Excepţia de la principiul opozabilităţii faţă de terţi a contractului

Excepţia de la principiul opozabilităţii faţă de terţi a contractului este situaţia în care un terţva fi îndreptăţit să ignore existenţa unui contract, şi, pe cale de consecinţă, a drepturilor şiobligaţiilor născute din acel contract.

SIMULATIA

Analizând definiţiile formulate în doctrină77putem defini simulaţia ca fiind o operaţiunejuridică în cadrul căreia două persoane încheie un contract public – aparent, mincinos – care nureflectă voinţa lor reală, prin care se creează o altă situaţie juridică decât cea creată printr-uncontract secret – contraînscris – care exprimă voinţa reală a părţilor.

Condiţiile existenţei simulaţiei

În cazul simulaţiei se încheie, între aceleaşi părţi, două contracte, unul public şi unul secret.Pentru a ne găsi în prezenţa simulaţiei este necesar ca actul secret să se încheie anterior sauconcomitent cu actul public.

Formele simulaţiei

Simulaţia se poate prezenta, în funcţie de modul în care este conceput contractul public şi

de elementul în privinţa căruia operează, simulaţia se poate prezenta în una din următoareleforme:

contractul fictiv;contractul deghizat;contractul prin care se realizează o interpunere de persoane.

Simulaţia prin încheierea unui contract fictiv presupune o disimulare totală a realităţii,în sensul că actul public este lipsit de orice conţinut juridic, fiind anihilat de prevederilecontraînscrisului.În acest caz părţile convin, prin contractul secret, că operaţiunea juridică consemnată încontractul public nu s-a realizat. De exemplu, vânzarea fictivă a unor bunuri pentru a evitaexecutarea silită pornită de creditor.

Simulaţia prin deghizarea contractului public este de două feluri:1. deghizare totală, când prin contractul public se urmăreşte să se ascundă naturajuridică a contractului secret. De exemplu, contractul public este un contract devânzare – cumpărare, iar contractul secret este un contract de donaţie.2. deghizare parţială, dacă prin contractul public sunt ignorate numai anumiteelemente ale contractului secret, de exemplu preţul din contractul de vânzare –

cumpărare sau scadenţa reală a obligaţiei de plată a preţului.

Simulaţia prin interpunere de persoane intervine atunci când contractul public se încheieîntre anumite persoane, iar în contractul secret se determină adevăratele persoane între care s-aîncheiat contractul. Această formă de simulaţie este întâlnită în materia donaţiei prin interpunerede persoane, pentru a se asigura anonimatul persoanei gratificate.

Scopurile urmărite de părţi prin simulaţie

Simulaţia are un scop general şi abstract, acela al ascunderii de către părţi a cuprinsului oria existenţei acordului de voinţă, faţă de terţi, precum şi un scop concret, care poate să constea în:- sustragerea unor bunuri de la urmărirea pornită de creditori;- evitarea raportului donaţiilor şi reducţiunii liberalităţilor excesive;- asigurarea anonimatului unei persoane gratificate;- evitarea aplicării integrale a taxelor de timbru.

Efectele simulaţiei

Potrivit dispoziţiilor art. 1175 Cod civil, actul secret care modifică un act public nu poateavea putere decât între părţile contractante şi succesorii lor universali, un asemenea act nu poateavea nici un efect în contra altor persoane.

Sancţiunea

inopozabilitatea faţă de terţi înlăturarea simulaţiei pe calea acţiunii în simulaţie

Efectele contractului în caz de simulaţie sunt guvernate de două reguli:1. contractul secret produce efecte numai între părţi şi, în principiu, succesorii loruniversali;2. contractul secret nu produce efecte faţă de terţii de bună-credinţă.Terţii au opţiunea de a invoca în favoarea lor contractul public sau contractul secret.

Acţiunea în simulaţie

Admiterea acţiunii în simulaţie va duce la înlăturarea efectelor contractului publicEfectul principal al acţiunii în declararea simulaţiei este încetarea caracterului secret alcontraînscrisului.

3.4. Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice

1. obligaţiile reciproce ale părţilor trebuie să fie executate simultan. excepţie de neexecutare a contractului;

2. dacă una din părţi nu-şi execută culpabil obligaţiile, cealaltă parte are dreptul săceară în justiţie rezoluţiunea sau rezilierea contractului;

3. dacă un eveniment independent de voinţa sa împiedică o parte contractantă să-şiexecute obligaţiile, contractul încetează, cealaltă parte fiind exonerată deobligaţiile sale.

