sinedriu, ci nici în faţa lui Pilat din Pont, Isus nu a răspuns la acuzaţii. El le-ar fi putut combate şi face de ruşine pe toate, dar nu a făcut lucrul acesta. A răspuns numai la întrebarea dacă El este Împăratul lui Israel, dar nu a reacţionat în niciun fel la învinuiri. Iată textul complet: „Isus S-a înfăţişat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: ‚Eşti Tu Împăratul iudeilor?’ ‚Da’, i-a răspuns Isus, ‚sunt.’ Dar n-a răspuns nimic la învinuirile preoţilor celor mai de seamă şi ale bătrânilor. Atunci, Pilat I-a zis: ‚N-auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?’ Isus nu i-a răspuns la niciun cuvânt, aşa că se mira foarte mult dregătorul” (Mat 27,11-14).

De asemenea, Isus nu a vorbit absolut deloc în faţa lui Irod: „Irod, când L-a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El, şi nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune. I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic” (Luca 23,8.9). Se zice că şi tăcerea este un răspuns. Acum chiar era. Acest Irod poruncise tăierea capului lui Ioan Botezătorul şi Isus nu avea ce să mai discute cu un astfel de criminal.

Iată ce spune serva Domnului: „Irod I-a pus lui Hristos multe întrebări, dar, în tot timpul, Mântuitorul a păstrat o tăcere profundă. . . . Irod a fost enervat de tăcerea aceasta. Ea părea să indice totală indiferenţă faţă de autoritatea lui. Pentru orgoliosul şi pomposul rege, o mustrare deschisă ar fi fost mai puţin jignitoare decât să fie astfel ignorat. Din nou, furios, El L-a ameninţat pe Isus, care încă a rămas nemişcat şi tăcut.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, paginile 729-730).

„Hristos i-ar fi putut spune lui Irod cuvinte care ar fi străpuns urechile regelui împietrit. L-ar fi putut lovi cu frică şi tremur, punându-i în faţă toată nelegiuirea vieţii lui şi groaza sfârşitului lui care se apropia. Dar tăcerea lui Hristos a fost cea mai severă mustrare pe care ar fi putut-o da. Irod lepădase adevărul rostit către el de cel mai mare dintre profeţi şi nu avea să mai primească nicio altă solie. Nici un cuvânt nu avea Maiestatea cerului pentru el. Urechea aceea care fusese întotdeauna deschisă faţă de vaietele omeneşti nu avea niciun loc pentru ordinele lui Irod. Ochii aceia care se uitaseră întotdeauna cu milă şi iubire iertătoare la păcătosul căit nu aveau de oferit nicio privire asupra lui Irod. Acele buze care rostiseră adevărul cel mai impresionant, care apelaseră în tonuri de cea mai gingaşă rugăminte către cei mai păcătoşi şi mai degradaţi, erau închise faţă de regele înfumurat care nu simţea nicio nevoie de Mântuitor.” (Ibid., pagina 730)

V. Excepţii?

S-ar putea obiecta că Isus nu a tăcut chiar tot timpul şi nu este vorba de întrebarea lui Caiafa dacă El este Hristosul sau a lui Pilat dacă El este împăratul lui Israel. Nu.

Pag

e49

Identitatea nu a ascuns-o, ci a fost deschis şi obiectiv. Dar a suportat El în tăcere toate nedreptăţile? Iată două cazuri: (01) „Marele preot L-a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui. Isus i-a răspuns: ‚Eu am vorbit lumii pe faţă, totdeauna l-am învăţat pe norod în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns. Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia ştiu ce am spus.’ La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo I-a dat o palmă lui Isus şi a zis: ‚Aşa răspunzi marelui preot?’ Isus i-a răspuns: ‚Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?’” (Ioan 18,19-23)

(02) Pilat „a intrat iarăşi în odaia de judecată şi I-a zis lui Isus: ‚De unde eşti Tu?’ Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns. Pilat I-a zis: ‚Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul!’ ‚N-ai avea nicio putere asupra Mea’, i-a răspuns Isus, ‚dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat’” (Ioan 19,9-11).

Cum stau lucrurile? A vorbit sau nu a vorbit? A răspuns la acuzaţii sau nu a răspuns? Vom vedea: (01) În primul caz, nu era vorba de a răspunde la o învinuire, ci Isus i-a atras aprodului atenţia că el comite o nedreptate şi era bine pentru el să audă acest lucru. Aşa spune şi Spiritul Profetic: „Ana a fost adus la tăcere prin caracterul hotărât al răspunsului. Temându-se că Hristos ar zice ceva în legătură cu cursul acţiunii lui pe care prefera să-l ţină acoperit, nu a mai zis nimic către El de data aceasta. Unul din ofiţerii lui, plin de mânie când l-a văzut pe Ana adus la tăcere, l-a lovit pe Isus peste faţă, zicând: ‚Aşa răspunzi marelui preot?’ Hristos a răspuns calm: ‚Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău, dar dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?’ El nu a rostit cuvinte aprinse de răzbunare. Răspunsul Său calm provenea dintr-o inimă fără păcat, răbdătoare şi amabilă, care nu putea fi provocată. Hristos a suferit teribil sub abuz şi insultă. Din mâinile fiinţelor pe care El le crease şi pentru care El făcea un sacrificiu infinit, a suportat orice ofensă. Şi a suferit în proporţie cu perfecţiunea sfinţeniei Sale şi a urii Sale faţă de păcat. Judecarea Sa de către oameni care acţionau ca monştri era pentru El un sacrificiu continuu. Era revoltător pentru El să fie înconjurat de fiinţe omeneşti aflate sub controlul lui Satana. Şi El ştia că, într-o clipă, prin descărcarea puterii Sale divine, i-ar fi putut face praf pe cruzii lui chinuitori. Aceasta făcea ca încercarea să fie şi mai greu de suportat.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 700) (02) În celălalt caz, privitor la Pilat, explicaţia era alta şi anume, Hristos a vorbit cu el înainte de maltratare, adică biciuire, folosirea coroanei de spini şi batjocuri, pe care Pilat le-a ordonat contrar concluziei declarate cu voce tare şi în mod repetat că Isus este nevinovat. După acest tratament satanic, Hristos nu mai avea ce să discute cu el. Pilat comisese o monstruozitate, iar Isus i-a răspuns numai când acesta a făcut caz de puterea lui. Refuzând să-i vorbească, Hristos protesta în mod tacit împotriva unei nedreptăţi;

Pag

e50

pentru binele lui, Pilat trebuia să fie astfel înştiinţat că a procedat în mod ilegal, nedrept şi barbar. Iată ce spune Inspiraţia în această privinţă: „Din nou s-a dus în sala de judecată şi I-a zis lui Isus: ‚De unde eşti Tu?’ Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns. Mântuitorul îi vorbise lui Pilat cu generozitate, explicându-i misiunea Sa ca martor al adevărului. Pilat desconsiderase lumina. Abuzase de poziţia sa înaltă de judecător, subordonând principiile şi autoritatea sa cerinţelor mulţimii. Isus nu mai avea nicio altă lumină pentru el. Supărat de tăcerea Lui, Pilat a zis cu înfumurare: ‚Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul?’” (Ibid., pagina 736)

VI. Concluzii

Bazaţi pe cele învăţate, putem spune: (01) Isus nu a răspuns deloc la învinuirile care I se aduceau, nu a arătat că erau false sau că afirmaţiile Sale de altădată erau interpretate greşit. (02) El a răspuns numai la întrebarea despre originea Sa divină, iar atunci sub jurământ. (03) La curtea lui Ana, a protestat împotriva unei nedreptăţi. (04) I-a arătat lui Pilat limitele autorităţii lui.

Deci, în cursul interogatoriilor la care a fost supus, Hristos nu a răspuns acuzaţiilor care I se aduceau. De ce? Pentru că El nu urmărea să-Şi dovedească nevinovăţia, care era clară pentru toţi. El nu căuta să fie achitat, pentru că ar fi putut foarte uşor să scuture lanţurile şi să dispară din mâinile vrăjmaşilor Săi. El a venit ca să-Şi dea viaţa pentru păcătoşi şi exact aşa ceva făcea. El nu a făcut nimic ca să evite suferinţele, crucea, moartea. A luat asupra Sa vina omenirii. Slavă Domnului pentru aceasta!

VII. Solie

Trebuie să ne amintim de comportarea primilor noştri părinţi după căderea lor în păcat. Când Domnul l-a întrebat pe Adam: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” (Gen 3,11), răspunsul lui a fost: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat” (versetul 12). Atunci, Domnul a întrebat-o pe femeie: „Ce ai făcut?”, iar ea a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom” (versetul 13). Ceea ce însemna că Adam arunca vina pe Eva, iar Eva arunca vina pe şarpe. În ultimă instanţă, reieşea din cuvintele lor că Dumnezeu era de vină, pentru că îi dăduse lui Adam o femeie şi pentru că îl crease pe şarpe. Dumnezeu a acceptat această transferare a vinei, de la păcătoşi asupra Sa, şi a purtat-o prin Fiul Său pe cruce, pentru mântuirea păcătoşilor.

Refuzul Său de a Se dezvinovăţi în Grădina Edenului, refuzul de a o face în faţa judecătorilor Săi, când a fost interogat şi maltratat până la asasinare pe cruce, înseamnă

Pag

e51

pentru noi salvare. Tăcerea Sa însemna preluarea vinei noastre şi sacrificarea de Sine ca Salvator din păcat şi moarte. Aşa se exprimă poetul:

„Privim uimiţi nespus adânca umilire A blândului Isus, ce-adus-a mântuire; El a venit la noi din cerul Său slăvit Şi, viaţa dând apoi, pe cruce a murit.

Prin moartea Sa ne-a dat la toţi eternă viaţă, Umil ne-a arătat o glorie măreaţă; Prin lupta Lui suntem iertaţi şi fericiţi, Prin cruce pace-avem şi suntem mântuiţi.

Osândă să ne dea, putea-va cine oare, Când mijlocirea Sa e pentru noi salvare? Şi cine va răpi ce noi am câştigat? Căci pentru noi muri Isus şi-a înviat.”

(Cântarea numărul 16 dintr-o colecţie de cântări de cor, intitulată Chorlieder Heft 1, a corului Comunităţii Sibiu)

* * * *

Cântarea de deschidere, 2: „Plecaţi-vă lui Dumnezeu”

Cântarea de închidere, 91: „Al meu eşti, Isuse!”

Pag

e52

CE RĂU A FĂCUT ISUS?

Dregătorul Pilat a cerut gloatei iudeilor să facă o alegere pentru liberare cu ocazia sărbătorii Paştelor, Baraba sau Isus: „Dregătorul a luat cuvântul şi le-a zis: ‚Pe care din amândoi voiţi să vi-l slobozesc?’ ‚Pe Baraba’, au răspuns ei. Pilat le-a zis: ‚Dar ce să fac cu Isus, care se numeşte Hristos?’ ‚Să fie răstignit!’, i-au răspuns cu toţii. Dregătorul a zis: ‚Dar ce rău a făcut?’ Ei au început să strige şi mai tare: ‚Să fie răstignit!’ Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului şi a zis: ‚Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!’ Şi tot norodul a răspuns: ‚Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!’” (Mat 27,21-25)

Ce rău a făcut Isus? întreba Pilat. El cunoştea legile romane şi avea pe calea aceea un ghid ca să ştie ce este bine şi ce este rău. Poate că nu cunoştea legea lui Dumnezeu, a Celor Zece Porunci, sau nu o cunoştea aşa de bine cum ar fi trebuit să o cunoască. Atunci, el ar fi înţeles mai pe deplin ce înseamnă bine şi ce înseamnă rău. De altfel, apostolul Pavel a declarat că şi păgânii au noţiunea binelui şi a răului, pentru că legea divină este înscrisă în conştiinţa lor; iată chiar cuvintele lui: „Când neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege şi ei dovedesc că lucrarea legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisesc cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele” (Rom 2,14.15).

Poporul ales, care avea „înfierea, slava, legămintele, darea legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele . . .” (vezi Romani 9,4), sub imperiul urii teribile împotriva incomodului tip de Mesia, a dovedit mai puţin simţ al dreptăţii decât neisraelitul Pilat. La întrebarea acestuia, „Ce rău a făcut Isus?”, ei nu au dat niciun răspuns concret, arătând măcar un rău făcut de El, ci au preferat să urle: „Răstigneşte-L!” Isus a făcut vreun rău? Vrăjmaşii Lui înverşunaţi dovedeau, prin evitarea răspunsului cerut, prin strigarea repetată „Răstigneşte-L!”, că nu pot cita niciun rău făcut de Hristos, pentru că acesta nu exista.

Chiar Iuda Iscarioteanul, trădătorul Mântuitorului, a recunoscut nevinovăţia Celui arestat şi condamnat la moarte: „Atunci Iuda, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost osândit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor şi a zis: ‚Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat’” (Mat 27,3.4). Aceştia nu-l puteau contrazice cu privire la nevinovăţia lui Hristos, de aceea s-au mulţumit să zică: „Ce ne pasă nouă? Treaba ta” (versetul 4). Şi atunci, schimbarea discuţiei era confirmare implicită a nevinovăţiei lui Isus.

Toţi evangheliştii arată că, împreună cu Isus, au fost răstigniţi şi doi tâlhari. A treia cruce a fost destinată pentru Baraba, care a scăpat, fiind înlocuit de Hristos. Iată textele: „Împreună cu El, au fost răstigniţi doi tâlhari, unul la dreapta şi celălalt la stânga Lui” (Mat 27,38). „Împreună cu El, au răstignit doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga Lui” (Marcu 15,27). „Împreună cu El, îi duceau şi pe doi făcători de rele, care trebuiau

Pag

e53

omorâţi împreună cu Isus” (Luca 23,32). „Acolo a fost răstignit şi, împreună cu El, au fost răstigniţi alţi doi, unul de o parte şi altul de alta, iar Isus la mijloc” (Ioan 19,18). Numai Marcu adaugă la informaţia respectivă că „astfel s-a împlinit Scriptura, care zice: ‚A fost pus în numărul celor fărădelege’” (Marcu 15,28). Şi iată precizarea făcută de Spiritul Profetic: „Când Isus a trecut de poarta curţii lui Pilat, crucea care fusese pregătită pentru Baraba a fost pusă pe umerii Săi răniţi şi însângeraţi.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 741)

Aceasta a fost atitudinea oamenilor faţă de trimisul Cerului, L-au pus în rândul celor fărădelege, adică în mijlocul răufăcătorilor. Aşa cum se exprimă Luca, ceilalţi erau „doi făcători de rele.” Iată-L pe Cel care era întruchiparea binelui răstignit între făcătorii de rele. Surprinzător este faptul că între cei doi făcători de rele s-a iscat o dispută, aşa cum ne arată Luca: „Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: ‚Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!’ Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: ‚Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar omul acesta n-a făcut niciun rău’” (Luca 23,39-41).

„Omul acesta n-a făcut niciun rău!” Aşa spunea un făcător de rele, care ştia foarte bine ce însemna să faci rău. Tâlharul L-a găsit nevinovat şi la fel de contrariat era Pilat: Dar ce rău a făcut oameni buni? Să-L răstignesc? Aşa degeaba? Eu nu am găsit nicio vină în El; osânda la moarte, orice osândă, se aplică numai făcătorilor de rele.

Când L-au dat pe Isus pe mâna lui Pilat, dregătorul i-a întrebat: „Ce pâră aduceţi împotriva omului acestuia?” (Ioan 18,29). „Drept răspuns, ei i-au zis: ‚Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale’” (versetul 30). Învinuire absolut nefondată, pe care nici ei nu o credeau, pentru că, aşa cum am văzut, nu puteau arăta nici măcar un rău făcut de Isus. Apostolul Petru descrie astfel nevinovăţia lui Isus: „‚El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.’ Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător” (1 Pet 2,22.23).

Petru evoca profeţia lui Isaia, care a scris că „Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. . . ., dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului Meu? . . . măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui” (Isa 53,6.8.9).

Era de-a dreptul strigător la cer să I se impute lui Isus vreun rău. După ce refuzase să permită uciderea lui Saul, care era pe urmele lui ca să-i ia viaţa, David a strigat de departe, arătându-şi nevinovăţia şi afirmând: „‚Răul de la cei răi vine’, zice vechea zicală” (1 Sam 24,13). Răul vine de la cel rău, aşa cum suntem învăţaţi să ne rugăm: „. . . ci izbăveşte-ne de cel rău” (Mat 6,13). Acesta este diavolul, vinovat în ultimă instanţă de toate relele de pe lume, inclusiv de uciderea Mântuitorului. Dar şi conducătorii iudeilor,

Pag

e54

care nu erau în stare să citeze vreun rău în dreptul Mântuitorului, făceau ei înşişi acum un rău colosal cerând asasinarea Domnului vieţii. Ei erau făcători de rele. Ei ar fi meritat să fie răstigniţi!

Ne aducem aminte cum s-au chinuit să găsească măcar o mărturie mincinoasă împotriva Lui: „Preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi tot Soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî. Dar n-au găsit niciuna, măcar să s-au înfăţişat mulţi martori mincinoşi” (Mat 26,59.60). Prin urmare, ce rău a făcut Isus, soborenilor? Arătaţi un rău măcar imaginar, măcar scornit! Nu au reuşit nici măcar atât.

„Cel rău” îi instiga pe iudei la rele, el îi aţâţa să ceară răstignirea Mântuitorului. El produsese tulburare şi război în cer, iar pe pământ, dusese la cădere prima familie de oameni. Când vorbim despre apariţia păcatului în univers, intitulăm tema aceea „Originea răului”. Răul a apărut prima dată în mintea celui mai onorat dintre îngeri, un heruvim ocrotitor, care era, de fapt, rânduit să apere onoarea Creatorului şi dreptatea legii Sale. Lucifer a vrut să fie el însuşi dumnezeu, a lansat printre îngeri învinuiri false împotriva Celui Preaînalt şi a atras în rebeliune deschisă a treia parte din îngerii cerului; urmarea a fost expulzarea lor din cer şi aruncarea lor pe pământ (vezi Apocalipsa 12,1-12, Ezechiel 28,11-19 şi Isaia 14,12-15).

De la izbucnirea acelui conflict, Hristos a fost angajat în lupta împotriva răului, Şi-a dat viaţa pentru acest scop şi, în cele din urmă, îi va pune capăt pentru totdeauna, răul dispărând definitiv din univers, cu garanţia că repetarea lui nu se va produce niciodată. Aşa se afirmă în Naum 1,9: „Nenorocirea nu va veni de două ori.”

Începând cu conflictul îngeresc din cer, se desfăşoară tragedia veacurilor sau marea luptă dintre Hristos şi Satana, dintre lumină şi întuneric, dintre adevăr şi minciună, dintre bine şi rău. Scriindu-i lui Gaiu, apostolul Ioan îl îndemna: „Preaiubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele este din Dumnezeu, cine face răul n-a văzut pe Dumnezeu” (3 Ioan 11).

În funcţie de atitudinea şi comportarea lor, oamenii se aliază cu o parte sau cu alta. Ei colaborează cu Dumnezeu pentru promovarea binelui şi dispariţia răului, ori îi dau concurs vrăjmaşului milenar în pasiunea lui de a face rău în toate formele şi tuturor. Aşa cum am văzut, Ioan l-a îndemnat pe Gaiu să urmeze binele, nu răul, căci „cine face binele este din Dumnezeu”. Aceasta nu înseamnă că suntem mântuiţi prin facerea binelui, deoarece, orice bine am efectua noi, orice faptă bună, nu putem să ne răscumpărăm din păcat şi astfel să acumulăm merite pentru moştenirea împărăţiei cereşti. Isaia a declarat că „toţi am ajuns ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită” (Isa 64,6).

Totuşi, chiar dacă nu suntem mântuiţi prin facerea binelui, aceasta este urmarea naturală şi logică a locuirii lăuntrice a Duhului Sfânt: „Roada Duhului, dimpotrivă, este:

Pag

e55

dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor” (Gal 5,22.23). Când Se va arăta în slavă, actualul Mântuitor şi atunci Judecător „le va zice celor de la dreapta Lui: ‚Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat, Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit, am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi, am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine’” (Mat 25,34-36). Mântuiţii sunt inconştienţi de aceste fapte de bunătate, pentru că nu le-au înregistrat. Domnul le spune însă că, ori de câte ori au făcut aceste lucruri celor nevoiaşi, identificaţi ca neînsemnaţi fraţi ai Săi, Lui I le-au făcut. Contrariul se afirmă despre cei ce nu au făcut binele.

Facerea binelui sau a răului are consecinţe eterne: „Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată” (Ioan 5,28.29). Primul rod al învierii din morţi este Mântuitorul, aşa cum se spune în 1 Corinteni 15,23: „Hristos este cel dintâi rod, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.” Vor învia atunci, la prima înviere, cei ce au făcut binele, însă, cu mult înaintea lor, a înviat cel care a făcut binele în cea mai mare măsură, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul omului, întruchiparea eternă şi absolută a binelui.

Chiar dacă facerea de bine nu mântuieşte, ea este un semn al convertirii şi al umblării cu Hristos. Răsplata este asigurată chiar când binele făcut este infinitezimal: „Şi oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata” (Mat 10,42). Binele făcut atrage după el răsplată. Noi nu trebuie să ne îngrijorăm în legătură cu rezultatele facerii de bine, pentru că Dumnezeu nu va rămâne niciodată dator. Zicea Isus: „Când dai o masă, cheamă-i pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească, dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi” (Luca 14,13.14).

Facerea de bine este, aşa cum am văzut, o parte din roada Duhului Sfânt. Unde este El prezent, nu se poate trăi altfel. Nu este însă suficient ca oamenii să facă rău ca să se piardă împreună cu „Cel rău”, este suficientă omiterea facerii de bine: „Deci, cine ştie să facă bine şi nu face săvârşeşte un păcat” (Iac 4,17).

Hristos nu a făcut niciodată vreun rău, El nu a vătămat niciodată pe nimeni. Nu a făcut rău nici prin omitere, adică prin absenţa facerii de bine. El nu a venit din cer ca să le facă oamenilor rău, ci bine, să-i smulgă din păcat şi din moarte şi să le dea viaţa veşnică: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3,16).

Dacă ar fi fost sinceri şi obiectivi, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii ar fi arătat mai degrabă ceva din faptele Lui de milostenie, de care nu erau străini. Zicea Petru în

Pag

e56

predica sa din casa lui Corneliu: „Ştiţi vorba făcută prin toată Iudea, începând din Galilea, în urma botezului propovăduit de Ioan, cum Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi-i vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul, căci Dumnezeu era cu El” (Fapte 10,37.38).

Isus făcea bine. Întotdeauna. Tuturor celor ce-l acceptau. „Lucrarea Mântuitorului nu era mărginită la un timp sau la un loc. Milostivirea Sa nu cunoştea limite. În aşa proporţii a efectuat El lucrarea Sa de vindecare şi propovăduire, că nu exista în Palestina o clădire destul de mare încât să încapă în ea mulţimile care se îngrămădeau în jurul Lui. Pe povârnişurile înverzite ale Galileii, pe drumurile pe unde umbla, pe ţărmul mării, în sinagogi şi în orice alt loc unde puteau fi aduşi bolnavii la El, acolo era spitalul Său. În orice cetate, orice oraş, orice sat prin care trecea, El Îşi punea mâinile pe cei suferinzi şi-i tămăduia. Oriunde se găseau inimi gata a primi solia Lui, El îi mângâia cu asigurarea iubirii Tatălui lor ceresc. Toată ziua, El lucra pentru cei ce veneau la El, iar seara Îşi îndrepta atenţia asupra acelora care în cursul zilei trebuia să trudească spre a agonisi strictul necesar pentru întreţinerea familiilor lor.” (Ministry of Healing/Divina vindecare, paginile 17-18)

Isus a zis către tânărul conducător bogat: „De ce Mă întrebi, ‚ce bine?’ Binele este unul singur. Dar, dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile” (Mat 19,17). Sau în versiunea lui Luca: „‚Pentru ce Mă numeşti ‚bun’?’ i-a răspuns Isus. ‚Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu’” (Luca 18,19). Nu era Isus bun? Întrebarea Sa avea un tâlc profund: dacă tânărul nu vedea în El decât un om şi nimic mai mult, era nepotrivit să-L numească bun. Dacă însă Îl considera Dumnezeu, lucrurile se schimbau – El era cu adevărat bun, pentru că numai Dumnezeu (oricare dintre Persoanele Trinităţii) este bun.

Satana a făcut şi face omenirii mult rău; este tot ce ştie el să facă. „Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3,8). Planul de mântuire a fost întocmit pentru biruinţa binelui asupra răului. Prin moartea Sa pe cruce, Hristos a făcut omenirii cel mai mare bine posibil. Manifestându-ne recunoştinţa pentru jertfa Sa răscumpărătoare, putem zice ca şi psalmistul David: „Cânt Domnului, căci mi-a făcut bine!” (Ps 13,6)

„Ar fi bine pentru noi să petrecem o oră de meditaţie în fiecare zi, contemplând viaţa lui Hristos. Ar trebui să o studiem punct cu punct şi să lăsăm imaginaţia să cuprindă fiecare scenă, mai ales pe cele finale. Zăbovind astfel asupra marelui Său sacrificiu pentru noi, încrederea noastră în El va fi mai stabilă, iubirea noastră va fi înviorată şi vom fi tot mai profund umpluţi cu Spiritul Său. Dacă vrem ca, în cele din urmă, să fim mântuiţi, trebuie să învăţăm lecţia pocăinţei şi a umilinţei la piciorul crucii.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 83)

* * * *

Cântarea de deschidere, 23: „Măriţi din suflet, măriţi pe Domnul!”

Pag

e57

Cântarea de închidere, 386: „Veniţi, căci vreau a spune”

Pag

e58

BARABA

Îi cunoaşteţi numele? Să fie evitată confuzia între următorii trei indivizi, ale căror nume sună aproape la fel: (01) Barsaba, numele lui însemnând „fiul jurământului” şi este amintit în Fapte 1,23; se mai numea şi Iust şi a fost prezentat înaintea Domnului împreună cu Matia, pentru alegerea unui înlocuitor al lui Iuda Iscarioteanul. Nu a fost ales el, căci „sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli” (versetul 26). (02) Barnaba, numit aşa de apostoli, de altfel purtând numele Iosif; Barnaba înseamnă „fiul mângâierii, un levit de neam din Cipru; el a vândut un ogor, pe care-l avea, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor” (Fapte 4,36.37). Despre el se spune că era „un om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă” (Fapte 11,24). (03) Baraba (însemnând „fiul tatălui”, conform cu Seventh-day Adventist Bible Dictionary/Dicţionarul biblic adventist de ziua a şaptea, pagina 114). Numele acestuia a fost strigat de sute de guri „profane şi hulitoare”, cerând eliberarea lui.

Să explorăm textele care vorbesc despre Baraba: (01) „La fiecare praznic al Paştelor, dregătorul avea obicei să slăboadă norodului un întemniţat, pe care-l voiau ei. Pe atunci, aveau un întemniţat vestit, numit Baraba. Când erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: ‚Pe care voiţi să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care Se numeşte Hristos?’ Căci ştia că din pizmă Îl dăduseră pe Isus în mâinile lui. . . . Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat noroadele să-l ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare. Dregătorul a luat cuvântul şi le-a zis: ‚Pe care din amândoi voiţi să vi-l slobozesc?’ ‚Pe Baraba’, au răspuns ei” (Mat 27,15-18.20.21). (02) „La fiecare praznic al Paştelor, Pilat le slobozea un întemniţat, pe care-l cereau ei. În temniţă, era unul numit Baraba, închis împreună cu tovarăşii lui, din pricina unui omor, pe care-l săvârşiseră într-o răscoală. Norodul s-a suit şi a început să-i ceară lui Pilat să le dea ce avea obicei să le dea totdeauna. Pilat le-a răspuns: ‚Voiţi să vă slobozesc pe Împăratul iudeilor?’ Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mâna lui. Dar preoţii cei mai de seamă au aţâţat norodul să ceară lui Pilat să le slobozească mai bine pe Baraba. . . . Pilat a vrut să facă pe placul norodului şi le-a slobozit pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit” (Marcu 15,6-11.15). (03) „La fiecare praznic al Paştelor, Pilat trebuia să le slobozească un întemniţat. Ei au strigat cu toţii într-un glas: ‚La moarte cu omul acesta şi slobozeşte-ne pe Baraba!’ Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, şi pentru un omor. . . . Pilat a hotărât să li se împlinească cererea. Le-a slobozit pe cel ce fusese

Pag

e59

aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor şi pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-şi facă voia cu El” (Luca 23,17-19.24.25). (04) „Pilat I-a zis: ‚Ce este adevărul?’ După ce a spus aceste vorbe, a ieşit iarăşi afară la iudei şi le-a zis: ‚Eu nu găsesc nicio vină în El. Dar, fiindcă voi aveţi obicei să vă slobozesc pe cineva de Paşte, vreţi să vă slobozesc pe Împăratul iudeilor?’ Atunci toţi au strigat din nou: ‚Nu pe El, ci pe Baraba!’ Şi Baraba era un tâlhar” (Ioan 18,38-40).

Baraba este astfel caracterizat în aceste texte: - „un întemniţat vestit” (Mat 27,16); - „unul numit Baraba, închis împreună cu tovarăşii lui, din pricina unui omor, pe care-l săvârşiseră într-o răscoală” (Marcu 15,7); - „Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, şi pentru un omor” (Luca 23,19); - „Şi Baraba era un tâlhar” (Ioan 18,40). Baraba era, deci, un revoluţionar, un tâlhar, un ucigaş, un escroc.

Spiritul Profetic ne dă informaţii suplimentare despre Baraba şi despre împrejurarea în care el apare în Biblie: „Pilat era silit să acţioneze. El s-a gândit acum la un obicei care ar putea servi la eliberarea lui Hristos. Era o datină ca la acest praznic să elibereze un anumit deţinut pe care l-ar alege poporul. Această datină era o invenţie păgână; nu exista în ea nici umbră de dreptate, dar era foarte mult apreciată de iudei. La data aceea, autorităţile romane deţineau un întemniţat numit Baraba, care era osândit la moarte. Acest om pretinsese că este Mesia. El pretindea autoritatea de a stabili o orânduire diferită, de a îndrepta lumea. Prin amăgire satanică, el susţinea că orice putea obţine prin furt şi tâlhărie îi aparţinea. Făcuse lucruri miraculoase prin mijloace satanice, câştigase adepţi în popor şi aţâţase la răscoală împotriva cârmuirii romane. Sub masca entuziasmului religios, el era un răufăcător îndârjit şi irecuperabil, înclinat spre rebeliune şi cruzime. Dând poporului ocazia de a alege între acest om şi nevinovatul Mântuitor, Pilat a gândit că trezeşte în ei un simţământ de dreptate. Spera să câştige simpatia lor pentru Isus, în opoziţie cu preoţii şi conducătorii. Astfel, adresându-se mulţimii, el a zis cu o deosebită seriozitate: ‚Pe cine vreţi să vă eliberez? Pe Baraba sau pe Isus care Se numeşte Hristos?’” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 733) „Asemenea urletului de fiare sălbatice a venit răspunsul gloatei: ‚Slobozeşte-ne pe Baraba!’ Tot mai puternic devenea strigătul ‚Baraba! Baraba!’ Gândind că poporul nu a înţeles întrebarea sa, Pilat a întrebat: ‚Vreţi să vi-L slobozesc pe Împăratul iudeilor?’ Dar ei au strigat din nou: ‚Ia-L pe omul acesta şi slobozeşte-ne pe Baraba!’ ‚Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte Hristos?’ a întrebat Pilat. Din nou, mulţimea agitată a răcnit ca nişte demoni. Chiar demoni, în formă de oameni, se aflau în mulţime şi ce se putea aştepta decât răspunsul, ‚Să fie răstignit!’?” (Ibid.)

Pag

e60

„Poporul Israel îşi făcuse alegerea. Arătând către Isus, ei ziseseră: ‚Nu omul acesta, ci Baraba.’ Baraba, tâlharul şi ucigaşul, era reprezentantul lui Satana. Hristos era reprezentantul lui Dumnezeu. Hristos fusese lepădat; Baraba fusese ales. Pe Baraba urmau să-l aibă. Făcând această alegere, ei l-au acceptat pe acela care de la început era un mincinos şi un ucigaş. Satana era conducătorul lor. Ca naţiune, ei aveau să acţioneze conform directivelor lui. Aveau să facă lucrările lui. Trebuia să suporte guvernarea lui. Acel popor care l-a ales pe Baraba în locul lui Hristos avea să simtă cruzimea lui Baraba cât va dura timpul.” (Ibid., pagina 739)

„Există unele dovezi textuale care redau ‚Isus Baraba’. Pilat a oferit poporului posibilitatea alegerii între un pretins salvator politic, care promitea salvare de tirania Romei, şi Salvatorul lumii, care venise să-i salveze pe oameni de tirania păcatului. Ei au preferat supunerea faţă de cârmuirea lui Baraba şi nu faţă de cârmuirea lui Hristos.” (Seventh-day Adventist Bible Commentary/Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, volumul 5, pagina 544)

Poporul iudeu din Ierusalim era pus în faţa a două alegeri: (01) între doi împăraţi: unul păgân, Cezarul, şi Împăratul universului, Isus Hristos; (02) între doi mesia: un mesia fals, tâlhar, şi adevăratul Mesia, Mântuitorul oamenilor.

„Soldaţii romani care-L înconjurau pe Hristos nu erau toţi împietriţi; unii se uitau cu atenţie la faţa Lui pentru o dovadă că era un criminal sau un individ periculos. Din când în când, ei se întorceau şi aruncau o privire de dispreţ asupra lui Baraba. Nu era nevoie de o analiză profundă pentru a-i penetra lăuntrul.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 735)

Marcu ne informează că Baraba nu era singur în închisoare: „În temniţă, era unul numit Baraba, închis împreună cu tovarăşii lui, din pricina unui omor, pe care-l săvârşiseră într-o răscoală” (Marcu 15,7). Toţi aceşti tâlhari, formând un trio oribil, fuseseră condamnaţi la moarte; romanii nu iertau revoltele. Erau trei cruci pentru trei tâlhari, dintre care unul, la cererea poporului iudeu, a fost eliberat şi înlocuit cu Isus.

Acum, Baraba îşi datora nesperata eliberare, şi chiar viaţa, lui Isus, osândirii Lui şi încăpăţânării criminale a gloatei de iudei stârnită la acţiune de preoţii cei mai de seamă şi de conducători. Cât a preţuit el lucrul acesta? Cât de recunoscător I-a fost Mântuitorului? Nu ştim, dar se pare că nu avem motive să presupunem că s-ar fi pocăit. El era un om vestit, cu mare influenţă asupra oamenilor, făcător de minuni mincinoase. Dacă s-ar fi întors la Dumnezeu şi ar fi primit creştinismul, l-am găsi printre primii şi cei mai activi ucenici după înălţarea Mântuitorului la cer, însă după încheierea evangheliilor nu se mai spune despre el nimic deosebit. Întâlnim numai o aluzie la ticăloasa opţiune a

Pag

e61

iudeilor: „Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Neprihănit şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş”, a zis Petru în predica de la poarta Frumoasă a templului (Fapte 3,14).

Iată care a fost soarta celor trei tâlhari: (01) Unul a murit hulindu-L pe Isus sau mocnind în sine după ce a fost mustrat de tovarăşul său; dacă s-a gândit mai bine şi s-a pocăit, vom afla numai în împărăţia cerurilor (Luca 23,39-41). (02) Un al doilea a murit iubindu-L pe Isus şi având asigurarea că Îl va întâlni când va veni în împărăţia Sa (Luca 23,42.43). (03) Un al treilea a trăit mai departe, se pare nepăsător, cedându-I lui Isus locul său pe cruce.

Ce putem spune despre aceşti trei tâlhari? - Ferice de tâlharul convertit, ale cărui picioare au fost zdrobite de ostaşi (Ioan 19,32), dar sufletul nu i l-au putut zdrobi (vezi Luca 12,4)! - Vai de cel neconvertit, dacă aşa şi-a terminat viaţa, după ce şi picioarele lui au fost zdrobite (Ioan 19,32)! - Vai de cel eliberat, dacă s-a întors la viaţa lui de păcat! E de preferat moartea celui pocăit decât libertatea în continuare a nelegiuitului.

În alegerea fatală făcută de iudei s-a dat pe faţă o ipocrizie vizibilă. Ei i-au zis lui Pilat: „Dacă dai drumul omului acestuia, nu eşti prieten cu Cezarul. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului” (Ioan 19,12). Şi: „Noi n-avem alt împărat decât pe Cezarul” (versetul 15). Adică, pe de o parte, Îl lepădau şi-L dădeau la moarte crudă şi ruşinoasă pe Cel care nu Se ridicase niciodată împotriva autorităţii romane, ci spusese: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta” (Ioan 18,36). De asemenea: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” (Matei 22,21). Pe de altă parte, cereau eliberarea celui ce se ridicase împotriva romanilor printr-o insurecţie însoţită de crimă.

În timp ce Hristos, împreună cu cei doi tâlhari, era dus la locul răstignirii, Baraba era liber de lanţuri şi îşi vedea de drum. Am putea spune că el era cel dintâi păcătos pentru care a murit Hristos. Primul eliberat din prinsoare. Primul scăpat de la moarte, în ciuda ticăloşiilor lui. Dar Mântuitorul a murit în locul oricărui păcătos, de aceea orice păcătos este un Baraba – nu am murit noi pe cruce, ci El, Înlocuitorul şi Garantul nostru.

După slobozire, Baraba putea urma una din următoarele două direcţii:

Pag

e62

(01) Să-L iubească şi să-L servească pe Acela care a murit pe crucea lui, în locul lui. (02) Să nesocotească liberarea şi pe Liberator, ceea ce se pare că a şi făcut.

Ce fel de Baraba sunt eu sau ce fel de Baraba eşti dumneata? Pentru că unul sau altul tot suntem. Datorită păcatului, locul fiecăruia din noi era pe cruce. S-a găsit însă Cineva care ne-a scutit de pieire şi a acceptat să-Şi dea viaţa în locul nostru. Să luăm atitudinea cea bună, a recunoştinţei, a pocăinţei, asemenea tâlharului căit, ca să avem şi noi asigurat un loc în împărăţia cerurilor!

De fapt, aşa cum am văzut, Baraba înseamnă „fiul tatălui”. Nume frumos. Dar ambii Baraba sunt fiii Tatălui: şi cel eliberat, care se întoarce la viaţa de păcat, uitând marea jertfă adusă pentru el, dar şi cel care se întoarce cu adevărat la Dumnezeu. Hristos a spus-o cu claritate: „. . . ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri . . .” (Matei 5,45). Şi să rămâneţi pe veci în familia Tatălui ceresc!

* * * *

Cântarea de deschidere, 6: „Sfânt şi-nfricoşat”

Cântarea de închidere, 172: „Mai e har şi pentru mine?”

Pag

e63

„IATĂ OMUL!”

După ce iudeii au făcut fatala alegere în favoarea tâlharului Baraba, Pilat a încercat o stratagemă ciudată şi barbară pentru a potoli spiritele şi a-L libera şi pe Hristos. Iată ce ne spune Ioan: „Atunci, Pilat L-a luat pe Isus şi a pus să-L bată. Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură. Apoi, s-au apropiat de El şi ziceau: ‚Plecăciune, Împăratul iudeilor!’ Şi-I dădeau palme. Pilat a ieşit iarăşi afară şi le-a zis iudeilor: ‚Iată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El.’ Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. ‚Iată Omul!’ le-a zis Pilat!” (Ioan 19,1-5)

„Când L-a predat pe Isus să fie biciuit şi batjocorit, Pilat a crezut că va trezi mila gloatei. A sperat că ei vor hotărî că aceasta era destulă pedeapsă. Chiar răutatea preoţilor, gândea el, va fi acum satisfăcută. Însă, cu o percepere ageră, iudeii au văzut slăbiciune în pedepsirea în felul acesta a unui om care fusese declarat nevinovat. Ei ştiau că Pilat încerca să salveze viaţa deţinutului şi erau hotărâţi ca Isus să nu fie liberat. Ca să ne facă plăcere şi să ne satisfacă, Pilat L-a biciuit, gândeau ei, şi, dacă insistăm cu îndârjire, cu siguranţă că ne vom atinge scopul.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 735)

Reţinem cuvintele lui Pilat adresate mulţimii în legătură cu Isus cel torturat şi înjosit: „Iată Omul!” (Ioan 19,5). Aceste cuvinte aveau o dublă semnificaţie: (01) aceea intenţionată de el: „Iată Omul despre care vorbeam adineaori” (în versetul 4); (02) aceea implicită, la care putem fi siguri că Pilat nu s-a gândit: „Iată Omul adevărat! Omul model! Omul perfect!”

Om? Da! Domnul Isus Hristos era Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. În întregime Dumnezeu şi în întregime Om, deşi nu în totul uman asemenea nouă, aşa cum ne spune Spiritul Profetic: „Întruparea lui Hristos a fost întotdeauna şi va rămâne întotdeauna o taină. Ceea ce este descoperit este pentru noi şi pentru copiii noştri, dar orice fiinţă omenească să fie atentă să nu-L facă pe Hristos în totul uman, unul ca noi, pentru că acest lucru nu poate fi.” (Scrisoarea 8 din 1895, publicată în Seventh-day Adventist Bible Commentary/Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, volumul 5, pagina 1129)

Iată dovezi clare ale Sfintelor Scripturi cu privire la dumnezeirea Mântuitorului: (01) „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii” (Isa 9,6). (02) „Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi, din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei” (Mica 5,2).

Pag

e64

(03) „. . . aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos” (Tit 2,13). (04) „Şi, când duce iarăşi în lume pe Cel întâi născut, zice: ‚Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!’ . . . Pe când Fiului I-a zis: ‚Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci, toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate; Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea, de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus de tovarăşii Tăi’” (Evr 1,6.8.9). (05) „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. . . . Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl” (Ioan 1,1-3.14). (06) „Eu şi Tatăl una suntem” (Ioan 10,30). (07) „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Mat 28,19). (08) „Drept răspuns, Toma I-a zis: ‚Domnul meu şi Dumnezeul meu’” (Ioan 20,28). (09) „Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! Amin!” (2 Cor 13,14) (10) „Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să-L cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică” (1 Ioan 5,20). (11) „. . . patriarhii şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!” (Rom 9,5) (12) „Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei. . . . Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă” (1 Tim 3,16). Într-un alt manuscris grecesc, în loc de „Cel ce” este „Dumnezeu”, adică „Dumnezeu manifestat în trup”.

Docetismul a fost o doctrină eretică din secolul al patrulea, care susţinea că Isus nu a avut un trup real, iar suferinţele Sale au fost doar aparente. Termenul provine de la verbul grecesc dokeo, care înseamnă „a părea”, deci a fi doar o iluzie, a nu fi real. Această erezie a fost combătută la primul Conciliu de la Nicea în anul 325.

Iată însă şi dovezi puternice ale naturii umane a Mântuitorului:

Pag

e65

(01) „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii” (Isa 9,6). (02) „Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi, din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei” (Mica 5,2). Textul acesta a fost citat de preoţii cei mai de seamă şi de cărturarii norodului, ca răspuns la întrebarea lui Irod, „unde trebuia să Se nască Hristosul” (vezi Matei 2,4-6). (03) „Ea va naşte un Fiu şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale” (Mat 1,21). (04) „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. . . . Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl” (Ioan 1,1-3.14). (05) „Ea (evanghelia) Îl priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul, iar în ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru” (Rom 1,3.4). (06) „. . . pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi” (Fapte 17,31). (07) „Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa . . .” (Isa 53,3). (08) „Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos” (1 Tim 2,5). (09) „Atunci, femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: ‚Veniţi de vedeţi un Om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?’” (Ioan 4,28.29) (10) „Noroadele vorbeau mult în şoaptă despre El. Unii ziceau: ‚Este un Om bun.’ Alţii ziceau: ‚Nu, ci duce norodul în rătăcire’” (Ioan 7,12). (11) „Iudeii I-au răspuns: ‚Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un Om, Te faci Dumnezeu’” (Ioan 10,33). (12) „Dar acum, căutaţi să Mă omorâţi, pe Mine, un Om, care v-a spus adevărul, pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a făcut” (Ioan 8,40).

Pag

e66

(13) „Aprozii au răspuns: ‚Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta’” (Ioan 7,46).

Cum a fost posibil ca Isus să fie Dumnezeu şi Om în acelaşi timp? Aceasta este o taină, numită în 1 Timotei 3,16 taina evlaviei sau a întrupării. Nimeni nu o poate explica, altfel nu ar mai fi taină. Inspiraţia ne ajută, totuşi, să avem o anumită idee despre această realitate unică: „În Hristos, natura divină şi cea umană erau combinate. Divinitatea nu a fost retrogradată la natură umană; divinitatea şi-a păstrat locul, însă natura umană, fiind unită cu divinitatea, a rezistat teribilului test al ispitei în pustie.” (Review and Herald, 18 februarie 1890, citat în Seventh-day Adventist Bible Commentary/Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, volumul 5, pagina 1082)

„Însă, cu toate că slava divină a lui Hristos a fost pentru un timp acoperită şi eclipsată prin asumarea naturii umane, totuşi, El nu a încetat să fie Dumnezeu când a devenit Om. Omenescul nu a luat locul dumnezeiescului, nici dumnezeiescul locul omenescului. Aceasta este taina evlaviei.” (Signs of the Times/Semnele timpului, 10 mai 1899, citat în Seventh-day Adventist Bible Commentary/Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, volumul 5, pagina 1129)

Suntem însă avertizaţi cu toată seriozitatea: „Fiţi prudenţi, extrem de prudenţi când vă gândiţi la natura umană a lui Hristos. Nu Îl prezentaţi înaintea oamenilor ca pe un om cu tendinţe păcătoase. El este al doilea Adam. Primul Adam a fost creat o fiinţă curată, fără păcat, fără o pată de păcat asupra sa; el purta chipul lui Dumnezeu. Putea cădea şi a căzut prin călcarea poruncii. Din cauza păcatului, urmaşii lui s-au născut cu înclinaţii inerente către neascultare. Dar Isus Hristos a fost unicul Fiu născut al lui Dumnezeu. El a luat asupra Sa natura umană şi a fost ispitit în toate lucrurile, aşa cum este ispitită natura omenească. Ar fi putut păcătui; ar fi putut cădea, dar niciun moment nu a existat în El o înclinaţie rea. . . . Niciodată, în niciun fel, nu lăsaţi nici cea mai slabă impresie asupra minţilor omeneşti, că o pată sau o înclinaţie spre stricăciune a existat la Hristos sau că, în vreun fel, El ar fi cedat stricăciunii.” (Scrisoarea 8, din 1895, publicată în Seventh-day Adventist Bible Commentary/Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, volumul 5, pagina 1128)

În prima decadă a secolului al 17-lea, cardinalul Massimo Massimi a dorit realizarea unei picturi pe tema Ecce Homo (Iată Omul) şi i-a solicitat pentru aceasta pe trei pictori, fără ca aceştia să ştie unul de altul. Aceşti pictori au fost: Cigoli, Caravaggio şi Passignano. Se crede că pictura lui Cigoli i-a plăcut cardinalului cel mai mult. În ea este înfăţişat Isus purtând coroana de spini şi prezentat de Pilat mulţimii, adică redarea în formă artistică a scenei descrise în Ioan 19,1-5. Pictura purtând aceste două cuvinte a devenit celebră. (Informaţie obţinută din Wikipedia)

Cuvântul „om” poate fi folosit în multe sensuri:

Pag

e67

(01) peiorativ – om de paie, de cauciuc, de plastilină; (02) compătimitor: Ce să-i faci, e şi el om!; (03) cu indignare: Nu eşti om!; (04) apreciativ: Cutare e om! Ăsta om!

În Geneza 1,26.27, ni se arată, în principiu, cum a avut loc crearea primelor fiinţe omeneşti, Adam şi Eva: „Apoi, Dumnezeu a zis: ‚Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră . . .’ Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” Raportul genealogiilor antediluviene începe astfel: „Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua când l-a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu. I-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de ‚om’ în ziua când au fost făcuţi” (Gen 5,1.2).

A fost numit „om” încă de la creaţiune, oricare ar fi fost limba aceea. Şi cum arată omul acum? Pe la începutul anilor 1950, în Comunitatea Curtişoara din judeţul Olt, fratele Dumitru Florea, preşedintele Uniunii de Conferinţe, a zis, într-o predică: „Am văzut un bărbat în stare de ebrietate, căzut undeva cu capul lângă o grămadă de gunoi, coji de pepeni, multe muşte. Am privit la el şi mi-am zis: ‚Iată om, creat ca să poarte chipul lui Dumnezeu . . .’”

Latinii au creat dictonul homo homini lupus est, adică „omul pentru om este lup”. Poetul Mihai Eminescu scria într-o satiră: „I-e ruşine omenirii să vă zică vouă ‚oameni’!”

Predicatorul Pavel Crişan, într-o predică ţinută în Comunitatea Popa Tatu din Bucureşti, folosind ca bază acelaşi text pe care-l discutăm în această predică, zicea: „Noi ne luptăm cu cineva să-l facem creştin, ca să constatăm apoi că el nu e nici măcar om! Atunci, trebuie mai întâi să ne străduim să-l facem om. . . . E dureros, chiar tragic faptul că unii devin creştini (cu numele) fără să fie mai întâi oameni!”

Astfel, numele de „om” a fost creat de Dumnezeu şi exprimă, în primul rând, o calitate, aşa cum arată apostolul Pavel: „Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!” (1 Cor 16,13). Fiţi oameni! Obiectivul planului de mântuire este recrearea omului, metamorfoza divină a renaşterii spirituale: „. . . cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi, care se strică după poftele înşelătoare, să vă înnoiţi în duhul minţii voastre şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care le dă adevărul” (Efes 4,22-24). „Omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu”, iată o nouă creaţiune. Cum se ajunge aici? O spune acelaşi apostol: „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Cor 5,17). Este exact ce a numit Mântuitorul „naştere din nou”: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu. . . . Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3,3.5).

Pag

e68

Erau disperaţi membrii Sinedriului: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni! . . .” (Ioan 11,47). Şi minunile Lui îi deranjau. Dar tocmai de astfel de minuni are nevoie omenirea pentru a fi răscumpărată din mizeria păcatului, iar „Omul acesta” încă „face multe minuni”, de care pot beneficia toţi cei ce doresc a fi schimbaţi şi pregătiţi pentru cer.

Pilat L-a prezentat pe Hristos mulţimii furioase: „Iată Omul!” Ar fi putut-o face cu mai multă demnitate, fără să-L fi desfigurat pe Isus, deşi şi acum, maltratat şi plin de sânge, El Îşi păstra farmecul caracterului, care-L făcea să fie fără egal, aşa cum în parabolă Îl descrie Sulamita: „Cerul gurii Lui este numai dulceaţă şi toată fiinţa Lui este plină de farmec. Aşa este iubitul meu, aşa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului!” (Cânt. cânt. 5,16). Fiii lui Core au concurat la descrierea Lui în termeni de extremă frumuseţe poetică: „Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă şi zic: ‚Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!’ Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba! Tu eşti cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale, de aceea Te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie!” (Ps 45,1.2)

Lucrarea de laudă este pentru Împăratul, care este cel mai frumos dintre oameni. Zicea Pilat: „Iată Împăratul vostru!”, iar la strigătele sălbatice de „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!”, el a întrebat: „Să-L răstignesc pe Împăratul vostru?” (Vezi Ioan 19,14.15)

În timp ce psalmiştii Îl declarau a fi „cel mai frumos dintre oameni” şi afirmau că „lucrarea” lor era pentru „Împăratul”, indivizi din aceeaşi naţiune strigau, la peste o mie de ani după aceea, ca Împăratul să fie răstignit, iar guvernatorul roman L-a torturat şi desfigurat ca să trezească mila lor, declarând, totuşi: „Iată Omul!” Aşa se împart şi astăzi oamenii şi aşa s-au împărţit în toate veacurile: în admiratori ai Omului de origine cerească, văzând în El farmecul inegalabil şi lăudându-L cu bucurie, şi în hulitori ai Lui, declarând că nu le trebuie un astfel de Împărat şi cerând asasinarea Lui.

În ce a constat marea omenie a lui Hristos şi în ce privinţă este El, într-adevăr, Omul absolut, Omul model? Iată şapte asemenea motive: (01) A fost Omul rugăciunii (Marcu 1,35). (02) S-a supus în totul Tatălui Său ceresc (Ioan 6,38). (03) A fost blând şi smerit cu inima (Mat 11,29). (04) A fost gata să facă, de bună voie, sacrificiul suprem şi l-a făcut (Ioan 10,17.18). (05) A fost Omul integru în orice situaţie (Luca 11,37-54; Ioan 18,4-9). (06) A preţuit orice suflet omenesc (Mat 12,11.12; 10,31; Luca 13,15.16; Ioan 13,1). (07) Şi-a iubit până şi vrăjmaşii şi S-a rugat pentru ei (Luca 23,34).

Pag

e69

„Compasiunea Lui gingaşă cădea cu o atingere tămăduitoare asupra inimilor obosite şi tulburate. Până şi în mijlocul agitaţiei vrăjmaşilor Săi furioşi, El era înconjurat cu o atmosferă de pace. Frumuseţea înfăţişării Lui, drăgălăşenia caracterului Lui, mai presus de toate, iubirea exprimată în privire şi în ton, îi atrăgeau către El pe toţi aceia care nu erau înăspriţi în necredinţă. Dacă nu ar fi fost spiritul acela dulce, plin de simpatie, care strălucea în fiecare privire şi cuvânt, El nu ar fi atras mari mulţimi, aşa cum a făcut-o.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 254)

Este foarte important să privim la Omul perfect, care a suferit moartea în locul oamenilor păcătoşi. Privirea aceea ne schimbă viaţa. În martie 1995, Comunitatea Adventistă de Ziua a Şaptea Română din Atlanta, Statele Unite, a trimis suma de 2.300 de dolari la International Prison Ministries din Alabama, ca o contribuţie pentru proiectul de tipărire a 100.000 de exemplare ale cărţii Hristos, Lumina lumii şi distribuire gratuită în toate închisorile din România. Generalul Kiss, care era conducătorul sistemului corecţional din România, a declarat: „Eu am citit cartea aceasta de două ori şi mi-a schimbat viaţa.” Doamna Shirlie F. Lobmiller, fostă gardiană în Sistemul Corecţional American timp de 17 ani, a vizitat apoi România şi i s-a spus de către conducătorii sistemului închisorilor că “jumătate din gardieni ar putea fi concediaţi datorită schimbărilor produse în viaţa deţinuţilor după citirea acestei cărţi.”

Se lăudau tăgăduitorii Divinităţii că ei vor crea un om nou sau omul de tip nou, însă, aşa cum se exprima un predicator în Comunitatea Braşov chiar în timpul hegemoniei lor dictatoriale, „omul cel nou întârzie să se arate”. Pentru că nu ateismul, nu filosofiile omeneşti, ci numai Duhul lui Dumnezeu poate produce un astfel de om nou prin contemplarea activă a caracterului lui Hristos: „Noi toţi privim, cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Cor 3,18).

Revista americană „Time” alege în fiecare an o personalitate marcantă şi îi afişează fotografia pe coperta din faţă, incluzând un articol important pe tema aceea – omul anului! Hristos este Omul fiecărui an, al fiecărui secol, al fiecărui mileniu, al veşniciilor şi al universului vast. Omul-Dumnezeu, Dumnezeul-Om, absolut unic, păstrând această identitate în vecii vecilor.

Când l-a vizitat pe Adam, după căderea acestuia în păcat, Hristos a zis: „. . . blestemat este acum pământul din pricina ta . . . spini şi pălămidă să-ţi dea” (Gen 3,17.18). Spinii sunt un semn, un rezultat al păcatului şi un blestem. Mântuitorul a suportat blestemul acesta când a purtat cununa de spini şi apoi a murit pentru scăparea noastră de sub blestem: „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcându-Se blestem pentru noi” (Gal 3,13). Priviţi la Omul adevărat, la Omul exemplar, la Omul perfect, minunat, purtând cununa de spini, El este şi rămâne cel mai frumos dintre toţi oamenii. Ce vreţi mai mult?

Pag

e70

Priviţi la Omul-Dumnezeu! Iubiţi-L pe Omul adevărat! Urmaţi-L pe Omul perfect!

„Prin natura Sa umană, Hristos a venit în contact cu omenirea; prin natura Sa divină, El atinge tronul lui Dumnezeu. Ca Fiu al omului, El ne-a dat exemplu de ascultare; ca Fiu al lui Dumnezeu, El ne dă putere să ascultăm.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 24)

* * * *

Cântarea de deschidere, 24: „Măriţi pe Isus prin cântare”

Cântarea de închidere, 59: „Nimeni ca Tine, Doamne Isuse!”

Pag

e71

„. . . ŞI STRIGĂTELE LOR . . . AU BIRUIT”

„Dregătorul a zis: ‚Dar ce rău a făcut?’ Ei au început să strige şi mai tare: ‚Să fie răstignit!’ Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului şi a zis: ‚Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!’” (Mat 27,23.24)

„Pilat a luat din nou cuvântul şi le-a zis: ‚Dar ce voiţi să fac cu Acela, pe care-L numiţi Împăratul iudeilor’? Ei au strigat din nou: ‚Răstigneşte-L!’ ‚Dar ce rău a făcut?’ le-a zis Pilat. Însă ei au început să strige şi mai tare: ‚Răstigneşte-L!’” (Marcu 15,12-14)

„Ei au strigat cu toţii într-un glas: ‚La moarte cu omul acesta şi slobozeşte-ne pe Baraba!’ . . . Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să-I dea drumul lui Isus. Dar ei au strigat: ‚Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!’ Pilat le-a zis pentru a treia oară: ‚Dar ce rău a făcut?’ . . . Dar ei strigau în gura mare şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit” (Luca 23,18.20-23).

„Când L-au zărit preoţii cei mai de seamă şi aprozii, au început să strige: ‚Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!’” (Ioan 19,6). „Era ziua pregătirii Paştelor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat le-a zis iudeilor: ‚Iată Împăratul vostru!’, dar ei au strigat: ‚Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!’” (versetele 14 şi 15)

Observaţi cu atenţie contrastul dintre strigătele gloatelor şi tăcerea lui Isus. Ni se spune că „strigătele lor au biruit”. O biruinţă nedemnă şi de scurtă durată. O biruinţă nu a raţiunii, a bunului simţ şi a dreptăţii, ci a ţipetelor dezlănţuite. Ce se ascundea în strigătele acelea sau în spatele lor? Ignoranţă, nepocăinţă, mândrie, răutate, pizmă, ură. Şi cât a durat biruinţa aceea? Ţofar din Naama întreabă şi afirmă: „Nu ştii tu că, de mult de tot, de când a fost aşezat omul pe pământ, biruinţa celor răi a fost scurtă şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?” (Iov 20,4.5). Au trecut puţine ore, noaptea aceea după moartea lui Isus, şi fariseii s-au dus la Pilat îngroziţi, cerându-i să păzească mormântul cu toată străşnicia. E posibil ca, în timp ce Mântuitorul Se odihnea în mormânt, cei care biruiseră prin urlete să nu se fi odihnit deloc, de teamă ca El Se va arăta iar: „. . . pe când era în viaţă, a zis: ‚După trei zile voi învia’” (Mat 27,63).

Cine a biruit până la urmă? În Apocalipsa 6,1.2, Mântuitorul este înfăţişat ca stând pe un cal alb: „Cel ce sta pe el avea un arc şi I s-a dat o cunună şi a pornit biruitor şi ca să biruiască.” Cel ce a ieşit din mormânt a treia zi strigând „Eu sunt învierea şi viaţa” va mai triumfa şi în ultima bătălie dintre bine şi rău: „Ei se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea îi vor birui” (Apoc 17,14).

Isus nu S-a angajat niciodată în lupte de stradă, în scandaluri religioase; El nu a ţipat niciodată la adversarii Săi. Era chiar profetizat despre El: „El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul şi nu-l va face să se audă pe uliţe” (Isa 42,2). Evanghelistul Matei confirmă

Pag

e72

împlinirea acestei profeţii: „. . . le-a poruncit cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: ‚Iată Robul Meu, pe care L-am ales. . . . El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe’” (Mat 12,16-19).

„Fariseii căutau să se distingă prin ceremonialismul lor scrupulos şi prin ostentaţia închinării şi a binefacerilor lor. Ei îşi demonstrau zelul pentru religie făcând-o tema dezbaterilor lor. Controversele dintre secte adverse erau gălăgioase şi lungi şi nu era un lucru neobişnuit să se audă pe străzi glasul disputelor furioase din partea învăţătorilor legii. În marcant contrast faţă de toate acestea era viaţa lui Isus. În viaţa aceea nu s-a văzut vreodată o controversă zgomotoasă ori închinare ostentativă, nici vreo acţiune pentru a câştiga aplauze. Hristos era ascuns în Dumnezeu şi Dumnezeu Se manifesta în caracterul Fiului Său. Către această manifestare dorea Isus să fie îndreptate minţile oamenilor şi să fie adus omagiul lor.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 261)

Lucrarea Mântuitorului, deşi măreaţă şi dinamică, a fost liniştită. Nu a spus El că împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar care creşte? Nu se aude absolut nimic, dar creşte. Tot astfel, în viaţa şi activitatea Sa, au fost momente de tăcere sau înaintare lină, dar şi cazuri când El a strigat, numai pentru că mesajul Său trebuia interceptat şi lucrarea Sa realizată întocmai: - „După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: ‚Cine are urechi de auzit să audă!’” (Luca 8,8) - „Şi Isus, pe când îl învăţa pe norod în templu, striga: ‚Mă cunoaşteţi şi Mă ştiţi de unde sunt! Eu n-am venit de la Mine Însumi, ci Cel ce M-a trimis este adevărat şi voi nu-L cunoaşteţi!’” (Ioan 7,28) - „În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stătut în picioare şi a strigat: ‚Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura’” (Ioan 7,37.38). - „Iar Isus a strigat: ‚Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine’” (Ioan 12,44). - „După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: ‚Lazăre, vino afară!’” (Ioan 11,43) - „Şi, pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: ‚Eli, Eli, Lama Sabactani?’, adică: ‚Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?’ . . . Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul” (Mat 27,46.50). - „Isus a strigat cu glas tare: ‚Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!’ Şi, când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul” (Luca 23,46).

Pag

e73

Psalmistul face o patetică descriere în şapte puncte a dinamismului glasului Domnului; (01) „Glasul Domnului răsună pe ape, Dumnezeul slavei face să bubuie tunetul, Domnul este pe ape mari” (Ps 29,3). (02) „Glasul Domnului este puternic” (versetul 4, prima parte). (03) „Glasul Domnului este măreţ” (versetul 4, ultima parte). (04) „Glasul Domnului sfarmă cedrii, Domnul sfarmă cedrii Libanului” (versetul 5). (05) „Glasul Domnului face să ţâşnească flăcări de foc” (versetul 7). (06) „Glasul Domnului face să se cutremure pustia, Domnul face să tremure pustia Cades” (versetul 8). (07) „Glasul Domnului le face pe cerboaice să nască, El despoaie pădurile, în locaşul Lui totul strigă ‚Slavă!’” (versetul 9)

Aşa cum observăm şi vom mai observa, strigătele nu sunt întotdeauna condamnabile. Uneori, ele pot fi disperate, iar Domnul le aude: „Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui. . . . Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor” (Ps 34,6.15). „După multă vreme, împăratul Egiptului a murit şi copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei şi scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit până la Dumnezeu” (Exod 2,23).

Iată mai departe alte strigăte, inevitabile, folositoare, binecuvântate, recomandate, de-a lungul istoriei planetei acesteia: La creaţiune: „Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?” (Iov 38,6.7) La cucerirea Ierihonului: „Iosua dăduse porunca aceasta poporului: ‚Voi să nu strigaţi, să nu vi se audă glasul şi să nu vă iasă o vorbă din gură, până în ziua când vă voi spune: ‚Strigaţi!’ Atunci să strigaţi.’ . . . A şaptea oară, pe când preoţii sunau din trâmbiţe, Iosua a zis poporului: ‚Strigaţi, căci Domnul v-a dat cetatea în mână!’ . . . Poporul a scos strigăte şi preoţii au sunat din trâmbiţe. Când a auzit poporul sunetul trâmbiţei, a strigat tare şi zidul s-a prăbuşit . . .” (Iosua 6,10.16.20).

Pag

e74

La mutarea chivotului legământului: „Tot Israelul a suit chivotul legământului Domnului cu strigăte de bucurie, cu sunete de goarne, de trâmbiţe şi de chimvale şi făcând să răsune lăutele şi arfele” (1 Cron 15,28). La reconstruirea templului: „Cântau, mărind şi lăudând pe Domnul prin aceste cuvinte: ‚Căci este bun, căci îndurarea Lui pentru Israel ţine în veac!’ Şi tot poporul scotea mari strigăte de bucurie, lăudând pe Domnul, pentru că puneau temeliile casei Domnului. Dar mulţi din preoţi şi leviţi şi din capii de familii mai în vârstă, care văzuseră casa dintâi, plângeau tare, când se puneau sub ochii lor temeliile casei acesteia. Mulţi alţii îşi arătau bucuria prin strigăte, aşa încât nu se putea deosebi glasul strigătelor de bucurie de glasul plânsetelor poporului, căci poporul scotea mari strigăte, al căror sunet se auzea de departe” (Ezra 3,11-13). La intrarea Mântuitorului în Ierusalim: „Şi, când S-a apropiat de Ierusalim, spre pogorâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe care le văzuseră. Ei ziceau: ‚Binecuvântat este Împăratul care vine în numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!’ Unii din farisei, din norod, I-au zis lui Isus: ‚Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!’ Şi El a răspuns: ‚Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga’” (Luca 19,37-40).

În anumite împrejurări, Biblia chiar apelează la noi să strigăm, iar asemenea strigăte sunt inspirate şi controlate de Duhul Sfânt şi sunt pline de farmec, ele sunt strigăte disciplinate, în fortissimo muzical, iar nu sălbăticie acustică, nu ţipete, nu zbierete: - „Cântaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!” (Ps 81,1) - „Veniţi să cântăm cu veselie Domnului şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre!” (Ps 95,1) - „Strigaţi către Domnul cu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pământului! Chiuiţi, strigaţi şi cântaţi laude!” (Ps 98,4) - „Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului!” (Ps 100,1) - „El (primul înger, poporul advent) zicea cu glas tare: ‚Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!’” (Apoc 14,7)

Iată acum strigăte dumnezeieşti:

Pag

e75

- „Apoi, am văzut un alt înger puternic (Domnul Isus Hristos), care Se pogora din cer, învăluit într-un nor . . . şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu” (Apoc 10,1.3). - „După aceea, am văzut, pogorându-Se din cer, un alt înger (ploaia târzie a Duhului Sfânt), care avea o mare putere, şi pământul s-a luminat de slava Lui. El a strigat cu glas tare . . .: ‚Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!’” (Apoc 18,1.2.4) - „Căci Însuşi Domnul (Hristos la revenirea Sa), cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos” (1 Tes 4,16).

Biblia descrie şi strigătele demonilor: - „În sinagoga lor, era un om care avea un duh necurat. El a început să strige: ‚Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: eşti Sfântul lui Dumnezeu’” (Marcu 1,23.24). - „Duhurile necurate, când Îl vedeau, cădeau la pământ înaintea Lui şi strigau: ‚Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!’ Dar El le poruncea îndată cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut” (Marcu 3,11.12).

Alte strigăte diabolice: Împotriva lui Ştefan: „Ei au început atunci să răcnească, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit toţi într-un gând asupra lui” (Fapte 7,57). Împotriva lui Pavel: „Dar unii strigau într-un fel, alţii într-alt fel prin mulţime; fiindcă nu putea deci să înţeleagă adevărul, din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetăţuie” (Fapte 21,34). Tot împotriva lui Pavel: „Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci şi-au ridicat glasul şi au zis: ‚Ia de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!’ Şi scoteau strigăte, îşi aruncau hainele şi azvârleau cu ţărână în văzduh” (Fapte 22,22.23). În Efes, la răscoala argintarului Dimitrie: în pasajul din Fapte 19,23-41, întâlnim două şedinţe de strigăte: (01) În versetul 28: „Cuvintele acestea i-au umplut de mânie şi au început să strige: ‚Mare este Diana efesenilor!’” Care cuvinte i-au umplut de mânie? Cuvintele lui Dimitrie, din versetele 25-27, în care el îl denunţase pe Pavel ca un pericol profesional şi naţional, pentru că le spune oamenilor că „zeii făcuţi de mâini nu sunt dumnezei”. Aici strigau oamenii de aceeaşi meserie cu Dimitrie şi lucrătorii lor, simţind că meseria lor se ruinează.

Pag

e76

(02) În versetul 34: „Dar, când l-au cunoscut că este iudeu (pe Alexandru), au strigat toţi într-un glas, timp de aproape două ceasuri: ‚Mare este Diana efesenilor!’”

Revenim la scena de la sala de judecată a lui Pilat: „Dar ei strigau în gura mare şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit” (Luca 23,23). Acestea nu erau strigăte de laudă la adresa Creatorului, nici strigăte pentru evanghelizarea lumii, ci răcnete ale unui cor satanic, „strigau în gura mare”, ca fiarele sălbatice. Aidoma efesenilor, care urlau pentru apărarea zeiţei lor inexistente, dar în realitate ca să nu-şi compromită veniturile. Aidoma demonilor, care cădeau înaintea lui Isus şi strigau disperaţi, temându-şi existenţa.

De remarcat este şi faptul că nu numai gloatele inculte strigau, ci şi preoţii cei mai de seamă. Ei nu au discutat cu Pilat în mod liniştit, punându-i în faţă argumente raţionale, convingătoare şi zdrobitoare despre caracterul periculos al lucrării lui Isus, despre primejdia pe care El o prezintă pentru ţara sfântă şi pentru imperiul roman. Ei au ales să ţipe şi au folosit în acest scop maşina de amplificare, gloata stârnită la scandal, despre care tot ei ziseseră cândva: „Dar norodul acesta, care nu ştie legea, este blestemat!” (Ioan 7,49). Se foloseau de norod, în timp ce îl dispreţuiau. Cunoşteau ei legea? Ştefan le-a reproşat: „. . . voi, care aţi primit legea dată prin îngeri şi n-aţi păzit-o!” (Fapte 7,53)

Dacă poporul era blestemat pentru că nu cunoştea legea, cu atât mai mult erau blestemaţi ei, care o cunoşteau, dar nu o păzeau, aşa cum le-a reproşat şi Mântuitorul, cu câţiva ani înainte de Ştefan: „Oare nu v-a dat Moise legea? Totuşi, nimeni din voi nu ţine legea. De ce căutaţi să Mă omorâţi?” (Ioan 7,19). Răspunderea lor era astfel cu mult mai mare decât a norodului, pe care-l duceau în rătăcire şi de care se foloseau în mod josnic, aşa cum a declarat Mântuitorul: „Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său şi nu s-a pregătit deloc şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. Dar cine n-a ştiut-o şi a făcut lucruri vrednice de lovituri va fi bătut cu puţine lovituri” (Luca 12,47.48).

Aşa s-a încheiat relaţia iudeilor cu Hristos înainte de răstignirea Sa: „Asemenea urletului de fiare sălbatice a venit răspunsul gloatei: ‚Slobozeşte-ne pe Baraba!’ Tot mai puternic devenea strigătul: ‚Baraba! Baraba!’ Gândind că poporul nu a înţeles întrebarea lui, Pilat a întrebat: ‚Vreţi să vi-L slobozesc pe Împăratul iudeilor?’ Dar ei au strigat din nou: ‚Ia-L pe omul acesta şi slobozeşte-ne pe Baraba!’ ‚Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte Hristos?’ a întrebat Pilat. Din nou, mulţimea agitată a răcnit ca nişte demoni. Chiar demoni, în formă de oameni, se aflau în mulţime şi ce se putea aştepta decât răspunsul, ‚Să fie răstignit!’?” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 733)

„Strigătele lor (ale gloatei) şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit” (Luca 23,23). Ce au biruit? Pe cine au biruit? L-au biruit pe Pilat, forţându-l să se angajeze în crima odioasă. S-au biruit pe ei înşişi, predându-se nebuneşte în mâinile diavolului şi şi-au

Pag

e77

biruit posteritatea, asupra căreia au atras suferinţe colosale, când au strigat: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” (Matei 27,25)

Hristos nu a fost biruit. El a biruit prin răbdarea Sa, pentru că „S-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce” (Filip 2,8). Hristos nu poate fi biruit. Murind pe cruce, El a zdrobit capul şarpelui, chiar dacă a fost împuns călcâiul Său (vezi Geneza 3,15). În linişte deplină, înconjurat de blesteme şi urlete, El „S-a făcut, pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice” (Evr 5,9).

* * * *

Cântarea de deschidere, 18: „Iehova-i din veac”

Cântarea de închidere, 168: „O, iubire-aşa deplină!”

Pag

e78

LOCUL CĂPĂŢÂNII

„Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă ‚Locul căpăţânii’, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea. După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi” (Mat 27,33-35).

„Şi L-au adus pe Isus la locul numit Golgota, care, tălmăcit, înseamnă ‚Locul căpăţânii’. I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat. După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi” (Marcu 15,22).

„Când au ajuns la locul numit ‚Căpăţâna’, L-au răstignit acolo” (Luca 23,33).

„Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul zis al ‚Căpăţânii’, care în evreieşte se cheamă ‚Golgota’” (Ioan 19,17).

„Golgota, greceşte Golgotha, e o transliterare a cuvântului ebraic Gulgoleth sau al aramaicului Gulgulta sau Golgolta, însemnând ‚craniu’. În Luca 25,33, este folosit cuvântul grecesc kranion. Calvary vine de la latinescul calvaria, care înseamnă ‚craniu’. Acum se crede în general că numele a fost dat locului de la înfăţişarea lui de craniu, dar scriitorii religioşi creştini din primele secole au susţinut că numele vine fie de la faptul că acolo ar fi fost înmormântat craniul lui Adam (Origen) sau de la multele cranii de criminali executaţi şi risipite în locul acela (Ieronim).” (Seventh-day Adventist Bible Dictionary/Dicţionarul biblic adventist de ziua a şaptea, pagina 409)

De fapt, dealul acela chiar are o formă de craniu, aşa cum se observă în multe fotografii şi în detalii oferite de turişti care au fost acolo. Este o stâncă având această înfăţişare. În primele două evanghelii, cuvântul „Golgota” este explicat ca însemnând în greacă kranion („craniu”), iar Ioan îl numeşte întâi în limba greacă, kranion, explicând apoi că în ebraică e numit Golgota. De la termenul grecesc provine cuvântul românesc „craniu”, redat în limbaj popular „căpăţână”.

Au înfipt deci crucea pe care L-au răstignit pe Domnul vieţii în acel deal stâncos în formă de căpăţână. Încăpăţânaţii conducători iudei nu s-au lăsat mişcaţi de nimic, nici de pledoariile păgânului Pilat din Pont, nici de plânsetele femeilor. Aceea a fost culminarea încăpăţânării omeneşti în răzvrătire contra Cerului.

Când zicem „craniu”, nu ne gândim la un cap aflat pe umeri, ci la unul despărţit de corp şi nu unul viu, ci mort, lipsit de conţinut, de creier, gol – doar cutia craniană, aşa cum se foloseşte de către studenţi în anul întâi de medicină la studierea scheletului omenesc. Câtă vreme este la locul lui într-un organism complet şi viu, nu-l numim craniu, ci cel mult ne referim la cutia craniană ca analiză anatomică. Nu zicem: m-am spălat pe craniu, mă doare craniul etc. Un craniu este un fost cap, care a avut craniu, păr, creier,

Pag

e79

piele, urechi, ochi,nas, gură. Astfel, când zicem „craniu”, ne gândim deja la un schelet, la un cap din care a rămas numai partea osoasă, deci goală, cu inteligenţă zero.

Aceasta era forma acelui deal, ca un craniu omenesc, ca un cap rămas numai în formă osoasă, şi ne gândim: unde i-a dus pe oameni mintea, să-L răstignească pe Mântuitorul lumii chiar acolo! Lucruri extraordinare au fost realizate de geniul, de creierul omenesc, gândiţi-vă la tehnica actuală, dar tot geniul omenesc, geniul răului, a ajuns la această cutremurătoare faptă ucigaşă, crucificarea Mântuitorului pe acel deal al Căpăţânii, de parcă asasinii nu ar fi posedat niciun gram de creier. Numai astfel de capete, complet golite de creier, de minte, sau acestea complet stăpânite de Satana, puteau pune la cale şi înfăptui acea monstruoasă ucidere.

Stânca veacurilor, adică Petra, pe care a fost clădit creştinismul, a fost pironită acolo pe stânca Golgotei. A fost probabil o încercare ironică a vrăjmaşului de a batjocori rolul Mântuitorului de temelie a bisericii, aducându-L pentru răstignire în locul acela pietros, neprimitor şi sterp.

Imaginaţi-vă planeta Pământ şi pe ea acel craniu stâncos, dur, dezolant. Gândirea omenească a putut să conceapă o astfel de bestialitate, pentru că „mintea necredincioasă” a oamenilor a fost orbită de „dumnezeul veacului acestuia” (2 Cor 4,4).

Înstrăinarea oamenilor de Dumnezeu era mai veche, de la căderea în păcat cu patru mii de ani mai înainte, iar despre omul dinainte de potop citim că „toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău” (Gen 6,5), dar expresia cea mai înfiorătoare, de răutate perfectă, s-a manifestat acolo, pe craniul acela stâncos, în primăvara anului 31 al erei creştine.

Ne spune apostolul Pavel că „ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârşiţi este o înţelepciune, dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia, care vor fi nimiciţi. Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu spre slava noastră, mai înainte de veci, şi pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntaşii veacului acestuia, căci, dacă ar fi cunoscut-o, nu L-ar fi răstignit pe Domnul slavei” (1 Cor 2,6-8).

În Isaia 55,8.9, Dumnezeu ne spune: „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele, ci, cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.” E un drum lung de parcurs de la gândurile noastre la gândurile lui Dumnezeu, dar trebuie să ajungem acolo, la o totală identificare cu gândurile lui Dumnezeu.

Domnul Isus Hristos l-a mustrat pe Simon Petru, când acesta a încercat să-L abată de pe drumul crucii, de pe traiectoria către dealul Căpăţânii. Petru a zis: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!” Dar Domnul i-a zis: „Înapoia Mea,

Pag

e80

Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor” (vezi Matei 16,21-23).

Mântuitorul ar fi putut evita experienţa morţii ruşinoase pe cruce, dar a ales să treacă prin ea, mergând până la capăt, pentru a ne scuti pe noi de o astfel de experienţă, care ar fi fost fatală.

Gândurile lui Dumnezeu şi gândurile oamenilor . . . „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus” – El S-a umilit până la moarte de cruce (vezi Filipeni 2,5-8). Hristos a mers la cruce; în noi să fie exact gândul acesta, dorinţa aceasta, de a-L urma la cruce, la locul Căpăţânii.

Creierul uman trebuie să fie acum sfinţit, îmbogăţit cu gândurile lui Dumnezeu, reflectate în Decalog. Aşa promite El: „. . . voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor. Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu” (Evr 8,10). Şi atunci, craniul va fi mai mult decât atât, va fi cap, onorat şi binecuvântat de Dumnezeu. Să-I oferim acum gândurile noastre pentru vecie şi totalmente, aşa cum ne prefigurează apostolul Pavel: „. . . orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Cor 10,5).

„Isus nu a socotit cerul un loc de dorit, atâta vreme cât noi eram pierduţi. El a părăsit curţile cereşti pentru o viaţă de ocară şi insultă şi pentru o moarte ruşinoasă. El, care era bogat în comorile inestimabile ale cerului, S-a făcut sărac, pentru ca noi, prin sărăcia Lui, să ne îmbogăţim. Trebuie să-L urmăm pe calea pe care a mers El. Iubirea pentru sufletele pentru care a murit Hristos înseamnă răstignirea firii. Acela care este un copil al lui Dumnezeu ar trebui să privească de acum încolo la sine ca la o za în lanţul coborât pentru salvarea lumii, una cu Hristos în planul Său de milă, mergând cu El pentru căutarea şi salvarea celor pierduţi. Creştinul trebuie să înţeleagă întotdeauna că el s-a consacrat pe sine lui Dumnezeu şi că el trebuie, prin caracterul său, să-L descopere lumii pe Hristos. Sacrificiul de sine, simpatia, iubirea manifestate în viaţa lui Hristos trebuie să reapară în viaţa lucrătorului pentru Dumnezeu.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 417)

În prima carte a Bibliei e descrisă crearea omului: „Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu” (Gen 1,27). „Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu” (Gen 2,7). Format din lut şi potrivit cu chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, Adam a primit suflare de viaţă şi a devenit un suflet viu, individ, persoană, om. N-a fost planul lui Dumnezeu ca această operă să fie vreodată degradată, desfiinţată. N-a fost intenţia Sa ca Adam să fie redus din nou la starea de lut, la un schelet imobil, cu craniu şi celelalte oase. A jubilat Satana când, după 930 de ani de viaţă, Adam a murit şi a putrezit, ajungând doar un schelet.

Pag

e81

Se estimează că, în timpul regimului Khmer Rouge din Cambogia, din 1975 până în 1979, peste 1.700.000 persoane, adică 21% dintr-o populaţie de 8.000.000, au fost ucise. Au fost descoperite imense gropi comune cu aceste schelete. Dacă i-ar fi îngăduit, Satana ar nimici întreaga populaţie a globului pământesc, este plăcerea lui să vadă ruine şi cadavre. Le va vedea timp de 1.000 de ani. Va vedea un număr imens de căpăţâni, ca rezultat al lucrării sale de mii de ani pe această planetă.

Însă, în acelaşi timp, la marea de cristal, Salvatorul păcătoşilor „va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora” (vezi Isaia 53,11). O mulţime colosală, e drept nu atât de mare ca aceea a celor rămaşi în stare de cadavre pe pământul pustiit, dar pe care nu poate s-o numere nimeni, se va bucura înaintea tronului lui Dumnezeu, strigând cu entuziasm: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului” (Apoc 7,9.10). Mântuitorul va privi nu la nişte cranii golite de creier şi despuiate de piele, ci la fiinţe vii cu capetele ridicate, pe care sunt aşezate cununi de biruinţă.

Acolo, pe dealul Căpăţânii, a murit Mântuitorul, pentru a ne feri de perspectiva de a zăcea sub formă de cadavre timp de o mie de ani şi pentru a ne duce pentru veci în împărăţia Sa de slavă.

Diavolul nu a reuşit să-L reţină pe Mântuitorul în mormânt. El nu a avut bucuria de a-I vedea craniul devastat, pentru că, a treia zi de la răstignire, Hristos a ieşit din mormânt la chemarea Tatălui şi a strigat victorios: „Eu sunt învierea şi viaţa!” (Ioan 11,25). Toţi aceia care-L urmează cu credincioşie sunt înnoiţi în caracter acum şi vor trăi în prezenţa Lui în vecii vecilor. La venirea Sa, ei îşi vor ridica bucuroşi capetele, pentru că izbăvirea lor a venit (vezi Luca 21,28).

Va veni vremea când tronul lui Dumnezeu se va instala acolo unde a fost dealul Căpăţânii, Căpăţâna, craniul stâncos care a purtat crucea ce L-a chinuit şi L-a ucis pe Hristos. Acolo va fi tronul lui Dumnezeu pe veci de veci. Cetatea sfântă cu tronul lui Dumnezeu va desfiinţa acea stâncă şi se va aşeza acolo ca expresie a triumfului total obţinut de Cer împotriva prinţului întunericului, iar planeta răzvrătită va deveni centrul universului. Nu va mai fi Căpăţâna, va dispărea pe veci încăpăţânarea, răzvrătirea păcătoşilor înrăiţi împotriva ordinii universale a Creatorului. Stânca veacurilor va înlocui pentru totdeauna piatra Căpăţânii. Pe frunţile oamenilor, deasupra craniului lor făcut perfect şi nemuritor, va fi scris numele Tatălui şi numele Mielului care i-a răscumpărat şi izbăvit din păcat şi din moarte.

* * * *

Cântarea de deschidere, 126: „Eu pentru voi murii”

Cântarea de închidere, 368: „Simt un dor nespus, Isuse”

Pag

e82

HAINE FURATE

Suntem administratori ai bunurilor încredinţate de Dumnezeu. Fiecare bănuţ pe care-l mânuim Îi aparţine lui Dumnezeu, de aceea, ar trebui să fie cheltuit numai spre slava Sa, adică pentru promovarea lucrării lui Dumnezeu, ajutorarea celor flămânzi, acoperirea nevoilor reale ale familiei etc.

Acum, noi suntem îmbrăcaţi pentru Sabat. Dumnezeu a făcut haine pentru Adam şi Eva după căderea acestora în păcat. Dar mai înainte? „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Rom 3,23). Deci, au pierdut slava lui Dumnezeu. În Biblie, termenul „slavă” are mai multe sensuri. Aplicat la Dumnezeu, înseamnă caracter, dar nu numai caracter. Înseamnă şi ceva emanând de la El, umplând templul (Exod 40,34.35) sau chiar mutându-se (Ezec 10,18: slava lui Dumnezeu s-a depărtat de pragul templului şi s-a aşezat pe heruvimi). Slava pe care Adam şi Eva au pierdut-o a fost o astfel de splendoare cerească ce îi acoperea.

Să discutăm acum despre Fiul lui Dumnezeu. Înainte de întrupare, El avea slava divină eternă în fiinţa Sa şi împrejurul Său. Apostolul Pavel spune că „El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce” (Filip 2,6-8). În engleză, că „S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi” se redă prin cuvintele „He made Himself of no reputation”, adică „S-a făcut fără nicio reputaţie” sau S-a golit pe Sine de acea slavă.

După ce a fost născut de Maria în Betleem, a fost „înfăşat în scutece” (Luca 2,7); aşa le-a spus îngerul păstorilor: „Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle” (versetul 12). Nimic nu ni se spune mai departe despre îmbrăcămintea pe care a purtat-o în copilărie şi în adolescenţă.

În timpul lucrării Sale publice, oamenii au încercat să se atingă de hainele Lui: - O femeie suferindă s-a atins de îmbrăcămintea Lui: „Şi iată o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei Lui. Căci îşi zicea ea: ‚Numai să mă pot atinge de haina Lui şi mă voi tămădui’” (Mat 9,20.21). - „Căci îşi zicea ea: ‚Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui’” (Marcu 5,28). - „Ea s-a apropiat pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit” (Luca 8,44). - „Cine s-a atins de hainele Mele?”, a întrebat Mântuitorul (Marcu 5,30).

Pag

e83

- Nu a fost singurul caz de o astfel de vindecare. Iată ce ni se spune despre lucrarea Sa în Ghenezaret: „Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi câţi s-au atins s-au vindecat” (Mat 14,36).

Înfăţişarea hainelor Sale a fost cu totul altfel pe Muntele Schimbării la Faţă: - „. . . hainele I s-au făcut albe ca lumina” (Mat 17,2). - „Hainele Lui s-au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care niciun nălbitor de pe pământ n-o poate da” (Marcu 9,3). - „Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfăţişarea feţei şi îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare” (Luca 9,29).

În seara de Paşti, Isus „S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el. . . . După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat la masă şi le-a zis: ‚Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu?’” (Ioan 13,4.12)

După ce a fost arestat, Isus a fost îmbrăcat în haine batjocoritoare: - „Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ şi, după ce şi-a bătut joc de El şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat” (Luca 23,11). „Probabil aceasta a fost una din hainele aruncate de Irod. În aparenţă, trebuie să fi părut luxoasă în comparaţie cu hainele simple, nepretenţioase pe care Isus le purta de obicei.” (Seventh-day Adventist Bible Commentary/Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, volumul 5, pagina 875) - „Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură” (Ioan 19,5). Aceasta era alta decât haina lui Irod: „Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură” (versetul 2). - „L-au îmbrăcat (ostaşii) într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini şi I-au pus-o pe cap” (Marcu 15,17).

Pentru înmormântarea lui Isus, Iosif din Arimatea „L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni” (Luca 23,53). „Au luat deci trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape” (Ioan 19,40).

După învierea Sa, iată care au fost constatările făcute de unii ucenici:

Pag

e84

- „Dar Petru s-a sculat şi a dat fuga la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâşiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate” (Luca 24,12). - „Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos. Iar ştergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur” (Ioan 20,6.7).

Ce haine a purtat Domnul Isus după înviere şi după înălţare? - „Şi, în mijlocul celor şapte sfeşnice, pe Cineva care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare şi încins la piept cu un brâu de aur” (Apoc 1,13). - „Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este ‚Cuvântul lui Dumnezeu’” (Apoc 19,13).

Putem fi siguri că aceste veşminte, văzute de Ioan în viziuni şi nu într-o întâlnire aevea cu Mântuitorul ca pe vremuri, aveau o funcţie simbolică. În orice caz, El a revenit la slava Sa de odinioară, cu care trebuie să fie înveşmântat, indiferent cum apare El în diferite împrejurări.

Am putea noi oare să-I oferim Domnului Isus nişte haine, L-am putea îmbrăca noi pe El? Potrivit cu Matei 25,36, El le va spune celor de la dreapta Lui: „. . . am fost gol şi M-aţi îmbrăcat.” Iar celor de la stânga Lui le va spune: „. . . am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat” (versetul 43). Hristos Se identifică în mod evident cu cei dezavantajaţi şi declară că, ajutându-i pe aceştia (inclusiv îmbrăcarea celor goi), Îl ajutăm pe El: „Ori de câte ori aţi făcut (respectiv n-aţi făcut) aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut (sau nu Mi le-aţi făcut)” (versetele 40 şi 45). Se încadrează aici orice acţiuni întreprinse de indivizi sau de organizaţii precum Tabita sau ADRA.

Mântuitorul a spus parabola samariteanului milos. Un om „a căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort” (Luca 10,30). Aşa s-a întâmplat cu omul acesta, a căzut în mâinile tâlharilor, care l-au deposedat de îmbrăcăminte şi de tot ce avea şi l-au bătut grav, lăsându-l aproape mort.

Deşi Îl identificăm pe Isus cu Samariteanul milos, dintr-un punct de vedere şi El a fost atacat de tâlhari. Nu de cei doi răstigniţi împtreună cu el, ci de ceilalţi oameni, nerăstigniţi, care L-au maltratat. El nu a „căzut între tâlhari”, ci Şi-a dat viaţa pentru mântuirea păcătoşilor: „Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi; aceasta este porunca, pe care am primit-o de la Tatăl Meu” (Ioan 10,18). Răstignitorii Lui s-au comportat ca nişte tâlhari şi nu L-au lăsat aproape mort, ci chiar mort, ba au luat chiar măsuri ca să rămână mort.

Pag

e85

Dar El nu a evitat acea jefuire şi nu i S-a împotrivit. Când L-au răstignit, soldaţii L-au dezbrăcat de hainele Lui: - „Ei (soldaţii) şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi” (Luca 23,34). - „După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare” (Marcu 15,24). - „După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul care zice: ‚Şi-au împărţit hainele Mele între ei şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi’” (Mat 27,35; profeţia citată a fost făcută de David şi este scrisă în Psalmul 22,18). - „Textul din Ioan 19,23.24 conţine unele detalii: „Ostaşii, după ce L-au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos. Şi au zis între ei: ‚Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.’”

Ne putem întreba pe bună dreptate: ce puteau face ostaşii romani cu nişte haine civile şi care poate că nu se potriveau pe niciunul din ei? Le puteau vinde, obţinând nişte bani. Era obiceiul ca hainele osânditului să revină executorilor. Gândiţi-vă: acolo şi atunci murea Salvatorul omenirii, sub privirile universului întreg; soarta neamului omenesc se decidea acolo, deci probleme mari erau în discuţie, iar nişte oameni trăgeau la soţi pentru o cămaşă! În momentul cel mai critic şi mai important din istoria acestei planete şi a universului, iată-i pe nişte oameni interesaţi într-o afacere! Ar fi posibil ca şi noi să uităm de importanţa timpului, încurcându-ne în nişte nimicuri şi astfel să ne pierdem mântuirea?!

În Zaharia 3,3-5, citim despre experienţa marelui preot Iosua: „Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare şi, totuşi, stătea în picioare înaintea Îngerului. Iar Îngerul, luând cuvântul, a zis celor ce erau înaintea Lui: ‚Dezbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el!’ Apoi i-a zis lui Iosua: ‚Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea şi te îmbrac cu haine de sărbătoare!’ Eu am zis: ‚Să i se pună pe cap o mitră curată!’ Şi i-au pus o mitră curată pe cap şi l-au îmbrăcat în haine, în timp ce Îngerul Domnului stătea acolo.”

În sfatul dat bisericii din Laodicea, Hristos zice: „Pentru că zici: ‚Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic’ şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti, şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale, şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi” (Apoc 3,17.18). „Haina albă este puritatea de caracter, neprihănirea lui Hristos împărtăşită păcătosului. Aceasta este, într-adevăr, o haină de ţesătură cerească, care poate fi cumpărată numai de la Hristos pentru o viaţă de ascultare voioasă.” (Testimonies for the Church/Mărturii pentru comunitate, volumul 4, pagina 88)

Pag

e86

„Această haină, ţesută în războiul cerului, nu are în ea niciun fir de concepţie omenească. Hristos, în natură omenească, a realizat un caracter desăvârşit, iar caracterul acesta El Se oferă să ni-l împărtăşească nouă.” (Christ’s Object Lessons/ Parabolele Domnului Hristos, pagina 311)

La sfârşitul Descoperirii lui Isus Hristos, ni se arată că sfatul a fost primit de unii credincioşi; ei formează mireasa lui Hristos, care este înălţată în slavă: „‚Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat’ (inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor)” (Apoc 19,7.8).

Făgăduinţa făcută la încheierea epistolei către biserica din Sardes este: „Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe” (Apoc 3,5). Acestea sunt hainele spirituale cu care Hristos îi îmbracă pe cei credincioşi. După ele urmează hainele fizice arătate în Apocalipsa 7,9: „După aceea, m-am uitat şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini.”

Teoretic, există trei posibilităţi în legătură cu atitudinea noastră faţă de haina neprihănirii lui Hristos: (01) Să o acceptăm, aşa cum a făcut profetul: „Mă bucur în Domnul şi sufletul meu este plin de veselie în Dumnezeul meu; căci m-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, m-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească şi ca o mireasă împodobită cu sculele ei” (Isa 61,10). „Nu există un har viitor în care să ne pregătim pentru veşnicie. În această viaţă trebuie să ne îmbrăcăm cu neprihănirea lui Hristos. Aceasta este singura noastră ocazie de a ne forma caractere pentru căminul pe care Hristos l-a pregătit pentru cei ce ascultă de poruncile Lui.” (Christ’s Object Lessons/ Parabolele Domnului Hristos, pagina 319) (02) Să o respingem. În Matei 22,11, ni se arată că, la inspecţia făcută, împăratul l-a zărit în sala de nuntă „pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă”. Toţi ceilalţi, oameni de tot soiul, adunaţi de pe drumuri, erau îmbrăcaţi în haină de nuntă. De unde aveau ei haina de nuntă? De la împărat, nu există altă explicaţie. Rezultă că omul acela excepţie nu a vrut s-o primească, pretinzând că haina lui este destul de bună. (03) Să încercăm să o furăm. Aşa au făcut soldaţii romani, ei L-au jefuit pe Hristos de hainele Lui. A fost un furt? Mai rău, pentru că furtul se face pe ascuns – a fost jaf, tâlhărie. Tâlharii de pe drumul coborând de la Ierusalim la Ierihon l-au dezbrăcat forţat pe călător de hainele sale, lăsându-l aproape mort. Soldaţii romani L-au lăsat pe Hristos 100% mort.

Pag

e87

Să ne punem marea întrebare: Am putea face şi noi la fel? Am putea să-L dezbrăcăm pe Mântuitorul nostru de îmbrăcămintea Sa şi să ne îmbrăcăm noi cu ea? Putem obţine haina lui Hristos prin forţă, prin tâlhărie?

Nu, nu putem. Dar e posibil să încercăm. Este exact ce se spune în Maleahi 3,8.9 despre zecimi şi daruri: oamenii „caută” să-L înşele pe Dumnezeu; chiar să-L înşele nu se poate, dar oamenii încearcă, chiar dacă făcând aşa se înşală pe ei. Din nefericire, există multe feluri de încercări de a răpi haina Domnului Isus, în loc de a o primi în mod normal, prin dăruire şi acceptare. Mântuitorul a zis în Ioan 10,1: „Adevărat, adevărat vă spun că, cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar.”

Să vedem acum câteva modalităţi în care oamenii ar încerca să fure hainele Domnului Isus: (01) pretenţia că meritele omeneşti sunt măcar o parte din procesul îndreptăţirii şi sfinţirii, pentru a avea cel puţin o parte din creditele necesare pentru acces în ceruri; (02) ducerea unei vieţi spirituale ipocrite, de formalitate rece; (03) exprimarea devotamentului faţă de Mântuitorul, paralel cu încercarea de a sluji la doi stăpâni; (04) numindu-L pe Isus „Doamne! Doamne!”, fără a face voia Tatălui din ceruri (Mat 7,21); (05) vorbind despre neprihănirea Domnului Isus Hristos, fără a manifesta vreodată o dorinţă sinceră şi serioasă de a umbla cu El.

Temă pentru acasă: acesta este un câmp vast, deschis pentru discuţie; găsiţi şi alte moduri în care oamenii ar putea încerca în mod necinstit să-şi însuşească sau să pară că şi-au însuşit haina dreptăţii Domnului Isus, pentru a se strecura astfel în împărăţia lui Dumnezeu.

* * * *

Cântarea de deschidere, 34: „Spre Cel din slăvi”

Cântarea de închidere, 208: „Ştiu că sunt mântuit prin Tine!”

Pag

e88

CUIELE CELE MAI TERIBILE

(01) Cruce de lemn

„El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn” (1 Pet 2,24).

„Fiindcă este scris: ‚Blestemat este oricine este atârnat pe lemn’” (Gal 3,13).

„Pe când ieşeau afară din cetate, l-au întâlnit pe un om din Cirene, numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Isus” (Mat 27,32).

„L-au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător, care se întorcea de la câmp, numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf” (Marcu 15,21).

„Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus” (Luca 23,26).

„Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul zis al ‚Căpăţânii’, care în evreieşte se cheamă ‚Golgota’” (Ioan 19,17).

(02) Răstignire

„După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi . . .” (Matei 27,35).

„După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi . . .” (Marcu 15,24).

