Friedrich Nietzsche

De la Wikipedia, enciclopedia liberăFilozofi occidentali

Filozofia secolului XIX

Friedrich Nietzsche, 1882

Nume - Friedrich Wilhelm Nietzsche

Naștere - 15 octombrie 1844(Röcken bei Lützen, Saxonia,Prusia)

Deces - 25 august 1900 (Weimar,Germania)

Școală/tradiție - Întemeiator alFilosofiei existențiale

Interese principale

Etică, Metafizică, Estetică,Epistemologie, Morală, Psihologie

Idei importante

Dualitatea apolinic-dionisiac, Voința de putere , Nihilism, Instinctul de turmă, Supraom, Critică la adresa creștinismului,Dumnezeu a murit, Morală stăpân-sclav

Influențe A influențat

Burckhardt,Socrate,Emerson,Goethe, Heraclit,Montaigne,Schopenhauer,Dostoievski,Wagner,Stendhal

Foucault,Heidegger, Iqbal,Jaspers, Sartre,Deleuze, Camus,Rilke, Bataille,Rand, Freud,Freud, Derrida,Jung, Onfra

y

Friedrich Wilhelm Nietzsche (n. 15 octombrie 1844, Röcken - d. 25 august 1900,Weimar) este cel mai important filosof al secolului al XIX-lea, care a exercitat o

influență remarcabilă, adesea controversată, asupra gândirii filosofice a generațiilor ce i-au urmat.

Cuprins

  [ascunde] 

1   Biografie

2   Filosofia lui Nietzsche

3   Falsificarea moștenirii lui Nietzsche

4   Opera filozofică (selectiv)

5   Traduceri în limba română

6   Referințe

7   Bibliografie

8   Bibliografie suplimentară

o 8.1   Bibliografie critică în limba română

9   Legături externe

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut într-o familie protestantă, tatăl său fiind pastor. Încă din tinerețe, este confruntat cu problema credinței în Dumnezeu și înclină mai degrabă spre ateism, fapt ce

se va reflecta mai târziu în gândirea sa filosofică. Studiază filosofia la Universitatea din Leipzig. Lectura cărții lui Arthur Schopenhauer, Welt als Wille und

Vorstellung ("Lumea ca voință și reprezentare"), va constitui premisa ideatică a vocației sale filosofice. În 1869, în vârstă de numai 25 de ani, este numit profesor la

Universitatea din Basel și primește cetățenia elvețiană. Studiază filosofia anticăgreacă, în special pe reprezentanții perioadei presocratice, Heraclit și Empedocle. Din

motive de sănătate, abandonează învățământul universitar și, începând din anul1879, peregrinează între Veneția, Torino, Nisa și Engadin, în căutarea unei clime

prielnice. În 1882 o cunoaște pe Lou von Salomé, pe care o cere în căsătorie, fiind însă refuzat. În același an, în timp ce se găsea la Nisa, începe să scrie lucrarea sa

capitală, Also sprach Zarathustra ("Așa grăit-a Zarathustra"), care va apărea în 1885. În 1888 se mută la Torino, unde va desăvârși operele Götzen-

Dämmerung("Amurgul idolilor") și Ecce Homo. În ziua de 3 ianuarie 1889, în piața Carlo Albertodin Torino, asistând la biciurirea sălbatică și agonia unui cal în plină

stradă, are prima criză de nebunie, în cursul căreia are manifestări delirante, considerându-seDionysos sau Iisus. Este îngrijit până la sfârșitul vieții de sora sa, Elisabeth

Foerster Nietzsche.

Filosofia lui Nietzsche[modificare | modificare sursă]

Filosofia lui Nietzsche gândește reevaluarea filozofiei și artei Greciei din perioada istorică cea mai veche, în defavoarea clasicismului, văzut ca afirmare a viziunii raționale

și, în consecință, decadent. Nietzsche identifica în tradiția greacă patru etape: 1) etapa obscură a Titanilor când lumea era indefinită; 2) etapa rațiunii echilibrate și a visării

(apolinicul); 3) etapa haosului, a beției, a dezordinei, a băuturilor narcotice (dionysiacul); 4) etapa acordului între apolinic și dionisiac, unde starea de beție este limitată de

o rațiune echilibrată. În special tragedia greacă (Eschil, Sofocle) a fost interpretată ca o expresie a impulsului vital care se reîntoarce asupra sa însuși, limitând ordinea și

dezordinea, ambele înțelese în termeni radicali, excesivi. Nietzsche critică valorile fundamentale ale societății ultra-raționalizate în care trăia, ajungând la negarea

principiilor enciclopediste ce exclud vitalismul existenței.

