nformaţia Privind Industria Uşoară A Republicii Moldova

Industria uşoară este una din cele mai vechi ramuri din ţară şi una din cele mai dezvoltate şi prospere ramurii ale economiei naţionale.

Această ramură este reprezentată de trei genuri de activitate: fabricarea produselor textile (articole tricotate şi covoare); fabricarea de articole de îmbrăcăminte; producţia de piei, articole din piele şi fabricarea încălţămintei (inclusiv

fabricarea de articole de voiaj şi de marochinărie). 

Ramura nominalizată cuprinde peste 250 întreprinderi (cu   23,6  mii angajaţi), inclusiv societăţi pe acţiuni, SRL-uri şi întreprinderi mixte. 

Două întreprinderi (SA „Zorile”- producător de încălţăminte şi SA „Floare-Carpet”- producător de  covoare) sunt societăţi pe acţiuni cu cota statului mai mare de 50 %. 

Conform Strategiei de dezvoltare a industriei pe perioada pînă în anul 2015, aprobată în octombrie a.2006, industria uşoară a devenit   o ramură prioritară a economiei naţionale, deoarece  dispune de avantaje foarte mari. Acestea sunt:

posibilitatea de a încadra în activitate un număr mare de braţe de muncă, un ciclu rapid de rotaţie a mijloacelor circulante,  necesitatea  în investiţii nu prea mari, existenţa sistemului de pregătire profesională a cadrelor de orice nivel. 

         În prezent este elaborat proiectul Programului de dezvoltare a industriei uşoare al Republicii Moldova pe perioada pînă în a.2015, care a fost  plasat pe pagina Web a ministerului. Pe data de 28  septembrie a.c. Ministerul, în

comun  cu  Proiectul  „Creşterea Competitivităţii şi Dezvoltarea Întreprinderilor (USAID)”, au petrecut o masă rotundă cu tema „Prezentarea proiectului Programului de dezvoltare a industriei uşoare pănâ în anul 2015”.

La această întrunire au luat parte şi şi-au expus opinia  reprezentanţii Asociaţiei Patronale din Industria Uşoară, Consiliului sindicatelor lucrătorilor din industria uşoară, conducătorii întreprinderilor din ramura dată, precum şi

reprezentanţii facultăţii industriei uşoare a Universităţii Tehnice din Moldova, şcolilor profesionale, care pregătesc cadre pentru industria uşoară şi specialişti ai ministerului.

Actualmente, proiectul nominalizat va fi perfectat, ţinîndu-se cont de propunerile expuse, după care  va fi prezentat spre aviz  ministerelor cointeresate, cu ulterioara prezentare la şedinţa Guvernului.

Realizarea treptată a proceselor de restructurare în sfera de producţie şi în activitatea economico-financiară a contribuit la stabilizarea activităţii întreprinderilor şi asigurarea creşterii permanente şi stabile a volumelor de producţie şi

vînzări.

În I semestru a.2007 majorarea volumelor de producţie şi vînzări a constituit 30%  şi  24% respectiv. 

Ponderea volumului de producţie a ramurii nominalizate în volumul total  pe ţară în 8 luni ale a.2007 a constituit 9,1 %  şi s-a majorat cu 0,9 p.p. comparativ cu aceleaşi perioadă a  a.2006.

Ponderea volumului vînzărilor  ramurii menţionate  în volumul vînzărilor total pe ţară în 6 luni ale a.2007  a alcătuit 7,4 % comparativ cu 7,1 %  în 6 luni a.2006.

În prezent industria uşoară joacă un rol important în economia Moldovei, efectuînd  un sfert din volumul  exportului total pe ţară. 

Deşi  soldul comerţului exterior pe a.2006 a fost negativ, în industria uşoară exportul prevalează asupra   importului cu  12,6 % .  

         În ianuarie – iulie 2007 exporturile materialelor textile şi articolelor din acestea au totalizat 151,2 mln.dolari SUA, volum superior celui realizat în perioada corespunzătoare din anul 2006 cu 23,4% (în structura exportului total

aceste mărfuri ocupă 21,5%, cel mai mare indicator), încălţăminte, pălării, umbrele etc. – 23,3 mln.dolari SUA , creşterea cu 34,8% (în structura exportului ocupă 3,3%).

Gradul de acoperire a importurilor cu exporturi în perioada ianuarie-iulie a a.2007 pe aceste grupuri de mărfuri constituie 11,6 % şi 11,1% respectiv.

Însă, din cauza situaţiei economico-financiare create, lipsei pieţei de desfacere interne dezvoltate şi a materiei prime proprii, insuficienţei mijloacelor circulante proprii, cea mai mare parte din întreprinderile de confecţii, tricotaje,

marochinărie şi încălţăminte activează în regim vamal de perfecţionare activă, prelucrînd materia primă a clientului. 

Printre cei  mai mari importatori de servicii pot fi numiţi: Germania, Italia şi SUA. 

În afară de  aceasta, exportul serviciilor se efectuează în Austria, Anglia, România, Olanda, Belgia etc. 

Producţia din materia primă proprie  (covoarele fabricate de către SA „Floare-Carpet”, SA „Moldabela”, piei tăbăcite – SA „Piele” şi articole flauşate – SA „Flautex”) se exportă în România, SUA, Anglia, Polonia, Austria, Lituania etc.

Concomitent, producţia sus-numită se livrează în ţările CSI. 

Analiza exportului demonstrează, că activitatea în regimul vamal de perfecţionare activă prevalează  fabricarea producţiei din materia primă proprie.  

Rezultatul pozitiv al acestui gen de activitate a fost că  întreprinderile mari şi mijlocii, actualmente, au posibilitate să investească mijloacele circulante proprii în reutilarea tehnică şi însuşirea tehnologiilor noi. 