„Când au ajuns la locul numit ‚Căpăţâna’, L-au răstignit acolo” (Luca 23,33).

„Acolo a fost răstignit . . .” (Ioan 19,18). „Ostaşii, după ce L-au răstignit pe Isus, I-au luat hainele . . .” (versetul 23). Răstignirea a fost efectuată de ostaşii romani, sub privirile încântate ale conducătorilor iudei şi ale gloatei, de aceea putem fi siguri că ei au bătut cuiele în trupul lui Isus.

(03) Străpungere

Iată o profeţie din Vechiul Testament, care se referă la străpungerea trupului Domnului Isus Hristos, un eveniment viitor pe atunci, deşi îl prezintă ca şi împlinit: „. . . îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns” (Zah 12,10).

Avem, de asemenea, o profeţie în Noul Testament, care se referă la a doua venire a Domnului Isus, în timp ce aminteşte, concomitent, acea străpungere ca fapt consumat, cum şi este în realitate: „Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea, şi cei ce L-au străpuns . . .” (Apoc 1,7).

Pag

e89

Împlinirea primei profeţii este confirmată de evanghelistul Ioan: „Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor, ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă. . . . Aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: ‚Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărâmat.’ Şi, în altă parte, Scriptura mai zice: ‚Vor vedea pe cine au străpuns’” (Ioan 19,33.34.36.37).

Numai în coastă a fost Mântuitorul străpuns? Se referă străpungerea profetizată de Zaharia numai la coastă, cum pare să spună Ioan? Pare. Totuşi, el nu zice „I-a străpuns numai coasta”. Şi nici profeţia lui Zaharia nu se referă în mod limitat la o singură parte a corpului. El doar zice: „Îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns.” Această profeţie s-a împlinit, dar nu numai prin străpungerea pe care o aminteşte ucenicul iubit. În Ioan 20,20, se spune: „Şi, după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa.”

La un studiu al Şcolii de Sabat, într-o comunitate din Europa Occidentală, o tânără a zis că numai mâinile Domnului Isus au fost străpunse, nu şi picioarele, aşa cum arată pictorii; probabil se referea la acest text, care spune că Isus le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Totuşi, pictorii au dreptate; iată ce a zis Domnul Isus în alt loc: „Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi . . .” (Luca 24,36-40; citat este versetul 39). „Şi, după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale” (versetul 40). Nu se spune aici nimic de străpungere sau de semnele chinuirii Sale. Se referea El la mâini şi la picioare doar ca mijloace de identificare a fiinţei Sale sau includea, în mod implicit, semnele străpungerii? Şi ce origine aveau acele semne?

Dacă citim profeţia mesianică din Psalmul 22,16, avem o înţelegere mai deplină a realităţii vizate de Mântuitorului: „Căci nişte câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul Meu, Mi-au străpuns mâinile şi picioarele.”

(04) Cuie

Semne, mâini şi picioare, străpungere. De unde vine ideea de „cuie”? Nici în profeţiile Vechiului Testament şi nici în rapoartele evangheliştilor despre răstignirea Mântuitorului nu se vorbeşte de cuie. Avem însă valoroasa exprimare a necredinţei, ne-a ajutat chiar cineva care temporar a refuzat să creadă în înviere: „Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: ‚L-am văzut pe Domnul!’ Dar el le-a răspuns: ‚Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna Mea în coasta Lui, nu voi crede’” (Ioan 20,24.25).

„Hristos a fost încununat cu spini. Mâinile şi picioarele Sale au fost străpunse de cuie.” (Manuscrisul 111 din 1897, citat în Seventh-day Adventist Bible Commentary/ Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, volumul 5, pagina 1100)

Pag

e90

„Rănile făcute de cuie s-au lărgit când greutatea trupului Său I-a întins mâinile.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 760)

Ce au străpuns cuiele? Pielea, muşchii, nervii; au rupt vase sangvine, făcând ca sângele să curgă şiroaie, poate au rănit oase (deşi nu le-au zdrobit, pentru că aşa zicea profeţia).

I-au bătut cuie în mâini şi în picioare; dar nu-L dureau? Intenţia executorilor sentinţei era tocmai ca să-L doară, cât mai mult să-L doară, cât mai cumplit. De aceea, profetul Isaia L-a numit pe Isus „om al durerii şi obişnuit cu suferinţa” (Isa 53,3). Ai un cui în pantof, te jenează, te răneşte, nu mai poţi merge. Trebuie fie să-l scoţi sau, dacă nu reuşeşti, să-l baţi bine, ca să nu te mai rănească. Şi nu e un cui lung. Dar cuie mari şi străpungând corpul, cu care un trup înalt să fie pironit pe o cruce?

Ce faci după ce te-ai înţepat cu un cui? De multe ori nu faci nimic, dar e bine să cureţi locul respectiv al înţepăturii, să-l dezinfectezi cu spirt sau cu altă substanţă, chiar dacă nu a fost un cui ruginit, eventual să te duci la un medic, ca să-ţi facă o injecţie antitetanos. Cine s-a îngrijit de Isus ca trupul Său să nu se infecteze de la cuie, care poate nici nu au fost noi? Cine? Scopul urmărit era să-L distrugă printr-o cât mai teribilă chinuire. Ce sadici! Poate s-au declanşat infecţii. Isus chiar era bolnav: „Ocara Îmi rupe inima şi sunt bolnav . . .” (Ps 69,20).

Fachirii se culcă pe cuie ca să se călească împotriva durerii, să dobândească rezistenţă şi să uimească lumea. Totuşi, cu cât sunt mai multe cuiele pe care se culcă, cu atât e mai mică durerea, pentru că greutatea corpului se împarte la numărul cuielor. Acest lucru e adevărat în poziţie orizontală şi când sunt cuie multe; dar nu este aşa când corpul se află atârnat în poziţie verticală şi cuiele sunt puţine, aşa cum a fost cazul cu Isus. Durerea, luată în total, era cumplită, cuiele fiind bătute în trupul lui Isus şi ieşind din el, ceea ce e cu totul altceva decât culcarea pe cuie, voluntară şi prudentă.

Iael a străpuns tâmpla lui Sisera, bătând în ea cu ciocanul un ţăruş al cortului (vezi Judecători 4,21), care a intrat şi în pământ. Dar Sisera adormise adânc, fiind rupt de oboseală (un fel de anestezie!) şi a murit. Un şoc de o secundă sau nici atât şi . . . gata, insensibilitate şi inconştienţă. Isus a fost străpuns de viu şi în stare trează. Închipuiţi-vă ce îngrozitoare chinuri în acele clipe ale baterii cuielor, ale ridicării crucii şi înfigerii ei în groapă şi mai departe, în orele următoare, până când Şi-a dat duhul.

Iată ce spune Spiritul Profetic: „Ea (Maria) a văzut mâinile Lui întinse pe cruce; ciocanul şi cuiele au fost aduse şi, când piroanele au fost bătute în carnea Lui fragedă, ucenicii, cu inima zdrobită, au îndepărtat de la scena cea crudă făptura leşinată a mamei lui Isus.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 744)

Pag

e91

„Îndată ce Isus a fost bătut în cuie pe cruce, aceasta a fost ridicată de bărbaţi puternici şi, cu mare violenţă, înfiptă în locul pregătit pentru ea. Acest lucru I-a provocat Fiului lui Dumnezeu cea mai intensă agonie.” (Ibid., pagina 745)

Ce mărime aveau cuiele? Ca să ţină un trup de 70-80 de kilograme, să pătrundă prin mâini, prin picioare, şi destul în lemnul crucii ca să-L ţină atârnat, ele trebuie să fie fost destul de lungi. (Aici, vorbitorul arată nişte cuie de diferite mărimi şi întreabă: Erau aşa? Ori aşa? Ori aşa?) Vaticanul pretinde că are cuiele acelea . . . Eu n-am niciunul, acestea nu sunt de atunci, le-am cumpărat de la magazin.

Câte cuie? Mâinile, picioarele, poate 3, dacă un piron a trecut prin ambele picioare, altfel 4, poate mai multe, o adevărată ciuruire a trupului Său, posibil în mai multe locuri. Câte cuie au fost bătute în trupul lui Isus? Acelea metalice, cu ciocanul, un număr necunoscut. Dar şi alte cuie, multe altele, nemetalice, abstracte, nevăzute. Până atunci, atunci, şi de atunci. Fiecare păcat, comis de un muritor vreodată, a fost un cui bătut în trupul lui Isus. De câte ori nu ne-am unit şi noi cu vrăjmaşii lui Isus, punând mâna pe ciocan şi împlântând cuie în ţesuturile Mântuitorului! De câte ori săvârşim un păcat, mai batem încă un cui în carnea Sa, Îl răstignim din nou, El suferă din nou. Ori de câte ori amânăm pocăinţa, este ca şi când I-am zice: „Doamne, vreau să-Ţi mai bat câteva cuie în mâini şi în picioare şi apoi mă opresc!” Să ne gândim la aceasta, acum şi mereu.

Să ne oprim din această acţiune criminală. Absolut niciun alt cui! Mântuitorul vine curând, de ce să nu fim în pace cu El chiar acum?

Mântuitorul a înviat într-un trup proslăvit, dar a păstrat pentru totdeauna semnele cuielor şi suliţei. Nu mai este nimeni în tot universul ca El: Dumnezeu/Om şi având astfel de semne. Diavolul ar putea încerca imitarea arătării Domnului Hristos, dar semnele suferinţei le are numai Isus. Le va purta în vecii vecilor. Aceea este identitatea Sa unică şi istoria mântuirii în miniatură. Acele semne vor demonstra pentru totdeauna ce a făcut păcatul şi cât de mare a fost iubirea lui Dumnezeu pentru păcătoşi.

Să-L privim acum prin credinţă şi vom avea în curând privilegiul să-L privim în faţă! Amin!

* * * *

Cântarea de deschidere, 185: „Cu sufletul prea plin de dor”

Cântarea de închidere, 479: „Cu Isus, ah, faţă-n faţă!”

Pag

e92

MÂINILE LUI ISUS

Pământenilor necredincioşi şi rebeli, Dumnezeu le pune răscolitoarele întrebări: „Cine a măsurat apele cu mâna Lui? Cine a măsurat cerurile cu palma şi a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură?” (Isa 40,12)

În Geneza 2,7, ni se spune că „Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.” Iar Isaia exclamă: „Dar, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru, noi suntem lutul şi Tu olarul, care ne-a întocmit; suntem cu toţii lucrarea mâinilor Tale” (Isa 64,8). Nu numai crearea omului, ci toate lucrurile au fost opera mâinilor lui Dumnezeu: „Tu ai întemeiat în vechime pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale” (Ps 102,25).

„Domnul Dumnezeu” l-a făcut pe om şi a făcut toate lucrurile: cine a fost Acesta? Ni se explică în Noul Testament: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. . . . Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi . . .” (Ioan 1,1-3.14). Aşa dar, acest „Domn Dumnezeu”, care a făcut toate lucrurile, nimic nefiind făcut fără El, care a fost la început cu Dumnezeu şi era Dumnezeu, apoi S-a făcut trup, ajungând să fie Dumnezeu/Om, este Mântuitorul Isus Hristos.

Dumnezeu le-a cerut copiilor lui Israel să păstreze amintirea marii eliberări din sclavia Egiptului: „Să-ţi fie ca un semn pe mână şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochi, căci prin mâna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt” (Exod 13,16).

Ştiind bine din 1 Corinteni 10,4, unde se vorbeşte despre israeliţi, că „toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei şi stânca era Hristos”, înţelegem că Hristos a fost în tot timpul conducătorul poporului evreu în cursul călătoriei lor din Egipt spre ţara făgăduită. De aceea, El este Cel amintit în Exodul 31,18: „Când a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe Muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.”

Astfel, degetele lui Hristos au scris Cele Zece Porunci. Dumnezeu le-a cerut israeliţilor să perpetueze amintirea poruncilor, ca şi în cazul Exodului: „Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi” (Deut 6,8). Mâinile lor urmau a îndeplini rolul de evocare a experienţei izbăvirii din sclavie şi a legii divine.

Gândiţi-vă la lucrul acesta: Hristos S-a plecat spre pământ, a luat lut şi l-a creat pe om, pe primul om, pe Adam, apoi i-a suflat în nări suflare de viaţă. Fiind Dumnezeu, El ştia toate lucrurile. În timp ce mâinile Sale frământau lutul şi-l modelau în forma unui om făcut după chipul şi asemănarea Sa, El cunoştea perfect tot viitorul: ştia că această făptură a mâinilor Sale va călca porunca Sa, ascultând în schimb de Satana. Ştia că

Pag

e93

urmaşii acestui prim om se vor răzvrăti împotriva Cerului şi-L vor răstigni pe El, Creatorul, venit de sus ca să-i salveze din păcat şi din moarte. Ştia că mâinile Sale, care au dat fiinţă primului om, vor fi întinse pe o cruce de lemn şi străpunse de piroane de chiar urmaşii acelui prim om. Ce tragic! Dar El nu a evitat să-l creeze pe Adam şi nici să vină jos în serviciul păcătoşilor, bine ştiind că ei Îl vor da la moarte. De ce? E misterul iubirii divine, care, ca orice mister, refuză să se desfacă!

Într-o discuţie cu persoane de altă religie, am arătat că Hristos a înviat cu trup proslăvit, descoperindu-Se astfel ucenicilor Săi şi îmbiindu-i să pipăie mâinile şi picioarele Sale. O doamnă care participa la discuţie a zis că Isus a ales să Se arate ucenicilor în fostul trup, dar era o simplă reluare, de fapt El nu mai avea trupul acela după înviere (şi se pare niciun trup, după părerea sa). Am fost contrariat de această amăgire. „Cuvântul S-a făcut trup” (Ioan 1,14), nu numai pentru 33 de ani şi jumătate, ci pentru totdeauna. El a zis: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos, ci Mi-ai pregătit un trup” (Evr 10,5). Aceasta înseamnă: jertfele nu erau un scop în sine, nu acesta era obiectivul esenţial al planului de mântuire, ci venirea unui Mântuitor divin în trup omenesc, un trup pe care-L va păstra pentru totdeauna.

A primit un trup capabil să îndure suferinţe, să moară; trupul acela a fost înviat şi s-a înălţat la cer. În prima viziune avută de Ioan, Isus a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor” (Apoc 1,17.18). Cel ce a înviat din mormântul lui Iosif era acelaşi Isus care fusese răstignit. Nu avea alt trup, căci altfel vechiul trup ar fi fost găsit în mormânt, dar nu a fost găsit, mormântul acela este gol. Trupul ucis a fost înviat, dar în slavă eternă, un trup glorificat şi, totuşi, păstrând urmele supliciului Său.

„În copilărie, Isus a manifestat prin atitudinea Sa o drăgălăşenie deosebită. Mâinile Sale amabile erau întotdeauna gata să-i servească pe alţii.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 68). „Isus a trăit în căminul unui sătean, îndeplinindu-Şi cu credincioşie şi voioşie rolul în purtarea poverilor gospodăriei. Fusese Comandantul cerului şi îngerii fuseseră încântaţi să împlinească Cuvântul Său; acum, El era un serv supus, un fiu iubitor, ascultător. A învăţat o meserie şi, cu mâinile Sale, a lucrat în atelierul de tâmplărie împreună cu Iosif.” (Ibid., pagina 72)

Unele mame şi-au adus copiii la Domnul Isus, „ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau. Şi Isus le-a zis: ‚Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia cerurilor este a celor ca ei.’ După ce Şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo” (Mat 19,13-15).

Doi orbi au mers după Mântuitorul, strigând: „Ai milă de noi, Fiul lui David! . . . Atunci, S-a atins de ochii lor şi a zis: ‚Facă-vi-se după credinţa voastră!’ Şi li s-au deschis ochii” (Mat 9,27.29.30).

Pag

e94

Mâinile Sale l-au vindecat pe orbul din naştere: „După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta şi i-a zis: ‚Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului’” (Ioan 9,6.7).

„Şi un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat şi I-a zis: ‚Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.’ Isus a întins mâna, S-a atins de el şi a zis: ‚Da vreau, fii curăţit!’ Îndată a fost curăţită lepra lui” (Mat 8,2.3). A întins mâna şi S-a atins de el, ceea ce nimeni altul nu ar fi făcut.

„La asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurile boale îi aduceau la El. El Îşi punea mâinile peste fiecare din ei şi-i vindeca” (Luca 4,40). Aceasta pentru că „Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini” (Ioan 13,3).

Când noroadele erau flămânde, Isus „a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor” (Mat 14,19). Pâinile se înmulţeau în mâinile lui Isus, iar ucenicii le preluau şi le distribuiau consumatorilor. Mâinile Sale au frânt pâinea la cina din camera de sus (vezi Matei 26,26) şi au făcut acelaşi lucru în casa ucenicilor din Emaus (vezi Luca 24,30.35). În modul de frângere a pâinii L-au recunoscut cei doi ucenici.

Când Petru începea să se afunde, „îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: ‚Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?’” (Mat 14,31)

După ce le-a dat toate instrucţiunile necesare, în urma învierii sale, „El i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat. Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer” (Luca 24,50.51).

Astfel, mâinile Domnului Hristos au lucrat în atelierul de tâmplărie, au binecuvântat copiii, au frânt pâinea pentru cei flămânzi sau la mese ceremoniale, au atins şi vindecat pielea leprosului, au atins ochii orbilor şi aceştia s-au deschis, au vindecat urechea tăiată de sabia lui Petru (vezi Ioan 18,10 şi Luca 22,50.51), i-au binecuvântat pe cei unsprezece ucenici pe când Se înălţa la cer. Dar aceleaşi mâini minunate şi binefăcătoare au fost sfredelite de cuiele ucigaşilor Săi, în timp ce El se ruga pentru ei (Luca 23,34).

Cum întrebuinţează oamenii mâinile? Ca să muncească, să folosească unelte de lucru, instrumente muzicale, să scrie, să gătească, să care obiecte, să-şi transporte copiii etc. Unii le folosesc în rău, pentru furt, bătăi sau crime. Ne aducem aminte cum unul din aprozii care urmăreau interogatoriul luat lui Isus de marele preot Ana L-a lovit pe Mântuitorul: „La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo I-a dat o palmă lui Isus şi a zis: ‚Aşa răspunzi marelui preot?’” (Ioan 18,22). După hotărârea Sinedriului de a-L condamna pe Isus la moarte, se spune că „atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii şi L-au pămuit” (Mat 26,67).

Pag

e95

„Şi, dacă-L va întreba cineva: ‚De unde vin aceste răni pe care le ai la mâini?’, El va răspunde: ‚În casa celor ce Mă iubeau le-am primit’” (Zah 13,6). Ciudată formă de iubire; cei care ar fi trebuit să-L iubească pentru binele pe care El li l-a făcut, I-au sfârtecat mâinile şi picioarele.

„Fiul nevinovat al lui Dumnezeu atârna pe cruce, carnea Sa fiind sfâşiată de răni; mâinile acelea care atât de adesea se întinseseră ca să binecuvinteze, pironite pe barele de lemn . . . .” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 755)

Mi-am petrecut copilăria în oraşul Slatina, unde nu aveam comunitate, ci trebuia să călătorim 8 kilometri pe jos până în satul Curtişoara, unde era cea mai apropiată casă de rugăciune. Comunitatea era mare şi acolo erau mulţi copii. Cei mai mulţi copii lucrau vara cu părinţii la câmp şi în grădini de zarzavat. Tatăl meu era pastor şi noi nu aveam pământ; vacanţele de vară le petreceam ca orice copil fără ocupaţie. Când ne întâlneam la adunare, vedeam mâinile aspre şi crăpate ale copiilor de vârsta mea, în timp ce mâinile mele erau foarte fine, nemuncite. Îmi era ruşine de mâinile mele. Atunci, am încercat şi eu ceva, ca să nu mă deosebesc de ei: când aveam circa 13 ani, m-am angajat în cursul verii la o grădină de zarzavat nu departe de casa noastră, grădină care aparţinea unui spital. Nu primeam mult, dar munceam şi, când mă întâlneam cu copiii de vârsta mea la casa de rugăciune, mâinile mele erau acum aproape ca ale lor. Mâini muncite. Nu-mi mai era ruşine de ele.

O fetiţă a întrebat-o pe mama ei: „Mamă, de ce mâinile tale nu sunt aşa de frumoase ca mâinile altor mame?” Într-adevăr, erau mâini urâte, arse, iar fetiţei îi era ruşine de colege când mama se arăta la şcoală. Atunci, mama i-a povestit că, odată, casa a luat foc, iar ea, fetiţa, era în casă. Cu dragoste de mamă, s-a repezit în casă şi a salvat-o, dar focul a cuprins mâinile ei şi a avut arsuri grave, nemaifiind niciodată ca înainte. Aceasta era explicaţia faptului că mâinile ei nu erau aşa de frumoase ca mâinile altor mame. Fetiţa a fost mişcată de povestire şi, de atunci, nu s-a mai ruşinat niciodată din cauza mâinilor mamei ei. De ce să se ruşineze? Acelea erau cele mai frumoase mâini din lume. Mâini care o scoseseră şi o salvaseră din foc.

Când S-a arătat ucenicilor Săi în camera de sus, Domnul Isus a insistat că nu este vorba de altcineva, duh sau neduh, este chiar El şi ar fi normal ca ei să-L recunoască. Semnele cuielor şi al suliţei erau acolo şi vor rămâne acolo în vecii vecilor, ele relevând identitatea Sa şi amintindu-le tuturor despre marea operă a mântuirii pe care dragostea divină a înfăptuit-o. Când S-a înălţat la cer, doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb, de fapt îngeri, li s-au arătat ucenicilor şi le-au zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer” (Fapte 1,11).

Revenirea Mântuitorului, care este „fericita noastră nădejde” (vezi Tit 2,13), va produce schimbări fundamentale în starea fizică a celor mântuiţi: „El va schimba trupul stării

Pag

e96

noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile” (Filip 3,21). „Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi; într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire” (1 Cor 15,51-53). Astfel, cei adormiţi în Domnul vor fi readuşi la viaţă în trupuri nemuritoare, nesupuse putrezirii, iar credincioşii vii vor fi schimbaţi în mod instantaneu. Ceea ce înseamnă că vor avea trupuri perfecte, fără nicio slăbiciune şi nicio cicatrice a schilodirilor sau suferinţelor anterioare.

Nu aşa Hristos. El este singurul care păstrează, pe mâinile, picioarele şi coasta Sa, urmele maltratării. El preferă aşa şi aşa va rămâne pentru vecii vecilor, singurul trup marcat cu cicatrice, amintind suferinţele şi moartea Sa pentru păcătoşi. Memoriei gigantice a mântuiţilor li se va adăuga acest monument de amintire săpat în palmele Salvatorului şi alte părţi ale trupului Său.

„Sionul zicea: ‚M-a părăsit Domnul şi m-a uitat Domnul!’ Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip. Iată că te-am săpat pe mâinile Mele şi zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!” (Isa 49,14-16)

„Trebuie să ne adunăm în jurul crucii. Hristos şi El răstignit trebuie să fie tema contemplării, a conversaţiei şi a emoţiei noastre celei mai fericite. Ar trebui să avem aceste ocazii speciale pentru a păstra proaspăt în gândurile noastre tot ce primim de la Dumnezeu şi a ne exprima recunoştinţa pentru marea Sa iubire şi dispoziţia de a încredinţa totul în mâna care a fost pironită pe cruce pentru noi.” (Testimonies for the Church/Mărturii pentru comunitate, volumul 4, pagina 462)

În primul capitol din Apocalipsa, Ioan L-a văzut pe Mântuitorul în viziune şi a descris apoi ce a văzut: „În mâna dreaptă ţinea şapte stele. . . . Taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea, . . . cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici” (versetele 16 şi 20). Biserica Domnului Isus se află în siguranţă în mâna Sa şi, în ciuda tuturor dificultăţilor şi crizelor prin care ar putea trece, ea nu poate fi smulsă din mâna Sa, de aceea a declarat El Însuşi: „. . . pe această piatră (petra = stâncă, adică El) voi zidi biserica Mea şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui” (Mat 16,18).

Nu există un loc mai sigur decât în mâna lui Isus, pentru că El Însuşi a zis: „Eu le dau viaţa veşnică (oilor), în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea” (Ioan 10,28).

„Niciodată Domnul nostru nu-l va trăda pe cineva care se încrede în El. Când copiii Săi se apropie de El pentru protecţie împotriva răului, cu milă şi iubire El îl pune pe vrăjmaş

Pag

e97

pe fugă. Nu te atinge de ei, zice El, căci ei sunt ai Mei. I-am săpat pe palmele mâinilor Mele.” (Prophets and Kings/Profeţi şi regi, pagina 571)

Având în vedere aceste măreţe făgăduinţe, rugăciunea noastră trebuie să fie: „Cu mâna Ta m-apucă Tu, / Ca să nu cad pe drumul greu, / Cu-a Ta iubire mă condu, / Ca să rămân pe veci al Tău!” (Ultima strofă din cântarea „Isuse blând, lumina mea”, numărul 241 din Imnuri creştine, ediţie veche)

* * * *

Cântarea de deschidere, 20: „Slavă, slavă!”

Cântarea de închidere, 120: „Spune-mi povestea iubirii!”

Pag

e98

PĂSTORUL LOVIT

(01) Parabolele Mântuitorului

Evangheliile abundă în scurte naraţiuni sau comparaţii folosite de Hristos în predicile Sale sau în discuţii purtate cu persoane sau grupuri, numite parabole sau pilde. Le-a luat din viaţa de toate zilele, din experienţele oamenilor, pentru a ilustra adevăruri spirituale. Ele nu puteau fi perfecte, pentru că lucrurile trecătoare, pământeşti, nu pot reflecta pe deplin realităţile cereşti, eterne.

Putem fi siguri că, dacă întruparea Fiului lui Dumnezeu şi, deci, activitatea Sa mesianică, ar fi avut loc în timpuri moderne, El ar fi procedat la fel, alegând material pentru pildele Sale din viaţa societăţii actuale, vorbind despre maşini, sateliţi, computere etc.

E posibil ca unele să fi fost ipotetice, dar altele, poate majoritatea, au fost chiar întâmplări cunoscute de oamenii cărora El li se adresa. De exemplu, parabola samariteanului milos reda o experienţă care avusese loc aevea: învăţătorul legii „a pus o altă întrebare, zicând: ‚Cine este aproapele meu?’ Din nou, Hristos a refuzat să fie atras în controversă. El a răspuns la întrebare povestind un incident, a cărui amintire era proaspătă în minţile ascultătorilor Săi.” (Christ’s Object Lessons/Parabolele Domnului Hristos, pagina 379). „Aceasta nu era o scenă imaginară, ci un fapt real, care era cunoscut a fi exact cum a fost prezentat. Preotul şi levitul care trecuseră pe cealaltă parte erau în grupa care asculta cuvintele lui Hristos”. (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 499)

Una din aceste perle ale învăţăturilor lui Hristos a fost parabola despre păstorul cel bun. Acesta îşi cunoaşte bine oile şi ele îl cunosc pe el. El le hrăneşte, le apără, le caută pe cele pierdute, înfruntă orice pericole, inclusiv atacurile fiarelor sălbatice, pentru binele turmei. El nu a lăsat ca ascultătorii Săi să ghicească ce vrea să spună, ci a declarat pe faţă: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi” (Ioan 10,1-16; citat este versetul 11).

Calitatea Sa generală de Păstor bun Îl descrie şi Îl plasează în context universal. El a creat tot universul, toate lumile din univers. El le-a dat viaţă tuturor fiinţelor inteligente de pe toate planetele şi le susţine în permanenţă. Când o oaie, rasa umană, s-a rătăcit, El, Păstorul universal şi bun, le-a lăsat pe celelalte 99 pe izlaz şi a venit ca să salveze oaia pierdută, neamul omenesc de pe planeta Terra.

(02) Mari păstori întâlniţi în Biblie

Primul a fost Abel (nu ştim dacă şi Adam!), aşa se spune în Geneza 4,2: „Abel era cioban . . . .” Altul a fost Iacov, care, spre deosebire de tata şi bunicul, care au avut multe slugi, s-a îngrijit personal de turme. Aşa îi spunea el mai târziu socrului său Laban: „Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ţi-am slujit patrusprezece ani pentru cele două fete ale tale şi şase ani pentru turma ta” (Gen 31,41). În versetele 38-40, el descrie slujba sa

Pag

e99

de păstor, care nu a fost uşoară: „Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig şi-mi fugea somnul de pe ochi” (citat este versetul 40; nu e de mirare că a trăit abia . . . 147 de ani, mult mai puţin decât Avraam, 175, şi Isaac, 180).

Un alt expert în oierit a fost Moise: „Moise păştea turma socrului său Ietro, preotul Madianului. Odată, a mânat turma până dincolo de pustie şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb” (Exod 3,1).

De notat este, mai departe, marele împărat David, care şi-a petrecut adolescenţa păzind oile tatălui său Isai. Într-o discuţie cu Saul pe câmpul de bătaie cu filistenii şi înainte de a-l doborî pe Goliat, David a povestit experienţele sale de luptă cu fiarele sălbatice pentru ocrotirea turmei: „Robul tău păştea oile tatălui său. Şi, când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă, alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram” (1 Sam 17,34.35). Bun păstor, în stare să-şi rişte viaţa pentru oi, nu aşa cum este „cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui; când vede lupul (nu ursul sau leul!) venind, lasă oile şi fuge şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi” (Ioan 10,12.13).

(03) Păstorul inegalabil

Domnul nostru Isus Hristos nu a fost păstor de profesie, ci tâmplar, care a lucrat cu tatăl Său vitreg în atelierul acestuia. Dacă însă ne gândim la intervenţiile lui David pentru smulgerea oii din gura leului sau ursului, avem o parabolă privitoare la acel Mare Păstor la scară universală, care a venit în lumea aceasta răpită de „diavolul”, care „dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită” (1 Pet 5,8), ca să o smulgă din gura lui şi să-l omoare, exact cum era profetizat în Geneza 3,15.

Iată cum Îl descrie Biblia pe Păstorul ceresc: (01) Păstorul care Se îngrijeşte de oile Sale. În Psalmul 23, chiar păstorul care a doborât leul şi ursul recunoaşte că există un Păstor mai mare decât el şi de care el are nevoie. El zice: „Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina numelui Său” (versetele 1-3). (02) Păstorul cel bun: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi” (Ioan 10,11). E singurul de felul acesta, în contrast cu impostorii: „Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari, dar oile n-au ascultat de ei” (versetul 8). Dar cei ce au venit după El? Isus i-a declarat mincinoşi: „Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi, vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi” (Mat 24,24). „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi” (Fapte 4,12).

Pag

e10

0

(03) Marele Păstor al oilor: „Dumnezeul păcii, care, prin sângele legământului celui veşnic, L-a scultat din morţi pe Domnul nostru Isus Hristos, Marele Păstor al oilor . . .” (Evr 13,20). De ce Mare? Pentru măreţia şi mărinimia Lui, dar şi spre deosebire de subpăstori: „Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră . . .” (1 Pet 5,2). Lucrarea aceasta va fi răsplătită: „Şi, când Se va arăta Păstorul cel Mare, veţi căpăta cununa care nu se poate vesteji, a slavei” (versetul 4). „Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său” (Fapte 20,28). „Şi El i-a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători” (Efes 4,11). (04) Păstorul şi Episcopul sufletelor: „Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul sufletelor voastre” (1 Pet 2,25). Păstorul cel Mare este şi supraveghetor al sufletelor pentru care Şi-a dat viaţa; le-a răscumpărat şi Se interesează în permanenţă de binele turmei. Spiritul Profetic zice: „Oricât de mare ar fi turma, păstorul cunoaşte fiecare oaie. Fiecare are numele ei şi răspunde la acel nume când o cheamă păstorul. Aşa cum un păstor pământesc îşi cunoaşte oile, tot astfel Păstorul divin Îşi cunoaşte turma care este risipită în lume. . . . Isus ne cunoaşte personal şi este mişcat de simţământul infirmităţilor noastre. El ne cunoaşte pe toţi pe nume. El ştie chiar casa în care locuim, numele fiecărui locatar. Uneori, El i-a îndrumat pe slujitorii Săi să se ducă pe o anumită stradă, într-un anumit oraş, la o anumită casă, ca să găsească una din oile Sale.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 479)

(04) Pericolele care pândesc turma

(01) Natura proprie: foamea, setea, accidentele, bolile, rătăcirea de turmă. (02) Fiarele sălbatice: „Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge şi lupul le răpeşte şi le împrăştie” (Ioan 10,12). „Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma” (Fapte 20,29). „Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii” (Mat 10,16). „Păziţi-vă de prooroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinlăuntru sunt nişte lupi răpitori” (Mat 7,15). (03) Oamenii – străini, salariaţi, hoţi: „Nu merg deloc după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor” (Ioan 10,5). „Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi” (versetul 13). „Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească” (Ioan 10,10).

Oile sunt sigure atâta vreme cât păstorul se îngrijeşte de ele: „Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea” (Ioan 10,28). „După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. . . . Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10,4.10).

Pag

e10

1

(05) Pericolul cel mai mare pentru oi

Cea mai mare şi mai gravă problemă pentru oi nu este foamea, pentru că Păstorul cel bun le paşte în păşuni verzi, şi nici setea, pentru că Păstorul cel bun le duce la ape de odihnă (Ps 23,2). Nu este nici boala, pentru că El le unge capul cu untdelemn, adică le tratează (versetul 5); nici pierderea de turmă, oricât de îngrozitoare ar fi ea, pentru că El le caută şi nu Se lasă până când nu le găseşte (Luca 15,3-7). Problema şi primejdia numărul unu pentru oi este să nu aibă păstor, să-şi piardă păstorul; atunci, nimeni nu se mai îngrijeşte de ele şi toate celelalte pericole urmează şi pot fi fatale.

Aşadar, cel mai mare pericol pentru oi este să-şi piardă păstorul. Cum arată ele atunci? Aşa cum le descrie evanghelistul: „Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi care n-au păstor” (Mat 9,36). Necăjite şi risipite.

(06) Maltratarea Păstorului

Mântuitorul nu doar a vorbit sau a cântat despre spiritul Său de sacrificiu pentru turmă, El chiar Şi-a dat viaţa pentru ea: „Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu” (Ioan 10,17.18). „La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce” (Filip 2,8). „. . . ca să păstoriţi biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său” (Fapte 20,28).

Ne referim în continuare la ticăloşia şi sălbăticia omenească în modul de tratare a Păstorului ceresc. După cina din camera de sus, Mântuitorul a făcut un anunţ în legătură cu o profeţie: ‚În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: ‚Voi bate Păstorul şi oile turmei vor fi risipite.’ Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galilea” (Mat 26,31.32).

Profeţia citată era din Zaharia 13,7: „‚Scoală-te, sabie, asupra Păstorului Meu şi asupra omului care Îmi este tovarăş!’ zice Domnul oştirilor. ‚Loveşte pe Păstor şi se vor risipi oile!’” Într-adevăr, oile s-au risipit: „Atunci, toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit” (Mat 26,56).

Păstorul a fost lovit cu cruzime şi neruşinare, aşa cum descriu evangheliştii: - „Atunci, L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii şi L-au pălmuit” (Mat 26,67). - „Au împletit o cunună de spini (ostaşii), pe care I-au pus-o pe cap şi I-au pus o trestie în mâna dreaptă. . . . Şi scuipau asupra Lui şi luau trestia şi-L băteau în cap” (Mat 27,29.30).

Pag

e10

2

- „Şi unii au început să-L scuipe, să-I acopere faţa, să-L bată cu pumnii . . .” (Marcu 14,65). - „Atunci, Pilat L-a luat pe Isus şi a pus să-L bată. Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură. Apoi, s-au apropiat de El şi ziceau: ‚Plecăciune, Împăratul iudeilor!’ Şi-I dădeau palme” (Ioan 19,1-3).

(07) Necesitatea morţii Păstorului

Cuvântul S-a făcut trup ca să-Şi dea viaţa pentru salvarea păcătoşilor. „El, Purtătorul păcatelor, îndură mânia dreptăţii divine şi, pentru tine, devine El Însuşi păcat.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 756). „Retragerea privirii divine de la Mântuitorul în această oră de chin suprem I-a străpuns inima cu o durere care nu va fi niciodată înţeleasă de om pe deplin.” (Ibid., pagina 753)

Aşa cum preciza cândva un evanghelist, trebuie să distingem între sacrificiu şi crimă. Era necesar sacrificiul de Sine al Mântuitorului pentru rezolvarea problemei păcatului şi pentru tot ce a implicat apariţia sa în univers. Fără acel sacrificiu am fi pierduţi pentru totdeauna. Dar Hristos ar fi putut foarte bine să renunţe la acel sacrificiu şi să evite arestarea Sa. Partea omenească în insultarea Lui şi în provocarea suferinţelor Lui de la Ghetsimani la Golgota se cheamă crimă şi nu prin ea suntem noi mântuiţi. Nu printr-o crimă, altfel, criminalii ar fi mântuitori. Oamenii sunt şi rămân vinovaţi pentru ce au făcut atunci; Isus S-a rugat pentru iertarea lor, dar iertarea aceea, ca orice iertare, nu se putea acorda fără pocăinţă. Aşa se face că, în Apocalipsa 1,7, cei ce L-au străpuns sunt amintiţi printre cei ce vor fi făcuţi să-L vadă venind pe norii cerului.

Am arătat mai înainte că pericolul cel mai mare pentru o turmă de oi este să-şi piardă păstorul. Aşa stau lucrurile în regnul zoologic, al oilor-animale. Pe tărâm spiritual, lucrurile se schimbă. Oile sunt pierdute dacă Păstorul lor nu moare pentru ele. Isus este Păstorul unic, cu o misiune unică. El nu numai că a fost gata să-Şi dea viaţa pentru oile Sale, dar a şi făcut-o. Numai prin moartea Marelui Păstor sunt asigurate toate condiţiile pentru supravieţuirea eternă a oilor. Pentru ele, moartea Păstorului înseamnă: păşune, sănătate, siguranţă, viaţă veşnică. Isus a declarat: „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine, aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum Îl cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele” (Ioan 10,14.15).

Aşa cum foarte bine a arătat Petru în predica sa din Ziua Cincizecimii, „Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea” (Fapte 2,24). Păstorul lovit, chinuit şi ucis prin crucificare a revenit la viaţă. Şi unde este turma?

Baterea Păstorului a fost o grea lovitură dată şi turmei Sale, deşi Mântuitorul i-a ferit de suferinţe fizice imediate. El le-a zis celor ce au venit să-L aresteze: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi-i pe aceştia să se ducă” (Ioan 18,8). Aşa Se

Pag

e10

3

rugase mai înainte: „Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în numele Tău. Eu i-am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat şi niciunul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura” (Ioan 17,12). Hristos i-a păzit pe urmaşii Săi de amăgirile diavolului, dar S-a îngrijit şi de siguranţa lor fizică în zilele suferinţelor şi morţii Sale.

Şi, totuşi, dispariţia temporară a Păstorului a dus şi la suferinţe emoţionale teribile pentru turma Sa: oile au fost risipite. Dar Păstorul înviat li S-a arătat în repetate rânduri şi i-a încurajat. Turma a fost adunată, păstrată, întărită. El a asigurat-o că porţile infernului nu o vor birui. „Dumnezeul păcii . . . L-a sculat din morţi pe Domnul nostru Isus, Marele Păstor al oilor” (Evr 13,20). Înainte de a Se înălţa la cer, El a făgăduit: „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Mat 28,20). Cu excepţia orelor dintre moartea şi învierea Sa, Păstorul nu a părăsit niciodată turma. S-a înălţat la cer şi îngrijeşte de turmă, până când Se va întoarce ca s-o izbăvească pe veci de suferinţele şi vicisitudinile vieţii acesteia.

Sarcina bisericii Sale în anii activităţii Sale mesianice şi într-o perioadă egală cu aceea după înălţarea Sa la cer, adică în săptămâna a 70-a, a fost recuperarea oilor rătăcite ale naţiunii alese, misiune comună a Marelui Păstor şi a subpăstorilor: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel” (Mat 15,24). „Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor, ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel” (Mat 10,5.6).

După terminarea acelei săptămâni finale din lanţul profetic prezis de Gabriel în Daniel 9, evanghelia a fost dusă mai departe, conform asigurării date de Mântuitorul: „Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu şi va fi o turmă şi un Păstor” (Ioan 10,16). „Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor” (Ioan 17,20). „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru” (Fapte 2,39).

O turmă şi un Păstor! „Şi, când Se va arăta Păstorul cel Mare, veţi căpăta cununa care nu se poate vesteji, a slavei” (1 Pet 5,4). „El îi va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare şi-i vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă” (Mat 24,31). Îi vor aduna pe toţi aleşii Lui, de pretutindeni şi din toate vremurile, oi pierdute şi recuperate ale casei lui Israel, şi „alte oi”; „atunci, tot Israelul va fi mântuit” (Rom 11,26) – acesta va fi tot Israelul, răpit în nori, ca să-L întâmpine pe Domnul în văzduh şi să fie pentru totdeauna cu Domnul (vezi 1 Tesaloniceni 4,16.17). Toată turma răscumpărată, împreună cu Păstorul cel Mare şi Bun! „Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte!” Amin! (1 Tes 4,18)

* * * *

Cântarea de deschidere, 21: „Un imn de slavă”

Cântarea de închidere, 392: „M-a aflat Păstorul nostru”

Pag

e10

4

„OM AL DURERII ŞI OBIŞNUIT CU SUFERINŢA”

Un rabin din Moldova discuta cu un prieten de adevăr de la Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. Prietenul i-a pus următoarea întrebare: „La cine se referă Isaia în capitolul 53 ca fiind omul durerii?” Rabinul l-a întrebat: „La ce religie aparţii?” „Merg la adunare la adventişti, dar nu sunt încă membru acolo” a fost răspunsul. „E adevărat că adventiştii ţin sâmbăta şi nu mănâncă porc?” „Da.” „Şi ai de gând să primeşti botezul la adventişti?” „Da.” „Ce s-ar întâmpla dacă, după ce ai devenit adventist, ei te-ar prinde că lucrezi sâmbăta sau că mănânci carne de porc?” „M-ar da afară.” „Aşa s-ar întâmpla cu mine dacă ţi-aş răspunde la întrebarea despre Isaia 53” a fost ultimul răspuns.

Omul durerii descris în Isaia 53 nu putea fi altul decât Isus Hristos, cel născut în Betleem şi crescut în Nazaret. Iată caracteristicile prezentate:

(01) „Dispreţuit şi părăsit de oameni” (versetul 3); (02) „om al durerii şi obişnuit cu suferinţa” (versetul 3).

(03) „Suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui” (versetul 4); (04) „El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre” (versetul 5); (05) „pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El” (versetul 5); (06) „prin rănile Lui suntem tămăduiţi” (versetul 5); (07) „Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor” (versetul 6).

(08) „Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura” (versetul 7); (09) „El a fost luat prin apăsare şi judecată” (versetul 8); (10) „fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului Meu” (versetul 8).

(11) „Groapa Lui a fost pusă între cei răi şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat” (versetul 9); (12) „nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui” (versetul 9).

(13) „Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă” (versetul 10); (14) „Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat” (versetul 10); (15) „va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui” (versetul 10).

(16) „Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora” (versetul 11); (17) „va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor” (versetul 11); (18) „va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu” (versetul 11).

(19) „S-a dat pe Sine Însuşi la moarte” (versetul 12); (20) „a fost pus în numărul celor fărădelege” (versetul 12); (21) „a purtat păcatele multora” (versetul 12);

Pag

e10

5

(22) „Robul Meu cel neprihănit” (versetul 11; vezi şi capitolul 52,13); (23) „S-a rugat pentru cei vinovaţi” (versetul 12).

Descrierea Domnului Isus Hristos, din aceste 23 de puncte scoase din Isaia 53, este atât de exactă, atât de clară şi atât de simplă, că nu ar putea fi un altul care să corespundă acestei descrieri. Matematic este imposibil ca aceste 23 de caracteristici să se potrivească la altă persoană şi nu la Domnul Isus Hristos. Româneşte se poate exprima claritatea acestui mesaj astfel: mură în gură, cusut cu aţă albă, ghici ciupercă ce-i.

Textul Îl prezintă ca purtător de păcate şi jertfă pentru păcat în punctele 4, 5, 7, 10, 14,

21.

Jertfa Lui: - a fost adusă (hotărâtă) de Dumnezeu (planul de mântuire): punctele 7, 13; - a fost acceptată de Hristos în mod voluntar: punctul 19; - crima a fost săvârşită de oameni: punctele 8, 9, 10.

La punctul 15 (versetul 10), este prevăzută învierea Sa. În versetul 12 (punctul 23), este arătată lucrarea Sa de Mijlocitor. Calvarul prin care a trecut e redat prin astfel de cuvinte: durere, suferinţă, dispreţ, străpuns, zdrobit, răni, chinuit, asuprit, şters de pe pământul celor vii, lovit de moarte.

În cartea Geneza, apare suferinţa (Gen 3,16); în cartea Apocalipsa, ea dispare (Apoc 21,4). Între aceste repere, timp de circa 60 de secole, s-au perindat oceane de suferinţă. Lacrimi? Poate mai multe decât cerneala care s-a produs şi folosit. Sânge vărsat? Comparabil, poate, cu petrolul extras.

Mântuitorul a experimentat durerea şi nu S-a dat înapoi de la ea. A zis Petru: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!” (Mat 16,22). Compătimirea aceasta L-a deranjat. Isus a refuzat narcoticul oferit când era răstignit: „I-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea” (Mat 27,34).

În rănile Lui se află tămăduirea mea, în suferinţa Lui se manifestă uşurarea mea, în durerea Lui e scăparea mea, în chinurile Lui e izbăvirea mea, în moartea Lui e mântuirea mea. Toate acestea pentru că Dumnezeu este dragoste şi Isus este Dumnezeu.

Toate cele 16 atribute ale iubirii, prezentate în 1 Corinteni 13,4-8, se aplică perfect la Domnul Isus Hristos:

Pag

e10

6

(01) Domnul Hristos este îndelung răbdător (versetul 4); (02) El este plin de bunătate (versetul 4); (03) nu pizmuieşte (versetul 4); (04) nu Se laudă (versetul 4); (05) nu Se umflă de mândrie (versetul 4). (06) Nu Se poartă necuviincios (versetul 5; El zice: „Iată, Eu stau la uşă şi bat . . .”, Apoc 3,20); (07) nu caută folosul Său (versetul 5; „Fiul omului n-a venit să I se slujească”, Matei 20,28); (08) nu Se mânie (versetul 5); (09) nu Se gândeşte la rău (versetul 5). (10) Nu Se bucură de nelegiuire (versetul 6); (11) Se bucură de adevăr (versetul 6); (12) acoperă totul (versetul 7); (13) crede totul (versetul 7); (14) nădăjduieşte totul (versetul 7); (15) suferă totul (versetul 7). (16) Hristos nu va pieri niciodată (versetul 8). El a zis: „Cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor” (Apoc 1,18).

Suferă totul . . . Au fost suferinţele Mântuitorului o întâmplare, o păţanie, aşa cum a sugerat Petru în Matei 16,22: „Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!”? În niciun caz. Ele erau prevăzute în planul de mântuire, iar Isus S-a referit la ele când le-a spus ucenicilor: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi” (Luca 24,44).

Voi arăta în continuare câteva din prezicerile privitoare la suferinţele Sale.

(01) În Legea (adică scrierile) lui Moise: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul” (Gen 3,15).

(02) În Prooroci: Isaia 53; Zaharia 13,6: „Şi, dacă-L va întreba cineva: ‚De unde vin aceste răni, pe care le ai la mâini?’, El va răspunde: ‚În casa celor ce Mă iubeau le-am primit.’” Zaharia 12,10: „Atunci, voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge, cum plânge cineva pe singurul lui fiu şi-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi născut.”

(03) În Psalmi: „Căci nişte câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul Meu, Mi-au străpuns mâinile şi picioarele” (Ps 22,16).

Pag

e10

7

(04) Bătrânul Simeon a profetizat, adresându-se Mariei: „Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi” (Luca 2,35).

(05) Isus Însuşi a prezis de mai multe ori suferinţele Sale: „De acum încolo, Isus a început să le spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învieze” (Mat 16,21).

Că Mântuitorul nu a fost luat prin surprindere de arestarea şi suferinţele Sale, se vede cu claritate cel puţin din următoarele patru preziceri ale Sale: (01) trădarea lui Iuda (Ioan 6,70.71; 13,10.11.26.27); (02) alunecarea lui Petru (adică tăgăduirea sa – Ioan 13,36-38); (03) fuga ucenicilor (Ioan 16,32; Mat 26,31.56); (04) suferinţele Sale, urmate de moarte şi înviere (Marcu 8,31 şi alte texte).

Două rânduieli comemorative au fost stabilite de Dumnezeu în legătură cu suferinţele şi moartea Sa pentru noi, păcătoşii: (01) Paştele (Exod 12,1-28; Mat 26,17-20); (02) Cina Domnului (Mat 26,26-29).

Grădina Ghetsimani a fost locul marilor evenimente; citind evangheliile, aflăm despre: (01) lupta Sa sufletească (Mat 26,37.38; Luca 22,44); (02) decizia Sa definitivă de a merge la cruce (Mat 26,39.42).

Cu ocazia „prinderii” lui Isus, constatăm următoarele: (01) puterea Sa divină, căutătorii au căzut la pământ (Ioan 18,4-6); (02) protejarea ucenicilor (Ioan 18,8.9); (03) Petru a încercat să-L apere pe Domnul Isus, înainte de a-L tăgădui (Ioan 18,10.11); (04) Isus ar fi putut foarte uşor să evite arestarea Sa (Mat 26,51-54).

Iată care a fost comportarea ucenicilor în legătură cu Domnul lor: (01) fuga a unsprezece ucenici (Mat 26,56), deşi Petru L-a urmat de departe (versetul 58), iar Ioan a intrat în curtea marelui preot, unde l-a introdus şi pe Petru (Ioan 18,15.16); (02) tăgăduirea lui Petru (Mat 26,69-75; Luca 22,54-62); (03) trădarea lui Iuda: - vânzare (Mat 26,14-16; Luca 22,3-6); - descoperire (Mat 26,21-25); - călăuză a celor ce L-au arestat pe Domnul său (Mat 26,47-50; Fapte 1,16);

Pag

e10

8

- recunoaştere a vinovăţiei sale (Mat 27,3.4); (04) Petru se pocăieşte (Mat 26,75), Iuda se sinucide (Mat 27,5; Fapte 1,18.19). (05) După înălţarea lui Isus, Petru vorbeşte despre Iuda într-o adunare de aproape o sută douăzeci de persoane (Fapte 1,15-20).

Judecarea lui Isus s-a ţinut în două foruri: (01) judecata religioasă, în Sinedriu, unde s-a încercat osândirea Sa prin folosirea de martori mincinoşi; deşi mărturiile lor nu erau acceptabile, ei L-au osândit şi aşa la moarte (Mat 26,59-66); (02) judecata politico-penală, la curtea lui Pilat (Mat 27,11-14). Iudeii i-au spus lui Pilat: „Noi avem o lege şi, după legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 19,7). De asemenea: „Nouă nu ne este îngăduit de lege să omorâm pe nimeni” (Ioan 18,31). Ceea ce însemna: legea noastră Îl condamnă, dar după legea romană nu avem voie să o aplicăm, de aceea cerem instanţei romane să o facă pentru noi.

Itinerarul urmat a fost mai complicat decât aceste două procese: (01) Ana (Ioan 18,12.13.19-23); (02) Caiafa (Ioan 18,24; Mat 26,57-68); (03) Pilat (Mat 27,1.2.11-14; Luca 23,1-5); (04) Irod (Luca 23,6-12); (05) Pilat (Luca 23,13-15).

Iată abuzurile la care a fost expus Mântuitorului: (01) De către Sinod şi gloate: - învinuiri false în completul lor de judecată (Mat 26,59-61); - instigări mincinoase ale preoţilor mai de seamă la curtea lui Pilat (Luca 23,2); - judecată ţinută noaptea în Sinedriu (Ioan 13,30; Mat 26,34; 18,3.12.13.28); - încercări de a-I smulge declaraţii, deşi, conform legii, nimeni nu putea fi osândit pe baza propriei sale mărturii: la Ana (Ioan 18,19-21); la Caiafa (Mat 26,62.63); - i s-a permis unui aprod să-L lovească în timpul interogatoriului la Ana (Ioan 18,22.23); - au biruit prin urlete (Luca 23,23). (02) De către Pilat: - deşi constatase şi declarase în repetate rânduri că Isus e nevinovat, a pus să-L bată (Ioan 19,1-4); - L-a dat pe mâna ucigaşilor (Mat 27,26).

Pag

e10

9

Evoluţia procedurii lui Pilat: (01) Îl întreabă pe Isus despre învinuirile ce I se aduc, dar Isus tace (Mat 27,11-14). (02) Primeşte o scrisoare de la soţia sa în favoarea eliberării lui Isus (Mat 27,19). (03) Îl trimite la Irod (Luca 23,6.7). (04) Oferă alegere între Isus Hristos şi Baraba (Mat 27,15-17). (05) Îşi spală mâinile înaintea norodului (Mat 27,24). (06) Îl declară nevinovat şi promite că Îi va da drumul (Luca 23,13-16). (07) Pune să-L bată (Luca 23,16; Ioan 19,1-3). (08) Îl arată mulţimii bătut de ostaşi şi cu o cunună de spini pe cap (Ioan 19,4.5). (09) Îl întreabă pe Isus de unde este, dar El nu-i răspunde (Ioan 19,9); Isus declară că n-ar avea nicio putere, dacă nu i-ar fi dată de sus (versetul 11). (10) Îl scoate din nou afară în locul numit „Gabata” (Ioan 19,13-15). (11) Cedează la strigătele gloatelor (Luca 23,23).

Poziţia naţiunii alese cu ocazia umilirii, judecării şi asasinării lui Isus: (01) Împăcare de ocazie – fariseii şi saducheii, mostruoasa coaliţie împotriva Mântuitorului: „Toţi L-au osândit să fie pedepsit cu moartea” (Marcu 14,64). În Fapte 23,6, se spune: „Pavel, ca unul care ştia că o parte din adunare erau saduchei, iar alta farisei . . .” – aceasta era compoziţia Sinedriului. (02) Făţărnicie – „n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştele” (Ioan 18,28), dar au pus la cale uciderea unui om nevinovat. (03) S-au dedat la calomnii – îşi aduceau bine aminte că Isus îi îndemnase să dea Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu (vezi Matei 22,21) şi, totuşi, în faţa lui Pilat L-au acuzat că opreşte a se plăti bir Cezarului (vezi Luca 23,2). (04) Au făcut o dublă alegere fatală: - între Hristos şi Baraba, în favoarea tâlharului (Mat 27,20.21); - între Hristos şi Cezarul, în favoarea împăratului păgân (Ioan 19,14.15). (05) Şi-au asumat răspunderea pentru sacrificarea lui Hristos, implicându-i şi pe urmaşii lor (Mat 27,25).

În drum spre Golgota, au fost două manifestări de simpatie pentru Hristos: (01) plânsul femeilor, cărora Isus le-a recomandat să se plângă pe ele şi pe copiii lor mai degrabă (Luca 23,27-31);

Pag

e11

0

(02) serviciul lui Simon din Cirene, care I-a purtat crucea (Mat 27,32); deşi a fost „silit să ducă crucea lui Isus”, care căzuse sub ea, Simon a făcut-o cu plăcere, aşa cum ne spune Spiritul Profetic: „În timpul acesta, un străin, Simon din Cirene, întorcându-se de la câmp, întâlneşte mulţimea. El aude batjocurile şi expresiile murdare ale gloatei; el aude cuvintele repetate în mod dispreţuitor: ‚Faceţi loc pentru Împăratul iudeilor!’ Se opreşte uimit de scena aceea şi, în timp ce îşi exprimă compătimirea, ei pun mâna pe el şi îi pun crucea pe umeri. Simon auzise despre Isus. Fiii săi credeau în Mântuitorul, dar el însuşi nu era ucenic. Purtarea crucii până la Golgota a fost o binecuvântare pentru Simon şi, după aceea, el a fost întotdeauna recunoscător pentru acest act providenţial. L-a făcut să ia asupra sa crucea lui Hristos de bună voie şi să stea mereu voios sub povara ei.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 742)

Îl urmăm pe Omul durerii la Golgota, locul răstignirii, unde observăm următoarele: (01) Pilat a pus o inscripţie deasupra crucii, scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte, cu textul: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor” (Ioan 19,19.20). (02) Ostaşii „I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: ‚Şi-au împărţit hainele Mele între ei şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi’” (Mat 27,35). (03) Anturajul în care L-au aşezat a fost destinat a fi extrem de compromiţător: „Acolo a fost răstignit şi, împreună cu El, au fost răstigniţi alţi doi, unul deoparte şi altul de alta, iar Isus la mijloc” (Ioan 19,18). (04) În timp ce atârna pe cruce, a fost batjocorit aproape tot timpul: - de trecători (Mat 27,39-40); - de preoţii cei mai de seamă, de cărturari şi de bătrâni (Mat 27,41-43); - de tâlhari, până la un timp de amândoi (Mat 27,44), dar, la un moment dat, unul şi-a schimbat atitudinea, pocăindu-se (Luca 23,40-43); - de ostaşi (Luca 23,36.37).

Unii au notat şapte expresii (cuvinte) rostite de Hristos pe cruce şi au predicat din ele: (01) „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23,34) (02) „Vei fi cu Mine în rai!” (Luca 23,43) (03) „Femeie iată fiul tău!” (Ioan 19,26), „Iată mama ta!” (Versetul 27) (04) „Mi-e sete!” (Ioan 19,28) (05) „Eli, Eli, Lama Sabactani?”, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Mat 27,46) (06) „S-a isprăvit!” (Ioan 19,30) (07) „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” (Luca 23,46)

Pag

e11

1

Iată fenomene miraculoase care au avut loc în timpul cât Isus atârna pe cruce: (01) în natură: - înainte de moartea Sa, „de la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea, s-a făcut întuneric peste toată ţara” (Mat 27,45); - după moartea Sa, „pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat” (Mat 27,51.52); (02) în templu: „. . . perdeaua dinlăuntrul templului s-a rupt în două, de sus până jos” (Mat 27,51).

Am început tema aceasta cu textul din cartea profetului Isaia, capitolul 53, versetul 3, unde Salvatorul omenirii este descris ca fiind „dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa”. Să cercetăm, în final, aceste două aspecte ale vieţii Sale pe pământ: (01) Om al durerii şi (02) obişnuit cu suferinţa.

Om al durerii . . . Îl privim ţintuit pe cruce, în chinuri groaznice, sângele Său curgând şiroaie, în timp ce este batjocorit de toţi. Iată o descriere cutremurătoare făcută în Spiritul Profetic: „Fiul cel nepătat al lui Dumnezeu atârna pe cruce, carnea Sa fiind sfâşiată de răni; mâinile acelea, atât de adesea întinse ca să binecuvinteze, bătute în cuie pe barele de lemn; picioarele acelea, atât de neobosite în lucrări de iubire, pironite pe lemn; capul acela împărătesc străpuns de coroana de spini; buzele acelea tremurânde cuprinse în strigătul de durere. Şi tot ce a îndurat – picăturile de sânge care curgeau din capul Său, din mâinile şi din picioarele Sale, agonia care I-a zguduit corpul şi groaza de nedescris care I-a umplut sufletul când Tatăl Său Şi-a ascuns faţa – vorbesc fiecărui copil al neamului omenesc, declarând: Pentru tine acceptă Fiul lui Dumnezeu să poarte povara aceasta a vinovăţiei; pentru tine jefuieşte El tărâmul morţii şi deschide porţile paradisului. Acela care a liniştit valurile furioase şi a umblat pe talazurile spumegânde, care i-a făcut pe demoni să tremure şi bolile să fugă, care a deschis ochii orbilor şi i-a chemat pe morţi la viaţă, Se oferă pe cruce ca sacrificiu şi aceasta din iubire pentru tine. El, Purtătorul păcatelor, suportă mânia dreptăţii divine şi, pentru tine, devine El Însuşi păcat.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, paginile 755-756)

S-ar punea obiecta că şi alţii au fost torturaţi, pentru motive religioase, politice sau de altă natură, că suferinţele pe care le-a îndurat Hristos nu au fost chiar fără egal. E greu de crezut această afirmaţie, dar cel mai important argument ce s-ar putea aduce aici este că nu numai chinurile trupeşti Îl zdrobeau pe Mântuitorul. El a luat asupra Sa păcatele tuturor oamenilor care au trăit vreodată şi a simţit cumplita groază pe care ar simţi-o orice păcătos terorizat de o conştiinţă vinovată. Înmulţiţi cazul unui astfel de păcătos cu miliarde de indivizi şi atunci e clar – durerea Mântuitorului nu poate fi concepută de nimeni.

Pag

e11

2

Mai mult decât atât, Tatăl Său, cu care fusese în unire desăvârşită din veşnicie şi care, în anii petrecuţi de Isus pe pământ, Îl susţinuse tot timpul, acum Şi-a întors faţa de la El şi acest simţământ insuportabil al despărţirii, al părăsirii, I-a sfâşiat inima. De aceea a murit mult mai repede decât era de aşteptat, lucru care l-a mirat şi pe Pilat (vezi Marcu 15,44.45). Nimeni şi niciodată nu a trecut prin astfel de suferinţe. Cu adevărat, durerea întruchipată, personificată, om al durerii!

Obişnuit cu suferinţa . . . Această expresie ne dă de înţeles că suferinţele lui Isus pe cruce şi în ajunul crucificării nu au fost singurele îndurate de El în trup aici pe pământ. În Evrei 5,7-9, citim: „El este Acela care, în zilele Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte şi, fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Şi, după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut, pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice.” Făcut desăvârşit? Cum? Nu a fost El întotdeauna desăvârşit? Este vorba de un alt tip de desăvârşire. Ceea ce Dumnezeirea nu a cunoscut niciodată, a experimentat Hristos – suferinţa în trupul şi fiinţa Sa. Capitolul suferinţei a fost adăugat desăvârşirii Sale deja existente. Suferinţă fără precedent şi care niciodată nu va putea fi înţeleasă de muritori, nici în starea de obţinere a vieţii veşnice.

S-ar pune întrebarea: de când S-a obişnuit Isus cu suferinţa? De mic, din copilărie. Dispreţuit de fiii lui Iosif, adesea umilit de ei, a suportat cu răbdare şi iubire. A suferit de-a lungul întregii Sale vieţi şi misiuni pământeşti datorită urii adversarilor Săi, care-I întindeau curse tot timpul. A suferit din pricina ritmului greoi în care ucenicii Săi îşi însuşeau înţelegerea temelor mântuirii. A suferit pentru faptul că nimeni dintre muritori nu L-a înţeles.

Dar chiar contactul Său în sine cu omenirea căzută a fost o sursă de infinită suferinţă. Aşa ne spune Inspiraţia despre momentul intrării Mântuitorului în lume: „Simţurile, nervii, pasiunile, organele oamenilor, erau influenţate de forţe supranaturale pentru lăsarea în voia celor mai sălbatice pofte. Chiar pecetea demonilor era imprimată pe fizionomiile oamenilor. Feţele umane reflectau expresia legiunilor răului de care erau posedaţi. Aşa era scena asupra căreia privea Răscumpărătorul lumii. Ce privelişte pentru Infinita Puritate!” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 36)

Suferinţa din timpul peregrinajului Său pământesc a atins apogeul în actul crucificării Sale, încheindu-se cu moartea. Oameni şi demoni s-au unit ca să-L extermine: „. . . dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului Meu?” (Isa 53,8)

Pag

e11

3

A cui a fost biruinţa? A biruit Satana? Nu! A biruit Cerul! Isus rezistase până la capăt. Viaţa Lui fusese fără păcat, jertfa Lui perfectă, planul de mântuire realizat. Oamenii au un Mântuitor! Slavă Domnului pentru aceasta!

* * * *

Cântarea de deschidere, 97: „Cât va trăi Hristos”

Cântarea de închidere, 127: „Vestiţi cum Domnu-a pătimit!”

Pag

e11

4

ZDROBIT PRIN SUFERINŢĂ

În Eclesiastul 6,3, Solomon zice: „Chiar dacă un om ar avea o sută de copii şi ar trăi mulţi ani, oricât de mult i s-ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de bunătăţile agonisite de el şi dacă nici de înmormântare n-are parte, eu zic că o stârpitură este mai fericită decât el.” Înţeleptul gândeşte că organizarea unei înmormântări face parte din demnitatea celui dispărut, altfel nu este nicio deosebire între el şi un embrion născut mort.

În ultimul capitol al cărţii Geneza, capitolul 50, e relatată înmormântarea lui Iacov. În versetele 7-9, ni se spune că „Iosif s-a suit ca să-l îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s-au suit toţi slujitorii lui faraon, bătrânii casei lui, toţi bătrânii ţării Egiptului, toată casa lui Iosif, fraţii săi şi casa tatălui său; n-au lăsat în ţinutul Gosen decât pruncii, oile şi boii. Împreună cu Iosif mai erau care şi călăreţi, aşa că alaiul era foarte mare.” Paisprezece versete din cele 26 ale capitolului vorbesc despre moartea şi înmormântarea lui Iacov. Ca în niciun alt caz în Scripturi. Ce deosebire faţă de momentul când s-a culcat cu capul pe o piatră!

Au fost televizate unele înmormântări la nivel de stat, de pildă cea a lui John Fitzgerald Kennedy în Statele Unite ale Americii, în noiembrie 1963, văzută în toată lumea, sau, în România, cea a conducătorului Gheorghe Gheorghiu-Dej, în martie 1965, urmărită în toată ţara, aşa cum n-a mai văzut niciodată populaţia României, prima cu ceva slujbă religioasă, cealaltă complet ateistă, fără nimic religios.

Aşa cum am văzut, în Biblie, cea mai documentată şi cea mai fastuoasă înmormântare a fost aceea a lui Iacov. Două naţiuni erau implicate, cele mai mari personalităţi ale lor participând şi făcând o deplasare de câteva sute de kilometri din Egipt până la peştera Macpela din Canaan. La aria lui Atad, canaaniţii au fost martorii acelui mare bocet – o a treia naţiune observând procesiunea. Despre alte înmormântări, Biblia nu vorbeşte prea mult.

Dar înmormântarea Domnului nostru Isus Hristos? Niciun alai, nicio ceremonie, nicio cuvântare, nicio poezie, niciun cor sau fanfară, nicio slujbă religioasă; a fost pus în mormântul nou al lui Iosif, săpat în stâncă, în prezenţa câtorva persoane şi atât. Puteau să nu-L înmormânteze deloc, pentru că avea să stea în mormânt puţine ore şi trupul Său nu a cunoscut putrezirea. Nu aşa cum spunea cineva, că nu a putrezit pentru că a înviat a treia zi, iar putrezirea cerea de la patru zile în sus, cum a fost cazul cu Lazăr (vezi Ioan 11,39). Descompunerea începe lent imediat după moarte, chiar dacă nu „miroase greu” imediat, dar în cazul Mântuitorului era un aranjament divin ca trupul Său să nu cunoască descompunerea.

Aşa era profetizat: „. . . nu vei îngădui ca Preaiubitul Tău să vadă putrezirea” (Ps 16,10). Profeţia a fost făcută de David şi confirmată de Petru în predica sa din Ziua Cincizecimii: „Fiindcă David era prooroc . . . despre învierea lui Hristos a proorocit şi a vorbit el, când

Pag

e11

5

a zis că sufletul Lui nu va fi lăsat în locuinţa morţilor şi trupul Lui nu va vedea putrezirea” (Fapte 2,30.31). Oricum, a fost înmormântat şi aşa a văzut dinainte ochiul profetic: „Groapa Lui a fost pusă între cei răi şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat” (Isa 53,9).

Şi, totuşi, cu toată lipsa de alai şi publicitate ad-hoc, moartea lui Hristos este cea mai cunoscută din istorie. Despre niciun alt deces sau asasinare nu s-a vorbit şi nu s-a scris atât de mult. Moartea Sa este comemorată periodic de toate bisericile, într-un fel sau altul. Nu a fost uitată. Aşa a zis apostolul Pavel: „Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului până va veni El” (1 Cor 11,26). Dar chiar Isus Însuşi a cerut să se facă aşa: „Apoi, a luat o pâine şi, după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: ‚Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea’” (Luca 22,19).

„Să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea”, „vestiţi moartea Domnului până va veni El”. Cum adică spre pomenirea Lui? Da, aşa cum a fost, îngrozitoare, moartea Sa trebuie vestită mereu. Păcătoşii au fost extrem de barbari cu Domnul vieţii: L-au umilit, L-au chinuit, L-au străpuns. Satana era în spatele lor ca autor moral sau mai precis zis imoral.

Um român care s-a stabilit în Australia conducea automobilul în stare de completă oboseală, când un mare camion a dat peste el şi l-a zdrobit în aşa fel, încât nu a mai putut fi recunoscut decât după mâini. Nu aşa a fost cu Domnul Isus, ci, în ciuda maltratării, trupul Său a rămas intact, niciun os nu I-a fost zdrobit (vezi Ioan 19,36, citând din Psalmul 34,20).

S-au turnat filme despre suferinţele Domnului Isus, cel mai vestit fiind „The Passion of Christ”/”Patimile lui Hristos” de Mel Gibson. Acest film a fost mult criticat pentru unele detalii neverosimile şi pentru descrierea amănunţită a maltratării Sale. Nu văd de ce trebuie să fie actualizate scenele acelea şi ce serviciu ne pot face; nu e destul să citim despre ele în evanghelii? Se face uz de multă imaginaţie şi se descompune în factori primi cruzimea omenească, însă, în primul rând, nimic în afară de ceea ce Duhul Sfânt a decis să se scrie nu se cunoaşte, iar în al doilea rând, interesul autorului şi al spectatorilor în scene de extremă cruzime este regretabil, ciudat şi nu fără câştig financiar.

Aşa cum remarca teologul adventist Samuele Bacchiocchi în comentarea acelui film, evangheliştii nu s-au lansat în descrieri, ci s-au exprimat scurt despre răstignirea Sa: „după ce L-au răstignit . . .” (Mat 27,35; Marcu 15,24), „L-au răstignit acolo . . .” (Luca 23,33), „acolo a fost răstignit . . .” (Ioan 19,18). Nu a fost intenţia Duhului Sfânt, Inspiratorul evangheliilor, nici a evangheliştilor înşişi, să ne înfioare, ducându-ne la leşin prin povestirea pe larg a acelei atrocităţi. Ei nici nu ne spun că au fost bătute cuie în mâinile Mântuitorului, ci acest lucru l-am aflat de la Toma (vezi Ioan 20,24-28). Şi aceasta în scris; cu atât mai nerecomandabilă este prezentarea unor astfel de scene de groază şi oroare prin mijloace vizuale; e clar că scopurile urmărite sunt atragerea

Pag

e11

6

maselor de curioşi şi realizarea de câştiguri financiare fabuloase. Dar se ajunge mai uşor la convertiri?

Profetul Isaia a vestit, în mod succint, că „El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre” (Isa 53,5). Că a fost zdrobit, psihic şi fizic, e clar. Ştim cine a făcut-o, ştim cine i-a aţâţat la aceasta. Ceea ce ne pune în uimire este însă versetul 10 din Isaia 53: „Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă.” Adică nu iudeii? Nu romanii? Nu Satana? Domnul, adică Dumnezeu-Tatăl L-a zdrobit şi încă în mod premeditat („a găsit cu cale”)?

Cuvintele profetice se referă nu la sadismul propriu-zis al crucificării, ca fiind dorit şi şi plănuit, ba chiar efectuat de Dumnezeu-Tatăl, ci la jertfirea de Sine a Mântuitorului, ca act necesar conform planului de mântuire, pentru rezolvarea problemei păcatului şi a păcătoşilor. Acest lucru L-au hotărât împreună Tatăl şi Fiul. Textul de aur al Scripturii o spune clar: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3,16). Sau Apocalipsa 13,8: „Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat.”

Finalul versetului din Apocalipsa a fost aranjat greşit, pentru că textul original are o altă topică şi anume: „. . . n-a fost scris în cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat de la întemeierea lumii.” Nu scrierea în cartea vieţii Mielului s-a făcut de la întemeierea lumii, ci junghierea Mielului. Junghiat prin oferta Sa de a aduce la îndeplinire planul de mântuire, de a Se sacrifica în mod voluntar pentru mântuirea păcătoşilor. Când a zis: „Iată-Mă, trimite-Mă!” (Isa 6,8), sau: „Atunci am zis: ‚Iată-Mă că vin! În sulul cărţii este scris despre Mine; vreau să fac voia Ta, Dumnezeule . . .’” (Ps 40,7.8), Mielul era ca şi junghiat. Primul anunţ al acestei junghieri viitoare a fost făcut imediat după căderea lui Adam şi Eva şi este menţionat în Geneza 3,15: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

De ce a găsit Dumnezeu-Tatăl cu cale să-L zdrobească prin suferinţă? Muntele colosal al păcatelor întregii omeniri a fost plasat asupra Lui şi acesta L-a zdrobit. Nu exista altă cale: „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi” (Fapte 4,12). Altfel, ar fi trebuit ca păcatele fiecărui om să fie plasate asupra vinovatului, dar vinovatul sau păcătosul respectiv ar fi fost el însuşi zdrobit pentru totdeauna. Zdrobirea Mielului de jertfă a avut ca rezultat moartea acestuia, dar şi învierea Sa la viaţă eternă; nu aşa ar fi stat lucrurile cu păcătosul însuşi, care nu ar fi mai ieşit din moartea produsă de păcat. O zdrobire cu soluţie şi o zdrobire fără nicio perspectivă. A avut loc zdrobirea Mântuitorului pentru ca să nu fie zdrobit păcătosul pentru vecii vecilor.

Două simboluri sunt folosite în Sfânta Scriptură pentru explicarea acestei zdrobiri a Mântuitorului:

Pag

e11

7

(01) Bobul de grâu: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce multă roadă” (Ioan 12,24). Fiul lui Dumnezeu, Fiul omului, a fost acest bob de grâu, căzut pe pământ, murind pentru a aduce multă roadă de suflete salvate pentru împărăţia cerurilor. (02) Bobul de strugure: „Aşa vorbeşte Domnul: ‚După cum, când se găseşte zeamă într-un strugure, se zice: ‚Nu-l nimici, căci este o binecuvântare în el!’, tot aşa şi Eu voi face la fel, din dragoste pentru robii Mei, ca să nu nimicesc totul’” (Isa 65,8). E binecuvântare în bobul de strugure? Enormă. De aceea, el nu trebuie nimicit, adică aruncat, dat la gunoi. Dar stors? Dar zdrobit pentru obţinerea mustului? Gândiţi-vă la paharnicul lui faraon, aflat în închisoare, unde i-a povestit lui Iosif visul său: „Paharul lui faraon era în mâna mea. Eu am luat strugurii, i-am stors în paharul lui faraon şi am pus paharul în mâna lui faraon” (Gen 40,11). Strugurele stors. Hristos stors de sânge. În sângele Său există binecuvântare. În simbolul sângelui Său există binecuvântare. O primim cu ocazia Sfintei Cine.

Ambele plante amintite mai sus ca simboluri ale zdrobirii trupului lui Hristos sunt folosite la serviciul prin care se comemorează moartea Sa pentru cei păcătoşi. Boabele de grâu au fost zdrobite între pietrele de moară (acum între valţuri), pentru a da făina din care se face pâinea, coaptă ca azimă pentru Sfânta Cină şi care simbolizează trupul Său frânt pe cruce pentru mântuirea noastră. Boabele de struguri au fost zdrobite în teasc sau în mixer pentru producerea rodului viţei, lichidul simbolizând sângele Său, care s-a vărsat pentru mulţi, spre iertarea păcatelor (vezi Matei 26,26-29). Zdrobire şi zdrobire.

Şi, totuşi, e necesară şi o zdrobire a omului, fără care zdrobirea Mântuitorului prin jertfa Sa nu foloseşte la nimic. Iată ce zic Scripturile în privinţa aceasta: (01) „Simeon i-a binecuvântat şi a zis Mariei, mama Lui: ‚Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel’” (Luca 2,34). Prăbuşire şi ridicare. Nu poţi fi ridicat, dacă nu te prăbuşeşti mai întâi. (02) „Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui nume este sfânt: ‚Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie, dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite’” (Isa 57,15). (03) „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit; Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită” (Ps 51,17). (04) „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor evanghelia, M-a trimis să-i tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită” (Luca 4,18). (05) „Isus le-a zis: ‚N-aţi citit niciodată în Scripturi că ‚piatra, pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului, Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii

Pag

e11

8

noştri’? Cine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea, iar pe acela peste care va cădea ea îl va spulbera’” (Mat 21,42.44).

„El a purtat povara vinovăţiei noastre. El va lua încărcătura de pe umerii noştri obosiţi. E ne va da odihnă. Povara grijii şi a durerii tot El o va purta. El ne invită să aruncăm asupra Lui toate îngrijorările noastre, pentru că El ne poartă pe inima Sa. Fratele mai mare al neamului omenesc se află la tronul cel veşnic. El priveşte asupra fiecărui suflet care îşi îndreaptă faţa spre El ca Mântuitor. El ştie din experienţă care sunt slăbiciunile omeneşti, care sunt nevoile noastre şi unde se ascunde puterea ispitelor noastre, pentru că El ‚în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat’ (Evr 4,15). El veghează asupra ta, copil tremurând al lui Dumnezeu. Eşti ispitit? El te va izbăvi. Eşti slab? El te va întări. Eşti neştiutor? El te va lumina. Eşti rănit? El te va tămădui. Domnul ‚socoteşte numărul stelelor’, dar tot El ‚îi tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile’ (Ps 147,4.3).” (The Ministry of Healing/Divina vindecare, pagina 71)

Observaţi cât de frumos şi de mişcător este acest citat. Ne amintim formula dictatorială: „Nu ştii, te învăţ; nu poţi, te ajut; nu vrei, te constrâng.” Hristos ne învaţă, ne ajută, dar niciodată nu ne constrânge. Pentru că El nu este tiran, aşa cum ar vrea diavolul să credem, ci este un minunat Mântuitor. Voinţa noastră trebuie să fie predată de bună voie voinţei Lui; numai aşa poate fi ajutată. Când suntem ispitiţi, El ne izbăveşte; când suntem slabi, El ne întăreşte; când nu ştim, El ne instruieşte; când suntem răniţi, ne tămăduieşte. E doar nevoie să ne prăbuşim pe această Stâncă vindecătoare, pentru zdrobirea păcătoşeniei noastre şi ridicarea la o viaţă de infinită valoare spirituală.

* * * *

Cântarea de deschidere, 137: „Oricât aş umbla prin lume”

Cântarea de închidere, 170: „Ah, privirea nu-mi ajunge!”

Pag

e11

9

EI MĂ BATJOCORESC!

Ar fi fost de aşteptat ca Dumnezeul arătat în trup, care a venit să-i salveze pe pământeni de la ruină veşnică, să fie primit cu aclamaţii de adorare şi admiraţie, să I se arate de către toţi oamenii cel mai mare respect posibil. Aşa au făcut şi fac serafimii: „Serafimii stăteau deasupra Lui şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau. Strigau unul la altul şi ziceau: ‚Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!’ Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna” (Isa 6,2-4). Aşa este în cer. Aceasta este adorarea de care a avut parte acea Persoană a Dumnezeirii care a coborât aici la noi ca să ne dea viaţa veşnică. Unul din cele trei „sfânt” se aplica şi se aplică la El.

Aşa este în cer. Dar pe pământ? Ar trebui să fie la fel: „Domnul însă este în templul Lui cel sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui!” (Hab 2,20). Îngerii cerului au cântat imnuri de slavă când S-a născut Isus în Betleem (Luca 2,9-14) şi I-au arătat în permanenţă acelaşi respect total în cursul lucrării Sale pe pământ. Ei L-au condus, după înălţare, înapoi în ceruri şi L-au reintrodus în atmosfera cerului în modul cel mai glorios cu putinţă, aşa cum se arată în Psalmul 24,7-10: „‚Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-le, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei!’ ‚Cine este acest Împărat al slavei?’ ‚Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în lupte. Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-le, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei!’ ‚Cine este acest Împărat al slavei?’ ‚Domnul oştirilor; El este Împăratul slavei!’”

Sigur că şi pe pământ Fiul lui Dumnezeu a fost adorat. Au fost destui muritori care L-au iubit, care I s-au închinat şi I-au slujit. Însă cei mai mulţi, chiar dintre cei serviţi de El şi care i-au ascultat cuvântările, până la urmă I-au întors spatele. Ne sunt arătate opiniile lor împărţite: „Unii ziceau: ‚Este un om bun.’ Alţii ziceau: ‚Nu, ci duce norodul în rătăcire’” (Ioan 7,12). Iată şi alte expresii de respingere şi insultă la adresa Lui: „Omul acesta nu scoate demonii decât cu Beelzebul, domnul demonilor!” (Mat 12,24). „Are drac, este nebun; de ce-L ascultaţi?” (Ioan 10,20). „Nu zicem noi bine că eşti samaritean şi că ai drac?” (Ioan 8,48)

Evanghelistul Ioan precizează despre Cuvântul care era din veci cu Dumnezeu şi care era Dumnezeu că „a venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1,11). Nu au primit învăţăturile Sale, apelurile Sale iubitoare. Dar nu s-au oprit aici, ci opoziţia lor faţă de lucrarea Sa a fost atât de mare, încât au strigat furioşi către păgânul Pilat: „La moarte cu omul acesta . . .” (Luca 23,18). „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L” (Ioan 19,15). Aceeaşi idee şi cerinţă a fost strigată mai târziu împotriva apostolului Pavel: „Ia de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!” (Fapte 22,22). Maestru şi ucenici, trataţi la fel; aşa a zis Hristos: „Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: ‚Robul nu este mai mare decât stăpânul său.’ Dacă M-au prigonit pe Mine şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi” (Ioan 15,20).

Pag

e12

0

„În timpul acesta, un străin, Simon din Cirene, întorcându-se de la câmp, întâlneşte mulţimea. El aude batjocurile şi expresiile murdare ale gloatei; el aude cuvintele repetate în mod dispreţuitor: ‚Faceţi loc pentru Împăratul iudeilor!’ . . .”. (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 742). Ce contrast între această procesiune criminală şi hulitoare, pe de o parte, şi scena glorioasă a primirii Sale în curţile cereşti după înălţare!

Cuvântul cel veşnic, „măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce” (Filip 2,6-8).

Cumplite au fost suferinţele îndurate de Mântuitorul, după ce a fost arestat şi până când a fost ucis prin crucificare, aşa cum explică Spiritul Profetic: „Fiul cel nepătat al lui Dumnezeu atârna pe cruce, carnea Sa fiind sfâşiată de răni; mâinile acelea, atât de adesea întinse ca să binecuvinteze, bătute în cuie pe barele de lemn; picioarele acelea, atât de neobosite în lucrări de iubire, pironite pe lemn; capul acela împărătesc străpuns de coroana de spini; buzele acelea tremurânde cuprinse în strigătul de durere. Şi tot ce a îndurat – picăturile de sânge care curgeau din capul Său, din mâinile şi din picioarele Sale, agonia care I-a zguduit corpul şi groaza de nedescris care I-a umplut sufletul când Tatăl Său Şi-a ascuns faţa – vorbesc fiecărui copil al neamului omenesc, declarând: Pentru tine acceptă Fiul lui Dumnezeu să poarte povara aceasta a vinovăţiei; pentru tine jefuieşte El tărâmul morţii şi deschide porţile paradisului.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 755)

Dar toate acele acte de cruzime nu au fost totul, ele nu au fost săvârşite pe tăcute. Omorâtorii Lui nu s-au limitat la uciderea Lui fizică, ci au adăugat la ea torturarea psihică. Cuvintele pot răni adânc, ele pot lăsa urme care nu se mai pot şterge, ba cuvintele pot chiar ucide. Acest lucru se cunoaşte din vechime; îl cunoşteau cei care complotau împotriva profetului Ieremia: „Atunci, ei au zis: ‚Veniţi, să urzim rele împotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri legea din lipsă de preoţi, nici sfatul din lipsă de înţelepţi, nici cuvântul din lipsă de prooroci. Haidem să-l ucidem cu vorba şi să nu luăm seama la toate vorbirile lui!’” (Ier 18,18). Două forme de ucidere: vorbe împotriva profetului şi nesocotirea cuvântărilor lui.

Batjocurile proferate împotriva lui Hristos se manifestau în multe feluri: - Ignorare: „. . . îţi întorceai faţa de la El şi noi nu L-am băgat în seamă” (Isa 53,3). - Dispreţuire: „Dispreţuit şi părăsit de oameni” (Isa 53,3). „Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ” (Luca 23,11). - Gesturi jignitoare: „Trecătorii îşi băteau joc de El, dăceau din cap şi ziceau: ‚Uă! Tu, care strici templul şi-l zideşti la loc în trei zile!’” (Marcu 15,29)

Pag

e12

1

- Strigăte de ocară: „Hristoase, prooroceşte, cine Te-a lovit?” (Mat 26,68) - Scuipare: „Atunci L-au scuipat în faţă” (Mat 26,67).

Să vedem acum cine au fost cei ce L-au batjocorit: (01) „Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ şi, după ce şi-a bătut joc de El şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat” (Luca 23,11). (02) „Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau: ‚Tu, care strici templul şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!’” (Mat 27,39.40) (03) „Fruntaşii îşi băteau joc de Isus şi ziceau: ‚Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuşi, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu’” (Luca 23,35). (04) „Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrânii, îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau: ‚Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce şi vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: ‚Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!’” (Mat 27,41-43). „Tot astfel şi preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii, îşi băteau joc de El între ei şi ziceau: ‚Pe alţii i-a mântuit şi pe Sine Însuşi nu Se poate mântui! Hristosul, Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem!’” (Marcu 15,31.32) (05) „Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet şi-I ziceau: ‚Dacă eşti Tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi!’” (Luca 23,36.37). „Ostaşii dregătorului L-au dus pe Isus în pretoriu şi au adunat în jurul Lui toată ceata ostaşilor. L-au dezbrăcat de hainele Lui şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap şi I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi, îngenunchiau înaintea Lui, îşi băteau joc de El şi ziceau: ‚Plecăciune, Împăratul iudeilor!’ Şi scuipau asupra Lui şi luau trestia şi-L băteau în cap. După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească” (Mat 27,27-31). Ostaşii au săvârşit o batjocorire multiplă a Mântuitorului: - L-au îmbrăcat ca împărat; - I-au pus pe cap o cunună, ca pentru un împărat, însă cunună de spini; - I-au pus în mâna dreaptă o trestie în loc de sceptru, din nou o ironie la adresa ideii că El ar fi împărat; - Îi făceau plecăciuni, ca unui împărat; - Îl scuipau.

Pag

e12

2

Interesant este că Pilat însuşi nu L-a batjocorit, dar a pus să-L bată şi a îngăduit ostaşilor să-L batjocorească; dacă batjocorirea a fost cu voia şi ştirea lui, nu putem cunoaşte. (06) „Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El Îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură” (Mat 27,44). La un moment dat, a intervenit o dispută între ei: „Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: ‚Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!’ Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: ‚Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar omul acesta n-a făcut niciun rău’” (Luca 23,39-41).

„Pentru Isus, în agonia Sa pe cruce, s-a ivit o licărire de mângâiere. Era rugăciunea tâlharului pocăit. Amândoi oamenii care au fost răstigniţi împreună cu Isus rostiseră iniţial cuvinte de ocară la adresa Lui, iar unul, din cauza suferinţei, a devenit şi mai disperat şi mai sfidător. Dar nu aşa a făcut tovarăşul lui. Acest om nu era un criminal înrăit; el fusese condus pe căi rele prin asociaţii nefaste, dar era mai puţin vinovat decât mulţi din aceia care stăteau lângă cruce şi-L insultau pe Mântuitorul.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 749)

„Tâlharii muribunzi nu mai au motive să se teamă de oameni. Dar asupra unuia din ei apasă convingerea că există un Dumnezeu de care să se teamă, un viitor care-l poate face să tremure. Şi acum, aşa pătat de păcat cum este, istoria vieţii lui este pe cale să se încheie. . . . Speranţa este amestecată cu teamă în glasul său, atunci când sufletul neajutorat, muribund, se aruncă în braţele unui Mântuitor muribund. ‚Doamne, adu-Ţi aminte de mine’, strigă el, ‚când vei veni în împărăţia Ta.’ Răspunsul a venit imediat. Dulce şi melodios era tonul, pline de iubire, compasiune şi putere, cuvintele: ‚Adevărat îţi spun ţie astăzi, vei fi cu Mine în paradis.’” (Ibid., pagina 750)

Profetul Isaia arată această atitudine generală a celor care L-au respins pe Mântuitorul: „Dispreţuit şi părăsit de oameni . . ., era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El şi noi nu L-am băgat în seamă” (Isa 53,3).

Psalmul 22, scris de David, este un psalm mesianic; în versetele 6-8, autorul redă cuvintele ce aveau să descrie exact situaţia în care Se afla Isus cel crucificat: „Dar Eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor. Toţi cei ce Mă văd îşi bat joc de Mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic: ‚S-a încrezut în Domnul! Să-L mântuiască Domnul, să-L izbăvească, fiindcă-L iubeşte!’”

„În batjocorirea de către ei a Mântuitorului, oamenii care pretindeau a fi interpreţii profeţiei repetau chiar cuvintele pe care Inspiraţia prezisese că ei le vor rosti cu această ocazie. Totuşi, în orbirea lor, ei nu vedeau că împlinesc profeţia. Aceia care în zeflemea rostiseră cuvintele, ‚S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum, dacă Îl iubeşte, pentru că a zis, ‚Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!’, puţin se gândeau că mărturia lor va răsuna de-a

Pag

e12

3

lungul veacurilor. Însă, deşi spuse în bătaie de joc, aceste cuvinte i-au condus pe oameni la cercetarea Scripturilor aşa cum nu o făcuseră niciodată până atunci. Oameni înţelepţi au auzit, au cercetat, au meditat şi s-au rugat. Au fost unii care nu au avut niciodată linişte până când, comparând Scriptură cu Scriptură, au văzut înţelesul misiunii lui Hristos. Niciodată mai înainte nu a existat o astfel de cunoştinţă generală despre Isus ca atunci când El atârna pe cruce. În inimile multora care au privit scena răstignirii şi care au auzit cuvintele lui Hristos, strălucea lumina adevărului.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 749)

Să nu se creadă că interminabilele cuvinte hulitoare rostite de atâtea guri nu aveau chiar niciun efect asupra sufletului Mântuitorului. El Se întrupase şi simţea ce simte orice fiinţă omenească: durere, întristare, bucurie etc. Iată probe din evanghelii: „În ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: ‚Tată, Doamne al cerului şi al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor!’” (Luca 10,21). „Atunci, rotindu-Şi privirile cu mânie peste ei şi mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: ‚Întinde-ţi mâna!’ El a întins-o şi mâna i s-a făcut sănătoasă” (Marcu 3,5). „I-a luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei şi a început să Se întristeze şi să se mâhnească foarte tare. Isus le-a zis atunci: ‚Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte’” (Mat 26,37.38).

Într-o profeţie mesianică scrisă de David, se face o destăinuire a simţămintelor Mântuitorului în orele când era împroşcat cu batjocuri şi ce efecte au avut acestea asupra Lui: „Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi protivnicii Mei sunt înaintea Ta. Ocara îmi rupe inima şi sunt bolnav; aştept să-i fie cuiva milă de Mine, dar degeaba: aştept mângâietori şi nu găsesc niciunul!” (Ps 69,19.20). Niciun mângâietor, până la un moment dat, când s-a auzit glasul tâlharului penitent!

„Îngerii lui Dumnezeu au înregistrat cu exactitate fiecare privire, cuvânt sau acţiune insultătoare împotriva iubitului lor Comandant. Într-o bună zi, oamenii de nimic care L-au batjocorit şi au scuipat pe faţa calmă, palidă a lui Hristos vor privi la ea în slava ei, strălucind mai puternic decât soarele.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 715)

Dumnezeu îi iubeşte pe toţi păcătoşii şi e gata să-i primească, atâta vreme cât harul continuă. El este sfânt şi înfricoşat şi nu Se poate coborî la nivelul hulitorilor ca să procedeze ca ei. Despre Domnul Isus Hristos este scris: „Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător” (1 Pet 2,23). Pentru că El a venit să sufere, ceea ce iudeii nu au reuşit să înţeleagă. Ei nu au putut face distincţie între prima venire a lui Mesia, ca Miel de jertfă, şi cea de a doua venire în slavă. Ei au privit numai spre cea de a doua şi au aplicat-o unei împărăţii lumeşti.

Nici profeţii Vechiului Testament nu înţelegeau pe deplin această distincţie, pentru că venirea Sa era încă de domeniul viitorului şi învăluită în mister. Totuşi, ei au crezut

Pag

e12

4

într-un Mesia suferind şi au scris despre El. Chiar ucenicilor le-a fost necesară o explicaţie repetată: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?” (Luca 24,25.26). Înainte de slavă trebuia să vină crucea şi aşa a fost.

Totuşi, în psalmul al doilea, se spune: „Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei” (Ps 2,4). De cine? De cei amintiţi în primele versete: „Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşerte? Împăraţii pământului se răscoală şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând: ‚Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor’” (versetele 1-3). Iată o coaliţie a nelegiuiţilor împotriva lui Mesia, exact aşa cum s-a văzut în primăvara anului 31 al erei creştine. Era Dumnezeu înfrânt? Nu, ci El era în control deplin al evenimentelor. Că El „râde”, că „Îşi bate joc de ei”, nu înseamnă exact ce au făcut ei, ci înseamnă suveranitate divină asupra tuturor lucrurilor. Într-o bună zi, batjocoritorii vor răspunde pentru comportarea lor, pentru modul în care L-au tratat pe Mesagerul cerului.

La această judecată viitoare se referă scriitorul şi în Psalmul 37,13: „Domnul râde de cel rău, căci vede că-i vine şi lui ziua.” În ciuda totalei stăpâniri de Sine în timpul judecării Sale în Sinedriu, Mântuitorul le-a dat de înţeles ce-i aşteaptă pentru ticăloşia lor: „‚Da’, i-a răspuns Isus, ‚sunt! Ba, mai mult, vă spun că, de acum încolo, Îl veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului’” (Mat 26,64).

Că „Domnul Îşi bate joc de ei”, de adversarii Săi, nu este o replică, ci acţiunea legii implacabile a cauzei şi efectului: „Nu vă înşelaţi, ‚Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.’ Ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Gal 6,7). Batjocoritorii Mântuitorului vor secera exact ce au semănat şi atunci Domnul domnilor va triumfa: „Şezi la dreapta Mea, până îi voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale” (Psalmul 110,1, citat în 1 Corinteni 15,25 astfel: „Căci trebuie ca El să împărăţească, până îi va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.”).

Îngrozitoare este situaţia recidiviştilor: „Căci cei ce au fost luminaţi odată şi au gustat darul ceresc şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor şi, care, totuşi, au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei Îl răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi-L dau să fie batjocorit” (Evr 6,4-6).

Noi alegem să nu-L batjocorim în niciun fel pe Fiul lui Dumnezeu. În niciun fel şi niciodată. El ne-a iubit şi, de aceea, noi Îl iubim în schimb. Fiecare cuvânt al nostru către El şi despre El să fie un cuvânt de apreciere, de laudă, de mulţumire, de recunoştinţă. Să ne unim cu corul universal din Apocalipsa 5,13: „Şi pe toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: ‚A Celui ce şade pe scaunul de domnie şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!’” Amin!

Pag

e12

5

* * * *

Cântarea de deschidere, 4: „Dumnezeu e mare!”

Cântarea de închidere, 232: „Isus şi eu”

Pag

e12

6

„POGOARĂ-TE DE PE CRUCE!”

În timp ce Mântuitorul suferea de chinurile răstignirii, s-au auzit strigăte prin care I se cerea, în mod explicit, să Se pogoare de pe cruce. Iată de la cine veneau aceste strigăte: (01) De la trecători: „Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau: ‚Tu, care strici templul şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!’” (Mat 27,39.40). „Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau: ‚Uă! Tu, care strici templul şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pogoară-Te de pe cruce!’” (Marcu 15,29.30) (02) De la conducătorii iudei: „Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrânii, îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau: ‚Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce şi vom crede în El!’” (Mat 27,41.42). „Tot astfel şi preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii, îşi băteau joc de El între ei şi ziceau: ‚Pe alţii i-a mântuit şi pe Sine Însuşi nu Se poate mântui! Hristosul, Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem!’” (Marcu 15,31.32)

Putem distinge şi alte două surse, în care acest lucru I se cerea în mod implicit: (01) Ostaşii romani: „Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet şi-I ziceau: ‚Dacă eşti Tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi!’” (Luca 23,36.37) (02) Un tâlhar: „Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: ‚Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!’” (Luca 23,39)

Am identificat astfel patru locuri în primele două evanghelii, unde batjocoritorii I-au cerut lui Isus să Se pogoare de pe cruce: în două din ele este vorba despre trecători, iar în celelalte două despre conducătorii religioşi şi politici. În alte două cazuri, somarea, altfel exprimată, venea din guri de ostaşi şi de tâlhar.

Preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii au promis că, dacă Isus Se pogoară de pe cruce, ei vor crede în El. Ce enormă nesinceritate! Avuseseră până aci toate motivele să creadă în El: vindecările, mai ales a slăbănogului de la scăldătoarea Betesda, a slăbănogului purtat de patru inşi, a orbului din naştere, a femeii gârbove sau a omului cu mâna uscată, învierile, înmulţirile de pâini şi peşti şi altele – ce le mai trebuia? De ce nu au crezut atunci în El? Ei înşişi declaraseră îngrijoraţi: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni” (Ioan 11,47). Dacă El S-ar fi pogorât de pe cruce, ei ar fi avut aceeaşi atitudine împietrită şi hulitoare ca şi mai înainte.

Esenţa provocării acesteia consta în: batjocuri prin care negau divinitatea Sa, un aer de triumf vrednic de compătimit, josnica unire cu tot felul de oameni în atacarea

Pag

e12

7

caracterului singurului urmaş al lui Adam care nu păcătuise niciodată şi pe care Îl puseseră pe cruce prin mâinile păgânilor, neavând absolut niciun motiv să facă aceasta, invidie pentru lucrarea Sa miraculoasă care atrăsese masele, îndepărtându-le de ei şi demascând toată făţărnicia şi goliciunea sufletului lor.

