NEVOIA DE A RESPIRA DEFINIŢIE: necesitatea fiinţei umane de a capta oxigenul necesar vieţii celulare şi de a elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare. Căile respiratorii permeabile şi alveolele pulmonare permit satisfacerea nevoii. Mecanismul independenţei: Pentru a-şi satisface nevoia de a respira, fiinţa umană posedă un aparat respirator care permite inspiraţia şi expiraţia aerului prin căile respiratorii permeabile şi o fiziologie respiratorie adecvată. - respiraţia este ansamblul mecanismelor prin care organismul foloseşte oxigenul şi elimină bioxidul de carbon. - procesul fundamental este procesul de oxidare a substanţelor bogate in energie din compoziţia celulei (glucoză şi acizi graşi) prin consum de oxigen. - inhalarea aerului se face prin inspiraţie şi eliminarea aerului prin expiraţie. - circulaţia aerului este posibilă datorită permeabilităţii căilor respiratorii (nas, faringe, laringe, trahee, bronhii, alveole) şi mişcărilor muşchilor cavităţii toracice şi diafragmului. - procesul respiraţiei poate fi împărţit în trei faze : ventilaţia pulmonara, difuziunea gazelor, transportul de oxigen şi bioxid de carbon.a) – ventilaţia pulmonară – este un proces care permite trecerea oxigenului din atmosferă în

plămân (inspiraţie) şi întoarcerea dioxidului de carbon din plămâni în aerul atmosferic (expiraţie).

Factorii unei bune ventilaţii: - Concentraţia în oxigen a aerului ambiant. - Maturitatea centrului respirator şi a sistemului respirator - Permeabilitatea căilor respiratorii - Expansiunea normală a plămânului şi a cutiei toracice. - Funcţionarea adecvată a mecanismelor de reglare a respiraţiei.b) – difuziunea gazelor este procesul care permite schimburile intre alveole şi capilare. Factori care influenţează difuziunea gazelor: - diferenţa de presiune dintre fiecare parte a membranei - coeficientul de difuziune a gazului - grosimea membranei alveolare - intinderea suprafeţei membranei alveolare.c) – oxigenul trebuie transportat de la plămâni la ţesuturi şi bioxidul de carbon trebuie să se

întoarcă de la ţesuturi la plămâni.Factori care influenţează transportul oxigenului la ţesuturi

- Număr de eritrocite, cantitatea de hemoglobină şi afinitatea sa pentru oxigen. - Permeabilitatea reţelei arteriale periferice. - Debitul cardiac. Respiraţia joacă un rol vital in funcţia organismului. Respiraţia normală (eupnee) este silenţioasă , ritmică şi fără efort. Se vor studia ritmul, frecvenţa, amplitudinea, zgomotele respiraţiei, culoarea tegumentelor, tusea şi mucozităţile.

Vocabular: AMPLITUDINEA= determinată de mişcările cutiei toracice şi reglează de fapt cantitatea

de aer inspirat şi expirat. Poate fi profundă şi superficială. Cantitatea de aer inspirat sau expirat este direct proporţională cu

amplitudinea. Mişcările cutiei toracice şi ale abdomenului permit observarea amplitudinii respiratorii.

Respiraţia este de tip costal superior la femeie, de tip costal inferior la bărbaţi şi de tip abdominal la bătrâni şi copii.

ZGOMOTELE RESPIRATORII = sunt absente în mod normal , excepţie face sforăitul în timpul somnului.

CULOAREA TEGUMENTELOR = rozee, dată de un aport suficient de oxigen. FRECVENŢA RESPIRATORIE = este numărul de respiraţii pe minutMUCOZITĂŢI = secreţiile arborelui respirator sunt transparente şi fluide – ele ung mucoasele

căilor respiratorii.

PERMEABILITATEA CĂILOR RESPIRATORII= căile respiratorii trebuie să fie libere de orice obstacole.

