Nelea Chirilov Thesis

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLDOVEI

Cu titlu de manuscris C.Z.U.: 005.52:658.147:334.722.8 (478) (043)

CHIRILOV Nelea

ANALIZA FORMĂRII ŞI UTILIZĂRII

CAPITALULUI PROPRIU

AL SOCIETĂŢILOR PE ACŢIUNI

Specialitatea 522.02 – Contabilitate; Audit; Analiză Economică

Teză de doctor în economie

Conducător ştiinţific: Ţiriulnicova Natalia, doctor în economie, conferenţiar universitar

Autorul: Chirilov Nelea

Chişinău, 2014

2

© Chirilov Nelea, 2014

3

CUPRINS

ADNOTARE ............................................................................................................................ 6

LISTA ABREVIERILOR ...................................................................................................... 9

INTRODUCERE ..................................................................................................................... 10

1. FUNDAMENTE TEORETICO-METODOLOGICE AFERENTE ANALIZEI

CAPITALULUI PROPRIU AL SOCIETĂŢILOR PE ACŢIUNI .....................................

1.1. Delimitări conceptuale privind capitalul propriu al societăţii pe acţiuni ...................

1.2. Influenţa specificului formării şi utilizării capitalului propriu al societăţii pe acţiuni

asupra procesului analitic ...........................................................................................

1.3. Particularităţile bazei informaţionale aferente analizei capitalului propriu al

societăţilor pe acţiuni .................................................................................................

1.4. Concluzii la capitolul 1 ..............................................................................................

2. DIRECŢII DE MODERNIZARE A ANALIZEI FORMĂRII CAPITALULUI

PROPRIU AL SOCIETĂŢILOR PE ACŢIUNI .................................................................

2.1. Raţionalizarea metodelor şi tehnicilor specifice ale analizei formării capitalului

propriu ........................................................................................................................

2.2. Aprofundarea analizei cauzale a sporului creşterii capitalului propriu prin

evidenţierea contribuţiei capitalului social ................................................................


3. ANALIZA EFICIENŢEI UTILIZĂRII CAPITALULUI PROPRIU ŞI IMPACTUL

ACESTEIA ASUPRA PROCESULUI DECIZIONAL .....................................................

3.1. Modalităţi de analiză a rentabilităţii capitalului propriu drept suport pentru

elaborarea deciziilor economice .................................................................................

3.2. Aspecte aplicative ale analizei rotaţiei capitalului propriu şi reflectarea acestora în

performanţa financiară a societăţii pe acţiuni ............................................................

3.3. Perfecţionarea analizei rezultatului pe acţiune şi rentabilităţii unei acţiuni în

vederea fundamentării deciziilor economice .............................................................


17

17

32

54

63

65

65

80

94

97

97

110

122

144

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI .................................................................... 147

BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................................... 152

ANEXE ..................................................................................................................................... 168

Anexa 1. Structura entităţilor care sunt înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova, în dependenţă de forma organizatorico-juridică la data de 01.01.2014....................... 169

Anexa 2. Principalele caracteristici ale capitalului propriu al societăţii pe acţiuni................. 170

4

Anexa 3. Clasificarea elementelor componente ale capitalului propriu în funcţie de criteriile aplicate ...................................................................................................... 171

Anexa 4. Analiza numărului societăţilor pe acţiuni şi veniturilor din vânzări obţinute de acestea în anii 2011-2012 ........................................................................................ 172

Anexa 5. Structura entităţilor din Republica Moldova şi veniturilor din vânzări obţinute de acestea, în dependenţă de forma organizatorico-juridică în anii 2011-2012 .......... 173

Anexa 6. Analiza activităţii societăţilor pe acţiuni din Republicii Moldova pe ramuri economice în anii 2011-2012 .................................................................................. 174

Anexa 7. Dinamica şi structura numărului societăţilor pe acţiuni din Republica Moldova pe tipuri (ramuri) de activităţi economice în anii 2011-2012 ...................................... 177

Anexa 8. Dinamica veniturilor din vânzări ale societăţilor pe acţiuni din Republica Moldova pe tipuri (ramuri) de activităţi economice în anii 2011-2012 .................. 179

Anexa 9. Aspectele analizei formării şi utilizării capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni ...................................................................................................................... 180

Anexa 10. Aspectele analizei formării şi utilizării elementelor capitalului propriu ale societăţilor pe acţiuni .............................................................................................. 181

Anexa 11. Particularităţile modalităţilor tehnice de analiză structurală a capitalului propriu 182Anexa 12. Structurarea capitalului social al societăţii pe acţiuni în funcţie de criteriile

aplicate .................................................................................................................... 184Anexa 13. Caracteristicile principale ale acţiunilor în conformitate cu reglementările

normative naţionale ................................................................................................. 185Anexa 14. Caracteristicile acţiunilor ordinare şi preferenţiale în dependenţă de drepturile pe

care le oferă deţinătorilor ........................................................................................ 186Anexa 15. Componenţa ratelor financiare pentru analiza capitalului propriu al societăţilor pe

acţiuni ...................................................................................................................... 187Anexa 16. Sisteme factoriale de analiză a sporului creşterii capitalului propriu şi sporului

creşterii capitalului social ........................................................................................ 196Anexa 17. Variante de calcul a rentabilităţii capitalului propriu în dependenţă de alegerea

indicatorului rezultatului financiar .......................................................................... 199Anexa 18. Sisteme factoriale de analiză a rentabilităţii capitalului propriu şi rentabilităţii

capitalului acţionar ordinar ..................................................................................... 201Anexa 19. Caracteristica indicatorilor de rotaţie a capitalului propriu ..................................... 205Anexa 20. Sisteme factoriale de analiză a rezultatului pe acţiune ............................................ 206Anexa 21. Sisteme factoriale de analiză a rentabilităţii unei acţiuni ........................................ 208Anexa 22. Funcţiile analizei formării şi utilizării capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni 209Anexa 23. Structurarea bazei informaţionale aferente analizei capitalului propriu al

societăţilor pe acţiuni după relevanţa cu sistemul contabil ..................................... 210Anexa 24. Cauze posibile care provoacă diminuarea capitalului propriu sub nivelul

capitalului social şi măsurile ce pot fi întreprinse ................................................... 211Anexa 25. Date iniţiale pentru analiza cauzală a sporului creşterii capitalului social .............. 212Anexa 26. Calculul influenţei factorilor asupra devierii sporului creşterii capitalului social 214Anexa 27. Calculul influenţei factorilor detaliaţi asupra devierii sporului creşterii capitalului

propriu al emitenţilor IM „Sudzucker Moldova” SA şi „Moldpresa”SA ............... 216Anexa 28. Date iniţiale pentru analiza cauzală a rentabilităţii capitalului acţionar ordinar,

rentabilităţii capitalului propriu şi rezultatului pe acţiune de bază ......................... 217Anexa 29. Calculul influenţei factorilor asupra devierii rentabilităţii capitalului propriu al

emitenţilor „Moldpresa” SA şi „Franzeluţa” SA în anii 2011-2012 ....................... 219Anexa 30. Calculul influenţei factorilor detaliaţi asupra devierii rentabilităţii capitalului

propriu al emitenţilor „Moldpresa” SA şi „Franzeluţa” SA ................................... 220Anexa 31. Gruparea conturilor contabile pentru aprecierea rotaţiei capitalului propriu .......... 221

5

Anexa 32. Calculul influenţei factorilor asupra modificării rezultatului pe acţiune de bază al emitenţilor „Moldpresa” SA şi „Franzeluţa” SA .................................................... 222

Anexa 33. Date iniţiale pentru analiza cauzală a rentabilităţii unei acţiuni ordinare ................ 223Anexa 34. Subcapitolul „Eficienţa utilizării capitalului propriu” din capitolul „Informaţii

privind răscumpărarea acţiunilor proprii şi eficienţa utilizării capitalului propriu” al Raportului conducerii emitentului „Moldpresa” SA pentru anul 2012 ...............

224

Anexa 35. Certificat de implementare, „Ionel” SA .................................................................. 226Anexa 36. Act de implementare, IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA ............................ 227

DECLARAŢIE PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII ..................................................... 228

CURRICULUM VITAE AL AUTORULUI ............................................................................ 229

6

ADNOTARE

la teza pentru obţinerea gradului de doctor în economie

„Analiza formării şi utilizării capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni”

CHIRILOV Nelea, Chişinău, 2014

Specialitatea: 522.02 – Contabilitate; audit; analiză economică

Structura tezei: adnotarea, introducerea, trei capitole, concluzii şi recomandări, bibliografia

(216 titluri), fiind expuse pe 151 pagini text de bază, 19 figuri, 28 de tabele şi 36 de anexe.

Rezultatele obţinute sunt publicate în 16 lucrări ştiinţifice.

Cuvinte-cheie: societate pe acţiuni, capital propriu, capital social, sporul creşterii capitalului

propriu, rentabilitatea capitalului propriu, rentabilitatea capitalului acţionar ordinar, durata de

rotaţie a capitalului propriu, rentabilitatea unei acţiuni, rezultat pe acţiune, proces decizional.

Domeniul de studiu: analiză economică.

Scopul şi obiectivele lucrării constă în investigarea multilaterală a aspectelor teoretice şi

aplicative ale analizei formării şi utilizării capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni în vederea

identificării problemelor existente şi fundamentării direcţiilor de perfecţionare, în conformitate

cu cerinţele utilizatorilor situaţiilor financiare.

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică se reflectă prin aprofundarea şi dezvoltarea noţiunii de

capital propriu al societăţii pe acţiuni; raţionalizarea metodelor şi tehnicilor specifice analizei

formării capitalului propriu al societăţii pe acţiuni; recomandarea unor sisteme factoriale noi de

analiză cauzală a sporului creşterii capitalului propriu şi indicatorilor eficienţei utilizării

capitalului propriu; formularea recomandărilor aferente implementării IAS 33 „Rezultatul pe

acţiune” în practica societăţilor pe acţiuni autohtone; elaborarea unor modalităţi noi de calcul al

duratei de rotaţie a capitalului propriu; argumentarea necesităţii perfecţionării raportului

conducerii societăţii pe acţiuni.

Problema ştiinţifică importantă, care a fost soluţionată în domeniul cercetat, constă în

perfecţionarea analizei formării capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni, aprofundarea

analizei cauzale a indicatorilor eficienţei utilizării capitalului propriu, modernizarea raportului

conducerii societăţii pe acţiuni, perfecţionarea modului de calcul al rezultatului pe acţiune.

Soluţionarea acestei probleme în prezenta cercetare a demonstrat avantajele recomandărilor

formulate în teză şi influenţa benefică a acestora asupra poziţiei financiare şi performanţelor

societăţilor pe acţiuni.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării rezidă în impactul recomandărilor

teoretice şi practice aferente perfecţionării analizei formării şi utilizării capitalului propriu al

societăţilor pe acţiuni, care vor contribui la optimizarea deciziilor economice adoptate.

Implementarea rezultatelor ştiinţifice: unele recomandări, elaborate în teză, au fost

acceptate spre implementare în practica economică a unor societăţi pe acţiuni autohtone, precum

şi în procesul didactic al instituţiilor de învăţământ şi de instruire profesională cu profil

economic.

7

ANNOTATION to the doctoral thesis in economics

„Analysis of formation and usage of equity in joint stock companies” CHIRILOV Nelea, Chisinau, 2014

Specialty: 522.02 – Accounting; audit; economic analysis

Structure of thesis: annotation, introduction, three chapters, conclusions and

recommendations, bibliography (216 titles), is presented on 151 pages of basic text, 19 figures,

28 tables and 36 annexes. The obtained results are published in 16 scientific papers.

Key-words: joint stock company, owner’s equity, social capital, equity growth, return on

equity, return on common equity, length of equity turnover, return on stock, earnings per share,

decision making.

Research domain: economic analysis.

Aim and objectives of the paper are the multilateral investigation of theoretical and

applicative aspects of analysis of formation and usage of equity in joint stock companies in order

to identify the existent issues and substantiation of directions for improvement according to the

requirements of financial statements of users.

Scientific originality and novelty is reflected in deepening and development of the concept

of owner’s equity of the joint stock company; rationalization of the methods and techniques

specific to the analysis of formation of equity in joint stock companies; recommendation of new

factorial systems of causal analysis of equity’s growth rate and of the efficiency of equity

usage’s indicators; formulation of recommendations related to implemention of IAS 33

"Earnings per share" in the practice of domestic stock companies; argumentation of the need to

improve the report presented by the joint stock companies' management.

The important scientific issue solved in the domain of research consists in the improvement

of analysis of formation of equity in joint stock companies, deepening the causal analysis of the

indicators of efficiency of equity’s usage, modernization of the report presented by the joint

stock companies’ management, improvement of the method of calculating the earnings per share.

Solving this problem in the present research demonstrated the benefits of recommendations

made in the thesis and their beneficial influence on the financial position and performance of

joint stock companies.

Theoretical significance and applicative value of the thesis lies in the impact of theoretical

and practical recommendations related to the improvement of analysis of formation and usage of

equity of joint stock companies, which will help to optimize the economic decisions.

Implementation of scientific results: some recommendations developed in the thesis have

been accepted for implementation in the economical practice of some domestic joint stock

companies and in the teaching process of educational institutions and professional training with

economic profile.

8

АННОТАЦИЯ к докторской диссертации по экономике

«Анализ формирования и использования собственного капитала в акционерных обществах»

КИРИЛОВ Неля, Кишинэу, 2014 Специальность: 522.02 – Бухгалтерский учет; аудит; экономический анализ

Структура диссертации: аннотация, введение, три главы, выводы и рекомендации,

список литературы (216 наименований), представлены на151 страницах основного текста, 19 рисунков, 28 таблиц и 36 приложения. Результаты исследования опубликованы в 16 научных работах.

Ключевые слова: акционерное общество, собственный капитал, социальный капитал, прирост собственного капитала, рентабельность собственного капитала, рентабельность акционерного капитала, оборачиваемость собственного капитала, рентабельность акции, прибыль на акцию, принятие решений.

Область исследования: экономический анализ. Цель и задачи диссертационной работы заключаются в многостороннем

исследовании теоретических и практических аспектов анализа формирования и использования собственного капитала акционерных обществ с целью выявления существующих проблем и обоснования направлений улучшения, в соответствии с требованиями пользователей финансовой отчетности.

Научная новизна и оригинальность диссертации отражаются в: углублении и развитии понятия собственного капитала акционерных обществ; рационализации специфических методов и методик анализа формирования собственного капитала акционерных обществ; разработки рекомендаций относительно новых факторных систем причинно-следственного анализа прироста собственного капитала и показателей эффективности использования собственного капитала; разработке рекомендаций относительно внедрения МСФО 33 «Прибыль на акцию» в практику отечественных акционерных обществ; разработке новых способов расчета периода оборачиваемости собственного капитала; обоснование необходимости совершенствования отчета руководства акционерного общества.

Главная научная проблема, решенная в исследуемой области, заключается в совершенствование анализа формирования собственного капитала акционерных обществ, углублении причинно-следственного анализа показателей эффективности использования собственного капитала, совершенствовании отчета руководства акционерного общества, улучшении расчета прибыли на акцию. Решение этой задачи в данном исследовании показало преимущества предложенных рекомендаций и их благотворное влияние на финансовое положение, и результаты акционерных обществ.

Теоретическое значение и практическая ценность работы заключаются в воздействии теоретических и практических рекомендаций, связанных с улучшением анализа формирования и использования собственного капитала акционерных обществ, которые помогут оптимизировать принятие бизнес-решений.

Внедрение научных результатов: некоторые разработанные рекомендации были приняты к внедрению в экономическую практику отечественных акционерных обществ, а также в учебный процесс в учебных заведениях и профессиональной подготовки в области экономики.

9

LISTA ABREVIERILOR

alin. – alineatul

art. – articolul

ASB – Consiliul pentru Standarde Contabile din Marea Britanie

BNS – Biroul Naţional de Statistică

BVM – Bursa de Valori a Moldovei

CAEM - Clasificatorul Activităţilor din Economia Moldovei

CNPF – Comisia Naţională a Pieţei Financiare

FASB – Consiliul pentru Standarde de Contabilitate Financiară al SUA

IAS – Standard Internaţional de Contabilitate

IASB – Consiliul pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate

IFRS – Standard Internaţional de Raportare Financiară

IM – Întreprindere mixtă

lit. – litera

mil. – milioane

pct. – punctul

RM – Republica Moldova

RSVM – Registrului de stat al valorilor mobiliare

SA – Societate pe acţiuni

SAR – Societatea de Asigurări-Reasigurări

SNC – Standard Naţional de Contabilitate

SUA – Statele Unite ale Americii

10

INTRODUCERE

Actualitatea şi importanţa problemei abordate. O condiţie indispensabilă pentru

dezvoltarea economică a societăţilor pe acţiuni o reprezintă formarea unui capital propriu

suficient pentru asigurarea prestigiului lor pe piaţă de capital şi obţinerea încrederii investitorilor

în perspectivele de dezvoltare strategică.

În prezent, în literatura de specialitate autohtonă şi internaţională nu sunt investigate suficient

şi sub aspect complex problemele analizei capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni. În acest

context, lucrarea de faţă îşi propune o investigare amplă, în plan teoretic şi aplicativ, a

problemelor actuale privind analiza formării şi utilizării capitalului propriu al societăţilor pe

acţiuni.

Cercetarea ştiinţifică a temei investigate este determinată de importanţa analizei formării şi

utilizării capitalului propriu pentru adoptarea unor decizii tactice, operaţionale şi strategice,

legate de: aprecierea atractivităţii acţiunilor emise de societatea pe acţiuni şi riscului de investire

în titlurile de valoare emise; elaborarea proiectelor de investiţii în activele imobilizate şi

circulante ale societăţii pe acţiuni; stabilirea nivelului de îndatorare, la care poate apela

societatea pe acţiuni, astfel, încât acesta să nu se reflecte negativ asupra echilibrului financiar;

examinarea alternativelor de finanţare pe seama emisiunii valorilor mobiliare în comparaţie cu

alte variante; determinarea şi aprecierea caracterului adecvat al politicii de dividende promovate

de societatea pe acţiuni etc.

Actualitatea cercetărilor ştiinţifice în acest domeniu este condiţionată şi de importanţa

rezultatelor analizei pentru cele 4669 de societăţi pe acţiuni înregistrate pe teritoriul Republicii

Moldova, ceea ce constituie 2,83% din numărul total de entităţi înregistrate la data de 01.01.2014

(anexa 1). Deşi numărul acestora este nesemnificativ, importanţa problemei abordate pentru RM

este argumentată prin faptul, că societăţile pe acţiuni formează 33% dintre agenţii economici –

mari contribuabili pentru anul 2013 [104]. Sub această formă organizatorico-juridică activează

din toate băncile licenţiate [88] şi companiile de asigurări.

Aspectele expuse confirmă actualitatea temei de cercetare şi condiţionează investigarea şi

soluţionarea problemelor aferente temei prezentei lucrări. În plus, importanţa cercetărilor

ştiinţifice în acest domeniu este determinată şi de faptul, că tematica lucrării se înscrie în

contextul actual al schimbărilor, care parvin la nivel naţional şi internaţional, îndeosebi a celor,

care au influenţat în ultimii ani şi vor influenţa în perspectivă activitatea societăţilor pe acţiuni.

Considerăm că, prin măsurile propuse în prezenta lucrare, se va permite atingerea obiectivelor

dezvoltării unei activităţi eficiente, durabile şi competitive ale societăţilor pe acţiuni autohtone în

condiţiile creşterii presiunii concurenţiale.

11

Descrierea situaţiei în domeniu şi identificarea problemelor cercetării. Aspectelor şi

problemelor generale ale analizei formării şi utilizării capitalului propriu le sunt dedicate

cercetările savanţilor-economişti străini şi autohtoni: L.A.Bernstein, J.Van Horn, Erich

A.Helfert, Jack Rişar, Cottl Sidni, M.Niculescu, D.Mărgulescu, Gh.Vâlceanu, V.Robu,

N.Georgescu, A.Işfănescu, L.Spătaru, I.D.Cişmaru, C.Şerban, N.Tabără, W.Păvăloaia,

V.Covalev, A.D.Şeremet, O.V.Efimova, M.V.Melnic, G.Saviţcaia, E.V.Negaşev, A.F.Ionova,

N.Selezneva, V.Bocearov, N.P.Liubuşin, A.Nederiţa, N.Ţiriulnicova, V.Paladi, V.Balanuţă etc.

Cercetările savanţilor nominalizaţi au o valoare semnificativă, însă lucrările lor nu tratează,

sub aspect complex, problemele analizei formării şi utilizării capitalului propriu şi nu relevă

integral direcţiile de aprofundare şi perfecţionare ale acestora în cadrul societăţilor pe acţiuni.

Totodată, rămân nesoluţionate un şir de probleme atât de ordin metodologic, cât şi normativ.

Astfel, prin prisma asigurării utilizatorilor cu informaţii veridice pentru fundamentarea unor

decizii economice optime, nu sunt integral investigate aspectele aferente analizei: sporului

creşterii capitalului propriu, rotaţiei capitalului propriu, rentabilităţii capitalului propriu,

rentabilităţii capitalului acţionar ordinar, rezultatului pe acţiune şi rentabilităţii unei acţiuni.

Soluţionarea problemelor menţionate va asigura formarea şi dezvoltarea viziunilor noi în

rândul managerilor şi investitorilor din cadrul societăţilor pe acţiuni, în ceea ce priveşte utilizarea

eficienţă a capitalului propriu, care să contribuie la îmbunătăţirea poziţiei financiare şi

performanţelor societăţilor pe acţiuni autohtone.

Cercetarea s-a fundamentat pe baza actelor normative ale Republicii Moldova, aprobate în

perioada 1991-2014, prevederilor IFRS şi altor reglementări contabile internaţionale, precum şi

informaţiile furnizate de Ministerul Finanţelor, CNPF, BVM, BNS etc.

Scopul lucrării constă în investigarea amplă a aspectelor teoretice şi aplicative ale analizei

formării şi utilizării capitalului propriu în societăţile pe acţiuni în vederea identificării

problemelor existente şi fundamentării direcţiilor de perfecţionare a metodologiei acesteia, în

conformitate cu cerinţele utilizatorilor situaţiilor financiare.

Pentru realizarea acestui scop, au fost stabilite următoarele obiective:

analiza teoretico-ştiinţifică a conţinutului economic al conceptului privind „capitalul

propriu al societăţii pe acţiuni”, stabilirea opticilor de definire şi argumentarea funcţiilor

acestuia, precum şi identificarea şi clasificarea elementelor componente ale capitalului

propriu al societăţii pe acţiuni;

fundamentarea ştiinţifică a noţiunii de capital propriu al societăţii pe acţiuni;

examinarea şi argumentarea specificului formării şi utilizării capitalului propriu al

societăţii pe acţiuni şi a influenţei acestuia asupra procesului analitic şi decizional;

http://www.edecon.ro/autor/923/wili-pavaloaia/�

12

identificarea aspectelor problematice ale analizei formării şi utilizării capitalului propriu

al societăţilor pe acţiuni;

investigarea particularităţilor bazei informaţionale, aferente analizei capitalului propriu

al societăţilor pe acţiuni, în vederea îmbunătăţirea calităţii deciziilor economice adoptate;

aprofundarea analizei cauzale a sporului creşterii capitalului propriu prin evidenţierea

contribuţiei capitalului social;

elucidarea perspectivelor de dezvoltare a analizei cauzale a indicatorilor eficienţei

utilizării capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni;

investigarea modului de calcul al rezultatului pe acţiune şi elaborarea recomandărilor

privind implementarea prevederilor IAS 33 „Rezultatul pe acţiune” în cadrul activităţii

societăţilor pe acţiuni autohtone;

examinarea şi argumentarea direcţiilor de perfecţionare a analizei rotaţiei capitalului

propriu al societăţilor pe acţiuni în vederea obţinerii informaţiilor utile procesului

decizional;

argumentarea necesităţii implementării modelului subcapitolului „Eficienţa utilizării

capitalului propriu” în componenţa raportului conducerii societăţii pe acţiuni şi a

importanţei rezultatelor analizei pentru elaborarea şi fundamentarea deciziilor

economice.

Obiectul cercetării îl constituie fluxurile informaţionale ale societăţilor pe acţiuni autohtone

cu diferite tipuri de activităţi: „Floare-Carpet” SA, IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA,

„Nufărul” SA, „Moldpresa” SA, SAR „Donaris Group” SA, „Ionel” SA, „JLC-Invest” SA,

IM „Sudzucker Moldova” SA şi „Franzeluţa” SA.

Metodologia de investigaţie a lucrării cuprinde abordări fundamentale şi specifice privind

noţiunile, componenţa, clasificarea şi analiza capitalului propriu. În cadrul cercetărilor a fost

aplicată metoda universală a dialecticii cu elementele fundamentale ale acesteia: inducţia şi

deducţia, analiza şi sinteza, precum şi procedeele analitice de prelucrare a informaţiei:

comparaţia, gruparea, calcularea mărimilor relative şi mărimilor medii.






13



Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute constau în elaborarea şi

argumentarea propunerilor privind perfecţionarea analizei formării şi utilizării capitalului

propriu al societăţilor pe acţiuni, în vederea obţinerii informaţiilor necesare procesului

decizional şi vizează următoarele elemente inovaţionale:

aprofundarea şi dezvoltarea teoretică a noţiunii de capital propriu al societăţii pe acţiuni;

fundamentarea ştiinţifică a clasificării elementelor componente ale capitalului propriu, în

funcţie de impactul acestora asupra realizărilor societăţii pe acţiuni, prin gruparea lor în

cele care ţin de realizările efectuate şi cele de perspectivă;

raţionalizarea metodelor şi tehnicilor specifice analizei formării capitalului propriu al

societăţii pe acţiuni şi formularea recomandărilor aferente: aprecierii suficienţei formării

capitalului de rezervă, respectării cerinţelor legislative privind corelaţia dintre capitalul

propriu (activele nete la valoarea contabilă) şi capitalul social, influenţei modificării

capitalului social asupra stabilităţii financiare al emitenţilor etc.;

abordarea problematicii şi elaborarea propunerilor privind perfecţionarea analizei cauzale

a sporului creşterii capitalului propriu prin evidenţierea contribuţiei capitalului social,

indicatorilor eficienţei utilizării capitalului propriu cu identificarea situaţiilor de aplicare a

rezultatelor analizei în procesul decizional al societăţii pe acţiuni;

formularea recomandărilor, aferente implementării IAS 33 în practica societăţilor pe

acţiuni autohtone, privind evaluarea mai exactă a rezultatului pe acţiune în condiţiile

emisiunii suplimentare de acţiuni ordinare din contul aporturilor băneşti ale acţionarilor şi

pe seama capitalului propriu, anulării acţiunilor de tezaur, consolidării acţiunilor ordinare,

precum şi convertirii acţiunilor preferenţiale în acţiuni ordinare;

elaborarea unor noi modalităţi de calcul al indicatorilor de rotaţie a capitalului propriu şi

investigarea impactului acestora asupra fundamentării deciziilor economice ale societăţilor

pe acţiuni;

recomandarea includerii în componenţa raportului conducerii societăţii pe acţiuni a

subcapitolului „Eficienţa utilizării capitalului propriu” şi argumentarea necesităţii aplicării

informaţiilor respective în procesul decizional.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a tezei. Argumentările ştiinţifice,

perfecţionările metodologice şi recomandările practice privind analiza formării şi utilizării

14

capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni, care au fost relevate în teză, au importanţă teoretică

şi caracter aplicativ.

Semnificaţia teoretică a lucrării rezidă în următoarele cercetări:

examinarea abordărilor naţionale şi internaţionale privind conţinutul capitalului propriu,

precum şi formularea definiţiei noi a capitalului propriu al societăţii pe acţiuni;

analiza criteriilor de clasificare a elementelor componente ale capitalului propriu şi

argumentarea economică a unui criteriu nou de clasificare a acestora;

detalierea analizei cauzale a sporului creşterii capitalului propriu şi indicatorilor eficienţei

utilizării capitalului propriu, în scopul fundamentării deciziilor economice;

perfecţionarea modului de calcul şi aplicare a indicatorilor de rotaţie a capitalului propriu

şi evidenţierea rolului rezultatelor analizei în procesul decizional al societăţii pe acţiuni;

elaborarea modelului subcapitolului „Eficienţa utilizării capitalului propriu” al raportului

conducerii societăţii pe acţiuni în vederea satisfacerii cerinţelor informaţionale ale

utilizatorilor situaţiilor financiare;

argumentarea propunerilor privind aplicarea prevederilor IAS 33 în practica societăţilor pe

acţiuni autohtone.

Valoarea aplicativă a lucrării se confirmă prin:

aplicarea în practică a recomandărilor privind metodele şi tehnicile specifice analizei

formării capitalului propriu al societăţii pe acţiuni;

realizarea în practica societăţilor pe acţiuni investigate a propunerilor aferente

aplicabilităţii prevederilor IAS 33;

implementarea recomandărilor aferente analizei cauzale a sporului creşterii capitalului

propriu şi indicatorilor eficienţei utilizării capitalului propriu, cu identificarea situaţiilor de

aplicare a rezultatelor analizei în procesul decizional al societăţii pe acţiuni;

demonstrarea aplicabilităţii noilor modalităţi de calcul al indicatorilor de rotaţie şi

efectului economico-financiar al modificării vitezei de rotaţie a capitalului propriu;

înaintarea spre aplicare a modelului subcapitolului „Eficienţa utilizării capitalului propriu”

al raportului conducerii societăţii pe acţiuni în procesul elaborării, fundamentării şi

adoptării deciziilor economice.

Rezultatele ştiinţifice principale înaintate spre susţinere constau în: aprofundarea şi

dezvoltarea teoretică a noţiunii de capital propriu al societăţii pe acţiuni; recomandarea

clasificării elementelor componente ale capitalului propriu în funcţie de impactul acestora

asupra realizărilor societăţii pe acţiuni; raţionalizarea metodelor şi tehnicilor specifice analizei

15

formării capitalului propriu al societăţii pe acţiuni; perfecţionarea analizei cauzale a sporului

creşterii capitalului propriu şi indicatorilor eficienţei utilizării capitalului propriu; argumentarea

recomandărilor privind implementarea prevederilor IAS 33 în practica societăţilor pe acţiuni

autohtone; elaborarea unor noi modalităţi de calcul al indicatorilor de rotaţie şi efectului

economico-financiar al modificării vitezei de rotaţie a capitalului propriu; propunerea modelului

subcapitolului „Eficienţa utilizării capitalului propriu” în componenţa raportului conducerii

societăţii pe acţiuni.

Implementarea rezultatelor ştiinţifice. Recomandările autorului privind metodele şi

tehnicile specifice analizei formării capitalului propriu al societăţii pe acţiuni, sistemele

factoriale de analiză a sporului creşterii capitalului propriu şi indicatorilor eficienţei utilizării

capitalului propriu, modalităţile de calcul al indicatorilor de rotaţie şi efectului economico-

financiar al modificării vitezei de rotaţie a capitalului propriu, precum şi aplicabilitatea

prevederilor IAS 33 privind calculul rezultatului pe acţiune de bază au fost implementate în

practica economică a emitenţilor IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA şi „Ionel” SA.

Aprobarea rezultatelor lucrării. Rezultatele cercetării efectuate au fost prezentate şi

aprobate la 11 conferinţe ştiinţifice şi simpozioane internaţionale.

Publicaţii la tema tezei. Principalele rezultate ale lucrării au fost publicate în 16 articole

ştiinţifice, cu un volum de 6,14 coli de autor, inclusiv 3 articole în reviste ştiinţifice de profil.

Volumul şi structura lucrării. Teza cuprinde adnotarea (în limbile română, engleză şi

rusă), introducerea, trei capitole, concluzii şi recomandări, bibliografia (216 titluri), fiind expusă

pe 151 de pagini text de bază, 19 figuri, 28 de tabele şi 36 de anexe.

În Introducere, se argumentează actualitatea şi importanţa temei cercetate. Se menţionează

scopul cercetării, obiectivele şi obiectul lucrării, este relevată noutatea ştiinţifică a rezultatelor

obţinute, semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă, aprobarea şi implementarea rezultatelor

cercetării, precum şi sumarul capitolelor tezei.

Capitolul 1 „Fundamente teoretico-metodologice aferente analizei capitalului propriu

al societăţilor pe acţiuni” reflectă o sinteză a delimitărilor conceptuale privind capitalul propriu

al societăţii pe acţiuni. O atenţie deosebită se acordă definirii capitalului propriu al societăţii pe

acţiuni şi clasificării elementelor componente ale acestuia. Se examinează influenţa specificului

formării şi utilizării capitalului propriu al societăţii pe acţiuni asupra procesului analitic şi

particularităţile bazei informaţionale, aferente analizei capitalului propriu al societăţilor pe

acţiuni.

Capitolul 2 „Direcţii de modernizare a analizei formării capitalului propriu al

societăţilor pe acţiuni” relevă rezultatele cercetărilor şi recomandărilor privind aplicarea

16

metodelor şi tehnicilor specifice ale analizei formării capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni.

Un loc aparte revine fundamentării ştiinţifice a analizei structurii capitalului propriu, în funcţie

de impactul elementelor componente asupra realizărilor societăţii pe acţiuni. Sunt formulate

recomandări de perfecţionare a analizei cauzale a sporului creşterii capitalului propriu prin

evidenţierea contribuţiei capitalului social, care influenţează optimizarea deciziilor economice

privind creşterea capitalului propriu.

În Capitolul 3 „Analiza eficienţei utilizării capitalului propriu şi impactul acesteia

asupra procesului decizional” se expun recomandările privind perfecţionarea analizei cauzale

a indicatorilor eficienţei utilizării capitalului propriu în vederea fundamentării deciziilor

economice. În abordarea problemei analizei rotaţiei capitalului propriu, sunt propuse modalităţi

de calcul a indicatorilor de rotaţie şi efectului economico-financiar al modificării vitezei de

rotaţie a capitalului propriu. Sunt argumentate recomandările privind implementarea

prevederilor IAS 33 în practica societăţilor pe acţiuni autohtone.

Concluziile generale şi recomandările cuprind sinteza rezultatelor cercetărilor realizate de

către autor, relevă principalele deducţii şi recomandări privind perfecţionarea analizei formării şi

utilizării capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni.

17

1. FUNDAMENTE TEORETICO-METODOLOGICE AFERENTE ANALIZEI

CAPITALULUI PROPRIU AL SOCIETĂŢILOR PE ACŢIUNI

1.1. Delimitări conceptuale privind capitalul propriu al societăţii pe acţiuni

Desfăşurarea activităţii economico-financiare a unei societăţi pe acţiuni este condiţionată de

existenţa factorilor de dezvoltare, în cadrul cărora capitalul deţine un loc esenţial.

Conceptul de capital a fost şi continuă să preocupe teoria şi practica economică. Conţinutul şi

sfera conceptului de capital fac obiectul unor ample dezbateri atât politico-ideologice, cât şi

metodologico-ştiinţifice.

Actualmente, ca o consecinţă a aprofundării şi extinderii abordării conceptului de capital,

există o varietate de termeni economici, în componenţa cărora figurează şi cel de capital.

Deoarece utilizatorii termenilor, în care se include conceptul de capital, nu întotdeauna sunt

de acord cu conţinutul şi sfera de cuprindere ale acestor noţiuni, în domeniul economic, se

întâlnesc frecvent două situaţii:

1. Utilizarea unor termeni diferiţi pentru identificarea aceloraşi conţinuturi economice, în

particular: capitalul statutar sau capitalul social, capitalul financiar sau capitalul propriu,

capitalul economic sau valoarea activelor disponibile etc.

2. Indicarea aceluiaşi termen pentru conţinuturi economice diferite. De exemplu,

profesorul universitar Lazăr Cistelecan, în prefaţa lucrării „Costul capitalului”, a autorului

Gheorghe Gavrilaş menţionează că „capitalul reprezintă o categorie economică cu caracter

istoric fiind definit, ca stoc de valori sau ca active, care, prin implicarea în circuitul economic,

poate genera venituri pentru posesori” [53, p.9]. În acelaşi sens, putem completa şi cu opinia

cercetătorului ştiinţific autohton Camelia Oprean, care consideră că „conceptul de capital

cuprinde ansamblul bunurilor posedate de un individ sau de o societate” [103, p.28]. Astfel

definit, capitalul este egal cu mărimea activelor entităţii. Totodată, un grup de cercetători

ştiinţifici români, sub coordonarea profesorului universitar Mihai Ristea, susţin că „capitalurile

întreprinderii, ca surse de finanţare cu caracter stabil, reprezintă echivalentul valoric al

resurselor investite în active de proprietari (capitaluri proprii) sau terţe persoane (datorii pe

termen lung şi mediu)” [141, p.69]. Deopotrivă şi conferenţiarul universitar român, Radu Bălună

afirmă că „capitalurile reprezintă echivalentul valoric al resurselor investite în active de

proprietari (capitaluri proprii) sau terţe persoane (datorii pe termen lung şi scurt)” [4, p.33]. De

aceeaşi părere sunt şi economiştii români Marius Dumitru Paraschivescu şi Florin Radu, care

definesc capitalul ca „totalitatea surselor de finanţare stabile pe care întreprinderea le poate

utiliza în scopul procurării de active necesare existenţei şi funcţionării pe durata ei de viaţă”

18

[108, p.21]. Aceeaşi părere împărtăşeşte şi profesorul universitar român Ion Bucur, considerând

că „în sensul cel mai general, prin capitaluri, în contabilitate, se înţelege totalitatea surselor de

care dispune o întreprindere pe termen mediu şi lung şi pe care le utilizează în activitatea pe care

o desfăşoară” [12, p.83].

Din cele prezentate, observăm că noţiunea de capital este abordată sub două aspecte diferite:

ca formă de manifestare şi ca sursă de finanţare, sau prin prisma elementelor de activ şi pasiv

din bilanţ. În această ordine de idei, economistul român Mihaela-Brânduşa Tudose menţionează

că „în momentul înfiinţării, întreprinderea dispune de două forme de capital: capital economic şi

capital social” [168, p.20], „adică acel capital adus ca aport de diferite persoane fizice sau

juridice” [168, p.20]. În acest context, cercetătorul ştiinţific român Annee-Marie Grecea, în teza

de doctorat, subliniază că „capitalurile sunt prezentate atât sub aspectul originii, respectiv

resursele (aporturi de capital, rezerve, datorii, beneficii, etc.), cât şi al modului de utilizare

(bunuri economice, creanţe, pierderi). Acest mod de interpretare generează ecuaţia economică a

bilanţului: utilizări = resurse” [58, p.95-96].

După părerea noastră, din punct de vedere financiar-contabil, prin noţiunea generală de

capital, trebuie delimitate sursele de finanţare ale activelor, care includ: sursele proprii (capitalul

propriu) şi sursele împrumutate (datorii pe termen lung şi cele curente).

În contextul celor prezentate anterior, este justificată şi, în acelaşi timp, foarte importantă

cercetarea abordărilor conceptuale privind conţinutul capitalului propriu, deoarece acesta

constituie o sursă de finanţare stabilă a societăţii pe acţiuni.

Analizând conţinutul pct. 4.57 al Cadrului general conceptual pentru raportarea financiară

[15], putem afirma că, în definirea noţiunii de capital, se confruntă două concepte, conceptul

financiar şi cel fizic. Conform conceptului financiar, capitalul este sinonim cu activele nete sau cu

capitalurile proprii ale entităţii. Conform conceptului fizic, capitalul reprezintă capacitatea de

producţie a entităţii, exprimată, de exemplu, în unităţi de producţie pe zi. Analogic, sunt definite

aceste concepte şi în paragraful 98, din Bazele conceptuale ale pregătirii şi prezentării

rapoartelor financiare [6]. În acest context, un grup de cercetători ştiinţifici români, sub

coordonarea profesorului universitar Mihai Ristea, menţionează că „capitalul financiar este un

concept propriu opticii financiare şi patrimoniale”, dar „capitalul fizic porneşte de la categoria

de capitaluri permanente (capital propriu + datorii pe termen lung) şi are în vedere reconstruirea

în plan fizic a capacităţii de exploatare a capitalului” [141, p.31].

În funcţie de aceste două concepte de capital – financiar şi fizic, Cadrul general conceptual

pentru raportarea financiară [15] şi Bazele conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor

financiare [6], în mod corespunzător, diferenţiază şi conceptele de menţinere a capitalului, şi

19

anume: menţinerea capitalului financiar şi menţinerea capitalului fizic. Conceptele de

menţinere a capitalului pornesc de la premisa că orice bază de evaluare folosită trebuie să

permită menţinerea capacităţii de finanţare a capitalului.

Potrivit actelor normative contabile menţionate mai sus, opţiunea unei entităţi pentru cel mai

potrivit concept trebuie să se facă în funcţie de necesităţile utilizatorilor situaţiilor financiare.

Totodată, trebuie menţionat că noile SNC (SNC „Capital propriu şi datorii” [153], SNC

„Prezentarea situaţiilor financiare” [154]) şi Planul general de conturi contabile [113], care sunt

implementate începând cu 1 ianuarie 2014, tratează conceptul de menţinere a capitalului

financiar, ceea ce ne permite să menţionăm că entităţile autohtone au posibilitatea să aplice

numai acest concept.

În cadrul literaturii de specialitate, sunt prezentate rezultatele investigaţiilor privind măsurarea

capitalului fizic atât din punct de vedere cantitativ, cât şi din punct de vedere valoric; evaluarea

capitalului financiar; analiza diferenţelor dintre abordările privind conceptele de menţinere a

capitalului; analiza legăturii care există între conceptele de menţinere a capitalului şi profit.

Astfel de investigaţii sunt întâlnite la economiştii străini (E.F.Beach, G.F.Break, K.Shwayder,

R.S.Gynther, H.W.Sweeney, L.Revsine, W.H.Craigue, J.M.Gutierrez, G.Whittington, A.Riahi-

Belkaoui) [83, p.89-98] şi la cercetătorul ştiinţific român Ionel Jianu, care efectuează un studiu

aprofundat privind analiza comparativă a profitului prin menţinerea capitalului fizic, vizavi de

menţinerea capitalului financiar pentru entităţile economice din sectorul productiv, cotate la

Bursa de Valori din Bucureşti [83, p.162-171, p.240-241].

Luând în considerare faptul că societăţile pe acţiuni autohtone au posibilitatea să aplice doar

conceptul de menţinere a capitalului financiar, prezenta lucrare nu şi-a fixat drept scop

investigarea deosebirilor dintre conceptul de menţinere a capitalului financiar şi cel fizic, precum

şi dezvoltarea şi îmbunătăţirea acestor abordări, deoarece considerăm că asemenea investigaţii ar

prezenta o valoare practică scăzută pentru societăţile pe acţiuni autohtone.

În urma cercetării literaturii de specialitate şi actelor normative din domeniul contabil, pot fi

determinate mai multe probleme referitoare la delimitările conceptuale privind capitalul propriu

care, în opinia noastră, includ: definirea noţiunii de capital propriu, cercetarea caracteristicilor

principale ale capitalului propriu al societăţii pe acţiuni, distingerea opticilor de definire a

capitalului propriu al societăţii pe acţiuni, identificarea funcţiilor capitalului propriu, stabilirea

componenţei şi clasificării elementelor capitalului propriu. În continuare, vom cerceta

soluţionarea problemelor menţionate.

În literatura de specialitate şi actele normative, se conţin diverse abordări referitoare la esenţa

capitalului propriu. În opinia noastră, aceste abordări pot fi divizate în cinci grupe, care definesc

20

definesc capitalul propriu şi sunt prezentate în figura 1.1.

Fig. 1.1. Abordări referitoare la esenţa capitalului propriu

Sursa: elaborat de autor în baza generalizării surselor bibliografice

Prima grupă de abordări este cea mai răspândită şi se conţine în Cadrul general conceptual

pentru raportarea financiară, precum şi în reglementările normative din RM şi din alte ţări.

Aşadar, conform paragrafului 45 lit.(c) din Bazele conceptuale ale pregătirii şi prezentării

rapoartelor financiare, „capitalul propriu este mărimea rămasă în activele întreprinderii după

scăderea datoriilor” [6]. În mod similar este definit capitalul propriu şi în noile SNC, şi anume în

pct. 5 din SNC „Capital propriu şi datorii” [153] şi în alin 2 din pct. 21 din SNC „Prezentarea

situaţiilor financiare” [154]. Trebuie remarcat faptul că, conform paragrafului 98 din Bazele

conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare, „capitalul este sinonimul activelor

nete sau mijloacelor proprii ale întreprinderii” [6]. Potrivit prevederilor art. 39 alin.(2) al Legii

privind societăţile pe acţiuni nr. 1134-XIII din 02.04.97, „sursă a activelor nete este capitalul

propriu al societăţii” [87].

O estimare contabilă a valorii drepturilor

de proprietate

Sursă proprie de finanţare

Datorie a entităţii faţă de proprietarii săi

Contribuţii (investiţii) ale proprietarilor

pct. 4.4 lit.(c) al Cadrului general conceptual pentru raportarea financiară [15];

paragraf 45 lit.(c) din Bazele conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare [6];

pct. 5 din SNC „Capital propriu şi datorii” [153]; pct. 21 din SNC „Prezentarea situaţiilor financiare” [154]; Nichita M. Elena Mirela [101, p.80].

Mihai Ristea [141, p.71]; Sighigea N., Drăcea N., Berceanu D. [147, p.17]; Gheorghe D. Bistriceanu [8, p.83].

Gheorghe Gavrilaş [53, p.97]; M.D.Paraschivescu, Florin Radu [108, p.18]; Bojian Octavian [9, p.137]; pct. 238 din Reglementările contabile conforme cu directivele

europene, al OMFP din România nr. 3055 din 29.10.2009 [106]; paragraful 7.4 din Concepţia contabilităţii în economia de piaţă

din Federaţia Rusă [193]; art. 12 alin.(1) al Legii privind societăţile pe acţiuni [87]; A.Suhovici [161, p.131].

V.V.Covalev şi Vit.V.Covalev [192,p.41]; Camelia Iuliana Lungu [91,p.117]; art. 24 alin. (4) al Legii privind societăţile pe acţiuni[87].

Jacky Maille, Michel Remilleret [216, p.26]; A.Nederiţa, N.Ţiriulnicova [99, p.328]; L.Grigoroi [59, p.258]; Erich A.Helfert [62, p.19]; pct. 179 alin. (1) al Ordinului Ministerului Economiei şi

Finanţelor din România, nr. 1969/2007 din 09.11.2007 [105].

CC AA PP II TT AA LL PP RR OO PP RR II UU

Active nete ale entităţii

21

În conformitate cu pct. 4.4 lit. (c) al Cadrului general conceptual pentru raportarea financiară,

„capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual în activele unei entităţi după deducerea tuturor

datoriilor sale” [15]. Aceeaşi definiţie a capitalului propriu întâlnim şi în Cadrul contabil

elaborat de Consiliul pentru Standarde de Contabilitate Financiară al SUA (FASB), şi anume în

SFAC 6 – Elementele situaţiilor financiare [143, p.74]. În cadrul contabil conceptual din Marea

Britanie, elaborat de Consiliul pentru Standarde de Contabilitate (ASB), capitolul 4,

„Elementele situaţiilor financiare”, capitalul propriu, ca structură descrisă în situaţiile financiare,

reprezintă „suma reziduală calculată prin deducerea tuturor datoriilor din totalul activelor”

[143, p.79].

Observăm că, conform tratărilor menţionate, definiţia noţiunii de capital propriu este

asemănătoare. Astfel definit, capitalul propriu se examinează ca sinonim al activelor nete,

calculate ca diferenţa dintre valoarea activelor totale şi datoriilor totale. Deci, această abordare

defineşte capitalul propriu printr-o relaţie de calcul, şi nu prin intermediul unor elemente de

identificare legate de generarea profitului. În acest context, cercetătorul ştiinţific român Nichita

M. Elena Mirela, în teza de doctorat, susţine că: „prin referinţă la elementele relaţiei de calcul

(active – datorii), putem susţine apariţia, şi, implicit, recunoaşterea capitalului doar atunci când

sunt îndeplinite condiţiile privind recunoaşterea resurselor economice (activelor) şi a obligaţiilor

societăţii (datoriilor). Astfel se explică lipsa criteriilor de recunoaştere a capitalului:

recunoaşterea activelor şi datoriilor generează recunoaşterea capitalului şi, în această situaţie,

stabilirea unor criterii specifice ar fi redundantă” [101, p.80]. Din aceste precizări, reiese că

caracterul de element rezidual, care se desprinde din definiţie, este aplicat doar pentru evaluarea

capitalului propriu, în sensul, că valoarea la care este înregistrat capitalul propriu în bilanţ

depinde de evaluarea activelor şi a datoriilor.

Prin urmare, se poate constata că abordarea capitalului propriu, ca element rezidual, nu este

una ideală, ea nu ne permite să afirmăm că astfel definit capitalul propriu este o sumă de

mijloace băneşti pe care proprietarii le vor primi la lichidarea societăţii pe acţiuni. Problema

constă în faptul că activele nete calculate în baza valorilor contabile pot să nu coincidă cu

activele nete determinate în baza preţurilor de piaţă. În mod normal, suma cumulată a capitalului

propriu nu poate corespunde decât din întîmplare cu valoarea de piaţă a acţiunilor societăţii pe

acţiuni sau cu suma care ar putea fi obţinută prin vânzarea pe bucăţi a activelor disponibile sau a

societăţii în întregime presupunând continuarea activităţii.

A doua grupă de abordări, referitoare la noţiunea de capital propriu ca contribuţii (investiţii)

ale proprietarilor, o regăsim la un grup de cercetători ştiinţifici români, sub coordonarea

profesorului universitar Mihai Ristea, ce afirmă că „capitalurile proprii reprezintă echivalentul

22

valoric al resurselor investite în active şi pentru care întreprinderea nu trebuie să acorde

echivalent în bunuri sau servicii unei terţe persoane” [141, p.71]. Analogic, economiştii români

N.Sighigea, N.Drăcea, D.Berceanu, T.Ciurezu menţionează că „capitalurile proprii constituie

investiţia acţionarilor sau asociaţilor firmei, la început prin aporturi directe, sub forma

capitalului social iniţial, care este sporit în cursul vieţii firmei, apoi, în mod indirect, sub forma

autofinanţării, prin renunţarea integrală sau parţială la remunerarea ce li s-ar fi cuvenit ca

dividend” [147, p.17]. O opinie similară împărtăşeşte savantul român Gheorghe D. Bistriceanu

şi colaboratorii săi, care apreciază că, în sensul financiar al noţiunii, capitalul propriu „este suma

de monedă adusă de asociaţi sau acţionari, plus cea generată de activitatea proprie şi imobilizată

în deţinerea capitalului economic” [8, p.83].

În opinia noastră, capitalul propriu nu este constituit doar din contribuţiile proprietarilor,

deoarece conţine şi elemente de altă natură, ca de exemplu: diferenţe din reevaluarea activelor

imobilizate, subvenţii, profit nerepartizat, rezerve.

Abordările din a treia grupă, referitoare la noţiunea de capital propriu ca estimare contabilă

a valorii drepturilor de proprietate ale proprietarilor, le întâlnim la economistul român Gheorghe

Gavrilaş care menţionează că „capitalul propriu este acea parte a capitalului deţinut de

întreprinzător asupra căruia îşi exercită calitatea de proprietar, pentru că aparţine acţionariatului

şi este rezultatul fructificării capitalului astfel mobilizat” [53, p.97]. De aceeaşi părere sunt şi

cercetătorii ştiinţifici români Marius Dumitru Paraschivescu şi Florin Radu, care definesc

capitalul propriu ca fiind „sumele nedatorate în momentul închiderii exerciţiului, ele aparţinând

proprietarilor. El (capitalul propriu) este dobândit prin aportul proprietarilor, prin autofinanţare

ori din alte resurse financiare” [108, p.18]. În acest context, economistul român Bojian Octavian

susţine că „capitalul propriu este partea de capital pusă la dispoziţia întreprinderii de către

proprietari: întreprinzători individuali, asociaţi sau acţionari şi aparţine de drept proprietarilor,

deci, nu este exigibil (rambursabil)” [9, p.137].

În aceeaşi ordine de idei, putem menţiona că, conform pct. 238 din Reglementările contabile

conforme cu directivele europene, al Ordinului Ministrului Finanţelor Publice din România nr.

3055 din 29 octombrie 2009, capitalurile proprii sunt definite ca „dreptul acţionarilor asupra

activelor unei entităţi, după deducerea tuturor datoriilor” [106]. În conformitate cu paragraful

7.4 din Concepţia contabilităţii în economia de piaţă din Federaţia Rusă, capitalul propriu este

numit prin termenul de capital, care reprezintă contribuţiile proprietarilor şi profitul acumulat pe

parcursul activităţii întreprinderii, care se determină ca diferenţa dintre active şi datorii [193].

În acest context, putem menţiona că, în cadrul societăţii pe acţiuni, puterea acţionarilor

asupra afacerii se manifesta prin acţiunile deţinute. Potrivit prevederilor art. 12 alin. (1) al Legii

23

privind societăţile pe acţiuni, acţiunea „atestă dreptul proprietarului (acţionarului) de a participa

la conducerea societăţii, de a primi dividende, precum şi o parte din bunurile societăţii în cazul

lichidării acesteia” [87]. Aici este important de completat cu părerea economistului autohton

A.Suhovici, care susţine că „atractivitatea investirii în acţiuni, prin prisma drepturilor

acţionarilor, este şi va rămâne factorul hotărâtor pentru dezvoltarea societăţilor pe acţiuni

autohtone” [161, p.131].

