NOTE CRITICEA SUPRA

CULEGERILOR DE DOCUMENTE INTERNE ROI\

I )E

N. IORGAPROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN DUCURETTI

-- Oh.

BUCURE5TIStabilimentul grafic I. V. SOCECII, Strada Berzei, 59

1903

A N qr1

NOTE CRITICEASUPRA

CULEGERILOR DE DOCUYENTE INTERNE ROMANEO

N. IORGAPROFESOR LA UNIVERSITATEA DtN BUCURESTT

_

BUCUR.5TiStabilimentul grafic I. V. SOCECt, Strada Berzei, 59

1903

. . .

1

DE

,

inca mai de mult zapise si cArti domnesti au vazut lumina lanoi. inta.iti, in ziarele din vremea veche, unde oameni cu multsuperior! ca minte si inima ziaristilor de astazi, foarte buni,harnici si luminati patriot!, dadeati intre altele unor cetitori,a caror rasa s'a pierdut aproape cu totul astäzi, unor ceti-tori cu dor de a invata, iar nu cu setea de a afla mai I'd-pede lucruri piparate, si documente. Pe atunci Inca e do-

cument» nu ca.patase intelesul pejorativ, batjocuritor, pe carenestiinta si superficialitatea i l-ati dat pe urma. Fara indoiald,cti oameni cari nu erau specialist!, nu-si (Mclean pe deplin sama,ce comoara de informatif, de note asupra altor vremi, poatecuprinde asa o (Lima de hirtie ingalbenita, pe care se intind,cu 0 maliestrie de mult pierdutii, liniile, si frumoase, si ele-gante, suptirile adusäturi din condein ale cinstitului pisar deodinioard. Putini pricepeau ca tot ce se cuprinde in cartiasupra altor timpuri nu e decit reproducerea in slove detipar, ca editie; sail in povestire proprie a scriitorului, ce nuse razima, si nu se poate razima, pe alt ceva, reproducereaintelesului acelor frumoase buchi cirilice. Dar, pentru aceasta,ei nu socotiati hirtia veche scrisa ca de acelasi pret cu vechiahirtie nescrisd si n'avean necuviinta de a face haz asupraslàbiciunii oamenilor de merit cari descopär, orinduiesc, daftla lumina si lämuresc asemenea ramasite ale trecutului, farade care ce e astazi nu se poate intelege, nici indrepta.

in ziarele unuf Bolliac, de exemplu, in interesantul si va-riatul ziar al d-lui Hasdeti, care amesteca indemnuri de rds-coala in potriva legii si suveranului cu folositoare tipariri deizvoare istorice, ce rneritati pand la un punct sa cistige ier-tarea momentului si subventiile viitorului acestuf erudit de unantidinasticism copilaros de vehement, in Buciumul, Trom-peta Carpafilor, in Traian $i Columna mi Traian se cuprind

o-

.. IT.

.7. . ", . t.

4

o sumedenie de acte vechi, dintre care multe sint documenteinterne. Unul din tinerii, cu $coald bunk de cari incep säproduca Universitätile noastre ce nu mai sint, ca pana ieri,adesea o pepinierA de slugoi pentru dascAli vanitosi $i lenesiunul dintre acestI tined $i-ar cistiga un merit fata destiinta istoricd, dind o tablA analitica a acestor documente,ce sint, fArd de un asemenea ajutor, foarte greil de gasit latimp $i de intrebuintat intr'o cercetare de amänunte. Asupraepocei Mircestilor, d. Hasdeii a tiparit, in mijlocul politiciisale primejdioase, un sir de acte de mare insemnAtate, editatecu priceperea si ingrijirea pe care nici-un om cuminte nu sepoate gindi sà i le tagaduiasca pentru pacatele teoriilor salefantastice saü pentru neajunsurile vrednice de compatimireale caracterului

Documente de pescuit sint in numAr $1 mai mare in re-viste : fie acele reviste de un caracter istoric pur, de un ca-racter stiintific general sail de un caracter amestecat. Se poateafirma cd initäia oard un document intern bine ingrijit a ie$it de supttipar in Muntenia la 1845, cind Bälcescu a dat in Magazinulisto-ric, pe care-I scotea impreund cu Laurian, ce se ingrijia inst.mai mult de lucruri privitoare la originile romane, la relatiilenoastre cu strAindtatea, «hrisovul de la Joan Leon Voevodpentru isgonirea Grecilor din tara 1». in cele patru volumeale acestei reviste, editatà cu ingrijire, intr'un format comodsi pldcut, cu litere frumoase $i bune, se mai aflA si alte acteinterne : nu multe la numar, dar toate de o insemnAtate deo-sebitä. Acesti oameni inv4ati $i muncitori plini de rivnd seatlitase, ceia ce nu se intimpla totdeauna, si niste oameni degust, avind simtul trebuitor ca sä aleaga.

in «Magazin se tiparise $i cronici : moldovenesti $1 mun-tene. Abia in 1852 aparurd pe deplin «Letopisitile lui MihaiKogalniceanu, cu care lucrase aproape aläturi istoricul din Bucu-re$ti. Dar cu documentele veni Kogalniceanu cu cinciani innainte,

Mag. ist., 1, p. 122

.

)

.

',1- WM.

sale.

I

cad volumul Lia din intala editie a Archive rominew aparuInca din 1840. intre alte materiale, scriitorul moldovean dachain revista sa o intreaga condicd din vremea ocupatiei rusestide la 1768 la 1774, precum $1 citeva acte deosebite, ince-pind cu un «suret» de la Iuga-Voda.

Al treilea tiparitor mai insemnat de documente, urmind datele,nu insemnatatea izvoarelor date la luminä, e acela pe care pand&tidal Iesenii II cuno$teau ca «ba.trinul Codrescu», un batrinfoarte barin, foarte original ; intr'un fel, foarte simplu, cutoate Cä avea un trecut politic de gazetar patriotic, opere de$coala. $i o voluminoasa lucrare lexicografica, dictionariulfranco-romin cu buchi, «al lui Codrescu», in urniä. Ca totioamenif de pe acel timp, cari aveati un asa de nesigur pre-sent, Codrescu, pe atunci «tindrul Codrescu», indragise tim-purile vechi ; pe linga aceasta, mai avea $i o tipografie ladispositie $i, in sfirsit, if cdzuse in mini cloud condici dinveacul al XVIII-lea, cloud voluminoase in-quarto fanariote,scrise des, cu slove urite, ingramadite, din acele condici demäsuri domnesti ce se intrebuintail mult in cancelariile «Gre-cilor ; colectionator cu patima, pe o vreme cind se gasialesne material de colectionat, cind distrugerea hirtiilor lardvaloare fata de legile noud nu incepuse Inca, Codrescu aveaun numbs de hotdriri domnesti, cuprinzind mäsuri de admi-nistratie, cu care Fanariotii erau foarte darnici. Avea zel sitipografie, si ii lipsia i atunci simtul critic, putinta de a cin-tan insemndtatea izvoarelor ce gasise : el dash la tipar tot,condici $i documente, pe care documente le «Milli apoi Ar-chivelor Statului din Iasi, ca toatä lumea sa se poatä incre-dinta cd el, Teodor Codrescu, n'a näscocit nimic. De buildseamd cã editorul nu-0' va fi dat osteneala de a copià cartea$i hirtiile sale : pe atunci egad $tiati sä culeaga buchi cevamai vechi in buchi mai noud, si Codrescu a Deist deci ceiace Meuse in Muntenia Balcescu cu cronicile sale, lucrate pemanuscriptul vechiil de o sutä de aril.

1 Dintr'una luase el i b.ucaci din culegerea sa de tratate estraline i ale

5

.

' »

,

Moldo-Rom'anieTi.t.

Cartea lui Codrescu, e intitulatd Uricariul, cuprinzdtoriiide hrisoave, anatorale si alte acte din suta a XVIII si XIX,.Uricariul», era un barbarism, care trebuia sa insemne: cule-

gere de urice ; cu intelesul adevdrat, curicariti» inseamnd acel cealcdtuieste uricele, si curicele) privesc numai intdrirea domneascda pämin turilor stapinite, iar nu ori-ce fituica din veacul al XVIII] easi al XIX-lea», ori-ce pompoasa proclamatie menitd sä anunteintregului popor moldovenesc, Si cui se mai putea interesade aceasta, cd de aici innainte un «pdrinte al patriei, a ho-tdrit sä se pldteascd ceva mai putin la vddrdrit sail la altd dare.Dar ce urmeazd dupd Uricariub> ldmureste cã in culegereeraU sd intre numai acte vechi din cele mai noud, mai u$oarede gasit si de tiparit . dupd original. De altmintrelea, nicinu era vorba decit de cloud volume si, cind iesi, in Maia1852, supt Grigore-Voda Ghica, volumul apucase a setipdri din al II-lea trei coll. Codrescu cerea proprietarilor dedocumente sa i le dea spre publicare, si el putu sd adaugein partea din urmd a acestui volutn al II-lea, ce iesi innaintede sfir$itul anului, pdnd $i vechi acte din al XV-lea veac,in traducerea talmdcitorilor de mai de mutt.

Cind, la volumul al III-lea, un colaborator al lui Codrescu-idadu un numär de acte diplomatice, traduse dupd originalelepublicate de «Comisia archeograficA) ruseascd, el schimbatitlul vechiti in partea care insemna vechimea materialului sise urcd, plin de bucurie, pdnd in suta XIV, din carecsutd» de sigur cd nu era sd alba' prilejul de a tipdri multedocumente interne. Dar, cu toate cä acest Comis al lui Gri-gore Ghica fu silit de Cdimdcdmie sä pdraseascä otrecdtoarea»sa functie la Archive, cdrora ii ddruise totusi atit de fru-moase acte, impreund cu cun dulap mare cu geamuri i su-luri,, el prinsese gust la lucru, descoperise in acest «Uricariti»al slit, unde tot ce-i cddea in mind se amesteca la tiparulsàu ieften de tipograf, un scop al vietii sale, mai serios simai folositor decit ziarul cdruia i se consacrase altd. data.

