ÎNTRU SLAVA SFINTEI ŞI CELEI DE O FIINŢĂ, DE VIAŢĂ ...edituraagapis.ro/.../CITESTE-CATEVA-PAGINI-Ne-vorbeste-Daniel-vol.-2.pdfIar naşterea de copii este o binecuvântare şi

ÎNTRU SLAVA SFINTEI ŞI CELEI DE O FIINŢĂ, DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI ŞI NEDESPĂRŢITEI TREIMI

Părintele Daniel de la Rarău

Ne vorbeşte părintele Daniel de la Rarău

Vol. II

Noi ne vom duce de aici mai devreme sau mai târziu, dar, dacă reuşim să lăsăm urmaşilor cât mai multe cărţi sfinte, le lăsăm o zestre de mare valoare pentru ei şi pentru cei care vor veni după ei.

Protos. Nicodim Măndiţă

Difuzare:

Str. Menţiunii Nr. 7 Sector 2, Bucureşti

Tel./Fax: 021-2410673Mobil: 0733-580000

[email protected]

Cărţile pot fi comandate online la adresa www.edituraagapis.ro

sau de la librăria Editurii Agapis, din strada Menţiunii Nr. 7, Sector 2, Bucureşti

unde puteţi beneficia de oferte speciale.

Tipărit la T I P O G R A F I A Botoşaniwww.nektarios.ro

Mobil: 0733-580001

Editura Cartea Ortodoxă Alexandria • 2016

Părintele Daniel de la RarăuNe vorbeşte părintele Daniel de la Rarău

ISBN general: 978-606-529-292-5ISBN vol. II: 978-606-529-301-4

AgapisEDITURA



Vol. II

Se tipăreşte cu binecuvântareaPreasfinţitului Părinte GALACTION

Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

Editura CartEa OrtOdOxăColecţia „RUGUL APRINS“

5

COpiii

NaştErEa dE COpii(Î): Care este cea mai mare datorie a celor doi soţi

care se unesc prin Sfânta Taină a cununiei?(R): Sfânta şi dumnezeiasca Scriptură, precum şi Sfin-

ţii Părinţi, arată pe copii ca fiind un dar al lui Dumnezeu (Facerea 20, 17-18; 25, 21; 29, 33; 30, 6, 33, 5; 48, 8-9; Luca 1, 7). Iar naşterea de copii este o binecuvântare şi rându-ială dumnezeiască dată de Dumnezeu omului încă din Rai, prin porunca: creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pămân-tul şi-l supuneţi… (Facerea 1, 28). Prin naşterea de copii se înnoieşte neamul omenesc şi se menţine viaţa pe pământ. Aşadar, naşterea de copii este cea mai mare datorie a celor doi soţi care se unesc prin Sfânta Taină a Cununiei. Naşte-rea de copii formează cea mai mare bucurie şi adevărata temelie a familiei; ea consolidează şi desăvârşeşte căsni-cia şi este izvor de sănătate. Pentru aceea Dumnezeu bine-cuvântează pe primul om, Adam, şi îi face femeie, pe Eva, ca să nască copii.

După izgonirea lui Adam şi a Evei din Rai, naşterea de copii devine, pe lângă binecuvântare, şi canon de ispăşire a păcatelor părinţilor. Naşterea de copii ajută mult la mântuirea părinţilor, cum spune Sfântul Apostol Pavel, că femeia se va mântui prin naştere de fii (I Timotei 2, 15). În Vechiul Testament, cei ce nu aveau copii erau soco-tiţi lepădaţi de la faţa lui Dumnezeu. De aceea se rugau ziua şi noaptea să le dăruiască Dumnezeu copii. La fel glă-suiesc toţi Sfinţii Părinţi. Ei se rugau pentru cei ce nu aveau copii sau nu puteau naşte, să le dea Dumnezeu copii buni şi sănătoşi, iar pe cei bolnavi să-i vindece. Pe cei care nu

6


voiau să aibă copii îi sfătuiau, că mai bine să nu se căsăto-rească sau să trăiască în înfrânare (curăţenie), cu învoirea ambilor soţi, decât să-şi ucidă copiii.