Conceptul de "voință de putere" joacă un rol central în gândirea lui Nietzsche, în măsura în care acesta este pentru el - în sens metafizic - un instrument pentru

înțelegerea lumii: "esența cea mai intimă a existenței este voința de putere". Proiectul lui de reevaluare a conceptelor tradiționale ale metafizicii va antrena abolirea

valorilor idealiste, în special ale creștinismului, dar și ale istoricilor. Voința de putere este analizată ca relație internă a unui conflict, ca structură intimă a devenirii,

ca pathos fundamental, și nu numai ca dezvoltare a unei forțe. Această concepție permite depășirea omului, nu eliminarea lui, ci abandonarea vechilor idoli și a speranței

într-o lume de dincolo, acceptarea vieții în ceea ce comportă ea ca aspirație spre putere. Astfel, contrar falselor interpretări ale filozofiei sale, supraomul nietzschenian nu

este un om atotputernic fizic și intelectual, ci reprezintă o tendință în evoluție, așteptată și dorită de om: "Am venit să vă vestesc Supraomul. Omul este ceva ce trebuie

depășit" (Așa grăit-a Zarathustra). Omul este așadar o punte între maimuța antropoidă și supraom, un element tranzitoriu în evoluție (cf. parabola acrobatului

din Zarathustra).

Pornind de la premisa voinței de putere, Nietzsche dezvoltă o psihologie abisală, care pune pe prim plan lupta sau asocierea instinctelor, a impulsurilor și afectelor,

conștiința nefiind decât perceperea tardivă a efectelor acestui joc al forțelor subconștiente. Nietzsche face distincție între morala celor slabi și cea a celor puternici. Astfel,

în concepția lui, mila, altruismul, toate valorile umanitare sunt de fapt valori prin care omul se neagă pe el însuși pentru a-și da aparența unei frumuseți morale și a se

convinge de propria-i superioritate.

Nietzsche a dorit să restructureze societatea criticând aspectele culturii moderne, ale filosofiei oficiale universitare, negând ideile de civilizație și acelea ale democrației.

Pentru el, doar arta este singurul factor care justifică viața. În Die Geburt der Tragödie ("Nașterea tragediei"), opune și asociază figurile dionisiace și cele apollinice,

ambele născute din beția simțurilor. Prima este o beție a descărcării de energie, a doua o beție pur vizuală. În consecință, Nietzsche adaugă o a treia formă: forța

voluntară care se manifestă în arhitectură.

Nietzsche este cel care a spus ca Dumnezeu e mort. Idee care a primit două interpretări majore: prima susține faptul ca Nietzsche vorbește despre moartea Dumnezeului

creștinilor, iar a doua interpretare vorbește despre moartea Dumnezeului filosofilor (el prevăzuse agonia metafizicii odată cu manifestarea spiritului rațional socratic care a

distrus principiile omului dionisiac ce urmărea extazul prin beție, concupiscența și alte forme de manifestări extatice obținute prin exacerbarea simțurilor).

Nietzsche este considerat un filosof vitalist. El propovăduiește toate virtuțile omului sănătos, ale omului plin de vigoare, ale omului stăpân pe instinctele sale, ale omului

care știe să susțină pe umerii săi libertatea. Ca o ironie a celor susținute, Nietzsche a fost toată viața sa un om bolnav. Motivul principal pentru care el renunță la cariera

universitară este boala sa care se înrăutățise.

Se spune că precursorul lui Nietzsche ar fi fost Schopenhauer, care prin lucrarea Lumea ca voință și reprezentare îl determină pe Nietzsche să "îndrepte" conceptul de

voință, alăturându-l puterii care devine esențială în afirmarea individului. După o interpretare a lui Constantin Noica. Heidegger ar duce conceptul mai departe vorbind

despre voința ca voință.

Falsificarea moștenirii lui Nietzsche[modificare | modificare sursă]

Filosofia lui Nietzsche a avut o influență considerabilă asupra culturii secolului al XX-lea și a unor reprezentanți ai ei: Thomas Mann, André Gide, Hermann

Hesse, Sigmund Freud, Martin Heidegger sau Emil Cioran. În anii '20, opera lui Nietzsche a fost revendicată de nazismul german și de fascismul italian, interpretându-se

în mod barbar ideea de "voință de putere" în sprijinul doctrinei totalitare. La aceasta a contribuit și sora lui Nietzsche, Elisabeth Forster, nazistă înverșunată și admiratoare

a lui Hitler, care a falsificat unele texte pentru a le utiliza fără scrupule în construirea unei ideologii străine de gândirea filosofului. Unele dintre aceste false interpretări

persistă, din păcate, și în zilele noastre.