3.4.1. Excepţia de neexecutare a contractului (exceptio non adimpleti contractus)

Prin invocarea acestei excepţii, partea care o invocă obţine, fără intervenţia instanţeijudecătoreşti, o suspendare a executării propriilor obligaţii, până în momentul în care cealaltăparte îşi va executa obligaţiile ce-i revin.

Condiţiile invocării excepţiei de neexecutare a contractului

Pentru invocarea excepţiei de neexecutare a contractului se cer întrunite următoarelecondiţii:

1. obligaţiile reciproce ale părţilor să-şi aibă temeiul în acelaşi contract.

2. este necesar ca din partea celuilalt contractant să existe o neexecutare,chiar parţială, dar suficient de importantă;

3. neexecutarea să nu se datoreze faptei înseşi a celui ce invocă excepţia, faptă ce l-a împiedicat pe celălalt să-şi execute obligaţia;

4. părţile să nu fi convenit un termen de executare a uneia dintre obligaţiile reciproce.

5. pentru invocarea excepţiei de neexecutare nu se cere ca debitorul să fi fost

pus în întârziere.

Poate fi invocată şi faţă de un creditor al celeilalte părţi care solicită obligarea la executare pe calea acţiunii oblice. În schimb nu poate fi opusă acelor terţi care invocă un drept propriu şi absolut distinct născut din contractul respectiv.

Efectul invocării excepţiei de neexecutare a contractului

suspendarea obligaţiei până la momentul la care cealaltă parte îşi va îndeplini obligaţia a cărei neexecutare a determinat invocarea excepţiei.Rezoluţiunea şi rezilierea contractului

Prin rezoluţiune se înţelege desfiinţarea, pe cale judiciară sau convenţională, acontractului sinalagmatic cu executare uno ictu, în cazul în care nu se îndeplinesc, în modculpabil, obligaţiile asumate prin convenţie, desfiinţare care produce efecte retroactive.

Rezoluţiunea contractului şi nulitatea

Deşi ambele au ca efect desfiinţarea retroactivă a contractului, între rezoluţiune şi nulitateexistă şi importante deosebiri. Astfel, în timp ce cauzele nulităţii sunt întotdeauna concomitentecu momentul încheierii contractului, cauza rezoluţiunii este întotdeauna posterioară încheieriicontractului.Nulitatea se întemeiază pe ideea că un contract nu a fost valabil încheiat, pe când

rezoluţiunea are ca premisă un contract perfect valabil încheiat, care însă nu a fost executat dinculpa uneia dintre părţi.

Rezoluţiunea judiciară

Potrivit art. 1021 Cod civil, rezoluţiunea nu operează de drept. În aceste condiţii, legea recunoaşte instanţei dreptul de a verifica şi aprecia cauzelerezoluţiunii, putând, după caz, să acorde un termen de graţie părţii acţionate.

Acţiunea în rezoluţiune poate fi introdusă de partea în privinţa căreia angajamentul nu s-arealizat precum şi de avânzii ei cauză.

Condiţiile exercitării acţiunii în rezoluţiune

1. una dintre părţi să nu-şi fi executat obligaţiile sale;2. neexecutarea să fi fost imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit

obligaţia.3. debitorul obligaţiei neexecutate să fi fost pus în întârziere

Rezoluţiunea convenţională

Clauzele contractuale exprese prin care părţile prevăd rezoluţiunea contractului pentruneexecutarea obligaţiilor uneia din ele se numesc pacte comisorii.

a) Pactul comisoriu de gradul I este clauza contractuală prin care părţile prevăd că, în

cazul în care una dintre ele nu execută prestaţiile ce le datorează, contractul sedesfiinţează;

b) Pactul comisoriu de gradul II este clauza prin care părţile convin că în cazul în care oparte nu-şi execută obligaţiile, cealaltă parte este în drept să considere contractul cadesfiinţat.

c) Pactul comisoriu de gradul III constă în clauza prin care se prevede că, în cazul încare una dintre părţi nu îşi va executa obligaţiile sale, contractul se consideră rezolvitde plin drept.

d) Pactul comisoriu de gradul IV este acea clauză contractuală prin care părţile prevădcă, în cazul neexecutării obligaţiei, contractul se consideră desfiinţat de drept, fără amai fi necesară punerea în întârziere şi fără intervenţia instanţei de judecată

Înscrierea în contract a unui pact comisoriu expres nu înlătură posibilitatea acestuia de a cere executarea silită a contractului şi de a nu se ajunge la rezoluţiune.