(Î): Ce se întâmplă cu cei care se căsătoresc doar să-şi împlinească poftele trupeşti?

(R): Mântuitorul nostru Iisus Hristos aseamănă pe cei ce se căsătoresc numai pentru păcat, sau de ochii lumii, sau pentru avere, cu smochinul blestemat care nu voia să aducă nicio roadă pe pământ. Pentru că naşterea de copii nu este numai o datorie socială, firească, ci este mai întâi o poruncă dumnezeiască, care contribuie foarte mult la mântuirea părinţilor. Soţii care nu vor să nască copii, care avortează sau practică păcatul pazei, sunt certaţi de Dum-nezeu cu boli de tot felul, cu necazuri în viaţă, cu grea mus-trare de conştiinţă, iar dincolo, cu osândă veşnică.

(Î): Dar părinţii care idolatrizează copiii?(R): Sfântul Paisie Aghioritul spune despre aceştia:

„Astăzi este un privilegiu ca cineva să aibă copii. Când copiii cresc, atunci societatea îi răpeşte. Părinţii îşi idolatrizează copiii. Îşi petrec toată viaţa în jurul lor şi se identifică cu aceştia. Aceasta este o greşeală. Bărbatul se însoţeşte cu femeia care îi este ajutor, pentru ca amândoi să reuşească desăvârşirea lor. Copiii sunt darurile lui Dumnezeu şi, de multe ori, odată cu copiii, se naşte şi angoasa şi mintea se depărtează de la Dumnezeu. Însăşi firea va conduce fami-lia pentru a nu avea mulţi copii. Vor fi extenuaţi şi nu vor mai putea naşte mulţi copii. Când Dumnezeu le dăruieşte copii, părinţii trebuie să-L slăvească pe Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu dăruieşte copii, trebuie să se liniştească, să nu se tulbure din cauza aceasta“.

7


păriNţii Nu trEbuiE să plaNifiCE NaştErEa COpiilOr

Sunt mame care nu nasc câţi copii le dăruieşte Dum-nezeu pentru că, spun ele, nu pot să le poarte de grijă. Într-adevăr, este imposibil în ziua de astăzi să porţi de grijă la 10-15 copii. Dar părinţii credincioşi îi duc la Biserică în fiecare Duminică şi sărbători, îi educă creştineşte, îi spo-vedesc şi îi împărtăşesc şi Dumnezeu le poartă de grijă.

Copiii sunt cel mai minunat dar pe care Dumnezeu îl face familiei. Aceştia, prin darurile lor, prin dragostea lor curată şi nevinovată, întăresc dragostea dintre soţi. Copi-lul este dragostea lui Dumnezeu pentru oameni, dar multe familii refuză să-l primească, recurgând la avorturi. Sufletul copilului avortat se află în inima duhovnicească a mamei şi strigă la Dumnezeu pentru îndoitul omor al sufletului şi al trupului. Femeile care au făcut avorturi, sunt nişte femei chinuite.

Prin păcate, dragostea firească1, dintre soţ şi soţie se perverteşte, iar copiii bine educaţi, prin dragostea lor curată aduc bucurie şi dau putere părinţilor.2

Dumnezeu ştie de câtă dragoste au nevoie părinţii în inimile lor duhovniceşti şi le dăruieşte atâţia copii câţi au nevoie să fie fericiţi şi să se mântuiască. Lipsa dragos-tei, inima duhovnicească mică, împietrită şi egoistă sunt cele care determină soţia să facă avorturi, şi nu condiţiile materiale. Părinţii refuză acest minunat dar Dumnezeiesc, pentru că inima lor duhovnicească este plină de iubire de sine şi nu mai încape altcineva. Mai întâi studiile, averea,

1 Această dragoste firească este însoţită de bucuria firească curată.2 Părinţii îşi arată dragostea lor şi prin darurile pe care le fac copii-

lor. Iar aceştia, dacă sunt bine educaţi, îşi vor revărsa mulţumirea lor prin dragostea lor curată în inima părinţilor. Dacă nu sunt bine educaţi, vor considera că aceste daruri li se cuvin şi vor întoarce spatele părinţilor.