Aşadar, adepţii acestei abordări pentru caracteristica capitalului propriu pun accentul pe

drepturile proprietarilor asupra activelor din bilanţul entităţii.

A patra grupă de abordări se referă la noţiunea de capital propriu ca datorie a entităţii faţă

de proprietarii săi şi se regăseşte la savanţii ruşi V.V.Covalev şi Vit.V.Covalev, ce menţionează

că conţinutul capitalului propriu poate fi tratat ca datorii pe termen lung a entităţii faţă de

proprietarii săi [192, p.41]. Analogic accentuează şi economistul român Camelia Iuliana Lungu,

potrivit căruia „capitalul propriu este asimilat într-o oarecare măsură, obligaţiilor, în sensul că

reprezintă obligaţii ale societăţii faţă de investitori” [91, p.117].

Această abordare se conţine şi în Legea privind societăţile pe acţiuni. În conformitate cu

prevederile art. 24 alin. (4) al legii nominalizate „faţă de bunurile ce aparţin societăţii cu drept

de proprietate, acţionarul este titular al drepturilor obligaţionale” [87]. Datoria societăţii pe

acţiuni faţă de investitori se reflectă în prevederile articolelor 25, 49 şi 98 ale Legii privind

societăţile pe acţiuni, conform cărora societatea pe acţiuni este datoare să plătească dividende şi,

în caz de lichidare a societăţii, deţinătorii de părţi din capitalul propriu să fie despăgubiţi din

eventuala valoare de lichidare rămasă după onorarea tuturor creditorilor [87].

Abordările din cea de-a cincea grupă au o viziune funcţională şi tratează capitalul propriu ca

sursă proprie de finanţare. Astfel abordează savanţii francezi Jacky Maille şi Michel Remilleret,

care în legătură cu noţiunea capitalului propriu, consideră că acestea „sunt fonduri care rămân în

mod permanent la dispoziţia întreprinderii. Ele constituie, pe de altă parte, o garanţie pentru

bancheri şi creditorii întreprinderii. Ele participă împreună cu elementele de pasiv extern la

finanţarea întreprinderii” [216, p.26]. În acelaşi sens, definesc capitalul propriu şi savanţii

autohtoni A.Nederiţa, N.Ţiriulnicova, şi anume: „capitalul propriu reprezintă o totalitate de surse

proprii de finanţare a activităţii economico-financiare a întreprinderii” [99, p.328]. În opinia unui

grup de cercetători ştiinţifici autohtoni, sub coordonarea conferenţiarului universitar L.Grigoroi,

„capitalul propriu reflectă finanţarea proprie a bunurilor economice aflate în patrimoniul entităţii

economice, ce încorporează resursele economice ale entităţii” [59, p.258]. În acest context,

renumitul savant austriac Erich A.Helfert menţionează că „capitalurile proprii ale acţionarilor,

reprezintă suma netă a contribuţiilor diferitor clase de acţionari la finanţarea afacerii, precum şi

24

profiturile acumulate în timp şi nedistribuite acestora sub formă de dividende” [62, p.19]. În

aceeaşi ordine de idei, conform pct. 179 alin. (1) al Ordinului Ministerului Economiei şi

Finanţelor din România, nr. 1969/2007 din 09.11.2007 „capitalul şi rezervele (capitaluri proprii)

reprezintă totalitatea surselor de finanţare stabile aflate la dispoziţia persoanei juridice fără scop

patrimonial, după deducerea tuturor datoriilor” [105].

Generalizând cercetările reflectate în literatura economică şi reglementările normative, putem

concluziona că noţiunea de capital propriu este foarte complexă şi fiecare abordare prezentată

studiază această noţiune din diferite puncte de vedere, care aduc propriile sale perspective de

caracterizare. Totodată, în opinia noastră, abordarea capitalul propriu ca sursă proprie de

finanţare este cea mai fundamentală, deoarece capitalul propriu rămâne, în mod permanent, la

dispoziţia societăţii pe acţiuni şi participă împreună cu sursele împrumutate la finanţarea

activităţii economico-financiare a acesteia.

În continuare, pentru a aprofunda conţinutul economic al conceptului de capital propriu,

considerăm necesară examinarea caracteristicilor principale ale capitalului propriu, care sunt

prezentate în anexa 2. Caracteristicile recomandate disting capitalul propriu ca: obiect al

conducerii economice; valoare economică acumulată; sursă generatoare de venituri; obiect al

relaţiilor de piaţă; purtător al factorului de risc. Generalizând cele expuse, în figura A 2.1,

conchidem că abordările examinate relevă trăsăturile caracteristice ale capitalului propriu din

diferite puncte de vedere, ce sunt strâns legate şi cer o reflectare completă pentru formularea

unei definiţii mai ample a capitalului propriu al societăţii pe acţiuni.

Din cele relatate până acum, se poate menţiona că, actualmente, există optici diferite asupra

conceptului de capital propriu. Acest concept este folosit cu semnificaţii foarte diverse atât în

literatura ştiinţifică, cât şi în practica economică. Pentru a realiza un minimum de rigoare

ştiinţifică, este necesară sublinierea opticii din care este definit capitalul propriu. Din punctul

nostru de vedere, se pot distinge următoarele optici de definire a capitalului propriu al societăţii

pe acţiuni: optica contabilă, optica juridică, optica economică şi optica financiară.

În optica juridică, capitalul propriu al societăţii pe acţiuni poate fi privit ca ansamblul

drepturilor de proprietate, pe care le deţin acţionarii şi de care beneficiază. Această definiţie se

poate completa cu părerea cercetătorului ştiinţific român Mihaela-Brânduşa Tudose, care

consideră că, din punct de vedere juridic, capitalul propriu „reprezintă primul indiciu al garanţiei

pentru terţe persoane” [168, p.25].

În optica contabilă, capitalul propriu al societăţii pe acţiuni reprezintă sursele proprii de

finanţare a societăţii pe acţiuni, înscrise în pasivul bilanţului şi constituite prin aportul

acţionarilor, prin autofinanţare şi din alte surse nerambursabile.

25

Din punctul nostru de vedere, legătura dintre optica contabilă şi cea juridică este foarte bine

evidenţiată, deoarece contabilitatea a fost şi rămâne, mai mult sau mai puţin, marcată de

conceptele juridice. De exemplu, structura capitalului social ilustrează aportul fiecărui acţionar

la formarea capitalului social al societăţii pe acţiuni, aceasta determinând condiţiile de exercitare

a puterii şi servind ca bază de repartizare a profitului net.

În optica economică, capitalul propriu al societăţii pe acţiuni este o categorie economică care

poate fi privită atât din punct de vedere al provenienţei (capital social şi suplimentar, rezerve,

profit nerepartizat (pierdere neacoperită), alte elemente de capital propriu), cât şi din punct de

vedere al repartizării profitului. În acest context, economistul român Dorel Berceanu susţine că

„recurgerea la capitaluri proprii antrenează o constrângere economică, în sensul că impune

firmei o anumită remunerare a acţionarilor sau asociaţilor săi, ca o premisă a unei viitoare

posibilităţi de finanţare prin capitaluri proprii. Această remunerare se realizează prin vărsarea de

dividende” [7, p.213].

În optica financiară, capitalul propriu al societăţii pe acţiuni indică posibilităţile de finanţare

a activităţii economico-financiare a societăţii pe seama surselor de finanţare proprii.

Din cele prezentate mai sus, reiese că există diferenţe între opticile de definire a capitalului

propriu al societăţii pe acţiuni. După părerea noastră, alegerea opticii de abordare a capitalului

propriu trebuie să se efectueze în funcţie de obiectivele urmărite de utilizatorii de informaţii.

Conţinutul capitalului propriu poate fi examinat într-un mod mai riguros, făcându-se referinţă

la funcţiile fundamentale pe care le îndeplineşte şi care vor fi cercetate în continuare. Astfel,

economistul român Gheorghe Manolescu susţine că „capitalurile proprii au două funcţii: să

finanţeze o parte a investiţiei; să servească drept garanţie creditorilor întreprinderii care

finanţează cealaltă parte” [94, p.240]. O abordare mai largă a funcţiilor capitalului propriu este

conturată de către savantul rus O.V.Efimova, care distinge patru funcţii ale capitalului propriu:

operativă – ce constă în menţinerea unei activităţi continue; de protecţie – orientată spre

apărarea capitalului creditorilor şi acoperirii pierderilor; de repartizare – ce rezidă în participarea

la repartizarea profitului; de reglementare – referitoare la participarea anumitor subiecţi

(persoane fizice şi juridice) la conducerea entităţii [185, p.252].

În opinia noastră, funcţia esenţială a capitalului propriu al societăţii pe acţiuni constă în

asigurarea autonomiei financiare a societăţii pe acţiuni, deoarece permite libertatea de acţiune a

societăţii pe acţiuni; conferă societăţii pe acţiuni un mare grad de independenţă privind

alegerea investiţiilor; permite diminuarea gradului de îndatorare şi, implicit, reducerea

cheltuielilor financiare; asigură accesul pe piaţa de capital şi atragerea investitorilor etc.

26

Generalizând cele prezentate mai sus, referitor la abordările privind esenţa capitalului

propriu, caracteristicile principale ale capitalului propriu, opticile de definire a capitalului

propriu şi la funcţiile capitalului propriu, considerăm că o definiţie sugestivă a capitalului

propriu al societăţii pe acţiuni trebuie să conţină următoarele aspecte:

în primul rând, faptul că acesta reprezintă o categorie economică;

în al doilea rând, capitalul propriu este una din sursele de finanţare pe termen lung a

activităţii economico-financiare a societăţii pe acţiuni;

în al treilea rând, este necesară evidenţierea faptului că acesta se constituie prin

aporturile acţionarilor, prin autofinanţare şi din alte surse nerambursabile;

în al patrulea rând, trebuie să asigure autonomie financiară şi majorarea rentabilităţii

societăţii pe acţiuni;

în al cincilea rând, trebuie să determine creşterea valorii de piaţă a societăţii pe

acţiuni, respectiv, creşterea valorii de piaţă a acţiunilor societăţilor pe acţiuni cotate

şi/sau maximizarea veniturilor acţionarilor.

Aşadar, în opinia noastră, noţiunea investigată poate fi definită în felul următor: capitalul

propriu al societăţii pe acţiuni ca categorie economică reprezintă una din sursele de finanţare

pe termen lung, constituită prin contribuţiile acţionarilor, autofinanţare şi din alte surse

nerambursabile în scopul asigurării autonomiei financiare, creşterii rentabilităţii şi valorii de

piaţă a societăţii pe acţiuni.

O altă problemă, referitoare la abordările cu privire la conţinutul conceptului de capital

propriu al societăţii pe acţiuni, o constituie identificarea şi clasificarea elementelor componente

ale capitalului propriu. Considerăm că soluţionarea acestei probleme prezintă o importanţă

deosebită în cadrul analizei capitalului propriu al societăţii pe acţiuni, deoarece le oferă

utilizatorilor situaţiilor financiare posibilitatea de a aprecia diverse aspecte ale acestuia.

În literatura de specialitate şi reglementările normative autohtone şi internaţionale, remarcăm

diferite criterii de grupare sau regrupare a elementelor care copun capitalul propriu. Primul şi

cel mai important criteriu de clasificare îl reprezintă gruparea după conţinutul economic.

Aşadar, în conformitate cu cerinţele pct. 4.20 al Cadrului general conceptual pentru raportarea

financiară, capitalurile proprii pot fi prezentate pe linii separate în bilanţ, şi anume: „contribuţiile

acţionarilor, rezultatele reportate, rezervele care reprezintă distribuirea rezultatului reportat şi

rezervele care reprezintă ajustări pentru menţinerea capitalului” [15].

Dispoziţiile de la pct. 106 din IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare” [151] cer, ca

minimum, includerea în situaţia modificărilor capitalurilor proprii a următoarelor informaţii: „(a)

27

rezultatul global total aferent perioadei, evidenţiind separat valorile totale atribuibile

proprietarilor societăţii-mamă şi intereselor care nu controlează; (b) pentru fiecare componentă a

capitalurilor proprii, efectul aplicării retroactive sau al retratării retroactive recunoscute în

conformitate cu IAS 8; şi (d) pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, o reconciliere

între valoarea contabilă de la începutul şi cea de la finalul perioadei, prezentând distinct

modificările care rezultă din: (i) profit sau pierdere; (ii) alte elemente ale rezultatului global; şi

(iii) tranzacţii cu proprietarii în calitatea lor de proprietari, prezentând distinct contribuţiile de la

şi distribuirile către proprietari şi modificările privind participaţiile în capitalurile proprii în

cadrul filialelor care nu duc la o pierdere a controlului” [151].

Potrivit SFAC 6 „Elementele situaţiilor financiare”, în SUA, capitalul propriu în Bilanţul

societăţii pe acţiuni cuprinde: capitalul social, care este divizat în acţiuni ordinare la valoarea

nominală şi aport de capital peste valoarea nominală (prime de emisiune); profituri reţinute la

dispoziţia întreprinderii sau acumulare de capital (rezerve), reflectă drepturile acţionarilor asupra

activelor obţinute ca rezultat al activităţii de exploatare şi reinvestire [143, p.130].

În pct. 66, al Instrucţiunii Ministerului Finanţelor din Federaţia Rusă № 34н, din 29.07.1998,

capitalul propriu al întreprinderilor se clasifică şi se reflectă în rapoartele financiare în

componenţa următoarelor elemente: capital statutar; capital suplimentar; capital de rezervă;

profit nerepartizat (pierderea neacoperită), alte rezerve [202].

Clasificarea elementelor capitalului propriu după conţinutul economic se conţine şi în

reglementările contabile şi literatura de specialitate românească. Astfel, conform pct. 238 din

Reglementările contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul Ministrului

Finanţelor Publice din România nr. 3055 din 29 octombrie 2009, „capitalurile proprii cuprind:

aporturile de capital; primele de capital; rezervele; rezultatul reportat; rezultatul exerciţiului

financiar” [106]. În acest context, economistul român Lefter Chirică susţine că capitalul propriu

este compus din următoarele categorii economice: „capital social (aporturile de capital); primele

legate de capital; diferenţe din reevaluare; rezervele; profiturile nerepartizate, reportate din anii

precedenţi; capitalul individual; fondurile proprii; subvenţiile pentru investiţii; provizioanele

reglementate” [84, p.11]. O clasificare asemănătoare întâlnim şi la profesorul universitar român

Ion Bucur care afirmă că „capitalul propriu sau sursele proprii de finanţare a activităţii cuprinde

mai multe părţi: a) capital individual sau social; b) primele de capital, formate din primele de

emisiune şi primele de fuziune; c) diferenţele (sau rezervele) din reevaluarea imobilizărilor

materiale şi a celor financiare; d) rezervele legale, statutare şi contractuale; e) subvenţii de

invenţii” [12, p.7]. Profesorul menţionat susţine că „în această enumerare există o identitate între

28

noţiunea de capitaluri proprii şi cea de surse proprii care se bazează pe o abordare extensivă a

noţiunii de capital” [12, p.84].

În practica autohtonă, structurarea elementelor componente ale capitalului propriu este, de

asemenea, una variată şi în curs de modificare.

După cum se observă din prevederile art. 39 alin. (2) al Legii privind societăţile pe acţiuni,

„sursă a activelor nete este capitalul propriu al societăţii, constituit din capitalul social, capitalul

suplimentar şi capitalul de rezervă, din profitul nedistribuit, precum şi din alte mijloace

prevăzute de legislaţie” [87].

Potrivit paragrafului 61 din Bazele conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor

financiare din RM, capitalul propriu în bilanţ poate fi divizat în subclase: „fondurile investite de

acţionari; profitul nerepartizat; rezervele care reprezintă utilizarea profitului nerepartizat;

rezervele care asigură menţinerea capitalului la nivelul prestabilit” [6]. Din punctul nostru de

vedere, asemenea clasificare poate fi relevantă pentru procesul de luare a deciziilor de către

utilizatorii situaţiilor financiare atunci, când există restricţii legale sau de altă natură privind

capacitatea societăţii pe acţiuni de a distribui sau de a utiliza, în alt mod, capitalul propriu.

Trebuie remarcat faptul că, în majoritatea surselor bibliografice de specialitate autohtone

(A.Nederiţa, N.Ţiriulnicova [99, p.328-329], M.Gherasimov, L.Ţurcanu [179, p.67], L.Grigoroi

[59, p.258-259] etc.), se conţine clasificarea capitalului propriu după conţinutul economic

conform SNC vechi, care cuprinde: capitalul statutar şi suplimentar, rezervele, profitul

nerepartizat (pierderea neacoperită), capitaul secundar.

În conformitate cu prevederile pct. 6 din noul SNC „Capital propriu şi datorii” [153] şi

punctele 53-60 şi pct. 97 din noul SNC „Prezentarea situaţiilor financiare” [154], capitalul

propriu include următoarele elemente componente:

1) capitalul social şi suplimentar − capitalul social, capitalul suplimentar, capitalul nevărsat,

capitalul neînregistrat şi capitalul retras;

2) rezervele − capitalul de rezervă, rezervele statutare şi alte rezerve;

3) profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) − corecţiile rezultatelor anilor precedenţi,

profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) al anilor precedenţi, profitul net (pierderea netă) al

perioadei de gestiune şi profitul utilizat al perioadei de gestiune;

4) alte elemente de capital propriu, care nu se includ în punctele 1) − 3), cum ar fi diferenţele

de reevaluare a activelor imobilizate pentru entităţile care aplică modelul reevaluării conform

IFRS, subvenţiile primite de către entităţile de stat de la organele de administrare publică şi

municipale şi decontate (după îndeplinirea condiţiilor contractuale) în conformitate cu SNC

„Capital propriu şi datorii” etc.

29

Astfel, în noile SNC, sunt operate modificări în componenţa capitalului propriu, şi anume

apar unele elemente noi - „capitalul neînregistrat” şi „alte elemente de capital propriu”. Trebuie

precizat că, în componenţa „altor elemente de capital propriu”, se vor include capitalul secundar

existent şi „orice elemente ale capitalului propriu care nu au fost incluse în capitalul social şi

suplimentar, în rezerve sau în profitul nerepartizat (pierderea neacoperită)” (pct. 28 din SNC

„Capital propriu şi datorii” [153]). De asemenea, se modifică denumirile elementelor capitalului

propriu utilizate în noile SNC, şi anume: „capitalul statutar” este substituit prin „capitalul

social”, „rezervele stabilite de legislaţie” sunt substituite prin „capital de rezervă”, astfel,

denumirile vor coincide cu cele prevăzute în art. 40 şi art. 46 ale Legii privind societăţile pe

acţiuni [87]; „rezerve prevăzute de statut” sunt substituite prin „rezerve statutare”.

În opinia noastră, clasificarea elementelor capitalului propriu, conform noilor SNC, asigură

un grad mai relevant de veridicitate a informaţiilor privind mărimea şi modificarea capitalului

propriu şi elementelor sale componente. Considerăm că analiza acestor informaţii permite

comparabilitatea lor la nivel naţional şi internaţional şi oferă informaţii consistente pentru luarea

deciziilor manageriale şi economice de către toate categoriile de utilizatori.

În contextul celor expuse anterior, putem menţiona că, odată cu schimbările ce au loc în

mediul economico-financiar al societăţii, observăm că se modifică şi necesităţile utilizatorilor în

informaţia financiar-contabilă, ceea ce contribuie la modificarea structurii capitalului propriu.

Astfel, s-au produs unele modificări şi în componenţa capitalurilor proprii conform SIPF. În

particular, potrivit pct. 110 din IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare”, „punctul 106 litera (b)

prevede prezentarea în situaţia modificărilor capitalurilor proprii a ajustării totale pentru fiecare

componentă de capitaluri proprii care rezultă din modificări ale politicilor contabile şi, separat, din

corectarea erorilor” [151]. S-a modificat şi Planul de Conturi General din România [106], unde

sunt prevăzute elemente noi ale capitalului propriu prin aplicarea conturilor noi, şi anume:

rezultatul reportat provenit din adoptarea, pentru prima dată, a IAS, rezultatul reportat provenit

din trecerea la aplicarea Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a patra a Comunităţilor

Economice Europene etc. În mod analogic, Planul general de conturi contabile nou din RM

prevede elemente noi, în particular, contul 335 „Rezultat din tranziţia la noile reglementări

contabile” [113]. Considerăm că armonizarea reglementărilor internaţionale şi unificarea

normelor contabile va contribui la înţelegerea informaţiilor financiar-contabile de diverşi

utilizatori autohtoni şi străini.

Pe lângă conţinutul economic, în literatura de specialitate autohtonă şi străină, se aplică şi alte

criterii de clasificare a elementelor capitalului propriu.

Savanţii autohtoni A.Nederiţa, N.Ţiriulnicova [99, p.329], L.Grigoroi [59, p.259] recomandă

30

clasificarea elementelor capitalului propriu în dependenţă de participarea lor la formarea

acestuia. De menţionat faptul că clasificarea recomandată trebuie revizuită şi completată cu

elementele suplimentare prevăzute de noile SNC, şi anume:

1) elementele care formează capitalul propriu: capitalul social, capitalul neînregistrat,

rezervele, profitul nerepartizat al anilor precedenţi, profitul net al perioadei de gestiune, capitalul

suplimentar pozitiv şi alte elemente de capital propriu reflectate în bilanţ şi situaţia modificărilor

capitalului propriu în mod obişnuit (fără paranteze);

2) elementele care reduc mărimea capitalului propriu: capitalul nevărsat, capitalul retras,

pierderea neacoperită a anilor precedenţi, pierderea netă a perioadei de gestiune, profitul utilizat

al perioadei de gestiune, capitalul suplimentar negativ şi alte elemente de capital propriu

reflectate în bilanţ şi situaţia modificărilor capitalului propriu în paranteze.

În opinia noastră, această clasificare a elementelor capitalului propriu permite înţelegerea mai

profundă şi interpretarea mai corectă a informaţiei în vederea elaborării, fundamentării şi

adoptării deciziilor economice adecvate.

Alt criteriu de clasificare este după modul de apariţie a elementelor capitalului propriu. În

acest context, savanţii români Mihai Ristea şi Mirela Dima afirmă că „capitalul propriu

delimitează sursele de finanţare constituite prin: aportul proprietarilor acţionarilor/asociaţilor

în calitatea lor de investitori de capital; autofinanţarea şi anume prin capitalizarea profitului;

din alte surse financiare nerambursabile stabilite prin lege” [142, p.74]. O opinie analogică

reiterează şi conferenţiarul universitar român Radu Bălună: „capitalurile proprii se constituie din

aportul acţionarilor sau asociaţilor, prin autofinanţare şi pe seama altor resurse financiare”

[4, p.33]. Acest criteriu este recomandat şi de un grup de cercetători ştiinţifici ruşi sub

coordonarea profesorilor universitari O.V.Efimova şi M.V.Melnic, care consideră că, în

componenţa capitalului propriu, pot fi evidenţiate două componente de bază: capitalul

investiţional, adică capitalul depus de acţionari (capital statutar, capital suplimentar), şi capitalul

acumulat, adică format din contul profitului net (capital de rezervă, profitul nerepartizat)

[186, p.124]. În afară de aceste două componente, cercetătorii menţionaţi disting în structura

capitalului propriu şi elementul constituent legat de modificarea valorii activelor prin

reevaluarea acestora.

Considerăm, că modul de apariţie a elementelor capitalului propriu, precum şi predominarea

anumitor componente asupra altora determină în mod direct stabilitatea financiară a societăţii pe

acţiuni. Prin urmare, rezultatele analizei structurii capitalului propriu, după acest criteriu,

prezintă interes atât pentru conducerea societăţii, cât şi pentru investitorii reali şi potenţiali ai

31

acesteia în scopul aprecierii posibilităţilor de dezvoltare şi elaborării deciziilor economice de

diferit tip.

Alt criteriu de clasificare rezidă în provenienţa elementelor componente ale capitalului

propriu. Economistul român Mihaela-Brânduşa Tudose afirmă că „plecând de la natura diferită

a elementelor ce compun capitalul propriu, se poate aprecia că la baza formării lui stau

contribuţiile externe (ce vin din afara întreprinderii, aşa cum este cazul aporturilor realizate de

acţionari sau asociaţi sau subvenţiilor) şi contribuţiile interne (ce se degajă din însăşi activitatea

întreprinderii, aşa cum este cazul rezervelor, profitului nedistribuit, provizioanelor şi a celorlalte

fonduri constituite pentru realizarea anumitor obiective)” [168, p.67]. Analogic, susţine şi

economistul român Dorel Berceanu că „fondurile proprii ale firmei au: fie origine externă

(constituirea şi sporirea capitalului social); fie origine internă (autofinanţarea)” [7, p.213]. În

acest context şi savantul autohton N.Ţiriulnicova menţionează că „cauzele modificării

capitalului propriu pot avea caracter extern (depunerile proprietarilor, primirea subvenţiilor,

etc.) şi intern (reinvestirea profitului generat)” [163, p.204].

În viziunea noastră, clasificarea elementelor componente ale capitalului propriu, după

provenienţă, permite a aprecia atât eforturile proprietarilor, cât şi eforturile societăţii pe acţiuni

(materializate în realizarea profitului şi reinvestirea lui) la formarea capitalului propriu.

O sinteză generalizată a clasificării elementelor componente ale capitalului propriu, în funcţie

de diferite criterii în baza surselor bibliografice examinate, este prezentată în anexa 3.

Cercetările efectuate ne-au permis să constatăm că clasificarea elementelor componente ale

capitalului propriu se caracterizează printr-o varietate a criteriilor aplicate. În scopul dezvoltării

acestora, propunem gruparea elementelor componente ale capitalului propriu în funcţie de

impactul acestora asupra realizărilor societăţii pe acţiuni, în felul următor:

1) elementele capitalului propriu, care ţin de realizările efectuate: capitalul social,

primele de aporturi din componenţa capitalului suplimentar, rezervele, profitul etc.;

2) elementele capitalului propriu care ţin de realizările de perspectivă: diferenţe din

reevaluarea activelor imobilizate, subvenţii etc.

Considerăm că prima grupă de elemente ţine de efortul, deja, depus de proprietarii şi

colectivul entităţii în procesul activităţii economico-financiare a societăţii pe acţiuni. Astfel, în

cadrul analizei structurii capitalului propriu după acest criteriu se va aprecia pozitiv, dacă cota

elementelor capitalului propriu, ce ţin de realizările efectuate, este majoră şi demonstrează

tendinţa de creştere în dinamică. Spre deosebire de prima grupă de elemente, a doua grupă

presupune depunerea efortului în perspectivă pentru obţinerea realizărilor. De exemplu, ecartul

din reevaluarea mijloacelor fixe nu reprezintă resurse, deja, obţinute de entitate. Aceste resurse

32

pot fi obţinute, dacă entitatea va reuşi, în viitor, să comercializeze obiecte reevaluate la preţul de

piaţă majorat faţă de cel de intrare. În paragraful 2.1 din teză, sunt prezentate aplicaţiile practice

privind analiza structurii elementelor componente ale capitalului propriu după criteriul

recomandat.

Generalizând cele prezentate mai sus, considerăm că componenţa capitalului propriu al

societăţii pe acţiuni, din punct de vedere metodologic, este determinată ca urmare a unui anumit

mod de grupare a elementelor ce stau la baza formării acestuia, în funcţie de anumite criterii.

Aşadar, examinarea delimitărilor conceptuale privind conţinutul capitalului propriu al

societăţii pe acţiuni vizează conştientizarea problemelor ce reflectă necesitatea căutării unor noi

soluţii de către economişti, importanţa cărora a fost afirmată pe parcursul subcapitolului dat.

1.2. Influenţa specificului formării şi utilizării capitalului propriu al societăţii pe

acţiuni asupra procesului analitic

Actualitatea cercetării specificului formării şi utilizării capitalului propriu al societăţii pe

acţiuni asupra procesului analitic este condiţionată de importanţa rezultatelor analizei pentru

îmbunătăţirea poziţiei financiare şi performanţelor societăţilor pe acţiuni, precum şi de impactul

acestora asupra economiei Republicii Moldova.

Pentru a distinge locul şi importanţa societăţilor pe acţiuni în economia Republicii Moldova,

am apelat la datele privind numărul şi volumul vânzărilor al entităţilor care au prezentat Biroului

Naţional de Statistică situaţiile financiare pentru anii 2011-2012.

Examinarea informaţiilor din anexa 4, ilustrate grafic în figurile A 5.1 şi A 5.2, ne permite să

facem următoarele observaţii. Deşi cota societăţilor pe acţiuni în numărul total al entităţilor la

momentul actual nu pare semnificativă (circa 4%), ponderea veniturilor din vânzări obţinute de

societăţile pe acţiuni în totalul vânzărilor este prevalentă şi constituie 66,32% în anul 2012. Cu

alte cuvinte, două treimi din vânzările înregistrate în RM se datorează societăţilor pe acţiuni.

Informaţiile din anexa 6, 7 şi 8 atestă faptul că, actualmente, societăţile pe acţiuni sunt

prezente practic, în toate sectoarele şi segmentele economiei Republicii Moldova. Adică, aportul

societăţilor pe acţiuni în economia naţională este la momentul actual hotărâtor şi crescător în

dinamică. Respectiv, specificul formării şi utilizării capitalului propriu al societăţii pe acţiuni

influenţează atât procesul analitic, cât şi fundamentarea strategiei financiare de dezvoltare a

societăţilor pe acţiuni şi a economiei Republicii Moldova.

Înainte de a aborda specificul formării şi utilizării capitalului propriu al societăţii pe acţiuni şi

aspectele problematice ale temei de cercetare, este important să clarificăm esenţa noţiunilor de

33

bază prezentate în figura 1.2.

Fig. 1.2. Formarea şi utilizarea capitalului propriu în procesul desfăşurării

activităţii economico-financiare a societăţii pe acţiuni

Sursa: elaborat de autor

Formarea capitalului propriu nu trebuie privită ca o operaţie unică ce se limitează la

constituirea iniţială a elementelor acestuia. Deşi unele elemente ale capitalului propriu (caz clasic

- capitalul social al societăţii pe acţiuni) se creează la instituirea entităţii şi există până la

lichidarea ei, altele (precum capitalul suplimentar, profitul, rezervele etc.) pot apărea şi dispărea

de mai multe ori la diferite etape de dezvoltare a entităţii. Deci, după părerea noastră, formarea

capitalului propriu trebuie tratată ca un proces permanent legat de constituirea iniţială şi evoluţia

ulterioară a elementelor componente.

Referitor la conţinutul noţiunii de utilizare a capitalului propriu al societăţii pe acţiuni, ţinem

să subliniem diferenţa de noţiunea de utilizare a stocurilor. În opinia noastră, utilizarea

capitalului propriu se începe din momentul apariţiei primelor elemente componente. În cursul

activităţii economico-financiare, unele elemente rămân constante, dar continuă să fie utilizate. În

particular, capitalul social al societăţii pe acţiuni poate să nu suporte nici o modificare (prin

emiterea suplimentară de acţiuni, anularea acţiunilor de tezaur etc.), dar aceasta nu înseamnă că

el nu se utilizează în activitatea economico-financiară a societăţii. Alte elemente de capital

propriu pot să înregistreze diferite modificări (majorări, diminuări), dar de aici nu rezultă că

numai la diminuarea acestor elemente are loc utilizarea lor. De exemplu, după repartizarea

parţială a profitului, partea lui nerepartizată rămâne în circuitul economic al societăţii pe acţiuni

şi este utilizată în activitatea economico-financiară, ca şi soldul rezervelor. Deci, utilizarea

capitalului propriu nu trebuie limitată cu diminuarea lui. Aceasta este o noţiune mai vastă care

UTILIZAREA CAPITALULUI PROPRIU

Diminuarea sau dispariţia elementelor

capitalului propriu

Apariţia (constituirea iniţială) a elementelor capitalului propriu

Majorarea elementelor capitalului

propriu

Modificarea elementelor capitalului propriu

Stabilitatea elementelor capitalului propriu

FO

RM

AR

EA

C

AP

ITA

LU

LU

I P

RO

PR

IU

34

înseamnă întrebuinţarea elementelor capitalului propriu pentru finanţarea activităţii economico-

financiare.

În acest context, cercetarea reglementărilor normative şi literaturii de specialitate arată că, în

procesul analizei capitalului propriu al societăţii pe acţiuni, există diverse aspecte specifice ce ţin

de formarea şi utilizarea lui. Pentru aprofundarea şi perfecţionarea metodologiei analizei

capitalului propriu al societăţii pe acţiuni, în anexa 9, aceste aspecte sunt evidenţiate în mod

separat. Trebuie menţionat faptul că direcţiile de cercetare, prezentate în figura A 9.1, pot fi

detaliate prin prisma elementelor capitalului propriu. Respectiv, în anexa 10, sunt generalizate

aspectele analizei formării şi utilizării elementelor capitalului propriu al societăţii pe acţiuni, care

vor fi cercetate şi investigate în teză.

În continuare, se va evalua mai detaliat nivelul de cercetare a problemelor analizei formării

capitalului propriu al societăţii pe acţiuni. Din informaţiile prezentate în figura A 9.1, rezultă că,

în procesul analizei formării capitalului propriu, pot apărea mai multe aspecte analitice legate de

aprecierea mărimii şi evoluţiei capitalului propriu, selectarea adecvată a modalităţii tehnice de

studiere structurală a capitalului propriu, examinarea capitalului propriu prin metoda ratelor,

analiza sporului creşterii capitalului propriu etc.

Necesitatea aprecierii mărimii şi evoluţiei capitalului propriu rezultă din faptul că, pentru

orice entitate este necesar de a verifica, dacă mărimea şi evoluţia capitalului propriu va permite

menţinerea echilibrului financiar.

Savanţii străini şi autohtoni (L.A.Bernstein [174, p.64], V.V.Bocearov [176, p.58-62],

N.Ţiriulnicova, [163, p.193] etc.), pentru aprecierea mărimii şi evoluţiei capitalului propriu,

aplică metoda de analiză pe orizontală. După părerea economistului român Al.Gheorghiu,

analiza pe orizontală se referă la corelarea posturilor de activ cu posturile de pasiv [55, p.225].

Această părere poate fi completată cu opinia cercetătorul ştiinţific C.Ionescu, care susţine că

această metodă presupune calculul modificărilor absolute şi relative intervenite în cadrul

elementelor cuprinse în situaţiile financiare, de la un an la altul [80, p.220].

În urma studierii literaturii de specialitate, se poate desprinde concluzia că metoda de analiză

pe orizontală permite examinarea corelaţiilor existente între capitalul propriu şi diferite posturi

ale situaţiilor financiare atât în statică, cât şi în dinamică. Considerăm că aprecierea mărimii şi

evoluţiei capitalului propriu, prin metoda de analiza pe orizontală, permite utilizatorilor de

informaţii să determine potenţialul formării surselor proprii de finanţare, în raport cu ritmul de

dezvoltare al societăţii pe acţiuni.

O problemă de bază a analizei capitalului propriu o constituie selectarea adecvată a

modalităţii de studiere structurală a acestuia. Examinarea literaturii din domeniul analizei

35

economico-financiare arată că există diverse modalităţi tehnice de examinare a structurii

capitalului propriu. În particular, savanţii ruşi (O.V.Efimova, M.V.Melnic [186, p.130],

G.Saviţcaia [204, p.407], A.D.Şeremet, A.F.Ionova [214, p.439]) şi savantul autohton

N.N.Ţiriulnicova [163, p.195], pentru studierea structurală a capitalului propriu, aplică analiza

pe verticală, ca o modalitate tehnică tradiţională.

Totodată, când capitalul propriu al entităţii este format din elemente pozitive şi elemente care

diminuează mărimea lui, frecvent apare problema aprecierii adecvate a cotelor negative pentru

elementele care diminuează capitalul propriu. În asemenea condiţii savantul autohton

N.Ţiriulnicova [164, p.189-190] propune examinarea modificărilor structurale prin una din

următoarele două modalităţi: analiza separată sau analiza îmbinată.

Problema selectării adecvate a modalităţii tehnice de analiză structurală a capitalului propriu

impune cercetarea detaliată a particularităţilor acestora, generalizate în anexa 11. Din cele

prezentate în anexa menţionată, conchidem că modalităţile cercetate au putere informaţională

diferită. În opinia noastră, alegerea modalităţii de analiză structurală a capitalului propriu trebuie

să se efectueze în funcţie de interesele diferiţilor utilizatori ai rezultatelor analizei. Considerăm

că modalitatea îmbinată de analiză structurală este mai preferabilă, pentru că permite aprecierea

corelaţiei existente între elementele care formează şi diminuează capitalul propriu.

Deoarece capitalul social reprezintă primul şi cel mai însemnat element component al

capitalului propriu, este foarte important să se aprecieze nivelul de cercetare a analizei mărimii şi

structurii capitalului social în societăţile pe acţiuni. În opinia noastră, studierea acestui aspect va

permite societăţii pe acţiuni să dirijeze procesul formării capitalului social şi să creeze o structură

optimă a acestuia.

Economistul român Dorel Berceanu afirmă că „capitalul social este condiţia fundamentală a

înfiinţării unei firme, această noţiune fiind inseparabilă de cuvântul societate, constituind pentru

firmă şi acţionarii (asociaţii) săi baza juridică în relaţiile cu terţii” [7, p.196]. În acest context,

cercetătorul ştiinţific rus I.V.Grigorenco susţine că: multifuncţionalitatea capitalului social se

manifestă în toate etapele activităţii economico-financiare ale companiei [183, p.7].

În scopul aprofundării cercetării problemei menţionate, în anexa 12, sunt prezentate criteriile

de clasificare a capitalului social al societăţii pe acţiuni, care vor permite aprecierea diferitelor

aspecte ale structurii capitalului social şi evidenţierea particularităţilor formării capitalului social

în societăţile pe acţiuni.

O importanţă deosebită în analiza structurii capitalului social al societăţile pe acţiuni o

prezintă clasificarea acestuia după provenienţa surselor de formare. Conform prevederilor

art. 40 alin. (3) al Legii privind societăţile pe acţiuni, „capitalul social se constituie din valoarea

36

aporturilor primite în contul achitării acţiunilor” [87]. În acest context, potrivit prevederilor

art. 43 alin. (3) al legii nominalizate, „surse ale măririi capitalului social pot fi: a) capitalul

propriu al societăţii în limita părţii ce depăşeşte capitalul ei social; şi/sau b) aporturile primite de

la achizitorii de acţiuni” [87]. În baza celor prezentate, putem concluziona că, pentru analiza

structurală a capitalului social după provenienţa surselor de formare, acesta poate fi divizat în:

1) capitalul social format din surse externe - include aporturile realizate de acţionari la

constituirea iniţială sau majorarea capitalului social;

2) capitalul social format din surse interne - se formează din sursele financiare, care se degajă

din propria activitate, pe care o desfăşoară societatea pe acţiuni, înregistrând un proces de

autofinanţare pe seama profitului net, capitalului suplimentar, rezervelor etc.

După părerea noastră, rezultatele analizei structurale a capitalului social, în funcţie de

provenienţa surselor de formare, are o importanţă deosebită pentru investitorii potenţiali în

scopul fundamentării deciziilor cu privire la investiţiile în acţiunile societăţii. Considerăm că,

dacă capitalul social este format şi din surse interne, atunci investitorii potenţiali vor fi încurajaţi

să investească în acţiuni, deoarece aceasta relevă desfăşurarea eficientă a activităţii economico-

financiare, menţinerea independenţei şi autonomiei financiare a societăţii.

Ţinând cont de faptul că efectuarea aporturilor la capitalul social este o condiţie obligatorie

pentru constituirea unei societăţi pe acţiuni, considerăm că un interes deosebit îl prezintă analiza

structurii capitalului social după natura aporturilor.

Studiul reflectării acestui aspect în literatura de specialitate a arătat că savanţii autohtoni

A.Nederiţa şi N.Ţiriulnicova sunt de părere că „capitalul statutar (social) reprezintă valoarea

aporturilor proprietarilor întreprinderii (acţionarilor, asociaţilor) la patrimoniul acesteia depuse în

contul achitării acţiunilor (cotelor, părţilor sociale) pentru asigurarea activităţii statutare a

întreprinderii” [99, p.330]. În acest context, cercetătorul ştiinţific român Mihaela-Brânduşa

Tudose subliniază, că „capitalul social reprezintă ansamblul aporturilor în bani şi în natură

efectuate în momentul constituirii întreprinderii sau pe parcursul activităţii cu ocazia majorării de

capital” [168, p.25]. În aceeaşi ordine de idei, potrivit prevederilor art. 41 alin. (2) al Legii

privind societăţile pe acţiuni, „aporturi la capitalul social pot fi: a) mijloacele băneşti; b) valorile

mobiliare plătite în întregime; c) alte bunuri, inclusiv drepturi patrimoniale sau alte drepturi care

pot fi evaluate în bani; d) obligaţiile (datoriile) societăţii faţă de creditori” [87]. În contextul

celor prezentate, considerăm că, pentru analiza structurală a capitalului social după natura

aporturilor, se va examina evoluţia capitalului social format din aporturi băneşti şi a capitalului

social format din aporturi nebăneşti, precum şi contribuţia acestora la formarea şi modificarea

capitalului social.

37

În opinia noastră, analiza structurii capitalului social după natura aporturilor oferă

utilizatorilor informaţii despre valoarea elementelor patrimoniale, cu care acţionarii contribuie la

înfiinţarea societăţii pe acţiuni, sau majorarea capitalului social.

Trebuie remarcat faptul că societatea pe acţiuni este societatea comercială al cărei capital

social este în întregime divizat în acţiuni şi nu poate fi mai mic de 20000 lei (art. 2 alin. (1) şi

art. 40 alin. (2) din Legea privind societăţile pe acţiuni [87]). Prin urmare, un alt aspect foarte

important, care poate fi apreciat de investitorii reali şi potenţiali, îl constituie analiza structurii

capitalului social prin prisma tipurilor de acţiuni. Cu privire la acest aspect, savantul autohton

N.Ţiriulnicova susţine că „informaţia despre componenţa capitalului statutar al societăţii pe

acţiuni sub aspectul claselor de acţiuni emise permite deţinătorilor acţiunilor şi investitorilor

potenţiali să aprecieze corect situaţia în scopul luării deciziilor cu privire la procurarea sau

vânzarea pachetelor de acţiuni” [163, p.199]. Savantul menţionat mai afirmă că acest aspect „are

importanţă la analiza informaţiilor pentru luarea deciziilor privind plata dividendelor”

[165, p.279].

Caracteristicile principale ale acţiunilor, în conformitate cu reglementările normative din RM,

sunt prezentate în anexa 13. Având în vedere diversitatea caracteristicilor existente, în anexa 12,

se prezintă o sinteză generalizată a criteriilor de structurare a capitalului social după tipuri de

acţiuni în baza reglementărilor normative naţionale.

Aşadar, acţiunile pot fi clasificate, în dependenţă de apartenenţă, în acţiuni nominative şi la

purtător. Conform art. 11 alin. (4) din Legea privind societăţile pe acţiuni, „societatea este în

drept să plaseze numai valori mobiliare nominative” [87].

Acţiunile nominative pot fi clasificate în funcţie de forma fizică în care sunt emise în acţiuni

materializate şi nematerializate. Totodată, trebuie menţionat că societăţile pe acţiuni autohtone

au dreptul să emită doar valori mobiliare în formă nominativă nematerializată, care reprezintă

înscrieri făcute la conturile personale ale persoanelor înregistrate în registrul deţinătorilor de

valori mobiliare (art. 7 alin. (7) din Legea privind piaţa de capital [86]). Emisiunea acţiunilor,

sub aspect organizatoric, poate fi efectuată prin intermediul ofertei publice cu publicarea

obligatorie a prospectului ofertei publice sau prin emisiune închisă (ofertă închisă).

În calitate de moment specific activităţii societăţilor pe acţiuni autohtone este necesar de

indicat că valoarea acţiunilor plasate poate fi stabilită (nominală sau fixată) sau să nu fie stabilită.

Sub aspect contabil, este important, de asemenea, de ţinut cont că, după înregistrarea de stat a

societăţii pe acţiuni, se efectuează înregistrarea acţiunilor plasate la înfiinţarea societăţii şi se fac

primele înscrieri în registrul acţionarilor. Dacă numărul acţionarilor este de peste 50 de persoane,

registrul trebuie ţinut de societatea de registru, iar în cazul în care societatea nu îndeplineşte

38

această cerinţă, registrul acţionarilor poate fi ţinut atât de însăşi societatea, cât şi de societatea de

registru (art. 17 din Legea privind societăţile pe acţiuni [87] şi art. 85 din Legea privind piaţa de

capital [86]).

Alt criteriu de clasificare a acţiunilor este în funcţie de proprietarul acţiunii, care le divizează

în acţiuni aflate în circulaţie şi de tezaur. Conform art. 13 alin. (1) şi alin. (2) al Legii privind

societăţile pe acţiuni „acţiune aflată în circulaţie este acţiunea plasată ce aparţine acţionarului

societăţii”, dar „acţiunea de tezaur este acţiunea plasată a societăţii, achiziţionată sau

răscumpărată de ea de la acţionarul societăţii” [87]. Trebuie făcută precizarea că acţiunile plasate

de societate se achiziţionează de societate la propunerea sa, dar se răscumpără de societatea pe

acţiuni la cererea acţionarilor. Potrivit legislaţiei în vigoare, valoarea acţiunilor de tezaur

formează capitalul retras şi nu poate depăşi 10% din capitalul social al societăţii pe acţiuni. În

acest context, conform prevederilor art. 13 alin. (4) al Legii privind societăţile pe acţiuni,

„acţiunile de tezaur nu constituie capital propriu al societăţii, nu dau dreptul la vot în adunarea

generală a acţionarilor, dreptul la primirea dividendelor şi a unei părţi din bunurile societăţii în

cazul lichidării acesteia” [87].

În această ordine de idei, este important să remarcăm faptul că savantul autohton

N.Ţiriulnicova atrage atenţie asupra „problemei nerezolvate la moment în legislaţia autohtonă:

de ce legea SA stabileşte restricţia privind cota acţiunilor de tezaur pentru emitenţii care au

plasat acţiuni cu valoare nominală sau fixată şi nu conţine condiţii analogice pentru emitenţii

care au plasat acţiunile a căror valoare (nici nominală, nici fixată) nu a fost stabilită? Această

tratare diametral opusă pare absolut neîntemeiată şi cere rezolvare la nivel normativ”

[165, p.280]. În opinia noastră, în Legea privind societăţile pe acţiuni, la momentul actual, mai

sunt şi alte probleme nerezolvate, care vor fi examinate în paragraful 2.1 din teză.

Din punct de vedere al gestiunii societăţii pe acţiuni, cel mai important criteriu de clasificare a

acţiunilor este în dependenţă de drepturile pe care le oferă deţinătorilor. În privinţa acestui

criteriu, putem menţiona că societatea pe acţiuni poate să plaseze acţiuni ordinare şi preferenţiale

care oferă deţinătorilor diferite drepturi, iar cota-parte de acţiuni preferenţiale nu poate depăşi

25% din capitalul social al societăţii (art. 14 alin. (1) şi alin. (8) din Legea privind societăţile pe

acţiuni [87]). Prin urmare, în cadrul analizei, trebuie să fie apreciată corespunderea cotei

capitalului social format din acţiuni preferenţiale cu cerinţele legislaţiei.

Luând în consideraţie reglementările normative naţionale, în anexa 14, sunt prezentate

caracteristicile principale ale acţiunilor ordinare şi preferenţiale în dependenţă de criteriul

nominalizat.

39

Informaţia din anexa sus-menţionată accentuează faptul că unul dintre cele mai importante

drepturi oferite deţinătorilor de acţiuni este dreptul la dividende în corespundere cu clasele şi

proporţional numărului de acţiuni care le aparţin. Sub aspect practic, este important de ţinut cont

că dividendele pot fi plătite cu mijloace băneşti, iar în cazurile prevăzute de statutul societăţii -

cu acţiuni de tezaur sau acţiuni ale emisiei suplimentare sau cu alte bunuri destinate consumului

populaţiei civile, a căror circulaţie nu este interzisă sau limitată de actele legislative. Totodată,

există particularităţi la stabilirea cuantumului dividendelor pe o acţiune preferenţială, deoarece

societatea este în drept să plaseze acţiuni preferenţiale cu dividende fixate sau nefixate.

Dividendele fixate se stabilesc într-o sumă fixată pe o acţiune sau în procent fixat faţă de

valoarea nominală a acţiunii (art. 15 alin. (2) din Legea privind societăţile pe acţiuni [87]).

Următorul criteriu de structurare a capitalului social este după tipuri de deţinători de acţiuni.

În opinia noastră, necesitatea aplicării acestui criteriu în analiza structurii capitalului social

constă în faptul că deţinătorii de acţiuni au interese diferite şi pot influenţa, în mod direct sau

indirect, deciziile adunării generale a acţionarilor, precum şi activitatea societăţii pe acţiuni.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (5) al Legii privind societăţile pe acţiuni, „acţionari pot fi

persoane fizice şi juridice din RM, din alte state, apatrizi, precum şi state străine şi organizaţii

internaţionale” [87]. Astfel, în cadrul analizei structurale a capitalului social, deţinătorii de

acţiuni pot fi divizaţi, în funcţie de subiecţii raporturilor juridice, în două categorii: persoane

fizice (persoane cu funcţii de răspundere ale societăţii; angajaţii societăţii; alte persoane fizice

din RM şi din alte state) şi persoane juridice (statul; state străine; organizaţii internaţionale; alte

persoane juridice din RM şi din alte state).

În contextul celor menţionate, constatăm că deţinătorii de acţiuni pot fi clasificaţi şi în

dependenţă de originea lor în două grupe: acţionari autohtoni şi acţionari străini. În opinia

noastră, analiza structurii capitalului social în funcţie de originea deţinătorilor de acţiuni prezintă

interes pentru societăţile pe acţiuni mixte al căror capital social aparţine acţionarilor autohtoni şi

străini.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 26 al Legii privind societăţile pe acţiuni [87],

deţinătorii de acţiuni pot fi clasificaţi şi în dependenţă de mărimea cotelor din acţiunile cu drept

de vot. Sub acest aspect, savantul autohton N.Ţiriulnicova recomandă examinarea structurii

capitalului social, evidenţiind următoarele patru grupe de acţionari: 1) care deţin mai mult de

25% din acţiunile cu drept de vot; 2) care deţin mai mult de 10%, dar mai puţin de 25% din

acţiunile cu drept de vot; 3) care deţin mai mult de 5%, dar mai puţin de 10% din acţiunile cu

drept de vot; 4) care deţin mai puţin de 5% din acţiunile cu drept de vot. În opinia savantului

menţionat, „informaţia privind concentrarea sau, invers, pulverizarea cotelor din capitalul

40

statutar este foarte importantă pentru investitori potenţiali în vederea aprecierii raţionalităţii

aporturilor în capitalul statutar al unei sau altei întreprinderi” [163, p.203].

Un interes deosebit pentru utilizatorii de informaţie îl reprezintă structurarea capitalului social

în funcţie de modul de participare reală a acţionarilor la formarea lui. În scopul examinării

structurii capitalului social sub acest aspect, acesta poate fi divizat în capital vărsat şi nevărsat.

Cu privire la această divizare, cercetătorul ştiinţific autohton Camelia Oprean susţine că

„capitalul vărsat este valoarea acţiunilor subscrise, transformate în lichidităţi, prin depunerea

numerarului echivalent la casierie sau în contul firmei” [103, p.39]. Savanţii autohtoni

A.Nederiţa şi N.Ţiriulnicova menţionează că capitalul nevărsat „reprezintă datoriile fondatorilor

aferente aporturilor la capitalul social” [99, p.333].

Trebuie remarcat faptul că, conform art. 38 alin. (1) lit. e), lit. f) şi lit. g) al Legii privind

societăţile pe acţiuni [87], acţiunile plasate la înfiinţarea societăţii sunt înregistrate numai după

confirmarea bancară a depunerii mijloacelor băneşti în contul achitării acţiunilor plasate la

înfiinţarea societăţii, primirea de către societate a aporturilor nebăneşti în contul achitării

acţiunilor subscrise în baza actului de predare-primire, înregistrarea după societatea înfiinţată a

bunurilor mobiliare şi imobiliare, predate de către fondatori în calitate de aport pentru formarea

capitalului social. Potrivit prevederilor art. 37 alin. (3) al legii nominalizate, „societatea, în

termen de 2 luni de la data înregistrării de stat, este obligată să înregistreze bunurile mobiliare şi

imobiliare predate de fondatori, ce se supun înregistrării în conformitate cu legislaţia” [87]. Prin

urmare, la înfiinţarea societăţii pe acţiuni, se poate forma capitalul social nevărsat pe o perioadă

de 60 de zile şi anume, de la data înregistrării de stat a societăţii până la înregistrarea bunurilor

mobiliare şi imobiliare predate de fondatori.

Ţinând seama de cele expuse mai sus, considerăm că rezultatele analizei structurii capitalului

social, după modul de participare reală a acţionarilor la formarea lui, oferă conducerii societăţii

şi acţionarilor, în primul rând, informaţii despre realizarea operaţiei privind depunerea efectivă a

aporturilor băneşti sau nebăneşti la dispoziţia societăţii pe acţiuni şi, în al doilea rând, îi permite

să ia decizii cu privire la acţionarii care au datorii faţă de societate privind achitarea cotelor în

capitalul social.

