O jumătate de veac de tradiții

Muguri și flori – revistă de creație și cultură a Școlii Gimnaziale „Duiliu Zamfirescu” Focșani

Anul VII, nr. 14 – octombrie 2014 1

O jumătate de veac de tradiții Motto: „Ţine minte că acele lucruri minunate pe care le înveţi la şcoală rezultă din munca multor generaţii. Toată această moştenire ţi se dă pentru a o primi, onora şi pentru ca să adaugi la ea şi, într-o zi, s-o predai, cu respect şi credinţă, copiilor tăi. ”

(Albert Einstein) Ritmul alert al vieții ne suflă adesea în pânze, obligându-ne să ne gândim la viitor. Celebra sintagmă „Viitorul începe azi” este astăzi cu atât mai actuală cu cât ne gândim la școală și la ce reprezintă ea pentru noi toți. Și totuși, la ceas aniversar, trebuie să zăbovim un pic și să ne gândim la ceea ce a fost. Tradiția ne obligă să continuăm munca celor care au activat în această școală și au contribuit la realizările generațiilor anterioare. Gândindu-ne la cei care s-au dedicat școlii, găsim puterea să continuăm drumul dificil al performanței și succesului. Succesul recunoscut, recompensat prin premii, sau succesul personal, al unei vieți împlinite. Pentru ei, idealul nostru este să atingem excelența prin tot ceea ce facem. Pentru că nu degeaba ani la rând am fost cunoscuți drept Școala 10, școala de zece!. Respectul nostru și recunoștința noastră se îndreaptă către cei care prin munca lor au făcut posibilă atingerea acestei valori. Pentru noi, dascălii, este o satisfacție să auzi de la foști elevi că sunt mândri de școala pe care au absovit-o. Să primești pe porțile școlii copiii foștilor absolvenți, este suprema satisfacție. Este recunoașterea calității noastre. O jumătate de veac. O fi mult, o fi puțin? Doar dacă ne gândim la cei care au învățat aici și la cei care i-au instruit, fiindu-le alături în devenirea lor, putem să spunem cu certitudine că este un timp ce nu poate fi cuantificat. Este doar o etapă. La ceas aniversar, ne gândim și la ce dorim să devenim. Iar devenirea noastră se va înscrie în valorile fundamentale care ne-au definit și pe care dorim să le promovăm mereu: curiozitate, ambiție, pasiune, voință, curaj, perseverență, competență, devotament, generozitate, viziune. Dorim să punem baze solide unor noi speranțe, să facem ca anii de școală să devină un timp și spațiu al fiecăruia și al tuturor, o cale de a găsi și de a se apropia de visul nostru de desăvârșire. Să învățăm unii de la alții că valorile transced vremurilor și nu pier odată cu ele. Să fim buni, fiind cât mai buni!

Prof. Petrică Moraru, direcor al Școlii Gimnaziale „Duiliu Zamfirescu” Focșani

http://www.pdfcomplete.com/cms/hppl/tabid/108/Default.aspx?r=q8b3uige22



Şcoala „Duiliu Zamfirescu” din Focşani – o jumătate de secol de existenţă

e spune că un profesor adună lucrurile simple ale vieţii de zi cu zi, lucruri pe care le ştie, şi copilul şi le transformă în pietre filozofale ale cunoaşterii şi devenirii. Acum 50 de ani se clădea o Şcoală, pe str. Miciurin (azi, Tinereţii), colţ cu str. Bucureşti (azi, Unirii). Locaţia aleasă va marca destinul şcolii, fiind situată în apropierea Casei memoriale „Duiliu Zamfirescu”, cel care din 1999 devine patronul nostru spiritual. Azi, căsuţa tip vilă, doar cu parter, nu mai există,

din păcate, dar mulţi ne amintim cu nostalgie de plăcuţa de la intrare pe care era scris, simplu: „Duiliu Zamfirescu. Diplomat. Ministru de externe 1920-1921. Decedat: 25 februarie 1922, Agapia – Neamţ”. Informaţiile de arhivă ne aduc la cunoştinţă că şcoala noastră a fost construită în 6 luni (un adevărat record, având în vedere ritmul construcţiilor din ziua de azi), muncitorii lucrând în trei schimburi. Lucrările nu au fost deloc uşoare, pe terenul destinat şcolii se aflau două beciuri, destul de mari, de la casele din zonă, iar pe latura vestică a terenului se pomenea de un vechi curs părăsit al legendarului Milcov. Aceste lucruri au necesitat măsuri suplimentare de consolidare, pentru ca şcoala să aibă o temelie trainică, luându-se în calcul şi specificul seismic al zonei Vrancea. Şcoala a fost dată în folosinţă (pe bază de Proces verbal de recepție la 11 septembrie 1964) cu 16 săli de clasă, dispuse pe parter şi două nivele. Pentru cei 640 de elevi de atunci, şcoala era încăpătoare, dar cu timpul, datorită rezultatelor şi performanţelor şcolare, foarte mulţi elevi îşi vor îndrepta paşii spre Str. Tinereţii nr. 2, localul ajungând să se confrunte cu o mare lipsă de spaţiu. Acest lucru face ca în 1980 și 1993, jumătate din resursele umane să se mute la Şcoala Nr. 9 și Școala Nr.6. Aceiaşi acută lipsă de spaţiu va determina ca, timp de aproape două decenii, procesul educativ să se desfăşoare în trei schimburi, revenindu-se la cel de două abia din septembrie 2013. În micuţa grădină din faţa şcolii, Stejarul de jumătate de mileniu a fost martorul tăcut al primei zile de existenţă a şcolii, 15 septembrie 1964, şi de atunci, la toate zilele noastre de luni, marţi, miercuri, joi şi vineri, în care ne dăruim împreună cuvinte, imagini, idei din care să ne construim o viaţă. Şi, orice clădim, temeliile le punem împreună, profesori, părinţi şi copii. La mulţi ani, draga noastră şcoală, simbol al devenirii noastre, locul unde venim cu drag în fiecare dimineaţă!

A consemnat pentru dumneavoastră eleva Nicoleta Oprea, promoţia 1989,

actual părinte şi profesor de istorie, Nicoleta Cojocaru

„Oameni. Nu lucruri, nu peisaje: oameni.” Constantin Noica




De-a lungul unei jumătăți de secol, dascălii acestei școli și-au dăruit ani din viață, „semănând pulberi de aur peste seminţele ce stau să-ncolţească”. Acești truditori cu catalogul au șlefuit cu multă pricepere, gingășie și răbdare sufletele și mințile copiilor. Și astfel, micuții pe care i-au primit în grijă au crescut frumos, potolindu-și setea de cunoaștere la izvorul de dragoste și înțelepciune al celor care și-au numărat anii nu după buletin, ci după generațiile care au trecut prin băncile școlii. Astăzi, la împlinirea semicentenarului, avem onoarea să-i amintim toți pe cei care au contribuit, fiecare la rândul său, la edificarea acestui templu al educației, ȘCOALA „DUILIU ZAMFIRESCU” din Focșani.

Învățătorii de ieri

Maria Alexandrescu Cornelia Moisei Georgeta Arghiroiu Angelica Mugea Ion Balosu Alexandrina Neagu

Caliopia Bereș Rădița Neagu Maria Bîrsan Valeria Negoiță Ileana Bîtcă Maria Petrache Tinca Borș Lina Pienoiu Paraschiva Ciorici Ancuța Popa Alecu Ciungu Marieta Popescu Silvia Condrea Păuna Popescu

Ileana Cristea Constantina Popoiu Paula Diaconescu Milica Purice Mihai Diaconu Aneta Rădulescu Constantin Dragomir Paraschiva Râpan Petre Dumitru Aurora Rață Marcela Ghica Elena Samoilă Maria Grapă Ioana Săraru Marioara Grobnicu Luța Scărlătescu Alexandrina Herghelegiu Valeriu Vătășoiu Elena Hîrșu Dumitra Șerbănoiu Adriana Hotar Vasilica Serea Elena Hubert Viorel Trifan Tudorița Ilie Eugenia Turtoi Ioana Irimescu Olga Țibrea Silvia Istrate Eugenia Țigănuș Maria Leocă Ioana Văsuianu Daniela Lupu Maria Voicu Florica Mereoiu Săndina Zisu

Învățătorii de azi Alexandrina Abeaboeru Pina Lazăr Alina Agherghinei Nadia Lefter Gheorghe Airini Florica Manole Nuța Anghel Monica Merloiu Alina Coarcă Vasilica Mircea Petria Dolia Vasilica Moraru Daniela Gavrilă Gabriela Oloeriu Violeta Gîsculescu Daniela Popa Silvia Grigore Gina Pricope Marița Iamandei Giorgeta Rădulescu Anca Ilie Anca Sava Săndica Ilie Ion Ungureanu Luminița Lalu Anișoara Vasile

Educatorii de azi Florentina Chiriac Victorița Oprea Simona Gurguiatu Valerica Popa Iuliana Milea Livia Teșu Dana Nicolescu Sofia Turbatu Neluța Oprea Aurora Vrânceanu




Profesorii de ieri

Maria Alexandrescu Elena Alexandru Virginia Antonescu Constantin Arvinte Anton Baliuc

Sorinela Bălan Antonia Băcanu Claudia Bălănuță Alexandru Bereș Ion Blănaru Georgeta Bostănaru Lenuța Botez Marioara Bujor Constantin Burchi Elisabeta Buruiană Maria Cazan Elena Chiriac Valeriu Chiriac Marlena Chitoiu Luminița Ciocîldău Maria Ciupercă Șerban Cliza Ioana Constantin Geta Constantinescu Ana Coviltir Emilia Cremene Antonică Cristea Elena Cruceanu Sabina David C-tin Diaconescu Ștefana Dragomir Ecaterina Drăghici Maria Dumitru Alice Dulcu

Ionică Dumitrache

Olimpia Enache Nicușor Ene Lazăr Fănuță Ovidiu Filoti Elena Georgescu Stoica Ghimeș Stela Gheorghiță Marin Gherghe Mihai Grobnicu Gabriela Hărăbor Cornel Hrubaru Ecaterina Iftimie Mircea Iliescu Mariana Isac Dumitru Jupînu Viorica Kalany Erhard Koller Marin Lupu Virgil Mantale Eugenia Maxim Mariana Măxinoiu Petre Mănăilă Maria Momanu Mihai Momanu Mioara Mungiu Emilia Munteanu Stela Muscalu Anton Nagler Alexandru Neagu Ștefana Nedelcu Emilia Nestor Elena Nicolae Osmochescu Anton Elena Otavă

Maria Păduraru

Maria Pavel Maria Pătrașcu Eleonora Pătrășcanu Vasile Petrache Ovidiu Perjaru Ion Popa Constantin Popoiu Valeria Predoiu Costică Ragea Ion Râpan Petre Râpeanu Rențea Gabriela Eugenia Roman Rodica Romașcanu Ioana Sasu Stelian Sebe Mircea Siretean Alexandru Stănescu Viorica Stoica Eliza Tarbă Dorina Tiugan Dadiana Teodorescu Doina Tutoveanu Constantin Urzică Getta Urzică Elena Vartic Margareta Vasîi Apolinarie Voinicu Elena Voinicu Georgeta Zaharia Gheorghe Zaiț Marga Zaiț Viorel Zănoagă Adrian Zanoschi Profira Zorzolan

Profesorii de azi

Mariana Apostu Gicuța Dochoiu Olga Ostafi Oana Ioan Mitrița Dumitrache Mariana Pavel Nelu Avrigeanu Florentina Emery Anișoara Pițu Florin Balasoglu Marcela Ghiuță Iulia Prescornițoiu Pompilia Bărbosu Ioana Grăjdeanu Elena Săcăluș Beatrice Bostan Mariana Guzu Alina Seceleanu Costina Calița Robert Marafevici Daniela Sporea Adriana Călin Mihaela Mărgărit Roxana Stoian Ana Cismaș Petrică Moraru Marcel Stroie Nicoleta Cojocaru Mihai Muntenescu Laurențiu Țibrea




Și pentru că vârstele unei școli se suprapun de multe ori cu perioadele de „directorat”, iată-i pe cei care au condus destinele acestei unități de învățământ, de la inaugurare și până astăzi.

1964 – 1968: prof. Ovidiu Filoti „Un bun profesor este asemeni unei lumânări. El se mistuie pe sine însuși pentru a lumina calea altora.” (Mustafa Kemal Ataturk)

1968 – 1972: prof. Mihai Grobnicu „Am intrat în învățământ în toamna anului 1948, la revenirea mea în țară după patru ani de prizonierat, iar în toamna anului 1968 am fost transferat la Școala Generală Nr. 10, școală ce luase ființă cu patru ani în urmă și unde am funcționat ca profesor de biologie-geografie, fără întrerupere, până la pensionarea mea, în anul 1981. Deși școala se confrunta cu multe probleme organizatorice, cu o bază materială insuficientă, în timp s-a format un colectiv de cadre didactice al căror profesionalism și dăruire au contribuit la creșterea continuă a prestigiului școlii și la afirmarea ei între școlile de frunte ale învățământului vrâncean. Ca director al Școlii Generale Nr. 10 din Focșani, am prea puține date de relatat. În afara unei adeverințe emise de școală cu nr. 38 din 8 mai 1969, în care se atestă că „tov. Grobnic Mihai este angajatul școlii noastrte în funcția de director”, alte dovezi scrise pe această temă nu am. Nu știu nici cine m-a numit director, în ce împrejurări, de ce am fost tocmai eu ales director, când se știe că, apolitic fiind (se pare că dintre toți colegii de la Școala 10, eram singurul care nu eram înscris în P. C. R.), nu aveam nicio șansă la demnități.Dar dacă ar fi să mă încred în ce-mi spune memoria mea, știu sigur că am fost director al Școlii Nr. 10 din Focșani și că m-am implicat cu toată răspundrea în conducerea ei. Cum m-am descurcat în această dublă postură, de director și de profesor cu normă întreagă? Au fost ani grei, s-a muncit mult, suprasolicitarea forțelor mele n-a rămas fără urmări, dar ca profesor, trăiești cu certitudinea că dăruind copiilor ceea ce e mai bun, încredere, speranță, le vei dobândi înzecit, fiind ca o hrană spirituală pentru anii târzii, când poți avea convingerea că ai lăsat ceva în urma ta.” Profesor Mihai Grobnicu

1972 – 1980: prof. Alice Dulcu „Discipolul vine la tine să-ți ceară. Tu trebuie să-l înveți că n-are nimic de primit, că trebuie să crească. Discipolul vrea să devină iederă. Trebuie să-l lași să fie ce trebuie să fie: chiar buruiană. Și cel mai frumos sfârșit al tău e să te năpădească buruienile.” (Constantin Noica)

1980 – 1984: prof. Marin Lupu „De ce Școala „Duiliu Zamfirescu” din Focșani? - Pentru că este școala din sistemul preuniveristar care a fost, este și va fi unitate fanion a municipiului Focșani. - Este școala unde a lucrat de-a lungul anilor un colectiv al cadrelor didactice mereu întinerit, foarte bine pregătit

profesional, științific și metodic, al cărui unic țel a fost și este instruirea și educarea tinerilor învățăcei. - Este școala care a dat, an de an, serii de elevi bine pregătiți, remarcați la liceele și colegiile fanion ale municipiului. - Este școala care a fors reprezentată la toate concursurile județene sau naționale, pe obiecte sau în domeniile

sportive și artistice, de către elevi bine pregătiți, care s-au întors aproape de fiecare dată laureați. - Este școala în care se simte viața care pulsează în sens pozitiv, atât în sânul colectivului didactic, cât și în voioșia

colectivului de elevi, o comunitate de suflete care respiră optimism și încredere. - Pentru că dispune de un personal auxiliar și administrativ (secretar, contabil, bibliotecar, administrator) calificat și

deosebit de conștiincios, care și-a format o obișnuință pentru lucrări ordonate și sistematice. În ce mă privește, este școala în care mi-am desfășurat cea mai îndelungată perioadă din cariera didactică – 23 de ani - și care a construit o a doua familie pentru mine – caracterizată prin armonie, toleranță și obiective comune: instrurea și educarea elevilor. Cu stimă și nostalgie, fost profesor de istorie, Marin Lupu”

1984–1989: prof. Petre Râpeanu „Şcoala să nu fie nimic altceva, decât ateliere pline de activitate.

Numai astfel vor putea să probeze toţi, în propria lor practică,

adevărul că: învăţând pe alţii, ne învăţăm pe noi înşine.”( Comenius)

1989 – 1990: prof. Valeria Predoiu „Pentru cineva care a fost profesor în mai multe instituții școlare, o nouă școală înseamnă o nouă experiență. La Școala Nr. 10 a fost o trăire emoțională de o factură deosebită, cu atât mai mult cu cât oamenii care m-au înconjurat au dat dovadă de profesionalism, dăruire sufletească și calități de adevărați dascăli. În privința educației, m-am ghidat după maxima: Cele dintâi povețe cu care se cuvine să fie hrănită judecata copilului trebuie să fie acelea care pun ordine în moravuri și simțuri, care vor învăța să se cunoască și să știe să trăiască cumsecade.” Profesor pensionar, Valeria Predoiu




1990 – 1996: prof. Maria Ciupercă „În fiecare an „bate gongul” pentru minunatele spectacole ce se desfășoară pe scena unei școli. Ca o repetabilă și dragă „povară”, valoarea acestor spectacole depinde, în mare măsură, de talentul, de priceperea, de măiestria „regizorului” care le pune în scenă. Aceste spectacole constituie pentru elevi lecții esențiale de devenire din care înveți cine ești, cum să fii, cum să trăiești și cum să visezi, într-un cuvânt, lecții de viață. Ca să-i înveți pe alții cum să trăiască trebuie să fii tu însuți apt, demn de a-i învăța pe cei ce vin după tine să o trăiască, depășindu-te. Acum, la sfârșitul carierei didactice, fac bilanțul activității mele pe care îl supun spre judecată propriei conștiințe și-mi pun întrebarea firească: Ce am fost oare? Am fost o navă care-a colindat Iar dacă valuri mai înalte-au stat în drum În lumea fascinant-a cifrelor Mi-am luat avânt și le-am învins Din taina lor am picurat Și iată-mă zicând acum: Puțin câte puțin, în tolbele copiilor. Oprește-te! E de ajuns! Am navigat și-n ape line Și astfel, nava a juns la mal Cu spor la drum, urcând treaptă cu treaptă, Bătută când de val și când de soare, Am demonstrat celor de lângă mine Predau ștafeta celor tineri Că drumul cel mai scurt e-n linie dreaptă. Cu fruntea sus și zâmbitoare.” Profesor Maria Ciupercă – pensionată la 1 ianuarie 2000 1996 – 2002: prof. Lazăr Fănuță „50 de ani! Este o vârstă tânără și totodată matură. În perioada 1996-2002, școala a avut misiunea de: - perpetuare a ei ca instituție școlară de elită în pregătirea elevilor din ciclul primar și gimnazial; - asigurare a unei populații școlare de calitate prin ofertele curriculare adecvate cerințelor elevilor; - încadrare a elevilor și a colectivului de cadre didactice în contextul exigențelor actuale ale învățării permanente prin promovarea deschiderii față de noutate și asumarea acesteia, a toleranței față de semeni, a formării continue, spontane sau formale, a parteneriatului tip echipă, a competitivității loiale; - preocupare permanentă pentru asigurarea unor condiții optime necesare procesului instructiv-educativ. La mulți ani!” Prof. Lazăr Fănuță

2002 – 2010: prof. Laurențiu Țibrea În general, atunci când ne referim la durata vieții umane, apreciem că vârsta de 50 de ani este una trecută de prima tinerețe. Dacă ne gândim însă la aceeași vârstă a Școlii „Duiliu Zamfirescu” Focșani, nu putem spune același lucru. Spiritul ei tânăr se menține și are toate șansele să dăinuie mulți ani. Această tinerețe perpetuă se datorează tradiției, elevilor, părinților și, nu în ultimul rând, dascălilor săi. Formarea elevilor nu înseamnă numai achiziție de informații și tehnici de învățare, ci și educație pentru integrarea într-o societate civilizată. Bunul simț și rafinamentul, educația în general, sunt valori fundamentale ale școlii. Lingușelile, laudele de sine, mașinațiunile și intrigile nu sunt bune exemple pentru nimeni, fie ei elevi, părinți sau colegi. Urmele trecerii noastre prin această școală se vor vedea, sau nu, peste ani, când vor începe să se așeze faptele la locul lor. Am avut onoarea de a conduce această școală. Le mulțumesc colegilor, elevilor, părinților și oficialităților pentru toate lucrurile frumoase întâmplate în cei 8 ani în care am avut această răspundere! Prof. Laurențiu Țibrea 2010 – 2011: prof. Mitrița Dumitrache

Doresc celor care fac și vor face parte din familia Școlii „Duiliu Zamfirescu” să prețuiască valorile, să fie perseverenți și conștienți că de noi toți ( elevi, părinți, cadre didactice) depinde asigurarea mai departe a numelui și renumelui câștigat prin rezultatele obținute de-a lungul timpului. La ceas aniversar: Fie-vă viața numai lumină, Ca în lumină să dăinuiți! La mulți ani! Să trăiți! Prof. Mitrița Dumitrache

2011 – 2012: prof. Marcela Ghiuță Școala Gimnazială „Duiliu Zamfirescu"Focșani: oameni și fapte la nivelul exigențelor unei etape aflate într-un profund proces de transformare a învățământului. Un colectiv de cadre didactice pentru care meseria de dascăl este făcută cu har pedagogic, pasiune și devotament. Elevii, receptivi și foarte bine pregătiți, confirmă prin rezultatele obținute calitatea muncii depuse de toți cei implicați în proiectarea, organizarea și desfășurarea activității din această unitate școlară reprezentativă pentru sistemul de învățământ vrâncean. La împlinirea a 50 de ani de existență urez tuturor celor care fac parte din această mare familie a Școlii „Duiliu Zamfirescu” Focșani multă sănătate și rezultate deosebite în activitate. La multi ani ! Prof. Marcela Ghiuță




1965 Florin Iosif 9,89 1966 Ancuța Șerban 9,83

1967 M. Gheorghe 9,61 1968 Didina Popa 9,83 1969 Florin Lazarovici 10 1970 Mariana Dumitru 9,94 1971 Aneta Buruiană 9,87 1972

Gabriel Dulcu Adrian Georgia

9,85 9,85

1973 Antoaneta Diniță 9,88 1974 Eugen State 9,83 1975 D-tru Adjudeanu 9,61 1976 Maricica Neculai 9,72 1977 Cornel Alexandru 9,82 1978 Dănuț Urzică 9,95

1979 Delia Dăescu 9,95 1980 Nicoleta Tucan 9,76 1981 Carmen Aftudor 9,89 1982 N. Mândrescu 9,97 1983 Liliana Țibrea 9,80 1984 Eduard Koller 9,86 1985 Herghelegiu M. 9,93 1986 Cristina Barcău

Nona Calciu 9,95 9,95

1987 Adriana Zugravu 9,95 1988 Oana Ștefan 9,88

1989 Ionuț Rășcanu 9,88

1990 Simona Petre 9,88 1991 Beatrice Lupu 9,97 1992 Elena Holbea 9,92 1993 Silviu Busuioc 9,95 1994

Alina Ghidu Camelia Bută

9,81 9,81

1995 Alina Șerban 10 1996 Emilia Jugănaru 9,88 1997 Carmen Ditriș 9,92 1998 Mihaela Maiorov 9,90 1999

Roxana Bulancea Cătălina Caloianu Daniela Iosif

10 10 10

2000 Oana Grapă 9,94

2001

Andreea Bitanu Mădălina Grigore

9,97 9,97

2002 Raluca Dochioiu 10 2003

Simona Prodan Gabriela Brancovici Cătălina Burgă Cătălina Stoica Ionuț Trif

10 10 10 10 10

2004 Andrei Guzu 9,99 2005 Alexandra Bujor 10

2006

Andreea Avramescu Bogdan Cașu-Pop Andreea Duceac Iuliana Nenu

10 10 10 10

2007 Laura Moisă 10 2008 Mădălina Bolboceanu 10

2009 Ana Maria Nedelcu 10 2010 Irina Carnariu

Noemi Dragu 10 10

2011 Mihaela Boldeanu Claudia Tătaru

10 10

2012 Georgiana Neață Andreea Pătrunjel Oana Nicol Stoican Anca Suliman

10 10 10 10

2013 Adelina Bălan Bianca Golea

10 10

2014 Radu Bosoiu Florina Drăstaru Cristina Enoiu Ștefania Frunză Diana Nichitoiu Nicoleta Palade Bianca Rusu Octavian Torcea

10 10 10 10 10 10 10 10

Diana Nichitoiu Nicoleta Palade

Ștefania Frunză Mihai Cherecheșu

Cei patru absolvenți care au obținut 10 la Evaluarea Națională în anul 2014. Felicitări!