Cine îi inspira pe toţi aceştia să-L îndemne pe Hristos să Se pogoare de pe cruce? Dacă Îl doreau necrucificat, atunci de ce L-au ţintuit pe cruce? De fapt, Hristos dovedise de multe ori capacitatea Sa de a scăpa de urmăritori şi a făcut-o, atunci când încă „nu-i venise ceasul”: - Când au vrut să-L arunce în prăpastie, aproape de Nazaret: „Şi s-au sculat, L-au scos afară din cetate şi L-au dus până în sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos în prăpastie. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor şi a plecat de acolo” (Luca 4,29.30). - Când a declarat: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu” (Ioan 8,58), evanghelistul notează în continuare: „La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din templu, trecând prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din templu” (versetul 59). - Când a zis: „Eu şi Tatăl una suntem” (Ioan 10,30). Iată reacţia: „Atunci, iudeii iarăşi au luat pietre, ca să-L ucidă” (versetul 31). După alte afirmaţii făcute de Isus în continuare, iudeii au încercat să pună mâna pe El: „La auzul acestor vorbe, căutau iarăşi să-L prindă, dar El a scăpat din mâinile lor” (versetul 39). - Când au venit în Grădina Ghetsimani, ca să-L aresteze, El i-a întrebat: „‚Pe cine căutaţi?’ Ei I-au răspuns: ‚Pe Isus din Nazaret!’ Isus le-a zis: ‚Eu sunt!’ Iuda, vânzătorul, era şi el cu ei. Când le-a zis Isus, ‚Eu sunt’, ei s-au dat înapoi şi au căzut jos la pământ” (Ioan 18,4-6). Isus ar fi putut atunci foarte bine să Se facă nevăzut, dar din nou i-a întrebat pe cine caută şi apoi S-a lăsat în mâinile lor, spre consternarea ucenicilor şi chiar a lui Iuda.

Ar fi putut Domnul nostru Isus Hristos să Se pogoare de pe cruce? Fără îndoială că da! Iată ce a zis El în Ioan 10,17.18: „Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi; aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”

De fapt, El ar fi putut să Se elibereze în orice moment, chiar după ce L-au arestat: de la curtea lui Ana, de la Caiafa, Irod sau Pilat, în timpul deplasării spre Golgota sau chiar să Se facă nevăzut de pe cruce. Nu era nevoie să I-o spună ei.

Isus Se putea întoarce în cer în orice moment, fără a fi periclitat relaţia Sa cu Tatăl, fără ca lucrul acesta să fi fost păcat. A venit de bună voie, putea întrerupe oricând misiunea Sa. Nimeni nu-L forţa să o facă. Aşa afirmă Inspiraţia: „Întorcându-Se, Isus Şi-a căutat

Pag

e12

8

din nou locul retras şi S-a aruncat la pământ, copleşit de oroarea unui întuneric dens. Natura umană a Fiului lui Dumnezeu tremura în acea oră a încercării. Acum, El nu S-a rugat pentru ucenicii Săi, ca să nu se piardă credinţa lor, ci pentru propriul Său suflet încercat, în agonie. Momentul teribil sosise – acel moment care urma să decidă destinul lumii. Soarta omenirii tremura în balanţă. Hristos ar fi putut chiar acum să refuze a bea paharul cuvenit omului vinovat. Încă nu era prea târziu. El putea să-Şi şteargă sudoarea însângerată de pe frunte şi să-l lase pe om să piară în nelegiuirea lui. El ar fi putut zice, Călcătorul legii să primească pedeapsa păcatului său, iar Eu Mă voi întoarce la Tatăl Meu. Va bea oare Fiul lui Dumnezeu paharul amar al umilinţei şi agoniei? Va suferi oare Cel nevinovat consecinţele blestemului păcatului, pentru a-l mântui pe cel vinovat? De pe buzele palide ale lui Isus cad tremurând cuvintele, ‚Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta.’” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 690)

Ar fi fost şi o absurditate ca, după bătaia administrată de ostaşi, aşezarea pe capul Lui a cununii de spini, cruzimea şi ruşinea răstignirii, Hristos să Se fi dat jos de pe cruce. Punctul de neîntoarcere fusese depăşit şi El a mers până la capăt.

Cine îi inspira pe toţi aceştia, trecători sau conducători, să-L îndemne pe Isus să Se pogoare de pe cruce? Era doar o batjocură sau cineva era chiar interesat să-L vadă coborând de pe cruce? Era Satana? Care era dorinţa lui Satana? Ca Isus să rămână pe cruce şi să moară acolo sau să Se dea jos de pe cruce? Oricât de ciudat ar părea, Satana le dorea pe amândouă. El era atunci într-o situaţie mult mai critică decât aceea a lui Isus. De fapt, potrivit cu Geneza 3,15, în orele acelea, lui Satana i se zdrobea capul, sigilându-i-se soarta pentru totdeauna, în timp ce toată suferinţa lui Hristos, urmată de moarte, însemna numai zdrobirea unui călcâi de către Satana. Ştia şi el făgăduinţa din Eden şi poate că se gândea la ea. Având în vedere posibilitatea învierii, care chiar a avut loc a treia zi după răstignire, este absolut adevărat că lui Isus I se zdrobea doar călcâiul.

Se poate observa dilema lui Satana în timpul răstignirii lui Hristos. Aşa cum s-a arătat, prin asasinare, Isus era ca împuns în călcâi, dar şarpelui i se zdrobea capul. Isus o termina victorios, chiar crucea era o mare victorie, dar Satana primea lovitura de graţie pentru totdeauna. Acest paradox e foarte interesant – Isus accepta înfrângerea ca să biruiască, Satana avea un succes fatal, el câştiga ca să piardă. Isus a venit pentru ca, „prin moarte, să-l nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul” (Evr 2,14).

Prin urmare, aceasta era marea dilemă a lui Satana: (01) El ar fi vrut să-L vadă pe Hristos murind, pentru că Îl urâse de multă vreme, chiar din cer, şi el a orchestrat crucificarea Mântuitorului. (02) Ştia foarte bine că, prin moartea Sa, Hristos va obţine biruinţa totală asupra diavolului, oferind astfel oamenilor singurul mijloc de mântuire, şi acest lucru îl înspăimânta.

Pag

e12

9

De aceea toate provocările, chinuirile fizice şi sufleteşti, batjocurile de tot felul şi, în cele din urmă, chiar somarea de a coborî de pe cruce. Era ultima încercare a lui Satana de a obţine ceva. Dacă nu-L poate face să păcătuiască şi să moară ca un păcătos, atunci să nu moară deloc şi să plece în cer. Şi într-un caz şi în altul, planul de mântuire ar fi eşuat, păcătoşii ar fi fost pierduţi pe veci, iar el, răzvrătitul, şi-ar fi continuat existenţa.

Satana a încercat şi mai înainte să-L oprească pe Isus de la marele sacrificiu, pentru ca lumea să fie pierdută. A făcut-o într-un mod diplomat şi nu prea la cea de a treia ispitire în pustie, când „L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis: ‚Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie’” (Mat 4,8.9). Dar Isus i-a răspuns: „Pleacă, Satano! Căci este scris: ‚Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti’” (versetul 10).

„Misiunea lui Hristos nu putea fi îndeplinită decât prin suferinţă. În faţa Lui era o viaţă de durere, dificultăţi şi conflicte şi o moarte înjositoare. El trebuia să poarte păcatele lumii întregi. Trebuia să îndure separarea de iubirea Tatălui Său. Acum, ispititorul se oferea să renunţe la puterea pe care o uzurpase. Hristos S-ar fi putut elibera de viitorul groaznic prin recunoaşterea supremaţiei lui Satana. Însă, făcând aşa, însemna că cedeze biruinţa în marea controversă. Satana păcătuise în cer prin încercarea de a se înălţa mai pe sus de Fiul lui Dumnezeu. Dacă el ar învinge acum, acesta ar fi triumful rebeliunii.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 129)

Mai târziu, diavolul s-a folosit de un ucenic, nu de Iuda, ci de Simon Petru, şi nu, nu când L-a tăgăduit pe Domnul, ci mai înainte, când a exprimat o dorinţă în aparenţă bună: „De atunci încolo, Isus a început să le spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor, că are să fie omorât şi că a treia zi are să învieze. Petru L-a luat de o parte şi a început să-L mustre, zicând: ‚Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!’ Dar Isus S-a întors şi i-a zis lui Petru: ‚Înapoia Mea, Satano! Tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor!’” (Mat 16,21-23)

Petru s-a lămurit mai târziu de necesitatea morţii ispăşitoare a Mântuitorului şi s-a exprimat astfel: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn” (1 Pet 2,24). Şi tu, Simone, ai încercat să-L convingi pe Domnul să nu le poarte! De fapt, ca în alte ocazii, tu nu ştiai ce spui. Nu tu vorbeai, ci Satana vorbea prin tine, de aceea Hristos ţi-a răspuns aşa cum ţi-a răspuns. Ai încercat să-L convingi să nu meargă la cruce? Ce se întâmpla atunci cu noi?

Chiar în Grădina Ghetsimani, Satana a încercat să-L abată pe Isus de la misiunea Sa. Iată ce ne spune Spiritul Profetic: „Datorită implicaţiilor conflictului ce-I stătea înainte,

Pag

e13

0

sufletul lui Hristos s-a umplut de teama separării de Dumnezeu. Satana I-a spus că, dacă Se face garantul unei lumi păcătoase, separarea va fi eternă. El va fi identificat cu împărăţia Satanei şi nu va mai fi niciodată una cu Dumnezeu. Şi ce avea să fie câştigat prin jertfa Sa? Cât de lipsită de nădejde apărea vina şi nerecunoştinţa oamenilor! Satana a descris în faţa Răscumpărătorului situaţia în cele mai negre culori: Poporul care pretinde a fi deasupra tuturor celorlalte în privinţa avantajelor temporale şi spirituale Te-a respins. Ei încearcă să Te distrugă pe Tine, temelia, centrul şi pecetea făgăduinţelor făcute lor ca popor special. Unul din propriii Tăi ucenici, care a ascultat învăţăturile Tale, care a fost printre cei dintâi în activităţi bisericeşti, Te va trăda. Unul din urmaşii Tăi cei mai zeloşi Te va tăgădui. Toţi Te vor părăsi. Întreaga fiinţă a lui Hristos se îngrozea la gândul acesta.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 687)

Un adevărat şi total succes pentru Satana ar fi fost dacă ar fi reuşit să-L determine pe Hristos să păcătuiască şi apoi să fie răstignit, sau chiar fiind pe cruce, să zică ceva în mod furios, să rostească măcar un cuvânt păcătos sau să Se îndoiască de dragostea Tatălui Său, protestând cumva, şi apoi să moară. Groaza lui Satana era că Isus cel fără păcat va muri fără să păcătuiască, iar acest lucru nu dorea să se întâmple. Dacă L-ar fi putut conduce la păcat şi aşa să moară, triumful său ar fi fost autentic şi total. Hristos ar fi fost pierdut, despărţit pentru totdeauna de Tatăl şi nici nu ar mai fi înviat. Atunci nu ar fi mai existat mântuire. Pentru nimeni.

Ce bine că nu a fost aşa! Pentru un singur păcătos, El ar fi rămas pe cruce – dar e vorba nu de unul singur, ci de miliarde! În cele din urmă, crucea a ajuns goală, dar numai pentru că răstignitul a plâns ultima lacrimă pentru durerea lumii, pentru că a părăsit crucea numai mort, a înviat şi S-a înălţat la cer, ca să pregătească locaşuri tuturor celor răscumpăraţi prin jertfa crucii.

Triumful lui Satana la cruce a fost numai aparent, numai parţial, a fost un bumerang. Se poate trăi fără un călcâi, chiar fără amândouă, dar nu fără cap, şi cap era ce pierdea Satana acolo. Iată un dublu paradox: „biruind”, Satana a fost biruit; „fiind biruit”, Hristos a biruit.

Care ar fi fost pierderile în cazul că El S-ar fi dat jos de pe cruce, aşa cum Îi cereau oamenii inspiraţi de Satana? S-ar fi pierdut următoarele beneficii rezultate din moartea Sa pe cruce: (01) confirmarea dreptăţii lui Dumnezeu (Apoc 15,3); (02) demonstrarea perpetuităţii legii lui Dumnezeu şi satisfacerea pretenţiilor ei (Rom 8,3.4); (03) primirea de către păcătoşi a iertării păcatelor (Efes 1,7); (04) restabilirea armoniei universale (Col 1,19.20); (05) demascarea, biruirea şi nimicirea diavolului şi a îngerilor lui (1 Ioan 3,8; Evr 2,14); (06) smulgerea pământului din mâinile uzurpatorului şi restituirea lui în mâinile celor mântuiţi (Dan 7,27; Mat 5,5; Apoc 11,15).

Pag

e13

1

Mântuitorul nu S-a pogorât de pe cruce, nici la sugestiile lor, nici din proprie iniţiativă; nici atunci, nici mai târziu, niciodată. Alţii L-au pus pe cruce, alţii L-au pogorât. Iniţiativa pogorârii trupului Său de pe cruce a fost a lui Iosif din Arimatea, precis nu singur, dar nu există niciun text care să spună că ucenicii ar fi participat. Pictorul italian Perugino şi-a imaginat acest lucru şi a realizat, în anul 1495, o pictură cu titlul „Pogorârea de pe cruce!”

Trupul lui Isus a fost coborât de pe cruce, dar numai după consumarea jertfei şi realizarea până la capăt a planului de mântuire, după ce El a strigat „‚S-a isprăvit!’, apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul” (Ioan 19,30). Iată ce zice evanghelia mai departe: „De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci era ziua pregătirii şi ziua aceea de Sabat era o zi mare – iudeii l-au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce” (versetul 31).

„Spre seară, a venit un om bogat din Arimatea, numit Iosif, care era şi el un ucenic al lui Isus. El s-a dus la Pilat şi i-a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea. Iosif a luat trupul, l-a înfăşurat într-o pânză curată de in şi l-a pus într-un mormânt nou, al lui însuşi, pe care-l săpase în stâncă. Apoi, a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului şi a plecat” (Mat 27,57-60).

Iată un alt raport al înmormântării lui Isus: „După aceea, Iosif din Arimatea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, l-a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci şi a luat trupul lui Isus. Nicodim, care la început se dusese la Isus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe. Au luat deci trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape. În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. Din pricină că era ziua pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape, L-au pus acolo pe Isus” (Ioan 19,38-42).

În cartea The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, paginile 773-774, se arată că „Ioan era îngrijorat în legătură cu înmormântarea Maestrului său”, când Iosif din Arimatea s-a arătat cu ordinul lui Pilat privitor la trupul lui Isus, iar Nicodim a adus amestecătura costisitoare de smirnă şi aloe pentru îmbălsămarea acelui trup. Apoi, scriitoarea zice: „În timp ce ucenicii se temeau să se arate pe faţă ca fiind urmaşii Lui, Iosif şi Nicodim au venit cu curaj în ajutorul lor.” În continuare: „Cu atenţie şi respect, ei au îndepărtat cu mâinile lor trupul lui Isus de pe cruce. Lacrimile lor de simpatie au căzut imediat când au privit la trupul Său rănit şi sfâşiat. Iosif poseda un mormânt nou, săpat în stâncă. Pe acesta îl rezervase pentru sine, însă era lângă Golgota şi acum l-a pregătit pentru Isus. Trupul, împreună cu miresmele aduse de Nicodim, a fost înfăşurat cu grijă într-o pânză de in şi Răscumpărătorul a fost dus la mormânt. Acolo, cei trei ucenici au îndreptat membrele deformate şi I-au strâns mâinile rănite pe pieptul lipsit de viaţă.” Cei trei ucenici erau, e clar: Ioan, Iosif şi Nicodim.

Pag

e13

2

În oraşul german Baden-Baden, am vizitat cândva împreună cu soţia atelierul unui sculptor. Avea expuse o mulţime de sculpturi din aramă, mai mici sau mai mari. Mi-au reţinut atenţia trei cruci, aflate alături pe o masă, fiecare cam de 50 de centimetri înălţime. Pe cea dintâi, răstignitul îşi smulsese mâna dreaptă din cui, iar cuiul era aşezat la piciorul crucii; mâna eliberată încerca să scoată al doilea cui, cel de la mâna stângă. Pe a doua cruce, ambele mâini erau libere, iar crucificatul smulgea cuiul al treilea, cel de la picioare; primele două cuie erau la piciorul crucii. A treia cruce era goală: cele trei cuie erau aşezate la piciorul crucii, iar răstignitul, eliberat, dispăruse.

L-am întrebat pe sculptor ce a vrut să spună prin creaţia sa – însemna un îndemn ca omul să se elibereze singur? „Nu”, a răspuns el, „după 2000 de ani, Isus Se întreabă, văzând nepăsarea lumii, dacă răstignirea Lui a avut vreun rost. Astfel, El s-a decis să abandoneze.”

Oricât de dureroasă a fost pentru Hristos răstignirea, perseverenţa Sa până la moarte (”S-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce”, Filip 2,8) înseamnă pentru noi mântuire şi mult mai mult decât mântuire.

Ce bine a făcut Mântuitorul că nu a ascultat de sirene, că nu S-a pogorât de pe cruce! Pentru această decizie, cu urmările ei dureroase, costisitoare şi înspăimântătoare, dar binecuvântate pentru noi, Îi vom mulţumi în vecii vecilor. Îi mulţumim şi acum. Amin!

„Pe cruce răstignit, pe cruce răstignit, Isus a pătimit, ca prin a Lui jertfire, s-avem noi mântuire prin sângele Lui ce-a curs. Murind El pentru noi ne-a deschis o cale spre cer. Priviţi spre Isus! Ferice noi să fim şi Lui să-I mulţumim, căci Hrist ne-a mântuit şi totul El ne-a dăruit. Primiţi pe Domnul şi-n El vă-ncredeţi. Lăsaţi-L a lucra în voi spre-a vă forma cum e voinţa Sa.” (Cântarea numărul 431 din Imnuri creştine, ediţie veche)

* * * *

Cântarea de deschidere, 43: „Mulţumiţi lui Dumnezeu!”

Pag

e13

3

Cântarea de închidere, 77: „Iubit-ai, Doamne, întreaga omenire!”

Pag

e13

4

„CĂTRE CRUCE PRIVIM”

Capitolul 18 din Faptele apostolilor începe astfel: „După aceea, Pavel a plecat din Atena şi s-a dus la Corint.” După înţeleapta expunere teologică din Areopag, care a produs rezultate modeste în materie de convertiri, apostolul s-a dus la Corint cu hotărârea fermă de a proceda cu totul altfel: „Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit” (1 Cor 2,2). Dacă miracolul crucii nu-i duce pe oameni la pocăinţă, nimic altceva nu o va face.

Aceasta este înţelepciunea superioară de care toţi credincioşii şi propovăduitorii Cuvântului divin au nevoie: privirea continuă spre cruce. Iată chemarea aceasta pusă în versuri de rară frumuseţe şi pietate:

„Într-un tainic apus, Cineva a murit, Ca eu, suflet pierdut, să trăiesc; Pe cărarea spre cruce, senin a păşit, De durerea Lui azi mi-amintesc.

Către cruce privim, către cruce privim, Cât de mult pentru noi a luptat! Darul Lui e divin, darul Lui e sublim, El păcatul pe lemn ne-a purtat.”

Există unele atitudini extreme faţă de crucea Domnului Isus Hristos, în ipostază materială sau metaforică: (01) Negarea ei ca atare. Începând din anul 1930, „Martorii lui Iehova” au susţinut că Hristos nu a murit pe o cruce, ci pe un stâlp de tortură, pentru că stauros din Noul Testament se referă atât la o cruce, cât şi la un stâlp. Să ne gândim: pe un stâlp putea fi legat, ca aceia care au fost arşi pe rug. Dar Biblia ne spune că lui Isus I-au bătut cuie în mâini, aşa că nu putea fi doar un stâlp, ci o cruce. Toată această strădanie, de a dovedi că nu era o cruce, e mult zgomot pentru nimic, ridicat la rang de doctrină biblică. (02) Considerată o absurditate: „Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării” (1 Cor 1,18). „. . . dar noi Îl propovăduim pe Hristos cel răstignit, care . . . pentru neamuri este o nebunie” (versetul 23). (03) Privită ca o pricină de poticnire: „. . . dar noi Îl propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire” (1 Cor 1,23). (04) Făcută obiect de idolatrie. Când poporul Israel, călătorind spre ţara sfântă, „şi-a pierdut răbdarea pe drum şi a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise”, Dumnezeu a trimis nişte şerpi înfocaţi care i-au muşcat pe unii din popor şi aceştia au murit. Moise a strigat către Domnul şi a primit instrucţiunea să facă un şarpe de aramă,

Pag

e13

5

pe care să-l spânzure de o prăjină şi toţi cei muşcaţi de şerpi care vor privi la el vor trăi (vezi Numeri 21,4-9). Şarpele de aramă era un tip al răstignirii Domnului Isus, aşa cum El Însuşi i-a spus lui Nicodim (vezi Ioan 3,14.15). Obiectul şarpe de aramă a fost păstrat ca amintire, dar a ajuns să fie adorat; despre împăratul Ezechia se spune: „A îndepărtat înălţimile, a sfărâmat stâlpii idoleşti, a tăiat Astarteele şi a sfărâmat în bucăţi şarpele de aramă pe care-l făcuse Moise, căci copiii lui Israel arseseră până atunci tămâie înaintea lui; îl numeau Nehuştan” (2 Împ 18,4). Observăm cum un obiect bun, care fusese folosit la porunca lui Dumnezeu în mod salvator într-o împrejurare dată, a ajuns un idol.

Cândva, copiii adventiştilor erau bătuţi în şcoli pentru că nu-şi făceau semnul crucii şi pentru că nu sărutau crucea. Pentru cei mai mulţi indivizi care îşi zic creştini, crucea Domnului Isus înseamnă un obiect, de lemn sau de metal, pe care îl sărută, la care se închină, pe care îl adoră. Cum s-a ajuns aici?

În cartea sa intitulată Declinul şi căderea imperiului roman, istoricul Gibbon scrie că, în anul 312, Constantin cel Mare a pretins că o cruce luminoasă i-a apărut pe cer la prânz şi i s-a promis că acel semn îi va garanta biruinţa în lupta cu rivalul său Maxentius: Vinces in hoc – Vei învinge prin aceasta.

Printre relicvele păstrate de Biserica Romano-Catolică, şi despre care se susţine a fi autentice, se află părţi din crucea Domnului Isus, în mari cantităţi; se pretinde că au fost recuperate chiar cuiele cu care El a fost ţinuit pe cruce. Teologul catolic Erasmus, din secolul al 16-lea, a scris în mod sarcastic despre proliferarea relicvelor şi despre numărul de clădiri care s-ar fi putut construi din lemnul ce se pretindea a fi de la crucea folosită pentru răstignirea Domnului Isus.

Astfel, crucea a devenit obiect de adorare şi gest de închinare şi binecuvântare. A intenţionat sau a cerut Mântuitorul ca oamenii să facă aşa? De altfel, crucea pe care a fost ucis Isus a fost un obiect de tortură: la ce bun să fie venerată? Dar dacă El ar fi fost omorât prin spânzurare sau cu pietre, prin otrăvire sau cu pumnii? Ce ar fi venerat oamenii atunci? O spânzurătoare, pietre, otrăvuri, pumni? Ce ar fi venerat ei în cazul aruncării Lui de pe o clădire sau ucidere prin înfometare sau înecare? Să nu se uite că descrierea suferinţelor Sale în cărţile profetice nu era predestinare, ci previziune; urma să fie străpuns şi aşa s-a profetizat, cum avea să fie. Dacă ar fi fost ucis altfel, modul acela ar fi fost amintit în profeţie.

E. Lonnie Melashenko şi John Thomas McLarty au făcut o descriere detaliată a felului cum se proceda la răstignire: „Fenicienii au inventat crucificarea. Era faza finală în căutarea de către ei a execuţiei perfecte. Moartea prin suliţă, fierbere în ulei, tragere în ţeapă, înecare, asfixiere, strangulare, ardere – toate acestea fuseseră încercate. Le lipsea însă necesara ruşine şi erau prea rapide. Crucificarea era ideală. Era ruşinoasă. Victimele erau dezbrăcate complet şi atârnate în văzul tuturor. Adesea, erau biciuite înainte de a fi răstignite. Pe cruce, muştele, ţânţarii, furnicile se alăturau oamenilor la torturarea celui răstignit. Crucificarea era minunat de lentă; moartea nu aducea uşurare

Pag

e13

6

prea repede. Vulturii şi alţi consumatori de cadavre aşteptau în apropiere.” (Stand at the Cross and Be Changed/Staţi la cruce şi fiţi schimbaţi, pagina 10)

„Romanii au perfecţionat invenţia feniciană. Odată, după eşuarea unei răscoale conduse de sclavul Spartacus, ei au răstignit 6.000 de bărbaţi într-o singură zi, înşirând crucile acestora de-a lungul a 100 de mile de drum de la Capua la Roma. Când a venit rândul lui Isus să fie răstignit în acea vineri după-amiază, El era doar o altă cifră în rutina interminabilă a executorilor Săi. L-au trântit la pământ; soldatul cu ciocanul şi-a aşezat genunchiul pe antebraţul lui Isus, pipăind cu degetul ca să găsească spaţiile moi, mai joase, dintre oase. Cuiele erau lungi de 12,7 centimetri. Câteva lovituri puternice cu ciocanul le-au înfipt în lemn. Predicatorul a fost fixat pe amvonul Său. Soldaţii, mormăind, au ridicat amvonul şi pe predicator şi L-au împins pe Cel neprihănit în groapa pregătită.” (Ibid.)

Iată mărturia Spiritului Profetic: „Crucea era asociată cu puterea Romei. Era instrumentul celei mai crude şi mai umilitoare forme de moarte. Celor mai ordinari criminali li se cerea să-şi ducă crucea la locul de execuţie şi, adesea, când crucea era pe cale de a fi aşezată pe umerii lor, ei se opuneau în mod violent şi cu disperare, până când erau biruiţi, iar instrumentul de tortură era legat deasupra lor.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, paginile 416-417)

Că Isus a fost răstignit pe o cruce, Scripturile Noului Testament o spun cu claritate: - „Ei au strigat din nou: ‚Răstigneşte-L!’” (Marcu 15,13; greceşte staurotheto, verb provenind de la substantivul stauros = cruce, deci „să fie crucificat!”) - „Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul zis al ‚Căpăţânii’, care în evreieşte se cheamă ‚Golgota’” (Ioan 19,17). - „Pe când ieşeau afară din cetate, l-au întâlnit pe un om din Cirene, numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Isus” (Mat 27,32).

O mulţime de alte texte folosesc termenul „cruce”: - „Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii” (Ioan 19,19). - „Pogoară-Te de pe cruce!” (Mat 27,40) - „Să Se pogoare acum de pe cruce!” (Mat 27,42) - „De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului . . .” (Ioan 19,31). - „A suferit crucea, a dispreţuit ruşinea” (Evr 12,2). - „S-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce” (Filip 2,8).

Unele texte folosesc termenul „lemn” în loc de „cruce”:

Pag

e13

7

- „El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn” (1 Pet 2,24; aici, în engleză este tradus cu „tree” = pom). - „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: ‚Blestemat e oricine este atârnat pe lemn’” (Gal 3,13; în engleză, din nou este folosit termenul pentru „pom”). Textul este preluat din Deuteronom 21,22.23: „. . . spânzurat de un lemn, trupul lui să nu stea noaptea pe lemn, ci să-l îngropi în aceeaşi zi, căci cel spânzurat este blestemat înaintea lui Dumnezeu.”

Termenul grecesc xulon, folosit în aceste două texte, poate fi tradus fie cu „lemn”, fie cu „pom”. Dar aceasta nu justifică traducerea cu „stâlp”, deoarece, aşa cum am văzut, există o mare mulţime de texte unde se foloseşte termenul „cruce”. Concluzia corectă este că a fost o cruce de lemn, adică lemn de pom, două bare încrucişate în poziţie perpendiculară, pe cea verticală atârnând corpul, iar pe cea orizontală fiind pironite mâinile celui răstignit.

În Ioan 19,17, se spune: „Isus, ducându-Şi crucea . . .”, iar în Matei 27,32, se arată că, „pe când ieşeau afară din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene numit Simon şi l-au silit să ducă crucea lui Isus.” Cum se rezolvă dilema aceasta: Isus Şi-a dus singur crucea sau I-a dus-o Iosif din Cirene? Ne explică Spiritul Profetic: „Când Isus a trecut de poarta curţii lui Pilat, crucea care fusese pregătită pentru Baraba a fost pusă pe umerii Săi răniţi şi însângeraţi. Doi tovarăşi ai lui Baraba urmau să sufere moartea odată cu Isus şi asupra lor au fost, de asemenea, aşezate cruci. Povara Mântuitorului era prea grea pentru El în starea Lui slăbită şi suferindă. . . . Când, după cea a doua biciuire, crucea a fost aşezată asupra Lui, natura omenească n-a mai putut suporta. El a căzut leşinat sub povară.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, paginile 741-742)

„În timpul acesta, un străin, Simon din Cirene, întorcându-se de la câmp, întâlneşte mulţimea. El aude batjocurile şi expresiile murdare ale gloatei; aude cuvintele repetate în mod dispreţuitor: ‚Faceţi loc pentru Împăratul iudeilor!’ Se opreşte uimit de scena aceea şi, în timp ce îşi exprimă compătimirea, ei pun mâna pe el şi îi pun crucea pe umeri. Simon auzise despre Isus. Fiii săi credeau în Mântuitorul, dar el însuşi nu era ucenic. Purtarea crucii până la Golgota a fost o binecuvântare pentru Simon şi, după aceea, el a fost întotdeauna recunoscător pentru acest act providenţial. L-a făcut să ia asupra sa crucea lui Hristos de bună voie şi să stea mereu voios sub povara ei.” (Ibid., pagina 742)

„Sosind la locul execuţiei, deţinuţii au fost legaţi de instrumentele de tortură. Cei doi tâlhari s-au zbătut în mâinile celor ce i-au fixat pe cruci, dar Isus nu a opus nicio rezistenţă.” (Ibid., pagina 744)

În Galateni 6,12, apostolul Pavel vorbeşte despre nişte iudei, care făceau orice, „numai ca să nu sufere ei prigonire pentru crucea lui Hristos.” În versetul 14, autorul vorbeşte despre sine: „În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu

Pag

e13

8

crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume.” De asemenea, în Galateni 2,20: „Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc.” Pavel se mişca, nu era pironit pe o cruce materială, dar el se considera „răstignit împreună cu Hristos”. Astfel, de la obiectul de lemn numit „cruce”, reprezentând suferinţa trupească aducătoare de moarte, s-a ajuns la metafora „cruce”, suferinţa pentru Hristos, pentru credinţă, împărtăşirea în suferinţele Sale.

Ori de câte ori vorbim, în studii, discuţii, predici, poezie, muzică, despre crucea lui Hristos, ne referim la jertfa Sa mântuitoare. Când ne referim la crucea noastră, aşa cum a zis Isus, „dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze” (Luca 9,23), vorbim despre consacrare, jertfire de sine, lupta zilnică a credinţei, cu toate dificultăţile şi riscurile ei.

Aşa cum am văzut, în Galateni 6,14, Pavel zice că nu are de gând să se laude cu altceva, decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos. Această lăudare înseamnă acceptare, preocupare, identificare cu, proslăvire. Iată ideea aceasta amplificată în următoarele citate din Spiritul Profetic:

„Renunţând la bizuirea pe sine, putem privi la crucea de pe Golgota, zicând: ‚Neputând s-aduc nimic, / Lângă crucea Ta azi pic.’” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 317)

„Când păcătosul, atras de puterea lui Hristos, se apropie de crucea înălţată şi se prosternează în faţa ei, se realizează o nouă creaţiune. O inimă nouă îi este oferită. El devine o făptură nouă în Hristos Isus.” (Christ’s Object Lessons/Parabolele Domnului Hristos, pagina 163)

„Moartea lui Hristos dovedeşte marea iubire a lui Dumnezeu pentru om. Ea e garanţia mântuirii noastre. Înlăturarea crucii de la creştin ar fi ca ştergerea soarelui de pe cer. Crucea ne apropie de Dumnezeu, împăcându-ne cu El.” (The Acts of the Apostles/ Faptele apostolilor, pagina 209)

„Dacă vrem ca, în cele din urmă, să fim mântuiţi, trebuie să învăţăm lecţia răbdării şi a umilinţei la piciorul crucii.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 83)

„Crucea de pe Golgota este imprimată pe fiecare bucată de pâine. E reflectată în orice izvor de apă.” (Ibid., pagina 660)

„Mica noastră lume este un manual de studiu pentru univers. Planul minunat al harului divin, taina iubirii salvatoare, reprezintă tema în care ‚îngerii doresc să privească’ şi va fi studiul lor de-a lungul veacurilor nesfârşite. Atât cei răscumpăraţi cât şi fiinţele necăzute vor găsi în crucea lui Hristos ştiinţa şi cântarea lor. Se va vedea că slava care străluceşte pe faţa lui Isus este slava iubirii care se jertfeşte.” (Ibid., paginile 19-20)

Pag

e13

9

„Taina crucii explică toate celelalte taine. În lumina ce izvorăşte de la Golgota, însuşirile lui Dumnezeu, care ne-au umplut de teamă şi veneraţie, apar frumoase şi atrăgătoare. Mila, gingăşia şi iubirea părintească sunt văzute ca fiind amestecate cu sfinţenie, dreptate şi putere.” (The Great Controversy/Tragedia veacurilor, pagina 652)

„Lumina care străluceşte de la cruce descoperă iubirea lui Dumnezeu. Iubirea Sa ne atrage la Sine. Dacă nu ne opunem acestei atracţii, vom fi conduşi la piciorul crucii în pocăinţă pentru păcatele care L-au răstignit pe Mântuitorul. Atunci, Spiritul lui Dumnezeu produce, prin credinţă, o nouă viaţă în suflet. Gândurile şi dorinţele sunt aduse în ascultare faţă de voinţa lui Hristos. Inima, mintea sunt create din nou după chipul Aceluia care lucrează în noi ca să-Şi supună toate lucrurile. Atunci, legea lui Dumnezeu este scrisă în minte şi inimă şi noi putem zice împreună cu Hristos, ‚Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule.’” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 176)

Conştient de riscul pierderii acestei experienţe, apostolul Pavel se ferea de înălţarea de sine, „ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică” (1 Cor 1,17). Exact! Pentru ca nu cumva crucea lui Hristos să devină zadarnică pentru vreunul din noi, să facem ce ne învaţă foarte clar şi frumos versurile cântării următoare:

„Merg pe drumul vieţii lung, Pietre aspre mă străpung, Ca-ndoiala s-o alung, Cad zdrobit la cruce.

Cor: Cad zdrobit la cruce, Steaua ei străluce, Vreau să sorb lumina sa! Cad zdrobit la cruce.

Când privesc în jurul meu, Ce să cred, mă-ntreb mereu, Cu-ndoiala lupt din greu, Cad zdrobit la cruce.

Viaţa m-a minţit destul, Şi mi-e sufletul sătul, La-nşelări am fost credul, Astăzi cad la cruce.

Cad la cruce în genunchi, Şi sorb razele-i mănunchi, Strâng în braţe-al crucii trunchi, Pace ea mi-aduce.

Pag

e14

0

Ah, lumina ei o sorb, Iată, văd, nu mai sunt orb, Că-ndoiala, negru corb, Fuge de la cruce.”

(Cântarea numărul 48 din Trâmbiţe de Argint, Bucureşti, 1961)

* * * *

Cântarea de deschidere, 7: „Ţi-nalţ, Iehova-n veci cântare!”

Cântarea de închidere, 124: „Isus ne atrage spre crucea Sa”

Pag

e14

1

„DOAMNE, ADU-ŢI AMINTE DE MINE . . . !”

Ştim cu toţi că Domnul nostru Isus Hristos a fost răstignit între alţi doi bărbaţi. Unul din ei era bun, iar celălalt era rău. Nu! Amândoi erau tâlhari. În Isaia 53,12, citim că „a fost pus în numărul celor fărădelege.” Isus a fost crucificat în mijloc, ca şi când ar fi fost cel mai mare nelegiuit.

Să ne concentrăm acum atenţia asupra celorlalţi doi bărbaţi. Erau de profesie tâlhari. De data aceasta, unul era tâlhar bun, iar celălalt tâlhar rău. Încă nu. Ştiaţi că un timp amândoi L-au batjocorit pe Mântuitorul? Matei şi Marcu spun lucrul acesta; ascultaţi-i: „Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El Îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură” (Mat 27,44). „Cei răstigniţi împreună cu El, de asemenea, îşi băteau joc de El” (Marcu 15,32). Ioan nu zice nimic despre comportarea lor, doar că „acolo a fost răstignit şi, împreună cu El, au fost răstigniţi alţi doi, unul deoparte şi altul de alta, iar Isus la mijloc” (Ioan 19,18).

Evanghelistul Luca ne prezintă un raport cu totul diferit, pe care îl vom analiza în continuare. El zice: „Când au ajuns la locul numit ‚Căpăţâna’, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga” (Luca 23,33). Iată-L pe Făcătorul de bine răstignit între făcătorii de rele; ce satanic aranjament! Este interesantă această diferenţiere între informaţiile pe care ni le dau cei patru evanghelişti. Să comparăm: - Aşa cum am văzut deja, Ioan doar ne spune că, „împreună cu El, au fost răstigniţi alţi doi, unul de o parte şi altul de alta, iar Isus la mijloc” (Ioan 19,18). Nimic despre comportarea lor. - Matei ne spune că, „împreună cu El, au fost răstigniţi doi tâlhari, unul la dreapta şi celălalt la stânga Lui” (Mat 27,38), apoi adaugă informaţia că „tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El Îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură” (versetul 44). Deci, amândoi Îl batjocoreau. - Marcu spune că, „împreună cu El, au răstignit doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga Lui” (Marcu 15,27), adăugând, ca şi Matei: „. . . cei răstigniţi împreună cu El, de asemenea, îşi băteau joc de El” (versetul 32). La fel, amândoi Îl batjocoreau. - Luca nu ne spune că amândoi L-au batjocorit, ci îşi începe raportul cu privire la comportarea lor din momentul când aceasta s-a diferenţiat.

Care este situaţia: se contrazic evangheliştii între ei? În niciun caz, altfel Biblia nu ar mai fi Biblie. Ioan păstrează tăcere totală cu privire la comportarea tâlharilor, dar prin aceasta nu-i contrazice pe ceilalţi. Matei şi Marcu arată că amândoi L-au batjocorit, fără să se refere deloc la convertirea unuia; pur şi simplu, ei nu au înregistrat acest episod. De fapt, niciun evanghelist nu ne spune toate lucrurile. Luca păstrează tăcere asupra momentelor când amândoi Îl batjocoreau pe Domnul, dar începe relatarea din

Pag

e14

2

momentul în care există o deosebire între cei doi tâlhari. Fiecare a avut un scop cu raportul său şi a urmărit cu perseverenţă scopul acela.

Astfel, ţinând cont de ce au spus Matei şi Marcu, trecem la Luca şi constatăm o schimbare de atitudine la unul din cei doi tâlhari: de la batjocorirea lui Isus la o rugăciune adresată Lui; a zis mai târziu apostolul Pavel că, prin contemplare, noi suntem schimbaţi: „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Cor 3,18). Aici, cuvântul „slavă”, aplicat la Domnul, înseamnă caracter. Aşa evoluează caracterul sau se metamorfozează (în greacă metamorfumetha, adică „suntem schimbaţi”), prin îmbunătăţire progresivă: privind la Mântuitorul în credinţă, treptat devenim ca El.

„Pentru Isus, în agonia Sa pe cruce, s-a ivit o licărire de mângâiere. Era rugăciunea tâlharului pocăit. Amândoi oamenii care au fost răstigniţi împreună cu Isus rostiseră iniţial cuvinte de ocară la adresa Lui, iar unul, din cauza suferinţei, a devenit şi mai disperat şi mai sfidător. Dar nu aşa a făcut tovarăşul lui. Acest om nu era un criminal înrăit; el fusese condus pe căi rele prin asociaţii nefaste, dar era mai puţin vinovat decât mulţi din aceia care stăteau lângă cruce şi-L insultau pe Mântuitorul. El Îl văzuse şi Îl auzise pe Isus şi fusese convins de învăţăturile Sale, dar fusese îndepărtat de El de către preoţi şi conducători. Căutând să-şi înăbuşe convingerea, se aruncase tot mai adânc în păcat, până când a fost arestat, judecat ca un criminal şi condamnat să moară pe cruce.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 749)

„El fusese în compania lui Isus în sala de judecată şi pe drumul spre Golgota. Îl auzise pe Pilat declarând, ‚Eu nu găsesc nicio vină în El’ (Ioan 19,4). Observase comportarea Sa dumnezeiască şi iertarea compătimitoare, de către El, a celor ce-L torturau. Pe cruce, el vede cum mulţi religionişti vestiţi strigă, scoţând limba cu dispreţ, şi Îl ridiculizează pe Domnul Isus. Vede clătinările din cap. Aude cuvintele mustrătoare proferate de tovarăşul său de vinovăţie: ‚Dacă eşti Tu Hristosul, mântuieşte-Te pe Tine şi pe noi.’ Între trecători, el îi aude pe mulţi luând apărarea lui Isus. Îi aude repetând cuvintele Sale şi vorbind despre lucrările Sale. Convingerea sa că acesta este Hristosul revine. Întorcându-se către tovarăşul său de crime, el zice, ‚Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă?’” (Ibid., paginile 749-750)

Amândoi tâlharii L-au privit pe Isus răstignit, dar nu amândoi au fost schimbaţi. Numai privirea cu interes, cu atenţie, cu o aspiraţie sfântă, cu credinţă, produce fericita schimbare. Nimic altceva nu poate schimba atitudinea şi viaţa păcătosului decât privirea aceasta plină de credinţă la Hristos cel crucificat.

Este interesant de observat că tâlharul căit a fost singurul din locul acela care a declarat cu voce tare să Isus este nevinovat şi s-a referit la El ca Domn, venind în împărăţia Sa. Nu preoţii, nu mai marii norodului, nu alţii de acolo; doar un tâlhar în cursul executării sentinţei de moarte.

Pag

e14

3

Tâlharul convertit a vorbit de două ori: (01) Către tovarăşul său de arme (versetele 40 şi 41). Ce? - „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă?” - „Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre.” - „Omul acesta n-a făcut niciun rău.” Aceasta era evanghelizare. Imediat după ce şi-a schimbat atitudinea faţă de Hristos, păcătosul simte nevoia să vorbească despre Hristos cu alţi păcătoşi. (02) Către Domnul Isus (versetul 42): „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în împărăţia Ta!” Era uimitoare teologia tâlharului pocăit: Isus este Domn, este Împărat; el a vorbit despre cea de a doua venire a lui Isus în slavă şi s-a rugat ca să fie inclus în acea împărăţie de slavă.

„Tâlharii muribunzi nu mai au motive să se teamă de oameni. Dar asupra unuia din ei apasă convingerea că există un Dumnezeu de care să se teamă, un viitor care-l poate face să tremure. Şi acum, aşa pătat de păcat cum este, istoria vieţii lui este pe cale să se încheie. . . . Speranţa este amestecată cu teamă în glasul său, atunci când sufletul neajutorat, muribund, se aruncă în braţele unui Mântuitor muribund. ‚Doamne, adu-Ţi aminte de mine’, strigă el, ‚când vei veni în împărăţia Ta.’ Răspunsul a venit imediat. Dulce şi melodios era tonul, pline de iubire, compasiune şi putere, cuvintele: ‚Adevărat îţi spun ţie astăzi, vei fi cu Mine în paradis.’” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 750)

Deci, Isus a răspuns imediat la rugăciunea ce I-a fost adresată. I-a promis că da, va fi cu El în împărăţia Sa, în paradis. Nu la toate rugăciunile răspunsul vine imediat. Pentru acel muribund, care s-a deosebit net de toţi cei aflaţi acolo, răspunsul nu putea întârzia. Hristos a apreciat atitudinea lui şi a răsplătit-o pe loc. Prin aceasta, El le-a dovedit tuturor batjocoritorilor că El este încă Dumnezeu, capabil să ierte şi să mântuiască.

Cei mai mulţi cititori ai Bibliei şi teologi susţin că, în timpul cât Isus a fost mort, duhul Lui s-a dus în iad şi le-a predicat păcătoşilor de acolo, dar nu tuturor, numai celor care au trăit în timpul lui Noe. Ei îşi bazează învăţătura pe textul din 1 Petru 3,18-20, care zice: „Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete şi anume opt.”

Elemente ale învăţăturii false care nu există în text:

Pag

e14

4

- că propovăduirea aceea a avut loc în iad; - că duhul lui Hristos s-a dus acolo în timpul cât El a fost mort.

Înţelesul textului este simplu, dacă nu este rupt de restul Scripturii. În 1 Petru 1,10.11, acelaşi apostol ne spune că Duhul lui Hristos era în proorocii care au vorbit despre mântuirea ce urma să se arate. Aceasta înseamnă că Hristos a vorbit prin Noe către contemporanii săi, care erau sclavi ai păcatului, întemniţaţi în închisoarea lui Satana. Atunci li s-a propovăduit, prin profetul inspirat de Duhul lui Hristos, nu mai târziu, şi pe pământ, în timp ce erau vii, nu în iad, unor morţi. Cât timp a fost mort, Isus S-a comportat ca toţi morţii, nu a ştiut nimic, a dormit (vezi Eclesiastul 9,5.6.10). Şi unde a fost duhul Lui în timp ce zăcea în mormânt? Acolo unde l-a predat: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” (Vezi Luca 23,46)

Pentru a evita complicaţii inutile, trebuie făcută distincţie între Duhul Sfânt, prin care Isus le-a vorbit prin Noe antediluvienilor şi care i-a inspirat pe toţi profeţii, şi duhul Său, funcţionând ca fiinţă vie, cu natură omenească; pe acesta l-a predat în mâinile Tatălui. Astfel, Petru zice în 1 Petru 1,11: „Duhul lui Hristos, care era în ei”, la fel ca în Romani 8,9, „dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui”, sau în Galateni 4,6, „Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său”, sau în Filipeni 1,19, „prin ajutorul Duhului lui Isus Hristos.” În toate aceste texte este vorba despre Duhul Sfânt, care în Noul Testament este numit uneori Duhul lui Dumnezeu, adică al Tatălui, alteori Duhul lui Hristos. Este a treia Persoană a Dumnezeirii, iar cele trei Persoane divine Îşi aparţin reciproc. Dar duhul de natură antropologică este avut în vedere când se spune: „Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat” (Ioan 11,33); Duhul Lui şi duhul Lui.

Să revenim la dialogul dintre tâlharul pocăit şi Isus. Iată ce nu I-a cerut el lui Isus: - să-l elibereze de pe cruce (acest lucru îl cerea celălalt tâlhar, ca Isus să Se „mântuiască” pe Sine Însuşi şi pe ei, nu mântuire din păcat, ci de-crucificare); - să fie cu Isus în paradis în ziua aceea.

Făgăduinţa rostită de Isus apare, în traducerea Cornilescu, în această formă: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23,43). Aici nu este nicio virgulă, dar e folosită conjucţia „că”, inexistentă în textul grecesc. Alţi traducători redau aşa: „Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu mine în rai.”

Dacă luăm versiunea cealaltă, mai răspândită, fără un „că” înainte de „astăzi”, dar cu virgulă, constatăm că este o redare subiectivă şi neconformă cu textul original. În limba greacă a Noului Testament, nu au existat semne de punctuaţie, aşa că textul lui Cornilescu, fără „că”, ar fi corect, adică: „Adevărat îţi spun astăzi vei fi cu Mine în rai.” Dacă punem virgulă înainte de cuvântul „astăzi”, rezultă: „Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu Mine în rai.” Dacă însă punem virgula după cuvântul „astăzi”, rezultatul va fi: „Adevărat îţi spun astăzi, vei fi cu Mine în rai.”

Pag

e14

5

Ce se întâmpla în ziua aceea? Urma Isus să fie cu tâlharul în rai sau îi spunea? Incorect: astăzi vei fi cu Mine în rai. Corect: astăzi îţi spun, adică îţi promit: vei fi cu Mine în rai. De fapt, plasarea virgulei, într-un loc sau altul, este arbitrară şi nu rezolvă nimic, câtă vreme îi aparţine traducătorului şi nu provine din textul original. Traducătorul doar exprimă părerea sa.

Există o altă metodă de lămurire a dilemei (dacă este vreo dilemă) şi anume: să ne întrebăm dacă Isus a fost în cer în ziua aceea de vineri, când a murit. A treia zi, adică în ziua întâi a săptămânii, după ce a înviat, El a zis către Maria Magdalena: „Nu Mă ţine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru” (Ioan 20,17). Până duminică dimineaţa, Isus nu a fost în rai: s-a dus tâlharul singur? Nici el, pentru că nu a murit vineri; ostaşii au venit şi au zdrobit fluierele picioarelor celor doi tâlhari, când au fost daţi jos de pe cruce, ca să nu poată fugi (vezi Ioan 19,31.32). Se ştie că se mai chinuiau încă zile după răstignire. De ce a murit Isus atât de repede? S-a mirat şi Pilat (vezi Marcu 15,44.45). Moartea Sa a fost prematură, pentru că a fost cauzată de chinuri sufleteşti, groaza despărţirii de Tatăl Său I-a sfâşiat inima.

Făgăduinţa rostită de Isus corespundea exact cererii făcute: „Adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în împărăţia Ta!” Răspunsul însemna: „Da, când voi veni în împărăţia Mea, Îmi voi aduce aminte de tine, vei fi cu Mine în rai. Ţi-o spun astăzi, îţi promit astăzi, oricât de greu ar fi de crezut lucrul acesta, astăzi, când se pare că nu mai există nicio speranţă!”

Spiritul Profetic confirmă această interpretare: „Îţi spun astăzi, vei fi cu Mine în rai. Hristos nu a făgăduit că tâlharul va fi cu El în rai în ziua aceea. El Însuşi nu S-a dus în ziua aceea în rai. El a dormit în mormânt, iar în dimineaţa învierii a zis, ‚încă nu M-am suit la Tatăl Meu’ (Ioan 20,17). Însă, în ziua răstignirii, ziua de aparentă înfrângere şi întunecime, a fost dată făgăduinţa. ‚Astăzi’, în timp ce murea pe cruce ca un răufăcător, Hristos îl asigură pe sărmanul păcătos, ‚vei fi cu Mine în rai’.” (The Desire of Ages/ Hristos, Lumina lumii, pagina 751)

Pe dealul Golgota, au fost plantate trei cruci, au fost răstigniţi trei oameni: (01) cel nevinovat, fără de păcat, în mijloc; (02) un tâlhar care s-a pocăit şi a fost iertat, de o parte; (03) un tâlhar care nu s-a pocăit şi este pierdut, de cealaltă parte. În cei doi tâlhari putem vedea reprezentată întreaga lume. Nu există o a treia categorie.

Tâlharul nepocăit nu putea prezenta niciun merit înaintea Domnului. Dar nici cel pocăit nu avea niciun merit. Nu pe bază de merite personale va fi primit cândva în împărăţia cerurilor. Fără niciun merit omenesc. Prin har. Numai aşa. Dar har pe care l-a acceptat.

Pag

e14

6

Isus l-a asigurat pe un tâlhar că va fi cu El în împărăţia Sa, atunci când acea împărăţie va veni. Însă nimeni nu intră în împărăţia aceea fără a fi născut din nou din apă şi din Duh, aşa cum Mântuitorul i-a spus lui Nicodim: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3,5). A fost tâlharul, care I-a cerut lui Isus să-Şi aducă aminte de el, născut din nou, ca să poată intra în împărăţia cerurilor? Făgăduinţa pe care i-a dat-o Isus conduce la un răspuns afirmativ. Dar cum a fost el născut din nou? Din Duh da, dar nu din apă, nu pentru că respingea un astfel de botez, ci pentru că, din pricina circumstanţelor, acesta nu era posibil.

Acceptarea de către Mântuitorului a tâlharului pocăit nu face botezul inutil, cum pretind unii, pentru că Dumnezeu distinge între împotrivire şi imposibilitate. Se pare că Hristos a prevăzut, în mod implicit, această excepţie, când le-a spus ucenicilor: „Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit” (Marcu 16,16). Credinţa este indispensabilă, „cine nu va crede va fi osândit”, dar El nu a zis „cine nu va fi botezat va fi osândit”. Când acesta este posibil, devine indispensabil, dar Dumnezeu îl primeşte pe păcătosul convertit, când împrejurările fac imposibilă administrarea botezului, ca, de exemplu, într-un lagăr de concentrare unde orice manifestare religioasă este strict interzisă şi împiedicată.

Aşa cum a ales Pavel (vezi Galateni 2,20), noi toţi trebuie să fim răstigniţi împreună cu Hristos. Nu ca tâlharul, pentru asemenea motive, nu ca tâlharul, pe o cruce de lemn lângă aceea a lui Isus, situaţia nu se poate reproduce. Răstigniţi împreună cu El prin răstignirea preconizată pentru orice credincios: „Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească, împreună cu patimile şi poftele ei” (Gal 5,24). „Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat” (Rom 6,6.7).

Tâlharul primit de Hristos a fost răstignit cu forţa, apoi a acceptat situaţia creată. Pavel a ales să fie crucificat împreună cu Hristos. O crucificare fără El sau independentă de El ar fi legalistică şi nu ar conduce la niciun rezultat pozitiv, ar fi o mortificare de sine în felul pătimit de Martin Luther până la descoperirea adevărului îndreptăţirii prin credinţa în Mântuitorul. Dacă astăzi accept să fiu răstignit împreună cu Hristos, astăzi El îmi va da preţioasa asigurare a primirii în rândurile moştenitorilor împărăţiei Sale la vremea cuvenită, aşa cum ne rugăm: „Vie împărăţia Ta!”

* * * *

Cântarea de deschidere, 179: „’Naintea Ta, Isus Iubit!”

Cântarea de închidere, 180: „Aşa cum sunt eu vin la Tine”

Pag

e14

7

„SÂNGELE ACELUI OM”

De-a lungul Sfintelor Scripturi, se acordă o importanţă foarte mare sângelui şi modului de a-l trata, aşa cum multe texte atestă. Să considerăm, deocamdată, două din ele: „Numai carne cu viaţa ei, adică sângele ei, să nu mâncaţi. Căci voi cere înapoi sângele vieţilor voastre; îl voi cere înapoi de la orice dobitoc şi voi cere înapoi viaţa omului din mâna omului, din mâna oricărui om, care este fratele lui” (Gen 9,4.5). „Numai, vezi să nu cumva să mănânci sângele, căci sângele este viaţa” (Deut 12,23). Nu putem şti cum cere Dumnezeu sângele omenesc de la dobitoace, dar El a arătat în mod clar cum trebuie să fie tratate cazurile în care oamenii varsă sânge omenesc. El a înscris această oprelişte chiar în Decalog şi anume în porunca a şasea, care zice: „Să nu ucizi” (Exod 20,13).

În primele două texte, sângele este echivalat cu viaţa, şi pe bună dreptate, pentru că, atunci când într-un organism sângele nu mai circulă, acel organism este mort: „. . . viaţa ei, adică sângele ei . . .”; „. . . căci sângele este viaţa”. Nu este de mirare că Dumnezeu priveşte lucrurile aşa, pentru că El singur poate da viaţă, iar oamenii sunt făcuţi după chipul şi asemănarea Sa.

Pentru a sublinia sanctitatea aceasta a vieţii, Dumnezeu a introdus o serie de reglementări specificate în scrierile lui Moise, pentru sancţionarea celor vinovaţi: (01) În cazuri de vărsare de sânge omenesc: „Să nu primiţi răscumpărare pentru viaţa unui ucigaş vinovat de moarte, ci să fie pedepsit cu moartea” (Num 35,31). (02) În cazuri de imprudenţă fatală: „Când zideşti o casă nouă, să-ţi faci un pălimar împrejurul acoperişului, ca să nu aduci vină de sânge asupra casei tale, dacă s-ar întâmpla să cadă cineva de pe ea” (Deut 22,8). (03) În cazuri de blestemare a părinţilor: „Dacă un om oarecare blestemă pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea; a blestemat pe tatăl său sau pe mama sa: sângele lui să cadă asupra lui” (Lev 20,9). (04) În cazuri de nesocotire a închinării adevărate: „Dacă cineva din casa lui Israel junghie în tabără sau afară din tabără un bou, un miel sau o capră şi nu-l aduce la uşa cortului întâlnirii, ca să-l aducă dar Domnului înaintea cortului Domnului, sângele acesta va fi pus în socoteala omului aceluia; a vărsat sânge: omul acela va fi nimicit din mijlocul poporului său” (Lev 17,3.4). (05) În cazuri de adulter: „Dacă un om se culcă cu nevasta tatălui său . . ., omul acela şi femeia aceea să fie pedepsiţi cu moartea; sângele lor să cadă asupra lor” (Lev 20,11).

Pag

e14

8

(06) În cazuri de sodomie: „Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiţi cu moartea, sângele lor să cadă asupra lor” (Lev 20,13). (07) În cazuri de practicare a spiritismului: „Dar, dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort sau se îndeletniceşte cu ghicirea, să fie pedepsiţi cu moartea; să-i ucideţi cu pietre: sângele lor să cadă asupra lor” (Lev 20,27).

În aceste şapte texte, este arătată răspunderea celor care se fac vinovaţi de fărădelegi grave şi se foloseşte, în mod constant, sub diferite forme, ideea că sângele vinovaţilor va cădea asupra lor, asupra capului lor.

Iată acum cazuri individuale, în care aceste sancţiuni au fost aplicate sau s-a discutat despre ele: (01) Rahav: „Dacă vreunul din ei va ieşi pe poarta casei tale, ca să meargă afară pe uliţă, sângele lui va cădea asupra capului lui şi noi vom fi nevinovaţi; dar, dacă va pune cineva mâna pe vreunul din cei ce vor fi cu tine în casă, sângele lui va cădea asupra capului nostru” (Ios 2,19). (02) Abimelec: „Atunci, Dumnezeu a trimis un duh rău între Abimelec şi locuitorii Sihemului şi locuitorii Sihemului i-au fost necredincioşi lui Abimelec, pentru ca şi cruzimea săvârşită cu cei şaptezeci de fii ai lui Ierubaal să-şi ia pedeapsa şi sângele lor să cadă asupra fratelui lor Abimelec, care-i ucisese, şi asupra locuitorilor Sihemului, care-l ajutaseră să-i ucidă pe fraţii săi” (Jud 9,23.24). (03) Amalecit: „Şi David a zis: ‚Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta, fiindcă ai zis: ‚L-am omorât pe unsul Domnului!’” (2 Sam 1,16) (04) Baana şi Recab: „. . . şi, când nişte răi l-au ucis pe un om nevinovat, în casa lui şi în patul lui, cu cât mai mult îi voi cere sângele din mâinile voastre şi vă voi nimici de pe pământ” (2 Sam 4,11). (05) Ioab: „Domnul va face ca sângele lui să cadă asupra capului lui, pentru că i-a lovit pe doi bărbaţi mai drepţi şi mai buni decât el şi i-a ucis cu sabia . . . ., sângele lor să cadă peste capul lui Ioab şi peste capul urmaşilor lui pentru totdeauna” (1 Împ 2,32.33). (06) Şimei: „Să ştii bine că, în ziua când vei ieşi şi vei trece pârâul Chedron, vei muri. Atunci, sângele tău va cădea asupra capului tău” (1 Împ 2,37). (07) Cărturarii şi fariseii : „. . . ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între templu şi altar” (Mat 23,35).

Pag

e14

9

(08) Iudeii din Corint: „Fiindcă iudeii i se împotriveau şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat hainele şi le-a zis: ‚Sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum încolo, mă voi duce la neamuri’” (Fapte 18,6).

Apostolii au ascultat de porunca Domnului de a răspândi evanghelia, începând din Ierusalim şi aşa mai departe (vezi Matei 28,19.20; Fapte 1,8). Că şi-au făcut datoria au constatat chiar conducătorii poporului: „Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu-l învăţaţi pe norod în numele acesta? Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi căutaţi să aruncaţi asupra noastră sângele acelui om” (Fapte 5,28).

Apostolii umpluseră Ierusalimul cu învăţătura despre Hristos, dar nu era învăţătura lor, ci era aşa cum a zis Pavel despre Sfânta Cină: „Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat . . .” (1 Cor 11,23). Ei învăţaseră de la Maestrul lor ce-i învăţau pe oameni şi erau în permanenţă conduşi de Duhul Sfânt. Ei refuzau în mod categoric să înceteze lucrarea; nu le ceruse Domnul să ducă evanghelia până la marginile pământului?

Să ne ocupăm de plângerea conducătorilor, când au zis: „. . . căutaţi să aruncaţi asupra noastră sângele acelui om” (Fapte 5,28). Strigase Iuda cu disperare în faţa lor: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat” (Mat 27,4). Care a fost răspunsul lor? Nepăsător şi batjocoritor: „Ce ne pasă nouă? Treaba ta” (acelaşi verset). Nu era numai treaba lui Iuda, era a lui şi a lor, pentru că se uniseră la rău. Iată-i acum cum privesc cu nepăsare la cel care le făcuse jocul. „Iuda a aruncat arginţii în templu şi s-a dus de s-a spânzurat” (versetul 5). Atunci, „preoţii cei mai de seamă au strâns arginţii şi au zis: ‚Nu este îngăduit să-i punem în vistieria templului, fiindcă sunt preţ de sânge.’ Şi, după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia ‚Ţarina olarului’, ca loc pentru îngroparea străinilor. Iată de ce ţarina aceea a fost numită până în ziua de azi ‚Ţarina sângelui’” (versetele 6-8).

Hotărârea lor nu era secretă, pentru că, aşa cum a declarat Petru în cuvântarea sa după înălţarea Mântuitorului, „lucrul acesta a ajuns aşa de cunoscut de toţi locuitorii din Ierusalim, încât ogorul acela a fost numit în limba lor ‚Acheldama’, adică ‚Ogorul sângelui’” (Fapte 1,19).

Reţineţi toate aceste elemente: „am vândut sânge nevinovat”, „ce ne pasă nouă?” (de sângele nevinovat), arginţii „sunt preţ de sânge”, au cumpărat „Ţarina sângelui”. Sânge, sânge şi sânge. Preoţii cei mai de seamă şi acoliţii lor erau plini de sânge, de sângele nevinovat al Fiului lui Dumnezeu, şi, totuşi, încercau să se scuture de acea răspundere: voi „căutaţi să aruncaţi asupra noastră sângele acelui om”. Pilat îl declarase „sângele neprihănitului acestuia”; astfel, ei cereau să fie vărsat „sânge nevinovat” (cum a zis Iuda), „sânge neprihănit” (cum a zis Pilat).

Dregătorul Pilat şi-a declarat în mod repetat, în faţa norodului, nevinovăţia: „Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat

Pag

e15

0

mâinile înaintea norodului şi a zis: ‚Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!’” (Mat 27,24). Nu chiar aşa! Aceasta era o nevinovăţie închipuită, mai ales că el însuşi a declarat în faţa lui Isus: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul?” (Ioan 19,10). Acest lucru era adevărat: el avea putere din partea Romei să ia decizii în Iudea, sigur că nu era o putere nelimitată, el nu putea să justifice abuzuri, însă, până la orice verificare din partea Romei, el avea putere de decizie. Putea să-I dea drumul lui Isus, aşa cum a promis de câteva ori. Aşa cum am făcut căpitanul Lisias, care l-a trimis noaptea pe Pavel la Cezarea, protejat de multă armată, atunci când a aflat de conspiraţie împotriva lui (vezi Fapte 23,12-35).

Dar mai multă răspundere decât Pilat aveau iudeii, aşa cum Mântuitorul i-a spus-o clar: „De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat” (Ioan 19,11). Conducătorii poporului iudeu I-au întins curse în permanenţă; apoi, cu concursul lui Iuda, au pus mâna pe El şi, după o judecată sumară şi nedreaptă, L-au dat pe mâna lui Pilat, cerându-i acestuia să-L răstignească. Ideea răstignirii nu a venit de la Pilat, ci a fost strigată de gloate, la instigarea conducătorilor lor: „Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat noroadele să-l ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare” (Mat 27,20). „Dar preoţii cei mai de seamă au aţâţat norodul să-i ceară lui Pilat să le slobozească mai bine pe Baraba. . . . Pilat a vrut să facă pe placul norodului şi le-a slobozit pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit” (Marcu 15,11.15).

În predica din Ziua Cincizecimii, Petru arătase norodului partea lor de vină la uciderea Domnului vieţii: „. . . pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât, prin mâna celor fărădelege” (Fapte 2,23). La fel a zis în a doua predică, la poarta „Frumoasă” a templului: „Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, L-a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat în mâna lui Pilat şi v-aţi lepădat de El înaintea lui. . . . Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Neprihănit şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş. L-aţi omorât pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi suntem martori ai Lui” (Fapte 3,13-15).

Cu multă îndrăzneală i-a demascat şi înfierat Petru pe preoţi şi pe saduchei când a fost arestat împreună cu Ioan: „. . . s-o ştiţi toţi şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos în numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi” (Fapte 4,10). La fel au vorbit în Sinedriu apostolii când au fost arestaţi ca grup: „Dumnezeul părinţilor noştri L-a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorât, atârnându-L pe lemn” (Fapte 5,30).

„Căutaţi să aruncaţi asupra noastră sângele acelui om.” Ce eroare şi oroare!!! Sângele lui Hristos nu poate fi aruncat asupra nimănui. Nu ar avea niciun efect. Ar fi o profanare a acelui sânge şi un abuz împotriva individului respectiv.

Sângele Lui Hristos nu poate fi comercializat. A încercat cineva să-l vândă cu 30 de arginţi, dar până la urmă s-a lipsit de ei: Iuda „a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat

Pag

e15

1

preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor. . . . Iuda a aruncat arginţii în templu şi s-a dus de s-a spânzurat” (Mat 27,3.5). Toţi cei ce ar încerca să realizeze profituri pe seama sângelui lui Hristos vor suferi imense pierderi.

Dar poate sângele lui Hristos să fie profanat? Există un avertisment împotriva unei astfel de nelegiuiri: „Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce-L va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit . . .” (Evr 10,29).

Nu era însă adevărat că apostolii căutau să arunce asupra lor sângele Mântuitorului. Fusese propria lor alegere, împreună cu norodul, care strigase: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” (Mat 27,25). „Vina cea mai mare şi răspunderea cea mai grea aparţinea acelora care se aflau în cele mai înalte locuri în naţiune, depozitari ai oracolelor sacre pe care ei le trădau în mod josnic. Pilat, Irod şi soldaţii romani erau relativ ignoranţi cu privire la Isus. Ei au căutat să le facă pe plac preoţilor şi conducătorilor prin maltratarea Lui. Ei nu aveau lumina pe care naţiunea iudaică o primise cu atâta îmbelşugare. Dacă lumina le-ar fi fost dată soldaţilor, ei nu L-ar fi tratat pe Hristos aşa de crud cum au făcut-o.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 737)

„Când Pilat s-a declarat nevinovat de sângele lui Hristos, Caiafa a răspuns în mod sfidător, ‚Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.’ Cuvintele îngrozitoare au fost preluate de preoţi şi conducători şi repetate de gloată într-un urlet inuman de voci. Întreaga mulţime a răspuns şi a zis, ‚Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.’ Poporul Israel îşi făcuse alegerea. Arătând către Isus, ei ziseseră, ‚Nu omul acesta, ci Baraba.’ Baraba, tâlharul şi ucigaşul, era reprezentantul lui Satana. Hristos era reprezentantul lui Dumnezeu. Hristos fusese lepădat; Baraba fusese ales. Pe Baraba urmau să-l aibă. Făcând această alegere, ei l-au acceptat pe cel care de la început a fost un mincinos şi un ucigaş. Satana era conducătorul lor. Ca naţiune, ei aveau să acţioneze la ordinele lui. Aveau să facă lucrările lui. Aveau să suporte stăpânirea lui. Acel popor care l-a ales pe Baraba în locul lui Hristos avea să simtă cruzimea lui Baraba cât va dura lumea.” (Ibid., paginile 738-739)

„Privind la Mielul lovit al lui Dumnezeu, iudeii strigaseră, ‚Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.’ Strigătul acela îngrozitor s-a înălţat la tronul lui Dumnezeu. Sentinţa aceea, pronunţată asupra lor înşişi, era scrisă în ceruri. Rugăciunea aceea a fost ascultată. Sângele Fiului lui Dumnezeu era asupra copiilor lor şi asupra copiilor copiilor lor, un blestem perpetuu.” (Ibid., pagina 739)

Dacă în ţara lui Israel era descoperit un cadavru uman în câmp, se făceau măsurători, iar locuitorii din cetatea cea mai apropiată trebuia să depună un jurământ că nu s-au făcut vinovaţi de acea crimă (vezi Deuteronom 21,1-9). O viţea era sacrificată într-o vale, iar bătrânii din cetatea aceea îşi spălau mâinile pe viţea şi declarau: „‚Mâinile noastre n-au vărsat sângele acesta şi ochii noştri nu l-au văzut vărsându-se. Iartă, Doamne, pe

Pag

e15

2

poporul Tău Israel, pe care l-ai răscumpărat; nu pune sângele nevinovat în socoteala poporului Tău Israel.’ Şi sângele acela nu-i va fi pus în socoteală” (versetele 7-8). Iată o rugăciune a unor bătrâni temători de Dumnezeu.

Când Iona le-a sugerat corăbierilor să-l arunce pe el în mare pentru ca marea să se potolească faţă de ei, aceştia au acceptat să o facă, dar în mod şovăitor: „Atunci, au strigat către Domnul şi au zis: ‚Doamne, nu ne pierde din pricina vieţii omului acestuia şi nu ne împovăra cu sânge nevinovat! Căci Tu, Doamne, faci ce vrei!’” (Iona 1,14). Aceasta era o rugăciune a unor păgâni care abia aflaseră despre viul Dumnezeu.

Rugăciunile acestea două contrastează în mod izbitor cu urletele iudeilor, când şi-au asumat răspunderea pentru vărsarea sângelui lui Hristos, nu numai pentru ei, ci şi pentru urmaşii lor. Ce sânge! Ce răspundere! Şi ce oroare!

În comportarea conducătorilor şi a gloatei în ziua răstignirii lui Hristos trebuie citit şi un avertisment valabil pentru toţi păcătoşii. Toţi cei ce-L resping pe Mântuitorul cer, în mod inconştient, ca sângele Lui să fie asupra lor, făcându-se astfel răspunzători de acel sânge. Nu degeaba, într-o viziune descriind revenirea Mântuitorului, El apare „îmbrăcat cu o haină muiată în sânge” (Apoc 19,13). Haina aceea însângerată vorbeşte, aminteşte, acuză şi osândeşte: păcătoşii nepocăiţi Îl vor privi atunci pe Cel al cărui sânge l-au vărsat şi vor pieri la arătarea slavei Sale.

Indivizi şi grupuri de oameni îşi asumă o grea răspundere prin faptele lor, iar consecinţele nu întârzie să se manifeste: „Nu va trăi; a săvârşit toate aceste urâciuni, de aceea trebuie să moară. Sângele lui să cadă asupra capului lui!” (Ezec 18,13). Dar nu numai vinovaţii aceştia sunt răspunzători înaintea Cerului; vinovaţi pot fi şi cei avertizaţi de Dumnezeu de pericole şi străjerii care au sarcina de a avertiza: „. . . şi, dacă cel ce va auzi sunetul trâmbiţei nu se va feri şi va veni sabia şi-l va prinde, sângele lui să cadă asupra capului lui. Fiindcă a auzit sunetul trâmbiţei şi nu s-a ferit, de aceea sângele lui să cadă asupra lui” (Ezec 33,4.5). „Dacă însă străjerul va vedea venind sabia şi nu va suna din trâmbiţă şi dacă poporul nu va fi înştiinţat şi va veni sabia şi va răpi viaţa vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii lui, dar voi cere sângele lui din mâna străjerului” (versetul 6).

Există un risc şi pentru credincioşi. Când ei se adună pentru participare la Sfânta Cină, fără a face o pregătire corespunzătoare, urmarea este cea arătată de Pavel în 1 Corinteni 11,27: „De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului.” Vinovaţi sau nevinovaţi de un anumit sânge. Acceptând mântuirea prin sângele Celui ce a murit pentru noi pe crucea de pe Golgota, noi suntem eliberaţi de vina vărsării sângelui Său. Suntem salvaţi prin jertfirea de Sine a Mântuitorului şi avem viaţa veşnică în numele Lui.

Noul Testament arată în mod amănunţit binefacerile acelui sânge preţios:

Pag

e15

3

(01) Răscumpărarea din păgânism: „. . . aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri cu sângele scump al lui Isus Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană” (1 Pet 1,18.19). (02) Răscumpărarea pentru Dumnezeu: „. . . ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam” (Apoc 5,9). (03) Împărtăşire spirituală: „Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos?” (1 Cor 10,16) (04) Iertarea păcatelor: „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor” (Efes 1,7). (05) Curăţirea de păcate: „. . . sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat” (1 Ioan 1,7). (06) Spălarea de păcate: „. . . ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său” (Apoc 1,5). (07) Spălarea şi albirea hainelor: „. . . ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului” (Apoc 7,14). (08) Curăţirea cugetului: „. . . cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu!” (Evr 9,14) (09) Sfinţirea: „. . . ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său” (Evr 13,12). (10) Biruinţa: „Ei l-au biruit prin sângele Mielului” (Apoc 12,11). (11) Apropierea: „. . . aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos” (Efes 2,13). (12) Pacea: „. . . făcând pace prin sângele crucii Lui” (Col 1,20). (13) Intrarea la Dumnezeu: „. . . prin sângele lui Isus avem intrare slobodă în locul preasfânt” (Evr 10,19).

Aşa vom cânta în încheiere: „Sângele-Ţi vărsat Spală-al meu păcat,

Pag

e15

4

Inima-mi s-a curăţit, Isus m-a mântuit.”

* * * *

Cântarea de deschidere, 68: „Clădim pe o Stâncă de mult preţ”

Cântarea de închidere, 212: „Isus îmi zice blând”

Pag

e15

5

„SÂNGELE STROPIRII VORBEŞTE”

Scriitorul cărţii Epistola către Evrei compune o interesantă antiteză în capitolul al doisprezecelea, arătând de ce anume nu s-au apropiat creştinii, pe de o parte, şi de ce s-au apropiat ei, pe de altă parte.

Neapropierea: „Voi nu v-aţi apropiat de un munte care se putea atinge şi care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună, nici de sunetul de trâmbiţă, nici de glasul care vorbea în aşa fel că cei ce l-au auzit au cerut să nu li se mai vorbească (pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: ‚Chiar un dobitoc dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata.’ Şi priveliştea aceea era aşa de înfricoşătoare, încât Moise a zis: ‚Sunt îngrozit şi tremur!’”) (Versetele 18-21)

Apropierea, desfăcută în elementele constitutive (versetele 22-24): (01) de Muntele Sionului; (02) de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc; (03) de zecile de mii; (04) de adunarea în sărbătoare a îngerilor; (05) de biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri; (06) de Dumnezeu, Judecătorul tuturor; (07) de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi; (08) de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou; (09) de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.

Locul apropierii este arătat de punctele 1 şi 2: - Muntele Sionului; - cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc.

Ţintele apropierii sunt menţionate în punctele 3, 4, 5 şi 7: - zecile de mii; - adunarea în sărbătoare a îngerilor; - biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri; - duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi.

Dumnezeu-Tatăl este menţionat o dată, în punctul 6: - Dumnezeu, Judecătorul tuturor.

Salvatorul apare o dată, la punctul 8: - Isus, Mijlocitorul legământului celui nou.

Pag

e15

6

Mijlocul de salvare este arătat la punctul 9: - sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.

În centrul atenţiei noastre se va afla, în cadrul acestei teme, ideea finală, de la punctul 9, referitoare la Hristos. Iată cum poate fi desfăşurat acest ultim punct: - sângele; - stropirii; - vorbeşte; - sângele lui Abel; - mai bine decât acest sânge.

Ideea de stropire este luată de la jertfele ceremoniale şi anume sângele putea fi: - Vărsat pe altar: „. . . să-i stropească sângele pe altar de jur împrejur” (Lev 1,11). - Vărsat la picioarele altarului: „. . . iar tot celălalt sânge al viţelului să-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la uşa cortului întâlnirii” (Lev 4,7). - Stropit în locul sfânt: „. . . (preotul) să-şi moaie degetul în sânge şi să stropească de şapte ori înaintea Domnului, în faţa perdelei dinlăuntru a sfântului locaş” (Lev 4,6). - Stropit pe cartea legământului şi pe popor: „Într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile legii, a luat sânge de viţei şi de ţapi, cu apă, lână stacojie şi isop, a stropit cartea şi tot norodul şi a zis: ‚Acesta este sângele legământului, care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi’” (Evr 9,19.20).

Aşa cum observăm în schema de mai sus, stropirea în sanctuar a sângelui se făcea în faţa perdelei dinlăuntru, ceea ce însemna ispăşire cerută de legea divină călcată, aflată dincolo de perdeaua stropită, în chivotul legământului. Moise a stropit, pentru ratificarea legământului, cartea acelui legământ şi poporul; stropirea cu sânge însemna în acest caz o încheiere, o decizie, un contract spiritual între oameni şi Dumnezeu.

În cadrul legământului celui nou, o astfel de stropire este spirituală şi nevăzută. Sângele de animale este înlocuit cu sângele Salvatorului, spre care cel dinainte ţintea. Distingem şi aici aceste două aspecte fundamentale: (01) Sângele reprezintă legământul: „Apoi a luat un pahar şi, după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: ‚Beţi toţi din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor’” (Mat 26,27.28).

Pag

e15

7

(02) Sângele asigură iertarea păcătosului, vinovat de călcarea legii divine: „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său” (Efes 1,7). „Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină , avem părtăşie unii cu alţii şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat” (1 Ioan 1,7).

Acţiunile cu sânge întreprinse în contextul serviciului ceremonial îşi găsesc corespondentul final în jertfa şi mijlocirea Domnului nostru Isus Hristos: - Sângele a fost vărsat pe cruce, când Mântuitorul Şi-a dat viaţa pentru salvarea păcătoşilor. - Meritele acelui sânge sunt prezentate de către Hristos, în lucrarea de mijlocire, înaintea Tatălui: „Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare . . . şi a intrat, odată pentru totdeauna, în locul preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică” (Evr 9,11.12).

Iată cum se referă Spiritul Profetic la această lucrare de mijlocire din cer: „Am văzut patru îngeri care aveau o lucrare de făcut pe pământ şi erau pe cale de a o înfăptui. Isus era îmbrăcat în veşminte preoţeşti. El a privit cu milă la rămăşiţă, apoi Şi-a ridicat mâinile şi, cu o voce de profundă îndurare, a strigat, ‚Sângele Meu, Tată, sângele Meu, sângele Meu, sângele Meu!’ Apoi am văzut o lumină extrem de strălucitoare venind de la Dumnezeu, care şedea pe marele tron alb, şi aceasta se revărsa peste tot în jurul lui Isus.” (Early Writings/Experienţe şi viziuni, pagina 38)

Poate oare sângele să vorbească? Absolut şi iată ce arată el: (01) Individualitatea omului, există grupe sangvine şi fiecare ins aparţine la una din ele, iar o analiză de laborator minuţioasă identifică sursa de unde sângele a fost luat. (02) Taine ale vieţii omului, atunci când anumite boli sunt detectate. (03) Starea sănătăţii (agenţi patogeni, alergii, nutriţie). (04) Comiterea unei crime, dacă asupra celui cercetat se găsesc pete de sânge de la victimă. Pe măsură ce progresează ştiinţa medicală, se obţin date din ce în ce mai interesante în legătură cu sângele, acest misterios lichid al vieţii.

Cum vorbeşte sângele lui Abel? De fapt, acest devotat om al lui Dumnezeu a continuat să vorbească omenirii, de-a lungul mileniilor, în două feluri: (01) Prin jertfa sa: „Prin credinţă I-a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort” (Evr 11,4).

Pag

e15

8

(02) Prin sângele său: „. . . sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel” (Evr 12,24). Acest text ne spune că sângele stropirii, care este sângele lui Hristos, pentru că tot sângele stropit în serviciul ceremonial arăta spre sângele „Mielului lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (vezi Ioan 1,29), vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel. Ceea ce înseamnă că şi sângele lui Abel vorbeşte, dar nu atât de bine ca sângele lui Hristos.

Dumnezeu a spus că sângele lui Abel vorbeşte. După ce l-a ucis pe fratele său Abel, Cain a fost întrebat de Dumnezeu: „Unde este fratele tău Abel?” Cain a răspuns: „Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Atunci, Dumnezeu l-a întrebat mai departe: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine. Acum, blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău!” (Gen 4,9-11)

Vorbirea sau strigarea emisă de sângele lui Abel avea aceeaşi natură şi acelaşi caracter ca şi: - Plata neachitată: „Iată că plata lucrătorilor, care v-au secerat câmpiile şi pe care le-aţi oprit-o prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor” (Iac 5,4). - Pietrele: „El (Hristos) a răspuns: ‚Vă spun că, dacă vor tăcea ei (ucenicii), pietrele vor striga’” (Luca 19,40).

Despre ce vorbeşte sângele lui Hristos? - despre iubirea lui Dumnezeu; - despre caracterul neschimbător al legii morale; - despre planul de mântuire; - despre judecată; - despre caracterul îngrozitor al păcatului; - despre răutatea lui Satana şi a oamenilor.

Cui îi vorbeşte sângele lui Hristos? Potrivit cu textul iniţial, Evrei 12,22-24, acest sânge le vorbeşte celor ce se apropie – „Ci v-aţi apropiat . . . de sângele stropirii” (versetele 22 şi 24). Le vorbeşte celor care au urechi de auzit (vezi Matei 13,9). Le vorbeşte tuturor celor ce vor să ia aminte. Apostolii ne îndeamnă: „Apropiaţi-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu” (1 Pet 2,4). „Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evr 4,16).

Iată ce răspuns frumos dă Spiritul Profetic la întrebarea aceasta: „Şi tot ce a îndurat – picăturile de sânge care curgeau din capul Său, din mâinile şi din picioarele Sale, agonia

Pag

e15

9

care I-a zguduit corpul şi groaza de nedescris care I-a umplut sufletul când Tatăl Său Şi-a ascuns faţa – vorbesc fiecărui copil al neamului omenesc, declarând: Pentru tine acceptă Fiul lui Dumnezeu să poarte povara aceasta a vinovăţiei; pentru tine jefuieşte El tărâmul morţii şi deschide porţile paradisului.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 755)

Care este opusul acestei apropieri? Răspunde scriitorul Epistolei către Evrei: „Cine a călcat legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce Îl va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit şi Îl va batjocori pe Duhul harului?” (Evr 10,28.29). Cine nu se apropie de sângele stropirii curs pe Golgota, pentru a avea parte de lucrarea lui salvatoare, în mod implicit îl nesocoteşte, îl respinge, îl pângăreşte. Nu există o altă cale spre cer, nu există o a doua şansă de întoarcere. Cei ce refuză să se apropie de sângele stropirii se depărtează de el şi vor pieri pe veci.

De ce vorbeşte sângele lui Hristos mai bine decât sângele lui Abel? Sângele lui Abel a fost primul sânge omenesc vărsat pe pământ, Abel a fost primul martir, fiindcă a murit pentru credinţa sa, pentru modul său de închinare. Isus nu a fost doar un martir, ci a fost jertfă mântuitoare din păcat. Sângele lui Abel nu a mântuit pe nimeni şi nu poate mântui, deşi a fost un sânge absolut nevinovat.

Dumnezeu a zis către Cain: „Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine” (Gen 4,10). Striga cerând dreptate, cerând răzbunare, ca şi sângele altor martiri amintiţi la pecetea a cincea: „Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: ‚Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?’ Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei” (Apoc 6,9-11).

În timp ce sângele lui Abel cerea dreptate, cerea răzbunare, sângele lui Hristos îmbie la pocăinţă, oferă iertare, vindecare, viaţă eternă. Invitaţia aceasta şi mântuirea însoţitoare sunt pentru toţi oamenii, chiar pentru aceia asupra cărora s-ar putea aplica răzbunarea.

Întâlnim în Sfintele Scripturi trei grupe sangvine: (01) Lameh, care a zis: „Am omorât un om pentru rana mea şi un tânăr pentru vânătăile mele. Cain va fi răzbunat de şapte ori, iar Lameh de şaptezeci de ori câte şapte” (Gen 4,23.24). Isus a vorbit despre iertare de şaptezeci de ori câte şapte (vezi Matei 18,21.22), dar Lameh de o răzbunare de tot atâtea ori, în care Dumnezeu nu este deloc implicat. Aceasta este categoria de sânge Lameh, setea firească a unui ucigaş care vrea să se răzbune el însuşi dacă este atacat.

Pag

e16

0

(02) Abel, îl putem numi Ştefan-ul Vechiului Testament, ucis fără să fie vinovat de ceva, mişeleşte, din invidie, pentru credinţa lui; sângele lui strigă către Dumnezeu, cerând şi aşteptând dreptatea Cerului (Gen 4,10). (03) Hristos, în timp ce sângele Lui curge şiroaie din tâmple, din mâini, din picioare, de pe corp din cauza biciuirii, El nu cere absolut nicio răzbunare, ci Se roagă pentru chinuitorii Săi: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23,34)

Limbajul sângelui stropirii e minunat şi îl poate înţelege orice doreşte lucrul acesta. Sângele acela ne vorbeşte despre Cel care a acceptat să-I fie vărsat ca remediu împotriva pieirii noastre. Atitudinea fiecăruia din noi să fie cea manifestată în versurile cântării următoare: „Aşa cum sunt, n-aduc nimic, Decât că sângele ce-a curs Pe mine el m-a curăţit. . . . La Tine vin, Hristos Isus! Aşa cum sunt, rău şi pătat, Îndreptăţire n-am ajuns; Prin sângele-Ţi să fiu spălat, La Tine vin, Hristos Isus! Tu mă primeşti aşa cum sunt, Prin sângele-Ţi cel scump ce-a curs; Al Tău, în moarte vieţuind, La Tine vin, Hristos Isus!” (Cântarea numărul 178 din Imnuri creştine, ediţia 2006, strofele 1,2,5)

* * * *

Cântarea de deschidere, 54: „Măriţi pe Dumnezeu!”

Cântarea de închidere, 174: „Doamne, astăzi vin la tronul Tău!”

Pag

e16

1

ÎNVĂLUIT ÎN ÎNTUNERIC

Cunoaştem patru cazuri de întuneric supranatural acoperind pământul: (01) În Egipt, Africa, în primăvara anului 1491 înainte de Hristos, întuneric care a durat trei zile. Iată ce zice Biblia: „Moise şi-a întins mâna spre cer şi a fost întuneric beznă în toată ţara Egiptului, timp de trei zile. Nici nu se vedeau unii pe alţii şi nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile, dar în locurile unde locuiau toţi copiii lui Israel era lumină” (Exod 10,22.23). Aceasta a fost plaga a noua care a lovit Egiptul şi era o pedeapsă divină pentru închinarea la soare, pe care egiptenii îl considerau zeu, sub numele de Ra. „Ca şi plăgile anterioare, aceasta a dat o grea lovitură zeilor Egiptului. Zeul-soare Ra fusese zeul principal al Egiptului timp de secole şi orice rege se numea pe sine ‚fiu al lui Ra’.” (Seventh-day Adventist Bible Commentary/Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, volumul 1, pagina 544) (02) În Palestina, Asia, în primăvara anului 31 după Hristos; vom reveni asupra acestui întuneric. (03) În Statele Unite, America de Nord, în primăvara anului 1780, mai precis în ziua de 19 mai. A durat multe ore. Isus a vorbit despre acest întuneric în Matei 24,29: „Îndată, după acele zile de necaz, ‚soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei . . .’” O altă profeţie despre fenomenul acela a fost dată în Apocalipsa 6,12: „Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ (1 noiembrie 1755). Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele . . .” Aceasta a fost pecetea a şasea. Iată un raport din timpul acela: „O împlinire spectaculoasă, literală a scenei descrise aici a avut loc în partea de răsărit a statului New York şi în sudul Noii Anglii la 19 mai 1780. Un studiu atent al rapoartelor din ziarele timpului aceluia arată că un întuneric neobişnuit a apărut în partea de răsărit a statului New York şi sud-vestul Noii Anglii în jurul orei zece dimineaţa şi, în cursul zilei, s-a extins spre partea sudică şi centrală a Noii Anglii şi pe o anumită distanţă în mare. Fiecare localitate a raportat că întunericul a durat câteva ore.” (Seventh-day Adventist Bible Commentary/Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, volumul 7, pagina 779) (04) În statul Vatican şi în întreaga lume, ca la creaţiune: „. . . peste faţa adâncului de ape era întuneric . . .” (Gen 1,2). Iată plaga a cincea de la sfârşitul timpului: „Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Şi împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii îşi muşcau limbile de durere. Şi L-au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor lor rele şi nu s-au pocăit de faptele lor” (Apoc 16,10.11). Iată ce se spune despre acest întuneric: „‚Scaunul de domnie al fiarei’ este, se pare, sediul ei central. ‚Fiara’ de aici reprezintă, în primul rând, papalitatea în starea ei

Pag

e16

2

revitalizată. . . . Se pare că, pe durata acestei plăgi, întreaga lume este acoperită într-un văl de întuneric. Astfel, în timp ce oamenii bâjbâie nepocăiţi după lumină într-o lume întunecată din punct de vedere spiritual, Dumnezeu trimite asupra lor întuneric literal, simbolic în legătură cu noaptea spirituală mai profundă ce urmează a învălui pământul. . . . Propoziţia întreagă sună, în mod literal, ‚împărăţia ei s-a întunecat’, textul grecesc implicând ideea că a rămas aşa o anumită perioadă de timp. Acesta este întuneric literal, însoţit de frig şi mizerie. Absenţa luminii şi a căldurii va fi cu atât mai impresionantă şi dureroasă după căldura intensă ce a avut loc la plaga a patra.” (Seventh-day Adventist Bible Commentary/Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, volumul 7, paginile 841-842)

Să revenim asupra întunericului supranatural numărul 2, din Palestina, în primăvara anului 31 după Hristos. Iată cum ne informează evangheliştii: (01) „De la ceasul al şaselea, până la ceasul al nouălea, s-a făcut întuneric peste toată ţara” (Mat 27,45). (02) „Când L-au răstignit, era ceasul al treilea” (Marcu 15,25). „La ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ceasul al nouălea” (versetul 33). (03) „Era cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ceasul al nouălea. Soarele s-a întunecat şi perdeaua dinlăuntrul templului s-a rupt prin mijloc” (Luca 23,44.45).

Evanghelistul Ioan nu menţionează acel întuneric. Evangheliile sinoptice arată, în mod uniform, că s-a făcut întuneric de la ceasul al şaselea, până la ceasul al nouălea. Aceasta era numărătoarea ebraică a orelor. „Oră - în timpuri vechi, a 12-a parte din perioada luminoasă a zilei (Ioan 11,9; compară cu Matei 20,1-12); astfel, lungimea orei varia întrucâtva potrivit cu sezonul. Poate că timpul din zi era socotit aproximativ privind la soare; cu siguranţă că pentru scopuri obişnuite timpul nu era măsurat cu exactitate.” (Seventh-day Adventist Bible Dictionary/Dicţionarul biblic adventist de ziua a şaptea, pagina 493)

Mântuitorul a întrebat, în Ioan 11,9: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi?” În parabola lucrătorilor viei, El a arătat că gospodarul „a ieşit dis-de-dimineaţă să-şi tocmească lucrători la vie” (Mat 20,1); „a ieşit pe la ceasul al treilea” (versetul 3), „a ieşit iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea” (versetul 5); „când a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea . . .” (versetul 6). Când s-a făcut plata, cei chemaţi dis-de-dimineaţă au protestat: „Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas” (versetul 12). „Ieşirile” pentru angajări de lucrători au fost: dis-de-dimineaţă, la ceasul al treilea, la ceasul al şaselea, la ceasul al nouălea şi la ceasul al unsprezecelea. La terminarea zilei, „seara”, când s-a făcut plata, aceştia din urmă nu lucraseră „decât un ceas”, deci era ceasul al doisprezecelea.

Pag

e16

3

Ceasul al treilea, când a fost răstignit Isus, era, conform sistemului nostru orar, ceasul al nouălea dimineaţa. Ceasul al şaselea era la prânz sau ora douăsprezece, iar ceasul al nouălea era ora trei după amiază, adică ora când se aducea jertfa de seară (1 Împ 18,29; Ezra 9,5; Dan 9,21), sau „ceasul rugăciunii” (Fapte 3,1). Isus a fost răstignit la ceasul al treilea, deci a atârnat pe cruce timp de şase ore, de la ceasul al treilea (9 dimineaţa), până la ceasul al nouălea (3 după-amiază). El a murit exact atunci când se aducea jertfa de seară, care în acea zi de vineri era mielul pascal, jertfire întreruptă prin sfâşierea perdelei dinăuntru, în momentul în care Isus Şi-a dat duhul (Mat 27,50.51).

Prin urmare, întunericul a ţinut de la ceasul al şaselea (12, amiază), până la ceasul al nouălea (3, după-amiază). Jumătate din timpul petrecut de Isus pe cruce, adică în ultimele trei ore din viaţa Sa pământească, a fost întuneric.

„Nu a fost o eclipsă sau altă cauză naturală pentru această întunecime, care a fost tot atât de profundă ca miezul nopţii fără lună sau stele. Era o mărturie miraculoasă dată de Dumnezeu, pentru ca să fie întărită credinţa generaţiilor ulterioare.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 753)

„Cu uimire au observat îngerii agonia disperată a Mântuitorului. Oştile cerului şi-au acoperit feţele înaintea acelei privelişti înspăimântătoare. Natura neînsufleţită şi-a exprimat împreuna simţire cu Autorul ei insultat şi muribund. Soarele a refuzat să privească la scena înfiorătoare. Razele lui pline, strălucitoare luminau pământul la amiază, când, deodată, părea să fie stins. Întuneric complet, ca o mantie funebră, a înfăşurat crucea. ‚A fost întuneric peste toată ţara până la ceasul al nouălea.’” (Ibid.)

„Liniştea mormântului părea a fi căzut asupra Golgotei. O groază necunoscută controla mulţimea care era adunată în jurul crucii. Blestemele şi ocările au încetat în mijlocul frazelor rostite pe jumătate. Bărbaţi, femei şi copii au căzut întinşi la pământ. Fulgere strălucitoare scăpărau uneori din nor şi luminau crucea şi pe Răscumpărătorul crucificat.” (Ibid., pagina 754)

Cunoaştem trei împrejurări când adversarii Domnului Isus au căzut la pământ: (01) În Grădina Ghetsimani, când au venit să-L aresteze: „Când le-a zis Isus ‚Eu sunt’, ei s-au dat înapoi şi au căzut jos la pământ” (Ioan 18,6).

(02) Când întunericul acela neaşteptat s-a lăsat asupra dealului Golgota, aşa cum ni s-a arătat în Spiritul Profetic: „Blestemele şi ocările au încetat în mijlocul frazelor rostite pe jumătate. Bărbaţi, femei şi copii au căzut întinşi la pământ.” (The Desire of Ages/ Hristos, Lumina lumii, pagina 754) (03) Când a înviat Mântuitorul: „Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ, căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi

Pag

e16

4

a şezut pe ea. Înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi” (Mat 28,2-4).

„Fulgere mânioase păreau a fi aruncate la El în timp ce atârna pe cruce. Atunci, ‚Isus a strigat cu glas tare, zicând, ‚Eloi, Eloi, lama sabactani?’ ‚Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?’ Când întunericul exterior s-a aşezat asupra Mântuitorului, multe glasuri au exclamat: ‚Răzbunarea cerului este asupra Lui. Săgeţile mâniei lui Dumnezeu sunt aruncate asupra Lui, pentru că a pretins că e Fiul lui Dumnezeu.’ Mulţi care credeau în El au auzit strigătul Său disperat. Nădejdea i-a părăsit. Dacă Dumnezeu L-a părăsit pe Isus, în ce se mai puteau încrede urmaşii Lui?” (The Desire of Ages/ Hristos, Lumina lumii, pagina 754)

Întunericul care a acoperit Golgota era interpretat de cei prezenţi ca o dovadă a pedepsei divine aplicate asupra lui Isus pentru că Se declarase a fi Fiul lui Dumnezeu. Absolut greşit, deoarece El chiar era Fiul lui Dumnezeu, iar Tatăl ceresc declarase lucrul acesta la botez: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea” (Mat 3,17). Era, de fapt, măsura protectoare a Cerului pentru Sfântul pironit pe cruce, dezbrăcat, în văzul tuturor. În timp ce Ham l-a văzut pe tatăl său Noe gol şi a făcut haz de lucrul acesta, „Sem şi Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers de-a-ndăratelea şi au acoperit goliciunea tatălui lor” (vezi Geneza 9,22.23). Aşa L-a învelit Dumnezeu-Tatăl cu o manta de întuneric pe Fiul Său crucificat.