Efectele rezoluţiunii contractului

Rezoluţiunea produce efecte între părţile contractului şi faţă de terţi. 1. desfiinţarea contractului, atât pentru trecut (ex tunc), cât şi pentru

viitor (ex nunc).

2. repunerea partilor în situaţia anterioară, părţile fiind ţinute să-şi restituie prestaţiile efectuate în temeiul contractului desfiinţat.

3. Creditorul poate cere daune interese. Daunele interese pot fi evaluate anticipat de părţile contractante printr-o clauză penală. În caz contrar, întinderea daunelor interese va fi stabilită de instanţa de judecată, conform art. 1084 Cod civil.

Faţă de terţi, rezoluţiunea contractului are ca efect desfiinţarea tuturor drepturilorconsfinţite în favoarea lor de către dobânditorul bunului sau bunurilor ce au format obiectulcontractului rezolvit.Exceptie : terţii dobânditori vor putea opune dobândirea drepturilor lor prin posesie de bunăcredinţă (art. 1909 Cod civil), în cazul bunurilor mobile şi prin uzucapiune, în cazul bunurilorimobile.

Rezilierea contractului

Rezilierea contractului este sancţiunea care se aplică în cazul neexecutării culpabile aunui contract cu executare succesivă.Rezilierea are ca efect desfiinţarea contractului sinalagmatic, pentru cauză de neexecutarenumai pentru viitor.

Contractul de închiriere, de exemplu, este un contract cu execuţie succesivă, în timp.Dacă la un moment dat una dintre părţi nu-şi mai execută obligaţia, cealaltă parte va putea cere

rezilierea contractului. Ca efect al rezilierii, efectele viitoare ale contractului încetează, fără însăca aceasta să aibă vreo influenţă asupra a tot ceea ce s-a executat până atunci.

Riscul contractului

! debitorul obligatiei imposibil de executat

Cazul fortuit, care determină aplicarea regulii riscului contractual, produce efecteretroactiv, în sensul că ambele obligaţii se consideră ca şi cum nu au existat niciodată.

Suportarea riscurilor în contractele sinalagmatice translative de proprietate

Regula este aceea că în cazul contractelor translative de proprietate, riscul contractului îl suportă acea parte care avea calitatea de proprietar al lucrului la momentul pieirii fortuite a acestuia (res perit domino).

Debitorul pus în întârziere poate scăpa de urmările riscului numai dacă dovedeşte călucrul ar fi pierit chiar dacă ar fi fost predat cumpărătorului la termen (art. 1156 alin. 2 Codcivil).În cazul în care, deşi este vorba de bunuri certe, transferul proprietăţii nu se produce laîncheierea contractului, ci ulterior, iar bunul piere înainte de a se fi operat transferul proprietăţii,

riscul contractului va fi suportat de către vânzător, atât ca aplicare a principiului res peritdomino, cât şi pentru că el este debitorul obligaţiei imposibil de executat.

O situaţie deosebită apare în cazul în care transferul proprietăţii este afectat de o condiţie.Astfel, urmează a se distinge după cum este vorba de o condiţie suspensivă sau de o condiţierezolutorie.

În cazul în care vânzarea a fost încheiată sub condiţie suspensivă, transmitereaproprietăţii lucrului individual determinat este subordonată realizării condiţiei.

Dacă lucrul piere în mod fortuit pendente conditione, legea dispune că riscul îl va suporta vânzătorul, acesta nemaifiind în măsură să-şi execute obligaţia la împlinirea condiţiei., iar cumpărătorul nu va fi obligat să plătească preţul, chiar dacă se împlineşte condiţia (art. 1018 Cod civil).

Dacă pendente conditione lucrul a pierit numai în parte, cumpărătorul este obligat să-lprimească în starea în care se găseşte, fără a putea obţine vreo reducere a preţului (art. 1018 alin.3 Cod civil).

