N. IORGA

OLI9ER CNOMWELLCONVERINTA

TINUTA LA

SOCIETATEA ANGLO-ROMANA

BUCURETIt936

;

k.,00N

N. IORGA

OLIVER CROMWELLCONFERINTA

TINUTA LA

SOCIETATEA ANGLO-ROMANA

BUCURESTI1936

v001

çc

J. POPESCU-BAJENARU

AUTOR. .4cgiag._dao.V O L

N 2

OLIVER CROMWELLConferinta tinuti la Socieiatea Anglo-Romani

de N. Iorga.

To my beloved colleague and friendfor his visit in Roumania as presidentof the international historical com-mittee.

Domnule Secretar de Legatie as zice chiar, domnule Palairet,acolo unde este, pentru ca am cunoscut pe d. Palairet si ampastrat cele mai bune amintiri despre relatiile dintre noi, candsituatia mea oficiala ma punea in legatura cu dinsul, si doam-nelor si domnilor, dupa ce m'ati vdzut aparandu-ma prin gesturiimpotriva unor complimente pe care nu le merit de la nimeni,pe care trebuie sa spun ca le primesc foarte greu de la ai miei,pe care le primesc cu recunostinta de la straini cari n'au niciuninteres la aceasta, dupa aceasta sa intram in materie.

Sunt serii de conferinte care se tin de o bucata de vremela Institutul Frances si la Institutul Italian si acum la aceastasocietate, careia i s'ar putea alipi, cred, cu foarte mare folos unInstitut Engles, asamanator cu ceia ce este de mai multa vremeInstitutul Frances si cu ceia ce este de o bucata de vreme InstitutulItalian, spre folosul marelui dv. popor si al natiunii noastre, caredoreste sa va cunoasca si care de fapt v cunoaste foarte putin.Calatorii in Anglia nu se fac mai de loc, studenti in Angliaavem cativa, foarte buni, dar numai cativa cred ca unstudent engles n'a venit niciodata, nici macar pentru petrol, aiciin Romania. Literatura englesa este cunoscuta doar prin catevatraduceri i studii dintre care Tennyson" al doamnei Ghetu,care a scris asupra poetului victorian o carte mult mai scurtade cum s'ar putea crede dupa cuvantarea de astazi, carte foartebuna, afara de traduceri, unde eu as fi propus mai curandtraducerile mele, mai vechi, care mi se par foarte bune si pecare le yeti cunoaste la vremea lor.

t .2

F

......

Y

)

GMiex...envalve:.....ANUL..19d6.

si

si

......

- -

bar eu cred ca e grea o apropiere sufleteascd in acestecu o ignoranta aproape completa a Angliei si a poporului engles,a literaturii i artei englese, niciodata nu s'a Mcut o expositiea artei englese, niciodata desemne englese n'au fost expuse aici,cum au fost expuse mai mult decat odata desemne francese laMuseul Toma Stelian. In aceste condin, in ce ne priveste penoi si in conditii tot asa de slabe, in ce priveste pe Englesi, euam fost mai mult decat odata in Anglia si stiu ca stiinta despreRomania este extrem de putin raspandita, de si s'au tinut acoloconferinte frumoase, care s'au tiparit, de neuitatul Yaryan, intr'ocarte care priveste sapaturile preistorice la noi si de si s'a publicato veche lucrare a mea despre Istoria Romanilor, pana a aparutopera d-lui Seton Watson care, mai ales in ce priveste parteade la urma, caci pentru partea de la inceput fac unele reserve,mai ales in partea din urma, fard indoiala i gratie marii auto-ritati a acestui om care cunoaste chestiunile nationalitatilor inUngaria de odinioard, e de ce mai mare folos. Este o indrumare,dar se vede din aceste cateva cuvinte pe care le-am spus, catde lung este drumul care trebuie sa fie facut.

Eu am o convingere, pe care cred ca o impartasesc atatiaoameni luminati din aceasta adunare, c noi, avand o vechecivilisatie, pentru care, domnule secretar de Legatie, ati spuscuvinte care ne-au miscat, avand o cultura proprie in arts, inmusica si in toate domeniile, cand este vorba ca aceasta cultura,acum, s'o ridicam la nivelul secolului al XIX-lea fiindca vaide nivelul secolului al XX-lea, asa cum se anunta I cand estevorba sa ridicam aceasta cultura, patriarhala in mare parte, lanivelul secolului intelectual care s'a ispravit fara sa lase moste-nitori, este bine sa sprijinim aceasta noua fasa, de orizonturilargi, nu pe o singura cultura i literatura, ci pe cat mai multeliteraturi si culturi ale timpului. De aceia este binevenita wideinitiativa care este in legatura cu Anglia, pe care asa de putinide la noi o cunosc, eu am cunoscut-o intamplator, canderam de vrasta studentilor de aici, de si imi mantuisem stu-diile cand dumnealor le incep abia. Am avut indrazneala atuncisa invat englesa fara profesor, din care causa am deprins pro-nuntia englesa dupa ce tradusesem treizeci de ani din englezeste.M'am aruncat la douazeci de ani, salbatec, prosteste si fara folosimediat, asupra sonetelor lui Shakespeare, impreuna cu vechiulmieu prieten Evolceanu, care, in fata dificultatilor enorme, arenuntat de la cea de-a doua incercare ; eu insa am perseverat.

4

conditii,

,

A.) ::100

"`N.

5

Am trecut la Eduard Bulwer Lytton si cand am terminat UltimulBaron", foarte frumosul lui roman, puteam ceti orice carte englesa.Aceasta a fost un hasard ; materia nu intra in programul studiilorde la noi. i pana astazi noi avem un profesor de englesa laCernauti pentru ca a cerut el, dar aici la Bucuresti noi nu avemprofesor de englesa si la Iasi mi se pare tot asa de putin; unfost elev al mieu, d. Grimm, este insa la Universitatea din Cluj.

