LIED-ul
Denumirea vine din limba german lied = cntec.Noiunea de lied
apare n dubl ipostaz: ca form muzical (o structur interioar a unei
piese sau a unei pri dintr-o lucrare ampl arii, micri lente din
sonate, concerte, simfonii) i gen muzical (o pies vocal, pe un text
poetic cu acompaniament instrumental interpretat de o voce cultivat
lied polifonic, lied clasic, lied romantic, lied modern). Ambele
ipostaze se vor influena reciproc. Liedul, de regul, va avea o
construcie strofic ce se bazeaz pe repetiie, variaie sau
contrast.Ca form se aseamn cu cea a unui cntec, n care melodia este
structurat n fraze i perioade de la forma monopartit pn la
multipartit. Ca gen va corespunde unei anumite perioade din istoria
muzicii (liedul polifonic sec. XV XVI, liedul continuu sec. XVII
XVIII, liedul clasic sec. XVIII XIX, liedul romantic sec XIX,
liedul modern sec.XX).n perioada clasicismului cntecul vocal,
lied-ul, ca form muzical, va cunoate o nou treapt de evoluie a
afirmrii sale n muzica cult, unde apare ntr-o dubl ipostaz: ca form
i ca gen. Contientiznd rolul dominant al armoniei n delimitarea
segmentelor componente ale ntregului macro-arhitectural,
compozitorii clasici sunt cei crora le revine meritul de a fi pus
bazele genului i tuturor formelor de lied cultivat. Dar cei care
vor afirma i dezvolta pn la apogeu genul i forma de lied vor fi
romanticii. n clasicism liedul ca form va cunoate structuri
complexe i variate, fiind prezent att n muzica vocal ct i n cea
instrumental.Astfel avem:a. Forma monopartit, care red o singur
idee muzical complet, putnd fi o pies de sine stttoare, de mic
dimensiune, sau parte constitutiv a unei forme mai ample ca
rondoul, sonata etc.b. Forma bipartit aceasta este o pies de sine
stttoare, alctuit din dou perioade complete (dou idei diferite din
punct de vedere tematic i tonal).c. Forma tripartit va fi cea mai
des ntlnit form lied att n muzica vocal ct i cea instrumental.
Aceasta i are originea n dezvoltarea formei bipartit cu mic repriz
unde A va fi reluat integral dup B, rezultnd profilul A-B-A alctuit
din trei perioade muzicale, n care seciunea median va contrasta cu
celelalte att pe plan tematic ct i tonal. Astfel, s-a ajuns n
perioada clasic la termenul de repriz pentru revenirea primei
seciuni, care s reprezinte rezolvarea contradiciei i mai ales
opoziiei tonale ale temelor sau ale grupurilor tematice.d. Forma
tripentapartit este o form complex de lied, hibrid ntre forma de
lied i forma de rondo. S-a format prin asocierea a dou forme simple
de lied (bipartit i tripartit) rezultnd cinci perioade muzicale de
form monopartit. Aceast form de lied are la baz dou teme cu dou
tonaliti diferite ce se repet alternativ.Lied-ul, ca gen, a aprut
la sfritul secolului al XVIII-lea n creaiile clasicilor vienezi,
acesta fiind o pies vocal sau instrumental, variat n coninut i form
apropiat de cntec. Marii poei ai acestei perioade ca Goethe, Heine,
Schiller etc, au stimulat prin creaiile lor fantezia creatoare a
muzicienilor, acetia realiznd diamante nemuritoare ca, spre exemplu
Ctre iubita ndeprtat de Ludwig van Beethoven. Prin urmare, liedul
ca gen este n special un cntec vocal ncadrat n variate forme
arhitecturale de lied, putnd s ia i alte forme direct influenate de
coninutul ideatic al textului sau programului literal pe care
compozitorul dorete s l pun n valoare. Dei va apare n clasicism,
liedul nu va atinge graia n creaia clasicilor, n schimb, n
romantism liedul ca gen va cunoate o deosebit dezvoltare ce va
ajunge la o treapt nalt de nelegere i de punere n valoare a
resurselor expresive ale textului.
FRANZ SCHUBERT
Franz Peter Schubert (n. 31 ianuarie 1797, Himmelpfortgrund,
astzi n compunerea districtului (germ. Gemeindebezirk) Alsergrund,
Viena - d. 19 noiembrie 1828, Viena) a fost un compozitor romantic
austriac.Datorit nclinrii sale pentru pian i vocea uman, numele lui
Franz Schubert este asociat cu precdere cu liedul. n general,
versurile care l-au inspirat pe muzician aparin poeilor romantici,
tematica pieselor fiind i ea identic cu cea abordat de acetia.
Creaia lui Schubert era strain de virtuozitatea cerut de slile de
concerte sau de saloanele muzicale ale Vienei. n schimb,
compozitorul prefera s scrie pentru prietenii apropiai, care
participau la serile de muzic organizate de acesta, seri care mai
erau numite i schuberiade. Aici se adunau iubitorii liedului, care
aveau privilegiul s asculte celebra voce a lui Vogl, acompaniat la
pian chiar de muzician.n afar de acest gen de piese, Franz Schubert
a mai scris literatur pianistic pentru patru mini, piese care erau
foarte cutate de public i de editori, mai ales pentru faptul c
acest gen de muzic putea fi abordat acas, n camer. n general,
acestea erau maruri, poloneze i rondouri, dar i sonate. De altfel,
acestea au fost create mai mult cu scop didactic, pentru c Schubert
era profesorul familiei Esterhazy. Dar chiar i aa, dintre piese se
remarc mai ales Marele duet, care d impresia de simfonie, i
Fantezia n fa minor. Dei a trit doar 31 de ani, Franz Schubert a
scris, ca orice geniu, impresionant de mult. Sute de lieduri,
simfonii, uverturi, cvartete, sonate, misse, piese corale i lucrri
pentru teatru muzical, toate se regsesc n creaia acestui muzician.
Totodat, el este i creatorul impromptu-ului, un gen improvizatoric.
Schubert a compus opt astfel de piese, toate constituind o piatr de
ncercare pentru orice pianist.
CreaiiPeste 700 de lieduri, pe versuri de Mller, Goethe,
Schiller, Heine, Mayrhofer i Rellstab, dintre care se disting dou
cicluri: Frumoasa morri i Cltorie de iarn; 9 simfonii (ntre care
celebra Simfonie nr. 8 - Neterminat)Serenada i Ave Maria 22 de
cvartete, un octet i celebrul cvintet Pstrvul; 22 de sonate pentru
pian; 8 impromptu-uri; 50 de duete pentru pian (miniaturi); 40 de
lucrri religioase (ntre care dou misse); 80 de piese corale; 18
lucrri pentru teatru muzical.