Șefii de promoție




Pomul se cunoaște după roade, iar elevii noștri, după... rezultatele obținute la olimpiade și concursuri!

Olimpiada de limbă, comunicare şi literatură română Cristina Enoiu – 8C Premiul special, etapa natională Prof. Anişoara Piţu Cristina Enoiu – 8C Premiul I, etapa judeţeana Prof. Anişoara Piţu Paula Apetrei – 6A Premiul al II–lea, etapa judeţeană Prof. Daniela Sporea David Cosma – 5A Menţiune, etapa judeţeană Prof. Daniela Sporea Tudor Brânză – 5A Menţiune, etapa judeţeană Prof. Daniela Sporea

Alexandra Herghelegiu – 8B Menţiune, etapa judeţeană Prof. Daniela Sporea

Olimpiada de chimie Ștefania Frunză – 8C Mențiune, etapa județeană Prof. Ana Cismaș

Olimpiada de biologie Teodor Călin – 7B Premiul al II-lea, etapa județeană Prof. Adriana Călin

Cristian Sandu – 7C Premiul al II, etapa judeţeana Prof. Adriana Călin Răzvan Matișan - 7B Premiul al III–lea, etapa judeţeană Prof. Adriana Călin Miruna Vîrgolici - 7C Menţiune, etapa judeţeană Prof. Adriana Călin Ioan Mihai Cezar – 7B Menţiune, etapa judeţeană Prof. Adriana Călin

Olimpiada de limba franceză Sorina Boldeanu – 8A Premiul al II-lea, etapa județeană Prof. Roxana Stoian

Elena Constantinescu- 8D Premiul al II, etapa judeţeana Prof. Roxana Stoian Miruna Vîrgolici – 7C Premiul al III–lea, etapa judeţeană Prof. Roxana Stoian

Andreea State – 7C Menţiune, etapa judeţeană Prof. Roxana Stoian

Olimpiada de educație tehnologică Emanuel Răduță – 7C Premiulal III-lea, etapa județeană Prof. Mariana Pavel Marilena Totin – 7A Mențiune, etapa judeţeana Prof. Mariana Pavel Carla Manole – 6A Mențiune, etapa judeţeană Prof. Mariana Pavel

Emanuel Mocanu – 6B Menţiune, etapa judeţeană Prof. Mariana Pavel Andreea Stoica – 5C Menţiune, etapa judeţeană Prof. Mariana Pavel

Maria Alion – 5C Menţiune, etapa judeţeană Prof. Mariana Pavel

Olimpiada de fizică Bogdan Tudorache – 7B Premiul al III-lea, etapa județeană Prof. Petrică Moraru Alex Iordăchescu – 7B Mențiune, etapa judeţeana Prof. Petrică Moraru Larisa Corneanu – 6D Mențiune, etapa judeţeană Prof. Beatrice Bostan




Olimpiada de matematică Andra Vlad – 6C Mențiune, medalie de bronz, etapa națională Prof. Mariana Guzu Andra Vlad – 6C Premiul I, etapa judeţeana Prof. Mariana Guzu

Theodor Cazacu – 6C Premiul al II-lea, etapa judeţeană Prof. Mariana Guzu Răzvan Marișan – 7B Premiul al II-lea, etapa judeţeană Prof. Gicuța Dochioiu Rareș Matișan – 5A Premiul al III-lea, etapa judeţeană Prof. Mariana Guzu

Octavian Torcea – 8C Premiul al III-lea, etapa judeţeană Prof. Gicuța Dochioiu Ana Preda – 5A Mențiune, etapa județeană Prof. Mariana Guzu

Ionuț Chiriac – 5A Mențiune, etapa județeană Prof. Mariana Guzu Mihaela Frunză – 5A Mențiune, etapa județeană Prof. Mariana Guzu

David Cosma – 5A Mențiune, etapa județeană Prof. Mariana Guzu Nicole Negulescu – 5A Mențiune, etapa județeană Prof. Mariana Guzu Răzvan Coarcă – 6C Mențiune, etapa județeană Prof. Mariana Guzu Elena Boșcan – 6C Mențiune, etapa județeană Prof. Mariana Guzu Alice Strătulă – 6C Mențiune, etapa județeană Prof. Mariana Guzu

Raluca Arginteanu 6C Mențiune, etapa județeană Prof. Mariana Guzu Ana Maria Roșu - 6C Mențiune, etapa județeană Prof. Mariana Guzu

George Duca – 6C Mențiune, etapa județeană Prof. Mariana Guzu Denis Herciu – 6C Mențiune, etapa județeană Prof. Mariana Guzu

Cristina Postolache - 6C Mențiune, etapa județeană Prof. Mariana Guzu Miruna Carp – 6A Mențiune, etapa județeană Prof. Mariana Guzu Irina Diaconu – 6A Mențiune, etapa județeană Prof. Mariana Guzu

Alexandra Chiriță -6A Mențiune, etapa județeană Prof. Mariana Guzu Paula Apetrei – 6A Mențiune, etapa județeană Prof. Mariana Guzu Rareș Palade – 6A Mențiune, etapa județeană Prof. Mariana Guzu

Răzvan Dumitrache–6D Mențiune, etapa județeană Prof. Gicuța Dochoiu Theodor Călin – 7B Mențiune, etapa județeană Prof. Gicuța Dochoiu

Daria Hazaparu – 7B Mențiune, etapa județeană Prof. Gicuța Dochoiu Andreea Alexa – 7B Mențiune, etapa județeană Prof. Gicuța Dochoiu

Florina Drăstaru – 8C Mențiune, etapa județeană Prof. Gicuța Dochoiu Ștefania Frunză – 8C Mențiune, etapa județeană Prof. Gicuța Dochoiu Tudorel Țibrea – 8C Mențiune, etapa județeană Prof. Gicuța Dochoiu Daniel Airinei – 8C Mențiune, etapa județeană Prof. Gicuța Dochoiu

Andreea Mănăilă –8 C Mențiune, etapa județeană Prof. Gicuța Dochoiu Alexandra Herghelegiu-8B Mențiune, etapa județeană Prof. Laurențiu Țibrea Mihai Cherecheșu – 8B Mențiune, etapa județeană Prof. Laurențiu Țibrea

Concursul național „Orthofrançais” Mălina Ghețău – 6D Premiul al II-lea Prof. Roxana Stoian Arianna Stan – 6D Premiul al III-lea Prof. Roxana Stoian

Sorina Boldeanu – 8A Premiul al II-lea Prof. Roxana Stoian Miruna Carp – 6A Mențiune Prof. Roxana Stoian

Patrice Sporea – 6A Mențiune Prof. Roxana Stoian Elena Necoară – 6D Mențiune Prof. Roxana Stoian Alina Tîrhoacă – 6D Mențiune Prof. Roxana Stoian




... și mulți alți elevi „menționați” la concursuri, dar, din lipsă de spațiu, nemenționați aici. Ne cerem scuze față de aceștia și le mulțumim că, alături de colegii și profesorii lor, au făcut ca și matematica să fie de nota ZECE!

Concursul de matematică „Petru Moroșan” - Brăila Andra Vlad – 6C Premiul I Prof. Mariana Guzu

Răzvan Coarcă – 6C Premiul al III-lea Prof. Mariana Guzu

Concursul de matematică „Cristian Calude” – Galați Andra Vlad – 6C Premiul al II-lea Prof. Mariana Guzu

Concursul de matematică „Unirea” Focșani Theodor Cazacu – 6C Premiul I Prof. Mariana Guzu Răzvan Coarcă – 6C Premiul al II-lea Prof. Mariana Guzu Cosmin Crăciun – 5A Premiul al II-lea Prof. Mariana Guzu Răzvan Matișan – 7B Premiul al III-lea Prof. Gicuța Dochoiu Octavian Torcea – 8C Premiul al III-lea Prof. Gicuța Dochioiu

Concursul de matematică „Lumina Math” Teodor Călin – 7B Premiul I Prof. Gicuța Dochioiu

Matișan Răzvan – 7B Premiul I Prof. Gicuța Dochioiu Andra Vlad Premiul al II-lea Prof. Mariana Guzu

Răzvan Coracă – 6C Premiul al II-lea Prof. Mariana Guzu Octavian Torcea – 8C Premiul al II-lea Prof. Gicuța Dochioiu

Miruna Carp – 6A Premiul al III-lea Prof. Mariana Guzu Paula Apetrei – 6A Premiul al III-lea Prof. Mariana Guzu

Tudorel Țibrea – 8C Premiul al III-lea Prof. Gicuța Dochioiu Bogdan Tudorache – 7B Premiul al III-lea Prof. Gicuța Dochoiu

Concursul de matematică „Speranțe” Comănești Răzvan Coarcă – 6C Premiul I Prof. Mariana Guzu Răzvan Matișan – 7B Premiul I Prof. Gicuța Dochioiu

Andra Vlad – 6C Premiul al II-lea Prof. Mariana Guzu Rareș Matișan – 5A Premiul al III-lea Prof. Mariana Guzu

Concursul de matematică „Victor Vâlcovici” Brăila Răzvan Matișan – 7B Premiul I Prof. Gicuța Dochioiu

Concursul de matematică „Stroe Belloescu” Bârlad Rareș Matișan – 5A Premiul I Prof. Mariana Guzu

Andra Vlad – 6C Premiul I Prof. Mariana Guzu Cosmin Crăciun – 5A Premiul al II-lea Prof. Mariana Guzu Răzvan Matișan – 7B Premiul al II-lea Prof. Gicuța Dochioiu

Teodor Călin – 7B Premiul al III-lea Prof. Gicuța Dochioiu Răzvan Coarcă – 6C Premiul al III-lea Prof. Mariana Guzu

Concursul național de geografie „TERRA” Andrei Adamache – 6A Mențiune Prof. Marenela Soare




Limba engleză Concursul național „Mirunette”

Au fost 48 de finaliști pe întreaga țară, din care 3 de la școala noastră: Diana Nichitoiu (8C), Patrice Sporea (6A), Alexandru Stoican (4D) - și au participat la finala la București, toți obținând premii (vouchere în valoare de 200 de lire, alte premii materiale).

Concursul național „Cangurul lingvist” Din cei 2 finaliști din Focșani, unul a fost de la școala noastră care a și participat la proba de baraj de la București - Mihaela Semaca (5A)

Concursul național SMART Locul I - baraj Mihaela Porumb (4D), Răzvan Coarcă (6C) Locul II - baraj Rareș Palade – ( 6A) Locul II - Teodor Călin (7B), Andrei Iacob (7B), Mihai Ioan Cezar (7B) Locul III - Teodora Iacob (4D), Mircea Balaș (3B), Alexia Anghelescu (3B), Rareș Nistor (6C), Dragoș Măslin (6C), Patrice Sporea (6A), Ana Tofan (6A), Beatrice Murgu (7B ), Alex Vlad ( 7B)

Concursul naţional „Cultură şi spiritualitate” Cristina Enoiu – 8C Premiul al II–lea, etapa judeţeană Prof. Anişoara Piţu Andreea Tumurică – 6A Premiul al II–lea, etapa judeţeană Prof. Daniela Sporea Andra Vasilache – 8B Premiul al III–lea,etapa judeţeană Prof. Daniela Sporea Maria Toma – 5B Menţiune, etapa județeană Prof. Pompilia Bărbosu

Concursul naţional de Lingvistică Paula Apetrei – 6A Premiul special, etapa naţională Prof. Daniela Sporea Paula Apetrei – 6A Premiul I, etapa judeţeană Prof. Daniela Sporea Andreea Preda – 8B Menţiune, etapa judeațeană Prof. Daniela Sporea

Alexandra Herghelegiu – 8B Menţiune, etapa județeană Prof. Daniela Sporea Roxana Rogoz – 8 C Menţiune, etapa județeană Prof. Anişoara Piţu

Florina Drăstaru – 8C Menţiune, etapa județeană Prof. Anişoara Piţu Andra Vlad – 6C Premiul al III–lea, etapa județeană Prof. Pompilia Bărbosu Ana MAria Roşu – 6C Premiul al III–lea, etapa județeană Prof. Pompilia Bărbosu Alice Strătulă – 6 C Menţiune, etapa județeană Prof. Pompilia Bărbosu Alina Târhoacă – 6D Premiul al II-lea, etapa județeană Prof. Lazăr Fănuţă

Concursul naţional „Lectura ca abilitate de viaţă” Cristina Enoiu – 8C Premiul I, etapa judeţeană Prof. Anişoara Piţu

Alexandra Herghelegiu – 8B Premiul al II –lea, etapa judeţeană Prof. Daniela Sporea Alina Târhoacă – 6D Menţiune, etapa județeană Prof. Lazăr Fănuţă




Gânduri la aniversare

Tinerețe fără bătrânețe Din 50 de ani, eu, Istrate Silvia, învățătoare grad I, am funcționat 16 ani la Școala Nr.10, școală cu renume, cu multe cadre didactice de prestigiu și directori cu suflet, de înaltă ținută ca: dl. Lupu Marin, profesor de istorie, d-na Ciupercă Maria, profesoară de matematică, profesoară de chimie, d-l Fănuță Lazăr, profesor de limba română. Cu drag veneam la clasă ca să fac educație și să modelez tinerele vlăstare. La Școala 10 am primit diploma și insigna de învățător evidențiat și tot aici am reușit să public multe articole în ziare și reviste de specialitate, am editat „Caietul învățătorului” și „Caietul de geografie la clasa a III-a”. Am învăţat de la marii pedagogi de la Institutul Pedagogic Galați că învățătorul, un uriaș printre pitici, nu trebuie să noteze elevul până când nu-l cunoaște bine, până nu îl modelează și nu-i „traduce” informațiile științifice pe înțelesul lui; abia când toate acestea vor fi fost realizate, nota va reflecta cu adevărat munca depusă de elev. Am aplicat acest principiu la toate generațiile mele de elevi și astăzi mă mândresc cu ei căci au ajuns oameni mari, de nădejde. Chiar în luna august 2013 am avut întâlnirea de 20 de ani cu o serie foarte bună de elevi și am rămas plăcut surprinsă că premianții mei (și chiar unii nepremianți) sunt doctori, ingineri, arhitecți, profesori, învățători, directori de firme, alții au burse în străinatate. În încheiere, mulțumesc pentru oportunitatea de a publica aceste gânduri și, în mod special, fostei mele eleve, Agherghinei Alina, învățătoare la Școala Nr.10, care a absolvit și cursurile Facultății de Drept și cu care am o relație specială. Acum, la vârsta de 74 de ani, doresc tuturor colegilor „tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”. Doamne ajută! Vă iubește, Silvia Istrate

La ceas de sărbătoare La mulți ani, dragă școală! La mulți ani, foști colegi! Sunt fericită că pot transmite aceste urări școlii în care am activat 24 de ani și cadrelor didactice care muncesc cu pasiune și dăruire pentru a da societății generații de elevi foarte bine pregătiți. Acum, după ce mi-am încheiat activitatea didactică, privesc în urmă punându-mi în balanță reușitele și nereușitele. Mă gândesc cu drag la cele șase generații pe care le-am instruit și educat în această școală, la concurența dintre noi, învățătorii, la activitățile deosebite care făceau din Școala „Duiliu Zamfirescu” o școală de renume din

oraș. Mă gândesc la ziua când am înființat „Centrul de excelență”, unde se desfășurau cursuri de pregătire suplimentară pentru elevii cu aptitudini deosebite din clasa a III-a și a IV-a. Îmi amintesc efervescența din perioada olimpiadelor; toți doream să obținem cele mai bune rezultate, și le obțineam! Câtă satisfacție am avut când sute de elevi din oraș lucrau după colegerile coordonate de mine sau în colaborare cu d-na prof. Gicuța Dochoiu și cu alți învățători. S-au petrecut atâtea lucruri deosebite în școală, încât e greu să le enumăr pe toate. Mă bucur să văd că și acum școala e plină de freamăt creator, de inițiativă și că se mândrește cu realizări deosebite, ca odinioară. Astăzi, cu ocazia aniversării a 50 de ani de activitate, vă doresc sănătate și mult succes în nobila activitate pe care o desfășurați.

Cu respect și multă dragoste, fosta dumneavoastră colegă, Maria Voicu




Am ținut la prestigiul acestei școli și am căutat să-l sporesc

1964: anul în care, proaspăt absolvent al Școlii Pedagogice „Costache Negri” din Galați, pășeam plin de speranțe pe drumul presărat cu destule necunoscute al nobilei meserii de învățător. Purtam în „tolbă” cunoștințele acumulate în cei 6 ani de școală și experiența căpătată în ultimul an, cel de practică, la care se adăuga fireasca dorință de a deveni un bun învățător, un luminator al satului în stil haretian. În același an, în Focșani se inaugura cu mare fast Școala Generală Nr. 10 –

devenită după anii `90 Școala „Duiliu Zamfirescu” – destinată încă de la început să devină o unitate etalon a învățământului vrâncean. Era școala cea mai modernă din acea vreme: solidă, spațioasă, cu 16 săli de clasă, cu laboratoare bine dotate, cabinete medicale, teren de sport și cu un colectiv didactic de elită, selectat dintre profesorii și învățătorii de prestigiu ai orașului. Inițial, între cele două evenimente – titularizarea mea ca învățător și inaugurarea Școlii Nr. 10 – nu a existat nicio legătură, eu aflând despre importanța acestei unități școlare din tonul admirativ cu care era prezentată în presa timpului. Nici nu-mi închipuiam pe atunci că destinele noastre se vor intersecta vreodată, deoarece eu primisem repartiție la Școala Generală Slobozia Botești din comuna Măicănești. Abia în 1980 am pus capăt apostolatului meu rural și, în urma unui concurs extrem de serios, am reușit să ocup un post de învățător la Școala Nr. 10 din Focșani. Am fost primit foarte bine și m-am încadrat repede în colectivul didactic de aici care cuprindea nume sonore precum profesorii Chiriac Valeriu, la română, Voinicu Apolinaire, la matematică, Popa Ion, la biologie, Urzică Getta, la fizică, Grobnicu Mihai, la geografie, Lupu Marin, la istorie, sau învățătoarele Mereoiu Florica, Râpan Paraschiva. Cu toții am avut bune relații, i-am respectat și am fost respectat deoarece am căutat să mă ridic mereu la înălțimea acestui colectiv de elită. Era o perioadă de explozie a populației școlare. Clasele erau supraaglomerate, iar școala a început să funcționeze în trei schimburi. Mie mi s-a încredințat o clasă cu 42 de elevi, efectiv obișnuit pentru acei ani. Nu m-am speriat, ci m-am mobilizat și am reușit, zic eu, să le formez deprinderile de ordine și disciplină, condiții primordiale pentru suucesul în activitatea de învățare. Am căutat să le induc ideea că eu sunt ca un frate mai mare, care îi învață de bine, îi ajută când au dificultăți, se joacă uneori cu ei, dar care trebuie să fie și exigent pentru că altefel nu vor avea rezultatele pe care și le doresc. Am avut satisfacția să constat că după cei 31 de ani de muncă la această școală, foștii mei elevi s-au realizat în viață, unii ajungând medici, procurori, profesori și practicând aceste profesii în SUA, Franța, Spania, sau Italia. Astfel, îmi amintesc cu drag, de exemplu, de Virgil Petrea, olimpic internațional la matematică, și care și-a făcut ulterior studiile superioare în SUA. Sunt mândru de toți foștii mei elevi pentru că ei reprezintă dovada cea mai vie că mi-am făcut meseria cu demnitate și profesionalism și că am căutat să sporesc prestigiul acestei școli, lucru la care am ținut foarte mult. Sunt conștient că nu aș fi reușit să obțin aceste rezultate dacă nu aș fi avut o bună legătură cu părinții copiilor, legătură bazată pe sinceritate și încredere reciprocă deplină. Un lucru de care-mi amintesc cu plăcere și cu mândrie, totodată, este faptul că, după 1990, am fost portavocea colegilor mei de cancelarie, îndeplinind cu responsabilitate sarcina de lider de sindicat al școlii și, ulterior, vicepreședinte al Sindicatului Liber din Învățământ din județul Vrancea. Datorită acestei poziții am reușit să mă implic în obținerea unor drepturi salariale importante sau în impunerea unor modoficări legislative favorabile cadrelor didactice. În anul 2011, după 47 de ani de muncă la catedră, dintre care 31 în Școala „Duiliu Zamfirescu”, am ieșit la pensie cu conștiința împăcată că mi-am făcut datoria față de elevi, părinți și colegi, față de școală, în general. Le doresc tinerilor colegi să urmeze exemplul înaintașilor și să sporească mereu prestigiul acestei școli în anii ce vor veni. Cu ocazia aniversării semicentenarului Școlii „Duiliu Zamfirescu”, vă urez mulți și fericiți ani, cu sănătate și rodnice împliniri, stimați colegi, dragi părinți, iubiți copii!

Înv. pensionar, Constantin Dragomir




La ceas aniversar, la mulți ani!

„-Buni, dacă tu ai fost profesoară la această școală, acum de ce nu te mai duci, te-au dat afară?” Așa m-a întrebat într-o zi, plin de inocență, nepotul meu, care tocmai a pășit în acest an pragul școlii în care eu am trudit o parte din viață. Am încercat să-l fac să înțeleagă că după ani de muncă, omul are dreptul firesc la odihnă (activă, de cele mai multe ori). I-am mai spus că sunt mândră că am lucrat aici cu niște colegi minunați, inimoși, cu copii harnici, deștepți și cuminți. Și nu l-am mințit. Mi-aduc aminte cu câtă emoție am venit la această școală renumită în urbea noastră, deși nu eram în primii ani de catedră. Aici am trăit marile bucurii ale profesiei de dascăl, văzând că ceea ce am cultivat cu grijă împreună, a rodit frumos. Deși nu ne-am bucurat de cele mai deosebite condiții (lipsa spațiului, o bază materială insuficientă, desfășurarea activității în trei schimburi), am făcut tot ceea ce era posibil în așa fel încât procesul instructiv-educativ să nu aibă de suferit. Rezultatele deosebite obținute de elevii școlii, materializate în numeroase diplome și distincții, procentul mare de promovabilitate,

admiterea la cele mai prestigioase licee a absolvenților noștri au făcut ca școala noastră să fie remarcată și remarcabilă. Și toate acestea datorită omului-dascăl, omului-elev, omului-părinte. „Omul este măsura tuturor lucrurilor”, se spune, și este perfect adevărat. Dacă n-ar fi așa, omul-profesor ar putea eliminat din schemă și înlocuit cu un computer care știe infinit mai multe, care predă și

evaluează cu precizie maximă, care nu obosește și nu greșește. Dar ce mașină inteligentă ar fi putut s-o înlocuiască pe scumpa noastră, de-acum în altă lume, Sorina Bălan, care era în stare, la propriu, să doarmă în școală, numai ca totul să meargă bine? Și din ce computer ar fi putut să izvorască atâta căldură sufletească? Nu voi uita niciodată că, în calitate de consilier educativ, m-am bucurat de sprijinul tuturor colegilor care, cu mult entuziasm, au organizat și desfășurat activități educative ce s-au bucurat de apreciarea comunității locale, a părinților, a Inspectoratului Școlar. La ceas aniversar urez tuturor truditorilor școlii multă sănătate, putere de muncă, zile luminoase alături de învățăceii ce vor păși, an de an, pragul acestei școli prestigioase. La mulți ani!