Este important să menţionăm că există particularităţi la modificarea capitalului social,

deoarece capitalul social al societăţii pe acţiuni poate fi mărit prin majorarea valorii nominale

(fixate) a acţiunilor plasate şi/sau plasarea de acţiuni ale emisiunii suplimentare, iar diminuarea

acestuia se efectuează prin reducerea valorii nominale (fixate) a acţiunilor plasate şi/sau anularea

acţiunilor de tezaur (art. 43 şi art. 45 din Legea privind societăţile pe acţiuni [87]). Caracteristic

este faptul că societatea pe acţiuni poate efectua asemenea tranzacţii cu acţiunile, precum

41

consolidarea şi fracţionarea, care nu duc la modificarea capitalului social, dar influenţează

structura acestuia.

În acest context, se impune specificarea că, spre deosebire de entităţile cu altă formă

organizatorico-juridică, societatea pe acţiuni este obligată să înregistreze modificările capitalului

social la CNPF. După înregistrarea menţionată, se efectuează înregistrarea modificării capitalului

social al societăţii pe acţiuni la Camera Înregistrării de Stat (art. 42 şi art. 81 din Legea privind

societăţile pe acţiuni [87]).

Generalizând cele prezentate, considerăm că specificul analizei structurii capitalului social

în societăţile pe acţiuni rezultă, preponderent, din particularităţile legislaţiei naţionale care

reglementează formarea şi modificarea acestuia.

În continuare, vom evalua nivelul de cercetare a problemei analizei capitalului propriu prin

metoda ratelor. Necesitatea examinării acestei probleme rezidă în faptul că, în literatura de

specialitate, sunt întâlnite numeroase rate financiare ce au în componenţa lor capitalul propriu

sau elementele lui. După părerea noastră, pentru simplitatea şi uşurinţa aplicării acestor rate în

funcţie de scopul urmărit de utilizatorii de informaţii este raţională gruparea acestora în şase

grupe: ratele structurii surselor de finanţare; ratele de autonomie financiară pe termen lung;

ratele capacităţii de finanţare cu capital propriu; ratele evoluţiei capitalului propriu; ratele cu

active nete; ratele cu capital social. În acest context, în anexa 15, este prezentată componenţa

grupelor de rate menţionate, precizându-se, totodată, formula de calcul, semnificaţia, observaţii

aferente acestor rate şi sursele bibliografice examinate.

Referitor la cele expuse în anexa 15, putem menţiona că analiza capitalului propriu prin

metoda ratelor nu presupune neapărat determinarea tuturor ratelor prezentate. În viziunea

noastră, pentru diferiţi utilizatori ai informaţiei, pot fi determinate diferite grupe de rate în

dependenţă de scopul urmărit, deoarece nu numărul ratelor aplicate determină calitatea analizei,

ci reprezentativitatea ratelor pentru luarea deciziilor adecvate. Considerăm că rezultatul obţinut

în urma determinării unei rate nu trebuie absolutizat, ci trebuie interpretat în strânsă legătură cu

evoluţia altor indicatori economico-financiari ai societăţii pe acţiuni.

Cercetările efectuate ne permit să constatăm că nu toate aspectele analitice necesare sunt

elucidate de ratele examinate în anexa 15, deci apare necesitatea calculării unor noi rate, care vor

fi propuse în paragraful 2.1 al prezentei lucrări.

Deoarece capitalul propriu, pe parcursul activităţii societăţii pe acţiuni, nu are o mărime

constantă, în practica analitică, apare necesitatea cercetării modificării acestuia.

Examinarea literaturii de specialitate arată că sunt utilizaţi diverşi indicatori pentru aprecierea

modificărilor care au loc în componenţa capitalului propriu. Astfel, în acest scop, unii economişti

42

aplică rata creşterii capitalului propriu, alţii - sporul creşterii capitalului propriu (anexa 15,

indicatorii 4.1 şi 4.2). Considerăm că, pentru aprecierea creşterii (descreşterii) capitalului propriu

doar din sursele interne ale societăţii pe acţiuni fără atragerea surselor externe proprii şi

împrumutate, trebuie analizat sporul creşterii capitalului propriu.

Un alt aspect al analizei capitalului propriu constă în depistarea cauzelor ce condiţionează

modificarea sporului creşterii. În anexa 16, sunt prezentate sisteme factoriale de analiză a

sporului creşterii capitalului propriu dezvăluite în sursele bibliografice examinate.

În particular, economistul român D.Manaţe [93, p.334] propune doi factori de influenţă: rata

de reinvestire a profitului şi rentabilitatea capitalului propriu. După părerea autorului

nominalizat, acest sistem factorial se bazează pe ideea că profitul nedistribuit va fi reinvestit cu o

rentabilitate egală cu cea a capitalurilor proprii.

Pentru o analiză mai detaliată a cauzelor şi căilor de majorare a sporului creşterii capitalului

propriu, savanţii străini D.Manaţe [93, p.334], A.F.Ionova, N.N.Slezneova [187, p.301],

V.V.Covalev [189, p.247] şi savantul autohton N.N.Ţiriulnicova [163, p.204] recomandă un

sistem factorial format din patru factori de influenţă, şi anume: rentabilitatea veniturilor din

vânzări după impozitare, numărul de rotaţii ale activelor, rata pârghiei financiare şi rata de

reinvestire a profitului. La rândul său, profesorul rus G.Saviţcaia [204, p.409] propune un sistem

factorial mai complicat, format din cinci factori de influenţă, şi anume: cota profitului reinvestit

în suma totală a profitului net, cota profitului net în suma totală a profitului până la plata

dobânzilor şi impozitelor, rentabilitatea vânzărilor, numărul de rotaţii ale activelor şi

multiplicatorul capitalului.

În opinia noastră, ultimul sistem factorial prezintă o importanţă majoră în cadrul procesului

decizional. Aceasta se explică prin faptul că oferă conducerii şi investitorilor societăţii pe acţiuni

posibilitatea să urmărească şi să influenţeze căile de creştere a capitalului propriu, şi anume:

capacitatea societăţii de a obţine profit net în urma vânzării produselor finite, comercializării

mărfurilor şi prestării serviciilor; eficienţa utilizării activelor disponibile; structura surselor de

finanţare a activelor; capacitatea de distribuire a profitului net.

În contextul celor menţionate, cercetătorul ştiinţific rus Câştâmova E.A. [194, p.165] propune

un sistem factorial, care presupune că sporirea capitalului propriu depinde de influenţa

modificării următorilor şase factori: structura capitalului, cota datoriilor curente în capitalul total,

coeficientul lichidităţii curente, numărul de rotaţii ale activelor circulante, rentabilitatea

vânzărilor şi norma repartizării profitului pentru reinvestire. În opinia noastră, ordinea factorilor

în acest sistem factorial nu este corectă, deoarece nu se ţine cont de condiţionarea economică a

factorilor asupra sporului creşterii capitalului propriu.

43

Considerăm că, pentru practica analitică a societăţilor pe acţiuni autohtone, pot fi elaborate şi

aplicate sisteme factoriale mai detaliate de analiză a sporului creşterii capitalului propriu, care să

permită aprecierea mai profundă a cauzelor şi căilor de modificare a nivelului acestui coeficient.

Propunerile noastre sunt prezentate în paragraful 2.2 din teză.

În continuare, ţinem să realizăm evaluarea nivelului de cercetare a problemelor analizei

utilizării capitalului propriu. În particular, un aspect important, care merită să fie pus în discuţie,

este aprecierea legitimităţii consumării (repartizării) componentelor capitalului propriu. Este

necesar de remarcat faptul că, potrivit Legii privind societăţile pe acţiuni, trebuie respectate

următoarele dispoziţii legislative: art. 40 alin. (4) - capitalul suplimentar format din prime de

aporturi „poate fi utilizat numai pentru majorarea capitalului social al societăţii”; art. 46 alin. (4)

- „capitalul de rezervă poate fi folosit doar pentru acoperirea pierderilor societăţii şi/sau la

majorarea capitalului ei social”; art. 47 alin. (3) - „profitul net poate fi utilizat pentru: a)

acoperirea pierderilor din anii precedenţi; b) formarea capitalului de rezervă; c) plata

recompenselor către membrii consiliului societăţii şi ai comisiei de cenzori; d) investirea în

vederea dezvoltării producţiei; e) plata dividendelor; precum şi pentru f) alte scopuri, în

corespundere cu legislaţia şi cu statutul societăţii” [87].

Considerăm că rezultatele analizei diminuării (repartizării) componentelor capitalului propriu

prezintă interes pentru acţionarii şi conducerea societăţii pe acţiuni în scopul fundamentării

deciziilor respective şi urmăririi realizării acestora. În viziunea noastră, analiza dată poate fi

aplicată şi în cadrul auditului capitalului propriu pentru formularea opiniei auditorului privind

respectarea restricţiilor legislative şi verificarea exactităţii operaţiunilor privind utilizarea

capitalului propriu. Trebuie remarcat faptul că, în practica autohtonă, societatea pe acţiuni este

supusă auditului obligatoriu al situaţiilor financiare anuale, dacă este obligată să dezvăluie public

informaţia în conformitate cu legislaţia în vigoare, precum şi auditului solicitat al situaţiilor

financiare anuale - la cererea acţionarilor care deţin cel puţin 10% din acţiunile cu drept de vot

ale societăţii şi în temeiul hotărârii instanţei judecătoreşti (art. 89 al Legii privind societăţile pe

acţiuni [87]).

Deosebit de importantă pentru societăţile pe acţiuni este analiza rentabilităţii capitalului

propriu. Actualitatea acestui aspect analitic rezultă din faptul că, pentru orice societate pe acţiuni,

este necesar de a verifica dacă, în procesul desfăşurării activităţii economice, sursele proprii de

finanţare sunt utilizate eficient pentru a obţine rezultatul financiar, care va asigura finanţarea

investiţiilor şi rambursarea datoriilor societăţii. În acest context, economistul român Marian

Săcărin subliniază că: „într-o economie de piaţă, unul dintre principalele criterii de apreciere a

performanţelor îl reprezintă rentabilitatea financiară (capitalurilor proprii)” [1, p.268].

44

Examinarea literaturii din domeniul studiat arată că, în teoria şi practica economică, există o

varietate largă de abordări cu privire la alegerea indicatorului rezultatului financiar utilizat la

calcularea rentabilităţii capitalului propriu. O sinteză generalizată a variantelor de calcul al

rentabilităţii capitalului propriu în dependenţă de indicatorul rezultatului financiar este prezentată

în anexa 17.

Generalizând cele expuse în anexa 17, conchidem că fiecare variantă de calcul dispune de

putere informaţională diferită. Considerăm că alegerea indicatorului rezultatului financiar pentru

calcularea rentabilităţii capitalului propriu trebuie să se efectueze în funcţie de necesităţile şi

interesele diferiţilor utilizatori ai rezultatelor analizei. Totodată, din punctul nostru de vedere, cel

mai important indicator al rezultatului financiar aplicat în calculul rentabilităţii capitalului

propriu este profitul net, întrucât constituie unica sursă de plată a dividendelor acţionarilor.

Problema selectării, în mod adecvat, a mărimii capitalului propriu la analiza rentabilităţii

rezultă din faptul că mărimea capitalului propriu nu este constantă pe parcursul perioadei de

gestiune. În afară de modificările mai rare ale mărimii capitalului social, capitalului suplimentar

şi capitalului de rezervă, mereu există modificarea rezultatului financiar generat şi utilizat,

precum şi modificarea rezervelor statutare şi altor rezerve.

Problema în cauză comportă un caracter controversat în literatura de specialitate. Economiştii

autohtoni V.Balanuţă, T.Sandu [171, p.68] nu iau în seamă mişcarea elementelor capitalului

propriu şi pentru calculul rentabilităţii utilizează valoarea capitalului propriu existentă la finele

perioadei supuse analizei. În contextul dat, trebuie să menţionăm că, la aplicarea acestei

modalităţi, în calcul se ia rezultatul financiar, care a fost acumulat pe parcursul întregii perioade,

în timp ce mărimea capitalului propriu, existentă la finele perioadei, nu a participat pe întreaga

perioadă pentru obţinerea lui. De exemplu, la data de 18.05.2012, capitalul social al societăţii pe

acţiuni „JLC - Invest” SA s-a majorat cu 3 600 000 lei şi această sumă a participat ca sursă

proprie de finanţare a activităţii economico-financiare doar şapte luni [77]. Din această cauză,

rentabilitatea calculată în baza valorii capitalului propriu, la finele anului, nu va fi exactă, adică

nivelul rentabilităţii nu va fi adecvat situaţiei reale. După părerea noastră, această modalitate

poate fi aplicată numai în cazul, dacă, pe parcursul anului, nu au avut loc modificări esenţiale ale

mărimii capitalului propriu. În caz contrar, considerăm că trebuie să se aplice o altă modalitate

de calcul al rentabilităţii, şi anume în baza valorii medii a capitalului propriu. Această modalitate

de calculul este recomandată de majoritatea economiştilor străini şi autohtoni în domeniul

analizei economico-financiare (Erich A.Helfert [62, p.132], Gh.Vâlceanu [169, p.281],

G.Saviţcaia [204, p.446], A.D.Şeremet, E.V.Negaşev [215, p.89], O.V.Efimova, M.V.Melnic

45

[186, p.262], A.F.Ionova, N.N. Selezneva [187, p.327], S.A.Cernogorschii, Li Văi [209, p.179],

I.A.Blanc [175, p.112], N.F.Cebotarev [208, p.62], N.Ţiriulnicova [163, p.125]).

În această ordine de idei, menţionăm că nu trebuie neglijată alegerea corectă a modului de

calcul al valorii medii a capitalului propriu, care poate fi efectuată în baza mediei aritmetice

simple sau mediei cronologice. Este evident că valoarea medie a capitalului propriu, calculată

după media cronologică, asigură rezultate mai exacte, dar sursele informaţionale necesare în

acest caz pentru utilizatorii externi nu sunt accesibile. Trebuie remarcat faptul că societăţile pe

acţiuni, care întrunesc criteriile unei entităţi de interes public, sunt obligate să respecte cerinţele

specifice cu privire la dezvăluirea publică a informaţiei privind: raportul anual şi semestrial al

emitentului, declaraţiile intermediare ale conducerii emitentului, informaţia despre evenimentele

care afectează activitatea economico-financiară şi actele de constituire ale emitentului (articolele

118-126 din Legea privind piaţa de capital [86]). Totuşi, în realitate, cea mai mare parte a

informaţiei nu se divulgă, deoarece multe societăţi pe acţiuni declară că ea reprezintă „secret

comercial”. Din aceste considerente, în opinia noastră, la calculul rentabilităţii capitalului

propriu pentru utilizatorii externi poate fi folosită valoarea medie a capitalului propriu calculată

după media aritmetică simplă, dar, în scopurile interne ale societăţii pe acţiuni, este necesară

aplicarea valorii medii a capitalului propriu calculată după media cronologică.

De subliniat că, în cazul când capitalul social al societăţii pe acţiuni este format din acţiuni

ordinare şi acţiuni preferenţiale, frecvent, apare o problemă importantă privind determinarea

mărimii exacte a rentabilităţii capitalului propriu aferentă deţinătorilor acţiunilor ordinare în

exclusivitate. Această problemă este condiţionată de faptul că deţinătorii acţiunilor ordinare pot

pretinde la profit numai după achitarea obligaţiilor privind dividendele pe acţiunile preferenţiale.

Examinarea literaturii de specialitate relevă că savanţii străini J.Van Horn [177, p.156],

L.A.Bernstein [174, p.490], Erich A.Helfert [62, p.132], S.Bordeianu [10, p.159], V.V.Covalev

[189, p.257] şi V.V.Covalev, Vit.V.Covalev [191, p.576] susţin că, pentru calculul rentabilităţii,

în aceste condiţii, este necesar, în primul rând, ca valoarea profitului net să se reducă cu valoarea

dividendelor pe acţiunile preferenţiale şi, în al doilea rând, valoarea capitalului propriu să se

micşoreze cu valoarea acţiunilor preferenţiale. Propunem ca acest caz particular al rentabilităţii

capitalului propriu să fie numit rentabilitatea capitalului acţionar ordinar. După părerea

savantului austriac Erich A.Helfert, care utilizează noţiunea de rentabilitate a capitalurilor proprii

ordinare, „scopul indicatorului este de a măsura rentabilitatea aferentă deţinătorilor de acţiuni

ordinare” [62, p.132].

O altă modalitate de calcul al rentabilităţii capitalului acţionar ordinar propun savanţii ruşi

O.V.Efimova şi M.V.Melnic [186, p.263], şi anume: din profitul net de scăzut dividendele pe

46

acţiunile preferenţiale şi rezultatul excepţional, iar valoarea capitalului propriu de diminuat cu

valoarea nominală a acţiunilor preferenţiale.

În acest context, trebuie să menţionăm că, în cazul când la societatea pe acţiuni se vor

înregistra evenimente excepţionale, atunci nivelul rentabilităţii capitalului acţionar ordinar,

calculat după modalităţile de calcul cercetate, va fi diferit. De exemplu, dacă, pe parcursul

perioadei, se vor recunoaşte pierderi excepţionale, atunci, acest fapt va duce la majorarea

nivelului rentabilităţii capitalului acţionar ordinar, calculată după cea de-a doua modalitate de

calcul, comparativ cu mărimea obţinută conform primei modalităţi. Aceste circumstanţe pot

provoca deţinătorii acţiunilor ordinare, în cadrul adunărilor generale a acţionarilor, să pretindă la

o cotă mai mare din profitul net pentru plata dividendelor. Considerăm că ultima modalitate de

calcul al rentabilităţii capitalului acţionar ordinar comportă un caracter subiectiv de apreciere.

Una din problemele de bază ale analizei factoriale a rentabilităţii capitalului propriu constă în

construirea corectă a sistemelor factoriale şi aranjarea factorilor în ele. Necesitatea cercetării şi

soluţionării problemei date survine din faptul că rigoarea construirii sistemului factorial

determină cuantificarea influenţei corecte a modificării factorilor asupra variaţiei nivelului

rentabilităţii capitalului propriu şi adoptării unor decizii eficiente.

În literatura de specialitate din domeniul analizei financiare, sunt construite şi recomandate

mai multe variante de sisteme factoriale pentru analiza rentabilităţii capitalului propriu sub

aspect factorial. În anexa 18, sunt prezentate sisteme factoriale de analiză a rentabilităţii

capitalului propriu mai frecvent utilizate în teoria şi practica economică.

Sistemul factorial aplicat de economiştii Jack Rişar [203, p.297], Ghic Graţiela, Grigorescu

Carmen Judith [57, p.210], Mihaela-Brânduşa Tudose [168, p.182], M.Niculescu [102, p.223] şi

A.D.Şeremet [213, p.274] poate fi util pentru luarea deciziilor privind gestionarea internă a

activităţii societăţii pe acţiuni. Factorii propuşi indică căile de bază ale îmbunătăţirii nivelului

rentabilităţii capitalului propriu. În opinia noastră, avantajul sistemelor factoriale din doi factori

constă în faptul că sunt uşor aplicabile, însă nu dezvăluie mai detaliat cauzele şi căile de

majorare a nivelului rentabilităţii capitalului propriu. În acest scop, în practica economică

apreciem că sunt necesare sisteme factoriale cu mai mulţi factori. În particular, savanţii români

D.Mărgulescu, D.Mitran, E.Vasile [95, p.143], L.Spătaru [149, p.387] recomandă sisteme

factoriale mai complicate.

În literatura de specialitate şi practica economică, este frecvent utilizat sistemul factorial Du

Pont ([169, p.281], [176, p.15], [62, p.148], [5, p.206], [95, p.260]). În viziunea noastră,

importanţa acestui sistem pentru acţionari se explică prin faptul că acesta oferă posibilităţi de a

urmări şi influenţa căile de majorare a rentabilităţii aferente principalelor direcţii ale activităţii

47

economico-financiare a societăţii pe acţiuni, şi anume: a capacităţii societăţii pe acţiuni de a

obţine profit în urma vânzării produselor finite, comercializării mărfurilor şi prestării serviciilor;

eficienţei utilizării activelor şi structurii surselor de finanţare.

Savantul rus G.Saviţcaia [204, p.450] recomandă un sistem factorial de analiză a rentabilităţii

capitalului propriu foarte util pentru practica economică, care presupune că creşterea interesului

investitorului în societatea pe acţiuni depinde de tensiunea fiscală scăzută, nivelul rentabilităţii

activelor şi structura reuşită a surselor de finanţare. O variantă mai dezvoltată a sistemului

propus de savantul rus G.Saviţcaia este întâlnită la savantul autohton N.Ţiriulnicova [163, p.133]

prin descompunerea rentabilităţii activelor în părţile sale componente, şi anume în rentabilitatea

veniturilor din vânzări şi numărul de rotaţii ale activelor.

Pentru descoperirea rezervelor de îmbunătăţire a nivelului rentabilităţii capitalului propriu,

economiştii ruşi N.A.Lâtneva [195, p.282-283] şi E.A.Câştâmova [194, p.150-151] propun un

sistem factorial de analiză a rentabilităţii capitalului propriu (rentabilitatea activelor nete la

valoarea contabilă) format din şapte factori de influenţă. Acest sistem este obţinut prin metoda

descompunerii factorilor sistemului Du Pont şi pune în evidenţă influenţa nivelului utilizării

patrimoniului şi nivelului stabilităţii financiare asupra devierii rentabilităţii capitalului propriu.

Economiştii autohtoni V.Paladi şi D.Călugăreanu pentru calculul impactului nivelului de

îndatorare asupra rentabilităţii capitalului propriu aplică un sistem factorial format din următorii

factori: rentabilitatea activelor, diferenţialul levierului financiar, braţul levierului financiar şi

impactul fiscalităţii [107, p.294-296]. De remarcat că, în literatura de specialitate, acest sistem

factorial este recomandat de mai mulţi autori străini (M.Petcu [111, p.429], Mihaela-Brânduşa

Tudose [168, p.183-184], S.Bordeianu [10, p.184-185], D.Mărgulescu, D.Mitran, E.Vasile

[95, p.143], M.Niculescu [102, p.329-330], C.Crecană [41, p.103], N.Tabără, E.Horomnea,

C.Toma [162, p.232], Marilena Mironiuc [98, p.238-239], N.P.Liubuşin, V.B.Leşeva,

V.G.Dieacova [197, p.398-399], A.F.Ionova, N.N.Selezneova [187, p.344-345], O.V.Efimova,

M.V.Melnic [186, p.276-277]). Considerăm că sistemul dat poate fi aplicat în practica

societăţilor pe acţiuni autohtone pentru aprecierea raţionalităţii atragerii surselor împrumutate,

astfel, încât utilizarea acestora să contribuie la creşterea rentabilităţii capitalului propriu şi

menţinerea stabilităţii financiare.

În opinia noastră, sistemele factoriale examinate mai sus prezintă interes pentru toţi

proprietarii societăţii pe acţiuni, indiferent de faptul dacă ei deţin acţiuni ordinare sau

preferenţiale.

Spre deosebire de această abordare, savantul american L.A.Bernstein [174, p.498] propune

un sistem factorial de analiză a rentabilităţii capitalului acţionar ordinar, compus din următorii

48

factori: rentabilitatea veniturilor din vânzări, numărul de rotaţii ale activelor, rata generală de

acoperire a capitalului acţionar şi rata reţinerilor fiscale. După părerea noastră, acest sistem

factorial este adecvat intereselor deţinătorilor acţiunilor ordinare. Pentru a asigura deţinătorii de

acţiuni ordinare cu informaţii mai complexe, considerăm că trebuie să fie elaborate şi aplicate

sisteme factoriale mai detaliate pentru analiza rentabilităţii capitalului acţionar ordinar, care sunt

investigate în paragraful 3.1 din teză

În scopul determinării exacte a influenţei factorilor asupra modificării nivelului rentabilităţii

capitalului propriu astfel, încât să nu apară contradicţii interne, trebuie să fie aranjaţi corect

factorii în sistemul cauzal. În literatura de specialitate, se întâlnesc sisteme factoriale de tip

multiplicativ de analiză a rentabilităţii capitalului propriu, dar care au diferită ordine a factorilor.

Savanţii români V.Robu, Gh.Vâlceanu, N.Georgescu [169, p.281] şi savanţii autohtoni

V.Balanuţă, T.Sandu [171, p.69], la construirea sistemelor factoriale, propun să fie aranjaţi mai

întâi factorii cantitativi, apoi factorii de structură şi factorii calitativi. Sub acest aspect,

economiştii români A.Işfănescu, C.Stănescu, A.Baicuşi [82, p.223] prezintă succesiunea

factorilor în sistemul factorial Du Pont, astfel: numărul de rotaţii ale activelor, pârghia financiară

şi rentabilitatea veniturilor din vânzări. Nu suntem de acord cu părerea acestor autori, potrivit

căreia numărul de rotaţii ale activelor este un factor cantitativ, deoarece acest indicator exprimă

eficienţa utilizării activelor. Astfel, problema constă în faptul că atât numărul de rotaţii ale

activelor, cât şi rentabilitatea veniturilor din vânzări sunt factori calitativi. În asemenea cazuri,

cea mai mare parte a economiştilor aranjează în sistemele factoriale mai întâi factorii

independenţi şi apoi cei dependenţi, păstrând astfel logica dependenţei factoriale.

În cazul sistemului factorial Du Pont, factorul „numărul de rotaţii ale activelor” este

dependent de factorul „rentabilitatea veniturilor din vânzări”. Această concluzie reiese din faptul

că influenţa accelerării rotaţiei activelor asupra rentabilităţii capitalului propriu va fi una

pozitivă, dacă rentabilitatea veniturilor din vânzări este pozitivă, adică societatea pe acţiuni

activează generând profit. În caz contrar, dacă societatea pe acţiuni înregistrează pierderi şi,

respectiv rentabilitatea veniturilor din vânzări este negativă, accelerarea rotaţiei activelor va

influenţa negativ asupra rentabilităţii capitalului propriu.

Din cele expuse mai sus, rezultă că, în sistemul factorial, este mai logic, în primul rând, să fie

prezentaţi factorii independenţi şi, în al doilea rând, factorii dependenţi. Astfel de succesiune a

factorilor în sistemele factoriale de analiză a rentabilităţii capitalului propriu se întâlneşte în

lucrările de analiză financiară a savanţilor: L.A.Bernstein [174, p.498], S.Bordeianu [10, p.161],

Ilie Vasile [79, p.159], V.V.Covalev [189, p.264], A.A.Marcariean [198, p.33], V.V.Bociarov

[176, p.15], N.Ţiriulnicova [163, p.127] etc. După părerea noastră, această ordine a factorilor în

49

sistemele factoriale este corectă, întrucât ţine cont de condiţionarea economică a factorilor asupra

rentabilităţii capitalului propriu.

Totodată, este absolut neîntemeiată ignorarea deplină a acestei probleme. De exemplu,

economiştii ruşi (A.F.Ionova, N.N.Selezneova [187, p.352, p.355], A.D.Şeremet, A.F.Ionova

[214, p.426-427]), în una şi aceeaşi lucrare, prezintă teoretic sistemul factorial Du Pont în

ordinea clasică, reflectată în anexa 18, dar în exemplul practic, utilizând metoda substituţiilor în

lanţ, substituie mai întâi pârghia financiară, apoi rentabilitatea veniturilor din vânzări şi numărul

de rotaţii ale activelor. Ţinând seama de cele expuse mai sus, considerăm că, în scopurile

analitice, această tratare nu poate fi acceptată, deoarece de succesiunea factorilor în sistemul

factorial depind rezultatele obţinute privind influenţa factorilor.

În continuare, ne vom referi la evaluarea nivelului de cercetare a problemelor analizei rotaţiei

capitalului propriu. Necesitatea analizei acestui aspect rezultă din importanţa informaţiei

analitice pentru fundamentarea şi adoptarea deciziilor de finanţare sau investire, atât de

proprietarii societăţii pe acţiuni, cât şi de investitorii potenţiali ai acesteia.

Savanţii români N.Tabără, E.Horomnea şi C.Toma susţin că „rata de rotaţie a capitalurilor

proprii măsoară rentabilitatea utilizării capitalurilor proprii puse la dispoziţia unităţii de către

proprietari sau dobândite prin autofinanţare” [162, p.166]. Ne exprimăm dezacordul vis-a-vis de

părerea acestor autori, deoarece rentabilitatea reflectă capacitatea de a câştiga profit, şi nu

venituri din vânzări. Susţinem părerea economiştilor români V.Voineagu, L.Troie [170, p.33] şi

economistului rus V.V.Bocearov [176, p.135], care consideră că indicatorii de rotaţie măsoară

eficienţa utilizării capitalului propriu şi nu coincide cu rentabilitatea lui.

În baza generalizării surselor bibliografice examinate, în anexa 19, sunt prezentaţi indicatorii

aplicaţi, de obicei, la aprecierea rotaţiei capitalului propriu. Din informaţia expusă în această

anexă, observăm că constituirea indicatorilor în cauză porneşte de la ideea că trebuie să existe un

echilibru raţional între veniturile din vânzări şi sursele proprii de finanţare ale societăţii pe

acţiuni. Trebuie remarcat faptul că, la determinarea şi analiza vitezei de rotaţie a capitalului

propriu, este, practic, imposibil să se evidenţieze mărimea veniturilor din vânzări provenită din

gestionarea exclusivă a capitalului propriu. Din aceste precizări reiese că indicatorii de rotaţie a

capitalului propriu nu sunt mărimi reale ale vitezei de rotaţie a capitalului propriu, întrucât

calculul acestor indicatori rezultă din ipoteza că mărimea totală a veniturilor din vânzări provine

doar din valorificarea capitalului propriu. În acest context, savantul rus I.A.Dohina

[184, p.19, p.20] susţine că includerea în calculul indicatorilor de rotaţie a veniturilor, care, în

realitate nu au fost încasate, contribuie neîntemeiat la majorarea indicatorilor eficienţei utilizării

capitalului propriu. Prin urmare, pentru aprecierea mai exactă a nivelului eficienţei formării şi

50

utilizării capitalului propriu, savantul menţionat recomandă corectarea mărimii veniturilor cu

suma părţii datoriei debitoare, care se caracterizează printr-un risc mai mare de neachitare,

propunând în scopurile interne de divizat veniturile în cele încasate în conturi curente şi

neîncasate. Considerăm că propunerea dată este întemeiată, dar pentru practica autohtonă mai

aplicabilă ar fi folosirea datelor privind încasările din vânzări din situaţia fluxurilor de numerar.

După părerea noastră, rotaţia capitalului propriu are loc în momentul utilizării mijloacelor

proprii, din acesta cauză considerăm că rezultatele analizei indicatorilor, din anexa 19, nu oferă

informaţii exacte şi complete pentru luarea unor decizii economice adecvate de către toţi

utilizatorii situaţiilor financiare şi necesită investigaţii suplimentare al căror rezultate sunt

prezentate în paragraful 3.2 din teză.

În cadrul societăţilor pe acţiuni autohtone, acţiunile cărora sunt cotate la BVM, apar un şir de

probleme analitice generate de calculul şi aprecierea rezultatului pe acţiune. În acest context,

considerăm necesară respectarea prevederilor IAS 33 [152] în practica Republicii Moldova,

întrucât standardele naţionale de contabilitate nu conţin reglementări respective.

În conformitate cu cerinţele standardului nominalizat, se deosebesc două modalităţi de calcul

al rezultatului pe acţiune: rezultatul pe acţiune de bază şi rezultatul pe acţiune diluat. În

particular, potrivit prevederilor pct. 10 din IAS 33, rezultatul pe acţiune de bază se calculează

„împărţind profitul sau pierderea atribuibil(ă) acţionarilor ordinari ai societăţii-mamă (numărătorul)

la media ponderată a numărului de acţiuni ordinare în circulaţie (numitorul) pe parcursul

perioadei”. În acest scop, conform pct. 19 al IAS 33, „numărul acţiunilor ordinare trebuie să fie

egal cu media ponderată a numărului de acţiuni ordinare în circulaţie în timpul perioadei

respective” [152].

Întrucât mărimea numitorului formulei de calcul al rezultatului pe acţiune este reglementată

de IAS 33 numai în mod general, devine relativ dificilă problema determinării acestuia sub

aspect practic. Media ponderată a acţiunilor ordinare în circulaţie, în perioada de gestiune

respectivă, poate fi calculată după mai multe modalităţi, care sunt investigate în paragraful 3.3

din teză.

O altă problemă, care necesită examinare profundă, ţine de analiza rezultatului pe acţiune din

punct de vedere cauzal. Studierea literaturii de specialitate arată că sunt construite şi

recomandate diferite sisteme factoriale de analiză a rezultatului pe acţiune de bază, a căror

generalizare este prezentată în anexa 20. În acest context, savantul american L.A.Bernstein

[174, p.330] şi savanţii ruşi O.V.Efimova, M.V.Melnic [186, p.287-288] recomandă calculul

influenţei modificării profitului (pierderii) net şi modificării numărului de acţiuni ordinare în

circulaţie asupra devierii rezultatului pe acţiune de bază. În opinia noastră, rezultatele influenţei

51

acestor doi factori nu oferă posibilitatea dezvăluirii suficiente a cauzelor şi căilor de îmbunătăţire

a nivelului rezultatului pe acţiune de bază.

În aceeaşi ordine de idei, savantul rus G.Saviţcaia recomanda sisteme factoriale de analiză a

rezultatului pe acţiune de bază, în dependenţă de structura capitalului social. Astfel, în cazul când

capitalul social al societăţii pe acţiuni este format doar din acţiuni ordinare, savantul menţionat

propune calcularea influenţei a doi factori: rentabilitatea capitalului propriu şi valoarea contabilă

pe o acţiune ordinară [204, p.452]. În cazul când capitalul social este format din acţiuni ordinare

şi acţiuni preferenţiale, savantul G.Saviţcaia recomandă un sistem factorial, care oferă

posibilitatea să urmărească modificarea rezultatului pe acţiune de bază sub influenţa cotei

profitului net, ce revine deţinătorilor acţiunilor ordinare, rentabilităţii capitalului propriu,

pârghiei financiare şi valorii contabile a unei acţiuni ordinare [204, p.452].

În contextul celor menţionate, considerăm că, în scopul asigurării deţinătorilor acţiunilor

ordinare cu informaţii mai complexe, este necesară elaborarea sistemelor factoriale de analiză

a rezultatului pe acţiune de bază, care vor oferi posibilitatea analizei mai detaliate a cauzelor

modificării acestuia. Propunerile noastre în această privinţă vor fi prezentate în paragraful 3.3

din teză.

Pentru caracteristica activităţii societăţii pe acţiuni pe piaţa de capital, este foarte importantă

abordarea aspectele problematice ale analizei rentabilităţii unei acţiuni.

Problema fundamentală a analizei rentabilităţii unei acţiuni constă în alegerea corectă a

modalităţii de calcul, deoarece de nivelul acestui indicator depinde corectitudinea adoptării şi

fundamentării deciziilor economice privind investirea în acţiuni. Trebuie remarcat faptul că, în

literatura de specialitate, modalitatea de calcul al rentabilităţii unei acţiuni este tratată în mod

diferit.

Economiştii români M.Niculescu [102, p.227], C.Crecană [41, p.48], Dr. Marius Gust

[60, p.342] şi Lucian Buşe [14, p.300] propun calcularea rentabilităţii unei acţiuni (randamentul

unei acţiuni, randamentul de piaţă al acţiunilor ordinare) ca raportul dintre profitul pe acţiune şi

preţul de piaţă al acţiunii (cursul unei acţiuni). După părerea noastră, această variantă de calcul

este nejustificată sub aspect metodologic, pentru că profitul nu întotdeauna se repartizează în

sumă deplină pentru plata dividendelor. În acest context, savantul Erich A.Helfert, care numeşte

acest raport „rată de câştig”, menţionează: „cu toate că uneori este utilizat pentru a exprima rata

câştigului pentru investitor, acest indicator poate induce în eroare, deoarece profiturile nu sunt

plătite integral ca dividend” [62, p.138].

Este important de remarcat că, din punct de vedere al acţionarilor, în componenţa efectului

generat de acţiune, se includ dividendele încasate şi modificarea preţului de piaţă al acţiunii.

52

După cum menţionează savantul autohton A.Nederiţa: „dividendele se recunosc ca venituri în

cazul în care este stabilit dreptul întreprinderii (acţionarului) la primirea acestora, adică la

anunţarea dividendelor de către adunarea generală a proprietarilor” [100, p.9]. În această ordine

de idei, savantul român Marian Săcărin susţine că, „atunci când o entitate plăteşte sau declară

dividende, investitorul recunoaşte dividendele sub formă de venit, indiferent dacă acestea

reprezintă o repartizare a rezultatelor obţinute înainte sau după data achiziţiei investiţiei”

[145, p.283].

Numeroşi savanţi străini şi autohtoni apreciază eficienţa acţiunii din punct de vedere al

investitorului prin raportul dintre dividende pe acţiune şi preţul de piaţă al acţiunii. Această

variantă de calcul, în literatura de specialitate, este denumită randamentul dividendelor

(Gh.Vâlceanu [169, p.301], S.Bordeianu [10, p.169], M.Bătrâncea, L.M.Bătrâncea [5, p.211],

N.Hoanţă [63, p.63], V.V.Covalev [189, p.267]), rata dividendului (Erich A.Helfert [62, p.136],

V.I.Barilenco [172, p.284]), randamentul efectiv al dividendelor (L.Spătaru, A.Stancovici

[150, p.108]), randamentul acţiunii ordinare în funcţie de dividendul vărsat (C.Crecană

[41, p.48]), randamentul efectiv al acţiunilor deţinute de acţionari (Lucian Buşe [14, p.300]),

nivelul de plată a dividendelor (V.V.Bociarov [176, p.145]), randamentul curent al acţiunii sau

rentabilitatea curentă a acţiunii (N.Ţiriulnicova [163, p.341]).

Altă abordare întâlnim la economiştii N.Dardac, C.Basno, I.Costică [42, p.42], care prezintă

eficienţa unei acţiuni ca raportul dintre modificarea preţului de piaţă a acţiunii şi preţul de piaţă

al acţiunii la începutul perioadei. Această variantă este denumită „randamentul de capitalizare”

(V.V.Covalev [189, p.395]). Considerăm că modalitatea dată devine importantă în cazul când

investitorii vând acţiunile.

Analiştii financiari Gh.Vâlceanu, V.Robu, N.Georgescu [169, p.332], C.Ciora [34, p.85],

Hada Teodor [61, p.130], Robu V., Vasilescu C. [144, p.66-67] şi V.V.Covalev [189, p.395]

recomandă o modalitate de calcul, care îmbină în sine două abordări cercetate mai sus.

Economiştii menţionaţi consideră că rentabilitatea totală a unei acţiunii, estimată ca sumă a

modificării preţului de piaţă al acţiunii şi dividendelor pe acţiune raportată la mărimea capitalului

investit sau preţului de piaţă al acţiunii la începutul perioadei (sau la momentul procurării), este

cel mai bun indicator de măsurare a performanţei investiţiilor în acţiuni.

Interdependenţa dintre variantele de calcul al rentabilităţii unei acţiuni se evidenţiază în figura 1.3.

Generalizând cele expuse mai sus şi prezentate în figura 1.3, conchidem că alegerea

modalităţii de calcul al rentabilităţii unei acţiuni trebuie să se efectueze în dependenţă de

necesităţile şi interesele diferiţilor utilizatori ai rezultatelor analizei. Totodată, după părerea

noastră, rentabilitatea totală a unei acţiuni este cea mai importantă, deoarece oferă un grad mai

53

Fig. 1.3. Relaţiile dintre modalităţile de calcul al rentabilităţii unei acţiuni


înalt de amplificare, adică apreciere mai deplină, din punct de vedere al acţionarilor, care sunt

interesaţi atât în dividendele pe acţiune, cât şi în majorarea preţului de piaţă al acţiunii.

În procesul activităţii societăţilor pe acţiuni, apar probleme analitice legate de determinarea

cauzelor ce provoacă modificarea rentabilităţii unei acţiuni. Astfel, un aspect destul de discutabil

îl reprezintă analiza acestui indicator din punct de vedere cauzal.

În acest context, savantul rus V.V.Covalev [189, p.395], pentru analiza cauzală a rentabilităţii

unei acţiuni, propune un sistem factorial format din suma a doi factori: randamentul dividendelor

şi randamentul de capitalizare (anexa 21). Factorii menţionaţi permit dezvăluirea, în general, a

căilor de creştere a rentabilităţii totale a unei acţiuni.

Totodată, în literatura de specialitate, lipsesc investigaţii complexe referitoare la analiza

cauzală a rentabilităţii unei acţiuni. Considerăm că pentru practica analitică a societăţilor pe

acţiuni autohtone, este util să fie elaborate şi aplicate sisteme factoriale mai detaliate de analiză a

acestui indicator. Rezultatele investigaţiei efectuate în această direcţie sunt prezentate în

paragraful 3.3 din teză.

Din punctul nostru de vedere, în procesul activităţii economico-financiare a societăţii pe

acţiuni, analiza formării şi utilizării capitalului propriu poate să realizeze o serie de funcţii,

principalele fiind prezentate în anexa 22. Considerăm că funcţiile analizei formării şi utilizării

capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni sunt strâns legate, depind una de alta şi permit a

evidenţia rolul şi locul temei cercetate în procesul conducerii societăţii pe acţiuni. În opinia

noastră, funcţia de bază a analizei în cauză constă în oferirea informaţiilor veridice utilizatorilor

pentru elaborarea, fundamentarea şi adoptarea unor decizii economice optime.

Dividende pe acţiune

Preţul de piaţă al acţiunii

Modificarea preţului de piaţă al acţiunii


Randamentul dividendelor

Randamentul

de capitalizare

Rentabilitatea totală a unei acţiuni

54

În final, putem conchide că specificul formării şi utilizării capitalului propriu al societăţii pe

acţiuni influenţează procesul analitic în mod direct. Recomandările practice, aferente

problemelor analizei formării şi utilizării capitalului propriu, în societăţile pe acţiuni, sunt

prezentate în capitolul doi şi trei al tezei.

1.3. Particularităţile bazei informaţionale aferente analizei capitalului propriu al

societăţilor pe acţiuni

Pentru analiza capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni, este necesară o bază specifică de

informaţie, care să facă legătură între procesul de colectare a datelor iniţiale şi cel analitic. O

bază informaţională veridică, completă şi pusă la dispoziţie, la momentul oportun, influenţează,

în mod direct, calitatea deciziilor economice privind formarea şi utilizarea capitalului propriu.

Este important să remarcăm faptul că, în procesul decizional, informaţia privind formarea şi

utilizarea capitalului propriu reprezintă un punct de pornire pentru elaborarea măsurilor de

rigoare în condiţiile concrete ale oricărei societăţi pe acţiuni şi este esenţială pentru rezolvarea

nenumăratelor probleme. Prin urmare, se impune existenţa unei baze informaţionale raţionale şi

operative, care să aibă capacitatea de a asigura furnizarea datelor iniţiale pentru analiza

capitalului propriu şi fundamentarea deciziilor economice optime.

Trebuie precizat că baza informaţională a analizei capitalului propriu cuprinde un ansamblu

de surse informaţionale, care au drept scop asigurarea suportului necesar pentru atingerea

obiectivelor analizei. În legătură cu diversitatea surselor informaţionale ale analizei capitalului

propriu, se propune gruparea acestora după anumite criterii. În continuare, facem o prezentare

schematică a criteriilor de grupare a surselor informaţionale, care prezintă interes deosebit în

analiza capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni (figura 1.4).

În literatura de specialitate, mulţi economişti (Gh.Vâlceanu [169, p.40], L.Spătaru [149,p.43],

N.Tabără [162, p.17], N.A.Nichiforova, V.N.Tafinţeva [201, p.38] etc.) clasifică informaţiile

după provenienţa lor. Conform acestui criteriu, sursele informaţionale ale analizei capitalului

propriu pot fi clasificate astfel: provenite din interiorul societăţii pe acţiuni, precum situaţiile

financiare, raportul conducerii, rapoartele statistice, documentele primare şi registrele

centralizatoare contabile aferente capitalului propriu, hotărârile şi deciziile organelor de

conducere ale societăţii pe acţiuni etc.; provenite din exteriorul societăţilor pe acţiuni, ca de

exemplu, deciziile Consiliului de administraţie al Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare,

publicaţiile Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, informaţiile bursiere etc.

55

Fig. 1.4. Clasificarea surselor informaţionale ale analizei capitalului propriu

al societăţilor pe acţiuni


Clasificarea bazei informaţionale după frecvenţa întocmirii o împarte pe aceasta în: surse

informaţionale periodice, care se întocmesc obligatoriu la anumite intervale, şi includ: raportul

anual, documentele primare şi registrele centralizatoare contabile aferente capitalului propriu,

dările de seamă specializate prezentate la CNPF, rapoartele statistice etc.; surse informaţionale

ocazionale, ce au frecvenţă aleatorie şi se elaborează pe baza situaţiilor inedite ale societăţii pe

acţiuni, în particular: prospectul ofertei publice de valori mobiliare, darea de seamă asupra

rezultatelor emisiunii de acţiuni etc.

Alt criteriu de clasificare constă în relevanţa cu sistemul contabil, care grupează baza

informaţionale a analizei capitalului propriu în surse cu caracter contabil şi extarcontabil. O

sinteză generalizată a structurii bazei informaţionale a analizei capitalului propriu al societăţilor

pe acţiuni, după acest criteriu, este prezentată în anexa 23. Din punctul nostru de vedere, această

clasificare scoate în evidenţă complexitatea bazei informaţionale, precum şi legăturile ce se

stabilesc între emitent şi CNPF, BVM, BNS, societatea de registru etc.

Cea mai cuprinzătoare sursă informaţională cu caracter contabil, care oferă informaţii pentru

analiza capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni, este raportul anual, care, conform art. 3

alin. (1) al Legii contabilităţii, cuprinde „situaţiile financiare anuale, raportul conducerii şi

Criterii de clasificare Categorii de surse informaţionale

După relevanţa cu sistemul contabil

După provenienţă

După conţinut

După frecvenţa întocmirii

După gradul de accesibilitate

Din interiorul societăţii pe acţiuni

Din exteriorul societăţii pe acţiuni

Efective

Normativ-planificate

Cu caracter contabil

Cu caracter extracontabil

Ocazionale

Periodice

Deschise

Cu accesibilitate limitată

56

raportul auditorului, în cazul în care auditul este obligatoriu” [85]. În prezent, legislaţia RM

impune o anumită formă standard a situaţiilor financiare prevăzută de noul SNC „Prezentarea

situaţiilor financiare” [154] elaborat în baza Directivelor UE, Cadrului general conceptual pentru

raportarea financiară şi Standardelor Internaţionale de Contabilitate, deoarece se adresează atât

utilizatorilor autohtoni, cât şi străini.

Potrivit prevederilor SNC, în componenţa situaţiilor financiare se cere prezentarea anumitor

informaţii specifice. În particular, în datele generale din anexa 6 ale notelor la situaţiile

financiare, se cere prezentarea indicatorului 10 „numărul acţiunilor ordinare la finele perioadei

de gestiune” [154]. După părerea noastră, este necesară precizarea denumirii acestui indicator,

întrucât trebuie să fie concretizat dacă acestea sunt acţiunile ordinare aflate în circulaţie, cu

excepţia acţiunilor de tezaur (răscumpărate, achiziţionate) sau toate acţiunile plasate, inclusiv

cele de tezaur. Deoarece gradul de retragere al capitalului social influenţează stabilitatea

financiară a societăţii pe acţiuni şi deciziile economice ale utilizatorilor situaţiilor financiare

(acţionari, investitori potenţiali, creditori etc.), considerăm că în notele la situaţiile financiare,

trebuie prezentat atât numărul acţiunilor aflate în circulaţie la finele perioadei de gestiune, cât şi

numărul acţiunilor de tezaur.

În datele generale, din anexa 6, ale notelor la situaţiile financiare se prezintă, de asemenea,

indicatorul 11 „profit net (pierdere netă) al perioadei de gestiune pentru o acţiune ordinară”

[154]. Este important de subliniat că, actualmente, în practica economică autohtonă, apar

deficienţe legate de calculul rezultatului pe acţiune, fiindcă nici SNC „Prezentarea situaţiilor

financiare” [154] şi nici alt act normativ nu reglementează determinarea acestui indicator. Din

punctul nostru de vedere, pentru asigurarea utilizatorilor cu date iniţiale veridice, sunt necesare

explicaţii suplimentare şi investigaţii mai profunde privind calculul şi analiza rezultatului pe

acţiune. Propunerile noastre, în această privinţă, vor fi prezentate în paragraful 3.3 din teză.

În cadrul analizei capitalului propriu, nu trebuie neglijate informaţiile oferite de raportul

auditorului. În viziunea noastră, auditul situaţiilor financiare conferă rezultatelor analizei

capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni un grad înalt de exactitate, veridicitate şi siguranţă.

Necesitatea întocmirii raportului conducerii este prevăzută în art. 29 alin. (5) al Legii

contabilităţii, a cărui structură este reglementată de art. 31 al legii nominalizate [85]. Savanţii

autohtoni A.Nederiţa şi N.Ţiriulnicova au elaborat modelul acestui raport, în cadrul căruia

figurează capitolul „Informaţii privind răscumpărarea părţilor sociale şi a acţiunilor proprii”

[200, p.13-19]. Întrucât este foarte importantă prezentarea datelor privind eficienţa utilizării

capitalului propriu, considerăm că capitolul sus-menţionat al raportului conducerii societăţii pe

57

acţiuni necesită perfecţionări atât în denumire, cât şi în conţinut, care vor fi recomandate în

paragraful 3.1 al prezentei lucrări.

Pentru a satisface, într-o măsură cât mai mare, cerinţele de informare ale acţionarilor, în

cadrul procesului de analiză a capitalului propriu se aplică raportul comisiei de cenzori. Această

sursă poate oferi analizei capitalului propriu date iniţiale privind: plenitudinea şi autenticitatea

datelor reflectate în documentele primare, registrele contabile şi situaţiile financiare, respectarea

prevederilor legislaţiei, statutului şi regulamentelor societăţii pe acţiuni de către persoanele cu

funcţii de răspundere ale societăţii, precum şi propuneri cu privire la formarea şi utilizarea

capitalului propriu.

Pe piaţa de capital din RM, respectarea cerinţelor privind transparenţa şi furnizarea de

informaţii este asigurată de emitenţi prin intermediul raportului anual al societăţii pe acţiuni

aferent publicării. Conţinutul informaţional minim al raportului menţionat este stabilit prin

Hotărârea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare nr. 18/10 din 14.05.2010 privind instrucţiunea cu

privire la conţinutul, modul de întocmire, prezentare şi publicare a raportului anual asupra valorilor

mobiliare al societăţii pe acţiuni [73]. De remarcat că Legea privind societăţile pe acţiuni, prin

cerinţele art. 91, cuprinde obligaţii minimale în acest sens [87], dar articolele 118-126 din Legea

privind piaţa de capital impun standarde mai ridicate privind furnizarea de informaţii de către

emitenţii care întrunesc criteriile unei societăţi pe acţiuni de interes public [86].

Emitenţii din RM sunt obligaţi, de asemenea, să asigure întocmirea şi prezentarea la CNPF a

unor formulare în componenţa raportului anual asupra valorilor mobiliare al societăţii pe

acţiuni. În vederea accentuării conţinutului informaţional bogat al formularelor pentru analiza

capitalului propriu, subliniem importanţa formularului EM-1 “Informaţia privind insiderii şi

persoanele afiliate emitentului, circulaţia valorilor mobiliare ale emitentului care aparţin

acestora”, formularului EM-2 “Lista acţionarilor care deţin cel puţin 5 % din numărul total de

acţiuni cu drept de vot plasate ale emitentului”, formularului EM-3 “Informaţia privind valorile

mobiliare emise, răscumpărate, achiziţionate ale emitentului”, formularului EM-4 “Informaţia

privind dividendele şi dobânzile aferente valorilor mobiliare”.

Este necesar să menţionăm că analiştii financiari şi participanţii profesionişti ai pieţei de

capital monitorizează şi evaluează permanent performanţele societăţilor pe acţiuni cotate şi au o

influenţă puternică asupra investitorilor în procesul de cumpărare, păstrare sau vânzare a

acţiunilor, şi implicit asupra nivelului preţurilor bursiere. Astfel, pe lângă sursele informaţionale

financiar-contabile, în procesul analizei capitalului propriu, frecvent se folosesc informaţiile

bursiere privind emitenţii, ale căror valori mobiliare sunt înregistrate la bursă, statistica

tranzacţiilor bursiere, inclusiv preţurile înregistrate în cadrul tranzacţiilor bursiere care sunt

58

dezvăluite în buletinul informativ „Bursa de Valori a Moldovei” şi pe pagina web a Bursei de

Valori a Moldovei.

Cu toate acestea, investitorii reali şi potenţiali în procesul achiziţionării acţiunilor nu pot

neglija datele din prospectul ofertei publice, care este reglementat de dispoziţiile secţiunii a 3-a

din Legea privind piaţa de capital [86]. Prin urmare, procesul analitic al capitalului propriu este

valorificat cu informaţii privind: tipul acţiunilor oferite public sau care urmează să fie admise

spre tranzacţionare pe o piaţă reglementată, riscurile esenţiale referitoare la emitent şi la acţiunile

în cauză, situaţia financiară şi perspectivele emitentului emisiunii etc.

Trebuie remarcat faptul că, în procesul analizei capitalului propriu, sunt foarte utile

hotărârile şi deciziile organelor de conducere ale societăţii pe acţiuni, deoarece oferă informaţii

privind: modificările şi completările operate în statut, inclusiv cele ce ţin de schimbarea claselor

şi numărului de acţiuni, de convertirea, consolidarea sau fracţionarea acţiunilor societăţii;

hotărârile cu privire la modificarea capitalului social, repartizarea profitului net, folosirea

capitalului de rezervă, plata dividendelor anuale şi intermediare, prospectul ofertei publice de

valori mobiliare; precum şi strategiile şi perspectivele de dezvoltare a societăţii pe acţiuni etc.