MINIATURA INSTRUMENTALA
Modalitatea de a transmite sentimente i emoii contribuie la
recepionarea mesajului artistic. Romanticii au gsit calea accesibil
ctre public prin intermediul miniaturilor, iar liedurile din creaia
schumannian constituie punctul de pornire n argumentarea ideii c
aceste lucrri nlesnesc integrarea conceptului de divertisment n
muzic. Aprut iniial n perioada Barocului ca pies instrumental,
destinat clavecinului, miniatura i pstreaz profilul instrumental,
ns, n timp, capt i aspect vocal sau vocal-instrumental. Existena
unor astfel de lucrri n contextul istoric reflect necesitatea
apariiei lor n lumea muzical datorat dimensiunilor mici, mesajului
poetico-muzical rsfrnt mai cu seam n obinuitele schubertiade.
Continuitatea genului a fost determinat i de abordarea lui de ctre
compozitori precum Wolfgang Amadeus Mozart, Ludwig van Beethoven,
Franz Schubert, Frederic Chopin, Franz Liszt, Johannes Brahms,
Claude Debussy sau Serghei Prokofiev. ns rolul miniaturii vocale nu
poate ocoli latura de divertisment, ntruct evoluia sa este n strns
concordan cu textul, dar i cu influena muzicii populare asupra
celei culte. Miniatura vocal este regsit n lied, traversnd un drum
de la vechile cntece populare (frottola, vilanella) la roman sau ca
pies vocal de mici dimensiuni, susinut instrumental. Lied-ul
reprezint sinteza dintre muzic i poezie i are forme diverse
strofice (mono, bi, tri). Miniatura, att cea vocal (liedul), ct i
cea instrumental, este reprezentativ pentru romantism, contribuind
la exprimarea tririlor subiective specifice epocii. Mai apoi, n
ideea de a mbogi timbral miniatura vocal, au fost introduse i alte
instrumente, cum poate fi observat, de exemplu, n Pstorul pe stnc
de Schubert realizat pentru voce, pian i clarinet. Schubert,
Schumann, Brahms, Hugo Wolf, Musorgski, Ceaikovski, Grieg, Smetana,
Dvorak sunt compozitorii care au scris lieduri pentru voce i pian n
secolul al XIX-lea, pe versuri ale unor mari poei. Posibilitatea
miniaturii romantice, n spe cea vocal reprezentat de Robert
Schumann, de a ptrunde n sfera conceptului de divertisment creeaz
deschideri ctre societatea din acea vreme, dornic de a savura n
concertele de salon i nu numai creaii de scurt durat, melodioase i
expresive, n al cror mesaj s se regseasc. Latura de divertisment
este perceput astfel n epoca respectiv i prin mijloacele de
prezentare. Pentru a reliefa cteva trsturi specifice succinte
desprinse din limbajul muzical schumannian, a meniona lirismul care
predomin n liedurile lui Schumann i este redat de melodica
expresiv, temele melodioase, variate, caracterizate prin fluen, n
scopul de a exprima necondiionat stri i sentimente. Ritmica de
factur clasic se remarc prin suplee i varietate, fiind utilizate
formule ritmice binare i ternare. Liedurile au fost concepute cu o
anumit stare de spirit, tempo-urile precizate aducnd un echilibru
ntre indicaiile specifice romantismului ce nlesnesc procesul
interpretativ i care se constituie n termeni precum innig, lebhaft
(intim, plin de via)(1), leise (n linite)(2) i micrile constante,
uneori progresive, utilizate n mod 2 obinuit. n ceea ce privete
dinamica, tipic Romantismului, aceasta are rol egal cu melodia i
ritmul, fiind bogat, divers, contrastant, indicat sau nu n
partitur. Sunt folosii termeni constani, preferai cei de
intensitate mic, dar i nuane progresive, intermediare, ntlnite n
majoritatea liedurilor. Din punct de vedere timbral, liedul
presupune mbinarea vocii solo cu instrument, n cazul de fa pian, i
se remarc rolul activ al acompaniamentului expresiv n structura
muzical a lucrrii, mai ales n introduceri, interludii, postludii.
Sunt utilizate tehnici de scriitur pe mai multe voci monodia
acompaniat specific liedului fiind accesibil i pentru a sugera
simplitatea; omofonia, dar i momentele polifonice. Formele muzicale
au structuri romantice, prezentnd diversitate de expresii prin
realizarea arhitecturii liedurilor n forme strofice, tradiionale
cntecului popular german. Trebuie precizat faptul c Schumann
considera c n lucrri primeaz coninutul i nu forma, iar ideea
muzical trebuie sa contribuie la reflectarea strii interioare.
Aceste caracteristici denot dorina de a permite o abordare facil a
lucrrilor, importana sentimentului redat prin mbinarea muzicii cu
textul, interpretarea lor de ctre orice iubitor de muzic i
destinaia clar n divertismentul perioadei romantice. Liedul n sine
este conceput pentru a fi accesibil, aceast trstur constituindu-se
ntr-un principiu al gndirii romantice. Estetica romantic, n genere,
transpare prin contrast, asimetrie, diversitate, accesibilitate,
realiznd o legtur (sintez) ntre contrast i unitate, simetrie i
asimetrie. Ca gen, liedul este miniatur vocal, cameral
vocal-instrumental, reprezentativ pentru secolul al XIX-lea. Din
punct de vedere al coninutului, liedurile lui Schumann sunt lirice,
abund n sensuri, atmosfera acestora fiind construit pentru a
transmite diferite stri. Cunoscnd preocuparea artitilor romantici
pentru poezia i cntecul popular, putem afirma c spiritul romantic
reiese din aceste lucrri i datorit caracterului poetic, fiind
cunoscut faptul c n lied sensul versului este regsit n muzic.