„În întunericul des, Dumnezeu a acoperit cea din urmă agonie a Fiului Său. Toţi cei ce-L văzuseră pe Hristos în suferinţele Lui fuseseră convinşi de divinitatea Sa. . . . Timp de multe ore de agonie, Hristos fusese privit de mulţimea batjocoritoare. Acum, El era ascuns cu milă de mantia lui Dumnezeu.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 754)

„În întunericul acela des era ascunsă prezenţa lui Dumnezeu. El face întunericul învelitoarea Sa şi Îşi ascunde slava de ochi omeneşti. Dumnezeu şi îngerii Săi sfinţi erau alături de cruce. Tatăl era cu Fiul Său. Totuşi, prezenţa Sa nu era dezvăluită. Dacă slava Sa ar fi străfulgerat din nor, orice privitor omenesc ar fi fost distrus. Şi, în ora aceea îngrozitoare, Hristos nu urma să fie mângâiat de prezenţa Tatălui. El a călcat singur teascul şi nimeni dintre oameni nu era cu El.” (Ibid., paginile 753-754)

„În toiul întunericului înspăimântător, în aparenţă părăsit de Dumnezeu, Hristos consumase ultimele drojdii din paharul suferinţelor omeneşti. În orele acelea groaznice, El Se bizuise pe dovada acceptării de către Tatăl Său, care I se dăduse până atunci. El cunoştea caracterul Tatălui Său; înţelegea dreptatea Sa, mila Sa şi marea Sa iubire. Prin credinţă, El S-a sprijinit pe Acela pe care întotdeauna Îl ascultase cu bucurie. Şi când, în supunere, S-a încredinţat pe Sine lui Dumnezeu, simţământul pierderii favorii Tatălui Său L-a părăsit. Prin credinţă, Hristos era biruitor.” (Ibid., pagina 756)

Pag

e16

5

Observăm trei faze ale manifestării întunericului supranatural din primăvara anului 31 al erei creştine: (01) Întunericul a acoperit toată ţara: „De la ceasul al şaselea, până la ceasul al nouălea, s-a făcut întuneric peste toată ţara” (Mat 27,45). „Soarele a refuzat să privească la scena înfiorătoare. Razele lui pline, strălucitoare luminau pământul la amiază, când, deodată, părea să fie stins.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 753)

(02) Întunericul a rămas numai asupra crucii: „La ceasul al nouălea, întunericul s-a ridicat de la oameni, dar încă Îl învăluia pe Mântuitorul. Era un simbol al agoniei şi groazei care apăsau asupra inimii Sale. Niciun ochi nu putea să pătrundă întunericul care înconjura crucea şi nimeni nu putea străbate bezna mai adâncă ce învăluia sufletul suferind al lui Hristos.” (Ibid., pagina 754)

(03) Întunericul a părăsit şi crucea: „Deodată, întunecimea s-a ridicat de pe cruce şi, în sunete clare, ca de trâmbiţă, care păreau a răsuna prin toată creaţiunea, Isus a strigat, ‚S-a isprăvit!’ ‚Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!’ O lumină a încercuit crucea şi faţa Mântuitorului a strălucit cu o slavă ca soarele. El Şi-a plecat apoi capul pe piept şi a murit.” (Ibid., pagina 756)

Prin urmare, întunericul care a acoperit Golgota avea o dublă semnificaţie: (01) Din punct de vedere fizic, era un acoperământ protector pentru nevinovatul răstignit, care a „suferit crucea şi a dispreţuit ruşinea” (Evr 12,2), o ascundere a Lui de privirile batjocoritorilor. (02) Din punct de vedere spiritual, era, într-adevăr, o manifestare a mâniei lui Dumnezeu, nu împotriva Fiului Său, pentru că pretinsese această calitate, pe care chiar o avea, ci împotriva păcatului. Zice Spiritul Profetic: „. . . groaza de nedescris care I-a umplut sufletul când Tatăl Său Şi-a ascuns faţa . . .” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 755). „Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi” (Isa 53,5). „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Cor 5,21). „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris, ‚Blestemat e oricine este atârnat pe lemn’” (Gal 3,13). Mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului, care în mod natural ar fi dus la exterminarea noastră, a păcătoşilor, a căzut peste El şi ne-a eliberat pe noi.

Hristos a spus că oamenii pierduţi vor fi aruncaţi „în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Mat 22,13). De asemenea, El a zis: „Fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Mat 8,12). Expresia „întunericul de afară” se referă la pedepsirea neconvertiţilor şi a pseudo-convertiţilor, care vor fi în afara cetăţii sfinte, când aceasta se va fi coborât din cer; foc va cădea din cer şi-i va mistui (vezi Apocalipsa 20,9), cosumându-i în întunericul etern al

Pag

e16

6

inexistenţei. Hristos a murit de moartea a doua; El a simţit groaza despărţirii de Tatăl Său, pe care o vor simţi cei pierduţi. El a trecut prin starea aceea înspăimântătoare, pe care nicio pană nu o poate descrie, pentru ca mântuiţii să fie scutiţi de ea.

Hristos declarase: „Eu sunt Lumina lumii” (Ioan 8,12). „Lumina aceasta este adevărata lumină, care-l luminează pe orice om, venind în lume” (Ioan 1,9). „Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o” (Ioan 1,5). S-a stins oare Lumina lumii la cruce, când s-a lăsat acel întuneric des la amiază? Nu! Pentru că, aşa cum am văzut, întunericul nu poate birui lumina. El Şi-a dat duhul şi a adormit până a treia zi, „dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea” (Fapte 2,24). El a declarat solemn: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor” (Apoc 1,17.18). Astfel, Lumina lumii a câştigat biruinţă totală asupra întunericului şi luminează pe veci!!!

Planurile divine sunt măreţe. Hristos pregăteşte locuri pentru cei răscumpăraţi prin sângele Său. Apostolul Ioan a văzut în viziune acele locuri: „Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: ‚Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor’” (Apoc 21,2.3). „Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor” (Apoc 22,5).

Slavă Domnului pentru dispariţia pe veci a întunericului! Noi alegem lumina şi vrem să ne bucurăm de ea la nesfârşit. Ce alegem în viaţa aceasta are consecinţe veşnice. Iată ce a zis Domnul nostru Isus Hristos către Nicodim: „Oricine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arată faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu” (Ioan 3,18-21).

Întuneric şi lumină: ce alegem acum şi ce vrem să avem în veci? Depinde de fiecare din noi. Fie ca niciunul din noi să nu aleagă întunericul, ca să piară pe veci în întunericul de afară, al dispariţiei, ci lumina mântuitoare, ca să vedem faţa Mântuitorului nostru în veci! Amin!

* * * *

Cântarea de deschidere, 250: „Speranţa mea e doar Hristos”

Cântarea de închidere, 115: „O, frunte-nsângerată!”

Pag

e16

7

„DUMNEZEUL MEU, DUMNEZEUL MEU, PENTRU CE M-AI PĂRĂSIT?”

Sunt câteva locuri în evanghelii unde se arată că Mântuitorul a folosit cuvinte sau expresii aramaice: - Boanerghes, adică „fiii tunetului” (Marcu 3,17), probabil o transliterare a unei expresii aramaice a cărei formă nu este sigură; - Efata, tradus cu „deschide-te” (Marcu 7,34), o transliterare prin greacă a termenului aramaic ’ethpethach; - Talita cumi, care înseamnă „fetiţo, scoală-te, îţi zic!” (Marcu 5,41), expresie aramaică: „Aceste cuvinte sunt aramaice, probabil chiar cuvintele pe care le-a rostit Isus cu această ocazie. Folosirea lor aici dovedeşte că Isus vorbea aramaica. Compară cu alte expresii aramaice pe care le-a folosit Isus, precum ‚Ephphatha’ şi ‚Eloi, Eloi Lama Sabachthani.’” (Seventh-day Adventist Bible Commentary/Commentariul biblic adventist de ziua a şaptea, volumul 5, pagina 609)

Isus a fost prin excelenţă un om al rugăciunii. Iată cum I S-a adresat El lui Dumnezeu: - „Tată”, de 14 ori; - „Sfinte Tată”, o dată; - „Neprihănitule Tată”, o dată; - „Tată, Doamne al cerului şi al pământului”, de două ori; - Ava, adică „Tată”, o dată.

Tatăl Meu, Tatăl Meu, Tatăl Meu! Înainte de a intra în tunelul întunecat al disperării, Hristos i-a asigurat pe cei unsprezece ucenici: „Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; acum, las lumea şi Mă duc la Tatăl” (Ioan 16,28). Se zice în sporturi că niciun joc nu trebuie considerat dinainte câştigat, pentru ca participanţii să nu fie delăsători, ci să se avânte cu toată puterea în luptă. Precis că şi militarii sunt avertizaţi să nu considere nicio luptă dinainte câştigată. Dar Isus nu avea nicio îndoială că va străbate valea umbrei morţii şi va reveni la viaţă eternă împreună cu Tatăl Său. În Apocalipsa 6,2, la prima pecete, Ioan zice: „M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el avea un arc; i s-a dat o cunună şi a pornit biruitor şi ca să biruiască.”

Şapte expresii sau propoziţii rostite de Isus când era pe cruce se pot identifica în evanghelii: (01) „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23,34) (02) „Vei fi cu Mine în rai!” (Luca 23,43) (03) „Femeie iată fiul tău!” (Ioan 19,26), „Iată mama ta!” (Versetul 27) (04) „Mi-e sete!” (Ioan 19,28)

Pag

e16

8

(05) „Eli, Eli, Lama Sabactani?”, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Mat 27,46) (06) „S-a isprăvit!” (Ioan 19,30) (07) „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” (Luca 23,46)

Aşa cum apare la punctul 5 de mai sus, la un moment dat, Isus a scos un strigăt de disperare: „Şi, pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: ‚Eli, Eli, Lama Sabactani?’, adică ‚Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?’” (Mat 27,46). În versiunea lui Marcu: „Şi, în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: ‚Eloi, Eloi, Lama Sabactani?’, care, tălmăcit, înseamnă: ‚Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?’” (Marcu 15,34). Ceilalţi doi evanghelişti nu au înregistrat aceste cuvinte.

În cele patru evanghelii, aşa cum au fost ele scrise în limba greacă, apar unii termeni ebraici sau aramaici, apelative ale lui Dumnezeu-Tatăl sau alte cuvinte, traduse în limba greacă. În aceste cărţi, în afară de Eli – Eloi, niciun alt nume al lui Dumnezeu în limba ebraică sau în limba aramaică nu mai este folosit, nici de Isus, nici de alţii: niciodată Iehova sau Iahve, El Shaddai, El Ellion, Elohim. Iar Isus a folosit numele lui Dumnezeu în ebraică sau aramaică numai o dată, pe cruce; în rest, termenii întâlniţi şi amintiţi mai sus. E absolut clar că nu ni se cere să folosim apelative ebraice ale lui Dumnezeu când ne rugăm sau când vorbim despre El. Dumnezeu înţelege toate limbile, iar evanghelia veşnică se duce la toate limbile şi e predicată în ele (vezi Apocalipsa 14,6). Să nu uităm că Dumnezeu Însuşi a produs diversificarea limbilor (vezi Geneza 11,6-9).

Diferenţa termenilor din propoziţia scrisă de Matei şi aceea scrisă de Marcu se explică prin faptul că Matei a folosit termenul ebraic, Eli (Dumnezeul Meu), iar Marcu pe cel aramaic, Eloi (însemnând acelaşi lucru, Dumnezeul Meu). Cine a redat exact cuvântul Mântuitorului, referitor la Dumnezeu, Matei sau Marcu? E aici o contrazicere? Biblia nu se contrazice; e posibil ca Hristos să fi strigat în ambele limbi sau unul din evanghelişti să fi tradus termenii respectivi. În timp ce Matei redă întreaga propoziţie în ebraică şi o traduce în greacă, Marcu scrie numele lui Dumnezeu în limba aramaică şi adaugă: „. . . care, tălmăcit, înseamnă . . .” şi scrie apoi în greacă.

Nu ştim dacă Hristos a scos strigătul acesta în mod spontan şi independent sau a repetat în mod conştient cuvintele profetice mesianice scrise de David în Psalmul 22,1: „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile mele?” David scria aceste cuvinte inspirat şi apăsat de strâmtorările prin care trecea, în momente când se părea că Dumnezeu nu Se mai îngrijeşte de el. În esenţă, este vorba de acelaşi strigăt disperat, exprimat în fraze formulate puţin diferit: - David: „Dumnezeule! Dumnezeule!” Hristos: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu!” - David: „Pentru ce m-ai părăsit?” Hristos: „Pentru ce M-ai părăsit?” - David a continuat fraza: „. . . şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi

Pag

e16

9

plângerile mele?” La Hristos, aceste cuvinte au lipsit sau poate nu au fost redate de evanghelişti.

De fapt, dacă David prezenta înaintea lui Dumnezeu, ca şi Ieremia şi ca şi Iov, nişte plângeri, la Mântuitorul nu erau plângeri, ci expresia groazei simţite când prezenţa Tatălui Său părea a fi retrasă total şi definitiv.

În limba ebraică, există doi termeni corespunzători interogaţiei „de ce” sau „pentru ce”: - madua, prin care se cere o informaţie, de ce sau din ce motiv s-a întreprins o anumită acţiune; - lama, care exprimă protest, reproş, strigăt îndurerat în sensul de „cum a fost posibil aşa ceva?”

E clar că Mântuitorul a folosit acest al doilea termen; nu a cerut o informaţie lămuritoare, ci a suspinat copleşit de durere. Despărţirea de Tatăl era îngrozitoare şi tocmai de acest lucru S-a temut Mântuitorul în Grădina Ghetsimani, când S-a rugat: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu!” (Mat 26,39). „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!” (Versetul 42)

„La ceasul al nouălea, întunericul s-a ridicat de la oameni, dar încă Îl învăluia pe Mântuitorul. Era un simbol al agoniei şi groazei care apăsau asupra inimii Sale. Niciun ochi nu putea să pătrundă întunericul care înconjura crucea şi nimeni nu putea străbate bezna mai adâncă ce învăluia sufletul suferind al lui Hristos. Fulgerele mânioase păreau a fi aruncate la El în timp ce atârna pe cruce. Atunci, ‚Isus a strigat cu glas tare, zicând, ‚Eloi, Eloi, Lama Sabactani?’ ‚Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?’ Când întunericul exterior s-a aşezat asupra Mântuitorului, multe glasuri au exclamat: ‚Răzbunarea cerului este asupra Lui. Săgeţile mâniei lui Dumnezeu sunt aruncate asupra Lui, pentru că a pretins că e Fiul lui Dumnezeu.’ Mulţi care credeau în El au auzit strigătul Său disperat. Nădejdea i-a părăsit. Dacă Dumnezeu L-a părăsit pe Isus, în ce se mai puteau încrede urmaşii Lui?” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 754)

Întreaga viaţă a Mântuitorului a fost o succesiune de riscuri; însăşi întruparea Sa a fost o plonjare în necunoscut. A biruit zilnic prin neîntreruptă rugăciune şi comuniune cu Tatăl Său ceresc, de la care primea putere şi instrucţiuni. Acum, dacă această comuniune dispărea, ce mângâiere mai putea avea El? „În ora aceea îngrozitoare, Hristos nu urma să fie mângâiat de prezenţa Tatălui. El a călcat singur teascul şi nimeni dintre oameni nu era cu El.” (Ibid.)

Pag

e17

0

„Retragerea feţei divine de la Mântuitorul în acest ceas de groază extremă I-a străpuns inima cu o durere care nu poate fi niciodată înţeleasă de om pe deplin. Atât de mare a fost agonia aceasta, încât durerea Sa fizică abia era simţită.” (Ibid., pagina 753)

Înainte de întrupare, Hristos fusese una cu Tatăl din veşnicie, în cadrul unităţii Sfintei Treimi, care este o unitate perfectă. Închipuiţi-vă că aveţi un prieten timp de 30 de ani şi niciodată nu v-aţi contrazis unul pe altul; ar fi o prietenie nemaipomenită. Dar nu 30, 40, 50 sau 100 de ani, ci o infinitate de ani din veşnicia trecută, Isus a fost în absolută înţelegere şi legătură perfectă de iubire cu Tatăl Său. Când a venit pe pământ, adoptând şi natura umană, El încă a rămas Dumnezeu şi aşa va fi în vecii vecilor.

În rugăciunea Sa de Mare Preot din Ioan 17, Hristos încă Se referea la această comuniune ca fiind perfectă: „Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi suntem una” (versetul 22). Acum era însă un moment extrem de critic; exista riscul de a pierde această legătură, datorită luării asupra Sa a păcatelor omenirii.

Ar fi putut oare Domnul nostru Isus Hristos să cadă, să păcătuiască? Bineînţeles că da, altfel viaţa Sa pe pământ nu ar fi demonstrat nimic, nu ar fi fost proba fermă că în trup omenesc se poate asculta de poruncile divine. Satana ştia că o astfel de cădere este posibilă, de aceea Îl şi ispitea la tot pasul. Aşa ne spune şi Inspiraţia: „Mulţi pretind că era imposibil pentru Hristos să fie biruit de ispită. Atunci, El nu ar fi putut fi plasat în poziţia lui Adam; El nu ar fi putut câştiga biruinţa pe care Adam nu a câştigat-o. Dacă noi avem, în orice privinţă, un conflict mai teribil decât a avut Hristos, atunci El nu ar fi în stare să ne vină în ajutor. Însă Mântuitorul nostru a luat natura umană, cu toate riscurile ei. El a adoptat natura omului, cu posibilitatea de a ceda ispitei. Noi nu avem niciun lucru de purtat pe care El nu l-a îndurat.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 117)

„Isus a strigat cu glas tare” (Mat 27,46; la fel în Marcu 15,34). De ce cu glas tare? Ca să fie auzit de Dumnezeu? El aude orice şoaptă, aude gândurile, cuvintele nerostite. Ilie „şi-a bătut joc de ei (de proorocii lui Baal şi de cei ai Astarteei) şi a zis: ‚Strigaţi tare, fiindcă este dumnezeu’” (1 Împ 18,27). Nu aşa cu Dumnezeul cel adevărat. Zicea psalmistul David: „Când strigă cei fără prihană, Domnul aude şi-i scapă din toate necazurile lor” (Ps 34,17). Dar nu găsesc audienţă nelegiuiţii: „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte” (Isa 59,1.2). „De aceea şi Eu voi lucra cu urgie; ochiul Meu va fi fără milă şi nu Mă voi îndura; chiar dacă vor striga în gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta” (Ezec 8,18).

„Când strigă cei fără prihană . . .” A zis apostolul Petru către iudei: „Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Neprihănit” (Fapte 3,14). Până şi Pilat L-a recunoscut ca neprihănit: „Eu sunt

Pag

e17

1

nevinovat de sângele neprihănitului acestuia” (Mat 27,24). Chiar soţia lui trimisese să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta” (versetul 19). Hristos este Cel Neprihănit şi unica sursă de neprihănire adevărată. Şi Cel Neprihănit a strigat. „Domnul aude şi-L scapă . . .” L-a scăpat? În batjocură strigau preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrânii: „S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte” (Mat 27,43). L-a scăpat?

Mântuitorul le spusese ucenicilor Săi, de câteva ori, că El va fi batjocorit, chinuit, răstignit, omorât, dar a treia zi va învia (vezi, de exemplu, Matei 16,21). Acum, pe cruce, în ceasul al noulea, ultimul ceas al vieţii Sale şi în ultimele lui minute, totul părea pierdut, viitorul era nebulos şi El nu putea vedea mai departe. Atât de teribil este păcatul şi atât de desăvârşită oroarea lui Dumnezeu faţă de el. Starea aceea fără precedent şi nerepetabilă I-a smuls Mântuitorului strigătul disperat: „Eli, Eli, Lama Sabactani?”, adică „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”

Durerile şi disperarea lui Isus erau autentice, nu se juca teatru. Nu erau suferinţe aparente, ci reale. A fost maximum posibil al suferinţei fizice şi psihice, dublat de simţământul înspăimântător al separării de Dumnezeu, de care Satana îi şoptea cu răutate că va fi veşnică. Numai un strigăt tare putea exprima criza teribilă prin care El trecea.

Nu pentru că Dumnezeu nu auzea sau nu L-a auzit. Dar L-a scăpat? Iată ce găsim scris în Epistola către Evrei: „El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui . . .” (Evr 5,7). Ziua suferinţelor pe cruce era una din „zilele vieţii Sale pământeşti” şi, în ziua aceea, El a adus „rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi”. Striga „către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte”, nici nu era altă direcţie în care ar fi putut striga. Dar de ce zice scriitorul „fiind ascultat”? A fost ascultat? Absolut. A fost izbăvit de la moarte. Nu de cea care este un somn, ci de la pieirea şi dispariţia pe veci prin moartea a doua.

Viaţa lui Isus nu s-a încheiat în tonul disperării, ci cu o ultimă probă a credinţei Sale. „În orele acelea groaznice, El Se bizuise pe dovada acceptării de către Tatăl Său, care I se dăduse până atunci. El cunoştea caracterul Tatălui Său; înţelegea dreptatea Sa, mila Sa şi marea Sa iubire. Prin credinţă, El S-a sprijinit pe Acela pe care întotdeauna Îl ascultase cu bucurie. Şi când, în supunere, S-a încredinţat pe Sine lui Dumnezeu, simţământul pierderii favorii Tatălui Său L-a părăsit. Prin credinţă, Hristos era biruitor.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 756)

În Evrei 2,9, citim: „. . . pe Isus Îl vedem ‚încununat cu slavă şi cu cinste’, din pricina morţii pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi.” Isus a gustat, pentru toţi cei ce-L primesc, moartea, moartea veşnică, de care aceştia sunt scăpaţi. Şi cei pierduţi ar fi putut avea beneficiul acesta, dacă ar fi ales aşa. Dar cum a fost scăpat Hristos de la moarte? Moartea care L-a trimis în mormântul

Pag

e17

2

lui Iosif a fost un somn, din care a fost trezit a treia zi. Prin înviere, El a fost scăpat de moartea a doua, care nu L-a răpit din sânul Dumnezeirii şi nu L-a adus la nefiinţă. A murit de acea moarte în locul păcătoşilor, dar nu a putut fi reţinut de ea. Acest text spune că El a gustat moartea pentru toţi „prin harul lui Dumnezeu”, iar textul precent, din capitolul 5,7, zice că a fost ascultat „din pricina evlaviei Lui”. Pentru că a trăit o viaţă fără păcat: nu putea mormântul să-L reţină pentru totdeauna pe cel fără păcat. Este singurul caz de ascultare a rugăciunilor „din cauza evlaviei Lui”; rugăciunile noastre sunt ascultate nu din cauza evlaviei noastre, pe care nu o avem, ci din cauza evlaviei Lui, prin meritele Lui.

După înviere, Mântuitorul li S-a arătat ucenicilor Săi în mod triumfal. Nici urmă de disperare, de groază că ar fi fost părăsit de Dumnezeu. El i-a spus Mariei Magdalena: „Nu Mă ţine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru” (Ioan 20,17). El le-a promis ucenicilor: „Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu” (Luca 24,49). „Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, ‚pe care’, le-a zis El, ‚aţi auzit-o de la Mine’” (Fapte 1,4). „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa” (versetul 7). Dumnezeu era Tatăl Său şi Tatăl ucenicilor. Deplină încredere, neştirbită bucurie.

„El i-a dus afară până spre Betania, Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat. Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer” (Luca 24,50.51). Îngerii L-au luat în primire imediat ce a părăsit scoarţa terestră: „După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer şi un nor L-a ascuns din ochii lor. Şi, cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb şi au zis: ‚Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer’” (Fapte 1,9-11).

Scriitorul Epistolei către Evrei ne informează că „avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu” (Evr 4,14). Iată-L acum primit în ceruri în mod triumfal: „‚Porţi, ridicaţi-vă capetele, ridicaţi-vă, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei!’ ‚Cine este acest Împărat al slavei?’ ‚Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în lupte. Porţi, ridicaţi-vă capetele, ridicaţi-le, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei!’ ‚Cine este acest Împărat al slavei?’ ‚Domnul oştirilor, El este Împăratul slavei!’” (Ps 24,7-10)

Hristos va mai striga odată cu glas tare, aşa cum scrie apostolul Pavel, dar nu în disperare, ci în mod glorios: „Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer” (1 Tes 4,16). Iar mântuiţii vor striga, la rândul lor, entuziaşti: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui” (Isa 25,9).

Pag

e17

3

* * * *

Cântarea de deschidere, 9: „Mare eşti Tu, Doamne!”

Cântarea de închidere, 66: „Aleluia către Domnul!”

Pag

e17

4

PERDEAUA DINLĂUNTRU S-A RUPT ÎN DOUĂ

În momentul în care „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (vezi Ioan 1,29), a fost sacrificat, mielul jertfei pascale a scăpat cu viaţă. Însemna că omul, în locul căruia de patru mii de ani murea, de fiecare dată, o creatură nevinovată, a scăpat de moarte eternă şi va avea viaţa veşnică, dacă va alege lucrul acesta. Prin însuşi actul crucificării, oferta divină dobândea putere deplină: „Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul. . . . Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta, iubindu-L pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui şi lipindu-te de El” (Deut 30,15.19.20).

Înseamnă să avem gândul lui Isus Hristos (vezi Filipeni 2,5 şi 1 Corinteni 2,16), care a luat hotărârea perfectă, favorabilă nouă: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!” (Mat 26,42). El a ales moartea pentru El, dar viaţa pentru noi, singura cale spre viaţă veşnică: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14,6).

„Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul. Şi, îndată, perdeaua dinlăuntrul templului s-a rupt în două, de sus până jos” (Mat 27,50.51).

„Dar Isus a scos un strigăt tare şi Şi-a dat duhul. Perdeaua dinlăuntrul templului s-a rupt în două, de sus până jos” (Marcu 15,37.38).

„Era cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ceasul al nouălea. Soarele s-a întunecat şi perdeaua dinlăuntrul templului s-a rupt prin mijloc. Isus a strigat cu glas tare: ‚Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!’ Şi, când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul” (Luca 23,44-46).

Evanghelistul Ioan nu zice nimic despre perdeaua dinlăuntru şi, normal, nimic despre ruperea ei.

În timp ce Matei şi Marcu se exprimă la fel, „perdeaua dinlăuntrul templului s-a rupt în două, de sus până jos”, Luca omite cuvintele „de sus până jos” şi zice, simplu despre perdeaua dinlăuntrul templului că „s-a rupt prin mijloc”.

„Clădirea era împărţită în două camere: prima, mai mare, era numită sfânta; a doua cameră era numită sfânta sfintelor. În faţa primei camere atârna o perdea şi altă perdea despărţea locul sfânt de locul prea sfânt. Această din urmă perdea era îndepărtată în fiecare an şi alta pusă în locul ei.” (The Sanctuary Service/Serviciul sanctuarului, de M. L. Andreasen, pagina 24)

Pag

e17

5

„În modul de administrare a sângelui exista o diferenţă care ar trebui notată. Când preotul uns păcătuia şi îşi aducea taurul şi îl junghia, preotul trebuia ‚să-şi moaie degetul în sânge şi să stropească de şapte ori înaintea Domnului, în faţa perdelei dinlăuntru a sfântului locaş’ (Lev 4,6). . . . Când întreaga adunare păcătuia, sângele era administrat în acelaşi fel ca şi când preotul păcătuia. O parte din el era dus în prima cameră a sanctuarului şi stropit înaintea perdelei. Coarnele altarului tămâierii erau atinse cu acel sânge, iar restul sângelui era turnat la piciorul altarului pentru arderile de tot afară în curte (versetul 18).” (Ibid., paginile 132-133)

„Era o perdea, făcută din material albastru, purpuriu şi cărmiziu, care separa locul sfânt de locul preasfânt (Exod 26,31-35), cu imagini de heruvimi, reprezentându-i pe îngerii din jurul tronului lui Dumnezeu. Perdeaua din sanctuarul vechi, şi mai târziu în templu, ascundea prezenţa lui Dumnezeu de preotul care stătea înaintea ei, aplicând sângele jertfei şi arzând tămâie pe altarul de aur zi de zi de-a lungul anului (vezi Leviticul 4,6). Era cel mai apropiat loc de Prezenţa Divină la care putea ajunge cineva, cu excepţia Zilei de Ispăşire (cap. 16,2.12.15.16; compară cu cap. 21,21-23). Datorită proximităţii de chivotul mărturiei, era numită uneori ‚perdeaua mărturiei’ (cap. 24,3) sau ‚perdeaua care este înaintea chivotului mărturiei’ (Exod 27,21). Când era transportat dintr-un loc în altul, chivotul era învelit în această perdea (Num 4,5). În timpul morţii lui Hristos, perdeaua corespunzătoare din templul lui Irod a fost ruptă de sus până jos (Mat 27,51 etc.).” (Seventh-day Adventist Bible Dictionary/Dictionarul biblic adventist de ziua a şaptea, pagina 1123)

„Catapeteasma, adică perdeaua care separa locul sfânt de cel prea sfânt (vezi Exodul 26,31-33; 2 Cron 3,14). Accesul în locul preasfânt era limitat la marele preot şi el putea intra numai o dată pe an. Ruperea perdelei şi expunerea ulterioară a locului până atunci preasfânt, a fost semnalul Cerului că serviciul tipic se încheiase – tipul întâlnise antitipul. Acest lucru a avut loc la ora serviciului obişnuit de seara, când preotul era pe cale de a junghia mielul arderii de tot zilnice. Timpul era, probabil, 2,30 după amiază sau circa ‚ceasul al nouălea’, potrivit cu calculul iudaic. ‚De sus’ arăta că lucrul acela nu a fost produs de mâini omeneşti.” (Seventh-day Adventist Bible Commentary/Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, volumul 5, pagina 550)

„Din nou, întunericul s-a aşezat pe pământ şi un bubuit ca de trăznet puternic, ca un tunet năpraznic, a fost auzit. A fost un cutremur violent. Oamenii au fost zguduiţi în masă. Au urmat confuzie şi panică din cele mai sălbatice. Pe munţii dimprejur, stânci au fost despicate şi s-au prăbuşit sfărâmate în câmpii. Morminte au fost deschise şi morţii au fost aruncaţi afară din ele. Creaţiunea părea a se sfărâma în atomi. Preoţi, conducători, soldaţi, executori şi popor, tăcuţi şi înspăimântaţi, zăceau lungiţi la pământ.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 756)

„Când strigătul puternic ‚S-a sfârşit’ a venit de pe buzele lui Hristos, preoţii oficiau în templu. Era ora jertfei de seară. Mielul reprezentându-L pe Hristos fusese adus pentru a fi junghiat. Îmbrăcat în veşmântul său semnificativ şi frumos, preotul stătea cu cuţitul

Pag

e17

6

ridicat, aşa cum a făcut Avraam, când era pe cale de a-l junghia pe fiul său. Oamenii priveau cu interes deosebit. Dar pământul tremură şi se cutremură, pentru că Domnul Însuşi Se apropie. Cu un zgomot de sfâşiere, perdeaua dinlăuntrul templului este ruptă de sus până jos de o mână nevăzută, deschizând în mod brusc pentru privirile mulţimii un loc cândva plin de prezenţa lui Dumnezeu.” (Ibid., paginile 756-757)

„În locul acesta se aflase Şechina. Aici, Dumnezeu Îşi arătase slava deasupra tronului milei. Nimeni în afară de marele preot nu ridicase vreodată perdeaua care separa această cameră de restul templului. El intra o dată pe an ca să facă ispăşire pentru păcatele poporului. Dar iată, perdeaua este ruptă în două. Locul prea sfânt al sanctuarului pământesc nu mai este sacru. Totul este cuprins de groază şi confuzie. Preotul este gata să junghie victima, însă cuţitul îi cade din mâna slăbită şi mielul scapă.” (Ibid., pagina 757)

„Tipul a întâlnit antitipul în moartea Fiului lui Dumnezeu. Marele sacrificiu fusese făcut. Calea spre sfânta sfintelor este deschisă. O cale nouă şi vie este pregătită pentru toţi. Nu mai este nevoie ca fiinţele omeneşti păcătoase, întristate, să aştepte venirea marelui preot. De acum încolo, Mântuitorul urma să oficieze ca preot şi avocat în cerul cerurilor. Era ca şi când o voce energică ar fi zis către închinători: ‚Acum s-au terminat toate sacrificiile şi darurile pentru păcat. Fiul lui Dumnezeu a venit, potrivit cu Cuvântul Său, ‚Iată, vin (în sulul cărţii este scris despre Mine) să fac voia Ta, Dumnezeule.’ ‚Cu însuşi sângele Său’ El intră, ‚o dată pentru totdeauna, în locul prea sfânt, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică’ (Evr 10,7; 9,12).” (Ibid, pagina 757)

„Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în locul prea sfânt, pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinlăuntru, adică trupul Său, şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată” (Evr 10,19-22).

„Evrei 10,20 vorbeşte despre înălţarea Domnului nostru la cer, în înfăţişare omenească, ca deschizând ‚calea cea nouă şi vie . . . prin perdeaua care este . . . trupul Său’, prin care suntem făcuţi în stare ‚să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină’ (versetele 20 şi 22), intrând în Prezenţa Divină prin credinţă. Nădejdea creştinului, declară apostolul mai departe, intră ‚dincolo de perdeaua dinlăuntrul templului, unde Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător’ (cap. 6,19.20).” (Seventh-day Adventist Bible Dictionary/ Dictionarul biblic adventist de ziua a şaptea, pagina 1123)

Astfel, ruperea perdelei dinlăuntrul templului însemna încheierea rolului perdelei şi a necesităţii ei, prin frângerea trupului lui Isus pe cruce; aşa a zis Mântuitorul: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi” (1 Cor 11,24).

Pag

e17

7

După ieşirea israeliţilor din Egipt, Dumnezeu a stabilit un calendar de sărbători, unele zile fiind sabate ceremoniale, amintite în Leviticul 23: prima şi ultima zi a Sărbătorii Azimilor (versetele 7 şi 8), Ziua Cincizecimii (16 şi 21), Ziua Trâmbiţelor (24 şi 25), Ziua Ispăşirii (26-32), prima şi ultima zi a Sărbătorii Corturilor (34-36). Acestea nu provin de la creaţiune, nu sunt o parte din Decalog şi au expirat când Hristos a murit pe cruce, fiind o umbră a morţii Sale pentru păcătoşi (Mat 27,50.51; Col 2,16.17). Ruperea perdelei a marcat încheierea acelui sistem. Dar Sabatul Domnului rămâne pentru vecii vecilor, aşa cum a fost consacrat la crearea lumii.

Sfârşitul templului din Ierusalim s-a produs în două etape: (01) Sfârşitul funcţional, la moartea Domnului Hristos, când sfâşierea perdelei însemna terminarea valabilităţii serviciilor templului şi a întregului sistem de ceremonii, sărbători şi activităţi preoţeşti. (02) Sfârşitul fizic, atunci când, în anul 70 al erei creştine, oştile romane au ars templul din Ierusalim şi acesta nu a mai fost niciodată reconstruit.

Preludiul acelei încheieri a funcţionării templului, valabile în planul dumnezeiesc, a fost marcat de cuvintele rostite de Hristos, când a ieşit pentru ultima dată din templu: „Iată că vi se lasă casa pustie; căci vă spun că, de acum încolo, nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: ‚Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului!’” (Mat 23,38.39). La numai câteva zile după aceea, când Hristos Îşi încheia viaţa pe cruce, acel cuvânt a intrat în vigoare prin ruperea perdelei dinlăuntru.

„Când perioada Vechiului Testament s-a încheiat, când Hristos Şi-a început lucrarea în sanctuarul ceresc, era intenţia lui Dumnezeu ca serviciile sanctuarului de pe pământ să înceteze. Perdeaua din templu a fost ruptă în două – şi, mai târziu, templul a fost în întregime distrus –, semnalând încetarea serviciului pe pământ şi inaugurarea serviciului din cer. Hristos a intrat într-un templu care nu a fost construit de mâini. El a intrat chiar în cer, ca să slujească acolo în favoarea noastră. Oamenii sunt invitaţi să vină la El cu păcatele lor şi să primească iertare. Serviciul din sanctuarul pământesc îi pregătise pe oameni să privească spre adevăratul sanctuar din cer. Timpul sosise pentru ca transferul să fie făcut.” (The Sanctuary Service/Serviciul sanctuarului, de M. L. Andreasen, paginile 290-291)

În textul fiecărei evanghelii sinoptice, se spune că perdeaua dinlăuntrul templului „s-a rupt”, un reflexiv cu înţeles pasiv, adică „a fost ruptă”. De cine? Cine a rupt perdeaua? Moise a spart tablele legii, mâniat de idolatria poporului (vezi Exodul 32,19), dar Dumnezeu niciodată nu i-a reproşat lucrul acesta, ci i-a cerut să taie alte table din piatră şi să vină sus ca El să scrie din nou Cele Zece Porunci (vezi Exodul 34,1). Dar Caiafa şi-a rupt hainele de mare preot (vezi Matei 26,65), împotriva rânduielii clar stabilite de Dumnezeu (vezi Leviticul 21,10; cine a hulit atunci?!). Poate că şi în gestul acesta furios

Pag

e17

8

şi nejudecat se ascundea un simbol, acela că preoţia omenească de genul acela urma să devină nulă peste câteva ore.

Dar cine a rupt perdeaua din templu? Profetesa zice: „Cu un zgomot de sfâşiere, perdeaua dinlăuntrul templului este ruptă de sus până jos de o mână nevăzută.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 757). O mână nevăzută? A fost mâna unui înger sau a fost chiar mâna lui Dumnezeu-Tatăl? A fost cumva mâna Satanei? În niciun caz! Sau o fi fost aceeaşi mână, „trimisă” de Dumnezeu, care a scris pe zidul palatului din Babilon sentinţa terminării imperiului şi a vieţii împăratului Belşaţar? (Vezi Daniel 5,5.24). Spiritul Profetic răspunde afirmativ: „În momentul în care Hristos a murit, preoţi slujeau în templu în faţa perdelei care separa locul sfânt de cel preasfânt. Deodată, ei au simţit pământul tremurând sub ei şi perdeaua templului, o perdea puternică, groasă, care fusese înnoită anual, a fost sfâşiată în două, de sus până jos, de aceeaşi mână lipsită de sânge care a scris cuvintele de osândă pe zidurile palatului lui Belşaţar.” (The Story of Redemption/Istoria mântuirii, pagina 226)

Prin sfâşierea perdelei, Dumnezeu a făcut o declaraţie teologică: s-a terminat cu sistemul ceremonial, a venit realitatea mântuitoare, aşteptată şi nădăjduită de toţi oamenii lui Dumnezeu de la Adam până atunci. Lăsaţi mieii să trăiască; a murit Mielul lui Dumnezeu, prin care veţi fi răscumpăraţi.

Nu a fost distrus templul atunci; acolo urmau să se mai închine oameni, acolo aveau să se adune ucenicii şi să le vorbească celorlalţi despre planul de mântuire. Dar perdeaua, care simboliza într-un mod cu totul special trupul Domnului Isus, a fost ruptă, sanctitatea şi despărţirea locului a încetat; de acum, priviţi în sus, la templul unde se va lucra în continuare. În Apocalipsa 11,19, se spune: „Şi templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis; şi s-a văzut chivotul legământului Său, în templul Său.” Această „deschidere” a fost înţelegerea la care s-a ajuns la mijlocul secolului al 19-lea, în urma studierii profeţiilor, că există un templu în cer, că acolo este chivotul mărturiei şi că în chivot este legea eternă a lui Dumnezeu.

În secolul 1, această „deschidere” pentru mintea oamenilor începea să se realizeze treptat, iar scriitorii Noului Testament ne-au lăsat pagini preţioase cu privire la sanctuarul ceresc, urmând a fi cercetate mai mult, mai bine, mai târziu, când va sosi biserica rămăşiţei.

Prin răstignirea Mântuitorului, diavolul a sperat că Îl va despărţi pe veci de Tatăl Său, dar rezultatul a fost cu totul altul: Isus Şi-a încheiat viaţa victorios şi, prin aceasta, despărţirea rasei umane de Dumnezeu, de familia cerului, a fost anulată.

Să ne gândim acum la alte patru „ruperi” operate de Atotputernicul, două în trecut şi două în viitor:

Pag

e17

9

(01) Despicarea Mării Roşii, pentru ca poporul Israel să treacă spre ţara făgăduită: „Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea şi apele s-au despărţit în două. Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat şi apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor” (Exod 14,21.22). (02) Despărţirea apelor Iordanului, pentru ca poporul ales să intre în ţara făgăduită: „Când preoţii, care duceau chivotul, au ajuns la Iordan şi când li s-au muiat picioarele în marginea apei – căci Iordanul se varsă peste toate malurile lui în tot timpul secerişului –, apele care se pogoară din sus s-au oprit şi s-au înălţat grămadă la o foarte mare depărtare de lângă cetatea Adam, care este lângă Ţartan, iar cele ce se pogorau spre marea câmpiei, care este Marea Sărată, s-au scurs de tot. Poporul a trecut în faţa Ierihonului” (Ios 3,15.16). (03) O despicare a cosmosului, aşa cum suspina profetul Isaia: „O! De ai despica cerurile şi Te-ai pogorî, s-ar topi munţii înaintea Ta, ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ţi-ar cunoaşte atunci vrăjmaşii numele şi ar tremura neamurile înaintea Ta!” (Isa 64,1.2). Aşa va fi în curând, aşa cum a prezis Mântuitorul: „Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului. . . . Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi Îl vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă” (Mat 24,27.30). (04) O nouă despicare a spaţiului interplanetar, când cetatea sfântă va fi transferată din cer pe planeta noastră, la terminarea celor 1.000 de ani de pustiire a Pământului: „Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: ‚Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor’” (Apoc 21,2.3).

* * * *

Cântarea de deschidere, 72: „Domnu-i iubirea”

Cântarea de închidere, 128: „Salvare sigură ne-a dat”

Pag

e18

0

PIATRA DE LA UŞA MORMÂNTULUI

Când a întâlnit familia îndurerată din Betania, Isus „S-a înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat” (Ioan 11,33). În familia aceea se crease un gol: cele două surori, Marta şi Maria, îl pierduseră pe unicul lor frate, Lazăr, şi erau zdrobite. „Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră, la intrarea căreia era aşezată o piatră” (versetul 38).

Iată aici o primă piatră – la intrarea unei peşteri/mormânt. Piatra reţinea mirosul înăuntru şi bloca intrarea locului unde se afla trupul neînsufleţit şi în descompunere al prietenului lui Isus. Mântuitorul le-a cerut celor prezenţi: „Daţi piatra la o parte!” (Versetul 39). Marta a protestat, invocând argumentul mirosului insuportabil, dar Isus a întrebat-o: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” (Versetele 39 şi 40)

Mântuitorul ar fi putut: - să dea El piatra la o parte cu mâinile; - să o dea la o parte suflând-o; - să o dea la o parte cu privirile; - să-i poruncească să se dea la o parte; - să-i dea posibilitate celui înviat să treacă prin ea; - să o facă să dispară; - să folosească multe alte procedee pentru a învinge ostilitatea pietrei.

El le-a cerut oamenilor să dea piatra la o parte, să colaboreze cu El, să facă ei ce erau în stare să facă, lăsându-L pe El să facă restul, ceea ce ei nu ar fi putut face de la ei înşişi.

În citatul care urmează, serva Domnului confirmă cele spuse mai sus şi îmbogăţeşte constatările respective: „‚Daţi voi piatra la o parte.’ Hristos ar fi putut porunci pietrei să se dea la o parte şi aceasta ar fi ascultat de glasul Său. El le-ar fi putut cere îngerilor care erau aproape de El să facă aceasta. La cererea Sa, mâini invizibile ar fi îndepărtat piatra. Dar trebuia să fie dată la o parte de mâini omeneşti. Astfel, Hristos a vrut să arăte că oamenii trebuie să coopereze cu divinitatea. Ceea ce puterea omenească poate face puterea divină nu este chemată să facă. Dumnezeu nu Se lipseşte de ajutorul omului. El îl întăreşte, conlucrând cu el în măsura în care acesta foloseşte puterile şi capacităţile date lui.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 535)

La scurt timp după ce piatra de la peştera din Betania a fost dată la o parte şi, la chemarea Mântuitorului, Lazăr a revenit la viaţă, o altă piatră bloca accesul într-un mormânt. Era mormântului Mântuitorului Însuşi. Vom discuta în continuare pe larg despre piatra de la intrarea în mormântul lui Isus.

Pag

e18

1

Primii doi evanghelişti au avut grijă să ne informeze despre plasarea pietrei în faţa mormântului; ceilalţi doi nu se referă la acest act: - „Iosif a luat trupul, l-a înfăşurat într-o pânză curată de in şi l-a pus într-un mormânt nou al lui însuşi, pe care-l săpase în stâncă. Apoi, a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului şi a plecat” (Mat 27,59.60). „Ei au plecat şi au întărit mormântul, pecetluind piatra şi punând strajă” (versetul 66). - „Iosif a cumpărat o pânză subţire de in, L-a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfăşurat în pânza de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi, a prăvălit o piatră la uşa mormântului” (Marcu 15,46).

Despre înlăturarea pietrei de la mormântul lui Hristos au scris toţi evangheliştii: - „Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea” (Mat 28,2). - „Femeile ziceau una către alta: ‚Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?’ Şi, când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită” (Marcu 16,3.4). - „În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea şi altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele pe care le pregătiseră. Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt” (Luca 24,1.2). - „În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric, şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt” (Ioan 20,1).

Se recapitulăm ce ne spun toate aceste texte despre piatra de la mormântul lui Isus: - Iosif a prăvălit o piatră la uşa mormântului. - Piatra era mare, chiar foarte mare. - Preoţii cei mai de seamă şi fariseii au pecetluit piatra, în înţelegere cu Pilat. - Când au venit la mormânt dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii, femeile se întrebau cine le va prăvăli piatra de la uşa mormântului. - Înainte de sosirea femeilor, un înger al Domnului se pogorâse din cer, prăvălise piatra de la uşa mormântului şi şezuse pe ea. - Când au ajuns acolo, femeile au constatat că piatra fusese prăvălită, răsturnată de pe mormânt, luată de pe mormânt.

Mai pe scurt:

Pag

e18

2

- Iosif a pus piatra la uşa mormântului. - Preoţii cei mai de seamă şi fariseii au sigilat-o. - Îngerul Domnului a răsturnat-o. - Îngerul a şezut pe ea.

Iosif a avut o intenţie bună, ca la o înmormântare obişnuită într-o peşteră, cum făcuse şi familia din Betania, să închidă intrarea cu o piatră, dar ucigaşii Domnului Isus au încercat să permanentizeze rămânerea Lui în mormânt. Îngerul a anulat încercarea lor şi a Satanei de a împiedica învierea lui Hristos. „Preoţii au dat instrucţiuni pentru asigurarea mormântului. O piatră mare fusese pusă în faţa intrării. Peste această piatră ei au pus frânghii, fixând capetele lor de stânca solidă şi sigilându-le cu sigiliul roman. Piatra nu putea fi mutată fără a rupe sigiliul. O gardă de o sută de soldaţi a fost apoi postată în jurul mormântului pentru a preveni violarea lui. Preoţii au făcut tot ce au putut ca să ţină trupul lui Hristos acolo unde fusese pus. El a fost sigilat cu atâta siguranţă în mormântul Său, ca şi când urma să rămâna acolo pentru totdeauna.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 778)

Pământul s-a cutremurat când Mântuitorul Şi-a dat duhul şi, din nou, s-a cutremurat când El a înviat: „. . . pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat” (Mat 27,51); „. . . şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ” (Mat 28,2).

„‚Şi, iată, s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer.’ Îmbrăcat cu armura lui Dumnezeu, acest înger a părăsit curţile cereşti. Razele strălucitoare ale slavei lui Dumnezeu au mers înainea lui şi i-au luminat calea. ‚Înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada; străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi.’. . . Acest mesager este cel care ocupă poziţia din care a căzut Satana. Este cel care pe dealurile Betleemului a proclamat naşterea lui Hristos. Pământul tremură la apropierea lui, oştile întunericului fug şi, când el înlătură piatra, cerul pare a veni jos pe pământ. Soldaţii îl văd cum înlătură piatra ca şi când ar fi o pietricică şi îl aud strigând, Fiu al lui Dumnezeu, vino afară, Tatăl Tău Te cheamă. Ei Îl văd pe Isus ieşind din mormânt şi Îl aud proclamând deasupra mormântului despicat: ‚Eu sunt învierea şi viaţa.’” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, paginile 779-780)

Un om bun şi credincios a pus piatra la mormânt, iar adversarii Domnului sperau ca acea piatră să rămână acolo pentru totdeauna, reţinându-L în mormânt pe Domnul vieţii. De data aceasta, nu li s-a cerut oamenilor, ca la mormântul lui Lazăr, să dea piatra la o parte, ci un înger al Domnului a înlăturat-o şi apoi s-a aşezat pe ea. După ce, la porunca lui Isus, mâini omeneşti au dat la o parte piatra de la mormântul lui Lazăr, Mântuitorul l-a chemat pe cel mort afară şi Lazăr a revenit la viaţă. La mormântul lui Hristos, îngerul puternic a dat piatra la o parte şi L-a chemat pe Domnul Isus afară, transmiţând astfel cuvântul reînsufleţitor al Tatălui ceresc.

Oricât de mare ar fi fost piatra aceea şi oricât de bine controlată, zădărnicirea planului ceresc era imposibilă. Nu o piatră, fie cât de mare, ci munţi întregi de granit, cât

Pag

e18

3

Everestul, nu L-ar fi putut reţine pe Hristos în mormânt. Zicea un poet: „La mormânt ostaşi de pază au fost puşi fără de preget, / Ca şi cum ai vrea oceanul să-l acoperi cu un deget.” Aş parafraza: oamenii L-au ucis pe Domnul vieţii şi au sperat că piatra sigilată Îl va bloca pentru întotdeauna în mormânt, „ca şi când ai vrea oceanul să-l acoperi cu un deget.”

Femeile au pornit spre mormânt, intenţionând să ungă trupul lui Isus (Marcu 16,1). Nu au zis nimic despre cei o sută de ostaşi romani însărcinaţi să păzească mormântul împotriva oricărei vizite neautorizate; poate că nu ştiau nimic de ei, pentru că aranjamentul folosirii unei gărzi se făcuse sâmbătă dimineaţa (Mat 27,62-66), or ele văzuseră mormântul, şi modul cum fusese înmormântat Domnul Isus în el, înainte de Sabat. Piatra era, totuşi, o problemă; să o mişte singure? Nici pomeneală, aveau nevoie de ajutor, dar cine va face lucrul acesta? (Vezi Marcu 16,3). Cine? Ce nu ştiau ele, era faptul că în cer se dăduse deja porunca înlăturării pietrei şi îngerul delegat deja venise la mormânt şi-l deschisese, iar Isus înviase. Nu numai „problema” pietrei era rezolvată, ci toate celelalte implicate.

Ni se întâmplă şi nouă de multe ori să ne frământăm, ca să găsim o soluţie pentru o problemă, când, de fapt, fără să ştim noi, aceasta este deja rezolvată: Dumnezeu a intervenit în mod salvator. Mântuitorul ne-a lăsat preţioasa făgăduinţă: „De aceea, vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit şi-l veţi avea” (Marcu 11,24). Uneori, ne străduim să descuiem o uşă şi cheia nu funcţionează, ca să constatăm, când tragem de uşă, că nici nu era încuiată. Ne văicărim, ne frământăm, ne înspăimântăm, şi problema este deja rezolvată sau nici măcar nu a existat. Cine ne va prăvăli piatra? Care piatră? Uitaţi-vă mai bine, nu e acolo şi poate că nu a fost niciodată.

Există, totuşi, o piatră în calea noastră? Cât de mare e ea? Pietricică? Pietroi? Stâncă? Mai mare decât Ceahlăul? Iată cum Se referă Hristos la astfel de situaţii: „Atunci, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis, deoparte: ‚Noi de ce n-am putut să-l scoatem?’ ‚Din pricina puţinei voastre credinţe’, le-a zis Isus. ‚Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: ‚Mută-te de aici colo’ şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă’” (Mat 17,19.20). De asemenea: „Drept răspuns, Isus le-a zis: ‚Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia, ci, chiar dacă aţi zice muntelui acestuia, ‚ridică-te de aici şi aruncă-te în mare’, se va face’” (Mat 21,21).

Astfel de mutări se produc pentru că Dumnezeu le porunceşte, ca în cazul lui Zorobabel: „Cine eşti tu, munte mare, înaintea lui Zorobabel? Te vei preface într-un loc şes. El va pune piatra cea mai însemnată în vârful templului, în mijlocul strigătelor de: ‚îndurare, îndurare cu ea!’ . . . Mâinile lui Zorobabel au întemeiat casa aceasta şi tot mâinile lui o vor şi isprăvi; şi veţi şti că Domnul oştirilor m-a trimis la voi” (Zah 4,7.9).

Pag

e18

4

„De-a lungul istoriei poporului lui Dumnezeu, munţi mari de greutăţi, în aparenţă de netrecut, i-au aşteptat pe aceia care trebuia să aducă la îndeplinire planurile Cerului. Astfel de obstacole sunt îngăduite de Domnul ca un test al credinţei. Când suntem îngrădiţi din toate părţile, atunci este timpul mai mult decât oricând să ne încredem în Dumnezeu şi în puterea Spiritului Său. . . . Adesea, oamenii sunt ispitiţi să şovăie în faţa încurcăturilor şi obstacolelor cu care sunt confruntaţi. Totuşi, dacă ei păstrează cu tărie, până la sfârşit, încrederea de la început, Dumnezeu va limpezi cărarea. Ei vor avea succes în timp ce se luptă cu greutăţile. În faţa spiritului cutezător şi a credinţei neabătute al lui Zorobabel, munţi mari de dificultăţi aveau să se prefacă în şes, iar ‚mâinile celui ce a pus temelia urmau să o şi termine’.” (Prophets and Kings/Profeţi şi regi, paginile 594-595)

De fapt, toate aceste pietre şi stânci şi munţi de necrezut şi probleme ar trebui agăţate de gâtul ispititorului şi el să fie aruncat în adâncul mării cu ele cu tot. A! Vă aduceţi aminte că demonii Îl rugau pe Isus, aşa cum citim în Luca 8,31: „Dracii Îl rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în Adânc.” I-a lăsat să se ducă în porci şi prin ei în mare, însă, în final, cu toţi munţii greutăţilor pe care ni le-au ridicat ei în cale agăţaţi de gâturile lor, demonii vor fi trimişi în adâncul nefiinţei. În textul din Matei 18,6, Isus S-a referit la oamenii care-i duc pe alţi oameni la păcat, dar afirmaţia Lui se potriveşte, în ultimă instanţă, foarte bine la Satana şi îngerii lui răi: „Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.”

Şi acum, înainte de a încheia, să ne gândim la două pietre pozitive. Acestea vin ca rezultate ale morţii lui Isus, ale faptului că El a acceptat să moară pentru noi, păcătoşii, şi să fie pus acolo, în mormânt, în spatele pietrei pecetluite: (01) Piatra desprinsă din munte: „Tu te uitai la el şi s-a dezlipit o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului şi le-a făcut bucăţi. Atunci, fierul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul” (Dan 2,34.35). „Dar, în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii şi ea însăşi va dăinui veşnic. Aceasta înseamnă piatra pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte, fără ajutorul vreunei mâini, şi care a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul şi aurul” (versetele 44 şi 45). (02) Piatra albă cu nume secret: „Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: ‚Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni, decât acela care-l primeşte’” (Apoc 2,17).

* * * *

Pag

e18

5

Cântarea de deschidere, 22: „Măriţi pe Domnul!”

Cântarea de închidere, 130: „A-nviat Isus Hristos!”

Pag

e18

6

„NU ESTE AICI! A ÎNVIAT, DUPĂ CUM ZISESE!”

După rebeliunea satanică împotriva Fiului lui Dumnezeu în ziua a şasea a acelei săptămâni zguduitoare, a urmat tăcerea mormântului şi apoi explozia revenirii la viaţă a Celui ce crease toate lucrurile. Iată cum descrie Inspiraţia evenimentul acela superb din prima zi a săptămânii, când Cerul a ordonat din nou, ca la început de făptură, „Să fie lumină!”:

„‚Şi, iată, s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer.’ Îmbrăcat cu armura lui Dumnezeu, acest înger a părăsit curţile cereşti. Razele strălucitoare ale slavei lui Dumnezeu au mers înainea lui şi i-au luminat calea. ‚Înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada; străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi.’ Acum, preoţi şi conducători, unde este puterea străjii voastre? Bravii soldaţi, care niciodată nu s-au temut de puterea omenească, sunt acum ca nişte captivi luaţi fără sabie sau suliţă. Faţa pe care o privesc nu este faţa unui luptător muritor; este faţa celui mai puternic din oştirea Domnului.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, paginile 779-780)

Cine L-a înviat pe Domnul nostru Isus Hristos? Toate Persoanele Dumnezeirii au participat la învierea Lui, aşa cum toate trei fuseseră implicate în crearea lumii noastre: - Tatăl: „Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus şi noi toţi suntem martori ai Lui” (Fapte 2,32). - Duhul Sfânt: „Şi, dacă Duhul Celui ce L-a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce L-a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi” (Rom 8,11). O traducere exactă ar fi: „. . . va învia şi trupurile voastre muritoare prin Duhul Său, care locuieşte în voi” (dia = prin). „El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh” (1 Pet 3,18); exact ar fi: „. . . a fost înviat prin Duhul” (greacă: zoopoietheis de to pneumati, „readus la viaţă prin Duhul”). - Isus Însuşi, aşa cum reiese din Ioan 10,17.18: „Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi; aceasta este porunca, pe care am primit-o de la Tatăl Meu.” O iau iarăşi. Eu. Am puterea aceasta.

„Când Isus a fost pus în mormânt, Satana a triumfat. El a îndrăznit să spere că Mântuitorul nu-Şi va relua viaţa. A pretins trupul Domnului şi şi-a pus garda în jurul mormântului, căutând să-L reţină pe Hristos ca prizonier. El a fost extrem de furios când îngerii lui au fugit la apropierea trimisului ceresc. Când L-a văzut pe Hristos ridicându-Se triumfător, el şi-a dat seama că împărăţia lui va avea sfârşit şi că el trebuie, în cele din urmă, să moară.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 782)

Pag

e18

7

„Deasupra mormântului străpuns al lui Iosif, Hristos proclamase victorios: ‚Eu sunt învierea şi viaţa.’ Aceste cuvinte puteau fi rostite numai de Divinitate. Toate fiinţele create trăiesc prin voinţa şi puterea lui Dumnezeu. Ele sunt recipiente dependente de viaţa lui Dumnezeu. De la serafimul cel mai înalt până la fiinţa cea mai umilă, toate sunt alimentate de la Sursa de viaţă. Numai Acela care este una cu Dumnezeu putea spune: ‚Am putere să-Mi dau viaţa şi am putere s-o iau iarăşi.’ În divinitatea Sa, Hristos poseda puterea de a rupe legăturile morţii.” (Ibid., pagina 785)

Vestitul haiduc australian Ned Kelly a fost osândit la moarte pentru trei omucideri şi spânzurat de către autorităţile coloniale britanice în noiembrie 1880. După 132 de ani, adică în 2012, descendenţii au primit oasele eroului lor, minus craniul, care a fost furat în 1978. Strănepoata Ellen Hollow a lansat următoarea rugăminte: „Apelăm la persoana care este în posesia craniului să ni-l restituie.” (Din revista americană Time, numărul din 20 august 2012, pagina 10)

Oase şi oase. Căutate, găsite, cerute. În primăvara anului 31 al erei creştine, Mântuitorul lumii a fost crucificat pe dealul Golgota din apropierea Ierusalimului şi depus în mormântul lui Iosif, mormânt săpat în stâncă (Mat 27,57-60), care se afla în apropierea locului crucificării (Ioan 19,41.42).

Câteva morminte sunt prezentate astăzi turiştilor ca fiind locul exact unde a fost îngropat Isus. Un singur corp îngropat, mai multe morminte vizitate! Adevărul este că nu se ştie exact unde a fost înmormântat Domnul Isus şi lucrul acesta nici nu are importanţă. Nici crucea, nici cuiele, nici mormântul nu ne mântuiesc. Ne interesează Persoana care a trecut prin acea experienţă, anume Cuvântul etern al lui Dumnezeu, devenit trup şi acceptând moartea pentru răscumpărarea noastră, a păcătoşilor.

Despre Moise se spune în Deuteronom 34,5.6: „Moise, robul Domnului, a murit acolo, în ţara Moabului, după porunca Domnului. Şi Domnul l-a îngropat în vale, în ţara Moabului, faţă în faţă cu Bet-Peor. Nimeni nu i-a cunoscut mormântul până în ziua de azi.” Ca să nu se facă pelerinaj. Şi mormântul, necunoscut, al lui Moise, este gol. Potrivit cu Iuda 9, arhanghelul Mihail, adică Domnul Isus Hristos, a venit la mormânt, l-a înviat pe Moise şi l-a dus în cer. Aşa se face că Moise a apărut, împreună cu Ilie, pe Muntele Schimbării la Faţă (vezi Matei 17,3).

Câteva femei au vizitat mormântul a treia zi după răstignire. Atunci se ştia care este mormântul, pentru că femeile acelea îl văzuseră pe Iosif înmormântându-L pe Isus (vezi Marcu 15,47). Când au ajuns la mormânt, „au găsit piatra răsturnată de pe mormânt, au intrat înăuntru şi n-au găsit trupul Domnului Isus. Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare. Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: ‚Pentru ce Îl căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galilea, când

Pag

e18

8

zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit şi a treia zi să învieze.’ Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus” (Luca 24,2-8).

Ascultaţi-l pe Matei: „Dar îngerul a luat cuvântul şi a zis femeilor: ‚Nu vă temeţi, căci ştiu că voi Îl căutaţi pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici, a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul!’” (Mat 28,5.6)

Marcu scrie astfel: „Au intrat în mormânt, l-au văzut pe un tinerel şezând la dreapta, îmbrăcat într-un veşmânt alb, şi s-au înspăimântat. El le-a zis: ‚Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră’” (Marcu 16,5.6).

Nu este aici, Îl căutaţi degeaba! De fapt, de ce Îl căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? Nici nu ar trebui să mai veniţi aici, nu ar trebui să-L căutaţi între cei morţi. Amintindu-vă de cuvintele Lui, voi ar fi trebuit să ştiţi că a treia zi nu mai poate fi în mormânt. Nici femeile şi nici ucenicii nu s-au mai îngrijit de mormânt după ziua aceea!

Am preluat cuvintele îngerului din versiunea lui Matei pentru formularea titlului acestei predici: „Nu este aici, a înviat, după cum zisese” (versetul 6). Nu este aici, mormântul este gol, de fapt nu putea fi ocupat mult timp. A înviat, precum zisese. Mântuitorul îi anunţase pe ucenicii Lui de multe ori că „El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învieze” (Mat 16,21). A fost exact „după cum zisese”.

Cât timp a zăcut Mântuitorul în mormânt? Unii susţin că de miercuri până duminică, pentru ca să rezulte trei zile şi trei nopţi, dar acesta este un calcul greşit. Zicea Cleopa, adresându-se necunoscutului Isus care mergea cu ei pe drum: „. . . iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri” (vezi Luca 24,21). Iar Domnul Isus zisese: „. . . are să fie omorât şi a treia zi are să învieze” (Mat 16,21). „Era ziua pregătirii şi începea ziua Sabatului” când L-au dat jos de pe cruce pe Isus (Luca 23,54) şi „ziua aceea de Sabat era o zi mare” (vezi Ioan 19,31), pentru că era dublu Sabat – Sabatul Domnului şi sabatul omului, prima zi a Sărbătorii Azimilor, care venea imediat după ziua de Paşti, acea vineri a răstignirii.

Prima zi a săptămânii, când a înviat Isus, era a treia zi de la răstignire: fusese răstignit vineri, rămăsese în mormânt în tot timpul zilei de Sabat, înviase spre sfârşitul nopţii care urmează Sabatului. Câte ceva din trei zile – una în întregime (Sabatul), două parţiale (a şasea, mai puţin, şi prima, mai mult). Cineva ar obiecta că Isus a zis: „Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului” (Mat 12,40). Deci, trei zile şi trei nopţi. Acesta era felul de vorbire al evreilor: pentru fiecare zi aminteau şi noaptea, ca, de pildă, „patruzeci

Pag

e18

9

de zile şi patruzeci de nopţi” (Mat 4,2). Sigur că nu au fost trei nopţi, dar acesta era ecoul din expresia populară – la zile erau amintite tot atâtea nopţi.

Astfel, dacă Isus a murit vineri după-amiază la orele 3 şi a înviat duminică dimineaţa când era încă întuneric, înseamnă că a stat în mormânt: de vineri de la ora 3 după-amiază până sâmbătă la aceeaşi oră, 24 de ore; în continuare, până la 3 din noaptea de sâmbătă spre duminică, încă 12 ore, se fac 36. Apoi a înviat. Astfel, Isus a fost mort cel puţin 36 de ore, dar mai puţin de 40 de ore. Iar în mormânt, „în inima pământului”, a stat mai puţin, pentru că nu a ajuns în mormânt imediat ce a încetat din viaţă, poate au mai trecut vreo 3 ore, iar acestea trebuie să fie scăzute din 36-40 de ore, cât a fost mort. Cei care mută răstignirea pe miercuri pentru a avea 3 zile complete şi 3 nopţi complete încurcă lucrurile şi mai mult, pentru că, de miercuri până duminică, ies 4 zile şi nu 3, chiar dacă a patra este incompletă.

Moartea lui Isus a fost diferită de oricare alta. Iată-l pe Lazăr: „Marta, sora mortului, I-a zis: ‚Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile’” (Ioan 11,39). Dar în legătură cu Isus se spune: „Despre învierea lui Hristos a proorocit şi a vorbit el (David) când a zis că sufletul Lui nu va fi lăsat în locuinţa morţilor şi trupul Lui nu va vedea putrezirea” (Fapte 2,31). Fără îmbălsămare, trupul lui Isus nu s-a descompus.

Şi învierea Lui a fost diferită de oricare alta, a fost altfel decât toate învierile de până atunci şi de cele care urmau, deoarece El a participat la propria Sa înviere: „Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi; aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu” (Ioan 10,17.18).

Isus nu este mort, pentru că a înviat. Aşa a zis El către Ioan: „Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor” (Apoc 1,18). Moartea Lui este un fapt istoric, un fenomen care a fost biruit, deşi trebuie să ne aducem aminte de el, prin participare la Sfânta Cină (vezi 1 Corinteni 11,26) şi prin studierea continuă a evangheliilor.

Hristos nu înviază în fiecare an; învierea Sa a fost un eveniment istoric, care a avut loc, cu adevărat, o dată pentru totdeauna. Ne putem gândi la acel eveniment, şi nu o dată pe an, ci mereu şi mereu. Este ilustrat în fecare botez: „Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos am fost botezaţi în moartea Lui? Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă” (Rom 6,3.4).

El a venit afară din mormânt întreg, cu existenţă corporală. Când îngerul a zis „nu este aici” (vezi Luca 24,6), a vrut să spună că nimic din El nu mai era acolo. În seara acelei zile, El S-a arătat ucenicilor şi le-a zis: „Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu” (Luca 24,39).

Pag

e19

0

În Coloseni 1,18, Pavel spune că Isus este „Cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.” Hristos nu a fost primul om înviat, dar întâietatea aceasta nu se referă la timp, ci la modul învierii, unic, aşa cum am arătat mai sus, şi la faptul că toţi morţii readuşi la viaţă au fost înviaţi de El, dar pe El nu L-a înviat niciun om. Iată ce a zis El: „Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine” (Ioan 5,26). De asemenea: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14,6). „Eu sunt învierea şi viaţa” (Ioan 11,25). Nimeni altcineva, în niciun caz o fiinţă creată, nu poate zice despre sine aşa ceva.

Un alt aspect trebuie menţionat, care face ca El să fie „Cel întâi născut dintre cei morţi”: dacă El nu învia, nicio înviere nu ar fi posibilă: „Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat” (1 Cor 15,13). „Şi, după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos, dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos” (versetele 22 şi 23).

„Nu este aici”, a zis îngerul către femeile evlavioase. „Ba da, este acolo”, au zis unii recent. În ziua de 12 martie 2007, ziarul american USA Today a publicat pe pagina 9A un articol în care autorul, Michael Medved, deplângea marele succes la public al unui film produs de Hollywood, intitulat „The Lost Tomb of Jesus”/”Mormântul pierdut al lui Isus”. Filmul pornea de la o aşa-zisă descoperire arheologică din Ierusalim, anume zece osuare, adică lăzi cu oase; pe una scrie „Isus, Fiul lui Iosif” (unii experţi spun însă că nu scrie aşa!), iar pe altă ladă apare numele „Maria”. Astfel, interpreţii vor să arate că Isus, Fiul Mariei, a putrezit, iar după un an oasele Lui au fost puse într-o ladă şi încă se află acolo acum.

Totul este obscur şi tendenţios: - „Isus, Fiul lui Iosif”, cuvinte scrise pe o ladă (e îndoielnic că acest nume ar fi acolo clar); - numele „Maria” e scris pe altă ladă; - aceste trei nume – „Isus”, „Iosif”, „Maria” – erau foarte mult folosite în vremea aceea; - în genealogia Domnului Hristos, din Luca 3, apare de 3 ori numele „Iosif” (în versetele 23,24 şi 30), iar numele „Isus”, în afară de versetul 23, unde este vorba despre Mântuitorul, mai apare o dată în versetul 29 şi putem fi siguri că a fost alt om.

Nu este aici: dar unde este? Să vedem în continuare multele locuri unde a fost Isus de-a lungul mileniilor: - A fost cu Dumnezeu-Tatăl întotdeauna (Ioan 1,1). - A fost în pântecele fecioarei Maria (Isa 7,14; Mat 1,18). - A fost într-o iesle, nou-născut (Luca 2,7). - A fost într-o casă (Mat 2,11). - A fost în Egipt ca refugiat (Mat 2,14.15).

Pag

e19

1

- A fost în Nazaret, unde Şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa (Mat 2,23). - A fost în râul Iordan, când a fost botezat de Ioan (Mat 3,13-16). - A fost în pustie, după botez, şi acolo a fost ispitit de diavolul (Mat 4,1-11). - A fost în diferite oraşe şi sate pentru a predica (Marcu 1,38.39; Luca 4,43). - A fost în templu (Ioan 10,23 etc.). - A fost pe Marea Galileii (Marcu 4,35-41). - A fost în casa Martei şi a Mariei (Luca 10,38-42). - A fost în camera de sus, în Ierusalim (Luca 22,12-14). - A fost în Grădina Ghetsimani (Mat 26,36). - A fost în sala Sinedriului (Mat 26,57). - A fost în sala de judecată a lui Pilat (Ioan 18,28). - A fost pe cruce pe Golgota (Mat 27,33-35). - A fost în mormântul lui Iosif (Mat 27,59.60). - A fost pe Muntele Măslinilor (Fapte 1,9-12). - A fost în spaţiul interplanetar, adică „a străbătut cerurile” (Evr 4,14). - S-a dus ca să fie în cer, la dreapta Tatălui Său şi al nostru (1 Pet 3,22).

Deci, unde este Hristos acum şi unde va fi în viitor? Iată ce răspund Scripturile: - „Nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” (Luca 2,49) - „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor” (Mat 18,20). - „. . . aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă” (Efes 3,17). - „Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: ‚Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor’” (Apoc 21,3).

Învierea lui Isus nu ne va folosi la nimic, cu toată istoricitatea şi veridicitatea ei, dacă El nu are un loc central şi vital în noi, aşa cum zicea un poet: „Să-nviezi prin ascultarea ce vom da-o legii Tale, / Astfel înviezi în inimi, nu există altă cale.” Învierea Sa în noi, în inimile noastre, în vieţile noastre, este tot de importantă ca şi învierea Sa din mormântul lui Iosif. La Masa şi Meriba, pentru că erau chinuiţi de sete, copiii lui Israel au pus o întrebare crucială: „Este oare Domnul în mijlocul nostru sau nu este?” (Exod 17,7). Deşi ei întrebau în mod provocator şi îndoielnic, noi putem prelua întrebarea şi o putem trata într-un mod pozitiv: „Este Domnul în mijlocul nostru sau nu este?” Să răspundem: da, este, L-am invitat, Îl dorim, Îl iubim, Îi servim cu toată bucuria.

„Pentru ce Îl căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?”, le-a întrebat îngerul pe femei. Pentru că încă nu ştiau că El înviase. Dar noi nu-L căutăm printre cei morţi şi nici nu facem vreun pelerinaj la vreun mormânt, autentic sau nu. Noi Îl căutăm în rugăciune şi ştim unde este: în cer, la dreapta Tatălui, unde S-a înălţat la 40 de zile după înviere şi de unde va reveni în curând ca să ne ducă şi pe noi acolo, aşa cum S-a rugat: „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu” (Ioan 17,24).

Pag

e19

2

Aşa a şi promis: „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi, după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi” (Ioan 14,2.3).

Făgăduinţa Mântuitorului este: „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Mat 28,20). Şi, totuşi, nu vrem să ne limitim la această prezenţă spirituală, nevăzută, a Domnului nostru, ci ne rugăm: „Amin! Vino, Doamne Isuse!” (Apoc 22,20)

* * * *

Cântarea de deschidere, 192: „Doresc a Ta prezenţă!”

Cântarea de închidere, 249: „Poţi să te-ncrezi în Isus!”

Pag

e19

3

SCHIMBAREA SUBIECTULUI

Doi bărbaţi călătoreau pe drumul de la Ierusalim la Emaus, o distanţă de 60 de stadii, adică opt mile (vezi The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 795), ceea ce ar însemna aproape 13 kilometri, de parcurs în mai mult de două ore. Se numărau printre ucenicii dintr-un cerc mai larg al Domnului Isus, iar discuţia lor era foarte pesimistă, referindu-se la evenimentele ce avuseseră loc în Ierusalim de Paştele anului 31 al erei creştine. Un al treilea călător i-a ajuns din urmă şi asculta la cele ce vorbeau ei. Era Isus, „dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască” (Luca 24,16).

Necunoscutul i-a întrebat: „Ce vorbea sunt acestea, pe care le schimbaţi între voi pe drum?” (Versetul 17). Textul spune mai departe că „ei s-au oprit, uitându-se trişti.” Era ziua întâi a săptămânii, a treia zi după crucificarea Mântuitorului, când, potrivit cu prezicerile Sale repetate, El urma să învieze din morţi. Ciudat este faptul că adversarii lui Hristos Îi interceptaseră cuvintele şi erau îngrijoraţi de ele, în timp ce ucenicii le uitaseră cu totul. În Matei 27,62-64, ni se spune: „A doua zi care vine după ziua pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi fariseii s-au dus împreună la Pilat şi i-au zis: ‚Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: ‚După trei zile voi învia.’ Dă poruncă dar ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună norodului: ‚A înviat din morţi!’ Atunci, înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.’”

Care era înşelăciunea dintâi? Că El era Mesia cel aşteptat. A doua ar fi fost conspiraţia de a-I fura trupul şi a-L declara înviat. E zguduitor de constatat cum aceşti preoţi, care Îl reprezentau pe Mesia prin slujba lor, s-au unit cu Satana pentru a zădărnici lucrarea Mântuitorului şi acum pentru a împiedica ieşirea Sa din mormânt.

Dar să ne întoarcem la călătoria spre Emaus. Uciderea Învăţătorului venit de la Dumnezeu copleşea minţile celor doi ucenici călători şi ei nu puteau vedea nimic altceva în faţa ochilor. Discuţia lor era despre un dezastru naţional, o experienţă personală zguduitoare, o dezamăgire de proporţii nimicitoare. Dar interlocutorul necunoscut avea să schimbe cu totul direcţia conversaţiei, de la întuneric la lumină, de la văicăreli la înseninare, de la confuzie la înţelegerea clară, în sfârşit, a Scripturilor Sfinte.

Iată din nou întrebarea neaşteptatului călător: „Ce vorbe sunt acestea, pe care le schimbaţi între voi pe drum?” (Versetul 17). Dacă ei L-ar fi întrebat: „De unde vii dumneata?” El le-ar fi putut răspunde, „direct din mormântul lui Iosif!” Dar Mântuitorul a preferat să-i întrebe El pe ei: „Ce vorbe sunt acestea?” Înainte de a întreba, El auzise deja o parte din discuţia lor. Nu ştim dacă se contraziceau, dacă se certau, dar, oricum, vorbeau cu aprindere. Isus Se referea la anumite „vorbe” schimbate între ei până atunci.

Călătorii s-au mirat de întrebare: despre ce altceva puteau ei discuta atunci? Ce altceva era la ordinea zilei decât crima odioasă comisă recent în Ierusalim! Ei au fost chiar

Pag

e19

4

şocaţi şi şi-au exprimat astfel mirarea: „Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” (Versetul 18). Fără a afirma sau a nega faptul că ştia ceva, El i-a întrebat mai departe: „Ce?” (Versetul 19). Era, poate, cea mai scurtă întrebare pe care a pus-o El cuiva până atunci.

Cei doi au continuat, vorbind, probabil, alternativ: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod” (versetul 19). Reţineţi caracterizarea: prooroc, puternic, în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu, înaintea întregului norod. Corect. Dar de ce „era”? Pentru ei totul se terminase, marele prooroc rămânea în arhivă. Iar acum? Ne ducem acasă. Total decepţionaţi şi pierduţi.

Informarea a continuat: „Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit?” (Versetul 20). Înceta acum încrederea naivă în conducătorii lor, care în permanenţă I se opuseseră Mântuitorului, cu toate dovezile clare ale mesianităţii Sale?

Urmează esenţa dezamăgirii, înrădăcinată în nădejdea comună a naţiunii că Mesia va veni ca un mare izbăvitor din robia romană: „Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel” (versetul 21). „Trăgeam nădejde”, la timpul trecut; acum, nădejdea aceasta s-a dus şi nu mai ştiau ce este de făcut.

Nu a fost doar o surpriză momentană: „. . . iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri” (versetul 21). Trei zile, îţi poţi imagina? Timp suficient ca lucrurile să se clarifice şi să se sedimenteze. Dacă mai era vreo şansă de răsturnare a situaţiei, a fost destul timp să se producă. Nu a fost nicio iluzie, El e mort.

Situaţia chiar s-a complicat: „Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt, nu I-au găsit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu. Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut” (versetele 22-24). Adică, tot felul de zvonuri, nici nu ştii ce să mai crezi. Toată cercetarea a fost fără rezultat, din moment ce El este de negăsit. Femei, vizită la mormânt, vedenie de îngeri, fie; dar unde este El?

Hristos a ascultat în tăcere. După toată depănarea istorisirii, El a luat cuvântul în forţă: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?” (Versetele 25 şi 26). O mustrare directă: „nepricepuţilor”, „zăbavnici cu inima”, necredinţă în toate scrierile proorocilor. În toate scrierile proorocilor. Hermeneutica iudaică era selectivă şi ucenicii nu se desprinseseră de ea: texte care păreau a promova credinţa într-un Mesia eliberator din robie naţională erau scoase în evidenţă, dar cele care vorbeau despre un Mesia suferind erau ignorate sau chiar ocolite. Când Satana a

Pag

e19

5

venit cu Scriptura, pentru a-L determina pe Isus să Se încumete a sări de pe templu, El i-a răspuns: „De asemenea este scris . . .” (vezi Matei 4,7). Ceea ce înseamnă: nu este scris numai aşa, ci şi aşa!

Fără întârziere, Isus a mers la Scriptură: „Şi a început de la Moise şi de la toţi proorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era ce era cu privire la El” (versetul 27). O aşa expunere de texte şi explicarea lor ar fi extrem de interesantă, dar ucenicii nu au notat-o. Ne-o putem însă imagina dacă studiem bine Vechiul Testament, singura Scriptură existentă atunci şi din care a citat Mântuitorul.

Explicaţia dată de Isus i-a potolit şi le-a schimbat gândurile. În mintea lor s-a făcut lumină; aşa declarau ei mai târziu: „Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?” (Versetul 32). Ardea inima în ei, aceasta era pasiune puternică pentru Cuvânt, pe care o iscase necunoscutul, „singurul străin din Ierusalim”. Am găzduit în zile de februarie într-o casă din răsăritul Europei, când se lăsase un ger neobişnuit pentru mine atunci: termometrul fixat în partea exterioară a ferestrei arăta minus 20 de grade Celsius, iar cel aflat pe partea interioară a aceleiaşi ferestre arăta plus 20 de grade. Gândiţi-vă cum Cleopa şi tovarăşul său au experimentat schimbarea aceasta a temperaturii, de la minus 20 la plus 20 sau mai mult!

Şi mai reţineţi ceva: „. . . ne deschidea Scripturile” (din memorie, fără să aibă vreun sul de carte în mână!); puţin mai departe în acelaşi capitol, când era în mijlocul celorlalţi ucenici, aşa cum zice Luca, (Isus) „atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile” (versetul 45). Le-a deschis Scripturile, le-a deschis mintea. Noi, muritorii, avem nevoie de aceste două deschideri, de amândouă, mintea şi Scripturile, ca să cunoaştem adevărul mântuitor. Şi Isus este Acela care poate opera aceste deschideri. Cum? Poate va zice: „Efata” (adică „deschide-te!”, Marcu 7,34), adresându-Se minţii noastre, şi va aduce lumină în ele prin Duhul Său cel Sfânt.

Drumul de 13 kilometri a fost scurt; poate că ucenicii ar fi dorit să se lungească. Oricum, au ajuns acasă, în Emaus. Neinvitat, Isus nu a încercat să intre, nici nu S-a autoinvitat, aşa cum făcuse cu Zacheu: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta” (Luca 19,5). Că „El S-a făcut că vrea să meargă mai departe” (Luca 24,28) nu înseamnă prefăcătorie; mai corect, cuvântul grecesc prosepoieito s-ar traduce cu: „se părea” că vrea să meargă mai departe.

Dar ei erau prea încântaţi de cuvintele Lui ca să-L lase să plece mai departe. Din contra, cei doi ucenici au insistat: „Rămâi cu noi, căci este spre seară şi ziua aproape a trecut” (versetul 29). Dacă nu-L invitau şi nu insistau, probabil că ar fi mers mai departe. Cuvintele lor au rămas celebre şi sunt cântate: „Rămâi cu noi”.

Isus „a intrat să rămână cu ei” (versetul 29). El niciodată nu refuză o invitaţie, ba chiar o aşteaptă şi Se bucură de ea. Ocaziile vin şi trec; unele nu se mai repetă niciodată. Nu

Pag

e19

6

ştim ce ar fi gândit ucenicii dacă L-ar fi lăsat să meargă mai departe; oricum, cele auzite până aci avuseseră efecte binecuvântate asupra sufletului lor şi le schimbaseră total orientarea. Dar a fost bine că L-au invitat şi că a rămas cu ei. Altfel, binecuvântarea ar fi fost insuficientă: ei ar fi pierdut ce urma să se întâmple în casă. Experienţa lor a constat în două faze, amândouă la fel de importante: pe drum cu Isus le-a luminat mintea, în casă cu Isus L-a identificat pe propovăduitor.

După ce au intrat în casă, a urmat masa de seară. Evanghelistul spune că, „pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o” (versetul 30). Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o. Aşa a făcut la cele două înmulţiri ale pâinilor şi peştilor (vezi Matei 14,19; 15,36); aşa a făcut la Sfânta Cină, în camera de sus (vezi Matei 26,26); şi aşa a făcut la Marea Galileii, în faţa a şapte ucenici, după învierea Sa (vezi Ioan 21,13). Era un procedeu standard, care Îl caracteriza. Şi de data aceasta, deşi era vizitator, Isus a luat iniţiativa: nu gazda, ci El a luat pâinea, a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o. Pentru că Dumnezeu este cel care ne binecuvintează „pâinea şi apele” (vezi Exodul 23,25); El ne binecuvintează pâinea, o frânge şi ne-o dă.

Gestul acesta L-a descoperit: aşa făcea Învăţătorul, El trebuie să fie! „Atunci, li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor” (versetul 31). Ce antagonism între experienţa acestor doi ucenici şi aceea a lui Adam şi Eva: „Atunci, li s-au deschis ochii la amândoi, au cunoscut că erau goi şi . . .” (Geneza 3,7). Li s-au deschis ochi şi au văzut prăpastia în care s-au aruncat prin păcătuire. Despre Cleopa şi despre ucenicul anonim se spune: „Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut . . .” Când li s-au deschis ochii, L-au cunoscut pe Salvatorul.

Prima deschidere de ochi a fost fatală, au ajuns să cunoască răul; cealaltă a fost salvatoare, L-au cunoscut pe Mântuitorul. Prima a adus ruina asupra celor implicaţi şi asupra tuturor urmaşilor lor; a doua este simbolică pentru recuperarea făpturilor pierdute. Aici avem ilustraţia perfectă a căderii şi a recuperării omului: căderea în păcat a făcut ca Fiul lui Dumnezeu să Se întrupeze şi să-Şi dea viaţa, conform planului de mântuire, apoi ochii ajunşi păcătoşi prin cădere se deschid pentru obţinerea salvării prin Hristos, Domnul vieţii.

Experienţa noastră, operată de Duhul lui Dumnezeu, să fie similară cu aceea a lui Cleopa şi a colegului său: să deschidem ochii şi să-L vedem pe Isus, „te sfătuiesc să cumperi de la Mine . . . doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi” (vezi Apocalipsa 3,18). Dar se poate gândi şi altfel: când omul făcut din lut, Adam, a deschis prima dată ochii, L-a văzut pe Creator, pe Hristos; când cei care au adormit în Domnul vor deschide ochii prin înviere, Îl vor vedea pe Cel care a murit pentru ei ca să-i poate readuce la viaţă, o viaţă eternă.

Cina a rămas neatinsă, căci fericiţilor le-a trecut foamea: „S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi i-au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei

Pag

e19

7

adunaţi la un loc şi . . . au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii” (Luca 24,33.35). Ei spuseseră către Isus „ziua aproape a trecut” (versetul 29). Când s-au întors, trebuie să fi fost întuneric de-a binelea. Iată ce spune în privinţa aceasta Spiritul Profetic:

„Ei se ridică spre a se arunca la picioarele Lui şi a I se închina, dar El dispăruse din faţa ochilor lor. Privesc la locul care fusese ocupat de Cineva al cărui trup zăcuse recent în mormânt şi zic unul către altul: ‚Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?’” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 801)

„Însă, cu această veste măreaţă de comunicat, ei nu pot să stea şi să discute. Oboseala şi foamea s-au dus. Ei îşi lasă masa fără a o gusta şi, plini de bucurie, pornesc imediat din nou pe aceeaşi cale pe care veniseră, grăbindu-se să le spună ştirea ucenicilor din oraş. În unele locuri, drumul nu este sigur, dar ei se caţără prin locurile abrupte, alunecând pe stâncile netede. Ei nu văd, ei nu ştiu că au protecţia Celui care călătorise pe drumul acela cu ei. Cu toiagul de călătorie în mână, ei înaintează, dorind să meargă mai repede decât îndrăznesc. Pierd cărarea, dar o găsesc din nou. Uneori fugind, alteori poticnindu-se, merg înainte, Tovarăşul lor nevăzut fiind aproape de ei pe tot drumul.” (Ibid.)

„Noaptea este întunecoasă, însă Soarele Neprihănirii străluceşte asupra lor. Inimile lor tresaltă de bucurie. Par a fi într-o lume nouă. Hristos este un Mântuitor viu. Nu-L mai jelesc ca fiind mort. Hristos a înviat, repetă ei mereu şi mereu. Aceasta este solia pe care o duc la cei amărâţi. Trebuie să le spună minunata istorisire a călătoriei spre Emaus. Trebuie să spună cine li s-a alăturat pe cale. Ei poartă cea mai măreaţă solie dată vreodată lumii, o solie de veşti bune, de care depind speranţele familiei omeneşti acum şi în veci de veci.” (Ibid.)

Ce mare deosebire! Au plecat din Ierusalim compleşiţi de descurajare şi teamă, dar se întorc jubilând. Ce a produs această schimbare bruscă şi totală? Întâlnirea cu Mântuitorul cel înviat. El li S-a descoperit şi le-a luminat viaţa, care nu mai poate fi niciodată ca mai înainte. Putem fi siguri că, la întoarcerea spre capitala ţării sfinte, discuţia lor nu a mai fost caracterizată de amărăciune şi tulburare, ci de cântări de bucurie sacră.

I-au crezut ucenicii ceilalţi? Marcu ne spune că nu: „După aceea, S-a arătat, într-alt chip, la doi dintre ei, pe drum, când se duceau la ţară. Aceştia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut” (Marcu 16,12.13). De ce nu i-au crezut? Pentru că lovitura primită prin dispariţia Mântuitorului fusese atât de grea, încât le împietrise inima. „Cuvintele acestea (că Isus ar fi înviat) li se păreau apostolilor basme şi nu le credeau” (Luca 24,11). Era prea frumos ca să fie adevărat. Unul din ei, Toma zis Geamăn, chiar îşi propusese să refuze a crede până când va avea ocazia să pipăie cicatricele rămase de la rănile cuielor şi suliţei (Ioan 20,24.25).

Pag

e19

8

Experienţa ucenicilor, a tuturor ucenicilor, se poate concretiza în următoarea formulă: dulce – amară – excelentă! O găsim în viaţa poporului lui Dumnezeu din partea finală a istoriei lumii: dulce – amară – excelentă! În Apocalipsa 10,8-11, e prezisă această experienţă: Ioan este trimis să ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stătea cu un picior pe mare şi cu unul pe uscat; i se spune să o ia şi să o mănânce: „Ia-o şi mănânc-o; ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea” (versetul 9). Chiar aşa a şi fost: „Am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o: în gura mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune” (versetul 10).

Este vorba despre experienţa Miller-iţilor, din deceniile 4 şi 5 ale secolului al 19-lea. Predicarea soliilor îngereşti din Apocalipsa 14 incendiase lumea şi propovăduitorii erau extrem de entuziaşti: aşteptau cu dor arătarea Mirelui ceresc şi făceau tot ce puteau ca să-i pregătească şi pe alţii pentru acel măreţ eveniment. Când 22 octombrie 1844 a trecut şi Domnul nu a venit, dezamăgirea a fost insuportabilă.

Mulţi din ei au părăsit mişcarea pe care o promovaseră, ba unii chiar s-au scuturat complet de ce crezuseră până aci, dar cei credincioşi au fost stăruitori şi Dumnezeu le-a descoperit, pe cale profetică, evenimentul ce avusese loc la data prevăzută în Daniel 8,14: începerea judecăţii poporului lui Dumnezeu. Această revelaţie le-a încălzut din nou inimile şi Dumnezeu a lansat o nouă lucrare: „Trebuie să prooroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi” (Apoc 10,11).

Dulce – amar – dulce! O dulceaţă a credinţei, nădejdii şi dragostei pentru Mântuitorul, care nu se va mai diminua niciodată!

* * * *

Cântarea de deschidere, 38: „Te-adorăm cu bucurie!”

Cântarea de închidere, 68: „Clădim pe o Stâncă de mult preţ”

Pag

e19

9

ESTE OARE ACESTA GRĂDINARUL?

Maria Magdalena a fost prima persoană căreia i S-a arătat Domnul Isus Hristos după învierea Sa. Aşa ne spune evanghelistul Marcu: „Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalenei, din care scosese şapte demoni” (Marcu 16,9). În timp ce ucenicilor le intrau pe o ureche şi le ieşeau pe alta prevestirile rostite de Isus cu privire la modul de încheiere a activităţii Sale pe pământ, Maria a ţinut minte şi s-a pregătit, aşa cum a zis Mântuitorul: „De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine. Pentru că pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare” (Mat 26,10-12).

Astfel, Maria s-a îngrijit de înmormântarea lui Isus, deşi a turnat mirul pe trupul Lui când era încă viu. I-a venit sclipitoarea inspiraţie să nu aştepte până atunci, ci să o facă mai devreme, cât era viu. A fost prezentă lângă mormântul lui Iosif, atunci când acesta a îngropat trupul lui Isus. Se spune că Iosif „L-a pus într-un mormânt nou al lui însuşi, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului şi a plecat. Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau acolo şi şedeau în faţa mormântului” (Mat 27,60.61).

A treia zi după răstignire şi înmormântare, o găsim pe Maria la mormânt: „Dar Maria şedea afară lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt” (Ioan 20,11). Că a putut să se plece şi să se uite în mormânt înseamnă că acest moment era după ce piatra fusese dată la o parte de îngerul puternic venit din cer (vezi Matei 28,2). După ce înviase Mântuitorul, lăsând în urma Sa mormântul gol. Ce a văzut Maria în mormânt? „Şi a văzut doi îngeri în alb, şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus: unul la cap şi altul la picioare” (Ioan 20,12). Aceştia erau îngeri; ei i-au pus o întrebare care urma să fie repetată: „Femeie, pentru ce plângi?” (Versetul 13). Răspunsul ei a fost: „Pentru că L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus?” (Tot versetul 13)

Întorcându-se, Maria a avut o surpriză: „După ce a zis aceste vorbe, s-a întors şi L-a văzut pe Isus stând acolo în picioare, dar nu ştia că este Isus” (versetul 14). Mântuitorul a întrebat-o: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” (Versetul 15). În formularea făcută de traducătorul Cornilescu, îngerii au întrebat-o pe Maria: „Femeie, pentru ce plângi?”, iar întrebarea pusă de Isus este dublă şi redată astfel: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” A doua întrebare lipseşte din conversaţia îngerilor cu Maria, dar prima trebuie redată la fel în ambele cazuri, pentru că în greacă este redată la fel: gynai, ti klaieis;, adică: „Femeie, de ce (sau pentru ce) plângi?” Formularea întrebării în două feluri în traducere nu este justificată, deşi diferenţa este minoră.

Răspunsul dat de Maria îngerilor a fost: „Pentru că L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.” La întrebarea pusă de Isus, Maria a răspuns: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să-L iau” (versetul 15). Nu ştiu cum L-ar fi luat şi

Pag

e20

0

ce ar fi făcut cu El, L-ar fi îngropat din nou (dacă, aşa cum credea ea, este încă mort dar mutat) sau ce? Neştiinţa mea este ajutată de Spiritul Profetic: „Dacă mormântul acestui om bogat a fost considerat prea onorabil ca loc de îngropare pentru Isus, ea însăşi ar oferi un loc pentru El. Era un mormânt pe care chiar vocea lui Hristos îl făcuse vacant, mormântul unde Lazăr zăcuse. Nu ar putea ea să găsească acolo un loc de înmormântare pentru Domnul ei? Ea simţea că a se îngriji de trupul Lui preţios crucificat ar fi o mare mângâiere pentru ea în jalea ei.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 790)

Important de observat este că Maria nu ştia cu cine stă de vorbă: „Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis . . .” (versetul 15). În capitolul precedent, se spune: „În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină şi, în grădină, era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni” (Ioan 19,41). Deci, mormântul lui Isus, care îi aparţinea lui Iosif din Arimatea, era săpat în stâncă, în el nu mai fusese pus nimeni şi se afla într-o grădină. Despre Iosif se spune: „Spre seară, a venit un om bogat din Arimatea, numit Iosif” (Mat 27,57). Se pare că grădina era proprietatea acestui om bogat, Iosif din Arimatea, altfel e greu de crezut că el şi-ar fi săpat un mormânt pe proprietatea altcuiva. Fiind bogat, proprietarul grădinii îşi permitea şi să plătească un grădinar, dacă sugestia reieşind din părerea Mariei nu era greşită. Şi ea credea că stă de vorbă cu grădinarul.

Privind la Hristos, Maria L-a luat drept altcineva – grădinarul. Identificare greşită. A fost doar o eroare momentană. Nenumăraţi indivizi însă nu văd în Isus decât un simplu om, dacă acceptă şi istoricitatea Lui. Un om. Iudeii contemporani L-au numit în multe feluri: samaritean, demonizat, înşelător. Alţii, mai târziu şi în vremea noastră, s-au dedat la injurii mult mai grave, pe care hârtia aceasta nu le-ar suporta.

Să priveşti la El şi să-l vezi pe altcineva, să vezi în El altceva decât ce a fost şi este în realitate. Există organizaţii religioase care se pretind creştine şi care tăgăduiesc divinitatea Mântuitorului. Se uită la El şi nu-L văd pe Cel ce este „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii” (vezi Isaia 9,6). Nu-L văd în El pe „Emanuel, Dumnezeu este cu noi” (Mat 1,23). Nu-L văd în El pe „Dumnezeu manifestat în trup” (1 Tim 3,16; aceasta ar fi traducerea exactă a expresiei Theos ephanerothe en sarki). Şi nu-L recunosc în Cel născut în Betleem acum două milenii pe „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Vezi Ioan 20,28), pe Cel ce este „Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică” (1 Ioan 5,20).

Există şi fenomenul contrar, ca oamenii să-L vadă pe Hristos în altcineva, într-un individ care pretinde în mod fraudulos această identitate. Mântuitorul a avertizat cu toată claritatea: „Fiindcă vor veni mulţi în numele Meu şi vor zice: ‚Eu sunt Hristosul!’ Şi-i vor înşela pe mulţi” (Mat 24,5). De asemenea: „Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi” (versetul 24). Când se construia casa de rugăciune din Braşov, România, s-a ivit la poartă un om care pretindea că el este hristos. Unul din

Pag

e20

1

membrii bisericii, care lucra la construcţie, un om dintr-o bucată, i-a zis: „Ia să-ţi văd semnele, căci dacă nu ai, îţi fac eu unele!”

S-au ridicat mulţi indivizi cu pretenţia că ei sunt ‚hristosul’, exact aşa cum a profetizat Mântuitorul, însă cea mai mare amăgire de acest gen o va înscena diavolul însuşi, aşa cum ne arată Inspiraţia: „Ca act suprem în marea dramă a amăgirii, Satana însuşi se va da drept Hristos. Biserica a mărturisit multă vreme că aşteaptă venirea Mântuitorului ca fiind împlinirea speranţelor ei. Acum, marele amăgitor va face să se pară că Hristos a venit. În diferite părţi ale pământului, Satana se va manifesta în mijlocul oamenilor ca o fiinţă maiestuoasă de o strălucire orbitoare, semănând cu descrierea Fiului lui Dumnezeu făcută de Ioan în Apocalipsa 1,13-15.” (The Great Controversy/Tragedia veacurilor, pagina 624)

Chiar pretenţia de a acţiona în locul lui Hristos, de a-I ţine locul pe pământ (anti-crist înseamnă „în locul lui Hristos”), este o astfel de uzurpare, de falsă identitate. A practicat-o din timpuri vechi şi continuă să o practice cornul cel mic (vezi Daniel 7,8-27), care este totuna cu fiara care se ridică din mare (vezi Apocalipsa 13,1-10.18), „omul fărădelegii, fiul pierzării, protivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte ‚Dumnezeu’ sau de ce este vrednic de închinare” (2 Tes 2,3.4), precum şi anticristul (1 Ioan 2,18.22; 4,3; 2 Ioan 7). Toate aceste cuvinte şi expresii vizează aceeaşi putere religioasă care a luat locul imperiului roman şi s-a instalat în locul creştinismului.

„Ea a crezut că este grădinarul . . .”. De fapt, Domnul nostru Isus Hristos este un Grădinar, un mare Grădinar. Iată ce se spune la începutul Sfintei Scripturi: „Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit . . . Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii . . .” (Gen 2,8.9). El a promis recuperarea şi înnoirea Pământului la starea lui iniţială: „Apoi, am văzut un cer nou şi un pământ nou, pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era” (Apoc 21,1). „În mijlocul pieţii cetăţii şi pe cele două maluri ale râului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor” (Apoc 22,2). Minunatul Grădinar va pune capăt blestemului şi sălbăticiei de pe această planetă: „Pustia şi ţara fără apă se vor bucura, pustietatea se va veseli şi va înflori ca trandafirul; se va acoperi cu flori şi va sări de bucurie, cu cântece de veselie şi strigăte de biruinţă, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului şi a Saronului” (Isa 35,1.2).