Putem spune că sunt extrem de importante, în procesul analizei capitalului propriu, şi

rapoartele statistice. În particular, societăţile pe acţiuni mixte prezintă, actualmente, BNS

raportul statistic trimestrial nr. 1-invest „Investiţiile străine, alocate de către întreprinderile cu

capital străin în economia Moldovei”, care oferă procesului analitic date iniţiale privind capitalul

plasat de către investitorii străini în acţiuni, mărimea capitalului propriu şi elementelor

componente ale acestuia, precum şi rezultatele financiare ale societăţii pe acţiuni.

Generalizând cele expuse mai sus, putem conchide că complexitatea bazei informaţionale

aferente analizei capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni depinde de obiectivele şi

necesităţile utilizatorilor informaţiilor furnizate de analiză.

Din punctul nostru de vedere, bazei informaţionale, aferente analizei capitalului propriu al

societăţilor pe acţiuni, îi sunt inerente următoarele trăsături caracteristice:

Varietatea surselor informaţionale. Caracteristic, pentru baza informaţională a analizei

capitalului propriu ale unei societăţi pe acţiuni, este faptul că ea are o structură diversificată şi un

caracter neomogen. Trebuie menţionat că diversitatea bazei informaţionale aferente analizei

capitalului propriu este determinată de reglementările contabile naţionale şi internaţionale,

precum şi de nevoile diferite ale utilizatorilor de informaţii. Prin urmare, fiind complexă după

conţinut şi eterogenă în ce priveşte natura şi originea surselor informaţionale, baza

informaţională permite aprecierea multilaterală a formării şi utilizării capitalului propriu.

59

Gradul înalt de reglementare normativă. În RM, modul de înfiinţare, organizare şi

funcţionare al societăţilor pe acţiuni, drepturile şi obligaţiile acţionarilor, precum şi formarea şi

utilizarea capitalului propriu sunt stabilite de legislaţie, iar activitatea societăţilor pe acţiuni este

supravegheată de către CNPF. Aici este important să remarcăm că, spre deosebire de entităţile cu

altă formă organizatorico-juridică, societăţile pe acţiuni sunt obligate să întocmească un set

distinct de rapoarte, cum sunt: raportul anual aferent publicării, darea de seamă asupra

rezultatelor emisiunii de acţiuni, dările de seamă specializate prezentate Comisiei Naţionale a

Pieţei Financiare etc. Pe lângă aceasta, trebuie specificat faptul că sunt reglementate şi datele

oferite pentru analiza capitalului propriu de CNPF, BVM, organizaţiile specializate în estimarea

valorii de piaţă a acţiunilor şi activelor etc. Ca urmare a celor menţionate, baza informaţională a

analizei capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni este determinată de legislaţie şi se regăseşte

într-o conexiune strânsă cu reglementările normative.

Caracterul schimbător. Trebuie precizat că legislaţia care reglementează baza

informaţională a analizei capitalului propriu se schimbă relativ des. De exemplu, art. 91. al Legii

privind societăţile pe acţiuni, care reglementează publicarea informaţiei despre activitatea

societăţii pe acţiuni, s-a modificat în decursul a unsprezece ani de şase ori, iar art. 66 al legii

nominalizate, aferent alegerii consiliului societăţii şi încetarea împuternicirilor lui, s-a modificat

de şapte ori [87]. De asemenea, frecvent se schimbă şi formatul surselor informaţionale, precum

şi conţinutul indicatorilor respectivi: capitalul social, capitalul neînregistrat, capitalul de rezervă

etc. Astfel, baza informaţională a analizei capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni se

perfecţionează permanent, adică ea, încontinuu, se revizuieşte şi se adaptează noilor cerinţe care

sunt într-o continuă modificare. Totodată, schimbările prea dese ale reglementărilor normative

conduc la creşterea gradului de incertitudine şi la instabilitatea bazei informaţionale a analizei

capitalului propriu, fapt care are efecte directe asupra procesului analitic şi calităţii deciziilor

economice adoptate.

Dezvăluirea informaţiilor particulare (personale). Această trăsătură rezultă din obligaţia

societăţii pe acţiuni de a dezvălui în raportul anual asupra valorilor mobiliare aferent publicării

datele personale ale acţionarilor, care deţin 5% şi mai mult din acţiunile cu drept de vot plasate,

şi anume: denumirea completă a acţionarilor, numărul de acţiuni cu drept de vot deţinute, cota

deţinută în numărul total de acţiuni cu drept de vot ale emitentului etc. De asemenea, sunt cerute

dezvăluirile informaţiilor privind persoanele cu funcţii de răspundere ale societăţii pe acţiuni

(preşedintele consiliului societăţii, membrii consiliului societăţii, organul executiv al societăţii şi

comisia de cenzori), societatea de registru şi auditorul emitentului.

60

Datorită faptului că informaţiile pe care le furnizează baza informaţională a analizei

capitalului propriu influenţează comportamentul utilizatorilor în procesul analitic şi decizional,

este clar că fiecare utilizator doreşte să dispună de date iniţiale care să-i diminueze incertitudinile

şi să îi ofere posibilitatea de a fundamenta cele mai optime decizii. Prin urmare, baza

informaţională a analizei capitalului propriu trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:

Utilitatea. Această cerinţă se atestă prin importanţa informaţiei privind formarea şi

utilizarea capitalului propriu la elaborarea, fundamentarea şi adoptarea deciziilor economice de

către utilizatorii de informaţii. De remarcat faptul că, utilitatea informaţiilor oferite de baza

informaţională a analizei capitalului propriu depinde foarte mult de caracteristicile calitative ale

acestora, precum: inteligibilitatea, relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea în acelaşi timp.

În opinia noastră, baza informaţională a analizei capitalului propriu are o utilitate internă, în

scopul conducerii şi gestionării societăţii pe acţiuni, şi o utilitate externă, de informare a

utilizatorilor (acţionari, investitori potenţiali, clienţi, furnizori, creditori etc.), în scopul protejării

intereselor acestora şi asigurării credibilităţii informaţiilor privind formarea şi utilizarea


Veridicitatea. Pentru a se asigura această cerinţă, este necesar ca informaţia să fie

reflectată şi prelucrată corect, adică să lipsească erorile esenţiale şi neobiectivităţile. Verificarea

datelor privind formarea şi utilizarea capitalului propriu în cadrul societăţilor pe acţiuni este

realizată de contabili profesionişti (comisia de cenzori şi auditul), care au rolul de a spori

credibilitatea informaţiei contabile. Trebuie remarcat faptul că, în majoritatea societăţilor pe

acţiuni, verificarea informaţiei privind capitalul proprii nu prezintă dificultăţi, deoarece în cursul

unui an contabil se produc foarte puţine operaţiuni legate de capitalul propriu, de regulă,

singurele operaţiuni înregistrate în componenţa capitalului propriu corespund modificării

profitului net sau pierderii nete ale perioadei de gestiune şi utilizării profitului. Verificarea bazei

informaţionale a analizei capitalului propriu este mai complexă, în cazul societăţilor pe acţiuni

cotate la bursă din cauza numărului mare de acţionari şi a schimbării frecvente a deţinătorilor de

acţiuni.

Oportunitatea prezentării. Presupune să nu ducă la pierderea relevanţei informaţiilor prin

întârzierea prezentării lor, dar nici la pierderea credibilităţii, printr-o prezentare prea rapidă,

pentru că poate sta la baza unor conflicte. Asemenea conflicte pot să survină, de exemplu, în

cadrul adunării generale a acţionarilor la adoptarea hotărârilor privind majorarea sau diminuarea

capitalului social, stabilirea mărimii dividendelor etc. Soluţionarea acestora presupune asigurarea

cu o bază informaţională, care să ofere date iniţiale credibile şi relevante. Totodată, trebuie

menţionat faptul că sunt cazuri în care informaţia cea mai relevantă nu este şi cea mai credibilă

61

sau invers. Deşi datele iniţiale privind capitalul propriu trebuie utilizate după ce este verificată

credibilitatea lor, procesul nu trebuie întârziat, deoarece există riscul să se ajungă la situaţia când

informaţia nu mai prezintă relevanţă la momentul analizei. Este important să distingem că

oportunitatea bazei informaţionale a analizei capitalului propriu poate fi determinată de perioada

dintre data prezentării surselor informaţionale (situaţiile financiare, raportul de audit, raportul

comisiei de cenzori, hotărârile adunărilor generale a acţionarilor etc.) şi momentul în care sunt

publicate, dar şi de diferenţele temporale dintre publicarea surselor informaţionale şi utilizarea

informaţiilor în procesul analitic şi decizional.

Temeinicia costului. Presupune că asigurarea unei baze informaţionale de calitate are

anumit cost. Costul bazei informaţionale a analizei capitalului propriu este reprezentat de

totalitatea cheltuielilor efectuate pentru a obţine date iniţiale despre formarea şi utilizarea

capitalului propriu. Este evident că avantajele obţinute din utilizarea informaţiei trebuie să fie

mai mari decât costurile acesteia, totodată, nu este indiferent cât costă obţinerea datelor iniţiale

necesare pentru analiză, întrucât aceeaşi informaţie poate să aibă costuri diferite, iar utilitatea ei

să fie la fel. De exemplu, costul informaţiei furnizate de raportul auditului poate fi diferit, fiindcă

auditul capitalului propriu poate fi organizat la nivelul societăţii pe acţiuni, în cadrul funcţiei de

audit intern, precum şi sub forma auditului extern realizat de persoane din afara societăţii pe

acţiuni. De asemenea apar divergenţe şi la costul datelor iniţiale din registrul acţionarilor,

deoarece acesta depinde de cine ţine registrului acţionarilor (societatea de registru sau emitentul).

Evident că, dacă auditul capitalului propriu este organizat la nivelul societăţii pe acţiuni, iar

registrul acţionarilor este ţinut de emitent, atunci costul va fi mult mai redus faţă de costul

informaţiei oferite de organizaţia de audit şi societatea de registru.

Din cele prezentate mai sus, rezultă că respectarea cerinţelor menţionate va crea o bază

informaţională valorificată, care va asigura procesul analitic cu informaţii relevante, credibile,

veridice şi clare privind formarea şi utilizarea capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni.

În opinia noastră, obiectivul cercetării bazei informaţionale a analizei capitalului propriu al

societăţilor pe acţiuni constă în sporirea gradului de asigurare a utilizatorilor cu informaţii

integrale şi îmbunătăţirea calităţii deciziilor economice adoptate. Aici este important să adăugăm

că calitatea deciziilor depinde de precizia cu care sunt interpretate datele iniţiale, de gradul de

modernitate al metodelor, procedeelor şi tehnicilor de analiză, precum şi de nivelul de pregătire

profesională a utilizatorilor de informaţii. În contextul celor menţionate, se recomandă ca

utilizatorii informaţiilor analitice privind formarea şi utilizarea capitalului propriu să fie

clasificaţi, după proveninţă, în trei grupuri: cei ce gestionează societatea pe acţiuni; cei din afara

62

societăţii pe acţiuni, care au un interes financiar direct în aceasta din urmă; şi persoane fizice şi

juridice, care au un interes financiar indirect în societatea pe acţiuni.

Schematic, intercondiţionarea dintre baza informaţională a analizei capitalului propriu şi

utilizatorii de informaţii este prezentată în figura 1.5.

Fig. 1.5. Concordanţa dintre baza informaţională a analizei capitalului propriu al

societăţilor pe acţiuni şi utilizatorii de informaţii


Din cele ilustrate mai sus, reiese că există o gamă foarte largă de utilizatori ai informaţiei

oferite de baza informaţională privind capitalul propriu al societăţilor pe acţiuni. Prin urmare,

rolul bazei informaţionale este decisiv, deoarece datele iniţiale oferite influenţează

comportamentul utilizatorilor în procesul analitico-decizional şi vizează următoarele aspecte:

satisfacerea îndatoririlor legale, şi anume pregătirea şi prezentarea unor informaţii, care

să răspundă cerinţelor impuse de acţionari, CNPF, participanţii profesionişti ai pieţei de

capital, creditori etc.;

nevoia de coordonare a adunării generale a acţionarilor, consiliului societăţii, organului

executiv, comisiei de cenzori, precum şi altor utilizatori de informaţii;

elaborarea, fundamentarea şi adoptarea deciziilor economice.

Baza informaţională a analizei capitalului propriu al


Analiza formării şi utilizării capitalului propriu

ce gestionează societatea pe acţiuni

Utilizatorii informaţiilor furnizate de analiză

din afara societăţii pe acţiuni care au interes financiar

Adunarea generală a acţionarilor Consiliul societăţii Organul executiv al

societăţii Comisia de cenzori a

societăţii

Deţinători de acţiuni Investitori potenţiali în

acţiuni

Participanţi profesionişti ai pieţei de capital CNPF BVM Organe de control Analişti financiari Creditori Furnizori Salariaţi Clienţi

direct indirect

63

În final subliniem, că în procesul alegerii strategiei de dezvoltare a societăţii pe acţiuni,

căutării surselor de finanţare a activităţii economico-financiare, trebuie profund conştientizată

importanţa obţinerii informaţiilor adecvate privind formarea şi utilizarea capitalul propriu.

1.4. Concluzii la capitolul 1

În capitolul prezentat sunt examinate conceptele teoretico-metodologice privind capitalul

propriu al societăţii pe acţiuni, influenţa specificului formării şi utilizării capitalului propriu

asupra procesului analitic, precum şi particularităţile bazei informaţionale aferente analizei

capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni.

Din investigaţiile efectuate rezultă următoarele concluzii:

1. Abordările naţionale şi internaţionale referitoare la esenţa capitalului propriu pot fi

divizate convenţional în cinci grupe, care definesc capitalul propriu astfel: active nete ale

entităţii; contribuţii (investiţii) ale proprietarilor; o estimare contabilă a valorii drepturilor de

proprietate; datorie a entităţii faţă de proprietarii săi; sursă proprie de finanţare. În opinia

autorului, abordarea capitalului propriu ca sursă proprie de finanţare este cea mai fundamentală,

deoarece acesta rămâne permanent la dispoziţia societăţii pe acţiuni şi participă împreună cu

sursele împrumutate la finanţarea activităţii economico-financiare.

2. În baza cercetării reglementărilor normative şi literaturii de specialitate autohtone şi

străine s-a constatat, că există criterii variate de clasificare a elementelor componente ale

capitalului propriu. Autorul a argumentat, că ar fi raţional să suplimentăm clasificările existente

cu gruparea elementelor capitalului propriu în cele care ţin de realizările efectuate şi cele de

perspectivă.

3. În scopurile analizei economico-financiare a activităţii societăţii pe acţiuni formarea

capitalului propriu trebuie tratată ca un proces permanent, legat de constituirea iniţială şi

evoluţia ulterioară a elementelor componente. În aceleaşi scopuri noţiunea de utilizare a

capitalului propriu semnifică întrebuinţarea elementelor acestuia pentru finanţarea activităţii

economico-financiare.

4. Specificul formării şi utilizării capitalului propriu al societăţii pe acţiuni rezultă,

preponderent, din prevederile legislaţiei în vigoare şi influenţează în mod direct procesul

analitic. Luarea în considerare a particularităţilor privind formarea şi utilizarea capitalului

propriu, cercetate în teză, va contribui la obţinerea rezultatelor analitice mai valoroase şi,

respectiv, la îmbunătăţirea poziţiei financiare şi performanţelor societăţilor pe acţiuni.

64

5. Pentru simplitatea şi uşurinţa aplicării ratelor financiare, ce au în componenţă capitalul

propriu sau elementele sale formatoare, autorul a propus divizarea acestora în şase grupe: ratele

structurii surselor de finanţare, ratele de autonomie financiară pe termen lung, ratele capacităţii

de finanţare cu capital propriu, ratele evoluţiei capitalului propriu, ratele cu active nete, ratele cu

capital social. Această grupare va sprijini optimizarea deciziilor economice luate în baza

rezultatelor analitice.

6. În urma investigaţiilor efectuate s-a constatat, că în practica analitică la aplicarea

sistemelor factoriale de tip multiplicativ de analiză a rentabilităţii capitalului propriu, ordinea

factorilor este diferită. Suntem de părerea, că în sisteme factoriale este mai logic să fie

prezentaţi, în primul rând, factorii independenţi şi apoi factorii dependenţi.

7. Examinarea profundă a particularităţilor bazei informaţionale, aferente analizei

capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni, arată că complexitatea acesteia depinde de

obiectivele şi necesităţile utilizatorilor informaţiilor furnizate de analiză şi influenţează, în mod

direct, calitatea deciziilor economice privind formarea şi utilizarea capitalului propriu.

Investigaţiile efectuate denotă că, la momentul actual, baza informaţională necesită

perfecţionare în privinţa prezentării în situaţiile financiare a informaţiei privind numărul

acţiunilor aflate în circulaţie la finele perioadei de gestiune, numărul acţiunilor de tezaur şi

rezultatului pe acţiune. De asemenea, necesită perfecţionare şi raportul conducerii societăţii pe

acţiuni, deoarece conţinutul şi structura acestuia nu oferă date privind eficienţa utilizării


Aprecierea conceptelor teoretico-metodologice ale analizei capitalului propriu al societăţilor

pe acţiuni arată necesitatea investigării următoarelor probleme:

raţionalizării metodelor şi tehnicilor analizei formării capitalului propriu;

aprofundării şi perfecţionării sistemelor factoriale de analiză a sporului creşterii capitalului

propriu şi indicatorilor eficienţei utilizării capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni;

identificării alternativelor decizionale aferente modalităţilor de analiză a rentabilităţii

capitalului propriu;

aspectelor metodologice şi practice privind rotaţia capitalului propriu;

formulării recomandărilor aferente implementării IAS 33 în practica societăţilor pe acţiuni

autohtone.

65

2. DIRECŢII DE MODERNIZARE A ANALIZEI FORMĂRII CAPITALULUI

PROPRIU AL SOCIETĂŢILOR PE ACŢIUNI

2.1. Raţionalizarea metodelor şi tehnicilor specifice ale analizei formării capitalului

propriu

Pornind de la premisa că valoarea afacerii depinde de mărimea capitalului propriu, este

oportună şi necesară analiza, în detaliu, a formării acestuia. Utilizarea metodelor şi tehnicilor

analitice trebuie să ofere informaţii factorilor de decizie la toate nivelele, astfel, încât să se

asigure majorarea capitalului propriu şi crearea de valoare pentru acţionari.

După cum a fost menţionat mai înainte, particularităţile analizei formării şi modificării

capitalului societăţii pe acţiuni rezultă, preponderent, din legislaţia autohtonă care reglementează

modul de formare şi modificare a acestuia. De asemenea, este nevoie să se ia în considerare

faptul că capitalul propriul are o structură neomogenă, adică include elemente cu diferit grad de

stabilitate, ceea ce demonstrează informaţia din tabelul 2.1.

Datele prezentate în tabelul 2.1 arată că, în componenţa capitalului propriu, mai rar are loc

modificarea capitalului social. La societăţile pe acţiuni analizate pe parcursul anilor 2009-2012,

capitalul social nu s-a modificat, adică a rămas constant la patru societăţi pe acţiuni

(„Moldpresa” SA, „Floare-Carpet” SA, IM „Sudzucker Moldova” SA, „Franzeluţa” SA), dar la

cinci societăţi pe acţiuni (SAR „Donaris Group” SA, „Nufărul” SA, „JLC-Invest” SA, „Ionel”

SA, IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA) s-a înregistrat o singură modificare a capitalului

social. De asemenea, trebuie să menţionăm că mărimea rezervelor şi altor elemente de capital

propriu se modifică comparativ mai rar. De exemplu, la SAR „Donaris Group” SA, pe parcursul

a patru ani consecutiv, valoarea rezervelor a rămas constantă. Alte elemente de capital propriu nu

sunt înregistrate, pe parcursul perioadei analizate, la cinci societăţi pe acţiuni. Datele tabelului

atestă faptul că, în componenţa capitalului propriu, se modifică întotdeauna valoarea profitului

nerepartizat (pierderii neacoperite), ceea ce influenţează, în mod direct, mărimea şi evoluţia


Din cele expuse, conchidem că, în activitatea economico-financiară a unei societăţi pe acţiuni,

în decursul unui an financiar, nu au loc toate tipurile de operaţiuni legate de constituirea şi

modificarea capitalului propriu ce urmează a fi investigate. Acest fapt a determinat alegerea a

nouă societăţi pe acţiuni autohtone, pentru a arăta aplicabilitatea practică a recomandărilor

elaborate. Conform Clasificatorului Activităţilor din Economia Moldovei societăţile pe acţiuni

investigate în teză şi-au desfăşurat activitatea operaţională în zece tipuri (ramuri) de activităţi

economice (anexa 6). La majoritatea societăţilor pe acţiuni analizate activitatea operaţională este

66

Tabelul 2.1. Analiza comparată a mărimii şi evoluţiei capitalului propriu în anii 2009 – 2012

din care: Denumirea


Anii Capital propriu total, lei Capital social Rezerve

Profit nerepartizat

(pierdere neacoperită)

Alte elemente de capital propriu

1 2 3 4 5 6 7 Anul 2009 464974421 36198073 57790855 370431162 - Anul 2010 539201541 36198073 57790855 444658282 - Anul 2011 595399380 39998073 33821538 521025380 -

IM „Efes Vitanta

Moldova Brewery” SA Anul 2012 587872519 39998073 - 547320115 -

Anul 2009 29087490 3367395 21303668 4416427 - Anul 2010 41351164 3367395 25525434 12458335 - Anul 2011 24996763 790165 8946962 3665094 -

„Nufărul” SA

Anul 2012 26288191 790165 12517236 1604585 - Anul 2009 64076319 4580640 55900852 3594827 - Anul 2010 77847198 4580640 57088033 16178525 - Anul 2011 82302972 4580640 61934534 15787798 -

„Moldpresa” SA

Anul 2012 98318768 4580640 76564951 17173177 - Anul 2009 175487381 60862090 37003684 132537 77489070Anul 2010 174768469 60862090 36413730 3579 77489070Anul 2011 174042621 60862090 35671661 19800 77489070

„Floare-Carpet” SA

Anul 2012 173528498 60862090 34999614 177724 77489070Anul 2009 274325972 37450040 203331268 33386112 159355Anul 2010 278660374 37450040 236617222 4433757 159355Anul 2011 252783475 37450040 238848736 (23674656) 159355

„Franzeluţa” SA

Anul 2012 245895971 37450040 207004771 1285805 155355Anul 2009 56809815 9645588 19710255 35359553 - Anul 2010 56697124 9645588 19708772 35248345 - Anul 2011 64830669 19291176 19708772 33736302 -

„Ionel” SA

Anul 2012 66255553 19291176 20115407 34754551 - Anul 2009 14080109 21738100 479500 (9677351) - Anul 2010 15648848 21738100 479500 (6033752) (535000)Anul 2011 27878951 39139100 479500 (11204669) (535000)

SAR „Donaris Group” SA

Anul 2012 20389299 39139100 479500 (19229321) - Anul 2009 472498422 109166600 45986118 307465349 - Anul 2010 581238753 109166600 47654811 414536987 - Anul 2011 691448870 109166600 54043475 518358540 -

IM „Sudzucker Moldova” SA

Anul 2012 732821172 109166600 54043375 559730842 - Anul 2010 63039573 42255160 17433788 1981432 24102Anul 2011 62337508 42255160 19415220 (702065) 24102

„JLC-Invest” SA

Anul 2012 66715566 45855160 19415220 75993 24102Sursa: elaborat de autor în baza generalizării datelor din rapoartele anuale ale emitenţilor

analizaţi pentru anii 2009-2012 [43-51; 114-138]

multilateral diversificată şi cuprinde mai multe ramuri. De exemplu, emitentul IM „Sudzucker

Moldova” SA în anul 2012 a desfăşurat şapte tipuri de activităţi economice, şi anume: fabricarea

zahărului; producţia energiei termice de centrele termice independente; comerţul cu ridicata al

zahărului, produselor de cofetărie şi din ciocolată; cultura cerealelor şi leguminoaselor boabe,

inclusiv producerea seminţelor; alte servicii în creşterea producţiei agricole; transporturi rutiere

67

de mărfuri; colectarea şi tratarea altor reziduuri (anexa 6). Totodată este necesar să afirmăm, că

aspectele analitice cercetate în teză nu sunt condiţionate de ramurile (tipurile) de activitate

economică desfăşurată, deoarece aceste tipuri nu influenţează constituirea şi modificarea

capitalului propriu al societăţii pe acţiuni. Problemele principale abordate în teză ţin de specificul

societăţilor pe acţiuni, care se deosebeşte de alte forme organizatorico-juridice, cum sunt

societăţi cu răspundere limitată, cooperative de întreprinzător, entităţile unitare de stat etc.

Respectiv, procedeele analitice propuse de autor în teză pot fi aplicabile tuturor societăţilor pe

acţiuni din RM, care au efectuat sau vor efectua operaţiuni de constituire sau modificare a


Considerăm că, pentru desfăşurarea normală a activităţii economico-financiare a societăţii pe

acţiuni, un interes deosebit îl prezintă rezultatele analizei structurii capitalului propriu după

criteriul recomandat în paragraful 1.1, din teză, şi anume, în funcţie de impactul elementelor

componente asupra realizărilor societăţii pe acţiuni.

În cele ce urmează, va fi aplicat criteriul menţionat la analiza structurii capitalului propriu al

emitenţilor „JLC-Invest” SA şi „Floare-Carpet” SA (tabelul 2.2).

După cum se observă din datele tabelului 2.2, la societăţile pe acţiuni analizate, în

componenţa capitalului propriu s-au înregistrat atât elemente care ţin de realizările efectuate,

cât şi de realizările de perspectivă. Sub acest aspect, structura capitalului propriu nu s-a

modificat considerabil în dinamică. În particular, la emitentul „JLC-Invest” SA, la finele

anului 2012, elementele care ţin de realizările efectuate deţineau cota de 99,97%, majorându-se

faţă de finele anului 2011 cu 0,01 puncte procentuale. Se remarcă faptul că emitentul „JLC-

Invest” SA dispune, într-o măsură neînsemnată, de elemente ale capitalului propriu ce ţin de

realizările de perspectivă, cota acestora este destul de scăzută şi descreşte de la 0,04%, în anul

2011, la 0,03%, în anul 2012. Această situaţie denotă că emitentul analizat are o structură

optimă a capitalului propriu din punct de vedere al impactului acestuia asupra realizărilor de

dezvoltare a societăţii pe acţiuni.

La emitentul „Floare-Carpet” SA, elementele care ţin de realizările efectuate deţineau numai

55,34% din totalul capitalului propriu, la finele anului 2012, adică cu 0,14 (55,34-55,48) puncte

procentuale mai puţin decât la finele anului 2011. Totodată, se observă creşterea cotei

elementelor ce ţin de realizările de perspectivă, de la 44,52%, în anul 2011, la 44,66%, în anul

2012. Această informaţie atestă faptul că nu toată mărimea capitalului propriu reflectată în bilanţ

poate fi utilizată pentru a-şi acoperi nevoile de finanţare din sursele proprii ale acestui emitent.

În opinia noastră, rezultatele analizei structurii capitalului propriu după criteriul recomandat

pot fi aplicate în procesul decizional în următoarele situaţii:

68

Tabelul 2.2. Analiza structurii capitalului propriu în funcţie de impactul elementelor

componente asupra realizărilor emitenţilor „JLC-Invest” SA şi „Floare-Carpet” SA

„JLC-Invest” SA „Floare-Carpet” SA La finele anului

2011 La finele anului



2012 Indicatori

Suma, leiCota,

% Suma, lei

Cota, %

Suma, lei Cota,

% Suma, lei

Cota, %

1 2 3 4 5 6 7 8 9 1. Elementele care ţin de realizările efectuate, inclusiv:

62313406 99,96 66691464 99,97 96553551 55,48 96039428 55,34

1.1. Capital social vărsat 42255160 67,79 45855160 68,73 60862090 34,97 60862090 35,071.2. Capital suplimentar 1345091 2,16 1345091 2,02 - - - - 1.3. Rezerve 19415220 31,14 19415220 29,10 35671661 20,50 34999614 20,171.4. Profit nerepartizat (pierderi neacoperite)

(702065) (1,13) 75993 0,12 19800 0,01 177724 0,10

2. Elementele care ţin de realizările de perspectivă, inclusiv:

24102 0,04 24102 0,03 77489070 44,52 77489070 44,66

2.1. Diferenţe din reevaluarea activelor imobilizate

24102 0,04 24102 0,03 77489070 44,52 77489070 44,66

3. Capital propriu total (ind.1+ind.2)

62337508 100 66715566 100 174042621 100 173528498 100

4. Total pasiv 65444411 x 71515267 x 194468232 x 189934469 x 5. Rata autonomiei financiare, % calculată în baza: 5.1. capitalului propriu total (ind.3 ind.4100) 5.2. capitalului propriu format din elementele care ţin de realizările efectuate (ind.1 ind.4100)

x

x

95,25

95,22

x

x

93,29

92,25

x

x

89,50

49,65

x

x

91,36

50,56

Sursa: elaborat de autor în baza generalizării datelor din rapoartele anuale ale emitenţilor „JLC-Invest” SA şi „Floare-Carpet” SA pentru anii 2011-2012 [118; 119; 122; 123]

La aprecierea posibilităţilor extinderii şi diversificării activităţii operaţionale pe seama

surselor proprii. De exemplu, întrucât structura capitalului propriu al emitentului „JLC-Invest”

SA, la 99,97% din capitalul propriu ţine de realizările efectuate, acest fapt indică posibilităţi

înalte de dezvoltare a activităţii operaţionale din surse proprii de finanţare. Emitentul „Floare-

Carpet” SA, din contra, la finele anului 2012, dispunea de mărimea mai redusă a surselor proprii

de finanţare ce puteau fi utilizate în acest scop, deoarece doar 55,34% din capitalul propriu ţine

de realizările efectuate.

La realizarea unor investiţii în acţiuni. În particular, cota înaltă a elementelor care ţin de

realizările efectuate provoacă interesul investitorilor reali şi potenţiali de a păstra şi cumpăra

acţiunile emitentului „JLC-Invest” SA. În acelaşi timp, investitorii trebuie să fie precauţi în

69

deciziile privind investiţiile în acţiunile emitentului „Floare-Carpet” SA, deoarece 44,66% din

capitalul propriu, la finele anului 2012, este format din elemente care ţin de realizările de

perspectivă, ceea ce indică un grad major de dependenţă faţă de rezultatele ce urmează a fi

obţinute în viitor.

La fundamentarea deciziilor privind acordarea creditelor. În opinia noastră, pentru

aprecierea raţionalităţii acceptării sau refuzului cererii de credit, trebuie să fie calculată rata

autonomiei financiare ca raportul dintre capitalul propriu format din elemente care ţin de

realizările efectuate şi totalul surselor de finanţare, deoarece elementele capitalului propriu, care

ţin de realizările de perspectivă, la moment, nu pot servi drept garanţie pentru achitarea

datoriilor. În particular, la emitentul „Floare-Carpet” SA, rata autonomiei financiare, calculată în

baza capitalului propriu, format din elementele care ţin de realizările efectuate în anul 2012, este

de 50,56%, spre deosebire de nivelul înalt al acestei rate calculate după varianta clasică

(91,36%). Evident că nivelul acestor rate sugerează condiţii de creditare diferite.

Deci, în opinia noastră, pentru evaluarea posibilităţilor de finanţare din surse proprii, este

mai raţional să fie aplicată mărimea capitalului propriu format din elementele care ţin de

realizările efectuate, ceea ce va permite fundamentarea unor decizii economice mai adecvate.

Din legislaţia autohtonă, rezultă condiţia că la analiza formării capitalului propriu al societăţii

pe acţiuni este nevoie să se aprecieze respectarea cerinţelor art. 39 alin. (5) al Legii privind

societăţile pe acţiuni, care prevede că „valoarea activelor nete ale societăţii nu poate fi mai mică

decât mărimea capitalului ei social” [87]. În acest context, trebuie subliniat că activele nete la

valoarea contabilă se egalează cu capitalul propriu, fapt care, sub aspect legal, este stipulat în

art. 39 alin. (2) al legii nominalizate: „sursă a activelor nete este capitalul propriu al societăţii” [87].

În cazul nerespectării cerinţei menţionate, societatea pe acţiuni suportă un şir de consecinţe

negative, în particular se interzice: emisiunea suplimentară de acţiuni prin ofertă publică (art. 39

alin. (71)); luarea hotărârilor cu privire la plata dividendelor (art. 48 alin. (5) lit. c));

achiziţionarea acţiunilor plasate de societate (art. 78 alin. (8.2) lit. b)) [87].

În plus, nerespectarea cerinţei menţionate, la expirarea a 2 ani financiari consecutivi, oferă

dreptul oricărui acţionar al societăţii „să ceară adunării generale anuale a acţionarilor adoptarea

uneia din următoarele hotărâri: a) cu privire la reducerea capitalului social; b) cu privire la

majorarea valorii activelor nete prin efectuarea de către acţionarii societăţii a unor aporturi

suplimentare în modul prevăzut de statutul societăţii; c) cu privire la dizolvarea societăţii; d) cu

privire la transformarea societăţii în altă formă juridică de organizare” (art. 39 alin. (6)) [87].

70

Astfel, apare necesitatea investigării mai profunde a corelaţiei dintre capitalul propriu

(activele nete la valoarea contabilă) şi capitalul social, fapt ce va fi demonstrat în exemplul 2.1 în

baza datelor SAR „Donaris Group” SA pentru anii 2008 – 2012.

Exemplul 2.1. Pe parcursul anilor 2008-2013, în RSVM au fost înregistrate mai multe

modificări ale capitalului social al SAR „Donaris Group” SA, şi anume, la data de:

03.04.2008 – majorarea capitalului social cu 142 800 lei prin emisiunea suplimentară a

1428 de acţiuni cu valoarea nominală de 100 lei [40];

15.05.2009 – majorarea capitalului social cu 6 920 500 lei prin emisiunea suplimentară a

69 205 acţiuni cu valoarea nominală de 100 lei [36];


79 893 de acţiuni cu valoarea nominală de 100 lei [39];

25.08.2011 – reducerea capitalului social cu 6 521 430 lei (217 381 de acţiuni 30 lei)

prin micşorarea valorii nominale a acţiunilor ordinare de la 100 lei la 70 lei [76];


341 749 de acţiuni cu valoarea nominală de 70 lei [75];

13.06.2013 – reducerea capitalului social cu 24 042 590 lei (559 130 de acţiuni 43 lei)

prin micşorarea valorii nominale a unei acţiuni ordinare nominative de la 70 lei la 27 lei [38].

Sintetizând condiţiile din acest exemplu, vom analiza corelaţia dintre capitalul propriu şi

capitalul social al SAR „Donaris Group” SA, în anii 2008 – 2012 (tabelul 2.3).

Tabelul 2.3. Analiza mărimii şi evoluţiei capitalului propriu şi capitalului social al

SAR „Donaris Group” SA, în anii 2008 – 2012

La finele anului

Perioada

Modificarea numărului de acţiuni

ordinare în cursul anului, unităţi (+;-)

numărul de acţiuni ordinare,

unităţi

valoarea nominală

a unei acţiuni

ordinare, lei

capitalul social, lei

capitalul propriu (activele nete la

valoarea contabilă),

lei

diferenţa dintre

capitalul propriu şi capitalul social, lei

rata corelaţiei dintre

capitalul propriu şi capitalul social, %

1 2 3 4 5=34 6 7=6-5 8=65100 Anul 2008 +1428 68283 100 6828300 9713773 +2885473 142,26 Anul 2009 +149098 217381 100 21738100 14080109 -7657991 64,77 Anul 2010 - 217381 100 21738100 15648848 -6089252 71,99 Anul 2011 +341749 559130 70 39139100 27878951 -11260149 71,23 Anul 2012 - 559130 70 39139100 20389299 -18749801 52,09

Sursa: elaborat de autor în baza generalizării datelor din: deciziile şedinţei Consiliului de administraţie al Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare din: 03.04.2008 [40], 15.05.2009 [36], 24.12.2009 [39], 13.06.2013 [38]; hotărârile cu privire la înregistrări în RSVM: Nr. 40/5 din 25.08.2011 [76], Nr. 57/4 din 15.12.2011 [75]; rapoartele anuale al emitentului SAR „Donaris Group” SA pentru anii 2008-2012 [45; 46; 115; 116; 117]

71

Din datele tabelului 2.3 rezultă că în anul 2008 mărimea activelor nete la valoarea contabilă

la SAR „Donaris Group” SA a fost mai mare decât mărimea capitalului social cu 2885473 lei.

Astfel, rata corelaţiei dintre capitalul propriu şi capitalul social constituie 142,26%, ceea ce

indică respectarea cerinţelor art. 39 alin. (5) al Legii privind societăţile pe acţiuni [87]. Această

situaţie i-a permis SAR „Donaris Group” SA să majoreze capitalul social, în anul 2009, cu

14909800 lei prin plasarea de acţiuni ale emisiunii suplimentare a 149098 de acţiuni ordinare cu

valoarea nominală de 100 lei/acţiune.

În cadrul analizei corelaţiei dintre capitalul propriu şi capitalul social, în anii 2009-2012, s-a

constatat că SAR „Donaris Group” SA nu a respectat cerinţa legală analizată pe parcursul a patru

ani consecutivi, înregistrând active nete la valoarea contabilă sub limita mărimii capitalului

social. Prin urmare, în cadrul adunării generale a acţionarilor, s-a adoptat hotărârea cu privire la

diminuarea capitalului social cu 6521430 lei prin reducerea valorii nominale a acţiunilor ordinare

de la 100 lei la 70 lei. Micşorarea capitalului social cu suma nominalizată nu a acoperit

totalmente diferenţa negativă dintre capitalul propriu şi capitalul social înregistrată la

31.12.2011. În asemenea condiţii, la data de 15.12.2011, SAR „Donaris Group” SA a majorat

capitalul social cu 23922430 lei prin emisiunea suplimentară închisă a 341749 de acţiuni cu

valoarea nominală de 70 lei.

În scopul evitării consecinţelor negative, adunarea generală a acţionarilor a luat decizia

privind diminuarea capitalului social cu 24042590 (559130 de acţiuni 43 lei) lei prin

micşorarea valorii nominale a unei acţiuni ordinare de la 70 lei la 27 lei [38]. Capitalul social al

societăţii după diminuarea nominalizată a constituit 15096510 lei (la data de 13.06.2013), fiind

mai mic decât mărimea capitalului propriu (activelor nete la valoarea contabilă) existent la data

de 01.01.2013.

În asemenea cazuri, pentru utilizatorii situaţiilor financiare, o importanţă deosebită prezintă

depistarea cauzelor ce provoacă diminuarea capitalului propriu sub nivelul capitalului social şi

realizarea unor măsuri concrete pentru prevenirea consecinţelor negative prevăzute de legislaţie.

În anexa 24, sunt evidenţiate cauzele posibile care provoacă diminuarea capitalului propriu sub

nivelul capitalului social şi măsurile ce pot fi întreprinse. Referitor la cele expuse în anexa 24,

putem menţiona că aceste cauze ţin de apariţia şi majorarea elementelor negative ale capitalului

propriu.

În urma analizei cauzelor care au provocat diminuarea capitalului propriu sub nivelul

capitalului social, în anii 2009-2012, la SAR „Donaris Group” SA a fost întocmit tabelul

analitic 2.4.

72

Tabelul 2.4. Analiza cauzelor care au provocat diminuarea capitalului propriu sub nivelul

capitalului social şi măsurile ce trebuie întreprinse de SAR „Donaris Group” SA

La finele anului, lei Nr. crt.

Cauze relevante 2009 2010 2011 2012

Măsuri ce trebuie întreprinse

1 2 3 4 5 6 7 1 Corecţii ale

rezultatelor perioadelor precedente

(3818105) - (76798) -

2 Pierderi neacoperite ale anilor precedenţi

- (8137489) - (19229321)

3 Pierderi ale anului de gestiune

(6725359) - (11615549) -

4 Diferenţe negative din reevaluarea activelor imobilizate

- (535000) (535000) -

Depistarea şi corectarea adecvată a erorilor contabile; Contractarea oportună a serviciilor de audit intern şi extern; Examinarea rezultatelor financiare din activităţile (operaţională, investiţională, financiară) la care au fost înregistrate pierderi pentru identificarea şi înlăturarea cauzelor formării acestora; Analiza tipurilor (categoriilor) de activităţi de asigurare şi/sau reasigurare, în urma cărora au fost obţinute pierderi; Diminuarea capitalului social prin reducerea valorii nominale a acţiunilor plasate.

Sursa: elaborat de autor în baza generalizării datelor din rapoartele anuale al emitentului SAR „Donaris Group” SA pentru anii 2009-2012 [45; 115; 116; 117]

Conform informaţiei reflectate în tabelul 2.4, observăm că diminuarea capitalului propriu sub

nivelul capitalului social, în anii 2009-2012, a fost determinată de înregistrarea: corecţiilor

negative ale rezultatelor perioadelor precedente, pierderilor neacoperite ale anilor precedenţi,

pierderilor anului de gestiune şi diferenţelor negative din reevaluarea activelor imobilizate. După

părerea noastră, măsurile ce trebuie întreprinse vor permite emitentului să întărească stabilitatea

financiare şi să onoreze la timp obligaţiile asumate faţă de asiguraţi (reasiguraţi). Aici trebuie

menţionat că ultima dintre măsurile relevante a fost realizată de conducerea şi proprietarii SAR

„Donaris Group” SA: la data de 13.06.2013, în RSVM, s-a înregistrat diminuarea capitalului

social prin reducerea valorii nominale a unei acţiuni ordinare [38].

Generalizând cele expuse mai sus, conchidem că aspectele prezentate scot la iveală realităţi

clare privind impactul analizei corelaţiei dintre capitalul propriu şi capitalul social asupra

elaborării, fundamentării şi adoptării deciziilor economice adecvate.

În practica economică, apar cazuri când capitalul social se diminuează prin anularea

acţiunilor de tezaur. În acest context, la analiza formării şi modificării capitalului societăţii pe

acţiuni, apare necesitatea în aprecierea gradului de retragere a acţiunilor plasate, luând în

consideraţie structura capitalului social sub aspectul claselor de acţiuni.

73

În continuare, este exemplificată metodica analizei respective în baza datelor emitentului

„Nufărul” SA.

Exemplul 2.2. Societatea „Nufărul” SA, la 1 ianuarie 2011, în RSVM, avea înregistrate

279939 de acţiuni ordinare nominative şi 56800 de acţiuni preferenţiale. La data de 29

septembrie 2011, în RSVM, a fost înregistrată reducerea capitalului social prin anularea a

200923 de acţiuni ordinare de tezaur şi 56800 de acţiuni preferenţiale de tezaur.

Pentru aprecierea evoluţiei valorilor mobiliare şi structurii capitalului social al emitentului

„Nufărul” SA, sub aspectul claselor de acţiuni, în anul 2011, propunem tabelul analitic 2.5.

Tabelul 2.5. Aprecierea evoluţiei valorilor mobiliare şi structurii capitalului social al

emitentului „Nufărul” SA, sub aspectul claselor de acţiuni în anul 2011

Numărul valorilor mobiliare, unităţi Capitalul social la 01 ianuarie

2011 la 31 decembrie

2011 Clase de acţiuni

în circulaţie la

01.01.2011

acţiuni de tezaur

anulate la 29.09.2011

în circulaţie

la 31.12.2011

Valoarea nominală a

valorilor mobiliare,

lei Suma,

lei Cota,

% Suma,

lei Cota,

% 1 2 3 4=2-3 5 6=25 7 8=45 9

Acţiuni ordinare

279939 200923 79016 10 2799390 83,13 790160 100

Acţiuni preferenţiale

56800 56800 - 10 568000 16,87 - -

Total x x x x 3367390 100 790160 100 Sursa: elaborat de autor în baza generalizării datelor din Hotărârea Comisiei Naţionale a

Pieţei Financiare Nr. 47/5 din 29.09.2011 cu privire la înregistrări în RSVM [74] şi raportul anual al emitentului „Nufărul” SA pentru anul 2011 [129]

Din datele prezentate în tabelul 2.5, se observă că, pe parcursul anului 2011, au survenit

modificări în structura capitalului social al emitentului „Nufărul” SA, sub aspectul claselor de

acţiuni şi gradului de retragere a acestora. La începutul anului 2011, valoarea acţiunilor

preferenţiale deţinea cota de 16,87% din valoarea totală a capitalului social. Aceasta ne permite

să menţionăm că s-au respectat prevederile art. 14 alin. (8) al Legii privind societăţile pe acţiuni,

conform căruia „cota-parte de acţiuni preferenţiale nu poate depăşi 25% din capitalul social al

societăţii” [87].

În luna septembrie 2011, la emitentul „Nufărul” SA, cota acţiunilor de tezaur în capitalul

social alcătuia 76,53 % ((200923 de acţiuni 10 lei +56800 de acţiuni 10 lei)3367390100).

În acest context, devine importantă aprecierea gradului de retragere a acţiunilor plasate, pentru că

potrivit art. 13 alin. (6) al Legii privind societăţile pe acţiuni, „valoarea nominală (fixată) a

acţiunilor de tezaur de o singură clasă sau de mai multe clase nu poate depăşi 10% din capitalul

social al societăţii” [87]. Datele emitentului „Nufărul” SA atestă faptul că au fost încălcate

cerinţele legislative menţionate. În această situaţie, urmează aplicarea prevederilor art. 13 alin. (8)

74

al legii nominalizate, conform căruia societatea trebuie să anuleze acţiunile de tezaur care nu au

fost înstrăinate în cel mult un an de la data încălcării cerinţei menţionate [87].

După părerea noastră, analiza dată trebuie aplicată în calitate de procedură analitică pentru a

lua în considerare legile şi reglementările într-un audit al situaţiilor financiare.

În cazul când capitalul social al emitentului este format din acţiuni a căror valoare nominală

sau fixată nu a fost stabilită, deosebit de importantă devine analiza măririi capitalului social prin

plasarea de acţiuni ale emisiunii suplimentare.

În cele ce urmează, este exemplificată metodica de analiză a majorării capitalului social

format din acţiuni fără valoare stabilită în condiţiile plasării de acţiuni ale emisiunii

suplimentare. În acest scop, s-a apelat la datele emitentului „JLC-Invest” SA, pentru anii

2010 – 2012.

Exemplul 2.3. Emitentul „JLC-Invest” SA a plasat acţiuni a căror valoare nominală sau

fixată nu a fost stabilită. Capitalul social al societăţii, la data de 01.01.2010, a fost egal cu

valoarea sumară a aporturilor depuse în contul plăţii a 58 238 667 de acţiuni ordinare

nominative de clasa I, fără valoare nominală sub formă de mijloace băneşti în sumă de 42 255

160 lei. La data de 18.05.2012, în RSVM, s-au înregistrat rezultatele emisiunii suplimentare de

acţiuni în sumă de 3 600 000 lei, în număr de 4 961 753 de acţiuni ordinare nominative fără

valoare nominală din contul mijloacelor băneşti.

Pentru analiza evoluţiei valorilor mobiliare şi mărimii capitalului social al emitentului „JLC-

Invest” SA, în anii 2010 – 2012, propunem următorul tabel analitic.

Tabelul 2.6. Analiza mărimii şi evoluţiei capitalului social al emitentului „JLC-Invest” SA

în anii 2010 - 2012

Numărul acţiunilor ordinare fără valoare nominală sau fixată, unităţi

Perioada la începutul

anului plasate în emisiuni

suplimentare la finele anului

Capitalul social la finele

anului, lei

Valoarea medie a unei acţiuni ordinare, lei

1 2 3 4=2+3 5 6=54 Anul 2010 58238667 - 58238667 42255160 0,726 Anul 2011 58238667 - 58238667 42255160 0,726 Anul 2012 58238667 4961753 63200420 45855160 0,726

Sursa: elaborat de autor în baza generalizării datelor din Hotărârea Nr. 21/5 din 18.05.2012 cu privire la înregistrări în RSVM [77] şi rapoartele anuale al emitentului „JLC-Invest” SA pentru anii 2010-2012 [122; 123; 124]

Conform informaţiei reflectate în tabelul 2.6, rezultă că capitalul social al emitentului „JLC-

Invest” SA, în anii 2010 – 2012, a fost format, exclusiv, din acţiuni ordinare nominative de clasa

I fără valoare nominală sau fixată. Informaţia din tabel atestă faptul că mărimea capitalului social

înregistrată în bilanţ, în anii 2010 – 2012, depăşea cu mult mărimea minimă stabilită de legislaţie

75

(20000 lei), ceea ce indică suficienţa capitalului social al emitentului „JLC-Invest” SA, în

comparaţie cu prevederile art. 40 alin. (2) al Legii privind societăţile pe acţiuni [87].

De menţionat că o problemă importantă, care apare în cazul plasării acţiunilor din emisiunea

suplimentară, constă în aprecierea respectării cerinţelor legale privind preţul minim al acţiunilor.

În conformitate cu prevederile art. 44 alin. (3) al Legii privind societăţile pe acţiuni: „costul

plasării acţiunilor de aceeaşi clasă va fi nu mai mic decât valoarea nominală sau valoarea fixată a

acestora” [87]. Aşadar, atrage atenţie faptul că, actualmente, legea nominalizată nu conţine

cerinţe cu privire la costul minim al acţiunilor din emisiunea suplimentară în cazul când

societatea pe acţiuni plasează acţiuni fără valoare nominală sau fixată. În viziunea noastră, în

asemenea cazuri, costul plasării acţiunilor nu trebuie să fie mai mic decât valoarea medie a unei

acţiuni plasate până la emisiunea suplimentară de acţiuni. De menţionat că valoarea medie a unei

acţiuni ordinare ar trebui determinată ca raportul dintre valoarea aporturilor în capitalul social şi

numărul acţiunilor ordinare aflate în circulaţie la data luării deciziei privind emisiunea

suplimentară a acţiunilor.

În cazul emitentului „JLC-Invest” SA, la 18.05.2012, s-a efectuat emisiunea suplimentară de

4961753 de acţiuni ordinare nominative fără valoare nominală din contul mijloacelor băneşti.

Valoarea medie a unei acţiuni, în circulaţie până la emisiunea suplimentară de acţiuni, constituia

0,726 lei. Emitentul „JLC-Invest” SA a plasat acţiuni suplimentare la acest preţ, prin urmare,

capitalul social s-a majorat cu 3 600 000 (4961753 de acţiuni 0,726 lei) lei.

Din cele menţionate mai sus, considerăm că trebuie modificat conţinutul art. 44 alin. (3) al

Legii privind societăţile pe acţiuni [87] în felul următor: „Condiţiile emiterii suplimentare de

acţiuni, inclusiv preţul plasării lor, vor fi aceleaşi pentru toţi achizitorii de acţiuni. Costul plasării

acţiunilor de aceeaşi clasă nu va fi mai mic decât valoarea nominală, valoarea fixată sau

valoarea medie de achitare a acţiunilor din emisiunile precedente (pentru acţiunile fără valoare

nominală sau fixată)”

O altă problemă, care prezintă interes ştiinţific, constă în aprecierea influenţei majorării

capitalului social asupra stabilităţii financiare a societăţii pe acţiuni. Necesitatea analizei acestui

aspect rezultă din importanţa informaţiei analitice pentru fundamentarea şi adoptarea deciziilor

de finanţare sau investire atât de proprietarii societăţii pe acţiuni, cât şi de investitorii potenţiali,

creditorii, furnizorii etc.

Din punctul nostru de vedere, pentru conducerea şi proprietarii societăţii pe acţiuni, este

foarte important să se cunoască aportul total al acţionarilor la formarea surselor de finanţare. În

acest context, recomandăm să se determine rata contribuţiei acţionarilor la formarea surselor de

finanţare (anexa 15, indicatorul 6.6).

76

În continuare, va fi analizată influenţa majorării capitalului social prin majorarea valorii

nominale a unei acţiuni ordinare asupra stabilităţii financiare a societăţii pe acţiuni. În acest scop,

au fost utilizate datele emitentului „Ionel” SA, pentru anul 2011.

Exemplul 2.4. Emitentul „Ionel” SA, la adunarea generală a acţionarilor din 23.06.2011, a

adoptat decizia cu privire la mărirea capitalului social cu 9645588 lei din contul capitalului

propriu prin majorarea valorii nominale a unei acţiuni ordinare de la 1 leu la 2 lei. La data de

24.06.2011, la CNPF, s-a înregistrat majorarea capitalului social cu suma nominalizată. Astfel,

după această operaţiune, capitalul social al societăţii pe acţiuni constituie 19291176 lei.

Pentru aprecierea influenţei majorării capitalului social asupra stabilităţii financiare a

emitentului „Ionel” SA, în anul 2011, aplicăm tabelul analitic 2.7.