De la un <curie» al lui Alexandru cel Bun pAnd la un dis-curs antidinastic al raposatuluf Alexandru Beldiman, de ladezbaterile lui $tefan cel Mare cu Muscalii lui Ivan Groaz-

6

e

I-it,

nicul pand la pataniile noastre cu diplomatia ruseascd mo-dernd, in rAzboiul de la 1877, tot i$i gasia locul in «Uricaria :

unele lucruri odatd, altele de cloud or!. Documentele se in-frAtiati in voie, inlaturind cronologia : cUricariub era totdea-una in curs de publicatie, si se innAdia pand la nesfirsit. Nici-una din aceste mArturii ale trecutului, ie$ind prafuita dinvechile Iäzi imbrdcate in fier sati din sacii de pinzd groazaai boierilor $i raz4ilor, nu era rdspinsd de la pragul fericiteTpublicArl : bun si rAti, noti si vechiti, trecea impreund sprefolosul stiintif romine, $i spre chinul viitorilor istorici, explora-tori cu . noroc sad fard, cu oboseald totdeauna, in stepele«Uricariulub.

Asa se ajunse la al XVII-lea volum.

«Uricariub lui Codrescu a murit in imprejurdri extraordi-nare si care nu s'ar fi putut prevedea de putinele persoanece-i tdiat1 foile si de rarisimii cercetAtori ce se folosiaii dedinsul pentru scopuri stiintifice.

fntAiü s'a fAcut mult mai bun. De la 1852 incoace, cloudgeneratii se perindase, $i .in generatia tindrd de pe la 188ose gAsiati iubitori a! trecutului mai bine pregatiti pentru a-Istudia decit bAtrinul ziarist, traducdtor $i lexicograf. Unuldintre acesti tined, care facea de mai multd vreme sirgui-toare cercetdri asupra documentelor moldovene$ti ce-i veniaüin mina, d. G. GhibAnescu, profesor in Iasi, se oferi lui Co-drescu pentru a-i conduce mai departe publicatia. Codrescuprimi cu plAcere aceastd «colaboratie», care-i asigura si odihnabdtrinetelor $i plAcerea de a vedea aparind volume noud din«Uricariub sad, i astfel d. GhibAnescu dAdu la lumind vol.XVIII din culegere, volum cu originale slavone, cu traducer!ale editorului $i cu note : la sfirsit, se dAdea o tista a bole-rilor pand in veacul al XVIII-lea, care aduce folos $1 panaastAzi. Apoi Codrescu se intoarse iardsi pentru volumeleXIX-XXII, ce nu se deosebesc nici in bine nici in rail dealtele iesite pAna atunci supt ingrijirea lui harnicA, dar adeseaneindestuldtoare. D. GhibAnescu tipdri iardsi doug volume,data aceasta de cuprins amestecat $i färä lAmuriri, volumele

.

7

XXII $i XXIII, dintre cari cel din urma se mintuie pe neat-teptate cu ziarul de caldtorie italian al lui Boscovich. AlXXV-lea fu alcatuit dupa moartea lui Codrescu, din materialecopiate Inca de dinsul. Al_cAtuitorul Uricariulut se stinsesela adinci batrinete, cu gindul la lucrarea pentru care träise$i pe care n'o putea pretui in destul, in pArcile ei bune, niciintelege critica adusd neajunsurilor. Tocmai cind, prin por-trete, prefete $1 discursuri, se anunta continuarea

pe care, in acelasi timp, se aratati gata urmeze fiuleditorului de pant atunci, «Societatea $tiintifc5. si literattdin Iasi), o subreda creatiune, in care ambitia statornich" aunuia invinse trecatorul zel al celorlalV, si, in sfirsit, episcopulGhenadie de la Rimnic, tocmai atunci «Uricariul, incetäsa mai apard.

S'a vorbit cu multi mindrie locald de « cele zece mil depagini» ale Uricariulul vor fi find, dar o pagina se maicintareste, din punct de vedere material chiar, prin cit e scrispe dinsa, si paginile Uricariului» aü fost totdeauna mici, pecind literele s'ati inap$at adesea ca destul de marl. Pe urmao pagina se cintareste dupd cuprinsul real al slovelor inti-pärite pe hirtia ei. Cind stam sa judecam insemnatatea celordoudzeci si cinci de voluma$e, nu vom tinea sama, de sigur, nicide discurslrile antidinastice, nici de prefeele in care Codrescuexplica de ce, nedindu-i-se un post la Banca din Iasi, el n'acrezut ca trebuie «sa mai suie scarile palatulub, nici de po-vestirile despre imprejurarile in care marele Kogalniceanu aplins innaintea lui Teodor Codrescu, fiind-ca n'avea cu ce-siplati datoriile acute in imprcjurari de o corectitudine discu-

nici de polemica impotriva d-lui Hasdeti, care im-prumutase cindva bani, dindu-i innapoi, lui Codrescu, pecare era sa.-1 inläture mai tärziti cu critici exagerate, $i facutefard pretuirea imprejurarilor, de la un premiu al Academie.Tot asa se elimineazal de la sine scrisorile corespondentilorobi$nuiti sati extraordinari ai autorului, reproducerea in des-ordine a culegerii destul de rele $i de neorinduite a lUi Ulla-

retipäririle, atit de numeroase, izvoarele de istorie

8

«Uricariu-, sal

:

' tabila,

ot.

r`

nitchi,

contemporana, incalcind locul pastrat vechilor urice. Cit rà .mine, se imparte in cloud.

De o parte, documente din «epoca Fanariotilor:), care sisint cele mai multe : anaforale cu hotdririle lor, mid masuride administratie, «ponturi» ce se reeditati de la o Domniela alta, procese nesfir$it de pe lung redactate, si care n'atiaka" insetnnatate decit a persoanelor amestecate in ele, afa-cerea fiind mai totdeauna din cele mai obisnuite $i mai cuprisosinta cunoscute. Acestea meritati nutria! un foartescurt regest, si astfel ar fi incaput toate intr'un singur volum,chiar a$a de mic, cum sint ale lui Codrescu. Pe de aka parte,acte mai vechi decit reformele de lege $i cirmuire aduse decFanarioti», cart aQ inceput la noT opera de «europenisare,>.Acestea se cuvenia sa se tipareasca foarte ingrijit pana lao oarecare data, si anume, nu intregul, care e stereotip, ogoala si nefolositoare formula de cancelarie: aceiasi de laAlexandru cel Bun pand la Alexandru cel RãU, Lapusneanu.Ci sa se reproduca exact toate numele interesante, toate cu-vintele romanesti amestecate in cele slavone, toate partile ceprivesc obiceiuri si datine, toate Divanurile, märturiile boie-resti, inedite, care nu se afid aiurea. A.3a s'ar fi urmat panala pragul vremilor de prefacere, cind regestul ar fi cuprins$i mai putin din documentul original. Cad ori-cine tiparesteceva dintr'un document intern, dintr'o carte de danie saüde intaritura domneasca, nu treb.iie sa piarda din vedere,ca ele nu se pot asamana cu un document politic, in carefapte, parer! $i sentimente noud se oglindesc de la inceputpand la sfir$it, in care chiar $i formulele de politeta, cerce-tate bine, pot ascunde ceva interesant, pot intregi $tirileasupra relatiilor dintre cloud persoane.

Culegerea lui Codrescu contine totu$1. foarte multe docu-mente moldovenesti. Unele din ele aü un interes mai mare,altele unul mai mic : la foarte multe insã folosul e aproapenul, si ceia ce se da pe larg in citeva pagini ar merita cloudlinii de explicatie intr'o nota. Prevad vremea cind, pentru anu se läsa neintrebuintat dupe cuviinta materialul colectieiiesene, se va alcatui un volum de «Uricaritl, condensat, de

10

table analitice, redactate cu pricepere, care va face aproapetotdeauna inutilA intoarcerea la original. Dar cine ar credeca aceste numeroase documente lAmuresc pe deplin asuprainstitutiilor moldovenesti, s'ar insela si dupd <Uricariü b foartemulte din ele rAmin necomplect cunoscute. In adevdr, pentruepoca fanariotd, a cunoaste ceia ce se petrece intr'un punctal principatulul, inseamnd a cunoaste jocul institutiilor inprincipatul intreg, pentru cA acestea sint date de sus, de petronul Domnilor reformatori pentru toata Vara «Fanariotliv,cari ati asimilat situatia internA a TeriT-Romanesti cu a Mol-dovel, ati inceput unificind pretutindeni viata, intr'un prin-cipat si in celalt. PAnd atunci insd, dacä nu tot bordeiul, totTinutul si-a avut obiceiul, care avea aceleasi rAddcini adinciin pamint strAmosesc sati in pAmint vecin, dar se infatisacu destule deosebiri pentru ca aceste deosebiri sä merite afi studiate. In Cimpulungul bucovinean nu se trdia ca inVrancea ; aici viata era alta decit in pdrtile Covurluiului satiin pamintul de hotar al Orheiului. Puindu-si in minte sa fauno culegere in indefinit de multe volume, trebuia sa, se cauteo variatie din acest punct de vedere, o intindere geograficape cit se poate de complecta. Ceia ce nu s'a fdcut.