Lied-ul la Schumann pornete de la premisa expresivitii, diciei,
culorii timbrale, mai presus dect virtuozitatea propriu-zis. De
asemenea, compozitorul subiniaz dialogul voce-pian, realiznd astfel
o mbinare ntre cele dou arte muzica i poezia, un sincretism al
artelor, caracteristic inclus n viziunea romantic. Continuator al
lui Schubert n genul liedului, compozitorul a contribuit la
dezvoltarea limbajului prin melodicitatea temelor, varietatea
ritmic, armonie, fiind romantic prin coninut i expresie. Prin
construcia muzical-poetic, liedul lui Schumann are darul de a crea
o legtur aparte ntre text i muzic, pianist i solistul vocal(5)
interprei i asculttori. Transpare ideea de a transmite mesajul
artistic contientiznd existena acestor aspecte. Aspectul de
divertisment poate fi sesizat din cele mai vechi timpuri, cnd s-a
simit nevoia unei muzici care s aib ca punct de finalitate un
destinatar nu neaprat educat, ct dispus s se regseasc n actul
artistic i s-a cutat o cale direct, deschis, convingtoare,
semnificativ, nu neaprat mai simpl, i care s includ modaliti
oportune, potrivite vremii, de transmitere a sentimentelor. Tot
timpul care s-a scurs de atunci i pn n prezent nu a modificat
aceast prere, meninndu-se ideea c nu poate fi condiionat relaia
dintre creaia artistic i public nici ideologic, nici educaional i
nici prin orice alte metode(6). Aristotel, n Politica(7), a
identificat dou grupuri de asculttori n cei considerai liberi i
educai, alturai poporului de rnd, oamenilor obinuii. Pentru toi
acetia, din dorina de relaxare, de petrecere n mod plcut a
timpului, chiar dac de pe atunci existau temeri i ndoieli cu
privire la ce presupune o astfel de muzic i ct este de necesar n
contextul permanent de a urca treptele evoluiei prin educaie, sa
nscut muzica considerat a fi de divertisment nu ca o soluie la
necesar, ci avnd rol 3 moralizator, contribuind la dezvoltarea
spiritual, i acest principiu va fi demonstrat prin nsi apariia
genurilor ulterioare, ce au menirea prin caracterul lor de a
ndrepta tarele umane, sociale. Schumann a compus n ideea de a
contribui la dezvoltarea spiritual, explicaia regsindu-se n
apropierea sa ctre literatur, iar accesibilitatea ca principiu al
gndirii romantice, se reflect pe deplin n creaia pentru lied a lui
Schumann. Divertismentul pstreaz concepia de baz n virtutea creia a
fost creat, cu scopul de destindere, pentru a reda aspecte din via
printr-un limbaj simplu, permisibil, facil, determinat de nevoia de
comunicare artistic care presupune i solicit crearea unui liant
ntre auditor, creator, interpret, prin intermediul emoiei
artistice.
ROBERT SCHUMANN
Robert Schumann este unul dintre cei mai celebrii compozitori si
pianisti germani ai perioadei romantice. Nascut la 8 iunie 1810 in
Zwickau, Germania, Schumann este fiul unui editor, ce a avut grija
ca fiul sau sa isi imbogateasca cultura atat in literatura cat si
in muzica inca din copilarie. De la sapte ani Schumann compune
muzica iar la varsta de paisprezece ani scrie un eseu despre
estetica muzicii si contribuie la unul din volumele tatal lui sau.
Unul dintre scriitori care au avut o influenta literara asupra
operelor lui a fost Johann Paul Friedrich Richter.In 1828 paraseste
scoala din Zwickau si pleaca intr-un turneu la Munchen. Incepe sa
studiaeze dreptul la Leipzing insa isi neglijeaza studiile din
pasiune pentru muzica, iar din 1829 incepe sa compuna. In 1837 se
logodeste cu Clara Schumann, o pianista si compozitoare foarte
talentata, cu care va avea cinci copii. Nu dupa mult timp isi
accidenteaza mana dreapta iar sperantele ca el sa devina pianist au
fost spulberate. Din dorinta de a face muzica, Robert Schumann se
dedica complet compozitiei si ia cursuri de la Heinrich Dorn,
dirijor la opera din Leipzig. Tot in aceeasi perioada compune o
opera cu subiectul Hamlet.Reuseste sa se casatoreasca cu Clara abia
in anul 1840, iar faptul ca se afla langa persoana iubita il
stimuleaza si reuseste sa compuna in numai un an aproximativ 150 de
piese. In anul 1841 se axeaza pe muzica orchestrala si scrie
simfonii si compozitii pentru pian si orchestra. Un an mai tarziu,
in timp ce sotia sa era pleacata intr-un turneu, incepe sa compuna
muzica de camera si sa-si arate romantismul prin piese precum
"Quintetul pentru Pian". In 1842 obtine postul de profesor la
conservatorul din Leipzig si se cocupa de compozitii corale. In
1844 se muta alturi de Clara la Dresda si trece printr-o perioada
de depresie, neputand compune o buna perioada de timp. Incepe sa
compuna din nou in 1850 si scrie opera "Genoveva". Cativa ani mai
tarziu, compozitorul intra din nou intr-o stare de depresie, urmand
sa fie internat intr-un azil. Aici Robert Schumann se stinge din
viata in anul 1856.Robert Schumann este unul dintre cei mai
celebrii compozitori si pianisti germani ai perioadei romantice.
Nascut la 8 iunie 1810 in Zwickau, Germania, Schumann este fiul
unui editor, ce a avut grija ca fiul sau sa isi imbogateasca
cultura atat in literatura cat si in muzica inca din copilarie. De
la sapte ani Schumann compune muzica iar la varsta de paisprezece
ani scrie un eseu despre estetica muzicii si contribuie la unul din
volumele tatal lui sau. Unul dintre scriitori care au avut o
influenta literara asupra operelor lui a fost Johann Paul Friedrich
Richter.In 1828 paraseste scoala din Zwickau si pleaca intr-un
turneu la Munchen. Incepe sa studiaeze dreptul la Leipzing insa isi
neglijeaza studiile din pasiune pentru muzica, iar din 1829 incepe
sa compuna. In 1837 se logodeste cu Clara Schumann, o pianista si
compozitoare foarte talentata, cu care va avea cinci copii. Nu dupa
mult timp isi accidenteaza mana dreapta iar sperantele ca el sa
devina pianist au fost spulberate. Din dorinta de a face muzica,
Robert Schumann se dedica complet compozitiei si ia cursuri de la
Heinrich Dorn, dirijor la opera din Leipzig. Tot in aceeasi
perioada compune o opera cu subiectul Hamlet.Reuseste sa se
casatoreasca cu Clara abia in anul 1840, iar faptul ca se afla
langa persoana iubita il stimuleaza si reuseste sa compuna in numai
un an aproximativ 150 de piese. In anul 1841 se axeaza pe muzica
orchestrala si scrie simfonii si compozitii pentru pian si
orchestra. Un an mai tarziu, in timp ce sotia sa era pleacata
intr-un turneu, incepe sa compuna muzica de camera si sa-si arate
romantismul prin piese precum "Quintetul pentru Pian". In 1842
obtine postul de profesor la conservatorul din Leipzig si se cocupa
de compozitii corale. In 1844 se muta alturi de Clara la Dresda si
trece printr-o perioada de depresie, neputand compune o buna
perioada de timp. Incepe sa compuna din nou in 1850 si scrie opera
"Genoveva". Cativa ani mai tarziu, compozitorul intra din nou
intr-o stare de depresie, urmand sa fie internat intr-un azil. Aici
Robert Schumann se stinge din viata in anul 1856.
FRDRIC CHOPIN
Frdric Chopin (n polonez: Fryderyk Franciszek Chopin) s-a nscut
la 1 martie 1810, la elazowa Wola i este considerat drept unul
dintre cei mai prolifici i influeni compozitori de muzic pentru
pian.Fiu al unei poloneze i al unui expatriat francez, tnrul Chopin
primete prima lecie de pian din partea Ludwiki, sora sa mai mare.