8


casa, maşina, situaţia socială şi astfel se umple inima de duh lumesc şi de păcate şi nu mai au loc copiii.

Primul copil, cel întâi născut, este al lui Dumnezeu. Dumnezeu alege din fiecare familie pe cineva care să se jertfească pentru mântuirea neamului, atât pentru cei mutaţi la viaţa cea veşnică, cât şi pentru cei aflaţi în viaţă. În familiile care au un singur copil, acesta se poate călu-gări, sau poate muri, dar dacă sunt mai mulţi, mai rămân în familie pentru că e o rânduială a lui Dumnezeu. Părin-ţii trebuie să se pregătească sufleteşte pentru venirea pe lume a unei noi persoane. Nu e proprietatea lor, nu e bunul lor cu care să facă ce vor, nu este obiectul asupra căruia să-şi refuleze toate neîmplinirile lor.3 Aceasta este o mare problemă. Copilul, de mic ştie să lupte pentru sine. Bătă-lia lui este să-l iei în seamă ca atare, ca persoană, să vor-beşti cu el şi să-l educi ca atare. Să nu-l manipulezi. Ajută foarte mult şi cuplul, pentru că este o tensiune în doi spre al treilea, copilul fiind şi expresia unirii lor. Se unesc amân-doi într-un cunoscut. Atunci când părinţii se ceartă, copiii, care îi iubesc pe amândoi părinţi, suferă.

Din păcate, se nasc foarte puţini copii acum. Este şi contextul social mai greu, pentru că mamele merg la servi-ciu. Cei mai mulţi se mândresc cu un copil, alţii cu doi copii, chiar se cred importanţi. Unii, care sunt necredincioşi, spun că nu fac mai mulţi copii, pentru că nu pot avea grijă de ei, nu le pot asigura condiţiile materiale necesare. Aceasta, pentru că nu cred în Dumnezeu, Care poartă grijă de fie-care copil, Care dă fiecăruia darurile necesare pentru a trăi şi a se mântui. Fiecare familie ar trebui să aibă cel puţin 3-4 copii, pentru a fi şi un echilibru între copii. Apoi avem şi o datorie faţă de perpetuarea speciei umane, pentru că noi am primit în dar existenţa şi suntem chemaţi să procreem.

3 Mama dacă e nefericită din cauza păcatelor, din dragoste pentru copil va căuta să-l facă fericit. Dacă este necredincioasă, păcătoasă şi cu experienţe de viaţă negative, nu va reuşi.

9


Dar toate se rânduiesc, pentru cei credincioşi, de la Dumnezeu, dacă omul îşi conştientizează locul, chema-rea, darurile, poziţia lui în lume şi vocaţia lui înspre Dum-nezeu, înspre oameni şi înspre lumea întreagă.

COpii buNi şi săNătOşi(Î): Ce trebuie să facă soţii ca să aibă copii buni şi

sănătoşi?(R): Pentru naşterea, creşterea şi educaţia copiilor

creştin-ortodoxă trebuie avut mare grijă înainte de căsăto-rie. Alegerea persoanei potrivite pentru însoţirea creştină trebuie să se facă cu binecuvântarea duhovnicului, prin canon de rugăciune şi ispitire. Soţii trebuie să înceapă cu zel viaţa lor creştină şi prin rugăciune să-i lumineze Dum-nezeu pe prunci care se vor naşte, ca să devină copiii Lui.

Pentru a avea copii, părinţii trebuie să ceară binecu-vântarea4 şi sfatul duhovnicului, să se roage lui Dumne-zeu, Maicii Domnului, Sfântului Ierarh Nicolae, Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, să postească, să se spovedească şi să se împărtăşească.