Codrescu mersese destul de departe cu «UricariulD cindd. B. P. Hasdeti incepu culegerile sale de documente, incom-parabil mai bine concepute si executate. Venit din Rusia caun autodidact, gata pentru ori-ce si, pentru acele timpuri,bun pentru ori-ce, invdtatul basarabean, care n'avea altascoald decit capriciul lecturilor sale neobisnuit de intinse si fe-lurite, aka.' metodd decit a deosebitei sale patrunderi natu-rale, ratacite insd din ce in ce mai mull de o nenorocitatendinta de a uimi, si in paguba adevdrului, si alte repertoriidecit o memorie foarte bogat5 si precisa, incepu in acelasitimp literaturà de scandal si publicare de documente. In Iasifiind, d. Hasdett incepu sal tipAreascd mid reviste de un cu-prins amestecat, in care studiile istorice ocupati insA un locde cApetenie aceste caietele tif)Arite elegant era(' redactatemai mult de d-sa, de si avea si colaboratori, dintre cari se

I

11 ,

impun atentiei Papadopol-Calimah, cunoscAtor de multe lu-crud, dar confus, i Vasile Alexandrescu (Urechid), mort, cumse $tie, de pullet vreme. Foifa de istorie ci literaturii, dincare aproape nu se mai aflA o colectie complecta, aparu sidispdru in 1860-1 ; t urm5, Din Moldova, Lumina, care n'a-vura o viata mai trainicA, d. Hasdeti fiind si cel mai zelosintemeietor de reviste si, in acelasi timp, cel mai lacom Saturndintre parintii de publicatii periodice, ce se pot inchipui.StrAmutat la Bucuresti, unde ajunse intaiti director al Archi-velor Statului, de curind intemeiate, superficialul beletristromantic Aricescu caruia totu$1 ii datorim tiparirea, in Re-vista sa a Archivelor, a Condicei de socoteli de supt Domnialui Brincoveanu d. Hasdeti se gindi la o publicatie dedocumente care, iesind fArd soroc, ar face cunoscute comorilecuprinse in Archive.

Printr'o PrefatA, in genul pe care-1 iubeste d. Hasdeu,plina adecA de admirabile fagaduieli, o adevAratà proclamatiecairn poporul romin, care-T apartinea ca admirator stiintific,d. Hasdeti deschise la 1865 «Archiva istorica a RomAniei»,tiparitA in marl brosuri in-e, la Imprimeria Statului si pesocoteala Ministeriului de Instructie.

in Prefata mentionata, publicul, cit era, primia lämurireacà autorul «Archivei «$tie vend zece limbi antice si mo-derne,, ca publicatia, ce iesia in acelasi timp, a lift PapiuIlarian, Tesanrul, de $i contribuie $i el la cunoasterea trecu-tului, are litere mai bune, dar un cuprins mai putin critic$i ca, in ciuda literelor imperfecte ale Cirmuirii, Isingurul eidefect», «Archiva» va fi foarte «abundentA $i importantà».

De obiceiti debuteazd in asemenea sunete de trimbita $iprologuri de lauda" pentru sine cartile mediocre ale autorilorslabi. «Archiva istoricAy> s'a dovedit insA foarte bunA, asade bunA incit contemporanii nici nu i aü putut intelege im-portanta, socotind naivii ! cd mai bun la d. B. P. Hasdetisint teoriile!

«Archiva istorica era menitA sä raspindeascA intre cer-cetAtorii de istorie romäneascd intre cari nu vom nu-

.

1 9

mara, ca d. Hasdeg, pe elevii cursuluT sag de «Archeologiafigurata» la coala de bele-arte» izvoarele contemporane,de ori-ce naturA, ale trecutuluT nostru. Adecd supt firma eitrebuiag O. se intilneascd cronicile ca si documentele propriuzise si, printre acestea, documentele scrise de strAini in limbistrgine cu documentele scrise in slavoneste, iar mai tgrzig inromAne$te, de RominT. Un plan, care permitea sa se adunein acelasi volum o inscriptie de la Tyras, un act de la Ca-liman Asan, Tarul bulgaresc, descrierea de cglätorie a luiNeufville si o suing' de acte slavone si romine, inedite, decea mai mare insemngtate. Nu se vorbia nimic despre fap1ul,ce-si avea importanta lui, daca in «Archivd» erag sä se deanumai acte inedite sag reproduceri dupd felurite tipgrituridin strgingtate.

Pentru d. Hasdeg era, fall indoiald, mult mai comod capublicatia sal aibä acest caracter mixt si neldmurit. D-sa nuera indatorit sä facä necontenit visite neplacutului Aricescu,director de Archive in tara fard pricepere unde d. Hasdegera numai profesor de oArcheologie figurata» la o scoald odebele arte». Editorul «Archive istorice» avea o frumoasg bi-bliotecA, proprie sag imprumutatd, din care in putin timpse putea scoate un nog fascicul din «Archivd». Chiar si sis-temul acesta de aparitie in fascicule isT avea folosul : odatàce era un jurnal stiintific, o gazeta de documente, ele puteausa se urmeze in ori-ce ordine. De altmintrelea, acest neajunspentru cetitori era sd fie complectat prin table, Iregistruri»,«cuprinzind resumatul analitic al anului intreg» : table alfabe-tice n'ag iesit nici-odatd, de si ele ar fi fost, mai ales fatäde felurimea materialului, de un mare folos, dar «registrulanalitico-cronologic al tutulor documentelor coprinse intomurile I si II» a apdrut, dind reproducerea titlurilorce se aflag la fiecare document pe pagina unde fusese ti-parit.

in vol. I e mult lucru de intäia ordine, ca bogatie, ale-gere potrivitä si reproducere precisa. De la Venelin, carepublicase in 1840, in urma unei misiuni cu care-I insärcinaseguvernul rusesc in principatele cirmuite de generalul Chiselev,

.

-

,

, ,

,,,,ipatemerns.

, ,

,

1 3

un numAr de vechi si importante documente slavone cu cevainsemnAri explicative, nu se tipArise nimic din imensul tesaural documentelor noastre slavone : ici si colo, invatati ce in-telegeati rAU mindria latinA se vor fi simtit jigniti vdzind cäse intind pe nesfirsite coloane platite de Ministeriul de In-structie romAnesc bUchi cirilice inchegind barbare cuvinteslavone ; dar cine s'ar putea gindi sä facA sacrificii stiintificepentru a cruta o vanitate atit de neghioaba ? D. Hasdeti, carea recomandat mai tArziti un anume sistern de transcriere culitere latine a mArturiilor trecutului nostru de pans mai ddu-nazi si care putea vedea mai bine decit ori- eine ce pedanteriedeseartd stA in editarea cu slove iesite din intrebuintate, grelede cules i, pentru multi, incomode la cetit a unor texte re-lativ noud, ce se pot imprima in literele de astAzi lard nici ogreutate si nici o nesiguranta, d. Hasdeil a cedat poatedorintii de a incredinta si mai mult pe Ministrul de Instructiede caracterul savant al publicatiei sale; pastrind cirilicele intiparirea documentelor romAnesti painA la data innaintatd de1700. Lucrul a fost rdii mai ales prin urmArile sale, cad deaid innainte ori-ce mester in buchi, cu ceva carte slavond,a crezut el se poate rAzima pe autoritatea d-lui Hasdeti, ce-rind ca nimeni sà nu-0 permita a face preschimbdri de alfa-bete din care poate iesi ruina tiinii, i in special a filologieiromine!

Nu $tim de ce vol. II al d-lui Hasdeti e 12, ceia ce era,pare cd, o prevestire a 4seriilor de volumurb ce s'ati publicatpe urtnA, de altii. inca din anul se constatà oarecareoboseald, un inceput de dezgust la d. Hasdeti. Tot mai multcronica, cronica strainA $i tArzie, prelucrarea Inca mai tärziede la noi din tail Cambini, «istoria manastirii catolice dinTirgovi$te), presintatd ca un izvor istoric , i, pe lingd din-sele, traducer!, fácute de altii ca traducerea luI Macarie deAn tiochia, ieati locul folositoarelor acte interne din altetimpuri. Un numar de 'pagini e ocupat de invAtAturile luiNeagoe si de Biografia lui Neagoe, care apucase totusi a fi

1 Ade daco-bulgerrefti; Petersburg, 1S4o ; tin vol. in S.

Lis

14

date la tipar inca de la 1840. in sfirsit, pe citeva coale seintindeati documente straine italiene, catalane , din aceledocumente straine, a cdror inferioritate o proclamase, pe ne-drept, tocmai d. Hasdea in Prefata publicatiei sale : valoarealor era insa in acest cas scazuta prin faptul ca «d. V. Ale-xandresco», din «manuscriptele» caruia eran scoase, le co-piase foarte rail la Madrid 1

Totusi prefata de la adevaratul vol. al II-lea (tot din 1865), eplina de incredere : editorul cresimte in fundul consciintei mul-tumirea drumasului ce se uità inderat», etc. «si-si murmurd cumindrie: am adjuns departe», pe cind se stie cd «drumasii»in $tiintã nu prea an placere sa se uite «inderat», unde potdescoperi greselile ce se leaga, off cite silinti am punenoi, de ori-ce opera omeneascd. Se vorbeste de cele treicenturies de documente aparute pand atunci, de aprecierilefavorabile ale «filo-rominului Veghezzi Ruscalla», de «un die-tionariu complect, din care pand aci noi nu sintem inca decitla litera A ».

Despre varietatea ArchiveiI istorice» $i in viitor garantati,pe linga cunostintile, patrunderea $1 zelul d-lui Hasdeti, cloudcolaboratii fagaduite si anuntate in aceasta prefata. Cu c pre-tioase documente aduse din Italia si Spania», in côpii pecare am avut mai sus prilejul sa le apreciem, era sä imbo-gateasca «Archiva» eminentul nostru literat d. V. Alexan-dresco», despre care d. Hasdea spune in «Negru-Voda»,ultimul sail roman $i cel mai reusit, din respect pentru d.Urechia si din respect pentru sine insusi, ca ar fi putut gasila Madrid «ochilarii lui Attila», cd nu se intelege cu «par-dalnica de gramatica latina «, si citeva alte aprecieri tot a$ade magulitoare pentru raposatul istoric $i bun prieten al d-luiHasdeti. Episcopul Melhisedec era sa dea documente interne,$i, pe linga instiintarea care 1 prive$te, se adauge : dectoriinostri gustu de mai 'nainte de effectula promissiunii SantieiSale, ; dectorii» n'au «gustat de nici-un effectO», pentru ca

Cum se poate controla pentru acele docurnente care ad apdrut mai peurma i in colectia Hurmuzaki.