M'am simtit dator sd arat care este punctul de plecare, asa desarac, al unor relatii in ser viciul carora pun o conferinta care,acum, in conditiile cronologice care mi-au ramas, va cuprindejumatate de ceas, poate ceva mai mult de jumatate de ceas, darvoiu cauta sa fac cat se poate mai putine digresiuni si sa matin cat se poate mai la stramtul mieu si mai la largul subiec-tului.

Cand s'a luat initiativa unor conferinte despre Anglia in lega-tura cu personalitatile, si nu cu starea generala sufleteasca saucu actiunile de mass& s'a facut foarte bine. Contrariul era binepentru Francesi, pentru ca in programul lor se vorbeste de ma-nifestatii de acestea de grup, de cultura cutarui timp, de des-voltarea literara in cutare epoca ; e vorba si de arta francesa incutare moment din desvoltarea ei ; conferinta viitoare, a direc-torului Institutului frances, d. Dupront, va fi despre Desvoltareaputerii regale in Franta". Acolo programul nu este facut pepersonalitati, pe cand aici este. E foarte bine ca s'a ales aceastametoda pentru ca sant popoare care se desvolta prin actiuneaunei societati intregi, in care intra anumite influente, din care sedesfac anumite actiuni, in care se formeaza anumite sintese. Estecasul pentru Franta si pentru Italia : de si Italia are in momentulacesta un asa de mare creator genial, d. Mussolini, cu toateacestea, daca este sa scrie cineva istoria Italiei, este foarte greusa o faca pe personal tali. Ma intreb cum oare ar fi o istorie a Ve-netiei prin personalitati ? Dogii represintau o functiune care im-braca pe rand deosebite figuri umane, i orice incercare a unuidoge de a se individualisa ii ducea acolo unde a ajuns MarinoFalier, intre cele doua coloane unde se taia capul osanditilor lamoarte. Dar in ce priveste Anglia, presintarea societatii engleseprin personalitati representative, conducatoare, este intr'adevarcalea cea buna, fiindca in Anglia asa este. In Anglia care scriecu litere mari cuvantul ce inseamna eu, in Anglia aceasta dinsecol in secol sant mari personalitati care imprimd i vieii po-litice si vietii literate si culturale, chiar si vietii economice, Ca-

6

racterul lor. Prin urmare Anglia nu poate fi cunoscuta mai binedecat pe linia aceasta a oamenilor mari, de un caracter cu totulhotaritor, pe care i-a produs.

Cand mi s'a vorbit de acest program, eu miam optit asupralui Cromwell, si trebuie sa va marturisesc de ce I-am ales pedansul. L-am ales, nu pentru ca marele Engles de la jumatateasecolului al XVII-lea a fost fara indoiala mai mutt decal un Su-veran in Ora sa. 0 sa vorbim noi indata de Suveranul care adisparut pe esafod, putintel si din vointa lui, fiindca vecheaideie despre Cromwell, acela care decapiteaza si usurp& trebuieparasita. Carol I-iu a fost decapitat intaiu de el insusi si in aldoilea rand de un grup intreg de cameni, asupra carora nuapasa in acel moment vointa lui Cromwell. Cand se uita cinevasuperficial are cealalta impresie, dar, cand priveste mai adanc,vede ca nu este asa. Sentinta de moarte a lui Carol I-iu in luptacu Parlamentul, cu armata care spriiinia Parlamentul, a fost unact fara sovaire. Am vazut candva un fac-simile al docu-mentului insusi : sant iscalituri perfecte ; fiecare avea consti-inta cu totul linistita : este un cas unic. Daca am avea isca-liturile supt condamnarea la moarte a lui Ludovic al XVI-lea,de sigur ca am vedea i tremuraturi in ce priveste pe unii sem-natant ; aici insa, pentru un motiv care va reiesi din aceasta con-ferinta, nu este nici cea mai mica indoiala. Dar nu e nici cru-zime, nici pasiune, ci o sentinta rece ca un ascutis de topor aunui grup intreg din societatea englesa, grup care n'a fost niciinainte, nici pe urma si nu va fi niciodata, nici acolo, nici inalta Ora.

Ceia ce m'a atras pe mine nu este caracterul, care ar fi sim-patic, al personalitatii lui Cromwell. Sunt oameni simpaticicari nu pot forma subiectul unei conferinte. Ba chiar neno-rocirea unei teri este sa fie condusa numai de oameni sim-patici. Sant dibacii simpatice sau simpatii dibace care cuceresco intreaga societate si, cand vrei sa faci socoteala pentru cesimpaticii acestia atrag atata lume dupa dansii, nu gasesti nimic.De sigur ca el, Cromwell, n'a fost simpatic, dar nici n'a avutpretentia sa fie simpatic, nici n'a dorit aceasta. Cromwell a fostun om cu desavarsire in afara de mediul in care a trait, si els'a format in asa fel incat sa poata sta drept fata de simpatiile

antipatiile, fata de aclamatiile si strigatele de ura ale acestei

r

1.

7

societati. Intr'un anume sens; pentru acela a caruia una din carpcuprinde cuvantarile i discursurile lui Cromwell cu admirabila in-terpretarea unui spirit genial, pentru Carlyle, el este de sigur ceia cenumia dansul un erou, caruia i se cuvine un cult special, ca in cartea,tradusa si in frantuzeste dar foarte slab, care se chiama Eroiisi cultul eroilor" a lui Carlyle.