Părinţii, care doresc să aibă copii buni, înţelepţi şi sănă-toşi, trebuie ei să fie mai întâi buni, credincioşi, ascultători de Biserică şi plini de frica lui Dumnezeu. Căci copiii sunt de fapt „copii“ ale părinţilor lor. Ce văd şi ce aud în casă de la părinţi aceea fac. Mama care se roagă în vremea sarcinii şi în vremea naşterii, împreună cu naşterea trupească, dă şi naştere duhovnicească, adică naşte şi o existenţă duhovni-cească pentru veşnicie. În Rusia existau mulţi atei, însă cei mai mari atei erau copiii de preoţi. Trebuie să ne îngrijim

4 La Preasfinţitul Părinte Macarie au venit două femei să ia binecuvân-tare pentru a le dărui Dumnezeu copii. Preasfinţitul le-a binecuvân-tat cu două mâini. După un an de zile, cele două femei i-au telefo-nat şi l-au invitat să vină la Botez. I-au mai spus:

– Preasfinţite Părinte, ne-aţi binecuvântat cu amândouă mâinile şi am născut fiecare câte doi gemeni.

10


de copiii noştri să crească astfel, încât să nu simtă vieţui-rea ortodoxă ca fiind grea şi înlănţuitoare“.

Educaţia copiilor începe chiar din clipa zămislirii. Pen-tru a avea copii înţelepţi şi credincioşi, părinţii trebuie să se roage mult, să meargă regulat la biserică, să postească sfintele posturi, să se spovedească adesea, să ţină curăţe-nie în zilele rânduite, să facă milostenie, să fie blânzi, sme-riţi şi plini de dumnezeiasca dragoste pentru toţi. Soţii sunt datori să se înfrâneze în sărbători şi în posturi şi să nu facă niciun fel de meşteşug diavolesc spre a nu avea copii. Cel mai greu păcat al celor căsătoriţi este avortul, adică ucide-rea de copii. S-a constatat că în multe cazuri copiii zămisliţi în zile de sărbători, şi în posturi, în stare de beţie sau după avorturi, de obicei, se nasc bolnavi, sunt debili, îndrăciţi şi uneori chiar infirmi. La fel şi cei ce practică paza, nu se pot împărtăşi doi ani cu Sfintele Taine şi uneori se îmbolnăvesc de nervi, ca o pedeapsă a Dreptului Judecător.

(Î): Femeia însărcinată poate avea legături cu soţul?(R): Sfântul Paisie Aghioritul le învaţă: „Când femeia

rămâne însărcinată, atunci cel mai bine este să înceteze imediat relaţiile sexuale sau, dacă nu pot, să le reducă foarte mult. Dar măcar din luna a şasea trebuie să înceteze a mai avea relaţii sexuale, pentru că, în afară de pericolul de a păţi copilul ceva, are loc şi o vătămare duhovnicească.

Vezi că embrionul participă silit la plăcerea pe care o simte mama lui şi încă din burta ei dobândeşte patima. Există prunci care sug şi… se aprind trupeşte! Există tineri, de optsprezece-douăzeci de ani, care sunt ispitiţi de trupul lor. Cui se datorează această diferenţă? Stării duhovniceşti a părinţilor lor. Este moştenirea duhovnicească. Părinţii nu le lasă copiilor lor doar case, ogoare, ci lasă moştenire şi patimile sau virtuţile lor.

Educaţia copiilor începe din ziua căsătoriei. Soţii tre-buie să trăiască cu credinţă, cu nădejde, cu rugăciune, cu frica lui Dumnezeu. Atunci când mama este însărcinată

11


şi se roagă, copilul simte lucrarea rugăciunii. Când soţia rămâne însărcinată, nu trebuie ca părinţii să se tulbure. Atunci când mama naşte, ei trebuie să se roage. Trebuie să se roage şi când au copilul mic în braţe. Tot ceea ce face mama trebuie să facă cu rugăciune. Să-l închine pe copil atunci când doarme, să se roage atunci când îl alăptează, când îi dă mâncare“.5

„Dacă astăzi mulţi copii au porniri dure, aceasta se dato-rează faptului că nu sunt alăptaţi de mamă. Când o femeie l-a întrebat pe duhovnic dacă trebuie să alăpteze copilul sau să-l hrănească cu lapte de vacă, părintele i-a răspuns: «Cine a născut copilul: tu sau vaca?»“.