1

15

Santia Sa.:> pare a se fi razgindit, si, tärziU de tot, cind har-nicul Vladica de Roman a inchis ochii, d. Hasdeti 1-a petrecutprintr'un panegiric in care se amintia publicului cA etTi unul

nu iubiam pe episcopul Mechisedec, $i sint incredintat cä niciepiscopul Melchisedec nu ma iubia pe m'ne. Totdeaunaam resimtit un fel de antipatia unul pentru altul i». Dinpartea lui Melchisedec ar fi o laimurire pentru aceastä an-tipatie : la aparitia unor lucrari ale lui, de care vom vorbimai departe, d. Hasdeti 1-a intimpinat, ca pe un vechiti co-laborator lard « effectii», cu una din cele mai nedrepte $i pa-timase critici ce se pot inchipui. Melchisedec $tia foarte bineruseste si destul de bine slavoneste, asa incit mai avem oexplicatie pentru asemenea mi$calri de antipatie, care devinla urma, fireste, dupa un numar de nedreptati indurate, si

reciproce.Pentru noi astäzi, cari avem o bibliotecd de eruditie buna,

a Academiei Romine, la indamind, acest volum al II-lea din« Archiva istorica.», asa de puternic trimbitat in Prefata, nue mai de nici un folos. E alcatuit aproape tot din reprodu-ceri si, Inca, dupd carti ce se gasesc in tara sail se puteancumpara din sträindtate cu mai putin deck pretul until abona-ment anual la Archivaa istorica Marea laudd cu documen-tele interne nu se mai putea repeta acuma, fiindca, din mo-tive ce ramin necunoscute, d. Hasdeti nu mai visith Archi-vele Statului, unde in curind era sa ajungd director, ca sanu le mai poata visith aliT. Avem, in schimb, texte de cro-nici polone, latine, chiar ebraice limba ebraicã fiind unadin cele ,vre-o zece Iimbi pe care le poseda istoricul-filo-log , tot Inventariul lui Rykaczewski, pe linga raritati caGiovio, ceva din cArti noud rusesti $i sirbesti, dialogul francesal lui Despot, care merita doar o notita, cloud documentede la «d. Alexandresco i apoi. Apoi vine, pe nesfirsitde multe pagini, platite de Ministeriul de Instructie Publica,reproducerea cu litere latine a nesdbuitului fatras de filo-sofie moralä $i de eruditie de scoala. al lui Dimitrie Cantemir

' Revista /mai, V, p. 1 63.

pe vremea cind el nu era decit un «eminent» elev al mareluiCacavela. Tocmai pentru ca abonatul sa." alba' de ce multdmi,se dddea un document intern inedit si unul din privilegiiledate de Domnii moldovene$ti negustorilor din Lemberg.

Dupd aceastd alcatuire a volumului II din Archiva istoricd,avem nol dreptul sa ne mirdm cum de s'a mirat d. Hasdeilde faptul cd ministrul C. A. Rosetti a suprimat publicatia,mirare pe care d. Hasdeil, teatral in toatä activitatea saificã, $i-o exprima prin literele de corp mare, in care se

tipareste aceasta notitä : « Aci publicatiunea s'a supprimatil dinordinuhl domnului Ministru de Instructiune publica C. A.Rosetti .

Pe atunci insä era o nota bung pentru un deputat saüsenator sä se orate iubitor de $tiinta, si multi oameni de scoaldsi de carte intrati in una din cele cloud Adundri legiuitoarefara sä se asimileze, cit coat acolo, cu politicianii obisnuiti.Fireste insà cã aceste intimplari fericite aveail $i partile lorrele. Kogalniceanu, despre läudabila editie a cronicilor mol-dovenesti a caruia d. Hasdeg a vorbit, foarte putin dupdaceia, cu un ton de zdrobitoare superioritate, d. Nicolae Io-nescu, care trebuia sa se pronunte, in calitatea sa de spe-cialist, $i C. Aricescu, cdruia, din «innaltul ordin» al protec-torului sAti, d. Gr. G. Tocilescu, autorul atit de celebruastäzi, era sat' dovedeascä putina seriositate a publicatiilorintreprinse de directia necompetenta a Archivelor, ace$tia ri-dicard glasul in Camera pentru a cere continuarea «Archiveiistorice», care incepuse asa de ingrijit, pentru a se incheiaatit de jalnic, de moartea cuiva ce s'ar stinge in ultimulstadiu al unei boale cronice, invinuind medicul care i-a fi

grabit sfirsitul. D. Hasdeil scapa Archiva0 din ghiarele mi-nistrului dusman al culturii $i, avind acum ca sprijin $i ga-rantie «votul din 14 Februariil», pentru totdeauna memora-bil, «tare prin sprijinul $i aprobarea RepresentatiuneiNationalehotari cã iubita sa publicatie, menitä sa populariseze filo-sofia cacaveliand a lui Dimitrie Cantemir, sä dezvaluiascatoate misterele cacavelismului grecesc, vrednic de a fi pusalaturi cu machiavelismul italian, ca aceastd «Archiva. istorica

ti

. . . .

1

stiin-

17

a Romania» «va pdsi innainte fail a mai tremura 2.. De acuminsd era sä se reiea tot planul cel vechiti, sd. se deie cdife-rite acte si relatiuni slavoane». Am vdzut cd pana la «votuldin 14 Februarid, d. Hasded, reeditorul lui Giovio, Jerlicz siMuntaner, nu mai putea sd-si permita a vorbi de ita pePapiu Ilarian, care reproducea documente narative externe,ce mai iesise si de supt alte teascuri. Singur faptul cä deacum innainte Archiva istoricd, va da lards! documenteinterne inedite face insd pe acelasi d. Hasdeii sä simtd dinnod, intr'o mi$care de nestapinita mindrie, cu cit e Arch i va » ,cu cit o sd fie «Archival, mai presus de «alte publicatiunide acestii genii, ocupate cu reproducerea actelorii $i

scrise in limbele occidentale, a cdror cunostintä e mairdspánditd» : doar, cel mult, vor figura astfel de izvoare pentrua lämuri «basea publicatiunii», actele interne. Camera segindise a da directiei Archivelor misiunea de a tipari pe rind,intr'o «publicatie oflcialä., multele acte cuprinse in dulapurileacestei institutii, dar d. Hasdeti ni aratd cum deocamdatdtot d-sa a capatat misiunea de a explora Archivele, si chiarde a cerceta colectiile de documente ale particularilor. incaodata, la sfirsit, in slove groase, d. Hasdeii aratä cd volumulal III-lea din culegerea sa va cuprinde « documente romineinedite si tot felul de acte $i relatiuni slave nepublicate sadnetraduse pand acum in limba romind, importante pentrutrecutul national, si cari, dupd trebuintd, vor fi insotite decommentarii, prefatiuni sail note».

Dart se deschide acum volumul, apare cu totul alt cevadecit ce se fagaduise in Prefatd. Din Archivele Statului, nimic ;din colectii private, numai acelea pe care d. Hasdeti le cd-patase de la familia Murgulet, de la ramura a$ezatd in Po-Ionia : de toate, sint abia septezeci i cinci de bucdtr, mergindde la Petru Rares pand la 1742, ocupind insd nu mai putindecit vre-o sutd de pagini, $i accost! pentru cA fiecdrui do-cument i se reservd, acum cind este votul din Februar sinimeni nu mai tremurd, o intreaga pagind (ce sd se intimplasà aibd astfel si numai p. 259 sese rinduri, in care secuprind : numdrul de ordine, titlul in litere maxi, data pe un

68884

.

6 ;

rela4iu-

.

9

chord,

18

rind deosebit $i iscalitura isolata in maiestatea solitara a unuirind special). Afara de aceste documente in pagini proprii,care nu merita une ori nici chiar un regest, atit sint de co-mune, d. Hasdeti asterne trei enorme disertatii, dintre careuna, cea mai scurta, lamure$te, $i lamure$te destul de bine,Cronica moldo-polond, o_ retiparire ; a doua, foarte lunga ana-liseaza niste scrisori, tot retiparite, din Archivele familieipolone Sapieha si dezbate, cu un lux nesfirsit de eruditie siieftend $i zadarnica, intrebarea succesiei la tron a lui IeremiaMovila, pentru ca sa se ajunga la o conclusie pre care cele

documente straine gasite dupd aceia aü sfarimat-o;a treia priveste niste nume de terani romini intr'o danie decraiil sirbesc si e, pe o sutit zece pagini, un model de aceledisertatii fàrA scop ce se pot prelungi pana la infinit : deatitia ani se tot face eruditie istorica la noT, si oare de citeori a avut cineva prilejul, a simtit nevoia sail a putut sa-si facaplacerea de a cita pretentiosul studiu al d-lui B. P. Hasdeti?

Un al patrulea volum pornise sã studieze documenteleasupra teranilor romini din Galitia cuprinse in cartea luiStadnicki: cu dinsul, astäzi un rarisim element intr'o biblio-teca de iubitor al cartilor ce s'au strecurat neobservate pelume, s'a incheiat Archiva istorica» a d-lui Hasdeil. Trdiseasa de putin dupd ce cvotul), impiedecase de a mai ctre-mura vre-odatd, ! Pe ultima foaie a publicatiel s'ar fi pututscrie cu litere tot asa de marl ca si cele de la sfir$itul volu-mului al doilea Aci publicatiunea s'a supprimatil din ca-priciulti domnului B. Petriceicu Hajdeti [ortografia timpului],viitor director la Archivele Statuluiv .