De asemenea, mama asist la educaia lui. Datorit talentului su
muzical uor de remarcat, reputaia lui Chopin i aduce aprecierea de
al doilea Mozart. La vrsta de apte ani era deja autorul a dou
poloneze (Sol minor i Si bemol major), prima dintre acestea fiind
publicat n atelierul printelui Cybulski, directorul unei coli de
Organiti i unul dintre puinii editori de muzic din Polonia.Articole
despre copilul-minune apar n presa din Varovia, iar micul Chopin
devine o atracie n cadrul recepiilor inute de aristocraia
capitalei. Tot n jurul acestei perioade ncepe s susin concerte
publice de caritate. Se spune c odat ntrebat ce consider c apreciaz
publicul cel mai tare n privina sa Chopin, n vrst de apte ani, ar
fi rspuns: Gulerul cmii mele. Prima apariie drept pianist are loc
la vrsta de opt ani. Dei considerat un copil-minune n ara natal,
Chopin pleac la vrsta de 20 de ani ctre Paris. n capitala francez i
consolideaz reputaia ca interpret, profesor i compozitor, adoptnd
totodat numele de Frdric-Franois.La Paris, Chopin face cunotin cu
unii dintre cei mai reputai pianiti ai vremii, dintre care
Friedrich Kalkbrenner, Ferdinand Hiller i Franz Liszt, formnd
totodat prietenii cu compozitori precum Hector Berlioz, Felix
Mendelssohn, Charles-Valentin Alkan i Vincenzo Bellini (alturi de
care este nmormntat n Cimitirul Pre Lachaise). Muzica lui Chopin
era deja apreciat de muli dintre compozitorii contemporani; printre
ei se afla i Robert Schumann care, n critica sa asupra Variaiilor
La ci darem la mano (din opera Don Giovanni a lui Mozart), Op. 2,
noteaz: Jos plria, domnilor! Un geniu.n perioada 1837-1847 are o
relaie tumultoas cu scriitoarea francez George Sand (pe numele
adevrat Amantine-Aurore-Lucile Dupin). Cuplul are o apropiat relaie
de prietenie cu pictorul francez Delacroix, autor al unui portret
al celor doi.Trece n nefiin la vrsta de 39 de ani cu diagnosticul
de tuberculoz pulmonar, ntreaga via fiindu-i mcinat de sntatea sa
precar.Pianul se regsete pe tot parcursul operei sale, de cele mai
multe ori purtnd chiar un rol exclusiv, iar compoziiile sale sunt
considerate culmile repertoriului pentru acest instrument. Dei
muzica sa se ncadreaz n rndul celor mai pretenioase opere n privina
tehnicitii, stilul lui Chopin iese n eviden prin profunzimea nuanei
i a expresivitii, i nu doar prin complexitatea tehnic.
CONCERT INSTRUMENTAL
Ce este un concert instrumental? Incercati sa va imaginati un
grup instrumental reunit in salonul unui print, in secolul al
XVII-lea. Daca din ansamblu se remarca un instrument singular, o
vioara, de exemplu, aceasta atrage imediat atentia asupra ei; ea se
desprinde de celelalte instrumente, le raspunde, li se opune sau li
se alatura, dupa necesitatile discursului muzical. Probabil in
felul acesta s-a nascut CONCERTO-ul!Opozitia unui sau mai multor
solisti instrumentisti la tutti orchestral - acesta este principiul
de baza al concerto-ului.La inceput concerto insemna o compozitie
muzicala in care vocile sau instrumentele erau in concurenta;
astfelse gassesc compozitori din secolul al XVI-lea, de exemplu la
venetianul Gabrielli. Pornind de aici, se face trecerea spre
concerto grosso, apoi spre concertul pentru solist si
orchestra.Intr-un concerto grosso mai multi solisti, de obicei
sefii de partita, formeaza grupul concertino, mic grup concertant,
care dialogheaza cu tutti. A. Corelli, A. Vivaldi, G.F. Handel dar
in special Johan Sebastian Bach, au creat adevarate modele in acest
gen instrumental. In secolul al XVIII-lea din grupul concertino va
ramine un singur solist, care va dialoga cu orchestra, astfel va
apare o noua titulatura, concertul pentru solist si orchestra.
Vivaldi este cel care va perfecta acest nou gen si va servi ca
model pentru Bach, Handel Mozart, Beethoven, Schuman, Liszt,
Ceaikovski, Brahms, Bartok.Acestia il vor aduce la apogeu, fiecare
cu stilul sau personal.Arhitectura unui concertinstrumental este
tripertita, adica are trei parti - Allegro - Adagio - Allegro -
structura conceputa de Antonio Vivaldi si insusita cu mici exceptii
de majoritatea compozitorilor, indiferent de epoca sau stil
muzical.Primul Allegro este in general o forma de sonata clasica,
in care ne sunt prezentate pe rind doua teme contrastante ca
expresie (prima dinamica, viguroasa iar a doua visatoare,
nostalgica, meditativa) - denumita in termeni de specialitate -
expozitie; urmeaza prelucrarea celor doua teme - dezvoltare sau
marele travaliu; iar ultima sectiune - repriza sau reexpozitia ne
reaminteste cele doua teme contrastante in forma initiala.Partea a
doua - Adagio - are o forma in general de lied (cintec), o tema
dolce, cantabila, urmata de o alta tema mai dinamica, apoi revine
tema de la inceput.Ultima parte a concertului instrumental -
Allegro/Presto - poate fi un Rondo (dans popular francez, ca
expresie este vioi, dinamic) sau iar sonata ca in prima parte sau o
combinatie intre Rondo - sonata. Rondo-ul este alcatuit dintr-un
refren si mai multe cuplete, care alterneaza intre ele; obligatoriu
trebuie sa inceapa cu refrenul - dinamic, vesel ca expresie si sa
termine tot cu refrenul. Pe parcursul celor trei parti solistul
instrumentist va dialoga cu tutti putind sa puna in valoare trei
aspecte complementare ale artei sale interpretative; forta de
exprimare - in partea intii; Calitatea exprimarii, a cintului in a
doua parte, care este nostalgica, meditativa; iar in ultima parte
instrumentistul se impune si prin virtuozitate. Astfel se creeaza
un echilibru specific genului de concert instrumental. Prin modul
in care a fost conceput acest gen, el are ca scop sa puna in
valoare calitatile solistului: sensibilitatea, virtuozitatea si
puterea sa de expresie. La sfirsitul partilor rapide, a primei si
ultimei miscari, de obicei se afla cadenta - prin care solistul ne
poate dovedi ca stapineste tehnica instrumentala si reprezinta
momentul de virtuozitate, de stralucire a prezentarii
scenice.Cadenta pastreaza un caracter de improvizatie, in general
pe tema principala a miscarii respective. Orchestra anunta
apropierea cadentei pe un acordm foarte usor de recunoscut, si "da
cuvintul" solistului.