Însă, trebuie de menţionat, că situaţia creată în urma modificărilor structurale în Uniunea Europeană, desigur, va atrage asupra sa şi modificări pe piaţa serviciilor. 

Şi din această cauză, deja la momentul actual, în  faţa întreprinderilor stă  sarcina de a majora volumul de fabricare a producţiei din materia primă proprie pentru livrarea ei atît pe pieţele pierdute anterior (ale ţărilor CSI), cît şi pe noile

pieţe, în special, ale celor europene, fără a micşora volumele serviciilor.  

Este necesar de remarcat, că, în prezent, în condiţiile insuficienţei mijloacelor circulante proprii şi existenţei creditelor bancare cu rata dobînzii care  depăşeşte cu mult norma de profit, pentru reutilarea tehnică integrală,  implementarea

tehnologiilor performante şi, ca urmare, majorarea competitivităţii mărfurilor moldoveneşti,   volumele investiţiilor efectuate  sunt nesatisfăcătoare.  În structura investiţiilor pe ţară  sectorul  industrial alcătuieşte numai 30 %  şi este

necesar  să se  lucreze mai eficient  pentru atragerea investiţiilor, atît a celor  locale, cît şi  străine. 

În anii 2002-2005 volumul investiţiilor în capitalul fix din industria uşoară a fost în creştere de la 47,1 mln.lei  pînă la 131,4 mln.lei, dar, totuşi, aceste creşteri sunt foarte neînsemnate.  

Totodată, menţionăm, că în ultimii ani, din toate ramurile industriei, cea mai dezvoltată în teritoriu este industria uşoară. 

La aceasta a contribuit climatul legislativ în vigoare favorabil în ţară, în deosebi pentru industria uşoară, inclusiv modificarea respectivă a Codului fiscal în ce priveşte extinderea scutirii de plata TVA a serviciilor, prestate pe teritoriul ţării

de către agenţii economici autohtoni solicitanţilor plasării mărfurilor sub regimul vamal de perfecţionare activă. Înlesnirile fiscale  acordate întreprinderilor ce  activează în acest regim a permis  dezvoltarea potenţialului industrial, inclusiv

în teritoriu, datorită cărui fapt în a.2003 -       8 luni ale a.2007 au fost create  53 întreprinderi  cu  circa 5,0 mii locuri de muncă, inclusiv în a.2003 - 8 întreprinderi cu un număr de  angajaţi de 1311 persoane, în a.2004 –16 întreprinderi

cu 1297 angajaţi, în a.2005 –12 întreprinderi cu 1288 angajaţi, în a.2006 –3 întreprinderi cu 346 angajaţi şi în 8 luni ale a.2007 - 14  întreprinderi cu 680 angajaţi.

În perioada dată s-au fondat întreprinderi atît cu capital străin (Italia, România, Turcia, Anglia etc.), cît şi private din micul business în raioanele: Basarabeasca –1, Cahul –2, Călăraşi –1, Cimişlia-1, Floreşti -2, Glodeni –3, Ialoveni –3, 

Ocniţa –1, Orhei –2, Rîşcani –1, Sîngerei –1, Soroca –2, Ştefan –Vodă -1, Străşeni -2, UTA „Gagauzia”-2, mun.Chişinău –22, mun.Bălţi -5. 

De menţionat, că cel mai mare număr de întreprinderi noi a fost creat în mun.Chişinău (40,5 %) şi mun.Bălţi (11,9 %).

Principalele probleme actuale în industrie uşoară:

1.Asigurarea industriei cu forţă de muncă calificată (orientarea profesională a tinerilor în şcolile medii de cultură generală; efectuarea reformei sistemului de educaţie  profesională şi superioară; ameliorarea colaborării instituţiilor de

învăţămînt cu întreprinderile industriale; soluţionarea problemelor sociale ale angajaţiilor; susţinerea de către stat a specialiştilor tineri etc.).

2.Creşterea productivităţii muncii (reutilarea tehnică a întreprinderilor, inclusiv  suportul statului în ce priveşte acoperirea dobînzilor bancare primite pentru acest scop  sau  anularea TVA la importul utilajului tehnologic, care nu se

produce în ţară;   implementarea tehnologiilor noi, reorganizarea procesului de  producţie; elaborarea şi implementarea conceptului  sistemului de reinstruire permanentă a muncitorilor şi specialiştilor întreprinderilor etc.).

3.Majorarea volumelor producţiei fabricate, inclusiv  articolelor cu brandul propriu  cu cota  valorii adăugate ridicate (majorarea competitivităţii mărfurilor autohtone; îmbunătăţirea designului modelelor şi corespunderea lor

direcţiilor modei; promovarea insistentă şi cu mai multă îndrăzneală a produselor indigene pe pieţele de desfacere externă şi internă).

4.Lipsa mijloacelor financiare proprii (soluţionarea chestiunii date prin atragerea în ţară a băncilor străine, utilizarea surselor financiare acumulate din contul fondului de amortizare; aplicarea experienţei Federaţiei Ruse în vederea

acordării suportului financiar de către stat prin acoperirea dobînzilor creditelor bancare pentru achiziţionarea materiei prime şi efectuarea reutilării tehnice integrale).

5.Insuifienţa investiţiilor directe în producere (soluţionarea chestiunii în cauză prin crearea infrastructurii dezvoltate în ţară; atragerea investiţiilor străine  prin crearea întreprinderilor mixte          şi  întreprinderilor cu capital străin;

crearea şi dezvoltarea pieţei secundare a valorilor mobiliare; emiterea hîrtiilor de valoare de stat).