Prof. Elena Chiriac, fost consilier educativ

Școala „Duiliu Zamfirescu”-

a doua casă S-au împlinit anul acesta 50 de ani de când a apărut în Focșani Școala ,,Duiliu Zamfirescu" care a devenit repede un izvor de lumină pentru locuitorii urbei. Înființată ca o școală gimnazială, acesta a strâns sub aripile ei de-a lungul unei jumătăți de secol generații de elevi și de cadre didactice care au slujit-o cu devotament. Prin știința și harul lor pedagogic, atât învățătorii, cât și profesorii, au educat la un nivel înalt zeci de mii de copii și au rămas în sufletele lor ca dascăli de elită și ca oameni care le-au marcat destinul. Ne mândrim cu faptul că mulți dintre elevii școlii au obținut rezultate deosebite la olimpiadele școlare, la diverse concursuri ori examene de admitere în licee și universități. Unii dintre ei sunt astăzi cadre didactice aici, în școala

în care au învățat. Printre foștii elevi ai Școlii ,,Duiliu Zamfirescu" și slujitorii de azi, mă număr și eu. Sunt prezentă aici din anul 1979, am condus nouă generații, totalizând aproximativ 300 de elevi. Tot aici au învățat copiii mei și acum, nepoata mea. Îmi amintesc cu drag de fosta mea învățătoare, d-na Maria Bârsan, și de d-l diriginte Ion Dumitrache, de toți foștii mei dascăli la înălțimea cărora am încercat să mă ridic. Le mulțumesc din

suflet pentru felul în care ne-au educat! Ca în fiecare toamnă, și la începutul acestui an școlar am constatat că Școala ,,Duiliu Zamfirescu" a întinerit atât prin noul personal didactic, prin micii școlari, cât și prin sălile de clasă, tot mai bine dotate, primitoare și ademenitoare.În această școală te simți mereu aproape de copii, mereu prezent în viața lor, permanent angajat în munca de formare și transformare a celor mici în oameni mari. De aceea putem spune despre noi că purtăm școala în suflet, iar școala este pentru noi o a doua casă.

Prof. înv. primar Silvia Grigore




Rolul profesorului în educarea prin artă Educatorii sunt făuritorii celor mai de preț avuții, inteligența și omenia. Ei nu înalță edificii din cărămizi uniforme și nici nu produc piese standardizate, ci modelează spiritul, îi insuflă forță creatoare și sprijină pe fiecare elev cu care lucrează să devină util societății, fără să îi prejudicieze trăsăturile proprii de personalitate, lucrând cu băgare de seamă pentru că orice atingere greșită cu instrumentele de care se folosesc în arta lor poate duce la fisuri în natura umană. Ca atare, trebuie să se ferească să înghesuie spiritul în tipare, să uniformizeze felul de a fi și de a gândi.

Ca profesoară de desen a școlii, am încercat ca, prin orele de educație artistico-plastică, să aduc în viața și sufletele elevilor interesul pentru artele vizuale. De cele mai multe ori elevii aveau libertate în alegerea tematicii de lucru, având posibilitatea de a dovedi o imaginație deosebită în abordarea limbajului plastic pe care-l cunoșteau. Astfel, pe baza consultațiilor și colaborării cu copiii în realizarea lucrărilor, am obținut adevărate opere de artă, organizând expoziții deosebite ce se bucurau de aprecieri din partea privitorilor și a specialiștilor. Artele plastice pot fi balsam, medicament pentru suflet, inimă, psihic, pot fi liniștea noastră în momente de supărare sau dezechilibru. Desenul prin linie și mai ales prin culoare educă și aduce satisfacții atât realizatorului, cât și privitorului. Școala a avut și are încă un mare potențial de lucru, bucurându-se de elevi cu care am realizat nenumărate activități artistico-plastice de ținută, activități pe care cei tineri sunt datori să le onoreze, asigurându-le continuitatea la un nivel cel puțin la fel de ridicat.

Profesor Marga Zaiț Pe aceleași holuri... „Nicio profesiune nu cere posesorului ei atâta competență, dăruire și umanism ca aceea de educator pentru ca în nici una nu se lucrează cu un material mai prețios, mai complicat și mai sensibil decat este omul în devenire... ancorat în prezent, întrezărind viitorul și sondând dimensiunile posibile ale personalității, educatorul instruiește, educă, îndeamnă, dirijează, cultivă și organizează, corectează, perfecționează și evaluează neîncetat procesul formării și desavârșirii calităților necesare omului de mâine”, spunea un înțelept despre meseria de profesor. Aceasta este

una dintre cele mai vechi ocupații din lume. Fie că se numeau maeștri, învățători, mentori sau înțelepti, profesorii au avut întotdeauna un statut aparte în societate. Pe vremuri, la sate și în micile orașe, învățătorul, preotul și doctorul erau personajele cele mai respectate în comunitate, oamenii de care toată lumea asculta (și se rușina, când era cazul), iar tânărul care era luat novice de către unul dintre aceștia era norocosul care va reuși în viață. Încă din clasele I-IV îmi doream, desigur, să fiu învăţătoare. Totul pornea, probabil, de la admiraţia pe care o simţeam eu pentru învăţătoarea mea! Visam să îi învăţ pe copii primele cifre, primele litere, primele poezii, să le spun poveşti, să îi ajut să păşească mândri, cu fruntea sus, pe drumul vieții. Bucuria cunoașterii și a interacțiunii cu diversitatea disciplinelor, a caracterelor sunt suficiente argumente care m-au condus în drumul către școală. Destule, încât să-mi plimb pașii pe aceleași holuri, în aceleași spații, cu certitudinea viitorului, într-o continuă formare intelectuală, împreună. Prin toate acestea înțelegem mai bine legea evoluției, a sensului vieții și a tot ceeea ce putem să facem pentru semenii noștri. De pe holurile școlii, trecând prin leagănul studiului precis al vieții copiilor, a hotărât timpul să pot ajunge în școală, nu în oricare, ci în aceeași din care am plecat. Parcă a fost ieri...Poate puțini își mai amintesc numele dascălilor și mai puțini, încă, ajung în locul de unde au plecat – o sală de clasă, acest laborator al sufletelor în care ne trăim prezentul și viitorul. Școala este, de bună seamă, cel mai curat și mai frumos loc de pe pământ. Poate fi o scenă, poate fi un altar, dincolo de dimensiunea și formele ei. Școala trece prin timpuri și învinge orice timp.

Prof. înv. primar Alina Agherghinei




Scrisoare din Marea Britanie

La mulți ani, dragă și mult iubită școală! Șase ani au trecut de când ți-am trecut porțile în calitate de elev al tău. Mult timp a trecut de atunci și multe s-au

întâmplat, dar, desigur, nu voi putea uita niciodată faptul că drumul meu a început cu tine. Chiar în acest moment îți scriu din Marea Britane, unde studiez Economia Afacerilor și Management. Orașul în care locuiesc este Reading și se află foarte aproape de Londra, dându-mi oportunitatea să profit de toate avantajele pe care le are de oferit această capitală fascinantă și incitantă. Am avut șansa de a vizita și explora locuri încântătoare, precum Palatul Buckingham, Big Ben, London Eye sau Picadilly Circus, puncte turistice despre care ascultam captivată în timpul orelor de engleză. Și desigur, sunt încă multe și multe alte locuri ce așteaptă să fie descoperite de turiști curioși ca mine, unul din preferatele mele fiind Camden Town, un district foarte colorat și animat ce abundă în muzică și standuri specifice tuturor colțurilor lumii. În afară de faptul că am făcut cunoștință cu Londra, am descoperit, remarcabilul, intelectualul și distinsul Oxford, enigmaticul Stonehenge sau elegantul Bath. Viața în Marea Britanie mi-a dat cu adevărat șansa de a mă bucura de un mediu multicultural și de a învăța despre multe alte mentalități și feluri de a trăi, lucruri ce în final au dus la dezvoltarea mea personală. Cunoscând oameni de prin toate colțurile lumii și chiar făcându-mi prieteni din locuri precum Mexic, Italia, Mauritius, Grecia sau Letonia, am reușit a dobândi o perspectivă mai bună asupra altor culturi, dar și asupra celei românești. Studiul în străinătate este într-adevăr o experiență valoroasă ce permite dezvoltarea unei viziuni globale și a unei importante inteligențe culturale. Pe tine ,,dau vina”, dragă școală, pentru numeroasele realizări pe care le-am avut de-a lungul acestor șase ani. Orele de engleză au contribuit atât de mult la pasiunea mea pentru această limbă și la dorința mea de a veni în Marea Britanie, orele de limba română au consolidat afecțiunea ce o am pentru propriile valori culturale, iar toate lecțiile au ajutat la edificarea unei educații solide ce mă face mândră

de faptul că provin dintr-un mic oraș din România. Sunt recunoscătoare pentru această ocazie de a-ți ura o aniversare minunată și îmi doresc din tot sufletul să continui pentru mult timp a te bucura de zâmbetele elevilor tăi. Pe curând! Elena Ilie, Unversity of Reading, Marea Britanie

Gânduri...printre rânduri

Aceste rânduri reprezintă o umbră a evenimentelor frumoase petrecute într-un spaţiu numit Şcoala Gimnazială „Duiliu Zamfirescu”. Să fii cadru didactic într-o asemenea şcoală nu-i o misiune ca oricare alta, ci una în care arzi clipă de clipă, dăruind lumină şi stropi din sufletul tău. Dar să fii în acelaşi timp şi părinte al unui elev al acestei şcoli, este o responsabilitate şi mai apăsătoare. Andreea, fiica mea, absolventă a şcolii în anul 2014, îmi spunea: „Cu certitudine nu am fost cea mai bună elevă a şcolii, dar ştiu sigur că îi sunt datoare acesteia, pentru că m-a format ca om, şi profesorilor, „părinţilor mei adoptivi”, pentru că mi-au deschis porţile cunoaşterii. Cele mai frumoase amintiri sunt de la Şcoala 10! Sunt de neuitat întâlnirile cu colegii în prima zi de gimnaziu, cu dascălii pe care îi primeam în clasă speriaţi şi confuzi; serile în care îmi descopeream talentul de matematician, entuziasmul cu care mă pregăteam pentru olimpiade şi bucuriile trăite când primeam diplome. Primele teze, primele ore de fizică, de chimie, pauzele cu colegii reprezintă superbe amintiri. Am lăsat în urma şcoala, dar port cu mine imagini de neuitat. Fără îndoială, Şcoala 10 este şi va rămâne şcoala mea de suflet, pe care n-o voi uita nicicând,şcoala elevilor şi a profesorilor de nota 10!” Cuvintele Andreei m-au determinat să afirm cu încredere că timpul demonstrează dăruirea fiecărui cadru din corpul profesoral de excepţie al şcolii, răbdarea acestora de a explica şi demonstra, de a încuraja, de a descoperi talente, de a tolera obrăzniciile copilăriei, dar și de a crea adevăratele caractere. Pentru toate acestea mă înclin cu respect în faţa acestor oameni de valoare ai Şcolii Gimnaziale „Duiliu Zamfirescu”.

Prof. înv. primar Anca Sava




Gânduri la ceas aniversar Septembrie 1987... O toamnă însorită și plină de emoții. Emoții pentru o tânără dăscăliță (aveam 31 de ani), venită la o școală din oraș. Și nu la orice școală, la Școala Nr. 10 din Focșani. Emoții pentru bobocii clasei I F, în număr de 40. Emoții datorate noilor colegi, unii fiind de mult timp nume sonore în orașul de pe Milcov. Emoții, mai târziu puțin, în calitate de părinte pentru băieții mei, Dorin și Cristian. Anii s-au scurs... Nu știu nici eu când am ajuns la aniversarea unei jumătăți de veac de activitate a școlii. Au fost momente mai grele sau mai ușoare, mai plăcute sau mai puțin plăcute, dar aici pot spune că am „furat” și am învățat această nobilă meserie, aceea de dascăl. Am crezut în tot ceea ce am făcut și pot spune că am lăsat câte o fărâmă din dăruirea mea în mintea și sufletul celor mai mulți dintre elevii mei. Dacă aș strânge picurii de sudoare care mi-au umezit fruntea de-a lungul atâtor ani, probabil că aș umple o mare. Adesea m-am gândit mai puțin la mine și-am pus mai presus meseria pe care am făcut-o cu pasiune, cu migală și răbdare. Aș putea spune că e o întreagă viață, cu urcușuri și coborâșuri, pe care am dedidact-o muncii de artizan al minții și sufletului celei mai de preț avuții a omului: COPIII. Acum, la ceas aniversar, doresc din tot sufletul să mulțumesc acestei instituții care m-a primit și m-a format așa cum sunt, la câțiva ani înainte de pensionare. Sunt sigură că școala mea este și va rămâne una de nota zece. Înv. Alexandra Abeaboeru

La mulți ani! Ca absolventă a Şcolii Nr. 10, promoția 1983, îmi face deosebită plăcere să-mi amintesc de debutul meu ca învăţăcel, mai ales acum, când fiica mea, Mara Familume este elevă gimnazistă într-o școală din Italia - Montefiori. Fiecare dintre noi avem amintiri de neuitat despre primii pași în școală. La școală creștem și ajungem mari, învățăm să ne cunoaștem pe noi și pe cei din jurul nostru, ne confruntăm visele cu realitatea, ne imaginam ce vom deveni când vom fi adulți. Cu drag îmi amintesc prima zi de școală, nesiguranța pașilor, albastrul uniformei, clinchetul clopoțelului și privirea ocrotitoare a doamnei Angela Mugea, învățătoarea mea, ce ne îndruma spere sala de clasă I B. Era începutul unui traseu formativ de opt ani în care, pe lângă știința de carte , am învățat ce înseamnă respectul, onoarea, prietenia, competiția. Retrăiesc cu emoție ziua în care am primit cravata de pionier - mare sărbătoare, în Piața Unirii, pentru elevii cei mai buni – efervescența provocată de participarea la tot felul de competiții și mândria de a reprezenta Școala Generală Nr. 10, un adevărat etalon pentru învățământul din Focșani. Mulțumesc tuturor profesorilor care, cu pasiune și răbdare, mi-au dirijat primii pași spre cunoaștere, oferindu-mi un crâmpei din experiența lor. Orele de limba română în care descopeream tainele textului literar cu d-l prof. Valeriu Chiriac, descifrarea problemelor de matematică cu d-na prof. Maria Ciupercă, laboratoarele de fizică sub îndrumarea d-nei prof. Sorina Bălan și orele de chimie cu d-na prof. Doina Tutoveanu m-au ajutat să-mi definesc personalitatea și să-mi aleg profesia. (Liceiul Al. I. Cuza și apoi Facultatea de Fizică de la Iași.) Excursiile și drumețiile efectuate cu d-l prof. Ion Popa și d-l prof. Petre Râpeanu rămân, de asemenea, momente de neuitat, pline de bucurie și armonie. Sunt mândră că am fost elevă a Școlii Nr. 10 și mi-ar plăcea să cred că și generațiile actuale nutresc același sentiment. Anii petrecuți aici fac parte din cei mai frumoși ani din viață. La mulți ani, stimați profesori și dragi elevi, vă urează din toată inima Liliana Ţibrea.

(șefă de promoție în anul 1983 – nota redacției)




Școala 10 – locul de referință al devenirii mele

Viața fiecăruia dintre noi nu este decât o înșiruire de etape, unele triste, altele fericite, unele care trec doar fugitiv, altele pline de însemnătate, unele care ne rămân în suflet mai mult decât altele. Fiecare persoană e diferită în felul ei și din această cauză fiecare păstrează în suflet, din paleta amintirilor, pe cele ce sunt cu adevărat importante. Pentru mine, a rămas întipărită în inimă și conștiință perioada petrecută în Școala „Duiliu Zamfirescu’’ sau Școala 10, așa cum e mai bine cunoscută. Nu voi privi niciodată această instituție doar ca pe o clădire, căci eu cred că o inimă gigantică se ascunde undeva

prin holurile tăcute, clasele primitoare și, mai ales, în elevii care i-au călcat pragul. Fiecare dintre ei lasă aici o parte din sufletul său, din sclipirea sa, din frăgezimea sa, făcând școala să înflorească și să întinerească zi de zi, în ciuda celor 50 de ani pe care i-a străbătut. Așa cum spune și Mihail Drumes „acum, când scriu, revăd tot drumul parcurs, de parcă aș fi spectatorul propriului meu film’’. Timp de 8 ani, Școala 10 a fost pentru mine locul unde am crescut, unde mi-am dat seama ce îmi place să fac și unde am legat cele mai frumoase prietenii. Îmi este greu să vorbesc la trecut despre școala ce m-a călăuzit atât de frumos până de curând, dar nu mă întristez, ci zâmbesc pentru că am avut norocul să fac parte din această mare familie – extrem de onorabilă - cu descendența de o jumătate de veac. Mă văd pășind pentru prima dată în curtea Școlii 10, în clasa întâi, la doar 7 ani, sorbind din priviri cu niște ochi atât de curioși pe toți cei care mă înconjurau. Nu voi uita niciodată nerăbdarea cu care am răsfoit manualele, mirosul prafului de cretă, setea de a cunoaște…de a cunoaște totul. Mă revăd, de asemenea, în clasa a cincea, întâlnind fiecare nou profesor și străduindu-mă să fiu cât mai bună, cu o ambiție și voință de neclintit care nici acum nu știu cum au răsărit într-o fetiță de doar 11 ani. În final, la sfârșitul clasei a opta, priveam cu neîncredere înainte, neștiind ce mă așteapta. Îmi dădeam seama că tot ce a fost a luat sfârșit, dar va rămâne în amintire-mi ca un bijuterie de mare preț, într-un sipet păzit cu sfințenie și astfel nu va dispărea niciodată. Nu am regrete, privesc cu dragoste și mare mulțumire în urmă și voi reveni cu plăcere de fiecare dată, chiar dacă doar în calitate de musafir, în acest loc de referință al devenirii mele, numit, pe deplin meritat, O ȘCOALĂ DE NOTA 10.

Nicoleta Palade (șefă de promoție în 2014, una dintre „zecistele” Școlii „Duiliu Zamfirescu” Focșani și olimpică națională la matematică și chimie – n. r.)

Mulțumesc! Școala, pentru mine, a însemnat mereu să pui la un loc pasiunea pentru elevi, pentru profesie, pentru omenie. Sunt fericită că, aici, la Școala Gimnazială „Duiliu Zamfirescu”, am găsit tot ce mi-am dorit în materie profesională. Mă simt foarte fericită căci am lucrat în medii care au însumat cele de mai sus așteptări. Ce-ți poți dori mai mult decât să ai colegi minunați, elevi silitori și oameni de încredere care te susțin? La mulți ani școlii noastre! La mulți ani, elevi! La mulți ani, cadre didactice!

Prof. înv. primar, Luminița Lalu




Oameni de nota 10 Bună ziua, mă numesc Raluca Prescorniţoiu şi am fost elevă a Școlii „Duiliu Zamfirescu’’ pe care, pentru o perioadă de opt ani din viața mea, o pot numi a doua mea casă. 2014 este un an special,

deoarece acest lăcaş de învățătură, în care cei mai buni dascali instruiesc cum nu se poate mai bine pe toţi învăţăceii, aniversează 50 de ani de activitate. Timpul petrecut la şcoala generală a fost unul de neuitat; pe lângă orele dedicate strict studiului, participam şi la activităţi extraşcolare cum ar fi: competiţii de şah, concursul de informatică ,,Info mini’’ ,,Festivalul florilor de cireş’’, concursurile ,,Winners’’ şi multe altele. Ultima dată când am fost în vizită la şcoala, am observat încă de la intrare o schimbare: şcoala întinerise! Totul era nou, laboaratoarele bine echipate cu ustensile, videoproiectoare, tabla cea neagră plină de praf de cretă fusese înlocuită cu cele magnetice. Totul era modern! Deşi zâmbeam şi eram fericită să văd că nu doar eu am crescut şi m-am schimbat, ci şi şcoala în care am învăţat să scriu şi să citesc, în sufletul meu o uşoară nostalgie s-a instalat deoarece eu, la vremea mea, nu am putut beneficia de aceste bunuri, aşa, ca generaţia de astăzi. Ţin să cred că am fost o elevă studioasă, fapt pentru care acum sunt studentă la ,,University of Greenwich’’ de la Londra. Acest lucru se datorează strict profesorilor şi învăţătorilor mei, care timp de 8 ani m-au ghidat, m-au învăţat să învăţ şi să-mi exprim opiniile şi ideile în public fără teamă că voi fi judecată. Celei mai importante persoane căreia trebuie să îi mulţumesc este mama mea, Iulia Prescorniţoiu, deoarece ea mi-a fost profesoara de engleză de la grădiniţă şi până la sfârşitul clasei a XII-a;datorită susţinerii ei şi a dorinţei de a putea cunoaşte lumea nu doar prin intermediul vizitelor mă

aflu acum aici, printre mulţi alţi studenţi din toate colţurile lumii. Mulţumesc, de asemenea, doamnelor mele învăţătoare, Maria Voicu şi Georgeta Rădulescu pentru că mi-au deslușit tainele abecedarului şi mi-au arătat primele reguli de bază din matematică. Doamnei diriginte, Gicuţa Dochioiu vreau să îi mulţumesc pentru că a avut răbdarea şi mereu buna dispoziţie de a mă scoate din orice problemă legată de matematică; doamnei profesoare de română, Anişoara Piţu pentru că pentru că, din clasa a cincea până în a opta, m-a încurajat să particip la serile de ,,Cenaclu’’, doamnelor profesoare Ştefana Nedelcu şi Sorina Bălan pentru orele grele, dar frumoase de fizică; doamnelor Elena Chiriac şi Maria Seceleanu pentru orele de biologie care m-au influenţat ca mai departe să aleg un profil în care pot afla mai multe despre ce înseamnă natura şi omul; doamnelor profesoare Nestor şi Dumitrache, deoarece ora de muzică era un moment în care mă puteam relaxa prin simplu fapt că muzica era şi va rămâne veșnic o pasiune a mea; doamnei profesoare de desen, Marga Zaiţ, care m-a făcut să-mi pot exprima sentimentele şi ideile cu ajutorul culorilor. Doamnei profesoare de germană Grăjdeanu îi mulțumesc că mi-a deschis şi mai mult dorința de a călători, învăţându-mă limba lui Goethe, doamnei profesoare de sport Măxinoiu, deoarece am învăţat că, pentru un stil de viaţă sănătos, nu doar alimentaţia este importantă, ci şi sportul; domnului profesor de religie Balasoglu, pentru umorul său cu care ne binedispunea mereu când venea la oră şi, nu în ultimul rând, doamnei profesoare de informatică, Maria Pătraşcu, căci datorită orelor predate de domnia sa am acum permis pentru conducea calculatorului –ECDL. Privind retrospectiv, pot afirma cu toată răspunderea că la Școala ,,Duiliu Zamfirescu”, numărul „10” dat la inaugurare a trasat pentru viitor şi nota pe deplin meritată de dascălii ei, care, în spatele ochelarilor, al catalogului și titlului de ,,profesor”, sunt nişte oameni excepţionali!