Dar deocamdatä d. Hasdeil vedea un alt cimp deschis ac-tivitatii sale. In 1866, Cuza fusese detronat, si celetimpuri din cirmuirea lui Carol Liti, principele ales prinplebiscit de poporul romänesc, fura tulburate. Multi oameniusori de minte i multi romantici intrevedeati republici in gensud-american, innaltdri personale pe temeiul inrudirilor de petata sail de pe mama sail de pe nimeni pana la un tron...TraianD, ziar anti-dinastic, nationalist, revolutionar, fu inte-

:

.

f' 1

d'intaig

d'intdig

19

meiat la 1869 de d. Hasdeti, cu un colaborator oarecare,pentru a rapindi ideile politice ale noului deputat de Bol-grad. Gazeta era plind de atacuri perfide $i de insulte fatiseimpotriva suveranului, cdruia i se fagaduia soarta strainilorrAtAciti pe tronurile noastre, a lui Despot $i Gratiani. Cindorasul Ploie$ti dadu semnalul eliberarii patriei de supt tirania«nemteascd» $i-$I cistigâ astfel dreptul la statuia Libertatiice-1 impodobeste si astazi, masurile de represiune ale guver-nului atinserd $i pe aparatorul energic al latinitatii de laziarul-revista Traian», $i d. Hasdeti, care s'a mindrit mult cuAceasta, a fost gazduit, pentru motive de ordine publica, deun penitenciar al Patriei. Tot odata se stinse si viata ziarului«Traiann, in care aparuse insa, id i colo, studii $i documenteistorice, care-si ati insemnatatea lor si ar trebui pescuite cindvadin prosa de atitare politica i de pe hirtia de gazeta ce lecuprind.

«Traian» murise, dar spiritul lui latin, anti-nemtesc, revo-lutionar, traia Inca in Columna lui Traiann. La 1871 se maiintemeie de societatea «Romanismulun, menitd sa improspd-teze amintirea lui Tudor Vladiniirescu $1, sa scoatd la ivealacandidati datinin la tronul Romaniei, o «foaien, iesind o datape lund, in format elegant, cu un material de tipografie bun.in ea trebuiati sA-$1 gaseascd loc discursuri politice, cercetariistorice si izvoare. Redactori erati : B.e P. Hasdeti, G. ns-saki, N. V. Scurtescu» primul «istoricn, cellalt «poet» ;N. Ath. Popovici, T. P. RAdulescu necunoscut , <Gr.G. Tocilescu , pe atunci un tinAr ce dddea marl sperante, pentrucare i s'a $i facut de Ministeriti, ce-i aprecia dorinta de astudia, o bursa in strAindtate, pentru limbele slave, mi separe, pe care d. Tocilescu le-a studiat, dar nu le-a invatatnici odata. Cel mai harnic colaborator era acest viitor bur-sier, care acea cercetari cu privire la Mihai Viteazul d.Tocilescu era considerat ca urma$ul nobilului, poeticului Bahcescu in Archivele Statului, unde aduna in acela$i timpnotele trebuitoare pentru a inlAtura prin ridicul pe Aricescuin folosul d-lui Hasdeti, al carui scutar si purtAtor de spadaera. D. Tocilescu a tiparit destul de bine un numar (4e acte

.t 4 :

;

.

,

r

interne din secolul al XVI-lea, unele dintre dinsele insemnate.Fire$te cd asemenea publicatie era fAcutd in original, cu felde fel de note, $i greoaie si naive, in care se vedea dorintade a imita stiinta, de nuanta putin astrologica, a acestui «ma-gistru $i, in acelasi timp, o dorintd tinereasca de a sperialumea, care dorinta a rams si mai pe urmä. Adevdrata eru-ditie, ca $i adevaratul talent, adevdrata cinste se infati$eazäsimplu, fard nimic din draperiile teatrale pe care le intrebuin-teazd acel can aü ceva de ascuns cu dinsele. Astdzi trebuie särecurgi une-ori la izvoarele tiparite in «Foaia societatil

dar notele ce le intovarasesc te fac sä zimbestiadesea.

in 1872 nu mai e nici «Foaia», dar «Columna» atinseseacum anul al IV-lea si din ce in ce mai mult elementulstiintific dddea inläturi pe acel politic : epoca pretendentilorse incheiase prin indoita intelepciune a tinarului principeCarol si a batrinului popor romin, care stie cine se bucurade «schimbarea Domnilor», lucru pe care d. Hasdeii ii uitasecu totul : anume «nebunii». Din cronici si documentar polone,dar, iara$1, cind $i cind din vechiul tesaur documentar roma-nese, «Columna» dadea, supt deosebite titluri, materiale isto-rice cetitorilor sal. Dupd o usoard moist in 1875, publicatiase prefacu in «revistd mensuald pentru istoria, linguistica $ipsicologia popolara», aparu intr'un format comod, pe hirtieresistentd, cu multi colaboratori $i un continut foarte variatsi interesant. S'ar fi cuvenit din partea fostului redactor al«Archivei istorice» sa se deschidd o rubrica anume pentrudocumentele interne, ce s'ar fi infati$at din toate partile, dard. Hasdeti, care scrisese acea curioasd carte romantic. cis-toria criticd a Rominilor», in care «criticaz inseamnd a faceun izvor, cautat anume si pretuit ad hoc, sa spuie ce cuprinde,si mai mult deck atita, d. Hasdeti, care se ocupa acum defilologie, de folk-lore, va fi crezut poate cd a tipari asa, pursi simplu, documente, nu mai e de talia sa. in 1878, «Co-lumna» dispdruse $i, cind, peste zece ani, d. Hasdeliasupra sa conducerea unei reviste periodice, Revista noud,ea avea mai mult un cuprins beletristic si nu prea indraznia,

. -4. . ;1 . '4

. . 4

./ .. f

b., . ." ;

.20. ',

. .

Ro-mânismub,

luä iarAsi

21

san nu voia, sä serveascd, in frumoasele-i coloane ilustrate,izvoare istorice pentru trecutul romänesc.

Ca filolog maT mult decit ca istoric intreprinse d. Hasdeil,acum director la Archive le Statului, in 1878, publicarealectieI de documente interne, care poarta poeticul nume, re_produs in frumoasa chirilica ornatd, pe foaia de titlu, de«Cuvente den bAtrAnT», lucrare premiata de Academia RominA sifoarte mult raspindita $i intrebuintatA in tail $i in strAinA-tate. Ni se spune in Prefata volumului IntAiü cl opera nu vafi «o bruta colectiune de documente», cum nici nu s'ar fiputut astepta de la un om asa de pregatit pentru comentariT$i atit de dispus la dinsele ca d. Hasdeti, cá textele si glo-sele» din ea, intinzindu-se cronologiceste de la 1550 la 1600,o perioadd deosebit de interesantä pentru limbà, vor fi cer-cetate ca «un simplu material». 0 lagaduiala alipita la aceastasi la alta de a se pune in sfirsit co serioasä temelie anali-tied pentru filologia si diplomatica romAneasclo, era aceia castudiile nu vor porni de la nici o cteorie a priori». Dar .fa-gaduiala era umbritä prin amintirea «IstorieT critice» unde,«mergind din disectiune in disectiune», d-sa, ca istoric sub-stituise chinuitului adevär strälucitoarele sale fantasii. Seexpuneati laudele ce meritase manuscriptul lucrariT de la unom ca Schuchardt si se promiteau pentru partea a doua di-sertatiT filologice asupra multor puncte interesante, precum

<kind indici la ambele tomuri : bibliografic, istoric, juridico-economic, diplomatic si linguistic».

Din toate acestea n'a iesit nimic, precum nail iesit nici«Rdva$ele Banilor Craiovei», nici e actele municipale», pusein perspectiva chiar in pragul volumului nici cspecime-nele fotografice», ce trebuian O. se publice cintr'un tractatde Paleografia romind». Dar se &dean fragmente de carti$i multe documente din epoca anuntata. Aceste documenteerau reproduse in ceia ce se numeste fotografie prin tipar»,pastrind fiece rind ca in original, tiind literele aruncate sus,dupa vechiul sistem de grafie, tot asa de-asupra rindurilor.Se dadea transcriptia latind, dupa un sistem ce se impune

, I t . .

.

co-

si

Ail., Fri ail

'fiii/lrtf74,. 11 rt

fiind-c5. transcriptia se face perfect din chirilicd inlatinA, fArd alte semne deosebite decit é, g pentru c $i g in-nainte de vocala moale : d. Hasdeti adaugea si é, ia, iu,pentru diftongii respectivi exprimati in chirilicd prin semnedeosebite in, to); ceia ce se poate gest de prisos, in-doiald asupra existentil diftongului in ori-ce vreme neputindsã existe, nefiind deci aid un fenomen filologic de studiatpe cale istoricd, urmArindu-1 in izvoare. Se mai adaugeati là-muriri asupra hirtiei, filigranei, dimensiunilor, asupra cernelei.Apoi adnotatii istorice si explicate de limbA.

in cele din urmä nu ma amestec, dar indrAznesc a crede,dupd cetirea lucrArilor mai noud, ca ale ride! 0. Densusianu depada, cd i filologia se poate face cu mai puttee risipd deeruditie si ingeniositate, cu mai purinA dorintd de a uimi.Notele istorice, despre Udrea, despre altii, sint bine fAcute,in cunostinta deplind a izvoarelor. Cit priveste reproducerea,in ea trebuie criticat un pedantism pretentios, care nu folo-seste la nimic. Oamenii cari scriati zapise ca acelea ce sintreproduse de d. Hasdeti cu centimetrul, cu tabla de color!si lista de filigrane innainte, erati niste bieti oameni simpli,pop!, arturari de sat, mdrunti diaci abia carturari, ale cdrorlucrAri nu meritä a fi privite prea de aproape, fiind-ca ce arputea resulta din aceastä muncd aparenta safi realä, afarl,bine inteles, de o admiratie a necunoscAtorilor, ce are o va-loare cu totul personald ? Ce cistigam stiind cà rindul s'aoprit aid si nu innainte saü pe urmd, ce conclusie putemtrage din coloarea «rdddcinie) a cernelii, unde putem ajungedacA vom $ti cit de mare era bietul petec de hirtie; cit nipoate folosi chiar filigrana, atit de asAmAndtoare de la oepoch. la alta, cind o moard de hirtie avea, ca acea dinBrasov, o viatà mai lunga, si, cind, pe linga aceasta, de lavecini, de unde luam materialul acesta de scris, ni lipsesc tablecomplecte, amAnuntite de filigrane?