Aparentul „grădinar” nu a întârziat să Se descopere Mariei, mult mai curând decât celor doi ucenici însoţiţi pe calea către Emaus: „Isus i-a zis: ‚Marie!’” (Ioan 20,16). A fost suficientă rostirea acelui nume, pentru ca jeluitoarea să-L recunoască: „Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: ‚Rabuni!’, adică ‚Învăţătorule!’” (Acelaşi verset)

Maria era acum satisfăcută; Domnul ei nu mai avea nevoie să fie „luat”, să fie reînmormântat. Un mormânt fusese destul şi prea mult. Hristos era viu, acelaşi Mântuitor al cărui cap ea îl unsese cu mir doar cu câteva zile mai înainte. Îngerul Gabriel

Pag

e20

2

prezisese, în vedenia avută de Daniel, că vor trece 69 de săptămâni profetice, adică 483 de ani calendaristici, „de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului (în toamna anului 457 înainte de era creştină) până la Unsul” (Mesia; vezi Daniel 9,24.25). Când a fost botezat de Ioan în râul Iordan, cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu S-a pogorât asupra Lui în chip de porumbel (vezi Matei 3,16). Această coborâre însemna ungerea Sa pentru lucrarea de mântuire. La această experienţă s-a referit şi Petru în predica sa din casa sutaşului Corneliu: „. . . cum Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret . . .” (Fapte 10,38).

Isus a mai fost uns încă o dată cât timp era pe pământ: „. . . s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump şi, pe când sta El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui” (Mat 26,7). Era Maria Magdalena; mâinile unei femei păcătoase, dar salvate prin iubirea lui Isus, au procedat acum la ungerea Lui, ceea ce nicio altă fiinţă omenească nu a mai făcut. A făcut-o fără a se consfătui cu nimeni, ba chiar în ciuda protestelor ulterioare ale ucenicilor. Pentru că Îl iubea; aşa zisese Isus: „Vezi tu pe femeia aceasta? . . . Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult” (Luca 7,44.47).

Mântuitorul a rostit o profeţie despre Maria Magdalena: „Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită evanghelia aceasta în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei” (Mat 26,13). Şi se spune. Pretutindeni. Pentru că i s-a iertat mult, Maria a iubit mult – L-a iubit în toate împrejurările pe Salvatorul ei. A mers dis-de-dimineaţă la mormânt, a fost dispusă să facă şi mai mult pentru El. Şi a avut harul ca Domnul să i Se facă în mod special cunoscut.

În timp ce Cleopa şi prietenul său L-au recunoscut pe Hristos la masă prin gesturile Sale de binecuvântare, frângere şi distribuire a pâinii (Luca 24,30.31), Maria L-a recunoscut după glas. Mai târziu, El le-a arătat ucenicilor mâinile şi picioarele Sale păstrând cicatricele rănilor răstignirii (Luca 24,39; Ioan 20,27). Era acelaşi: El, Învăţătorul lor. Identitatea individului trecut prin mormânt se păstrează prin procesul învierii – nu înviază altcineva, ci aceeaşi persoană care a adormit în Domnul, revenind la viaţă cu posibilitatea deplină de a fi recunoscut, deşi transformat, cu o constituţie nemuritoare.

Surprinsă şi încântată de găsirea Mântuitorului pierdut, Maria S-a bucurat să I se închine, acum că toată durerea fusese înlocuită de bucurie şi siguranţă. Isus a avertizat-o însă: „Nu Mă ţine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru” (Ioan 20,17). Despre celelalte femei care L-au văzut pe Mântuitorul înviat, evanghelia ne informează astfel: „Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui. Dar iată că le-a întâmpinat Isus şi le-a zis: ‚Bucuraţi-vă!’ Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele şi I s-au închinat” (Mat 28,8.9). Iar pe Toma chiar l-a invitat: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios” (Ioan 20,27).

Pag

e20

3

Cum se explică această schimbare de atitudine la Isus? Mai exact, pe Maria Magdalena a oprit-o să-I cuprindă picioarele şi să-L reţină, în timp ce a permis acest lucru celorlalte femei, iar pe Toma chiar l-a invitat să-i atingă cicatricele. De ce această schimbare? Mariei îi spusese: „. . . căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.” Rezultă că între timp a fost în cer şi L-a întâlnit pe Dumnezeu-Tatăl.

Aşa zice şi Spiritul Profetic: „Isus a refuzat să primească omagiul poporului Său până când a avut asigurarea că sacrificiul Său a fost acceptat de Tatăl. El S-a înălţat la curţile cereşti şi a auzit de la Dumnezeu Însuşi asigurarea că ispăşirea Sa pentru păcatele oamenilor fusese amplă, că, prin sângele Său, toţi pot obţine viaţă veşnică. Tatăl a ratificat legământul făcut cu Hristos, că El îi va primi pe oamenii căiţi şi ascultători şi că îi va iubi tot aşa cum Îl iubeşte pe Fiul Său.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 790)

Nu mai era „grădinarul”, nici nu fusese, identitatea Lui se clarificase pe deplin. Acum era „Rabuni”, pe care L-a recunoscut cu bucurie şi care i-a trasat o sarcină: „Du-te la fraţii Mei şi spune-le . . .” (Ioan 20,17). Maria a ascultat de poruncă; ea „s-a dus şi a vestit ucenicilor că L-a văzut pe Domnul şi că i-a spus aceste lucruri” (versetul 18). Predicator al învierii, către apostoli, nu invers. Maria le-a spus că L-a întâlnit pe Mântuitorul viu şi că El i-a spus că Se duce la Dumnezeu. Nu ştim dacă Isus i-a spus mai mult, dacă i-a spus şi de ce Se duce, dar ea s-a achitat de însărcinarea primită.

Au crezut-o apostolii? Ioan nu ne dezvăluie lucrul acesta, dar Marcu ne spune că nu: „Ea s-a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră împreună cu El, care plângeau şi se tânguiau. Când au auzit ei că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut-o” (Marcu 16,10.11). Nu i-au crezut nici pe ucenicii întorşi de la Emaus (vezi versetele 12 şi 13). Comportarea ucenicilor a fost mustrată de Isus: „În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă, şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu-i crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat” (versetul 14).

De ce S-a arătat Hristos mai întâi femeilor, în primul rând Mariei Magdalena, şi nu ucenicilor, măcar lui Petru, Iacov şi Ioan? Pentru că ele s-au dus mai întâi la mormânt, ele au arătat mai mult interes pentru El în orele acelea tulburi. Nu ştim dacă femeile nutriseră niscaiva aspiraţii de mărire pământească, dar avem toate motivele să credem că nu, în timp ce avem toate motivele să spunem că ucenicii le nutreau din belşug. Chiar după înviere, gândurile lor de slavă omenească nu încetaseră; ei L-au întrebat pe Isus: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou împărăţia lui Israel?” (Fapte 1,6). În altă traducere: „. . . ai de gând să-i restitui lui Israel împărăţia . . .”.

Zisese Mântuitorul altădată: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da,

Pag

e20

4

Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale!” (Mat 11,25.26). Aşa cum în toate lucrurile Isus Se ghida după voinţa şi practica Tatălui Său, şi în arătările Sale după înviere a procedat la fel: S-a descoperit pruncilor . . .

* * * *

Cântarea de deschidere, 19: „Laudă, suflete, pe Domnul!”

Cântarea de închidere, 62: „Vrem să-L încoronăm!”

Pag

e20

5

„DOMNUL MEU ŞI DUMNEZEUL MEU!”

Aşa cum bine înţelegem prin studierea Sfintelor Scripturi, cândva în veşnicii, înainte de facerea lumii noastre, Dumnezeirea a făcut un plan de mântuire. De mântuire din păcat, în caz că acesta apare. Acest plan fusese păstrat secret, taină, până când s-a produs căderea primilor locuitori ai Pământului – Adam şi Eva; atunci, acest plan a fost dezvăluit prin făgăduinţa venirii Salvatorului divin şi a mântuirii urzite de El: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul” (Gen 3,15). Sămânţa femeii avea să nimicească lucrările diavolului, salvându-i pe cei amăgiţi, dar care acceptă această mântuire. Planul de mântuire a fost descoperit atunci în acest fel.

Iar planul de mântuire a fost pus în aplicare imediat după cădere, când a fost introdusă practica jertfelor, lui Adam cerându-i-se să sacrifice un animal nevinovat, simbol al „Mielului lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (vezi Ioan 1,29). Timp de patru mii de ani s-a procedat aşa, oamenii exprimându-şi, prin aducerea de jertfe de sânge, credinţa în Mântuitorul care va veni.

În cele din urmă, Mântuitorul promis, „Sămânţa femeii” (Gen 3,15), „Sămânţa lui Avraam” (Gal 3,16), S-a arătat – Cuvântul cel etern, adică una dintre Persoanele Dumnezeirii, întrupându-Se în rasa umană (vezi Ioan 1,1-3.14). El S-a născut din fecioară, aşa cum era prezis în Isaia 7,14, la „împlinirea vremii” (Gal 4,4), conform cu profeţia din Daniel 9,24-27, şi exact în locul anticipat în Mica 5,2 – orăşelul Betleem, cetatea lui David.

Cuvântul întrupat a trăit o viaţă fără păcat (vezi Ioan 8,46 şi 1 Petru 2,22) şi a murit de o moarte ispăşitoare, înlocuitoare pentru păcătoşi (Isa 53,1-12; 2 Cor 5,21). Satana a făcut tot posibilul, în timpul vieţii terestre a lui Isus, ca să-L conducă la păcat (vezi Matei 4,1-11 etc.). Fără succes, Hristos a biruit toate ispitele; El a fost ispitit în toate lucrurile, dar fără păcat (Evr 4,15). În cele din urmă, Satana a stârnit ura oamenilor nepocăiţi împotriva Mântuitorului, aceştia răstignindu-L între doi tâlhari. Adversarul a făcut tot posibilul ca să împiedice învierea lui Hristos (vezi Matei 27,62-66). Iată însă ce a zis apostolul Petru în Ziua Cincizecimii, după ce a avut loc revărsarea Duhului Sfânt: „. . . pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea” (Fapte 2,23.24).

Doctorul Luca scrie astfel în a doua sa carte: „După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la împărăţia lui Dumnezeu” (Fapte 1,3). Li S-a arătat ucenicilor „deseori”; nu ştim exact de câte ori, dar înseamnă de multe ori. Petru a precizat în Fapte 10,40.41: „Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi a îngăduit să Se arate, nu la tot

Pag

e20

6

norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El, după ce a înviat din morţi.”

Hristos S-a arătat, deci, după înviere, deseori; cui? „Nouă”, zicea Petru, „martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu.” Dar aceşti martori au fost foarte mulţi. Justiţia omenească admite dovedirea unui fapt pe baza declaraţiilor a doi martori. Învierea lui Hristos a fost văzută de foarte mulţi martori şi mulţi din ei şi-au dat viaţa pentru că au mărturisit despre acest eveniment şi au refuzat în mod categoric să-l tăgăduiască sau să tacă în legătură cu el.

De mare folos este raportul prezentat de apostolul Pavel în 1 Corinteni 15,3-8: „V-am învăţat, înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea, S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. În urmă, S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie.” Prima persoană căreia i S-a arătat Hristos cel înviat a fost Maria Magdalena (vezi Marcu 16,9), iar ultima – apostolul Pavel (conform versetului 8 de mai sus).

Câţi oameni L-au văzut pe Isus înviat? Apostolii şi alţii şi alţii. Odată S-a arătat unei mulţimi de peste 500 de persoane. E dovedită învierea Sa? Cu prisosinţă. Sigur că îndoielnicii nu ar fi mulţumiţi nici dacă S-ar fi arătat la 5.000 sau la 5.000.000 de martori! Satana a răspândit necredinţa în învierea Lui. A reuşit, iniţial, să le inspire necredinţă chiar ucenicilor. Iată rapoarte despre necredinţa lor: „La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov şi celelalte, care erau împreună cu ele. Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme şi nu le credeau” (Luca 24,9-11).

„Când au auzit ei că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut-o. După aceea, S-a arătat, într-alt chip, la doi dintre ei, pe drum, când se duceau la ţară. Aceştia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut” (Marcu 16,11-13). Când li S-a arătat, în seara acelei zile, Hristos i-a mustrat pe ucenici pentru îndărătnicia lor: „În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu-i crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat” (versetul 14).

Dar chiar când li S-a arătat ucenicilor, aceştia au şovăit să accepte învierea Sa ca fapt real: „Pe când vorbeau ei astfel, Însuşi Isus a stătut în mijlocul lor şi le-a zis: ‚Pace vouă!’ Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh. Dar El le-a zis: ‚Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.’ Şi, după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: ‚Aveţi aici ceva de

Pag

e20

7

mâncare?’ I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere. El le-a luat şi a mâncat înaintea lor” (Luca 24,36-43).

Nu credeau că înviase. De ce nu credeau? Mai întâi, pentru că „tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morţi” (Ioan 20,9). Prin urmare, neînţelegerea Scripturilor. În al doilea rând, nu credeau pentru că socoteau vestea adusă de Maria Magdalena şi de celelalte femei neverosimilă, nefondată, le considerau naive şi pripite în tragerea unei astfel de concluzii. În al treilea rând, deşi doreau foarte mult ca El să fie viu, li se părea prea frumos ca să fie adevărat. Apoi, aşa cum a zis Luca, „de bucurie, încă nu credeau” (Luca 24,41). Ciudat, bucuria inhibă credinţa!

Ucenicii cunoşteau istoria poporului lor; ei ştiau că avuseseră loc învieri, ca, de exemplu, fiul văduvei din Sarepta, fiul Sunamitei. Ei credeau în posibilitatea învierii, doar văzuseră învierea lui Lazăr, pe cea a fiului văduvei din Nain, posibil şi altele. Înţelegeau din discuţia lui Hristos cu saducheii că El prezenta experienţa învierii ca autentică şi biblică (Mat 22,23-32). Ba Isus chiar spusese: „Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui” (Ioan 5,28). Marta zisese către Domnul despre fratele ei, Lazăr: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua de apoi” (Ioan 11,24). Deci, printre urmaşii lui Isus şi printre iudeii credincioşi în general, doctrina învierii din ziua de apoi era cunoscută şi acceptată.

Că e posibil ca Isus să învieze, nicio îndoială; dar chiar a înviat? E aşa? Cum putem şti? Ucenicii s-au mişcat foarte greoi în acceptarea faptului învierii Sale. Vedem, prin urmare, că aceasta a fost atitudinea lor, a tuturor. Ne-am obişnuit, totuşi, să ne referim în mod special la unul şi anume Toma. Până să ne ocupăm de el, haideţi să recapitulăm paşii întreprinşi de ceilalţi ucenici până când au crezut în învierea Mântuitorului: nu le-au crezut pe femei, nici pe cei doi ucenici din Emaus; când L-au văzut înviat, credeau că văd un duh şi s-au înspăimântat, necrezând că este El; au văzut semnele rănilor Sale şi încă se îndoiau; a mâncat în faţa lor şi apoi le-a vorbit din Scripturi. În sfârşit, era clar: a înviat Domnul!

Să citim despre prima Lui arătare în mijlocul ucenicilor: „În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stătut în mijlocul lor şi le-a zis: ‚Pace vouă!’ Şi, după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat, când L-au văzut pe Domnul” (Ioan 20,19.20). Ţinând cont de cele spuse în Luca 24,41-43, această bucurie a lor (nu frică) s-a manifestat după ce Isus a mâncat înaintea lor, ca să le arate că El nu este un duh.

Nu erau toţi cei unsprezece ucenici de faţă: „Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus” (Ioan 20,24). Unde era? De ce lipsea? Nu ştim. Dacă îşi făcuse un obicei din a lipsi de la adunare, foarte rău; dacă era o urgenţă, era scuzat. Numele său vine din limba aramaică, unde era redat Te’ôma’, însemnând

Pag

e20

8

„geamăn” (vezi Seventh-day Adventist Bible Dictionary/Dicţionarul biblic adventist de ziua a şaptea, pagina 1090).

Cine era acest Toma? Nu ştim multe despre el, doar câteva referinţe ne sunt date. El este inclus în listele celor doisprezece ucenici notate de evangheliştii Matei, Marcu şi Luca. Când Isus le-a spus despre Lazăr că a murit şi i-a îndemnat: „Haidem să mergem la el” (Ioan 11,14.15), Toma a zis: „Haidem să mergem şi noi să murim cu El!” (Versetul 16). Atitudine fatalistă, referindu-se la faptul că în Iudea Isus fusese de multe ori ameninţat cu moartea. Când a vorbit despre locaşurile de sus pe care Se duce să le pregătească pentru cei credincioşi, Mântuitorul a încheiat cu cuvintele: „Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo” (Ioan 14,1-4; citat este versetul 4), Toma a obiectat: „Doamne, nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într-acolo?” (Versetul 5). Atitudine agnostică, sceptică.

Deci, Toma nu era prezent în camera zăvorâtă, atunci când Isus li S-a arătat ucenicilor, în seara zilei învierii. Când i-a întâlnit, aceştia i-au zis: „‚L-am văzut pe Domnul!’ Dar el le-a răspuns: ‚Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede’” (Ioan 20,25). Iată un ucenic care se hotărăşte să nu creadă în învierea Domnului şi îşi exprimă această hotărâre în public!

De la Toma aflăm că, la răstignirea lui Isus, au fost folosite cuie. Dar el refuză să accepte ceea ce nu vede cu ochii săi şi nu pipăie cu mâinile sale. Ne-am obişnuit să-l numim Toma necredinciosul, însă, aşa cum am văzut, nici ucenicii ceilalţi nu i-au crezut pe primii martori ai învierii şi au fost şovăitori a crede chiar când El a apărut în mijlocul lor.

„Când Isus i-a întâlnit pe ucenici de prima dată în camera de sus, Toma nu era cu ei. El a auzit rapoartele altora şi a primit dovezi abundente că Isus înviase, însă întunericul şi necredinţa i-au umplut inima. Faptul că i-a auzit pe ucenici vorbind despre minunatele manifestări ale Mântuitorului înviat îl făcea doar să se adâncească şi mai mult în disperare. Dacă Isus înviase cu adevărat dintre cei morţi, nu mai putea exista vreo nădejde cu privire la o împărăţie pământească literală. Şi era o rănire a vanităţii lui să se considere că Maestrul S-ar descoperi tuturor ucenicilor, cu excepţia lui. Era hotărât să nu creadă şi, timp de o săptămână, el s-a complăcut în situaţia lui nenorocită, care părea tot mai întunecată în contrast cu nădejdea şi credinţa fraţilor lui.” (The Desire of Ages/ Hristos, Lumina lumii, paginile 806-807)

„În timpul acesta, el a declarat în mod repetat, ‚Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.’ Nu a vrut să vadă prin ochii fraţilor lui sau să exercite credinţa care depindea de mărturia lor. El Îl iubea cu căldură pe Domnul său, dar îngăduise ca gelozia şi necredinţa să ia în stăpânire mintea şi inima sa.” (Ibid., pagina 807)

Pag

e20

9

Opt zile de necredinţă, sau o parte din ele, de când i-au spus ucenicii că L-au văzut pe Domnul. Ce s-ar fi întâmplat dacă Toma ar fi murit în zilele acelea? Zguduitoare întrebare. Nu ştim, pentru că numai Dumnezeu hotărăşte în cazul fiecărui suflet, dar putem înţelege că este riscant să faci declaraţii îndrăzneţe, de tipul aceleia făcute de Toma: „Dacă nu . . . nu voi crede!” A zis un tânăr, aproape absolvent de seminar teologic: „În ziua în care oamenii vor ajunge pe lună, eu voi înceta să cred în existenţa lui Dumnezeu!” Ce oroare! Nu ştiu dacă s-a ţinut de cuvânt când oamenii au ajuns pe lună, parcă nu, dar ştiu că niciodată nu trebuie să ne exprimăm aşa, pentru că noi nu ştim cât le permite Dumnezeu oamenilor să realizeze. La fel ar fi putut zice cineva în anul 1800: „Dacă oamenii ar ajunge la nori, eu nu voi mai crede în Dumnezeu!” Afirmaţii iresponsabile. Mulţi din noi au ajuns de multe ori dincolo de nori.

Scepticismul lui Toma s-a rezolvat curând: „După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stătut în mijloc şi le-a zis: ‚Pace vouă!’” (Ioan 20,27). Acum avea şi Toma ocazie să se bucure de pacea despre care Isus zisese cu numai câteva zile mai înainte: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14,27).

„Întorcându-Se către Toma, El a zis: ‚Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.’ Aceste cuvinte au arătat că El cunoştea gândurile şi cuvintele lui Toma. Ucenicul îndoielnic ştia că niciunul din tovarăşii lui nu-L văzuse pe Isus timp de o săptămână. Ei nu I-ar fi putut spune Maestrului despre necredinţa lui.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 807)

Mântuitorul ştia toate lucrurile, El nu a avut nevoie să fie informat de cineva ce zisese Toma, ci i s-a adresat direct, folosind chiar cuvintele lui. Toma „L-a recunoscut pe Cel dinaintea lui ca Domn al său. Nu dorea nicio altă dovadă. Inima sa tresălta de bucurie şi s-a aruncat la picioarele lui Isus, strigând: ‚Domnul meu şi Dumnezeul meu!’” (Ibid.)

Toma nu era Iuda Iscarioteanul, nu era un fariseu sau un saducheu înrăit. El era un ucenic devotat al Mântuitorului. Mai târziu, îl găsim printre cei ce se rugau pentru revărsarea Duhului Sfânt (vezi Fapte 1,13). Nici nu I-a cerut Mântuitorului o legitimaţie, o demonstraţie că El este Cel răstignit şi înviat. Isus Se oferise a fi examinat, dar Toma a renunţat subit la orice pretenţie de felul acesta şi poate că i-a fost ruşine de atitudinea lui de până aci. El doar a exclamat uimit: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Versetul 28). Adică nu, pur şi simplu: „Da, Te văd, e clar că ai înviat.” El nu doar a acceptat învierea Mântuitorului ca fapt real, ci şi-a exprimat ataşamentul său total faţă de El, L-a recunoscut ca Domn şi Dumnezeu şi nu doar aşa în general, ci al lui personal.

Cuvintele lui Toma sunt formidabile: Isus este Domn şi este Dumnezeu. Vă aduceţi aminte ce s-a întâmplat când Ioan era pe cale să se închine, de două ori, unui înger?

Pag

e21

0

Îngerul l-a oprit, îndemnându-l să se închine numai lui Dumnezeu (vezi Apocalipsa 19,10; 22,8.9). Şi Petru a refuzat închinarea lui Corneliu (vezi Fapte 10,25.26). Ideea este că nu trebuie să ne închinăm nici sfinţilor (oameni credincioşi), nici îngerilor. Dar Isus niciodată nu a refuzat închinarea oamenilor, pentru că El este, cu adevărat Dumnezeu, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt.

Cineva ar zice că era părerea lui Toma că Isus este Dumnezeu, dar observăm că Isus nu l-a contrazis. Când tânărul bogat L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” (Luca 18,18), Isus i-a pus o contraîntrebare: „Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu” (versetul 19). Ceea ce însemna: „Nu mă numi bun dacă vezi în Mine un simplu om şi nimic altceva, pentru că numai Dumnezeu este bun. Dacă însă Mă consideri Dumnezeu, atunci se schimbă lucrurile.”

Isus nu a obiectat împotriva modului cum L-a numit Toma: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Nu a zis: „Pentru ce Mă numeşti Dumnezeu? Eu sunt doar Fiu de Dumnezeu.” Teologia cuprinsă în cuvintele lui Toma era corectă: Isus este Dumnezeu adevărat din eternitate, Cuvântul care a fost din veci cu Dumnezeu şi care este El Însuşi Dumnezeu (vezi Ioan 1,1.2). El putea rosti cuvinte de apreciere pentru credinţa exprimată de Toma, dar a preferat să extindă aprecierea la alţii: „Tomo, pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut” (Ioan 20,29).

Toţi cei ce L-au văzut pe Hristos viu, mort şi înviat au murit demult. Toţi ceilalţi, în secolele următoare până la noi, au crezut şi cred datorită mărturiei depuse de martorii oculari. Noi nu L-am văzut niciodată pe Mântuitorul, nici aievea, nici într-o viziune, dar avem absoluta încredere că El există, că a existat întotdeauna şi că va exista în veci de veci. Credem că a înviat din morţi a treia zi după răstignire şi acceptăm cu toată convingerea afirmaţia făcută de El către Ioan în viziune: „Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale locuinţei morţilor” (Apoc 1,18).

Cei care se îndoiesc încă de învierea Domnului Isus Hristos ar face bine să se gândească nu numai la faptul că martorii oculari ai Mântuitorului înviat şi-au dat viaţa pentru susţinerea şi răspândirea acelui adevăr, ci şi că slujitorii Lui cei mai apropiaţi au acceptat învierea Sa ca fapt real numai după multă şovăire şi verificare. Iată ce ne spune în această privinţă următoarea sursă: „Putem fi siguri că îndărătnicia lui Toma cu privire la acceptarea rapoartelor auzite despre înviere ne oferă practic o dovadă indubitabilă că a fost, într-adevăr, un fapt istoric.” (Seventh-day Adventist Bible Dictionary/Dicţionarul biblic adventist de ziua a şaptea, pagina 1091)

Când avem îndoieli de orice natură în lucrurile spirituale, e bine să ne stăpânim de la exprimarea lor, pentru a nu-i otrăvi şi pe alţii. Să le păstrăm pentru noi şi să facem tot ce este cu putinţă pentru a le rezolva în mod fericit, prin rugăciune, studiere a Cuvântului lui Dumnezeu şi meditaţie sfântă. Iar strigătul nostru fericit să fie acelaşi ca şi al apostolului Toma: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”

Pag

e21

1

* * * *

Cântarea de deschidere, 136: „Noi avem un Domn în ceruri”

Cântarea de închidere, 71: „Veste bună-avem de sus”

Pag

e21

2

TÂRGUL OSTAŞILOR

Hainele Mântuitorului nu au constituit singurul profit al ostaşilor romani pentru participarea lor la maltratarea şi uciderea Lui. De fapt, acela a fost un câştig minor – o „şansă” mult mai mare îi aştepta, aşa cum vom vedea mai departe.

Îngrijoraţi de primejdia învierii „Înşelătorului” sau a unei conspiraţii puse la cale de ucenicii Lui pentru a-L face dispărut din mormânt şi a-L declara înviat, în ziua „care vine după ziua pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi fariseii s-au dus împreună la Pilat” (Mat 27,62). E în dimineaţa zilei de Sabat! Culmea profanării zilei sfinte de către fanaticii religioşi care au sărit asupra ucenicilor pentru că au smuls spice într-o zi de Sabat (vezi Matei 12,1-8)! Ei i-au cerut guvernatorului să asigure mormântul, pentru ca nimeni să nu poată schimba ceva. Pilat le-a răspuns: „‚Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.’ Ei au plecat şi au întărit mormântul, pecetluind piatra şi punând strajă” (Mat 27,65.66). Poate a fost bine aşa, pentru că furarea trupului lui Iui Isus rămâne astfel o glumă absurdă şi ridicolă.

„Aveţi o strajă” nu însemna „voi aveţi o strajă” ci „poftiţi o strajă” sau „vă pun la dispoziţie o strajă”. Astfel, guvernatorul le-a oferit conducătorilor iudei o gardă de 100 de ostaşi comandaţi de sutaşul lor, pentru păzirea mormântului. Cât de bine l-au păzit? Ni se spune că „s-a făcut un mare cutremur de pământ, căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea. Înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada” (Mat 28,2.3).

Care a fost reacţia ostaşilor? L-au atacat? Matei ne informează că „străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi” (versetul 4). „Ca nişte morţi” nu poate însemna altceva decât că au căzut la pământ, pentru că morţii nu stau în picioare; exact ca aceia care veniseră în Grădina Ghetsimani ca să-L aresteze pe Isus (vezi Ioan 18,6). Am aflat de la un prieten că, atunci când el a satisfăcut serviciul militar, li s-a spus că adversarul, oricât de bine ar fi înarmat, tot se teme. Sigur că ostaşii romani au fost bine înarmaţi, la nivelul militar al epocii, dar „au tremurat de frica lui”, a îngerului, şi au rămas ca nişte morţi.

„Hristos a ieşit din mormânt proslăvit, iar garda romană L-a văzut. Ochii lor erau aţintiţi asupra feţei Aceluia pe care ei Îl batjocoriseră şi ridiculizaseră atât de recent. În această Fiinţă proslăvită, ei L-au privit pe deţinutul pe care Îl văzuseră în sala de judecată, Acela pentru care împletiseră o cunună de spini. Acesta era Cel ce stătuse, fără a se opune, în faţa lui Pilat şi a lui Irod, trupul Său sfâşiat de cruda biciure. Acesta era Cel ce fusese pironit pe cruce, către care preoţii şi conducătorii, plini de mulţumire, dăduseră din cap, zicând, ‚Pe alţii i-a mântuit; pe Sine nu Se poate mântui’ (Mat 27,42). Acesta era Cel care fusese pus în mormântul nou al lui Iosif. Decretul Cerului Îl eliberase pe captiv. Munţi îngrămădiţi peste munţi deasupra mormântului Său nu L-ar fi putut împiedica să vină afară.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, paginile 780-781)

Pag

e21

3

Ce s-a întâmplat cu ostaşii romani după aceea? Evanghelistul scrie că, „pe când se duceau ele (femeile), au intrat în cetate unii din străjeri şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întâmplate” (Mat 28,11). Acest text ne dă de înţeles că ostaşii au raportat în faţa preoţilor exact ce au văzut în dimineaţa aceea, nici mai mult nici mai puţin, fără a modifica nimic – „toate cele întâmplate”. Dacă până acum preoţii cei mai de seamă mai puteau fi socotiţi ignoranţi, cum se pare că sugerează Petru în Fapte 3,17, „şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai marii voştri”, de data aceasta ei nu mai aveau nicio justificare. Ostaşii le-au spus că a fost un cutremur de pământ, că o fiinţă maiestuoasă ca fulgerul a coborât din văzduh, a înlăturat piatra şi a şezut pe ea, iar înmormântatul a ieşit din mormânt viu şi strălucitor. Normal era ca aceşti conducători să recunoască, imediat şi fără rezerve, că învierea lui Hristos a avut loc cu adevărat şi să se pocăiască. Era prea clar ca să o mai tăgăduiască, iar informaţia nu venea de la ucenicii lui Isus, ci de la militari străini.

„La vederea îngerilor şi a Mântuitorului proslăvit, străjerii romani leşinaseră şi deveniseră ca nişte morţi. Când cortegiul ceresc a dispărut din ochii lor, ei s-au ridicat pe picioare şi, atât de repede cât picioarele lor tremurânde îi puteau duce, s-au îndreptat către poarta grădinii. Clătinându-se ca nişte oameni beţi, s-au grăbit către cetate, spunându-le minunata ştire tuturor acelora pe care i-au întâlnit. Ei se duceau la Pilat, însă raportul lor fusese dus la autorităţile iudaice, iar preoţii cei mai de seamă şi conducătorii au trimis să fie aduşi mai întâi în faţa lor. Ostaşii aceia aveau o înfăţişare ciudată. Tremurând de frică, cu feţele palide, ei purtau mărturia despre învierea lui Hristos. Ostaşii au spus tot, chiar aşa cum văzuseră; nu avuseseră timp să gândească sau să spună altceva decât adevărul. Cu expresie de durere, ei au zis, ‚Cel răstignit a fost Fiul lui Dumnezeu; noi am auzit un înger proclamându-L drept Maiestate a cerului, Împăratul slavei.’” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 781)

„Feţele preoţilor erau ca acelea ale morţilor. Caiafa a încercat să vorbească. Buzele lui s-au mişcat, însă nu au rostit niciun sunet. Ostaşii erau pe cale de a părăsi sala consiliului, când o voce i-a oprit. Lui Caiafa îi revenise, în sfârşit, glasul. Staţi, staţi, a zis el. Nu spuneţi la nimeni ce aţi văzut. Un raport mincinos li s-a dat apoi ostaşilor. ‚Spuneţi aşa’, au zis preoţii, ‚ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.’ Aici, preoţii au făcut-o prea de tot. Cum puteau ostaşii să spună că ucenicii furaseră trupul în timp ce ei dormeau? Dacă dormeau, cum puteau şti? Iar dacă ucenicii fuseseră dovediţi vinovaţi de furarea trupului lui Hristos, nu ar fi fost preoţii cei dintâi care să-i condamne? Sau, dacă santinelele dormiseră la mormânt, nu ar fi fost preoţii cei dintâi care să-i acuze la Pilat?” (Ibid., paginile 781-782)

Ce au făcut ei însă? Îl mituiseră pe Iuda Iscarioteanul ca să li-L vândă pe Isus, acum erau gata să suporte o cheltuială mult mai mare, ca să pună în circulaţie o farsă: „Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, le-au dat ostaşilor mulţi bani şi le-au zis: ‚Spuneţi aşa: ‚Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi şi L-au furat’” (Mat 28,12.13). Dar cum să spună aşa? Îşi puneau capul în primejdie, pentru că la romani se pedepsea cu moartea adormirea în post, mai ales când era vorba de evadarea unui

Pag

e21

4

deţinut. Aşa a făcut Irod cu ostaşii care-l păziseră pe Petru în temniţă, iar dimineaţa era de negăsit (vezi Fapte 12,19). Şi era prea de tot: cine ar fi crezut că o sută de ostaşi adorm, toţi deodată, se produce cutremur, ei nu se trezesc, un fulger străbate văzduhul, ei continuă să doarmă. Totuşi, ştiu ce s-a întâmplat, că trupul lui Isus a fost furat, şi ştiu şi cine l-a furat, iar ei au rămas pasivi în timpul furtului.

Teologul Augustin a făcut următoarea observaţie sarcastică în legătură cu mitul furării trupului lui Isus: „Ah, spuneţi, dormeau aceşti gardieni? Însă, când vorbiţi astfel, raţiunea voastră nu doarme mai tare decât gardienii? Dacă dormeau, ce au văzut? Şi dacă nu au văzut, despre ce mărturisesc? Ce fel de martori sunt martorii care dorm? La ce se reduce mărturia lor? Iat-o. Aceasta ca şi când ei ar fi spus: ‚Noi adeverim că ucenicii lui Isus I-au răpit corpul şi mărturia noastră este absolut irecuzabilă, căci, atunci când l-au răpit, noi dormeam într-un somn atât de adânc, încât nimic nici nu am auzit, nici nu am văzut!’” (Ilarion V. Felea, Religia iubirii, pagina 440, Arad, 1946, Editura „Diecezana”)

„Ostaşii se îngrozeau la gândul de a aduce asupra lor acuzaţia de a fi dormit în post. Aceasta era o faptă pasibilă de pedeapsa cu moartea. Să poarte ei mărturie falsă, înşelându-i pe oameni şi punându-şi viaţa în pericol? Nu păziseră ei cu vigilenţă, lipsindu-se de odihnă? Cum puteau ei să meargă la judecată, chiar de dragul banilor, dacă jurau fals?” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 782)

„Pentru a anula mărturia de care se temeau, preoţii au promis că vor avea grijă de siguranţa străjerilor, spunând că Pilat nu dorea mai mult decât ei ca un astfel de raport să se răspândească. Ostaşii romani şi-au vândut integritatea către iudei pentru bani. Au intrat la preoţi încărcaţi cu cea mai uimitoare solie a adevărului; au ieşit cu o încărcătură de bani şi pe limbile lor cu un raport mincinos care fusese ticluit pentru ei de către preoţi.” (Ibid.)

„Între timp, raportul despre învierea lui Hristos fusese dus la Pilat. Cu toate că era răspunzător de faptul că Îl dăduse pe Hristos la moarte, Pilat fusese relativ nepăsător. Deşi Îl osândise pe Mântuitorul în mod involuntar şi cu un simţământ de milă, el nu simţise nicio remuşcare propriu-zisă până acum. Îngrozit, s-a închis acum în casă, hotărât să nu vadă pe nimeni. Însă preoţii au ajuns la el, i-au spus povestea pe care o inventaseră şi au stăruit de el să treacă cu vederea neglijarea datoriei din partea ostaşilor. Înainte de a consimţi la aceasta, el însuşi i-a interogat în mod direct pe străjeri. Aceştia, temându-şi propria lor siguranţă, nu au îndrăznit să ascundă ceva, iar Pilat a obţinut de la ei un raport cu privire la tot ce avusese loc. El nu a făcut cercetări mai departe, însă, din momentul acela, nu a mai avut pace.” (Ibid.)

Ideea că trupul lui Isus a fost furat s-a încetăţenit printre iudei şi s-a menţinut până în zilele noastre: „Ostaşii au luat banii şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi” (Mat 28,15), scria evanghelistul, referindu-se la zilele redactării cărţii sale. Curios este însă că, deşi conducătorii iudeilor i-au

Pag

e21

5

întemniţat în mod repetat pe ucenici şi le-au făcut tot felul de şicane, niciodată nu i-au tras la răspundere pentru că au furat trupul lui Isus.

Minciuna nu numai că are picioare scurte, dar şi costă mult. Cunoaştem un caz când cineva şi-a pierdut viaţa pentru că a rostit o minciună care credea că-i va aduce avantaje. Un amalecit a venit la David aducând „cununa împărătească a lui Saul şi brăţara pe care o avea la braţ” (vezi 2 Samuel 1,10). El pretindea că îl omorâse pe Saul, la cererea acestuia, lucru care nu era adevărat, pentru Saul se sinucisese (vezi 1 Samuel 31,4). Şi acum, el aştepta răsplata de la David, care însă a zis: „‚Cum nu ţi-a fost frică să pui mâna pe unsul Domnului şi să-l omori?’ Şi David l-a chemat pe unul din oamenii lui şi i-a zis: ‚Apropie-te şi omoară-l!’ Omul acela l-a lovit pe amalecit, care a murit. Şi David i-a zis: ‚Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta, fiindcă ai zis: ‚L-am omorât pe unsul Domnului!’” (2 Sam 1,14-16). Mărturisire falsă şi fatală.

Gândiţi-vă şi la altceva: dacă era adevărat că ucenicii, adică fricoşii care stăteau cu uşile „încuiate, de frica iudeilor” (vezi Ioan 20,19), veniseră şi îi furaseră trupul, ostaşii ar fi răspândit vestea aceasta fără nicio prelucrare şi finanţare din partea preoţilor. Dacă era un fapt real, niciun aranjament nu era necesar pentru popularizarea lui, iar cheltuiala era absolut inutilă şi ciudată.

Maria Magdalena a fost cea dintâi persoană dintre urmaşii lui Isus care L-a văzut înviat, dar ea nu a văzut învierea. Nici celelalte femei; cu atât mai puţin descurajaţii şi îndoielnicii ucenici. N-au fost acolo nici preoţii cei mai de seamă, nici Pilat, nimeni. Singurii care au văzut învierea Mântuitorului în direct au fost cei 100 de străjeri, posibil şi comandantul lor, sutaşul. Interesant, singurii martori oculari ai învierii Mântuitorului au fost nişte păgâni. Femeile, ucenicii şi alţi credincioşi au fost martori ai învierii Lui în sensul că L-au văzut înviat, dar ei nu au văzut învierea.

Cei 100 sau 101 de martori ai învierii lui Hristos ar fi putut face lucruri mari. Ei ar fi putut refuza oferta murdară a conducătorilor iudei şi ar fi răspândit adevărul despre învierea Mântuitorului, acceptându-L ca Domn al lor pentru veci. Mărturia lor ar fi avut mare putere, pentru că ei nu erau parte interesată – erau pur şi simplu străini, necredincioşi, neevrei, ba chiar Îl maltrataseră. Au avut o ocazie de aur, de a proceda ca Saul din Tars, din adversari ai adevărului să devină propagatori ai lui. Ar fi suferit pentru acel adevăr? Da, ar fi fost poate chiar întemniţaţi şi executaţi, dar mărturia lor s-ar fi răspândit foarte mult şi ar fi rămas în istorie ca proba numărul unu că Mântuitorul lumii este viu, că a ieşit din mormânt în slavă eternă.

Martorii adevăraţi şi fără egal ai învierii lui Isus Hristos au ajuns să fie martori falşi, răspândind minciuna neînvierii Lui. Pentru bani, bani murdari, pentru care dătătorii şi primitorii vor răspunde în ziua de apoi.

Pag

e21

6

Ne-am putea face şi noi vinovaţi întru câtva de mărturie falsă cu privire la învierea lui Hristos? Sigur că nu vom spune că nu a înviat, nu avem absolut nicio îndoială despre acest fapt istoric. Îl acceptăm cu toată certitudinea şi ne bucurăm de el. Dar să ne gândim puţin altfel: ostaşii au primit bani şi au propagat o ştire contrară celei adevărate – nu că Hristos a înviat, ci că nu a înviat, că a fost furat. Propaganda aceea le convenea, le prindea bine. Dar dacă păstrăm tăcere în legătură cu învierea Mântuitorului, nu pentru bani, nu ni-i dă nimeni şi nu i-am accepta, dar pentru comoditate, ca să nu-i deranjăm pe oameni şi nici pe noi să nu ne deranjăm? Adică nu mărturie mincinoasă, dar nici mărturie autentică, nimic, mărturie zero. Ştim că a înviat, suntem siguri că nu greşim, dar nu zicem nimic. Eu cred că de la zero spre infinitul minciunii e tot zona care îi convine amăgitorului şi jocul lui este astfel făcut.

Hristos a înviat! Nu este aici, de ce Îl căutaţi printre cei morţi? S-a înălţat la cer şi va veni în acelaşi fel cum a fost văzut mergând la cer (vezi Fapte 1,9-11). Noi nu facem parte din oastea vrăjmaşului, ci din cea a lui Hristos, pentru că El este Domnul oştirilor, al oştirilor de îngeri şi de credincioşi. Nu păzim mormântul Său, nici ca să-L reţinem acolo, pentru că nu mai este acolo, nici ca loc turistic. Nu ne interesează pelerinajele şi topolatria (idolatria locului), avem un Domn în ceruri. Un singur lucru avem de păzit şi anume adevărul sigur că există un Mântuitor care Şi-a dat viaţa pentru păcătoşi, dar este viu şi mijloceşte pentru cei căiţi înaintea Tatălui ceresc ca Mare Preot milos şi îndurător.

* * * *

Cântarea de deschidere, 17: „Doamne sfinte, Te mărim!”

Cântarea de închidere, 88: „Mai sus de cerul înstelat”

Pag

e21

7

LOCUL ÎNVIERII LUI HRISTOS ÎN CREDINŢA CREŞTINĂ

De-a lungul istoriei, ştiinţa şi tehnica au progresat încontinuu, însă, în ultimul secol, progresul acesta a fost colosal. Să ne imaginăm o discuţie între doi câini: „Ascultă, Grivei, ştii că lătratul nostru poate fi auzit de la sute de kilometri?” „Da de unde! Noi nu-i putem auzi nici măcar pe câinii din satul vecin!”, a ripostat Grivei. „Ba da”, a insistat Bubi, „putem fi auziţi şi văzuţi la sute de kilometri!” Aşa ar fi discutat oamenii acum două sute de ani despre televiziune.

Oamenii de ştiinţă, indiferent de orientarea lor, sunt de acord că dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii continuă neîncetat. Atunci, eu i-aş întreba pe cei necredincioşi: „Având în vedere faptul că, în ultimii 50 de ani, s-a ajuns la realizări uimitoare în domeniul medicinii şi al biologiei, consideraţi posibil ca peste 10.000 de ani să se poată face învieri?” Nu ştiu ce ar răspunde, dar, potrivit teoriei lor de progres ştiinţific nelimitat, ar trebui să se ajungă şi acolo.

Ba nu! Dumnezeu este sursa vieţii, aşa cum ne spune Biblia; numai El poate da viaţă şi o poate restitui după ce a fost întreruptă. Dumnezeu este atotputernic. Crearea omului a fost o acţiune supranaturală; de ce nu ar fi posibilă, prin intervenţia şi puterea aceluiaşi Dumnezeu-Creator, şi învierea omului, odată creat şi decedat. Învierea este o, de fapt, o recreaţiune.

Nu numai că mulţi oameni pun la îndoială posibilitatea învierii morţilor, dar sunt destui care o şi ridiculizează şi aşa a fost întotdeauna. Apostolul Pavel, într-o cuvântare ţinută în Atena în faţa filosofilor stoici şi epicurieni, a amintit învierea: „Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: ‚Asupra acestor lucruri te vom asculta altădată’” (Fapte 17,32).

Saducheii erau un partid religios conducător în vremea când Fiul lui Dumnezeu a trăit pe pământ. Aceştia credeau numai în scrierile lui Moise şi negau posibilitatea învierii, pretinzând că Moise nu a zis nimic despre aceasta. Au venit la Isus cu o întrebare încuietoare, după părerea lor (vezi Matei 22,23-32). I-au povestit despre o femeie al cărei soţ a murit, fără a avea copii, iar după regula leviratului, fratele mortului trebuia să se căsătorească cu ea, ceea ce a şi făcut. Rând pe rând, toţi cei şapte fraţi s-au căsătorit cu ea, fără să aibă vreun copil. Apoi a murit şi femeia.

Întrebarea „critică” a saducheilor era: „La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă” (versetul 28). Isus le-a răspuns: „Vă rătăciţi, pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer” (versetele 29 şi 30). În continuare, Isus le-a arătat că până şi în scrierile lui Moise este vorba despre înviere, atunci când Dumnezeu a zis către Moise: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui

Pag

e21

8

Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” Şi concluzia Sa a fost: „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii” (versetele 31 şi 32).

În Luca 20,36, vorbind despre credincioşii înviaţi, Isus a zis: „Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.” În versetul 38, Isus a făcut o afirmaţie foarte interesantă şi anume: „Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.” Aceasta înseamnă că morţii sunt înregistraţi în memoria lui Dumnezeu, care îi va reconstitui fără nicio dificultate, redând cu fidelitate identitatea fiecăruia. Cel decedat se face pulbere, dar codul fiinţei lui e păstrat cu exactitate în mintea lui Dumnezeu, care va efectua învierea potrivit hotărârii, ştiinţei şi puterii Sale făcătoare de minuni. Această acţiune nu poate fi imposibilă şi nici dificilă pentru un Dumnezeu „care înviază morţii şi care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi” (Rom 4,17).

Savantul englez Isaac Newton era un om credincios. Se spune că, întrebat cum se pot împăca în convingerile sale ştiinţa şi credinţa în înviere, savantul a luat un magnet şi l-a apropiat de un amestec de pilitură de fier şi ţărână. Imediat, fierul s-a adunat în jurul magnetului, ţărâna rămânând jos. Atunci, el a răspuns cam aşa: „Dacă eu pot să fac lucrul acesta, atunci Dumnezeu, cu magnetul puterii Lui, va fi în stare să adune particulele materiale şi să refacă organismul omului care a trecut la odihnă prin moarte!”

La glasul Celui Atotputernic, toate mediile naturii îi vor da înapoi pe morţii ascunşi în ele: „Marea i-a dat înapoi pe morţii care erau în ea; moartea şi locuinţa morţilor i-au dat înapoi pe morţii care erau în ele” (Apoc 20,13). Apostolul Pavel arată succint cum va proceda Dumnezeu cu muritorii credincioşi la cea de a doua venire a lui Hristos: „El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile” (Filip 3,21).

Foarte interesantă este argumentaţia făcută de Pavel, în legătură cu învierea morţilor, în 1 Corinteni 15,12-20. Mai întâi, el întreabă contrariat: „Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor?” (Versetul 12). Apoi, el înşiră o serie de consecinţe nefaste care ar fi rezultat dacă Isus, într-adevăr, nu ar fi înviat din morţi (oarecum metoda de demonstrare numită „reducere la absurd”). Înainte de această listă, el avansează teza că „dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat din morţi” (vs. 13), ceea ce ar însemna o anulare directă a bazei creştinismului.

Iată consecinţele neînvierii Sale: - „propovăduirea noastră este zadarnică” (versetul 14); - „zadarnică este şi credinţa” creştină (versetele 14 şi 17); - propovăduitorii învierii sunt descoperiţi sau demascaţi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu (versetul 15);

Pag

e21

9

- credincioşii sunt încă în păcatele lor (versetul 17); - „cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi” (versetul 18); - credincioşii devin „cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii”, dacă numai pentru viaţa aceasta şi-au pus nădejdea în Hristos (versetul 19).

Date fiind toate aceste urmări catastrofale, este de neconceput ca Hristos să nu fi înviat din morţi. Adăugaţi la argumentele lui Pavel şi pe acela că 10 din cei 11 ucenici rămaşi credincioşi Mântuitorului şi mulţi alţii în afară de ei şi-au dat viaţa pentru propovăduirea învierii; ar fi absurd să se creadă că s-au sacrificat pentru un neadevăr, ştiind bine că este neadevăr.

În versetul 12 din 1 Corinteni 15, Pavel afirmă că „se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi”; în versetul 14, el arată că, „dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică.” „Se propovăduieşte”, „propovăduirea noastră”: apostolii propovăduiau despre învierea lui Hristos dintre cei morţi, eveniment încă proaspăt pentru ei şi contemporanii lor. Cine a fost însă cel dintâi care a făcut lucrul acesta? Chiar Hristos Însuşi, care, în prevestirea suferinţelor şi morţii Sale, a menţionat de fiecare dată şi învierea Sa, după trei zile. I. Afirmaţii directe ale lui Isus: - „De atunci încolo, Isus a început să le spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor, că are să fie omorât şi că a treia zi are să învieze” (Matei 16,21). - „Să nu spuneţi nimănui de vedenia aceasta, până va învia Fiul omului din morţi” (17,9). - „Pe când stăteau în Galilea, Isus le-a zis: ‚Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor. Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia’” (19,22.23). - „Iată că ne suim la Ierusalim şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâinile neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească, dar a treia zi va învia” (20,18.19). - „Atunci, a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât şi, după trei zile, să învieze” (Marcu 8,31). - „Pe când se pogorau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până va învia Fiul omului dintre cei morţi” (9,9).

Pag

e22

0

- „Căci îi învăţa pe ucenicii Săi şi zicea: ‚Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî şi, a treia zi după ce-L vor omorî, va învia’” (9,31). - „Ei Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâinile neamurilor, care îşi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi-L vor omorî, dar, după trei zile, va învia” (10,33.34). - „Apoi, a adăugat că Fiul omului are să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât şi a treia zi să învieze” (Luca 9,22). - „Căci va fi dat în mâna neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia” (18,32.33). II. Afirmaţii ale lui Isus citate de alţii: - „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: ‚După trei zile voi învia’” (cuvinte amintite de preoţii cei mai de seamă şi de farisei către Pilat, Matei 27,63). - „Nu este aici, a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul” (îngerul care a dat piatra la o parte, către femei, Matei 28,6). - „Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galilea, când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit şi a treia zi să învieze” (doi „bărbaţi” îmbrăcaţi în haine strălucitoare, către femei, Luca 24,6.7). III. Propovăduirea apostolilor şi a altor creştini:

După înălţarea lui Isus la cer, ucenicii au ţinut o adunare în care l-au înlocuit pe Iuda Iscarioteanul; Petru a zis: „Trebuie, deci, ca, dintre cei ce ne-au însoţit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi, cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălţat El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoţească drept martor al învierii Lui” (Fapte 1,21.22). Au tras la sorţi şi, la numărul ucenicilor, a fost adăugat Matia (versetele 23-26). Observăm că era important ca înlocuitorul să fie „martor al învierii Lui”.

Apostolii L-au predicat pe Isus şi pe El răstignit, dar au menţionat, neapărat, şi învierea Lui. Iată-l pe Simon Petru: „Pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea” (Fapte 2,23.24). La fel în predica următoare: „L-aţi omorât pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi suntem martori ai Lui” (Fapte 3,15). Sau în faţa Sinedriului: „Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos în numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi” (Fapte 4,10). Şi despre ceilalţi se spune la fel: „Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har

Pag

e22

1

era peste toţi” (Fapte 4,33). Petru a spus-o cu toată claritatea în Ziua Cincizecimii: „Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus şi noi toţi suntem martori ai Lui” (Fapte 2,32).

Iată cum s-a exprimat Petru în casa lui Corneliu: „Noi suntem martori a tot ce a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi a îngăduit să Se arate, nu la tot norodul, ci nouă, martori aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El, după ce a înviat din morţi” (Fapte 10,39-41).

Apostolul Pavel a aşezat tema învierii Mântuitorului, împreună cu răstignirea Lui, în centrul propovăduirii sale; iată ce a spus el în sinagoga din Antiohia Pisidiei: „Măcar că n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuşi ei i-au cerut lui Pilat să-L omoare. Şi, după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos de pe lemn şi L-au pus într-un mormânt. Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi. El S-a arătat, timp de mai multe zile, celor ce se suiseră cu El din Galilea la Ierusalim şi care acum sunt martorii Lui înaintea norodului” (Fapte 13,28-31).

În marele capitol al învierii, 1 Corinteni 15, acelaşi slujitor al evangheliei declară: „V-am învăţat, înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece” (1 Cor 15,3-5). Adevărurile acestea constituiau nucleul evangheliei veşnice: „Vă fac cunoscută, fraţilor, evanghelia, pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut” (versetele 1 şi 2). Şi urmează punctele despre răstignire, înmormântare, înviere.

Mai este relevant astăzi adevărul despre învierea Domnului nostru Isus Hristos? Sigur că este, acesta este un adevăr permanent şi va fi valabil şi important în vecii vecilor, chiar dacă acum, spre deosebire de apostoli, noi accentuăm şi învăţătura despre revenirea glorioasă a Domnului, cu toate evenimentele care o preced, acesta fiind adevăr prezent. Dar învierea Domnului rămâne un element central al evangheliei şi al propovăduirii. Mişcarea adventă este simbolizată prin cele trei solii îngereşti din Apocalipsa 14,6-12, primul înger vestind lumii o evanghelie veşnică.

Fără tema învierii, evanghelia este lipsită de conţinut, pentru că răstignirea neurmată de înviere este o solie moartă şi nu foloseşte la nimic. Dacă Mântuitorul ar fi rămas în mormânt, atunci toată misiunea Sa în lumea noastră şi-ar fi pierdut importanţa. Aşa zice Pavel: „Dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică şi zadarnică este şi credinţa voastră” (1 Cor 15,14). Mântuirea noastră din păcat se realizează ca efect al jertfei Sale pe cruce, dar ar fi fost imposibilă şi moartea Sa regretabilă şi inutilă fără înviere. De ce? Pentru că un Mântuitor mort şi rămas mort nu mai este un Mântuitor, morţii nu le pot face celor vii niciun serviciu (vezi Eclesiastul 9,5.6). Apoi, cauza noastră trebuie să fie dusă în sanctuarul ceresc, înaintea Tatălui, de un Mântuitor viu, care mijloceşte pentru păcătoşi şi este Marele lor Preot.

Pag

e22

2

Putem zice, odată cu scriitorul Epistolei către Evrei: „Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presus de ceruri” (Evr 7,26). Înălţat la Tatăl ca să efectueze lucrarea de mijlocire, de Mare Preot, mai întâi în sfânta, până la 22 octombrie 1844, apoi în sfânta sfintelor, de atunci până la încheierea harului. Dar înălţarea nu ar fi putut avea loc fără înviere.

În Coloseni 1,18, apostolul Pavel declară despre Hristos: „El este Capul trupului, al bisericii. El este începutul, Cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.” Noţiunea de întâi născut nu se referă întotdeauna sau neapărat la fiul care a apărut întâi pe lume într-o familie: Isaac nu era primul născut al lui Avraam, dar a primit drepturile de întâi născut; la fel, Iacov şi Iosif. În acest sens, întâi născut înseamnă preeminent, ca nimeni altul, cel dintâi în rang. Dintre toţi cei înviaţi vreodată, Hristos este Cel dintâi, nimeni nu se poate compara cu El, pentru că El este Mântuitorul lumii.

De asemenea, chiar dacă au existat învieri în Vechiul Testament şi altele care au avut loc în timpul lucrării Sale mesianice, operate de El sau de ucenici (vezi Matei 10,8), toate aceste învieri au fost în fond opera Fiului lui Dumnezeu, pentru că El este „calea, adevărul şi viaţa” (vezi Ioan 14,6), El este „învierea şi viaţa” (vezi Ioan 11,25), numai de la El pot morţii să primească viaţă.

Biblia ne arată că învierea lui Hristos a fost, simultan, lucrarea tuturor celor trei Persoane ale Dumnezeirii: „Dar Dumnezeu L-a înviat” (Fapte 2,24 – a se citi „Tatăl”). În legătură cu Duhul Sfânt, ca fiind implicat în învierea Mântuitorului, Pavel zice: „Şi, dacă Duhul Celui ce L-a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce L-a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi” (Rom 8,11).

Aici, ni se dă următoarea explicaţie: „Evidenţă textuală favorizează citirea ‚din pricina Spiritului Său’. Potrivit cu redarea din traducerea engleză King James Version, Duhul Sfânt este puterea prin care sunt înviaţi morţii. Potrivit cu cealaltă variantă, Duhul Sfânt este raţiunea pentru învierea lor. Amândouă ideile sunt adevărate şi oricare din ele este potrivită în acest context. Duhul Sfânt este Duhul de viaţă (versetul 2) şi e natural ca acolo unde este prezent Duhul să fie şi viaţă. De aceea, ar fi corect să spunem că atât ‚prin puterea Duhului’ cât şi ‚din pricina prezenţei Duhului’, Dumnezeu îi va învia pe aceia în care locuieşte Duhul dătător de viaţă.” (Seventh-day Adventist Bible Commentary/Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, volumul 6, pagina 565)

Despre Domnul Isus, Ioan Botezătorul a zis: „Eu nu-L cunoşteam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: ‚Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt’” (Ioan 1,33). La botezul Domnului Isus, Duhul Sfânt a venit peste El şi a rămas cu El întotdeauna, de aceea Duhul Sfânt L-a înviat din morţi.

Pag

e22

3

Este adevărat şi că Isus S-a înviat El Însuşi din morţi, a treia zi de la răstignire, aşa cum prezisese, ca un aranjament automat care s-a declanşat în dimineaţa zilei învierii. El a zis: „Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi; aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu” (Ioan 10,17.18). Mai mult decât atât, El le-a zis iudeilor: „‚Stricaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica.’ . . . Dar El le vorbea despre templul trupului Său” (Ioan 2,19.21). Ceea ce însemna: voi veţi strica trupul acesta, dar Eu îl voi ridica în trei zile.

Prin urmare, toate Persoanele Dumnezeirii au participat la crearea lumii noastre, la alcătuirea şi aplicarea planului de mântuire, cum şi la readucerea la viaţă a trupului neînsufleţit al Domnului Isus Hristos.

Slavă Domnului că Isus „nu este aici (în mormânt), ci a înviat, după cum zisese” (Mat 28,6)! Acolo va fi instalat, după terminarea mileniului, Ierusalimul etern. Nu avem şi nu vom avea niciodată ceva de a face cu un mormânt, ci cu o cetate sfântă în care se află tronul Mielului şi al Tatălui Său (Apoc 22,1.3).

Salutul obişnuit de primăvară rostit de mulţi, „Hristos a înviat!”, la care se răspunde cu „Adevărat a-nviat!”, nu este pentru noi doar o formulă tradiţională repetată anual, ci expresia unui adevăr absolut. Călătoream cu trenul de la Bucureşti spre Germania, pentru continuarea studiilor teologice, în anul 1980, iar în compartiment se mai aflau şi alţi pasageri, printre care un profesor şi soţia sa, care mergeau undeva în Italia la un congres de artă sau aşa ceva. Profesorul făcea studii de mitologie şi mi-a arătat o carte scrisă de el cu diferite imagini privitoare la cruce şi alte motive religioase. A intrat în discuţie cu mine şi i s-a părut interesant că merg pentru studii teologice. Când a venit însă vorba de înviere şi a văzut că eu iau lucrurile în serios, a încetat prietenia cu mine.

Noi nu doar rostim nişte vorbe, noi avem o credinţă nestrămutată în învierea lui Isus Hristos, aceasta este credinţa dată sfinţilor o dată pentru totdeauna (vezi Iuda 3). Noi credem cu tărie cuvintele Mântuitorului, rostite în viziune către Ioan: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor” (Apoc 1,17.18). Mai mult decât atât, „fericita noastră nădejde” (Tit 2,13) este revenirea Sa în slavă ca să ne ducă acolo unde a pregătit locaşuri pentru noi (Ioan 14,1-3). „. . . şi, astfel, vom fi totdeauna cu Domnul” (1 Tes 4,17).

„Pentru cel credincios, moartea este doar o chestiune minoră. Hristos vorbeşte despre ea ca şi când ar fi de un moment. ‚Dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea’, ‚în veac nu va gusta moartea’ (Ioan 8,51.52). Pentru creştin, moartea este doar un somn, un moment de tăcere şi întuneric. Viaţa este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu şi, ‚când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi

Pag

e22

4

împreună cu El în slavă’ (Col 3,4).” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 787)

„Glasul care a strigat pe cruce ‚S-a isprăvit’ a fost auzit printre morţi. A penetrat pereţii mormintelor şi i-a chemat pe cei adormiţi să se ridice. Aşa va fi când glasul lui Hristos va fi auzit din cer. Glasul acela va pătrunde gropile şi va descătuşa mormintele, iar cei morţi în Hristos vor învia. La învierea Mântuitorului, câteva morminte au fost deschise, însă la cea de a doua Sa venire toţi morţii cei preţioşi vor auzi glasul Său şi vor ieşi afară la viaţă glorioasă, nemuritoare. Aceeaşi putere care L-a înviat pe Hristos din morţi va învia biserica Sa şi o va proslăvi împreună cu El, mai presus de orice stăpânire, mai presus de orice putere, mai presus de orice nume care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.” (Ibid.)

* * * *

Cântarea de deschidere, 219: „Cred în Domnul Isus”

Cântarea de închidere, 91: „Al meu eşti, Isuse!”

Pag

e22

5

„EU ŢIN CHEILE MORŢII ŞI ALE LOCUINŢEI MORŢILOR”

Am venit la locul de adunare. Ce ne trebuie ca să putem ţine serviciul divin? Biblia, sala, scaune, lumină, poate microfoane, aer bun, linişte şi, bineînţeles, oameni.

(Vorbitorul arată nişte chei) – fără aceste obiecte am putea ţine serviciul divin? Nu! Când am venit la locul adunării, am descuiat cu ele. Ele nu sunt ale mele, ci mi s-au încredinţat. Aceste chei sunt foarte importante: fără ele, nu ne-am putea aduna.

Fiecare familie are chei: de la casă, de la maşină. Le păstrăm ca pe ochii din cap. Pierderea cheilor înseamnă o mare încurcătură. Când nu ne putem folosi de ele, pentru că le-am pierdut, ni s-au furat, s-au stricat, le-am uitat în casă sau în maşină, necazul nu este mic.

Cunoaşteţi vreun text biblic care vorbeşte despre chei? (Vorbitorul aşteaptă răspunsuri.) Patru chei foarte importante (sau seturi de chei) găsim în Sfintele Scripturi:

(01) Matei 16,19 – cheia hotărârilor

„Îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.” Nu numai despre Petru a vorbit Mântuitorul aşa, ci despre întreaga biserică: „. . . şi, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş. Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer” (Mat 18,17.18). Aşa cum observăm, în primul text, afirmaţia aceasta este introdusă astfel: „Îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega . . .”.

Această legare/dezlegare pe pământ şi în cer înseamnă încuiere/descuiere, deci mânuirea cheilor; cele două texte fiind paralele, înţelegem că Dumnezeu a dat bisericii mandatul de a se ocupa de problemele din sânul ei, de a lua hotărâri disciplinare, care sunt acceptate de cer, atunci când acestea sunt în conformitate cu Sfânta Scriptură. De altfel, o traducere mai exactă ar fi: „tot ce veţi lega/dezlega pe pământ ‚va fi fost’ legat/dezlegat în cer”. Nu cerul se orientează după hotărârile bisericii, ale credincioşilor, ci invers, biserica trebuie să procedeze în conformitate cu principiile cerului.

(02) Matei 23,13 – cheia cunoştinţei

„Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre.” Un text paralel este cel din Luca 11,52: „Vai de voi, învăţători ai legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedicat să intre.”

Din aceste texte rezultă următoarele: cheia împărăţiei cerurilor este în acest caz cheia cunoştinţei, a cunoştinţei adevărului. Cei ce cunosc Cuvântul lui Dumnezeu au în mâna lor o cheie, cu care pot descuia cerul pentru cei neştiutori, propovăduindu-le evanghelia

Pag

e22

6

mântuitoare, sau îl pot încuia, refuzând a le-o propovădui sau chiar ducându-i în mod voit în rătăcire. De cunoştinţă este legată şi practica: netrăirea adevărului cunoscut e pricină de poticnire, de cădere pentru cei din afara bisericii, echivalând cu închiderea pentru ei a împărăţiei cerurilor.

(03) Apocalipsa 3,7 – cheia uşii harului

„Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide, Cel ce închide şi nimeni nu va deschide . . .”.

În Luca 13,23-25, ni se spune: „Cineva I-a zis: ‚Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?’ El le-a răspuns: ‚Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea. Odată ce Stăpânul casei Se va scula şi va închide uşa (care uşă? uşa harului) şi voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: ‚Doamne! Doamne! Deschide-ne!’, drept răspuns, El vă va zice: ‚Nu ştiu de unde sunteţi.’”

În parabola celor zece fecioare, a intervenit un moment de criză, când strigarea venirii mirelui a fost auzită şi fecioarele au început să se pregătească pentru întâmpinarea lui, dar cele nechibzuite au constatat că li se sting candelele din lipsă de untdelemn; cele înţelepte nu le puteau ajuta, de aceea le-au sfătuit să se ducă să cumpere: „Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu El în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa” (Mat 25,10).

În Geneza 7,13-16, este raportată acţiunea de intrare în corabie a familiei lui Noe; textul se încheie astfel: „Apoi, Domnul a închis uşa după el.” Şi aici este vorba de uşa harului. Cheia acestei uşi o deţine Hristos, potrivit cu textul din Apocalipsa 3,7, pe care l-am citat. El ţine cheia lui David, a casei împărăteşti. Hristos a venit ca Fiu al lui David, a urzit mântuirea şi domneşte ca Fiu al lui David în veci: „El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci: iată ce va face râvna Domnului oştirilor” (Isa 9,7). În 2 Împăraţi 18,18, se vorbeşte despre „Eliachim, fiul lui Hilchia, mai marele peste casa împăratului”. Hristos este mai marele peste casa împărătească, însă, spre deosebire de Eliachim, El este chiar Împăratul şi anume „Domnul împăraţilor pământului” (Apoc 1,5) sau „Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor” (Apoc 17,14).

(04) Apocalipsa 1,18 – cheile vieţii veşnice

În prima sa viziune, apostolul Ioan L-a văzut pe Domnul Isus Hristos îmbrăcat în slavă şi L-a descris în mod amănunţit (vezi Apocalipsa 1,13-16). În continuare, el a zis: „Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: ‚Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale locuinţei morţilor’” (versetele 17 şi 18).

Pag

e22

7

Oamenii nu deţin aceste chei. Ei pot avea chei de la un cavou sau de la o criptă, dar cu acestea nu se schimbă nimic în situaţia veşnică şi nici măcar temporară a celui decedat. Cheile morţii şi ale locuinţei morţilor le are Hristos. Care este deosebirea? Sunt oare două seturi de chei? Iar dacă este un singur set de chei, de ce cheile acestea sunt destinate atât pentru moarte, cât şi pentru locuinţa morţilor?

Cheia (sau cheile) morţii înseamnă soluţia pentru enigma morţii. Moartea este un vrăjmaş: „Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea” (1 Cor 15,26). „. . . nimiceşte moartea pe vecie . . .” (Isa 25,8). „Şi moartea şi locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc; iazul de foc este moartea a doua” (Apoc 20,14). „. . . şi moartea nu va mai fi” (Apoc 21,4). Hristos, şi numai Hristos, are cheile morţii; folosindu-le, El va face să dispară moartea ca fenomen – pentru oameni, pentru animale şi pentru plante.

Dar cheia (sau cheile) locuinţei morţilor? E bine că nu mai moare nimeni, că moartea e nimicită, că dispare pe vecie. Ce ne facem însă cu cei care au murit deja? Ei se află în morminte, adică în locuinţa morţilor. Soluţia scoaterii lor de acolo este învierea (şi numai învierea) – ei vor fi readuşi la viaţă. În legătură cu învierea morţilor, avem texte foarte clare şi destule; iată trei din ele: - „Îi voi răscumpăra din mâna locuinţei morţilor, îi voi izbăvi de la moarte. Moarte, unde îţi este ciuma? Locuinţă a morţilor, unde îţi este nimicirea?” (Osea 13,14) - „Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: ‚Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?’” (1 Cor 15,54.55) - „Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor, a doua moarte n-are nicio putere” (Apoc 20,6).

Astfel, cheia (sau cheile) locuinţei morţilor înseamnă învierea, pe care Hristos, şi numai Hristos, o poate efectua şi va face aceasta în curând. El a zis către Marta: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi” (Ioan 11,25). De asemenea: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14,6). În primul capitol al evangheliei sale, apostolul declară: „În El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor” (Ioan 1,4).

Moartea nu a fost înfiinţată de Dumnezeu, ci este urmarea păcatului: „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin măcat a intrat moartea şi, astfel, moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit . . .” (Rom 5,12). „Fiindcă plata păcatului este moartea” (Rom 6,23). Omul a adus asupra sa moartea prin călcarea poruncii lui Dumnezeu, prin neascultare: „Domnul Dumnezeu i-a dat omului porunca aceasta: ‚Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit’” (Gen 2,16.17).

Pag

e22

8

Satana i-a condus pe oameni la neascultare printr-o promisiune mincinoasă, de aceea, se spune: „Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să-l nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul” (Evr 2,14). În ce sens are diavolul puterea morţii? Moartea nu ar fi existat niciodată, dacă nu s-ar fi produs căderea în păcat, la care Satana a avut un rol criminal. Nimicirea morţii şi desfiinţarea locuinţei morţilor implică, deci, nimicirea diavolului: „Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos” (Apoc 20,10). El va înceta pentru totdeauna să existe: „. . . de aceea, scot din mijlocul tău un foc, care te mistuie, şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc. Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina ta; eşti nimicit şi nu vei mai fi niciodată!” (Ezec 28,18.19)

În mod ciudat, diavolul, care a zis către Eva „hotărât, că nu veţi muri!” (Gen 3,4), chiar are pretenţia de a controla mormintele şi robia celor decedaţi. Iată ce ni se spune în Iuda 9: „Arhanghelul Mihail, când Se împotrivea diavolului şi Se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: ‚Domnul să te mustre!’” Moise murise la graniţa Canaanului, pe Muntele Nebo, vârful Pisga, iar Dumnezeu îl înmormântase acolo (vezi Deuteronom 34,1-6).

După trecerea unui timp nespecificat, arhanghelul Mihail (care este Hristos, pentru că numele Mihail vine de la cuvintele ebraice mi ca el, care înseamnă, textual, „cine ca Dumnezeu?”, adică „cine este ca Dumnezeu?”) a venit acolo, pe vârful Pisga al Muntelui Nebo, la mormântul neştiut de niciun om, ca să-l învieze pe Moise şi să-l ia la cer. Lucrul acesta îl ştim din împrejurarea schimbării la faţă, unde au apărut Moise şi Ilie, care au stat de vorbă cu Isus (vezi Matei 17,3). Ştim că Ilie nu a murit niciodată, ci a fost înălţat la cer (vezi 2 Împăraţi 2,1-14), dar Moise nu putea ajunge acolo decât dacă a fost mai înainte înviat. Tocmai acest lucrul ni-l spune textul din Iuda 9.

Spre deosebire de oameni, diavolul cunoştea mormântul lui Moise şi poate că îl păzise, aşa cum a păzit mai târziu mormântul Domnului Isus (vezi Matei 27,62-66; 28,4). Când Hristos a venit acolo ca să-l învieze pe Moise, s-a arătat şi diavolul şi a pretins că trupul lui Moise nu poate fi luat de acolo, pentru că el păcătuise (vezi Numeri 20,1-13) şi, de aceea, îl pretindea ca pradă a sa. Hristos nu S-a angajat în controversă cu el, ci l-a înviat pe Moise şi l-a dus în împărăţia cerurilor.

„Dacă viaţa lui Moise nu ar fi fost pătată cu acel unic păcat, prin aceea că nu I-a dat slavă lui Dumnezeu pentru scoaterea apei din stâncă la Cades, el ar fi intrat în ţara făgăduită şi ar fi fost transferat la cer fără să fi văzut moartea. Dar el nu avea să rămână mult timp în mormânt. Hristos Însuşi, cu îngerii care-l înmormântaseră pe Moise, a coborât din cer ca să-l cheme afară pe sfântul adormit. Satana jubilase la succesul său de a-l determina pe Moise să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu şi a ajunge astfel sub stăpânirea morţii. Marele adversar a declarat că sentinţa divină, ‚căci ţărână eşti şi în ţărână te vei

Pag

e22

9

întoarce’ (Gen 3,19), îi acorda lui stăpânire asupra mortului. Puterea mormântului nu fusese niciodată sfărâmată şi el îi pretindea pe toţi cei din morminte ca fiind captivii lui, urmând să nu fie niciodată eliberaţi din închisoarea lui întunecată.” (Patriarchs and Prophets/Patriarhi şi profeţi, pagina 478) „Pentru prima dată, Hristos avea să dea viaţă unui mort. Când Prinţul vieţii şi cei strălucitori s-au apropiat de mormânt, Satana era alarmat în legătură cu supremaţia lui. Cu îngerii lui răi, el s-a ridicat să conteste o invazie pe teritoriul pe care îl pretindea a fi al lui. El s-a fălit că servul lui Dumnezeu devenise prizonierul lui. El a declarat că nici măcar Moise nu a fost în stare să ţină legea lui Dumnezeu, că luase asupra sa slava care I se cuvenea lui Iehova – exact păcatul care dusese la expulzarea lui Satana din ceruri – şi, prin păcătuire, ajunsese sub stăpânirea lui Satana. Arhitrădătorul a reiterat învinuirile de la început, pe care le făcuse împotriva guvernământului divin, şi a repetat acuzaţiile lui de nedreptate a lui Dumnezeu împotriva lui.” (Ibid.) „Ca urmare a păcatului său, Moise ajunsese sub puterea lui Satana. În meritele lui proprii, el era captivul de drept al morţii; dar el a fost ridicat la viaţă nemuritoare, deţinându-şi titlul în numele Răscumpărătorului. Moise a ieşit din mormânt proslăvit şi s-a înălţat împreună cu Eliberatorul său spre Cetatea lui Dumnezeu.” (Ibid., pagina 479)

„Pentru cel credincios, moartea este doar o chestiune minoră. Hristos vorbeşte despre ea ca şi când ar fi de un moment. ‚Dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea’, ‚în veac nu va gusta moartea’ (Ioan 8,51.52). Pentru creştin, moartea este doar un somn, un moment de tăcere şi întuneric. Viaţa este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu şi, ‚când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă’ (Col 3,4).” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 787)

Diavolul pretinde că are puterea morţii şi Biblia recunoaşte lucrul acesta, aşa cum am citit în Evrei 2,14. Aceasta este însă o tristă putere şi este anihilată prin moartea lui Hristos. Pretenţiile vrăjmaşului şi-au pierdut valabilitatea şi, chiar dacă el ţine morţiş la pretenţia că este stăpân peste locuinţa morţilor, peste mormintele tuturor oamenilor, până la urmă el va fi aruncat în iazul de foc, unde va pieri cu toate pretenţiile lui (vezi Apocalipsa 20,10). Va pieri el şi vor pieri produsele lui – moartea şi locuinţa morţilor: „Şi moartea şi locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua” (versetul 14).

Satana nu poate deţine în veci dominaţia asupra morţii şi a locuinţei morţilor, pentru că nu el are, în ultimă instanţă, cheile morţii şi ale locuinţei morţilor, ci Hristos, învierea şi viaţa, Hristos, care Şi-a dat viaţa pentru cei păcătoşi, şi, prin El, toţi cei ce Îl acceptă vor fi scoşi din morminte, dacă au ajuns acolo, şi vor fi făcuţi nemuritori.

„Acest pământ este locul de pregătire pentru ceruri. Timpul petrecut aici este iarna creştinului. Aici, vânturile reci ale necazurilor suflă asupra noastră şi talazurile

Pag

e23

0

tulburărilor lovesc în noi. Însă, în viitorul apropiat, când va veni Hristos, necazul şi tânguirea se vor sfârşi pe veci. Atunci va fi vara creştinului. Toate încercările vor înceta şi nu vor mai exista boală sau moarte. Domnul ‚va şterge orice lacrimă din ochii lor; şi nu va mai fi moarte, nici tânguire, nici ţipăt . . ., pentru că lucrurile dintâi au trecut.’” (Manuscrisul 28 din 1886, publicat în Seventh-day Adventist Bible Commentary/ Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, volumul 7, pagina 988)

* * * *

Cântarea de deschidere, 25: „Voi, credincioşi, veniţi!”

Cântarea de închidere, 274: „Biruitorul”

Pag

e23

1

NIMIC ALTCEVA, DECÂT PE ISUS HRISTOS RĂSTIGNIT

Vă amintiţi aceste cuvinte? Le-am împrumutat pentru titlul acestei predici din 1 Corinteni 2,2: „Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.” Apostolul declară că el nu a început activitatea sa de răspândire a creştinismului în oraşul Corint „cu o vorbire sau înţelepciune strălucită” (versetul 1); el a început, şi niciodată nu s-a gândit să facă altfel, cu un fapt, o crucificare, mai exact, cu o Persoană, Isus cel răstignit în primăvara anului 31 al erei noastre. Şi rezultatele au fost bune. El a scris două epistole, poate trei, către biserica din Corint, un vechi oraş grecesc. Nu ştiu nimic despre o epistolă a apostolului Pavel către biserica din Atena – poate că la data aceea nici nu exista o astfel de biserică, unde el predicase „cu o vorbire sau înţelepciune strălucită”.

Iată ce se întâmplase. Mai întâi, Pavel a vizitat oraşul Atena şi acolo a ţinut o cuvântare, prin care a încercat să atingă minţile cultivate ale învăţaţilor din Atena. A crezut că metoda cea mai bună era să fie ştiinţific, filosofic, artistic. El era la înălţime în toate aceste domenii, dar rezultatele au fost slabe: „Dionisie Areopagitul, o femeie numită Damaris şi alţii împreună cu ei” (vezi Fapte 17,34). În Fapte 18,1, citim că, „după aceea, Pavel a plecat din Atena şi s-a dus la Corint.” S-a dus cu o decizie fermă – să uite acele piscuri de gândire şi să-L predice pe Hristos în mod simplu, direct, şi pe El răstignit. Şi a mers. Corintul a devenit un centru al creştinismului.

„În timpul primului secol al erei creştine, Corintul era unul din oraşele de frunte nu numai ale Greciei, ci ale lumii. Greci, evrei şi romani, cu călători din orice ţară, umpleau străzile lui, foarte interesaţi în afaceri şi plăceri. Un mare centru comercial, situat astfel încât avea acces uşor la toate părţile imperiului roman, era un loc important unde să fie stabilite monumente pentru Dumnezeu şi pentru adevărul Său.” (The Acts of the Apostles/Faptele apostolilor, pagina 243)

„În predicarea evangheliei la Corint, apostolul a urmat un curs diferit de cel care marcase lucrările sale la Atena. Aflându-se în acel loc, el căutase să-şi adapteze stilul la caracterul auditoriului său; el întâmpinase logica cu logică, ştiinţa cu ştiinţă, filosofia cu filosofie. Când s-a gândit la timpul petrecut în felul acesta şi şi-a dat seama că învăţătura sa în Atena produsese doar puţine roade, el s-a hotărât să urmeze un alt plan de lucru în Corint, în eforturile sale de a atrage atenţia celor uşuratici şi nepăsători. S-a decis să evite argumentele şi discuţiile complicate şi ‚să nu ştie altceva’ între corinteni „decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.” El le va predica ‚nu cu vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere’ (1 Cor 2,2.4).” (Ibid., pagina 244)

În revista americană Time (Timpul), numărul din 3 mai 2004, a fost pusă întrebarea: „De ce a trebuit să moară Isus?”, la care cititorii au dat fel de fel de răspunsuri. Iată în continuare opt din aceste răspunsuri:

Pag

e23

2

(01) „Isus S-a ridicat împotriva nedreptăţilor din lume şi a fost zdrobit în acel proces. Acest lucru se întâmplă în toată lumea astăzi şi nu numai creştinilor. Oamenii de orice religie care observă lucruri rele şi încearcă să le corecteze îşi pierd viaţa. Acesta este de fapt spiritul creştin.” (Louis Ostrom, Madison, Wisconsin). Această abordare face din Isus un martir social. (02) „Este nepotrivit că căutăm explicaţii ale morţii lui Isus care Îl învinuiesc pe Dumnezeu. Dumnezeu nu este Cel care L-a ucis, ci Cel care L-a înviat din morţi. Isus a murit pentru că cei de la putere au poruncit uciderea Lui. Ei nu L-au putut tolera pe Cineva care contesta statu-quo-ul atât de energic şi complet cum era Isus în stare să o facă.” (Douglas P. Cunningham, New York City). Şi acest scriitor face din Isus un un fel de martir social. (03) „Nu există quid pro quod (= unul în locul altuia, adică reciprocitate) cu Dumnezeu. Lecţia răstignirii şi a învierii a fost destinată să fie simplă, nu ceva care să obosească minţile teologilor nenumăraţi de-a lungul veacurilor. A doua venire se manifestă şi rezidă în prezenţa divină între noi – cei care în mod neobosit şi serios lucrăm în slujba omenirii.” (Edward Hujsak, La Jolla, California). Aceasta este o abordare umanistă, reducând divinitatea şi a doua venire a lui Hristos la activitatea de caritate a unor indivizi. (04) „Isus a murit într-un mod dramatic şi penibil, pentru a demonstra că, până şi în moartea cea mai umilitoare, există un deznodământ spectaculos. Astfel, moartea nu este sfârşitul nădejdii sau al vieţii. Moartea lui Hristos a fost necesară ca să poată învia, proba absolută că El nu mai era un fiu al omului, ci Fiul lui Dumnezeu.” (Carlos M. Magallanes, Pasadena, California). Acest scriitor consideră moartea lui Hristos o simplă demonstraţie şi Îl vede ca om emancipat la gradul de Fiu de Dumnezeu. (05) „Viaţa şi moartea lui Hristos au fost un exemplu pentru noi. El trebuia să moară pentru a fi înviat. Isus a încercat să ne arate că moartea nu este sfârşitul. El a încercat să înlăture întru câtva frica şi disperarea din vieţile noastre şi să facă dovada că noi suntem mai mult decât particule neînsemnate de praf pe această planetă. Avem viaţă veşnică.” (Elizabeth Palmer-Bigler, Holiday, Florida). Da, moartea nu este sfârşitul pentru că va fi urmată de înviere, dar este sfârşitul acestei vieţi, iar viaţa veşnică o avem numai prin Hristos. Aproape corect. (06) „Moartea şi învierea lui Isus sunt o revelaţie pe o scară măreaţă a ceea ce are loc în fiecare viaţă. Noi toţi trecem prin suferinţă şi bucurie, moarte şi înviere, la un nivel sau altul. Energia care ne face să înaintăm în mijlocul acestui ciclu uman este prezenţa spiritului lui Hristos în noi. De ce a murit Isus? Pentru a ne arăta cum lucrează viaţa şi pentru a ne da posibilitatea de a trăi din plin acum şi în veci.” (Hal Wallof, Providence Forge, Virginia). După acest individ, prin moartea Sa, Isus ne-a arătat ceva, dar el nu vede în acea moarte caracterul ei înlocuitor; de asemenea, el crede că în fiecare viaţă se repetă ce a experimentat Hristos – o afirmaţie prea vagă.

Pag

e23

3

(07) „Vă mulţumesc pentru că aţi prezentat reacţiile credincioşilor de-a lungul secolelor faţă de suferinţele lui Hristos. Eu nu am crezut niciodată că Isus a murit pentru a satisface vreun fel de datorie. În viaţa Sa, în moartea şi reapariţia Sa, Hristos a venit ca să ni-L arate pe Tatăl. ‚De ce’ rămâne o taină îmbucurătoare.” (Norma Melone, Campbell, California). Da, Hristos a venit ca să ni-L arate pe Tatăl, însă, prin moartea Sa, El a plătit cu adevărat o mare datorie, căci vina noastră era pasibilă de pedeapsa cu moartea veşnică. (08) „Ce nu înţeleg eu? Eu gândesc că Isus a fost trimis de Dumnezeu să trăiască şi să moară ca om, să sufere şi să poarte păcatele noastre. Învierea Sa este un semn al iertării divine şi al vieţii veşnice pentru toţi cei care cred în El.” (Liz Winstanley, Issaquah, Washington). În sfârşit, un răspuns adecvat.

Aşa au răspuns oamenii aceia. Răspunsul meu? Prefer ca altcineva să vorbească pentru mine şi sunt de acord 100%. Răspunsul preferat de mine se găseşte în următorul citat din Spiritul Profetic: „De pe buzele palide ale lui Isus, tremurând cad cuvintele: ‚Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!’ De trei ori a rostit El rugăciunea aceea. De trei ori natura omenească s-a dat înapoi de la sacrificiul final, suprem. Acum însă, istoria rasei umane se perindă înaintea Răscumpărătorului lumii. El vede că, dacă cei ce au călcat legea sunt lăsaţi în voia soartei, ei trebuie să piară. El vede neputinţa omului. Vede puterea păcatului. Vaiurile şi plânsetele unei lumi pierdute se ridică înaintea Lui. El priveşte soarta ei apropiată şi hotărârea Sa este luată. Îl va salva pe om oricât L-ar costa aceasta. El acceptă botezul Său de sânge, pentru ca, prin El, milioane care pier să poată obţine viaţa veşnică.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, paginile 692-693)

„Fenicienii au inventat crucificarea. Era faza finală în căutarea de către ei a execuţiei perfecte. Moartea prin suliţă, fierbere în ulei, tragere în ţeapă, înecare, asfixiere, strangulare, ardere – toate acestea fuseseră încercate. Le lipsea însă necesara ruşine şi erau prea rapide. Crucificarea era ideală. Era ruşinoasă. Victimele erau dezbrăcate complet şi atârnate în văzul tuturor. Adesea, erau biciuite înainte de răstignire. Pe cruce, muştele, ţânţarii, furnicile se alăturau oamenilor la torturarea celui răstignit. Crucificarea era minunat de lentă; moartea nu aducea uşurare prea repede. Vulturii şi alţi consumatori de cadavre aşteptau în apropiere.” (E. Lonnie Melashenko şi John Thomas McLarty, Stand at the Cross and Be Changed/Staţi la cruce şi fiţi schimbaţi, pagina 10)

„Romanii au perfecţionat invenţia feniciană. Odată, după eşuarea unei răscoale conduse de sclavul Spartacus, ei au răstignit 6.000 de bărbaţi într-o singură zi, înşirând crucile acestora de-a lungul a 100 de mile de drum de la Capua la Roma. Când a venit rândul lui Isus să fie răstignit în acea vineri după-amiază, El era doar o altă cifră în rutina interminabilă a executorilor Săi. L-au trântit la pământ; soldatul cu ciocanul şi-a aşezat genunchiul pe antebraţul lui Isus, pipăind cu degetul să găsească spaţiile moi, mai joase,

Pag

e23

4

dintre oase. Cuiele erau lungi de 12,7 centimetri. Câteva lovituri puternice cu ciocanul le-au înfipt în lemn. Predicatorul a fost fixat pe amvonul Său. Soldaţii, mormăind, au ridicat amvonul şi pe predicator şi L-au împins pe Cel neprihănit în groapa pregătită.” (Ibid.)

Există peste şapte miliarde de fiinţe omeneşti acum pe pământ. Circa două miliarde, mai puţini de o treime, pretind a fi creştini, fie că sunt, fie că nu. Mai mult decât oricare alt gânditor sau învăţător sau conducător de orice fel, Hristos a fost onorat timp de 2000 de ani, şi milioane, multe milioane de oameni de ambele genuri, au murit pentru El, începând cu propriii Lui ucenici, 10 din ei. Care altul a avut aşa succes? Karl Marx? De unde! Altul? Nu vorbesc de 70 de ani sau de 700 de ani, ci de două milenii!!! Atât de mulţi adepţi, atâta vreme! Creştinismul este un fenomen unic în toată istoria.

Hristos cel răstignit să fie propovăduit. Numai El. De ce aşa? De ce nu Hristos cel înviat, glorificat, întronat ca Suveran al universului, ca Domn al domnilor şi Împărat al împăraţilor? Răstignit . . . De ce să nu fie uitat acel moment teribil în favoarea evenimentelor mai bune care i-au urmat? Pentru că păcătoşii aveau nevoie, înainte de toate, de Omul Golgotei, de Hristosul crucii. În acea fază a existenţei Sale – în umilirea şi ascultarea Sa până la moarte (vezi Filipeni 2,5-11).

În Evrei 2,14.15, ni se spune: „Astfel dar, doarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să-l nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să-i izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.” Slavă Domnului pentru aceasta! De aceea cântăm cu toată bucuria: „Domnu-i iubirea / ce mântuieşte, / Domnu-i iubirea, / El m-a iubit. / Deci zic înc-odată, / Domnu-i iubirea, / Domnu-i iubirea, / El m-a iubit.”

Am citit cândva într-o revistă o serie de superlative descoperite în Ioan 3,16. Nu-mi mai aduc aminte exact formularea aceea, dar încerc să o reconstitui acum: - Dumnezeu = cea mai puternică Persoană care a existat vreodată; - a iubit = cel mai nobil mod de a-i trata pe alţii care poate fi imaginat; - lumea = cel mai mare număr de indivizi în sfera noastră de existenţă; - a dat = cea mai impresionantă şi mai folositoare acţiune care poate fi întreprinsă; - singurul Lui Fiu = cel mai mare dar făcut vreodată în toată veşnicia, în tot universul; - oricine = cea mai mare clasă de beneficiari; - crede în El = cea mai bună atitudine pe care ar putea să o manifeste creaturile; - să nu piară = aceasta ar fi cea mai nenorocită soartă posibilă; - ci să aibă viaţa veşnică = aceasta este cea mai mare realizare care se poate concepe.

Iată unele din rezultatele morţii Sale: (01) nu va mai exista moarte; (02) nu va mai exista teamă de moarte;

Pag

e23

5

(03) nu va mai exista robia aceasta a păcatului şi a morţii; (04) nu va mai exista diavolul.

Într-un anumit grup, un credincios a fost somat să dovedească învierea lui Hristos fără apel la Biblie. E foarte simplu, a fost răspunsul: Persoana lui Hristos, acceptată ca Mântuitor, schimbă nenumărate vieţi, dincolo de orice ar putea face medicii, psihologii sau consilierii. E mort Hristos?

Viaţa lui Pavel a fost transformată când a ajuns să-L vadă pe Hristos răstignit, iar visul său era de acum: „Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui” (Filip 3,10). El cultiva un ideal măreţ: „În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume!” (Gal 6,14)

„Însă, pentru Pavel, crucea era obiectul de interes suprem. De la întreruperea carierei lui persecutoare împotriva urmaşilor nazarineanului crucificat, el nu încetase niciodată să se desfete cu crucea. În momentul acela, i se dăduse o descoperire a iubirii nemărginite a lui Dumnezeu, aşa cum s-a arătat ea în moartea lui Hristos; şi o minunată transformare fusese produsă în viaţa lui, aducând toate planurile şi ţintele sale în armonie cu Cerul. Din ora aceea, el fusese un om nou în Hristos. Ştia din proprie experienţă că, dacă un păcătos contemplă iubirea Tatălui, aşa cum se vede în jertfirea Fiului Său, şi se supune influenţei divine, are loc o schimbare a inimii, iar de acum Hristos este totul în toate.” (The Acts of the Apostles/Faptele apostolilor, pagina 245)

Hristos trăia în Pavel, în timp ce Pavel păcătosul era mort, de aceea el a refuzat să se concentreze în principal la altceva sau să promoveze altceva decât pe Hristos cel răstignit. El a zis: „Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc . . . dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine” (Gal 2,20).

Iată beneficiile contactului strâns cu crucea de pe Golgota şi o experienţă profundă cu Galileanul crucificat: (01) Sfinţenia legii lui Dumnezeu este descoperită şi recunoscută. (02) Păcatul devine pentru mine ceva dezgustător, ajung să-l urăsc toată viaţa mea. (03) Încetez să fiu lumesc, lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume. (04) Fiind răstignit cu Hristos, nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. (05) Înţeleg ce este suferinţa şi sunt gata să vin în ajutorul acelora care suferă. (06) Văd pretutindeni crucea şi pe Hristos pe ea; ea devine punctul central al gândurilor, discuţiilor şi acţiunilor mele. Ştiu că fără ea aş fi mort, tot ce sunt şi am se datorează acelui sacrificiu imens. (07) Doresc să depun mărturie, în faţa cât mai multor oameni, despre Fiul lui Dumnezeu

Pag

e23

6

cel răstignit. (08) Tânjesc să-L văd faţă în faţă pe Cel ce a fost răstignit pentru mine.

Iată experienţa aceasta pusă în versuri şi pe note: 1. „Isus ne atrage spre crucea Sa, / La jertfa Lui să ne gândim! / De-am înţeles cât de mare-i ea, / O scumpă comoară atunci găsim! Refren: Să privim spre Golgota, / Mângâiere ne va da! / Viaţă, viaţă vom avea / De privim spre Golgota. 2. Privirea-mi se-ndreaptă spre-al Său Cuvânt: / Plin e de dulci făgăduinţi; / Una nu cade jos la pământ, / De crezi şi de-nalţi rugăciuni fierbinţi. 3. Priveşte mereu la Isus Hristos: / El este scut ocrotitor! / În lupte grele e credincios, / Isus, cu-al Său har, îţi dă ajutor!” (Cântarea numărul 124 din Imnuri creştine, ediţia 2006)

* * * *

Cântarea de deschidere, 28: „Osana! Osana!”

Cântarea de închidere, 118: „Isus, al vieţii mele Domn”

Pag

e23

7

TRUP ŞI SÂNGE

„Mi-ai pregătit un trup”, a declarat Domnul nostru Isus Hristos în text profetic interceptat în Evrei 10,5-7: „De aceea, când intră în lume, El zice: ‚Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos, ci Mi-ai pregătit un trup; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat. Atunci, am zis: ‚Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!’”

Gândul acesta apare prima dată în Cartea Psalmilor, în formularea lui David: „Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispăşire. Atunci, am zis: ‚Iată-mă, că vin! – în sulul cărţii este scris despre mine – vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi legea Ta este în fundul inimii mele’” (Ps 40,6-8).

David scria ca despre sine, ca despre o experienţă personală cu Atotputernicul, care însă depăşeşte limitele locale, proiectându-Se în măreţul plan al mântuirii. El arată că sistemul ceremonial nu este ce intenţionează Dumnezeu în ultimă instanţă, ci are numai caracter tranzitoriu. Oamenii ajunseseră să vadă în jertfe mijloace de mântuire, ceea ce nu erau. De la bun început, scopul acestora fusese să-i trimită pe păcătoşi la Salvatorul divin, care va coborî între oameni ca să-i mântuiască. Aşa se explică şi în Epistola către Evrei: „Dar aducerea aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe, căci este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele” (capitolul 10,3.4). Apoi vin versetele pe care le-am citat la început.

Ce este sulul de carte la care se referă David în Psalmul 40,7 şi este amintit din nou în Evrei 10,7? Este cartea despre care a scris apostolul Ioan: „Apoi, am văzut, în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie, o carte, scrisă pe dinlăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi” (Apoc 5,1). După ce Ioan a plâns pentru că „nu se găsea nimeni, nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea” (vezi versetele 3 şi 4, citat este versetul 4), unul din bătrâni i-a zis: „Nu plânge: iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei” (versetul 5).

Versetul următor completează dezvăluirea: „Şi, la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea junghiat . . .”. Este Acela despre care citim în Ioan 1,29: „A doua zi, Ioan L-a văzut pe Isus venind la el şi a zis: ‚Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!’” (Ioan 1,29). Apostolul Petru reia şi completează cuvintele lui Ioan Botezătorul: „. . . căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană” (1 Pet 1,18.19).

Acum, putem întregi tabloul: sulul de carte, în care este scris despre Hristos, este planul de mântuire. Ioan a plâns când era nelămurită întrebarea: cine va reuşi să o deschidă,

Pag

e23

8

respectiv cine va rezolva problema mântuirii oamenilor, între care se afla şi el? Când enigma s-a clarificat, el era fericit şi cântări de laudă au răsunat în tot universul. Potrivit deciziei cuprinse în „sulul de carte” din mâna Celui Preaînalt, Salvatorul divin urma să fie junghiat ca un miel, pentru a-i răscumpăra pe oameni din păcat. Dar acest lucru nu era posibil pentru o Fiinţă dumnezeiască îmbrăcată în slavă, de aceea a fost nevoie de un trup – „Mi-ai pregătit un trup”.

Trupul acela s-a format prin conceperea în fecioara Maria a fiinţei umane a Domnului Isus Hristos; iată ce a zis îngerul la întrebarea de nedumerire a Mariei: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul care Se va naşte din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1,35). Acest proces avea să realizeze prezenţa divină între oameni, „Emanuel . . . Dumnezeu este cu noi” (Mat 1,23).

„Când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, născut din femeie” (Gal 4,4). „Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Şi L-a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei” (Luca 2,6.7). Îngerul le-a spus păstorilor: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle” (versetele 10-12).

Era minunea minunilor, ca Dumnezeul cel nemărginit să Se manifeste într-un trup, în câteva kilograme de materie înfăşată şi pusă într-o iesle. Atotputernicul ajuns neputincios şi având nevoie de îngrijirea unei mame! Aceasta era extremă umilire, foarte bine descrisă de apostolul Pavel în Filipeni 2,5-8: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi, n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.” Biblia numeşte întruparea Divinităţii o taină: „Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei. Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă” (1 Tim 3,16).

Iată cum apreciază Spiritul Profetic actul acesta al întrupării: „Ar fi fost o umilire aproape infinită pentru Fiul lui Dumnezeu să ia natura omului când Adam se afla în stare inocentă în Eden. Însă Isus a acceptat natura umană când omenirea fusese slăbită prin patru mii de ani de păcat. Ca orice copil al lui Adam, El a acceptat urmările acţiunii marii legi a eredităţii. Care erau aceste urmări este arătat în istoria strămoşilor Lui pământeşti. El a venit cu o aşa ereditate pentru a împărtăşi necazurile şi ispitele noastre şi să ne dea exemplu de o viaţă fără păcat.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 49)

Numai prin această întrupare se putea obţine biruinţa asupra forţelor întunericului, pentru izbăvirea neamului omenesc: „Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi

Pag

e23

9

cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să-l nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să-i izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor” (Evr 2,14.15).