În afară de erorile de transcriere si de atribuire, manuscrisele lui Nietzsche au fost supuse și unor falsificări directe: pe această pagina din Ecce Homo se pot vedea modificări facute de Peter Gast.

După «Nietzsche-Lexicon» editat de Prof. Cristian Niemeyer (2009), cu paticiparea a 150 de cercetători specialiști în filozofia lui Nietzche, sora sa,Elisabeth Forster a

măsluit masiv și sistematic opera marelui filosof. Schimbările introduse de Elisabeth Forster au fost caracterizate în respectivul lexicon drept „scandaloase și criminale”

(Cristian Niemeyer). Dintre 505 scrisori ale lui Nietzsche publicate postum în 1909, numai 60 au fost găsite originale, 32 au fost reconcepute total și la multe altele s-au

făcut adnotări, completări, eliminări și schimbări de cuvinte și fraze în scopul de a-l prezenta pe filosof ca un promotor al nazismului, xenofob, antisemit, cu vederi de

extremă-dreapă, în profundă contradicție cu ideile lui Nietzsche și în concordanță cu propriile ei vederi. Ideologii naziști s-au grăbit să preia și să se împăuneze cu filosofia

falsificată a lui Nietzsche.

Un mic exemplu: în cartea sa „Dincolo de bine și de rău”[1] fraza care se referea la antisemitism „Nu am nimic comun cu un om care ia parte la această înșelătorie

abjectă” a fost anulată de sora autorului.

Elisabeth Forster și soțul și tovarășul ei de idei au creat în jungla paraguaiană o comună germană-ariană, «Nueva Germania» („Germania Nouă”), dar soțul s-a sinucis și

ea s-a întors în Germania în urma prăbușirii fratelui său. La funeraliile Elisabethei, care a murit în 1935 a participat și Hitler, personal.

Nietzsche este considerat precursorul curentului postmodernist prin ideea ca nu există un centru de la care se revendică toate valorile general umane. El este autorul

care sparge conceptul de dogmă, înțeleasă ca limita dincolo de care nu se mai poate trasa niciun orizont. Fărâmițarea valorilor prin filiera nietzscheană s-a impus ca un

concept major în curentul postmodernist.

Opera filozofică (selectiv)[modificare | modificare sursă]

Fatum und Geschichte, 1862 ("Destin și istorie")

Willensfreiheit und Fatum, 1862 ("Libertatea voinței și destinul")

Homer und die klassische Philologie, 1868 ("Homer și filologia clasică")

Die Geburt der Tragödie, 1872 ("Nașterea tragediei")

Unzeitgemässe Betrachtungen, 1876 ("Considerații inactuale")

Morgenröte, 1881 ("Aurora")`

Die fröhliche Wissenschaft, 1882 ("Știința veselă")

Also sprach Zarathustra, 1885 ("Așa grăit-a Zarathustra")

Jenseits von Gut und Böse, 1886 ("Dincolo de bine și rău")

Zur Genealogie der Moral, 1887 ("Genealogia moralei")

Götzen-Dämmerung, 1888 ("Amurgul idolilor")

Der Antichrist, 1888 ("Anticristul")

Ecce Homo, 1888

Voința de putere (1906, postum)

Traduceri în limba română[modificare | modificare sursă]

A doua considerație inoportună. Despre folosul și neajunsurile istoriei pentru viață, traducere de Amelia Pavel,

București, Editura Ararat, 1994

Aforisme. Scrisori, traducere de Amelia Pavel, București, Editura Humanitas, 1992 (reed. 2001, 2007)

Amurgul idolilor, traducere de Vasile Frăteanu și Camelia Tudor, note de Vasile Frăteanu, Cluj, Editura Eta, 1993

Amurgul idolilor sau Cum se filozofează cu ciocanul, traducere de Dinu Grama, București, Editura Antet, 1993 (reed.