Tabelul 2.7. Analiza influenţei majorării capitalului social asupra stabilităţii financiare a

emitentului „Ionel” SA, în anul 2011

Indicatori La începutul anului 2011

La finele anului 2011

Abaterea absolută

1 2 3 4=3-2 1. Numărul de acţiuni ordinare, unităţi 9645588 9645588 - 2. Valoarea nominală a unei acţiuni ordinare, lei 1 2 +1 3. Capital social, lei (ind.1 ind.2) 9645588 19291176 +9645588 4. Capital propriu, lei 56697124 64830669 +8133545 5. Total pasiv, lei 64761515 78800748 +14039233 6. Rata contribuţiei acţionarilor la formarea surselor proprii, % (ind.3 ind.4 100)

17,01 29,76 +12,75

7. Rata contribuţiei acţionarilor la formarea surselor de finanţare totale, % (ind.3 ind.5 100)

14,89 24,48 +9,56

Sursa: elaborat de autor în baza generalizării datelor din Hotărârea Nr. 24/22 din 24.06.2011 cu privire la înregistrări în RSVM [78] şi raportul anual al emitentului „Ionel” SA pentru anul 2011 [134]

Datele tabelului 2.7 indică faptul că majorarea valorii nominale a unei acţiuni ordinare de la

1 leu la 2 lei a dus la creşterea capitalului social cu 9645588 lei la finele anului 2011, faţă de

începutul anului 2011. Creşterea nominalizată a fost efectuată din contul capitalului propriu în

limita părţii ce depăşeşte capitalul social al emitentului „Ionel” SA, astfel respectându-se

prevederile art. 43 alin. (3) lit. a) al Legii privind societăţile pe acţiuni [87]. De menţionat că

operaţiunea de majorare a capitalului social din capitalul propriu are efect asupra structurii

surselor de finanţare a societăţii pe acţiuni, pentru că întăreşte credibilitatea societăţii, asigurând

stabilitatea unei părţi mai mari a surselor proprii de finanţare.

În particular, rata contribuţiei acţionarilor la formarea surselor proprii de finanţare s-a

majorat pe parcursul anului 2011 cu 12,75 (de la 17,01% la 29,76%) puncte procentuale, ceea ce

arată modificarea favorabilă a structurii capitalului propriu. De asemenea, se observă tendinţa de

creştere a ratei contribuţiei acţionarilor la formarea surselor de finanţare totale de la 14,89% la

77

începutul anului 2011 până la 24,48% la finele anului 2011. Acest fapt ne permite să constatăm

că, în primul rând, s-a îmbunătăţit poziţia acţionarilor în cadrul societăţii pe acţiuni şi, în al

doilea rând, s-a întărit stabilitatea financiară a emitentului analizat, deoarece creşte cota surselor

proprii de finanţare stabile.

În final, putem conchide că optimizarea gradului de stabilitate a surselor proprii de finanţare,

în anul 2011, prezintă un avantaj sporit pentru investitori, care vor fi interesaţi să cumpere şi să

păstreze acţiunile emitentului „Ionel” SA.

Un aspect, care necesită să fie pus în discuţie, constă în analiza structurii rezervelor după

conţinutul economic şi aprecierea suficienţei formării capitalului de rezervă. Trebuie remarcat

faptul că pentru utilizatorii situaţiilor financiare prezintă interes informaţia rezultată din această

analiză, mai ales în procesul luării deciziilor economice privind formarea şi utilizarea rezervelor.

Actualmente, legislaţia autohtonă stipulează cerinţe referitoare la mărimea minimă a

capitalului de rezervă. Conform prevederilor art. 46 alin. (1) al Legii privind societăţile pe

acţiuni: „societatea formează un capital de rezervă, a cărui mărime va fi stabilită de statut şi va

constitui nu mai puţin de 10% din capitalul social al societăţii” [87]. Prin urmare, în scopul

aprecierii suficienţei formării capitalului de rezervă ar fi mai util să fie calculată şi analizată rata

capitalului de rezervă faţă de capitalul social (anexa 15, indicatorul 6.7).

În continuare, se va analiza structura rezervelor după conţinutul economic şi se va aprecia

suficienţa formării capitalului de rezervă al emitenţilor „Ionel” SA şi „Floare-Carpet” SA.

Tabelul 2.8. Analiza structurii rezervelor după conţinutul economic şi aprecierea suficienţei

formării capitalului de rezervă al emitenţilor „Ionel” SA şi „Floare-Carpet” SA,

în anii 2011-2012

„Ionel” SA „Floare-Carpet” SA La finele anului




2012 Indicatori

Suma, leiCota,

% Suma, lei

Cota, %

Suma, lei Cota,

% Suma, lei

Cota, %

1 2 3 4 5 6 7 8 9 1. Capital de rezervă 1928774 9,79 2335409 11,61 1066400 2,99 1071990 3,06 2. Rezerve statutare - - - - - 5590 0,02 3. Alte rezerve 17779998 90,21 17779998 88,39 34605261 97,01 33922034 96,924. Rezerve - total 19708772 100 20115407 100 35671661 100 34999614 100 5. Capital social 19291176 x 19291176 x 60862090 x 60862090 x 6. Rata capitalului de rezervă faţă de capitalul social, % (ind.1 ind.5100)

x 10,00 x 12,11 x 1,75 x 1,76

Sursa: elaborat de autor în baza generalizării datelor din rapoartele anuale ale emitenţilor „Ionel” SA şi „Floare-Carpet” SA, pentru anul 2012 [118; 133]

78

Datele tabelului 2.8 atestă faptul că, în componenţa rezervelor emitenţilor „Ionel” SA şi

„Floare-Carpet” SA, cea mai mare parte o deţin alte rezerve. Cota acestora se micşorează

neesenţial, pe parcursul anului 2012, şi anume: la emitentul „Ionel” SA, cu 1,82 puncte

procentuale (de la 90,21%, la începutul anului, până la 88,39%, la finele anului), iar la emitentul

„Floare-Carpet” SA, cu 0,09 (96,92 – 97,01) puncte procentuale. În decursul anului 2012, la

emitentul „Ionel” SA, a crescut şi ponderea capitalului de rezervă în structura rezervelor de la

9,79% la începutul anului la 11,61% la finele anului. Aceeaşi tendinţă s-a înregistrat şi la

emitentul „Floare-Carpet” SA, cota acestora, la finele anului 2012, a alcătuit 3,06%, cu 0,07

puncte procentuale mai puţin faţă de începutul anului 2012.

Atrage atenţia faptul, că la finele anului 2012, în structura rezervelor emitentului „Floare-

Carpet” SA, a apărut un element nou – rezerve statutare cu o pondere neînsemnată (0,02 %). În

ansamblu, structura rezervelor societăţilor pe acţiuni analizate comportă un caracter stabil.

Analizând suficienţa formării capitalului de rezervă, se observă că, la emitentul „Ionel” SA,

rata capitalului de rezervă faţă de capitalul social la începutul anului constituie 10,00%

majorându-se până la 12,11%, la finele anului 2012. Acest fapt indică suficienţa capitalului de

rezervă în comparaţie cu prevederile legislative. Totodată, situaţia este diametral opusă la

emitentul „Floare-Carpet” SA, şi anume, rata nominalizată, la începutul anului 2012, constituie

1,75% şi 1,76% la finele anului. Aşadar, valoarea capitalului de rezervă înregistrată în bilanţ şi

situaţia modificărilor capitalului propriu nu atinge mărimea minimă stabilită de legislaţie (10%

din capitalul social), constatându-se nerespectarea cerinţelor legale.

În opinia noastră, rezultatele analizei rezervelor pot fi aplicate în cadrul societăţii pe acţiuni

pentru elaborarea, fundamentarea şi adoptarea deciziilor privind:

utilizarea capitalului de rezervă. În particular, capitalul de rezervă al societăţii „Ionel”

SA, la finele anului 2011, este mai mare cu 2,11 puncte procentuale faţă de cerinţele legislative

referitoare la mărimea minimă a acestuia. Prin urmare, emitentul analizat poate să decidă privind

utilizarea capitalului de rezervă în sumă 406291 (2335409 – (19291176 0,10)) lei, conform

destinaţiilor stipulate în art. 46 alin. (4) al Legii privind societăţile pe acţiuni, şi anume: „pentru

acoperirea pierderilor societăţii şi/sau la majorarea capitalului ei social” [87];

repartizarea profitului. De exemplu, rezultatele analizei pot fi utilizate în cadrul adunării

generale a acţionarilor emitentului „Floare-Carpet” SA pentru adoptarea deciziilor privind

distribuirea profitului pentru formarea capitalului de rezervă până la atingerea mărimii minime

prevăzute de legislaţie.

Alt aspect analitic, care prezintă interes practic pentru utilizatorii situaţiilor financiare,

constă în aprecierea structurii profitului nerepartizat (pierderii neacoperite). Examinarea

79

aspectului menţionat porneşte de la faptul că, deoarece componentul nominalizat al capitalului

propriu, deseori, este format atât din elemente pozitive (profit), cât şi din elemente negative

(pierderi), apare necesitatea aprecierii adecvate a cotelor deţinute de acestea. În acest scop,

poate fi aplicată modalitatea separată sau îmbinată de analiză structurală, esenţa cărora este

prezentată în anexa 11.

În cele ce urmează, se va aprecia structura profitului nerepartizat (pierderii neacoperite) al

emitenţilor „Moldpresa” SA şi „Floare-Carpet” SA, după conţinutul economic prin modalitatea

îmbinată.

Tabelul 2.9. Analiza îmbinată a structurii profitului nerepartizat (pierderii neacoperite) al

emitenţilor „Moldpresa” SA şi „Floare-Carpet” SA după conţinutul economic, în anii 2011-2012

„Moldpresa” SA „Floare-Carpet” SA La finele anului


2012 La finele

anului 2011 La finele

anului 2012 Elemente integrante ale profitului nerepartizat (pierderii neacoperite)

Suma, leiCota,

% Suma, lei

Cota, %

Suma, lei

Cota, %

Suma, lei

Cota, %

1 2 3 4 5 6 7 8 9 1. Elementele pozitive - total, inclusiv:

37093880 100 23624285 100 111796 100 275461 100

1.1. Corecţii ale rezultatelor perioadelor precedente

926 0,003 580613 2,46 - - - -

1.2. Profit nerepartizat al anilor precedenţi

516924 1,393 516604 2,19 - - - -

1.3. Profitul net al perioadei de gestiune

36576030 98,604 22527068 95,35 111796 100 275461 100

2. Elementele negative - total, inclusiv:

21306082 57,44 6451108 27,31 91996 82,29 97737 35,48

2.1. Corecţii ale rezultatelor perioadelor precedente

- - - - - - 5741 2,08

2.2. Pierdere neacoperită a anilor precedenţi

- - - - 91996 82,29 91996 33,40

2.3. Profit utilizat al anului de gestiune

21306082 57,44 6451108 27,31 - - - -

3. Profit nerepartizat - total (ind.1 - ind.2)

15787798 42,56 17173177 72,69 19800 17,71 177724 64,52

Sursa: elaborat de autor în baza generalizării datelor din rapoartele anuale ale emitenţilor „Moldpresa” SA şi „Floare-Carpet” SA, pentru anii 2011-2012 [118; 119; 126; 127]

Din datele tabelului 2.9, se observă că emitenţii „Moldpresa” SA şi „Floare-Carpet” SA, în

perioada analizată, au înregistrat profit nerepartizat. În dinamică, se remarcă modificări

favorabile în structura acestuia. În particular, la emitentul „Moldpresa” SA, cota profitului

nerepartizat total, înregistrat la finele anului 2012, a alcătuit 72,69% din suma elementelor

pozitive ale indicatorului analizat, majorându-se cu 30,13 (72,69-42,56) puncte procentuale, faţă

de finele anului 2011. Dacă, la finele anului 2011, elementele negative totale deţineau cota de

57,44%, atunci, la finele anului 2012, cota acestora alcătuieşte 27,31%. De menţionat faptul că

80

elementele negative sunt formate doar din profitul utilizat al anului de gestiune. Prin urmare,

situaţia dată arată că emitentul „Moldpresa” SA are o structură optimă a indicatorului analizat,

ceea ce-i va permite să îmbunătăţească poziţia financiară şi performanţele economico-financiare.

La emitentul „Floare-Carpet” SA, de asemenea, s-a înregistrat tendinţa de creştere a cotei

profitului nerepartizat total în suma elementelor pozitive ale indicatorului analizat, de la 17,71%,

la finele anului 2011, la 64,52%, la finele anului 2012. La finele anului 2012, elementele

negative totale ale indicatorului analizat micşorau mărimea elementelor pozitive cu 35,48%.

Acest fapt denotă că, dacă societatea pe acţiuni, din profitul net al perioadei de gestiune (275461

lei), va acoperi pierderile neacoperite ale anilor precedenţi (91996 lei) şi corecţiile rezultatelor

perioadelor precedente (5741 lei), atunci, la dispoziţia emitentului mai rămân 64,52% profit net

nerepartizat (177724 lei).

În opinia noastră, rezultatele analizei de acest tip oferă informaţii utile pentru înţelegerea şi

explicarea înregistrării profitului nerepartizat sau pierderii neacoperite prin identificarea

elementelor pozitive şi negative care l-au format şi permit desprinderea concluziilor privitoare la

performanţele activităţii economico-financiare a societăţii pe acţiuni.

În final, remarcăm faptul că metodele şi tehnicile analizei formării capitalului propriu al

emitentului acţiunilor prezintă multiple avantaje şi pot contribui la obţinerea informaţiilor

necesare pentru fundamentarea unor decizii economice optime şi raţionale.

2.2. Aprofundarea analizei cauzale a sporului creşterii capitalului propriu prin

evidenţierea contribuţiei capitalului social

Aspectul creşterii economice a societăţii pe acţiuni este deosebit de important pentru orice

manager şi investitor. Din acest motiv, indicatorul sporului creşterii capitalului propriu este unul

dintre cei mai utili, deoarece pune în evidenţă capacitatea de dezvoltare a societăţii pe acţiuni.

Pentru înţelegerea mai profundă şi aplicarea mai conştientă a acestui indicator, este necesară

investigarea, în mod complex, a analizei cauzale a sporului creşterii capitalului propriu.

Din punct de vedere al formării capitalului propriu, considerăm că capacitatea de sporire a

acestuia se concretizează în sporirea capitalului social, care este elementul integrant de bază al

capitalului propriu şi o sursă de finanţare constantă a activităţii economico-financiare a societăţii

pe acţiuni.

Astfel, propunem sistemul factorial de analiză a sporului creşterii capitalului propriu

prezentat în figura 2.1.

81

Fig. 2.1. Sistem factorial de analiză a sporului creşterii capitalului propriu


După părerea noastră, cu ajutorul sistemului factorial ilustrat în figura 2.1, se poate realiza o

analiză a situaţiei la moment şi aprecia, pentru un interval de timp imediat următor, tendinţa pe

care capitalul propriu poate să o urmeze în evoluţia sa.

Primul factor, sporul creşterii capitalului social, determină măsura în care capacitatea de

creştere a capitalului social, pe seama profitului reinvestit, admite sporirea capitalului propriu, şi

respectiv, creşterea potenţialului economic al societăţii pe acţiuni.

Cel de-al doilea factor, rata contribuţiei capitalului social la formarea capitalului propriu,

scoate în evidenţă ponderea capitalului social în totalul surselor proprii de finanţare. Trebuie

menţionat că influenţa acestui factor asupra sporului creşterii capitalului propriu este deosebit de

importantă, în situaţia când are loc majorarea capitalului social din sursele interne, adică prin

efortul propriu al societăţii pe acţiuni, fără aporturi noi din afara societăţii de către acţionari.

Din punctul nostru de vedere, avantajul acestui sistem factorial constă în faptul că este uşor

aplicabil în practică şi denotă cauzele principale şi căile de bază de majorare a sporului creşterii


Pentru calculul influenţei factorilor recomandaţi asupra devierii sporului creşterii capitalului

propriu, s-a apelat la datele emitenţilor IM „Sudzucker Moldova” SA şi „Moldpresa” SA, pentru

anii 2011-2012. În acest scop, au fost selectate datele iniţiale în anexa 25.

În continuare, aplicând metoda diferenţelor absolute, vom ilustra calculul influenţei factorilor

asupra devierii sporului creşterii capitalului propriu, după sistemul factorial recomandat în figura

2.1. Metodica analizei cauzale şi mărimea influenţei factorilor se prezintă în tabelul 2.10.

În baza rezultatelor obţinute, în anexa 25, se poate menţiona că, în anul 2012, sporul creşterii

capitalului propriu, la IM „Sudzucker Moldova” SA, constituie 6,24%, iar la emitentul

„Moldpresa” SA, este de 9,98%. Aceasta înseamnă că este posibilă sporirea capitalului propriu

în aceeaşi proporţie, dacă, în cursul anului de gestiune, se vor utiliza sursele interne obţinute la

finele anului precedent. Într-o astfel de situaţie, capitalul propriu al IM „Sudzucker Moldova”

SA, în anul 2013, poate deveni 756572246 lei %24,6712135021712135021 , iar capitalul

=

= Profit reinvestit Valoarea medie a

capitalului propriu

Sporul creşterii capitalului social

Rata contribuţiei capitalului social la formarea capitalului

propriu

Profit reinvestit Valoarea medie a capitalului social

Valoarea medie a capitalului socialValoarea medie a capitalului

propriu

Sporul creşterii capitalului propriu

82

Tabelul 2.10. Calculul influenţei factorilor asupra devierii sporului creşterii capitalului propriu

al emitenţilor IM „Sudzucker Moldova” SA şi „Moldpresa” SA

Mărimea influenţei factorilor, puncte procentuale Denumirea factorilor

IM „Sudzucker Moldova” SA „Moldpresa” SA 1 2 3

1) Modificarea sporului creşterii capitalului social

92,12

100

16,17116,0140,71

=

01,7100

72,540,319196,72

=

2) Modificarea ratei contribuţiei capitalului social la formarea capitalului proprii

74,0

100

16,1715,3340,71

=

28,1100

72,55,07196,72

=

Verificare:

66,1366,13

74,0)92,12(90,196,24

=

+= 29,829,8

28,1)01,7(27,189,98

=

+=

Sursa: elaborat de autor în baza generalizării datelor din hotărârile adunării generale a acţionarilor [68; 69] şi rapoartele anuale ale emitenţilor IM „Sudzucker Moldova” SA şi „Moldpresa” SA, pentru anii 2011-2012 [126; 127; 136; 137] selectate în anexa 25

propriu al emitentului „Moldpresa” SA, în anul 2013 poate fi 99323895 lei

%98,99031087090310870 .

Datele tabelului 2.10 arată că, în anul 2012, sporul creşterii capitalului propriu a înregistrat o

diminuare în comparaţie cu anul 2011, şi anume, cu 13,66 puncte procentuale la IM „Sudzucker

Moldova” SA şi cu 8,29 puncte procentuale la emitentul „Moldpresa” SA. Din analiza cauzală,

s-a constatat că acest fapt s-a datorat tendinţei negative de diminuare a sporului creşterii

capitalului social, determinând micşorarea sporului creşterii capitalului propriu al IM „Sudzucker

Moldova” SA cu 12,92 puncte procentuale şi cu 7,01 puncte procentuale al emitentului

„Moldpresa” SA.

Analizând influenţa ratei contribuţiei capitalului social la formarea capitalului propriu asupra

indicatorului analizat putem menţiona că acest factor s-a micşorat, în perioada analizată, cu 1,83

(15,33-17,16) puncte procentuale la IM „Sudzucker Moldova” SA, ceea ce a determinat scăderea

sporului creşterii capitalului propriu cu 0,74 puncte procentuale. Aceeaşi tendinţă s-a înregistrat

şi la emitentul „Moldpresa” SA, unde diminuarea ratei contribuţiei capitalului social la formarea

capitalului propriu cu 0,65 (5,07-5,72) puncte procentuale a condus la micşorarea indicatorului

rezultativ cu 1,28 puncte procentuale.

În opinia noastră, micşorarea sporului creşterii capitalului social al emitenţilor IM

„Sudzucker Moldova” SA şi „Moldpresa” SA poate crea dezavantaje pentru mai multe părţi

interesate de situaţia financiară a acestora, şi anume:

pentru conducerea societăţii pe acţiuni, deoarece se restrâng posibilităţile de majorare a

capitalului propriu din sursele interne, ceea ce poate condiţiona reducerea stabilităţii

financiare;

83

pentru acţionari, pentru că se limitează posibilităţile de a achita dividende în perioadele

viitoare, fapt ce poate determina scăderea preţul de piaţă al acţiunii;

pentru creditori, fiindcă apare riscul de nerambursare a creditelor şi de neplată a

dobânzilor.

Din rezultatele analizei cauzale prezentate mai sus, conchidem că măsurile, care trebuie luate

de societăţile pe acţiuni analizate, sunt legate, preponderent, de sporul creşterii capitalului social.

Astfel, devine deosebit de importantă dezvăluirea căilor posibile de majorare a acestui indicator.

În acest sens, trebuie avut în vedere că sporirea capitalului social se realizează pe parcursul

activităţii societăţii pe acţiuni fie din surse interne, fie din surse (contribuţii) externe de finanţare.

Sursele interne se degajă din propria activitate pe care o desfăşoară societatea. De menţionat că

sursele interne de sporire a capitalului social se realizează direct prin existenţa rezervelor

constituite anterior, dar nefolosite, şi prin generarea profitului care rămâne nerepartizat ca

rezultat al politicii de autofinanţare.

Prin urmare, în practica economică a societăţilor pe acţiuni, frecvent, apare o problemă legată

de determinarea mărimii exacte a posibilităţii de majorare a capitalului social în exclusivitate din

surse interne. Necesitatea cercetării acestei probleme se impune din următoarele considerente:

pentru ca investitorii să investească în acţiuni şi să păstreze pachetele deţinute, societatea pe

acţiuni trebuie să asigure „atractivitatea financiară”, adică, speranţa obţinerii unei remuneraţii

viitoare sub formă de dividende. În opinia noastră, pentru aprecierea acestei perspective, trebuie

calculat şi analizat sporul creşterii capitalului social, care prezintă o utilitate aparte în practica

analitică de elaborare a studiilor, planurilor şi prognozelor societăţii pe acţiuni.

În contextul celor menţionate, economistul român, Ioan I. Trenca, afirmă că „rata creşterii

capitalului social este socotită unul dintre cei mai utili indicatori folosiţi în analizele financiare,

deoarece ea este în măsură să pună în evidenţă tocmai capacitatea societăţii pe acţiuni de a-şi

spori, în viitor, vânzările, uneori, într-un mod confortabil, fără a recurge la alte politici de

finanţare” [167, p.233]. Economistul menţionat recomandă un sistem factorial de analiză a ratei

creşterii capitalului social format din doi factori: rata rentabilităţii capitalului social şi rata

profitului net nedistribuit (anexa 16, sistemul factorial şapte). Din punctul nostru de vedere, acest

sistem factorial pune în evidenţă interrelaţia dintre politica de dividende şi politica de

autofinanţare a viitoarelor programe ale societăţii pe acţiuni, totodată, el nu permite dezvăluirea

amănunţită a cauzelor şi căilor de optimizare a nivelului acestui indicator.

Pentru a asigura conducerea, investitorii reali şi potenţiali, cu informaţie mai complexă în

scopul adoptării unor decizii corecte, propunem sistemul factorial de analiză a sporului creşterii

capitalului social prezentat în figura 2.2.

84

Fig. 2.2. Sistem factorial de analiză a sporului creşterii capitalului social


Considerăm că sistemul propus scoate în evidenţă interesul societăţii pe acţiuni şi, totodată,

al acţionarilor săi, pentru a asigura creşterea economică a societăţii din contul surselor interne.

Deci, în viziunea noastră, sporul creşterii capitalului social poate fi determinat de

modificarea favorabilă a următoarelor componente cauzale:

sporirea eficienţei desfăşurării activităţii operaţionale, evident, că se doreşte ca

rentabilitatea veniturilor din vânzări să înregistreze un nivel cât mai mare, iar în evoluţie să

marcheze o tendinţă ascendentă, deoarece, astfel, va fi posibilă sporirea indicatorului rezultativ;

accelerarea rotaţiei activelor poate condiţiona sporirea capitalului social, atât timp cât

activitatea societăţii pe acţiuni este profitabilă, în caz contrar, fiecare rotaţie suplimentară a

activelor aduce pierderi suplimentare;

majorarea gradului de îndatorare impune acţionarii să verifice dacă societatea pe acţiuni

se află, în continuare, sub control şi să devină extrem de atenţi, atunci, când pârghia financiară

devine mai mare decât nivelul de siguranţă (≤ 2). În astfel de situaţii, are loc majorarea părţii

surselor de finanţare ce urmează a fi remunerată cu dobânzi, fapt ce creează un pericol pentru

independenţa financiară a societăţii pe acţiuni şi limitarea posibilităţilor de plată a dividendelor;

creşterea capacităţii de finanţare a activelor pe seama elementelor capitalului propriu,

altele decât capitalul social, contribuie la sporirea posibilităţii de creştere a lui, pentru că aceste

surse de finanţare nu sunt purtătoare de cheltuieli de deservire şi nu urmează a fi remunerate

prin dividende;

Politica de dividende a emitentului

Rata de

reinvestire a profitului net

Profit reinvestit Profit net

Structura surselor de finanţare

Rata

pârghiei financiare

Valoarea medie a activelor

Valoarea medie a

capitalului propriu

Structura capitalului

propriu

Coeficientul de multiplicare al

capitalului social

Valoareamedie a capitalului

propriu Valoarea medie a capitalului social

Politica fiscală

Cota

profitului net

Profit net Profit

până la impozitare

Eficienţa utilizării activelor

Numărul de rotaţii ale activelor

Venituri din vânzări


Eficienţa vânzărilor

Rentabilitatea

veniturilor din vânzări

Profit până la impozitare Venituri din

vânzări

SPORUL CREŞTERII CAPITALULUI SOCIAL

85

majorarea ratei profitului net contribuie la sporirea capitalului social, fiindcă creşte

capacitatea societăţii pe acţiuni de a remunera acţionarii şi, respectiv, a atrage investitorii, de a

finanţa investiţiile în activele imobilizate şi cele circulante;

creşterea ratei de reinvestire a profitului net permite majorarea capitalului social, întrucât

este o alternativă a plăţii dividendelor. De exemplu, din punct de vedere financiar, nu este acelaşi

lucru dacă o societate pe acţiuni, realizând profit net, nu distribuie niciun procent sub formă de

dividende, sau îl distribuie într-o proporţie rezonabil determinată. În primul caz, emitentul are

posibilitatea să-şi sporească capitalul social pe seama întregului profit net, iar în al doilea caz, pe

seama unei părţi din profit net.

După părerea noastră, sistemul factorial de analiză a sporului creşterii capitalului social,

examinat mai sus, poate fi extins prin descompunerea factorului numărului de rotaţii ale

activelor. În acest context, propunem detalierea numărului de rotaţii ale activelor, în următoarele

componente: numărul de rotaţii ale fondului de rulment net (numărul de rotaţii ale marjei de

securitate); rata de finanţare a activelor circulante pe seama fondului de rulment net; lichiditatea

curentă şi rata datoriilor curente. Prin urmare, obţinem un sistem factorial de analiză a sporului

creşterii capitalului social format din nouă factori de influenţă, care este prezentat în anexa 16

(sistemul factorial nouă).

Interconexiunea factorilor de influenţă asupra modificării sporului creşterii capitalului social

poate fi prezentată schematic în figura 2.3.

Fig. 2.3. Interconexiunea factorilor de influenţă asupra modificării sporului creşterii capitalului social


Fac

tori

d

etal

iaţi

Rentabilitatea activelor

Rata profitului

net

Rata pârghiei

financiare

Numărul de rotaţii

ale activelor

Rentabilitatea veniturilor din

vânzări

Rata de reinvestire a profitului net

Numărul de rotaţii ale fondului de

rulment net

Rata de finanţare a activelor circulante pe seama fondului

de rulment net

Lichiditatea curentă

Rata datoriilor curente

86

Din punctul nostru de vedere, necesitatea determinării influenţei factorilor detaliaţi ai

numărului de rotaţii ale activelor asupra modificării sporului creşterii capitalului social survine

din faptul că:

numărul de rotaţii ale fondului de rulment net (calculat ca raportul dintre veniturile din

vânzări şi valoarea medie a fondului de rulment net) permite societăţii pe acţiuni şi investitorilor

să cunoască măsura în care eficienţa utilizării fondului de rulment net poate să influenţeze sporul

creşterii capitalului social. Trebuie menţionat că, în literatura de specialitate, se examinează rata

marjei de securitate (durata de rotaţie a fondului de rulment net), ce exprimă perioada de timp în

care entitatea recuperează fondul de rulment propriu prin venituri din vânzări şi care trebuie să

fie cuprinsă între 30 şi 90 de zile [169, p.367]. Respectiv, pentru a admite creşterea capitalului

social, numărul de rotaţii ale fondului de rulment net, înregistrat într-un an, trebuie să fie între 12

şi 4 rotaţii, în funcţie de domeniul de activitate al societăţii pe acţiuni;

rata de finanţare a activelor circulante pe seama fondului de rulment net (calculată ca

raportul dintre valoarea medie a fondului de rulment net şi valoarea medie a activelor circulante)

oferă posibilitatea de a înţelege măsura în care corelaţiile dintre necesităţile de resurse circulante

şi posibilităţile de finanţare influenţează sporul creşterii capitalului social. Această rată arată

capacitatea disponibilizării unei părţi a capitalului permanent pentru acoperirea financiară a

activelor circulante;

lichiditatea curentă (calculată ca raportul dintre valoarea medie a activelor circulante şi

valoarea medie a datoriilor curente) permite aprecierea influenţei modificării echilibrului

financiar, pe termen scurt, al societăţii pe acţiuni asupra sporului creşterii capitalului social. Dacă

nivelul lichidităţii curente este subunitar, atunci societatea se află în pericol de incapacitate de

plată, ceea ce duce la încetinirea rotaţiei activelor şi condiţionează scăderea sporului creşterii

capitalului social. În cazul în care, nivelul lichidităţii curente se-nscrie între 1–2,5, aceasta se

echivalează cu un fond de rulment net optim, fapt ce presupune sporirea capitalului social;

rata datoriilor curente (calculată ca raportul dintre valoarea medie a datoriilor curente şi

valoarea medie a activelor) indică măsura în care ponderea datoriilor curente în totalul pasivelor

influenţează modificarea sporului creşterii capitalului social. Creşterea în dinamică a acestui

factor contribuie la accelerarea rotaţiei activelor, totodată, duce la micşorarea capitalului

permanent şi limitarea posibilităţilor privind efectuarea investiţiilor capitale.

Pentru aplicarea în practică a sistemelor factoriale de analiză a sporului creşterii capitalului

social recomandate, s-au utilizat datele emitenţilor IM „Sudzucker Moldova” SA şi „Moldpresa”

SA, pentru anii 2011-2012, care sunt selectate în anexa 25.

87

În tabelul 2.11 a fost efectuat calculul influenţei factorilor asupra devierii sporului creşterii

capitalului social al emitenţilor IM „Sudzucker Moldova” SA şi „Moldpresa” SA, aplicând

metoda substituţiilor în lanţ pentru sistemul factorial prezentat în figura 2.2 şi anexa 16 (sistemul

factorial opt).

Tabelul 2.11. Calculul influenţei factorilor asupra devierii sporului creşterii capitalului social al

emitenţilor IM „Sudzucker Moldova” SA şi Î„Moldpresa” SA

Factorii corelaţi Nr. subst. VVR RAN PFR CSMK PNetC

PNetRR

Sporul creşterii capitalului social, %

Calculul influenţei factorilor

Mărimea influenţei, puncte

procentuale 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

ÎM IM „Sudzucker Moldova” SA 0 15,75 1,1628 125,52 5,829 100,00 86,58 116,01 - - 1 9,02 1,1628 125,52 5,829 100,00 86,58 66,44 66,44-116,01 -49,57 2 9,02 1,0724 125,52 5,829 100,00 86,58 61,28 61,28-66,44 -5,16 3 9,02 1,0724 132,14 5,829 100,00 86,58 64,51 64,51-61,28 +3,23 4 9,02 1,0724 132,14 6,523 100,00 86,58 72,19 72,19-64,51 +7,68 5 9,02 1,0724 132,14 6,523 82,86 86,58 59,82 59,82-72,19 -12,37 6 9,02 1,0724 132,14 6,523 82,86 58,92 40,71 40,71-59,82 -19,11

„MOLDPRESA” SA 0 12,06 2,1713 174,45 17,480 100,00 40,00 319,40 - - 1 10,53 2,1713 174,45 17,480 100,00 40,00 278,88 278,88-319,40 -40,52 2 10,53 1,6543 174,45 17,480 100,00 40,00 212,48 212,48-278,88 -66,40 3 10,53 1,6543 168,91 17,480 100,00 40,00 205,73 205,73-212,48 -6,75 4 10,53 1,6543 168,91 19,715 100,00 40,00 232,04 232,04-205,73 +26,31 5 10,53 1,6543 168,91 19,715 84,78 40,00 196,72 196,72-232,04 -35,32 6 10,53 1,6543 168,91 19,715 84,78 40,00 196,72 196,72-196,72 0,00

Sursa: elaborat de autor în baza generalizării datelor din hotărârile adunării generale a acţionarilor [68; 69] şi rapoartele anuale al emitenţilor IM „Sudzucker Moldova” SA şi „Moldpresa” SA pentru anii 2011-2012 [126; 127; 136; 137] selectate în anexa 25

După cum am menţionat, analiza cauzală a sporului creşterii capitalului social poate fi

aprofundată prin detalierea numărului de rotaţii ale activelor. În acest scop, recomandăm

aplicarea sistemului factorial din nouă factori prezentat în anexa 16 (sistemul factorial nouă).

Astfel, în baza datelor din anexa 25, au fost efectuate calculele privind analiza cauzală detaliată a

sporului creşterii capitalului social al IM „Sudzucker Moldova” SA (tabelul A 26.1) şi

„Moldpresa” SA (tabelul A 26.2), folosind metoda diferenţelor absolute.

Din calculele efectuate în anexa 25, tabelele 2.11 şi A 26.1, se observă că, în ultimii doi ani,

valoarea capitalului social al IM „Sudzucker Moldova” SA nu s-a modificat, dar posibilităţi de

majorare a acestuia din sursele interne există. În anul 2011, emitentul IM „Sudzucker Moldova”

SA a avut posibilitatea de a majora capitalul social pe seama surselor interne cu 116,01%, dar, în

anul 2012, cu 40,71%. Aceasta înseamnă că este posibilă sporirea capitalului propriu în aceeaşi

proporţie, dacă, în cursul anului de gestiune, se vor utiliza sursele interne obţinute la finele

anului precedent. Adică, valoarea capitalul social, în anul 2013, poate deveni egală cu

88

167199998 lei %71,40109166600109166600 , iar valoarea capitalului propriu se poate

majora cu 44441723 lei %71,40109166600 .

În urma analizei efectuate, s-au evidenţiat principalele cauze de formare a tendinţei negative

de diminuare a sporului creşterii capitalului social, care poate condiţiona atragerea surselor

externe de majorare a capitalului social, în caz de necesitate.

Cel mai negativ moment se apreciază a fi diminuarea nivelului rentabilităţii veniturilor din

vânzări, în anii 2011-2012, cu 6,73 (9,02–15,75) puncte procentuale, care a condus la micşorarea

sporului creşterii capitalului social cu 49,57 puncte procentuale. Aceasta s-a datorat majorării

costurilor privind cultivarea sfeclei de zahăr şi a seminţelor şi creşterii costurilor unitare la

produsele finite (zahăr, ciocolate, produse de cofetărie, produse de panificaţie).

De asemenea, a influenţat negativ asupra diminuării sporului creşterii capitalului social cu

19,11 puncte procentuale şi micşorarea cotei profitului reinvestit în suma profitului net cu 27,66

(58,92–86,58) puncte procentuale. Putem menţiona că această situaţie poate provoca înrăutăţirea

performanţelor societăţii pe acţiuni.

Creşterea presiunii fiscale a condiţionat diminuarea ratei profitului net cu 17,14 (82,86–

100,00) puncte procentuale, în anul 2012, faţă de anul 2011, fapt ce a contribuit la scăderea

indicatorului rezultativ cu 12,37 puncte procentuale. Influenţa negativă a acestui factor se

justifică prin faptul că, în perioada analizată, s-a majorat cota impozitului pe venit stabilită de

legislaţia fiscală naţională.

Un efect negativ asupra modificării sporului creşterii capitalului social l-a generat încetinirea

rotaţiei activelor cu 0,0904 (1,0724–1,1628) unităţi, faţă de anul 2011, ceea ce a condus la

diminuarea indicatorului rezultativ cu 5,16 puncte procentuale. Ca să explicăm acest fenomen,

trebuie să aprofundăm analiza cauzală prin detalierea factorilor numărului de rotaţie a activelor.

Din rezultatele calculelor efectuate în tabelul A 26.1, observăm următoarele:

micşorarea ratei datoriilor curente cu 0,852 (9,298–10,150) puncte procentuale, în anul

2012, comparativ cu anul 2011, a condiţionat diminuarea sporului creşterii capitalului social cu

5,61 puncte procentuale. După părerea noastră, influenţa negativă a acestui factor poate fi

justificată prin faptul că, la emitentul IM „Sudzucker Moldova” SA, în anul 2012, a scăzut

nivelul de îndatorare pe termen scurt, ceea ce denotă întărirea stabilităţii financiare;

încetinirea vitezei de rotaţie a fondului de rulment net, cu 0,095 (1,5480–1,6430) unităţi,

a avut efect negativ asupra sporului creşterii capitalului social cu 3,84 puncte procentuale.

Observăm că numărul de rotaţii ale fondului de rulment net, înregistrat în anii 2011-2012, nu s-

89

a situat în limitele considerate optime (4-12 rotaţii), ceea ce relevă utilizarea neeficientă a

fondului de rulment net;

creşterea ratei lichidităţii curente, cu 0,477 (8,450–7,973) unităţi, a contribuit la majorarea

sporului creşterii capitalului social cu 3,78 puncte procentuale. Această situaţie se explică prin

faptul că nivelul ratei lichidităţii curente, în anii 2011-2012, a depăşit limitele optime (1-2,5),

ceea ce înseamnă că societatea dispune de active circulante suficiente pentru a onora obligaţiile

scadente pe termen scurt şi a majora sursele proprii de finanţare, totodată, o parte din mijloacele

de plată sunt îngheţate în stocuri de mărfuri şi materiale care nu aduc venit;

mărimea ratei de finanţare a activelor circulante pe seama fondului de rulment net arată că,

în anul 2012, emitentul IM „Sudzucker Moldova” SA a finanţat 88,17% din activele circulante

cu fondul de rulment net. Majorarea acestei rate de la 87,46%, în anul 2011, la 88,17%, în anul

2012, a condus la creşterea sporului creşterii capitalului social cu 0,51 puncte procentuale.

Trebuie remarcat faptul că posibilităţile societăţii pe acţiuni de multiplicare a capitalului

social din sursele proprii de finanţare s-au majorat cu 0,694 (6,523–5,829) unităţi, ceea ce a

permis sporirea indicatorului rezultativ cu 7,68 puncte procentuale. Situaţia dată a fost

determinată de creşterea profitului nerepartizat rămas la dispoziţia societăţii. Considerăm că

acest aspect denotă creşterea gradului de stabilitate financiară a IM „Sudzucker Moldova” SA.

Majorarea ratei pârghiei financiare cu 6,62 (132,14–125,52) puncte procentuale, în anul

2012, faţă de anul 2011, condiţionează creşterea indicatorului rezultativ cu 3,23 puncte

procentuale. Trebuie remarcat că gradul de îndatorare a societăţii a crescut, dar, în perioada

supusă analizei, la IM „Sudzucker Moldova” SA, nivelul ratei pârghiei financiare nu atinge

nivelul de siguranţă (200%) cu 67,86 (132,14 – 200,00) puncte procentuale, ceea ce indică faptul

că emitentul poate să atragă suplimentar surse de finanţare împrumutate cu 483235932

(940978427 lei 67,86% 132,14%) lei. În cazul depăşirii sumei menţionate, este posibil că

societatea pe acţiuni va avea dificultăţi în ceea ce priveşte independenţa financiară, obţinerea

investitorilor strategici etc.

În final, este necesar să subliniem că, pentru majorarea sporului creşterii capitalului social,

conducerea IM „Sudzucker Moldova” SA trebuie să atragă o atenţie deosebită măsurilor privind

majorarea rentabilităţii vânzărilor, utilizarea eficientă a activelor totale şi a fondului de rulment

net.

Precum se observă din datele tabelelor 2.11 şi A 26.2, la emitentul „Moldpresa” SA, nivelul

sporului creşterii capitalului social, în anul 2012, constituie 196,72 %. Dacă se vor utiliza sursele

interne obţinute la finele anului 2012, este posibilă sporirea surselor proprii de finanţare cu

acelaşi procent în cursul anului de gestiune. Într-o asemenea situaţie, valoarea capitalul social, în

90

anul 2013, poate deveni 13591675 %72,19645806404580640 lei, iar valoarea capitalului

propriu se poate majora cu 9011035 %72,1964580640 lei.

În dinamică, se înregistrează o modificare nefavorabilă a sporului creşterii capitalului social

micşorându-se cu 122,68 (196,72–319,40) puncte procentuale, în anul 2012, faţă de anul 2011.

Aceasta relevă, la rândul ei, limitarea posibilităţilor interne de expansiune a societăţii

„Moldpresa” SA, care sunt influenţate de mai mulţi factori.

În particular, pe parcursul perioadei analizate, s-a înregistrat încetinirea vitezei de rotaţie a

activelor totale cu 0,517 (1,6543–2,1713) unităţi, ceea ce a condus la diminuarea sporului

creşterii capitalului social cu 66,40 puncte procentuale. Din rezultatele calculelor efectuate în

tabelul A 26.2, observăm că influenţa negativă a factorului menţionat a fost determinată de

următoarele cauze:

încetinirea vitezei de rotaţie a fondului de rulment net, de la 47,39 unităţi, în anul 2011, la

40,56 unităţi, în anul 2012, a contribuit la diminuarea sporului creşterii capitalului social cu

40,18 puncte procentuale. În pofida faptului că viteza de rotaţie a fondului de rulment net s-a

încetinit, mărimea indicatorului menţionat depăşeşte nivelul recomandat, ceea ce relevă o

eficienţă înaltă şi o suficienţă a fondului de rulment net;

rata datoriilor curente, în anii 2011-2012, se micşorează, de la 29,83%, la 27,75%.

Această evoluţie a condus la diminuarea indicatorului rezultativ cu 15,98 puncte procentuale;

nivelul de finanţare a activelor circulante pe seama fondului de rulment net este foarte

scăzut şi, în dinamică, s-a înregistrat diminuarea acestuia, de la 13,31%, în anul 2011, la

12,82%, în anul 2012. Acest fapt a determinat scăderea sporului creşterii capitalului social cu

8,95 puncte procentuale;

rata lichidităţii curente s-a micşorat cu 0,0065 (1,147–1,1535) unităţi, ceea ce a condus

la diminuarea indicatorului rezultativ cu 1,29 puncte procentuale. De menţionat că, la

emitentul „Moldpresa” SA, în perioada analizată, rata lichidităţii curente se încadrează în

limitele optime (1–2,5).

În anul 2012, s-a înregistrat diminuarea rentabilităţii veniturilor din vânzări cu 1,53 (10,53–

12,06) puncte procentuale, comparativ cu anul 2011. Această situaţie a avut ca efect micşorarea

sporului creşterii capitalului social cu 40,52 puncte procentuale.

Scăderea ratei profitului net cu 15,22 (84,78–100,00) puncte procentuale, în anul 2012, faţă

de anul 2011, a contribuit la reducerea sporului creşterii capitalului social cu 35,32 puncte

procentuale. Influenţa acestui factor se justifică prin faptul că majorarea presiunii fiscale a fost

condiţionată de modificarea reglementărilor naţionale în domeniul impozitării.

91

De asemenea, a influenţat negativ asupra diminuării sporului creşterii capitalului social cu

6,75 puncte procentuale şi micşorarea ratei pârghiei financiare cu 5,54 (168,91–174,45) puncte

procentuale, în anul 2012, comparativ cu anul 2011. De menţionat că, la finele anului 2012, rata

pârghiei financiare nu depăşeşte nivelul de siguranţă (200%), ceea ce denotă că societatea pe

acţiuni poate majora cota datoriilor în totalul surselor de finanţare cu 31,09 (168,91–200,00)

puncte procentuale sau cu 28078550 (152548983 lei 31,09% 168,91%) lei.

Ca moment pozitiv, putem aprecia faptul că posibilităţile societăţii de a multiplica capitalului

social din sursele financiare proprii s-au majorat cu 2,24 (19,72–17,48) unităţi, fapt ce a condus

la creşterea sporului creşterii capitalului social cu 26,31 puncte procentuale.

Generalizând cele prezentate mai sus, conchidem că este oportună propunerea de a efectua

analiza cauzală a sporului creşterii capitalului social după sistemele factoriale recomandate,

deoarece rezultatele analizei pot fi utilizate în procesul decizional, de exemplu, în următoarele

situaţii:

elaborarea şi fundamentarea deciziilor privind efectuarea investiţiilor în acţiunile

societăţii pe acţiuni. În particular, sporul creşterii capitalului social al IM „Sudzucker Moldova”

SA, în anul 2012, este relativ înalt (40,71%), ceea ce provoacă interesul investitorilor reali şi

potenţiali în procurarea acţiunilor emitentului. Totodată, diminuarea acestei rate în dinamică, cu

75,30 puncte procentuale, îi obligă pe investitori să cunoască cauzele reale ale acestui fenomen

negativ şi să fie prudenţi, atunci, când fac plasamente suplimentare în acţiunile societăţii pe

acţiuni;

pregătirea informaţiilor pentru adunarea generală a acţionarilor. Rezultatele analizei

pot fi utile la adoptarea deciziilor privind majorarea capitalului social în perioadele viitoare. La

emitentul „Moldpresa” SA, nivelul indicatorului analizat în anul 2012 (196,72%) denotă că

societatea pe acţiuni are posibilităţi considerabile de a majora capitalul social din sursele

interne. Astfel, în cadrul adunării generale a acţionarilor, poate fi adoptată decizia cu privire la

emisiunea suplimentară a acţiunilor societăţii pe acţiuni în limita capitalului propriu ce

depăşeşte capitalul ei social;

urmărirea concordanţei deciziilor de afaceri ale conducerii societăţii pe acţiuni cu

interesele acţionarilor. De exemplu, uneori, managerii sunt interpuşi de acţionarul majoritar să

desfăşoare unele operaţiuni care au drept efect scurgerea de mijloace (fonduri) din societatea pe

acţiuni şi încălcarea drepturilor acţionarilor minoritari. Datele analizei efectuate arată că, la

emitentul „Moldpresa” SA, nivelul sporului creşterii capitalului social diminuează cu 122,68

puncte procentuale în anii 2011-2012 şi managerii trebuie să întreprindă măsuri privind

majorarea rentabilităţii vânzărilor, utilizarea eficientă a activelor totale şi fondului de rulment

92

net, atragerea surselor de finanţare împrumutate (păstrându-se nivelul de siguranţă). Astfel, prin

analiza deciziilor luate de manageri, acţionarii vor putea aprecia atât corectitudinea şi

transparenţa operaţiilor desfăşurate, cât şi protejarea şi mărirea valorii investiţiilor lor.

Ţinând seama de cele prezentate mai sus, considerăm că ambele sisteme factoriale de analiză

a sporului creşterii capitalului social sunt aplicabile şi oferă informaţii utile utilizatorilor

situaţiilor financiare.

Revenind la analiza cauzală a sporului creşterii capitalului propriu, ţinem să menţionăm că

sistemul factorial, recomandat în figura 2.1, poate fi aprofundat prin descompunerea factorilor

detaliaţi ai sporului creşterii capitalului social. Prin urmare, în figura 2.4, sunt prezentaţi în mod

schematic factorii detaliaţi de influenţă asupra modificării sporului creşterii capitalului propriu.

Astfel, propunem un sistem factorial de analiză mai profundă a sporului creşterii capitalului

propriu, format din următorii opt factori de influenţă: rentabilitatea veniturilor din vânzări,

numărul de rotaţii ale fondului de rulment net, rata de finanţare a activelor circulante pe seama

fondului de rulment net, lichiditatea curentă, rata datoriilor curente, rata pârghiei financiare, rata

profitului net şi rata de reinvestire a profitului net. Acest sistemul este indicat şi în anexa 16

(sistemul factorial şase).

Fig. 2.4. Factorii de influenţă asupra modificării sporului creşterii capitalului propriu


În viziunea noastră, această abordare detaliată permite studierea corelaţiilor existente între

sporul creşterii capitalului propriu şi factorii care, destul de profund, evidenţiază contribuţia

Rata de finanţare a activelor circulante pe seama fondului

de rulment net

Lichiditatea curentă


Numărul de rotaţii ale fondului de

rulment net

Rentabilitatea veniturilor din vânzări


Rata pârghiei financiare

Coeficientul de multiplicare a capitalului social

Rata profitului net


Sporul creşterii

capitalului social

Rata contribuţiei capitalului social la

formarea capitalului proprii

Factori detaliaţi Factori intermediari Indicatorul rezultativ

93

potenţialului intern al societăţii pe acţiuni la realizarea creşterii surselor proprii de finanţare.

După cum se observă în figura 2.4, asupra sporului creşterii capitalului propriu acţionează

factorii detaliaţi prin intermediul factorilor intermediari. În scopul determinării influenţei

factorilor intermediari asupra indicatorului rezultativ, s-a aplicat metoda diferenţelor absolute

(tabelul 2.10). Pentru determinarea influenţei factorilor detaliaţi ai sporului creşterii capitalului

social, asupra modificării sporului creşterii capitalului propriu, ca procedeu de analiză, poate fi

aplicată metoda participării prin cotă, ceea ce este demonstrat în anexa 27.

Sinteza influenţei factorilor detaliaţi asupra sporului creşterii capitalului propriu al

emitenţilor IM „Sudzucker Moldova” SA şi „Moldpresa”SA este prezentata în tabelul 2.12.

Tabelul 2.12. Sinteza influenţei factorilor detaliaţi asupra sporului creşterii capitalului propriu

al emitenţilor IM „Sudzucker Moldova” SA şi „Moldpresa”SA

Mărimea influenţei factorilor, puncte procentuale

Denumirea factorilor IM „Sudzucker Moldova” SA

„Moldpresa” SA

1 2 3 Variaţia sporului creşterii capitalului propriu pe seama modificării sporului creşterii capitalului social, inclusiv din cauza:

-12,92

-7,01

1) Variaţiei rentabilităţii veniturilor din vânzări -8,51 -2,32 2) Variaţiei numărului de rotaţii ale activelor, inclusiv din cauza:

-0,89 -3,79

2.1)Numărului de rotaţii a fondului de rulment net -0,66 -2,30 2.2)Ratei de finanţare a activelor circulante pe seama fondului de rulment net

+0,08 -0,51

2.3)Lichidităţii curente +0,65 -0,07 2.4)Ratei datoriilor curente -0,96 -0,91 3) Variaţiei ratei pârghiei financiare +0,56 -0,39 4) Variaţiei coeficientului de multiplicare a capitalului social +1,32 +1,50 5) Variaţiei ratei profitului net -2,12 -2,01 6) Variaţiei ratei de reinvestire a profitului net -3,28 0,00

Sursa: elaborat de autor în baza rezultatelor analizei cauzale a sporului creşterii capitalului propriu al emitenţilor IM „Sudzucker Moldova” SA şi „Moldpresa” SA, prezentate anexa 27

Datele prezentate în tabelul 2.12 arată că factorii detaliaţi ai sporului creşterii capitalului

social exercită o influenţă în acelaşi sens asupra sporului creşterii capitalului propriu, ca şi asupra

sporului creşterii capitalului social, dar cuantumul influenţei fiind diferit.

Rezultatele analizei cauzale a sporului creşterii capitalului propriu efectuate în anexa 27

devin deosebit de importante în următoarele situaţii:

La aprecierea raţionalităţii atragerii creditelor de către societăţile pe acţiuni şi la

acceptarea sau refuzul cererii de credit din partea creditorilor. De exemplu, IM„Sudzucker

Moldova” SA, în anul 2013, are posibilitatea de a majora capitalul propriu cu 6,24% din sursele

94

interne, iar emitentul „Moldpresa” SA – cu 9,98% (anexa 25). Totodată, luând în considerare

nivelul ratei pârghiei financiare, la finele anului 2012, societăţile pe acţiuni analizate dispun de

rezervă de atragere a surselor de finanţare împrumutate, şi anume: IM „Sudzucker Moldova” SA,

în sumă de 483235932 lei, iar „Moldpresa” SA, în mărime de 28078550 lei. La rândul său,

creditorul potenţial poate acorda credite, deoarece rambursarea şi plata dobânzilor aferente, pot fi

realizate de IM „Sudzucker Moldova” SA şi „Moldpresa” SA în condiţii normale.

La identificarea oportunităţilor de dezvoltare a activităţii societăţii pe acţiuni. De

exemplu, rezultatele analizei arată că posibilităţile de majorare a capitalului propriu, care există

la societăţile pe acţiuni analizate, pot asigura sursele necesare dezvoltării şi restructurării

activităţii. Totodată, atrage atenţie diminuarea nivelului sporului creşterii capitalului propriu al

IM„Sudzucker Moldova” SA cu 13,66 puncte procentuale şi al emitentului „Moldpresa” SA cu

8,29 puncte procentuale (tabelul 2.10). Dacă această tendinţă se va menţine în viitor, atunci se

limitează esenţial perspectivele de dezvoltare a activităţii societăţilor pe acţiuni analizate.

La aprecierea corespunderii principiului continuităţii activităţii societăţii pe acţiuni. De

exemplu, nivelul sporului creşterii capitalului propriu arată că, în anul 2013, emitenţii IM

„Sudzucker Moldova” SA şi „Moldpresa” SA au posibilitatea de a majora capitalul propriu din

sursele interne şi a-şi continua activitatea în mod normal, în viitor. Rezultatele analizei cauzale

de acest gen pot fi folosite cu succes în cadrul auditului situaţiilor financiare, în particular, pentru

obţinerea probelor de audit privind gradul de adecvare al aplicării prezumţiei continuităţii

activităţii în întocmirea situaţiilor financiare.