RITMUL RESPIRATOR = regularitatea sau neregularitatea inspiraţiei şi expiraţiei cu pauze intre ele egale sau inegale.

TUSEA = începe printr-un efort de expiraţie forţată, cu glota inchisă. Presiunea intratoracică creşte. Apoi glota se deschide brusc. Trecerea in mare viteză a aerului din branhiile mari şi trahee permite culegerea de mucus, puroi şi particule străine. Este un mecanism de apărare a organismului.

Factori care influenţează satisfacerea nevoiiFactori biologici:- POSTURA : adecvată favorizează respiraţia. Un individ sănătos poate respira in diferite poziţii fără dificultate. Poziţia şezând sau in picioare uşurează contracţia diafragmală. Poziţia culcat creşte efortul respirator pentru că individul trebuie să înfrângă rezistenţa patului şi să depăşească forţa de gravitaţie care acţionează asupra diafragmei. - ACTIVITATEA FIZICĂ prin efortul muscular depus, antrenează o creştere a necesităţii de oxigen, o creştere a formării de dioxid de carbon – apare deci o creştere a frecvenţei mişcărilor respiratorii .- ALIMENTAŢIA – o hidratare adecvată contribuie la menţinerea umidităţii mucoaselor căilor respiratorii. Aportul de glucoză in cantitate suficientă , necesară muşchilor pentru îndeplinirea rolurilor lor, asigură o bună funcţionare a diafragmei şi a celorlalţi muşchi care participă la respiraţie. - STATURA – influenţează volumul pulmonar. Persoanele inalte şi slabe au de obicei o capacitate vitală mai mare decât persoanele mici şi obeze.- SOMNUL – influenţează amplitudinea şi ritmul respiraţiei. In repaus, organismul având nevoie de mai puţin oxigen, ritmul este mai lent, amplitudinea este diminuată. Respiraţia este regulată şi poate deveni zgomotoasă – in timpul somnului este diminuată şi circulaţia mucozităţilor. Factorii psihologi:- EMOŢIILE – aduc o modificare a respiraţiei. Anxietatea, teama, furia, cresc frecvenţa şi amplitudinea mişcărilor respiratorii. Ritmul respirator este mai rapid şi superficial când o persoană plânge, sughite sau se îneacă din cauza unei emoţii.Factorii sociologici:- AERUL AMBIANT- este necesar ca în mediul înconjurător să existe un procentaj adecvat de oxigen, o umiditate de 30-50% şi să se găsească o cantitate minimă de pulberi, săruri şi bacterii.- CLIMATUL – căldura creşte frecvenţa respiraţiei pentru a elimina căldura corporală. Frigul provoacă o vasoconstricţie, ceea ce duce la creşterea frecvenţei respiraţiei – în ambele cazuri organismul se adaptează.

- LOCUINŢA – trebuie să răspundă unor norme de căldură, umiditate, cubaj, spaţiu locuibil, ventilaţie corectă. - LOCUL DE MUNCĂ – se va asigura o aerisire corectă.

Manifestări de independenţă- respiraţie liberă pe nas, ritm respirator regulat- frecvenţa respiraţiei : - nou născut = 35-50/min. - 2 ani = 25-35/min - 12 ani = 15-25/min - adult = 14-20/min - bătrân = 15-25/min- amplitudinea respiratorie - profundă sau superficială - respiraţie de tip costal superior: femei - respiraţie de tip costal inferior : bărbaţi - respiraţie diafragmatică(abdominală = copii şi bătrâni)- zgomote respiratorii : respiraţie silenţioasă- coloraţia roz a pielii, mucoaselor, fanerelor- reflexul de tuse, mucozităţi in cantitate mică.