FELIX MENDELSSOHN BARTHOLDY
Felix Mendelssohn a devenit un arhetip al compozitorului
romantic,a fost ca o anomalie printre contemporanii sai.Mendelssohn
a fost o minune muzicala a secolului al nouasprezecelea a carui
statura ar putea rivaliza cu cea a lui Mozart .Cu toate acestea,
parintii sai au rezistat impulsurilor antreprenoriale si l-au
crutat pe tanarul Felix, care se angajease la o munca
istovitoare.El si sora lui Fanny au luat lectii de pian, si au
studiat vioara,apoi ambi au urmat Singakademie Berlin .Carl
Friedrich Zelter, director al Singakademie, a devenit primul
instructor de compozitie al lui Mendelssohn.Chiar si in tineretea
lui, Mendelssohn inzestrat cu harul sau natural a intrat printre
cercurile de influenta din societate, politica, literatura, si
arta. Desi el a petrecut ceva timp la Universitatea din Berlin, cea
mai mare parte educatiei a fost primita de la prieteni si din
calatorii. Mendelssohn a fost cel mai important factor in
relansarea Bach si a muzicii vocale in secolul al XIX-lea, cel mai
faimosa performanta a fost Sf. Passion Matei la Singakadamie Berlin
in 1829.El a facut unele turnee ca un pianist cu Ignaz Moscheles ,
apoi a luat pozitia de director de muzica in Dusseldorf 1833-1835,
care a implicat efectuarea atat societatilor corale si orchestrale,
pregatirea muzicala pentru serviciile de biserica si mai tarziu,
devenind intendentul pentru noul teatru.Tensiunile cu proprietarul
teatrului i-au cauzat, si astfel demisioneaza, iar el a inceput sa
caute un nou post. In 1835, Mendelssohn a devenit director muzical
municipal din Leipzig, unde, de asemenea, conduce Orchestra
Gewandhaus .In 1838, sa casatorit cu Ccile Jeanrenaud, se bucura de
o casatorie idilica si viata de familie, care a fost destul de
romantic, spre deosebire de o dragostea furtunoasa, care a afectat
profund compozitori, cum ar fi Berlioz, Chopin , si Liszt .El a
fost considerat un dirijor, a petrecut insa ceva timp si in
calitate de compozitor regal si director de muzica in Berlin, dar a
ramas angajat la viata muzicala din Leipzig.Mendelssohn a fost un
adevarat om renascentist. Un artist talentat vizual, el a fost un
cunoscator rafinat de literatura si filozofie. In timp ce numele de
Mendelssohn rareori apare in discutiile de avangarda ale secolului
al XIX-lea, importanta intrinseca a muzicii sale este de
necontestat.O adevarata apoteoza a vietii, muzica lui Mendelssohn
absolut revarsa cu energie, exuberanta, drama, si inventie,
evidentiata in lucrarile sale cele mai de durata: muzica conexe A
Midsummer Night's Dream (1826-1842); Uvertura
Hebrides(1830);Cantece fara cuvinte (1830-1845); Simfoniile nr 3(un
mie opt sute patruzeci si o la una mie opt sute patruzeci si doi)
si No. 4 (1833) si Concertul pentru vioara in E minor (1844).In
special marile oratorii Paulus (1836) si Ilie (1846) - reflecta
complexitatea si profunda baza spirituala a personalitatii
sale.Moare in 4 noiembrie 1847 la Laipzig in Germania.
EDVARD GRIEG
Edvard Grieg s-a nascut la Bergen in 15 iunie 1843. A demonstrat
de timpuriu interes pentru muzica si pentru pian, fiind cu
siguranta influentat de mama sa, cea mai buna profesoara de pian
din Bergen. Desi nu prea il tragea inima sa exerseze, pasiunea lui
Grieg pentru muzica a continuat sa creasca, pana in momentul in
care tot ce si-a dorit a fost sa devina muzician.Grieg s-a inscris
la Conservatorul din Leipzig, unde si-a imbogatit cunostintele
despre traditia muzicala europeana. n anii de studii s-a concentrat
in principal asupra operelor lui Mozart si Beethoven, dar a studiat
si compozitori mai moderni, cum ar fi Mendelssohn, Schumann si
Wagner. A absolvit conservatorul in 1862 cu note excelente.Edvard
Grieg dorea sa compuna muzica norvegiana, dar si-a dat seama ca
trebuie sa plece in strainatate pentru a se dezvolta ca si
compozitor. Astfel, s-a mutat la Copenhaga, unde traiau si alti
compozitori, cum ar fi Niels W. Gade, C.F. Emil Horneman, August
Winding si Gottfred Matthison-Hansen. Gade, in special, era foarte
admirat si a devenit primul adevarat model muzical al lui
Grieg.Cativa dintre cei pe care Grieg i-a cunoscut in Danemarca,
aveau sa se dovedeasca prietenii lui pe viata. Unul dintre acestia
era compozitorul norvegian Rikard Nordraak, al carui entuziasm fata
de tot ceea ce era norvegian avea sa-l molipseasca in curand si pe
Grieg. Totusi, cea mai importanta persoana pe care Grieg a
cunoscut-o la Copenhaga a fost verisoara sa, Nina Hagerup. Grieg
s-a indragostit de ea si s-au logodit in secret in timpul
sarbatorilor de Craciun din anul 1864. Logodna a fost facuta
publica in primavara lui 1865 si, cu aceasta ocazie, Grieg i-a
facut Ninei cadou patru cantece ale caror versuri erau scrise de
bunul lor prieten Hans Christian Andersen (Melodies of the Heart,
Opus 5).Familia Grieg s-a mutat de la Copenhaga la Christiania
pentru a ajuta la crearea unei comunitati muzicale norvegiene in
capitala. Familia traia din angajamentele lui Edvard ca dirijor si
din venitul obtinut ca profesor particular de pian, ramanandu-i
putin timp pentru a compune. Totusi, in 1868, Grieg a compus
concertul sau pentru pian in A minor. Aceasta capodopera a insemnat
afirmarea sa ca si compozitor, si, dupa publicarea ei, a fost
considerat unul dintre cei mai marcanti compozitori ai vremii.