În concluzie, este de menţionat faptul că rezultatele analizei cauzale a sporului creşterii

capitalului propriu, prin implementarea recomandărilor prezentate, sunt foarte importante atât

pentru aprecierea strategiei de dezvoltare şi organizare a activităţii economico-financiare a

societăţii pe acţiuni, cât şi pentru fundamentarea deciziilor economice optime.


În capitolul prezentat, sunt cercetate metodele şi tehnicile specifice analizei formării

capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni, precum şi analiza cauzală a sporului creşterii

capitalului propriu prin evidenţierea contribuţiei capitalului social.

În final, conchidem următoarele:

1. Rezultatele analizei structurii capitalului propriu, în funcţie de impactul elementelor

componente asupra realizărilor societăţii pe acţiuni, pot fi aplicate în diferite situaţii ale

procesului decizional. În particular, în opinia autorului, este mai raţională aplicarea mărimii

95

capitalului propriu, format din elementele care ţin de realizările efectuate, pentru

fundamentarea deciziilor economice privind aprecierea posibilităţilor extinderii şi diversificării

activităţii operaţionale pe seama surselor proprii, realizarea unor investiţii în acţiuni, acordarea

creditelor etc.

2. În baza investigaţiilor realizate s-a constatat, că analiza oportună a corelaţiei dintre

capitalul propriu (activele nete la valoarea contabilă) şi capitalul social contribuie la prevenirea

consecinţelor negative prevăzute de legislaţie. Cauzele posibile, care provoacă diminuarea

capitalului propriu sub nivelul capitalului social, ţin de apariţia elementelor negative ale

capitalului propriu. În scopul evitării acestor cauze, autorul a recomandat măsuri ce pot fi

întreprinse pentru asigurarea respectării cerinţelor legislative, precum şi întăririi stabilităţii

financiare a societăţii pe acţiuni.

3. Analiza reglementărilor normative în vigoare arată, că actualmente nu sunt prevăzute

cerinţe privind costul minim al acţiunilor din emisiunea suplimentară, în cazul când acestea se

plasează fără valoare nominală sau fixată. În vederea soluţionării acestei probleme, considerăm

că, în asemenea cazuri, costul plasării acţiunilor nu trebuie să fie mai mic decât valoarea medie

de achitare a acţiunilor din emisiunile precedente, determinată ca raportul dintre valoarea

aporturilor în capitalul social şi numărul acţiunilor ordinare aflate în circulaţie la data luării

deciziei privind emisiunea suplimentară a acţiunilor. În acest context, autorul propune

includerea în conţinutul art. 44 alin. (3) al Legii privind societăţile pe acţiuni, a cerinţelor cu

privire la costul minim al acţiunilor din emisiunea suplimentară la plasarea acestora fără

valoare nominală sau fixată.

4. Un aspect important în dezvoltarea societăţii pe acţiuni îl reprezintă formarea suficientă

a capitalului de rezervă şi structura adecvată a rezervelor formate pe seama profitului

nerepartizat. Autorul a argumentat necesitatea analizei structurii rezervelor după conţinutul

economic şi aprecierii suficienţei formării capitalului de rezervă, ceea ce va contribui la

obţinerea informaţiilor necesare pentru fundamentarea deciziilor operative privind constituirea şi

utilizarea capitalului de rezervă, precum şi repartizarea profitului.

5. Numărul de rotaţii ale activelor constituie unul dintre factorii de influenţă asupra

modificării sporului creşterii capitalului propriu şi, respectiv, asupra capacităţii de dezvoltare a

societăţii pe acţiuni. În scopul optimizării deciziilor economice, autorul argumentează

necesitatea descompunerii factorului sus-menţionat în patru factori, care oferă utilizatorilor

informaţii utile privind influenţa: eficienţei utilizării fondului de rulment net, corelaţiilor dintre

necesităţile de active circulante şi posibilităţile de finanţare, modificării echilibrului financiar pe

termen scurt şi structurii surselor de finanţare.

96

6. Aprofundarea şi perfecţionarea analizei cauzale a sporului creşterii capitalului propriu,

prin evidenţierea contribuţiei capitalului social, a demonstrat oportunitatea şi necesitatea aplicării

sistemelor factoriale recomandate în teză. Ca rezultat al cercetărilor, s-a propus să se aplice

abordarea detaliată a indicatorului sus-menţionat în următoarele situaţii ale procesului

decizional: elaborarea şi fundamentarea deciziilor privind efectuarea investiţiilor în acţiunile

societăţii pe acţiuni, urmărirea concordanţei deciziilor de afaceri ale conducerii societăţii pe

acţiuni cu interesele acţionarilor, aprecierea raţionalităţii atragerii creditelor de către societăţile

pe acţiuni şi la acceptarea sau refuzul cererii de credit din partea creditorilor, identificarea

oportunităţilor de dezvoltare a activităţii societăţii pe acţiuni, aprecierea corespunderii

principiului continuităţii activităţii societăţii pe acţiuni.

97

3. ANALIZA EFICIENŢEI UTILIZĂRII CAPITALULUI PROPRIU ŞI IMPACTUL

ACESTEIA ASUPRA PROCESULUI DECIZIONAL

3.1. Modalităţi de analiză a rentabilităţii capitalului propriu drept suport pentru

elaborarea deciziilor economice

Pentru orice societate pe acţiuni, este important de a verifica dacă, în procesul desfăşurării

activităţii economice, sursele de finanţare proprii sunt utilizate într-un mod destul de eficient

pentru a obţine rezultatul financiar, care va asigura finanţarea investiţiilor şi rambursarea

datoriilor. În acest scop, este necesară efectuarea analizei rentabilităţii capitalului propriu.

În particular, la fundamentarea deciziilor alternative privind investirea în acţiunile ordinare

sau preferenţiale, recomandăm investitorilor reali şi potenţiali să se conducă de rezultatele

analizei comparate a rentabilităţii capitalului propriu şi rentabilităţii capitalului acţionar ordinar.

În continuare, este exemplificată aprecierea alternativelor de investiţii în acţiunile emitenţilor

„Franzeluţa” SA, „Moldpresa” SA şi „Ionel” SA, în anii 2011-2012.

Tabelul 3.1. Analiza comparată a nivelului rentabilităţii capitalului propriu şi rentabilităţii

capitalului acţionar ordinar în anii 2011-2012

„Franzeluţa” SA „Moldpresa” SA „Ionel” SA Nr. crt.

Indicatori Anul 2011 Anul 2012

Anul 2011

Anul 2012

Anul 2011

Anul 2012

1 2 3 4 5 6 7 8 1 Profit net (pierdere netă), lei (23461335) 1230436 36576030 22527068 8132687 2636294

2 Dividende anunţate la acţiunile preferenţiale, lei

123813 - 1009169 1320401 - -

3 Valoarea medie a capitalului propriu, lei

265721925 249339723 80075085 90310870 60763897 65543111

4 Valoarea nominală medie a acţiunilor preferenţiale, lei

1853520 1853520 399960 399960 - -

5 Rentabilitatea capitalului propriu, % 1003.1. indind (8,83) 0,496 45,68 24,94 13,38 4,02

6 Rentabilitatea capitalului acţionar ordinar, % 1004.3.2.1. indindindind

(8,94) 0,50 44,64 23,59 13,38 4,02

Sursa: elaborat de autor în baza generalizării datelor din rapoartele anuale ale emitenţilor „Moldpresa” SA, „Franzeluţa” SA şi „Ionel” SA pentru anii 2011-2012 [126; 127; 131; 132; 133; 134]

Din datele prezentate în tabelul 3.1, observăm că, deoarece capitalul social al emitenţilor

„Moldpresa” SA şi „Franzeluţa” SA este format din acţiuni ordinare şi preferenţiale, nivelul

rentabilităţii capitalului propriu este diferit de nivelul rentabilităţii capitalului acţionar ordinar.

La emitentul „Ionel” SA, nivelul rentabilităţii capitalului propriu este egal cu nivelul rentabilităţii

capitalului acţionar ordinar, fiindcă capitalul social este format doar din acţiuni ordinare.

98

La emitentul „Franzeluţa” SA, în anul 2012, nivelul rentabilităţii capitalului acţionar ordinar

a fost mai mare decât nivelul rentabilităţii capitalului propriu. De aici, rezultă că pentru

investitorii potenţiali este mai raţional să investească în acţiunile ordinare ale emitentului,

deoarece deţinătorii acţiunilor ordinare pot pretinde la o cotă mai mare din profitul net sub formă

de dividende.

În anii 2011-2012, la emitentul „Moldpresa” SA, nivelul rentabilităţii capitalului propriu a

fost mai mare decât nivelul rentabilităţii capitalului acţionar. În asemenea condiţii, pentru

investitori, este mai rentabil să investească în acţiunile preferenţiale, decât în acţiunile ordinare.

De remarcat că emitentul sus-menţionat dispune de 9999 de acţiuni preferenţiale de clasa I cu

dividende fixate şi 6666 de acţiuni preferenţiale de clasa a II-a cu dividende nefixate. Prin

urmare, investitorii, pe lângă analiza rentabilităţii capitalului acţionar ordinar şi rentabilităţii

capitalului propriu trebuie să compare şi mărimea dividendelor fixate pe acţiunile preferenţiale

cu mărimea dividendelor pe acţiunile ordinare, mai ales în situaţia când profitul net are

perspectivă de creştere. De exemplu, în anul 2012, emitentul „Moldpresa” SA a anunţat

dividende la o acţiune preferenţială de clasa I în mărime de 1,17 lei, acţiune preferenţială de

clasa a II-a – 52,2945 lei, acţiune ordinară - 1,60 lei [68]. Astfel, devine evident că pentru

investitorii potenţiali este mai atractiv să investească în acţiuni preferenţiale de clasa a II-a, iar

deţinătorii de acţiuni preferenţiale de clasa I trebuie să decidă să vândă acţiunile sau să le

convertească în acţiuni de altă clasă.

Analiza comparată a nivelului rentabilităţii capitalului propriu şi rentabilităţii capitalului

acţionar ordinar al emitenţilor „Franzeluţa” SA, „Moldpresa” SA şi „Ionel” SA, în anii 2011-

2012, ne permite să menţionăm că, pentru investitori, cele mai atractive acţiuni sunt ale

emitentului „Moldpresa” SA, deoarece nivelul ratelor analizate de rentabilitate este cel mai înalt.

În opinia noastră, rezultatele analizei prezentate mai sus pot fi incluse în raportul conducerii.

Întrucât este foarte necesară prezentarea informaţiilor privind eficienţa utilizării capitalului

propriu, propunem ca capitolul „Informaţii privind răscumpărarea părţilor sociale şi a acţiunilor

proprii” al raportului conducerii societăţii pe acţiuni să fie denumit „Informaţii privind

răscumpărarea acţiunilor proprii şi eficienţa utilizării capitalului propriu”, în care să fie inclus

subcapitolul „Eficienţa utilizării capitalului propriu”. Modelul subcapitolului menţionat, elaborat

şi recomandat de autor spre implementare, este prezentat în anexa 34. Obiectivul subcapitolului

propus constă în furnizarea de informaţii utile unei game largi de utilizatori, cum sunt:

proprietarii, care sunt interesaţi de evoluţia ratelor de rentabilitate pentru a hotărî când să

cumpere, să păstreze sau să vândă acţiunile;

99

investitorii potenţiali, care nu investesc în acţiuni până nu deţin informaţii despre evoluţia

rentabilităţii capitalului propriu şi rentabilităţii capitalului acţionar ordinar şi starea

economico-financiară a societăţii pe acţiuni în care investesc;

conducerea societăţii pe acţiuni, care va utiliza informaţia pentru a cunoaşte posibilităţile

de autofinanţare şi a dimensiona sursele proprii de finanţare;

participanţii profesionişti ai pieţei de capital, care, la acordarea serviciilor aferente

operaţiunilor cu valorile mobiliare, utilizează informaţii privind eficienţa utilizării


Pentru asigurarea deţinătorilor de acţiuni ordinare cu informaţii mai complexe, în vederea

adoptării unor decizii de calitate superioară, considerăm necesară analiza rentabilităţii capitalului

acţionar ordinar din punct de vedere cauzal. În acest context, pentru practica analitică a

societăţilor pe acţiuni propunem un sistem factorial de analiză a rentabilităţii capitalului acţionar

ordinar, care este prezentat în anexa 18 (sistemul factorial zece).

Sistemul factorial recomandat relevă eficienţa utilizării capitalului acţionar ordinar, prin

intermediul rentabilităţii veniturilor din vânzări, numărului de rotaţii ale capitalului propriu, ratei

pârghiei financiare, coeficientului de multiplicare a capitalului acţionar ordinar, ratei profitului

net şi cotei profitului net ce revine deţinătorilor acţiunilor ordinare. De evidenţiat că primii doi

factori caracterizează activitatea operaţională a societăţii pe acţiuni, următorii doi factori -

structura surselor de finanţare şi ultimii doi – repartizarea profitului.

În baza celor menţionate mai sus, în figura 3.1, prezentăm, schematic, factorii de influenţă

asupra devierii nivelului rentabilităţii capitalului acţionar ordinar, recomandaţi pentru practica

analitică a societăţilor pe acţiuni.

Succesiunea factorilor în sistemul menţionat arată că nivelul rentabilităţii capitalului acţionar

ordinar depinde, în primul rând, de nivelul rentabilităţii veniturilor din vânzări şi, în al doilea

rând, de numărul de rotaţii ale activelor. Această ordine a factorilor se explică prin faptul că

accelerarea rotaţiei activelor în condiţiile mărimii negative a rentabilităţii veniturilor din vânzări

va duce numai la producerea accelerată a pierderilor şi diminuarea rentabilităţii capitalului

acţionar ordinar, iar în situaţia când rentabilitatea veniturilor din vânzări este pozitivă, accelerarea

rotaţiei activelor va influenţa favorabil indicatorul rezultativ. În al treilea rând, rentabilitatea

capitalului acţionar depinde de structura surselor de finanţare, deoarece nu este raţional de atras

surse de finanţare împrumutate în condiţiile când primii doi factori sunt la nivel scăzut. În

asemenea condiţii, acţionarii riscă să piardă controlul asupra desfăşurării activităţii emitentului. În

al patrulea rând, acţionează coeficientul de multiplicare a capitalului acţionar ordinar, adică

structura capitalului propriu, întrucât capitalul acţionar ordinar urmează să fie remunerat prin

100

Fig. 3.1. Factorii de influenţă asupra devierii rentabilităţii capitalului acţionar ordinar


dividende numai după achitarea dobânzilor şi onorarea obligaţiilor privind dividendele pe

acţiunile preferenţiale. În al cincilea rând, influenţează rata profitului net, pentru că mărimea

acestui factor depinde de evoluţia primilor patru, şi anume, de veniturile câştigate, de costurile şi

cheltuielile suportate, de structura surselor de finanţare şi de cota impozitului pe venit stabilit de

legislaţia fiscală. În ultimul rând, rentabilitatea capitalului acţionar depinde de cota profitului net

ce revine deţinătorilor acţiunilor ordinare, pentru că repartizarea profitului pentru dividende este

posibilă numai după achitarea impozitului pe venit, adică, în condiţiile existenţei profitului net.

Pentru ilustrarea aplicabilităţii sistemului factorial, recomandat de analiza rentabilităţii

capitalului acţionar ordinar, a fost efectuat calculul prin metoda substituţiilor în lanţ în tabelul

3.2. În acest scop s-au utilizat datele emitenţilor „Moldpresa” SA şi „Franzeluţa” SA, pentru anii

2011-2012, care sunt selectate în anexa 28.

Din calculele efectuate în tabelul 3.2, observăm că rentabilitatea capitalului acţionar ordinar

la emitentul „Moldpresa” SA, în anul 2012, a constituit 23,59%, aceasta înseamnă că, la fiecare

leu capital acţionar ordinar, revin 23 de bani profit net rămas la dispoziţia deţinătorilor acţiunilor

ordinare. În anii 2011-2012, nivelul rentabilităţii capitalului acţionar ordinar s-a micşorat cu

21,05 (23,59 – 44,64) puncte procentuale, fapt ce denotă că acţiunile ordinare ale emitentului au

devenit mai puţin atractive pentru investitori, oferind posibilitatea de a obţine venituri mai mici.

Factorii ce caracterizează

structura surselor de finanţare


activitatea operaţională


repartizarea profitului




Coeficientul de multiplicare a capitalului acţionar ordinar

Rata profitului net

Cota profitului net ce revine deţinătorilor acţiunilor ordinare

101

Tabelul 3.2. Calculul influenţei factorilor asupra rentabilităţii capitalului acţionar ordinar al

emitenţilor „Moldpresa” SA şi „Franzeluţa” SA în anii 2011-2012

Factorii corelaţi

Nr. subst. VVR RAN PFR

CAOMK PNetC PNetDaoK

Rentabilitatea capitalului

acţionar ordinar, %


Mărimea influenţei factorilor,

puncte procentuale

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 „MOLDPRESA” SA

0 12,06 2,1713 174,45 100,50 100,00 97,24 44,64 - - 1 10,53 2,1713 174,45 100,50 100,00 97,24 38,98 38,98-44,64 -5,66 2 10,53 1,6543 174,45 100,50 100,00 97,24 29,70 29,70-38,98 -9,28 3 10,53 1,6543 168,91 100,50 100,00 97,24 28,75 28,75-29,70 -0,95 4 10,53 1,6543 168,91 100,45 100,00 97,24 28,74 28,74-28,75 -0,01 5 10,53 1,6543 168,91 100,45 84,78 97,24 24,37 24,37-28,74 -4,37 6 10,53 1,6543 168,91 100,45 84,78 94,14 23,59 23,59-24,37 -0,78

„FRANZELUŢA” SA 0 (4,174) 1,7566 120,42 100,70 100,00 100,53 (8,9382) - - 1 0,516 1,7566 120,42 100,70 100,00 100,53 1,1050 1,1050-(-8,9382) +10,0432 2 0,516 1,8199 120,42 100,70 100,00 100,53 1,1448 1,1448-1,1050 +0,0398 3 0,516 1,8199 124,41 100,70 100,00 100,53 1,1827 1,1827-1,1448 +0,0379 4 0,516 1,8199 124,41 100,75 100,00 100,53 1,1833 1,1833-1,1827 +0,0006 5 0,516 1,8199 124,41 100,75 42,27 100,53 0,5002 0,5002-1,1833 -0,6831 6 0,516 1,8199 124,41 100,75 42,27 100,00 0,4975 0,4975-0,5002 -0,0027

Sursa: elaborat de autor în baza generalizării datelor din rapoartele anuale al emitenţilor „Moldpresa” SA şi „Franzeluţa” SA pentru anii 2011-2012 [126; 127; 131; 132], selectate în anexa 28

Rezultatele analizei cauzale arată că asupra diminuării nivelului rentabilităţii capitalului

acţionar ordinar al emitentului „Moldpresa” SA au influenţat negativ toţi factorii analizaţi. În

particular, viteza de rotaţie a activelor s-a încetinit cu 0,517 (1,6543 – 2,1713) unităţi în perioada

analizată, ceea ce arată utilizarea neeficientă a activelor disponibile şi a contribuit la scăderea

nivelului rentabilităţii capitalului acţionar ordinar cu 9,28 puncte procentuale.

De asemenea, a influenţat negativ şi micşorarea rentabilităţii veniturilor din vânzări cu 1,53

(10,53-12,06) puncte procentuale, în anul 2012, faţă de anul 2011, conducând la diminuarea

indicatorului rezultativ cu 5,66 puncte procentuale.

În anul 2012, rata profitului net a constituit 84,78%, micşorându-se cu 15,22 (84,78 –

100,00) puncte procentuale faţă de anul 2011, ceea ce a determinat scăderea nivelului

rentabilităţii capitalului acţionar ordinar cu 4,37 puncte procentuale. De menţionat că influenţa

negativă a acestui factor se justifică prin majorarea cheltuielilor privind impozitul pe venit, al

căror mod de calcul este strict reglementat de prevederile legislaţiei fiscale şi nu este de

competenţa proprietarilor societăţii pe acţiuni.

102

Efect negativ a generat şi micşorarea ratei pârghiei financiare cu 5,54 (168,91 – 174,45)

puncte procentuale, în anii 2011-2012, acest fapt a condus la scăderea nivelului rentabilităţii

capitalului acţionar ordinar cu 0,95 puncte procentuale. Aici, este important să revenim la cele

expuse în paragraful 2.2, şi anume, întrucât rata pârghiei financiare nu depăşeşte nivelul de

siguranţă (200%), putem conchide că societatea pe acţiuni dispune de rezerve de atragere a

surselor de finanţare împrumutate.

Diminuarea cotei profitului net ce revine deţinătorilor acţiunilor ordinare de la 97,24%, în

anul 2011, la 94,14 %, în anul 2012, a contribuit la micşorarea indicatorului analizat cu 0,78

puncte procentuale. Influenţa negativă a acestui factor se explică prin politica de dividende

promovată de emitentul „Moldpresa” SA.

O influenţă nesemnificativă a avut-o şi diminuarea factorului de multiplicare a capitalului

acţionar ordinar cu 0,05 (100,45 – 100,50) puncte procentuale, în anul 2012, faţă de anul 2011,

ceea ce a determinat micşorarea nivelul rentabilităţii capitalului acţionar ordinar cu 0,01 puncte

procentuale.

Din cele expuse mai sus, putem afirma că emitentul „Moldpresa” SA dispune de rezerve

interne de majorare a rentabilităţii capitalului acţionar ordinar în mărime de 15,90

(5,66+9,28+0,95+0,01) puncte procentuale, dacă va întreprinde măsuri privind accelerarea

vitezei de rotaţie a activelor, sporirea rentabilităţii veniturilor din vânzări, creşterea ratei

pârghiei financiare şi ratei de multiplicare a capitalului acţionar ordinar minimum până la

nivelul anului 2011.

Apreciind mărimea rentabilităţii capitalului acţionar ordinar al emitentului „Franzeluţa” SA,

observăm că, la finele anului 2012, este de 0,50%. În pofida faptului că nivelul acestei rate este

foarte scăzut, atrage atenţia majorarea acesteia cu 9,44 (0,4975 – (–8,9382)) puncte procentuale

faţă de nivelul anului 2011, fapt ce impune examinarea rezultatelor analizei cauzale.

Majorarea rentabilităţii veniturilor din vânzări cu 4,69 (0,516 – (–4,174)) puncte procentuale,

în anii 2011-2012, a avut o influenţă favorabilă asupra indicatorului rezultativ, în sensul sporirii

acestuia cu 10,04 puncte procentuale. De asemenea, accelerarea vitezei de rotaţie a activelor de

la 1,77 unităţi la 1,82 unităţi a determinat creşterea rentabilităţii capitalului acţionar ordinar cu

0,04 puncte procentuale. Influenţă pozitivă a fost generată şi de creşterea ratei pârghiei financiare

cu 3,99 (124,41 – 120,42) puncte procentuale, în anul 2012, faţă de anul 2011, fapt ce a condus

la sporirea nivelului indicatorului rezultativ cu 0,04 puncte procentuale. Totuşi, este important să

menţionăm că, la finele anului 2012, rata pârghiei financiare nu depăşeşte nivelul de siguranţă

(200%), ceea ce denotă că emitentul „Franzeluţa” SA dispune de rezerve de creştere a surselor

103

de finanţare împrumutate în mărime de 188 471 369 (310196098 lei (200,00%–124,41%)

124,41%) lei, fapt care va permite majorarea nivelului rentabilităţii capitalului acţionar ordinar.

Diminuarea ratei profitului net cu 57,73 (42,27 – 100,00) puncte procentuale, în anul 2012,

faţă de anul 2011, a condus la micşorarea nivelului rentabilităţii capitalului acţionar ordinar cu

0,68 puncte procentuale. În perioada analizată, a scăzut şi cota profitului net ce revine

deţinătorilor acţiunilor ordinare de la 100,53%, în anul 2011, la 100,00%, în anul 2012, ceea ce a

generat o diminuare nesemnificativă a indicatorului rezultativ. Influenţa negativă a acestor doi

factori se explică prin efectul politicii fiscale a statului şi politicii de dividende promovate de

proprietarii emitentului „Franzeluţa” SA.

Generalizând cele prezentate mai sus, conchidem că rezultatele analizei cauzale a

rentabilităţii capitalului acţionar ordinar pot fi aplicate în procesul decizional în următoarele

situaţii:

La aprecierea calităţii managementului activităţii operaţionale ale societăţii pe acţiuni.

În particular, la „Franzeluţa” SA, factorii ce caracterizează activitatea operaţională au condus la

majorarea rentabilităţii capitalului acţionar ordinar cu 10,08 (10,04 + 0,04) puncte procentuale,

ceea ce denotă că au fost corect promovate deciziile managementului financiar privind obţinerea

profitului la un leu venituri din vânzări şi utilizarea surselor de finanţare. Acest fapt va încuraja

investitorii reali să păstreze comanda de conducere a societăţii pe acţiuni, deoarece sunt

posibilităţi de dezvoltare a activităţii operaţionale şi perspective de valorificare a mijloacelor

investite. În acelaşi timp, la emitentul „Moldpresa” SA, atrage atenţia influenţa factorilor sus-

menţionaţi care diminuează indicatorul rezultativ cu 14,94 (5,66 + 9,28) puncte procentuale,

aceasta indică restrângerea capacităţii de amplificare a performanţelor activităţii operaţionale.

Acest fapt poate impune proprietarii, în cadrul adunării generale a acţionarilor, să aprobe

hotărârea cu privire la încetarea împuternicirilor persoanelor cu funcţii de răspundere ale

societăţii pe acţiuni (membrii consiliului societăţii, organului executiv, precum şi alte persoane

care exercită atribuţii de dispoziţie în conducerea societăţii), deoarece nu au acţionat integral în

interesele societăţii pe acţiuni şi acţionarilor.

La optimizarea structuri surselor de finanţare. De menţionat că optimizarea structurii

financiare presupune stabilirea acelei combinaţii între capitalul proprii şi sursele de finanţare

împrumutate, care să permită maximizarea nivelului rentabilităţii capitalului acţionar ordinar şi

valorii acţiunilor emitentului. De exemplu, rentabilitatea capitalului acţionar ordinar al

emitentului „Franzeluţa” SA, în anul 2012, este foarte joasă (0,50%), la fel este mică şi rata

pârghiei financiare (124,41%), astfel apare necesitatea utilizării rezervei de creştere a surselor de

finanţare împrumutate (calculate mai sus), care va permite majorarea nivelului rentabilităţii în

104

condiţiile unor riscuri normale. Prin urmare, majorarea ratei pârghiei financiare până la nivelul

maxim de siguranţă (200%) va permite emitentului analizat să sporească nivelul rentabilităţii

capitalului acţionar ordinar cu 0,76 (1,1827 124,41 200,00 – 1,1448) puncte procentuale,

adică cu 0,72 (0,76-0,04) puncte procentuale mai mult faţă de influenţa acestui factor la finele

anului 2012.

La luarea deciziilor privind majorarea capitalului social. De remarcat că în condiţiile

nivelului scăzut al rentabilităţii capitalului acţionar ordinar deţinătorii de acţiuni ordinare ai

emitentului „Franzeluţa” SA pot decide să retragă investiţiile şi să se orienteze spre acţiuni mai

rentabile (de exemplu, acţiunile ordinare ale emitentului „Moldpresa” SA). Emitentul

„Franzeluţa” SA, în scopul menţinerii numărului de acţiuni ordinare în circulaţie şi îmbunătăţirii

poziţiei acţionarilor în cadrul societăţii pe acţiuni, poate să ia decizia privind majorarea

capitalului social din capitalul propriu în limita părţii ce depăşeşte capitalul social prin mărirea

valorii nominale a acţiunilor plasate şi/sau plasarea de acţiuni ale emisiunii suplimentare, care se

vor repartiza între acţionarii societăţii fără plată, proporţional cu numărul de acţiuni ordinare care

le aparţin. Spre deosebire de această situaţie, la emitentul „Moldpresa” SA, nivelul rentabilităţii

capitalului acţionar ordinar, în anul 2012, este relativ înalt (23,59%), ceea ce provoacă interesul

investitorilor reali şi potenţiali pentru procurarea acţiunilor ordinare, deoarece există perspective

de creştere a valorii acţionarilor. Acest fapt va permite societăţii pe acţiuni să-şi majoreze

capitalul social prin plasarea de acţiuni ordinare ale emisiunii suplimentare din contul aporturilor

din partea achizitorilor de acţiuni, ceea ce va duce la întărirea stabilităţii financiare şi poziţiei

societăţii pe piaţa de capital.

Rentabilitatea capitalului acţionar ordinar se reflectă direct în rentabilitatea capitalului

propriu. De remarcat că diferenţa dintre aceste două rate de rentabilitate este determinată de

structura capitalului social şi politica de dividende promovată de societatea pe acţiuni. În acest

context, pentru societăţile pe acţiuni propunem un sistem factorial de analiză a rentabilităţii

capitalului propriu format din următorii factori: rentabilitatea capitalului acţionar ordinar, rata

corelaţiei dintre capitalul acţionar ordinar şi capitalul propriu (rata capitalului acţionar ordinar) şi

rata corelaţiei dintre profitul net şi profitul net ce revine deţinătorilor acţiunilor ordinare.

Interconexiunea factorilor de influenţă asupra modificării rentabilităţii capitalului propriu

poate fi prezentată schematic prin figura 3.2.

Din punctul nostru de vedere, sistemul factorial recomandat (anexa 18, sistemul factorial

unsprezece) scoate în evidenţă eficienţa utilizării capitalului propriu prin:

sporirea eficienţei investiţiilor efectuate de către deţinătorii de acţiuni ordinare, şi anume,

cu cât rentabilitatea capitalului acţionar ordinar înregistrează un nivel mai înalt şi crescător în

105

Fig. 3.2. Interconexiunea factorilor de influenţă asupra devierii nivelului

rentabilităţii capitalului propriu


dinamică, cu atât posibilitatea de a genera surse proprii de finanţare, pe termen lung, este mai

mare, fapt ce permite majorarea rentabilităţii capitalului propriu;

creşterea cotei capitalului acţionar ordinar în mărimea totală a capitalul propriu

permite acţionarilor să cunoască în ce măsură se modifică rentabilitatea capitalului propriu

din cauza modificării structurii acestuia. Întrucât capitalul acţionar ordinar constituie

componenta cea mai importantă a capitalului propriu, la analiza cauzală, o atenţie foarte

mare trebuie acordată influenţei ratei capitalului acţionar ordinar, deoarece deţinătorii de

acţiuni ordinare îşi asumă riscurile, în caz de generare a pierderilor nete, de insolvabilitate

sau lichidare a societăţii pe acţiuni;

proporţia în care profitul net rămâne la dispoziţia deţinătorilor acţiunilor ordinare sau este

distribuit deţinătorilor acţiunilor preferenţiale sub formă de dividende. Un nivel înalt al ratei

corelaţiei dintre profitul net şi profitul ce revine deţinătorilor acţiunilor ordinare reflectă o

politică de dividende accentuată privind achitarea dividendelor pe acţiunile preferenţiale, care

este atractivă pentru investitorii de acţiuni preferenţiale.

Ţinând seama de cele menţionate mai sus, considerăm că analiza cauzală a rentabilităţii

capitalului propriu, după sistemul factorial recomandat, permite investitorilor reali şi potenţiali să

aprecieze dacă investiţia lor este eficientă şi există posibilităţi de dezvoltare a unei activităţi

durabile şi competitive a societăţii pe acţiuni.

În anexa 29, s-a ilustrat metodica analizei cauzale a rentabilităţii capitalului propriu al

emitenţilor „Moldpresa” SA şi „Franzeluţa” SA aplicând metoda diferenţelor absolute pentru

RENTABILITATEA CAPITALULUI PROPRIU


Rata pârghiei

financiare

Coeficientul de multiplicare a

capitalului acţionar ordinar

Rata profitului

net

Cota profitului net ce revine

deţinătorilor acţiunilor ordinare


vânzări

Factorii ce caracterizează activitatea operaţională

Factorii ce caracterizează structura surselor de finanţare

Factorii ce caracterizează repartizarea profitului

Rentabilitatea capitalului acţionar

ordinar

Rata corelaţiei dintre capitalul acţionar

ordinar şi capitalul propriu

Rata corelaţiei dintre profitul net şi profitul net

ce revine deţinătorilor acţiunilor ordinare

Fac

tori

de

taliaţi

F

acto

ri

inte

rmed

iari

106

sistemul factorial prezentat în anexa 18 (sistemul factorial unsprezece).

Sinteza influenţei factorilor asupra modificării rentabilităţii capitalului propriu al emitenţilor

„Moldpresa” SA şi „Franzeluţa” SA este prezentata în tabelul 3.3.

Tabelul 3.3. Sinteza analizei cauzale a rentabilităţii capitalului propriu al emitenţilor

„Moldpresa” SA şi „Franzeluţa” SA în anii 2011-2012


„Moldpresa” SA „Franzeluţa” SA 1 2 3

Variaţia rentabilităţii capitalului propriu, din care datorită:

-20,74 +9,326

1) Modificării rentabilităţii capitalului acţionar ordinar -21,54 +9,325 2) Modificării ratei corelaţiei dintre capitalul acţionar ordinar şi capitalul propriu

+0,01 -0,001

3) Modificării ratei corelaţiei dintre profitul net şi profitul net ce revine deţinătorilor acţiunilor ordinare

+0,79 +0,002

Sursa: elaborat de autor în baza rezultatelor analizei cauzale a rentabilităţii capitalului propriu al emitenţilor „Moldpresa” SA şi „Franzeluţa” SA în anii 2011-2012 prezentate în anexa 29

Datele tabelului 3.3 şi calculele efectuate în anexa 29 denotă că nivelul rentabilităţii

capitalului propriu al emitentului „Moldpresa” SA s-a micşorat cu 20,74 puncte procentuale, de

la 45,68 %, în anul 2011, la 24,94 %, în anul 2012.

În urma analizei factoriale, s-a evidenţiat principala cauză de diminuare a indicatorului

rezultativ, şi anume, scăderea rentabilităţii capitalului acţionar ordinar cu 21,05 (23,59 – 44,64)

puncte procentuale, ce a provocat micşorarea rentabilităţii capitalului propriu cu 21,54 puncte

procentuale.

În acelaşi timp, rentabilitatea capitalului propriu a înregistrat o sporire bazată pe creşterea

ratei corelaţiei dintre profitul net şi profitul net ce revine deţinătorilor acţiunilor ordinare, de la

102,84 %, în anul 2011, la 106,22 %, în anul 2012. Sub influenţa majorării acestui factor nivelul

rentabilităţii capitalului propriu a crescut cu 0,79 puncte procentuale. O asemenea situaţie este

atractivă pentru deţinătorii de acţiuni preferenţiale.

Influenţă favorabilă a realizat şi creşterea ratei corelaţiei dintre capitalul acţionar ordinar şi

capitalul propriu cu 0,05 (99,55 – 99,50) puncte procentuale, ceea ce a permis majorarea

rentabilităţii capitalului propriu cu 0,01 puncte procentuale. Această influenţă nesemnificativă

încurajează deţinătorii de acţiuni ordinare prin faptul că, din punctul lor de vedere, se

îmbunătăţeşte structura capitalului propriu.

În anii 2011-2012, la emitentul „Franzeluţa” SA, se observă majorarea nivelului rentabilităţii

capitalului propriu cu 9,33 (0,50 – (–8,83)) puncte procentuale. Rezultatele analizei cauzale arată

că sporirea indicatorului analizat s-a datorat, în exclusivitate, majorării rentabilităţii capitalului

107

acţionar ordinar cu 9,44 (0,50 – (–8,94)) puncte procentuale, ceea ce a condus la creşterea

rentabilităţii capitalului propriu cu 9,325 puncte procentuale. De asemenea, efect pozitiv a

generat şi evoluţia ratei corelaţiei dintre profitul net şi profitul ce revine deţinătorilor acţiunilor

ordinare de la 99,48%, în anul 2011, la 100,00%, în anul 2012. Acest fapt a condus la majorarea

indicatorului rezultativ cu 0,002 puncte procentuale. Totodată, o influenţă nefavorabilă

nesemnificativă a realizat micşorarea ratei corelaţiei dintre capitalul acţionar ordinar şi capitalul

propriu cu 0,05 (99,25 – 99,30) puncte procentuale determinând diminuarea rentabilităţii

capitalului propriu cu 0,001 puncte procentuale.

Din analiza cauzală a rentabilităţii capitalului propriu, rezultă că modificarea indicatorului,

analizat la emitenţii „Moldpresa” SA şi „Franzeluţa” SA, se datorează preponderent variaţiei

rentabilităţii capitalului acţionar ordinar. În aceste condiţii, apare necesitatea aprofundării

analizei cauzale prin examinarea factorilor detaliaţi ai rentabilităţii capitalului acţionar ordinar

prezentaţi în figura 3.2.

În acest context, aplicând metoda participării prin cotă, în anexa 30, s-a demonstrat metodica

calculării influenţei factorilor detaliaţi asupra devierii rentabilităţii capitalului propriu. Sinteza

influenţei factorilor detaliaţi asupra modificării rentabilităţii capitalului propriu al emitenţilor


Tabelul 3.4. Sinteza influenţei factorilor detaliaţi asupra rentabilităţii capitalului propriu al

emitenţilor „Franzeluţa” SA şi „Moldpresa” SA în anii 2011-2012


„Moldpresa” SA „Franzeluţa” SA1 2 3

Modificarea rentabilităţii capitalului propriu pe seama variaţiei rentabilităţii capitalului acţionar ordinar, inclusiv din cauza:

-21,54

+9,325

1) Influenţei factorilor ce caracterizează activitatea operaţională: 1.1) Variaţiei rentabilităţii veniturilor din vânzări -5,79 +9,921 1.2) Variaţiei numărului de rotaţii ale activelor -9,50 +0,040 2) Influenţei factorilor ce caracterizează structura surselor de finanţare: 2.1) Variaţiei ratei pârghiei financiare -0,97 +0,038 2.2) Variaţiei coeficientului de multiplicare a capitalului acţionar ordinar

-0,01 +0,001

3) Influenţei factorilor ce caracterizează repartizarea profitului: 3.1) Variaţiei ratei profitului net -4,47 -0,673 3.2) Variaţiei cotei profitului net ce revine deţinătorilor acţiunilor ordinare

-0,80 -0,002

Sursa: elaborat de autor în baza rezultatelor analizei factorilor detaliaţi ai rentabilităţii capitalului propriu al emitenţilor „Moldpresa” SA şi „Franzeluţa” SA efectuate în anexa 30

Datele prezentate în tabelul 3.4 arată că toţi factorii detaliaţi ai rentabilităţii capitalului

acţionar ordinar au influenţat negativ asupra nivelului rentabilităţii capitalului propriu al

108

emitentului „Moldpresa” SA. Remarcăm că cel mai mare efect negativ l-au avut factorii ce

caracterizează activitatea operaţională a societăţii pe acţiuni, şi anume încetinirea vitezei de

rotaţie a activelor şi diminuarea rentabilităţii veniturilor din vânzări au condus la micşorarea

indicatorului rezultativ cu 15,29 (9,50 + 5,79) puncte procentuale. Într-o mărime mai mică au

influenţat factorii ce caracterizează structura surselor de finanţare. Sub influenţa acestora

rentabilitatea capitalului propriu s-a micşorat cu 0,98 (0,97 + 0,01) puncte procentuale, fapt ce s-

a datorat diminuării ratei pârghiei financiare şi coeficientului de multiplicare a capitalului

acţionar ordinar. În perioada analizată, s-a micşorat cota profitului net în profitul până la

impozitare şi cota profitului net ce revine deţinătorilor acţiunilor ordinare, drept urmare, factorii

ce caracterizează repartizarea profitului au determinat micşorarea rentabilităţii capitalului propriu

cu 5,27 (4,47 + 0,80) puncte procentuale.

Din cele expuse, deducem că emitentul „Moldpresa” SA dispune de rezerve interne de

majorare a rentabilităţii capitalului propriu în mărime de 16,27 (9,50+5,79+0,97+0,01) puncte

procentuale, dacă va întreprinde măsuri privind menţinerea factorilor ce caracterizează

activitatea operaţională şi structura surselor de finanţare la nivelul anului 2011. Pentru

mobilizarea acestor rezerve, conducerea emitentului „Moldpresa” SA urmează să utilizeze mai

eficient activele disponibile; să optimizeze performanţele activităţii operaţionale, prin luarea

deciziilor de creştere a calităţii, de diversificare a ofertelor în dependenţă de preferinţele

consumatorilor, de îmbunătăţire a imaginii societăţii pe acţiuni prin acţiuni promoţionale,

asigurare a unor servicii suplimentare prin comparaţie cu principalii concurenţi etc.

Din datele tabelului 3.4, se observă că majorarea rentabilităţii capitalului propriu al

emitentului „Franzeluţa” SA a fost determinată de influenţa pozitivă a două grupe de factori. În

prim-plan, s-au evidenţiat factorii ce caracterizează activitatea operaţională, şi anume, majorarea

rentabilităţii veniturilor din vânzări şi accelerarea vitezei de rotaţie a activelor au generat sporirea

rentabilităţii capitalului propriu cu 9,961 (9,921 + 0,040) puncte procentuale. În al doilea rând,

factorii ce caracterizează structura surselor de finanţare au condus la majorarea nivelului

indicatorului rezultativ cu 0,039 (0,038 + 0,001) puncte procentuale. În acelaşi timp,

rentabilitatea capitalului propriu s-a micşorat cu 0,675 (0,673 + 0,002) puncte procentuale sub

influenţa negativă a factorilor ce caracterizează repartizarea profitului, ceea ce se explică prin

efectul politicii fiscale şi de dividende.

Din cele prezentate mai sus, conchidem că rezultatele analizei cauzale a factorilor

intermediari şi detaliaţi ai rentabilităţii capitalului propriu pot servi drept suport pentru

elaborarea şi fundamentarea deciziilor economice. Astfel, recomandăm aplicarea acestora în

următoarele situaţii ale procesului decizional:

109

La aprecierea performanţelor financiare ale societăţii pe acţiuni. De exemplu, în anul

2012, la emitentul „Franzeluţa” SA, nivelul rentabilităţii capitalului propriu (0,50%) indică

faptul că potenţialul financiar de creştere economică a societăţii pe acţiuni a fost scăzut şi, deci,

sursa internă de finanţare generată nu va asigura remunerarea acţionarilor, rambursarea creditelor

contractate, finanţarea noilor investiţii etc., în timp ce, la emitentul „Moldpresa” SA, nivelul

rentabilităţii capitalului propriu, în anul 2012, a constituit 24,94%, această situaţie arată creşterea

economică a valorii societăţii pe acţiuni şi satisface aşteptările şi interesele diferiţilor utilizatori

de informaţii, şi anume:

acţionarii şi investitorii potenţiali – vor păstra şi cumpăra acţiuni, fiindcă emitentul are

posibilitatea să achite dividende şi să majoreze capitalul propriu, ceea ce poate determina

creşterea preţului de piaţă al unei acţiuni;

creditorii – vor acorda împrumuturi, deoarece societatea pe acţiuni va fi capabilă să le

ramburseze la termenele scadente şi să achite dobânzile aferente împrumuturilor;

furnizorii – vor accepta termene de plată amânată, pentru că există perspective de creştere

şi continuitate a activităţii societăţii pe acţiuni;

clienţii – vor încheia contracte de vânzare-cumpărare, întrucât societatea pe acţiuni are

capacitatea de a-şi continua activitatea, ea va putea furniza produse şi/sau presta servicii în

mod eficient şi la timp.

La evaluarea riscului financiar la care se supune societatea pe acţiuni şi acţionarii. De

menţionat că rentabilitatea capitalului propriu prin mărimea şi evoluţia sa influenţează

modificarea riscului financiar. De exemplu, în anul 2011, la emitentul „Franzeluţa” SA, nivelul

rentabilităţii capitalului propriu a fost negativ (–8,83%), acest fapt denotă un risc financiar foarte

înalt şi societatea pe acţiuni nu şi-a executat obligaţiile sale faţă de acţionari, care, în această

situaţie, îşi pot retrage investiţiile în acţiuni. Majorarea indicatorului sus-menţionat, în anul 2012,

până la 0,50%, de asemenea, este inferior aşteptărilor acţionarilor, totuşi, rezultatele analizei

cauzale pot încuraja proprietarii să păstreze acţiunile prin influenţa pozitivă a rentabilităţii

veniturilor din vânzări, numărului de rotaţii ale activelor, ratei pârghiei financiare. În perioada

analizată la emitentul „Moldpresa” SA, rentabilitatea capitalului propriu s-a micşorat cu 20,74

puncte procentuale, totuşi, nivelul indicatorului menţionat, la finele anului 2012 (24,94%), în

condiţiile unui grad normal al îndatorării (rata pârghiei financiare – 168,91%), indică un risc

financiar scăzut şi permite remunerarea acţionarilor.

La luarea deciziilor cu privire utilizarea profitului net pentru plata dividendelor.

Acţionarii majoritari pot să aprobe la adunarea generală a acţionarilor o hotărâre cu privire la

reinvestirea profitului net în dezvoltarea producţiei sau formarea rezervelor, deoarece preferă să

110

nu acorde acţionarilor minoritari dividende, dar să direcţioneze profitul pentru investiţii în

societatea pe acţiuni pe care o controlează. În particular, rentabilitatea capitalului propriu la

emitentul „Franzeluţa” SA, în anul 2012, arată că la fiecare leu capital propriu revin 0,50 bani

profit net, ceea ce indică posibilităţi limitate de distribuire a dividendelor şi dezvoltare a

societăţii pe acţiuni. În această situaţie, atât pentru acţionarii majoritari, cât şi pentru acţionarii

minoritari, este mai preferabil să fie reinvestit integral profitul net, deoarece, pe de o parte, se va

majora mărimea surselor proprii de finanţare, iar pe de altă parte, se va asigura dezvoltarea

durabilă a societăţii pe acţiuni în viitor, urmărind, în acelaşi timp, creşterea valorii acţionarilor.

Nivelul rentabilităţii capitalului propriu al emitentului „Moldpresa” SA, în anul 2012, sugerează

că, în cadrul adunării generale a acţionarilor, poate fi aprobată decizia cu privire la reinvestirea

parţială a profitului net şi distribuirea acestui profit sub formă de dividende. Ambele destinaţii au

efecte benefice pentru acţionari, în sensul că prima finanţează creşterea economică a societăţii pe

acţiuni, iar cea de-a doua opţiune înseamnă remunerarea curentă a capitalului investit.

În concluzie, se cuvine menţionat că implementarea, în practică, a recomandărilor aferente

modalităţilor de analiză a rentabilităţii capitalului propriu relevă realităţi certe pentru obţinerea

rezultatelor dorite şi oferă informaţii valoroase pentru elaborarea, fundamentarea şi adoptarea

deciziilor economice adecvate.

3.2. Aspecte aplicative ale analizei rotaţiei capitalului propriu şi reflectarea acestora în

performanţa financiară a societăţii pe acţiuni

Rotaţia suficientă a capitalului propriu este o condiţie importantă a activităţii societăţii pe

acţiuni, pentru că asigură generarea permanentă a veniturilor, profitului, majorarea capitalului

propriu şi remunerarea acţionarilor.

În opinia noastră, rezultatele analizei indicatorilor de rotaţie a capitalului propriu,

prezentaţi în anexa 19, confirmă necesitatea investigaţiilor suplimentare care vor contribui la

elaborarea deciziilor economice adecvate de diferiţi utilizatori ai situaţiilor financiare ale


Trebuie să menţionam că economiştii străini şi autohtoni (C.Crecană [41, p.61], L.Spătaru

[149, p.456], A.Işfănescu, C.Stănescu, A.Băicuşi [82, p.241], G.Saviţcaia [204, p.428-433],

N.Ţiriulnicova, V.Paladi [163, p.177]) determină indicatorii de rotaţie a elementelor patrimoniale

şi datoriilor atât în baza veniturilor din vânzări, cât şi în baza rulajului particular pe perioada

analizată. Considerăm că este raţională abordarea rulajului particular pe perioada analizată şi la

analiza rotaţiei capitalului propriu.

111

Din punct de vedere al conţinutului economic, rulajul particular al capitalului propriu pe

perioada analizată, poate fi caracterizat ca totalitatea modificărilor înregistrate în conturile

contabile ale clasei a treia „Capital propriu”, pe parcursul perioadei respective, ca urmare a

diminuărilor determinate de operaţiunile economice. După părerea noastră, rulajul particular al

capitalului propriu pe perioada analizată, ar fi logic să fie determinat ca sumă a rulajelor

debitoare ale conturilor de pasiv ale elementelor capitalului propriu şi rulajelor creditoare ale

conturilor de activ ale elementelor capitalului propriu pe parcursul perioadei analizate.

În contextul celor menţionate, propunem calcularea indicatorilor de rotaţie a capitalului

propriu în baza rulajului particular pe perioada analizată după formulele de calcul 3.1 şi 3.2

prezentate în figura 3.3.

Fig. 3.3. Modalitatea de calcul ale indicatorilor de rotaţie a capitalului propriu

determinaţi în baza rulajului particular pe perioada analizată


Numărul de rotaţii ale capitalului propriu, calculat după modalitatea recomandată în figura

3.3, arată de câte ori capitalul propriu se roteşte prin rulajului particular al perioadei analizate.

În opinia noastră, cu cât acest coeficient este mai mic, cu atât mai avantajoasă este situaţia

pentru societatea pe acţiuni, întrucât ultima beneficiază, într-o măsură mai mare, de surse

proprii de finanţare.

Modalitatea de calcul al duratei de rotaţie a capitalului propriu permite caracterizarea

perioadei de aflare a capitalului propriu la dispoziţia societăţii pe acţiuni. Este convenabil ca

acest indicator să înregistreze o tendinţă de creştere, deoarece se majorează numărul zilelor în

care societatea pe acţiuni utilizează capitalul propriu în diverse scopuri, iar reducerea acestui

interval constituie o constrângere financiară.

În scopul determinării indicatorilor de rotaţie a capitalului propriu, după modalitatea de

calcul recomandată în figura 3.3, este necesar să grupăm conturile contabile ale clasei a treia

„Capital propriu” în modul prezentat în anexa 31.

În tabelul 3.5, s-a ilustrat metodica analizei indicatorilor de rotaţie calculaţi în baza rulajului

Valoarea medie a capitalului propriu

xNumărul de zile calendaristice în

perioada analizată Durata de rotaţie

a capitalului propriu

=Rulajul particular al capitalului propriu pe perioada analizată

(3.2)

Numărul de rotaţii ale capitalului

propriu =

Rulajul particular al capitalului propriu pe perioada analizatăValoarea medie a capitalului propriu

(3.1)

112

particular al capitalului propriu al emitenţilor „Ionel” SA, IM „Efes Vitanta Moldova Brewery”

SA şi „Floare-Carpet” SA, în anii 2011-2012.

Tabelul 3.5. Analiza comparată a indicatorilor de rotaţie calculaţi în baza

rulajului particular al capitalului propriu

„Ionel” SA IM „Efes Vitanta

Moldova Brewery” SA „Floare-Carpet” SA

Nr. crt.

Indicatori Anul 2011

Anul 2012

Anul 2011 Anul 2012 Anul 2011 Anul 2012

1 2 3 4 5 6 7 8 1 Valoarea medie anuală a

capitalului propriu, lei 60763897 65543111 567300461 563667320 174405545 173785560

2 Rulajul particular al capitalului propriu pe perioada analizată, lei din care:

9645589 1618045 55118319 43310352 884431 828715

2.1 Rulajul debitor la contul „Profit nerepartizat al anilor precedenţi”, lei

9645589 1618045 55118319 43310352 95575 111796

2.2 Rulajul debitor la contul „Rezervele statutare”, lei

- - - - 16004 -

2.3 Rulajul debitor la contul „Alte rezerve”, lei

- - - - 772852 711178

2.4 Rulajul creditor la contul „Corecţii ale rezultatelor anilor precedenţi”, lei

- - - - - 5741

3 Numărul de rotaţii ale capitalului propriu calculat în baza rulajului particular pe perioada analizată, unităţi (ind.2 ind.1)

0,1587 0,0247 0,0972 0,0768 0,0051 0,0048

4 Durata de rotaţie a capitalului propriu calculată în baza rulajului particular pe perioada analizată, zile (360 ind.1 ind.2)

2268 14583 3705 4685 70990 75494

Sursa: elaborat de autor în baza generalizării datelor din bilanţ şi situaţia modificărilor capitalului propriu al emitenţilor „Ionel” SA, IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA şi „Floare-Carpet” SA pentru anii 2011-2012

Din datele tabelului 3.5, observăm că, la emitentul „Ionel” SA, durata de rotaţie calculată în

baza rulajului particular al capitalului propriu, în anul 2012, constituie 14583 de zile, majorându-

se cu 12315 (14583-2268) de zile, faţă de anul 2011. Această situaţie se apreciază pozitiv,

deoarece creşte durata finanţării activităţii din sursele proprii. La emitentul IM „Efes Vitanta

Moldova Brewery” SA, de asemenea, a crescut durata de rotaţie a capitalului propriu de la 3705

zile, în anul 2011, la 4685 de zile, în anul 2012, ceea ce arată că s-a majorat perioada de aflare a

capitalului propriu la dispoziţia societăţii pe acţiuni cu 980 de zile, în condiţiile diminuării anuale

a capitalului propriu cu 43310 mii lei. Cea mai lentă rotaţie a capitalului propriu are loc la

113

„Floare-Carpet” SA, dacă capitalul propriu va fi diminuat anual cu 829 mii lei, atunci mărimea

acestuia înregistrată, în anul 2012, va fi epuizată pe parcursul la 75494 de zile.