INTERVENŢIILE ASISTENTEI MEDICALE pentru mentinerea independenţei:a) explorarea obişnuinţelor pacientuluib) planificarea intervenţiilor (acţiunilor) - Exerciţii respiratorii frecvente - Activităţi fizice moderate – mersul pe jos. - Poziţie care favorizează expansiunea toracică. - Hidratare adecvată. - Umiditate şi temperatură ambiantă în limite normale - Aerisire suficientă - Exerciţii de relaxare prin controlul respiraţiei - Evitarea meselor copioase , a tabagismului, a surplusului de greutate, a hainelor

strâmte şi a imobilităţii.

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ La nivelul nevoii de a respira este de reţinut o singură problemă: Dispneea. Din această problemă decurg toate manifestările de dependenţă observabile la un individ: tahipneea, bradipneea etc.

DISPNEEA Este o respiraţie dificilă , cu modificarea de ritm, frecvenţă şi amplitudine a mişcărilor

respiratorii.Cauzele dispneei sunt multiple – probleme ale căilor respiratorii superioare, bronhii, plămâni, cord,

iar rezultatul este acelaşi indiferent de cauză , şi anume, o insuficienţă a pătrunderii aerului în plămâni, cu efect, acumularea de dioxid de carbon.

- persoana care suferă de dispnee, are senzaţia de înăbuşire şi sufocare, şi în funcţie de gravitatea dispneei suferă de anxietate gravă, mergând până la angoasă.- asistenta medicală are ca scop, în faţa acestei probleme de dependenenţă, să ajute pacientul să depăşească starea de anxietate, şi să execute acţiuni care să-l facă să treacă peste această stare.

Vocabular: Amplitudine profundă: mişcări respiratoii lente şi profunde. Amplitudine superficială: mişcări respiratorii rapide şi superficiale. Apneea : oprirea, încetarea respiraţiei. Bradipnee – ritm respirator lent. Zgomote : - crepitaţii : zgomote seci produse de prezenţa aerului în ţesuturile subcutane

sau de trecerea aerului prin lichidele alveolare. - bolboroseli : murmur produs de trecerea aerului prin secreţiile bronşice. - raluri = zgomote intermitente produse de aerul care trece printr-o acumulare de

secreţii în bronşiole şi alveole. - aceste zgomote se aud în timpul inspiraţiei cu ajutorul unui stetoscop.

Ralurile pot fi : crepitante, seci, umede. - sufluri – sunet ascuţit sau modulat în timpul expiraţiei - respiraţie stridentă = sunet ascuţit în timpul inspiraţiei sau stridor.- Respiraţia Cheyne- Stockes = tip de dispnee caracterizat printr-o perioadă de apnee urmată de o

revenire lentă şi din ce în ce mai zgomotoasă. - Cianoză = coloraţie violetă a pielii şi buzelor, a unghiilor şi a lobilor urechii, din cauza diminuării

oxigenului în sânge şi acumulării dioxidului de carbon în ţesuturi.- Epistaxis = hemoragia exteriorizată de la nivelul mucoasei nazale.- Hiperventilaţie = creşterea cantităţii de aer respirat caracterizat prin respiraţii profunde şi

prelungite.- Hipoventilaţie = diminuarea cantităţii de aer inspirat caracterizată prin respiraţie superficială.-Mucozităţi = amestec de secreţii ale arborelui bronşic: mucus, bacterii şi deşeuri celulare. Ele pot fi : - Sanguinolente (hemoptizie), purulente, nonpurulente, brune. - In cantitate diminuată sau abundentă - Ortopneea = jena respiratorie ce obligă pacientul să se aşeze sau să se ridice în picioare, pentru a

respira. - Tahipnee = ritm respirator accelerat, superficial.- Tusea = Expiraţie forţată şi zgomotoasa care permite degajarea căilor respiratorii. Poate fi uscată sau productiva ( cu elininare de sputa/ expectoratie). - Tusea chintoasă este caracterizată printr-o singură inspiraţie, urmată de mai multe