Cromwell este prin urmare un om care n'a fost simpatic, caren'a cautat niciun fel de spriiin din partea societatii ccntempo-rane, care a pornit cu o energie de fier pe o anumita linie, peo iná, i a mers pe aceasta sina de otel !Dana la capat, faraniciun fel de indoiala si, adaug, fara niciun element poetic. Darceia ce face pe un om sa fie simpatic, atunci cand simpatiilesant meritate, este tocmai aceasta poesie care lui i-a lipsit cudesavarsire. In scrisorile in care el descrie luptele lui, biruintilela care a participat, este o foarte buna literatura istorica. Rar mis'a intamplat sa cetesc o descriere despre o incaierare razboinicaasa de desavarsita, cum sant acelea pe care le gaseste cinevain scrisorile lui Cromwell, si voiu avea prilejul sa vd infatisezputintel din aceste scrisori ; dar el putea s'o faca fara sa aibapretentii de literatura. Va puteti inchipui ce ar fi zis Cromwelldaca 1-ar fi laudat cineva ca are talent literar; ar fi simtit aceastaca o ofensa, greu de suportat. Cu toate acestea talentul il avea,insa, cu tot talentul acesta literar, mai ales in descrierea btaliilorpe care le-a castigat, i ar fi facut tot asa pentru bataliile pier-dute, nu vibreaza nimic poetic. Este o fire fara visuri, fara mila,fara iubire. Cutare scrisoare a lui catre una din fiice cuprindeteologie. Cineva care corespunde cu fiica lui in expresii teologice,este un tipar rat al umanitatii, chiar daca fata ar fi, cum santunele in momentul de fata, licentiata in teologie. Cineva carese adreseaza fiicei sale in expresii teologice este de sigur altfelde om decat aceia pe cari-i cunoastem de obiceiu si in cari, intr'oproportie mai mare sau mai mica, se gaseste i un element depoesie.

Nu de aceia I-am ales pe Crom well, si nici pentru rolul marede care vorbisem inainte, rolul acela de Suveran fara titlu, titlupe care n'a vrut ia, dar pe care I-a discutat intr'unul dindiscursurile lui cele mai interesante, din care as extrage cateceva, daca mi-ar ingadui timpul.

De sigur ca Istoria Angliei nu cunoscuse un moment de pres-tigiu si de influentä europeana asemenea aceluia pe care-1 re-

sa-1

4

presinta cei cativa ani de stapanire de fapt, contestata in interior,dar efectiva totdeauna in afar& a stapanirii lui Cronwell.

Inainte fusese domnia Elisabetei, cu 0 foarte mare stralucire,dar i foarte multi legenda ; nu este chiar asa cum ni inchipuimnoi vrasta elisabetana : in ce priveste Parlamentul, o desavarsitaascultare, genunchi gata sa se piece cand vorbia cineva in numelereginei ; norocul unei furtuni care imprastie armata lui Filip alII-lea ; incidentul tragic, care cade asa de greu in cumpana, al ju-decatii si mortii Mariei Stuart, lard a recunoaste macar ca aceastavine de la dansa, Elisabeta, cad, precum stip, ea si-a spalat ma-nile si a spus : n'am vrut" ; daca n'ar fi voit ea, Para indoiala caar fi murit la altd vrasta si in alte imprejurari buna ei prietendde a tata vreme Maria Stuart.

Duna aceia a venit acel pedant Jacob I-iu, fiul Mariei Stuart,om crescut intr'un ingust calvinism scotian, spirit margenit i dur,supt care Anglia ca prestigiu extern a pierdut foarte mult,chiar prin ideia unei casatorii, contrare tuturor traditiilor celeimai adanci ale Angliei, intre Carol 1-iu, cel care era sa-si piardacapul, si o princesd din Spania, ridicola ceremonie de petire.Printii petesc cand totul este aranjat d'inainte, dar sa te duci sapetesti si sa te intorci cu mange goale dacd se poate intre-buinta acest termen cand este vorba de o casatorie aceastaarunca asupra unui orn i asupra unei epoci fard indoiala oare-care ridicol. i, in ce priveste pe Carol I-iu, care a fost apoiginerele lui Henric al 1V-lea al Franciei, stabil astfel in ce privestelegaturile cu acel protestantism de care era legat tot sufletul An-gliei, credinta era ca se vedea ceva catolic intr'insul. El nu luasepe princesa spaniola, dar pe cea francesa, Henrieta, cu multiinfluenta asupra lui, i puritanii, cari nu se invoiau cu Bisericabastarda a Angliei, care nu era nici protestant& nici nu pastrasemisterul catolic, socotiau ca neingaduita i periculoasa aceastainfluent& 0 actiune proprie in interior sau in afard a lui CarolI-iu nu exista ; pentru viata europeana, Anglia n'a existat inacesti ani pe cari regele ii pierdu certandu-se cu Parlamentul,incepand razboiul cu acesta i aducand impotriva supupor saienglesi pe supusii sai din Scotia, cari au dovedit apoi insusiricomerciale exceptionale, vanzand pe regele lor. Cad sfarsitul luiCarol I-iu a fost asa : 1-au vandut Scotienii Parlamentului si ar-mata 1-a furat pe urma de la Parlament, iar comandantii armatei1-au condamnat la moarte. De alminteri, in afara de simpatia ins-pirata de soarta lui tragica, ii consideram cu oarecare simpatie

si

;

9

si din causa tabloului lui Van Dyck, care il infatiseaza cu marealui palarie spaniola cu pana, cu cizmele lui umflate in entonnoir",cu spada trecuta prin legatura de matasa a cingatorii sale ; si, dinpunct de vedere artistic, ni pare rau ea un asa de frumos cap, cumustatile in vant, cu barbisdnul elegant a trebuit sa alunece din-colo de blocul esafodului. Dar, in ce priveste judecarea istoricaa Domniei lui Carol I-iu, ea este, pe de o parte, nula ca operade reforme in interior si ca actiune de influenta in afar* iar, inlupta cu Parlamentul, aceasta lupta pune pe purtatorul Coroaneiintr'o situatie urata, pentru ca la capat aceasta trista actiune sase ispraveasca printr'o infrangere desavarsita.