Insist mai mult asupra acestor neajunsuri ori-ce insusireexageratA, dent si precisia, se preface in neajuns pentrucä ele, in loc sä fie apreciate dupd cuviintA, ati constituit inmintea unor discipulf ca d. Tocilescu said eel' si mai mdrunti

29

ori-cui,

.

.

t S.

.1,(ir,

cari-i furniseazd multele raporturi ce innainteazd, despreAcademiei, ca punctele unui sfint decalog, de care trebuiesä se tine ori-cine care si-ar simti puterile quasi-divine tre-buitoare pentru a indrazni sal se atinga de un document cuscopuri de publicare. Multd vreme Inca, se vor mai ceti cri-tice, in care se vor aduce musträri pentru cã nu s'a dat oreproducere in cirilice a originalului, pentru ca s'aa rupt rin-durile, asa de lamuritoare asupra unei intregi epoce, ale unuizapis, pentru ca s'a uitat analisa chimica a cernelei si char-tomensura materialului de scris

Inca in volumul d'intAiii al «Cuventelorp, se mai cuprindeati,pe linga specimene de graia logofetesc de prin sate, si pa-ginile, tiparite cu cirilice, spre multämirea pedantilor viito-rului, ale traduceril de letopiset al lumii alcatuita de MihailMoxalie pentru iubitorul de cetire VlAdica. romanesc Teofilal Rimnicului ; manuscriptul, aflator la Moscova, fusese co-piat de d. Tocilescu, ce trebuia sä fie autorul «unui studiua parte asupra fantinelor lui Moxah, studiu de care stiintaromind a ramas pand astäzi crutatd. Al doilea volum poartasub-titlul de «Castile poporane ale Românilor in secolul XVIin legaturd cu literatura poporand cea nescrisa.), si nu maida decit texte religioase vechi, lasind la o parte, pentru mo-ment si pentru totdeauna, fagaduielile de ravase ale Banilorsi de scrisori ale tirgurilor si oraselor, de care fusese vorbain cel d'intaiii moment de entusiasm.

I

Cu aceasta se incheie activitatea d-lui Hasdea ca tiparitorde documente. in resumat, d-sa dadu in cea d'intaiii partedin Archiva istoricd, intr'o forma simpla si usoard pentrucercetatori, un mare numär de vechi documente slavone siromine, mai ales din Moldova. Pe urma Archiva pierdusevechiul el caracter prefacindu-se intr'o colectie care cuprindeacri-ce se gasia mai lesne si putea sa acopere mai multe coilde tipar. La sfirsit, ea se infalisa mai mult ca un sir dedisertatii masive si, in mare parte, nefolositoare. in Columnat

V. Anal. Ac. Rom. pe 1901 : raport asupra Documentelar

ori-ce,

Bistricel.

1.

24

lul Traiana cu publicarea de documente muntene din veaculal XVI-lea se reluase vechile si bunele traditif de la inceput.Iar sCuventele den bAträni 12, alcatuite mai ales in vederea

1 In privina istorica, ar ft ins6, icY i colo, uncle observatii de lieut. Actulfacsimilat pe p. 38 a vol. 1 arat i dupa scrisoare a fi mai tarziti decit datade dntre 1583-5. pe care i-o atribuie, dorind sii-I Invecheasa pe cit sepoate, d. Hasdeil. In adevar, el nu poate fi arzat dupa Intaia mazilie a luTMihnea-Voda in 1583 pe temeiul a acest Domn e pomenit asa inch se vedeca nu mai domnia i ctotusi Domnia lui Incetase numai de putina vreme.Vorbindu-se de Alexandru Mircea, tatal luT Mihnea, se zice, In adevar:xandru-Vodll celu beYtranu, tatalu Mihneaei-Vod§.. Deci de atunci mai fuseseun Alexandra-Voda tinr., adeca, ori Alexandru cel Rah din 1592-3, on unuldin Alexandrii de dupa i600 : iiia sail Coconul. La p. 43 si urm. : nu enici o dovada cit ar fi fost o fabrica de 'Artie in Moldova pe la 1583. Sin-gurii cari ar fi putut da mesterii, ar fi fost Sasii din Ardeal sail Polonii, cari

unil i altii aveaii tot interesul sa pastreze monopolul. Felul de a scrie allui Petru Schiopul nu poate fi lamurit filologic, pentru ca se maims pe nepri-ceperea unui necarturar, cel putin in ccia ce priveste cartea romaneasca. Lap. 49, nu mai era de nevoie sii se filch Intrebarea clack actul lui Bucium nus'a scris cumva in Birlad, unde, de altmintrelea, nimic nu dovedeste cá arft stat in adevar Vornicul Teril-de-jos, trebuitor ori-cind la Sfatul domnesc,pentru ca In josul actului sta scris limpede : Iasi. La p. 63 : cvulturul quasi-imperial de pe actul de pe la 1595 al boierilor din Manesti nu poate danastere la nici-un fel de combinatil genealogice, fiind-ca un asemenea vulturcu doua capete nu e isolat in pecetile boierilor munteni din secolul al XV11-lea,dintre cari eel mai multi n'aveaii de loc a face cu Bizantul; asa-1 gasesc intr'unact de la 4 Main 1657 de la elsleacsa. henna.) -- in pecete Isleacsa Logo-fetesa .ot MagureanT., In colectia d-lui G. Gr. Cantacuzino (cf. lorga,.Doc. Cantacuzinilor, p. 239, nota 2). La p. 92 i urm., din faptul ca indocument se intilneste un om taiat de Tatari, nu resulta cit acest docu-ment a fost scris innainte de 1600, numai pentru atita ca. in alt act depe la i600 se vorbeste de un alt om taiat de Tatari. La p. 128, a prildan'are nici un sens deosebit de rail cind e vorba de o cirmuire ce-si pradasupusil cu biruri: aceste biruri se chemail chiar fari. nici un fel de Intelesosinditor : nJpa,stF, nevot, angdrii; cu atit mai mult, cu cit e vorba aid deimposite ce se ieail de la o mental., deci Impotriva scutirilor indatinate. Lap. 140, nu incape discutie asupra date!: a fost Maid un s (6), care a fostindreptat apoi intr'un gros 1 (to) cu punctelc foarte aparente: doua cifre, azecilor i unitatilor la un loc, nu se intilnesc nici-odata. Tot acolo se expri-mase pirerea gresitit ca aAndreiii calugarul. de pant( la 1604, lost Ban, ar fiacelasi cu Banul Udrea ; ea a fost Indreptata in Magnum Etymologicum, art.Italeanu, cu doua greselT : ldctura .7106. in loc de .716o., care per-mite a se face din doi Udrea unul singur, i identificarea lui Andrei dilueral

,

cAli-

si

o

.,

filologilor, represintati o manierei in eruditie, care putea sãrataceasca si pe altii ducindu-i cdtre cautarea greutatilor undenu se cerea decit bun simt si muncd.

E regretabil ca in pripita noastrd transformare pe toateterenurile, in despretul nostru fard mdsurd pentru trecut, inlipsa noastrd de orinduiald, am lasat s'al se risipeascd, sa seinsuseascd de cel iubitor de hirtii vechi ce a ajunspe un Scaun episcopal, sal se piarda foarte adesea. daca nude cele mai multe on, archivele, impundtoare in alte timpuri,ale Episcopiilor si Mitropoliilor noastre, pe linga care eletrebuiati lasate, dar supt Wahl rdspunderea. Tot astfel, la se-cularisare, sacii cu hirtii vechi aT manastirilor s'ati impartitin cloud, o parte cdzind in desordine la Archivele Statului,a cdror pregatire era incredintata Comisiei documentare, iaralta apucind supt cucernice anterie de fugari, infuriati pentrudespoiarea lui Dumnezeil in paguba propriei lor intretinerimänoase, cdtre Locurile Sfinte, unde asteaptd ceasul reven-dicdrilor cu cine tie ce minunat .ajutor pravoslavnic. Astazicu ce aü fost Archivele episcopale stdm cam asa :

La Iasi s'a incurcat cu totul averea stiintificd a raposatu-lui Mitropolit Iosif Naniescu cu averea de acelasi fel a Mi-tropoliel, pe care a stapinit-o atitia ani acest cuvios prelat :la Academie se aflä depuse citeva cartoane i coperti cu acte,in imprejurari de testament, legate la rude si judecati, carem'ati indemnat sä le vad in grabd pentru a da pe cele maiinsemnate, in intregime sati ca regeste, in volumul de fatd.In studiarea acestei archive ma precedase raposatul V. A.Urechid, care in Miron Costin, in Istoria Rominilor a dat multebucAti din ele, cu metoda care-i era particulara , si d. C. E rbiceanu, care a tipdrit mai mult corespondentele privitoare

cu Andrei Logofatul, un Mare-Logoffit si mare buier moldovean i muntean, cen'a fost Ban nici-odata (v. Iorga, 1st. Ite, lilac, Viteazul, p. 102). La p. 225urm.,: In Iunie 1621 nu mai domnih in Tara-Romaneasca Gavril Movila, fugitin Ardeal Inca din August precedent, ci Radu Mihnea deci sail .in original,sail In reproducere e anul 1621 (7,129) in ciudata pOninca a DoamnelMarghita, mama tInarului Voevod.

25

.

si

...,

d'intdia

greit.

2(.1

la imprejurdrile de la 1821 in istoria Mitropolia Moldova.AstAzi, adresindu-ma la P. S. S. Mitropolitul Partenie, mi s'aspus, dupa ce luat informaVi la directorul Cancelariei,O. nu mai sint decit acte cu totul noud, mai tärzii decit re-stabilirea Domniei pamintene.

La Buz AA pare sa mai fie ceva : documente $i condici,de si se asigura cl marea colectie de acte muntene pe careo tine de multi ani pentru vinzare negustorul sas Dilmonddin Reghin ar fi fost, in timpuri de tulburAri, luatà pe aice,din episcopia BuzAului. Ce este insä astazi, s'ar cuveni säse inventarieze de un Trimes al Ministeriului, $i ma ofer aicisá implinesc, fart cine $tie ce cheltuiall $i rasplata, aceastAmisiune, ce n'ar trebui intarziata.