Edvard si Nina au dus o viata nomada, facand multe turnee in
Europa. Aceasta s-a accentuat in 1875, cand parintii lui Grieg au
murit, unul la cateva saptamani de celalalt, lasandu-l fara un
camin in Bergen. De asemenea, Grieg simtea ca batea pasul pe loc,
atat din punct de vedere artistic cat si intelectual.Criza s-a
declansat in 1883, cand Edvard a parasit-o pe Nina. A fost totusi,
convins de catre bunul sau prieten Frants Beyer, sa incerce sa se
impace cu Nina. Acesta l-a mai convins si ca avea nevoie de un
camin la care sa se intoarca dupa turneele in strainatate. Beyer
l-a ajutat pe Grieg sa cumpere o bucata de teren la Hop, langa
Bergen, si in aprilie 1885 Edvard si Nina au putut sa se mute in
noua lor casa, Troldhaugen.Grieg a lucrat mult cu Bjrnstjerne
Bjrnson la inceputul anilor 1870, compunand muzica pentru mai multe
dintre poemele lui Bjrnson, pentru melodrama Bergljot, lucrarea
corala Land Sighting si piesa Sigurd Jorsalfar. Cel mai ambitios
proiect al celor doi, o opera bazata pe povestea regelui norvegian
Olav Trygvason, s-a sfarsit din cauza unui conflict referitor la ce
ar fi trebuit sa aiba mai mare importanta muzica sau
textul.Amanarea proiectului cu opera i-a lasat timp lui Grieg sa
compuna muzica pentru poemul dramatic al lui Henrik Ibsen, Peer
Gynt. Aceasta a dus la o ruptura intre Grieg si Bjrnson, care a
durat aproape 16 ani.Premiera lui Peer Gynt a avut loc la 24
februarie 1876 la Teatrul din Christiania. Ca urmare a succesului
imediat al lucrarii, Grieg a mai compus muzica pentru sase dintre
poemele lui Ibsen (ase cantece, Opus 25). n 1888 si 1893 Grieg a
publicat cele mai populare melodii din Peer Gynt in Peer Gynt Suita
I si Peer Gynt Suita II, care sunt astazi printre cele mai
interpretate lucrari orchestrale.Grieg a devenit si faimos si
relativ bogat. El a initiat noi abordari ale muzicii populare
norvegiene, iar in Franta se vorbea despre doua stiluri foarte
active la sfarsitul secolului XIX: scoala ruseasca si scoala
norvegiana.n timpul numeroaselor calatorii in Europa, Grieg a
intalnit si s-a imprietenit cu alti compozitori, ca Peter
Tchaikovsky, Johannes Brahms, Franz Liszt, Fredric Delius, Camille
Saint Saens si Julius Rntgen. A avut de asemenea o puternica
influenta asupra unor compozitori mai tineri, in special asupra lui
Bla Bartk, dar si a lui Maurice Ravel si Claude Debussy.Chiar daca
mai avea doar un plaman functional, Grieg a reusit timp de multi
ani sa-si continue stilul de viata extenuant al unui muzician in
turneu. n cele din urma, stilul sau de viata si-a spus cuvantul si
l-a facut sa isi incheie prematur cariera. Grieg s-a imbolnavit
grav in timp ce el si Nina asteptau un vas de la Bergen spre Oslo,
de unde urmau sa calatoreasca spre Anglia, pentru a participa la un
festival muzical la Leeds. A murit la 4 septembrie 1907, la scurt
timp dupa ce a fost internat. Edvard Grieg s-a nascut la Bergen in
15 iunie 1843. A demonstrat de timpuriu interes pentru muzica si
pentru pian, fiind cu siguranta influentat de mama sa, cea mai buna
profesoara de pian din Bergen. Desi nu prea il tragea inima sa
exerseze, pasiunea lui Grieg pentru muzica a continuat sa creasca,
pana in momentul in care tot ce si-a dorit a fost sa devina
muzician.Grieg s-a inscris la Conservatorul din Leipzig, unde si-a
imbogatit cunostintele despre traditia muzicala europeana. n anii
de studii s-a concentrat in principal asupra operelor lui Mozart si
Beethoven, dar a studiat si compozitori mai moderni, cum ar fi
Mendelssohn, Schumann si Wagner. A absolvit conservatorul in 1862
cu note excelente.Edvard Grieg dorea sa compuna muzica norvegiana,
dar si-a dat seama ca trebuie sa plece in strainatate pentru a se
dezvolta ca si compozitor. Astfel, s-a mutat la Copenhaga, unde
traiau si alti compozitori, cum ar fi Niels W. Gade, C.F. Emil
Horneman, August Winding si Gottfred Matthison-Hansen. Gade, in
special, era foarte admirat si a devenit primul adevarat model
muzical al lui Grieg.Cativa dintre cei pe care Grieg i-a cunoscut
in Danemarca, aveau sa se dovedeasca prietenii lui pe viata. Unul
dintre acestia era compozitorul norvegian Rikard Nordraak, al carui
entuziasm fata de tot ceea ce era norvegian avea sa-l molipseasca
in curand si pe Grieg. Totusi, cea mai importanta persoana pe care
Grieg a cunoscut-o la Copenhaga a fost verisoara sa, Nina Hagerup.
Grieg s-a indragostit de ea si s-au logodit in secret in timpul
sarbatorilor de Craciun din anul 1864. Logodna a fost facuta
publica in primavara lui 1865 si, cu aceasta ocazie, Grieg i-a
facut Ninei cadou patru cantece ale caror versuri erau scrise de
bunul lor prieten Hans Christian Andersen (Melodies of the Heart,
Opus 5).Familia Grieg s-a mutat de la Copenhaga la Christiania
pentru a ajuta la crearea unei comunitati muzicale norvegiene in
capitala. Familia traia din angajamentele lui Edvard ca dirijor si
din venitul obtinut ca profesor particular de pian, ramanandu-i
putin timp pentru a compune. Totusi, in 1868, Grieg a compus
concertul sau pentru pian in A minor. Aceasta capodopera a insemnat
afirmarea sa ca si compozitor, si, dupa publicarea ei, a fost
considerat unul dintre cei mai marcanti compozitori ai vremii.