Dar nici pentru rolul pe care dupa aceia I-a jucat Cromwell :pentru restaurarea prestigiului engles, pentru actiunea lui fatade Olanda, pentru masurile, care s'au dovedit exagerate in timpuldin urma, in ce priveste influenta razboiului asupra transportuluimarfurilor, i se atribuie stananirii lui Cromwell un resultat caren'a existat, macar in aceiasi intindere si manifestand o ambitieasa de inalta, nici pentru aceasta nu 1-am ales, ci pentru altceva.Pentru ca este unul din exemplarele cele mai curioase de umani-tate in sensul manifestdrii unei energii extraordinare, pc o liniecare nu este linia unei constiinte de sine insusi, a unei ambitilcare sa fie a lui, a unui plan care sa fi fost facut de el. El esteun profet al lui Israel rdsdrit in Anglia secolului al XVII-lea.

Pentru a-I intelege pe Cromwell trebuie sa-1 judeci asa, si nu-mai asa. De aici vine toata puterea lui. El este omul unei sin-gure idei, transformate intr'o singura vointa, care nu vine de laaltii, ci numai de la el insusi. Nu s'a simtit responsabil, pana lasfarsit, de scaderile politicei sale, si niciodata nu si-a atribuit me-rite pentru realisarile pe care a fost in stare sa le faca. Era, dacaeste sa-I asamanarri cu cineva de la noi, ceia ce a fost tefan-cel-Mare, care a crezut totdeauna, in lupta sa cu Turcii, ca nuel, un Domn at Moldovei, care poarta cutare nume si areanumite insusiri, duce razboiu impotriva paganilor, ci ca esteindeplinatorul chemat, hotarat din cer, al unor acte care tre-buiesc savarsite neaparat, i, prin urmare, cand actul este sa-varsit, el se inchina recunoscator lui Dumnezeu pentru victorie,iar, cand este vorba de infrangere, zice : Infrangerea vine dincausa pacatelor savarsite de mine". Cu toate puternicele deose-biri intre marele Domn rnoldovenesc din secolul al XV-lea

,. _

._II.-

7 ' ,1.1 J

r

Ii

.

si

10

intre acel care s'a ivit in Anglia si a jucat un rol asa de im-portant doua secole mai tarziu, in fond este acelasi lucru. i inviata actuala a Europei este cineva, un German, care, cu metodepe care, de sigur, Cromwell nu le-ar fi acceptat, lucreazaavand aceiasi convingere, un iluminat care crede ca inteadevarpritr'insul vorbeste t hotaraste o vointa superioara care tinemina de suferintile, de scaderile, de aspiratiile poporului german.Fara sa alba originea nobila' a lui Cromwell, fara sa fi primitpregatirea adanc religioasa a acestuia, fara sa poseada insusirilepersonale care pand si in domeniul literaturii istorice se pot con-stata la Cromwell, fara chiar figura impresionantd a lui Cromwell,cu aspra lui figura brazdata de plugul vointii, cu strabatatoriiochi reci, caci e cu totul altceva mustacioara fabricala la friser,parul aruncat ca o aripa de corb, i nu e aceiasi presintare de oparte si de cealalta totusi o asamanare existd.

acum, dupa ce de la inceput am cautat sa fixez nota do-minanta, fara sa constat istoric, in cursul desvoltarii ei, acliunea luiCromwell, voiu ants, din and in cand, sa recurg la propriilelui marturisiri, ea sa va aduc dovada ca interpretarea aceasta cores-punde cu manifestarile sufletesti ale marelui Engles de la 1649.

Am crezut i eu multa vreme ca in Cromwell s'ar cuprindeun fel de voinla populara, ca in el ar fi ceva provincial si ple-beian care se ridica impotriva unuia dintre regii cei mai aristo-crati ca infatisare, gest si caracter. Nu este asa. Cautand anumepentru aceasta conferinta, am vazut a este incontestabild origineanobila a lui Cromwell ; legaturi mari in secolul al XVI-lea, ofamilie locuind la Huntingdon in imprejurari modeste, dar cu osituatie materiala buna si cu o mare autoritate local& Acestasi este until din elementele de explicatie ale actiunii sale, cacifara astfel de autoritate locala el nu ar fi putut face ce a facut.

In ce priveste sangele cel mai mult din vinele sale trebuiesa se tie samd ca poporul engles este alcatuit din mai multeafluxuri de rasa : vechiul Celt, cum este Shakespeare si autorulReginei Zinelor", marele poet epic al secolului al XVI-lea,Spenser, cum e Carlyle, cum e Tennyson, si mai toed poesiaengleseasca din timpurile noastre. Acest sange celtic represinta :indoiala, neincrederea, misterul, revenirea asupra ideii odatii gasite;represinta compatimirea omeneasca, mila, poesia ce se intalnestein Visul unei nopti de vara" si in grozavia duioasa a soartei

1 Conferinta e din 1934.

1,

11

regelui Lear. Dar din Celt nu este nimic la Cromwell. PesteCelt s'a asternut Romanul, lasand urme cu desavarsire slabe,care nu se intalnesc in sufletul Englesului. A venit apoi aportuldin Nord: Anglo-Saxonii si Iutii din Iutlanda, Danesii dinapropiere, din Danemarca, aceiasi rasa ca si Norvegienii, cariau dat semintia aceia asa de energica si indaratnic materialista aNormanzilor, iar acestia au venit in Anglia transformati in sensfrances, prin cucerirea de la 1066 a lui Gulielm Cuceritorul.