Dacă vânzarea s-a făcut sub condiţie rezolutorie, cumpărătorul unui lucru individualdeterminat devine proprietar din momentul încheierii contractului şi se află în aceeaşi situaţie în

care se găseşte vânzătorul în contractul încheiat sub condiţie suspensivă. Dacă lucrul piere maiînainte de realizarea condiţiei rezolutorii, riscul îl suportă cumpărătorul, proprietar sub condiţierezolutorie, care va trebui să plătească deci preţul, deşi dreptul său de proprietate este desfiinţatcu efect retroactiv din momentul încheierii contractului.

În concluzie se poate afirma că ori de câte ori transferul unui bun este afectat de ocondiţie, iar bunul piere pendente conditione, riscul contractului va fi suportat de către acea partecare are calitatea de proprietar sub condiţie rezolutorie.

EXECUTAREA INDIRECTĂ A OBLIGAŢIILOR- EXECUTAREA PRIN ECHIVALENT –

Prin executarea indirectă a obligaţiilor, numită şi executarea prin echivalent, se înţelegedreptul creditorului dea pretinde şi a obţine de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-asuferit, ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau executării necorespunzătoare aobligaţiei asumate.Aceasta înseamnă că atunci când nu mai este posibilă executarea în natură a obligaţieicreditorul are dreptul la despăgubiri sau daune – interese care reprezintă echivalentulprejudiciului pe care l-a suferit.

Categorii de despăgubiriDespăgubirile sau daunele – interese sunt de două feluri:

despăgubiri compensatorii, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit decreditor pentru neexecutarea totală sau parţială a obligaţiei;

despăgubiri moratorii, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditorca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei.

Condiţiile răspunderii contractuale

Răspunderea contractuală = obligaţia debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului său prin neexecutarea, executarea necorespunzătoare ori cuîntârziere a obligaţiilor născute dintr-un contract valabil încheiat.

fapta ilicită care constă în neexecutarea obligaţiilor contractuale asumate de debitor;

2. existenţa unui prejudiciu în patrimoniul creditorului;3. existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a debitorului şi

prejudiciulcreditorului;

4. vinovăţia debitorului.

Condiţiile acordării de despăgubiri

Vinovăţia debitorului

Referitor la proba acestei condiţii, distingem următoarele situaţii:

în cazul obligaţiilor de a nu face, creditorul va trebui să dovedească faptul săvârşitde debitor prin care s-a încălcat obligaţia;în cazul obligaţiilor de a da şi a face, creditorul trebuie să dovedească existenţacreanţei, iar dacă face această dovadă neexecutarea se prezumă, cât timp debitorul nu dovedeşteexecutarea.

Debitorul va fi exonerat de răspundere numai dacă va dovedi că neexecutarea obligaţiei sedatorează cazului fortuit, forţei majore sau vinovăţiei creditorului.

Punerea debitorului în întârziere

Forme

notificare prin intermediul executorilor judecătoreşti;cererea de chemare în judecată a debitorului.

CAZURI 1. de câte ori legea face să curgă de drept dobânda, care ţine loc de

daune- interese la obligaţiile ce au ca obiect sume de bani;2. când părţile au convenit expres că debitorul este în întârziere la

împlinirea termenului3. când obligaţia, prin natura sa, nu putea fi îndeplinită decât într-un

termen determinat, pe care debitorul l-a lăsat să expire fără să-şi execute obligaţia

4. în cazul obligaţiilor continue, cum sunt obligaţiile de furnizare a energiei electrice sau a apei;

5. în cazul încălcării obligaţiilor de a nu face (art. 1072 Cod civil).

Efecte juridice:

1. debitorul datorează daune –interese moratorii;2. din acest moment creditorul este îndreptăţit să pretindă daune-

interese compensatorii;3. când obligaţia constă în a da un bun individual determinat, ca efect al

punerii în întârziere, riscul se strămută asupra debitorului.

Evaluarea despăgubirilor

Evaluarea convenţională = CLAUZA PENALA

Clauza penală este definită ca fiind acea convenţie accesorie prin care părţile determinăanticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cuîntârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei de către debitorul său.

Clauza penală prezintă următoarele caractere juridice:este o convenţie accesorie;este obligatorie între părţi, ca orice contract;este datorată numai atunci când sunt întrunite toate condiţiile acordării de despăgubiri.

Această clauză este interzisă în contractele de împrumut , deoarece daunele – interesepentru executarea cu întârziere sunt egale cu dobânda, care este echivalentul pentru lipsafolosinţei banilor, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 1088 Cod civil.”