Edvard si Nina au dus o viata nomada, facand multe turnee in
Europa. Aceasta s-a accentuat in 1875, cand parintii lui Grieg au
murit, unul la cateva saptamani de celalalt, lasandu-l fara un
camin in Bergen. De asemenea, Grieg simtea ca batea pasul pe loc,
atat din punct de vedere artistic cat si intelectual.Criza s-a
declansat in 1883, cand Edvard a parasit-o pe Nina. A fost totusi,
convins de catre bunul sau prieten Frants Beyer, sa incerce sa se
impace cu Nina. Acesta l-a mai convins si ca avea nevoie de un
camin la care sa se intoarca dupa turneele in strainatate. Beyer
l-a ajutat pe Grieg sa cumpere o bucata de teren la Hop, langa
Bergen, si in aprilie 1885 Edvard si Nina au putut sa se mute in
noua lor casa, Troldhaugen.Grieg a lucrat mult cu Bjrnstjerne
Bjrnson la inceputul anilor 1870, compunand muzica pentru mai multe
dintre poemele lui Bjrnson, pentru melodrama Bergljot, lucrarea
corala Land Sighting si piesa Sigurd Jorsalfar. Cel mai ambitios
proiect al celor doi, o opera bazata pe povestea regelui norvegian
Olav Trygvason, s-a sfarsit din cauza unui conflict referitor la ce
ar fi trebuit sa aiba mai mare importanta muzica sau
textul.Amanarea proiectului cu opera i-a lasat timp lui Grieg sa
compuna muzica pentru poemul dramatic al lui Henrik Ibsen, Peer
Gynt. Aceasta a dus la o ruptura intre Grieg si Bjrnson, care a
durat aproape 16 ani.Premiera lui Peer Gynt a avut loc la 24
februarie 1876 la Teatrul din Christiania. Ca urmare a succesului
imediat al lucrarii, Grieg a mai compus muzica pentru sase dintre
poemele lui Ibsen (ase cantece, Opus 25). n 1888 si 1893 Grieg a
publicat cele mai populare melodii din Peer Gynt in Peer Gynt Suita
I si Peer Gynt Suita II, care sunt astazi printre cele mai
interpretate lucrari orchestrale.Grieg a devenit si faimos si
relativ bogat. El a initiat noi abordari ale muzicii populare
norvegiene, iar in Franta se vorbea despre doua stiluri foarte
active la sfarsitul secolului XIX: scoala ruseasca si scoala
norvegiana.n timpul numeroaselor calatorii in Europa, Grieg a
intalnit si s-a imprietenit cu alti compozitori, ca Peter
Tchaikovsky, Johannes Brahms, Franz Liszt, Fredric Delius, Camille
Saint Saens si Julius Rntgen. A avut de asemenea o puternica
influenta asupra unor compozitori mai tineri, in special asupra lui
Bla Bartk, dar si a lui Maurice Ravel si Claude Debussy.Chiar daca
mai avea doar un plaman functional, Grieg a reusit timp de multi
ani sa-si continue stilul de viata extenuant al unui muzician in
turneu. n cele din urma, stilul sau de viata si-a spus cuvantul si
l-a facut sa isi incheie prematur cariera. Grieg s-a imbolnavit
grav in timp ce el si Nina asteptau un vas de la Bergen spre Oslo,
de unde urmau sa calatoreasca spre Anglia, pentru a participa la un
festival muzical la Leeds. A murit la 4 septembrie 1907, la scurt
timp dupa ce a fost internat.
HECTOR BERLIOZ
Hector Berlioz (n. 11 decembrie 1803, La Cte-Saint-Andr, Isre,
Frana - d. 8 martie 1869, Paris) a fost compozitor, dirijor,
scriitor i critic muzical francez.Hector Berlioz reprezint curentul
romantic francez, fiind considerat primul romantic francez deoarece
a avut o contribuie important n conturarea acestui curent.Incepe s
nvete s cnte la flageolet, flaut i chitar pentru ca la vrsta de 16
ani s reuseasc s scrie un cvintet pentru flaut i cvartet de coarde,
chiar dac avea notiuni teoretice de ncepator.Perfecionarea vine
odat cu studierea n particular, a compoziiei cu Lesueur n 1823,
pentru ca n toamna aceluiasi an s scrie o "Misa solemna", care va
fi interpretat, n biserica Saint-Roch.Inovaia sa a constat n
mijloace expresive de exprimare pus n practic prin diferite tipuri
procedurale: fora sonor, exploatarea efectelor timbrale, divizarea
partidei instrumentale i mrirea numrului de instrumente. De
asemenea, s-a preocupat i de stereofonie.
Opera Simfonia fantastic (1830) Simfonia Harold in Italia (1834)
Simfonia Romeo i Julieta (1839) Damnaiunea lui Faust (1846) Te Deum
(1849) Oratoriul Copilria lui Hristos (1854) Opera Benvenuto
Cellini (1838) Opera Troienii (1859) Opera Beatrice i Benedict
(1862). Simfonia lui iulie Simfonia funebr Recviem
PIOTR ILICI CEAIKOVSKI
Piotr Ilici Ceaikovski este unul dintre cei mai importanti
compozitori de muzica clasica a perioadei romantice. Nascut la 7
mai 1840 in Kamsko-Wotkinski Sawod, oras ce mai tarziu o sa-i
poarte numele, Ceaikovski este cel de-al doilea fiu a unei familii
burgheze. La numai 5 ani incepe sa studieze pianul. Cu toate ca
avea o inclinatie aparte pentru muzica, urmeaza colegiul de
jurisprudenta si se angajeaza ca secretar la Ministerul Justitiei.
Fiind nemultumit de slujba pe care o avea, renunta impotriva
vointei familiei sale si incepe sa studieze muzica impreuna cu
Anton Rubinstein.Dupa ce isi termina studiile, Ceaikovski este
indrumat de Nikolai Rubinstein, fratele lui Anton, sa ocupe postul
de profesor de teorie muzicala la Conservatorul din Moscova. Sta in
aceasta functie din 1866 pana in 1878, perioada in care compune
Simfonia nr.1 in sol minor, op. 13 ("Vise de iarna"). Se
imprieteneste cu membrii grupului celor cinci compozitori rusi si
dedica fondatorului grupului uvertura fantezie "Romeo si Julieta".
In iarna anului 1874 are loc prima sa reprezentatie la pian, iar un
an mai tarziu compune Simfonia a III-a. In 1866, o mare admiratoare
a sa pe nume Nadedja von Meck ii ofera o pensie alimentara de 6000
de ruble pe an pentru o perioada de 13 ani, fapt pentru care
Ceaikovski ii dedica acesteia Simfonia a 4-a, in la minor, op.
36.Pentru a pune capat zvonurilor cum ca ar fi homosexual,
compozitorul se casatoreste cu una din fostele sale eleve, Antonia
Milioukova. Cu timpul ajunge sa nu mai suporte prezenta ei si
incearca sa se sinucida. Nu dupa multi timp ce doi se
despart.Incepand cu 1880, numele Ceaikovski devine din ce in ce mai
cunoscut atat in Rusia cat si in alte locuri ale lumii. Un an mai
tarziu, moare Nikolai Rubinstein, iar in memoria lui compozitorul
scrie Trio-ul pentru pian "In amintirea unui mare artist". In
urmatorii ani Ceaikovski compune legendarele opere "Lacul
lebedelor", "Dama de pica", baletul pentru "Frumoasa din parurea
adormita". In 1891 compozitorul pleaca in Statele Unite ale
Americii unde se bucura de un succes remarcabil. Doi ani mai tarziu
termina al treilea balet al sau "Spargatorul de nuci".In data de 6
noiembrie 1893 Piotr Ilici Ceaikovski moare din pricina holerei,
boala ce s-a declansat dupa ce acesta a baut apa nesterilizata din
raul Neva. Compozitorul a fost inmormantat la cimitirul Alexandr
Nevsky din Sankt Petersburg.Piotr Ilici Ceaikovski este unul dintre
cei mai importanti compozitori de muzica clasica a perioadei
romantice. Nascut la 7 mai 1840 in Kamsko-Wotkinski Sawod, oras ce
mai tarziu o sa-i poarte numele, Ceaikovski este cel de-al doilea
fiu a unei familii burgheze. La numai 5 ani incepe sa studieze
pianul. Cu toate ca avea o inclinatie aparte pentru muzica, urmeaza
colegiul de jurisprudenta si se angajeaza ca secretar la Ministerul
Justitiei. Fiind nemultumit de slujba pe care o avea, renunta
impotriva vointei familiei sale si incepe sa studieze muzica
impreuna cu Anton Rubinstein.Dupa ce isi termina studiile,
Ceaikovski este indrumat de Nikolai Rubinstein, fratele lui Anton,
sa ocupe postul de profesor de teorie muzicala la Conservatorul din
Moscova. Sta in aceasta functie din 1866 pana in 1878, perioada in
care compune Simfonia nr.1 in sol minor, op. 13 ("Vise de iarna").