Raluca Prescorniţoiu – promoția 2010




Greetings from University of Warwick

As time passes unforgettably, we get lost in the things that define us and follow our own pathtowards a future that we shape every second. Thus, all those common dreams that we have about having a great career are going to become true only by hard work, devotion and innovation. This is one of the things that I have learned throughout my course since I started studying at Warwick University. Now, as an finalist in an Economics degree I could say that I made an excellent choice by studying here not only in terms of academic prospects but also socially. First of all, the two years that have passed have represented a big step toward my personal development as a social being. I have learned to adapt to responsibilities such as, living alone and/or in a community of people as part of a group, common activities such as cooking for yourself and to being organized in order to efficiently use your spare time and so on and so forth. Moreover, being part of the mixed society of the UK represents a great opportunity to find out more about the diversity of cultures, customs, and relationships and generally experience a wider view of the world. From an academic point of view, studying in the UK helped me to develop not only my knowledge but also my communication and writing skills. The techniques and the commitment of the lecturers in teaching, discussing and presenting their work is captivating and it always makes you strive to learn more. Moreover, the learning is not all about learning by rote, as understanding the meaning of the concepts taught and their applications to the everyday life is central to the Warwick course. Consequently, as I am in my final year I can say that I have enhanced my critical thinking, the way I analyse and comprehend different subjects, how to deliver a presentation, how to handle

time pressured tasks and many other competences. Furthermore, as a final year student I am interested what career path might be suited for me, what opportunities I have and how to get started. As I wish to work in the finance or consultancy industry, I had throughout these two years the guidance and support necessary for me to find out what suits my personality and background, by participating to career fairs or services and developing my networking skills. What differentiates Romanians from the other students here is their communicative manner and their knowledge they already posess. None of the two would have been possible without the support the teachers at my former school, „Duiliu Zamfirescu”. Not only did the teachers manage to take their teaching to the highest standards but they also instilled in me the principles of analytical and constantly taught me invaluable life lessons. I will never forget the extra activities that were organized in my school which are to play a tremendously important role for guiding the efforts students who are considering the opportunity of studying abroad because as I did, they need to learn how to create, communicate, work in a team and eventually how to lead. And when I say lead I refer not only to leading others but leading themselves. Should my school not taught me about of the importance of these values I would not have been here, which is why I am forever grateful to those that put all their knowledge to my service, to my teachers.

Cristiana Dochioiu, student at Warwick University, UK




Anii de şcoală Cei mai frumoşi ani sunt anii de şcoală... Fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu, va trece prin anii de şcoală, cei care nu se

uită, ci rămîn gravaţi în fiecare inimă cu cele mai minunate amintiri. Şcoala este casa, iar profesorii - părinţii care nu se uită niciodată şi care ne aşteaptă cu dor pe fiecare ca să revenim. Fiecare prim sunet este un început, fiecare ultim sunet este un sfârşit şi un început al sfârşitului. De fapt, în anii de şcoală se iau cele mai importante decizii şi te formezi ca personalitate pentru a-ţi crea o cale a vieţii. Chiar de mic copil, începând a vorbi și a face primele lucruri, devii o personalitate a timpului tău. Însă şcoala este acel impozant astru care ni le destăinuie, ni le dezvăluie şi ni le dezvoltă, instalându-le în adîncul sufletului nostru cu măreţie, pentru a ne fi drag ceea ce facem, ceea ce creăm. Fiind copii şi noi cândva, am fost supuşi acestei trepte de la început. Părea grea. Prima încercare a fost primul sunet caracteristic oricărui începător-elev. Primul zîmbet, primul buchet de flori dăruit din suflet profesoarei, primul pas alături de profesoară în clasă, primul sunet de clopoţelul dus în propria mînă de copil pentru a vesti 15 septembrie, toate acestea te fac să te pomeneşti într-o lume nouă, începătoare, plină de tainele învăţăturii, ale cărţilor şi să te reculegi mai apoi în paginile timpului ca un erou al unei povestiri. În anii de şcoală te simţi cel mai fericit şi vesel copil din lume, alături de colegi şi prieteni, căpătând o adevărată experienţă a vieţii. În băncile şcolii găseşti un simplu refugiu al sferei tale, deoarece nu eşti singur, sunt şi colegii şi profesorii care te vor susţine mereu, în fiecare clipă. E vremea când apar şi primele vise, primele dorinţe despre viitorul tău. Alături de glume şi prieteni, te simţi mai curajos, stăpân pe forţele proprii şi mai încrezător. În această minunată perioadă reuşeşti să devii matur, să înţelegi ceea ce doreşti să devii. Nu uita niciodată de anii de şcoală, de colegii şi de profesorii care au pus o piatră de temelie în educaţia şi formarea ta, care ţi-au oferit o oază de înţelepciune, un strop de bunătate, o doză de speranţă şi încredere în forţele proprii!

Prof. Monica Merloiu

Două lumi Cinci decenii! Hotărâre! Şi compasul

te-a făcut. Apărut-ai pe sub soare de echer...

şi ai tăcut. Te-ai născut în potrivirea

geometriilor de steaguri, Dar aveai să simţi privirea viitorului din veacuri. Da. O lume cunoscută! Nu de mult... Ţinând ochii-n manuale, pot s-o vad şi s-o ascult C-a găsit timpul hârtie să-i dea şcolii-n timpul ei, A umplut-o de ştiinţă, sub rezerva de idei... Se scria, ieşeau la table feţii şi fecioarele, Spre sfârşitul săptămânii cinstindu-şi ogoarele, Însă, una lângă alta, elemente stăteau ghem Dând ocolul matematic, periodicul sistem... Era timp şi de gândire, joacă şi visare Timpul altul, în principii, pată de culoare Mărturie sta careul ... şcolilor, în toate Ce făcea să fie tocuri.. mai disciplinate. Că de-o fi să se pronunţe criticile firii Vor îndupleca de seamă treptele privirii Doctori, dascăli ca triunghiul, amintiţi sub soare Autori să-nvingă timpul peste depărtare... Ai venit, frumoasă fată ? La ferestre cazi Să începi ca zână bună ziua cea de azi Şi să-i spui cu libertate: Să rămâi mai vie ! Să te coci cu viitorul, ce şcoala o ştie. Să te prinzi în hora vieţii, nu rămâne-n urmă! Ai de-ales ? Culege visul ! Sau cenuşa-n urnă... Nu-i dogmatică nici zarea, nici singurătatea, Clasa, ora-i o fiinţă ca şi unitatea. De-o mai fi să se răzbune timpul peste legi Poate poţi, înţelepciune să ne înţelegi Şi să iei copii de mână, unul câte unul, Să le-arăţi laboratorul, luminându-i drumul. Şcoala noastră-i o făptură ...nesecularistă, Ce dă strofei o măsură, să nu fie tristă, Adunată de prin pagini, să-şi deschidă poarta, Să dea lumii un alt nume şi tot nu e gata... Azi venit-au să te vadă fiii şi nepoţii Aşteptând la colţ de stradă, îndrăznind cu toţii. Fii dincolo de ce-i lumea şi rămâi ca tine Peste înca cinci decenii, drept înţelepciune!

Prof. Florin Balasoglu




Școala, astăzi. Instantanee

Clasa pregătitoare – o nouă provocare Motto : „Există un singur obiect de studiu pentru educaţie şi acela este Viaţa, în toate manifestările sale”. Alfred North Whitehead, 1929 Clasa pregătitoare a fost şi este o adevarată provocare pentru mine. De ce spun provocare? Mai întâi vârsta copiilor şi modul lor specific de manifestare. Ca şi alte învăţătoare de la clasa pregătitoare, nu am lucrat până acum cu copii atât de mici, iar cursurile de formare s-au făcut într-un timp prea scurt şi cu exemple practice foarte puţine.Începutul sistemului nou s-a făcut cam în grabă şi, dacă am fi avut deja infrastructura, totul ar fi fost perfect. La vârsta de 5-6 ani copilul învaţă mai mult intuitiv, prin urmare trebuie să vadă ce se întâmplă, trebuie să lucreze cu materialul. Aceştia au răbdarea şi concentrarea diferită de a unor copii de şapte ani, şi prin urmare munca cu ei trebuie să se adapteze particularităţilor de vârsta. Or, baza materială în şcolile noastre este precară. M-am bucurat, totuși, de sprijinul părinţilor, care au înţeles că e nevoie de o strânsă colaborare, totul în interesul elevului. Nu este de loc uşoară colectarea/mobilizarea resurselor necesare şi nici proiectarea activităţilor de învăţare şi planificarea (ce facem, de ce facem, cu cine, cum, când şi unde, care sunt rezultatele), într-o învățare integrată. Ţinând seama că, aşa cum spunea J. Moffett, „Cel mai puternic argument pentru integrarea curriculum-ului este chiar faptul că viaţa nu este împărţită pe discipline”, pot să mă bazez, pentru ca elevii să achiziţioneaze o imagine coerentă, unitară despre lumea reală, doar pe experienţa didactică câştigată în cei 35 de ani de activitate. Deşi grupa pregătitoare făcea parte din învăţământul preşcolar, grădiniţa, oferind un program prelungit, ora de somn, condiții adecvate vârstei copiilor, deşi părinţii vor fi nevoiţi să facă faţă noului program până la ora 12.oo, totuşi se realizează o trecere netedă şi firească de la joacă la învăţare şi voi reuşi să-i cunosc pe copii, să-i pregătesc pentru ce va urma în clasele primare, şi să am o continuitate. Actuala programă urmăreşte dezvoltarea capacităţii copilului de a-şi comunica propriile idei, opinii, gânduri si sentimente, într-un mod accesibil. Se doreşte apropierea copiilor de lumea cărţilor, de mijloacele de informare şi nu în ultimul rând de ceilalţi copii. Cum să-l obişnuim pe copil să respecte regulile, dar să nu-l obligăm, să nu impunem şi să evităm cuvantul „trebuie”! Prin puterea exemplului din poveşti îi putem insufla valorile pe care dorim să le transmitem. Trebuie să educăm gustul pentru libertate şi să-l învăţăm să îndrăznească să facă orice atâta timp cât respectă legea, morala și normele bunului simţ. Sunt învăţătoare de mai bine de 35 de ani. În meseria mea am încercat şi încerc să formez tehnici de muncă intelectuală, deprinderi de învăţare, caractere, mai mult decât să transmit cunoştinţe. Important este să definim cât mai clar ce vrem să obţinem de la elevi şi cum ar trebui să ne proiectăm activitatea pentru ca şcoala să se transforme într-un mediu educaţional prietenos pentru elevi, profesori şi părinţi, la fel de interesaţi în dezvoltarea armonioasă a copiilor, şi valoros pentru societate în ansamblul său. Încerc să cred că rolul pe care trebuie să îl îndeplinească clasa pregătitoare în cadrul parcursului educaţional al copilului este acela de a-i pregăti intrarea în mediul şcolar într-un mod cât mai prietenos şi mai apropiat de cel cu care a fost obişnuit. Iubesc cu adevărat copiii, îmi mobilizez răbdarea de a descoperi ceea ce se află în spatele privirilor inocente, a timidităţii sau a zburdălniciei, caut în sufletul meu să rămân copil şi accept că cea mai mare răsplată pentru munca depusă e zâmbetul şi mai apoi felul în care se realizează elevii mei. Prof. înv. primar Daniela Gavrilă




Grădinița - etapa primelor amintiri conștiente ale

copilăriei, definirea omului ca OM

John W Whitehead spunea despre copii, că „sunt mesajele vii pe care le trimitem unor vremuri ce nu le vom vedea”. Pentru noi, oamenii care dorim ca aceste mesaje să fie cât mai clare, mai inteligente, mai oportune, înțelegem că formarea copiilor începe de la o vârstă cât mai fragedă, pentru ca mesajul transmis vremurilor viitoare să fie cât mai puternic. Sistemul de învățământ din România, exemplu elocvent al sintagmei ,,înainte și după”, aici referindu-ne la momentul crucial determinat de anul 1989, relevă importanța inițierii proceeselor didactice de învățare, ca exemplu practic, a unei limbi străine încă de la nivelul de învățământ preșcolar, generează un număr echivalent al copiilor preșcolari, vorbitori de o limbă străină, care frecventează cursurile specifice vârstei, cu cel al școlarilor, etapa imediat următoare. Unitatea despre care facem referire în acest articol, respectiv Grădinița cu Program Prelungit numărul 7, se afla printre grădinițele din Focșani care au ca obiectiv transmiterea către generațiile ce vor să vină a sentimentului că fac parte dintr-o societate independentă, puternică, dezvoltată. Astfel, Grădinița cu Program Prelungit nr 7 - structură a Școlii Gimnaziale „Duiliu Zamfirescu”, este o unitate de învățământ ce deține un număr de 6 săli de grupă, educatoare cu specializare didactică universitară și liceală de specialitate, titulare, competente pentru a oferi educaţie de înaltă calitate, profesori pentru programele opţionale, consilier şcolar, medic şcolar şi asistente medicale care sunt gata să răspundă tuturor solicitărilor. Obiectivul principal al unității mai sus menționate este preocuparea continuă de implementare a procesului didactic numai cu cadre cu specializare didactică universitară, desăvârșită eminamente în sistemul

universitar de stat, aceasta fiind condiția sine cva non de garantare a unor rezultate reale. În prezent, grădiniţa funcţionază cu 5 grupe – două grupe mici, două grupe mijlocii, o grupă mare, cu un număr total de 150 preşcolari. Oportunitățile oferite de către unitatea noastră de învățământ pe tot parcursul anilor ne-au plasat printre unitățile cu tradiție, care asigură și garantează calitatea serviciilor educaționale în favoarea dezvoltării armonioase a copilului. Noi suntem alături de copil, îl sprijinim să fie independent și să reușească să facă alegeri potrivite, alegeri ce îl vor ajuta în identificarea locului său în anii ce îl așteaptă. Datorită arondării unității noastre de învățământ Școlii Gimnaziale „Duiliu Zamfirescu”, a devenit oportunitate continuarea preșcolarilor în clasele pregătitoare. Mai mult decât atât, în ultimii ani școlari au funcționat în grădiniță clase pregătitoare în alternativa step by step, clase care s-au format datorită cererilor numeroase venite din partea părinților, fapt ce demonstrează că aceștia apreciază, influențează și evaluează calitatea instituției de învățământ. Existând această punte dintre învățământul preșcolar și primar, principalul beneficiar este copilul, care nu va întâmpina dificultăți de integrare în mediul școlar instituționalizat. Formarea copilului în cadrul aceleiași unități de învățământ, de la ciclul preșcolar până la momentul absolvirii ciclului gimnazial, imprimă elevului o identitate proprie, o mândrie a parcurgerii unui sistem, și o mulțumire practică a absolvirii unui ciclu complet de formare ca OM ….

Prof. înv. preșcolar, Dana - Mihaela Nicolescu




A fi sau nu voluntar? VOLUNTÁR, -Ă, voluntari, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. (Despre oameni și manifestările lor). 1. Care acționează de bunăvoie, din proprie inițiativă, nesilit de nimeni, în mod conștient; (despre acțiuni) care se face de bunăvoie, fără constrângere. ◊ Act voluntar = acțiune săvârșită de cineva în mod conștient, voit. 2. Care exprimă voință. 3. Care își impune voința; autoritar. II. S. m. Persoană care cere să fie chemată sub arme fără a avea această obligație; p. ext. persoană care ia parte la o campanie militară din proprie inițiativă sau care se oferă să execute o misiune de luptă. ♦ Persoană care se oferă să facă un. serviciu de bunăvoie și dezinteresat.[Var.: (II) (înv.) volintír, volontír s.m.] în fr. volontaire, lat. voluntarius, rus.volentir. (http://dexonline.ro/definitie/voluntar). VOLUNTARIÁT s. n. 1. Angajare în armată ca voluntar (II); durată a serviciului militar pe care îl face cineva ca voluntar. 2. Activitate desfășurată în folosul altor persoane sau al societății fără a urmări un câștig material. (http://dexonline.ro/definitie/voluntar) Am îndrăznit să prezint aceste definiţii lexicale şi etimologice, pentru a încerca să răspund la următoarea întrebare: de ce este din ce în ce mai greu să mai fim voluntari? Adică să ne dorim să ne implicăm într-o activitate desfăşurată în folosul altor persoane, fără a urmări un câştig material. Cred că nu voi putea răspunde singură la această interogaţie, de aceea vă invit la o reflecţie personală şi, în acelaşi timp, colectivă, care să scoată la iveală, din adâncul fiinţei noastre, scânteia umanităţii, darul pe care l-am primit înainte chiar de a ne naşte, dar pe care l-am îngropat adânc zi de zi trăită printre oameni. Am devenit om şi m-am maturizat printre oameni, iar implicările voluntare mi-au luminat calea. Cred în aceste relaţionări şi simt că scara mea spre cer, devine, cu fiecare dar împărtăşit celorlaţi, un urcuş ce se transformă în zbor, în plutire. Cu fiecare zi trăită ca profesor, îmi întăresc această constatare: cadrul didactic dedicat devine definiţia vie a voluntarului; acesta se hrăneşte din mulţumirea spirituală de a făuri oameni; este persoana care se luptă cu „demonul” independenţei emoţionale şi al afirmării. Şcoala Gimnazială „Duiliu Zamfirescu” din Focşani a fost construită cu implicare voluntară şi a evoluat şi a devenit cea mai bună şcoală gimnazială din ţinutul vrâncean datorită dăruirii voluntare a întregului personal didactic şi nedidactic. Cu fiecare generaţie, indiferent de vremuri, fie că s-a numit muncă patriotică, fie că se numeşte voluntariat, copiii, elevii, au descoperit, o dată în plus, cât de înălţător este să te dedici altor persoane fără a urmări un câștig material. Şi totuşi, în ultimii ani, am fost nevoită, în calitate de consilier educativ al acestei şcoli, să argumentez că participarea la activităţile extraşcolare, proiectele de voluntariat, înseamnă o investire a timpului liber în dezvoltarea personală armonioasă a elevilor, care astfel se descoperă ca fiinţe vii sensibile şi creative. Îmi permit, în încheiere, să afirm că trebuie să renununţăm la suspiciune, la comoditate şi la dispreţ, atunci când suntem invitaţi să ne implicăm voluntar. Numai împreună putem clădi un viitor bazat pe umanitate, pe iubirea de aproape şi acest ideal poate deveni realitate trăită, doar dăruind iubire, implicare voluntară. Cu speranţa că dumneavoastră aţi găsit şi alte răspunsuri-soluţii, vă urez „La mulţi ani!” în acest ceas aniversar al Şcolii „Duiliu Zamfirescu” care devine „un senior plin de înţelepciune” şi „o istorie vie” a umanităţii.

Consilier educativ, prof. Pompilia Bărbosu




Clasa pregătitoare... Deși mă bucur de o experiență îndelungată ca învățătoare, clasa pregătitoare fost o provocare, atât

pentru mine, cât și pentru micii elevi. La început, diferența dintre clasa a IV-a și pregătitoare a fost uriașă, iar acomodarea, dificilă. Copilașii, însă, au fost speciali și m-au inspirat enorm. Colectivul clasei a avut un efectiv de 30 de elevi, veniți din mai multe grădinițe din oraș. Un dezavantaj a fost acest număr prea mare de elevi, precum și munca diferențiată. Frumusețea a constat, însă, în depășirea obstacolelor, colectivul devenind din ce în ce mai unit, mai omogen. Copiii au descoperit avantajele muncii în echipă, aceasta i-a surprins, le-a plăcut și au solicitat tot mai des astfel de activități. Noutatea cea mai mare pentru un învățător a constituit-o vârsta copiilor și modul lor de manifestare. Aceștia au răbdarea și concentrarea diferite de cele ale copiilor de 7 ani, de aceea munca a trebuit să fie adaptată particularităților acestei vârste. A trebuit să ne jucăm mult, dar și să învățăm, jucându-ne. Prin joc, copiii au făcut cunoștință cu literele și cifrele, au învățat să citească, să adune și să scadă până la 31. Abordarea interdisciplinară a fost benefică, iar elevii au avut o mai mare libertate de alegere: materiale, metode, unități tematice, etc. Chiar dacă am muncit mai mult, eforturile noastre au meritat, iar roadele cred că deja le-am cules fiecare dintre noi. Copiii au fost încântați că au venit la școală, că au devenit, în sfârșit, „mari”, și-au asumat responsabilități, iar părinții au fost mulțumiți de progresele copiilor lor. Clasa pregătitoare nu este un „bau-bau” sau un coșmar nici pentru cadrele didactice, nici pentru elevi sau părinți. Se pot face lucruri foarte frumoase împreună. Trebuie doar să credem că se poate!

Prof . Anișoara Vasile

Învățătoarea mea Totul a început într-o zi de 15 septembrie. Cu emoție și teamă, alături de alți copii cu brațele pline de flori, așteptam să o cunosc pe doamna învățătoare. Am zărit-o! O femeie frumoasă și elegantă care ne-a zîmbit și,cu glasul bland ne-a vorbit despre ce vom face la școală. De atunci am parcurs jumătate din drum. Cu aceeași voce blândă ne vorbește și acum despre carte, ne mai ceartă ușor când greșim sau când notele sunt cam mici… Ne învață să fim buni, ambițioși și să vrem cât mai mult de la viață. Aceasta este învățătoarea mea și eu sunt fericit! Alessandru Bănică –cl. a III-a B

Îndrumător prof. Alina Agherghinei

Copile, ești o minune!

Fiecare clipă pe care o trăim este un moment unic în univers, o clipă trecută nu se va mai întoarce niciodată.

Și noi, ce îi învățăm pe copii noștri, de zeci și zeci de ani? Că unu plus unu fac doi, că soarele răsare și apune, că Eminescu a fost un mare poet… Când îi vom învăța ce sunt ei? Știi ce ești tu, copile? Ești o MINUNE. Ești UNIC! În toți anii care au trecut, nu a mai fost niciun copil ca tine. Poți deveni oricine, poți depăși pe Creangă, pe Eminescu… Tu poți face ORICE. Poți urca tot mai SUS, ca să vezi cât mai DEPARTE. Poți alege orice cale. Numai să VREI. Eu am datoria și onoarea de a sădi un GÂND. TU vei putea culege o ACȚIUNE. Dacă o vei replanta cu grijă în sol fertil, vei culege mai târziu un OBICEI ce va modela un CARACTER și, cu multă muncă, vei atinge un DESTIN. Învață, aplică, demonstrează! Fii responsabil pentru că ești O MINUNE care nu poate fi neglijată ori pierdută! Prof. Vasilica Mircea




Dacă aș fi o floare… Admir în permanență florile suave, înmiresmate, multicolore, pentru că mă fascinează. Nu pot explica în cuvinte cum florile îmi învie firea, mă fac mai bun, mai iubitor, mai vesel. Le culeg cu drag, le țin în mână ca pe niște nestemate, dar nu sunt egoist. Deseori ofer flori celor dragi pentru a-mi arăta iubirea și recunoștința față de binele pe care mi-l fac. De multe ori îmi trece prin gând că mi-ar plăcea să fiu o floare. Astfel adorm uneori în mirosul înmiresmat al florilor din glastră… Visez…!Aș vrea să fiu un trandafir roșu ca buzele mamei cu care mă sărută, și catifelate, ca mâinile ei calde, cu care mă mângâie de câte ori suntem împreună. Îi voi putea, astfel, dărui parfumul meu, ca să nu mai trebuiască să cumpere parfumul de trandafiri din sticluța sidefie, cel atât de scump… Și, ca-n poveste, mă dau de trei ori peste cap și zic: „Băiețaș, băiețaș, Fă-te tu trandafiraș Roșu și catifelat, Cu miresme-mbălsămat!” Și… iată-mă! Am devenit un boboc mic de trandafir îmbujorat, parfumat și gingaș, ivit pe neașteptate chiar în grădina de flori, mângâiat de razele călduțe ale soarelui binefăcător. Acum speram să devin „rege al florilor”, cu trup viguros și coroană de petale roșii ca rubinul, cu straie de frunze verzi ca smaraldul și cu arme nebănuite, nelipsiții țepi, care mă vor apăra împotriva

răufăcătorilor. Dar mi-am amintit că o floare, ca să se dezvolte, are nevoie de iubire din partea oamenilor, pentru a fi îngrijită. Cum să-i atrag? Mă gândeam. Aaa! Mi-a venit ideea! Repede, am început să rostesc cuvintele magice: „Bobocel mititel, Deschide-ți petalele Să te vadă soarele, Vântu-i va purta balsamul, Omul te va iubi tot anul!” Și, ce să vezi? În grădină a apărut mama. Mă treceau fiorii când îi simțeam căldura mâinilor care mă atingeau cu finețe. Vedeam cum i se luminează fața, cu zâmbetu-i dulce, când își atingea obrazul de petalele mele. Mi-am desfăcut și mai tare floarea, când aud că o strigă pe bunica și-i spune: -Vino să-ți arăt ce floare frumoasă a apărut în grădină! Bunica sosește în grabă și exclamă: -E un trandafir minunat! E regele florilor din grădina noastră! Să-l îngrijim ca să facă și mai multe flori! Din petalele lor vom face cel mai frumos parfum de trandafiri! Am început să râd cu bucurie. Mama m-a trezit: -Ești vesel, puiul meu? Ce ai visat? -Am visat că, dacă aș fi o floare, te-aș face fericită. Mama m-a sărutat și mi-a spus: -Tu ești trandafirul meu! Te iubesc mult!