Pe baza celor menţionate, remarcăm că societăţile pe acţiuni analizate dispun de capacităţi

suficiente de finanţare din sursele proprii, fapt ce va asigura continuitatea activităţii economico-

financiare pe termen lung.

Pentru aprecierea mai aprofundată a rotaţiei capitalului propriu, o importanţă deosebită o

prezintă analiza indicatorilor rotaţiei elementelor componente, deoarece aceştia contribuie direct

la modificarea rotaţiei totale a capitalului propriu.

După părerea noastră, indicatorii de rotaţie a elementelor componente ale capitalului propriu

pot fi calculaţi în baza rulajului particular determinat în baza contului contabil corespunzător. De

remarcat faptul că, în scopul analizei rotaţiei capitalului propriu, trebuie luată în considerare nu

orice diminuare a elementelor componente ale acestuia, dar numai acelea care sunt determinate

de operaţiunile economice care corespund deciziilor de finanţare. Prin urmare, propunem ca, din

calcul, să fie excluse sumele ce nu au participat ca surse de finanţarea a societăţii pe acţiuni. De

exemplu, din suma rulajului debitor al contului 342 „Subvenţii entităţilor cu proprietate publică”,

să excludem trecerea soldurilor de la un subcont la altul, precum şi restituirea sumelor

subvenţiilor de stat neutilizate, deoarece aceste operaţiuni nu au contribuit la finanţarea societăţii

pe acţiuni. Considerăm că, dacă rulajului creditor al contului 342 nu va fi diminuat cu sumele

aferente operaţiilor identificate mai sus, atunci rezultatele analizei vor fi denaturate.

Astfel, propunem aplicarea formulelor de calcul al duratei de rotaţie a capitalului propriu şi

duratei de rotaţie a elementelor componente ale capitalului propriu prezentate în figura 3.4.

Trebuie remarcat că, în scopul aplicării formulelor 3.3 şi 3.4 din figura 3.4, este necesar să se

analizeze datele din situaţia modificărilor capitalului propriu şi borderourile evidenţei analitice la

conturile clasei a treia „Capital propriu” pentru a verifica destinaţia diminuării capitalului

propriu şi identificarea sumelor care nu au participat ca surse de finanţare a societăţii pe acţiuni

pe parcursul perioadei analizate.

În acest context, analiza operaţiilor economice privind diminuarea capitalului propriu al

emitentului IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA, în anii 2008-2012, a demonstrat că astfel

de operaţii au fost înregistrate doar în anul 2008, şi anume: din cauza neutilizării rezervelor

după destinaţie pe parcursul a patru ani au fost trecute la sursa lor de constituire, adică la profitul

nerepartizat al anilor precedenţi. Astfel, s-a contabilizat diminuarea capitalului de rezervă în

114

Fig. 3.4. Formule de calcul al duratei de rotaţie a unui element component al capitalului propriu

şi duratei de rotaţie a capitalului propriu


sumă de 3754005 lei, diminuarea rezervelor statutare în mărime de 71326102 lei şi majorarea

profitului nerepartizat al anilor precedenţi în sumă de 75080107 lei. Respectiv, în cadrul analizei

rotaţiei capitalului propriu trebuie corectat rulajul creditor al conturilor 321 „Capital de rezervă”

şi 322 „Rezerve statutare”, precum şi rulajul particular al capitalului propriu în anul 2008. Din

cele prezentate, remarcăm că, în componenţa capitalului propriu, mai rar pot avea loc diminuări

ce nu participă ca surse de finanţare a societăţii pe acţiuni, dar aceasta nu ne permite să neglijăm

aplicarea abordării recomandate în figura 3.4.

În anii 2011-2012, la emitenţii „Ionel” SA şi IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA, unicul

element component al capitalului propriu, care s-a diminuat, a fost profitul nerepartizat al anilor

precedenţi. Subliniem că, la emitentul IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA, profitul

nerepartizat a fost utilizat pentru plata dividendelor, iar la emitentul „Ionel” SA, pentru mărirea

capitalului social, plata dividendelor şi majorarea capitalului de rezervă. Astfel, aceste sume au

constituit surse proprii de finanţare a societăţii pe acţiuni. La emitentul „Floare-Carpet” SA, în

anii 2011-2012, s-au înregistrat diminuări în componenţa profitului nerepartizat al anilor

precedenţi, rezervelor statutare şi altor rezerve care au participat ca surse proprii de finanţare a

societăţii pe acţiuni. Dar, în anul 2012, la emitentul „Floare-Carpet” SA, a mai fost înregistrată

diminuarea capitalului propriu cu 5741 lei, din cauza corectării pierderilor perioadelor precedente.

Considerăm că, în această mărime, trebuie diminuat rulajul particular al capitalului propriu în anul

2012, deoarece această sumă nu reprezintă sursă de finanţare a societăţii pe acţiuni.

În continuare, s-a ilustrat aplicabilitatea formulelor de calcul, recomandate în figura 3.4, în

baza datelor emitenţilor „Ionel” SA, IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA şi „Floare-Carpet”

SA, pentru anii 2011-2012 (tabelul 3.6).

a unui element component al

capitalului propriu


DU

RA

TA

DE

RO

TAŢ

IE

Valoarea medie a unui element component al capitalului propriu

Rulajul particular pe perioada analizată a unui

element component al capitalului propriu

–

Mărimea diminuată a unui element component al capitalului propriu ce nu a

participat ca sursă de finanţare a societăţii pe acţiuni

x

Numărul de zile calendaristice

în perioada analizată

(3.3)


Suma rulajelor particulare pe perioada analizată ale

elementelor componente ale capitalului propriu

- Mărimea totală diminuată a elementelor componente ale capitalului propriu ce nu a

participat ca sursă de finanţare

x

Numărul de zile calendaristice în perioada

analizată

(3.4)

115

Tabelul 3.6. Calculul duratei de rotaţie a elementelor componente ale capitalului propriu

şi duratei de rotaţie a capitalului propriu

Valoarea medie a indicatorilor, lei

Rulajul particular pe perioada analizată,

lei

Mărimea diminuată ce

nu a participat ca sursă de

finanţare, lei

Durata de rotaţie, zile Denumirea

indicatorilor

Anul 2011 Anul 2012 Anul 2011 Anul 2012Anul 2011

Anul 2012

Anul 2011Anul 2012

1 2 3 4 5 6 7 36064

28

= 360

75

39

=

„Ionel” SA Profit nerepartizat al anilor precedenţi

30425551 32927280 9645589 1618045 - - 1136 7326

Capital propriu 60763897 65543111 9645589 1618045 - - 2268 14583 IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA

Profit nerepartizat al anilor precedenţi

429004386 523114916 55118319 43310352 - - 2802 4348

Capital propriu 567300461 563667320 55118319 43310352 - - 3705 4685 „Floare-Carpet” SA

Profit nerepartizat al anilor precedenţi

11690 98762 95575 111796 - - 44 318

Rezerve statutare

5613 2795 16004 - - - 126 -

Alte rezerve 34973072 34263648 772852 711178 - - 16291 17344 Corecţii ale rezultatelor anilor precedenţi

- - - 5741 - 5741 - -

Capital propriu 174405545 173785560 884431 828715 - 5741 70990 76020 Sursa: elaborat de autor în baza generalizării datelor din bilanţ, situaţia modificărilor

capitalului propriu şi borderourile evidenţei analitice la conturile clasei a treia „Capital propriu” al emitenţilor „Ionel” SA, IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA şi „Floare-Carpet” SA pentru anii 2011-2012

Informaţia reflectată în tabelul 3.6 arată că, întrucât, în anii 2011-2012, la emitenţii „Ionel”

SA şi IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA, şi, în anul 2011, la emitentul „Floare-Carpet”

SA, diminuarea capitalului propriu corespunde deciziilor de finanţare aprobate în cadrul

adunării generale a acţionarilor, mărimea duratei de rotaţie a capitalului propriu, determinată

după formulele de calcul 3.4 şi 3.2, a fost identică. Putem menţiona că apar divergenţe între

mărimea duratei de rotaţie a capitalului propriu calculate după modalităţile recomandate în

cazul când se înregistrează sume diminuate ale capitalului propriu, ce nu au participat ca sursă

116

de finanţare. În particular, diminuarea rulajului particular al capitalului propriu al emitentului

„Floare-Carpet” SA, în anul 2012 cu 5741 lei, din cauza corectării pierderilor perioadelor

precedente, a condus la creşterea cu 526 (76020-75494) de zile, a duratei de rotaţie al

capitalului propriu, calculate după formula de calcul 3.4, faţă de formula 3.2. Considerăm că,

pentru analiza vitezei de rotaţie a capitalului propriu, trebuie aplicată formula de calcul 3.4,

deoarece oferă rezultate mai corecte şi permite aprecierea adecvată a perioadei de aflare a

capitalului propriu la dispoziţia societăţii pe acţiuni.

Din rezultatele calculelor efectuate în tabelul de mai sus, remarcăm că, în anul 2012, la

emitentul „Ionel” SA, durata de rotaţie a profitului nerepartizat al anilor precedenţi a constituit

7326 de zile, majorându-se, faţă de anul 2011, cu 6190 (7326-1136) de zile. Ca urmare,

societatea pe acţiuni are posibilitatea să finanţeze activitatea 7326 de zile din profitul nerepartizat

al anilor precedenţi, înregistrat la finele anului 2012, dacă va diminua anual acest component al

capitalului propriu cu 1618045 lei.

Se poate observa că, la emitentul IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA, de asemenea, a

crescut durata de rotaţie a profitului nerepartizat al anilor precedenţi, de la 2802 zile, în anul

2011, la 4348 de zile în anul 2012. Acest fapt este avantajos pentru proprietarii societăţii pe

acţiuni, deoarece, dacă profitul nerepartizat al anilor precedenţi va fi diminua anual cu 43310352

lei, atunci va creşte durata de utilizarea a acestuia cu 1546 (4348-2802) de zile.

În opinia noastră, evoluţia vitezei a rotaţie a elementelor componente analizate şi a

capitalului propriu în întregime satisfac aşteptările:

Acţionarilor, deoarece emitentul va avea posibilitatea să remunereze mijloacele investite

în acţiuni cu dividende în mărimea celor anunţate în anul 2012. În particular, dacă se vor păstra

condiţiile de diminuare a „profitului nerepartizat al anilor precedenţi”, din anul 2012, atunci

emitentul „Ionel” SA va achita dividende pe o acţiune în mărime de 0,12 lei [65] pe parcursul a

20 (7326360) de ani, iar IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA va plăti dividende pe acţiune

în cuantumul de 18,557 lei [140] pe parcursul a 12 (4348360) ani.

Conducerii societăţii pe acţiuni, deoarece majorarea duratei de rotaţiei a capitalului

propriu cu 12315 zile la emitentul „Ionel” SA, cu 980 de zile la IM „Efes Vitanta Moldova

Brewery” SA şi cu 5030 (76020-70990) de zile la „Floare-Carpet” SA, indică creşterea perioadei

de utilizare a capitalului propriu, ceea ce va favoriza continuitatea activităţii societăţii pe acţiuni

şi elaborarea unor strategii pe termen lung privind îmbunătăţirea performanţelor economice şi a

poziţiei financiare.

Creditorilor şi furnizorilor, pentru că nivelul indicatorilor analizaţi în tabelul 3.6 asigură

autodezvoltare, independenţă şi autonomie financiară societăţilor pe acţiuni analizate, ceea ce

117

garantează capacitatea de plată a datoriilor la termen.

Investitorilor potenţiali, pentru că vor fi atraşi de perspectiva remunerării mijloacelor

care pot fi investite în acţiuni în viitor.

Din punctul nostru de vedere, rezultatele analizei indicatorilor de rotaţie a capitalului

propriu, calculaţi după modalităţile recomandate, pot fi aplicate în procesul decizional în

următoarele situaţii:

La evaluarea societăţii pe acţiuni în scopul privatizării, acţionării, vânzării etc. În opinia

noastră, evaluarea societăţii pe acţiuni poate fi efectuată pe baza indicatorilor de rotaţie a

capitalului propriu calculaţi după abordarea sus-recomandată. Considerăm că, în procesul

evaluării, trebuie să se aprecieze evoluţia duratei de rotaţie a capitalului propriu în paralel cu rata

autonomiei financiare generale (ponderea capitalului propriu în totalul surselor de finanţare) şi

rata distribuirii dividendelor (ponderea profitului distribuit pentru plata dividendelor în totalul

profitului net). De exemplu, în anul 2012, la emitentul IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA,

durata de rotaţie a capitalului propriu a constituit 4685 de zile, rata autonomiei financiare

generale a alcătuit 74,83% (587872519785656446100) [114], iar rata de distribuire a

dividendelor a constituit 40% (43310378108275946100) [140]. Ca urmare, evaluatorul va

stabili o valoare înaltă a societăţii pe acţiuni, deoarece nivelul duratei finanţării activităţii din

sursele proprii şi tendinţa de creştere a perioadei de aflare a capitalului propriu la dispoziţia

societăţii au loc în condiţiile unui grad relativ înalt de independenţă financiară şi capacitate

suficientă de recuperare a capitalului investit în acţiuni.

La aprecierea asigurării şi menţinerii echilibrului financiar. În viziunea noastră, una din

condiţiile asigurării echilibrului financiar poate fi corespondenţa dintre durata finanţării din surse

proprii şi durata utilizării imobilizărilor. De exemplu, în anul 2012, la emitentul „Ionel” SA,

durata de rotaţie a capitalului propriu, calculată în baza rulajului particular pe perioada analizată,

a constituit 14583 de zile, iar durata de rotaţie a imobilizărilor, calculată în baza veniturilor din

vânzări, a alcătuit 230 6293849836023837054442141294 de zile [133]. Această situaţie

denotă că societatea pe acţiuni dispune de surse de finanţare proprii suficiente pentru crearea şi

reînnoirea imobilizărilor. Prin urmare, se asigură şi menţine echilibrul financiar, adică se

respectă una din regulile echilibrului financiar care prevede că imobilizările trebuie finanţate pe

seama capitalului permanent.

La elaborarea deciziilor de finanţare. După părerea noastră, pentru optimizarea deciziilor

de finanţare, este necesar să se aprecieze atât capacitatea de finanţare din sursele proprii, cât şi

rezerva capacităţii de îndatorare, calculându-se, în acest scop, rata capacităţii de îndatorare

(corelaţia dintre sursele împrumutate şi proprii). De exemplu, în anul 2012, la emitentul „Ionel”

118

SA, durata de rotaţie a capitalului propriu a constituit 14583 de zile, iar suma mijloacelor atrase

la un leu capital propriu a alcătuit 12,16 1006625555348377653219336 bani [133].

Toate acestea sugerează, în primul rând, faptul că societatea pe acţiuni are posibilitatea să

finanţeze anual activitatea în sumă de 1618045 lei din sursele proprii, înregistrate în anul 2012,

pe parcursul a 40 (14583 360) de ani, iar, în al doilea rând, rezerva capacităţii de îndatorare la

fiecare leu capital propriu constituie 87,84 (100-12,16) de bani. Prin urmare, atât pentru

acţionari, cât şi pentru conducerea societăţii pe acţiuni, este mai preferabil să utilizeze capitalul

propriu doar pentru remunerarea capitalului investit în acţiuni, iar pentru dezvoltarea societăţii şi

finanţarea investiţiilor să contracteze noi împrumuturi, astfel încât mărimea acestora să nu

depăşească rezerva sus-calculată. Considerăm că această atitudine ar putea duce, la o structură

optimă a surselor de finanţare şi sporire a rentabilităţii capitalului propriu şi a unei acţiuni.

Deoarece, în componenţa capitalului propriu, sunt elemente componente care se diminuează

mai rar (de exemplu, capitalul social, capitalul suplimentar, capitalul de rezervă), considerăm că

aprecierea rotaţiei acestora nu trebuie limitată doar la aspectele recomandate mai sus.

În particular, rotaţia capitalului social poate fi apreciată şi în dependenţă de nivelul de

recuperare al acestuia. Prin urmare, recomandăm calcularea indicatorilor de rotaţie a capitalului

social în baza mărimii dividendelor anunţate. Această abordare permite aprecierea perioadei de

remunerare a acţionarilor prin dividende. În mod normal, numărul de rotaţii ale capitalului social

trebuie să crească, iar durata de rotaţie a capitalului social să se micşoreze. Este necesar să

subliniem că numărul de rotaţii ale capitalului social, determinat ca raportul între dividendele

anunţate şi valoarea medie a capitalului social, se deosebeşte de randamentul dividendelor, în

primul rând, prin faptul că, în calcul, se ia valoarea nominală a acţiunilor, iar, în al doilea rând,

arată realizările deja efectuate în cadrul societăţii pe acţiuni.

De remarcat că, pentru corectitudinea informaţiei prezentate investitorilor reali şi potenţiali,

propunem analizarea rotaţiei capitalului social, pe fiecare clasă de acţiuni separat, şi nu în

totalitatea lui.

În tabelul 3.7, s-a ilustrat metodica analizei indicatorilor de rotaţie a capitalului social al

emitenţilor „Ionel” SA, IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA şi „Floare-Carpet” SA,

calculaţi în baza dividendelor anunţate în anii 2011-2012.

Rezultatele prezentate în tabelul 3.7 arată că viteza de rotaţie a capitalului social al

emitenţilor IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA şi „Floare-Carpet” SA înregistrează o

accelerare. În particular, durata de rotaţie a capitalului social al emitentului IM „Efes Vitanta

Moldova Brewery” SA s-a micşorat de la 536 de zile, în anul 2011, la 332 de zile, în anul 2012,

119

Tabelul 3.7. Analiza comparată a indicatorilor de rotaţie a capitalului social calculaţi

în baza dividendelor anunţate

„Ionel” SA IM „Efes Vitanta

Moldova Brewery” SA „Floare-Carpet” SA Nr.

crt. Indicatori

Anul 2011 Anul 2012 Anul 2011 Anul 2012 Anul 2011 Anul 2012

1 2 3 4 5 6 7 8

1

Valoarea medie a capitalului social format din acţiuni ordinare la valoarea nominală, lei

14468382 19291176 38098073 39998073 60862090 60862090

2 Dividende anunţate la acţiunile ordinare, lei

- 1211410 25586262 43310378 47788 72666

3 Numărul de rotaţii ale capitalului social, unităţi (ind.2 ind.1)

- 0,0628 0,6716 1,0828 0,0008 0,0012

4 Durata de rotaţie a capitalului social, zile (360 ind.1 ind.2)

- 5733 536 332 458491 301521

Sursa: elaborat de autor în baza generalizării datelor din bilanţ, situaţiei modificărilor capitalului propriu şi hotărârilor adunării generale a acţionarilor emitenţilor „Ionel” SA, IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA şi „Floare-Carpet” SA pentru anii 2011-2012

ceea ce arată diminuarea perioadei de recuperare a capitalului investit în acţiuni ordinare cu 204

zile. Tendinţa de accelerare a rotaţiei capitalului social se observă şi la emitentul „Floare-Carpet”

SA, şi anume, s-a redus durata de rotaţie cu 156970 (301521-458491) de zile, în anul 2012, faţă

de anul 2011. De asemenea, este favorabilă situaţia şi pentru deţinătorii de acţiuni ai emitentului

„Ionel” SA.

Din punctul nostru de vedere, rezultatele analizei rotaţiei capitalului social pot fi aplicate în

procesul decizional, în următoarele situaţii:

la adoptarea deciziilor cu privire la procurarea, păstrarea sau vânzarea acţiunilor. În

particular, analiza comparată a indicatorilor de rotaţie a capitalului social al emitenţilor „Ionel”

SA, IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA şi „Floare-Carpet” SA, în anii 2011-2012, arată că

situaţia la emitenţii analizaţi este avantajată pentru deţinătorii de acţiuni, ceea ce va conduce la

păstrarea şi procurarea acţiunilor. Totodată, pentru investitorii potenţiali cele mai atractive

acţiuni sunt ale IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA, deoarece perioada de recuperare a

capitalului investit în acţiuni este cea mai mică.

la fundamentarea deciziilor privind modificarea capitalului social. În viziunea noastră, în

acest scop, poate fi analizată durata finanţării din surse proprii şi durata de recuperare a

capitalului investit în acţiuni. De exemplu, în anul 2012, la emitentul IM „Efes Vitanta Moldova

Brewery” SA, durata finanţării activităţii din sursele proprii este relativ înaltă (4685 de zile), iar

perioada de recuperare a capitalului investit în acţiuni este satisfăcătoare (332 de zile), ceea ce va

120

provoca interesul investitorilor reali şi potenţiali în procurarea acţiunilor, deoarece există

posibilităţi de continuitate a activităţii economico-financiare pe termen lung şi perspective de

creştere a valorii acţionarilor. În aceste condiţii, societatea pe acţiuni poate să majoreze capitalul

social prin plasarea de acţiuni ordinare ale emisiunii suplimentare din contul aporturilor din

partea achizitorilor de acţiuni. Spre deosebire de această situaţie, la emitentul „Floare-Carpet”

SA, în anul 2012, perioada de aflare a capitalului propriu la dispoziţia societăţii pe acţiuni este

mare (76020 de zile), iar viteza de recuperare a capitalului investit în acţiuni este foarte lentă

(301521 de zile). Ca urmare, investitorii vor fi precauţi la luarea deciziilor privind procurarea

acţiunilor, iar adunarea generală a acţionarilor poate să aprobe hotărârea cu privire la majorarea

capitalului social din capitalul propriu în limita părţii ce depăşeşte capitalul social.

Un aspect foarte important, aferent analizei rotaţiei capitalului propriu, îl reprezintă evaluarea

efectelor economico-financiare ale modificării vitezei de rotaţie.

Cercetarea literaturii de specialitate arată că economiştii străini şi autohtoni (Mărgulescu D,

Mitran D., Vasile E. [95, p.174], Gh.Vâlceanu, V.Robu, N.Georgescu [169, p.377], L.Spătaru

[149, p.466], Lucian Buşe [14, p.130], A.D.Şeremet, A.F.Ionova [214, p.374], O.V.Efimova,

M.V.Melnic [186, p.247], N.Ţiriulnicova, V.Paladi [163, p.182]) recomandă calcularea efectului

economic din modificarea rotaţiei activelor circulante „prin înmulţirea abaterii absolute a duratei

de rotaţie a activelor cu vânzările curente pe o zi” [163, p.182]. Considerăm că această abordare

poate fi utilizată şi pentru calculul efectului economico-financiar al modificării vitezei de rotaţie

a capitalului propriu. Astfel, efectul economico-financiar al modificării vitezei de rotaţie a

capitalului propriu poate fi determinat ca produsul dintre modificarea duratei de rotaţie a

capitalului propriu şi veniturile din vânzări medii zilnice din perioada de gestiune.

În viziunea noastră, neajunsul acestei abordări constă în faptul că, la analiza vitezei de rotaţie

a capitalului propriu este, practic, imposibil să se evidenţieze mărimea veniturilor din vânzări

provenite din utilizarea exclusivă a capitalului propriu.

Din punctul nostru de vedere, consecinţele accelerării sau încetinirii vitezei de rotaţie a

capitalului propriu se realizează în urma diminuării acestuia. Prin urmare, este rezonabilă

utilizarea rulajului particular al capitalului propriu pentru determinarea efectului economico-

financiar al modificării vitezei de rotaţie a capitalului propriu.

În vederea implementării şi înţelegerii acestei abordări, în figura 3.5, este reprezentat modul

de calcul al efectului economico-financiar al modificării duratei de rotaţie a capitalului propriu.

Din relaţia prezentată în figura 3.5, se poate calcula creşterea sau diminuarea valorii

capitalului propriu, ca urmare a modificării duratei de rotaţie a acestuia. În opinia noastră, este

eficient ca durata de diminuare a capitalului propriu (determinată după modalitatea recomandată

121

în formula de calcul 3.4) să înregistreze o tendinţă de creştere, adică mărimea efectului

economico-financiar să fie pozitiv, ceea ce reprezintă o creştere a capitalului propriu.

Fig. 3.5. Reprezentarea formării efectului economico-financiar al modificării

duratei de rotaţie a capitalului propriu


În cele ce urmează, s-a demonstrat aplicabilitatea recomandărilor privind calculul efectului

economico-financiar al modificării duratei de rotaţie a capitalului propriu în baza datelor

emitenţilor „Ionel” SA, IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA şi „Floare-Carpet” SA pentru

anii 2011-2012 (tabelul 3.8).

Tabelul 3.8. Calculul efectului economico-financiar al modificării

duratei de rotaţie a capitalului propriu

Durata de rotaţie a

capitalului propriu, zile

Denumirea societăţilor pe acţiuni

Anul 2011

Anul 2012

Rulajul particular al capitalului

propriu în anul 2012, lei

Mărimea diminuată ce nu a participat ca sursă de finanţare în

anul 2012, lei

Efectul economico-financiar al

modificării duratei de rotaţie a

capitalului propriu, lei

1 2 3 4 5 360

54236

„Ionel” SA 2268 14583 1618045 - +55350623 IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA

3705 4685 43310352 - +117900403

„Floare-Carpet” SA 70990 76020 828715 5741 +11498776 Sursa: elaborat de autor în baza generalizării datelor din bilanţ, situaţia modificărilor

capitalului propriu, borderourile evidenţei analitice la conturile clasei a treia „Capital propriu” al emitenţilor „Ionel” SA, IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA şi „Floare-Carpet” SA şi calculelor din tabelul 3.6

Efectul economico-financiar al modificării vitezei de rotaţie a profitului nerepartizat al anilor precedenţi

Modificarea duratei de rotaţie a profitului nerepartizat al anilor

precedenţi

Durata de

rotaţie a profitului

nerepartizat al anilor

precedenţi în perioada de

gestiune

-


profitului nerepartizat al

anilor precedenţi în

perioada precedentă

Profitul nerepartizat al anilor precedenţi diminuat mediu zilnic

în perioada de gestiune

Rulajul debitor

al profitului nerepartizat al

anilor precedenţi pe perioada de

gestiune

-

Profitul nerepartizat al anilor precedenţi

diminuat ce nu a participat la

finanţarea activităţii societăţii pe acţiuni

în perioada de gestiune

Numărul de zile calendaristice în perioada de gestiune

122

Datele tabelului 3.8 atestă faptul că încetinirea vitezei de rotaţie a capitalului propriu la

societăţile pe acţiuni analizate va avea efect economico-financiare pozitiv asupra surselor proprii

de finanţare. În particular, creşterea duratei de utilizare a capitalului propriu cu 12315 zile va

permite emitentului „Ionel” SA să majoreze capitalul propriu cu 55350623 lei. În anii 2011-

2012, la IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA, s-a înregistrat încetinirea vitezei de diminuare

a capitalului propriu cu 980 de zile, ceea ce va conduce la mărirea capitalului propriu cu

117900403 lei. Aceeaşi situaţie se evidenţiază şi la emitentul „Floare-Carpet” SA, şi anume

creşterea perioadei de aflare a capitalului propriu la dispoziţia societăţii pe acţiuni cu 5030 de

zile va determina sporirea capitalului propriu cu 11498776 lei.

În opinia noastră, calculul efectelor economico-financiare ale modificării duratei de rotaţie a

capitalului propriu va sprijini procesul decizional la societăţile pe acţiuni, deoarece rezultatele

analizei pot să servească drept criteriu la fundamentarea deciziilor economice privind

optimizarea structurii surselor de finanţare, pronosticul mărimii capitalului propriu în cadrul

elaborării planului de afaceri etc.

Generalizând cele expuse, conchidem că situaţiile aplicative prezentate relevă o viziune clară

privind necesitatea şi importanţa recomandărilor aferente analizei rotaţiei capitalului propriu în

procesul fundamentării deciziilor economice.

3.3. Perfecţionarea analizei rezultatului pe acţiune şi rentabilităţii unei acţiuni în

vederea fundamentării deciziilor economice

Analiza performanţelor societăţii pe acţiuni constă în determinarea şi interpretarea celor mai

importanţi indicatori – rezultatul pe acţiune şi rentabilitatea unei acţiuni. Corectitudinea şi

relevanţa deciziilor economice privind utilizarea capitalului propriu şi investirea în acţiuni sunt

condiţionate, în mare măsură, de autenticitatea, claritatea şi integritatea informaţiilor privind

mărimea şi evoluţia acestor indicatori.

În continuare, vom investiga şi analiza mai profund rezultatul pe acţiune, care prezintă

importanţă pentru o gamă largă de utilizatori în procesul decizional, deoarece oferă informaţii

legate atât de eficienţa investiţiilor în acţiuni, cât şi de strategiile privind performanţele

economice şi poziţia financiară a societăţii pe acţiuni.

În acest context, pentru a argumenta necesitatea analizei rezultatului pe acţiune, în figura 3.6,

sunt identificate obiectivele informaţionale ale indicatorului menţionat.

123

Fig. 3.6. Obiectivele informaţiilor cu privire la rezultatul pe acţiune


Din figura de mai sus, reiese că oferirea unor informaţii relevante, clare şi comparabile

privind mărimea rezultatului pe acţiune, care să fie elaborate într-un limbaj contabil unic, la nivel

mondial, va permite îmbunătăţirea procesului de adoptare a deciziilor de investitori, creditori,

furnizori, clienţi autohtoni şi străini.

În acest context, pentru a răspunde cerinţelor utilizatorilor autohtoni şi străini, care doresc

să înţeleagă informaţia despre rezultatul pe acţiune al societăţilor pe acţiuni autohtone,

considerăm necesară implementarea prevederilor IAS 33 „Rezultatul pe acţiune” în practica

autohtonă. Trebuie menţionat că avantajul implementării acestui standard contabil la nivel

naţional este resimţit mai evident de societăţile pe acţiuni, care doresc să aibă acces la

finanţare internaţională şi de investitorii care doresc să compare rezultatul pe acţiune al unor

societăţi localizate în ţări diferite.

Actualmente, în practica economică autohtonă, apar probleme legate de calculul rezultatului

pe acţiune, deoarece nici SNC „Prezentarea situaţiilor financiare” şi nici alt act normativ nu

reglementează determinarea rezultatului pe acţiune. În acest context, sunt necesare explicaţii

suplimentare privind aplicabilitatea prevederilor IAS 33 în condiţiile autohtone. Prin urmare,

pentru prezentarea unor informaţii veridice, apare necesitatea investigării mai profunde a

calculului şi analizei rezultatului pe acţiune în diferite situaţii.

O problemă importantă a normalizării contabile menţionate o constituie calculul mediei

ponderate a acţiunilor ordinare în circulaţie. În conformitate cu pct. 20 al IAS 33 „media

ponderată a acţiunilor ordinare în circulaţie în timpul perioadei este numărul de acţiuni ordinare

în circulaţie la începutul perioadei, ajustat cu numărul de acţiuni răscumpărate sau emise în

perioada respectivă, înmulţit cu un factor de ponderare a timpului. Factorul de ponderare a

timpului este numărul de zile în care acţiunile respective s-au aflat în circulaţie, ca proporţie din

numărul total de zile ale perioadei” [152].

Evaluează cota-parte a unei acţiuni ordinare în performanţa societăţii pe parcursul perioadei de raportare

Caracterizează capacitatea societăţii pe acţiuni de a finanţa activitatea din sursele interne

Asigură legătura dintre preţul de piaţă al acţiunii şi veniturile viitoare generate de o acţiune

Caracterizează stabilitatea financiarăşi creşterea internă a societăţii pe acţiuni

Oferă informaţii investitorilor privind perspectivele modificării rentabilităţii unei acţiuni

Reflectă tendinţele modificării valorii capitalului propriu alsocietăţii pe acţiuni

124

Întrucât în IAS 33 se conţine doar regula generală de determinare a numitorului

rezultatului pe acţiune, la practicieni apare necesitatea de ilustrări practice aferente calculului

indicatorului respectiv.

În continuare, în baza unui exemplu, vom prezenta modul de calcul al rezultatului pe acţiune

de bază după media ponderată a numărului de acţiuni aflate în circulaţie, în condiţiile emisiunii

suplimentare de acţiunilor ordinare din contul aporturilor băneşti ale acţionarilor.

Exemplul 3.1. Capitalul social al emitentului IM„Efes Vitanta Moldova Brewery” SA este

format doar din acţiuni ordinare. La 01 ianuarie 2011, numărul de acţiuni ordinare aflate în

circulaţie constituie 1447922 de acţiuni. În anul 2011, a fost înregistrat profit net în sumă de

108275946 lei [43]. La data de 30 iunie 2011, în RSVM, a fost înregistrată majorarea

capitalului social cu 3800000 lei din contul mijloacelor băneşti prin emisiunea suplimentară a

4961753 de acţiuni ordinare cu valoarea nominală – 25 lei [37].

Trebuie remarcat că, în cazul în care are loc emisiunea suplimentară a acţiunilor contra

numerar, se majorează atât mărimea capitalului propriu, cât şi a activelor. În conformitate cu

prevederile art. 38 alin. (1) lit. e), art. 42 alin. (5) şi art. 44 alin. (10) al Legii privind societăţile

pe acţiuni, înregistrarea de stat a acţiunilor emisiunii suplimentare se face numai după

depunerea mijloacelor băneşti în contul achitării acţiunilor plasate [87]. Prin urmare, numărul

acţiunilor ordinare aflate în circulaţie trebuie ajustat la data înregistrării în RSVM, adică în

cazul nostru la 30 iunie 2011.

Astfel, metodica determinării duratei aflării în circulaţie a tuturor acţiunilor ordinare ale

emitentului IM„Efes Vitanta Moldova Brewery” SA. este ilustrată în tabelul 3.9.

Tabelul 3.9. Calculul duratei aflării în circulaţie a tuturor acţiunilor ordinare ale emitentului

IM„Efes Vitanta Moldova Brewery” SA în anul 2011

Data Numărul acţiunilor ordinare în

circulaţie, unităţi

Durata aflării în circulaţie a unei

acţiuni ordinare, zile

Durata aflării în circulaţie a tuturor

acţiunilor ordinare, zile1 2 3 4 = 2 x 3

1 ianuarie 2011 1447922 180 260 625 960 30 iunie 2011 1599922 = 1447922 + 152000 185 295 985 570

Total 365 556 611 530 Sursa: elaborat de autor în baza generalizării datelor din comunicatul informativ al şedinţei

Consiliului de administraţie al Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare din 30 iunie 2011 [37] şi raportul anual al emitentului IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA pentru anul 2011 [43]

În continuare, folosind datele exemplului 3.1 şi tabelului 3.9, prezentăm modul de calcul al

mediei ponderate a numărului de acţiuni ordinare în circulaţie şi rezultatului pe acţiune de bază

al emitentului IM„Efes Vitanta Moldova Brewery” SA în anul 2011 (figura 3.7).

125

Fig. 3.7. Calculul mediei ponderate a numărului de acţiuni ordinare în circulaţie şi rezultatului

pe acţiune de bază al emitentului IM„Efes Vitanta Moldova Brewery” SA în anul 2011

Sursa: elaborat de autor în baza generalizării datelor din raportul anual al emitentului IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA pentru anul 2011 [43] şi tabelul 3.9

În baza rezultatelor obţinute, putem menţiona că media ponderată a numărului de acţiuni

ordinare calculată prin aplicarea numărului de zile efectiv aflate în circulaţie, în anul 2011, a

constituit 1524963 de acţiuni, fiind cu 74959 (1599922 – 1524963) de acţiuni mai mic decât

numărul de acţiuni ordinare aflate în circulaţie la finele anului 2011. Mărimea rezultatului pe

acţiune de bază arată că, în anul 2011, la fiecare acţiune ordinară s-a înregistrat 71,00 lei profit

net aferent deţinătorilor acţiunilor ordinare.

Este important să menţionăm că, în darea de seamă a IM „Efes Vitanta Moldova Brewery”

SA, pentru anul 2011, publicată pe pagina web proprie [43], s-a prezentat indicatorul „profit net

la o acţiune ordinară a societăţii” în mărime de 67,68 (1082759461599922) lei, care a fost

calculat ca raportul dintre profitul net şi numărul acţiunilor ordinare aflate în circulaţie la finele

anului 2011. Acest fapt ne permite să constatăm că informaţia oferită utilizatorilor nu a fost pe

deplin exactă. Din aceste precizări, reiese că, în scopul creşterii încrederii investitorilor în

acurateţea informaţiilor financiare, trebuie să fie aplicate prevederile IAS 33.

În practica economică a societăţilor pe acţiuni autohtone, sunt frecvente cazurile când are loc

reducerea capitalului social prin anularea acţiunilor de tezaur. Astfel, este important de

determinat momentul excluderii acestor acţiuni din calculul mediei ponderate a acţiunilor

ordinare în circulaţie.

Modul de calcul al rezultatului pe acţiune de bază, în cazul anulării acţiunilor de tezaur, îl

vom elucida în baza următorului exemplu.

Exemplul 3.2. Emitentul „Nufărul” SA, la 1 ianuarie 2011, avea înregistrate, în RSVM,

279939 de acţiuni ordinare şi 56800 de acţiuni preferenţiale [128].

La data de 29 septembrie 2011, în RSVM, a fost înregistrată reducerea capitalului social

Media ponderată a numărului de acţiuni ordinare în circulaţie

=

Durata aflării în circulaţie a tuturor acţiunilor

ordinare 365 zile

= 1524963365

556611530= de acţiuni

(3.5)

Rezultatul pe acţiune de bază

=

Profit net (pierdere netă) – Dividende aferente acţiunilor preferenţiale

Media ponderată a numărului de acţiuni ordinare aflate în circulaţie

= 00,711524963

0- 108275946= lei (3.6)

126

prin anularea a 200923 de acţiuni ordinare de tezaur şi 56800 de acţiuni preferenţiale de tezaur

[74]. În anul 2011, emitentul „Nufărul” SA a înregistrat profit net în mărime de 3665094 lei

[129] şi a plătit dividende la acţiunile preferenţiale în sumă de 68160 lei [70].

De menţionat că, în cazul în care are loc anularea acţiunilor de tezaur, se reduce mărimea

capitalului propriu. Potrivit prevederilor art. 13 alin. (5) al Legii privind societăţile pe acţiuni,

„acţiunile de tezaur achiziţionate sau răscumpărate în scop de a reduce capitalul social al

societăţii urmează a fi anulate după înregistrarea modificărilor respective în Registrul de stat al

valorilor mobiliare şi în statutul societăţii” [87]. Astfel, numărul acţiunilor ordinare ale

emitentului „Nufărul” SA aflate în circulaţie trebuie ajustat la data de 29 septembrie 2011.

Calculele corespunzătoare pentru determinarea duratei aflării în circulaţie a tuturor acţiunilor

ordinare ale emitentului „Nufărul” SA, în anul 2011, sunt prezentate în tabelul 3.10.

Tabelul 3.10. Calculul duratei aflării în circulaţie a tuturor acţiunilor ordinare ale emitentului

„Nufărul” SA în anul 2011

Data Numărul acţiunilor ordinare în


Durata aflării în circulaţie a unei

acţiuni ordinare, zile

Durata aflării în circulaţie a tuturor

acţiunilor ordinare, zile1 2 3 4 = 2 x 3

1 ianuarie 2011 279939 271 75 863 469 29 septembrie 2011 79016 = 279939 – 200923 94 7 427 504

Total 365 83 290 973 Sursa: elaborat de autor în baza generalizării datelor din Hotărârea Comisiei Naţionale a

Pieţei Financiare Nr. 47/5 din 29.09.2011 cu privire la înregistrări în RSVM [74] şi raportul anual al emitentului „Nufărul” SA pentru anii 2010-2011 [128; 129]

Aplicând datele din exemplul 3.2 şi tabelul 3.10, în figura 3.8 prezentăm modul de calcul al

mediei ponderate a numărului de acţiuni ordinare în circulaţie şi rezultatului pe acţiune de bază

al emitentului „Nufărul” SA în anul 2011.

Fig. 3.8. Calculul mediei ponderate a numărului de acţiuni ordinare în circulaţie şi

rezultatului pe acţiune de bază al emitentului „Nufărul” SA în anul 2011

Sursa: elaborat de autor în baza generalizării datelor din Hotărârea adunării generale a acţionarilor societăţii pe acţiuni „Nufărul” SA din 08 iunie 2011 [70], raportul anual al emitentului „Nufărul” SA pentru anii 2010-2011 [128; 129] şi tabelul 3.10.

Media ponderată a

numărului de acţiuni ordinare în circulaţie

=

Durata aflării în circulaţie a tuturor acţiunilor

ordinare 365 zile

=

83290973 365

= 228194 de acţiuni

(3.7)

Rezultatul pe acţiune de bază

=

Profit net (pierdere netă) – Dividende aferente acţiunilor preferenţiale Media ponderată a numărului de

acţiuni ordinare aflate în circulaţie

=3665094 - 68160

228194 = 15,76 lei (3.8)

127

Calculele prezentate în figura 3.8 permit a conchide că, în anul 2011, media ponderată a

numărului de acţiuni ordinare aflate în circulaţie a constituit 228194 de acţiuni, cu 149178

(228194 – 79016) de acţiuni, mai mare decât numărul acţiunilor ordinare aflate în circulaţie la

finele anului 2011. În anul 2011, mărimea rezultatului pe acţiune de bază arată că, la fiecare

acţiune ordinară, s-au înregistrat 15,76 lei profit net aferent deţinătorilor acţiunilor ordinare.

De menţionat că, în raportul anual al emitentului „Nufărul” SA, pentru anul 2011, publicat în

presă, s-a prezentat indicatorul „profit net la o acţiune ordinară a societăţii” în mărime de 46,38

(366509479016) lei, calculat ca raportul dintre profitul net şi numărul acţiunilor ordinare aflate

în circulaţie la finele anului 2011 [129]. Mărimea indicatorului sus-menţionat este cu 30,62

(46,38 – 15,76) lei mai mare decât mărimea acestuia calculat conform cerinţelor IAS 33. Prin

urmare, informaţia furnizată investitorilor nu reflectă adecvat situaţia reală şi poate provoca

deţinătorii acţiunilor ordinare, în cadrul adunărilor generale a acţionarilor, să opteze pentru o

cotă mai mare din profitul net pentru plata dividendelor. De asemenea, poate fi supraevaluat

preţul de piaţă al unei acţiuni ordinare. Toate acestea, încă o dată, demonstrează societăţilor pe

acţiuni autohtone necesitatea concretizării din partea Comisiei Naţională a Pieţei Financiare a

cerinţelor privind modul de calculul al rezultatului pe acţiune de bază.

Conform pct. 27 al IAS 33, „acţiunile ordinare se pot emite, sau numărul acţiunilor în

circulaţie poate fi redus, fără să aibă loc o modificare corespunzătoare a resurselor” [152].

Luând în considerare prevederile Legii privind societăţile pe acţiuni, remarcăm că, în practica

autohtonă, astfel de situaţii pot să apară în următoarele cazuri: emisiunea suplimentară de

acţiuni plătite în întregime cu activele nete (capitalul propriu) ale societăţii (art. 44 alin. (6));

plata dividendelor cu acţiuni de tezaur sau acţiuni ale emisiei suplimentare (art. 49 alin. (7));

consolidarea şi fracţionarea acţiunilor care nu duce la modificarea capitalului social al

societăţii (art. 81 alin. (6)) [87].

Potrivit pct. 28 al IAS 33, în cazul în care modificarea numărului acţiunilor ordinare în

circulaţie nu determină modificarea resurselor, „numărul acţiunilor ordinare în circulaţie înaintea

operaţiunii respective se ajustează cu modificarea proporţională a numărului de acţiuni ordinare în

circulaţie, ca şi când operaţiunea ar fi avut loc la începutul primei perioade prezentate” [152]. De

menţionat că respectarea acestei cerinţe va avea ca rezultat recalcularea rezultatului pe acţiune de

bază pentru perioada precedentă.

Modul de calcul al rezultatului pe acţiune de bază, în condiţiile consolidării acţiunilor

ordinare şi emisiunii suplimentare a acţiunilor, plătite în întregime cu capital propriu, este

examinat în următorul exemplu.

128

Exemplul 3.3. Emitentul IM „Sudzucker Moldova” SA, pe parcursul anilor 2011-2012, în

RSVM, a avut înregistrate 10 916 660 de acţiuni ordinare [136; 137]. În anul 2011, IM

„Sudzucker Moldova” SA a înregistrat profit net în mărime de 146 262 524 lei, iar în anul 2012,

în mărime de 75 415 871 lei [136].

Se presupune că IM „Sudzucker Moldova” SA, la data de:

01 aprilie 2012, a decis cu privire la consolidarea acţiunilor ordinare: fiecare două

acţiuni vechi, cu valoare nominală de 10,00 lei, se schimbă pe una nouă cu valoare de 20,00 lei;

1 iulie 2012, a decis să efectueze emisiunea suplimentară de acţiuni din contul profitului

nerepartizat şi rezervelor. Condiţiile emisiunii suplimentare de acţiuni sunt: trei acţiuni ordinare

pentru fiecare acţiune ordinară în circulaţie la 30 iunie 2012.

În baza informaţiei cuprinse în exemplul 3.3, putem menţiona că numărul acţiunilor ordinare

în circulaţie, după consolidarea acţiunilor ordinare, s-ar micşora până la 5458330 (109166602)

de acţiuni. De remarcat că consolidarea acţiunilor nu duce la modificarea capitalului social al IM

„Sudzucker Moldova” SA, respectându-se prevederile art. 81 alin. (6) al Legii privind societăţile

pe acţiuni [87].

După emisiunea suplimentară a acţiunilor plătite în întregime cu capitalul propriu al

societăţii, numărul acţiunilor ordinare aflate în circulaţie s-ar majora cu 16374990 (54583303)

de acţiuni. În opinia economistului autohton Ciobanu Veaceslav, „în urma operaţiunii de

majorare a capitalului social din contul profitului net, entitatea nu devine mai bogată sau mai

săracă, la fel ca şi asociaţii săi” [33, p.26]. Totodată, trebuie menţionat că, în conformitate cu

prevederile art. 44 alin. (6) al Legii privind societăţile pe acţiuni, „acţiunile emisiunii

suplimentare plătite în întregime cu activele nete (capitalul propriu) ale societăţii se repartizează

între acţionarii societăţii fără plată, în corespundere cu clasele şi proporţional cu numărul de

acţiuni care le aparţin” [87].

Calculul rezultatului pe acţiune de bază a IM „Sudzucker Moldova” SA, în condiţiile

consolidării acţiunilor ordinare şi emisiunii suplimentare a acţiunilor plătite în întregime cu

capital propriu este ilustrat în tabelul 3.11.

În baza datelor prezentate în tabelul 3.11, observăm că numărul acţiunilor ordinare aflate în

circulaţie după consolidarea acţiunilor ordinare şi emisiunea suplimentară a acţiunilor plătite în

întregime cu capitalul propriu, în anul 2012, s-a majorat, fapt ce a determinat micşorarea

profitului pe acţiune de bază de la 6,91 lei la 3,45 lei.

Întrucât, majorarea numărului acţiunilor ordinare aflate circulaţie nu a dus la modificarea

capitalului propriu, s-a recalculat rezultatul pe acţiune de bază, pentru anul 2011, în condiţiile

numărului acţiunilor ordinare aflate circulaţie în anul 2012, după consolidarea şi emisiunea

129

Tabelul 3.11. Calculul rezultatului pe acţiune de bază în condiţiile consolidării acţiunilor

ordinare şi emisiunii suplimentare a acţiunilor plătite în întregime cu capital propriu

Nr. crt.

Indicatorii Anul 2011 Anul 2012

1 2 3 4 1 Profitul net (pierdere netă), lei 146262524 75415871 2 Dividendele aferente acţiunilor preferenţiale, lei – –

3 Profitul net (pierderea netă) aferent proprietarilor acţiunilor ordinare, lei (ind.1 – ind.2)

146262524 75415871

4 Numărul acţiunilor ordinare aflate în circulaţie până la consolidarea şi emisiunea suplimentară a acţiunilor, unităţi

10916660 10916660

5 Numărul acţiunilor ordinare aflate în circulaţie după consolidarea acţiunilor ordinare, unităţi

– 5458330

6 Numărul acţiunilor ordinare aflate în circulaţie după emisiunea suplimentară a acţiunilor plătite în întregime cu capitalul propriu, unităţi

– 16374990

7 Numărul acţiunilor ordinare aflate în circulaţie după consolidarea şi emisiunea suplimentară a acţiunilor, unităţi

10916660 21833320 = =5458330+16374990

8 Rezultatul pe acţiune de bază, calculat: 8.1 până la consolidarea şi emisiunea suplimentară a

acţiunilor, lei (ind.3 ind.4) 40,13

10916660

146262524 91,6

10916660

75415871

8.2 după consolidarea şi emisiunea suplimentară a acţiunilor în anul 2012, lei

70,621833320

146262524 45,3

21833320

75415871

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din raportul anual al emitentului IM „Sudzucker Moldova” SA pentru anii 2011-2012 [136; 137] şi exemplul 3.3

suplimentară a acţiunilor. Recalcularea menţionată s-a efectuat în scopul asigurării

comparabilităţii datelor obţinute, adică pentru aprecierea veridică a evoluţiei rezultatului pe

acţiune de bază în dinamică. După cum se observă din datele tabelului de mai sus, rezultatul pe

acţiune de bază, în dinamică, s-a micşorat cu 3,25 lei, involuând de la 6,70 lei profitul pe acţiune,

în anul 2011, la 3,45 lei profitul pe acţiune, în anul 2012.

În cazul când societatea pe acţiuni dispune de acţiuni ordinare potenţiale, pe lângă rezultatul

pe acţiune de bază, se calculează rezultatul pe acţiune diluat, ceea ce reprezintă una din

problemele destul de controversate în teoria şi practica economică. Atenţia necesară pentru

cercetarea şi soluţionarea problemei date survine din faptul că societăţile pe acţiuni intră, uneori,

în angajamente de emisiune de acţiuni în viitor, care va avea ca rezultat o modificare a

rezultatului pe acţiune de bază. Astfel, pentru adoptarea unor decizii economice eficiente,

deţinătorii de acţiuni ordinare, precum şi deţinătorii de acţiuni ordinare potenţiale, doresc să

cunoască influenţa acţiunilor ordinare potenţiale asupra evaluării rezultatului pe acţiune de bază.

După cum reiese din pct. 7 al IAS 33, acţiunile ordinare potenţiale sunt: datoriile financiare

sau instrumentele de capitaluri proprii, inclusiv acţiunile preferenţiale, convertibile în acţiuni

130

ordinare; acţiunile care vor fi emise numai după îndeplinirea anumitor condiţii care rezultă din

angajamente contractuale, cum ar fi cumpărarea unei întreprinderi sau a altor active [152].

Trebuie să menţionăm că rezultatul pe acţiune diluat se calculează în concordanţă cu metoda

de calcul al rezultatului pe acţiune de bază, în acelaşi timp, se ajustează profitul sau pierderea

atribuibil(ă) acţionarilor ordinari ai societăţii pe acţiuni şi media ponderată a numărului de acţiuni în

circulaţie cu efectele tuturor acţiunilor ordinare potenţiale diluate.

De remarcat că acţiunile ordinare potenţiale sunt diluate numai când convertirea lor în acţiuni

ordinare conduce la diminuarea profitului pe acţiune sau creşterea pierderii pe acţiune. În cazul în

care convertirea lor în acţiuni ordinare măreşte profitul pe acţiune sau diminuează pierderea pe

acţiune, atunci acestea sunt acţiuni ordinare potenţiale antidiluate şi efectul acestora nu se ia în

considerare în calculul rezultatului pe acţiune diluat.

Atunci când se analizează dacă acţiunile ordinare potenţiale sunt diluate sau antidiluate

fiecare emisiune sau clase de acţiuni ordinare potenţiale se iau în calcul separat, şi nu în

totalitatea lor. Ordinea în care se examinează acţiunile ordinare potenţiale nu poate fi aleatorie,

deoarece aceasta poate influenţa calitatea lor de a fi sau nu diluate. De aceea, pentru

maximizarea diluării rezultatului pe acţiune de bază, conform principiului prudenţei, fiecare

emisiune sau clase de acţiuni ordinare potenţiale se iau în calcul în ordine, de la cele mai diluate

la cele mai puţin diluate.

Considerăm că orice diluare potenţială este foarte importantă pentru acţionarii existenţi,

pentru că indică reducerea posibilă a câştigurilor, ce le pot fi distribuite în viitor prin intermediul

dividendelor şi posibila creştere a numărului de acţiuni la care se împarte valoarea totală de piaţă

a societăţii pe acţiuni.

Modul de calculul şi analiză a rezultatului pe acţiune diluat, este demonstrat în următorul

exemplu.

Exemplul 3.4. Emitentul „Moldpresa” SA, la 31 decembrie 2012, avea înregistrate în RSVM

9999 de acţiuni preferenţiale de clasa I cu dividende fixate, 6666 de acţiuni preferenţiale de

clasa a II-a cu dividende nefixate şi 174195 de acţiuni ordinare [127].

În anul 2012, emitentul „Moldpresa” SA a înregistrat profit net în sumă de 22527068 lei

[127]. Conform hotărârii adunării generale a acţionarilor, din 28 mai 2013, profitul net al

anului 2012 s-a repartizat în mărime de 60% pentru plata dividendelor. S-a aprobat: 1)

mărimea dividendelor anuale la acţiunile preferenţiale de clasa I – 43396 lei, la acţiunile

preferenţiale de clasa a II-a – 785278,13 lei şi la acţiunile ordinare – 12687492,83 lei; 2)

mărimea dividendelor anuale la o acţiune preferenţială de clasa I – 4,34 lei, la o acţiune

preferenţială de clasa a II-a – 117,80 lei şi la o acţiune ordinară – 72,835 lei [69].