Se imprieteneste cu membrii grupului celor cinci compozitori rusi
si dedica fondatorului grupului uvertura fantezie "Romeo si
Julieta". In iarna anului 1874 are loc prima sa reprezentatie la
pian, iar un an mai tarziu compune Simfonia a III-a. In 1866, o
mare admiratoare a sa pe nume Nadedja von Meck ii ofera o pensie
alimentara de 6000 de ruble pe an pentru o perioada de 13 ani, fapt
pentru care Ceaikovski ii dedica acesteia Simfonia a 4-a, in la
minor, op. 36.Pentru a pune capat zvonurilor cum ca ar fi
homosexual, compozitorul se casatoreste cu una din fostele sale
eleve, Antonia Milioukova. Cu timpul ajunge sa nu mai suporte
prezenta ei si incearca sa se sinucida. Nu dupa multi timp ce doi
se despart.Incepand cu 1880, numele Ceaikovski devine din ce in ce
mai cunoscut atat in Rusia cat si in alte locuri ale lumii. Un an
mai tarziu, moare Nikolai Rubinstein, iar in memoria lui
compozitorul scrie Trio-ul pentru pian "In amintirea unui mare
artist". In urmatorii ani Ceaikovski compune legendarele opere
"Lacul lebedelor", "Dama de pica", baletul pentru "Frumoasa din
parurea adormita". In 1891 compozitorul pleaca in Statele Unite ale
Americii unde se bucura de un succes remarcabil. Doi ani mai tarziu
termina al treilea balet al sau "Spargatorul de nuci".In data de 6
noiembrie 1893 Piotr Ilici Ceaikovski moare din pricina holerei,
boala ce s-a declansat dupa ce acesta a baut apa nesterilizata din
raul Neva. Compozitorul a fost inmormantat la cimitirul Alexandr
Nevsky din Sankt Petersburg.
POEM SIMFONIC
Poem simfonic se numete o compoziie muzical de proporii mari
pentru orchestr, avnd de obicei un coninut programatic, cu caracter
narativ, liric sau dramatic, cu baz literar.
Poemul simfonic este un gen orchestral, monopartit (alctuit
dintr-o singur parte), de obicei n form liber.
Poemul simfonic este genul cel mai mplinit al muzicii
programatice. A aprut n secolul al XIX-lea, datorit lui Franz
Liszt, a crui lucrare Ce se aude de pe munte (1849), dup Victor
Hugo, poate fi considerat drept piesa inaugural.
Emblematic este poemul simfonic Prlude l'aprs-midi d'un faune de
Claude Debussy creat ntre anii 1882 -1894, inspirat dup poemul
LAprs - midi dun faun de Stphane Mallarm.
n general, poemul simfonic const dintr-o singur parte i este
lipsit de ajutorul cuvintelor. El caut, echivalentul sonor al ideii
literare narative i descriptive, punnd toate resursele orchestrei n
slujba comentariului, evocrii, ilustrrii, meditaiei sau a
descrierii.
Alte exemple de poeme simfonice celebre sunt Finlandia de Jean
Sibelius, O noapte pe muntele pleuv de Modest Petrovici Musorgski,
Penthesilea de Hugo Wolf, Ucenicul vrjitor de Paul Dukas, Vltava de
Bedich Smetana, Don Juan op. 20, Moarte i transfiguraie op. 24, O
via de erou op. 40 de Richard Strauss, Didona i Acteon, de Alfred
Alessandrescu, Vox Maris de George Enescu, Mama, dup motivul
linogravurii lui Aurel David (1965) de Eugen Doga.
BEDRICH SMETANA
Bedrich Smetana, compozitor si dirijor ceh, este creatorul
operei cehe. Fiul unui fabicant de bere, studiaza pianul si vioara
in copilarie. La varsta de cinci ani facea parte, impreuna cu alti
membri ai familiei, dintr-un cvartet de coarde al lui Haydn. La
sase ani canta ca pianist in public, iar la opt ani compunea. Dar,
desi era un pianist stralucit, n-a urmat Conservatorul si n-a facut
nici un fel de studii muzicale. Abia la varsta de nouasprezece ani
a inceput sa primeasca o instructie teoretica sistematica.
Emigreaza in Suedia, unde va activa din 1856 pana in 1861 ca
profesor si dirijor al orchestrei de la Gotteborg. Acum compune
multa muzica de pian si trei poeme simfonice. In anul 1862, Smetana
s-a intors la Praga si tot in acest an a fost deschis Teatrul
Provizoriu care fusese construit special pentru cehi. Pentru
aceasta ocazie Smetana va compune o opera patriotica. Astfel, in
1863 va fi prezentata prima sa opera "Branderburgii in Cehia". Trei
ani mai tarziu va fi urmata de opera comica "Mireasa vanduta"
(1866). A scris opt opere. La Smetana se remarca modul in care sunt
caracterizate personajele prin mijloace muzicale, melodia si
ritmurile influentate de muzica populara si rolul orchestrei in
sugerarea atmosferei scenice. Ca pianist, dirijor, profesor si
propagator si-a inspirit conationalii si a lasat o mostenire cu
care acestia pot fi mandri. Printre compozitiile lui se mai numara
poemul "Vltava" (lucrare dintr-un ciclul de sase poeme simfonice
intitulate "Ma vlast") si Cvartetul pentru coarde in Mi minor cu
tenta autobiografica si o muzica mereu proaspata, numit "Din viata
mea". Cele mai bune piese pentru pian sunt "Dansurile cehe", schite
foarte inventive si fermecatoare, de o dificultate considerabila.
Creator al simfonismului national, tributar programatismului, a
scris si miniaturi orchestrale, poeme simfonice, coruri, cantece
pentru voce ("Cantece de seara"), piese pentru pian si piese pentru
muzica de camera.