La Cromwell este nu cuceritorul francisat, ci cuceritul de la1066, care nu s'a schimbat de loc. Lasand la o parte aristocratiacare a vorbit frantuzeste pang in secolul al XV-lea si a scris chiarfrantuzeste, pana in secolul al XIV-lea, chiar si in actele Parla-mentului, rasa mai veche a existat si mai departe. i, in ce pri-veste psihologia Anglo-Saxonilor, in Anglia este cam acelasi lucrucu ce se intalneste la noi intre ceia ce poate veni de la strecurareasi cucerirea roman& intre ceia ce au adus deosebitele valuri de po-pulatie de alta origine, mai ales Sla vii, si intre ceia ce se pastreaza, maivechiu, dac in anumite regiuni, prin Hateg, Inidoara, prin parteade sus a judetului Mehedinti. Cand intalnesti un om de acolo,nu te pop intelege totdeauna cu el pe caile obisnuite ale logicii.

Ruda ministrului engles de la sfarsitul secolului al XVI-lea carea fost Thomas Cromwell, proprietarul din Huntingdon, apartineastfel rasei care a fost biruita la 1066, dar care n'a abdicatniciodata si a carii psihologie se pastreaza pana astazi la cei maimulti dintre represintanlii rasei englese. Cand este vorba depoesie, apare la Englesi Celtul ; cand este vorba de vointa,vointa este anglo-saxona. Cromwell n'a manifestat niciun fel de am-bitie : oamenii-acestia nu sant ambitiosi si in general se face maregreseala in judecata oamenilor cand se spune : cutare a facut asapentru ca era ambitios, cutare a facut asa pentru ca era vanitos.Sant multe feluri de ambitii, si un fel de ambitie este acela carenu cuprinde ambitie de loc : acesta a fost casul lui Cromwell.

El n'a avut in tinereta lui nimic din ceia ce se numeste ocariera : a stat acolo ar fi putut trai pana la batranete in loculunde s'a nascut si a avut copii. Prin urmare un gospodar insuratla vremea lui, avand copii la vremea lor, castigand avere lavremea lui, si atat ; odata in Parlament, fara niciun fel de in-fluenta asupra Parlamentului si fara niciun fel de dorinta de-amarca individualitatea lui in cursul vietii politice. Cu totul altfeltraim noi, intr'o epoca de parvenitism feroce, in care de suptdouazeci si unul de ani isi simte cineva misiunea de a fi dictator

.

;

si

. . .

12

in patria sa, asa incat ni e foarte greu sa intelegem altfel de oameni.La un moment dat ins& Cromwell a avut o crisa de con-

stiinta : drumul Damascului". A cazut de-odata fulgerul si asupralui, i s'a simtit altfel. Este momentul pe care biografii luiCromwell il numesc : al melancoliei" lui. Melancolia este demulte feluri, dar melancolia" lui este o melancolie special& pecare adversarii lui au inMtisat-o ca o manifestare trecatoare denebunie. Sprijinitorii lui Carol I-iu, cei cari supt Carol al II-leaI-au desgropat i i-au spanzurat oasele, II considerau ca pe uncriminal politic, grefat peste un nebun din tinereta. Melancolia"aceasta insa era cu totul altceva.

In Anglia lui Henric al VIII-lea s'a aruncat catolicismul pentruun motiv vrednic de despret : pentru ca Henric al VIII-lea vroiasa se desparta de Ecaterina de Aragon, care era matusa lui CarolQuintul, femeie despre care am avut parerea ca trebuia sa fifost asa de urata, incat sotul ei era dispus sa faca orice numaisa se desparta de dansa, dar nu aveam dreptate, caci Ecaterinade Aragon era tot asa de bine cel putin ca si Anna Boleyn, carea inlocuit-o si a terminat pe esafod. Atunci s'a creat formareligioasa de Stat a anglicanismului, care era sincer sant douafeluri de sinceritate : sinceritatea fata de interese si sinceritateafata de tine insusi fata de anumite interese ale Coroanei, darnu era sincer fata de el insusi. i atunci a rasarit puritanismul,care acesta inseamna intoarcerea la Vechial Testament. De aceiaam spus ca el, Cromwell, este un profet din Vechiul Testament,

i nu leremia care plange, ci Isaia care fulgera. NoulTestament, cu idealul lui de iubire si iertare de oameni, a slabitputintel sufletul omenirii, cum spunea cineva, si nu fara dreptate,cugetatorul german Nietzsche. lertare, dar nu prea multa, caciatunci este o incurajare pentru top perversii, ci trebuie sa fie

pedeapsa, fara de care nu se curata niciodata o natiune.Puritanismul a parasit ceia ce este dulce in idealul divin al lui

Isus Hristos si s'a intors la Vechiul Testament, nemilos, dur, culehova, Dumnezeul care bate, care pedepseste, care distruge ce-tatile, care duce la moarte pe oameni, Dumnezeul teribil in manacaruia toti sunt numai o jucarie. Melancolia" lui Cromwell estetrecerea la aceasta stare de suflet. De acum inainte el va gandi,va actiona, va vorbi si va scrie asa. Am spus ca si in seri-soarea pe care o adresase uneia din fiicele sale maritata cuIreton, el vorbia preoteste, sacerdotal, biblic.