Iată mai departe treizeci şi trei de informaţii din Noul Testament despre trupul Domnului Isus Hristos: (01) A fost zămislit în trupul fecioarei Maria prin Duhul Sfânt (Luca 1,35). (02) A fost născut de fecioara Maria în Betleem (Luca 2,6.7). (03) Păstorii L-au văzut ca „Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle” (Luca 2,12). (04) Potrivit rânduielii, Pruncul Isus a fost tăiat împrejur a opta zi (Luca 2,21-24). (05) Isus a fost luat în braţe de către Simeon (Luca 2,28-32). (06) Ioan Botezătorul L-a botezat în râul Iordan (Mat 3,13-17). (07) A ajuns slăbit după 40 de zile şi patruzeci de nopţi de post (Mat 4,2). (08) A fost dus de locuitorii din Nazaret pe sprânceana muntelui, ca să-L arunce în prăpastie, dar El „a trecut prin mijlocul lor şi a plecat de acolo” (Luca 4,29.30). (09) În câteva ocazii, iudeii au luat pietre ca să arunce în El (Ioan 8,59). (10) A fost transfigurat temporar pe Muntele Schimbării la Faţă (Mat 17,1.2). (11) Femeia păcătoasă I-a spălat picioarele cu lacrimi, le-a şters cu părul capului ei şi le-a sărutat (Luca 7,36-38.44-46). (12) Maria Magdalena L-a uns cu mir de nard curat (Mat 26,7.12). (13) Ioan şi-a rezemat capul pe pieptul lui Isus (Ioan 13,23-25). (14) Iuda L-a sărutat pe Isus, trădându-L (Marcu 14,44.45). (15) „Ceata ostaşilor, căpitanul lor şi aprozii iudeilor L-au prins pe Isus şi L-au legat” (Ioan 18,12). (16) Unul din aprozi I-a dat o palmă lui Isus (Ioan 18,22). (17) Iudeii L-au scuipat (Mat 26,67). (18) Iudeii L-au bătut cu pumnii (Mat 26,67). (19) Iudeii L-au pălmuit (Mat 26,67). (20) Ostaşii I-au pus pe cap o cunună de spini şi o trestie în mâna dreaptă (Mat 27,29). (21) Ostaşii „scuipau asupra Lui, luau trestia şi-L băteau în cap” (Mat 27,30). (22) La porunca lui Pilat, Isus a fost bătut cu nuiele (Mat 27,26). (23) I-au pus crucea în spate, a căzut sub ea, nu a putut să o ducă, a purtat-o mai departe Simon din Cirena (Ioan 19,17; Marcu 15,21). (24) A fost răstignit pe o cruce, între doi făcători de rele (Luca 23,33). (25) Pentru răstignire, I-au bătut cuie în mâini şi în picioare (Ioan 20,25; Luca 24,39.40). (26) „Ostaşii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oţet şi I l-au dus la gură” (vezi detalii în Ioan 19,29 şi în Marcu 15,23).

Pag

e24

0

(27) În timp ce Se afla pe cruce, a fost păzit de ostaşii romani aflaţi sub comanda lui Pilat (Mat 27,36). (28) După ce Isus a murit, „unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă” (Ioan 19,34). (29) Iosif din Arimatea i-a cerut voie lui Pilat să dea jos de pe cruce trupul lui Isus şi a făcut aşa, apoi „l-a înfăşurat în fâşii de pânză de in” şi „l-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului” (Ioan 19,38.40; Marcu 15,42-46). (30) Înainte de înmormântare, Nicodim a uns trupul lui Isus cu „o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe” (Ioan 19,39). (31) Trupul lui Isus nu a cunoscut putrezirea (Fapte 2,26.27). (32) Isus a înviat cu trup proslăvit (Ioan 20,19; Luca 24,36). (33) După patruzeci de zile de la înviere, timp în care S-a arătat ucenicilor şi altora şi le-a dat instrucţiuni, Mântuitorul S-a înălţat la cer în mod vizibil (Luca 24,51; Fapte 1,3.9-11).

Trupul Mântuitorului a fost un dar oferit de Cer omenirii. Într-adevăr, este interesant că acel trup nu I-a fost pregătit numai Lui, ci tuturor fiilor lui Adam. Toţi se pot bucura de el şi se pot împărtăşi de el. Aşa a zis chiar Hristos: „Eu sunt Pâinea vieţii. Părinţii voştri au mânca mană în pustie şi au murit. Pâinea care se pogoară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. Eu sunt Pâinea vie, care S-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii” (Ioan 6,48-51).

Iudeii s-au scandalizat auzind aceste cuvinte; ei au zis: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?” (versetul 52). Hristos a arătat că acest lucru este nu numai posibil, ci chiar vital: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. Căci cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine şi Eu rămân în el” (versetele 53-56).

„Trupul Meu”, a zis Mântuitorul, este „pâinea pe care o voi da Eu” şi voi da acest trup „pentru viaţa lumii”. Într-adevăr, fără întruparea Domnului Isus Hristos şi fără jertfirea acelui trup, noi nu am fi avut viaţă. Nu am fi avut viaţă pentru că am fi flămânzit până la moarte. Acceptarea ofertei Sale ne asigură, în perspectivă, viaţa veşnică, iar pentru prezent, garantează rămânerea noastră în El şi a Lui în noi pentru ajungerea la acel viitor fericit.

În acest context, Isus a adăugat şi elementul sânge: „. . . dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui . . .”. Ce se întâmplă atunci? Viaţa dispare, ba chiar devine imposibilă. În loc de recunoştinţă pentru acest sacrificiu de Sine extrem din partea lui Isus, adversarii Lui s-au înfuriat, certându-se între ei şi respingând cuvintele

Pag

e24

1

Sale ca absurde: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?” (Versetul 52). Chiar ucenicii s-au poticnit de aceste cuvinte: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” (Versetul 60). Mântuitorul a încercat să-i ajute: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? Dar dacă L-aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?” (Versetele 61 şi 62). Degeaba: „Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El” (versetul 66).

Dar nu toţi L-au respins. Iată ce scrie Ioan, în primul capitol al evangheliei sale: „A venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu, născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu” (Ioan 1,11-13). Când i-a întrebat pe cei doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?”, Petru a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu” (Ioan 6,67-69).

Poetul român George Coşbuc, în poezia „Poetul”, a scris: „Ce-s unora lucruri a toate mai sus, / Par altora lucruri deşarte . . .”. Mustrându-i pe fariseii cei iubitori de bani, Hristos le-a spus: „. . . ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu” (Luca 16,15). Am observat mai înainte că aceleaşi cuvinte, rostite de Isus în legătură cu trupul şi cu sângele Său, au produs efecte contrare – unii s-au înfuriat sau măcar s-au poticnit, alţii au văzut în ele „cuvintele vieţii veşnice.” Unii oameni, destul de mulţi, care Îl acceptă ca Mântuitor, mâncând trupul Său şi bând sângele Său, vor fi cu El în împărăţia Sa. Alţii, mult mai mulţi, care nu-L primesc ca Mântuitor al lor şi resping cuvintele Sale, care, deci, nu mănâncă trupul Său şi nu beau sângele Său, nu vor primi viaţa veşnică. Ei vor vedea la sfârşit ce au pierdut şi ce a însemnat în fapt a nu mânca trupul Său şi a nu bea sângele Său.

Aş menţiona aici că nu este absolut necesar să înţelegem toate cuvintele lui Isus sau toate cuvintele Sfintei Scripturi, pentru ca să le acceptăm. „Fără credinţă este cu neputinţă să-I fim plăcuţi Lui” (Evr 11,6). Acceptăm declaraţiile Domnului prin credinţă şi nu încercăm a le întoarce pe toate părţile şi a le spinteca în fărâme. Dacă avem simţul proporţiilor, ţinând cont de Cel care vorbeşte din ceruri, care este infinit în înţelepciune şi putere, şi de micimea noastră, ne vom feri de speculaţii şi de împotrivire faţă de adevăr când că nu este în totul comprehensibil.

„Suindu-Se unde era mai înainte.” Până la urmă, S-a suit, dar ce s-ar fi întâmplat dacă, ţinând cont de împotrivirea generală a oamenilor faţă de învăţătura Sa, Isus S-ar fi decis să abandoneze planul de mântuire şi să Se întoarcă „unde era mai înainte”? Trupul ce urma să fie dat pentru viaţa lumii nu ar mai fi fost dat. Oamenii ar fi pierit. Toţi.

La ultimul Paşte valabil şi prima Cină Creştină, Mântuitorul a aplicat adevărul despre trupul şi sângele Său astfel: „Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: ‚Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.’ Apoi a luat un pahar şi, după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: ‚Beţi

Pag

e24

2

toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor’” (Mat 26,26-28).

Apostolul Pavel comentează asupra acestui serviciu simbolic: „Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea, pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos?” (1 Cor 10,16). Prin folosirea azimii şi a rodului viţei, credincioşii se împărtăşesc de trupul şi sângele lui Hristos. Aceste elemente nu devin chiar trupul sau sângele lui Hristos, acelea sunt acolo sus, în fiinţa Sa; ele reprezintă simboluri ale trupului Său maltratat şi crucificat şi sângelui Său curs în orele torturării şi asasinării Sale. Simboluri care ne introduc în mod spiritual în viaţa Lui şi care ne păstrează credinţa în jertfa Sa mântuitoare.

„Acestea sunt lucrurile pe care nu trebuie să le uităm niciodată. Iubirea lui Isus, cu puterea ei constrângătoare, trebuie să fie păstrată proaspătă în memoria noastră. Hristos a instituit acest serviciu ca să poată vorbi simţurilor noastre despre iubirea lui Dumnezeu care a fost exprimată în favoarea noastră. Nu poate exista unire între sufletele noastre şi Dumnezeu decât prin Hristos. Unirea şi iubirea dintre frate şi frate trebuie să fie cimentată şi făcută eternă prin iubirea lui Isus. Şi nimic mai puţin decât moartea lui Hristos nu ar putea face iubirea Sa eficace pentru noi. Numai datorită morţii Sale putem noi să privim cu bucurie spre cea de a doua venire a Sa. Jertfa Sa este centrul nădejdii noastre. Asupra acesteia trebuie să fixăm credinţa noastră.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 660)

Când a înviat din morţi, Hristos a păstrat constituţia Sa fizică pentru veşnicie, acum în formă glorificată. El a continuat să fie trup şi sânge. Apărând în faţa ucenicilor Săi, în camera de sus din Ierusalim, El a încercat să le potolească temerile, spunând: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu” (Luca 24,38.39). Ioan ne spune că „la început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. . . . Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl” (Ioan 1,1.2.14). Eternul Cuvânt a devenit trup, mai întâi un Embrion, apoi un Prunc, a crescut „în înţelepciune, în statură şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor” (Luca 2,52).

Hristos a străbătut cerurile şi S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu, ca să mijlocească pentru noi (vezi Romani 8,34). „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său” (Efes 1,7). „Copii ai Domnului, cât de preţioasă este făgăduinţa! Cât de de deplină este ispăşirea Mântuitorului pentru vina noastră! Răscumpărătorul, cu o inimă de iubire neschimbătoare, încă pledează prin sângele Său în favoarea păcătosului. Mâinile rănite, coasta împunsă, picioarele vătămate, pledează în mod convingător pentru omul căzut, a cărui răscumpărare este cumpărată la un cost atât de infinit. O, incomparabilă smerire! Nici timpul şi nici evenimentele nu pot reduce eficacitatea jertfei ispăşitoare. Aşa cum norul mirositor de tămâie se înălţa în mod

Pag

e24

3

acceptabil către cer şi Aaron stropea sângele pe tronul harului din vechiul Israel şi curăţea poporul de vină, tot astfel, meritele Mielului junghiat sunt primite de Dumnezeu astăzi ca un purificator de întinăciunea păcatului.” (Testimonies for the Church/Mărturii pentru comunitate, volumul 4, pagina 124)

„Am văzut patru îngeri care aveau o lucrare de făcut pe pământ şi erau pe cale de a o efectua. Isus era îmbrăcat în haine preoţeşti. El a privit cu milă spre rămăşiţă, apoi Şi-a ridicat mâinile şi, cu o voce de profundă milă, a strigat: ‚Sângele Meu, Tată, sângele Meu, sângele Meu, sângele Meu!’” (Early Writings/Experienţe şi viziuni, pagina 38)

„Există un mare adevăr central care trebuie să fie în permanenţă păstrat în faţa minţii în cercetarea Scripturilor – Hristos şi El răstignit. Oricare alt adevăr este învestit cu influenţă şi putere în măsura relaţiei lui cu această temă. . . . Sufletul paralizat de păcat poate fi înzestrat cu viaţă numai prin lucrarea efectuată pe cruce de Autorul mântuirii noastre.” (The Faith I Live by/Credinţa prin care trăiesc, pagina 50)

* * * *

Cântarea de deschidere, 92: „Vreau să fiu în veci cu Domnul”

Cântarea de închidere, 119: „Doamne, lângă crucea Ta!”

Pag

e24

4

„MIELUL CARE A FOST JUNGHIAT”

O interesantă cooperare s-a stabilit între doi din cei doisprezece ucenici/apostoli ai Domnului nostru Isus Hristos şi anume între Petru şi Ioan. Nu ştim vârstele lor, dar se consideră că Ioan era cel mai tânăr din toţi, iar Petru mult mai în vârstă, deşi nu ştim dacă era chiar cel mai în vârstă. Un foarte bun exemplu de conlucrare şi nu prăpastie între generaţii, între tineri şi bătrâni.

Aceşti doi ucenici au fost trimişi de Mântuitorul ca să pregătească Paştele (Luca 22,8). Amândoi s-au dus la curtea marelui preot când Isus era arestat: „Simon Petru mergea după Isus; tot aşa a făcut şi un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot. Petru însă a rămas afară la uşă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăriţa şi l-a băgat pe Petru înăuntru” (Ioan 18,15.16). Ştim ce a făcut Petru în curtea marelui preot, dar despre Ioan nu se mai spune nimic.

Când Maria Magdalena s-a dus la ucenici cu ştirea, „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus”, Petru şi Ioan (numit „celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus”), „au ieşit şi au plecat spre mormânt”; Ioan era mai rapid, a ajuns primul la mormânt, dar nu a intrat în el; apoi a sosit şi Petru, a intrat în mormântul gol şi a văzut acolo fâşiile de pânză (potrivit cu Ioan 20,1-8). Când Mântuitorul i-a spus lui Petru „cu ce fel de moarte Îl va proslăvi pe Dumnezeu”, Petru s-a interesat de Ioan (numit, din nou, „ucenicul pe care-l iubea Isus”), întrebând, „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” Domnul i-a atras atenţia că aceasta nu este problema lui, chiar dacă celălalt ucenic va rămâne până la revenirea Domnului (vezi Ioan 21,18-22).

Îi întâlnim mai târziu pe aceiaşi doi ucenici în misiune: „Petru şi Ioan se suiau împreună la templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea” (Fapte 3,1). După vindecarea slăbănogului şi predica ţinută de Petru, amândoi au fost arestaţi, interogaţi de Sinedriu şi apoi li s-a dat drumul. Impresia lăsată de ei asupra conducătorilor a fost formidabilă: „Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât ştiau că erau oameni necărturari şi de rând şi au priceput că fuseseră cu Isus” (Fapte 4,1-23; citat este versetul 13).

Petru şi Ioan au fost singurii din cei doisprezece ucenici despre care se spune pe nume că au plâns, în afară de tânguirea generală produsă de moartea lui Isus (vezi Marcu 16,10). Petru a plâns din cauza căderii sale, tăgăduindu-L pe Domnul său. Evangheliştii ne spun: „Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar” (Mat 26,75). „Şi, gândindu-se la acest lucru (la prezicerea făcută de Isus că Îl va tăgădui), a început să plângă” (Marcu 14,72). „Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar” (Luca 22,62). Ioan nu menţionează lucrul acesta (vezi Ioan 18,27).

Când şi de ce a plâns Ioan? Aflăm la sfârşitul Sfintei Scripturi. Lui Ioan i s-au făcut descoperiri remarcabile în viziuni pe care le-a avut când era exilat pe insula Patmos; pe

Pag

e24

5

acestea le-a scris apoi, rezultând Apocalipsa, minunata „Descoperire a lui Isus Hristos”. În capitolul patru, ni se spune că a fost invitat să se suie şi a văzut sala tronului divin, ba chiar tronul, pe care „şedea Cineva”, în jurul tronului fiind douăzeci şi patru de tronuri pe care şedeau tot atâţia bătrâni, şi patru făpturi vii care Îl lăudau pe Dumnezeu zi şi noapte. În capitolul următor, Ioan ne spune că a „văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinlăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi” (Apoc 5,1).

Un înger puternic a strigat întrebarea: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?” (Versetul 2). O tăcere penibilă s-a aşternut: „Şi nu se găsea nimeni, nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea” (versetul 3). Apoi, Ioan mărturiseşte: „Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea” (versetul 4). Plânsul „mult” poate însemna foarte intens, chiar „cu amar”, ca şi la Petru, dar dintr-un cu totul alt motiv, sau poate însemna plâns de durată, că a plâns mult timp.

În cele din urmă, unul dintre bătrâni l-a mângâiat: „Nu plânge! Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei” (versetul 5). Cum arăta acel Leu? Ioan s-a uitat, dar a văzut altceva: „Şi, la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea junghiat şi avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul” (versetul 6).

În continuare, ni se arată că Mielul a venit la Cel ce şedea pe scaunul de domnie, care era, fără îndoială, Dumnezeu-Tatăl, şi a luat din mâna lui cartea, ale cărei peceţi le-a rupt după aceea treptat, dovedindu-Se stăpân pe evenimentele istoriei acestui pământ. Cartea respectivă cuprindea planul de mântuire, taina „care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri, dar a fost arătată acum prin scrierile proorocilor şi prin porunca Dumnezeului celui veşnic” (vezi Romani 16,25.26). Deschiderea ei reprezintă aducerea la cunoştinţa omenirii a evangheliei mântuitoare, prin jertfirea Mielului divin.

Plânsul apostolului a încetat brusc şi a fost înlocuit cu bucuria auzirii unei simfonii universale: mai întâi, „cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului” (versetul 8); „şi cântau o cântare nouă şi ziceau: ‚Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile, căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam’” (versetul 9). Cântarea a stârnit şi mai multă muzică: „M-am uitat şi, împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii. Ei ziceau cu glas tare: ‚Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!’” (Versetele 11 şi 12)

Entuziasmul proslăvirii s-a generalizat apoi: „Şi pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: ‚A

Pag

e24

6

Celui ce şade pe scaunul de domnie şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!’” (Versetul 13)

Salvatorul omenirii e prezentat în această viziune ca Leu şi Miel, simbolizând puterea biruitoare şi blândeţea absolută. Sfânta Treime apare cu claritate: Tatăl este Cel ce şade pe scaunul de domnie; Mielul are „şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul” (versetul 6) - este vorba despre Duhul Sfânt, înfăţişat ca perfecţiune divină prin simbolul cifrei şapte. Şi în alte părţi ale Apocalipsei e amintit Duhul Sfânt, explicit sau implicit; unul din aceste texte este cel din capitolul 22,16: „Şi Duhul şi mireasa zic: ‚Vino!’” La sfârşitul fiecărei scrisori către biserici apare fraza: „Cine are urechi, să asculte ce zice bisericilor Duhul” (2,7.11.17.29; 3,6.13.22).

Să ne concentrăm însă atenţia asupra Mielului. Numele acesta al Fiului lui Dumnezeu apare de 34 de ori în cartea Apocalipsa şi anume: - În capitolul 5, e folosit de 4 ori, adică în versetele 6, 8, 12 şi 13: „. . . stătea în picioare un Miel, părea junghiat”; cele patru făpturi vii „s-au aruncat la pământ înaintea Mielului”; îngerii strigă, „vrednic este Mielul, care a fost junghiat”; iar toate făpturile exclamă, „a Celui ce şade pe scaunul de domnie şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!” - În capitolul 6, există şapte menţiuni, adică în versetele 1, 3, 5, 7, 9, 12 şi 16, şi anume, la fiecare din primele şase peceţi se spune mai întâi „când a rupt Mielul pecetea a . . .”; în versetul 16, cei pierduţi strigă disperaţi către munţi şi stânci: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului.” - În capitolul 7, întâlnim acest nume de 4 ori, adică în versetele 9, 10, 14 şi 17: o mulţime care nu se poate număra „stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului”; ei strigă, „mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului”; ei „şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului”; „Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor”. - În capitolul 8, e folosit numai o dată, anume în versetul 1, unde se spune: „Când a rupt Mielul pecetea a şaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.” - În capitolul 12, apare o singură dată şi anume în versetul 11: „Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.” - În capitolul 13, apare o singură dată, anume în versetul 8: „Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat.”

Pag

e24

7

- În capitolul 14, apare de 4 ori, adică în versetele 1, 4 (de două ori) şi 10: „Mielul stătea pe Muntele Sionului”; cei o sută patruzeci şi patru de mii „Îl urmează pe Miel oriunde merge El”; ei „au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel”; cine se închină fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână „va fi chinuit în foc şi în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.” - În capitolul 15, e folosit o singură dată, anume în versetul 3: biruitorii „cântau cântarea lui Moise, omul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului.” - În capitolul 17, apare de două ori în versetul 14 şi anume: „Ei se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor.” - În capitolul 19, apare de două ori, anume în versetele 7 şi 9: „. . . a venit nunta Mielului, soţia Lui s-a pregătit”; „ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!” - În capitolul 21, e folosit de 5 ori şi anume în versetele 9, 14, 22, 23 şi 27: „Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!”; „zidul cetăţii avea douăsprezece temelii şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului”; „în cetate n-am văzut niciun templu, pentru că Domnul Dumnezeu, Cel atotputernic, ca şi Mielul, sunt templul ei”; „cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul”; „nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună, ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.” - În capitolul 22, acest nume apare de două ori, anume în versetele 1 şi 3: „Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului”; „scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea.”

Termenul „Miel”, cu aplicare la Domnul Isus Hristos, mai este folosit în Sfânta Scriptură, în afară de cele 34 de apariţii în Apocalipsa, numai de alte cinci ori: (01) În Isaia 53,7, un text profetic, singurul de acest gen din Vechiul Testament, în care se face o comparaţie, spre deosebire de toate menţiunile din Apocalipsa, unde termenul este metaforic: „Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.” (02) În Fapte 8,32, unde famenul etiopian, citindu-l pe Isaia, a dat peste acest text: „El a fost dus ca o oaie la tăiere şi, ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura.” Versiunea pe care o citea etiopianul era Septuaginta. El l-a întrebat pe Filip: „Rogu-te, despre cine vorbeşte proorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?” (Versetul 34). A urmat răspunsul şi aplicaţia textului din Isaia: „Atunci, Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus” (versetul 35).

Pag

e24

8

(03) În Ioan 1,29: „A doua zi, Ioan L-a văzut pe Isus venind la el şi a zis: ‚Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!’” (04) Încă o zi a trecut şi Ioan Botezătorul a repetat declaraţia aceea: „Şi, pe când Îl privea pe Isus umblând, a zis: ‚Iată Mielul lui Dumnezeu!’” (versetul 36) (05) O ultimă menţiune o găsim în 1 Petru 1,18.19: „. . . căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.”

Am putea adăuga şi textul din Geneza 22,7.8, unde este înregistrată conversaţia dintre Avraam şi fiul său Isaac: „Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: ‚Tată!’ ‚Ce este, fiule?’ i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: ‚Iată focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea de tot?’ ‚Fiule’, a răspuns Avraam, ‚Dumnezeu Însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.’” Şi, într-adevăr, a purtat grijă.

Putem duce cercetarea şi mai departe, spre începutul lumii. Textul din Apocalipsa 13,8 zice astfel, în versiunea Cornilescu: „Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat.” O corectă aranjare a cuvintelor, aşa cum apare în alte traduceri şi, în primul rând, în original, ar suna aşa: „Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris în cartea vieţii Mielului, junghiat de la întemeierea lumii.” Nu numele au fost scrise în cartea vieţii de la întemeierea lumii, ci Mielul a fost junghiat atunci. Cum? Vom vedea.

În Geneza 4,4, ni se spune că „Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui.” Jertfă din turmă. De unde a învăţat Abel acest procedeu? De la tatăl său Adam. În Geneza 3,21, citim că „Domnul Dumnezeu i-a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.” De unde pielea? De la jertfe. Aici ne ajută Spiritul Profetic: „Când Adam, potrivit cu indicaţia specială a lui Dumnezeu, a adus o jertfă pentru păcat, aceasta a fost pentru el o ceremonie extrem de dureroasă. Mâna sa a trebuit ridicată ca să ia viaţă, pe care numai Dumnezeu putea să o dea, şi să aducă o jertfă pentru păcat. A fost pentru prima dată când el a văzut moarte. Privind la victima sângerândă, zvârcolindu-se în agonia morţii, el trebuia să privească înainte prin credinţă la Fiul lui Dumnezeu, pe care victima Îl prefigura, care avea să moară ca jertfă pentru om.” (The Story of Redemption/Istoria mântuirii, pagina 50)

Mielul jertfit de Adam Îl reprezenta deci pe „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1,29). Când stătea în faţa Celui ce şedea pe scaunul de domnie, Mielul văzut de Ioan în viziune „părea junghiat”. Înainte de facerea lumii, răspunzând la întrebarea, „pe cine să trimit şi cine va merge pentru noi?”, viitorul Mântuitor al lumii S-a oferit: „Iată-Mă, trimite-Mă!” (Isa 6,8). Figurând în planul de mântuire ca Persoana

Pag

e24

9

Dumnezeirii care va rezolva problema păcatului, El „părea junghiat”, era ca şi junghiat. Anunţul l-a făcut în Grădina Edenului, după căderea primilor noştri părinţi: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul” (Gen 3,15). „Sămânţa femeii” urma să devină şi sămânţa lui Avraam (Gen 22,18), identificată de Pavel în Galateni 3,16 ca fiind Hristos.

Cu ocazia vizitei Sale la templu în copilărie, Isus a înţeles că El este Mielul de jertfă pentru mântuirea oamenilor. Iată ce spune Spiritul Profetic: „Pentru prima dată copilul Isus a privit către templu. El i-a văzut pe preoţii îmbrăcaţi în alb îndeplinind lucrarea lor solemnă. A privit la victima sângerândă de pe altarul de jertfă. S-a plecat la rugăciune cu închinătorii, în timp ce norul de tămâie se înălţa spre Dumnezeu. A fost martor la ritualurile impresionante ale serviciului pascal. Zi de zi vedea tot mai clar însemnătatea lor. Fiecare act părea să fie în legătură cu propria Sa viaţă. Noi impulsuri se trezeau în El. Liniştit şi captivat, părea că studiază o problemă grea. Taina misiunii Sale se dezvăluia în faţa Mântuitorului.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 78)

Pe drept cuvânt putea vorbi Hristos despre Sine aşa cum citim în Matei 11,28: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima.” Acestea sunt caracteristici ale unui miel, făptură absolut inofensivă. Iată cum S-a comportat El în faţa chinuitorilor Săi: „Şi la aceasta aţi fost chemaţi, fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. ‚El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.’ Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător” (1 Pet 2,21-23).

„Când Satana va fi distrus, nu va mai fi nimeni care să ispitească la păcat; ispăşirea nu va trebui să fie repetată niciodată şi nu va exista pericolul unei alte rebeliuni în universul lui Dumnezeu. Ceea ce poate, în exclusivitate, să ferească de păcat în mod eficace, în această lume de întuneric, va preveni păcatul în cer. Însemnătatea morţii lui Hristos va fi văzută de sfinţi şi de îngeri. . . . Îngerii Îi atribuie cinste şi slavă lui Hristos, pentru că nici chiar ei nu sunt siguri decât privind la suferinţele Fiului lui Dumnezeu. Prin eficacitatea crucii sunt îngerii cerului păziţi de apostazie. Fără cruce, ei nu ar fi mai siguri împotriva răului de cum au fost îngerii înainte de căderea lui Satana. Perfecţiunea îngerească a eşuat în cer. Perfecţiunea omenească a eşuat în Eden, paradisul fericirii. Toţi cei ce doresc siguranţă pe pământ şi în cer trebuie să privească la Mielul lui Dumnezeu.” (Signs of the Times/Semnele timpului, 30 decembrie 1889, citat în Seventh-day Adventist Bible Commentary/Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, volumul 5, pagina 1132)

„Planul de mântuire, făcând cunoscute dreptatea şi iubirea lui Dumnezeu, asigură o protecţie eternă împotriva neloialităţii în lumile necăzute, precum şi în rândurile celor ce vor fi răscumpăraţi prin sângele Mielului. Singura noastră nădejde este încredere desăvârşită în sângele Aceluia care poate să mântuiască în chip desăvârşit pe toţi cei ce se apropie de Dumnezeu prin El. Moartea lui Hristos pe crucea de pe Golgota este singura noastră nădejde în această lume şi va fi tema noastră în lumea viitoare. O, de

Pag

e25

0

am putea pricepe valoarea ispăşirii! Dacă da, atunci am vorbi mai mult despre ea. Darul lui Dumnezeu în Fiul Său iubit a fost expresia unei iubiri nepătrunse. A fost măsura extremă pe care Dumnezeu o putea lua pentru a păstra onoarea legii Sale şi, totuşi, a-l salva pe călcătorul ei. De ce să nu studieze omul tema răscumpărării? Este subiectul cel mai măreţ care poate angaja mintea omenească.” (Ibid.)

„O, sfânt Miel fără vină, / Pe cruce Ţi-ai luat osânda, / Jertfa Ţi-a fost deplină, / Deplină Ţi-a fost izbânda. / Ne-ai dăruit salvare, / Ne-ai smuls din disperare, / Îndură-Te de noi, Isuse!”

* * * *

Cântarea de deschidere, 162: „Ador puterea salvatoare”

Cântarea de închidere, 203: „Mi-e inima aprins altar”

Pag

e25

1

MIELUL . . . PĂSTOR

După o evanghelizare care a avut loc într-o comunitate din America, o vizitatoare m-a întrebat: „În ce nume botezaţi dumneavoastră?” Am răspuns că botezăm în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, exact aşa cum ne-a învăţat Mântuitorul în ultimele două versete ale Evangheliei după Matei. „Şi care este numele Fiului?”, m-a întrebat dânsa mai departe. Suna oarecum ca în discuţia dintre Isus şi învăţătorul legii, raportată în Luca 10,25-37. Acesta a întrebat ce să facă pentru a moşteni viaţa veşnică. Domnul l-a întrebat ce scrie în lege, iar el a răspuns corect că legea cere iubire faţă de Dumnezeu şi iubire faţă de aproapele. Când Domnul i-a spus să facă aşa şi va avea viaţa veşnică, acesta nu s-a lăsat, ci a întrebat mai departe: „Şi care este aproapele meu?” A urmat parabola samariteanului milos.

Ideea din a doua întrebare a vizitatoarei era că numele Fiului este Isus, deci trebuie zis „în numele Tatălui şi al lui Isus şi al Sfântului Duh”, o pură speculaţie. Când zici „al Fiului”, cuprinzi mai mult decât numele „Isus”, pentru că Fiul avea mai multe nume. Îngerul care i s-a arătat lui Iosif în vis a amintit două nume pentru Pruncul care se va naşte din Maria: „Isus” („ea va naşte un Fiu şi-i vei pune numele Isus”, Matei 1,21) şi „Emanuel” („iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu şi-I vor pune numele ‚Emanuel’, care, tălmăcit, înseamnă ‚Dumnezeu este cu noi’”, versetul 23).

Nu numai atât, dar în Isaia 9,6 a fost profetizat: „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: ‚Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii’.” În Apocalipsa 19,11.16, citim: „. . . s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el se cheamă ‚Cel credincios’ şi ‚Cel adevărat’ . . . Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: ‚Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor’.” În Apocalipsa 3,12, Hristos vorbeşte despre „numele Meu cel nou”, fără a oferi detalii.

Multe nume. Unii pretind că Fiul lui Dumnezeu are un singur nume şi toate celelalte sunt titluri, dar textele nu spun aşa; să reţinem: „Îl vor numi”, zice Isaia, şi urmează 5 nume; „se cheamă” din Apocalipsa 19 se referă, de asemenea, la nume, trei nume. O speculaţie ca aceea amintită nu serveşte la nimic şi e absurdă, ca toate speculaţiile.

O serie de texte din Noul Testament Îl descriu pe Mântuitorul ca Miel al lui Dumnezeu. Astfel, cartea Apocalipsa conţine 34 de astfel de referinţe, mai mult decât oricare altă carte din Biblie. Profetul Isaia zice, referindu-se la Mântuitorul ce urma să vină: „Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura” (Isa 53,7). Acest pasaj a fost citit de famenul etiopian, iar Filip evanghelistul i l-a explicat (vezi Fapte 8,32-35), arătându-i că se referă la Isus, pe care i L-a propovăduit în continuare şi în numele Căruia l-a botezat (versetele 36-39).

Ioan Botezătorul s-a referit de două ori la Isus ca Miel de jertfă, în Evanghelia după Ioan, capitolul 1, versetele 29 şi 36. În primul din aceste versete, el a zis: „Iată Mielul lui

Pag

e25

2

Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” O ultimă menţiune înainte de Apocalipsa o găsim în 1 Petru 1,18.19: „. . . căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.”

Referinţele la Mântuitorul ca Miel al lui Dumnezeu, găsite în ultima carte a Bibliei, sunt superbe; iată câteva din ele: „Şi, la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea junghiat şi avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul” (Apoc 5,6). „Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!” (Versetul 12). „Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat” (Apoc 19,7.8). „Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul!” (Apoc 21,23). „Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea faţa Lui şi numele Lui va fi pe frunţile lor” (Apoc 22,3.4).

Ca Miel, Isus manifestă toate însuşirile pe care le admirăm la această făptură minunată – blând, liniştit, inofensiv, curat. Dar El apare în această ipostază pentru că a acceptat, încă înainte de întemeierea lumii noastre, să Se sacrifice pentru salvarea fiinţelor căzute. Toţi mieii jertfiţi în Vechiul Testament L-au simbolizat pe El, de aceea erau verificaţi cu scrupulozitate, pentru a nu avea „niciun cusur”. Iată texte care confirmă lucrul acesta: „Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească” (Exod 12,5). „Să nu aduceţi niciuna care să aibă vreun cusur, căci n-ar fi primită” (Lev 22,20). „Dacă are vreun cusur, dacă este şchiop sau orb sau are vreo meteahnă trupească, să nu-l aduci ca jertfă Domnului, Dumnezeului tău” (Deut 15,21). Având în vedere asemenea cerinţe, apostolul Petru a vorbit despre „sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană” (1 Pet 1,19).

Mântuitorul S-a descris pe Sine Însuşi în multe feluri: „Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer” (Ioan 6,51), „Eu sunt Lumina lumii” (8,12), „Eu sunt învierea şi viaţa” (11,25), „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa” (14,6), „Eu sunt uşa oilor” (10,7), „Eu sunt Păstorul cel bun” (10,11.14).

Ne vom ocupa, în continuare, de această ultimă descriere, textul întreg spunând: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. . . . Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine” (Ioan 10,14). Repetarea are rol de subliniere, dar şi de completare: Păstorul cel bun Îşi cunoaşte oile şi e cunoscut de ele, El Îşi dă viaţa pentru oi. Hristos face apoi o comparaţie între doi păstori de oi propriu-zise: cel care este stăpânul oilor, acela îşi dă viaţa pentru ele, şi cel plătit, „care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui” (versetul 12); acestuia din urmă „nu-i pasă de oi” (versetul 13), pentru el este, pur şi simplu, vorba de o ocupaţie, pentru câştigare de bani.

Pag

e25

3

„Din nou, Isus a găsit acces la minţile ascultătorilor Săi pe calea asociaţiilor care le erau familiare. El asemănase influenţa Spiritului cu apa rece, răcoritoare. Se reprezentase pe Sine ca lumina, sursa de viaţă şi veselie pentru natură şi pentru om. Acum, într-un frumos tablou pastoral, El reprezintă relaţia Sa cu cei care cred în El. Nicio imagine nu le era ascultătorilor Săi mai familiară decât aceasta, iar cuvintele lui Hristos au legat-o de Sine pentru totdeauna. Niciodată nu puteau ucenicii să privească la păstori îngrijindu-şi turmele fără a-şi aminti de lecţia Mântuitorului. Ei aveau să-L vadă pe Hristos în fiecare păstor credincios. Ei urmau să se vadă pe sine în orice oaie neajutorată şi dependentă.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 476)

Aceasta este esenţa şi istoria planului de mântuire. Creatorul lumii noastre a lăsat celelalte lumi şi a venit după cea pierdută, după oaia rătăcită, familia omenească înstrăinată de Dumnezeu prin căderea în păcat. A venit nu doar să o viziteze, să o vadă, să o mângâie, ci să-Şi dea viaţa pentru ea. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3,16).

Prin acest termen metaforic, Domnul Isus a explicat care este misiunea Sa în lume. Un păstor adevărat, care „are o sută de oi”, când „o pierde pe una din ele”, le „lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe izlaz şi se duce după cea pierdută, până când o găseşte. După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri şi, când se întoarce acasă, îi cheamă pe prietenii şi vecinii Săi şi le zice: ‚Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută’” (vezi Luca 15,4-6).

Şi în alte părţi ale Noului Testament, Mântuitorul este numit Păstor; iată astfel de texte: „Dumnezeul păcii, care, prin sângele legământului celui veşnic, L-a sculat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor . . .” (Evr 13,20). „Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul sufletelor voastre” (1 Petru 2,25). „Şi, când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa care nu se poate vesteji, a slavei” (1 Pet 5,4). „Păstorul cel bun”, „marele Păstor al oilor”, „Păstorul şi Episcopul sufletelor”, „Păstorul cel mare”.

Unul din cele mai frumoase capitole ale Bibliei, memorizat de mulţi şi plin de farmec, este Psalmul 23, unde David afirmă: „Domnul este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina numelui Său” (versetele 1-3). „Păstorul meu”, zice David, deci Domnul este Păstor de oameni, iar aceştia sunt oile Lui. Se vor afla la dreapta Lui, când va veni în împărăţia Sa, şi le va zice: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii” (Mat 25,34).

Pag

e25

4

„Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1,29), a fost concomitent şi Păstorul turmei spirituale a credincioşilor. El S-a îngrijit de hrănirea şi ocrotirea turmei, însă, mai înainte de acestea, de constituirea ei. „Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi care n-au păstor” (Mat 9,36). Rând pe rând, El i-a chemat pe oameni să-L urmeze: „Vino după Mine”, i-a zis El lui Matei (Mat 9,9). Sau în general: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă” (Mat 11,28). „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze” (Luca 9,23).

Nu toţi L-au urmat: „A venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1,11). „Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele” (Ioan 10,26). A venit criza şi pentru turma Sa şi El a prezis-o, bazându-Se pe cuvântul profetic şi pe previziunea Sa: „Atunci, Isus le-a zis: ‚În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire, căci este scris: ‚Voi bate Păstorul şi oile turmei vor fi risipite’” (Mat 26,31). Păstorul a fost bătut şi ucis, iar oile, în disperare, s-au risipit. Aşa vorbise Dumnezeu prin profetul Zaharia: „‚Scoală-te, sabie, asupra Păstorului Meu şi asupra omului care Îmi este tovarăş!’, zice Domnul oştirilor. ‚Loveşte pe Păstor şi se vor risipi oile!’” (Zah 13,7)

Păstorul Isus Hristos Se deosebeşte de toţi ceilalţi păstori existenţi şi posibili nu numai prin totala Sa dăruire pentru salvarea oii pierdute, ci şi prin identitatea Sa absolut unică. El este nu numai Păstor, ci şi Miel – pentru salvarea turmei a ales să facă parte din ea, să Se identifice cu ea.

Un text excelent, care ilustrează combinaţia acestor două ipostaze, de Miel şi de Păstor, în Persoana Salvatorului, este Apocalipsa 7,16.17: „Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete, nu-i va mai dogorî nici soarele, nici vreo altă arşiţă. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.” Mielul va fi Păstorul lor.

Un credincios dintr-o zonă muntoasă a României, care creştea oi, mi-a spus odată că, dacă ar avea zece mii de oi, ar fi înstare să o cunoască pe fiecare din ele, după fizionomie şi alte caracteristici. Iată ce s-a scris despre Hristos: „După cum un păstor pământesc îşi cunoaşte oile, tot aşa Îşi cunoaşte Păstorul divin turma, care este răspândită în lume. . . . Isus ne cunoaşte în mod personal şi este mişcat de slăbiciunile noastre. Ne ştie pe toţi pe nume. Ştie chiar casa în care locuim, numele fiecărui locatar. El le-a dat uneori slujitorilor Lui indicaţii să meargă pe o anumită stradă, într-un anumit oraş, la o anume casă, pentru a găsi una din oile Sale. Fiecare suflet Îi este tot atât de bine cunoscut lui Isus, ca şi cum el ar fi singurul pentru care a murit Mântuitorul. Necazul fiecăruia mişcă inima Lui. Strigătul după ajutor ajunge la urechea Lui.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, paginile 479-480)

„Dar”, a adăugat Isus, „după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galilea” (versetul 32). Păstorul nu a putut fi nimicit. El a trecut prin mormânt, dar a revenit la viaţă

Pag

e25

5

eternă, pentru că „în El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor” (Ioan 1,4). Cu toată risipirea lor temporară, oile sunt în siguranţă, aşa cum a garantat Păstorul cel bun: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu” (Ioan 10,27-29). Păstorul nu a putut fi nimicit; nici oile nu pot fi nimicite prin cauze externe.

Cuvintele de mai sus arată că nu numai atunci, ci şi acum, Hristos Se îngrijeşte în permanenţă de oile Sale, pentru că, aşa cum a declarat de două ori, El este Păstorul cel bun. Nu e practicată nicio discriminare, ci oricine doreşte poate să facă parte dintre oile Sale: „Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu şi va fi o turmă şi un Păstor” (versetul 16).

Păstorul cel bun S-a înălţat la cer ca să pregătească păşuni mai bune pentru turma Sa şi va reveni ca s-o întâlnească şi să o proslăvească: „Şi, când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa care nu se poate vesteji, a slavei” (1 Pet 5,4). Până în clipa aceea măreaţă însă, oile vor merge pe urmele Păstorului, ca orientare şi devotament, dar şi ca suferinţă şi sacrificiu. Iată faza dintâi: „După ce Şi-a scos toate oile, merge înaintea lor şi oile merg după El, pentru că Îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor” (Ioan 10,4.5). Faza cealaltă, a încercărilor, a fost prezisă de Mântuitorul astfel: „Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii” (Mat 10,16).

Apostolul Pavel a completat, avertizând subpăstorii şi turma despre pericolele ce vor veni: „Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma” (Fapte 20,28.29).

„Comparaţi-L pe Păstorul cel Bun, care Şi-a dat viaţa pentru oile Sale, cu aceia care sunt plini de încredere în sine, înfumuraţi, dictatori, plăcându-le să comande în biserică. Profeţii au arătat atributele lui Hristos. Ei au prezis că El va fi un Păstor blând, care va lua mieii în braţe.” (Manuscrisul 176 din 1898, publicat în Seventh-day Adventist Bible Commentary/Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, volumul 7, pagina 915)

Credincioşii aparţin turmei pentru care Păstorul cel bun Şi-a dat viaţa. El Îşi iubeşte oile cu o iubire veşnică şi nestrămutată, pentru că S-a coborât El Însuşi la nivelul lor, devenind Mielul de sacrificiu prin care păcatele le sunt iertate şi viaţa veşnică le este oferită în dar. „. . . sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presus de ceruri” (Evr 7,26). Miel jertfit pentru păcătoşi, Mielul-Păstor, Păstorul-Miel. Nu mai este nimeni ca El, întrunind aceste două ipostaze pentru veşnicie. Este, în acelaşi timp, unul din noi şi, totuşi, despărţit de noi, păcătoşii. Miel da, solidar cu turma, dar mai presus de turmă, Păstor desăvârşit şi milos.

Pag

e25

6

„Mielul lui Dumnezeu este prezentat înaintea noastră ca fiind ‚în mijlocul scaunului de domnie’ al lui Dumnezeu. El constituie aranjamentul măreţ prin care omul şi Dumnezeu sunt uniţi şi comunică reciproc. În felul acesta, oamenii sunt prezentaţi ca şezând în locuri cereşti în Hristos Isus. Acesta este locul stabilit pentru întâlnire între Dumnezeu şi oameni.” (Testimonies to Ministers and Gospel Workers/Mărturii pentru predicatori şi slujitorii evangheliei, pagina 124)

* * * *

Cântarea de deschidere, 212: „Isus îmi zice blând”

Cântarea de închidere, 401: „Eu vesel cânt lui Dumnezeu”

Pag

e25

7

„EI ÎMI PUN FIERE ÎN MÂNCARE ŞI, CÂND MI-E SETE, ÎMI DAU SĂ BEAU OŢET”

În Psalmul 69, un psalm mesianic, David descrie amărăciunile pe care vrăjmaşii săi şi ai Domnului i le produceau. El începe prin cuvintele: „Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa” (versetul 1). Mesianice sunt cel puţin următoarele fraze: - „Cei ce mă urăsc fără temei sunt mai mulţi decât perii capului meu” (versetul 4). Împlinirea este arătată în Ioan 15,24.25: „Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. Dar lucrul acesta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba scrisă în legea lor: ‚M-au urât fără temei.’” - „Căci pentru Tine port eu ocara şi îmi acoperă faţa ruşinea” (versetul 7). Împlinirea se găseşte în Romani 15,3: „Căci şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui Însuşi, ci, după cum este scris: ‚Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine.’” - „Am ajuns un străin pentru fraţii mei şi un necunoscut pentru fiii mamei mele” (versetul 8). Ca împlinire, pot fi citate textele: „Rudele lui Isus, când au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mâna pe El. Căci ziceau: ‚Şi-a ieşit din minţi’” (Marcu 3,21). Să se observe că reacţia aceasta a rudelor a fost la începutul activităţii Mântuitorului, înainte ca alţii să încerce a pune mâna pe El. De asemenea: „Fraţii Lui I-au zis: ‚Pleacă de aici şi du-Te în Iudea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci. Nimeni nu face ceva în ascuns, când caută să se facă cunoscut; dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.’ Căci nici fraţii Lui nu credeau în El” (Ioan 7,3-5). - „Căci râvna casei Tale mă mănâncă” (versetul 9, prima parte). Când Isus a făcut prima curăţire a templului, „ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: ‚Râvna pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine’” (Ioan 2,17). - „. . . şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea” (versetul 9, ultima parte). Împlinirea ne duce din nou la Romani 15,3, care a fost citat mai sus. - „Ocara îmi rupe inima şi sunt bolnav; aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mângâietori şi nu găsesc niciunul” (versetul 20). Din nou, găsim împlinirea în Romani 15,3. - „Ei îmi pun fiere în mâncare şi, când mi-e sete, îmi dau să beau oţet” (versetul 21). O serie de texte din evanghelii, asupra cărora vom reveni, arată împlinirea cu exactitate a acestei profeţii. - „Să li se prefacă masa într-o cursă şi liniştea într-un laţ” (versetul 22). Găsim o aluzie la acest text în Romani 11,9: „Şi David zice: ‚Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un

Pag

e25

8

laţ, într-un prilej de cădere şi într-o dreaptă răsplătire.’” Aici, Pavel se referă la neamul său, care a căzut în împietrire, ceea ce i-a dus la lepădarea Mântuitorului. - „Pustie să le rămână locuinţa şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!” (Versetul 25). Petru a citat această profeţie, când s-a referit la Iuda Iscarioteanul, trădătorul Domnului Isus, în Fapte 1,20, prima parte: „În adevăr, în Cartea Psalmilor este scris: ‚Locuinţa lui să rămână pustie şi nimeni să nu locuiască în ea!’”

Să ne întoarcem la textul din Psalmul 69,21, unde David, omul după inima lui Dumnezeu, zice: „Ei Îmi pun fiere în mâncare şi, când mi-e sete, îmi dau să beau oţet.” În legătură cu psalmul acesta, avem următoarea explicaţie: „Psalmul 69 este o lamentaţie a unui om doborât de întristare şi torturat de ostilitatea semenilor săi, suferind din cauza credinţei lui în Dumnezeu. Deşi psalmistul descrie propria lui suferinţă, câteva pasaje au fost arătate de scriitori ai Noului Testament ca având aplicare la Hristos, Suferindul cel fără păcat. Pavel confirmă, în Romani 11,9, că David este autorul acestui psalm.” (Seventh-day Adventist Bible Commentary/Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, volumul 3, pagina 794)

„‚Fiere’, în ebraică ro’sh, ‚iarbă otrăvitoare’, tradusă ‚venin’ în Deuteronom 32,33, ‚otravă’ în Iov 20,16 şi ‚buruiană otrăvitoare’ în Osea 10,4. Potrivit cu Marcu 15,23, ‚fierea’ oferită lui Isus a fost smirnă.” (Ibid., pagina 795)

Din rapoartele evangheliştilor, se constată că au fost momente diferite, când I s-a dat Mântuitorului să bea ceva. Iată aceste momente şi textele din care reies: (01) Înainte ca să fie ridicată crucea, în minutele răstignirii: - „I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea” (Mat 27,34). - „I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat” (Marcu 15,23). (02) După ce Isus a scos nişte strigăte: - Aşa cum raportează Matei, „pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: ‚Eli, Eli, Lama Sabactani?’, adică: ‚Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?’” (Matei 27,46). Urmează informaţia că, „îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea” (versetul 48). - Potrivit cu Ioan, „Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: ‚Mi-e sete.’ Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oţet şi I l-au dus la gură. Când a luat Isus oţetul, a zis: ‚S-a isprăvit!’ Apoi, Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul” (Ioan 19,28-30).

Pag

e25

9

- Marcu se exprimă astfel: „Şi unul din ei a alergat de a umplut un burete cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând: ‚Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L pogoare de pe cruce!’” (Marcu 15,36) - Iar Luca zice: „Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet şi-I ziceau: ‚Dacă eşti Tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi!’” (Luca 23,36.37)

Să precizăm încă o dată care au fost cele două situaţii când lui Isus I s-a oferit ceva de băut: (01) Înainte de înălţarea crucii, I s-a oferit o amestecătură de „vin amestecat cu fiere” sau „cu smirnă”. (02) După ce Isus a strigat „Mi-e sete!” (Potrivit cu Ioan 19,28), s-a luat din vasul cu oţet care era acolo, un burete a fost înmuiat bine în el şi dus la gura lui Isus cu o ramură de isop sau cu o trestie.

A băut Isus lichidul sau din lichidul oferit? În prima fază, când Îl răstigneau, se spune că, atunci când I-au dat „vin amestecat cu fiere” (Matei 27,34), „vin amestecat cu smirnă” (Marcu 15,23), Isus, „când l-a gustat, n-a vrut să bea” (Matei), „El nu l-a luat” (Marcu). În faza a doua, când era pe cruce şi era ceasul al nouălea, adică spre sfârşitul celor trei ore de întuneric şi cu puţine clipe înainte ca Isus să-Şi dea duhul, I-au oferit oţet. Profeţia spusese: „. . . când mi-e sete, îmi dau să beau oţet”, iar Isus chiar a strigat „Mi-e sete!”, „ca să împlinească Scriptura” (Ioan 19,28). L-a băut oare? Cuvintele din psalm sună a reproş, nu a satisfacţie, ceea ce înseamnă că Isus a dorit apă, nu oţet. Ioan zice: „Când a luat Isus oţetul, a zis: ‚S-a isprăvit!’” (Ioan 19,30). Că „l-a luat” nu înseamnă că l-a băut sau că a băut din el. De fapt, la secunde după ce „l-a luat”, Isus a murit.

Ceilalţi evanghelişti nu menţionează nici măcar dacă Isus „a luat” oţetul. Matei zice: „I-a dat să bea” (Mat 27,48), la fel şi Marcu (Marcu 15,36), dar iarăşi nu reiese că ar fi băut din el. De altfel, nu putem înţelege afirmaţia „când a luat Isus oţetul”, pentru că mâinile Sale erau bătute în cuie. Probabil că înseamnă „după ce I-a fost oferit” oţetul. În Ioan 19,29, se spune că „ostaşii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oţet şi I l-au dus la gură.” Poate că „luarea” înseamnă doar acea atingere, acea ducere la gură.

Despre cine se vorbeşte că ar fi procedat aşa? - Prima dată, în cursul răstignirii, nu ştim cine, nici Matei şi nici Marcu nu explică, dar este logic să gândim că ostaşii i-au oferit vinul amestecat cu fiere sau cu smirnă, pentru că ei preluaseră întreaga operaţie de răstignire a Mântuitorului. Preoţii cei mai de

Pag

e26

0

seamă, cărturarii şi bătrânii (vezi Matei 27,41) erau de faţă şi priveau satisfăcuţi, proferându-şi apoi batjocurile. - A doua oară, înainte ca Isus să înceteze din viaţă, tot ostaşii i-au oferit oţet, ei erau cei care „Îl păzeau” (Mat 27,36). Nu avem un răspuns clar la această întrebare de la primii doi evanghelişti. Ei zic: „Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: ‚Strigă pe Ilie!’ Şi, îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea” (Mat 27,48). Deci, unul din ei, adică „din cei ce stăteau acolo”. La fel se exprimă şi Marcu: „Unii din cei ce stăteau acolo, când L-au auzit, ziceau: ‚Iată, cheamă pe Ilie!’ Şi unul din ei a alergat de a umplut un burete cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea” (Marcu 15,35.36). Iarăşi unul din ei. Mai precis se exprimă ultimii doi evanghelişti: „Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El, se apropiau, Îi dădeau oţet şi-I ziceau: ‚Dacă eşti Tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi!’” (Luca 23,36.37). „Ostaşii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oţet şi I l-au dus la gură” (Ioan 19,29). E clar că de ambele dăţi acţionau ostaşii, mâinile lor erau „la lucru”, dar conducătorii iudei erau de faţă. Ei Îl predaseră pe Isus autorităţilor romane pentru a-L tortura şi omorî. Ei colaborau, erau autorii morali (mai precis „imorali”) ai acelei crime. Aşa I-a zis Pilat: „Neamul Tău şi preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea: ce ai făcut?” (Ioan 18,35)

Când a avut loc execuţia dictatorului irakian Sadam Hussein, unul din cei prezenţi a strigat către el: „Du-te în iad!” Altul a intervenit însă: „Taci din gură! Omul e în curs de execuţie!” În Statele Unite, osândiţilor la moarte li se injectează mai întâi un anestezic, după care vine substanţa producătoare de moarte. Din motive „umanitare”.

Luca ne spune că „ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El, se apropiau, Îi dădeau oţet . . .” (Luca 23,36). Aici, oferirea oţetului apare ca fiind o parte din actul de batjocură, dar imperfectul „Îi dădeau” ne dă de înţeles că acţiunea s-a repetat; la un moment dat, cel puţin unul din ei a avut o altă atitudine, aşa cum arată Spiritul Profetic: „Când întunericul s-a ridicat de pe spiritul apăsat al lui Hristos, El Şi-a revenit la un simţ al suferinţei fizice şi a zis: ‚Mi-e sete.’ Unul din soldaţii romani, mânat de milă când a privit la buzele uscate, a luat un burete pe o tulpină de isop şi, muind-o într-un vas de oţet, I-a oferit-o lui Isus.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, paginile 754-755)

Să ne concentrăm atenţia la primul moment, când I s-a oferit „vin amestecat cu fiere”, sau „cu smirnă”. Satana încercase să-L abată pe Hristos de la misiunea Sa, când „L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis: ‚Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie’” (Mat 4,8.9). „Misiunea lui Hristos putea fi îndeplinită numai prin suferinţă. În faţa Lui se afla o viaţă de durere, dificultăţi şi conflicte şi o moarte ruşinoasă. El trebuia să poarte păcatele lumii întregi. El trebuia să îndure despărţirea de dragostea

Pag

e26

1

Tatălui Său. Acum, ispititorul se oferea să cedeze puterea pe care o uzurpase. Hristos S-ar putea elibera de viitorul înspăimântător prin recunoaşterea supremaţiei lui Satana. Însă, făcând astfel, însemna să cedeze victoria în marea controversă. Satana păcătuise în cer, căutând să se ridice mai presus de Fiul lui Dumnezeu. Dacă va birui acum, acesta ar fi triumful rebeliunii.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 129)

Ce nu reuşise să facă direct, diavolul a încercat să realizeze printr-un ucenic şi anume Simon Petru. La scurtă vreme după grandioasa lui mărturisire, „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (Vezi Matei 16,16), auzind din partea Domnului Isus descrierea suferinţelor şi morţii Sale, Petru a încercat să-L abată de la un astfel de viitor. El a zis: „Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!” (Versetul 22). Răspunsul Mântuitorului a fost prompt şi dureros: „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor!” (Versetul 23)

Care erau gândurile lui Dumnezeu şi care erau gândurile oamenilor? Hristos Se referea în mod vizibil la planul de mântuire, în baza căruia El Se întrupase şi era hotărât să meargă pe calea suferinţei şi a jertfei: „Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi” (Mat 20,28). Aceasta era înţelegerea divină între Tatăl şi Fiul, iar gândurile oamenilor tindeau spre comoditate, în opoziţie cu drumul crucii pe care mergea Hristos.

„Satana încerca să-L descurajeze pe Isus şi să-L abată de la misiunea Sa, iar Petru, în iubirea lui oarbă, dădea glas ispitirii. Prinţul răului era autorul gândului. Instigarea lui era îndărătul acelui apel impulsiv. În pustie, Satana Îi oferise lui Hristos stăpânirea lumii cu condiţia de a abandona calea umilinţei şi a sacrificiului. Acum, el îi prezenta aceeaşi tentaţie ucenicului lui Hristos. El căuta să fixeze privirile lui Petru asupra slavei pământeşti, pentru a nu privi la crucea spre care Isus dorea să-i îndrepte ochii. Şi, prin Petru, Satana insista din nou cu ispita asupra lui Isus. Dar Mântuitorul nu i-a dat ascultare.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 416)

Din ce motiv I-au fost oferite acele lichide? Prima dată, pentru amorţirea simţurilor şi limitarea durerilor. A doua oară, pentru că a strigat „Mi-e sete!” Era o sinceră dorinţă de a-L ajuta? Totală făţărnicie! De ce L-au răstignit? Cu o mână Îl serveau şi cu alta Îl ucideau!

„Oţet – evidenţă textuală favorizează redarea oinos, ‚vin’, în loc de oxos, ‚oţet’. Potrivit cu Rabbi Hisda (c. 309 d. Hr.), ‚când cineva este dus la execuţie, i se dă un pahar de vin conţinând un bob de tămâie, pentru a-i amorţi simţurile’. Acest obicei era destinat a atenua suferinţa celui condamnat la moarte.” (Seventh-day Adventist Bible Commentary/Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, volumul 5, paginile 547-548)

Pag

e26

2

„Celor ce sufereau moartea pe cruce, era permis să li se dea o băutură stupefiantă, pentru a amorţi simţul durerii. Aceasta I-a fost oferită lui Isus, însă, când a gustat-o, a refuzat-o. El nu dorea să primească nimic care Îi putea întuneca mintea. Credinţa Sa trebuia să se prindă cu tărie de Dumnezeu. Aceasta era singura Sa tărie. Întunecarea simţurilor Sale i-ar fi dat un avantaj Satanei.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 746)

„Nervii creierului care comunică cu întregul sistem sunt singurul mijloc prin care Cerul poate să comunice cu omul şi să influenţeze viaţa sa lăuntrică. Tot ce deranjează circulaţia curenţilor electrici în sistemul nervos reduce tăria forţelor vitale şi rezultatul este o amorţire a sensibilităţilor minţii. ” (Testimonies for the Church/Mărturii pentru comunitate, volumul 2, pagina 347)

De ce nu a acceptat Hristos o astfel de „anestezie”? Ca să nu-i ofere diavolului nicio ocazie de a avea acces la mintea Lui. Venise ca să sufere şi era decis să meargă până la capăt. Isaia afirmă că „El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. . . . Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă” (Isa 53,5.10).

Despre execuţia lui Ieronim de Praga, Spiritul Profetic ne informează astfel: „A fost dus în acelaşi loc unde Hus îşi dăduse viaţa. A mers pe drum cântând, faţa lui fiind luminată de bucurie şi pace. Privirea lui era fixată asupra lui Hristos şi, pentru el, moartea îşi pierduse groaza. Când executorul, gata să aprindă focul, a păşit în spatele lui, martirul a exclamat: ‚Vino în faţă cu curaj; porneşte focul înaintea feţei mele. Dacă mi-ar fi fost teamă, nu aş fi aici.’” (The Great Controversy/Tragedia veacurilor, paginile 114-115)

Profetul Isaia a văzut cu ochi unşi de Cer atrocităţile de pe Golgota, când a scris: „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre” (versetul 5); „când a fost chinuit şi asuprit . . .” (versetul 7). Cuvintele lui David din Psalmul 69,21, „ei îmi pun fiere în mâncare şi, când îmi este sete, îmi dau să beau oţet”, au redat cu exactitate şi amărăciune comportamentul celor ce L-au ucis pe Domnul vieţii. Nu a gustat acele lichide, a murit flămând şi însetat. Mai mult, bătut şi batjocorit, obosit şi nedormit. Nu mâncase nimic de la masa pascală şi cina comemorativă a suferinţelor Sale de joi seara. Se zice despre carne că întârzie în intestine până la 72 de ore după ce a fost ingerată. Isus mâncase din mielul pascal, care Îl simboliza pe El. Era ultimul miel pascal valabil; urme din el se aflau în fiinţa „Mielului lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (vezi Ioan 1,29). Cei doi miei, cel simbolic, şi cel divin şi cu adevărat salvator, se întâlniseră. Nu mai era nevoie să fie jertfit niciun alt miel de acum încolo.

* * * *

Cântarea de deschidere, 184: „La a Ta chemare vin!”

Cântarea de închidere, 126: „Eu pentru voi murii”

Pag

e26

3

RĂNI VINDECĂTOARE

Cândva, în anii 1990, John Short, un misionar australian care locuia în Hong Kong, a fost arestat de poliţia chineză în Peking la aeroport, apoi deportat înapoi în Hong Kong. Iată cum a descris el situaţia: „Poliţia a întrebat în mod repetat: ‚Unde îţi sunt agenţii în China?’ Le-am spus că nu am niciunul, că nu sunt spion, ci un fericit predicator al evangheliei, un evanghelist de peste 32 de ani în Hong Kong şi China. Un ofiţer a scăpat cuvintele: ‚Sunt prea mulţi în China care cred în Isus.’” În anul 2012, China avea o populaţie de circa un miliard şi trei sute de milioane de locuitori. Dacă toţi aceştia ar crede în Isus, încă nu ar fi prea mulţi, ci ar fi numărul normal.

Noi toţi din această clădire credem în Isus şi nu numai atât, dar Îl iubim şi Îl lăudăm. Ziua aceasta este ziua Lui, este monumentul creaţiunii şi al mântuirii. Am venit la casa de rugăciune; nimeni din noi nu a rămas pe drum, ca victimă a unui accident, nimeni din noi nu a fost măcar rănit. Slavă Domnului pentru această experienţă preţioasă!

Niciunul din noi nu a fost rănit. Ce este o rană? Un dicţionar defineşte cuvântul acesta aşa: „Ruptură internă sau exterioară a ţesutului unei fiinţe vii, sub acţiunea unui agent distrugător; leziune, plagă . . .; durere morală, suferinţă, chin sufletesc.” (Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, 1975, pagina 772)

Rănile pot fi urmări ale unei boli, unei munci, unui război, unui accident, unei arsuri, unei muşcături, înţepături, lovituri, căzături, tăieturi etc. Rănile pot fi foarte variate: interne/ externe, vizibile/invizibile, superficiale/profunde, fizice/psihice, neprimejdioase/mai mult sau mai puţin primejdioase sau chiar mortale. Ahab a murit din pricina rănilor produse de sirieni la Ramotul din Galaad, cum se arată în 1 Împăraţi 22,34-37. „Un om a tras cu arcul la întâmplare şi l-a lovit pe împăratul lui Israel la încheietura platoşei. Împăratul a zis cărăuşului său: ‚Întoarce şi scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt greu rănit’” (versetul 34). Sângele s-a scurs din răni până când Ahab a murit.

De asemenea, rănile pot să fie infecţioase sau neinfecţioase, vindecabile sau incurabile. Ieremia întreba: „Pentru ce nu mai conteneşte suferinţa mea? Pentru ce mă ustură rana şi nu vrea să se vindece?” (Ier 15,18). Ne aducem aminte cum l-a chinuit Satana pe Iov când i s-a permis să se atingă de trupul lui: „Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi, l-a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului până în creştetul capului” (Iov 2,7).

Satana îi urăşte pe copiii lui Dumnezeu şi are o deosebită plăcere când poate să-i rănească, ştiind că, dacă nu-L poate răni direct pe Creator, măcar o face împotriva creaturilor Lui. Iată-i pe Pavel şi Sila maltrataţi în Filipi: „Norodul s-a ridicat şi el împotriva lor şi dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei şi au poruncit să-i bată cu nuiele. După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă şi au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine” (Fapte 16,22.23).

Pag

e26

4

Slujitorilor lui Dumnezeu le revine sarcina să-i mângâie pe cei întristaţi şi să-i panseze pe cei răniţi, dar lucrul acesta nu se face întotdeauna aşa cum ar trebui să se facă. Iată nişte mângâietori falşi: „Iov a luat cuvântul şi a zis: ‚Astfel de lucruri am auzit eu des; voi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi’” (Iov 16,2). „Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: ‚Pace! Pace!’ Şi, totuşi, nu este pace!” (Ier 6,14)

Totuşi, există şi oameni minunaţi, chiar în afara bisericii Domnului, care practică regula de aur: „Temnicerul i-a luat cu el chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui” (este vorba de Pavel şi Sila, Fapte 16,33). „Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin . . .” (omului căzut între tâlhari, Luca 10,33.34).

Biblia ne oferă astfel de făgăduinţe preţioase: „Domnul . . . tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile” (Ps 147,2.3). „‚Dar te voi vindeca şi îţi voi lega rănile’, zice Domnul” (Ier 30,17).

Biblia ne vorbeşte despre un război universal, care a fost provocat şi s-a desfăşurat în cer, apoi a fost mutat pe pământ: „Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ şi, împreună cu el, au fost aruncaţi şi îngerii lui” (Apoc 12,7-9).

Războiul din cer s-a desfăşurat între Lucifer/Satana şi o treime din îngeri, care s-au aliat cu el, pe deoparte, şi Mihail, adică Fiul lui Dumnezeu, şi ceilalţi îngeri, rămaşi credincioşi Creatorului. Aruncat pe pământ, Satana a continuat acest război, învingându-i prin înşelăciune pe primii doi locuitori ai pământului, Eva şi Adam, şi sperând să-i facă pe oameni în permanenţă aliaţii lui contra Cerului.

Textul care conţine cea dintâi făgăduinţă din Biblie spune aşa: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul” (Gen 3,15). E vorba de zdrobirea unui cap şi a unui călcâi: zdrobirea capului lui Satana şi zdrobirea călcâiului lui Isus. Un război produce răniţi şi produce morţi. Hristos a trecut prin ambele faze. Chiar dacă numai călcâiul Său a fost afectat, pentru că a ieşit biruitor din războiul milenar, El a fost rănit şi a fost omorât. Prin rănile Lui suntem vindecaţi, prin moartea Lui suntem pe veci salvaţi. Rănirea şi omorârea se cuprind în această scurtă expresie: zdrobirea călcâiului.

Mihail, adică Fiul lui Dumnezeu, conform înţelegerii din cadrul Divinităţii protocolate în planul de mântuire, S-a întrupat şi a venit pe pământ, pentru a termina acest război universal. Ioan Îl vede în viziune şi Îl descrie astfel: „M-am uitat şi iată că s-a arătat un

Pag

e26

5

cal alb. Cel ce sta pe el avea un arc; I s-a dat o cunună şi a pornit biruitor şi ca să biruiască” (Apoc 6,2). Cine era Acesta, şezând pe un cal alb, cu un arc în mână, o cunună pe cap, pornind biruitor şi ca să biruiască? Adică fiind biruitor din capul locului şi pornind să desăvârşească biruinţa? Era Mihail, care biruise în cer şi venea pe pământ ca să continue până la capăt lupta cu forţele întunericului.

Iată cum descrie Biblia venirea Sa şi scopul venirii Sale: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. . . . Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl” (Ioan 1,1.2.14). „Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să-l nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să-i izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor” (Evr 2,14.15). „Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3,8).

O rană se poate vindeca, atunci când nu este incurabilă şi este bine tratată. O rană infectată poate infecta alte persoane, dar să ne punem această întrebare îndrăzneaţă: Poate o rană să vindece altă rană? Poate sună ciudat, însă iată ce aflăm din Sfânta Scriptură: „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi” (Isa 53,5). „El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi” (1 Pet 2,24).

În timp ce profetul Isaia descrie procesul acesta ca fiind în curs de desfăşurare („suntem tămăduiţi”), Petru merge mai departe şi îl arată ca deja încheiat („aţi fost vindecaţi”). Rănile lui Hristos pot vindeca, posibilitatea este creată şi pusă la dispoziţia tuturor: la unii, vindecarea aceasta nu a avut loc niciodată şi va avea loc sau nu, la alţii este pe cale de a se produce, în timp ce despre unii se poate chiar spune: „Prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.”

Rănile lui Hristos: cine le-a produs? Profeţia zice astfel: „Şi, dacă-L va întreba cineva: ‚De unde vin aceste răni pe care le ai la mâini?’, El va răspunde: ‚În casa celor ce Mă iubeau le-am primit’” (Zah 13,6).

„Prin rănile Lui suntem vindecaţi.” Vom facem acum o cercetare biblică în legătură cu rănile vindecătoare ale Domnului Isus. În Ioan 20,20.27, sunt amintite mâinile Sale şi coasta Sa. O tânără zicea cândva la Şcoala de Sabat că pictorii greşesc când Îl înfăţişează pe Isus pe cruce ca având pironite mâinile şi picioarele şi pretindea că aceasta este invenţia pictorilor, că numai mâinile Sale ar fi fost pironite. Totuşi, potrivit cu cuvintele profetice ale lui David, atât mâinile, cât şi picioarele Lui au fost străpunse de cuie:

Pag

e26

6

„. . . Mi-au străpuns mâinile şi picioarele” (Ps 22,16). Lucrul acesta este confirmat prin chiar cuvintele lui Isus din Luca 24,39: „Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt.”

Dar capul Său? „Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură” (Ioan 19,2). „Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap şi I-au pus o trestie în mâna dreaptă. . . . Şi scuipau asupra Lui şi luau trestia şi-L băteau în cap” (Mat 27,29.30). Scena aceasta este evocată în mod mişcător de poet în imnul următor: „O, frunte-nsângerată / De chinuri fără preţ! / O, frunte-cununată cu spini şi cu dispreţ! / O, frunte altădată scăldată-n foc ceresc, / Azi eşti întunecată, / Dar eu te preţuiesc. // Nespusa Ta durere / M-apasă astăzi greu, / Căci multe Tu-ndurat-ai, / De vină-s numai eu. / Îndură-Te de mine, O, nu Te depărta, / Îndură-Te şi-mparte-mi / Milostivirea Ta! // O, frunte-nsângerată, / Azi vin la crucea Ta, / Ţi-nchin făptura toată, / Ţi-nchin viaţa mea. / Cu Tine vreau, Isuse / De-acum a vieţui, / Şi în dureri nespuse / Şi-n moarte-a mă uni.” (Cântarea numărul 25 din colecţia Cântările speranţei)

Şi trupul? „Atunci, Pilat le-a slobozit pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit” (Mat 27,26). La fel zice şi Marcu: „. . . după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit” (Marcu 15,15). Luca şi Ioan nu specifică modul în care a fost bătut; ei spun, simplu: „. . . voi pune să-L bată” (Luca 23,16). „Atunci, Pilat L-a luat pe Isus şi a pus să-L bată” (Ioan 19,1). În traduceri ale Bibliei în alte limbi (de exemplu în germană, engleză, spaniolă), nu se vorbeşte despre nuiele, ci despre biciuire, redându-se corect sensul termenului grecesc phrageloo care înseamnă „a bate cu biciul”.

Această interpretare este confirmată de următorul comentariu: „Biciul roman (în greacă phragellion, din latinescul flagellum) era un crud instrument de tortură. La curelele lui de piele erau ataşate bucăţi de metal sau os, pentru a spori suferinţa. Era folosit nu numai pentru pedepsire, ci şi pentru a extrage mărturisiri (Fapte 22,24). Criminalii osândiţi la execuţie erau de obicei biciuiţi. . . . Victima era dezbrăcată până la brâu, de obicei legată de un stâlp cu mâinile legate împreună, iar biciul era aplicat pe spinare cu lovituri sfâşietoare.” (Seventh-day Adventist Bible Dictionary/Dicţionarul biblic adventist de ziua a şaptea pagina 965)

Cutia Sa toracică a fost străpunsă cu o suliţă, după ce intervenise moartea, aşa cum se arată în Ioan 19,33.34: „Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor, ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă.”

Nu numai călăii Lui I-au produs răni, ci şi noi toţi: „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre” (Isa 53,5). Păcatele noastre au fost bice, cuie şi spini. El păstrează semnele acelor răni nu pentru a ne reproşa vreodată, ci pentru a ne arăta că El a fost dispus să meargă la cruce, la moarte, pentru ca noi să putem trăi.

Pag

e26

7

„Hristos a fost tratat aşa cum merităm noi, pentru ca noi să putem fi trataţi aşa cum merită El. El a fost osândit pentru păcatele noastre, la care El nu a avut nicio parte, pentru ca noi să putem fi îndreptăţiţi prin neprihănirea Lui, la care noi nu am avut nicio parte. El a suferit de moartea care era a noastră, pentru ca noi să putem primi viaţa care era a Lui. ‚Prin rănile Lui suntem vindecaţi.’” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 25)

Salvatorul cel maltratat cândva ni Se adresează în mod iubitor: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine” (Apoc 3,20). Iată apelul acesta pus în versuri: „Cu spinii Lui, cu spinii bate / Isus la poarta tuturor: / Deschide-I şi-L primeşte, frate, / Căci Domnul bucuriei bate / Şi te aşteaptă cu mult dor. // Străpuns de spini, străpuns de cuie / Vrea să te smulgă din păcat, / Cuvinte din vecii să-ţi spuie / Şi căi de slavă să-ţi descuie, / Isus al nostru Împărat. // Cu spinii Lui, la uşă bate, / Cu spini pe frunte a venit, / Cu palmele însângerate . . . / Deschide-I lui Isus, azi, frate, / Căci pentru tine S-a jertfit. // Cu spinii Lui, cu stropi de sânge, / Cu răni pe trup la uşa ta – / Deschide-I, pentru tine plânge, / Sub cruce trupul I se frânge . . . / Priveşte azi spre Golgota! // Priveşte azi, căci mâine poate / Vei fi departe, călător; / Deschide-I Domnului, azi, frate! / Cu palmele în cuie bate, / Cu ochii-nlăcrimaţi de dor, / Isus, Stăpânul tuturor.” (De Constantin Goran, din Antologia creştină, paginile 77-78)

„Fiul nepătat al lui Dumnezeu atârna pe cruce, carnea Lui sfâşiată de răni; mâinile acelea, atât de adesea întinse ca să binecuvinteze, bătute în cuie pe barele de lemn; acele picioare, atât de neobosite în lucrări de iubire, pironite pe lemn; capul acela împărătesc pătruns de coroana de spini; acele buze tremurânde crispate în strigătul de durere . . .”. (The Desire of Ages/Hristos, lumina lumii, pagina 755)

„Cerul privea cu durere şi uimire la Hristos atârnând pe cruce, sânge curgându-I din tâmplele rănite şi sudoarea colorată de sânge stând pe fruntea Lui. Din mâinile şi picioarele Sale sângele curgea, picătură cu picătură, pe stânca sfredelită pentru piciorul crucii. Rănile făcute de cuie s-au lărgit pe măsură ce greutatea corpului Său trăgea de mâini. Respiraţia Sa chinuită devenea rapidă şi profundă, când sufletul Său se zbătea sub povara păcatelor lumii.” (Ibid., pagina 760)

Înaintea ucenicilor Săi înfricoşaţi (vezi Luca 24,36-40 şi Ioan 20,20.26), Isus a arătat rănile Sale. Un om rănit face tot ce poate ca să-şi ascundă rănile sau chiar să le vindece, iar dacă se poate, să elimine cicatricele. Nimănui nu-i place să aibă răni şi, cu atât mai puţin, să le arate. Hristos ar fi putut învia fără răni, El, care vindecase atâtea mii de răni. Dar El S-a hotărât să le păstreze, să le aibă mai departe şi să le arate. El a fost gata să-i arate lui Toma rănile de pe trupul Său, iar îndoielile acestuia au dispărut. Ele au produs credinţă (versetul 27).

Două comparaţii:

Pag

e26

8

(01) Suferinţă şi slavă. Şi noi, oamenii, putem avea răni, de orice origine sau grad de periculozitate, care ne produc dureri. Totuşi, apostolul Pavel ne spune, în Romani 8,18, că „suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.” (02) Rănile noastre şi rănile Lui. Rănile noastre, de orice origine sau grad de periculozitate, chiar când acoperă întreg trupul, ca în cazul lui Iov, nu pot fi absolut deloc asemuite cu rănile Domnului nostru Isus Hristos.

După cucerirea imperiului persan, „Alexandru cel Mare îşi făcea noi planuri de cucerire: voia să cotropească întreaga lume cunoscută pe atunci şi să devină singurul ei stăpân. . . . În înfăptuirea acestui plan, Alexandru credea că elementul hotărâtor va fi unitatea de sânge şi de gândire dintre biruitori şi biruiţi. Aceasta avea să ducă la o participare egală a lor la putere, la o comunitate care să asigure temelia uriaşei construcţii plănuite. În acest scop fuseseră celebrate la Susa căsătoriile în masă ale macedonenilor cu fete persane; tot în acest scop recrutase în oaste tot mai multe elemente persane.” (Vladimir Hanga, Alexandru cel Mare, Editura Albatros, Bucureşti, pagina 178)

„Dar ostaşii lui Alexandru nu vedeau cu ochi buni toate acestea. Ei se simţeau umiliţi că rangurile în armată ca şi recompensele erau împărţite deopotrivă între ei şi perşi. . . . Noua organizare pe care Alexandru o dădu trupelor sale de cavalerie dovedea că el nu mai face nicio deosebire între cele două popoare. . . . Veteranii izbucniră în strigăte de nemulţumire.” (Ibid., pagina 179)

Pentru a-i potoli, Alexandru i-a adunat pe soldaţi şi le-a vorbit despre toate cuceririle făcute şi despre onorurile de care ei se bucurau în urma acestora. El a zis: „Bogăţiile Egiptului şi ale Cyrenei, care ne-au încăput în mână fără vărsare de sânge, tot vouă v-au revenit. Cu ce altceva m-am ales eu din tot acest zbucium afară de mantia de purpură pe care o vedeţi şi de această diademă? Eu personal n-am avut nimic de câştigat. Mă hrănesc cu ce vă hrăniţi şi voi şi dorm exact atât cât dormiţi şi voi. Ba pot să spun că mănânc chiar mai simplu decât unii dintre voi, cărora le place să mănânce bine; şi aş mai putea spune că priveghez pentru voi, ca să puteţi dormi în linişte.” (Ibid., paginile 180-181)

„Ei bine, aşa vrea să ştiu dacă-şi închipuie cineva că a avut mai mult de îndurat decât am îndurat eu pentru el. Hai, cine are răni de arătat, să vină încoace, să se dezbrace şi să le arate; pe urmă am să i le arăt şi eu pe ale mele! Îl previn însă că pe toată partea anterioară a trupului meu nu va găsi niciun mădular fără cicatrice; am pe mine urme de la toate armele folosite fie în lupta de aproape, fie în lupta de departe. Vă port din victorie în victorie peste tot pământul, peste mări, peste toate fluviile, peste toţi munţii şi peste toate întinderile.” (Ibid., pagina 181)

Pag

e26

9

Cine ar putea compara rănile sale cu rănile Mântuitorului? Rănile Domnului Isus înseamnă iubire. Iată ce zice Domnul prin profetul Isaia: „Sionul zicea: ‚M-a părăsit Domnul şi m-a uitat Domnul!’ Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip. Iată că te-am săpat pe mâinile Mele şi zidurile tale sunt întotdeauna înaintea ochilor Mei!” (Isa 49,14-16)

Isus există din veşnicie, nu numai din Betleem. Acolo a fost născut ca om. Pe Golgota a fost răstignit. A înviat într-un trup proslăvit, însă purtând urmele răstignirii Sale. Prin harul lui Dumnezeu, sfinţii care dorm în ţărâna pământului vor învia în trupuri proslăvite, nesupuse putrezirii. Toate rănile lor, deformările, slăbiciunile şi cicatricele vor dispărea pentru veşnicie şi nimeni nu-şi va mai aduce aminte de ele. Dar nu va fi aşa cu Isus. El va păstra pe veci semnele din mâinile, picioarele şi coasta Sa. Prin rănile acelea noi suntem vindecaţi şi duşi în cer. Numai Isus va avea astfel de semne. Ele sunt pentru totdeauna actul Său de identitate.

Un adventist român din Sydney, Australia, i-a trimis unui pastor român din Germania câteva fotografii ale unui grup de adventişti români din Australia. Pentru că pastorul din Germania nu-l văzuse pe acest frate niciodată, el a scris într-o scrisoare care însoţea fotografiile, despre sine şi despre soţia sa: „Noi avem semne”; pe fotografii, lângă imaginile lor, el făcuse nişte semne pentru identificare. Hristos are semne, dar nu pe nişte fotografii, ci pe Sine Însuşi, pe corpul Său. Acestea sunt istoria vizibilă a planului de mântuire, pe scurt şi scrisă în mod mişcător, sunt simbolul material şi dovada clară a iubirii Sale mântuitoare.

Hristos arată rănile Sale Tatălui ceresc, ori de câte ori un păcătos îşi mărturiseşte păcatele şi zice: „Tată, sângele Meu s-a vărsat şi pentru acest om!” El va arăta rănile Sale locuitorilor pământului la cea de a doua Sa venire: „Iată că El vine pe nori şi orice ochi Îl va vedea şi cei ce L-au străpuns” (Apoc 1,7). „Isus va prezenta mâinile Sale cu semnele răstignirii. Semnele cruzimii acesteia El le va purta întotdeauna. Fiecare semn al cuielor va spune istoria minunatei răscumpărări a omului şi preţul scump prin care a fost cumpărată. Chiar oamenii care au înfipt suliţa în coasta Domnului vieţii vor privi semnul suliţei şi vor deplânge cu adâncă groază partea pe care au jucat-o în deformarea trupului Său.” (Early Writings/Experienţe şi viziuni, pagina 179)

Rănile Mântuitorului, vizibile în permanenţă pentru toate fiinţele raţionale, vor vorbi despre sacrificiul colosal făcut de Dumnezeu pentru salvarea păcătoşilor; ele vor produce în toate făpturile inteligente iubire, ascultare şi credincioşie. Acele răni vor fi garanţia că tragedia păcatului nu se va repeta niciodată, că „nenorocirea nu va veni de două ori” (Naum 1,9).

Rănile lui Hristos nu sunt o dovadă de înfrângere, ci de biruinţă. El „a pornit biruitor şi ca să biruiască” (vezi Apocalipsa 6,2). Prin moarte, l-a nimicit „pe cel ce are puterea

Pag

e27

0

morţii, adică pe diavolulul” (Evr 2,14). În timp ce acest duşman va pieri în lacul de foc şi pucioară, care este moartea a doua (vezi Apocalipsa 20,10 şi 21,8), Hristos declară şi va putea declara întotdeauna: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor” (Apoc 1,17.18).

În revista americană Time, din 24 decembrie 2012, la pagina 12, a apărut o mărturisire imaginară a lui Mitt Romney către un boxer filipinez, înainte ca acesta să piardă un joc: „Salut, Manny! Eu sunt Mit Romney. Am candidat la preşedinţie. Am pierdut.” Hristos nu a pierdut. Mântuiţii nu vor pierde. Potrivit cu cartea Apocalipsa, numai biruitorii moştenesc împărăţia cerurilor, unde primesc cununile biruinţei; profetesa l-a văzut în viziune pe Enoh, despre care scrie: „Pe braţul său drept, el purta o glorioasă ramură de finic şi pe fiecare frunză era scris ‚Biruinţă’.” (Early Writings/Experienţe şi viziuni, pagina 40)

În Apocalipsa 7,9, se spune despre cei mântuiţi că „stăteau în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini.” Nu altfel decât Enoh. Pentru că toţi sunt biruitori. „Ei l-au biruit (pe balaur) prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte” (Apoc 12,11).

* * * *

Cântarea de deschidere, 45: „Mărim pe Cel Sfânt!”

Cântarea de închidere, 115: „O, frunte-nsângerată!”

Pag

e27

1

„ISUS DIN NAZARET, ÎMPĂRATUL IUDEILOR”

„Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui” (Mat 2,2). Aşa au întrebat magii de la răsărit, după ce S-a născut Isus: „Unde este împăratul iudeilor?” Pilat a zis către conducătorii iudei şi gloata înfierbântată: „Iată Împăratul vostru!” (Ioan 19,14)

Care a fost reacţia iudeilor, al căror Împărat Se născuse recent, la întrebarea magilor? Dar la declaraţia lui Pilat că El este Împăratul lor? Ni se spune aşa: „Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult şi tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el” (Mat 2,3). Nu este de mirare că Irod s-a tulburat; el era un străin, un edomit care pretindea că aderase la religia iudeilor, instalat de romani ca împărat al lor. Împăratul intrus îşi temea tronul şi s-a tulburat când a auzit că S-a născut alt Împărat, de data aceasta al iudeilor. Ne îngrijorează însă anunţul că „tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el”.

De ce s-a tulburat Ierusalimul împreună cu Irod? Le era teamă de furia acestuia sau îi deranja însăşi ideea că li S-a născut un Împărat? Irod i-a strâns imediat „pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului şi a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Hristosul” (Mat 2,4). Deci, în „Împăratul de curând născut al iudeilor”, Irod Îl vedea, corect, pe Hristos şi încerca să afle mai mult despre El. Răspunsul care i s-a dat a fost prompt şi documentat: „În Betleemul din Iudea, căci iată ce a fost scris prin proorocul: ‚Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel’” (versetele 5 şi 6).

Ca să înţelegem mai mult din co-tulburarea simţită de locuitorii Ierusalimului, de toţi, nu de o parte din ei, să ne gândim la totala indiferenţă faţă de evenimentul care avusese loc în Betleem şi ne putem da seama că nu erau entuziasmaţi de el. Cum adică, aşa spontan, şi să afle din gura unor străini? De ce nu i-ar fi anunţat Dumnezeu mai întâi pe conducătorii naţiunii? Nu se poate, nu e lucru curat, e o înscenare, acela nu poate fi Hristosul!

Mântuitorul nu a făcut caz de calitatea Sa de împărat în timpul celor 3 ani şi jumătate de activitate mesianică. Nu-L auzim deloc pretinzând lucrul acesta. Era şi periculos şi El nu făcea imprudenţe, complicându-Şi în mod inutil misiunea. Nu a încercat să ocupe tronul vacant al lui David, oricât de mult ar fi dorit ucenicii Lui şi alţii ca lucrul acesta să aibă loc. Când s-a făcut o încercare de a-L înscăuna Împărat după înmulţirea pâinilor, El S-a retras şi S-a făcut nevăzut. Aşa ne spune evanghelistul: „Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur” (Ioan 6,15).

Ucenicii nu erau străini de acea tentativă, ba doreau foarte mult întemeierea împărăţiei şi promovarea lor în funcţii înalte. Îi deranja totalul dezinteres al lui Isus în această privinţă. Iuda era chiar furios şi se pare că vânzarea la care s-a pretat nu era numai

Pag

e27

2

inspirată de lăcomia sa de bani, ci era şi o încercare de a forţa lucrurile în direcţia instaurării monarhiei mesianice. Alţi evanghelişti ne arată că, după înmulţirea pâinilor, Isus chiar a acţionat energic împotriva intenţiei acesteia a ucenicilor Săi: „Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Îndată după aceea, Isus i-a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul noroadelor” (Mat 14,21.22).

Până şi după învierea lui Isus şi la minute înainte de înălţarea Sa, ucenicii nu se lecuiseră de visul monarhic; ei L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou împărăţia lui Israel?” Răspunsul Său a fost radical: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea, Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa” (Fapte 1,6.7).

Şi, totuşi, Mântuitorul nu nega deloc calitatea Sa de Împărat, chiar dacă nu o pretindea şi nu o afişa. Când a sosit ceasul să fie afirmată, El a organizat şi a realizat intrarea Sa triumfală în Ierusalim. Biblia ne spune că El i-a trimis pe doi din ucenicii Săi să aducă un asin, pe care a încălecat şi a intrat în Ierusalim în entuziasmul mulţimii. „Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el şi L-au aşezat pe Isus călare deasupra. Pe când mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum. Şi, când S-a apropiat de Ierusalim, spre pogorâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. Ei ziceau: ‚Binecuvântat este Împăratul care vine în numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!’” (Luca 19,35-38)

Este interesant că Sinedriul nu a pomenit evenimentul ca un cap de acuzaţie împotriva lui Isus când L-au judecat (vezi Matei 26,59-68 şi textele paralele din celelalte evanghelii). Nici nu L-au acuzat înaintea lui Pilat de o încercare de a se înscăuna Împărat. Ei au zis: „Pe omul acesta L-am găsit aţâţând neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului şi zicând că El este Hristosul, Împăratul” (Luca 23,2). Aşa cum vedem, au afirmat că El „zice că este Hristosul, Împăratul”. Dar nici acesta nu era un adevăr, pentru că El nu „zicea” aşa, ei nu-L auziseră niciodată ridicând această pretenţie, deşi ar fi fost adevărată. Pur şi simplu evita a Se pronunţa.

Şi mai interesant este faptul că învinuirea că Isus „zice că El este Hristosul, Împăratul” nu a făcut nicio impresie asupra lui Pilat, nu l-a deranjat, aşa cum sperau iudeii. Pilat chiar L-a întrebat: „Eşti tu Împăratul iudeilor?” Răspunsul Lui a fost: „Da, sunt” (Mat 27,11). La fel raportează şi evangheliştii Marcu (capitolul 15,2) şi Luca (capitolul 23,3).

În Evanghelia lui Ioan, discuţia cu Pilat în legătură cu calitatea de Împărat e mai amănunţită decât în celelalte evanghelii: „Pilat a intrat iarăşi în odaia de judecată, L-a chemat pe Isus şi I-a zis: ‚Eşti Tu Împăratul iudeilor?’ Isus i-a răspuns: ‚De la tine însuţi zici lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine?’ Pilat a răspuns: ‚Eu sunt iudeu? Neamul tău şi preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea: ce ai făcut?’ ‚Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta’, a răspuns Isus. ‚Dacă ar fi împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar acum,

Pag

e27

3

împărăţia Mea nu este de aici.’ ‚Atunci, un Împărat tot eşti!’, I-a zis Pilat. ‚Da’, a răspuns Isus. ‚Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu’. Pilat I-a zis: ‚Ce este adevărul?’” (Capitolul 18,33-38)

Aşa cum am observat, Pilat L-a întrebat pe Isus dacă este Împărat, la care răspunsul a fost afirmativ. El a rămas liniştit în urma acestui răspuns şi, aşa cum vedem în Matei, capitolul 27, după aceea, el a declarat: „Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia” (versetul 24). La cererea furioasă de a-L răstigni, el a întrebat: „Dar ce rău a făcut?” (Versetul 23). E clar că, pentru Pilat, ideea că Isus afirmă că este Împărat nu avea nicio importanţă în cadrul procesului care I se făcea.

„Da, Eu sunt Împărat”, a răspuns Isus. La ultima încercare de a-L elibera pe Isus, „Pilat a zis iudeilor: ‚Iată Împăratul vostru!’ Dar ei au strigat: ‚Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!’ ‚Să-L răstignesc pe Împăratul vostru?’, le-a zis Pilat” (Ioan 19,14.15). Atunci, preoţii cei mai de seamă au dat un răspuns făţarnic, fals, neruşinat şi fatal: „Noi n-avem alt Împărat decât pe Cezarul!” (Versetul 15)

Făcând alegerea fatală prin acceptarea unui criminal, Baraba, şi trimiterea la moarte a Celui nevinovat şi fără păcat, Hristos, iudeii s-au lepădat de toată lumina primită din cer de neamul lor din cele mai vechi timpuri. Lepădându-L pe Hristos, Împăratul universului şi Împăratul lor de drept, urmaş al lui David, conducătorii iudei şi mulţimea au ales un împărat păgân, „noi n-avem alt împărat decât pe Cezarul” (Ioan 19,15), cu toate consecinţele acestei decizii nelegiuite.

„Astfel, alegând un conducător păgân, naţiunea iudaică se retrăsese din teocraţie. Îl lepădaseră pe Dumnezeu ca Împărat al lor. De acum încolo, nu mai aveau niciun izbăvitor. Nu aveau alt împărat decât pe Cezarul. Aici conduseseră preoţii şi învăţătorii poporul. Erau răspunzători pentru acest fapt şi pentru înfricoşătoarele rezultate care urmau. Păcatul şi ruina unei naţiuni se datorau conducătorilor religioşi.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, paginile 737-738)

Când le-a oferit iudeilor posibilitatea de a alege între Baraba şi Hristos, Pilat a întrebat direct: „Vreţi să vă slobozesc pe Împăratul iudeilor?” (Marcu 15,9). Când ei l-au preferat pe Baraba, el i-a întrebat: „Dar ce voiţi să fac cu Acela, pe care-L numiţi Împăratul iudeilor?” (Versetul 12). Propriu-zis, ei nu-L numeau aşa, dar Pilat a folosit în mod insistent termenul acela, probabil fără să-şi dea seama ce face. Alţii s-au referit la titlul de Împărat al lui Isus numai în mod îndoielnic şi batjocoritor: „Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrânii, îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau: ‚Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce şi vom crede în El!’” (Mat 27,41.42)

Pag

e27

4

Tot în mod batjocoritor s-au exprimat şi ostaşii, când L-au torturat: „L-au îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini şi I-au pus-o pe cap. Apoi au început să-I ureze şi să zică: ‚Plecăciune, Împăratul iudeilor!’ Şi-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenunchiau şi I se închinau” (Marcu 15,17-19). La fel, când Se afla pe cruce: „Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El . . . şi-I ziceau: ‚Dacă eşti Tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi!’” (Luca 23,36.37)

Există încă o scenă privitoare la calitatea de Împărat a lui Isus, asupra căreia vom zăbovi mai mult. În Matei 27,37, se spune: „Şi I-au scris deasupra capului vina: ‚Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.’” Al doilea evanghelist a notat un text mai scurt: „Deasupra Lui, era scrisă vina Lui: ‚Împăratul iudeilor’” (Marcu 15,26). Luca îmbogăţeşte raportul: „Deasupra Lui, era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreeşti: ‚Acesta este Împăratul iudeilor’” (Luca 23,38). Ioan scrie mai mult, oferind unele amănunte interesante: „Pilat a scris o însemnare, pe care a pus-o deasupra crucii şi era scris: ‚Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor.’ Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte. Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor i-au zis lui Pilat: ‚Nu scrie: ‚Împăratul iudeilor’, ci scrie că El a zis: ‚Eu sunt Împăratul iudeilor.’ ‚Ce am scris am scris’, a răspuns Pilat” (Ioan 19,19-22).

Ioan este singurul evanghelist care arată că preoţii au protestat împotriva formulării din însemnare, cerând a se scrie nu că El chiar era Împăratul iudeilor, ci că doar a pretins acest lucru, ceea ce ar fi însemnat că aceasta era cauza osândirii; dar şi aşa, primii doi evanghelişti folosesc cuvântul „vina”, care era scrisă „deasupra capului”, „deasupra Lui”, în timp ce Luca a omis acest cuvânt.

„Pilat era foarte supărat pe iudei şi era hotărât să nu-i satisfacă mai departe. Prin presiunea lor, împotriva avertismentului soţiei lui şi împotriva judecăţii lui mai bune, el condamnase un om nevinovat. El a arătat că putea să fie ferm dacă prefera aşa.” (Seventh-day Adventist Bible Commentary/Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, volumul 5, pagina 1062)

„Ioan afirmă că acuzaţia era scrisă în ebraică (aramaică), limba comună a poporului, în greacă, limba învăţământului şi a culturii, şi în latină, limba oficială a imperiului roman. El mai declară (v. 19) că formularea ‚titlului’ îi aparţinea lui Pilat. Iudeii au protestat (v. 21), se pare pentru că titlul apărea ca o insultă pentru naţiunea lor. Pilat, ca resentiment împotriva presiunii pe care conducătorii iudei o exercitaseră în acest caz – până acolo încât să-l ameninţe – a refuzat să îl schimbe (v. 22).” (Ibid., pagina 548)

Iată textul însemnării în cele trei limbi clasice, aşa cum a apărut deasupra crucii lui Isus: - evreieşte: Yeshu Minatzrat, Melech Hayehudim

Pag

e27

5

- latineşte: Iesvs Nazarenvs Rex Iudaeorvm - greceşte: Iesous Ho Nazorhaios O Basileus Ton Ioudaion

„Pilat a scris apoi o inscripţie în ebraică, greacă şi latină şi a fixat-o pe cruce, deasupra capului lui Isus. Suna aşa: ‚Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor.’ Această inscripţie i-a supărat pe iudei. În curtea lui Pilat, ei strigaseră: ‚Răstigneşte-L!’ ‚Noi n-avem alt împărat decât pe Cezarul’ (Ioan 19,15). Ei declaraseră că oricine recunoaşte orice alt împărat este un trădător. Pilat a pus în scris sentimentul pe care ei îl exprimaseră. Nicio crimă nu era menţionată, doar că Isus era Împăratul iudeilor. Inscripţia era o recunoaştere virtuală a supunerii iudeilor faţă de puterea romană. Ea declara că oricine ar pretinde a fi Împăratul lui Israel va fi osândit de ei ca vrednic de moarte. Preoţii depăşiseră măsura. Când unelteau pentru moartea lui Hristos, Caiafa declarase că este de folos ca un singur om să moară pentru a salva naţiunea. Acum, făţărnicia lor era dată pe faţă. Pentru a-L distruge pe Hristos, fuseseră gata să sacrifice chiar existenţa lor naţională.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 745)

„Preoţii au văzut ce făcuseră şi i-au cerut lui Pilat să schimbe inscripţia. Ei au zis: ‚Nu scrie ‚Împăratul iudeilor’, ci că El a zis ‚Eu sunt Împăratul iudeilor.’ Pilat era însă furios pe sine pentru slăbiciunea lui de mai înainte şi i-a dispreţuit cu tărie pe preoţii şi conducătorii cei geloşi şi prefăcuţi. El a răspuns cu răceală: ‚Ce am scris am scris.’” (Ibid.)