De la Bucure$ti, condicile se aft' in cea mai mare parte,dacA nu chiar toate; in Biblioteca Academiei Romine. Docu-mente nu sint nici la Academie si n'ar mai fi de mult nicila Mitropolie, ceia ce e foarte regretabil.

Documentele de la Rimnic ati devenit intAin proprietatearaposatului episcop Ghenadie, $i din mo$tenirea lui, dupamulte dezbateri cu mostenitorii, ele aü venit la Academie, deunde nu le mai poate, slava lui Dumnezen, mo$teni nimeni.Ghenadie le legase in cartoane, cu toata nedibacia, pagubi-toare pentru documente, a legatorilor de provincie, $i ele nuvor iesi deci intacte din greoaia lui inchisoare.

Argesul e o episcopie noud, ce are abia un veac de du-rata : ce se va fi aflind acolo, nu poate sa aibA un mare in-teres. Mi se spune et S. S. episcopul Timus ar lucra laistoria diocese! sale.

Raposatul Melhisedec, ale calrui aptitudini pentru stiintAse judecd si mai bine de anti ce se gindesc cd el invatasein seminarii rusesti, n'a lAsat dupa dinsul insemnate archivela Roman si la Husi : ca membru al Academie, el a daruitacestei institutii $i o parte din Archivele episcopiei unde apastorit la urmA. Dar, fiind un om cu tragere de inima, celmai insemnat pentru culturà dintre VIAdicii pe cari i-am avutde la alcatuirea Statului romin de astazi, el s'a gindit a scrieistoria eparchiilor unde 1-a dus cariera sa de prelat. Despre

s'aa

97

textul sail, care, de altmintrelea, nu se intinde prea mutt $inu cautA nici greutatile, nici innältimile, ci povesteste usorsi simplu, se poate zice bine si rAd (rdul l-a spus indestuld. Hasdeti); dar atit Cronica Romanului, in cloud volume,cit i volumul principal din Cronica Hufului, ati mai alesinsemnAtatea de a cuprinde toate documentele, insemnärilesi inscriptiile ce a descoperit sari gash zelosul episcop si pecare nimeni nici nu le stiuse, nici nu le intrebuintase pandla el. Aceste izvoare sint corect tiparite si intovArAsite delAmuriri care folosesc une off. Din nenorocire, anticvarii cemai posedd citeva exemplare libere din aceste cArti le vindcu preturi foarte ridicate, si in curind nici aceste exemplarenu vor mai fi la dispositia cercetatorilor, pe cari-i dorim totmai multi in viitor. N'ar fi räü deci dacd Academia s'ar ho-tan sã retipareascA, nu textul lui Melhisedec, de care n'avemtocmai asa mare nevoie, ci documentele din cele cloud Cro-wd episcopale.

Cronica Hufulur a aparut in 1869, Cronica Romanului dea 1874 la 1875. Pe atunci Archiva istoricd se intrerupsesepentru totdeauna si numai Uricariul ducea in liniste viatasa totdeauna egala. De la generatia noud ce incepea sd sefacä pe atunci cunoscutd, se putea astepta ceia ce Wentnu fAcuserI cu spiritul de ordine $i cu disciplina de spiritneaparat trebuitoare. Sa vedem intru cit a innaintat aceasta.generatie, astAzi si ea imbAtrinitA, opera, atit de folositoarepentru istoric, a publicarii documentelor noastre «de tail»,a materialului intern.

Din aceastA generatie cu studii sistematice in Apus, ni-meni n'a tiparit o mare colectie de asemenea izvoare. Nu-mai cind $i cind d. A. D. Xenopol a trimes intAiti cite undocument la «Columna lui Traiam> sail la revista, splendidtipäritA cu o subventie a Statului, pe care incepuse a o scoatela" 1882 d. Gr. G. Tocilescu, la «Revista pentru istorie, ar-cheologie si filologie>>. Mai tarziti, in «Archiva societAtii $tiin-tifice $i literare din Ia$I», deschisd la 1889, si trecutd pesteputin in stapinirea d-lui Xenopol, care o indrepta pe incetul

care literatura celor fard talent, in aceasta erudità revistAde profesori universitari si Candidati la profesoratul univer-sitar, se reserva o rubricA pentru actele interne, rubrica incare tipari une-ori d. Xenopol, alte-ori d. Tiktin, cu 0 ingri-jire deosebitA, sail dd. I. Tanoviceanu, G. Ghibanescu sicolaboratori ocasionali. Tot in «Archiva» s'ar putea faceceva mai bun decit ori-ce poesie de nepoet, anume un in-ventariti analitic al documentelor aparute pe incetul in re-vista : acest inventariti ar trebui sa se traga $i aparte, inbro$urd.

in «Revista>, din Bucure$ti, de la o. bucata de vreme deseon intreruptd, $i continuata in ultima-i forma' de citeva luniincoace dupa ce a functionat, supt alt titlu, si ca organ al.societätii de instructie populard «Tinerimea Romind», aicimaterialul documentar tipArit a fost mai intins, mai pretios$i redat cu mai mult aparat $tiintific. D. Tocilescu insusi,care nu era printre eel mai distin$i colaboratori ai revisteisale, a dat supt titlul de «Documente inedite privitoare laistoria romind,, un $ir de vechi $i importante hirtii, ce-i fu-sese incredintate de o doamnd din Bucuresti $i de alti par-ticulari, intre cari si loan BrAtianu, din partidul cdruia d-sa,din motive de principii, facea parte. Sistemul de reproducereera decalcat dupd acela din «Cuventele magistruluiaceiasi masuratoare a hirtiei, aceia$i expertisa a cernelei, maiobisnuit, fire$te, si aid mai mult «radacinieD, acelea$i comen-tarn' : cele mai multe din documente erail slavone si editorulfacea o analisa gramaticala si o corectare de stil a vechiuluipisar, vrednice de cel mai sirguincios elev : «HA cere gene-tivul, ci cere ablativul, substantivul acesta e de gen neutruD,etc., etc. Cu mult mai utile l'amuriri, puse la locul lor, atitiparit documente, in aceiasi publicatie, episcopul Melhisedec,ce a dat inventariul documentelor pastrate in archiva de fa-milie $i mo$ie de la Micläueni, precum $i, cdtre sfirsitulvechif serif, dd. Onciul, Sircu, 5. a.

in sfirsit, V. A. Urechia a publicat Condicile Domne$tipastrate la Archivele Statului, pentru anii 1774 pled dupa1821, in multe volume, cdrora pentru adnotatiile destul de

28

:

:

.

. .

.

slabe ce adaugise, a crezut cd li se poate da titlul de IstoriaRominilor1.

atit.

Cele mai multe documente interne de dincoace de Milcovs'ar gAsi in Oltenia, sail in cealaltä regiune de granita, dinspre Moldova, in Prahova $i Suzan, de cineva care ar sti säinspire incredere mosnenilor ce stapinesc Inca si astAzi peacolo $uvite din vechiul lor pamint de mofie i privesc SA-cultetele lor cu hirtii pe jumatate putrezite ca un talisman,ca un feti$, pe care instrAinindu-1, ogorul s'ar cufunda inpdmint. in Moldova au multe documente proprietarii mosiilordin Miazd-Noapte, $i aü fost Inca mai multe in tara de rä-zAsi, care e Bucovina, in aceastä frunte a vechiului principat,care nu e numai necropola Domnilor in mAndstirea-i dinPutna, ci a fost, pe vremea anexdrif de Austria, si necropolaunei staff sociale : a vechii boierimi saracite, decdzute, darpastrind toate traditiile de mindrie ale trecutului, impreunacu glorioasele nume vechi, ce mina a rdzboiti si biruintd. Cindguvernul imparatesc s'a pus pe lucru ca sd organiseze taradupd moda europeand a timpului, s'o prefaca intr'un desA-vir$it teritoriu fiscal, s'a indeplinit un lucru pe care, in oarecaremAsurd i cu mijloace mai putine, iarAT, II incercase si uniiluminati Domni aT Moldovei din secolul al XVIII-lea : ca-dastrul. 0 comisiune alcdtuitd din ofiteri $i functionari im-periali si avind de tAlmaciti pe Rominul ardelean Petru Arona chemat de pretutindeni pe stapinii in mare sail in mic alpdmintului provinciei ca sA-$1 infati$eze, prin mArturir sadprin acte scrise, drepturile. Aldturi cu calugarii trime$i deMitropolia din Ia$1, de unele mAnAstiri rdmase pe paraintulturcesc), aldturi de vechilii cu «vechilimele din partea boie-rilor rdmasi in jurul Domnului in tara ciuntitd rdsdrirä depretutindeni, din munte $i de cAtre Prut, rdzA$ii, cdrora ii tre-mura mina pe sfintele hirtii $i pie! galbene pecetluite cu

1 Din Archive mat daduse la ISGo citeva acte intr'o bropri, directorul deatunci, P. Teulescu.

.s

2q s

Si

'

. .

30

bourul Voevozilor, spinzurat pe cele din urmA de seculare snururTpestrite. Comisia a pus in scris, cu minunata räbdare a admi-nistratiei cesaro-crAiesti, toate raspunsurile $i toate actele,traduse acestea din urmä in nemteste. Ceva mai tärziii, dupaalipirea la Galitia, tribunalul pentru titluri, forum nobilium dinLemberg, a luat in cercetare originalele infAti$ate ca marturiede xnobletav veche, transformatä de vremile vitrege in simplAinazilie.