Fabian Anton – cl. a IV-a D Îndrumător înv. Florica Manole

Braț la braț cu toamna! E dimineață, o dimineață răcoroasă de septembrie. Razele soarelui îmi bat timid în geam. De la o vreme sunt mai zgârcite, împrăștie mai puțină căldură ascundu-se după norii cenușii. De la bucătărie pătrund în toată casa arome de mere coapte și plăcintă cu dovleac. Am înțeles, a venit toamna! Pentru mine, toamna este anotimpul evenimentelor frumoase: trăiesc bucuria și nerăbdarea sărbătoririi zilei mele de naștere, emoțiile și bucuria revederii colegilor mei și a doamnei învățătoare în prima zi de școală. Pe aleile orașului îmbrăcate în frunzele îngălbenite, ofilite și triste ale castanilor de pe margini, se aud pași. Sunt pașii toamnei. O toamnă multicoloră și parfumată de strugurii copți și dulci, de nuci verzi și pere zemoase. Haideți să o primim cu toții în suflet și să mergem la braț cu ea!

Maria Cojocaru – cl. a III-a D Îndrumător prof. Vasilica Moraru




Greierele și furnica Greierașule mic, mic, Toată vara n-ai muncit. Ai cântat în zori și seară Serenade la chitară, Iar când iarna a venit Tu, de frică, ai fugit La vecina ta furnică, Chiar dacă ea e mai mică. I-ai cerut furnicii hrană Pentru lunile de iarnă. Micuța te-a ajutat, Dar așa te-a întrebat: -Oare vara ai muncit? De rușine ai fugit Ai promis c-o să te schimbi, Iar la vara viitoare O să strângi și tu mâncare! Delia Dumbravă – cl. a III-a C Îndrumător prof. Dana Popa

Toamna

Cât poate fi de frumoasă Toamna asta calduroasă, Când se coc mere și pere, Cu gust dulce ca de miere! Printre frunze colorate Și cu ruginiu pătate, Pe-ale parcului alei Sunt castane, câte vrei! Pe cer, stoluri călătoare Zboară spre înalta zare Cocori, berze, rândunele, Ne vom despărți de ele. Și când ploaia va cădea Vântul va împrăștia Stropii reci peste ogoare. Doar ciulinii din răzoare Se vor înclina smerit Spre pământul umezit! Claudia Bădin – cl. a III-a D Îndrumător prof. Vasilica Moraru

Fior Am cules din trăirea de copil zâmbetul. Am adunat din susurul izvorului cântecul.

Am strâns din roua dimineții bucuria.

Am luat din bunătatea mamei iubirea. Zâmbesc! Cânt! Mă bucur! Iubesc!

Ciprian Merloiu – cl. a III-a D Îndrumător prof. Vasilica Moraru

Câinele și pisica

O pisică și-un cățel Se certau pe-un scăunel. Cățelușul, arțăgos, A împins pisica jos. Atunci, mâța, speriată, Scoate ghearele îndată Și-l zgârie peste tot. Cățelușul, enervat, De-ndată a răsturnat Mâța de pe scăunel, Câștigând locul pe el. Vlad Ioan – cl. a IV-a B Îndrumător prof. Silvia Grigore

Strugurele Strugurele cum îl vezi, Cu bobițele lui verzi, Este chip și-asemănare Pentru-o obște de fecioare. Dacă smulgi un bob, nițel, Mai cad trei pe lângă el, Dar când boabele-s lipite Și-ntre ele strâns unite, Le poți rupe doar în loc: Ori pe toate, ori deloc! Denisa Olaru – cl. a III –a C Îndrumător prof. Dana Popa

Mama Mama-i raza mea de soare Căci în casă acum, la noi, Mă iubește și mă crește Ferindu-mă de nevoi. Mama-i ziua mea senină, Soarele de sus, din cer, Este floarea din grădină Cu miros de ghiocel. Mama este valul mării, Roua dimineților, E nectarul florilor, Mugurele vieții.

Daniela Săpunaru – cl. a III-a B Îndrumător prof. Alina Agherghinei

Toamna–i pictor Din pomi frunzele-au căzut, În covor s-au așternut, Pe câmpii s-au așezat. Toamna-i pictor minunat! Tablou în șapte culori Alături de niște flori, S-au unit și au creat Un peisaj de neuitat! Alexandru Agache – cl. a III-a D Îndrumător prof. Vasilica Moraru




Învățătoarea mea Draga mea învățătoare, Un portret cu chip de soare, Blândă, bună, iubitoare Ca o mamă-mi sunteți, oare? Zi de zi, în suflețel Mi-ați sădit un ghiocel Ce-a dat roade minunate, Învățându-mă de toate.

Nu ați vrut să stau retrasă, Timidă și rușinoasă, Cu-ndemnuri multe și bun sfat Spre succes m-ați îndreptat. De aceea, Doamna mea, Rămâneți în inima mea; La Domnul mă voi ruga Viață lungă să vă dea. Bianca Ștefan – cl. a IV-a B Îndrumător prof. Silvia Grigore

Albina și trântorul Trântorul nu se trezește, Stă în stup și lenevește. Chiar de n-a muncit nimic Se-odihnește, e „obosit”!

-Scoală, trântore, odată! Ai făcut ca noi vreodată: Să culegi polen din flori Și să-l pui în faguri noi?

-N-am făcut Și nici nu-mi pasă! Voi, munciți, Nu eu, în casă! -Ba să-ți pese, că aici Trăim laolaltă toți. De nu muncim împreună, Mierea nu va mai fi bună!

-Cum? Eu să muncesc? Mai bine stau și lenevesc. Muncind la stup, eu obosesc, În plus, mă și plictisesc. Atunci albina se-tristă, Oftă din greu și-apoi plecă. Iar despre trântor, ce să zic ? El tot nu a făcut nimic. Anamaria Mățăuanu cl. a IV-a B Îndrumător prof. Silvia Grigore

Dulce toamnă

Vine toamna, bine-mi pare! Dar de ce mă bucur oare? Ea aduce pe la noi Struguri, mere…fructe moi.

Toamna-i ca o zâna bună Și vrea multe să ne spună: Să fim harnici, să muncim Și pământul să-l iubim.

Denisa Lupoaie – cl. a III-a D Îndrumător prof. Vasilica Moraru

Școala bunicii mele e și a mea La Școala „Duiliu Zamfirescu”, de la înființarea ei, acum 50 de ani și până astăzi, au învățat zeci de mii de elevi. Printre aceștia se numără și bunica mea, care și-a continuat și studiile liceale tot aici, timp de doi ani. Tot în această școală au învățat și copiii bunicii, unul dintre aceștia fiind tatăl meu. Întâmplarea a făcut ca și eu să învăț la această școală. Zilnic, bunica îmi povestește despre anii petrecuți aici. Cu drag își amintește de stejarul din grădina școlii care ne întâmpină, ocrotitor, și astăzi. Cu aceeași plăcere îmi povestește despre foștii ei profesori, despre laboratorul de chimie, mai ales, unde se făceau tot felul de experimente interesante. Elevii erau obligați să poarte la toate aceste ore halate albe (fetele) și albastre (băieții). Dintotdeauna, fosta Școală Nr. 10 a bunicii mele și Școala „Duiliu Zamfirescu” de astăzi a fost considerată una de elită. Sunt mândră că învăț aici și sper că peste 50 de ani voi putea vorbi despre anii de școală cu aceeași mândrie și dragoste ca bunica mea.

Larisa Dumitrache – cl. a IV-a B Îndrumător prof. Silvia Grigore

Parfumul toamnei Dimineață când m-am trezit, am privit pe geam și curtea era plină de frunze multicolore. Știam din anii trecuți că este primul semn pe care ni-l da toamna. Ziua s-a micșorat, diminețile și serile sunt mai reci și roadele s-au copt.Mama mi-a spus că vom merge la bunici să-i ajutăm la cules. Abia aștept să merg la țară, să văd pomii cu fructele coapte, strugurii copți! Îmi place să alerg printre rândurile de porumb, să aud foșnetul frunzelor uscate și poveștile bunicilor.

Toamna are parfumul ei! Tudor Ioan Damian - cl. a III-a D Îndrumător prof. Vasilica Moraru




Sămânța năzdrăvană La marginea unei păduri o familie săracă trăia într-o căsuță sărăcăcioasă. Părinții munceau din greu pentru cei cinci copii al lor. Doar cel mai mare dintre ei înțelegea ce fac părinții săi. Într-o dimineață, băiatul a găsit sub pernă o sămânță oarecare. A fost foarte surprins când aceasta a început să-i vorbească: -Te poți considera cel mai fericit om căci ai primit un dar special. Ce îți dorești? -Fericire, a răspuns băiatul. -Dacă îți dorești simpla fericire, atunci plantează-mă sub fereastra ta. Băiatul a ascultat: a plantat sămânța și a udat-o cu grijă. În câteva zile a crescut în acel loc o floare a soarelui uriașă. Copilul s-a cățărat pe tulpina florii ce își ascundea chipul deasupra norilor. După un urcuș destul de anevoios, băiatul a ajuns într-o altă lume, minunată, în care pădurile erau de smarald, râurile, de cristal, iar munții, de bronz. Lanurile de grâu, din aur curat, adăposteau cuiburile unor păsări ce cântau cu atâta măiestrie, încât uitai de toate. Băiatul, orbit de atâta bogăție, a uitat de tot, de familia lui cea nevoiașă, și a devenit un om nepăsător și lacom. Nu-l mai interesa nimic decât să aibă cât mai multe nestemate și avuții. Pe nesimțite, însă, averile deveneau frunze uscate, iar totul din jurul său se transforma în cenușă. Abia atunci, băiatul și-a amintit de ceilalți, de ai săi care trăiau în sărăcie, dar înconjurați de iubire. S-a întors la familia lui și a realizat că bogăția adevărată e în sufletul, dacă e plin de iubire.

Alexandra Rădeanu – cl. a IV-a C Îndrumător prof. Luminița Lalu

Toamnă târzie Toamna și-a pierdut strălucirea. Frunzele cu rochii aurii și-au terminat de mult dansul grațios. Covorul lor de pe pământ țesut în galben-auriu, în ruginiu și maro-însângerat, se destramă în apa ploii mărunte și reci de toamnă. Pădurea fumega. Negurile perdeluiesc zările. Măritul codru se leagănă trist, pustiit, visând la zilele frumoase, pe când își fremăta bogatul frunziș verde–viu, în trilurile prietenilor cântăreți. Păsările se rotesc în înalt și vâslesc din aripi, scoțând un foșnet de mătase veche, și, în vârf de săgeată, pe apa albastră a cerului, pleacă în lunga și anevoioasa lor călătorie spre țările de soare pline, părăsind locurile dragi.Văzduhul parcă freamătă. O lume ciudată prinde ființă: umbre se strecoară, rătăcite, țipete răsar și se sting în largul

cuprinsului.Pentru o clipă caut să înțeleg cine a furat soarele. Bănuiesc că ochii mici, strălucitori ai păsărilor călătoare, dar îmi amintesc că ele ne sunt binefăcătoare. Dau vina pe norul plumburiu, că l-ar fi acoperit de invidie că el e urât și rece, iar soarele, frumos și cald. Deodată, tresar. Gândurile îmi sunt alungate de pocnetul unei puști. Văd o pasăre care se prăbușește într-un tufiș țepos. Geamătul ei îndurerat îmi dă fiori reci. Aud un lătrat. Îl recunosc: e Haiduc! Apare în salturi zglobii, adulmecând prin iarba veștedă. Nenea Vasile îl urmărește. Pe neașteptate, câinele apare cu vânatul în gură. Vânătorul râde pe sub mustață, fericit. Cred că și vedea, deja, friptura rumenită pe masa cea mare din sufragerie. Cu ochii luminați de bucurie, îmi zice: -Georgică, du-te și pune de-o mămăligă! -O s-o rog pe mama.. răspund eu cu un glas stins. Apoi, pe urma lui Haiduc, pășesc sleit de puteri, gânditor, șoptind: „Toamna mea cea bună și bogată, Azi ai fost mai rea ca niciodată!”

Cristina Elena Mia – cl. a IV-a D Îndrumător înv. Florica Manole

Visul Într-o seară de toamnă, o fetiță a dormit tristă că s-a încheiat anotimpul marilor vacanțe. În timp ce aceasta dormea, un glas cristalin începu să-i șoptească la ureche: -Trezește-te, draga mea! Vocea îi aparținea Prințesei Toamna. Când fetița deschise ochii, văzu în fața ei pe prințesa îmbrăcată într-o rochie de culoarea curcubeului, brodată cu petale de crizanteme, iar pe cap purta o coroană împletită din fir de aur. Ochii ei străluceau ca diamantele, iar păru-i răsfirat de vânt arunca reflexe rubinii.. -De ce ai venit la mine? întrebă fetița surprinsă. -Ca să îți arăt frumusețea anotimpului pe care l-am adus cu mine. Copila se ridică și păși alături de Prințesă pe o potecă tivită de frunze veștede, iar în drumul lor văzu recoltele care așteptau să fie culese, porumbul legănându-se în bătaia vântului, școlarii care își pregăteau ghiozdanele de școală și multe alte lucruri frumoase. Prințesa Toamnă dispăru tot așa de brusc precum apăruse, lăsând în urma ei parfum de crizanteme.Fetița realiză că acest anotimp al culorilor și bogăției are rostul său în curgerea ireversibilă a timpului.

Iulia Serghi – cl. a V-a C Îndrumător prof. Daniela Sporea




Peste 50 de ani.... „Fiecare generaţie îţi imaginează că este mai inteligentă decât cea dinainte şi mai înţeleaptă decât cea care va urma după ea.”

George Orwell Peste 50 de ani, când voi avea 63 de ani, mă văd stând în propria casă, alături de soţul meu, având în spate o minunată carieră de doctor-psiholog. Recent ieşită la pensie, voi sta pe verandă împreună cu nepoţii mei şi vom râde, sper că voi avea în continuare simţul umorului şi al sarcasmului. Sper că voi călători foarte mult, că voi cunoaşte foarte multe persoane pe care să le ajut şi că lumea va şti cine sunt. Cu siguranţă, drumul meu nu va fi uşor, dar va fi presărat cu multe experienţe- unele plăcute, altele mai puţin - şi cu multe amintiri frumoase. Sper că voi avea o viaţă frumoasă. Raluca Arginteanu – cl. a VII-a C Societatea devine mai rea pe zi ce trece, cu toţi oamenii corupţi, poluarea..., câinii... şi aşa mai departe... Sunt obligat să trăiesc în lumea asta? Cum va fi ea peste 50 de ani? OZN-uri peste tot? Totuşi, trăiesc în prezent. Îmi trăiesc viaţa mea de elev de-a şaptea. Învăţ, mai şi glumesc (puţin mai mult)... Peste 50 de ani, mă văd un „boboc” mare şi gras, la pensie, cu un câine în braţe şi uitându-se la o telenovelă (fiecare cu destinul său...).Sper să-mi fi terminat cariera de poliţist sau de portar profesionist... cu brio! Cam ăsta ar fi destinul meu...

Cosmin Murgu –cl. a VII-a C În anul 2064, când şcoala „Duiliu Zamfirescu” va împlini 100 de ani, toţi vom avea aceeaşi limbă, o singură religie, nu vor mai exista boli incurabile şi pacea va domni pe întreg pământul. Ştiinţa va ajunge atât de departe, încât nimeni nu va mai muri de boală, ci doar de bătrâneţe. Lumea va conştientiza că mediul înconjurător trebuie protejat, că indicele de poluare va scădea în momentul în care telefoanele mobile vor dispărea şi se va apela din nou la scrisori.

Guvernanţii vor fi oameni de încredere, cinstiţi, corecţi şi loiali. Vor apărea automobile alimentate la reţeaua de apă, iar cele bazate pe petrol vor fi pe cale de dispariţie. Toţi vor avea un trai decent, astfel încât nimeni nu va mai dori să plece din străinătate, lăsându-şi familia. Era digitală nu va mai avea prea mult succes, pentru că umanitatea va avea de pierdut. Nimeni şi nimic nu va putea înlocui dascălii şi manualelel şcolii. Învăţământul la distanţă, totuşi, va căpăta amploare, astfel încât şi din cele mai îndepărtate satevor fi copii ce vor studia, chiar dacă acasă.

Paula Bălăşoiu – cl. a VIII-a A După mai mult timp noi, oamenii, realizăm că îmbătrânim. Unii conştientizează mai repede, unii mai târziu. Cum mă văd peste cincizeci de ani? Mm... grea întrebare şi totuşi cred că o să fiu tot persoana care sunt, numai cu în plus cu mici „bonusuri”: păr alb, mustaţa mult dorită, înţelepciune, nepoţi frumoşi, o bunicuţă, o casă şi o maşină. Ştiu sună banal, dar ce aş mai putea face atunci, la 63 de ani? Să mă duc să-mi iau pensia mică sau mare, să mănânc ciorbă dimineaţa, la prânz şi seara, să moţăi de la ora două până la trei, să port pulovere tricotate de nevastă, să mă cred încă flăcău... nimic interesant. Dar cum ar fi să fiu acel superbunic la care cu toţii visăm? Ştiţi voi, acela care călătoreşte mult şi povesteşte aventurile trăite, te duce unde vrei, îţi dă ce vrei, bate palma şi nu dă noroc, ba chiar are un salut special. Şi poate că tocmai pentru că mie nu mi s-a îndeplinit această dorinţă, vreau ca eu să fiu aşa peste cincizeci de ani pentru nepoţii mei. Şi poate în 50 ani se va inventa maşina de retrăit momentele frumoase din tinereţe, să mă reîncarc de mai multe ori. Prea multe gânduri, să reiau subiectul... peste 50 de ani... Sper ca viaţa să-mi ofere şansa să am o slujbă pe placul meu, să am parte de realizări sufleteşti şi materiale. Până atunci, încerc să trăiesc clipa şi să mă bucur de prezent şi de cei dragi.

Ştefan Aron - cl. a VII-a C Îndrumător prof. Pompilia Bărbosu




O zi ploioasă de vară O ploaie deasă, cu stropi mari şi grei, a cernut năvalnic din cerul întunecat, preț de câteva minute. Aşa sunt ploile de vară, ca un duş rece, dar de scurtă durată. Ca o ploaie de gloanțe, aruncate asupra dușmanului, stropii de ploaie au mitraliat coronamentul bogat al copacilor. În chip straniu, pădurea s-a grăbit să îmbrățișeze capriciul umed al cerului şi a primit cu plăcere binecuvântarea stropilor de ploaie. Copacii par a fi întinerit brusc. Precum niște bureți uscați, frunzele copacilor s-au grăbit să absoarbă licoarea ploii. Amețite de gustul proaspăt al stropilor de ploaie, frunzele copacilor şi-au preschimbat hainele de un verde palid, într-unele de un verde aprins. Este semnul că ploaia era așteptată cu nerăbdare de ceva vreme… Apa a îmbibat fiecare celulă a frunzelor, inundându-le fiecare încăpere. Stropii mari de apă alunecă uşor pe curbura armonioasă a frunzelor zdrenţuite. Apoi, picăturile se reunesc între ele şi formează mici șuvoaie care se scurg spre vârful frunzelor. De acolo, picăturile se îndreaptă spre pământ, iar când îl ating sunete înfundate se aud în liniştea pădurii. Lumina încearcă să mângâie cu atingerea sa stropii care poleiesc suprafaţa frunzelor. Când reuşesc, zeci de scântei orbitoare se revarsă asupra naturii. Din când în când un vânt molcom adie printre copaci. Simţind oportunitatea de a scăpa de apa în exces, copacii îşi scutură corpul înverzit, împrăștiind în jur picături mici de apă. Pentru o bucată bună de vreme, pădurea se află sub stăpânirea unei acalmii dense. Pădurea a învăţat să se bucure în linişte de ploaia generoasă care aduce viaţă şi împrăștie speranţă în jur. Liniştea este spartă doar din când în când de câte un ciripit vesel al unor păsărele zgribulite şi muiate de ploaia puternică. Ecoul ciripitului se aude prelung în pădure şi dă de veste celorlalte viețuitoare că viața îşi poate urma cursul firesc, întrerupt de ploaia puternică de vară.

Denisa Racoviţeanu – cl. a VII-a C Îndrumător prof. Pompilia Bărbosu

Toamna A venit toamna. Regina vacanțelor, vara, a plecat la plimbare pentru nouă luni. Păsările-și fac bagajele pentru călătoria de două anotimpuri. Multe din frunze se rușinează și cad când aud că nu mai e vară. Soarele se supără și nu mai dorește să mai stea la fel de mult pe cer deoarece ar mai vrea să fie vacanță. Norii dau petreceri mai des ca de obicei și dansează, iar din sudoarea lor cad picături tot mai des. Copiii nu mai ies la fel de mult la joacă pentru că a început școala și au teme de făcut. Din păcate, florile, la auzul schimbării reginei, se întristează și se ofilesc, lăsând loc crizantemelor îndrăgostite de toamnă. Acum se coc cele mai multe fructe și doar mustul dulce mai reușește să aducă bucuria în sufletele întristate ale bunicilor rămași singuri, fără nepoții dezertori. Stăpâna Toamnă a sechestrat curcubeul și i-a risipit culorile peste dealuri.