secuse respiratorii. Manifestări ( semne) de dependenţă

1. PACIENT CU DIFICULTĂŢI RESPIRATORII LA NIVEL NAZAL:Manifestări de dependenţă: - Respiră dificil pe nas, nu respiră pe nas - Scurgeri nazale (rinoree ) in cantitate variabilă, cu continut sanguin (epistaxis), mucos , purulent etc. Deformarea nasului - Stranut. SforăituriSurse de dificultateFizice : - insuficienţă intrinsecă – Alterarea mucoasei (inflamaţie, rănire) - Defect de structură - Proliferare celulară = polipi - insuficienţă extrinsecă – obstrucţie prin corpi străini, secreţiePsihologice : anxietateSociologice: - poluarea

- umiditatea peste 50% şi sub 30%Lipsa de cunoştinţe: insuficienta cunoaştere a mediului.

2. PACIENT CU DIFICULTĂŢI RESPIRATORII LA NIVELUL FARINGE, LARINGE, TRAHEE.Manifestări de dependenţă:- schimbarea tonalităţii vocii, afonie (lipsa vocii), disfonie, durere de gât- tusea ,senzaţie de sufocareSurse de dificultateFizice: - insuficienţă intrinsecă – Alterarea mucoasei (inflamaţia) -Proliferare celularaPsihologice: - anxietate Sociologice : - Poluare, umiditate peste 50% şi sub 30% - Climatizare,schimbarea temperaturiiLipsa de cunoştinţe: insuficienta cunoaştere a mediului3. PACIENT CU INCAPACITATE DE A RESPIRA PRIN CĂILE RESPIRATORII SUPERIOARE –

PURTĂTOR DE CANULĂ TRAHEALĂManifestări de dependenţă- respiraţia prin cavula traheală- secreţii mai mult sau mai puţin abundente la nivelul cavulei - gură uscată – nas uscat - tuse- incapacitatea de a vorbiSurse de dificultateFizice: - insuficienţă intrinsecă – proliferare celulară în căile respiratorii superioare = tumori - insuficienţa extrinsecă – secreţii traheobronşice foarte abundenteLipsa de cunoştinţe – insuficienta cunoaştere de sine : cum să respire prin cavula traheală;

comunicarea nonverbală.4. PACIENTUL CU DIFICULTATE RESPIRATORIE LA NIVELUL BRANHIILOR ŞI

PLĂMÂNILORManifestări de dependenţă - ritm respirator neregulat, respiraţie Cheyne- Stockes - frecvenţă : tahipnee, bradipnee, apnee ( oprirea respiraţiei) , ortopnee - amplitudine : superficială, profundă - volum – hiperventilaţie, hipoventilaţie - zgomote stridente, şuierătoare, bolboroseli, raluri, crepitaţii - cianoză : piele, buze, unghii, lobii urechii. - mişcări toracice (respiraţie toracică şi abdominală) - tuse: uscată, groasă cu secreţii: cantitate, calitate, coloraţii, miros - hemoptizie - tresăriri, bătăi ale aripilor nazaleSurse de dificultateFIZICE: - Insuficienţă intrinsecă : - Alterarea mucoasei bronşice sau a parenchimului pulmonar - Alterarea centrului respirator sau a musculaturii respiratorii - Insuficienţă extrinsecă – proastă expansiune toracică şi cardiacă (bandaje, corset, aparat

gipsat) - obstrucţie (corpi străini, secreţii, tumori) - tabagism - Dezechilibre - durere toracică sau in altă zonă - obezitate, dezechilibre electrolitice