2003)

Amurgul idolilor sau Cum se filozofează cu ciocanul, traducere de Alexandru Al. Șahighian, București, Editura

Humanitas, 2001 (reed. 2005, 2007)

Antichristul, traducere de George B. Rareș, Cluj, Editura Eta, 1991

Antichristul, traducere, note și postfață de Vasile Muscă, Cluj, Biblioteca „Apostrof”, 1996 (reed. 1998, 2003)

Așa grăit-a Zarathustra. O carte pentru toți și pentru nimeni, versiune românească de Victoria Ana Tăușan, București,

Editura Edinter, 1991

Așa grăit-a Zarathustra. O carte pentru toți și nici unul, traducere de Ștefan Aug. Doinaș, București, Editura

Humanitas, 1994 (reed. 1997, 2000)

Așa grăit-a Zarathustra, traducere de George Emil Bottez, București, Editura Antet, 2009

Călătorul și umbra sa. Omenesc, prea omenesc, traducere de Otilia-Ioana Petre, București, Editura Antet, 1996

Cazul Wagner, traducere de Alexandru Leahu, București, Editura Muzicală, 1983 (ediție revăzută, Editura Humanitas,

2004, 2008)

Despre genealogia moralei. O scriere polemică adaugată recentei „Dincolo de bine și de rău” spre împlinire și

înțelegere, traducere de Janina Ianoși și Horia Stanca, postfață de Ion Ianoși, Cluj, Editura Echinox, 1993

Dincolo de bine și de rău. Preludiu la o filozofie a viitorului, traducere de Francisc Grünberg, București, Editura

Humanitas, 1992 (ediție revăzută, 2006)

Dincolo de bine și de rău, traducere de Francisc Grünberg, București, Editura Universitas, 1998

Dincolo de bine și de rău. Preludiu la o filosofie a viitorului, traducere de Victor Scoradeț, București, Editura Fundației

Culturale Ideea Europeană, 2004

Ecce homo, traducere de Mircea Ivănescu, Cluj, Editura Dacia, 1994 (reed. 1999)

Ecce homo: cum devii ceea ce ești, traducere de Liana Micescu, București, Editura Centaurus, 1991

Genealogia moralei, traducere din germană de Darie Lăzărescu, preambul de Harald Hoffding, Editura Mediarex,

1996

Genealogia moralei: o scriere polemică, traducere din germană de Liana Micescu, traducerea textelor din latină și

greacă Traian Costa, ediția a II-a, București, Editura Humanitas, 2006

Nașterea filosofiei în epoca tragediei grecești, traducere de Mircea Ivănescu, Cluj, Editura Dacia, 1992 (reed. 1998,

2002)

Noi, filologii, traducere, studiu introductiv și note de Vasile Muscă, Cluj, Editura Dacia, 1994

Opere complete. Ediție critică științifică în 15 volume de Giorgio Colli și Mazzino Montinari, traducere de Simion

Dănilă, vol. I-VI, Timișoara, Editura Hestia, 1998-2005

(Vol. I, Poezia, 1998. Vol. II, Nașterea tragediei. Considerații inactuale I-IV. Scrieri postume, 1998. Vol.

III,Omenesc, prea omenesc, 1999. Vol. IV, Aurora. Idile din Messina. Știința veselă, 2001. Vol. V, Așa grăit-a

Zarathustra, 2004. Vol. VI, Dincolo de bine și de rău, 2005)

Poezii, traducere de Simion Dănilă, București, Editura Univers, 1980

Știința voioasă. Genealogia moralei. Amurgul idolilor, traducere de Liana Micescu și Alexandru Al. Șahighian,

traducerea versurilor de Simion Dănilă, București, Editura Humanitas, 1994

Știința voioasă („la gaya scienza”), traducere de Liana Micescu, traducerea versurilor de Simion Dănilă, ediția a II-a,

București, Editura Humanitas, 2006

Voința de putere: încercare de transmutare a tuturor valorilor (fragmente postume), traducere de Claudiu Baciu,

Oradea, Editura Aion, 1999

Referințe[modificare | modificare sursă]

1. ̂  Dincolo de bine și de rău. Preludiu la o filosofie a viitorului, traducere de Francisc Grünberg, București,

Editura Humanitas, 1992 (ediție revăzută, 2006)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

de  Niemeyer, Christian (HRSG): Nietzsche-Lexikon, Wissenschaftlichen. Buchgesellschaft, Darmstadt, 2009.

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

Jenkins, M.: Nietzsche and the Will-to-Power, în Philosophy Pathways, 2009

Korstanje, M.: The influence of Norse Mythical Archetype in Friedrich Nietzsche’s Thought: Predestination and

Totalitarianism, în Cultura. International Journal of Philosophy of Culture and Axiology, vol. VI, 2/2009.