Ionuț Vlăsceanu – cl. a VII-a E Îndrumător prof. Marcela Ghiuță

Toamna Stăteam pe banca din faţa casei şi citeam. Niciodată nu citesc decât dacă sunt singură acasă, doar atunci mă pot adăposti de-a dreptul în carte, fără a simţi foiala sau zgomotul făcut de părinţi. Intrasem de o bună bucată de vreme în toamnă, iar eu îmi petreceam cea mai mare parte din timp afară, fiindcă în casă nu pot auzi foşnetul frunzelor uscate, nu pot simţi adierile vântului şi vedea cum norii cenuşii acoperă cerul. Cât despre şcoală, era o plăcere să te duci la ore. Timpul trecea, afară se întuneca iar câte-un fulger venit pe neaşteptate te mai trezea de la gândul că ai multe teme pentru acasă . Unii privesc toamna invers faţă de cum o văd eu. Cuvântul „toamnă” mă duce gândul la cacao fierbinte, la covorul multicolor de frunze, la ghete, blugi şi începerea școlii, pe când alţii se gândesc la frig, cer întunecat şi soarele care bate fără putere si abia se zăreşte printre pufoşii cenuşii. Toamna trebuie admirată, trebuie privită ca pe un anotimp frumos, nu ca pe unul friguros, care aduce tristeţe…

Daria Vasilescu – cl. a VI-a A Îndrumător prof. Daniela Sporea




O noapte parfumată Într-o seară mirifică de septembrie, stăpâna palatului de cleştar, prinţesa Sofia, a organizat un bal în cinstea poamei ruginii. Au bătut tobele în tot regatul anunţând că prinţesa doreşte participarea florilor la această petrecere. Toate s-au grăbit să-și pregătească ţinutele. S-au îmbrăcat cu grijă şi au plecat în grabă. Erau nerăbdătoare să danseze pe ritmuri vesele. Dar acolo unele s-au pus pe plâns căci vremea lor trecuse, veşmintele erau ponosite, iar ele erau îmbătrânite. Cele mai vesele erau crizantemele multicolore. Nu ştiai la care să te uiţi: albe, galbene, grena, mov. Erau înalte, mlădioase şi în urma lor rămânea un parfum care te îmbăta. Au călcat încrezătoare pe covorul de frunze ruginii urmate de domnii trandafiri înmiresmaţi, frumos costumaţi, dar cam înţepaţi. Toată noaptea au dansat pe muzica unei ploi mărunte şi a vântului ce desprindea fără milă petalele minunatelor flori, împrăştiindu-le prin tot palatul.

Mihail Munteanu – cl. a V-a C Îndrumător prof. Daniela Sporea

Jocul vieții Când eşti copil doreşti să devii adult, iar când eşti adult tânjeşti după copilărie. Așa gândesc majoritatea dintre noi. Dar de ce copilul râvneşte la maturitate? Pentru a fi ascultat, pentru a arăta că şi el e cineva. Doreste mai multă independenţă. Şi, sinceri să fim, copiii, prin inocenţa lor şi gândirea liberă, simplifică sau, mai bine zis, readuc la normal unele dintre conflictele ce macină pe omul matur. Şi de ce adultul îşi cere copilăria înapoi? Deoarece vrea să fie din nou liber. Vrea să vadă lumea din nou prin ochii simpli de copil. Adultul e ca un orb şi își vrea înapoi lentilele inocenţei demult pierdute. Înșirând acestea pe hârtie, îmi aduc aminte de câteva secvenţe din copilăria mea: uneori treceam cu părinţii mei pe lângă nişte arbori dintre aceia a căror crengi trebuie ocolite pentru a nu te lovi de ele. Şi adulţii mereu lăsau capul în jos pentru a trece, iar eu mergeam nestingherită. La acea vârstă mi se părea o minunăţie ocolirea acelor obstacole. Prima dată când a trebuit să mă feresc de ele am fost încântată, apoi, însă, farmecul a dispărut. Acum, privind înapoi, realizez ce simbolizează această întâmplare: când eşti copil îţi doreşti să

ieşi din acel scut care te protejează. La un moment dat reuşeşti să evadezi şi înfrunţi pentru prima dată viaţa. Te crezi triumfător, dar pe parcurs apar din ce în ce mai multe ,,crenguțe” şi ocolul lor devine imposibil. Aşa ajungi să te loveşti de ele, dar tu treci mai departe, ignorând zgârieturile pe care le ai. La un moment dat aceste ,,crenguțe”, numite probleme, te înconjoară şi rămâi captiv în cuşca vieţii. Dar finalul depinde de tine. În final constat că viaţa e doar un joc, un joc nedrept, un joc fără reguli ce te poartă prin locuri necunoscute, ce te face să simţi lucruri puternice (iubire, tristeţe, dezamăgire...). Un simplu joc... prea complicat pentru noi deoarece mereu ne face să dorim imposibilul, adică ceea ce am pierdut.

Paula Apetrei - cl. a VII-a A Îndrumător prof. Daniela Sporea

Câteodată… Câteodată nu știu ce gândesc, Câteodată nu știu ce vorbesc, Câteodată nu-mi dau seama de nimic, Câteodată știu să mint. Câteodată știu să creez, Câteodată știu să muncesc, Câteodată știu să citesc, Câteodată nu știu să mărturisesc. Câteodată îmi place să enervez, Câteodată îmi place să primesc, Câteodată să cresc, Câteodată nu-mi place să trăiesc. Câteodată nu-mi place viața, Câteodată nu-mi place moartea, Câteodată nu-mi place noaptea, Dar întotdeauna îmi place lumina. Câteodată mi-e dor de lună, Câteodată ni-e dor de natură, Câteodată mi-e dor de flori, Câteodată nu mi-e dor de nori. Câteodată nu mi-e dor de zare, Câteodată nu mi-e dor de mare, Câteodată nu mi-e dor de tine, Adeseori, însă, mi-e dor de mine.

Mihaela Semaca - cl. a VII-a A Îndrumător prof. Daniela Sporea




Recenzie

„George și cheia secretă a universului’’ de Lucy și Stephen Hawking

Stephen Hawking, autorul cărții ,,George și cheia secretă a universului’’ s-a născut în 1942, exact în ziua când se împlineau trei sute de ani de la moartea lui Galileo Galilei. Contribuţiile sale în studiul găurilor negre l-au aşezat în rândul celor mai importanţi fizicieni teoreticieni ai momentului. Alături de fiica sa, Lucy, acesta ne invită să facem o călătorie prin întinderile nemărginite ale spațiului extraterestru și, în toiul unei aventuri fantastice, să descoperim misterele fizicii și universului

împreună cu George, cu noii lui prieteni - omul de știință, Eric, și fiica sa, Annie - și cu superinteligentul calculator Cosmos, care îi poate transporta oriunde și îi poate aduce înapoi, scoțându-i chiar și dintr-o gaură neagră... Calculatorul este însă căutat de Dr. Rapper, profesorul lui George, poreclit de elevi „zbirul”, și care reprezintă personajul negativ al romanului. Temporal, acțiunea se petrece în orașul în care locuiește George cu părinții lui ,,plictisitori”, care nu-l lasă pe băiat să se apropie de lumea noilor inovații tehnice. George îi descoperă pe Eric, Annie și Cosmos doar pentru că Freddie, porcul lui, a ajuns, în curtea lor... George, băiat de școală gimnazială, cu o fire extrem de iscoditoare, este pasionat de știință de la o vârstă fragedă. Împreună cu noii săi prieteni săi intră în spațiul cosmic, distrându-se de minune, reușind să aibă mai mult decât o aventură oarecare. La final, George câștigă un conscurs de știință cu ajutorul lui Eric, primind drept premiu un calculator, lucru pe care și l-a dorit dintotdeauna. ,,George și cheia secretă a universului” este un roman extraordinar, de factură științifico-fantastică, despre infinitul Universului și despre enigmaticele găuri negre. El conține, pe lângă o serie de ilustrații extrem de atractive, și o colecţie superbă de fotografii furnizate de NASA, tipărite pe hârtie specială, de o calitate deosebită. Toate sunt inserate în poveste, la locul potrivit, pentru a înţelege mai bine, dacă vârsta permite, noţiunile expuse. Vă invit să parcurgeți și voi această carte amuzantă şi foarte bogată în informaţii care ne oferă ocazia să zburdăm puţin, nestingheriţi, prin spaţiu, timp şi univers.

Rareș Matișan – cl. a VI-a A Îndrumător prof. Daniela Sporea

(Stephen Hawking a construit un calculator la vârsta de șaisprezece ani, folosind piese de schimb. La 20 de ani obține titlul de Doctor în fizică la Universitatea din Cambridge. Peste un an i se declanșează boala – o paralizie generală, inclusiv a corzilor vocale. Este constrâns să comunice cu ajutorul unui computer sofisticat -conceput special pentru el de un prieten- care poate fi controlat cu mișcări ale capului și globilor oculari, la o viteză de cincisprezece cuvinte pe minut. Infirmitatea nu îl împiedică să își continue activitatea didactică și științifică, acesta fiind teoretician al originii universului și unul dintre cei mai mari fizicieni și cosmologi contemporani, dar și profesor la catedra de Matematică a Universității din Cambridge, post deținut cândva de Isaac Newton – n.r.).




CROSSWORD Find the answers to the following questions in the crossword: 1.What was Duiliu Zamfirescu’s father first name?

2.Which was Duiliu Zamfirescu’s occupation?

3.What kind of text was „Viața la țară”?

4.Which was Duiliu Zamfirescu’s birth month?

5.Which was Duiliu Zamfirescu’s death month?

6.Where is Duiliu Zamfirescu’s grave?

Alex Iordachescu - cl. aVIII-a B Îndrumător prof. Iulia Prescornițoiu

My second home „Duiliu Zamfirescu” School is the best, in my option. We have the best teachers and the best students here. I have also met 2 of my best friends in this school. In our class, we are all very close, like a family. We do the best and the most stupid things together, we laugh together and we even help each other at tests. Ups, I think that teachers shouldn’t know that… it’s my mistake. During the break, we can go outside and play and feel free. If I could choose a school to attend, I would definitely choose “Duiliu Zamfirescu” School. I am so happy that our school is 50 years old now! Let’s hope we will also make it to 100, or even 200. School number 10 is the best! Patrice Sporea cl a. VII-a A

Îndrumător prof. Iulia Prescornițoiu My school At the age of seven I went to school for the first time. I found my very first day at school very exciting. I met then all my future teachers and my classmates. When I returned home that day I told everybody, even my dog Molda, how happy I was. Now, I am thirteen and I realised that my school is the place where one can learn a lot of things that will help you become a better person. You don't need to study but you need to learn, that makes the difference! If you study, you will have forgotten everything by the time you get older. Anyway, I think school encourages the students to find more about the subjects they are interested in. For example, I like Maths, English and Chemistry. School seems to be for me like a three dimension world. Once you are in it, things get much easier to do. You'll see that! My school has two floors and my class is on the second floor, on the right. Our classroom is very warm and welcoming. From its windows one can see an interesting view: the playground. I love my school and to me it is the best school in the world! Felicia Saghin - cl. a VII-a D

Îndrumător prof. Florentina Emery Die Schule für die Zukunft Ich stelle mir eine solche Schule vor wie eine Schule in der jeder Schüler hat seinen eigenen Computer und keine Bleistifte, Bücher und Hefte. Ich werde in die Klasse gehen und werde mich vor meinen Monitor setzen. Der Unterricht ist sehr langweilig denn wir haben täglich Teleunterricht. Unsere Klassenlehrer meldet sich nur einmal auf dem Groβbildprojektor, um uns die Aufgaben für den nächsten Tag zu sagen. Wegen Schulkontrollfernseher unsere Eltern beobachten, können sehen was wir im Unterricht machen. Wir finden das unrealistisch, utopisch! - Aus „Juma” – das Jugendmagazin

Ionuț Vlăsceanu – cl. a VII-a E Îndrumător prof. Ioana Grăjdeanu

F E N O V E L I C T P L I C M U B T E D U A H T R I C A R D R Z O O F E E L Y U C A R B O N S W B M E R G E V J E R E B L I U R C A C I R C F O C S A N I T G U L U C I J U N E I N U Z I B O L D R U F




Un jour inoubliable Cèst septembre. Je suis heureux parce que cèst le premier jour à l`école „Duiliu Zamfirescu” de Focșani. Cèst merveilleux! Je découvre une école grande, étincelante et pleine de magnifiques élèves. Tout le monde semble gentil, aimable: le directeur, lìnstitutrice, la secrétaire, la bibliothécaire…Je suis inquiet, mais optimiste! Un nouveau chapitre de ma vie commence à pas rapides. Je nài pas dàmis. Je me sens tout seul, mais le sourire de ma collègue me donne du courage. Et, pour un instant, je suis sur que je vais nouer beaucoup de relations dàmitié ici, a lècole. Je sens que cette école est le paradis pour moi. Cèst une école pleine d`énigmes quòn doit découvrir dorénavant avec enthousiasme et patience et la joie de travailler ensemble. Mălina Ghețău, Radu Prescură, Arianna Stan – cl. a VII-a D

Îndrumător prof. Roxana Stoian Mon école est magnifique! Je me souviens avec beaucoup de nostalgie de lùn des plus beaux automnes de ma vie: le 15 septembre 2007, celui qui mà donné de la joie pour entrer pour la première fois dans lùnivers mystérieux de l`école „Duiliu Zamfirescu”. Je me suis sentie essouflée, mais impatiente, de voir mon institutrice, qui mà reçu à bras ouverts. Les élèves étaient merveilleux et dröles. Les uns étaient inquiets, dàutres, souriants et optimistes. C`était un jour magnifique! On a écrit en or une nouvelle étape inoubliable de nos vies!

Larisa Corneanu, Ileana Mihăilă – cl. a VII-a D Îndrumător prof. Roxana Stoian

Primăvara Le printemps de Duiliu Zamfirescu Trad. prof. Roxana Stoian Bine-ai venit din nou la noi Sois bienvenue chez nous, Surată primăvara, Soeur printemps, de nouveau! Să mai răsune prin zăvoi Pour qu’on écoute dans le bocage Teleanca turmelor de oi La sonaille des troupeaux Şi cucul pierde-vară. Et le coucou badaud. Bine-ai venit cu părul prins Sois bienvenue avec tes cheveux În mărgăritărele, Attrapés dans des petits muguets, Cu trupul pe sub sân încins Avec ton corps embrasé În volburate într-adins A dessein de volupteuses Rochiți de rândunele. Petites Robes des hirondelles. Mireasă-n carul tău de flori Mariée dans ton char de fleurs Cu fluturi prin bulendre, Avec des papillons dans tes vêtements, Aduci taraf de cântători, Tu apportes l’orchestre de chanteurs Vioarele-n privighetori (...) Et les violons dans les rossignols.

Vara L’été de Duiliu Zamfirescu Trad. prof. Roxana Stoian Cu firea ei cea arzătoare Avec sa nature ardente Sosit-a vara înapoi. L’été est revenu de nouveau. Toţi pomii sunt în sărbătoare, Tous les arbres sont en fête În tei stă floare lângă floare… Dans le tilleul complète E dulce vara pe la noi! L’été est doux chez nous! Când dimineaţa se iveşte Quand le matin est arrivé Din al văzduhurilor fund, Du fond des cieux, Tot câmpul parcă întinereşte Tous les champs rajeunissent Iar, deşteptată de pe prund, Et, réveillés du gravier, Cireada satului porneşte… (...) Les troupeaux du village se réunissent.




Interviul ediției Cheia succesului?

Muncă, seriozitate și persevență

Reporter: Ziua bună ţie, Teo, nume ce semnifică „darul lui Dumnezeu”! Pentru început, aş vrea să te întreb: ce înseamnă Şcoala „Duiliu Zamfirescu” pentru tine? Teodor Călin: În primul rând este o şcoală serioasă, unde elevii obţin performanţe deosebite. Este meritul profesorilor foarte bine pregătiţi şi dedicaţi, dar şi elevilor dornici să obţină premii. Tot aici am întâlnit cadre didactice punctuale, corecte în notare, foarte ambiţioase şi comunicative. Deşi școala nu are o dotare bună privind laboratoarele, se reuşeşte obţinerea unor rezultate foarte bune. R: Cum te-ai caracteriza? T: Îmi este greu să-mi găsesc anumite calităţi. Pe de o parte, sunt o fire hazlie, plină de umor, aş putea spune chiar dependentă de asta. Pe de altă parte, sunt plictisit, leneş şi nervos. R: Ce hobby-uri ai? T: Îmi place să ascult muzică rock, să urmăresc anumite emisiuni ştiinţifice, să ies cu prietenii sau să mă joc pe calculator. R: Care este secretul pentru obţinerea unor performanţe şcolare? T: Pentru a avea rezultate şcolare bune, cred că esenţial este să fii foarte atent la ore, să parcurgi lecţie de lecţie şi nu în salturi şi mai ales să acorzi suficient de mult timp învăţatului, aprofundării materiei. Sunt convins că un rol important îl are şi gradul de inteligenţă, dar nu asta este cheia. Mai contează felul cum se învaţă şi seriozitatea. R: Ştiu că ai avut participări atât la olimpiada de matematică, faza naţională, unde ai obţinut medalii de argint, cât şi participări la alte concursuri naţionale unde ai obţinut numeroase premii. Ce reprezintă matematica pentru tine? T: Matematica este o disciplină cu mmulte probleme! Şi acum să fiu serios. E una dintre materiile la care pot avea rezultate bune fără să tocesc. Cred că este una dintre disciplinele care m-a ajutat să-mi structurez gândirea. R:Ce reprezintă pentru tine toate aceste rezultate? T: Cu siguranţă, aş spune timp liber mai puţin, multe ore de studiu la birou în faţa culegerilor de matematică şi multe momente de concentrare la orele cu d-na profesoară Dochioiu, căreia ţin să-i mulţumesc din suflet. Concursurile mi-au dat posibilitatea să mă autoevaluez şi să mă joc într-o

lume a cifrelor, a figurilor geometrice, a gândirii abstracte, lume la care nu aş fi avut acces singur. R: Eşti unul dintre cei care ai preluat cheia succesului de la elevii promoţiei anterioare şi probabil vei şi înmâna cheia generaţiei viitoare. Cum te simţi ştiind că eşti unul dintre cei mai buni din şcoală? T: Mă simt norocos şi totodată foarte mândru. Asta însă mă determină şi mă obligă la rezultate tot atât de bune, pentru că atât părinţii, cât şi profesorii au multe aşteptări de la mine. R: Cum te vezi peste 10 ani? T: Peste 10 ani mă văd fie studiind la o facultate din străinătate, fie în căutarea unui jobb. R: Dacă ai putea, ce ai schimba la învăţământul românesc? T: Păi, mai întâi aş reduce cu 50 % cantitatea de informaţii şi aş pune accent şi pe partea practică, de laborator. Apoi, aş face un singur manual, eficient, ca toate şcolile să aibă un numitor comun, acelaşi tip de informaţii. De exemplu, nu mi se pare normal ca, pentru o disciplină, un elev de liceu care se pregăteşte pentru olimpiadă să-şi cumpere şi să studieze 7 manuale. Aş modifica şi sistemul de admitere la liceu, astfel poate că s-ar schimba și modul în care privesc elevii şi părinţii notele. R: Dacă ar fi să mulţumeşti pentru toate, cui ai adresa aceste mulţumiri? T: În primul rând mi-aş mulţumi mie că am rezistat. Nu, glumesc! Bunicilor şi părinţilor care m-au crescut, m-au susţinut, m-au îndrumat şi mi-au asigurat tot ce am avut nevoie, tuturor cadrelor didactice începând cu educatoarele, d-na învăţătoare Silvia Grigore şi mai apoi profesorilor. Nu pot să nu vă mulţumesc şi vouă, colegilor alături de care am petrecut aceşti ani. R: Ce ai spune elevilor care ar dori să studieze la această şcoală? T: Să vină cu încredere, dar şi cu dorinţa de a învăţa şi de a face performanţă, pentru că este o şcoală de nota 10. R: Îţi mulţumesc pentru acest interviu şi-ţi doresc mult succes în viitor. T: Şi eu îţi mulţumesc şi-ţi doresc ţie şi tuturor colegilor baftă la examen. Interviu realizat de Mădălina Ganea- cl. a VIII-a B

Îndrumător prof. Anişoara Piţu




„To read is to grow” în Grecia Sfârşitul primăverii a însemnat pentru Şcoala Gimnazială “Duiliu Zamfirescu” din Focşani desfăşurarea în cadrul proiectului TO READ IS TO GROW a ultimei mobilităţi, din Grecia. În insula Samos, oraşul Karlovassi, s-au deplasat elevii Cristina Enoiu, Paula Apetrei, Ana Maria Tofan, Patrice Sporea, David Cosma şi profesorii Petrică Moraru, Laurenţiu Ţibrea, Florentina Emery şi Daniela Sporea, coordonatoarea proiectului Comenius. Gazda acestei mobilităţi, Dimotiko Scholio Messeou Karlovassou, a fost ghid în descoperirea culturii şi istoriei orașului şi împrejurimilor, ce poartă cu mândrie însemnele unor nume cu rezonanţă: Esop şi Pitagora. Timp de patru zile, elevii si profesorii celor şase ţări participante la proiect (Spania, Franţa, Italia, Grecia, Romania si Turcia) au colaborat în vederea îmbunătăţirii metodelor de receptare a cărţilor de beletristică în viaţa elevilor. Cele mai multe activităţi s-au centrat în jurul romanului lui Alki Zei, Tigrul din vitrină, dar au fost valorificate de asemenea creaţiile lirice ale lui Ugo Foscolo (it.), Yannis Ritsos (gr.), Jacques Prevert (fr.), Lucian Blaga (rom.) „Pentru mine, călătoria în Samos a fost o ecranizare a lumii prezentate în Tigrul din vitrină al lui Alki Zei; a fost o confruntare între filmul meu imaginar al cărții și filmul real al acesteia. De această dată, viziunea mea a coincis cu viziunea reală: plaje aurii, flori rozalii la ferestre, o mare limpede, oglindită în imensitatea cerului pur, străzi înguste și parfumate, figuri artistice în jur, fior de istorie, mare a timpului. În Samos, oamenii erau primitori și visători, deschiși la minte și la suflet, puri, nealterați de realitatea limitatoare a lucrurilor. Locurile încărcate de istorie din jur ne încântau pe noi și îi făceau deosebit de mândri pe ei, urmașii unei civilizații inegalabile, unice, eterne. Oamenii din Samos mi-au părut foarte fericiți, care prețuiesc viața și nu bunurile ei, care prețuiesc cuvântul și iubesc să vorbească, să împărtășească și altora din experiența lor de viață, să le dăruiască și altora un strop din fericirea lor”. – a apreciat Cristina Enoiu la revenirea în ţară. „Pentru noi, cei care am avut minunata ocazie de a vizita Samosul, experienţa a fost ca un simbol al prieteniei într-o amforă, care transcede timpul şi spaţiul, prin legăturile de suflet si prin amintirile create.“ La final de proiect, după doi ani de activităţi în cadrul Clubului de lectură, putem concluziona: „To read is to grow“ s-a axat pe promovarea lecturii, a scrierii creative şi pe utilizarea bibliotecii ca instrument de lucru printre elevii din şcolile noastre, dar şi pe schimbul de experiențe în acest domeniu între parteneri, cu scopul de a îmbunătăți practica noastră de zi cu zi. Cititul este un element de baza în procesul educational. Favorizează îmbogățirea personală a viziunii globale despre viață a tinerilor; acesta stimulează imaginația şi abilitățile creative, îmbunătățește cunoștințele lor despre lume într-un mod deosebit, de asemenea, îi apropie de lumea ideilor şi contribuie la formarea ideologiei personale. Este un mod de socializare pentru că actul lecturii reprezintă o imersiune într-un patrimoniu cultural comun, iar ideile ajung să circule într-o comunitate fără frontiere şi să stimuleze un aspect esențial din plan uman: bucuria că ești parte din patrimoniul universal artistic şi creator. Cititul şi scrisul nu sunt activități conectate doar la zone lingvistice, ele sunt de asemenea importante în toate domeniile cunoașterii. Lectură este, de asemenea, un element remarcabil în procesul de achiziție a competențelor de bază. Sloganul a citi înseamnă a deveni dobândește astfel un sens al său, deoarece competențele nu ar trebui să fie legate doar de dobândirea de cunoștințe, ci, de asemenea, de conectarea elevilor la viața reală. În proiectul nostru, implicarea comunității întregii școli este cu adevărat necesară. De fapt, dobândirea de competențe de lectură nu este posibilă fără stimularea interesului și fără cooperarea dintre familii. Pe de altă parte, biblioteca școlii îi face pe elevi mai autonomi și mai încrezători în activitatea lor zilnică, apropiindu-i de utilizarea noilor tehnologii. Proiectul nostru consideră biblioteca școlii un loc pentru bucurie, cunoaștere, studiu, ancheta şi cultură. Prof. Daniela Sporea