„O putere mai înaltă decât Pilat sau iudeii dirijase amplasarea inscripţiei aceleia deasupra capului lui Isus. În providenţa divină, aceasta avea să stimuleze gândirea şi cercetarea Scripturilor. Locul unde Hristos era răstignit era aproape de oraş. Mii de oameni din toate ţările erau atunci în Ierusalim şi inscripţia care Îl declara pe Isus din Nazaret ca Mesia avea să le atragă atenţia. Era un adevăr viu, transcris de o mână pe care Dumnezeu o dirijase.” (Ibid., paginile 745-746)

Dumnezeu l-a rânduit pe Aaron să fie mare preot în Israel (vezi Evrei 5,4), iar pe David l-a ales să fie împărat (1 Sam 16,1; Fapte 13,22). Aaron nu era împărat, ci preot şi mare preot. David nu era preot, ci era împărat. S-ar putea oare combina aceste două funcţii în aceeaşi persoană? Scriitorul Epistolei către Evrei a găsit un astfel de individ şi anume Melhisedec; de fapt, deja în Geneza 14,18, citim despre acest om: „Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin; el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt.”

Şi acum, iată comentariul noutestamental: „În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care l-a întâmpinat pe Avraam când se întorcea de la măcelul împăraţilor, care l-a binecuvântat, care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnarea numelui său, este, întâi, ‚împărat al neprihănirii’, apoi şi ‚împărat al Salemului’, adică ‚împărat al păcii’, fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămâne preot în veac” (Evr 7,1-3). De asemenea: „Isus a

Pag

e27

6

intrat pentru noi ca înainte mergător, când a fost făcut ‚Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec’” (Evr 6,20). De fapt, „punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot, care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri” (Evr 8,1).

Melhisedec era împărat şi preot în acelaşi timp. O profeţie întrevedea această combinaţie de funcţii în Persoana Mântuitorului: „Ascultă dar, Iosua (în ebraică, acelaşi nume ca şi Isus), mare preot, tu şi tovarăşii tăi de slujbă . . ., iată, voi aduce pe Robul Meu, Odrasla” (Zah 3,8). De asemenea: „Să iei de la ei argint şi aur şi să faci din el o cunună şi s-o pui pe capul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot” (Zah 6,11). Iosua, marele preot al lui Israel după captivitatea babiloniană, primeşte pe cap o cunună împărătească. El nu a devenit împărat, era doar o reprezentare simbolică, împlinită în mod perfect în Persoana Domnului Isus Hristos – Împăratul lui Israel şi Marele nostru Preot, „în veac, după rânduiala lui Melhisedec” (Evr 6,20). Melhisedec din vechime „a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu.” Iată principala asemănare: Împărat şi Preot – la Melhisedec pe timpul vieţii sale, la Hristos în veci de veci.

Când Natanael L-a întâlnit pentru prima dată pe Mântuitorul, care l-a caracterizat ca „un israelit în care nu este vicleşug” (Ioan 1,47) şi i-a spus că l-a văzut sub smochin (versetul 48), acesta a declarat entuziasmat şi mişcat: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” (Versetul 49)

Referindu-Se la revenirea Sa în glorie şi judecarea naţiunilor, Hristos a zis: „Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. . . . Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‚Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii’” (Mat 25,31.34).

Magii au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui” (Mat 2,2). Răspunsul s-a găsit în Scripturi, adică în Mica 5,2. Noi întrebăm: „Unde este Împăratul de mult născut al tuturor naţiunilor? Fiindcă am citit şi credem făgăduinţele Lui că va reveni şi vrem să-L vedem faţă în faţă ca să ne închinăm Lui.” Răspunsul e dat tot în Cuvântul lui Dumnezeu: „Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră” (Evr 4,14). „Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos” (Filip 3,20).

Cel care „S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce” (Filip 2,8), care a fost „dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa”, care „era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El şi noi nu L-am băgat în seamă” (vezi Isaia 53,3), a fost onorat de Cer la întoarcere: „De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat numele care este mai presus de orice nume, pentru ca, în numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub

Pag

e27

7

pământ şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu-Tatăl, că Isus Hristos este Domnul” (Filip 2,9-11).

Gândiţi-vă la intrarea Sa în Ierusalim, călare pe un măgăruş şi aclamat de mulţimea de simpatizanţi (Mat 21,1-9), şi comparaţi-o cu intrarea Sa în curţile cerului, aşa cum este raportată în Psalmul 24,7-10: „‚Porţi, ridicaţi-vă capetele, ridicaţi-vă, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei!’ ‚Cine este acest Împărat al slavei?’ ‚Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în lupte. Porţi, ridicaţi-vă capetele, ridicaţi-le, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei!’ ‚Cine este acest Împărat al slavei?’ ‚Domnul oştirilor: El este Împăratul slavei!’”

În ultima carte a Bibliei, Hristos apare în mărire, aşa cum este acum în cer şi cum va fi în vecii vecilor: „Ei se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor” (Apoc 17,14). De asemenea: „Apoi, am văzut cerul deschis şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el Se cheamă ‚Cel credincios’ şi ‚Cel adevărat’ . . . Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este ‚Cuvântul lui Dumnezeu.’ . . . Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: ‚Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor’” (Apoc 19,11.13.16). Cuvântul cel veşnic, care este Dumnezeu şi care S-a făcut trup (vezi Ioan 1,1.2.14), poartă pe haină şi pe coapsă numele ‚Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor’.

Biruitorul Împărat recuperează moştenirea pierdută de Adam prin păcătuire şi uzurpată de şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana: „Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: ‚Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor!’” (Apoc 11,15)

Despre Ioan Botezătorul, Spiritul Profetic zice: „El a privit la Împărat în frumuseţea Lui şi a uitat de sine. A privit la maiestatea sfinţeniei şi s-a simţit neputincios şi nevrednic. El era gata să meargă ca sol al Cerului, neafectat de natura omenească, deoarece contemplase Divinitatea. Putea sta drept şi neînfricat în faţa monarhilor pământeşti, pentru că se plecase umil în faţa Împăratului împăraţilor.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 103)

Când Împăratul va veni în glorie, „orice ochi Îl va vedea, şi cei ce L-au străpuns” (Apoc 1,7). Mântuiţii se vor bucura şi vor striga: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam, acum să ne veselim şi să ne bucurăm de mântuirea Lui” (Isa 25,9). Iar în capitolul 33,17 din aceeaşi carte, avem făgăduinţa superbă: „Ochii tăi Îl vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi ţara în toată întinderea ei.”

* * * *

Cântarea de deschidere, 624: „Iar, Isuse, ne-adunaşi!”

Pag

e27

8

Cântarea de închidere, 20: „Slavă, slavă!”

Pag

e27

9

„AVRAAM . . . A VĂZUT ZIUA MEA”

Bărbaţii cei mai respectaţi ai poporului evreu au fost şi sunt Avraam, Moise şi David – primul ca strămoş al lor comun, al doilea ca eliberator al naţiunii lor din robia Egiptului, organizator şi legiuitor, iar al treilea ca mare comandant de oşti, care a pus bazele suveranităţii lor naţionale şi a condus către cea mai prosperă perioadă din istoria poporului ales. În Faptele apostolilor 2,29, Petru l-a numit pe David patriarh, un titlu care poate fi aplicat la toţi trei. Iată frecvenţa amintirii numelor acestor trei patriarhi în cele patru evanghelii, conform cu cea mai riguroasă verificare pe care am putut-o face: - David, de 39 de ori; - Moise, de 38 de ori; - Avraam, de 36 de ori.

Din cele 36 de menţiuni ale numelui lui Avraam în cele patru evanghelii, 21 I-au aparţinut Domnului nostru Isus Hristos şi anume:

I. În împrejurări diferite, El l-a amintit de 15 ori:

- Către iudei, după ce a admirat credinţa sutaşului: „Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în împărăţia cerurilor” (Mat 8,11).

- Către iudei: „Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi proorocii în împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară” (Luca 13,28).

- În discuţia cu saducheii, când S-a referit la rugul aprins văzut de Moise: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov” (Matei 22,32; Marcu 12,26; Luca 20,37).

- Despre femeia gârbovă: „Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam . . .” (Luca 13,16).

- Despre Zacheu: „Isus i-a zis: ‚Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam’” (Luca 19,9).

- În parabola bogatului şi a săracului Lazăr, pe care a spus-o Isus, numele „Avraam” apare de 8 ori (Luca 16, versetele: 22, 23, 24, 25, 27, 29, 30, 31).

II. În Evanghelia după Ioan, de 6 ori, în discuţii cu iudeii:

- Ioan 8,37: „Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu.”

- Ioan 8,39: „Isus le-a zis: ‚Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.’”

Pag

e28

0

- Ioan 8,40: „Dar acum căutaţi să Mă omorâţi, pe Mine, un om, care v-am spus adevărul, pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a făcut.”

- Ioan 8,56: „Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat.”

- Ioan 8,58: „Isus le-a zis: ‚Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.’”

Iudeii s-au mirat că Isus pretinde că l-a văzut pe Avraam: „N-ai nici cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam!” (Ioan 8,57). Răspunsul dat de Isus a fost şocant pentru ei, dar revelator pentru creştinism: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu” (versetul 58). Pentru ei era o blasfemie, pentru care au luat pietre ca să arunce în El (vezi versetul 59). Pentru noi, acesta este un mare adevăr teologic: Isus a existat înainte de Betleem, înainte de Avraam, de Adam, înainte de toate lucrurile: „El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El” (Col 1,15-17).

Când Moise, cu ocazia chemării sale, a zis: „Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune: ‚Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi’ şi mă vor întreba, ‚Care este numele Lui?’, ce le voi răspunde?” (Exod 3,13), „Dumnezeu a explicat: ‚Eu sunt Cel ce sunt.’ Şi a adăugat: ‚Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: ‚Cel ce Se numeşte ‚Eu sunt’ m-a trimis la voi’” (versetul 14). Isus a preluat expresia aceea, în ebraică IHVH, de unde derivă formele moderne Iahve şi Iehova, şi a aplicat-o la Sine, afirmând astfel existenţa Sa eternă.

„Cu demnitate solemnă, Isus a răspuns: ‚Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, EU SUNT.’ Tăcere s-a aşternut asupra vastei adunări. Numele lui Dumnezeu, dat lui Moise pentru a exprima ideea prezenţei eterne, fusese pretins ca fiind al Său de acest Învăţător galilean. El Se anunţase a fi Cel care există prin Sine, Cel care fusese făgăduit lui Israel, ‚a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei’ (Mica 5,2).” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, paginile 469-470)

Hristos a existat întotdeauna. În Betleem, a avut loc naşterea Pruncului care era Dumnezeu întrupat, Fiul lui Dumnezeu şi Fiu al omului. De reţinut este faptul că Isus nu a zis în Ioan 8,58: „Mai înainte ca să se nască Avraam am fost Eu”, ci „sunt Eu”. Forma de prezent exprimă aici existenţa permanentă, „neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii” (vezi Evrei 7,3). El voia să spună „Eu sunt cel ce sunt”, exist prin Mine Însumi, nu am viaţă împrumutată sau derivată. Am existat din veşnicie şi voi exista în veşnicie. Toate fiinţele create au un început în chiar acel act al creaţiei; fiind Dumnezeu, Hristos nu Se încadrează printre fiinţele create – El este Creator al tuturor lucrurilor, iar El nu este creat, ci este sursă de viaţă.

Pag

e28

1

Ne vom ocupa în mod amănunţit de textul din Ioan 8,56, unde Mântuitorul a zis către iudei: „Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat.” Acest text va constitui baza acestei predici. Putem distinge în versetul acesta şapte părţi:

(01) Avraam: cine a fost omul acela?

Avraam a fost fiul lui Terah (Gen 11,26); el a fost chemat de Dumnezeu ca să fie strămoşul poporului ales şi în el să fie binecuvântate toate neamurile pământului (vezi Geneza 12,1-3). Din Avraam s-a născut, prin făgăduinţă şi în mod supranatural, Isaac, din Isaac s-a născut Iacov, iar din Iacov cei doisprezece patriarhi, care au constituit baza genealogică de formare a poporului Israel.

(02) „Tatăl vostru”, a zis Isus către iudei

„Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam”, a zis Isus către iudei în Ioan 8,37. Şi, totuşi, nu erau copiii lui Avraam: „Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam” (versetul 39). Iar apostolul Pavel a zis: „Înţelegeţi şi voi, dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă” (Gal 3,7).

Şi cum stau lucrurile cu credinţa? Există trei mari religii ai căror adepţi pretind a fi copiii lui Avraam: iudaismul, mahomedanismul şi creştinismul. Prima grupă, prin descendenţă etnică, din Isaac, a doua – prin astfel de descendenţă, din Ismael, şi extindere religioasă la alte naţiuni, iar ultima grupă – pe bază de credinţă. Dar Biblia contestă autenticitatea acestei filiaţiuni, când credinţa nu este biblică şi nu este reală; până şi descendenţii fizici ai lui Avraam pot fi lipsiţi de acest drept, dacă nu se pocăiesc. Aşa a zis Ioan Botezătorul: „Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: ‚Avem ca tată pe Avraam!’ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam” (Mat 3,9).

(03) A săltat de bucurie

Era prima bucurie, bucuria perspectivei. Avraam era un om bogat, a avut multe succese în viaţă, iar oamenii îl respectau: „Tu eşti ca un domnitor al lui Dumnezeu în mijlocul nostru”, i-au zis fiii lui Het (Gen 23,6). Dar toate acestea nu îl satisfăceau. El nu era lacom de avere, nu era egoist, a dovedit-o când i-a oferit nepotului Lot posibilitatea să aleagă un teritoriu unde să se aşeze (vezi Geneza 13,8-12).

Avraam privea dincolo de lucrurile vremelnice, „căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu” (Evr 11,10). Bucuria lui supremă s-a orientat în relaţiile cu Dumnezeu şi în nădejdea de a-L întâlni pe Salvatorul promis în urmă cu peste două milenii.

(04) Că are să vadă

Pag

e28

2

Deci, mai mult decât interceptarea prin credinţă a acelui viitor luminos, când Dumnezeu avea să împlinească făgăduinţa mântuirii. El dorea să vadă acea împlinire, să fie martor ocular, să o experimenteze într-un mod personal, palpabil. Într-un fel, asemenea unui bătrân din Ierusalim: „Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era peste el. Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să-L vadă pe Hristosul Domnului” (Luca 2,25.26). Şi L-a văzut, L-a luat în braţe, a profetizat (vezi versetele 27-35).

(05) Ziua Mea

Care zi a lui Isus, ziua naşterii? Nicăieri în Noul Testament nu ni se spune că Isus Şi-ar fi sărbătorit vreodată ziua de naştere sau că urmaşii Săi ar fi făcut lucrul acesta. Iată ce zice în privinţa aceasta Spiritul Profetic: „Se presupune că douăzeci şi cinci decembrie este ziua de naştere a lui Isus Hristos şi observarea ei a devenit o datină şi este populară. Totuşi, nu există nicio siguranţă că noi ţinem ziua veritabilă a naşterii Mântuitorului. Istoria nu ne dă nicio asigurare fermă despre ea. Biblia nu ne dă timpul precis. Dacă Domnul ar fi considerat această cunoştinţă esenţială pentru mântuirea noastră, El ar fi vorbit prin profeţii şi apostolii Săi, pentru ca noi să ştim totul în această privinţă. Însă tăcerea Scripturilor în acest punct ne dovedeşte că este ascunsă de noi pentru cel mai înţelept motiv.” (The Adventist Home/Căminul adventist, pagina 477)

„În înţelepciunea Sa, Domnul a ascuns locul unde l-a înmormântat pe Moise. Dumnezeu l-a înmormântat şi Dumnezeu l-a înviat şi l-a luat la cer. Această ascundere urmărea să prevină idolatria. . . . Pentru acelaşi scop, El a ascuns ziua precisă a naşterii lui Hristos, pentru ca ziua să nu primească onoarea care trebuie să-I fie dată lui Hristos ca Răscumpărător al lumii, care trebuie să fie primit, să I se arate încredere, să se conteze pe El ca fiind Cel care poate să mântuiască în chip desăvârşit.” (Ibid.)

Care a fost, deci, ziua lui Hristos, pe care Avraam a dorit neapărat să o vadă? Răspunsul va veni curând.

În cartea Geneza e relatată vizita a trei „bărbaţi” la Avraam: „Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei. Avraam a ridicat ochii şi s-a uitat: şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el. Când i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la uşa cortului, şi s-a plecat până la pământ” (Gen 18,1.2).

Cunoaştem experienţa aceasta a lui Avraam. Textul începe astfel: „Domnul i S-a arătat”, iar din restul capitolului înţelegem că era vorba de Domnul şi de doi îngeri însoţitori. Ei toţi au mâncat la Avraam, apoi îngerii s-au dus la Sodoma, iar Avraam a stat de vorbă cu Domnul, pe care L-a numit „Cel ce judecă tot pământul” (versetul 25).

Pag

e28

3

„Domnul”, care l-a vizitat pe Avraam, era Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel care mai târziu i-a condus pe israeliţi prin pustie, „o stâncă duhovnicească ce venea după ei şi stânca era Hristos” (1 Cor 10,4). În cadrul planului de mântuire cel tainic şi în lucrarea lui Dumnezeu cu neamul omenesc după căderea lui Adam, Fiul lui Dumnezeu Şi-a luat răspunderea de a Se ocupa de păcătoşi. El l-a vizitat pe Avraam. Era oare aceea ziua despre care Mântuitorul a zis: „Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea, a văzut-o şi s-a bucurat” (Ioan 8,56)? Nu, cu siguranţă nu. Fiul lui Dumnezeu trebuia să Se întrupeze, să devină astfel om şi, în acea ipostază, să-Şi dea viaţa pentru mântuirea păcătoşilor.

Aşa cum S-a arătat la Avraam, deşi semăna cu un om, dar nu era om, Domnul nu putea mântui pe nimeni. Era nevoie să aibă loc experienţa descrisă în Evrei 2,14.15: „Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să-l nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să-i izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.”

(06) A văzut-o

Avraam a văzut ziua Mântuitorului, deşi a trăit cu circa 2.000 de ani înainte de El. Alţii au văzut-o prin credinţă sau cu ochi profetici; Avraam a fost un martor ocular! Cum aşa? Pe Muntele Moria, locul sacrificării potenţiale a lui Isaac, unde mai târziu a fost zidit templul, Avraam a înţeles ca nimeni altul până atunci sau după el ce însemna durerea Tatălui ceresc sacrificându-L pe Fiul Său unul-născut, pentru ca oamenii să aibă viaţă.

„A zis îngerul: ‚Credeţi că Tatăl L-a dat pe Fiul Său mult iubit fără nicio luptă? Nu, nu.’ A fost o luptă chiar pentru Dumnezeul cerului, anume să-l lase pe omul vinovat să piară sau să-L dea pe scumpul Său Fiu să moară pentru ei. Îngerii erau aşa de interesaţi în mântuirea omului, încât s-a fi putut găsi printre ei unii care ar fi renunţat la slava lor şi şi-ar fi dat viaţa pentru omul pieritor. ‚Însă’, a zis îngerul care mă însoţea, ‚aceasta nu ar folosi la nimic.’ Călcarea de lege era atât de mare, încât viaţa unui înger nu ar plăti datoria. Nimic altceva decât moartea şi mijlocirea Fiului lui Dumnezeu nu ar plăti datoria şi nu l-ar salva pe omul pierdut din suferinţa şi mizeria lipsite de nădejde.” (Early Writings/Experienţe şi viziuni, pagina 127)

Avraam a dorit să vadă ziua Domnului Isus şi a văzut-o. Cum a văzut-o? Nu a înviat în primăvara anului 31 al erei creştine, ca să-L vadă pe Isus răstignit, aşa cum vor fi înviaţi în mod special şi efemer răstignitorii Domnului Isus ca să-L vadă la cea de a doua Sa venire. Avraam a văzut totuşi şi a înţeles răstignirea Lui, actul Său de sacrificiu suprem, când Isaac era pe cale de a fi sacrificat şi când berbecul a luat locul omului. Într-un fel, era o dublă reprezentare: Isaac Îl simboliza pe Fiul lui Dumnezeu, Înlocuitorul păcătoşilor pe cruce, dar şi berbecul îndeplinea aceeaşi funcţie, fiind sacrificat în locul omului, al lui Isaac.

Pag

e28

4

„Ziua Mea”, a lui Hristos, văzută de Avraam, a fost acea zi când trupul Lui atârna pe cruce ca jertfă pentru mântuirea păcătoşilor. A fost scopul suprem şi final pentru care Salvatorul a venit pe lume: „Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi” (Mat 20,28).

„Avraam dorise foarte mult să-L vadă pe Mântuitorul făgăduit. El a înălţat cea mai stăruitoare rugăciune ca, înainte de moarte, să-L poată privi pe Mesia. Şi el L-a văzut pe Hristos. O lumină supranaturală i-a fost dată şi el a recunoscut caracterul divin al lui Hristos. A văzut ziua Lui şi s-a bucurat. I-a fost dată o viziune a sacrificiului divin pentru păcat. Despre acest sacrificiu, el avea o ilustraţie chiar în experienţa lui. I-a fost dată porunca, ‚. . . ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe Isaac, pe care-l iubeşti . . . şi adu-l ardere de tot’ (Gen 22,2). Pe altarul de jertfă, el l-a aşezat pe fiul făgăduinţei, fiul în care erau concentrate nădejdile lui. Apoi, în timp ce aştepta lângă altar, cu cuţitul ridicat, ca să asculte de Dumnezeu, el a auzit un glas din cer zicând, ‚Să nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine’ (Gen 22,12).” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, paginile 468-469)

„Avraam a fost trecut prin această încercare teribilă, pentru ca să vadă ziua lui Hristos şi să-şi dea seama de marea iubire a lui Dumnezeu pentru lume, atât de mare încât, pentru a o ridica din ruina ei, El L-a dat pe singurul Lui Fiu la o moarte extrem de ruşinoasă.” (Ibid., pagina 469)

Avraam, prin intermediul experienţei de pe Muntele Moria, a văzut ziua lui Hristos, care urma a se desfăşura în realitate la aproape 2.000 de ani în viitor, şi s-a bucurat foarte mult. Ciudat, trist şi regretabil este faptul că iudeii care s-au aflat în preajma crucii de pe Golgota, deşi erau martori oculari ai sacrificiului enorm adus de Cer pentru salvarea păcătoşilor, nu au văzut ziua lui Hristos şi nu s-au bucurat de ea. Ce contrast tragic şi bizar!

„Avraam a învăţat de la Dumnezeu lecţia cea mai mare care a fost dată vreodată muritorilor. Rugăciunea lui, de a-L putea vedea pe Hristos înainte de a muri, a fost ascultată. El L-a văzut pe Hristos; a văzut tot ce pot vedea muritorii şi să trăiască. Făcând o predare totală, el a fost în stare să înţeleagă viziunea lui Hristos, care îi fusese dată. I s-a arătat că, dându-L pe singurul Lui Fiu, ca să-i mântuiască pe păcătoşi de la ruină veşnică, Dumnezeu făcea un sacrificiu mai mare şi mai minunat decât ar fi putut vreodată omul să facă.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 469)

Porunca lui Dumnezeu către Avraam, de a-l aduce pe Isaac ardere de tot, nu era o aprobare a practicii păgânilor de a-şi sacrifica fiii pentru zeii lor. De fapt, el a fost oprit înainte ca jertfa să fie adusă; a fost suficientă ascultarea totală dovedită de Avraam până în acel punct. Această experienţă a fost numai o modelare a jertfei mântuitoare de pe Golgota. Avraam a mers până lângă altar şi era gata să-şi sacrifice fiul la porunca lui

Pag

e28

5

Dumnezeu. Era o acţiune ireală, ca într-un vis sau o vedenie, aceasta însă fără a-i micşora cu nimic caracterul admirabil de loialitate nelimitată faţă de Dumnezeul căruia Îi slujea. Dumnezeu însă nu doar a fost gata să-Şi sacrifice Fiul – El chiar a făcut-o. Nimic mai puţin nu i-ar fi putut mântui pe oameni. Ilustraţia avea valoare intuitivă, jertfa propriu-zisă are valoare salvatoare.

(07) S-a bucurat

Aceasta era a doua bucurie, bucuria experienţei. Se spune despre Avraam că „a murit după o bătrâneţe fericită, înaintat în vârstă şi sătul de zile” (Gen 25,8). Nimeni altul în toată istoria pământului nu a trecut printr-o încercare atât de cutremurătoare cum a fost cazul cu Avraam. Aşteptase decenii ca să-l aibă pe fiul făgăduinţei, acum era acolo şi era matur, bucuria familiei, iar Dumnezeu i-a cerut să-l aducă ardere de tot. Nu era prea de tot?

Nu putem nici măcar să ne imaginăm chinul sufletesc pe care l-a îndurat Avraam, şi anume absolut singur; dar nu s-a dat înapoi. A fost impresionat în cel mai înalt grad chiar Dumnezeu (vezi Geneza 22,12). Dacă nu era oprit la timp, el aducea jertfa cerută. Cu durere, fără a înţelege cum şi de ce, dar pornise pe acel drum şi era gata să meargă până la capăt.

Dimensiunile sacrificiului cerut lui Avraam erau colosale şi faptul în sine părea de neconceput, contrazicând toate planurile lui Dumnezeu: „El, căruia i se spusese: ‚În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele!’” (Evr 11,18). Care era mângâierea lui Avraam şi ce l-a menţinut tare în împrejurarea aceea înspăimântătoare? Ni se arată în versetul 19: „Căci se gândea că Dumnezeu poate să învieze chiar şi din morţi şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi.” De aceea s-a exprimat Avraam aşa către slugi înainte de a ajunge la locul de jertfă: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul ne vom duce până colo să ne închinăm şi apoi ne vom întoarce la voi” (Gen 22,5). Ne vom întoarce, nu mă voi întoarce.

Era a doua oară când credinţa lui Avraam era greu încercată; prima dată a fost îndelunga aşteptare a apariţiei fiului făgăduit. Despre aceasta, Pavel zice: „Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: ‚Aşa va fi sămânţa ta.’ Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, I-a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţată că El ce făgăduieşte poate să şi împlinească” (Rom 4,18-21). Când i s-a cerut să-l jertfească pe Isaac, Avraam a nădăjduit din nou „împotriva oricărei nădejdi”.

În Evrei 11,17, se spune: „Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare; el, care primise făgăduinţele cu bucurie, l-a adus jertfă pe singurul lui fiu!” Interesant, aici ni se spune că l-a adus, nu doar că era dispus, că era gata, că era pe

Pag

e28

6

punctul de a-l aduce. Omul credinţei! Şi prietenul intim al lui Dumnezeu: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?” (Gen 18,17). „Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, prietenul Meu” (Isa 41,8).

„Astfel s-a împlinit Scriptura, care zice: ‚Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi i s-a socotit ca neprihănire’ şi el a fost numit ‚prietenul lui Dumnezeu’” (Iac 2,23). Iacov zice mai înainte: „Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când l-a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită” (versetele 21 şi 22).

„Fusese dificil chiar pentru îngeri să înţeleagă taina răscumpărării – să priceapă că trebuie să moară Comandantul cerului, Fiul lui Dumnezeu, pentru omul vinovat. Când i s-a poruncit lui Avraam să-şi sacrifice fiul, a fost trezit interesul tuturor fiinţelor cereşti. Cu deosebită atenţie, ei au urmărit fiecare pas în împlinirea acestei porunci. Când, la întrebarea lui Isaac, ‚Unde este mielul pentru arderea de tot?’, Avraam a dat răspunsul, ‚Dumnezeu Însuşi va oferi un miel’, şi, când mâna tatălui a fost oprită, când era pe cale de a-l junghia pe fiul său, şi berbecul pe care Dumnezeu îl pusese la dispoziţie a fost jertfit în locul lui Isaac, atunci a fost revărsată lumină asupra tainei răscumpărării şi chiar îngerii au înţeles mai clar minunata măsură pentru care Dumnezeu o luase pentru mântuirea omului (1 Petru 1,12).” (Patriarchs and Prophets/Patriarhi şi profeţi, pagina 155)

Bucuria lui Avraam a fost bucuria mântuirii prin Domnul Isus Hristos. Nu poate exista bucurie mai mare. Şi nimic nu trebuie vreodată să ia locul acelei bucurii. Ar fi o nebunie. A zis apostolul Pavel: „Dar toate lucrurile, care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să-L câştig pe Hristos” (Filip 3,7.8). Iar Petru declară: „. . . să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos, pe care voi Îl iubiţi, fără să-L fi văzut, credeţi în El, fără să-L vedeţi, şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită, pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre” (1 Pet 1,7-9).

„A văzut-o şi s-a bucurat”, „vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită” – acum, când nu vedem realităţile viitoare, când le privim prin credinţă; dar când le vom vedea cu ochii noştri trupeşti?

* * * *

Cântarea de deschidere, 362: „Tată, azi Te rugăm!”

Cântarea de închidere, 208: „Ştiu că sunt mântuit prin Tine!”

Pag

e28

7

„RODUL MUNCII SUFLETULUI LUI”

Cel mai mesianic pasaj profetic din literatura pre-creştină este capitolul al 53-lea din cartea lui Isaia. În cele 12 versete, sunt redate idei dumnezeieşti care fac imposibilă realizarea identităţii şi misiunii de Salvator al lumii în altcineva decât în Isus Hristos, Cel născut în Betleem în zilele împăratului roman Cezar August (vezi Luca 2,1) şi a împăratului local numit de imperiu în ţara lui Iuda, Irod cel Mare (vezi Matei 2,1). Pe drept cuvânt a zis apostolul Petru în Sinedriu: „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi” (Fapte 4,12).

Capitolul 53 din Isaia începe cu două întrebări: „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?” (Versetul 1). Când a apărut pe lume Mântuitorul, oamenii îşi formaseră deja o reprezentare despre Mesia, care era cu totul străină de ceea ce programase Dumnezeu în planul de mântuire şi vestise prin prooroci. De aceea au fost ei şocaţi – realitatea nu se potrivea cu închipuirea. Mai mult decât atât, împlinirea făgăduinţelor a surprins poporul ales, care nu înţelegea ce vrea de fapt Dumnezeu şi nu a putut concepe ca Mesia să fie chiar Dumnezeu manifestat în trup. Sfida totalmente monoteismul aşa cum greşit îl înţelegeau ei.

Dar, tot prin profetul Isaia, Dumnezeu spusese: „‚Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele’, zice Domnul. ‚Ci, cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre’” (Isa 55,8.9).

Sigur că au fost şi oameni, puţini la număr, care au crezut „în ceea ce ni se vestise” şi care „au cunoscut braţul Domnului”. Pentru ei, venirea lui Mesia era fapt real, conform Scripturilor, şi motiv de nelimitată bucurie: gândiţi-vă la păstori, la magi, la Simeon, la Ana şi la alţii.

Capitolul super-mesianic continuă prin descrierea dispreţului cu care Trimisul cerului a fost întâmpinat de mulţi (versetele 2 şi 3), a suferinţelor pe care le-a îndurat pentru păcatele noastre şi a răbdării cu care a suportat toate torturile la care a fost supus (4-7). El a fost „şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele” oamenilor (8). Deşi „nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui” (9), El a fost „zdrobit prin suferinţă”, Şi-a dat „viaţa ca jertfă pentru păcat” (10) şi a fost pus în mormânt (9).

Versetele 10-12 întrevăd învierea Sa, chiar dacă acest cuvânt nu este folosit deloc. Toate cele nouă propoziţii extrase din acest pasaj implică reluarea vieţii după jertfire, adică „după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat”, mai ales propoziţia: „va trăi multe zile”, aşa cum a zis El în Apocalipsa 1,18: „Cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor.”

Iată acum toate aceste nouă preziceri:

Pag

e28

8

(01) va vedea o sămânţă de urmaşi; (02) va trăi multe zile; (03) lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui; (04) va vedea rodul muncii sufletului Lui; (05) Se va înviora; (06) va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu; (07) va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor; (08) Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari; (09) va împărţi prada cu cei puternici.

Toate aceste declaraţii sunt formulate la timpul viitor, „după” ce a avut loc sacrificiul Său mântuitor. Ultima parte a ultimului verset arată din nou motivele acestor nouă împliniri: (01) pentru că S-a dat pe Sine Însuşi la moarte; (02) (pentru că) a fost pus în numărul celor fărădelege; (03) pentru că a purtat păcatele multora; (04) (pentru că) S-a rugat pentru cei vinovaţi.

Aceste patru acţiuni salvatoare, întreprinse sau acceptate de Fiul lui Dumnezeu, au condus la consecinţele binecuvântate desfăşurate anterior. Să se observe însă că, în cele nouă puncte, avem de a face atât cu răsplătiri, cât şi cu lucrări posterioare morţii Sale pe cruce. Iată lucrările care rămâneau de făcut, pentru că planul şi lucrarea de mântuire nu se termină la Golgota: (01) lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui; (02) va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu; (03) va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.

Dacă respectăm ordinea afirmaţiilor din pasajul acesta, constatăm că, „după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat” (versetul 10), Hristos va mai avea activităţi, toate acestea înscriindu-se în slujba Sa de Mare Preot în sanctuarul ceresc (vezi Evrei 8,1-2). Este vorba de mijlocirea Sa în favoarea păcătoşilor căiţi (1 Tim 2,5); aceasta este „lucrarea Domnului”, care „va propăşi în mâinile Lui”. Îi „va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu” – această stare este neprihănirea urzită de El prin moartea Sa, deci, Hristos oferă, tuturor păcătoşilor care Îl acceptă, îndreptăţirea Sa (vezi Romani 5,1), haina care este lucrată în războiul ceresc şi care constituie singura uniformă cu care se poate intra în odaia de nuntă a cerului (vezi Matei 22,11.12).

Că „va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor” este, de asemenea, o parte din activitatea Sa din cer; a făcut lucrul acesta în general când Şi-a dat viaţa pe cruce, o face în mod individual când mijloceşte pentru oameni: „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să

Pag

e28

9

mijlocească pentru ei” (Evr 7,25). Cei care „se apropie de Dumnezeu prin El”, adică „de scaunul harului” (Evr 4,16), beneficiază de primire şi iertare. Mijlocitorul ia asupra Lui vinovăţia lor şi le garantează acoperire în faţa Tatălui: „Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea” (Ps 32,1.2).

„Abia se apropie copilul lui Dumnezeu de scaunul harului, şi el devine clientul marelui Avocat. La prima lui exprimare a regretului şi a apelului pentru iertare, Hristos adoptă cazul lui şi-l face al Său Însuşi, prezentând implorarea înaintea Tatălui ca fiind propria Sa cerere.” (Testimonies for the Church/Mărturii pentru comunitate, volumul 6, pagina 364)

Să observăm în capitolul 53 din Isaia opoziţia formală dintre trecut şi viitor – majoritatea aspectelor privitoare la suferinţele Mântuitorului sunt exprimate prin verbe la timpul trecut: „era aşa de dispreţuit”, „noi nu L-am băgat în seamă”, „El suferinţele noastre le-a purtat”, „durerile noastre le-a luat asupra Lui”, „El era străpuns pentru păcatele noastre”, „n-a deschis gura deloc”, „groapa Lui a fost pusă între cei răi”, „Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă” etc. Toate acestea, ca şi când faptele ar fi avut deja loc, deşi profetul scria cu 700 de ani înainte de evenimentele descrise. Absolută siguranţă, previziune profetică perfectă. Aşa a fost. Apoi vin verbele la timpul viitor, adică viitor pentru Isaia şi viitor pentru contemporanii Mântuitorului.

Trei din cele nouă puncte extrase din Isaia 53,10-12 trebuie să reţină acum atenţia noastră maximă: (01) va vedea o sămânţă de urmaşi; (04) va vedea rodul muncii sufletului Lui; (05) Se va înviora.

E absolut clar că, după învierea şi înălţarea Sa la cer, Hristos a urmărit cu satisfacţie, de-a lungul a aproape două milenii, convertirea păcătoşilor şi va avea această bucurie şi după revenirea Sa, în vecii vecilor. Dar lucrul acesta era adevărat şi înainte de moarte şi înviere. Ce L-a susţinut pe El în toiul suferinţelor indescriptibile, fizice şi psihice, de la arestarea în Grădina Ghetsimani şi până când a zis „S-a isprăvit” şi Şi-a dat duhul? El nu a privit numai împrejur, căci realitatea vizibilă nu I-ar fi oferit nicio mângâiere. Apostolul Pavel a zis mai târziu: „. . . pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere” (2 Cor 5,7); de asemenea: „Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice” (2 Cor 4,18).

Aceste texte le-ar fi putut zice Hristos când suferea pe cruce, dar îmbunătăţite şi adaptate împrejurării: „Eu nu mă uit la cele văzute, care sunt (da, trecătoare, dar mai mult) descurajatoare, ci Mă uit la lucrurile care nu se văd şi care sunt veşnice. De fapt, le văd: văd rodul muncii sufletului Meu şi această viziune Mă înviorează, Mă mângâie,

Pag

e29

0

Îmi dă putere să suport aceste atrocităţi. Eu văd ‚o sămânţă de urmaşi’, colosală, salvată prin sângele pe care l-am pierdut aici, pe Dealul Căpăţânii; acest viitor minunat Îmi dă putere, Îmi dă curaj, Mă înviorează.”

„El (Hristos) S-ar fi putut duce la căminurile plăcute ale lumilor necăzute, la atmosfera curată, unde necredincioşia şi rebeliunea nu pătrunseseră niciodată; şi, acolo, El ar fi fost primit cu aclamaţii de laudă şi iubire. Însă o lume căzută avea nevoie de Răscumpărătorul.” (Review and Herald, 15 februarie 1898, citat în Seventh-day Adventist Bible Commentary/Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, volumul 5, pagina 1088)

Zice apostolul Ioan: „După aceea, m-am uitat şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini, şi strigau cu glas tare şi ziceau: ‚Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!’” (Apoc 7,9.10). La întrebarea unuia din cei douăzeci şi patru de bătrâni, anume cine sunt aceia „îmbrăcaţi în haine albe”, Ioan a răspuns: „Doamne, tu ştii!” Şi explicaţia a fost, în continuare: „Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului” (versetele 13 şi 14). Isus a văzut cu anticipare gloata aceea şi această scenă I-a dat putere în orele îngrozitoare ale suferinţelor Sale.

„Ce L-a susţinut pe Fiul lui Dumnezeu în cursul vieţii Sale de trudă şi sacrificiu? El a văzut rezultatele muncii sufletului Său şi a fost satisfăcut. Privind în eternitate, El a contemplat fericirea acelora care prin umilirea Sa primiseră iertare şi viaţă veşnică. Urechea Sa a prins strigătul celor răscumpăraţi. El i-a auzit pe cei răscumpăraţi cântând cântarea lui Moise şi a Mielului.” (The Acts of the Apostles/Faptele apostolilor, pagina 601)

Evanghelistul Ioan, referindu-se la ultima masă pascală ţinută de Isus cu ucenicii Săi, zice: „Înainte de praznicul Paştelor, Isus, ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl şi, fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt” (Ioan 13,1).

Hristos a dus lupta până la biruinţa deplină asupra vrăjmaşului, aşa cum ne arată Spiritul Profetic: „Întorcându-Se, Isus a căutat din nou locul Său retras şi a căzut cu faţa la pământ, copleşit de oroarea unui întuneric des. Natura omenească a Fiului lui Dumnezeu tremura în acel ceas al încercării. Acum, El nu Se ruga pentru ucenicii Săi, pentru ca să nu se piardă credinţa lor, ci pentru propriul Său suflet ispitit, agonizat. Momentul teribil sosise – acel moment care urma să decidă viitorul lumii. Soarta omenirii tremura în balanţă.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 690)

Pag

e29

1

„Chiar şi acum, Hristos ar fi putut să refuze a bea paharul cuvenit omului vinovat. Încă nu era prea târziu. El ar fi putut să-Şi şteargă sudoarea însângerată de pe frunte şi să-l lase pe om să piară în nelegiuirea lui. Ar fi putut zice: ‚Călcătorul legii să-şi primească pedeapsa pentru păcatul lui şi Eu Mă voi întoarce la Tatăl Meu.’ Oare va bea Fiul lui Dumnezeu paharul amar al umilirii şi agoniei? Oare va suferi Cel nevinovat consecinţele blestemului păcatului, pentru a-l salva pe cel vinovat? Cuvintele cad tremurând de pe buzele palide ale lui Isus: ‚O, Tatăl Meu, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!’” (Ibid.)

„De trei ori a rostit El rugăciunea aceea. De trei ori natura omenească s-a dat înapoi de la sacrificiul final, suprem. Însă acum istoria neamului omenesc se perindă prin faţa Răscumpărătorului lumii. El vede că, lăsaţi în voia soartei, călcătorii legii trebuie să piară. El vede neputinţa omului. Vede puterea păcatului. Vaiurile şi plânsetele unei lumii sortite pieirii se înalţă înaintea Lui. Priveşte soarta ei ameninţătoare şi hotărârea Sa este luată. Îl va mântui pe om oricât L-ar costa. El acceptă botezul Său de sânge, pentru ca, prin El, milioane de fiinţe pieritoare să poată obţine viaţa veşnică. El a părăsit curţile cerului, unde totul este curăţie, fericire şi slavă, pentru a salva unica oaie pierdută, singura lume care a căzut prin călcarea legii. Şi nu Se va da înapoi de la misiunea Sa. Va deveni jertfa de ispăşire a unei lumi care a voit să păcătuiască. Rugăciunea Sa expiră acum numai supunere: ‚Dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!’” (Ibid., paginile 690-693)

Îmi permit să cred şi altceva. Acela care ne-a învăţat să ne iubim vrăjmaşii i-a iubit El Însuşi în mod nelimitat şi a făcut-o chiar când aceştia Îl torturau. Aşa S-a rugat: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23,34). Ca şi Avraam, care este prezentat ca „nădăjduind împotriva oricărei nădejdi” (vezi Romani 4,18), şi Isus dorea convertirea ucigaşilor Săi şi i-ar fi primit cu toată dragostea, dacă aceştia s-ar fi pocăit, aşa cum a făcut-o unul din cei doi tâlhari – pentru că „dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate . . . acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul” (1 Cor 13,4-7). El continua să spere şi acolo unde, în aparenţă, nu mai era nimic de sperat. Nu ştim dacă vreunul din ei s-a întors la Dumnezeu; poate că da, poate că nu.

Mântuire împotriva voinţei oamenilor în cauză nu există. Cei care au stăruit în răutate şi împietrire Îl vor vedea venind pe nori şi se vor îngrozi (vezi Apocalipsa 1,7). Dar uşa era deschisă şi Mântuitorul îi dorea cu înfocare pentru Sine, ca să Se bucure de ei şi cu ei în împărăţia Sa în vecii vecilor.

Evanghelistul Matei ne spune că „Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul. Şi, îndată, perdeaua dinlăuntrul templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat. Ei au ieşit din morminte după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora” (Mat 27,50-53).

Pag

e29

2

„Când a înviat, Hristos a adus afară din morminte o mulţime de captivi. Cutremurul de la moartea Sa le deschisese mormintele şi, când El a înviat, ei au venit afară cu El. Ei erau aceia care fuseseră conlucrători cu Dumnezeu şi care, cu preţul vieţii lor, dăduseră mărturie despre adevăr. Acum, ei urmau a fi martori pentru Cel ce îi înviase din morţi. În cursul lucrării Sale, Isus înviase morţi. El îl înviase pe fiul văduvei din Nain, pe fiica fruntaşului şi pe Lazăr. Aceştia nu erau însă îmbrăcaţi în nemurire. După ce au fost înviaţi, ei erau încă supuşi morţii. Însă aceia care au ieşit din morminte la învierea lui Hristos au fost înviaţi pentru viaţă veşnică. Ei s-au înălţat împreună cu El, ca trofee ale biruinţei Sale asupra morţii şi a mormântului. Aceştia, a zis Hristos, nu mai sunt captivi ai lui Satana; Eu i-am răscumpărat. I-am adus afară din morminte ca prime roade ale puterii Mele, ca să fie cu Mine unde sunt Eu, ca niciodată să nu mai vadă moartea sau să aibă parte de suferinţă.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 786)

Apostolul Pavel a declarat: „De aceea, este zis: ‚S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor.’ Şi acest ‚S-a suit’ ce înseamnă decât că înainte Se pogorâse în părţile mai de jos ale pământului? Cel ce S-a pogorât este acelaşi cu Cel ce S-a suit mai pe sus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile” (Efes 4,8-10).

„Tot cerul aştepta să-I zică bun venit Mântuitorului în curţile cereşti. În timp ce Se înălţa, El înainta şi mulţimea de captivi eliberaţi la învierea Lui Îl urma. Oastea cerească, cu strigăte şi aclamaţii de laudă şi cântare cerească, însoţea cortegiul voios.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 833)

Satisfacţia simţită de Hristos în timp ce privea departe spre sufletele salvate prin moartea Sa poate deveni şi satisfacţia noastră: „Aceia care trăiesc cum a trăit Isus, care sunt răbdători, buni, amabili, blânzi şi smeriţi cu inima, aceia care trag la jug împreună cu Hristos şi poartă poverile Lui, care tânjesc după suflete aşa cum am tânjit El după ele, aceştia vor intra în bucuria Domnului lor. Împreună cu Hristos, ei vor vedea munca sufletului Lui şi vor fi mulţumiţi. Cerul va triumfa, pentru că locurile goale produse în cer prin căderea lui Satana şi a îngerilor lui vor fi umplute de răscumpăraţii Domnului.” (Review and Herald, 29 mai 1900, citat în Seventh-day Adventist Bible Commentary/ Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, volumul 7, pagina 949)

„Putem avea o viziune a viitorului, fericirea cerului. În Biblie, sunt descoperite viziuni ale gloriei viitoare, scene pictate de mâna lui Dumnezeu, şi acestea sunt scumpe pentru biserica Sa. Prin credinţă, noi putem sta pe pragul cetăţii eterne şi putem auzi îndurătorul bun venit rostit către aceia care în această viaţă conlucrează cu Hristos, considerând o cinste să sufere pentru El.” (The Acts of the Apostles/Faptele apostolilor, pagina 601)

„În văd adesea şi-l admir / Pe-urmaşul lui Isus Hristos, / Sorbind al lacrimii potir / Cu paşi trudiţi, pe drum spinos. / ‚De unde ai primit puteri / Să-nfrunţi atâtea mari dureri?’ / Iar el mi-a spus: ‚Nădejdea mea-i / Hristos şi biruinţa Sa!’ // Îl văd în luptă, deseori, / O

Pag

e29

3

sabie purtând şi scut, / Ah, simt cum rănile îl dor, / Dar văd că nu se dă bătut! / ‚De unde ai aşa curaj, / Să speri, să lupţi, să nu te laşi?’ / Iar el mi-a spus: ‚Nădejdea mea-i / Hristos şi biruinţa Sa!’ // Suntem cu toţii peregrini / Prin valea negrelor dureri; / Deşi îngustă şi cu spini, / Cărarea duce sus, la cer! / La Tine, Doamne, am găsit / Putere până la sfârşit! / Păstrează-n noi nădejdea Ta, / S-avem putere a lupta!” (Cântarea numărul 276, din Imnuri creştine, Bucureşti, 2006)

* * * *

Cântarea de deschidere, 77: „Iubit-ai, Doamne, întreaga omenire!”

Cântarea de închidere, 269: „Iubit Isuse-al meu!”

Pag

e29

4

„UNSUL VA FI STÂRPIT ŞI NU VA AVEA NIMIC”

Putem distinge trei veniri ale Fiului lui Dumnezeu la planeta Pământ: (01) prima venire, în umilinţă, prin întrupare, profetizată masiv în Vechiul Testament; (02) a doua venire, în slavă, pe care o aşteptăm şi care este iminentă; (03) a treia venire, la sfârşitul mileniului, cu toţi îngerii, cu toţi mântuiţii, cu cetatea sfântă, capitala universului mutându-se aici pe Pământ.

Între prima Sa venire şi cea de a doua se scurg peste 2.000 de ani; de la a doua până la a treia – exact 1.000 de ani (vezi Apocalipsa 20,3-8).

Propriu-zis, putem vorbi de patru veniri ale Sale spre această planetă: (01) în urmă cu peste şase mii de ani, ca să o creeze; (02) în urmă cu peste 2.000 de ani, când Cuvântul S-a făcut trup, ca să o răscumpere; (03) în curând, la o dată neanunţată, ca să o golească de credincioşi, luîndu-i în ceruri şi lăsând-o pustie; (04) la sfârşitul mileniului, ca să o recreeze şi să o populeze pentru veci cu poporul Său răscumpărat.

Sau putem să vorbim de multe veniri ale Fiului lui Dumnezeu pe planeta noastră, aşa cum sunt raportate în Biblie: (01) la creaţiune (vezi Geneza 1-2); (02) după ce Adam şi Eva au păcătuit (vezi Geneza 3,8-19); (03) împreună cu doi îngeri, în vizită la Avraam, înainte de distrugerea cetăţilor din câmpie (vezi Geneza 18,1-33); (04) când S-a luptat cu Iacov într-o noapte (vezi Geneza 32,24-29); (05) la muntele lui Dumnezeu, Horeb, când i S-a arătat lui Moise într-un rug arzând, care nu se mistuia (vezi Exodul 3,1-22); (06) pe Muntele Sinai, ca să rostească în faţa poporului Israel Cele Zece Porunci şi să i le dea lui Moise scrise pe două table de piatră (Exod 20,1-17; 31,18; 34,1.28); (07) lângă Ierihon, după ce poporul Israel a trecut Iordanul, când i S-a arătat lui Iosua, recomandându-Se ca fiind „Căpetenia oştirii Domnului” (Ios 5,13-15); (08) în multe alte împrejurări de-a lungul istoriei lui Israel, numit „Îngerul lui Dumnezeu” sau cu alte expresii (de exemplu, în Exodul 14,19).

Să ne limităm acum la cele trei clasice veniri ale Fiului lui Dumnezeu la planeta Pământ. Noi aşteptăm acum cea de a doua Sa venire. Există multe texte în Sfânta Scriptură care vorbesc despre cea de a doua venire a lui Hristos, circa 1.500 în toată Biblia sau un verset din fiecare 25 de versete în Noul Testament, însă numai unul numeşte evenimentul chiar „a doua venire” şi anume Evrei 9,28: „. . . tot aşa, Hristos, după ce S-a

Pag

e29

5

adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.” Se va arăta a doua oară.

Prima dată, El a venit singur, Cuvântul S-a făcut trup (conform cu Ioan 1,1.2.14). Trăind aici în trup omenesc, El a trecut prin suferinţe, fără a putea fi ajutat de vreo fiinţă omenească, deşi celelalte două Persoane ale Dumnezeirii Îl asistau în permenenţă şi îngeri erau uneori trimişi în ajutorul Lui, de exemplu după ispitirea din pustie (vezi Marcu 1,13) şi în Grădina Ghetsimani (vezi Luca 22,43).

La cea de a doua Sa venire, Hristos va fi însoţit de toţi sfinţii îngeri, potrivit cu textul din Matei 25,31. Venirea Sa va fi vizibilă, audibilă, glorioasă; El nu va atinge pământul, ci va rămâne în văzduh, unde Îl vor întâlni credincioşii înviaţi şi cei transformaţi, pentru a fi luaţi la cer şi a nu se mai despărţi de Domnul niciodată (vezi 1 Tesaloniceni 4,16-18).

A treia venire va fi pentru totdeauna, reprezentând o schimbare fundamentală şi fără precedent în organizarea universului. Atunci, Domnul nu va mai rămâne în văzduh, ci va veni cu cetatea sfântă, Ierusalimul ceresc, în care vor fi toţi îngerii şi toţi mântuiţii. Pentru instalarea noului Ierusalim, Muntele Măslinilor va fi transformat în şes: „Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit; Muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus, şi se va face o vale foarte mare; jumătate din munte se va trage înapoi spre miazănoapte, iar jumătate spre miazăzi” (Zah 14,4).

Apostolul Ioan a văzut sosirea cetăţii sfinte pe pământ: „Şi eu am văzut, coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: ‚Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor’” (Apoc 21,2.3).

Când Fiul lui Dumnezeu, întrupat ca Fiu al omului, a locuit pe pământ, oamenii făceau confuzie între prima şi cea de a doua venire a lui Mesia. Acum, majoritatea celor ce îşi zic creştini fac confuzie între cea de a doua şi cea de a treia venire a Mântuitorului. Nici profeţii Vechiului Testament nu făceau o clară distincţie între prima venire şi celelalte, pentru că era prematur pentru ei să cunoască această distincţie. Pentru această diferenţiere e nevoie de o anumită cercetare, imposibil de făcut în timpul acela, dar care este absolut posibilă în prezent.

În Daniel 8,14, sunt redate cuvintele unui sfânt, care a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi, sfântul locaş va fi curăţit.” Viziunea l-a obosit pe profet, de aceea a fost întreruptă. El a rămas confuz cu privire la acea perioadă profetică, cea mai lungă din toată Biblia, de aceea, îngerul Gabriel a revenit cu explicaţii suplimentare, când Daniel s-a refăcut din starea de neputinţă experimentată prima dată. El a zis către profet: „Ia aminte dar la cuvântul acesta şi înţelege vedenia!” (Dan 9,23). Vedenia. Era

Pag

e29

6

vorba despre o vedenie cunoscută, dar încă neînţeleasă, nu putea fi alta decât cea din capitolul precedent, în special perioada profetică cea lungă. Acolo ni se dă sfârşitul, dar nu începutul ei, de aceea, avem nevoie de continuarea explicaţiei, care se face în capitolul 9 din Daniel.

Îngerul a continuat: „Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi a proorociei şi până la ungerea Sfântului sfinţilor. Să ştii dar şi să înţelegi că, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi, timp de şasezeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou şi anume în vremuri de strâmtorare. După aceste şasezeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit şi nu va avea nimic. . . . El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar, la jumătatea săptămânii, va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare” (Dan 9,24-27).

În Numeri 14,34, Dumnezeu vorbeşte despre 40 de ani pentru patruzeci de zile, „adică un an de fiecare zi”, iar în Ezechiel 4,6, despre „câte o zi pentru fiecare an”. Deci, un an corespunde unei zile, în sens profetic. Dacă această formulă e aplicată la perioadele profetice, rezultatele sunt formidabile şi corespund perfect cu realitatea istorică.

Ierusalimul a fost distrus de babilonieni în timpul împăratului Nebucadneţar, în anul 586 înainte de Hristos. Au trecut 70 de ani de robie, apoi împăraţii persani Cir şi Dariu au dat decrete pentru rezidirea templului. Decretul pentru rezidirea Ierusalimului şi restabilirea naţiunii iudaice, aşa cum se arată în Ezra 7,1-28, a fost dat de împăratul persan Artaxerxe Longimanus, în anul 457 înainte de Hristos. Acesta este punctul de plecare pentru două perioade profetice: (01) cea din Daniel 8,14, despre 2.300 de seri şi dimineţi, adică zile profetice, ani istorici; (02) cea din Daniel 9,24-27, de şaptezeci de săptămâni profetice, adică 70 x 7 = 490 de zile profetice sau ani calendaristici.

Îngerul Gabriel, la a doua viziune, a zis: „Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău” (Dan 9,24). Hotărâte înseamnă „tăiate”, „decupate”, „rezervate”. Poporul lui Daniel era poporul evreu, astfel că se vorbeşte despre o perioadă de şaptezeci de săptămâni profetice, adică 70 x 7 = 490 de zile profetice sau ani calendaristici, reprezentând un timp special pentru poporul lui Daniel. Cum perioada din Daniel 8,14 era mai lungă, de 2.300 de zile profetice sau ani calendaristici, perioada mai mică se tăia din ea. Această rezervare se prezintă astfel:

2.300 – 490 = 1.810

Perioada de 490 de ani era alcătuită din trei segmente:

Pag

e29

7

(01) şapte săptămâni, timpul de reconstruire a Ierusalimului; (02) şasezeci şi două de săptămâni, timpul rămas până la Mesia, în total şasezeci şi nouă de săptămâni sau 483 de ani; (03) o săptămână, şapte zile profetice sau ani calendaristici, adică săptămâna a şaptezecea, după terminarea celor 69 de săptămâni.

Iată această cronologie simplificată: 457 în. Hr. 27 d. Hr. 34 d. Hr. 1.844 d. Hr. decretul botezul lui uciderea lui Ştefan începutul judecăţii Isus

483 de ani 7 ani 1.810 ani

Şasezeci şi nouă de săptămâni, adică 483 de ani, au trecut de la darea poruncii pentru rezidirea Ierusalimului, adică din toamna anului 457 înainte de Hristos, până la Unsul (Mesia). Atunci, Isus a fost botezat şi uns cu Duhul Sfânt (vezi Matei 3,16.17; Fapte 10,38); era toamna anului 27 d. Hr., care corespundea cu anul al 15-lea al domniei lui Tiberiu Cezar (vezi Luca 3,1).

La botezul Domnului Isus, s-au încheiat 69 de săptămâni profetice şi începea cea de a şaptezecea, adică ultima perioadă de 7 ani din cei 490. A început, deci, în toamna anului 27 d. Hr. şi s-a încheiat în toamna anului 34 d. Hr., când Sinedriul a respins evanghelia propovăduită de Ştefan şi l-au ucis cu pietre. Aşa s-au încheiat cei 490 de ani, timp de probă pentru poporul iudeu, tăiat din cei 2.300 de ani. Restul de 1.810 ani ne duc până în toamna anului 1.844, când a început curăţirea sanctuarului ceresc (Dan 8,14) sau judecata casei lui Dumnezeu (1 Pet 4,17; Apoc 14,6.7).

Profeţia din Daniel 9,26.27, rostită de îngerul Gabriel către profet, se referea la săptămâna a şaptezecea, din toamna anului 27 după Hristos, până în toamna anului 34 după Hristos. „La jumătatea săptămânii, va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare” (versetul 27). Ştim că, atunci când Mântuitorul Şi-a dat duhul, ceva s-a întâmplat în templul din Ierusalim: „Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul. Şi, îndată, perdeaua dinlăuntrul templului s-a rupt în două, de sus până jos” (Mat 27,50.51). Era primăvara anului 31 d. Hr., exact la jumătatea distanţei dintre toamna anului 27 d. Hr. şi toamna anului 34 d. Hr.! Formidabil!

Despre aceasta, Spiritul Profetic zice: „Când strigătul cel tare, ‚S-a isprăvit’, a venit de pe buzele lui Hristos, preoţii oficiau în templu. Era ora jertfei de seară. Mielul reprezentându-L pe Hristos fusese adus ca să fie junghiat. Îmbrăcat în veşmântul lui semnificativ şi frumos, preotul stătea cu cuţitul ridicat, aşa cum a făcut Avraam când era pe cale să-l junghie pe fiul său. Poporul privea cu un interes deosebit. Dar pământul se clatină, se cutremură, pentru că Domnul Însuşi Se apropie. Cu un zgomot puternic,

Pag

e29

8

perdeaua dinlăuntrul templului este sfâşiată de sus până jos de o mână nevăzută, deschizând brusc pentru privirile mulţimii un loc cândva umplut cu prezenţa lui Dumnezeu. În acest loc se aflase Şechina. Aici, Dumnezeu Îşi manifestase slava deasupra capacului ispăşirii.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, paginile 756-757)

„Totul este spaimă şi confuzie. Preotul este gata să junghie victima; dar cuţitul îi cade din mâna tremurândă şi mielul scapă. Tipul a întâlnit antitipul în moartea Fiului lui Dumnezeu. Marea jertfă a fost adusă.” (Ibid., pagina 757)

„După aceste şasezeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit şi nu va avea nimic.” Această afirmaţie este extrasă din Daniel 9,26, fiind rostită de îngerul Gabriel către profetul Daniel. Textul vrea să spună: după şasezeci şi două de săptămâni, plus 7 dinainte, adică 69 sau în total 483 de ani, de la 457 în. Hr. până la 27 d. Hr., deci după anul acela, „Unsul va fi stârpit şi nu va avea nimic.”

În limba engleză, traducerea New King James Version, ideea este redată astfel: „Messiah shall be cut off, but not for Himself.” Înseamnă, literal: „Mesia (sau Unsul) va fi stârpit (ucis), dar nu pentru Sine.” În limba ebraică, limba originală a Vechiului Testament, formularea este exact aşa cum a fost redată în această versiune engleză. Am putea însă valorifica ambele versiuni: (01) „Unsul va fi stârpit şi nu va avea nimic”, pentru că va învia, deci nu va pieri; aşa a zis apostolul Petru: „Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea” (Fapte 2,24). (02) „Unsul va fi stârpit, dar nu pentru Sine”, şi aceasta va fi direcţia în care ne vom mişca în continuare în cursul acestei teme.

Prepoziţia „pentru”, folosită aici, poate exprima o cauză, dar şi un scop: (01) Cauză: Pentru ce a murit Hristos, din ce cauză sau din vina cui? Nu din vina Sa, pentru că El nu a făcut păcat, aşa cum vom vedea mai departe. (02) Scop: Pentru ce a murit El, pentru care scop? Ca să-i mântuiască pe păcătoşi.

„A purtat păcatele multora” (Isa 53,12) – pentru aceasta venise în lume; Fiul lui Dumnezeu „a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19,10). Numai păcatele altora, pentru că El nu a păcătuit niciodată. Iată probe biblice care susţin această afirmaţie: „El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug” (1 Pet 2,22). „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Cor 5,21). „Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit, ca şi noi, dar fără păcat”

Pag

e29

9

(Evr 4,15). De aceea a avut El curajul să întrebe în public: „Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat?” (Ioan 8,46)

Tâlharul pocăit l-a înfruntat pe celălalt tâlhar, pentru cuvintele hulitoare rostite împotriva lui Hristos: „Pentru noi, este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar omul acesta n-a făcut niciun rău” (Luca 23,41). Guvernatorii necredincioşi, Pilat şi Irod, au declarat nevinovăţia Mântuitorului: „Mi-aţi adus înainte pe omul acesta, ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Şi iată că, după ce L-am cercetat cu de-a măruntul, înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-L pârâţi. Nici Irod nu I-a găsit nicio vină, căci ni L-a trimis înapoi; şi iată că omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte” (Luca 23,14.15).

„Unsul va fi stârpit, dar nu pentru Sine.” Fiul lui Dumnezeu nu a avut nevoie de întrupare; El a existat din veşnicie, fiind Dumnezeu atotputernic, atotştiutor şi omniprezent, ca şi Tatăl şi ca Duhul Sfânt. Întruparea Sa a fost necesară pentru oameni. Aşa s-a şi scris prin profet: „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii” (Isa 9,6). Ni S-a născut, ni S-a dat. El a trecut prin procesul întrupării ca să ne poată mântui: „Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să-l nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să-i izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor” (Evr 2,14.15).

Ideea din Isaia a fost exprimată de un înger către păstori astfel: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul” (Luca 2,10.11). Vi S-a născut. Isus S-a născut pentru noi, oamenii. Îngerii nu aveau nevoie de acea întrupare: „Căci, negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam. Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Şi, prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi” (Evr 2,16-18).

În 2 Corinteni 8,9, apostolul Pavel face mişcătoarea declaraţie: „Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.” Fiul lui Dumnezeu era bogat, El crease întregul univers şi Îi aparţinea, dar a lăsat toate acele bogăţii şi a venit pe pământ, sărac, fără adăpost. Bogatul S-a făcut sărac, nu pentru Sine, ci pentru noi, pentru ca, prin sărăcia Lui, noi să ne îmbogăţim. Aici pe pământ, El nu poseda nimic: bani, casă, pământuri, animale, absolut nimic. După părăsirea casei părinteşti şi începerea lucrării Sale publice, Isus dormea pe unde putea şi Se hrănea din bunăvoinţa oamenilor. Mergea pe jos, pentru că nu avea un animal de transport; când a intrat în Ierusalim, a împrumutat un măgar (vezi Matei 21,1-9). Nu avea decât hainele de pe El, dar şi pe acelea I le-au luat ostaşii (vezi Ioan 19,23.24).

Pag

e30

0

Iată cât de simplu, clar şi impresionant a scris poetul despre sărăcia Mântuitorului: „Ca om sărac, / mereu pribeag, / Veni la noi Domnul din mărire. / De ce-a lăsat / tronul bogat / Şi S-a născut în înjosire? / Da, ne-a iubit Isus nesfârşit / Şi, pentru noi, El S-a jertfit. / O, cât ne-a iubit! // A fost copil, / blând şi umil, / Cunoaşte bine copilăria. / Ne va-ngriji, / de-L vom iubi, / Glasu-I domol dă mântuirea. / Da, ne-a iubit Isus nesfârşit / Şi, pentru noi, El S-a jertfit. / O, cât ne-a iubit! // Ce minunat, / răscumpărat, / Eu, tu şi el, prin al Lui scump sânge. / Chiar vinovaţi, / vom fi spălaţi, / De ce e rău El ne va şterge. / Da, ne-a iubit Isus nesfârşit / Şi, pentru noi, El S-a jertfit. / O, cât ne-a iubit!” (Cântarea numărul 83, din Flori de lăcrămioare, anexă la Imnuri creştine, Bucureşti, ediţie veche)

Când ucenicii manifestau un spirit necreştinesc, luptând pentru întâietate, Hristos le-a arătat că aceasta este mentalitatea păgânilor, dar între ei nu trebuie să fie aşa, ci ei să slujească unul altuia; apoi a arătat scopul venirii Sale: „Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20,25-28; citat este versetul 28). „Căci care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu, totuşi, sunt în mijlocul vostru ca Cel ce slujeşte la masă” (Luca 22,27).

În marele capitol mesianic al profetului Isaia, citim despre Hristos că „S-a dat pe Sine Însuşi la moarte”, că „a purtat păcatele multora” şi că „S-a rugat pentru cei vinovaţi” (Isa 53,12). Era parte din principiile planului de mântuire ca Răscumpărătorul divin-uman să nu folosească niciodată puterea Sa dumnezeiască pentru a Se ajuta pe Sine. Aici consta pericolul primei ispite în pustie, de fapt un dublu pericol, când diavolul I-a cerut: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini” (Mat 4,3). Făcând o minune pentru Sine, Isus ar fi ruinat planul de mântuire şi, în acelaşi timp, ar fi săvârşit un păcat, pentru că ar fi ascultat de Satana. Dacă, atunci când a hrănit mulţimile, Isus ar fi poruncit ca nişte pietre să se facă pâini, ar fi fost propria Sa iniţiativă şi ar fi fost o lucrare pentru alţii, nu pentru Sine; dar a ales să facă o altă minune, să înmulţească nişte pâini deja existente, ceea ce era nu mai puţin decât un act de creaţiune.

Ce a făcut Isus pentru Sine? Nimic: „El nu a folosit puterea Sa divină ca să-Şi micşoreze poverile sau ca să-Şi uşureze truda.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 72). Mai mult: „Din anii Săi cei mai timpurii, El a avut o singură ţintă: a trăit ca să-i facă pe alţii fericiţi.” (Ibid., pagina 70)

Îngerul Gabriel i-a spus lui Daniel şi ne spune nouă: „După aceste şasezeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit . . .” (Dan 9,26). Când? Este vorba despre segmentul al doilea al perioadei de 490 de ani, care s-a încheiat în toamna anului 27 d. Hr.; după aceea, în niciun caz mai înainte! Potrivit cu versetul următor, 27, după terminarea săptămânii a 69-a, în cursul ultimei săptămâni, la jumătatea ei, în anul 31, primăvara.

Pag

e30

1

Ce înseamnă o stârpire, în general? Iată o definiţie ştiinţifică: „A stârpi – a face să dispară cu desăvârşire . . . a extermina.” În cadrul definiţiei acesteia, se arată că este vorba de plante, animale, fiinţe vii, tot ce trăieşte. (Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, 1975, pagina 895)

„Unsul va fi stârpit.” În lumina definiţiei date de dicţionar, moartea Domnului Isus Hristos pe crucea de pe Golgota, în primăvara anului 31 al erei creştine, însemna dispariţie pentru totdeauna, exterminare. „Plata păcatului este moartea”, zice apostolul Pavel în Romani 6,23. Şi ce este moartea? Este sfârşitul vieţii. Dumnezeu l-a avertizat pe Adam: „. . . în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” (Gen 2,17), referindu-se la pomul oprit sau pomul cunoştinţei binelui şi răului. Era vorba de dispariţie definitivă, de exterminare. Vinovatul urma să nu mai existe niciodată.

A intervenit Fiul lui Dumnezeu, conform planului de mântuire, şi a preluat El această perspectivă fatală. Când a mers la cruce, Isus accepta dispariţia cu desăvârşire, pentru ca omul să trăiască în veci. Chiar gândul acesta ne înfioară. Acela era „paharul” în faţa căruia El Însuşi tremura şi ar fi dorit să fie înlăturat. Care altul ar fi făcut-o (făcând abstracţie de faptul că nici nu era altcineva calificat să ia locul păcătosului)? Acel deznodământ ireversibil pentru om a fost însă în mod miraculos tratat, anulat, rezolvat de Dumnezeire. Hristos a simţit despărţirea de Tatăl Său, pe care o vor simţi cei pierduţi, care vor pieri pentru totdeauna. Cum se explică însă faptul că dispariţia cu desăvârşire, exterminarea Fiului lui Dumnezeu a fost limitată şi El a revenit la viaţă, că, astfel, atât vinovaţii cât şi Nevinovatul se aleg cu viaţă veşnică? Putem încerca o explicaţie, dar nu o avem. Acest adevăr insondabil se află undeva între taina evlaviei şi taina nelegiuirii. Prima a triumfat, cealaltă a fost lichidată.

În ciuda acestei taine infinite, putem numi două motive oferite de Sfintele Scripturi, care ne-ar putea satisface, cât de cât, setea de cunoştinţă:

(01) Hristos nu a păcătuit niciodată. A mers la cruce Cineva perfect, luând asupra Sa vina păcatului oamenilor, aşa cum a zis Ioan Botezătorul: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1,29). Numai El a fost capabil să-l ridice, în sensul că El, Salvatorul, nu a putut fi eliminat din univers, din existenţă, dar păcatul, da.

(02) Hristos era Dumnezeu, Creator, Sursă de viaţă. Deşi manifestat în trup, El rămânea ce a spus în Ioan 14,6: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.” Sau în Ioan 11,25: „Eu sunt învierea şi viaţa.” Ca atare, El a fost în stare să absoarbă toate radiaţiile pieirii eterne, pentru beneficiul oamenilor căzuţi, şi, totuşi, să revină la viaţă. Aşa a declarat când a ieşit din mormânt: „Eu sunt învierea şi viaţa” (vezi The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 780). Apostolul Petru a avut această superbă intuiţie: „Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea” (Fapte 2,24). Nu putea fi ţinut de moarte – aceasta s-ar fi întâmplat cu vinovaţii propriu-zişi – dar El a biruit-o şi a depăşit-o, deşi era moartea a doua, în totală conformitate cu

Pag

e30

2

legea divină, dreptatea, logica. Zisese El Însuşi: „Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi; aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu” (Ioan 10,17.18). Am puterea de a relua viaţa. A dat-o şi a reluat-o. Ne aflăm încă în sfera misterelor, iar veşnicia va fi insuficientă pentru totală clarificare în minţile mântuiţilor.

Înţelepciunea divină ascunsă în Daniel 9,26 e evidentă la fiecare cuvânt: „. . . Unsul va fi stârpit şi nu va avea nimic.” Stârpit, dar nu va avea nimic. Nu a avut nimic, pentru că a înviat şi este „viu în vecii vecilor” (vezi Apocalipsa 1,18). Atât se poate spune, dar e destul. Dicţionarelor, corectaţi-vă definiţiile!!!

Mesia nu S-a născut pentru Sine! Mesia nu a trăit pentru Sine! Mesia nu a murit pentru Sine, adică nu a fost stârpit pentru Sine, în mijlocul săptămânii a şaptezecea, deci în primăvara anului 31 al erei creştine. Totul pentru fericirea şi mântuirea eternă a noastră. Lăudat să fie Unsul – Mesia cel minunat!

* * * *

Cântarea de deschidere, 367: „Niciunde fără Tine”

Cântarea de închidere, 268: „Cetate tare-i Dumnezeu”

Pag

e30

3

ÎNLOCUITORUL VITAL

Legea morală este eternă, aşa cum etern este Dumnezeu şi cum eternă trebuie să fie şi fericirea fiinţelor create de El. Aşa cum citim în Romani 6,23, plata păcatului este moartea, ceea ce înseamnă că, ori vor muri păcătoşii, fără speranţa de a trăi din nou, ori moare un înlocuitor, dar nu oricine, ci unul care este egal cu legea călcată. Dacă acest Înlocuitor se găseşte şi intervine în mod salvator, chiar dacă Satana continuă să acuze, învinuirile lui nu mai au nicio justificare şi nicio putere în faţa universului.

Iată ce a scris Pavel în această privinţă: „Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!” (Rom 8,31-34)

„Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: ‚Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit’” (Gen 2,16.17). Nu e nimic dificil sau problematic în această poruncă a lui Dumnezeu, în afară de cuvintele „în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.” În ziua aceea. Din Geneza 5,5, aflăm că Adam a trăit 930 de ani.

De ce nu a murit omul în ziua în care a mâncat din pomul oprit? Ar putea fi încercate mai multe explicaţii: la Dumnezeu, o zi poate fi ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi (vezi 2 Petru 3,8); cum Adam a trăit „numai” 930 de ani, mia de ani nu s-a încheiat. O altă explicaţie este că, nu numai în ziua, ci chiar în momentul când au călcat porunca lui Dumnezeu, Adam şi Eva au devenit muritori. O schimbare s-a produs în corpurile lor. De acum, descompunerea de celule, eliminarea lor, îmbolnăvirea şi moartea organismului – acestea erau triste şi inevitabile realităţi. Mureau murind, mureau treptat.

Cred însă că explicaţia cea mai bună care s-ar putea da cuvintelor „în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” este următoarea: ei ar fi murit imediat, ca la o electrocutare, dacă nu S-ar fi găsit Cineva care să ia locul lor. Iată ce spune un scriitor: „Dar nu este un fapt istoric că Adam nu a murit în ziua aceea, ci a trăit multe sute de ani? Cum vom explica atunci declaraţia lui Dumnezeu? Prin simplul fapt că, imediat ce Adam a păcătuit, Hristos a intervenit la spărtură, a luat locul lui Adam şi a făgăduit că va muri pentru el, în locul lui. Noi susţinem că Adam ar fi murit în ziua aceea, dacă Hristos nu ar fi devenit atunci şi acolo al doilea Adam, dacă nu ar fi luat povara păcatului şi a vinovăţiei lui asupra Sa şi nu S-ar fi legat să ofere viaţa Sa pentru viaţa lumii. Aceasta ar fi în armonie cu planul făcut din veşnicie şi inclus în legământul cel veşnic şi ar desluşi

Pag

e30

4

afirmaţia că Hristos este ‚Mielul junghiat de la întemeierea lumii’ (Apoc 13,8).” (M. L. Andreasen, The Sanctuary Service/Serviciul în sanctuar, pagina 11)

„Adam a ascultat de cuvintele ispititorului şi, cedând la insinuările lui, a căzut în păcat. De ce nu a fost pedeapsa cu moartea imediat aplicată în cazul lui? Pentru că s-a găsit o răscumpărare. Fiul unic-născut al lui Dumnezeu S-a oferit să ia păcatul omului asupra Sa şi să facă o ispăşire pentru neamul omenesc căzut. Nu ar fi putut exista iertare pentru păcat, dacă această ispăşire nu ar fi fost făcută. Dacă Dumnezeu ar fi iertat păcatul lui Adam fără o ispăşire, păcatul ar fi fost imortalizat şi ar fi fost perpetuat cu o îndrăzneală care ar fi fost fără nicio piedică.” (Review and Herald, 23 aprilie 1901, citat în Seventh-day Adventist Bible Commentary/Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, volumul 1, pagina 1082)

„Îngerii s-a prosternat înaintea Lui. Au oferit viaţa lor. Isus le-a spus că, prin moartea Sa, El îi va mântui pe mulţi, că viaţa unui înger nu putea plăti datoria. Numai viaţa Lui putea fi acceptată de Tatăl ca răscumpărare pentru om.” (The Story of Redemption/ Istoria mântuirii, paginile 43-44)

„Legea lui Dumnezeu călcată cerea viaţa păcătosului. În tot universul, exista numai unul care putea, în favoarea omului, să satisfacă pretenţiile ei. Dat fiind faptul că legea divină este tot atât de sfântă ca şi Dumnezeu Însuşi, numai cineva egal cu Dumnezeu putea face ispăşire pentru călcarea ei. Nimeni în afară de Hristos nu-l putea răscumpăra pe omul căzut din blestemul legii, readucându-l în armonie cu Cerul. Hristos avea să ia asupra Sa vina şi ruşinea păcatului – păcat atât de insultător pentru un Dumnezeu sfânt, încât trebuia să producă despărţire între Tatăl şi Fiul Său. Hristos va merge până în adâncimile mizeriei pentru a salva omenirea ruinată.” (Patriarchs and Prophets/ Patriarhi şi profeţi, pagina 63)

Mi-a căzut cândva în mână o istorioară, pe care am folosit-o într-o predică la începutul anilor 1980. Nu mai am de mult paginile acelea, dar încerc să redau istorioara din memorie. Era într-o şcoală elementară din Statele Unite ale Americii. Elevii erau foarte neastâmpăraţi, mai mulţi profesori renunţaseră să predea acolo datorită comportării insuportabile a elevilor. Dar a sosit un nou profesor, care a încercat altă strategie. El le-a spus de la început aşa: „Băieţi, eu vreau ca voi să vă conduceţi singuri. Vreau ca voi să stabiliţi regulile după care clasa aceasta va funcţiona. Vă convine aşa?” „Sigur”, au strigat ei în cor. „Bine”, a zis profesorul, „atunci hai să scriem pe tablă ce reguli doriţi să fie stabilite.”

Elevii au fost entuziasmaţi şi au început să facă propuneri, toţi fiind de acord că fără reguli ne se poate lucra. Una din ele era ca, în caz de furt, vinovatul să fie pedepsit cu lovituri la spate, al căror număr urma să fie precizat. Regulamentul a fost astfel votat de toţi şi învăţământul a continuat. Între elevi era unul înalt şi puternic, numit Big Ben, adică Marele Ben (de la Beniamin). Într-o zi, un elev mic şi slab a fost descoperit că

Pag

e30

5

furase mâncarea altuia. Regulamentul trebuia să fie aplicat. Profesorul avea acum iniţiativa – hoţul trebuia să primească numărul întreg de lovituri.

Deodată, temutul Big Ben a zis: „Domnule profesor, se poate ca un voluntar să primească pedeapsa în locul vinovatului?” „Despre aşa ceva noi nu am vorbit”, a răspuns profesorul, „dar dacă clasa este de acord, vom proceda aşa.” Toţi au acceptat, fiind curioşi să vadă dacă se oferă vreun înlocuitor, pentru a-l scăpa de pedeapsă pe sfrijitul şi nefericitul păcătos. „Eu mă ofer să primesc pedeapsa în locul lui”, a zis Big Ben, spre surprinderea tuturor. Şi a primit el loviturile, deloc simbolice sau formale. Lovituri puternice, producătoare de răni. Micuţul vinovat nu-şi putea crede ochilor, dar nici nu a putut să uite vreodată gestul neaşteptat şi atât de generos al colegului său mai mare, care mai înainte fusese spaima clasei.

Vă amintiţi de spiritul de sacrificiu al lui Iuda pentru salvarea fratelui său Beniamin de la sclavie, pentru că acesta „furase” paharul guvernatorului? El a pledat aşa: „Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedezlipit sufletul lui, el are să moară, când va vedea că băiatul nu este, şi robii tăi vor pogorî cu durere în locuinţa morţilor bătrâneţele robului tău, tatăl nostru. Căci robul tău s-a pus chezaş pentru copil şi a zis tatălui meu: ‚Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu.’ Îngăduie, dar, te rog, robului tău să rămână în locul băiatului, ca rob al domnului meu, iar băiatul să se suie înapoi cu fraţii săi. Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu, dacă băiatul nu este cu mine? Ah! Să nu văd mâhnirea tatălui meu!” (Gen 44,30-34)

În primul caz, în şcoala elementară, era vorba de o pedeapsă corporală severă, dar nu de moarte. În al doilea, cazul fiilor lui Iacov, unul se oferea ca sclav în locul altuia, dar nu să moară. S-a găsit însă Cineva care a ales să facă mult mai mult decât să suporte bătaia sau lanţurile – El a acceptat să moară pentru călcătorii legii, nu pentru unu, pentru toţi, oricât de mulţi ar fi ei. A fost Fiul lui Dumnezeu, care a părăsit slava cerului, ca să primească aici, ca om, lovituri mortale, fiind pus în numărul celor fărădelege, răstignit între doi tâlhari.

Iată în continuare o ilustraţie foarte grăitoare, deşi departe de ceea ce a făcut Hristos pentru noi, oamenii; aceasta ne ajută, totuşi, să pricepem întrucâtva această înlocuire mântuitoare. Fratele Petre P. Paulini, pionier al lucrării adventiste de ziua a şaptea din România şi primul preşedinte al Uniunii de Conferinţe din această ţară, a scris, printre altele, o carte în două volume, intitulată Pilde şi povestiri. În primul volum, la capitolul VII, „Naşterea din nou”, este inclusă naraţiunea numărul 76, „Haina pătată de sânge”, pe care o redau pe scurt în cele ce urmează.

Un om care apucase pe povârnişul imoralităţii s-a apucat de furat şi chiar a comis o crimă. În noaptea crimei, s-a refugiat, cu haina pătată de sânge, în casa fratelui său, om cinstit şi onorat de societate. Fratele său l-a primit cu dragoste şi s-a îmbrăcat cu haina aceea pătată de sânge, oferindu-i în schimb haina sa curată. Îndată după aceea, poliţiştii

Pag

e30

6

au pătruns în casă, căutându-l pe criminal. Ei l-au arestat pe cel care purta haina mânjită de sânge, deşi era nevinovat, iar criminalul a fost lăsat în pace. Deşi îşi susţinea în mod stăruitor nevinovăţia, cel considerat a fi comis crima a fost judecat şi condamnat la moarte.

Când a aflat de sentinţă, adevăratul vinovat i-a scris judecătorului respectiv o scrisoare în care îşi recunoştea vinovăţia şi cerea ca el să fie aşezat în locul osânditului. Judecătorul i-a răspuns în scris că lucrul acesta nu este cu putinţă, deoarece cel osândit a fost deja executat, iar legea nu permite să se aplice o pedeapsă dublă pentru aceeaşi faptă. Judecătorul a anexat răspunsului său şi o scrisoare de la cel osândit, găsită în celula acestuia. Aceasta suna aşa: „Ca să te salvez pe tine, am îmbrăcat haina ta pătată de sânge şi în locul ei ţi-am dat haina mea curată, nepătată. Eu am murit nevinovat în locul tău din pricina hainei tale pătate de sânge. Trăieşte de acum înainte vrednic de haina pe care ţi-am dat-o. Fereşte-te de a o păta şi pe aceasta, căci nu vei mai găsi un altul care să facă din nou schimbul. Al tău frate, care te iubeşte.”

Autorul cărţii exclamă în final: „Povestirea aceasta nu mai are nevoie de comentarii. Ea ilustrează cum nu se poate mai limpede opera de mântuire lucrată de Isus pentru omul păcătos.”

Biblia este foarte clară şi bogată în afirmaţii despre caracterul de substitut al jertfei Mântuitorului. Iată cum zice Isaia: - „Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui” (Isa 53,4). Erau suferinţele noastre, erau durerile noastre – dar El a luat toate acestea asupra Lui, ca şi când I se cuveneau Lui. - „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre” (versetul 5). Clară înlocuire: călcările noastre de lege nu ne-au străpuns sau zdrobit pe noi, ci pe El, care a luat astfel locul nostru. - „. . . Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor” (versetul 6). Dacă nu intervenea în acest sens, noi am fi pierit pe veci, iar nelegiuirea era a noastră, nu a Lui, pentru că El nu a păcătuit niciodată. - „Cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului Meu?” (Versetul 8). Pentru păcatele poporului, Cel nevinovat a murit în locul celor vinovaţi, şters de pe pământ, lovit de moarte. - „. . . Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat” (versetul 10). Această jertfă a scutit omenirea de răspundere pentru călcarea legii divine, Hristos purtând în întregime şi singur această răspundere, ca şi când El ar fi fost călcătorul de lege.

Pag

e30

7

- „Va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor” (versetul 11). Chemarea Sa a fost: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă” (Mat 11,28). Lăsată să apese asupra noastră, această povară, care era colosală, ne-ar fi pulverizat. Dar El ne-a invitat să aducem la El această povară şi El a purtat-o, conducându-L la cruce şi în mormânt. - Profetul Isaia încheie capitolul 53 al cărţii sale zicând că Salvatorul „a purtat păcatele multora” (versetul 12). Propriu-zis, El a venit din cer ca să-i mântuiască pe toţi oamenii, acesta era obiectivul planului de mântuire şi aceasta este predestinaţia biblică – Dumnezeu nu l-a sortit pe nimeni să piară.

Aşa i-a spus Isus lui Nicodim: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3,16). Dumnezeu nu i-a iubit numai pe unii oameni, ci lumea, adică pe toţi urmaşii lui Adam; şi cine va fi mântuit? „Pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Uşa a fost larg deschisă pentru orice păcătos: „. . . oricine crede în El.” Totuşi, Isaia nu zice că „a purtat păcatele tuturor”, ci „a purtat păcatele multora”. Aceasta înseamnă că, în ultimă instanţă, destui vor pieri, deşi puteau fi mântuiţi, dacă ar fi făcut această alegere. Însă destui vor fi şi mântuiţi, „o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă” (Apoc 7,9). Aceştia sunt cei ale căror păcate le-a purtat Isus, „păcatele multora”. Cei care nu L-au urmat îşi vor purta păcatele şi vor muri cu ele pentru totdeauna.

Apostolul Pavel a zis că „pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El (Dumnezeu-Tatăl) L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Cor 5,21). Referindu-se la acest text, sora White a scris: „Isus S-a umilit pentru a deveni om şi pentru a Se asocia cu omul păcătos şi a le lăsa un exemplu luminos de copiat în desăvârşirea Sa de caracter. El nu-Şi lasă poporul în întuneric. El le arată calea. El Însuşi merge pe cale şi ne invită să-L urmăm. Ce umilire pentru Maiestatea Cerului! Ce iubire uimitoare pentru omul păcătos, ca Fiul cel scump al lui Dumnezeu să lase curţile cereşti şi să vină într-o lume mânjită de păcat, pentru a-l salva din ruină pe păcătosul vinovat!” (Paragraf din The Youth’s Instructor/Instructorul tineretului, 1 februarie 1874)

„Hristos a venit la Ioan, pocăindu-Se în contul păcătosului, crezând în favoarea celui păcătos, pentru ca, prin planul pe care l-a conceput, de a lua natura omenească şi a suferi şi a muri pentru om, păcătosul să fie acceptat de Dumnezeu, prin pocăinţă, credinţă şi botez. El a fost îngropat de Ioan în mormântul lichid şi a ieşit din apă ca să reprezinte pentru om, prin viaţa Sa sfântă, modelul adevărat pe care el să-l urmeze.” (Ibid.)

„Supunându-se ceremonialului botezului, El îi arată celui păcătos paşii importanţi ai adevăratei convertiri. Hristos nu avea păcate de spălat, însă, consimţind să devină un substitut pentru om, păcatele omului vinovat I-au fost atribuite Lui. ‚Pe cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.’ Acceptându-L pe Hristos ca substitut al păcătosului, Dumnezeu îi dă

Pag

e30

8

păcătosului o şansă de a-l ajuta, cu puterea divină a lui Hristos, să îndure încercarea la care Adam nu a rezistat.” (Ibid.)

În Evrei 7,21.22, se spune despre Hristos: „. . . Domnul a jurat şi nu Se va căi: ‚Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec’; prin chiar faptul acesta, El S-a făcut chezaşul unui legământ mai bun.” Care legământ? Mai bun în comparaţie cu care? Legământul etern al lui Dumnezeu este legământul harului, esenţa planului de mântuire. În baza acestui legământ, Dumnezeu S-a angajat să-i salveze pe păcătoşi din starea de păcat şi perspectiva morţii veşnice, prin jertfa Fiului Său. Nu era nevoie de niciun alt legământ, însă poporul Israel, după ce a auzit legea lui Dumnezeu, rostită de El de pe Muntele Sinai, s-a angajat să asculte de acele porunci: „Tot poporul a răspuns într-un glas: ‚Vom face tot ce a zis Domnul’” (Exod 24,3).

Au făcut ce a zis Domnul? În curând, în absenţa lui Moise, ei s-au dedat la idolatrie, cu largul concurs al lui Aaron. Dumnezeu acceptase încheierea unui legământ cu copiii lui Israel, pe baza angajamentului lor de a asculta de legea divină. Acel legământ se numeşte legământul cel vechi, bazat pe făgăduinţele poporului şi ratificat cu sânge de animale, legământ care a fost rupt îndată. A fost, de altfel, o demonstrare a neputinţei omeneşti de a împlini cerinţele legii divine.

În Evrei 8,6-10, se face comparaţie între cele două legăminte şi se arată în ce constă noul legământ: „Dar acum, Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât legământul al cărui Mijlocitor este El e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune. În adevăr, dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea. Căci, ca o mustrare, a zis Dumnezeu lui Israel: ‚Iată, vin zile’, zice Domnul, ‚când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou: nu ca legământul, pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână, ca să-i scot din ţara Egiptului. Pentru că n-au rămas în legământul Meu şi nici Mie nu Mi-a păsat de ei’, zice Domnul. ‚Dar iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile’, zice Domnul: ‚Voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu.’”

Aşa cum am văzut, în Evrei 7,22, se afirmă că Hristos „S-a făcut chezaşul unui legământ mai bun”. Am înţeles în ce constă legământul cel nou, care este mai bun, de fapt singurul bun, legământul dragostei divine salvatoare, care este etern, constând în răscumpărarea păcătosului şi înscrierea legii divine în mintea şi inima lui, readucându-l, astfel, la starea lui Adam dinainte de cădere, când reflecta pe deplin chipul Creatorului. Hristos este chezaşul acestui legământ: El l-a făcut, El îl administrează, făcând posibilă, sigură şi reală împlinirea lui. De aceea, El este numit chezaşul acestui legământ. Ce este un chezaş? Iată definiţia specialiştilor: „Persoană care garantează cu averea sa pentru o datorie făcută de altul, garant; prin extensiune, persoană care îşi ia răspunderea morală pentru cineva sau ceva.” (Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, 1975, pagina 145)

Pag

e30

9

Hristos Şi-a luat această răspundere morală şi fizică pentru scoaterea omului din situaţia fatală în care se aşezase. În acest sens, Spiritul Profetic zice: „Îndată ce a existat păcat, a existat un Mântuitor. Hristos ştia că El avea să sufere, totuşi, El a devenit substitutul omului. Imediat după păcătuirea lui Adam, Fiul lui Dumnezeu S-a prezentat ca garant pentru neamul omenesc, cu tot atâta putere de a îndepărta sentinţa pronunţată asupra celor vinovaţi ca şi atunci când a murit pe crucea de pe Golgota.” (Review and Herald, 12 martie 1901, citat în Seventh-day Adventist Bible Commentary/Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, volumul 1, pagina 1084)

Inspiraţia ne oferă astfel de cuvinte de încurajare: „Oricare ar fi fost experienţa ta din trecut, oricât de descurajatoare ar fi situaţiile tale actuale, dacă vei veni la Isus chiar aşa cum eşti, slab, neajutorat şi disperat, Mântuitorul nostru milostiv te va întâmpina încă de departe, te va cuprinde în braţele Sale iubitoare şi în mantia neprihănirii Sale. El ne prezintă Tatălui îmbrăcaţi în haina albă a propriului Său caracter. El mijloceşte înaintea lui Dumnezeu în favoarea noastră, zicând: ‚Eu am luat locul păcătosului. Nu privi la acest copil îndărătnic, ci priveşte la Mine.’ Dacă Satana va vorbi tare împotriva sufletelor noastre, acuzându-ne de păcat şi pretinzându-ne ca pradă a sa, sângele lui Hristos mijloceşte cu şi mai multă putere.” (Thoughts from the Mount of Blessing/ Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pagina 9)

În altă scriere, autoarea zice: „Hristos a fost tratat aşa cum merităm noi, pentru ca noi să putem fi trataţi aşa cum merită El. El a fost osândit pentru păcatele noastre, la care El nu a contribuit cu nimic, pentru ca noi să putem fi îndreptăţiţi prin neprihănirea Lui, la care noi n-am contribuit cu nimic. El a suferit de moartea care era a noastră, pentru ca noi să putem primi viaţa care era a Sa. ‚Prin rănile Lui suntem tămăduiţi.’” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 25)

* * * *

Cântarea de deschidere, 80: „O, Isus, ce dulce Nume!”

Cântarea de închidere, 90: „Isus, Prieten minunat”

Pag

e31

0

ÎN AJUTORUL CELOR NAUFRAGIAŢI Evrei 2,14-18

Se discută cu aprindere în unele cercuri despre natura Domnului Isus Hristos. Întrebarea este dacă Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat într-o fire asemănătoare cu cea a lui Adam înainte de cădere sau după cădere. Şi unii trag concluzii sumbre despre biserică dacă nu adoptă părerea lor. Ce spune Scriptura? În primul rând, că El nu a păcătuit niciodată: „El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug” (1 Pet 2,22). Apoi, iată-L cum S-a arătat: „Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe Însuşi Fiul Său, într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca legii să fie împlinită în noi” (Rom 8,3.4). A venit într-o fire asemănătoare cu a păcatului – asemănarea nu este coincidere sau confundare. Hristos nu a fost păcătos.

„Ar fi fost o umilire aproape infinită pentru Fiul lui Dumnezeu să ia natura omului chiar când Adam era nevinovat în Eden. Dar Isus a acceptat natura umană când omenirea fusese slăbită de patru mii de ani de păcat. Ca oricare copil al lui Adam, El a acceptat rezultatele efectelor marii legi a eredităţii. Care erau aceste rezultate se arată în istoria strămoşilor Săi pământeşti. El a venit cu o astfel de ereditate pentru a împărtăşi necazurile şi ispitele noastre şi a ne da exemplul unei vieţi fără păcat.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 49)

Deci, dacă vorbim despre natura Sa fizică, aceea a fost ca a lui Adam după cădere, ba mai rău, a urmaşilor lui degeneraţi la patru mii de ani după cădere. Dacă ne referim la natura Sa spirituală, aceea era perfectă, ca a lui Adam înainte de cădere. Cum coexistau aceste condiţii este o taină.

Hristos nu avea înclinaţii către păcat, nu avea de biruit astfel de tendinţe. Aşa zice Spiritul Profetic: „Niciodată, în niciun fel, să nu lăsaţi nici cea mai mică impresie asupra minţii oamenilor că o mânjitură de sau vreo înclinaţie către stricăciune a existat în Hristos sau că El a cedat în vreun fel stricăciunii. El a fost ispitit în toate lucrurile aşa cum este omul ispitit, dar El este numit ‚Sfântul’. E o taină lăsată neexplicată pentru muritori că Hristos a putut fi ispitit în toate lucrurile aşa cum suntem noi şi totuşi să fie fără păcat. . . . El ar fi putut păcătui; ar fi putut cădea, însă nici pentru un moment nu a existat în El o înclinaţie rea.” (Scrisoarea 8 din 1895, publicată în Seventh-day Adventist Bible Commentary/Comentariul Biblic Adventist de Ziua a Şaptea, volumul 5, paginile 1128-1129)

„O dimineaţă de primăvară a anului 1951 la Boulogne-sur-Mer. Dormeam în camera de gardă, când, deodată, sună telefonul: ‚Cu internul de gardă, vă rog!’ ‚Despre ce e vorba?’ ‚Un naufragiu la digul Carnot.’ ‚Vin numaidecât.’ Fără să bănuiesc cât de grav e accidentul, mă îmbrac în grabă şi dau fuga în sala de urgenţă. Portarul îmi istoriseşte că şalutierul Notre-Dame-de Peyragues, înşelat de ceaţă, a naufragiat, lovindu-se puternic de dig. Poarta se deschide larg. N-am să uit niciodată spectacolul îngrozitor pe care-l ofereau aceşti 43 de oameni îngrămădiţi unii peste alţii, ca nişte păpuşi stricate şi cu

Pag

e31

1

centurile de salvare. Cu toate străduinţele noastre, niciunul n-a putut fi readus la viaţă. Bilanţul unei greşeli de o clipă: 43 de morţi, 78 de orfani.”

„Naufragiu! Acest cuvânt a devenit pentru mine însăşi întruchiparea nenorocirii omeneşti. Sinonim cu deznădejdea, cu foamea, cu setea. Boulogne pierdea anual în mare de la 100 până la 150 din fiii săi şi am aflat că, în lumea întreagă, în timp de pace, pier în mare circa 200.000 de oameni anual. Dintre aceştia, 150.000 mor în apă, iar 50.000 mor în bărcile de salvare în scurtă vreme.”

Aşa scrie în cartea sa, intitulată Naufragiat de bună voie, medicul francez Alain Bombard, care-şi făcea serviciul de medic al portului Boulogne-sur-Mer. El a studiat cazuri anterioare de naufragii şi anume, cazul fregatei „La Méduse”, care a naufragiat la 2 iulie 1816 la 180 de kilometri de coasta Africii. Pe pluta care a servit de refugiu sinistraţilor, se găsea apă dulce şi, totuşi, aceştia au fost găsiţi morţi. Tot astfel, pachebotul britanic „Titanic” a naufragiat la 14 aprilie 1912. La numai trei ore de la scufundare, au sosit ajutoare, totuşi, mulţi din cei care avuseseră harul de a se refugia în bărci erau morţi.