Tot asa intr'o alta scrisoare catre iubita sa yard, doamna St,

.

j

13

John : Iubird yard', iti multamesc cu recunostintd pentru iubireasi buna amintire despre mine cu acest prilej. Vai, pretuiesti preasus randurile mele si tovarasia mea ! Mi-ar fi rusine sd primesccuvintele tale, socotind ce fara folos sant eu si ce slab imi e talentul.Insd a onora pe Dumnezeul mieu, declarand ce a facut pentrusufletul mieu, in aceasta eu sant sigur, i voiu fi asa. Inteadevar, eu gdsesc aceasta : cd el dd izvoare intr'o pustietate uscata,unde nu este api. Eu traiesc, stii unde, in localitatea Meshec,care se spune ca inseamnd prelungire, in Chedar, 'care inseamnaintunerec, insd Dumnezeu nu m'a parasit. Cu toate ca el pre-lungeste, totusi sant sigur cd ma va aduce pe mine la taber-naculul sau, la locul sau de odihna. Sufletul mieu este cu congregatia celor d'intaiu nascuti ; trupul mieu ramane in sperantd,si, dacd aici eu pot onora pe Dumnezeul mieu sau prin faptasau prin suferinta, eu voiu fi foarte bucuros. Inteadevar niciobiata creatura nu are mai multe motive sa iasA in fatd pentruDumnezeul sdu decat cum sant eu. Inainte, aveam venituri importante, si sant sigur ca nu voiu merita niciodata cel mai micvenit nemeritat. Dumnezeu ma primeste pe mine ca pe fiulsau simi da mie sa calatoresc in lumina' si ni da noud sa cd-latorim in lumina, de oare ce el este cel ce lumineaza negreatanoastra, intunerecul nostru".

Cred ca nu-i nevoie sd mai continuu a cita dintr'o scrisoare,adresatd unei femei tinere, cu privire la o anumita situa tie decaracter material, in care se gaseste insa ceia ce oricare predicatorrosteste de pe tribuna sa.

lata ce era Cromwell in 1638. Dar yeti intreba, cum de laaceasta stare de spirit trece de la cealaltd, la aceia a luptatorului,a generalului invingator de mai tarziu, a omului politic care nuadmite niciun fel de opositie, care, cu siguranta meritelor sale,nu permite nimanui sdi ardte c drumul lui Dumnezeu estealtul.

Iata o descriere de batalie din 1643. Huntingdon, lulie 1643.I-a placut Domnului sa dea servitorului vostru i soldatilor lui ovictorie insemnata acum, la Gainsborough. Am mers dupa ceam luat Burleigh-House, Miercuri, la Grantham, unde m'amintalnit cu vreo 300 de cäldreti si dragoni de la Nottingham.Cu acestia intovardsinduma, am intalnit pe oamenii de la Lincoln la North Searle, care este aproape zece mile de la Gainsbo-rough, joi catre sear& Acolo, neam oprit pand la doud ceasuricatre ziva urmatoare, si, pe urmd, tot corpul nostru am inaintat

14

catre Gainsborough. La aproape o mila jumatate de oras, amintalnit o sentinela pierduta a dusmanilor, de aproape o suta decai. Dragonii nostri s'au trudit sa-i raspinga to beat themback, dar, necoborindu-se de pe cai, inamicul i-a atacat si aaruncat de pe cai vre-o patru sau cinci dintre dansii. Atuncicalarimea noastra i-a sarjat si i-a facut sa se retraga la corpulprincipal al lor. Am inaintat si am ajuns pana in varful unuideal greu de suit".

Pe urma arata cum s'au desvoltat deosebitele fase ale acesteibatalii, si termina asa : Dumnezeu sa va indrepte in ceia ce estede facut".

Cum a ajuns el de la acea modesta situatie de la inceput, dela acea parasire a intereselor sale materiale, mediocre, in mana luiDumnezeu, de la acea fraseologie fart niciun fel de poesie sifara niciun avant, care ni arata un om oarecare din gramada,strans legat de o credinta religioasa si neavand nimic in afarade aceasta, cum a ajuns la o astfel descriere mandra de batalie :am mers i i-am rapus", la aceasta socoteala a ranitilor i amortilor, la considerarea altor Englesi ca piste oameni cari tre-buie neaparat distrusi si urmariti pana in ultimul refugiu petop i-ar fi taiat daca ar fi putut ? A ajuns aici pentru ca de la obucata de vreme i s'a impus alta credinta, si Carlyle il iubestetocmai pentru aceasta. I se parea ca sant cloud categorii de oa-meni in Anglia : oameni buni", cari trebuie sa mearga cu dansul

deci merita sa traiasca, si alti oameni, rai", ceri nu sant cuel si cari nu merita sa traiasca. A-i distruge, gandia el, caMohammed odinioara in cei d'intaiu ani ai carierei de profet,este o mare opera de facut. Deci : virtuosi si nevirtuosi, religiosi

nereligiosi. El este marele purificator ; purificatori de acestiaam mai cunoscut noi, dar acesta are un singur ideal. El nu semultameste sa anunte unificarea si sa se invarta dibaciu in jurullocului unde sant oamenii cari trebuie distrusi pentru ca sa iasade acolo intovarasit de aceia chiar cari trebuiau distrusi, cu con-ditie sa-1 recunoasca sef. La dansul este osanda definitiva : acestom este de taiat, i pe acesta 11 va taia.

Astfel de oameni pot sa existe, dar cum s'au strans atateaputeri in jurul lui? Taine, care a fost nu numai stralucitul scrii-tor, nu numai novatorul in domeniul psihologiei istorice, dar inacelasi timp i un adanc cunoscator al Angliei, caci notele lui asupra

i

si

si

r. ILJ Lii' to.