O zi de şcoală în trecut În secolul al XIX-lea sunt puse bazele unui sistem naţional de învăţământ, care răspundea nevoii de modernizare a societăţii româneşti. După 1859 s-a diversificat reţeaua şcolară,

organizându-se şcolile de arte şi meserii. Ulterior a fost întemeiată Şcoala Tehnică pentru pregătirea inginerilor, a arhitecţilor, a altor specialişti, iar spre sfârşitul secolului s-a reglementat funcţionarea învăţământului profesional. Învăţământul superior se dezvoltă și el, înființându-se universităţile din Iaşi (1860), Bucureşti (1864), Cluj (1871) şi Cernăuţi (1874). Cum era o zi de şcoală în secolul al XIX-lea? Orele erau împărţite pe obiecte de învăţământ: deprinderi de citire şi silabisire, caligrafie şi dictare, gramatica limbii române, numărarea înainte şi înapoi la aritmetică, pe tablă şi mintal, catehism. Rezultatele la învăţătură erau exprimate în calificative: prea bună, bună, de mânuială. Purtarea morală se nota separat. Exista şi o listă de lenevire a şcolii care era de fapt, o situaţie a absenţelor motivate (cu temei) şi nemotivate (fără temei). Nichifor Crainic în „Zile albe, zile negre” îşi aminteşte despre viaţa lui şcolară de prin clasa a treia, când a venit un nou dascăl care era „tânăr de tot, numai muşchi şi energie, avea vorba limpede, precisă şi categorică, nimic mai mult, nimic mai puţin. Când deschidea gura, parcă ştia totul. Ne-a pus fel de fel de întrebări la început ca să vadă cu ce pramatii are de a face (...). Cu acest dascăl de geniu, şcoala nu mai era o corvoadă, ci o bucurie (...). După planurile lui, noi copiii, am adus argilă şi am frământat-o, modelând pe pământ, lângă peretele şcolii, harta României în relief, cu munţi, cu râuri şi oraşe(...). Istoria o făceam după o mare schemă grafică, desenată de dânsul în culori. Două linii mari mergeau paralel de-a lungul planşei. Pe fiecare erau însemnate domniile Munteniei şi Moldovei, cu spaţiul exact proporţionat între anii fiecărui voievod, până când liniile se contopeau cu una singură:Unirea .” Rolul dascălului era foarte însemnat, literaratura română lăsând multe portrete de dascăli, priviţi cu duioşie şi recunoştinţă, precum bădiţa Vasile, la Ion Creangă sau domnu` Trandafir, la Mihail Sadoveanu. Şcoala este instituţia de bază a culturii, evoluţia politică şi socială a unui stat reflectându-se în legislaţia din domeniul educaţional. Prof. Nicoleta Cojocaru

Educaţia religioasă

Educaţia constituie o componentă a existenţei socio-umane; prin aceasta, oamenii transmit copiilor lor cunoştinţele dobândite şi aspiraţiile lor către o lume mai bună. În pedagogia românească, scopul urmărit de educaţie, a fost definit ca: formare a personalităţii morale a omului de caracter. Dar omul, „chip al lui Dumnezeu”, nu poate fi decât o personalitate morală cu un caracter religios. Astfel a intervenit necestatea educaţiei religioase, care să-l ajute pe om să-L cunoască pe Dumnezeu. Omul ca fiinţă religioasă are sădită în suflet această dorinţă de a stabili o legătură cu Dumnezeu. Religia este legatura liberă şi conştientă a omului cu Dumnezeu.. Ea este o necesitate a firii umane, nu numai o poruncă a lui Dumnezeu, întrucât numai prin El omul poate ajunge la desăvârşire. Educaţia moral-creştină a copiilor este necesară pentru faptul că, odată cu dezvoltarea sa fizică, copilul începe să-şi pună tot mai mult şi mai acut problema destinaţiei sale în această lume şi învaţă să facă diferenţa între bine şi rău. În mintea sa copilul începe să conştientizeze iubirea şi antipatia, apar apoi sentimentele de ruşine şi de onoare. Familia, şcoala şi Biserica sunt pe aceiaşi parte a baricadei în cadrul procesului educativ. Familia nu poate singură în condiţiile actuale să ducă la îndeplinire opera de educaţie, şi în acest sens ea are nevoie de ajutorul întregii societăţi. Şcoala are o importanţă deosebită între mijloacele de educaţie deoarece ea „cultivă cu grijă statornică facultăţile intelectuale, dezvoltă judecata, pune în contact cu patrimoniul cultural moştenit de la generaţiile trecute, promovează simţul valorilor, pregăteşte pentru viaţa profesională şi generând relaţii de prietenie între elevi de firi şi condiţii diferite, favorizează spiritul de bună înţelegere.” Învăţământul religios în şcoală urmăreşte, alături de celelalte materii, formarea omului în dimensiunile sale fundamentale. Ora de religie este înainte de toate un serviciu educativ în formarea noilor generaţii., având rolul de a forma persoane cu o interioritate bogată care să aibă ca principală caracteristică forţa morală, care să caute mereu dreptatea şi solidaritatea, care să folosească în mod corect libertatea, fără a leza pe aproapele său.

Prof. Costina Caliţa




Ce profil să aleg? La vârsta de 14 ani nu întotdeauna poţi şti ceea ce-ai vrea să devii în viitor sau care ar fi meseria ce-ţi place cel mai mult, însă poţi să-ţi dai seama care este direcţia pe

care ar trebui s-o urmezi, profilul liceului la care ar trebui să te înscrii. Foarte mulţi elevi ignoră în şcoală anumite discipline şi când sunt puşi în situaţia de a opta pentru un profil de liceu se găsesc într-un mare impas. Fie că sunt îndrumaţi de părinţi, fie sunt influenţaţi de cei din jur, unii fac o opţiune greşită, fiind nevoiţi să se transfere ulterior de la un profil la altul. Deși mulți părinți vor pentru copilul lor ce este mai bun, uneori fac greșeala și îl obligă să meargă pe un profil pe care tânărul nu-l dorește. Se insistă chiar ca elevul să urmeze profilul mate-info sau ştiinţele naturii la un colegiu de prestigiu din oraş....dar dacă copilul nu are înclinație pentru matematică sau chimie şi biologie, atunci ce fac?! În primul rând, trebuie să aveți în vedere, dragi elevi, că dintr-un profil la liceu mai slab, foarte greu poți urma o facultate cu un profil mai greu. Așa că, înainte să luați o decizie, trebuie să cântăriți bine lucrurile, să vă gândiți bine la cursul firesc al lucrurilor.Tot mai mulți tineri aleg profiluri diferite între cel de liceu și cel de facultate, în sensul că aleg un profil umanist în liceu, iar apoi urmează cursurile unei facultăţi tehnice. În acest caz drumul devine foarte anevoios, plin de frustrări şi nemulţumiri. Cu alte cuvinte, nu poți face un liceu de arte și să mergi la medicină, sau să fii la un liceu cu profil sportiv și la facultate să alegi matematica, în schimb, în momentul când profilul de la liceu este ceva mai complex, mai greu, poți merge la aproape orice facultate. N-ai cum să sari de la ușor la greu, în schimb, de la greu la ușor, se poate foarte bine. Alegerea profilului de liceu şi mai apoi cel de facultate ar trebui să se facă în funcție de ceea ce vă place mai mult, şi nu din dorinţa ca peste ani să vă îmbogăţiți peste noapte. Împreună cu părinţii, profesorii vă pot da un sfat în ceea ce priveşte aptitudinile şi capacităţile voastre. Indiferent de meserie, atunci când îți faci treaba cu pasiune, cu drag și cu dorința să devii foarte bun, atunci succesul este al tău. Dacă am fi cu toții numai avocați, medici și economişti, cine ar putea să acopere toate meseriile necesare societății?! Avem nevoie de artiști, de profesori,

de agricultori, de tot felul de oameni serioşi și bine pregătiți în meseria pe care și-o aleg. Dacă îţi plac limbile străine, ai putea opta pentru un profil de specialitate şi ai putea deveni translator, stewardesă, ambasador, poți pleca pe un vas, ai o mulțime de posibilități. Îți place biologia și chimia? Poți fi biolog, chimist, farmacist, medic, poți fi tot ceea ce îți dorești. Nu există limite când faci ceva ce îți place. Problema poate fi pusă şi altfel, în sensul că ai vrea de mic să devii medic şi nu vezi altă meserie mai potrivită pentru tine. În acest caz va trebui să aprofundezi foarte bine cunoştinţele de biologie şi chimie încă din gimnaziu pentru a-ţi clădi o bază solidă, în vederea absolvirii cu brio a unui liceu de profil şi pregătirii examenului de admitere la facultate. Iubirea pentru chimie, matematică, fizică sau alte materii nu se naşte chiar așa, peste noapte… este greu să devii foarte bun într-un domeniu pe care nu îl stăpâneşti foarte bine. Dacă din clasele mici veţi acorda mai mult timp învăţării, este aproape imposibil să nu-ţi găseşti un drum, să nu te angajezi undeva, mai ales dacă ai în spatele tău un bagaj imens de informații. Aşadar, pentru a putea deschide uşa viitorului trebuie să aveţi cheia potrivită, iar pentru asta trebuie să vă pregătiţi temeinic de pe acum. Noi suntem aici şi vom fi mereu dispuşi să vă ajutăm. Baftă tuturor!

Prof. Adriana Călin Eu ştiu ce profil să-mi aleg! Deşi sunt elev abia în clasa a VII-a, ştiu sigur că după absolvirea gimnazuliu voi opta pentru unul din colegiile din oraş, la profilul „ştiinţele naturii”. Asta pentru că, încă din clasele primare, am fost atras de ştiinţele naturii, de minunata lume a vieţuitoarelor şi de legile fizice şi chimice care le guvernează. În şcoală am urmărit cu mare interes atât orele de botanică, unde am aflat diverse lucruri despre plante, cât şi orele de zoologie, în care am făcut cunoştinţă cu felurite animale, care mai de care mai interesante. Anul acesta voi face cunoştinţă atât cu anatomia omului, cât şi cu chimia. Toate aceste discipline îmi dau posibilitatea să aflu cât mai multe lucruri şi să-mi dau cât mai multe răspunsuri la nenumăratele întrebări. Sunt motivat să învăţ foarte bine pentru că mi-aş dori să urmez Facultatea de Agronomie din Bucureşti şi să devin inginer agronom. Astfel, voi putea continua afacerea familiei, făcându-i mândri pe părinţii mei. Andrei Valeserianu - clasa a VII a E Îndrumător prof. diriginte Adriana Călin




Cine sunt eu? A trecut suficientă vreme de când păstrez, numai pentru mine, ca pe un talisman, povestea unei adolescente, a unei foste eleve. Scot din sertarul biroului lucrarea şi v-o împărtăşesc, cerîndu-mi iertare faţă de Cristina, acum, probabil, studentă sau absolventă... „M-am născut… ca într-o joacă de copil… o fiinţă mică şi plăpândă, care însă a produs atăta fericire şi bucurie, cât poate cuprinde o inimă de mamă. Apoi, mi-am deschis ochii. Am văzut pentru prima oară întruchiparea dragostei, surîsul, apoi un loc cald. Mi-am deschis

urechea si am auzit cântecele fredonate de mama. Mi-am deschis inima şi a fost inundată de iubirea celor dragi... Am învăţat cea mai simplă formulă a vieţii: 1+1=1. Eram în centrul atenţiei şi-mi plăcea. Timpul a trecut şi, dacă privim de-a lungul câtorva luni şi ani, vedem acel mic prunc devenind o fetiţă răsfăţată, crescută cu multă dragoste: am iubit Dumnezeu, am iubit mamă, tată, bunici... am iubit viaţă. Şi viaţa înseamnă împlinire, fericire...aşa că...am fost puţin dezamăgită la început...când am simţit pe pielea mea a doua formulă a vieţii, că 1+1=2, atunci când surioara mea a venit pe lume. Era rândul ei să fie pe locul întâi şi, în ceva timp, ciocolata mea a fost pe jumătate a mea, păpuşile mele doar pe jumătate ale mele, doar dragostea mamei a rămas la fel, neînjumătăţită. Egocentrismul, posesivitatea au fost înăbuşite întâi în câteva lacrimi furioase, apoi în speranţa că voi avea o parteneră de joacă. Ei... şi apoi... prima zi de şcoală... când iară am plâns, târând după mine, spre un dulap ce urma să-mi fie veşnic pecetluit, păpuşi, iepuraşi, ursuleţi şi înghesuind undeva, pe ultimul raft, o cutie gemând plină de şotii, pozne, cîteva poze, o nuieluşă care...îmi dădea adesea de furcă şi pe care o certam după perdea, să nu mă vadă mama! Am sperat tot timpul că, odată şi odată, îmi voi revedea prietenii din dulap, tocmai de aceea aşteptam cu nerăbdare vacanţele şi ... puţinele clipe când mama lipsea şi eu înghesuiam repede, repede jucăriile auzindu-i paşii... Întorcând o nouă filă din poveste, sunt din ce în ce mai conştientă de faptul că acest proces este ireversibil... şi că nu pot trece din nou prin acele clipe... decît uitându-mă în ochii mamei sau la pozele din album. A urmat o altă etapă de schimbări, de neînţelegeri, cu modificări şi transformări ce au ascuns acea fetiţă mică şi răsfăţată in trupul unei domnişoare. Şi apoi a fost un „el”, care mi-a tăiat calea, fiind primul care mi-a spus: „Pornim?”, urmat de un răspuns gâtuit de emoţie şi pecetluit cu sentimente rănite şi un pic ciufulite, care mi-au golit inima, umplându-mi-o apoi cu o măsură plină. Au fost momente care m-au învăţat că 1+1=3, atunci când apare şi un el... Altă filă pecetluită de timp... urmând un nou început, un nou start: liceul. Noi prieteni, colegi, profesori... suişuri şi coborâşuri. Am învăţat perseverenţa şi lupta continuă cu paşi stângaci, neiniţiaţi încă în tumultul vieţii, câteva lacrimi, urmate de îmbrăţişări, strângeri de mână, bătăi pe umăr, cuvinte frumoase ce au grăbit vindecarea unei inimi lipsite de curaj şi optimism. Au grăbit aripile înfrânte să-şi reia zborul spre înalt... Acum... încă mă chinui să înţeleg că 1+1=3 şi nu pricep de ce, în viaţă, nu poţi aplica teorema împărţirii cu rest la nesfârşit: compromisul. Povestea mea continuă. De data aceasta scrisă nu pe rânduri, ci pe inimi. Continui zborul spre înalt, târând câteva litere încâlcite, de fapt un şir finit ce-şi are începutul în data de 23.04.1989. Aaa! Şi mai am un cufăr... cu jucării. Privesc încă viaţa ca pe o joacă de copil... mai am şi păpuşile şi ursuleţii şi cărţile cu prinţese... te rog doar, nu-i spune mamei că am umblat în dulap.” Prof. consilier școlar,

Mihaela Mărgărit




Amazonul, uriașul Terrei

Fluviul Amazon, acest uriaș acvatic ce domină continentul sud-american, străbate cea mai mare pădure tropicala a Terrei, un paradis

ce te copleșește cu bogățiile sale fantastice, dar, în același timp, un „iad verde”, nemilos cu cei care-l sfidează. Cu toate acestea, Amazonul mai păstrează multe mistere, atrăgând armate de cercetători, dar și de aventurieri. Amazonul este cel mai mare fluviu de pe Pământ, prin suprafața bazinului (7,1 mil.km²) și debit (219000mc/s), acesta din urmă reprezentând aproape un sfert din scurgerea medie a tuturor apelor curgătoare de pe Terra. În privința lungimii, fluviul se afla în mijlocul unei dispute, mai ales în ultimii ani, când unele măsurători bazate pe imagini satelitare arată o lungime de 7025 km, ceea ce-l face cel mai lung fluviu de pe Terra, înaintea Nilului (6671 km). Totuși, majoritatea cercetatorilor mențin Amazonul pe locul doi, considerând că acesta parcurge 6640 km de la izvor până la vărsare. Amazonul izvorăște din vestul Americii de Sud și scaldă teritoriul a 6 state: Peru, Ecuador, Columbia Bolivia, Brazilia și Guyana. Izvoarele sunt localizate în masivul Nevado Mismi (5597 m), din Anzii Peruvieni, în lacul glaciar Intyre, aflat la 5250 metri altitudine. De aici, de la 160 km de coasta Pacificului, apele acestui lac formează, împreună cu alte pâraie, râul Apurimac, considerat izvorul Amazonului. Mai la est izvorăște un alt râu, Urubamba,care, după câteva sute de km, se unește cu Apurimac, formând legendarul râu Ucayali, ce traversează unul dintre cele mai sălbatice sectoare ale junglei amazoniene. La vest de Ucayali, dintr-un alt masiv al Anzilor Peruvieni, izvorăște Maranon. Râul Amazoanelor. Epopeea descoperirii Amazonului a început încă din 1500 de către europeni, când navigatorul spaniol Vicente Yanez Pinzon găsește gura de vărsare a fluviului, imensa Mar Dolce (Marea Dulce), cum a fost numită.Cu timpul, conchistadorii spanioli reușesc să treacă dincolo de Strâmtoarea Magellan, pătrunzând în Oceanul Pacific și pe coasta occidentală a Americii de Sud. De aici, ei cuceresc pe rând orasele incașe, în goana nestăvilită de a jefui aurul acestora. În 1540, Francisco de Orellana începe o expediție pe râul Rio Napo, un afluent al fluviului, care va dura doi

ani până la gura de vărsare a fluviului în Oceanul Atlantic. Întors în Spania, el încearcă să-și dea numele fluviului, dar povestea amazoanelor războinice determină impunerea denumirii de Rio Amazonas (Râul Amazoanelor). (va urma)

Prof. Marenela Soare

Incursiuni... Cuvântul „școală”, care vine din gr. „scholeion”, slv. „skola”, lat. „schola”, definește conceptul de grup de persoane adunate pentru a învăța ceva de la un mentor. Înainte de

acest concept a existat un „maestru” și un „ucenic”, „educator” și „învățăcel” – acestea, încă din cele mai vechi timpuri. Școala a apărut într-o grădină cu măslini... La marginea orașului Atena era Academia din Atena - școala lui Platon -care a avut ca primă funcție formarea, pe baze raționale, a oamenilor de stat de care avea nevoie cetatea. Societatea greacă introduce prin școală marile dezbateri asupra sistemelor de valori: adevărul, justiția, statul ca organizare perfectibilă, respectul proprietății și al individului, armonia, frumusețea. De atunci vin și conceptele înalte despre pace, ca ideal al oamenilor, precum și inițierea spre atingerea idealului fericirii. Educația cetățeanului continua și dincolo de vârsta școlii prin intermediul instituțiilor democrației ce puneau în centrul lor omul ca ființă politică. Pe tărâmul vechii Dacii se construește în 1583, în Șcheii Brașovului, prima școală românească și, prin tipăriturile Diaconului Coresi, graiul din jurul Brașovului se impune în realizarea limbii noastre literare. Fără îndoială, în mersul vremurilor, școala s-a dovedit a fi o corabie ce și-a purtat comorile vii spre țărmurile idealurilor pentru care ea a fost menită. Pentru că școala nu este doar o clădire cu săli de clasă și coridoare lungi, adesea întunecoase, ci ea este un domeniu, un sistem aflat permanent în vedere și care reacționează, fără întârziere, la orice schimbare produsă în societate, reacționează la timpurile pe care le traversează îndeplinind, în mod constant, rolul ei de a scoate individul din starea de natură și de a-l introduce în starea de cultură...

Prof. Ioana Grăjdeanu




Concursul de Matematică „Euclid” la cea de-a X-a ediție

Concursul Interjudețean de Matematică „Euclid” s-a născut din dorința de a oferi noi încercări și provocări din domeniul atât de complex, dar fascinant, al matematicii - pentru cei cu înclinații spre acest tărâm al judecății, de a spori oportunitățile pe care competiția le oferă pentru elevii învățământului primar și gimnazial. Începând cu ediția a II-a, am inițiat, alături de acest concurs, o publicație care sprijină aceste deziderate în moduri diferite, prezentând subiectele din anul precedent, continuând cu exerciții și probleme propuse de profesori, teme de concurs, prezentarea rezultatelor ediției anterioare, etc. Acest proiect a fost coordonat de mine alături de Silvia Grigore – prof. pt. înv. primar, care a înțeles printre primii necesitatea și importanța pentru elevi și școală a unui asemenea demers și m-a ajutat în coordonarea lui. Numărul concursurilor de acest gen este, după unii opinenți, relativ mare. Nu aș împărtăși aceste păreri pentru că fiecare concurs are specificul său, susținătorii, participanții și simpatizanții săi. Avem confirmarea că, după 9 ani de la lansarea acestui proiect pedagogic aprobat de către ISJ Vrancea în mai, 2005, concursul suscită interesul elevilor, profesorilor și părinților în aceeași mare măsură. Aceste concursuri dau elevilor ocazia de a se așeza la linia de start cu colegii lor de la alte școli, orașe și județe, de a câștiga premii în mod individual. Premiile s-au acordat cu sprijinul Consiliului Local și Primăriei Municipiului Focșani, care sunt partenerii noștri tradiționali în susținerea acestui concurs. Alte cheltuieli, care sunt inerente desfășurării în condiții decente pentru acest concurs, au fost susținute prin donații și sponsorizări din partea părinților elevilor participanți și, uneori, de Sindicatul Liber din Învățământul Preuniversitar Vrancea, cu sprijinul colegului nostru, înv. Constantin Dragomir. În numele elevilor, colegilor și conducerii școlii, le aducem mulțumiri pentru acest gest! Anul acesta am ajuns la a X-a ediție a acestui concurs, eveniment care coincide în mod fericit cu a 50-a aniversare a înființării școlii care îl găzduiește.

Prof. Laurențiu Țibrea Fizica Ne vedem de multe ori de viața nostra zilnică fără să căutăm să înțelegem prea multe din fenomenele ce ne înconjoară. Ne gândim, de exemplu, prea puțin la mecanismul care genereză lumina soarelui, care face posibilă viața sau la cosmos. Iată de ce se poate afirma cu certitudine că la baza științei adevărate stă de fapt o emoție primară: curiozitatea. Einstein spunea „Cel care nu poate fi curios sau nu mai poate simți

uimire este ca și mort, asemenea unei lumânari stinse”. Întreaga știință nu este altceva decât o rafinare a gândirii de toate zilele. Gândirea în studiul fizicii nu se limitează la examinarea conceptelor. Pe scena vieții noastre se perindă un șir pestriț de experiențe senzoriale și se impune înțelegerea conexiunilor dintre ele. În centrul gândirii noastre în fizică stă mecanica clasică deși știm că ea nu oferă un fundament suficient pentru întreaga fizică. Studiile au evoluat până la cosmologie și teoria cuantică. Puțini adulți își petrec mult timp întrebându-se: „De ce e natura așa cum este? De unde vine universul? Va ajunge la un sfârșit?” Aceste întrebări și le pun, însă, mai ales copii și asta încă înainte de a merge la școală. La orele de fizică încercăm să punem împreună cap la cap toate aceste necunoscute și, prin curiozitate științifică, vom reuși să găsim răspunsuri surprinzătoare la magicul mister.