- supraincărcare, hiperventilaţiePSIHOLOGICE – Anxietate, stres,situaţie de crizăSOCIOLOGICE – Poluare: praf, alergii, microbi, substanţe chimice. - Tabagism - Aer ambiant: umiditate şi temperatură crescute sau diminuateLIPSA DE CUNOŞTINŢE – insuficienta cunoaştere de sine şi a mediului înconjurător.INTERVENŢIILE ASISTENTEI MEDICALE = PLANUL DE INGRIJIRESCOP(OBIECTIV) ACŢIUNINAS- A respira liber pe nas - a curăţa nările cu un tampon sau compresă îmbibate cu

substanţă grasă. - curăţarea regiunii din jurul nasului cu apă şi ungerea cu o alifie - umidificarea şi aerisirea mediului - asigurarea aportului lichidian suficient - Prevenirea contaminării cauzate de secreţii – aspirarea secreţiilor nazale dacă pacientul nu poate să

le înlăture singur - învăţarea precauţiilor pentru a evita contaminarea - schimbarea batistei după fiecare folosire - aruncarea batistelor folosite (sau murdare) într-un loc

determinat anume pentru acestea. - Strănutul cu acoperirea nasului şi gurii- Combaterea, oprirea epistaxisului – capul în extensie uşoară - avertizarea pacientului de a nu sufla nasul - presarea narinei pe cartilaj 5-10 min - comprese reci pe frunte, nas, ceafăFARINGE, LARINGE, TRAHEE - diminuarea iritaţiei mucoasei - umidificarea şi aerisirea mediului - asigurarea repausului vocal al pacientului, furnizându-i

alte mijloace de comunicare (scris)-dimnuarea durerii de gât - gargară cu soluţie antiseptică-prevenirea recidivei – educarea pacientului să ia unele precauţii : - să evite locurile poluate, camerele climatizate şi schimbările

bruşte de temperaturăTRAHEE (canulă traheală)- a respira liber prin canula traheală – umidificarea mediului - aspirarea pacienţilor prin canulă , la nevoie - curăţarea zonei din jurul canulei - asigurarea aportului lichidian suficient- a asigura umezirea mucoasei bucale – curăţarea frecventă a gurii - diminuarea anxietăţii faţă de teama de sufocare – explicarea că este necesar să respire normal şi calm de fiecare dată când se

aspiră secreţiile - explicarea scopului acţiunilor- a comunica nonverbal – procurarea celor necesare comunicării prin scris BRONHII ŞI PLĂMÂNI

- restabilirea permeabilităţii căilor respiratorii - a face pacientul să tuşească şi să expectoreze regulat

- aspirarea secreţiilor la nevoie - umidificarea şi aerisirea mediului - schimbarea frecventă a poziţiei pacientului-ameliorarea stării respiratorii - determinarea pacientului să respire profund – exerciţii frecvente - explicarea pacientului cum să reducă activităţile fizice - ajutarea pacientului să facă gesturi lente alternante cu o perioadă

de pauză - asigurarea aportului lichidian suficient - aşezarea pacientului în poziţie semişezând - determinarea pacientului să facă pauze frecvent

- educarea pacientului să evite locurile poluate,aglomeraţia - oprirea fumatului- diminuarea anxietăţii – explicarea pacientului că starea sa respiratorie se poate ameliora prin

măsurile preconizate şi aplicate.- diminuarea durerii - aşezarea pacientului în poziţia cea mai confortabilă pentru el - învăţarea pacientului să utilizeze tehnicile de relaxare.

SUPRAVEGHEREA ŞI ÎNGRIJIREA UNUI PACIENT CU DISPNEE1. Notarea oricărei schimbări:- la nivelul respiraţiei: ritm, frecvenţă , etc.- la coloraţia pielii şi fanerelor: cianoză- la nivelul mucozităţilor : mucoase, mucopurulente etc. 2. Aplicarea tehnicilor de îngrijire potrivite(mijloace de suplinire)-oxigenoterapie,drenaj postural,clapping, prelevare de secreţii3. administrarea medicaţiei şi supravegherea:- bronhidilatatoare- antitusive, expectorante, decongestive4. îngrijiri pre şi post examene (investigaţii)- radiografia şi tomografia pulmonară- examene endoscopice : bronhoscopia5. precauţii de luat faţă de :- expectoraţia captata- recoltări de probe