(Î): Care trebuie să fie scopul educaţiei copiilor?(R): „Scopul educaţiei copiilor este ca să dobândească

dragoste personală de Hristos şi de Maica Domnului. Nu trebuie să-i educăm să devină doar oameni buni. De ase-menea, trebuie să-i ajutăm să rămână în Biserica Ortodoxă, şi nu doar să nu păcătuiască. Faptul că rămân ortodocşi este foarte important şi poate să fie cauza mântuirii, chiar dacă au făcut unele greşeli în viaţa lor. Copiii trebuie să se inspire din dragostea noastră către Dumnezeu, Maica Domnului, Sfinţii Îngeri, Sfinţii şi înaintaşii noştri cei drept credincioşi“.

Există copii care au moştenire duhovnicească bogată de la părinţi. Copii cu multe virtuţi. Aceşti copii, dacă adaugă şi truda lor, şi nevoinţele lor, pot ajunge pe culmi duhov-niceşti, fiindcă au pornit deja de pe înălţimi duhovniceşti. De aceea Maica Domnului a fost atât de curată. Nici măcar un cuget păcătos nu s-a apropiat de ea. Rădăcina ei este sfântă. Părinţii ei, Ioachim şi Ana erau oameni sfinţi şi chiar conceperea Maicii Domnului s-a făcut prin minune dumnezeiască“.6

5 Mitropolit Hierotheos Vlachos, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex.

6 Părintele Paisie mi-a spus.

12


După naştere, părinţii sunt datori să se ocupe mai mult decât orice de educarea şi buna creştere a copiilor. Mai întâi să caute naşi credincioşi copiilor lor. Apoi să-şi ducă regu-lat copiii la biserică, să-i împărtăşească cu Sfintele Taine în fiecare lună, să-i înveţe de mici rugăciuni şi lucruri bune, să nu-i smintească cu cuvintele şi faptele lor, căci smin-teala pe care o fac părinţii copiilor lor este un păcat greu în faţa lui Dumnezeu, cu urmări cumplite în viaţa copiilor. Cei mai mulţi copii ajung răi în viaţă, datorită păcatelor pe care le-au deprins de la părinţii lor din copilărie. De aseme-nea, copiii trebuie să fie învăţaţi, atât de părinţi şi naşi, cât mai ales de preotul duhovnic, frica de Dumnezeu, dreapta credinţă, omenia, mila, smerenia, ascultarea şi cunoştinţa Sfintei Scripturi. Trebuie să fie deprinşi de mici cu postul, cu rugăciunea regulată, cu spovedania, cu milă şi respect faţă de cei lipsiţi şi faţă de toţi oamenii. Rugăciunea, citi-rea cărţilor bune, ascultarea şi respectul faţă de părinţi, frica de Dumnezeu şi exemplul personal dat de tată şi de mamă sunt cele mai sigure căi şi mijloace de educare şi creştere creştină a copiilor.

„Copiii nu trebuie născuţi şi crescuţi pentru societate, ci pentru Împărăţia Cerului, fiind astfel utili şi pentru soci-etate. Mulţi copii sunt crescuţi astăzi pentru Iad“, ne spune Sfântul Paisie Aghioritul.

Când copiii sunt mici, trebuie să li se impună reguli în casă care, pe măsură ce cresc, trebuie micşorate încet, încet şi retrase, pentru că trebuie dată libertate copiilor. Părinţii trebuie să le dea şi daruri. Copiii, până când vor înţelege scopul vieţuirii creştine, se pot simţi oarecum plictisiţi, dar cel mai important lucru este ca ei să nu devină atei. Ate-ismul e chiar mai rău decât păcatul trupesc al desfrânării.

Părinţii nu trebuie să-i cicălească mult pe copiii lor în legătură cu slujbele religioase şi cu predicile. De aseme-nea, copiii trebuie să înveţe cum să trăiască într-o socie-tate cu oameni diferiţi ca etnie, meserii şi credinţe.