Bibliografie critică în limba română[modificare | modificare sursă]

Constantin I. Gulian, Nietzsche, București, Editura Academiei Române, 1994

Constantin Rădulescu-Motru, F. W. Nietzsche: viața și filosofia sa, ediție îngrijită și postfață de Marta Petreu, Cluj,

Biblioteca „Apostrof”, 1997

Ernst Bertram, Nietzsche. Încercare de mitologie, traducere de Ion Nastasia și Maria Nastasia, București, Editura

Humanitas, 1998

Lucia Gorgoi, Friedrich Nietzsche și cultura română interbelică, Cluj, Casa Cărții de Știință, 2000

Alexandru Boboc, Nietzsche: între elenism și modernitate sau dincolo de actual și inactual, Cluj, Editura Grinta, 2003

Alexandru Ștefănescu, Nietzsche și „moartea lui Dumnezeu”, București, Editura Paideia, 2004

Martin Heidegger , Metafizica lui Nietzsche, traducere din germană de Ionel Zamfir și Cătălin Cioabă, București,

Editura Humanitas, 2005

Gilles Deleuze , Nietzsche și filosofia, traducere de Bogdan Ghiu, București, Editura Fundației Culturale Ideea

Europeană, 2005

George Bondor, Dansul măștilor: Nietzsche și filozofia interpretării, București, Editura Humanitas, 2008

Gilda Valcan, "Antichitatea in filosofia lui Nietzsche", Timisoara, Editura Bastion, 2008

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Friedrich Nietzsche

La Wikicitat găsiți citate legate deFriedrich Nietzsche.

ro  E un adevărat infern să-l traduci pe Nietzsche - interviu cu traducătorul Simion Dănilă

en  Nietzsche Society

fr  La crise initiale de Nietzsche

Editura Humanitas

Nietzsche și barbarul supraom , 8 Aug 2012, Irina-Maria Manea, Historia

Categorii: 

Nașteri în 1844

Decese în 1900

Existențialiști

Filozofi atei

Filozofi germani

Esteticieni

Autori de aforisme

Absolvenți ai Universității din Leipzig

Meniu de navigare

Creare cont

Autentificare

Articol

Discuție

Lectură

Modificare

Modificare sursă

Istoric

Pagina principală

Portaluri tematice

Cafenea

Articol aleatoriu

Participare

Schimbări recente

Proiectul săptămânii

Ajutor

Portalul comunității

Donații

Tipărire/exportare

Trusa de unelte

În alte limbi

Afrikaans

Alemannisch

አማርኛ Aragonés

العربية مصرى Asturianu

Azərbaycanca

Башҡортса

Boarisch

Žemaitėška

Беларуская

Беларуская (тарашкевіца)

Български

বাং��লা�

Brezhoneg

Bosanski

Буряад

Català

Нохчийн

کوردی Čeština

Чӑвашла

Cymraeg

Dansk

Deutsch

Zazaki

Ελληνικά

English

Esperanto

Español

Eesti

Euskara

Estremeñu

فارسی Suomi

Võro

Français

Frysk

Gaeilge

贛語

Galego

עברית हि�न्दी�

Fiji Hindi

Hrvatski

Magyar

Հայերեն

Interlingua

Bahasa Indonesia

Ilokano

Ido

Íslenska

Italiano

日本語

Basa Jawa

ქართული

Qaraqalpaqsha

Қазақша

한국어

Kurdî

Latina

Lëtzebuergesch

Лезги

Lietuvių

Latviešu

Malagasy

Македонски

മലയാ�ളം�

Монгол

मराठी�

Кырык мары

Bahasa Melayu

Malti

Mirandés

Nedersaksies

ने पाली�

Nederlands

Norsk nynorsk

Norsk bokmål

Occitan

ਪੰ�ਜਾ�ਬੀ�

Pangasinan

Polski

Piemontèis

پنجابی پښتو Português

Runa Simi

Rumantsch

Русский

Русиньскый

Саха тыла

Sicilianu

Scots

Srpskohrvatski / српскохрватски

Simple English

Slovenčina

Slovenščina

Shqip

Српски / srpski

Seeltersk

Basa Sunda

Svenska

Kiswahili

தமி�ழ்

ไทย

Tagalog

Türkçe

Українська

اردو Oʻzbekcha

Tiếng Việt

Volapük

Walon

Winaray

יִידיש Yorùbá

中文

文言

Bân-lâm-gú

粵語

Modifică legăturile

Ultima modificare efectuată la 22:41, 26 ianuarie 2014.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare.

Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

Politica de confidențialitate

Despre Wikipedia

Termeni

Dezvoltatori

Versiune mobilă