La tribunalul din Cernauti se pastreaza si astäzi traduce-rile de acte privitoare la pAmint, asezate dupa mosii, in ne-sfirsite fascicule in folio, pe hirtia aspra, albastrie, uritd, dela sfirsitul veacului al XVIII-lea. Ele suplinesc pAnd laun punct originalele. Acestea, une-ori aü fost date innapoiproprietarilor, al caror neam s'a stins, s'a ferdnit cu totul, s'ainstrainat i risipit foarte adesea. Altele lest, foarte multe, sepAstreazA in Archivele fondulul religionar din Cernauti, alcd-tuit din mosiile mAnAstirilor de sine statatoare ale epoceimoldovenesti. in sfirsit, din unele administratii, aceste hirtiiale unui trecut despretuit, pe care omul de Stat, administraltorul 11 ignoreazd si carturarul 11 rdspinge din studiile sale,documentele romane$ti ail trecut la cintarul in care se vindnegustorilor saü samsarilor de izvoare, pentru genealogiisaQ pentru istoria neamurilor straine, actele netrebnice).

Archivar la tribunal ajunse pe la 1862, cu trel ani innaintede aparitia Archivei istoricep, un functionar cu pretentif deeruditie, cAlduros patriot german, purist in limbA, panger-manist in aspiratiT, poetic dupa biuroil, care intelese, cu citeinsusiri ii impartise firea, cA in traducerile acelea de pe raf-turile sale se alit o viatd, in care vedea el cam ce putusesd ceteasca $i in operele romantice clutate in tinereta sa :cruzi tirani, bogati suverani oriental!, cavaleri in platose cumänu$a de fier pe solduri de otel, calarind in zoriT zilei acAreT sara va fi rosie $i de singe, cucernici calugari, depar-tati de lume, ratAcindu-si pasii fArd zgomot supt tainice, rd-coroase arcade pline de umbra. Ascultati-1 numai cum incheieo prefata: «Numai colo jos strAluceste in vale. SA fie armeRdsnnA. un zgomot indepartat. Tropot de copite. Din prapastie

e. .6 .6.

?

r,

31

iese o ceatä de palizi caldret1 goti pe cai ce se frAminta,.asa mai departe

Franz-Adolf Wickenhauser incepu lucrul sari istoric Inca depe la 185o, dar, numai cind Biserica ortodoxd din Bucovinase gindi sä-$.1 reclame averea instra.inatä pentru a $i-o admi-nistra singura, cind, prin petitil care Cirmuire $i prin publi-catii ca a lui Pumnul, chestia fondului religionar fu adusddin noti in discutie, i se paru acestui visltor de cavaleri go-ticI Ca e poate $i in interesul carierei sale O. arate admini-stratorilor de la Cernauti si din Viena ce stã scris in aceleciudate privilegii in slove «ruse$th ce se pastrati pe atuncila Kammerprocuratur, in acele movile de traduceri asupracarora el, Wickenhauser, avea intreaga ingrijire. Cu manu-scriptul shit, cu partea din acest manuscript ce privia stra.-vechia mándstire Moldavita, ctitoria lui Alexandru cel Bun,intemeietorul cel adevairat al Moldovei, porni functionarul cer-nautean la Viena, unde-1 tipArirl cu frumoase slove, firestegotice, Jacob $i Holzhausen, impreund cu o Prefata lämuri-toare datatä din «Cernowiz 2> i cu o dedicatie until nobildin al XVII-lea veac, in Fundatia caruia petrecuse autorulintdiului volum din «Moldawa oder Beitrage zu einem Ur-kundenbuche für die Moldau und Bukowina,, copilaria sastudioasä, acolo, in Viena. Nu lipsia nici-o Introducere istorica, in care se atingeati atitea $i atitea puncte din istoriaMoldovei.

Wickenhauser fagaduia $i alte brosuri asupra tuturor ma-nastirilor din tarA, pan.ä Ii va deslu$i la toate rostul, cu hir-tiile de la biuroti sail cu acele comunicate, in traducere ro-mlneasca modernd, de particulari. Nefiind ca d. Hasdeii unom superior, el crezu cä datore$te publicului sä se tie decuvint, publicului sail de strain!, din Bucovina $i de aiurea,care i-a pretuit foarte malt opera, si. publicului de «Rima-nen)-- asa ni zicea, cum se vede, foarte magulitor, noua.,care nu 1-a prea criticat, dar nici nu 1-a intrebuintat tocmai

1 j1fo1dowja p. 52.2 Nu Czernowitzs; in toate Wickenhauser avea .ideile sale. personale.

ALABIKIE1

°Ito Ponta%

0 ..

Si

14000 . 0 .A

a-,

a4:04.

I 0 4

mult. Putna, So Ica, Horecea, Voronet, Red lull aü beneficiatpe rind de elucidgrile harniculul functionar, pensionar in cu-rind, de la «Cernowiz).

Acuma, ce fel sint aceste brosurf, marl $i midi, $i care evaloarea lor ?

Wickenhauser pretindea sä aleaga printre materialele ce-istäteag la indeming, si nu sg deie ca chest, «ba-trinul Codrescu ori-ce bucgtica veche de hirtie, off-cezdelcg de cancelarie, ori-ce protocol de judecatg, petitil fArdnict un cuprins i plingeri de mai daundzi. Actele era(' sa fiedeci al ese cu un ochig de cunoscator, unele talmacite de-a dreptulde editor, altele corectate de ,acela$i, dupa traducerea ger-mana mai veche care i se parea prea incarnate de formulezadarnice i, pe linga aceasta, cu totul stricatã ca stil, ,prinamestecul a fel de fel de barbarisme de origine slava' sailromaneasca. Apoi, la fiecare cartulie, citeva pagini de corn-positie $i istoricA mai mult sag mai putin asuprasubiectului.

Se intimpla insd cg bietul om se incurcâ in date, pe care-Ivedem indreptindu-le apoi cu condeiul, foarte ingrijat de ceva zice publicul 1$i reservase «dreptul de traducere in alteimbi, , in exemplarele oferite Acaderniei Romine. Apoitraducerile comisiei Metzger-Aron nu erag stralucite, $i Wicken-hauser, cu indreptarile lui stilistice, scoase fait mild i citecoloare mai ramasese in ele. In sfirsit, ordinea era cam su-pusa criticei, iar Prefetile se infati$ag cum ni inchipuim ca, leputea face un om mediocru, cu pregatirea luT Wickenhausersi pe o vreme cind $i ai no$tri, afarg de d. Hasdeg, bojba-lati Inca in multe lucruri ca orbit.

Rominilor din Bucovina, cari ag socienti de cultura, boie-viler, de acolo, cari poseda mijloacele trebuitoare, Ii reveniasi datoria $i onoarea de a face mai mult $i mai bine decitWickenhauser. Para astazi s'ag facut insg din aceastA partenumai doug incercgri.

D. Gheorghe Popovici, pe care-1 avem intre not acuma,care a inceput prin frumoase poesii, a continuat prin studil

t,I ..

'1.

.32 e

. .

:

altib

'. literard

.

.. .

. ,

1.,

.

33

asupra trecutului Moldovei si a dat citiva ani o viata mi$-canT politice romane$ti din Bucovina, avea adunate un numarde documente slavone pe care Wickenhauser le Meuse cu-noscute cu sistemul sAU, i mai multe birth!' privitoare lacCimpulungul moldovenescD de odinioard. Pe cele leincredinta unui invatat cleric din Cernauti, actualul predicatoral Mitropoliei. dr. Orest Popescul, care trebuia s le publiceintaia pe acestea, apoi pe celelalte, in original si traducere.0 fasciculd a aparut la 1895, foarte bine tiparita, in genere ;apoi la p. 64 publicatia se intrerupse si astfel a ramas $ipand gstazi.

Printr'o mdsurd luata in veacul al XVIII-lea fiecare md-nastire era indatorita sa-$i scrie actele traduse, in condici, $icel mai harnic alcdtuitor de astfel de repertorii fu in Mol-dova un calugar ce stia bine slavone$te $i e i autorul unorfrumoase lucrari retorice pline de patriotism simtit Varto-lomei Mazareanul 1 Ocupindu-se cu viata $i activitatea acestuimonah carturar, parintele Marian din Suceava, membru alAcademia un eminent folklorist $i unul din cei mai buni Ro-mini din partea instrainata a Nordului Moldovei, s'a hotAritsa tipareasca aceste condici. S. S. a dat pand acum, in ele-gante brosuri, corect tiparite, Condica Voronefulid i a

Intr'un colt de provincie olteand, sirguinta citorva cdrturarilocalnici, iubirea lor pentru locurile in care traiesc i a facutsa alcatuiasca ceia ce nu se mai gase$te aiurea. Societateadin Tirgu-Jia a intemeiat un museti, unde a depus urme aletrecutului $i, intre ele, documente locale; ea a dat la luminamai multe reviste, de o ilustratie mult superioard textului.Sufletul acestor laudabile incercAri e un institutor local, d.Al. tefulescu, care a tiparit o monografie asupra Tismanei,ie$itä acum in a doua editie, $i studii privitoare la ordseluldin muntii Gorjului. Mai insemnatd e cea din urma carte, incare se da un material documentar mai intins $i cu totul

V. La. lii. rom., 1-11.

68884 3

,v . :

.

d'ilitaia

:

&ilea

,

I

34t

nou ; pe. chid' in «Tismanad) sint mai milt reproduced. D. .

tefulescu, care a singur slavoneste, doreste prea multsä se cunoAscA aceasta i e prea departe de un adevaratcentru de culturd pentru ca sA aibd la indäminA cartile ce-itrebuie pentru a se informa indestulAtor. Noua editie a mo-nografiei de mAndstire era, de sigur, mai putin trebuincioasAdecit o tiparire a intregului material ce poate ajunge in mi-nile acestui sirguincios cercetAtor al timpurilor vechi : aceastdlucrare 1-ar face i mai vrednic de a i se multdmi, dar dinea ar trebui sa. se inlature tot luxul de texte slavone i debuchi cirilice i poate sä se lase la o parte altd adnotatiedecit aceia ce s'ar face cu alt material inedit.

LAmuriri asupra unor publicatii mai nouà decit cele descriseapreciate aid se pot gasi in Prefata la volumul V din

Studiile )si documentele mele. Acolo se vorbeste i de sarcinace se impune astAzi.

. .-44, ,..

I . . 4

: .. .

bI..

P..; ;

4 4

'?, I.

; 44. : .

-

si

,