I II. r

15

Angliei cuprind cel mai mult adevar pe care un continental poatesa-1 gaseasca din aceasta asa de complicata societate englesa,pentru care nu stiu cate vieti i-ar trebui unui strain ca s'o cu-noasca deplin, Taine a spus acest lucru : Anglia este o tara carese poate guverna, pentru ca nu exista nicairi pe pamant o maideplina ascultare pe care societatea i-o d unlii numar oarecarede oameni, cari acestia sant sefii traditionali, istorici. Comunistulengles are in fundul sufletului sau Inca respect pentru lordul carestapania inainte de razboiu un cartier intreg din capitala An-gliei. Vedeti manifestarile care s'au facut acum in urma in jurulcasatoriei unuia din fiii regelui Angliei cu asa de simpatica prin-cesa Marina, care, acum cativa ani, a dejunat in pridvorul caseimele de la Valenii-de-Munte si a luat parte la cursurile de vara.Asemenea serbari arata nu devotomentul, ci devotiunea fatade sef. Din cand in cand, Englesii admit ca un om care nu sesprijina pe nimic din trecut sa se numere i el in randul sefilor,dar este foarte greu. Un Evreu ca Disraeli Beaconsfield a mar-turisit ce drum a trebuit sa faca pentru ca sa ajunga in Parla-ment si la Guvern.

Cromwell era unul dintre rnu1ii detindtori locali ai acestei au-toritdti. Cand regele Angliei poarta razboiu, el nu-1 poarta cuo armata permanenta. Anglia n'a avut armata permanentapana la ultimul razboiu si a trebuit sa-si sacrifice sefii aristo-cratiei sale pe campiile glorioase din Flandra, unde au cazutprincipalii represintanti ai celor mai mari familii istorice. Englesiinu lucreaza cu armata permanenta decal cand este vorba depace: erau pentru a atrage pe recruti niste afise marl, care re-presintau uniforme splendide, dar acestia nu sant soldati pentrurazboiu. Armatele regilor Angliei rasariau deodata gata facute.In rkboiul de 0 suta de ani au venit grupe de acestea legatede la sine supt unii din represintantii marii aristocratii. Gandi-ti-va ce a fost in secolul al XV-lea in lupta dintre cele douaRose, ce a fost contele de Warwick, care era cum mai sant siacum unit sefi de clanuri albanese, cu mii de oameni cari puteauveni la dansul sa locuiasca, sa manance si, cand se ridica el,toata lumea pornia dupa dansul. Se zice i o spune chiar BulwerLytton, in romanul pe care vi I-am presintat la inceput caWarwick a fost ultimul dintre baroni". Ultimul", dar nu chiarultimul, fiindca unul dintre represintantii acestei nobilimi englesea fost si Cromwell. Armata aceasta se aduna din toate partile,si ea a fost in stare sa resiste hranindu-se singura ani intregi dezile, caci nu exista un budget al armatei.

.

16

Scrisoarea pe care v'am cetit-o e din 1543, iar Carol I a fostexecutat in Ianuar 1649. Cand a disparut regele, s'a pus o pro-blema si aceasta constituie cealalta parte din viata lui Cromwell,partea tragicd. Cea d'intaiu nu este tragica : in ea este omul caremerge orbeste pe linia pe care i-a aratat-o Dumnezeu i dincolode care nu este niciun fel de mantuire si de iertare.

Dar de odata in Londra, dupa scena aceia sangeroasa a ucideriiregelui, au aparut trambitasii, crainicii, anuntand ca nu-i este ni-manui ingaduit sa proclame pe Carol al II-lea ca rege al An-gliei, ci ca Anglia de acum inainte formeaza o republic& Darce fel de republics ? i monarhiile sant de multe feluri, iar re-publicile sant de toate felurile, iar felul cel mai greu de gasitsi nu stiu daca s'a descoperit pana acum e adevarata repu-blic& pentru ca supt fiecare republica se ascund unul sau maimulti monarhi cari sant trecatori si, cat tin, se feresc in de ajunsde a fi vazuti ca sa nu se recunoasca faptul ca ei sant la ori-ginea tuturor lucrurilor. Ce fel de republica ? Prin aceasta sedeschide tragedia Angliei de la 1649 inainte, si, in aceasta trage-die a Angliei, tragedia personala a lui Cromwell.

De fapt, stapan de forma era Parlaméntul, dar armata era oarmata improvisata. Ea nu samana cu armata unui Bonaparte.Bonaparte, viitorul Napoleon I-iu, 1-a copiat pe Cromwell, si, inexpulsarea celor Cinci Sute pe care a facut-o la 18 Brumar, estecopia actului care se indeplinise cu atata vreme inainte in An-glia. Cand Bonaparte a aparut acolo inaintea deputatilor carierau convocati la Saint-Cloud, el avea de gand sa Ii tina un dis-curs asamanator cu al lui Cromwell. Cromwell a avut marea sa-tisfactie, va pot spune si eu ce inseamna o astfel de satisfactie,eaci am simtit-o, acum vre-o trei ani, cind am cetit un decretde disolvare in mijlocul unor strigate salbatece de a se puteaadresa oricui asa, in felul sau brusc : dumneata esti un dilapi-pidator, dumneata un stricat" i i-a dat afara pe toti.