„De ce au murit ei aşa de repede? E evident că nici foamea, nici setea nu i-au putut omorî atât de repede. De ce în fiecare an mor chiar în bărcile de salvare 50.000 de naufragiaţi, înainte ca organismul lor să poată fi răpus de foame sau sete? Când nava se scufundă, omul îşi închipuie că, odată cu ea, se scufundă întregul univers. Pentru că-i lipsesc două scânduri sub picioare, îşi pierde îndată şi curajul şi judecata. Dacă în clipa aceea se găseşte o barcă de salvare, nu înseamnă deloc că el e salvat, căci rămâne încremenit în contemplarea nenorocirii sale. De aici încolo, el nu mai trăieşte. Învăluit în bezna nopţii, târât de curentul apei şi izbit de vânt, îngrozit de golurile dintre valuri, de zgomot ca şi de tăcere, îi sunt de ajuns cel mult trei zile ca să sfârşească cu viaţa.”

Doctorul Alain Bombard scrie: „Victime ale naufragiilor, ştiu că n-aţi murit din cauza mării, că n-aţi murit de foame, că n-aţi murit de sete, ci, legănaţi de valuri, în mijlocul potopului nesfârşit, aţi murit de groază sub ţipetele pescăruşilor!”

El a căpătat certitudinea că frica extraordinară, deznădejdea şi convingerea că nimic nu-i mai poate salva din mijlocul haosului acvatic îi ucid mai sigur şi mai repede decât orice fel de lipsuri sau dureri fizice. Cum trebuie luptat împotriva acestei deznădejdi? Nu se putea întreprinde oare ceva pentru a salva aceste 50.000 de persoane care mor anual din pricina groazei chiar în bărcile de salvare? Aceasta însemna a asigura naufragiaţilor tot curajul necesar pentru a-i menţine în viaţă până când un vas reuşeşte să le vină în ajutor. Pentru Bombard, este sigur că factorul moral joacă un rol hotărâtor. Lipsa lui face ca 50.000 de oameni să se stingă în bărci cu mult înainte de a li se termina proviziile. Cum am putea să-i salvăm pe aceşti oameni? Cum am putea reduce numărul văduvelor şi orfanilor? Acestea sunt întrebările care l-au chinuit pe el. Este, deci, clar că frica îi înnebuneşte pe naufragiaţi, le paralizează voinţa, îi omoară înainte de vreme, înainte de a fi devenit mortale condiţiile fizice şi fiziologice.

Pag

e31

2

Din clipa când ajunge la această concluzie, doctorul Bombard îşi închină viaţa luptei împotriva fricii, împotriva deznădejdii ucigaşe, pentru salvarea miilor de naufragiaţi. Întrucât frica este agentul mortal principal, el caută să suprime tocmai această cauză. Începe să studieze condiţiile de viaţă pe mare şi îşi dă seama că singura soluţie care le va da naufragiaţilor curaj suficient nu va consta în vorbe, oricât de convingătoare, ci în a le da un exemplu că această frică poate fi învinsă, că omul poate să înfrunte acele zile teribile pe barcă în mijlocul oceanului până când îi vine salvarea. Se hotărăşte să traverseze Oceanul Atlantic pe o ambarcaţie foarte simplă, să naufragieze deci de bună voie, spre a reconstitui, prin proprie experienţă, drumul foamei, al setei, al deznădejdii naufragiatului. Se hotărăşte să trăiască el însuşi acele zile îngrozitoare, spre a le demonstra tuturor că nu trebuie să dispere, nici să se lase pradă morţii datorită fricii, că salvarea din apele oceanului este în totul posibilă.

Aceasta este problema numărul unu. Omul naufragiat nu crede cuvintele de încurajare, oricât de înţelepte şi stăruitoare ar fi ele. El are nevoie să i se demonstreze că un om a reuşit, într-adevăr, să se salveze din condiţii asemănătoare. Doctorul Bombard reuşeşte aceasta. La sfârşitul experienţei sale, el a scris: „Sărmani naufragiaţi, pentru a vă convinge că la capătul străduinţelor voastre se află viaţa, că, dacă vreţi, puteţi supravieţui până când vi se va trimite ajutorul, amintiţi-vă că un om a făcut acest lucru în anul 1952.”

Pentru a cunoaşte condiţiile vieţii pe mare în situaţia unui naufragiat, care are numai barca şi marea, medicul începe să întreprindă studii temeinice. În Monaco, la 19 octombrie 1951, el s-a prezentat la Muzeul Oceanografic, solicitând înscrierea printre cercetătorii care dispun de laborator. A fost primit cu bunăvoinţă de directorul adjunct Ol Bellok şi a obţinut toate condiţiile necesare pentru a-şi continua cercetările. El a studiat: naufragiile anterioare şi învăţămintele care decurg din ele; întreţinerea vieţii supravieţuitorilor după naufragiu; peştele şi compoziţia sa, felul de a-l prinde; vânturile şi curenţii favorabili. Aşadar, tot ce le trebuie naufragiaţilor trebuie găsit în ocean. El a studiat dacă, într-adevăr, ei pot găsi hrana şi apa necesare pentru câteva săptămâni, timp în care e posibilă descoperirea lor.

În ocean există: apă de mare, peşti, plancton. Apa de mare e primejdioasă, totuşi, ea poate fi băută timp de 5 zile maximum, fără tulburări, zilnic câte 800-900 grame. Depăşirea poate duce la nefrită şi la moarte. Ce să bea însă naufragiatul după aceste 5 zile? Înainte de toate, e ştiut că omul trebuie să bea apă, care e mai importantă decât hrana; dacă o dietă de zece zile fără apă înseamnă moarte, orice ar mânca omul, în schimb poţi trăi treizeci de zile fără mâncare şi chiar mai mult, cu condiţia să bei apă. Bombard face experienţe de laborator şi găseşte că în corpul peştilor există apă dulce între 50-80% din greutatea corpului lor. În general, peştele conţine mai puţină sare decât oricare alt animal. Aşa dar, chestiunea apei dulci este rezolvată.

În ceea ce priveşte hrana, organismul trebuie să fie asigurat cu grupele principale de alimente: proteine, lipide, glucide şi vitamine. Studiind compoziţia peştilor, el a găsit că

Pag

e31

3

ei conţin proteine şi grăsimi mai mult decât e necesar, tot astfel şi cei 10 aminoacizi necesari vieţii. În ceea ce priveşte glucidele, lucrurile păreau mai complicate. Planctonul, şi mai ales fitoplanctonul, este format din milioane de plante microscopice, care se găsesc în apă şi care pot fi culese cu ajutorul unei pânze, prezentându-se sub forma unei mase verzi. El conţine alge. Importanţa lui biologică e atât de mare, încât balena, cel mai mare mamifer existent, se hrăneşte cu plancton. În plancton există zaharide, dar numai sub formă de polizaharide, care nu pot fi asimilate de organism. Corpul poate forma singur zahărul, pe baza celorlalte alimente, singura deficienţă fiind faptul că, în acest caz, se consumă mai multă apă. Majoritatea vitaminelor a constatat că pot fi găsite în peşte, iar vitamina C., antiscorbutică, se găseşte în plancton.

În felul acesta, doctorul Bombard a demonstrat teoretic că, în condiţiile speciale ale naufragiaţilor, hrănirea cu peşte crud, folosirea în primele 5 zile a apei de mare, iar ulterior numai a apei existente în corpul peştilor, cum şi ingerarea de plancton, reprezintă sursele alimentaţiei, că, pe aceste căi, naufragiatul poate trăi, e drept, nu tocmai comod, până când poate fi ajutat.

Acum, trebuia învinsă o piedică: deznădejdea, care ucide. Era necesar ca ipoteza verificată în laborator să înceteze a mai fi doar o ipoteză, o teorie, şi să-şi demonstreze utilitatea; însă, pentru acest lucru, nevoia unei experimentări pe viu a călătoriei se impunea cu evidenţă. Ce fel de călătorie trebuia făcută? Era vorba de aflarea unui mijloc de a rămâne izolat pe mare un timp mai îndelungat decât o lună şi mai scurt decât trei luni. Trebuia să urmeze un itinerar în care vânturile şi curenţii să-l propulseze, în care să nu întâlnească pe nimeni, pentru a nu risca să cedeze tentaţiei şi, astfel, să poată dovedi că, un timp oarecare, viaţa departe de uscat este cu putinţă. Proiectul era de a se situa, deci, în aceleaşi condiţii ca şi naufragiaţii, cu o ambarcaţie asemănătoare, fără alimente şi fără apă, pentru a demonstra lumii că supravieţuirea este, totuşi, cu putinţă în asemenea condiţii.

Barca pe care a ales-o pentru călătorie era ca o plută pneumatică lungă de 4,65 metri şi lată de 1,90 metri. Întrunea toate condiţiile necesare: era ca o potcoavă de cauciuc, care se putea umfla, şi ale cărei extremităţi erau unite printr-un panou de lemn. Astfel, se putea evita frecarea, care ar fi fost fatală. Pe fundul de cauciuc se afla o punte de lemn. Nu conţinea niciun element metalic. Mişcarea era asigurată de o pânză ridicată, de 3 metri pătraţi. Doctorul Bombard a făcut câteva încercări pregătitoare şi, anume, pe o altă barcă, a traversat Canalul Mânecii şi înapoi, pe timp de furtună. Apoi, cu această din urmă barcă, pe care a numit-o „L’Hérétique”, împreună cu alt prieten, Jack Palmer, a călătorit câteva zile în Marea Mediterană, experimentând toate condiţiile pe care avea să le îndure pe ocean.

După aceea, împreună cu Jack Palmer, a pornit în lunga călătorie. La plecare, a trebuit să înfrunte neîncrederea specialiştilor în marină, a oamenilor de birou, batjocurile şi încercările de a-l descuraja ale ziariştilor şi prietenilor. În ciuda tuturor obstacolelor morale, ei au pornit. De la Monaco, şi anume din portul Fonvielle, au pornit trecând

Pag

e31

4

prin Marea Mediterană pe la Capul Ferrat, Insulele Baleare, Golful Valencia al Spaniei, portul Tanger, dincolo de strâmtoarea Gibraltar. La Tanger, prietenul său Jack Palmer l-a părăsit şi a fost nevoit să plece singur. De la Tanger, a călătorit la Casablanca, pe coasta Africii, în Maroc, apoi Insulele Canare şi anume Las Palmas, de acolo, peste Oceanul Atlantic, a ajuns în Insulele Antilele Mici, la Barbados. De acolo, a fost dus cu un automobil la Bridgetown, capitala insulei. Apoi, de la Bridgetown, cu avionul la Puerto Rico, de unde cu alt avion la New York şi de acolo cu avionul în Europa, – prin Montreal, Gander, Paris.

Aceasta a fost călătoria de-a latul Oceanului Atlantic. Uşor de redat în câteva date geografice, dar extrem de dificilă în realitate. A pornit la 16 august 1952 şi a ajuns pe uscatul Antilelor Mici la data de 25 decembrie 1952, după mai mult de patru luni de luptă cu valurile. Hrana săracă şi convenţională, odihna insuficientă, căldura toridă din cursul zilei, neavând absolut nimic care să-i aducă umbră, uneori ploi torenţiale, furtuni îngrozitoare sau tovărăşia înfiorătoare a unor enorme fiinţe de apă, tăcerea sfâşiată numai de clipocitul valurilor sărate şi interminabile, singurătatea plictisitoare şi obositoare, timpul fără ocupaţie, părând nesfârşit, teama nereuşitei, cum şi frica de a se uza barca, ceea ce l-ar fi făcut victima adâncurilor crude, pe lângă acestea toate, tulburările fiziologice, cum şi dorul de familie, pe care o părăsise mergând în necunoscut, iată atâtea elemente care-l torturau în fiecare clipă, atacând în permanenţă curajul său omenesc.

Măsura înălţimea soarelui cu sextantul, pentru a determina ora, socotea zilnic distanţa aproximativă care mai rămânea până la ţărm, ţinând cont de diferitele specii de păsări pe care le întâlnea. Iată ce scrie el: „Abandonând terenul experimental al Mării Mediterane, navigam acum pe apele oceanului nemărginit. Aici, nu mai puteai spera în vreo întâlnire întâmplătoare.” „Alizeul era din ce în ce mai puternic. Curând, s-a dezlănţuit furtuna. Purtându-mă când pe crestele lor, când în golurile dintre ele, valurile aci mă apărau de vânt, aci mă puneau în bătaia lui, spărgându-se în jurul meu. Ce s-ar întâmpla dacă această masă lichidă s-ar năpusti asupra mea?”

„În noaptea aceea, am fost deosebit de îngrijorat, probabil din pricină că am îngheţat tun. Ud până la piele, îmbibat cu sare, nu m-am putut opri din tremurat până dimineaţa. Niciodată n-am dorit soarele cu atâta ardoare. Îl aşteptam cu nerăbdare, îl imploram să-şi grăbească răsăritul şi credeam din tot sufletul că apariţia lui mă va salva. Dar îl cunoşteam prea puţin; uitasem că nimic nu e mai înspăimântător decât un prieten care te trădează.” „Cu toate că fiecare zi mi se părea nesfârşit de lungă, scurgerea timpului nu avea nicio însemnătate, căci nu mai existau treburi urgente şi zilele se scurgeau una după alta fără să-mi dau seama de acest lucru.”

„O, singurătate! Singurătatea, când e totală, te striveşte. . . . Am impresia că singurătatea mă învăluie din toate părţile , imensă şi nemărginită ca oceanul, ca şi când inima mea devenise centrul acestui nimic care atunci mi se părea totul. Nimic nu e în stare să frângă cercul singurătăţii mele. Din când în când, încep să vorbesc tare, pentru

Pag

e31

5

a-mi auzi cel puţin propria-mi voce, ceea ce mă face să mă simt şi mai singur, naufragiat în oceanul tăcerii.” „Naufragiatule, nu trebuie să te laşi niciodată pradă deznădejdii.” În cele din urmă, doctorul Bombard trebuie să urce pe uscat, ceea ce necesită multă atenţie, o singură greşeală l-ar fi putut zdrobi de stânci, la capătul tuturor strădaniilor.

Am văzut că ceea ce îi ucide pe mulţi naufragiaţi înainte de vreme este deznădejdea, frica. În mijlocul oceanului nesfârşit, sinistraţii catastrofei nautice sunt copleşiţi de groază. Neamul omenesc, depărtându-se de Dumnezeu prin căderea în păcat, a ajuns victima unui mare naufragiu. Lipsiţi de orice speranţă, oamenii erau loviţi şi purtaţi de furia valurilor păcatului, groaza de a fi înghiţiţi de adâncuri fiind duşmanul numărul unu al vieţii lor. Pentru ei, soarele eliberării părea apus pentru totdeauna, lăsându-i pradă întunericului şi disperării. „Prin frica morţii”, oamenii „erau supuşi robiei toată viaţa lor” (Evr 2,15), robie în care factorul de tortură era frica de moarte, lipsa oricărei speranţe de salvare.

Trebuia întreprins ceva, care să le renască în suflet nădejdea de viaţă, dorinţa de a trăi. Hristos a părăsit familia cerului, pentru a pune în aplicare vastul Său plan de mântuire. El S-a despărţit de oştile cerului şi de prezenţa nemijlocită a Tatălui, luând calea pe care bietele fiinţe omeneşti se zbăteau torturate de groază şi moarte.

Hristos a găsit cu cale că, pentru a veni, într-adevăr, în ajutorul celor deznădăjduiţi, al celor ce se stingeau lipsiţi de nădejde în valurile vastului ocean al păcatului şi al morţii, era necesar să urmeze de bună voie calea naufragiului. Fără păcat, dar suportând pe propria-I fiinţă urmările păcatului. A coborât pe pământ în lumea celor lipsiţi de speranţă pentru a le fi El Însuşi speranţa. „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl” (Ioan 1,14).

Faţă de experienţa doctorului Bombard, cei de aproape au manifestat neîncredere şi-l batjocoreau, ziariştii, specialiştii şi prietenii îl ironizau şi-i puneau piedici. Fraţii lui Hristos nu credeau în El (vezi Ioan 7,5), iar fariseii şi conducătorii neamului Îl ridiculizau şi-I întindeau mereu curse.

Doctorul Bombard şi-a început misiunea în condiţii extrem de grele: totul părea a-i ridica în cale obstacole, cu care trebuia să lupte. Hristos Şi-a început viaţa în condiţiile mizere ale ieslei din Betleem şi apoi în mediul nefavorabil al Nazaretului, despre care Natanael a zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” (Vezi Ioan 1,46)

Alain Bombard nu a traversat oceanul nici cu un vapor, nici cu avionul. El a folosit numai mijloace accesibile naufragiaţilor. Altfel, aceştia n-ar fi avut niciun motiv să spere. Ei ar fi zis: „Da, dar noi n-am avut decât o biată barcă.” Hristos nu a venit în slavă cerească, oamenii atunci nu s-ar fi putut apropia de El, iar El nu i-ar fi înţeles, pentru că nu ar fi fost asemenea lor.

Pag

e31

6

„Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Şi, prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi” (Evr 2,17.18). A trebuit să fie asemenea fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să le poată veni în ajutor. El Se socoteşte fratele naufragiaţilor. A trăit toate aspectele nefericirii şi mizeriei pe care naufragiul le-a adus asupra vieţii oamenilor.

Alain Bombard a luat cu el alimente sigilate, pentru situaţii extreme, dar nu s-a folosit de ele. Hristos ar fi putut oricând să Se folosească de puterea Sa dumnezeiască pentru Sine, dar niciodată nu a făcut-o, pentru că ar fi ruinat planul de mântuire. Dar a făcut acest lucru pentru alţii: „El nu a folosit puterea Sa divină ca să-Şi micşoreze poverile sau ca să-Şi uşureze truda.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 72). Mai mult: „Din anii Săi cei mai timpurii, El a avut o singură ţintă: a trăit ca să-i facă pe alţii fericiţi.” (Ibid., pagina 70)

Pe Alain Bombard l-au întâlnit două vapoare şi a fost invitat să meargă cu ei. Dar n-a făcut-o. Atunci, experienţa lui ar fi eşuat. S-a folosit de ei numai pentru a prinde curaj. La Hristos au venit îngeri, ca să-L întărească (vezi Marcu 1,13 şi Luca 22,43). N-a cedat însă niciodată tentaţiei de a părăsi misiunea Sa şi de a Se întoarce în cer, deşi acest gest nu ar fi fost păcat: „Chiar şi acum, Hristos ar fi putut să refuze a bea paharul cuvenit omului vinovat. Încă nu era prea târziu. El ar fi putut să-Şi şteargă sudoarea însângerată de pe frunte şi să-l lase pe om să piară în nelegiuirea lui. El ar fi putut zice: ‚Călcătorul legii să-şi primească pedeapsa pentru păcatul lui şi Eu Mă voi întoarce la Tatăl Meu.’ Oare va bea Fiul lui Dumnezeu paharul amar al umilirii şi agoniei? Oare va suferi Cel nevinovat consecinţele blestemului păcatului, pentru a-l salva pe cel vinovat? Cuvintele cad tremurând de pe buzele palide ale lui Isus: ‚O, Tatăl Meu, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!’” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 690)

Prietenul Jack Palmer l-a însoţit în călătoria sa pe Marea Mediterană, până la Tanger, apoi l-a părăsit. Alain Bombard l-a lăudat pentru credincioşia lui, dar apoi a rămas singur. Domnul a zis ucenicilor: „Voi sunteţi aceia care aţi rămas necontenit cu Mine în încercările Mele” (Luca 22,28). Dar au dormit în Ghetsimani (Mat 26,40) şi, în cele din urmă, toţi L-au părăsit şi au fugit (versetul 56), iar Petru căutase înainte să-L oprească: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!” (Vezi Matei 16,22)

Hristos a rămas singur (vezi Ioan 16,32), în luptele Sale cu forţele întunericului, nimeni dintre oameni nu era cu El. A suportat toate suferinţele noastre, le-a luat asupra Lui, urmând astfel, de la iesle la mormânt, tot drumul pe care bieţii naufragiaţi ai păcatului sunt nevoiţi a-l urma, şi chiar mult mai mult!

Pag

e31

7

Mântuitorul Isus a făcut pentru naufragiaţi mai mult decât a făcut doctorul Alain Bombard. El a dat nu numai o pildă practică de biruinţă asupra catastrofei, nu doar a rostit o încurajare şi nu doar a dat un îndemn la biruinţă în situaţia sinistraţilor. El le-a întins mâna spre a-i salva. Izbăvirea lor e chiar în viaţa Sa, în jertfa Sa; El e nu numai un exemplu, ci e chiar salvarea, în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa.

„Cei ce se pogorâseră pe mare în corăbii şi făceau negoţ pe apele cele mari, aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului. El a zis şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării. Se suiau spre ceruri, se pogorau în adânc, sufletul le era pierdut în faţa primejdiei. Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat şi zadarnică le era toată iscusinţa. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul şi El i-a izbăvit din necazurile lor. A oprit furtuna, a adus liniştea şi valurile s-au potolit. Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit şi Domnul i-a dus în limanul dorit. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!” (Ps 107,23-31)

Ştim despre apostolul Pavel că a suferit naufragii. El zice: „De trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării” (2 Cor 11,25). Probabil la unul din acestei trei naufragii se referă el, când spune: „Dar, nu după multă vreme, s-a dezlănţuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon. Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului şi ne-am lăsat duşi în voia lui. . . . Soarele şi stelele nu s-au văzut mai multe zile şi furtuna era aşa de puternică, încât, la urmă, pierdusem orice nădejde de scăpare” (Fapte 27,14.15.20). Dar Dumnezeu a lucrat: atât el, cât şi ceilalţi 275 de călători de pe corabia din Alexandria care mergea în Italia, după sfărâmarea corabiei, „au ajuns toţi teferi la uscat” (vezi versetele 6, 37 şi 44).

Iată-i pe ucenicii Domnului, ajunşi aproape naufragiaţi împreună cu Maestrul lor: „S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia. Şi El dormea la cârmă, pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat şi I-au zis: ‚Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?’ El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: ‚Taci! Fără gură!’ Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare!” (Marcu 4,37-39)

Isus a fost asemenea fraţilor Săi în toate lucrurile. Aşa era necesar – „a trebuit să Se asemene”. A suferit de foame, de sete, a fost obosit, a fost ispitit, a fost batjocorit, insultat, trădat, părăsit, judecat, asasinat. A fost în mormânt. Demonii I-au făcut înfiorătoare companie. S-a asemănat oamenilor în toate lucrurile, dar a biruit. El a putut spune: „Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan 16,33). El a demonstrat universului şi oamenilor, prin propria Sa pildă, că şi în acest corp degenerat e posibilă viaţa fără păcat, atunci când omul este în directă şi permanentă legătură cu Cerul. A demonstrat că, în putere primită din cer, omul poate asculta de legea lui Dumnezeu, că respectarea ei nu este imposibilă, aşa cum în mod fals a susţinut Satana întotdeauna.

Pag

e31

8

„Salvare sigură ne-a dat / prin jertfa Sa Hristos! / Să crezi doar şi vei fi scăpat / sărmane păcătos, / sărmane păcătos! // Cuvântul spune lămurit, / garant e Dumnezeu, / Isus Hristos ne-a mântuit / prin scump sângele Său, / prin scump sângele Său. // De-aceea El muri-nvie, / ca siguri noi să fim; / El Spirit Sfânt, crezând, ne dă, / ca să ne mântuim, / ca să ne mântuim.” (Cântarea numărul 71 din Imnuri creştine, ediţie veche)

El pare a spune: „O, voi, naufragiaţilor, căzuţi în valurile deznădejdii, nu vă pierdeţi cumpătul. Exemplul Meu să vă fie supremă consolare, călcaţi pe urmele Mele. Eu am biruit întunericul şi ispitele, am învins durerea şi moartea. Pe calea aceasta, v-am oferit o ancoră – nădejdea. Prindeţi-vă cu tărie şi încredere de mijloacele harului, prin care salvarea voastră este sigură.”

Astfel, El poate să vină în ajutorul celor ispitiţi, căci li S-a asemănat în toate privinţele: „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei” (Evr 7,25).

* * * *

(Extrase din cartea Naufragiat de bună voie, de doctorul Alain Bombard, Bucureşti, 1960)

* * * *

Cântarea de deschidere, 94: „Isus, ce mult Tu m-ai iubit!”

Cântarea de închidere, 173: „Stânca mântuirii”

Pag

e31

9

GOLGOTA ŞI DINCOLO DE EA

Da, da, dincolo de Golgota! Moartea Domnului Isus pe cruce nu ar sluji la nimic, în absenţa următoarelor evenimente şi lucrări: (01) învierea Sa; (02) mijlocirea Sa; (03) revenirea Sa.

Scriind despre înviere, Pavel se exprimă astfel: „Şi, dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică şi zadarnică este şi credinţa voastră. . . . Şi, dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi” (1 Cor 15,14.17.18). Rezultă de aici clar că, fără învierea lui Hristos, nu există iertare de păcate şi oamenii sunt astfel pierduţi. Adică: Hristos răstignit dar rămas în mormânt nu poate mântui pe nimeni.

Când, după înviere, i S-a descoperit Mariei Magdalena, Hristos a zis: „Nu Mă ţine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru” (Ioan 20,17). Trebuia să meargă la cer ca să obţină o confirmare a jertfei Sale, înainte de a accepta orice adorare de genul acela.

”Isus a refuzat să primească omagiul poporului Său înainte de a avea asigurarea că jertfa Sa a fost acceptată de Tatăl. El S-a înălţat la curţile cereşti şi de la Dumnezeu Însuşi a auzit asigurarea că ispăşirea Sa pentru păcatele oamenilor fusese suficientă, că, prin sângele Său, toţi pot câştiga viaţa veşnică. Tatăl a ratificat legământul făcut cu Hristos, că El îi va primi pe oamenii pocăiţi şi ascultători şi că îi va iubi tot aşa cum Îl iubeşte pe Fiul Său.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 790)

În predica sa din Ziua Cincizecimii, apostolul Petru a declarat: „Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi” (Fapte 2,33). Revărsarea Duhului Sfânt era semnul că Isus fusese acum întronat. Deci, două momente: acceptarea jertfei, înainte de înălţarea publică la cer, şi întronarea, după acea înălţare glorioasă.

„Înălţarea lui Hristos la cer a fost semnul că urmaşii Săi vor primi binecuvântarea făgăduită. Pentru aceasta urmau ei să aştepte înainte de a-şi începe lucrarea. Când a păşit prin porţile cerului, Hristos a fost întronat în atmosfera de adorare a îngerilor. Îndată ce această ceremonie a fost completă, Duhul Sfânt a coborât asupra ucenicilor în torente bogate şi Hristos a fost într-adevăr glorificat cu slava pe care o avusese la Tatăl din toată veşnicia. Revărsarea de la Cincizecime a fost comunicarea Cerului că

Pag

e32

0

inaugurarea Răscumpărătorului era efectuată. Potrivit cu făgăduinţa Sa, El trimisese Duhul Sfânt din cer urmaşilor Săi ca un semn că El, ca Preot şi Împărat, primise toată autoritatea în cer şi pe pământ şi era Cel Uns peste poporul Său.” (The Acts of the Apostles/Faptele apostolilor, paginile 38-39)

Noul Testament afirmă cu toată claritatea că Hristos este Mijlocitorul nostru: „Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos” (1 Tim 2,5). „Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit” (1 Ioan 2,1). Nimeni altcineva nu ne poate reprezenta şi prezenta înaintea Tatălui, decât El, Domnul Isus Hristos. Nu oameni, cât ar fi ei consideraţi de sfinţi, fie ei în cer (Enoh, Moise, Ilie), fie în morminte, descompuşi şi neştiutori.

Dar Duhul Sfânt? Nu spune Biblia că Duhul Sfânt mijloceşte? Ba da, iată textul: „Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu” (Rom 8,26.27). De două ori ni se spune în textul acesta că Duhul Sfânt „mijloceşte”. Cum? Unde? „Pentru noi”, „pentru sfinţi”.

Textele precedente exclud existenţa a doi Mijlocitori între Dumnezeu şi oameni, oricine ar fi ei. Hristos este acel Mijlocitor „între”; El face legătura dintre Tatăl ceresc şi păcătoşi. Mijlocirea Duhului Sfânt este altfel: El mijloceşte la inima omului, ca să-l întoarcă la Dumnezeu, îl ajută în slăbiciuni, îl învaţă cum să se roage. Fără această lucrare, omul nu poate fi convertit, fiind astfel pierdut: „Şi, când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata” (Ioan 16,8). Păcatul contra Duhului Sfânt, la care Mântuitorul S-a referit în Matei 12,31.32, este respingerea acestei lucrări, ceea ce face mântuirea imposibilă, de aceea acest păcat nu poate fi iertat.

Mijlocirea Domnului Hristos este, ca şi învierea Sa, vitală pentru mântuire, altfel nu ar avea loc. Aşa cum se arată în 1 Ioan 2,1, „dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit”, ceea ce înseamnă că am fi pierduţi fără mijlocirea Sa, aceasta fiind singura speranţă pentru cei ce au păcătuit. Jertfirea, da, e minunată şi indispensabilă, învierea, la fel, imperios necesară, însă, neînsoţite de mijlocire, acestea două nu folosesc la nimic. El a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14,6). Adică prin Mine viu şi mijlocind pentru cel ce vrea să vină la Tatăl.

Susţin unii că Mântuitorul a efectuat totul pentru oameni acolo pe cruce: mântuire, iertare, ispăşire, judecată. Iată însă ce zice Spiritul Profetic: „Mijlocirea lui Hristos în favoarea omului în sanctuarul de sus este tot atât de esenţială pentru planul de mântuire cum a fost moartea Lui pe cruce. Prin moartea Sa, El a început acea lucrare pe care, după înviere, S-a înălţat ca să o încheie în cer. Trebuie să pătrundem, prin

Pag

e32

1

credinţă, dincolo de perdea, ‚unde Înainte-mergătorul a intrat pentru noi’ (Evr 6,20). Acolo este reflectată lumina de la crucea de pe Golgota. Acolo, noi putem obţine o înţelegere mai desluşită a tainelor răscumpărării.” (The Great Controversy/Tragedia veacurilor, pagina 489)

Isus „a privit cu milă la rămăşiţă, apoi a ridicat mâinile şi, cu o voce de adâncă compătimire, a strigat: ‚Sângele Meu, Tată, sângele Meu, sângele Meu, sângele Meu!’” (Early Writings/Experienţe şi viziuni, pagina 38). Aceasta este lucrarea pe care El a început-o şi a continuat să o facă de la înălţarea Sa la cer: „Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!” (Rom 8,34). Cei mai mulţi oameni se opresc la altarul de aramă, la cruce. Să mergem însă mai departe şi să vedem ce face Mântuitorul în templul din cer. Asaf era să se piardă până când a intrat în sfântul locaş (vezi Psalmul 73,17); acolo se produc toate clarificările. Şi noi ne vom pierde, dacă refuzăm să intrăm în sfântul locaş.

În Ioan 16,26, Hristos a zis către ucenicii Săi: „În ziua aceea, veţi cere în numele Meu şi nu vă zic că Îl voi ruga pe Tatăl pentru voi.” Cum adică nu-L roagă pe Tatăl pentru noi, dacă El este Mijlocitorul nostru la Tatăl? Mijlocirea Sa, ca şi jertfa Sa, nu are funcţia de a mişca inima Tatălui ca să ne iubească, adică nu este o îmblânzire a Tatălui. Acesta ar fi păgânism – ei aduceau jertfe ca să-şi potolească zeii inexistenţi. „Căci Tatăl Însuşi vă iubeşte”, a zis Isus în versetul 27. Iubirea Tatălui este acolo şi este necondiţionată, ea este eternă. Mântuitorul nu mijloceşte pentru noi ca să-L facă să ne iubească, ci pentru că, în mod sigur şi indiscutabil, Tatăl ne iubeşte.

Să ne imaginăm o schiţă a sanctuarului. Avem de a face cu trei zone distincte: curtea, locul sfânt şi locul preasfânt. În curte, se aflau două obiecte: altarul de aramă pentru jertfe şi ligheanul de aramă pentru spălarea de către preoţi a mâinilor şi picioarelor. În zona a doua, adică prima încăpere a cortului, numită locul sfânt sau sfânta, se aflau trei obiecte: la sud, candelabrul cu şapte braţe, în candelele căruia se ardea untdelemn de măsline, el fiind singura sursă de lumină într-o construcţie fără ferestre; la nord, masa cu cele 12 azimi de punere înaintea Domnului; la vest, lângă perdeaua dinlăuntru, altarul de aur pentru ars tămâie.

Zona a doua şi a treia, adică cele două încăperi ale cortului, erau despărţite prin perdeaua dinlăuntru. În a treia zonă a sanctuarului sau a doua încăpere a cortului, numită sfânta sfintelor sau locul preasfânt, se afla chivotul mărturiei, acoperit de capacul ispăşirii. În chivot se aflau, în primul rând, cele două table de piatră pe care Dumnezeu scrisese Cele Zece Porunci, plus toiagul înfrunzit al lui Aaron şi vasul cu mană; aceste ultime două articole au fost acolo numai până la construirea templului pe vremea lui Solomon sau un timp necunoscut înainte de aceea (vezi 1 Împăraţi 8,9).

Lucrarea din sanctuarul pământesc era o umbră a lucrării de mântuire, un tip, o parabolă. Nu înţeleg cum pot oamenii ignora această parabolă şi încă să priceapă, sau măcar să pretindă că pricep, lucrarea de mântuire. Niciun animal nu era jertfit în cortul

Pag

e32

2

întâlnirii, în prima sau în a doua încăpere, ci afară, pe altarul de aramă. Aceea a fost Golgota – crucea. Era totul? Dacă da, atunci templul putea fi demolat sau nici măcar nu trebuia să fie construit. N-a existat un templu înainte de Sinai, înainte de Exod. De la Adam până la Moise, jertfele erau aduse oriunde, pe altare de piatră. La Sinai însă, Domnul l-a însărcinat pe Moise să construiască un sanctuar. După ce jertfa era adusă pe altarul de aramă, preotul ducea sânge înăuntru şi îl stropea înaintea perdelei, spre chivot, în care se afla legea lui Dumnezeu, sau îl administra acolo, la altar. Această lucrare o face Mântuitorul acum în cer.

Nu observăm această dihotomie în aşezământul pre-exodic: jertfa era adusă pe altar şi atâta tot, acolo era sacrificiul şi acolo era ispăşirea. Nu aşa în serviciul sanctuarului, care era un mai elaborat şi explicit mod de practicare a sistemului umbră a Golgotei. Aci era clar că jertfirea trebuia să fie urmată, întotdeauna, de gestul ispăşirii, fie că sângele era uns pe coarnele altarului şi vărsat la picioarele altarului, ori era stropit în faţa perdelei, spre legea călcată. Jertfa era jertfă, iar ispăşirea urma, pe baza jertfei. Nu putea exista ispăşire numai, fără jertfă. Dar nici jertfa nu era adusă fără ispăşire. În acelaşi fel, nu putem limita lucrarea mântuirii la cruce, ci după ea trebuie să vină ispăşirea pe baza sângelui curs pe cruce. Dar ispăşire nu ar putea exista deloc, fără a fi fost precedată de curgerea sângelui, de Golgota şi crucea ei, pe care Cel răstignit Şi-a dat viaţa.

Moarte pe cruce, înviere din morţi, înălţare la cer. Isus nu este în concediu; El nu S-a înălţat la cer ca să nu facă nimic acolo. Meritele morţii Sale pe cruce trebuie să fie aplicate la fiecare păcătos care face uz de ele. Pe cruce, Hristos a creat mijlocul de mântuire, de iertare, de ispăşire. Dar acest mijloc trebuie să fie individualizat, aplicat la fiecare caz. Fără mijlocirea Domnului Isus, eu aş fi pierdut, ca şi fără moartea Sa pe cruce şi fără învierea Sa.

Ce a urmat după Golgota? Intensă activitate a Mântuitorului, atât în cer, cât şi pe pământ. Pe pământ: „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Mat 28,20). De asemenea, El a zis: „Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor” (Mat 18,20). În Marcu 16,19.20, se spune: „Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu. Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau.” Deşi înălţat la cer, Domnul Isus lucra prin apostoli, prin creştini, ceea ce a făcut întotdeauna de atunci încoace.

În cer are loc lucrarea Sa în templul ridicat nu de mâini: „Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în locul preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică” (Evr 9,11.12). Vom sublinia şi comenta în continuare unele elemente din textul acesta.

Pag

e32

3

S-au ridicat din când în când indivizi care au pretins că nu există un templu în ceruri. Ciudată încercare, când Biblia este foarte clară în sensul contrar. Iată câteva texte care confirmă existenţa unui templu în cer: „Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot, care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi în ceruri, ca slujitor al locului preasfânt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul” (Evr 8,1.2). „Şi templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis; şi s-a văzut chivotul legământului Său, în templul Său” (Apoc 11,19). „După aceea, am văzut deschizându-se în cer templul cortului mărturiei” (15,5). „Şi am auzit un glas tare, care venea din templu şi care zicea celor şapte îngeri: ‚Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!’” (16,1)

Da, se va zice, dar ce facem cu textul din Apoc 21,22: „În cetate n-am văzut niciun templu, pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul, sunt templul ei”? Să nu uităm că scena văzută de Ioan este la sfârşitul mileniului, când cetatea sfântă coboară pe pământ. Templul este în strictă legătură cu planul de mântuire. Când planul de mântuire, când lucrarea de răscumpărare a păcătoşilor îşi va fi încheiat cursul, templul nu va mai fi necesar şi nu va mai exista. Pe noul pământ nu vor exista muzee, singura amintire a păcatului şi a consecinţelor lui fiind semnele de pe trupul lui Hristos.

Textul din Evrei 9,11.12 ne învaţă, cu toată certitudinea, următoarele adevăruri: - există un templu în cer; - templul acela nu este făcut de mâini, adică de mâini omeneşti, ci, potrivit cu Evrei 8,1.2, „a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul”, nu de Moise, Solomon sau Zorobabel, ci chiar de Dumnezeu; - templul acela este mai mare, nu ştim cât de mare, dar trebuie să fie colosal; - templul acela este „mai desăvârşit”, totul durează, nimic nu se uzează, nimic nu trebuie înlocuit şi nu se transportă nicăieri, iar lucrările din el sunt realităţi, nu umbre; - în el nu s-au adus niciodată jertfe, ci acolo se face uz de jertfa oferită pe pământ, jertfa cea adevărată, a Fiului lui Dumnezeu; - Isus a intrat acolo după ce „a căpătat o răscumpărare veşnică”, aşa cum vom vedea; - El „a trecut prin cortul acela”.

Că Isus „a intrat, o dată pentru totdeauna, în locul preasfânt” nu înseamnă că, după înălţarea la cer, El a mers direct în sfânta sfintelor, negându-se astfel lucrarea în două faze a lui Hristos în sanctuarul ceresc. „În locul preasfânt” nu se referă la a doua despărţitură din templu; expresia grecească este ta hagia care înseamnă „cele sfinte” şi se referă la tot templul. Că a intrat în „cele sfinte” înseamnă că a intrat în templu. Sfinte sunt atât locul sfânt, cât şi locul preasfânt. În ele a intrat Isus după înălţare.

În care din ele? E simplu. Mai întâi, să nu uităm că templul levitic avea două încăperi şi că preoţii activau zilnic numai în prima încăpere, locul sfânt, în a doua intrând numai marele preot, o dată pe an. Acea organizare nu era lipsită de semnificaţie profetică, mesianică, istorică. Mai întâi – o lucrare în sfânta; după aceea – o lucrare de curăţire a

Pag

e32

4

templului (vezi Leviticul 16,1-34), cuprinzând şi sfânta sfintelor. O parte din timp, Hristos a îndeplinit numai lucrarea corespunzătoare sfintei, apoi şi pe cea corespunzătoare sfintei sfintelor, aşa cum se vede în următoarea schiţă: Sfânta: de la înălţarea la cer până la încheierea harului. Sfânta sfintelor: de la începerea curăţirii templului ceresc până la încheierea harului.

Astfel, pe ultima porţiune a timpului, cele două lucrări merg împreună. De ce? Pentru că, după începerea curăţirii templului, adică a lucrării de judecată, Isus încă mijloceşte pentru păcătoşi.

Mai e un argument care validează distingerea a două faze în lucrarea lui Hristos în cer şi anume, afirmaţia din Evrei 9,11 că Isus „a trecut prin cortul acela” – această trecere înseamnă mişcare, ceea ce marchează o diferenţă între încăperi şi lucrările respective. Nu ni-L imaginăm pe Isus nemişcat.

Afirmaţia strictă că Isus nu a adus sânge de animale în templul ceresc, ci sângele Său, arată că El face acolo exact ce făceau preoţii în sanctuarul vechi, ispăşire, de data aceasta bazată pe sângele Său.

Isus a intrat în acel templu, pentru ispăşire, „după ce a căpătat o răscumpărare veşnică”, adică după Golgota. Aşa a zis El în Matei 20,28: „Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.” Şi-a dat viaţa, aceasta a fost Golgota, actul sacrificiului de Sine acolo a însemnat „răscumpărarea veşnică”; după efectuarea ei a intrat El în templul ceresc.

Să urmărim desfăşurarea istorică a lucrării de ispăşire săvârşită de Hristos în sanctuarul din cer. Mai întâi, trebuia practicat serviciul zilnic, adică acela din locul sfânt. Imediat ce a intrat în cer şi S-a aşezat la dreapta Măririi, Hristos a început lucrarea de preot în locul sfânt, făcând ispăşire pentru păcatele norodului: „Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot, care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ca slujitor al locului preasfânt (corect ta hagia, cele sfinte, sanctuarul în general, e normal la începutul lui) şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul” (Evr 8,1.2).

Urma să sosească şi timpul când serviciul anual, prefigurat în Leviticul 16,1-34, trebuia să aibă loc. Aici ne ajută cuvântul profetic. În Daniel 8,13.14, întâlnim următorul dialog: „Am auzit pe un sfânt vorbind şi un alt sfânt l-a întrebat pe cel ce vorbea: ‚În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare sfântul locaş şi oştirea?’ Şi el mi-a zis: ‚Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi, sfântul locaş va fi curăţit.’”

Pag

e32

5

În acest text, se spune că, la sfârşitul a 2.300 de seri şi dimineţi, adică de zile, va fi curăţit sfântul locaş. Potrivit cu Leviticul 16,1-34, acea curăţire avea loc o dată pe an, era efectuată de marele preot şi conta ca o lucrare de judecare a poporului lui Dumnezeu. Deci, curăţirea sanctuarului prevăzută aici urma să aibă loc la terminarea a 2.300 de zile profetice. Potrivit cu Numeri 14,34 şi Ezechiel 4,6, o zi profetică este egală cu un an calendaristic. Avem, deci, de a face cu 2.300 de ani calendaristici. La încheierea lor, templul ceresc urma să fie curăţit.

Dar când încep aceşti mulţi ani? Nu se spune în Daniel 8,14, dar în Daniel 9,24-27, îngerul Gabriel i-a explicat profetului că, din acei ani, 70 de săptămâni profetice, care înseamnă 490 de ani calendaristici, urmau a fi tăiate, adică rezervate, ca timp special de probă pentru poporul Israel. Punctul de plecare, potrivit cu versetul 25, era anul unui decret de rezidire a Ierusalimului, care fusese pustiit de Nebucadneţar în anul 586 înainte de Hristos. Acel decret a fost dat de împăratul persan Artaxerxe Longimanus (vezi Ezra 7,1-26) şi s-a pus în aplicare în toamna anului 457 înainte de Hristos.

Pornind de acolo, avem 69 de săptămâni, adică 483 de ani, până la botezul Domnului Isus Hristos, în anul 27 al erei creştine (vezi Daniel 9,25 şi Luca 3,1). A rămas o săptămână profetică, adică 7 ani calendaristici, din toamna anului 27 până în toamna anului 34. În mijlocul acelei săptămâni, adică în primăvara anului 31, Hristos a fost crucificat. În toamna anului 34, sinedriul iudaic a respins evanghelia, ucigându-l pe Ştefan cu pietre. De atunci, evanghelia a trecut la toate popoarele lumii.

Din 2.300, au rămas 1.810 ani, care, adăugaţi la 34, duc până în toamna anului 1.844. Atunci, ziua cea mare de ispăşire, potrivit cu calendarul iudaic, a fost 22 octombrie. La data aceea, a început lucrarea lui Hristos de curăţire a templului din cer, singurul templu al lui Dumnezeu existent atunci, ceea ce însemna judecarea poporului lui Dumnezeu.

Iată texte care spun că poporul lui Dumnezeu trebuie să fie judecat, adică examinat, înainte de a fi luat la cer, la revenirea Mântuitorului: „Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Şi, dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de evanghelia lui Dumnezeu?” (1 Pet 4,17). „Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup” (2 Cor 5,10). „Căci ştim cine este Cel ce a zis: ‚A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!’ Şi, în altă parte: ‚Domnul va judeca pe poporul Său’” (Evr 10,30).

Hristos este Preot: „Fiindcă iată ce se mărturiseşte despre El: ‚Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec’” (Evr 7,17). Şi este Mare Preot: „. . . unde Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcut ‚Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec’” (Evr 6,20). Astfel, după rânduiala lui Melhisedec, care întruneşte în acelaşi om ipostazele de preot şi împărat, Isus a fost făcut atât Preot, cât şi Mare Preot. Preot, pentru lucrarea din locul sfânt, Mare Preot, pentru lucrarea din locul preasfânt.

Pag

e32

6

Isus a fost întotdeauna, de la învestire, atât Preot, cât şi Mare Preot; nu funcţiile se diferenţiază înainte şi după 1.844, ci slujbele: făcând ispăşire pentru păcătoşi, lucrare de preot, de la înălţare până la încheierea timpului de probă, lucrare de mare preot, după 22 octombrie 1.844, însemnând curăţirea sanctuarului ceresc, adică judecarea poporului Său. Această judecare înseamnă examinarea fiecărui nume scris în cartea vieţii (este vorba de poporul lui Dumnezeu), în lumina cărţilor faptelor, numele urmând a rămâne sau nu în cartea vieţii, deci individul mântuit, ori nu. Aceste informaţii ne sunt furnizate de următoarele texte şi altele ca ele: Exodul 32,33; Apoc 3,5; 13,8; 20,12.15; 21,27.

În Evrei 7,25, scriitorul afirmă despre Domnul nostru Isus Hristos: „De aceea, şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea, ca să mijlocească pentru ei.” Să se observe că nu mijlocirea Domnului Isus este eternă, ci viaţa Lui, adică ”trăieşte pururea”, nu „mijloceşte pururea”. Mijlocirea Sa va avea sfârşit, atunci când se va termina curăţirea templului ceresc, adică la încheierea timpului de har.

„Când se termină solia îngerului al treilea, mila nu mai pledează pentru locuitorii vinovaţi ai pământului. Poporul lui Dumnezeu şi-a încheiat lucrarea. Ei au primit ‚ploaia târzie’, ‚înviorarea de la faţa Domnului’, şi sunt pregătiţi pentru ceasul încercării care le stă în faţă. Îngerii se grăbesc încoace şi încolo în ceruri. Un înger întorcându-se de pe pământ anunţă că lucrarea lui a fost făcută; încercarea finală a fost adusă asupra lumii şi toţi cei ce s-au dovedit credincioşi faţă de preceptele divine au primit ‚sigiliul viului Dumnezeu’. Atunci, Isus încetează mijlocirea Sa în sanctuarul de sus. El Îşi ridică mâinile şi zice cu voce tare: ‚S-a isprăvit’ şi toate oştirile îngereşti îşi pun jos coroanele, când El face anunţul solemn: ‚Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!’ (Apoc 22,11). Fiecare caz a fost decis pentru viaţă sau moarte. Hristos a făcut ispăşirea pentru poporul Său şi a şters păcatele lor.” (The Great Controversy/Tragedia veacurilor, paginile 613-614)

Contemplăm, în sfârşit, revenirea Sa în slavă. Vă puteţi imagina ce s-ar întâmpla dacă El nu ar reveni? Atunci, nici jertfa Sa, nici învierea Sa şi nici mijlocirea Sa nu ar folosi la nimic, pentru că nu am ajunge niciodată în împărăţia lui Dumnezeu. Iată ce zice acest text: „Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă” (Evr 9,27.28).

Dacă nu Se arată deloc a doua oară, atunci nu aduce mântuirea celor ce-L aşteaptă, deci nu sunt mântuiţi, cu toată jertfa, învierea şi mijlocirea Sa. Dar slavă lui Dumnezeu că toate acestea există şi sunt sigure:

Golgota, învierea, mijlocirea, revenirea. Golgota şi dincolo de ea!!!

Pag

e32

7

* * * *

Cântarea de deschidere, 387: „Ce fericire, am pe Isus!”

Cântarea de închidere, 134: „Hristos, Mare Preot”

Pag

e32

8

„ÎN NIMENI ALTUL NU ESTE MÂNTUIRE”

În capitolul al treilea al cărţii Faptele apostolilor, se istoriseşte că Petru şi Ioan s-au suit la templu la ceasul rugăciunii. Acolo zăcea un olog din naştere, care cerea ajutor de la cei ce intrau în templu ca să se închine. Petru s-a uitat la el şi i-a zis: „Argint şi aur n-am, dar ce am îţi dau: în numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” (Versetul 6). Omul a fost pe dată vindecat, a sărit în picioare şi se ţinea după cei doi apostoli, slăvindu-L pe Dumnezeu. Văzând că ologul a fost tămăduit şi pricepând asocierea, norodul a alergat către apostoli. Petru nu şi-a asumat niciun merit, ci li L-a predicat pe Hristos, rezultatul fiind convertirea a încă 2.000 de persoane, astfel numărul credincioşilor ridicându-se la 5.000.

În timpul cuvântării sale, „au venit la ei pe neaşteptate preoţii, căpitanul templului şi saducheii, foarte necăjiţi că învăţau pe norod şi vesteau în Isus învierea din morţi” (Fapte 4,1.2). Cei doi apostoli au fost arestaţi şi duşi în faţa Sinedriului, unde au fost întrebaţi: „Cu ce putere sau în numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?” (Versetul 7). Cea mai bună întrebare, pusă probabil din imprudenţă, dar dirijată către subiectul vital de către Duhul lui Dumnezeu.

Răspunsul lui Petru a fost: „Mai mari ai norodului şi bătrâni ai lui Israel! Fiindcă suntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine, făcută unui om bolnav, şi suntem întrebaţi cum a fost vindecat, s-o ştiţi toţi şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos în numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi. El este ‚piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului’” (versetele 8-11). Dacă întrebarea ce li s-a pus a fost inspirată de Duhul Sfânt, în ciuda ignoranţei celor ce au întrebat, despre Petru se spune că era „plin de Duhul Sfânt” (vezi versetul 8), când a răspuns la ea. Şi ce a conţinut răspunsul lui Petru? Nimic altceva, decât evanghelia – Isus răstignit, înviat şi pus în capul unghiului.

Apoi a venit versetul nucleu al evangheliei: „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi” (versetul 12). Acest verset este geamăn cu textul de aur al Sfintei Scripturi: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3,16).

Aceasta ar trebui să fie întotdeauna orientarea celor ce propovăduiesc Cuvântul lui Dumnezeu şi anume, Hristos să fie în centrul predicării. Aşa a zis mai târziu apostolul Pavel către corinteni: „Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită. Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit” (1 Cor 2,1.2).

Pag

e32

9

De asemenea: „Vă fac cunoscută, fraţilor, evanghelia, pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut” (1 Cor 15,1.2). Şi în ce consta evanghelia propovăduită de el către corinteni? O spune mai departe: „V-am învăţat, înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi, şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece” (versetele 3-5).

De observat este că apostolii nu pierdeau vremea, înconjurând marea şi uscatul, în cuvântările lor, ci prezentau evanghelia: nediminuată, nemodificată, neînvelită în poveşti sau mituri. Aşa suntem sfătuiţi şi noi: „Prezentaţi lecţiile simple date de Hristos. Spuneţi istoria vieţii Sale de tăgăduire de Sine şi sacrificiu, umilinţa şi moartea Sa, învierea şi înălţarea Sa, mijlocirea Sa pentru păcătoşi în curţile de sus.” (Gospel Workers/Slujitorii evangheliei, pagina 154)

Prietenilor sau adversarilor, celor ce primeau şi celor ce respingeau, apostolii le vorbeau despre Hristos – răstignit, înviat, înălţat la cer, unicul Mântuitor al oamenilor. „În nimeni altul nu este mântuire”, decât în Domnul Isus Hristos. S-au arătat mulţi hristoşi mincinoşi de la El încoace, aşa cum a profetizat El: „Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi” (Mat 24,24). Tot El a avertizat: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în numele Meu şi vor zice: ‚Eu sunt Hristosul!’ Şi vor înşela pe mulţi!” (Versetele 4 şi 5)

Dar nu este necesar să se meargă până acolo, încât individul să pretindă că el este Hristosul. E destul să-şi asume unele prerogative ale lui Hristos, aşa cum de multă vreme face cornul cel mic din Daniel 7,8-26, puterea politico-religioasă care s-a format în Roma după prăbuşirea imperiului. Capul ei încoronat pretinde a fi locţiitorul lui Hristos pe pământ şi primeşte închinarea oamenilor. Biserica pe care o conduce susţine că este singura care le oferă oamenilor mântuirea. Absolut fals! Mântuirea nu se obţine prin oameni, prin intermediul lor, ci direct de la Cel care mântuieşte. Iată ce se spune în Evrei 7,25: „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea, ca să mijlocească pentru ei.”

Milioane de persoane care se consideră creştine aşteaptă mântuire de la fecioara Maria, pe care şi-o închipuie înălţată la cer şi având funcţie co-mântuitoare împreună cu Hristos. Maria a fost instrumentul folosit de cer pentru naşterea Mântuitorului; nu născătoare de Dumnezeu, ci de om, Omul Isus Hristos. A fost o tânără virtuoasă, dar fiinţă omenească, având ea însăşi nevoie de mântuire. Ea însăşi a zis: „. . . mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu” (Luca 1,47).

Sau se aşteaptă mântuire de la sfinţi. Cine sunt sfinţii? Slujitori ai lui Dumnezeu, răscumpăraţi prin har. Sfinţii nu sunt dumnezei, ei nu pot mântui. Apostolii scriau către

Pag

e33

0

credincioşii dintr-o anumită localitate sau zonă şi îi numeau sfinţi: „. . . către biserica lui Dumnezeu care este în Corint şi către toţi sfinţii, care sunt în toată Ahaia” (2 Cor 1,2). Sfinţii sunt păcătoşi salvaţi prin har; şi ei au nevoie de ajutor, ei nu pot mântui pe nimeni. Pavel îi îndemna pe credincioşii din Efes să se roage „pentru toţi sfinţii” (Efes 6,18), nu „la toţi sfinţii”, nici măcar la unul din ei. Bine, dar există câţiva sfinţi în cer, aşa cum ne informează Scriptura sacră: Enoh, Moise şi Ilie – pot ei să ne mântuiască? Absolut deloc, ei înşişi sunt mântuiţi prin Hristos.

Sau îngerii? „Îngerii s-au aruncat la picioarele Comandantului lor şi s-au oferit să devină un sacrificiu pentru om. Însă viaţa unui înger nu putea plăti datoria; numai Acela care l-a creat pe om avea puterea de a-l răscumpăra.” (Patriarchs and Prophets/Patriarhi şi profeţi, paginile 64-65). Scripturile condamnă închinarea la îngeri (vezi Coloseni 2,18) şi ei înşişi refuză închinarea, aşa cum citim în Apocalipsa 19,10 şi 22,8.9. Nicio fiinţă creată nu poate mântui, cele din ceruri nu au nevoie de mântuire, pentru că nu au căzut niciodată, iar creaturile căzute în păcat au nevoie de un Mântuitor divin; singurul care o face este Cel propovăduit de Petru: „În nimeni altul nu este mântuire.”

Mântuirea nu o pot procura nici îngerii, nici oamenii, nici banii, nici ideologiile şi nici păcătosul însuşi. Eforturi disperate, chinuirea trupului, pelerinaje obositoare, nu au nimic de a face cu mântuirea. Ele sunt timp pierdut şi înşelare de sine. „În nimeni altul nu este mântuire”, decât în Domnul Isus Hristos. Şi în nimic altceva.

Biblia ne învaţă în mod clar că omul nu se poate mântui singur, aşa cum nu se poate învia singur, şi nici nu-i poate răscumpăra pe alţii: „Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să-I dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării. Răscumpărarea sufletului lor este atât de scumpă, că nu se va face niciodată” (Ps 49,7.8).

Mântuirea se obţine „fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus” (Rom 3,24). Nu există merite omeneşti, nici măcar fidelitatea sinceră şi supunerea totală faţă de cerinţele lui Dumnezeu nu produc merite. Fără putere de sus, omul firesc nu poate asculta de poruncile lui Dumnezeu, oricât de mult ar dori el lucrul acesta şi oricât s-ar strădui în mod sincer şi disperat, pentru că firea omenească „nu se supune legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună” (Rom 8,7). Este nevoie de o putere din afară, o putere de sus, care să lucreze în om „voinţa şi înfăptuirea” (vezi Filipeni 2,13).

Exact aşa ne învaţă şi Spiritul Profetic: „Există unii care mărturisesc a-I servi lui Dumnezeu, în timp ce se bazează pe propriile lor eforturi de a asculta de legea Sa, de a forma un caracter drept şi a-şi asigura mântuirea. Inimile lor nu sunt mişcate de un simţământ profund al iubirii lui Hristos, ci caută să îndeplinească datoriile vieţii de creştin ca fiind ceva ce cere Dumnezeu de la ei pentru a câştiga cerul. O astfel de religie este egală cu nimic. Când Hristos locuieşte în inimă, sufletul va fi în aşa măsură umplut de iubirea Sa, de bucuria comuniunii cu El, încât se va lipi de El şi, contemplându-L pe El, eul va fi uitat. Iubirea faţă de Hristos va fi izvorul acţiunii.” (Steps to Christ/Calea către Hristos, paginile 44-45)

Pag

e33

1

De asemenea: „Este cu neputinţă pentru noi, prin noi înşine, să scăpăm din groapa păcatului în care ne-am afundat. Inimile noastre sunt rele şi nu le putem schimba. ‚Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul’ (Iov 14,4). . . . Educaţia, cultura, exercitarea voinţei, efortul omenesc, toate îşi au sfera lor potrivită, dar aici ele sunt fără putere. Ele pot produce o corectare exterioară a comportamentului, dar nu pot schimba inima; ele nu pot purifica izvoarele vieţii. Trebuie să fie o putere lucrând dinăuntru, o viaţă nouă de sus, înainte ca oamenii să poată fi schimbaţi de la păcat la sfinţenie. Puterea aceea este Hristos. Numai harul Său poate trezi facultăţile lipsite de viaţă ale sufletului şi îl poate atrage către Dumnezeu, către sfinţenie.” (Ibid., pagina 18)

Mântuirea implică iertarea de păcat şi smulgerea din el. Nu există mântuire „în păcat”, ci „din păcat”. Dacă cineva se află într-un bazin de înot şi vrea să-şi usuce corpul, el trebuie mai întâi să iasă afară din apă. Dacă rămâne în apă, nici un prosop, nici o mie de prosoape nu-l vor putea şterge. Isus a zis către femeia prinsă în adulter: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti” (Ioan 8,11). „Nu te osândesc” înseamnă „te-am iertat”, iar „să nu mai păcătuieşti” înseamnă „să trăieşti o viaţă nouă”; aceasta este naşterea din nou, de care El vorbea către Nicodim în Ioan 3,3.5. De altfel, orice trimitere a Mântuitorului este şi împuternicire: „Te duci şi Eu voi fi cu tine, dacă accepţi, dându-ţi putere ca să nu mai păcătuieşti.”

„O dată salvat, pentru totdeauna salvat”? Numai când vom fi în împărăţia cerurilor. Dar teoria îmbrăţişată de unele biserici că eşti salvat, deci în absolută siguranţă, acum şi aici, fără posibilitatea de a mai păcătui, este periculoasă; împotriva unei astfel de siguranţe false, apostolul Pavel a avertizat: „Cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă” (1 Cor 10,12).

Suntem deja mântuiţi sau nu? Să contemplăm următoarele texte: - „El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii” (2 Tim 1,9). - „Astfel dar, prea iubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur” (Filip 2,12). - „Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit” (Mat 24,13). - „Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!” (1 Pet 1,5)

Pag

e33

2

- „. . . tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă” (Evr 9,28).

Suntem mântuiţi sau nu? Putem distinge trei faze ale mântuirii: - La timpul trecut („El ne-a mântuit”) – mântuire de vina păcatului = îndreptăţire. - La timpul prezent („duceţi până la capăt mântuirea voastră”) – mântuire de puterea păcatului = sfinţire. - La timpul viitor („va fi mântuit”; „mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi”; „ca să aducă mântuirea”) – mântuire de urmările şi prezenţa păcatului = proslăvire.

Există deosebire între termenii „mântuire” şi „viaţă veşnică”. Îngerii cereşti au viaţa veşnică, fără să aibă nevoie de mântuire. Numai păcătoşii au nevoie de ea, noi, oamenii, urmaşii lui Adam cel căzut în păcat. Şi noi nu putem ajunge la viaţa veşnică decât prin procesul mântuirii, lucrată în viaţa noastră de Cel ce Şi-a dat viaţa pentru noi: „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru” (Rom 6,23). Păcatul este o boală şi, aşa cum vindecarea duce la sănătate, tot aşa mântuirea duce la viaţa veşnică: „Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa” (1 Ioan 5,11.12).

În Ioan 3,16, avem clasica declaraţie a lui Isus: „. . . atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu”. Dumnezeu nu a oferit pentru sacrificiu un înger sau altă creatură, ar fi fost foarte simplu şi suspect – acceptând să sufere o fiinţă neajutorată. Dar cum L-a dat pe Fiul Său? De fapt, S-a dat pe Sine Însuşi, pentru că Dumnezeirea este o unitate indivizibilă constând din trei Persoane. Una din aceste trei Persoane, prin acţiunea Sa şi a celorlalte, S-a întrupat în rasa omenească, devenind Fiul lui Dumnezeu şi Fiul omului. Şi cine a suferit prin această umilinţă şi sacrificare pe cruce? Întreaga Dumnezeire, pentru că iată ce se spune în 2 Corinteni 5,19: „. . . că, adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor.” Mă întreb, cine a suferit mai mult, sufleteşte de fapt: Isaac sau Avraam? Nu e uşor să fii Isaac, dar nu e uşor nici să fii Avraam.

Ca să înţelegem mai bine participarea laolaltă a Dumnezeirii în sacrificiul suprem, e bine să examinăm actul întrupării. Acel act, numit în 1 Timotei 3,16 „taina evlaviei”, este şi rămâne cum e numit în acest text – o taină. Niciodată muritorii nu vor pătrunde în sfaturile divine pentru a le discerne total. Noi privim numai la suprafaţă şi ce este descoperit în Sfintele Scripturi. Când a vizitat-o pe fecioara Maria, îngerul Gabriel i-a spus: „Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus. El va fi mare şi va fi chemat Fiul celui Preaînalt” (Luca 1,31.32). La întrebarea Mariei,

Pag

e33

3

„Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?”, îngerul a „explicat”: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul care Se va naşte din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu” (versetele 34 şi 35).

Să fie reţinute două idei fundamentale din aceste fraze: (01) Cel ce urma să Se nască din Maria, fără participare bărbătească, lua naştere pentru că Duhul Sfânt urma să Se pogoare peste ea şi pentru că puterea Celui Preaînalt urma să o umbrească. Cine era Cel Preaînalt? În Luca 6,35, Isus a zis: „. . . şi veţi fi fiii Celui Preaînalt.” Nu putea fi altcineva decât Tatăl. Iată şi Matei 5,45: „. . . ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri.” Şi Ioan 20,17: „. . . Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.” Absolut clar: Cel Preaînalt, la care Hristos S-a referit adesea, este Dumnezeu-Tatăl. Deci, puterea Tatălui (a Celui Preaînalt) a umbrit-o pe Maria pentru zămislirea Pruncului Isus. Simultan cu coborârea peste ea a Duhului Sfânt. Când a avut loc zămislirea în trupul Mariei a Celui ce cobora din înălţimi, din sfera Dumnezeirii, pentru a deveni om, celelalte două Persoane ale Dumnezeirii au participat la acea zămislire. S-a întrupat Dumnezeirea. (02) Îngerul Gabriel a folosit de două ori timpul viitor în legătură cu numele „Sfântului” care urma să se nască din fecioara Maria: în versetul 32, „va fi chemat Fiul Celui Preaînalt”; în versetul 35, Sfântul care Se va naşte din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.” Va fi chemat, va fi chemat. Până atunci nu a fost chemat „Fiul Celui Preaînalt” sau „Fiul lui Dumnezeu”. Până atunci nu fusese nici Fiu al omului, nu fusese Fiu din niciun punct de vedere. Noi putem zice că Fiul lui Dumnezeu a părăsit slava cerească şi a venit pe pământ, şi aşa se exprimă şi Spiritul Profetic, pentru că nu avem alt termen prin care să ne referim la Persoana divină care nu era nici Tatăl şi nici Duhul Sfânt, însă, propriu-zis, El a devenit Fiu, al lui Dumnezeu şi al omului, numai din momentul întrupării.

Pentru a sublinia inferioritatea lui Isus faţă de Tatăl, deci lipsa Lui de divinitate, unii citează textul din Ioan 14,28: „. . . căci Tatăl este mai mare decât Mine.” Sau cel din 1 Corinteni 15,28: „Şi, când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.” Isus a ales să devină om şi, astfel, să fie „mai mic decât Tatăl”, nu numai în perioada misiunii Sale pe pământ, ci întotdeauna, câtă vreme va păstra trupul omenesc, adică în veci.

Se va supune Tatălui. Să se distingă între cele două naturi ale Sale – ca om, El este mai mic decât Tatăl; dar El este şi Dumnezeu – ca Dumnezeu, El este egal cu Tatăl (vezi Ioan 10,30). Dar ce înseamnă că El Se va supune Tatălui în final? Este vorba de cele două naturi ale lui Isus: pe linia naturii Sale divine, va fi întotdeauna egal cu Tatăl şi membru al Sfintei Treimi. Pe linia naturii omeneşti, va fi întotdeauna unul din noi, supunându-Se, ca şi noi, Tatălui. Uimitoare iubire care a condus la sacrificiu infinit!

Pag

e33

4

Cei care tăgăduiesc divinitatea Domnului Isus Hristos ar trebui să explice cel puţin două lucruri şi anume: (01) Cum se face că El a iertat păcatele oamenilor? (02) De ce a primit închinarea lor?

Când cei patru oameni l-au coborât pe slăbănog prin acoperiş în mijlocul casei în faţa lui Isus, primele cuvinte rostite de El către cel suferind au fost: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate!” (Marcu 2,1-5; citat este versetul 5). Au fost proteste: „Unii din cărturari, care erau de faţă, se gândeau în inimile lor: ‚Cum vorbeşte omul acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?’” (Versetele 6 şi 7). Isus le-a citit gândurile şi le-a zis: „Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, ‚ţie îţi poruncesc’, a zis El slăbănogului, ‚scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă’” (versetele 10 şi 11). Bolnavul s-a ridicat imediat, demonstrând puterea dumnezeiască a lui Hristos.

Mântuitorul a spus-o clar că El are putere pe pământ să ierte păcatele. Aveau dreptate cărturarii că numai Dumnezeu poate să ierte păcatele şi că Dumnezeu nu a delegat nimănui această prerogativă. Dar Isus era Dumnezeu şi a dovedit-o practic. Orice fiinţă omenească pretinzând că poate ierta păcatele huleşte, într-adevăr, minţind şi amestecându-se în treburile lui Dumnezeu.

Apoi, este vorba despre închinare. Când Ioan a încercat să i se închine unui înger, acesta a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! . . . Închină-te lui Dumnezeu” (Apoc 22,9). Isus nu a refuzat niciodată închinarea oamenilor şi nu era vorba despre un salut; acelaşi verb, proskuneo, a fost folosit în Ioan 9,38, unde se spune că fostul orb din naştere „I s-a închinat” lui Isus. El a acceptat ceea ce îngerul a refuzat, spunând „închină-te lui Dumnezeu”. Nici cea mai mică îndoială nu poate să fie că Isus, Cel născut în Betleem acum două milenii, este Dumnezeu.

Întrebare: ce s-ar fi întâmplat dacă Adam ar fi refuzat să primească de la Eva fructele oprite şi să le mănânce? Ar fi fost numai un păcătos – Eva. Nu s-ar fi născut niciun copil păcătos, pentru că Dumnezeu i-ar fi separat. Dumnezeu i-ar fi făcut lui Adam o altă soţie (vezi Patriarchs and Prophets/Patriarhi şi profeţi, pagina 56). Dar Eva? Spiritul Profetic declară că Mântuitorul ar fi venit şi numai pentru un singur suflet sau dacă numai un singur suflet s-ar fi pocăit, ceea ce este acelaşi lucru (vezi The Desire of Ages/ Hristos, Lumina lumii, pagina 480).

Atunci, El ar venit numai pentru Eva. Dar cum S-ar fi întrupat? Aşa cum S-a întrupat printr-o fiinţă păcătoasă, Maria, aşa S-ar fi întrupat prin altă fiinţă păcătoasă, Eva, şi prin Duhul Sfânt, şi ar fi murit numai pentru ea. Cum ar fi murit? Fără participare omenească, fiind zdrobit de povara păcatului, aşa cum a fost într-adevăr mai târziu. Planul mântuirii s-ar fi realizat aşa şi ar fi fost la fel de valabil, de realizat şi de minunat, ca şi pentru mântuirea a miliarde. Dar ar fi fost mult mai simplu. Numai Eva ar fi fost

Pag

e33

5

păcătoasă, nu o rasă umană numeroasă. Nu ar fi fost războaie, necredinţă, nici chiar boli şi alte suferinţe. Mântuitorul ar fi venit mult mai curând.

Aşa cum a zis într-o predică evanghelistul american Lyle Albrecht, în ziua ultimului Paşte valabil, în primăvara anului 31 al erei creştine, Isus putea merge la templu şi putea declara cu voce tare „S-a sfârşit!”, murind pe loc ca jertfă pentru răscumpărarea păcătoşilor, fără nicio contribuţie din partea lor. Pentru mulţi oameni, pare ceva oribil şi absurd – cum putem noi să fim mântuiţi din păcat printr-o crimă? Trebuie să distingem între crimă şi sacrificiu – oamenii au comis crima împotriva Fiului lui Dumnezeu, dar nu prin crimă suntem mântuiţi, ci prin sacrificiu, sacrificiul de Sine al lui Hristos.

Acum zic eu: aşa cum jertfa lui Ilie a fost consumată prin foc din cer (vezi 1 Împăraţi 18,38), fără a se pune foc pământesc, cumva, Isus ar fi murit pentru păcatele oamenilor fără participarea acestora într-o asasinare. Nu foc, bineînţeles, dar tot fără ca oamenii să intervină. De fapt, El a murit de inimă sfâşiată, de simţământul despărţirii de Tatăl Său; povara păcatelor lumii apăsa asupra Lui şi L-a ucis. Bine, dar era profetizat . . . Profeţiile nu erau predestinaţie, ci previziune. Au fost scrise lucrurile care aveau să aibă loc ca văzute dinainte; dacă Isus ar fi murit altfel, altfel ar fi fost scris.

Mielul de Paşte era pus deoparte în ziua a 10-a lunii Abib sau Nisan şi junghiat abia în ziua a 14-a (vezi Exodul 12,3-6). De ce aceste 4 zile în plus? Pentru că mielul trebuia să fie fără cusur şi aceste zile ofereau suficientă posibilitate pentru o examinare repetată şi amănunţită. Mai este ceva, ce sublinia un profesor de Biblie cândva: mielul era timp de 4 zile în familie, copiii se obişnuiau cu el, îl mângâiau, se bucurau de el, se împrieteneau cu el. Când era junghiat, durerea era cu atât mai mare. Toţi trebuia să simtă durerea sacrificării fiinţei nevinovate pentru păcatele celor vinovaţi.

Cineva a comis crime şi se află pe patul de moarte. Dacă încă nu este total împietrită conştiinţa sa, dacă mai lucrează, aceasta îl torturează. E vorba de un singur om, numai de păcatele lui. Isus a suferit nu pentru om, ci pentru toţi oamenii din toate timpurile; nu pentru păcatele unui singur om, ci pentru ale tuturor; indiferent dacă ei Îl vor primi ca Mântuitor sau nu – jertfa a fost adusă. El a suferit astfel de torturi, de remuşcări, de chinuri sufleteşti, ale tuturor oamenilor, adunate asupra inimii Sale, deşi nu erau păcatele Lui. Şi erau cu atât mai insuportabile, cu cât El era fără păcat. Acestea L-au zdrobit.

El a promis: „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Mat 28,20). Hristos mântuieşte şi nu altcineva; El iartă păcatele şi restabileşte chipul Creatorului în fiinţele omeneşti. Altcineva nu poate face lucrul acesta. El a dobândit acest drept nu numai pentru că este Dumnezeu, ci pentru că Şi-a dat viaţa pentru păcătoşi: „Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi” (Mat 20,28). „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său” (Efes 1,7).

Pag

e33

6

„În ziua aceea, se va deschide casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor, pentru păcat şi necurăţie” (Zah 13,1). „Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit” (Ps 32,1). „El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre şi vei arunca în fundul mării toate păcatele lor” (Mica 7,19).

Vorbindu-le prigonitorilor, Petru a zis că „trebuie să fim mântuiţi”. După ce unicul Mântuitor a fost cu claritate şi siguranţă identificat, se pune problema că trebuie să fim mântuiţi. „Trebuie” – nu în sensul de constrângere, ci de necesitate vitală, absolută: „Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” (Mat 16,26). Trebuie neapărat să fim mântuiţi, iar mântuirea este în totul posibilă, pentru că există un Mântuitor care aşteaptă. El zice: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine” (Apoc 3,20).

„Nu este niciun alt nume dat oamenilor” pentru mântuire. Ce este un nume, în lumina acestui context? Este identitatea, exprimată în sunete şi litere, a Salvatorului din păcat şi moarte. Este El, Persoana Sa, Fiinţa Sa. „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14,6).

„Prin altul nu poţi fi scăpat, / Alt nume nici nu este dat, / spre-a noastră mântuire. / Ci, piatra ce-o zvârliră toţi / făcutu-s-a piatră de colţ / şi cheie de clădire. / Cine cade / pe-astă Stâncă / în adâncă umilinţă / mântuit e prin credinţă. // Mulţi oameni nume-şi fac sub cer, / se-nalţă sus, dar iată-i, pier, / i-a înghiţit mormântul. / În viaţă fost-au străluciţi, / dar s-au sfârşit nenorociţi, / sunt una cu pământul. / Singur Unu-i, / ce trăieşte / şi domneşte şi scântie / prin întreaga veşnicie. // Prin altul nu poţi fi scăpat, / alt nume nici nu este dat / spre-a noastră mântuire. / O, nume scump, Isus Hristos, / speranţa celui păcătos / e-n Tine, numa-n Tine! / Fi-mi şi mie / mângâiere / şi putere de-nnoire, / sfânt izvor de fericire!” (Cântarea numărul 77 din Imnuri creştine, ediţie veche)

* * * *

Cântarea de deschidere, 121: „L-am văzut pe Isus”

Cântarea de închidere, 75: „Doar Tu ne eşti cale, adevăr şi viaţă!”

Pag

e33

7

PRIMUL ŞI AL DOILEA ADAM

În Geneza 1,26.27, suntem informaţi despre crearea omului: „Apoi, Dumnezeu a zis: ‚Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.’ Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” În Geneza 2,7, ni se dau detalii despre crearea lui Adam: „Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.” Mai departe, se arată cum a fost creată femeia: „Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om” (Gen 2,21.22).

Dumnezeu i-a creat după chipul şi asemănarea Sa, diferenţiaţi pe genuri şi i-a instalat în Grădina Edenului. Fiinţele omeneşti, ca toate vieţuitoarele existente, nu au apărut prin reacţii chimice complexe şi îndelungate, ci prin voinţa şi acţiunea Creatorului. Adam şi Eva au fost creaţi în aceeaşi zi, ziua a şasea a săptămânii creaţiunii, direct prin lucrarea mâinilor lui Dumnezeu.

După cum observăm, Dumnezeu a plănuit crearea omului, bărbat şi femeie, şi a aplicat planul acela, aducând la existenţă prima pereche de fiinţe umane. Ni se spune, de asemenea, că „i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de ‚om’, în ziua când au fost făcuţi” (Gen 5,2).

Corespondentul cuvântului românesc „bărbat” este, în limba ebraică, limba în care Moise a scris cartea Geneza, iş, de la care derivă termenul „femeie” – işa (vezi Geneza 2,23 şi nota de subsol numărul 1). Se va numi aşa „pentru că a fost luată din om”, comentează Moise. Dar Dumnezeu le-a dat amândurora „numele de ‚om’ în ziua când au fost făcuţi”. „Cuvântul ebraic ’Adam, ‚om’, are o origine nesigură. Există, probabil, o legătură cu verbul ’adam, ‚a fi rumen, roşcat, bronzat’ şi, astfel, o referinţă la pământul din care a fost format omul (Gen 2,7).” (Seventh-day Adventist Bible Dictionary/ Dicţionarul biblic adventist de ziua a şaptea, pagina 15). Dacă este aşa, atunci şi cuvintele lui Pavel din 1 Corinteni 15,47 au acest înţeles: „Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer.”

Fiul lui Dumnezeu a fost Cel care l-a adus la existenţă şi viaţă pe Adam (Ioan 1,3; Col 1,15.16). Fiind Dumnezeu, El ştia toate lucrurile, ştia viitorul. Cunoştea toată istoria ce urma, inclusiv că unii din urmaşii acestuia Îl vor ucide pe El, pe Creator. Şi, totuşi, l-a creat pe Adam. Erau în acţiune iubirea Sa insondabilă şi principiul libertăţii alegerii.

În Geneza 5,5, ni se spune că „toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani; apoi a murit.” Deci, Adam a trăit 930 de ani. Pentru cât timp l-a creat

Pag

e33

8

Dumnezeu? Cât trebuia să trăiască? Veşnic! De ce nu a trăit veşnic? În Romani 5,12, ni se dă răspunsul: „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat a intrat moartea şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit . . .”. Adam a trebuit să moară din cauza călcării poruncii lui Dumnezeu, atunci când a mâncat din fructul oprit.

Încă ceva: în Iov 1,6, citim că „fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului şi a venit şi Satana în mijlocul lor.” Era conferinţa generală universală cu reprezentanţii planetelor. De pe Pământ trebuia să se ducă Adam; de ce nu s-a dus el? De ce s-a dus Satana? Adam era de mult mort şi Satana se considera reprezentantul planetei acesteia. Era el cu adevărat? Dumnezeu nu l-a dat afară de la conferinţă. Satana obţinuse stăpânirea asupra Pământului prin uzurpare; el era stăpânul Pământului, aşa cum hoţul este stăpân pe banii furaţi.

Iată cât au trăit primii zece patriarhi, potrivit cu Geneza, capitolul al cincilea:

Adam = 930 Set = 912 Enos = 905 Cainan = 910 Mahalaleel = 895 Iared = 962 * Enoh = 365 (pe pământ; în anul 987, s-a înălţat la cer; în 2014 după Hristos, are circa 5.392 de ani: 4.000 – 622 + 2014) Metusala = 969 * Lameh = 777 (Adam a trăit până când Lameh a avut 56 de ani; a murit cu 126 de ani înainte de naşterea lui Noe) Noe = 950 *

Vă rog să observaţi că trei din urmaşii lui Adam au trăit mai mult decât el. Care au fost aceia? Eu i-am notat aici cu câte o steluţă. În ordinea descrescândă a longevităţii, aceştia au fost: Metusala = 969, Iared = 962, Noe = 950. De ce nu a trăit Adam cel mai mult? De ce nu a trăit el mai mult decât toţi? Putea trăi 1.000 sau chiar 2.000 de ani. Trei factori ar fi trebuit să asigure primordialitatea lui Adam în privinţa longevităţii:

(01) a fost creat chiar de mâinile lui Dumnezeu (Gen 2,7); (02) nu s-a născut în păcat (Gen 1,31; Ecl 7,29); (03) mâncase din pomul vieţii înainte de păcătuire; imediat după aceea, Dumnezeu a hotărât să-l împiedice a mai mânca din el (Gen 3,22-24).

Adam şi Eva au mâncat, cu siguranţă, din pomul vieţii. De unde ştim? Din Biblie, din Geneza 2,16.17. Câţi pomi le-au fost opriţi? Numai unul. Nu doi. Pomul vieţii se număra printre cei permişi; puteau mânca din el după plăcere. Şi mai ştim din Spiritul Profetic: „Ei erau plini de vigoare oferită de pomul vieţii, iar puterea lor intelectuală era

Pag

e33

9

doar puţin mai mică decât aceea a îngerilor.” (Patriarchs and Prophets/Patriarhi şi profeţi, pagina 50)

De asemenea: „Pomul vieţii este o reprezentare a grijii păstrătoare a lui Hristos faţă de copiii Săi. Când mâncau din acest pom, Adam şi Eva recunoşteau dependenţa lor de Dumnezeu. Pomul vieţii poseda puterea de a perpetua viaţa şi, atât timp cât mâncau din el, ei nu puteau muri. Vieţile antediluvienilor au fost prelungite datorită puterii dătătoare de viaţă a acestui pom, care a fost transmisă la ei de la Adam şi Eva.” (Review and Herald, 26 ianuarie 1897, citat în Seventh-day Adventist Bible Commentary/ Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, volumul 7, pagina 988)

Şi încă o sursă: „În mijlocul Edenului, creştea pomul vieţii, al cărui fruct avea puterea de a perpetua viaţa. Dacă ar fi rămas ascultător faţă de Dumnezeu, Adam ar fi continuat să se bucure de acces liber la acest pom şi ar fi trăit în veci. Însă, când a păcătuit, i s-a interzis să se mai împărtăşească din pomul vieţii şi a devenit supus morţii.” (The Great Controversy/Tragedia veacurilor, paginile 532-533)

De ce nu a trăit Adam mai mult decât toţi urmaşii lui luaţi separat? Cel puţin din trei motive:

(01) mustrările de conştiinţă;

(02) regrete formidabile după Grădina Edenului: ceilalţi au văzut-o numai de afară – el a fost în ea;

(03) reproşurile urmaşilor. Aici, voi zăbovi mai mult: „Timp de aproape o mie de ani, Adam a trăit între oameni, un martor al urmărilor păcatului. Cu credincioşie a încercat el să oprească torentul răului. I se poruncise să-i instruiască pe urmaşii săi în căile Domnului şi el a păstrat cu grijă descoperirile lui Dumnezeu, repetându-le generaţiilor următoare. Copiilor săi şi copiilor copiilor săi, până la a noua generaţie, el le-a descris starea sfântă şi fericită a omului în paradis şi a repetat istoria căderii sale, vorbindu-le despre suferinţele prin care Dumnezeu l-a învăţat necesitatea respectării stricte a legii Sale şi explicându-le măsurile pline de îndurare pentru mântuirea lor. Totuşi, numai puţini dădeau atenţie cuvintelor sale. Adesea, el era întâmpinat cu reproşuri amare pentru păcatul care adusese atâta necaz asupra posterităţii lui.” (Patriarchs and Prophets/Patriarhi şi profeţi, pagina 82)

„Viaţa lui Adam a fost o viaţă de durere, umilinţă şi remuşcare. Când a părăsit Edenul, gândul că va trebui să moară îl umplea de groază. Pentru prima dată a făcut el cunoştinţă cu realitatea morţii în familia omenească atunci când Cain, fiul său prim născut, a devenit ucigaşul fratelui său. Plin de cel mai intens regret pentru păcatul său şi jefuit de două ori prin moartea lui Abel şi lepădarea lui Cain, Adam a fost copleşit de suferinţă. A fost martor la corupţia ce lua proporţii şi care urma să pricinuiască în cele din urmă distrugerea lumii printr-un potop; şi, deşi sentinţa morţii pronunţate asupra lui de Făcătorul său păruse la început teribilă, totuşi, după observarea timp de aproape o

Pag

e34

0

mie de ani a rezultatelor păcatului, a simţit că era o milă din partea lui Dumnezeu să pună capăt unei vieţi de suferinţă şi necaz.” (Ibid.)

Hristos nu este numit al doilea Avraam, nici al doilea Moise, chiar dacă aceşti bărbaţi ai lui Dumnezeu au fost prototipuri ale Sale. El e numit al doilea Adam: „. . . Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină” (Rom 5,14). „De aceea, este scris: ‚Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.’ Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă” (1 Cor 15,45). Această metaforă este folosită pentru că Adam a fost singurul bărbat care, un timp scurt, a trăit fără păcat. Hristos a fost fără păcat, ca Adam înainte de cădere, dar nu un scurt timp, ci întotdeauna.

Apostolul Pavel este singurul scriitor al Noului Testament care vorbeşte despre doi Adami. Iată cuvintele sale: „De aceea, este scris: ‚Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.’ Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă. Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă. Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi, după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc” (1 Cor 15,45-49). Este singurul loc din Biblie unde se vorbeşte despre primul Adam şi despre al doilea Adam, făcându-se o astfel de comparaţie.

În Romani 5,14, acelaşi scriitor ne mai oferă o astfel de relaţie, fără însă a folosi expresia „al doilea Adam”: „Totuşi, moartea a domnit de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină.” Astfel, primul Adam era „o icoană preînchipuitoare”, un tip, al Celui ce avea să vină, al lui Hristos, despre care apostolul vorbeşte pe larg în restul capitolului, arătând că mântuirea din păcat se obţine în dar prin moartea lui Hristos.

„Mulţi pretind că era imposibil pentru Hristos să fie biruit de ispită. Atunci, El nu ar fi putut fi plasat în poziţia lui Adam; El nu ar fi putut câştiga biruinţa pe care Adam nu a câştigat-o. Dacă noi avem, în orice privinţă, un conflict mai teribil decât a avut Hristos, atunci El nu ar fi în stare să ne vină în ajutor. Însă Mântuitorul nostru a luat natura umană, cu toate riscurile ei. El a adoptat natura omului, cu posibilitatea de a ceda ispitei. Noi nu avem niciun lucru de purtat pe care El nu l-a îndurat.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 117)

Primul Adam a transmis moarte, al doilea Adam transmite viaţă. În ziua a şasea a săptămânii creaţiunii, Fiul lui Dumnezeu era Creatorul, Adam era creatura. Atunci, Isus nu era Adam. El a devenit Adam când S-a făcut trup (vezi Ioan 1,1-3.14), când a luat chip de rob (vezi Filipeni 2,5-8), când a acceptat să fie născut din femeie (vezi Galateni 4,4), ca urmaş al celui dintâi Adam. În Luca 3,23-38, este arătată genealogia Domnului Isus Hristos, începând astfel: „Isus avea aproape treizeci de ani, când a început să înveţe pe

Pag

e34

1

norod, şi era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli . . .” şi terminându-se astfel: „. . . fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.”

Iată o serie de comparaţii între primul şi al doilea Adam: (01) Primul Adam este din pământ, pământesc; al doilea Adam este din cer (1 Cor 15,47). (02) Primul Adam a fost făcut un suflet viu; al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă (1 Cor 15,45). (03) Primul Adam este firesc; al doilea Adam este duhovnicesc (1 Cor 15,46). (04) Primul Adam vine întâi; al doilea Adam vine pe urmă (1 Cor 15,46). (05) Primul Adam cedează poftei (Gen 3,6); al doilea Adam o învinge cu hotărâre: „Este scris: ‚Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu’” (Mat 4,4). „Satana a arătat către păcatul lui Adam ca o dovadă că legea lui Dumnezeu este nedreaptă şi că nu se poate asculta de ea. În natura noastră omenească urma Hristos să repare greşeala lui Adam. Însă, când Adam a fost asaltat de ispititor, nici unul din efectele păcatului nu era asupra lui. El era în puterea perfectei bărbăţii, posedând deplina vigoare a minţii şi a trupului. Era înconjurat de splendorile Edenului şi era în comuniune zilnică cu fiinţele cereşti. Nu aşa stăteau lucrurile cu Isus, când S-a dus în pustie ca să lupte cu Satana. Timp de patru mii de ani, rasa umană scăzuse în tărie fizică, în putere mintală şi în valoare morală; iar Hristos a luat asupra Sa slăbiciunile naturii omeneşti degenerate. Numai aşa îl putea salva pe om din cele mai teribile adâncimi ale degradării.” (The Desire of Ages/Hristos, Lumina lumii, pagina 117) (06) Primul Adam calcă porunca lui Dumnezeu (Gen 3,6); al doilea Adam „n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug” (1 Pet 2,22). (07) Primul Adam fuge, se ascunde de Dumnezeu (Gen 3,8); al doilea Îl proslăveşte pe Dumnezeu (Ioan 17,4). (08) Primul Adam se dezvinovăţeşte (Gen 3,12); al doilea Adam a luat vina primului Adam asupra Sa (1 Pet 2,24). (09) Prin cel dintâi Adam au intrat în lume păcatul şi moartea (Rom 5,12.17); prin al doilea Adam, păcatul este biruit şi moartea desfiinţată (Rom 5,17-19; 1 Cor 15,22). (10) Tot ce s-a pierdut din cauza primului Adam se recuperează prin biruinţa celui de al doilea Adam (Apoc 11,15): „Scopul iniţial al lui Dumnezeu prin crearea pământului este împlinit prin aceea că este făcut locaşul etern al celor răscumpăraţi. ‚Cei drepţi vor moşteni ţara şi vor locui în ea pe veci.’ A sosit timpul către care oameni sfinţi au privit

Pag

e34

2

cu dor de când sabia învăpăiată a blocat accesul primei perechi în Eden – timpul pentru ‚răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu.’ Pământul, iniţial dat omului ca împărăţie a sa, vândut de el în mâinile lui Satana şi ţinut atât de mult timp de puternicul vrăjmaş, a fost adus înapoi prin marele plan de răscumpărare.” (Signs of the Times/Semnele timpului, 29 decembrie 1909, citat în The Adventist Home/Căminul adventist, pagina 540)

„Când omul a devenit captivul lui Satana, stăpânirea pe care o deţinea a trecut la biruitorul lui. Astfel, Satana a devenit ‚dumnezeul lumii acesteia’ (2 Cor 4,4). El a uzurpat stăpânirea asupra pământului, care îi fusese iniţial dată lui Adam. Însă Hristos, plătind vina păcatului prin jertfa Sa, avea nu numai să-l răscumpere pe om, ci să recupereze stăpânirea pe care el o pierduse. Tot ce s-a pierdut de către primul Adam va fi restabilit de al doilea.” (Patriarchs and Prophets/Patriarhi şi profeţi, pagina 67)

„După expulzarea lui din Eden, viaţa lui Adam pe pământ a fost plină de necazuri. Fiecare frunză murind, fiecare animal adus jertfă, fiecare stricăciune pe faţa frumoasă a naturii, fiecare pată ce afecta puritatea omului erau o nouă reamintire a păcatului său. Teribilă era agonia remuşcării când privea nelegiuirea abundând, şi, ca răspuns la avertizările lui, întâmpina reproşuri aruncate asupra lui ca fiind cauza păcatului. Cu umilinţă răbdătoare a purtat el, timp de aproape o mie de ani, pedeapsa fărădelegii. Cu credincioşie, el s-a pocăit de păcatul său, s-a încrezut în meritele Mântuitorului făgăduit şi a murit în nădejdea unei învieri. Fiul lui Dumnezeu a reparat greşeala şi căderea omului; iar acum, prin lucrarea ispăşirii, Adam e reinstalat în stăpânirea sa dintâi.” (The Great Controversy/Tragedia veacurilor, paginile 647-648)

Ce a văzut Adam, cel dintâi om, când ochii lui au prins viaţă? L-a văzut pe Isus, Creatorul. Adam Îl va vedea pe Isus în curând. „În timp ce răscumpăraţii sunt primiţi în cetatea lui Dumnezeu, un strigăt voios de adorare răsună în văzduh. Cei doi Adami sunt pe cale să se întâlnească. Fiul lui Dumnezeu stă cu braţele întinse ca să-l primească pe tatăl neamului nostru omenesc – fiinţa pe care El a creat-o, care a păcătuit împotriva Făcătorului său şi pentru păcatele căruia semnele răstignirii sunt purtate de trupul Mântuitorului. Când observă semnele chinuitoarelor cuie, Adam nu cade pe pieptul Domnului său, ci, în umilinţă, se aruncă la picioarele Sale, strigând: ‚Vrednic, vrednic este Mielul care a fost junghiat!’ Cu gingăşie, Mântuitorul îl ridică şi îl pofteşte să mai privească o dată căminul edenic din care el a fost exilat de atâta vreme.” (Ibid., pagina 647)

„Transportat de bucurie, el priveşte pomii care erau cândva delectarea lui – chiar pomii ale căror fructe el le adunase în zilele nevinovăţiei şi bucuriei sale. El vede viţele pe care le îngrijeau propriile lui mâini, înseşi florile pe care cândva îi plăcuse să le îngrijească. Mintea lui pricepe realitatea scenei; el îşi dă seama că acesta este într-adevăr Edenul restaurat, mai plăcut acum decât atunci când a fost expulzat din el. Mântuitorul îl conduce la pomul vieţii, culege gloriosul fruct şi îl pofteşte să mănânce. El se uită în

Pag

e34

3

jurul lui şi vede o mulţime din familia sa răscumpărată, stând în paradisul lui Dumnezeu.” (Ibid., pagina 648)

„Atunci, el îşi aruncă coroana sclipitoare la picioarele lui Isus şi, căzând pe pieptul Lui, Îl îmbrăţişează pe Mântuitorul. El atinge harpa de aur şi bolţile cerului reverberează cântul de triumf: ‚Vrednic, vrednic, vrednic este Mielul care a fost junghiat şi trăieşte din nou!’ Familia lui Adam preia tonul şi îşi aruncă coroanele la picioarele Mântuitorului, plecându-se înaintea Lui în adorare. Această reunire e văzută de îngerii care au plâns la căderea lui Adam şi s-au bucurat când Isus, după învierea Sa, S-a înălţat la cer, după ce a deschis mormântul pentru toţi cei ce vor crede în numele Său. Acum, ei privesc lucrarea de mântuire adusă la îndeplinire şi îşi unesc vocile în cântarea de laudă.” (Ibid.)

„Toţi ies din morminte cu aceeaşi înălţime ca atunci când au intrat în ele. Adam, care se află în mulţimea înviată, este de o statură impunătoare şi de o formă maiestuoasă, o statură numai puţin sub aceea a Fiului lui Dumnezeu. El prezintă un contrast vădit faţă de oamenii din generaţiile ulterioare; doar în această privinţă e arătată marea degenerare a rasei omeneşti. Dar toţi înviază cu prospeţimea şi vigoarea unei tinereţi eterne. . . . Readuşi la pomul vieţii din Edenul de mult pierdut, cei răscumpăraţi ,vor creşte’ (Mal 4,2) până la statura rasei din slava primară.” (Ibid., paginile 644-645)

Adam va vedea oameni foarte mici, aşa cum este acum cel mai mic om din lume (în 2010), un tânăr de 18 ani din Nepal, Khagendra Thapa Magar (67,08 cm., 5,58 kg.). Ştiţi ce înălţime avea Adam? „Când a ieşit din mâinile Creatorului său, Adam era de o statură nobilă şi de o simetrie frumoasă. Era de peste două ori mai înalt decât oamenii care trăiesc acum pe pământ şi era bine proporţionat.” (Spiritual Gifts/Daruri spirituale, volumul 3, pagina 34). Considerăm înălţimea de 1,75 m. x 2 = 3,50 m., dar „de peste două ori” poate însemna 4,00 metri. Să vedem acest contrast: 67 cm. şi 4,00 m., Adam era de aproape 6 ori mai înalt decât cel mai mic om din zilele noastre. Am aici un fir de aţă – priviţi cât înseamnă 67 de centimetri. Dar 4 metri?!

Ne ducem la cer aşa cum suntem şi privim la Adam în sus, dar mâncăm acolo din pomul vieţii şi creştem (frunzele pomului vieţii vindecă ce mai e de vindecat, vezi Apocalipsa 22,2). Treptat-treptat, e tot mai uşor să privim în ochii lui, până când vom privi orizontal. Avem timp 1.000 de ani să creştem, nu ia atât, poate în câţiva ani sau chiar în câteva luni ne refacem. Adam nu are nevoie să crească, pentru că el a fost creat la o înălţime optimă, standard. Când ne întoarcem pe pământ, suntem toţi ca Adam şi puţin mai scunzi decât Mântuitorul.

Mişcătoare este descrierea făcută de serva Domnului în legătură cu întâlnirea dintre Mântuitorul Isus Hristos şi Adam. Dar nu numai primul nostru părinte pământesc Îl va întâlni pe Domnul. Toţi urmaşii săi care vor fi mântuiţi vor avea privilegiul de a-L vedea pe Hristos, atunci prima dată şi întotdeauna după aceea. Aşa zice apostolul Pavel. „ Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va

Pag

e34

4

pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să-L întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi, astfel, vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte” (1 Tes 4,16-18).

Unde ne aflăm noi? Iată perspectiva care ne este asigurată: „Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi, după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc” (1 Cor 15,48.49). Noi suntem pământeşti ca şi Adam cel dintâi, dar putem deveni cereşti, asemenea Celui ceresc, al doilea Adam. Am purtat şi purtăm chipului lui Adam cel pământesc, dar sperăm să purtăm şi chipul lui Adam cel ceresc, al doilea Adam. Aşa zice Ioan: „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este” (1 Ioan 3,1.2).

Gândindu-ne la acea scenă a întâlnirii cu Domnul Isus Hristos, noi putem zice, odată cu poetul: „Cu Isus, ah, faţă-n faţă, / Fericit mă voi simţi! / Să privesc o veşnicie / Pe Cel ce mă mântui. // Cor: Am să-L văd, da, faţă-n faţă, / Să mă satur de privit. / Sus, cu Domnul, pe vecie, / Am să-L văd necontenit. // Ah, de multe ori greşit-am, / Tare-am mai păcătuit. / Vreau să-L văd pe Cel ce zice / Eşti iertat şi eşti primit. // El murit-a pentru mine, / El mult bine mi-a făcut, / Dar eu nicicând pân-acuma / Faţa Lui nu am privit. // Cu Isus, ah, faţă-n faţă, / Ce-am să-I spun când L-oi vedea? / Am să strig cu voce tare: / Mare e iubirea Ta!” (Cântarea numărul 294 din Imnuri creştine, ediţie veche)

* * * *

Cântarea de deschidere, 89: „Isus e cel mai bun Prieten”

Cântarea de închidere, 521: „Bate ceasul vremii”