13


Când copiii cresc mari, este necesar să le fie dată în mod corespunzător libertatea, să fie lăsaţi să păşească fie-care pe drumul lui, după darurile primite de la Dumnezeu. Să nu se folosească cuvântul «interzis» sau «nu», chiar şi ca termen de educaţie. Nu are atât de multă importanţă cum ne comportăm în problemele secundare, dacă ei Îl iubesc pe Hristos. Ca să-L iubească pe Hristos, nu trebuie să le vorbim psihologic sau teologic, într-un mod rigid, ci să ne rugăm cu smerenie, mai profund, în inimile noastre. Atunci când părinţii au în inima lor Harul lui Dumnezeu, copiii simt aceasta“.

„Acasă trebuie să existe un dialog deschis. De aseme-nea trebuie să se menţină o atmosferă de rugăciune, şi nu doar de discuţie. Trebuie să-i formăm pe copiii noştri creş-tineşte după chipul lui Hristos“.

„Este bine să aibă prietenii cu alţi copii, cu alţi tineri, deoarece astfel înţeleg că legăturile cu celălalt sex nu se limitează doar la nivelul trupesc, aşa cum se vede în unele căsătorii“.

Astăzi se obişnuieşte cunoaşterea personală. Şi nu are importanţă cum se face această cunoaştere, prin ce metode de întâlnire sau de discuţie, ci ca aceea ce se face, să se facă cu rugăciune“.

„Dacă în ziua de astăzi vrem să trăiască creştineşte copiii noştri în oraşele mari contemporane, aşa cum am trăit noi în trecut, îi înnebunim. Există copii care, când sunt mici, par buni, dar când cresc, înnebunesc“.

(Î): Trebuiesc împărtăşiţi pruncii cu Sfintele Taine?(R): Pruncii trebuiesc împărtăşiţi cu Sfintele Taine, şi să

trăiască într-o atmosferă de rugăciune în casă. Atmosfera casei trebuie să fie o atmosferă de rugăciune. Iar părin-ţii trebuie să însufleţească copiii în dragostea lor faţă de Hristos şi faţă de Maica Domnului.

14


Este mai bine să nu se împărtăşească copiii cu Trupul şi Sângele lui Hristos decât să se împărtăşească cu forţa, fără să vrea.

(Î): Libertatea are un rol important în educaţia copiilor?

(R): Libertate nu înseamnă «Fac orice vreau!», ci «Fac orice vreau în anumite limite, în rânduială, astfel ca liber-tatea mea să nu afecteze libertatea celuilalt şi să fac voia lui Dumnezeu». Adică, să discutăm cu copiii, să nu ne ară-tăm miraţi sau înspăimântaţi de ceva rău făcut de ei şi, în probleme secundare, să-i lăsăm chiar să lucreze singuri, după voinţa lor. Dacă un copil vrea să meargă la o petre-cere, să-i spunem: «Roagă-te şi să faci cum te luminează Dumnezeu!», şi să adăugăm: «Eu nu te voi reţine, dacă mergi la petrecere după rugăciune». Astfel, le dezvoltăm responsabilitatea în legătura lor cu Hristos, îi învăţăm să se roage lui Dumnezeu pentru orice faptă a lor“.

„Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea inspiraţie şi însu-fleţire. Dumnezeu luminează pe toţi oamenii, mai ales pe mame, le dă inspiraţie. Numai aşa putem să-i creştem pe copii, să-i educăm“.

Nu trebuie făcută o educaţie cu exemple negative: „Dacă nu înveţi vei ajunge gunoier“. Ci, „Dacă înveţi bine vei ajunge un doctor bun, care o să vindeci cu ajutorul Harului Dumnezeiesc şi ştiinţa medicală pe cei bolnavi“.

(Î): Ce influenţă au televizorul şi internetul asupra copiilor?

(R): În zilele noastre, copiii petrec foarte mult timp în faţa televizorului şi a internetului, ceea ce le este dăună-tor şi psihic, şi fizic. Este de preferat să iasă copiii afară din casă, să alerge, să se joace, decât să rămână în casă şi să se uite doar la televizor şi internet“.

Documents

ÎNTRU SLAVA SFINTEI ŞI CELEI DE O FIINŢĂ, DE VIAŢĂ ...edituraagapis.ro/.../CITESTE-CATEVA-PAGINI-Ne-vorbeste-Daniel-vol.-2.pdfIar naşterea de copii este o binecuvântare şi