Acelasi lucru 1-a facut Bonaparte, insa Bonaparte nu aveainsusirile lui Cromwell, asa incat, cand avocatii de la cei CinciSute au inceput sa strige impotriva lui, atunci el a jucat ocomedie, pretextand ca au sarit cu cutitele, cu pumnalele ladansul ; s'a zgariat putintel pe fata, a sarit in curte i acolo pre-sedintele Adunarii, fratele sau, Lucian, care era mai mult decatBonaparte un comediant", s'a intors i 1-a aratat soldatilor, carinu erau ai lui Bonaparte, caci acestia ramasesera in Egipt, cisoldati de la Paris, pe cari generalul abia ii cunostea : Iata

,

.P Jfirrns I i,t Ld Jt' 1.1 I

17

generalul vostru, au vrut sa-1 omoare politicienii". Au intratgrenadirii, si a doua zi se culegeau hainele de ceremonie aledeputatilor din boschetele Orangeriei de la Saint-Cloud.

Lucrul acesta I-a facut Cromwell, dar cu totul altfel, si prinaceasta lupta a lui impotriva Parlamentului, el s'a gasit in cesituatie? La el tragedia continua, fiindca, pentru Bonaparte, adoua zi dupa izgonirea celor Cinci Sute, el a fost prim consul ;ceilalti doi consuli, fiind de fabricatia lui, nu indrazniau sa vor-beasca inaintea aceluia care castigase victoria politica. Si Bona-parte a mai avut Inca un lucru care 1-a sprijinit si care i-alipsit lui Cromwell. Bonaparte era represintantul Franciei prinsein lupte cu Europa, i prin lovituri de victorie a facut el sataca atata vreme orice amintire a trecutului i orice aspiratie deviitor, inabusind orice resistenta in interior ; geniul cuceritoruluia izbutit sa asigure usurpatorului o situatie nedisputata si impo-dobita cu coroana imperiala. In ce priveste pe Cromwell, nuera asa ; el nu avea armata pentru razboiu in afara i nici geniulmilitar ; putea sa castige o batalie ca acelea de care se arataasa de mandru, dar Anglia nu se gasia in situatia de a-si trimeteostasii pe toate campurile de lupta din lume. Asa incat, inmomentul cand a disparut Parlamentul, cand a fost inlocuit cuun Consiliu de un numar mai mic de membri, el s'a gasit infala armatei, in fata camarazilor, a colonelilor".

Si, astfel, partea din urrna din viola lui Cromwell inseamnalupta Lordului Protector cu ei. Pentru ca el n'a voit sa fie rege,si, cand a discutat in Parlament aceasta chestie a regalitatii, s'acam incurcat : afirma ceva si se retragea necontenit. N'a fostde loc eroic momentul acela cand, ca lui Cesar, i s'a oferitcoroana, si de coroana n'a indraznit sa se atinga si din altmotiv. Coroana regilor Romei pe vremea lui Cesar era un lucrude trecut urgisit, acoperit de o legenda urata; regii de odinioararepresintau stapanirea etrusca asupra Romanilor, mascata de eimai tarziu, pe cand din sufletul engles n'a disparut niciodatarespectul pentru coroana Angliei. Coroana Angliei era si atunciun lucru sfant, ceva analog cu cultul, amestecat cu oarecaresarlatanie, pe care anumiti oameni din Ungaria ii profeseazapentru coroana Sfantului Stefan, cult al coroanei pentru ea insasi,care merge asa de departe, incat inainte de incoronarearegelui Ferdinand a rasarit la mine un samsar de coroanecare oferia coroana lui Stefan Bocskay. In cultul pentru coroana

,

si

.o.

' S

18

al Ungurilor din timpurile noastre este si acel element de sat,-latanie politica, pe cand pentru Engles coroana Angliel eraceva ocrotit de Dumnezeu, care arunca fulgerul asupra cui arindrazni sa intinda degetul catre dansa.

Astfel, Cromwell a ramas in mijlocul acestor coloneli caristrigau impotriva lui. $i, in ultimil ani ai vietii lui, el va fidorit in adancul sufletului, neputand sa faca gestul pe care,potrivit cu traditiile Angliei si cu ceia ce simtia insusi in sufletullui pentru aceasta traditie, nu si-1 ingaduia, va fi dorit ca Dum-nezen sa-I ajute i sa-i dea prin moarte mijlocul de a iesi dinstarea aceasta in care il adusese victoria si in care il pdstraputerea suprema. Dar ultimele lui cuvinte, asa confuse, pline detemere, cu oarecare mustrare de cuget, nu inseamna catusi deputin ca el ar fi regretat ceva din ce Meuse : pand la urma acrezut ea a indeplinit voia dumnezeiasca, dar acele ultime cuvinteinseamna neputinta de a prelungi intr'o ordine de drept ceia cese crease de la sine pe drumuri pe care le credea el Ca santale lui Dumnezeu.

0 astfel de viata cuprinde insa foarte mari invataminte. Chiaratunci cand se crede cineva cu o misiune de sus, chiar atuncicând un misticism religios ii stapaneste top pasii, el nu ajungela nimic statornic si mai ales la multamirea cugetului sau, lafericirea sa individuala, atunci cand, ca personalitate, a iesit dinceia ce este adanc i etern in viata istorica si actuala a po-porului sau.

. .

:

. . .. 'Er 44 r, r

1-r,nJ ,1

I 1.1 r ". '

J . -M."

Tr' 44-. . `1 .! . ri 3

ri' ., t A' I ) ..

i . 1

I 1 i' :1:... i 1, I al

',MOO 1r -7r') c.ons r1)311UR 'Ili.) . I ntl,(510

1 j 112f. ' ) . illor A OO'! virn fub9gPsiI- I ven. , Jw x. potanb tiv9a . 013 1.11-4.1: nu

to I03C1 Li 11 L ttrugus !Duo 14al. lu 9Ji1 4,,,Q ' 111. ^ 'r

Imtn(51.)nt b ;. I. 't

fl6c:111.0D I 1. smerT hi,.1317Lo 1JJ pli

. $16Dtrol ni

if)". 4' 111 I