Prof. Beatrice Bostan




Realismul fizicii Cred că fizica este cea mai importantă știință a naturii căci datorită ei putem găsi răspunsuri pentru întrebări de genul: „De unde știe medicul că am o fractură?”, „De ce este cerul albastru?”, „De ce nu cade turnul din Pisa?”, „Cum apare curcubeul?”, „De ce fulgii de nea nu sunt toți la fel?” Fizica este un subiect vast și foarte dezvoltat, iar ea ne poate ajuta să explicăm orice fenomene întâlnite în alte științe ale naturii, cum ar fi, de exemplu, chimia sau biologia.

Andreea Marina Iancu - cl. a VIII-a A Îndrumător prof. Beatrice Bostan

Să cunoaștem fizica Fizica este pentru unii doar o materie simplă pe care o au la școală, unde învață numai pentru note. Alții se dedică cu totul acesteia, deoarece, cum spune și definiția ei, este știința care se ocupă cu studiul proprietăților și al structurii materiei, formelor ei de mișcare și de transformare. După părerea mea, fizica ne ajută să comunicam (telefonul, internetul), să salvăm vieți (aparatura medicală), să ne deplasăm mai rapid (transporturile). Dar, în primul rând, ea ne învață să gândim logic, să acționam corect și eficient în orice situație. Scopul principal al fizicii este de a stimula activ imaginația stiințifică, de a-l deprinde pe elev să gândească, să realizeze numeroase asociații logice și să înțeleagă diversele fenomene ale vieții cotidiene.

Paula Corina Bălășoiu – cl. a VIII-a A Îndrumător prof. Beatrice Bostan

Fizica, doar în cărți? Fizica este una dintre cele mai importante științe întrucât cu ajutorul acesteia pot fi explicate în principiu foarte multe dintre fenomenele întâlnite în natură. Descoperirile din domeniul fizicii sunt folosite adeseori în sectorul tehnologic, iar uneori pot influența matematica sau filosofia. Spre exemplu, înțelegerea electromagnetismului a avut ca efect apariția aparatelor ce funcționează pe bază de curent electric, cum sunt televizoarele, computerele, dar și multe alte aparate electronice și electrocasnice.

Fizica e chiar acum, când stam în cameră. Forța de greutate apasă pe podea, iar podeaua răspunde cu o forță reacțiune, fapt ce ne face să nu trecem prin ea, îndreptându-ne spre pământ datorită gravitației.Fenomene fizice sunt în circuitele computerului sau într-un simplu bec, curentul electric trecând prin el și făcându-l să lumineze. Fizica e în vapoare și bărcuțele de hârtie care plutesc datorită legii lui Arhimede. Fizica e atunci când șoferul de autobuz pune frână și tu riști să cazi, tinzând să fii în mișcare, datorită inerției. Fizica e atunci când aluneci pe gheață, dar cu toate astea te oprești la un moment dat din alunecare, datorită forței de frecare. Acestea sunt doar puține exemple de fenomene fizice pe care le poți vedea zi de zi. La tot pasul poți vedea o infinitate de implicații directe ale fizicii. Ea este prezentă pretutindeni.

Marilena Totin – cl. a VIII-a A Îndrumător prof. Beatrice Bostan

Noi și chimia Chimia este disciplina care orientează elevii spre cunoașterea și înțelegerea fenomenelor chimice care au loc în jurul nostru. Elevii sunt provocați la o munca de cercetare al fascinantului univers al materiei și au șansa de a trăi sentimentul aportului personal la investigarea noului. În formarea personalității elevului, un rol major îl are profesorul, care cultivă la elevi pasiunea, spiritul de echipă, spiritul de competiție, entuziasmul. Pentru mulți elevi ai Școlii „Duiliu Zamfirescu” chimia a fost „catalizatorul’’ ascensiunii lor pe plan profesional. Pasiunea și studiul aprofundat au generat reacții chimice ireversibile al căror mecanism au fost generate de „lumina” cunoașterii. Este deja o tradiție ca elevii școlii noastre să obțină premii la concursurile și olimpiadele școlare de chimie. Atât cei care obțin rezultate bune, cât și cei care primesc o diploma de participare ajung acasă mult mai bogați spiritual, deoarece orice competiție crează emoții, amintiri, prietenii.

Prof. Ana Cismaș




Rolul educației tehnologice în școală Educația tehnologică nu este învătământ profesional tehnic și nici învățământ teoretico-științific în sens strict, ci este o formație culturală nouă, născută din

raportul omului modern cu tehnologia fiind considerată o componentă a culturii de bază. Educația tehnologică are un caracter specific interdisciplinar și totodată caracter dual: teoretic și practic, știintific și tehnologic. Ea nu se reduce la nici una din materiile cuprinse în programa de învățământ. Educația tehnologică nu se reduce nici la instruirea practică, la inițierea într-un mesteșug tradițional sau o profesie modernă, deci nu este o profesionalizare timpurie, ci are ca obiectiv fundamental o nouă viziune și atitudine practică asupra omului și sensurilor vieții, prin prisma tehnologiei, precum și o înțelegere a rolului tehnologiei în progresul omenirii. Realizarea unei culturi de baza în perioada învățământului general reclamă includerea educației tehnologice în contextul acestuia, vizând cultivarea unei viziuni de ansamblu asupra tehnologiei, formarea unei atitudini active morale și responsabile în raport cu dezvoltarea si exploatarea acesteia - premisa pentru o viață socio-profesională adecvată, într-un univers super-tehnologizat. Includerea educației tehnologice în planurile de învățământ pentru ciclul gimnazial, printr-o eșalonare corespunzătoare, poate conduce la realizarea progresivă a multiplelor sale obiective educative și să facă din aceasta disciplină una din cele mai interesante și atractive activități ale procesului instructiv-educativ. Inițierea în pregătirea tehnică, pe grupe largi de profesii, cât mai variate poate oferi elevilor posibilitatea opțiunii profesiei de mai târziu, în cunoștință de cauză. Educația tehnologică are aceasta sarcină de a pregăti ca atitudine viitorul specialist, pentru a nu intra în contradicție cu natura, cunoscând că în cibernetică funcționează și legea acțiunii inverse, a interacțiunii natură-om, că de fapt orice modificare produsă de activitatea economică are repercusiuni asupra vieții sociale. Explozia informațională și uzura accelerată a cunoștințelor științifice, tehnice ca și proliferarea, diversificarea și perfecționarea continuă a produselor tehnologice impun educația

tehnologică prin care omul să fie capabil să stăpânească mai bine și să exploateze mai eficient tehnologia nouă. Progresul tehnico-științific este conceput în folosul omului și umanității și nu al subordonării și compromiterii condiției umane. Totodată, automatizarea și robotizarea urmăresc să-l facă pe om disponibil pentru noi acte de creație, evitând alienarea și stresul. Educația tehnologică este o componentă a educației de bază și trebuie realizată cât mai de timpuriu, prin asimilarea unor valori si principii etice și ecologice ce definesc raportul societate-natură-tehnologie.

Prof. Mariana Pavel Grafică realizată de Constantin Pavel

Tehnologie pentru viitor Îmi amintesc de o zi de toamnă târzie când doamna profesoara de educație tehnologică ne-a vorbit despre Olimpiada de tehnologie. Se formau grupele pentru pregătire în vederea marii „bătălii’ din februarie. Treabă grea,căci aveam de studiat două manuale alternative, iar problemele de economie trebuiau rezolvate corect. A venit ziua mult așteptată; emoţiile mă invadau, subiectele de la Olimpiada judeţeană, la proba scrisă, erau grele, iar în ceafă simteam răsuflarea celor 43 de elevi care erau dornici, ca şi mine, să obţină un rezultat cât mai bun. Nu a fost uşoara nici proba practică; ea a insemnat pentru mine o piatră de încercare pentru că trebuia să dau dovadă de multă creativitate, imaginaţie şi îndemânare. În acel an, 2012 eram elev în clasa a VI-a şi am reuşit să mă clasez pe locul doi la Olimpiada judeţeană, dar a fost nu suficient pentru a merge la faza naţională. De atunci mă pregătesc în fiecare an sub atenta supraveghere a profesoarei de educaţie tehnologică, doamna Mariana Pavel, în speranţa că voi reuşi să particip la Olimpiada Naţională de Tehnologie. Chiar dacă acest lucru nu se va întâmpla, studiind această disciplină, am reuşit deja să-mi am o idee cu privire la ceea ce voi face după ce termin clasa a VIII-a. Sper să studiez la un liceu teoretic de elită, iar în viitor doresc să devin un bun cercetător, să lucrez ca inginer în domeniul energetic. Visul meu este să descopăr o formă de energie neconvenţională care să revoluţioneze lumea şi să deschidă noi perspective pentru cunoaşterea antimateriei, a Universului, în general.

Emanuel Răduţă - cl. a VIII-a C Îndrumător prof. Mariana Pavel




5 invenţii din ultimii 50 ani care au revoluţionat lumea Dorinţa omului de a-şi uşura viaţa şi de a rezolva anumite probleme apărute datorită suprapopulării planetei au determinat o intensificare a cercetărilor în variate domenii, care s-au materializat în obţinerea unor dispositive şi produse care au revoluţionat lumea. Astfel, odată cu apariţia şcolii noastre – în urmă cu 50 de ani - şi după aceea, în lume se puneau în aplicare noi tehnici şi tehnologii moderne, care au stat la dezvoltarea omenirii. Telefonul mobil - Inventatorul primului telefon mobil este considerat dr. Martin Cooper,

fostul manager de sistem din cadrul companiei Motorola. Primul apel de pe un telefon mobil a fost făcut de Cooper la 3 aprilie 1973. Abia în 1983, Motorola a prezentat primul telefon mobil comercial din lume, care cântărea aproximativ 2 kg. Între timp tehnologia a avansat, iar astăzi folosim aparate din ce în ce mai performante. Laserul este un dispozitiv optic care generează un fascicul

coerent de lumină. Primul laser funcţional a fost construit de Theodore Maiman în 1960. România a fost a patra ţară din lume în care s-au realizat laseri, în urma unor cercetări întreprinse de un colectiv condus de Ion I. Agârbiceanu (fiul scriitorului Ion Agârbiceanu), în 1961. Astăzi, în aproape toate domeniile medicale sunt folosite diferite tipuri de laser ca alternative non-invazive în tratarea unor afecţiuni. GPS-ul - Global Positioning System este un sistem global de navigaţie prin satelit şi unde

radio. Acest sistem, iniţiat şi realizat în 1978 de către Ministerul Apărării al Statelor Unite ale Americii, poate calcula poziţia exactă - coordonatele geografice exacte ale unui obiect pe suprafaţa Pământului, cu condiţia ca acesta să fie echipat cu dispozitivul necesar - un receptor GPS. Obiectul poate fi şi o persoană, care poate astfel să se orienteze pe pământ, pe apă, în aer sau în spaţiu (în apropierea Pământului). Astăzi aceste dispozitive pot fi încorrporate în maşini, telefoane mobile, ceasuri de mână sau alte produse.

Biocarburanţii - La începutul sec. XXI, în contextul căutării de noi surse de energie şi a îngrijorării privind încălzirea globală, s-a stimulat cercetarea din domeniul biochimiei în vederea obţinerii unui biocombustibil sintetic. Astăzi este folosit cu succes biodieselul, ca o alternativă ecologică la motorină, mult mai puţin poluantă, obţinut prin transformarea chimică a plantelor.

Fibra optică - Ştiinţa din spatele fibrelor optice este studiată încă de la 1800, dar abia în 1970 calitatea acestora s-a îmbunătăţit suficient cât să permită utilizarea lor în telecomunicaţii. Viteza şi eficienţa fibrei optice în acest domeniu au făcut ca această inovaţie să devină mediul preferat în telecomunicaţii.

Răzvan Matişan – cl. a VIII-a B Îndrumător prof. Adriana Călin




„Ascultă 5 minute de muzică clasică!”

Anul școlar 2014-2015 își propune, pe plan muzical, să înceapă marea bătălie împotriva manelizarii generațiilor tinere, prin inițierea la nivel național a unui proiect de mult așteptat. Proiectul „Ascultă 5 minute de muzică clasică!” devine un program național în școli, odată cu semnarea unui protocol de colaborare între Ministerul Educației Naționale și Radio România. Practic, acest post de radio pune la dispoziția profesorilor din școlile românești cele mai importante piese muzicale din repertoriul românesc și universal, însoțite de scurte explicații, special gândite pentru a deschide gustul celor mici către muzica clasică, dar și pentru a oferi un sprijin dascălilor care, astfel, își pot forma o bibliotecă muzicală pe care o pot folosi ca material didactic la orele de curs. În felul acesta, dincolo de informația teoretică despre muzica studiată la școală, elevii au acces nemijlocit la înregistrări de mare valoare artistică, un prim pas, practic, către formarea de viitori iubitori ai muzicii clasice și către formarea unui gust artistic absolut necesar unor cetățeni ai Europei secolului XXI. Proiectul „Ascultă 5 minute de muzică clasică'' în școli are și o componentă activă pentru elevi: din 1 octombrie 2014, ei vor găsi pe acest site concursuri ce le sunt destinate, cu întrebări legate de piesele muzicale puse la dispoziție de Radio România Muzical. Cele mai bune răspunsuri vor fi premiate cu CD-uri și cărți menite să întrețină interesul pentru cultura de înaltă calitate. Adresa site-ului este: http://www.romania-muzical.ro/info/5minute și-mi exprim încrederea că veți poposi în navigările vostre pe internet și la această adresă, pentru a descoperi încă o dată frumusețea muzicii nemuritoare și pentru a vă îmbogăți cultura muzicală. „Nicio artă nu are o înrâurire așa de mare asupra omului ca muzica. Ascultarea unei frumoase bucăți muzicale e asemenea unei băi a spiritului, ce duce cu sine toate relele și ridică pe om pe cea mai înaltă treaptă spirituală pe care i-a hărăzit-o natura.” – (Arthur Schopenhauer)

Prof. Mitrița Dumitrache Sportul dă zile vieţii şi viaţă zilelor

Educaţia fizică şi sportul dezvoltă o arie complexă de interese, trebuinţe, motivaţii. Educă ambiţia, curajul, emulaţia, atenţia distributivă, fermitatea, perseverenţa, calmul, modestia, onestitatea. Astfel,calităţile intelectuale, calităţile fizice şi calităţile morale se conturează cu maximum de durabilitate şi eficienţă în activităţile corporale. Pretutindeni în ţările civilizate educaţia rămâne tributară idealului antic „Mens sana in corpore sano” (o minte sănătoasă într-un corp sănătos). Prezenţa orelor de educaţie fizică şi sport în şcoală este absolut necesară pentru a stimula mişcarea în rândul elevilor şi chiar performanţa sportivă. Specificul calitativ al educaţiei fizice nu constă în faptul că se depune un efort fizic, ci în obiectivele urmărite, în modul în care această activitate se desfăşoară şi în accentul pus pe valoarea formativă a conţinutului instruirii. Astfel, elevul care participă la lecţia de educaţie fizică reacţionează printr-o conduită complexă, care înglobează deprinderile motrice, condiţia fizică, cunoaşterea şi plăcerea pentru mişcare. Lipsa de activitate fizică duce la excesul de greutate, apariţia obezităţii şi a unor afecţiuni cronice precum bolile cardio-vasculare şi diabetul, afectând calitatea vieţii. În ultimul timp, numărul copiilor supraponderali a crescut din ce în ce mai mult. Sedentarismul, alimentaţia necorespunzătoare, obiceiurile nocive precum jocurile video sau orele petrecute în faţa computerului, lipsa mişcării fizice sunt doar câteva dintre motive. Studiile recente arată că un român din patru este obez, iar 30% dintre românce se confruntă cu aceeaşi problemă. De asemenea, părinţii ar trebui să ştie că un copil supraponderal prezintă un risc mult mai mare de a deveni obez la maturitate. Copiii supraponderali se confruntă deseori şi cu probleme de sănătate. Astfel, pot apărea afecţiuni precum astm, boli de inimă, hipertensiune, apnee, colesterol ridicat, dar şi depresie sau stimă de sine scăzută. Toate acestea afectează atât dezvoltarea fizică, dar şi cea emoţională a copiilor. Aşadar, practicarea unui sport şi adoptarea unei diete şi a unui stil de viaţă sănătos ar trebui să înceapă încă din copilărie. Mișcarea regulată și o viață activă oferă încredere în sine și un sentiment pozitiv asupra propriei persoane. Te simți bine, arăți bine! Prof. Ioan Oana




Împreună, pentru o școală mai bună! Cabinetul medical Promovarea sănătății într-o școală se face cel mai bine într-un cabinet medical cu locație chiar în incinta acelei unități de învățământ. Acesta a fost și motivul pentru care în Școala Nr. 10 au funcționat încă de la înființare două cabinete medicale: de stomatologie și de medicină generală. Principala misiune a acestora a fost și va fi în permanență una de prevenție. Totalitatea măsurilor luate pentru prevenirea apariției bolilor cu largă răspândire este cuprinsă în noțiunea de „profilaxie” (în greacă „pro” = înainte, „phylax”=păzitor). Termenul a fost extins de la bolile infecto-contagioase la toate bolile și chiar la alte domenii – a preveni înseamnă a lua măsuri pentru a evita ceva, a preîntâmpina apariția unui fenomen nedorit. Printre activitățile desfășurate la cabinetul medical se numără: examene de bilanț pe grupe de vârstă, vaccinări, lecții de educație sanitară legate de respectarea igienei, alimentație, sexualitate, evitarea unor obiceiuri nesănătoase – consumul de tutun, alcool, droguri - și, nu în ultimul rând, asigurarea primului ajutor în caz de urgențe. Și în cadrul cabinetului de stomatologie au loc activități preventive, adică măsuri pentru a îndepărta, corecta sau opri manifestarea cauzelor care pot determina sau amplifica îmbolnăviri ale apartului dento-maxilar, în principal, caria dentară. Aici și-au desfășurat activitatea de-a lungul timpului, cu multă dragoste și devotament, o serie de medici și asistente medicale care și-au adus aportul, fiecare la rândul său, la asigurarea unei bune sănătăți a populației școlare arondate acestei unități de învățământ. În ultimii ani fața cabinetelor s-a schimbat, devenind una conformă cu normele europene; ele au fost modernizate prin dotarea cu aparatură nouă și performantă, precum și cu materialele sanitare necesare. Misiunea noastră, a celor care le deservim, este una foarte importantă, nu doar prin asigurarea unei bune sănătăți mentale și fizice a elevilor noștri, dar și prin impactul economic care trebuie să fie cât mai mic în viitor, altfel spus, o boală instalată costă mai mult decât prevenirea ei.

Dr. Teodora Simionescu – medic primar stomatolog

Secretariat Motto: „Prin noi, vei fi cel mai bun” Ideea de şcoală aduce cu sine nădejdea unei lumi. Aici se îmbină FRUMOSUL cu DREPTATE A, aici s-a format spiritul fiecăruia dintre noi. Activitatea de secretariat, indispensabilă în orice școală, presupune un complex de activități și tehnici de lucru specifice (activități de documentare, corespondență, protocol, arhivare de documente s.a.). Aceasta trebuie făcută cu responsabilitate, dăruire, tenacitate, dar și cu multă dragoste, într-o

deplină armonie și prietenie. Competentele secretariatului impun, în egala măsură, cunostințe, informații și deprinderi cerute muncii tradiționale secretariale, la care se adauga altele noi ce țin de domeniul biroticii. Abordând cerințele actuale ale acestei profesiuni, la modul general, putem enumera: stapânirea procedeelor de citire și scriere rapidă; utilizarea calculatorului în editarea de texte și pentru crearea de baze de date; utilizarea eficientă a tuturor echipamentelor de birotică necesare prelucrării informației și comunicării acesteia; cunoașterea principiilor de organizare a timpului și a documentelor; cunoștințe generale de statistică și contabilitate; abilități de comportament adecvat în relațiile cu publicul și altele. Din această perspectivă, activitatea serviciului de secretariat din școală devine tot mai complexă și specializată. Secretariatul Școlii Gimnaziale „Duiliu Zamfirescu” Focșani reprezintă pasul înainte în planul comunicării, deoarece este locul ideal pentru consilierea elevilor şi părinţilor.

Secretar Carmen Ilie




Administrația Fiind administratorul Școlii „Duiliu Zamfirescu” încă din anul 1990, m-am preocupat de gestiunea bunurilor din patrimoniul acesteia și de întocmirea corectă a inventarierii lor. Pe lângă acestea, în fiecare vacanță de vară m-am îngrijit de aprovizionarea cu materialele necesare curățeniei, precum și de efectuarea acesteia la timp și în bune condiții, astfel încât la fiecare început de septembrie școala să aibă un aspect plăcut și mai ales corespunzător normelor igienico-sanitare.

De-a lungul acestor ani, datorită unui management eficient și responsabil, s-a reușit înlocuirea mobilierul vechi din sălile de clasă – bănci, scaune, table - avându-se în vedere realizarea unei ambianțe cât mai favorabile studiului. De asemenea, în 2007 s-au efectuat reparații capitale la nivelul întregii școli, aceasta fiind dotată cu tâmplărie termopan, parchet laminat și centrală proprie, rezolvându-se astfel problema încălzirii și obținându-se și importante economii în bugetul de cheltuieli. Demn de menționat este și faptul că în anul 2013 s-au achiziționat și instalat în fiecare sală de clasă videoproiectoare și laptop-uri conectate la internet. Toate acestea s-au putut face numai printr-o bună relaționare și comunicare cu direcțiunea, cu sectorul contabilitate și cu personalul de întreținere al școlii.

Administrator Silviu Tutoș Contabilitatea Pentru început voi dezvălui câteva din „secretele” activității unui contabil de școală. Contabilitatea are rolul de a măsura, evalua, cunoaște, gestiona controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și rezultatele obținute din activitatea unității școlare. Totodată, ea asigură informații ordonatorului de credite cu privire la execuția bugetelor de venituri și cheltuieli, la patrimoniul aflat în administrare, precum și date referitoare la întocmirea contului anual de execuție a bugetului de stat, a contului anual de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor sociale, a conturilor anuale de execuție a bugetelor locale. Am încercat și cred că, în bună parte, am reușit, printr-o bună comunicare și relaționare atât cu conducerea școlii, cât și cu ceilalți colaboratori (secretar, administrator, bibliotecar, cadre didactice și personal nedidactic), să îmbunătățim baza materială și aspectul acestei școli, premise atât de necesare desfășurării în condiții cât mai favorabile a procesului instructiv–educativ. Sunt mândră că fac parte din colectivul Școlii „Duiliu Zamfirescu” și că, împreună cu colegii mei, putem să aniversăm cu cinste 50 de ani de existență a acestei unități școlare.

Contabil Cristina Diaconu Biblioteca Biblioteca Școlii „Duiliu Zamfirescu” Focșani dispune de un fond de carte de aproape 20000 de unități din toate domeniile cunoașterii: enciclopedii, dicționare, atlase, monografii, publicații din sfera religiei, legislației, educației, științelor exacte (matematică, fizică, chimie, biologie), a tehnicii și medicinei, a sportului și divertismentului, literaturilor române și străine, gramaticii, geografiei și istoriei. Pentru o bună orientare în colecțiile bibliotecii, utilizatorii dispun de catalogul sistematic, de cel alfabetic, de liste bibliografice și

bibliografii tematice. Biblioteca asigură accesul la internet, sprijinind elevii în informarea pe baza acestui sistem de date on-line. În cadrul bibliotecii se organizează o serie de activități extracurriculare cum ar fi: realizarea revistei școlare „Muguri și flori”, lansări de carte, expoziții tematice, cercul de biblioteconomie „Prietenii bibliotecii” și cercul de lectură „Lumea minunată a cărților”, vizionări de fime, concursuri pe teme stabilite de comun acord cu colaboratorii din catedra de limba română, istorie, dar și cu învățătorii din școală.

Bibliotecar Gabriela Harea


Documents

O jumătate de veac de tradiții