131

Se presupune că orice acţiune preferenţială de clasa a II-a să poată fi convertită în două

acţiuni ordinare, iar 14 acţiuni preferenţiale de clasa I pot fi convertite într-o acţiune ordinară .

În scopul identificării ordinii, în care se vor examina acţiunile ordinare potenţiale la calculul

rezultatului pe acţiune diluat, s-a determinat rezultatul pe acţiune suplimentar ce poate fi obţinut

după fiecare convertire potenţială a acţiunilor preferenţiale, care se prezintă în tabelul 3.12.

Tabelul 3.12. Calculul rezultatului pe acţiune suplimentar atribuibil deţinătorilor acţiunilor

ordinare în urma convertirii acţiunilor preferenţiale

Nr. crt.

Indicatori Modificarea rezultatului

financiar net, lei

Majorarea numărului de acţiuni ordinare,

unităţi

Rezultatul pe acţiune suplimentar,

lei 1 2 3 4 5=34

1 Convertirea acţiunilor preferenţiale de clasa I

43396 149999714 60,78

2 Convertirea acţiunilor preferenţiale de clasa a II-a

785278,13 2666613332 58,90

3 Total 828674,13 14046 x Sursa: elaborat de autor în baza datelor din hotărârea adunării generale a acţionarilor

societăţii pe acţiuni „Moldpresa” SA din 28 mai 2013 [69], raportul anual al emitentului „Moldpresa” SA pentru anul 2012 [127] şi exemplul 3.4

Din datele tabelului 3.12, putem menţiona că, după convertirea acţiunilor preferenţiale,

numărul acţiunilor ordinare poate creşte cu 14046 de acţiuni, dar profitul net ce revine

deţinătorilor acţiunilor ordinare se poate majora cu 828674,13 lei. Modificarea rezultatului pe

acţiune convertită, în cazul cu acţiunile preferenţiale de clasa I, constituie 60,78 lei, dar în cazul

cu acţiunile preferenţiale de clasa a II-a – 58,90 lei. Observăm că convertirea acţiunilor

preferenţiale de clasa a II-a va duce la modificarea mai mică a rezultatului pe acţiune convertită.

Aceasta înseamnă că, luând în consideraţie principiul prudenţei, adică având scopul să arătăm

investitorului cea mai rea situaţie din toate posibile, vom calcula, în primul rând, rezultatul pe

acţiune diluat în condiţiile convertirii acţiunilor preferenţiale de clasa a II-a şi, în al doilea rând,

în condiţiile convertirii acţiunilor preferenţiale de clasa I.

Calculul rezultatului pe acţiune diluat al emitentului „Moldpresa” SA, în anul 2012, este

ilustrat în tabelul 3.13.

Din calculele efectuate în tabelul 3.13, putem menţiona că rezultatul pe acţiune diluat după

convertirea acţiunilor preferenţiale de clasa a II-a constituie 119,90 lei, dar rezultatul pe acţiune

diluat, după convertirea acţiunilor preferenţiale de clasa I, constituie 119,67 lei. Cu toate că

ambele rezultate pe acţiune diluate sunt importante, totuşi, luând în consideraţie principiul

prudenţei, pentru deţinătorii de acţiuni ordinare şi preferenţiale este mai însemnat rezultatul pe

acţiune diluat cel mai mic, deoarece, arată reducerea maximă a rezultatului pe acţiune de la

124,56 lei până la 119,67 lei.

132

Tabelul 3.13. Calculul rezultatului pe acţiune diluat al emitentului „Moldpresa” SA

în anul 2012

Nr. crt.

Indicatorii Profitul net (pierdere netă),

lei

Numărul acţiunilor ordinare în


Rezultatul pe acţiune, lei

1 2 3 4 5=3 4

1 Calculul rezultatului pe acţiune de bază

21698393,87 = 22527068 – – 43396 – 785278,13

174195 124,56

2 Convertirea acţiunilor preferenţiale de clasa a II-a

785278,13 13332 x

3

Calculul rezultatului pe acţiune diluat după convertirea acţiunilor preferenţiale de clasa a II-a [ind.1+ind.2]

22483672 187527 119,90

4 Convertirea acţiunilor preferenţiale de clasa I

43396 714 x

5

Calculul rezultatului pe acţiune diluat după convertirea acţiunilor preferenţiale de clasa I şi clasa a II-a [ind.3+ind.4]

22527068 188241 119,67

Sursa: elaborat de autor în baza datelor prezentate în exemplul 3.4 şi tabelul 3.12

În opinia noastră, pentru deţinătorii de acţiuni ordinare şi preferenţiale prezintă importanţă

comparaţiile dintre:

1) rezultatul pe acţiune de bază şi rezultatul pe acţiune diluat, deoarece arată diminuarea

profitului pe acţiune sau majorarea pierderii pe acţiune, care o pot înregistra deţinătorii de

acţiuni ordinare în cazul în care toţi posesorii de acţiuni ordinare potenţiale diluate,

optează pentru convertirea lor în acţiuni ordinare.

2) dividendele pe un anumit tip de acţiune ordinară potenţială şi rezultatul pe acţiune diluat:

2.1) dacă dividendele pe o acţiune ordinară potenţială sunt mai mari decât rezultatul pe

acţiune diluat, atunci nu se justifică, din punct de vedere al rezultatului pe acţiune, convertirea

acţiunilor ordinare potenţiale în acţiuni ordinare, deoarece s-ar înregistra înrăutăţirea situaţiei

faţă de cea existentă.

2.2) dacă dividendele pe o acţiune ordinară potenţială sunt mai mici decât rezultatul pe

acţiune diluat, atunci se justifică convertirea acţiunilor ordinare potenţiale în acţiuni ordinare,

deoarece, investitorii pot obţine venituri din convertire.

Din rezultatele exemplului 3.4, se observă că rezultatul pe acţiune de bază se poate micşora în

urma convertirii acţiunilor preferenţiale cu 4,89 (124,56 – 119,67) lei. Luând în considerare

mărimea dividendelor pe o acţiune preferenţială şi rezultatul pe acţiune diluat, putem constata că

convertirea acţiunilor preferenţiale în acţiuni ordinare este rentabilă pentru deţinătorii de acţiuni

133

preferenţiale, deoarece este posibilă obţinerea veniturilor suplimentare. În particular, pentru

fiecare acţiune preferenţială de clasa I, acţionarii obţineau dividende în mărime de 4,34 lei. Dacă

are loc convertirea, atunci pentru 14 acţiuni preferenţiale de clasa I, convertite într-o acţiune

ordinară, se poate obţine venit suplimentar în sumă de 58,91 1434,467,119 lei, în situaţia

repartizării integrale a profitului net sub formă de dividende pe acţiunile ordinare.

După părerea noastră, informaţia despre rezultatul pe acţiune diluat este necesară pentru

fundamentarea deciziilor economice privind păstrarea sau convertirea acţiunilor ordinare

potenţiale, planificarea tranzacţiilor de vânzare-cumpărare a acţiunilor, de asemenea, pentru a

înţelege politica conducerii societăţii pe acţiuni privind respectarea şi apărarea intereselor

acţionarilor etc.

Generalizând cele expuse mai sus, conchidem că implementarea prevederilor IAS 33 în

practica societăţilor pe acţiuni autohtone va asigura respectarea cerinţelor de transparenţă a

informaţiei furnizate, creşterea încrederii investitorilor şi prestigiului pe piaţa de capital.

Deoarece, rezultatul pe acţiune nu are o mărime constantă, în practica economică, apare

necesitatea cercetării cauzelor modificării acestuia. Astfel, în continuare, vom examina mai

detaliat rezultatul pe acţiune de bază din punct de vedere factorial.

În scopul asigurării deţinătorilor acţiunilor ordinare cu informaţii complexe, propunem un

sistem de analiză cauzală a rezultatului pe acţiune de bază format din doi factori generali, şi

anume, rentabilitatea capitalului acţionar ordinar şi valoarea contabilă a unei acţiuni ordinare.

Factorii menţionaţi arată că nivelul rezultatului pe acţiune de bază depinde, în primul rând, de

rentabilitatea aferentă deţinătorilor acţiunilor ordinare şi, în al doilea rând, de nivelul activelor

nete la valoarea contabilă ce revine deţinătorilor acţiunilor ordinare. Pentru o apreciere mai

profundă, recomandăm lărgirea acestui sistem prin detalierea rentabilităţii capitalului acţionar,

fapt ce este prezentat în figura 3.1. Astfel, obţinem un sistem factorial care scoate în evidenţă

modificarea rezultatului pe acţiune de bază prin intermediul rentabilităţii veniturilor din

vânzări, numărului de rotaţii ale activelor, ratei pârghiei financiare, coeficientului de

multiplicare a capitalului acţionar ordinar, ratei profitului net, cotei profitului net ce revine

deţinătorilor acţiunilor ordinare şi valorii contabile a unei acţiuni ordinare (sistemul factorial

patru din anexa 20).

O formă analitică a relaţiilor dintre rezultatul pe acţiune de bază şi cauzele de modificare este

prezentată în figura 3.9.

Această reprezentare poate fi utilă în urmărirea efectelor modificării nivelului oricăruia dintre

factori asupra variaţiei indicatorului rezultativ.

134

Fig. 3.9. Interconexiunea factorilor de influenţă asupra modificării rezultatului pe acţiune de bază


Calculul influenţei factorilor intermediari şi detaliaţi asupra modificării rezultatului pe

acţiune de bază este prezentat în anexa 32. De menţionat că, pentru determinarea influenţei

factorilor intermediari asupra rezultatului pe acţiune de bază, s-a aplicat metoda diferenţelor

absolute, dar, ca procedeu de analiză pentru determinarea influenţei factorilor detaliaţi asupra

modificării indicatorului rezultativ, s-a utilizat metoda participării prin cotă.

Sinteza influenţei factorilor asupra modificării rezultatului pe acţiune de bază al emitenţilor


Din calculele efectuate în anexa 32, putem menţiona că rezultatul pe acţiune de bază al

emitentului „Moldpresa” SA, în anul 2012, a constituit 121,74 lei micşorându-se cu 82,43 lei faţă

de anul 2011.

Rezultatele analizei cauzale prezentate în tabelul 3.14 arată că, în anii 2011-2012, nivelul

rentabilităţii capitalului acţionar ordinar s-a micşorat cu 21,05 (23,59 – 44,64) puncte

procentuale, ceea ce a condus la diminuarea rezultatului pe acţiune de bază cu 96,28 lei. Studiind

influenţele factorilor detaliaţi ale factorului intermediar sus-menţionat, se constată următoarele:

încetinirea vitezei de rotaţie a activelor a avut ca efect micşorarea rezultatului pe acţiune

de bază cu 42,45 lei, ceea ce denotă utilizarea neeficientă a activelor;

micşorarea rentabilităţii veniturilor din vânzări a condus la diminuarea indicatorului

rezultativ cu 25,89 lei şi arată că deciziile managementului financiar, în obţinerea profitului până

la impozitare la un leu venituri din vânzări, au fost promovate neeficient;

Rentabilitatea capitalului acţionar ordinar

Valoarea contabilă a unei acţiuni ordinare

Factori intermediari


Rata profitului

net


capitalului social

Rata pârghiei

financiare


ale activelor


vânzări

Cota profitului net ce revine deţinătorilor acţiunilor ordinare

Factori detaliaţi

135

Tabelul 3.14. Sinteza analizei cauzale a rezultatului pe acţiune de bază al emitenţilor

„Moldpresa” SA şi „Franzeluţa” SA în anii 2011-2012

Mărimea influenţei factorilor, leiDenumirea factorilor

„Moldpresa”SA „Franzeluţa”SA1 2 3

Variaţia rezultatului pe acţiune de bază, din care datorită:

-82,43 +13,94

1) Modificării rentabilităţii capitalului acţionar ordinar, inclusiv din cauza:

-96,28 +13,99

1.1) Variaţiei rentabilităţii veniturilor din vânzări -25,89 +14,8866 1.2) Variaţiei numărului de rotaţii ale capitalului propriu -42,45 +0,0590 1.3) Variaţiei ratei pârghiei financiare -4,34 +0,0562 1.4) Variaţiei coeficientului de multiplicare a capitalului acţionar ordinar

-0,04 +0,0009

1.5) Variaţiei ratei profitului net -19,99 -1,0124 1.6) Variaţiei cotei profitului net ce revine deţinătorilor acţiunilor ordinare

-3,57 -0,0003

2) Modificării valorii contabile a unei acţiuni ordinare +13,85 -0,05 Sursa: elaborat de autor în baza rezultatelor analizei cauzale a rezultatului pe acţiune de bază

al emitenţilor „Moldpresa” SA şi „Franzeluţa” SA efectuate în anexa 32

scăderea ratei profitului net a determinat reducerea rezultatului pe acţiune de bază cu

19,99 lei, ceea ce se explică prin efectul politicii fiscale;

micşorarea ratei pârghiei financiare a condus la diminuarea indicatorului rezultativ cu

4,34 lei. De menţionat că scăderea gradului de îndatorare conduce la întărirea independenţei

financiare a emitentului, totodată, pentru majorarea rezultatului pe acţiune de bază, trebuie să fie

atrase surse de finanţare împrumutate până la nivelul maxim de siguranţă al ratei pârghiei

financiare (200%);

diminuarea cotei profitului net ce revine deţinătorilor acţiunilor ordinare a contribuit la

micşorarea rezultatului pe acţiune de bază cu 3,57 lei, aceasta se explică prin hotărârile adunării

generale a acţionarilor privind repartizarea profitului net;

modificarea structurii capitalului propriu a condus la reducerea factorului de multiplicare

a capitalului acţionar ordinar, fapt ce a determinat micşorarea indicatorului rezultativ cu 0,04 lei.

În acelaşi timp, creşterea valorii contabile a unei acţiuni ordinare de la 457,39 lei, în anul

2011, la 516,15 lei, în anul 2012, a condus la majorarea rezultatului pe acţiune de bază cu 13,85

lei. Această situaţie a fost determinată de desfăşurarea eficientă a activităţii economico-

financiare, ceea ce a generat creşterea activelor nete la valoarea contabilă.

Ca o concluzie generală, se poate afirma că emitentul „Moldpresa” SA dispune de rezerve

interne de majorare a rezultatului pe acţiune de bază, în mărime de 72,72

(25,89+42,45+4,34+0,04) lei, dacă va întreprinde măsuri privind accelerarea vitezei de rotaţii ale

136

activelor, sporirea rentabilităţii veniturilor din vânzări, creşterea ratei pârghiei financiare şi

menţinerea structurii capitalului propriu la nivelul anului 2011.

La emitentul „Franzeluţa” SA, rezultatul pe acţiune de bază, în anul 2012, a constituit 0,69

lei înregistrând o creştere cu 13,94 lei, faţă de anul 2011. Această evoluţie se explică prin

influenţa favorabilă a sporirii rentabilităţii capitalului acţionar ordinar cu 9,44 (0,50 – (–8,94))

puncte procentuale, ceea ce a condus la majorarea indicatorului rezultativ cu 13,99 lei.

Aprofundând analiza cauzală pe factori detaliaţi, se observă că această situaţie s-a realizat pe

seama următoarelor cauze:

Efect pozitiv au avut factorii ce caracterizează activitatea operaţională a societăţii pe

acţiuni, şi anume sporirea rentabilităţii veniturilor din vânzări şi accelerarea vitezei de rotaţie a

activelor au determinat creşterea rezultatului pe acţiune de bază cu 14,95 (14,8866 + 0,0590) lei.

Influenţă pozitivă au generat factorii ce caracterizează structura surselor de finanţare. Sub

influenţa acestora indicatorului rezultativ a crescut cu 0,07 (0,0562 + 0,0009) lei, fapt ce s-a

datorat majorării ratei pârghiei financiare şi coeficientului de multiplicare a capitalului acţionar

ordinar.

Factorii ce caracterizează repartizarea profitului au determinat diminuarea rezultatului pe

acţiune de bază cu 1,01 (1,0124 + 0,0003) lei. Aceasta se explică prin micşorarea ratei profitului

net şi cotei profitului net ce revine deţinătorilor acţiunilor ordinare, modificarea cărora mai puţin

depinde de calitatea managementului societăţii pe acţiuni.

Se recomandă o atenţie sporită valorii contabile a unei acţiuni ordinare, care se micşorează de

la 148,26 lei, în anul 2011, la 139,05 lei, în anul 2012 şi a avut ca efect diminuarea rezultatului

pe acţiune de bază cu 0,05 lei. O asemenea situaţie a fost determinată de scăderea activelor nete

la valoarea contabilă, fapt ce denotă existenţa unor aspecte dificile în dezvoltarea emitentului

„Franzeluţa” SA.

În opinia noastră, rezultatele analizei cauzale a rezultatului pe acţiune de bază pot servi drept

suport pentru elaborarea şi fundamentarea deciziilor economice în următoarele situaţii ale

procesului decizional:

La aprecierea capacităţii societăţii pe acţiuni de a finanţa activitatea pe termen lung din

sursele interne. Rezultatul pe acţiune de bază al emitentului „Franzeluţa” SA, în anul 2012, arată

că, la fiecare acţiune ordinară, s-a înregistrat 0,69 lei profit net ce revine deţinătorilor acţiunilor

ordinare. În această situaţie, societatea pe acţiuni dispune de capacităţi restrânse de finanţare din

sursele interne generate în perioada de raportare, ceea ce va impune apelarea la sursele externe

de finanţare, şi anume, majorarea capitalului social prin depunerea aporturilor suplimentare de

către acţionari şi/sau atragerea surselor de finanţare împrumutate, astfel încât mărimea

137

mijloacelor împrumutate să nu ducă la majorarea riscului potenţial de a nimeri sub influenţa

externă. În anul 2012, emitentul „Moldpresa” SA, la fiecare acţiune ordinară, a înregistrat 121,74

lei profit net aferent deţinătorilor acţiunilor ordinare, ceea ce indică faptul că societatea pe

acţiuni a avut capacitatea mai înaltă de a finanţa activitatea economico-financiară din sursele

interne. În aceste condiţii, mărimea rezultatului pe acţiune de bază prezintă importanţă şi

satisface cerinţele:

investitorilor, deoarece mijloacele investite vor fi remunerate corespunzător;

creditorilor şi furnizorilor, pentru că le garantează capacitatea de plată a societăţii pe

acţiuni şi elimină riscul de neplată la termen a datoriilor;

salariaţilor, fiindcă angajatorul are capacitatea de a-şi desfăşura activitatea independent

şi oferi remuneraţii corespunzătoare la timp;

conducerii, deoarece starea financiară a emitentului le va permite elaborarea unor

strategii privind creşterea performanţelor economico-financiare şi îmbunătăţirea poziţiei

financiare.

La estimarea preţului de piaţă al acţiunii şi veniturilor viitoare generate de o acţiune. De

remarcat că preţul de piaţă al acţiunii depinde atât de factorii ce se manifestă pe piaţa de capital,

cât şi de factorii specifici societăţii pe acţiuni, cum sunt: gradul de dezvoltare al societăţii pe

acţiuni, calitatea managementului, rezultatul pe acţiune etc. La emitentul „Moldpresa” SA,

rezultatul pe acţiune de bază, în anul 2012, a fost relativ înalt (121,74 lei), micşorându-se faţă de

anul 2011. Această situaţie arată flexibilitatea financiară, diminuarea capacităţilor interne de

creştere a societăţii pe acţiuni şi un grad scăzut al managementului calităţii, fapt ce se confirmă şi

prin influenţa negativă a factorilor ce caracterizează activitatea operaţională şi structura surselor

de finanţare. În aceste condiţii, acţiunile devin mai puţin atractive pe piaţa de capital, fapt ce

poate genera scăderea preţului de piaţă al unei acţiuni ordinare şi micşorarea veniturilor viitoare

ale acţionarilor obţinute din vânzarea acţiunilor. Concomitent, la emitentul „Franzeluţa” SA,

rezultatul pe acţiune de bază, în anii 2011-2012, s-a majorat datorită influenţei favorabile a

factorilor ce caracterizează activitatea operaţională şi structura surselor de finanţare. O asemenea

situaţie poate conduce la creşterea preţului de piaţă al unei acţiuni ordinare, majorarea veniturilor

viitoare generate de o acţiune vândută şi sporirea rentabilităţii unei acţiuni.

La fundamentarea politicii de dividende promovate de societatea pe acţiuni. De exemplu,

mărimea rezultatului pe acţiune de bază al emitentului „Franzeluţa” SA, în anul 2012, arată

posibilităţi restrânse de distribuire a dividendelor în anul 2013. Prin urmare, la adunarea generală

a acţionarilor, din 31 mai 2013, a fost aprobată hotărârea de a repartiza profitul net obţinut în

anul 2013, astfel: 74% – formarea fondului de dezvoltare (951496 lei), 25% – plata dividendelor

138

(321451 lei) şi 1% – plata recompenselor către membrii organelor de conducere ale societăţii pe

acţiuni [72]. În ceea ce priveşte emitentul „Moldpresa” SA, în anul 2012, a repartizat dividende

anuale la o acţiune ordinară în mărime de 118,40 lei [68] şi poate să prevadă distribuirea de

dividende şi în anul 2013, deoarece rezultatul pe acţiune de bază a fost relativ înalt (121,74 lei).

Totodată, în anul 2012, s-a înregistrat diminuarea profitului pe acţiune de bază cu 40,37

10010017,20474,121 puncte procentuale faţă de anul 2011, ceea ce condiţionează

diminuarea dividendelor anuale la o acţiune ordinară în anul 2013. Urmărind deciziile adunării

generale a acţionarilor, din 28 mai 2013, observăm că a fost aprobată hotărârea de a distribui, în

anul 2013, dividende anuale la o acţiune ordinară în mărime de 72,835 lei [69].

În final, conchidem că rezultatele analizei cauzale a rezultatului pe acţiune de bază prezentate

mai sus, trebuie urmărite cu atenţie atât de investitorii reali şi potenţiali, cât şi de creditorii şi

conducerea societăţii pe acţiuni, deoarece permit fundamentarea deciziilor economice adecvate.

În continuare, ne vom referi la analiza mai aprofundată a rentabilităţii unei acţiuni ordinare

din punct de vedere cauzal. Necesitatea aprofundării unui asemenea tip reiese din faptul că acest

indicator este unul dintre cei mai importanţi pentru caracteristica activităţii societăţii pe acţiuni

pe piaţa de capital.

În literatura de specialitate autohtonă, lipsesc investigaţiile complexe referitoare la analiza

cauzală a rentabilităţii unei acţiuni ordinare. În acest context, pentru dezvăluirea mai detaliată a

cauzelor şi căilor de majorare a rentabilităţii unei acţiuni ordinare, propunem un sistem factorial

format din patru factori de influenţă, şi anume: rentabilitatea capitalului acţionar ordinar,

coeficientul corelaţiei dintre valoarea contabilă şi preţul de piaţă al acţiunii ordinare, rata

distribuirii dividendelor şi randamentul de capitalizare (sistemul factorial doi din anexa 21).

Primul factor, rentabilitatea capitalului acţionar ordinar, permite investitorilor şi altor

investitori să cunoască în ce măsură eficienţa utilizării capitalului acţionar ordinar a modificat

rentabilitatea unei acţiuni ordinare.

Al doilea factor, coeficientul corelaţiei dintre valoarea contabilă şi preţul de piaţă al acţiunii

ordinare, oferă utilizatorilor posibilitatea de a înţelege, în ce măsură poziţia emitentului pe piaţa

de capital influenţează rentabilitatea. De remarcat că valoarea contabilă a unei acţiuni, comparată

cu preţul de tranzacţionare la bursă, permite a aprecia dacă piaţa ţine cont de realitatea

economică a societăţii pe acţiuni. Astfel, cu cât coeficientul corelaţiei dintre valoarea contabilă şi

preţul de piaţă al acţiunii ordinare coeficient este mai mic, cu atât acţiunea este mai

supraevaluată (deci preţul este foarte mare, iar valoarea contabilă reprezintă o parte mică din

acesta). Valori peste unitate a acestui coeficient indică o acţiune subevaluată, adică acţiunea

societăţii este „ieftină”.

139

Al treilea factor, rata distribuirii dividendelor, arată cât profit net este repartizat pentru

remunerarea deţinătorilor acţiunilor ordinare. Trebuie să menţionăm că scăderea ratei de

distribuire a dividendelor conduce direct la scăderea rentabilităţii unei acţiuni ordinare prin

reducerea preţului de piaţă al acţiunilor, la dificultăţile cu emisiunile viitoare de noi acţiuni, la

pierderea prestigiului societăţii pe acţiuni etc. Considerăm că este important pentru acţionari să

cunoască în ce măsură politica de dividende a societăţii pe acţiuni modifică rentabilitatea unei

acţiuni ordinare.

Al patrulea factor, randamentul de capitalizare, exprimă legătura existentă între modificarea

preţului de piaţă al acţiunii şi preţul de piaţă al acţiunii la momentul procurării sau la începutul

perioadei analizate. După conţinutul său economic, acesta reflectă nivelul câştigului care poate

fi obţinut la fiecare leu al mijloacelor investite în acţiunile societăţii. În cazul în care preţul de

piaţă al acţiunii scade, se obţin pierderi de capital, nivelul acestui indicator va fi negativ. De

remarcat că acţionarii sunt cointeresaţi să cunoască atât mărimea factorului menţionat, cât şi

influenţa lui asupra rentabilităţii unei acţiuni ordinare.

În continuare, facem o prezentare schematică a factorilor ce influenţează devierea

rentabilităţii unei acţiuni ordinare în figura 3.10.

Fig. 3.10. Factorii de influenţă asupra modificării rentabilităţii unei acţiuni ordinare


Ordinea factorilor, în sistemul factorial recomandat, arată că rentabilitatea unei acţiuni

ordinare depinde, în primul rând, de rentabilitatea capitalului acţionar ordinar şi, în al doilea

rând, de coeficientul corelaţiei dintre valoarea contabilă şi preţul de piaţă al acţiunii ordinare.

Randamentul dividendului

Randamentul de

capitalizare


ordinar

Coeficientul corelaţiei dintre valoarea

contabilă şi preţul de piaţă al unei acţiuni

Rata distribuirii

dividendelor





Rata profitului net

Coeficientul de multiplicare al capitalului social

140

Aceasta se explică prin faptul că, la creşterea eficienţei utilizării capitalului acţionar ordinar, se

întăreşte poziţia societăţii pe piaţa de capital şi se majorează interesul investitorilor în acţiunile

societăţii pe acţiuni. În al treilea rând, indicatorul rezultativ depinde de rata distribuirii

dividendelor, deoarece, mai întâi, capitalul acţionar ordinar este utilizat în vederea obţinerii

profitului, apoi urmează repartizarea profitului. În al patrulea rând, rentabilitatea unei acţiuni

ordinare depinde de randamentul de capitalizare, deoarece, majorarea preţului de piaţă al acţiunii

depinde, de utilizarea eficientă a capitalului acţionar ordinar şi de cota profitului repartizat sub

formă de dividende.

În tabelul 3.15, s-a ilustrat metodica analizei cauzale a rentabilităţii unei acţiuni ordinare

conform sistemului factorial propus prin metoda substituţiilor în lanţ. În acest scop, s-au utilizat

fluxurile informaţionale ale emitenţilor IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA şi „Moldpresa”

SA pentru anii 2011-2012.

Tabelul 3.15. Calculul influenţei factorilor asupra devierii rentabilităţii unei acţiuni ordinare

Factorii corelaţi

Nr. subst.

Rentabi-litatea


Coeficientul corelaţiei dintre

valoarea contabilă şi

preţul de piaţă al unei acţiuni ordinare

Rata distribuirii

dividendelor

Randamentul de

capitalizare

Rentabilitatea unei acţiuni ordinare, %


Mărimea influenţei,

puncte procentuale

1 2 3 4 5

5

100

4326 7 8

IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA 0 19,09 3,9402 51,05 11,12 49,52 – – 1 16,27 3,9402 51,05 11,12 43,85 43,85-49,52 -5,67 2 16,27 3,5231 51,05 11,12 40,38 40,38-43,85 -3,47 3 16,27 3,5231 47,22 11,12 38,19 38,19-40,38 -2,19 4 16,27 3,5231 47,22 272,00 299,07 299,07-38,19 +260,88

„Moldpresa” SA 0 44,64 1,4717 62,95 0,00 41,36 – – 1 23,59 1,4717 62,95 0,00 21,85 21,85-41,36 -19,51 2 23,59 1,6607 62,95 0,00 24,66 24,66-21,85 +2,81 3 23,59 1,6607 97,26 0,00 38,10 38,10-24,66 +13,44 4 23,59 1,6607 97,26 0,00 38,10 38,10-38,10 0,00

Sursa: elaborat de autor în baza generalizării datelor din rapoartele anuale al emitenţilor „Moldpresa” SA şi IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA pentru anii 2011-2012 [126; 127; 114; 43] hotărârile adunărilor generale a acţionarilor societăţii pe acţiuni IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA din 22.08.2011 şi 20.04.2012 [139; 140], hotărârile adunărilor generale a acţionarilor societăţii pe acţiuni „Moldpresa” SA din 05.05.2011 şi 14.05.2012 [71; 68] şi statistica tranzacţiilor la BVM în anii 2009-2012 [156; 157; 158; 159], selectate în anexa 33

Rezultatele obţinute în tabelul 3.15 pot fi detaliate prin metoda participării prin cotă.

Metodica de analiză şi cuantificarea influenţei factorilor detaliaţi asupra modificării rentabilităţii

unei acţiuni ordinare prin metoda participării prin cotă este ilustrată în tabelul 3.16.

141

Tabelul 3.16. Calculul influenţei factorilor detaliaţi asupra devierii rentabilităţii unei acţiuni

ordinare a emitentului „Moldpresa” SA

Modificarea rentabilităţii unei acţiunii ordinare din cauza variaţiei factorilor ce caracterizează:

Activitatea operaţională Structura surselor de

finanţare Repartizarea profitului

Denumirea factorilor detaliaţi rentabilitatea


numărul de rotaţii ale activelor

rata pârghiei financiare

coeficientul de

multiplicare a capitalului

acţionar ordinar

rata profitului net

cota profitului net ce revine deţinătorilor

acţiunilor ordinare

1 2 3 4 5 6 7 Calculul influenţei factorilor

64,4459,23

51,1966,5

64,4459,23

51,1928,9

64,4459,23

51,1995,0

64,4459,23

51,1901,0

64,4459,23

51,1937,4

64,4459,23

51,1978,0

Mărimea influenţei factorilor, puncte procentuale

–5,25 –8,60 –0,88 –0,01 –4,05 –0,72

Verificare:

eprocentualpuncte51,1951,19

72,005,401,088,060,825,551,19

Sursa: elaborat de autor în baza rezultatelor analizei cauzale a rentabilităţii capitalului acţionar ordinar şi rentabilităţii unei acţiuni ordinare a emitentului „Moldpresa” SA prezentate în tabelul 3.2 şi tabelul 3.15

Din rezultatele prezentate în tabelul 3.15, se observă că rentabilitatea unei acţiuni ordinare a

emitentului IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA, în anul 2012, constituie 299,07%,

majorându-se cu 249,55 puncte procentuale faţă de anul 2011. Această situaţie a fost determinată

de mărirea randamentului de capitalizare datorită creşterii preţului de piaţă al acţiunii, care a

condus la sporirea indicatorului rezultativ cu 260,88 puncte procentuale.

În acelaşi timp, a influenţat negativ şi diminuarea rentabilităţii capitalului acţionar ordinar cu

2,82 (16,27–19,09) puncte procentuale şi a condus la micşorarea indicatorului rezultativ cu 5,67

puncte procentuale.

Scăderea coeficientului corelaţiei dintre valoarea contabilă şi preţul de piaţă al acţiunii

ordinare cu 0,4171 (3,5231–3,9402) unităţi a influenţat negativ şi s-a soldat cu diminuarea

rentabilităţii unei acţiuni ordinare cu 3,47 puncte procentuale în anul 2012. O asemenea situaţie

se explică prin faptul că acţiunile ordinare ale emitentului sunt supraevaluate în comparaţie cu

valoarea contabilă a acestora.

În anul 2012, s-a micşorat cota profitului net repartizat pentru remunerarea deţinătorilor

acţiunilor ordinare cu 3,83 (47,22–51,05) puncte procentuale, faţă de anul 2011. Acest fapt a

exercitat o influenţă negativă asupra rentabilităţii unei acţiunii ordinare, determinând scăderea

142

acesteia cu 2,19 puncte procentuale. Influenţa acestui factor reflectă efectul politicii de dividende

promovată de emitentul IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA.

Analizând rentabilitatea unei acţiuni ordinare a emitentului „Moldpresa” SA, observăm

evoluţia acestei rate de la 41,36%, în anul 2011, la 38,10%, în anul 2012. Aceasta a fost

determinată de scăderea rentabilităţii capitalului acţionar ordinar, în anul 2012, faţă de anul 2011

(la 23,59% faţă de 44,64%), fapt ce a condus la diminuarea rentabilităţii unei acţiuni ordinare cu

19,51 puncte procentuale.

Din rezultatele calculelor efectuate în tabelul 3.16, observăm că influenţa negativă a

factorului menţionat a fost determinată de mai multe cauze:

În prim-plan, s-a evidenţiat utilizarea neeficientă a factorilor ce caracterizează activitatea

operaţională, şi anume, încetinirea vitezei de rotaţie a activelor şi diminuarea rentabilităţii

veniturilor din vânzări au avut ca efect micşorarea rentabilităţii unei acţiuni ordinare cu 13,85

(8,60+5,25) puncte procentuale.

Pe parcursul anilor 2011-2012, s-au înregistrat modificări în structura surselor de

finanţare totale şi structura capitalului propriu, ceea ce a condus la scăderea indicatorului

rezultativ cu 0,89 (0,88+0,01) puncte procentuale. Cu toate că gradul de îndatorare scade,

considerăm că, pentru îmbunătăţirea nivelului rentabilităţii unei acţiuni ordinare, emitentul

„Moldpresa” SA trebuie să atragă surse de finanţare împrumutate, astfel încât mărimea acestora

să nu depăşească nivelul de siguranţă.

Efect negativ l-au avut factorii ce caracterizează repartizarea profitului, şi anume,

scăderea ratei profitului net şi a cotei profitului net ce revine deţinătorilor acţiunilor ordinare au

determinat diminuarea rentabilităţii unei acţiuni ordinare cu 4,77 (4,05+0,72) puncte procentuale.

Influenţa acestor factori se explică prin politica de distribuire a dividendelor şi politica fiscală a

statului prin care se impozitează profitul.

Totodată, majorarea ratei de distribuire a dividendelor de la 62,95%, în anul 2011, la 97,26%,

în anul 2012, a condus la sporirea rentabilităţii unei acţiuni ordinare cu 13,44 puncte procentuale.

Situaţia a fost datorată promovării unei politici de dividend optime.

De remarcat că, în anii 2011-2012, emitentul „Moldpresa” SA nu a înregistrat tranzacţii la

BVM, ultimul preţ de piaţă al unei acţiuni ordinare a fost stabilit în anul 2009. Astfel, evoluţia

coeficientului corelaţiei dintre valoarea contabilă şi preţul de piaţă al acţiunii ordinare a fost

determinată doar de creşterea valorii contabile a unei acţiuni ordinare, care a dus la majorarea

rentabilităţii unei acţiuni ordinare cu 2,81 puncte procentuale.

143

În final, se poate sublinia că rezultatele analizei cauzale a rentabilităţii unei acţiuni ordinare,

după sistemul factorial recomandat, prezintă interes real şi pot fi aplicate în procesul decizional

în următoarele situaţii:

La luarea deciziilor privind cumpărarea, păstrarea sau vânzarea acţiunilor ordinare. În

particular, în anul 2012, nivelul rentabilităţii unei acţiuni ordinare a emitentului IM „Efes Vitanta

Moldova Brewery” SA este înalt (299,07%), fapt ce încurajează investitorii reali şi potenţiali să

păstreze şi să cumpere acţiuni ordinare, deoarece societatea pe acţiuni creează valoare pentru

acţionari. La emitentul „Moldpresa” SA, mărimea indicatorului sus-menţionat, în anul 2012, a

constituit 38,10%, ceea ce stimulează investitorii reali să păstreze acţiunile ordinare. De

menţionat că investitorii potenţiali, comparând nivelul şi evoluţia rentabilităţii unei acţiuni

ordinare, la aceste două societăţi, vor opta, mai degrabă, pentru acţiunile emitentului IM „Efes

Vitanta Moldova Brewery” SA, deoarece acest emitent dispune de posibilităţi mai mari de creare

a valorii pentru acţionari. Totodată, dacă investitorii reali şi potenţiali se vor orienta doar la

randamentul dividendului (rentabilitatea curentă a investiţiilor în acţiuni), atunci ei vor alege

acţiunile ordinare ale emitentului „Moldpresa” SA, deoarece randamentul dividendului este mai

mare cu 11,03 (38,10–27,07) puncte procentuale, faţă de nivelul acestei rate la emitentul IM

„Efes Vitanta Moldova Brewery” SA (anexa 33).

La supravegherea activităţii societăţii pe acţiuni în scopul protejării intereselor

acţionarilor. Societatea pe acţiuni este obligată să desfăşoare activitatea economico-financiară în

mod onest, echitabil şi profesionist, care să corespundă intereselor acţionarilor. În vederea

asigurării acţionarilor cu informaţii corecte, integrale şi clare despre rentabilitatea investiţiilor în

acţiuni, recomandăm ca consiliul societăţii pe acţiuni să comunice acestora informaţii privind

eficienţa investiţilor în acţiuni, să emită recomandări în baza rezultatelor analizei cauzale şi să

verifice respectarea recomandărilor menţionate. În particular, consiliul emitentului „Moldpresa”

SA, în scopul protejării intereselor acţionarilor, trebuie să propună şi să verifice realizarea

măsurilor privind mobilizarea rezervelor interne de majorare a rentabilităţii unei acţiuni ordinare

în mărime de 14,66 (5,25+8,60+0,88+0,01) puncte procentuale prin utilizarea mai eficientă a

activelor disponibile şi optimizarea structurii surselor de finanţare.

La fundamentarea condiţiilor emisiunii suplimentare de acţiuni şi întocmirea

prospectului ofertei publice. Societăţile pe acţiuni trebuie să întreprindă toate măsurile necesare

pentru stabilirea celor mai favorabile condiţii ale emisiunii suplimentare de acţiuni, şi anume:

privind tipul emisiunii acţiunilor (prin intermediul ofertei publice sau închise), sursa măririi

capitalului social (capitalul propriu sau aporturile primite), preţul plasării acţiunilor etc. De

exemplu, în anul 2012, la emitentul „Moldpresa” SA, rentabilitatea unei acţiuni ordinare a

144

constituit 38,10%, rezultatul pe acţiune de bază a alcătuit 121,74 lei, iar rata de distribuire a

dividendelor a format 97,26%, toate acestea denotă eficienţa destul de înaltă a investiţiilor în

acţiunile ordinare ale emitentului. Ca urmare, în anul 2012, acţiunile sunt atractive pentru

investitori: în primul rând, prin faptul că randamentul curent al unei acţiuni ordinare (38,10%)

este mai mare decât rata medie anuală a dobânzii la depozite bancare atrase în moneda naţională

de la persoane juridice (4,95%) şi persoane fizice (9,62%) [155]; în al doilea rând, rentabilitatea

unei acţiuni ordinare este mult mai mare decât rata medie anuală a dobânzii la credite în moneda

naţională acordate persoanelor juridice (12,81%) şi persoanelor fizice (15,29%) [155], ceea ce va

încuraja investitorii să atragă credite cu care să finanţeze investiţia în acţiuni; în al treilea rând,

evoluţia ratei de distribuire a dividendelor, în anii 2011-2012, şi mărimea rezultatului pe acţiune

de bază, la finele anului 2012, indică faptul că emitentul a remunerat suficient capitalul investit

în acţiuni şi are posibilităţi de plată a dividendelor viitoare. În aceste condiţii, dacă emitentul

„Moldpresa” SA va decide să efectueze emisiunea suplimentară de acţiuni ordinare, atunci va

putea s-o efectueze prin intermediul ofertei publice, din contul aporturilor primite de la

achizitorii de acţiuni, la un preţ de emisiune superior valorii contabile a unei acţiuni ordinare.

Generalizând cele menţionate, recomandăm ca informaţia sus-prezentată să fie inclusă în

prospectul ofertei publice, care va permite investitorilor să facă o apreciere asupra situaţiei reale

privind eficienţa investiţiilor în acţiunile ordinare ale emitentului, precum şi asupra

perspectivelor acestuia de a crea valoare şi apăra interesele acţionarilor.

În opinia noastră, pentru fundamentarea oportună a deciziilor economice recomandăm

prezentarea informaţiei privind rezultatul pe acţiune şi rentabilitatea unei acţiuni ordinare în

componenţa raportului conducerii (anexa 34), ceea ce va oferi posibilitatea înţelegerii şi utilizării

informaţiilor furnizate de diverşi utilizatori ai situaţiilor financiare.

În concluzie, menţionăm că implementarea, în practică, a recomandărilor aferente calculului

rezultatului pe acţiune, analizei cauzale a rezultatului pe acţiune de bază şi rentabilităţii unei

acţiuni ordinare va influenţa benefic procesul decizional şi, ca urmare, va asigura optimizarea

deciziilor economice adoptate.


În capitolul prezentat sunt examinate modalităţile de analiză a rentabilităţii capitalului

propriu, aspectele aplicative ale analizei rotaţiei capitalului propriu, analiza rezultatului pe

acţiune şi rentabilităţii unei acţiuni, precum şi impactul acestora asupra fundamentării

deciziilor economice.

145

În acest context, sunt generalizate următoarele concluzii:

1. Investigaţiile efectuate au demonstrat necesitatea aprofundării şi perfecţionării analizei

cauzale a indicatorilor eficienţei utilizării capitalului propriu. În acest scop, autorul a propus un

sistem factorial, care permite determinarea modificării rentabilităţii capitalului propriu sub

influenţa: eficienţei investiţiilor efectuate de către deţinătorii de acţiuni ordinare, cotei capitalului

acţionar ordinar în mărimea totală a capitalul propriu şi proporţiei în care profitul net rămâne la

dispoziţia deţinătorilor acţiunilor ordinare. De asemenea, s-a argumentat, că este posibilă

detalierea analizei eficienţei utilizării capitalului propriu prin determinarea modificării

rentabilităţii capitalului acţionar ordinar sub influenţa factorilor, ce caracterizează activitatea

operaţională a societăţii pe acţiuni, structura surselor de finanţare şi repartizarea profitului.

2. Oportunitatea aplicării sistemelor factoriale, recomandate în teză, se resimte în procesul

elaborării, fundamentării şi adoptării deciziilor economice adecvate. În acest context, s-au

identificat situaţiile de aplicare a rezultatelor analizei cauzale a următorilor indicatori:

rentabilitatea capitalului acţionar ordinar – informaţiile respective sunt importante în

situaţiile decizionale privind: aprecierea calităţii managementului activităţii operaţionale

ale societăţii pe acţiuni, optimizarea structurii surselor de finanţare, luarea deciziilor

privind majorarea capitalului social;

rentabilitatea capitalului propriu – rezultatele analizei pot servi drept suport pentru

elaborarea şi fundamentarea deciziilor economice privind: aprecierea performanţelor

financiare ale societăţii pe acţiuni, evaluarea riscului financiar, la care se supun acţionarii

şi societatea pe acţiuni, utilizarea profitului net pentru plata dividendelor;

rezultatul pe acţiune de bază – informaţiile respective sunt utile în variate situaţii, cum

sunt: aprecierea capacităţii societăţii pe acţiuni de a finanţa activitatea pe termen lung din

sursele interne, estimarea preţului de piaţă a acţiunii şi veniturilor viitoare, generate de o

acţiune, fundamentarea politicii de dividende promovate de societatea pe acţiuni;

rentabilitatea unei acţiuni ordinare – rezultatele analizei prezintă interes şi pot fi aplicate

în diverse situaţii decizionale, în particular: luarea deciziilor privind cumpărarea,

păstrarea sau vânzarea acţiunilor ordinare; supravegherea activităţii societăţii pe acţiuni,

în scopul protejării intereselor acţionarilor; fundamentarea condiţiilor emisiunii

suplimentare de acţiuni şi întocmirea prospectului ofertei publice.

3. În practica economică autohtonă, nu există nici un SNC sau alt act normativ, care ar

reglementa calculul rezultatului pe acţiune, ceea ce complică obţinerea informaţiilor utile în

procesul decizional şi nu asigură comparabilitatea acestora la nivel internaţional. În vederea

146

înlăturării acestor neajunsuri, s-a investigat mai profund modul de calcul al rezultatului pe

acţiune şi s-au formulat explicaţii suplimentare, privind aplicabilitatea prevederilor IAS 33 în

practica societăţilor pe acţiuni autohtone, în condiţiile emisiunii suplimentare de acţiuni ordinare

din contul aporturilor băneşti ale acţionarilor şi pe seama capitalului propriu, anulării acţiunilor

de tezaur şi consolidării acţiunilor ordinare, precum şi convertirea acţiunilor preferenţiale în

acţiuni ordinare.

4. Un aspect important în dezvoltarea activităţii societăţii pe acţiuni îl reprezintă

determinarea adecvată a vitezei de rotaţie a capitalului propriu. În scopul optimizării deciziilor

economice de diferiţi utilizatori ai situaţiilor financiare, autorul a recomandat modalităţi de

calcul al indicatorilor de rotaţie a capitalului propriu şi elementelor sale componente, bazate pe

rulajul particular pe perioada analizată. Această abordare va oferi informaţii necesare procesului

decizional în următoarele situaţii: la evaluarea societăţii pe acţiuni în scopul privatizării,

acţionării, vânzării; la aprecierea asigurării şi menţinerii echilibrului financiar; la elaborarea

deciziilor de finanţare din sursele proprii.

5. Analiza reglementărilor normative arată, că în componenţa raportului conducerii nu este

prevăzută prezentarea informaţiilor referitoare la eficienţa utilizării capitalului propriu. În scopul

sistematizării şi generalizării informaţiilor aferente eficienţei utilizării capitalului propriu, autorul

a elaborat şi a propus spre implementare modelul subcapitolului „Eficienţa utilizării capitalului

propriu” din raportul conducerii societăţii pe acţiuni. Acest subcapitol va contribui la obţinerea

informaţiilor utile procesului decizional şi fundamentarea deciziilor economice de diverşi

utilizatori ai situaţiilor financiare.

147

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI

Cercetările efectuate în domeniul analizei formării şi utilizării capitalului propriu al

societăţilor pe acţiuni au permis formularea următoarelor concluzii:

1. Reglementările normative şi literatura de specialitate autohtonă şi străină conţin cinci

abordări principale aferente noţiunii de capital propriu, care tratează acest termen astfel: active

nete ale entităţii; contribuţii (investiţii) ale proprietarilor; o estimare contabilă a valorii

drepturilor de proprietate; datorie a entităţii faţă de proprietarii săi; o sursă proprie de finanţare.

Considerăm, că abordarea capitalului propriu, ca sursă proprie de finanţare, este cea mai

fundamentală, deoarece acesta rămâne permanent la dispoziţia societăţii pe acţiuni şi participă

împreună cu sursele împrumutate la finanţarea activităţii economico-financiare. În urma

cercetărilor efectuate, autorul deduce necesitatea aprofundării şi dezvoltării noţiunii de capital

propriu al societăţii pe acţiuni şi argumentării criteriilor de clasificare a elementelor componente

ale acestuia, ce sunt necesare pentru analiza formării şi utilizării capitalului propriu.

2. Specificul formării şi utilizării capitalului propriu al societăţii pe acţiuni rezultă,

preponderent, din prevederile legislaţiei în vigoare şi influenţează în mod direct procesul

analitic. Luarea în considerare a particularităţilor privind formarea şi utilizarea capitalului

propriu, cercetate în teză, sunt necesare pentru obţinerea rezultatelor analitice mai valoroase şi,

respectiv, pentru îmbunătăţirea poziţiei financiare şi performanţelor societăţilor pe acţiuni.

3. În literatura din domeniul analizei economico-financiare, pentru analiza capitalului

propriu sunt utilizate numeroase rate financiare. În baza studiului efectuat, conchidem că pentru

simplitatea şi uşurinţa aplicării ratelor financiare ce au în componenţă capitalul propriu sau

elementele sale formatoare, acestea au fost divizate în şase grupe: ratele structurii surselor de

finanţare, ratele de autonomie financiară pe termen lung, ratele capacităţii de finanţare cu capital

propriu, ratele evoluţiei capitalului propriu, ratele cu active nete, ratele cu capital social. În

opinia autorului, această grupare corespunde solicitărilor informaţionale ale utilizatorilor

situaţiilor financiare şi va contribui la optimizarea deciziilor economice.

4. Valoarea capitalului propriu (activelor nete la valoarea contabilă) al societăţii pe acţiuni

trebuie să corespundă cerinţelor legislaţiei autohtone. Ca urmare, pentru prevenirea

consecinţelor negative, în cazuri de nerespectare a acestor cerinţe, apare necesitatea investigării

mai profunde a corelaţiei dintre capitalul propriu şi capitalul social. În acest scop, autorul a

specificat cauzele posibile, care provoacă diminuarea capitalului propriu sub nivelul capitalului

social, şi a propus măsuri ce pot fi întreprinse în vederea respectării cerinţelor legislative,

precum şi întăririi stabilităţii financiare a societăţii pe acţiuni.

148

5. Rigoarea construirii sistemelor factoriale de analiză a indicatorilor cercetaţi în teză

(sporul creşterii capitalului propriu, rentabilitatea capitalului propriu, rentabilitatea capitalului

acţionar ordinar, rezultatul pe acţiune de bază, rentabilitatea unei acţiuni) şi aranjarea factorilor

în ele influenţează calitatea deciziilor economice adoptate. Autorul a fundamentat necesitatea

detalierii analizei cauzale a indicatorilor sus-menţionaţi, şi a elaborat sisteme factoriale care

permit aprecierea mai profundă a cauzelor modificării acestora şi asigurarea utilizatorilor

situaţiilor financiare cu informaţii relevante, integrale şi credibile.

6. Actualmente, în practica economică autohtonă, nu există nici un SNC sau alt act

normativ, care ar reglementa calculul rezultatului pe acţiune, ceea ce complică obţinerea

informaţiilor utile în procesul decizional şi nu asigură comparabilitatea acestora la nivel

internaţional. Ca urmare, sunt necesare explicaţii suplimentare privind aplicabilitatea

prevederilor IAS 33 în condiţii autohtone. În acest scop, autorul a investigat mai profund

calculul şi analiza rezultatului pe acţiune de bază şi diluat şi a prezentat explicaţii suplimentare

privind aplicabilitatea prevederilor IAS 33, precum şi a argumentat importanţa acestora în

fundamentarea deciziilor economice.

7. Pentru ca baza informaţională, aferentă analizei capitalului propriu al societăţilor pe

acţiuni, să asigure utilizatorii cu informaţii privind eficienţa utilizării capitalului propriu este

necesară perfecţionarea raportului conducerii societăţii pe acţiuni.








Cercetările efectuate permit formularea unor recomandări referitoare la perfecţionarea

analizei formării şi utilizării capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni:

1. Conceptul „capitalul propriu al societăţii pe acţiuni” trebuie dezvoltat şi definit ca una

din sursele de finanţare pe termen lung, constituită prin contribuţiile acţionarilor,

autofinanţare şi din alte surse nerambursabile în scopul asigurării autonomiei financiare,

creşterii rentabilităţii şi valorii de piaţă a societăţii pe acţiuni. Această abordare va contribui

la amplificarea rolului acestei categorii economice în activitatea economico-financiară a

societăţii pe acţiuni.

149

2. În vederea aprofundării şi perfecţionării analizei structurii capitalului propriu, autorul

recomandă clasificarea elementelor componente ale acestuia în funcţie de impactul asupra

realizărilor societăţii pe acţiuni, şi anume, în cele care ţin de realizările efectuate şi cele de

perspectivă. Autorul argumentează necesitatea aplicării acestui criteriu în evaluarea

posibilităţilor de finanţare din surse proprii, ceea ce va permite fundamentarea deciziilor

economice privind aprecierea posibilităţilor extinderii şi diversificării activităţii operaţionale pe

seama surselor proprii, realizarea investiţiilor în acţiuni, acordarea creditelor etc.

3. Pentru soluţionarea problemei privind lipsa în legislaţia autohtonă a cerinţelor aferente

costului minim al acţiunilor din emisiunea suplimentară, în cazuri când acestea se plasează fără

valoare nominală sau fixată, autorul propune modificarea conţinutului art. 44 alin. (3) al Legii

privind societăţile pe acţiuni în felul următor: „Condiţiile emiterii suplimentare de acţiuni,

inclusiv preţul plasării lor, vor fi aceleaşi pentru toţi achizitorii de acţiuni. Costul plasării

acţiunilor de aceeaşi clasă nu va fi mai mic decât valoarea nominală sau valoarea fixată a

acestora, sau valoarea medie de achitare a acţiunilor din emisiunile precedente (pentru

acţiunile fără valoare nominală sau fixată)”.

4. În scopul perfecţionării analizei cauzale a sporului creşterii capitalului propriu şi

asigurării utilizatorilor situaţiilor financiare cu informaţii relevante, autorul propune utilizarea

sistemelor factoriale mai detaliate. Aplicarea acestor sisteme factoriale se recomandă în

următoarele situaţii ale procesului decizional: elaborarea şi fundamentarea deciziilor privind

efectuarea investiţiilor în acţiunile societăţii pe acţiuni, urmărirea concordanţei deciziilor de

afaceri ale conducerii societăţii pe acţiuni cu interesele acţionarilor, aprecierea raţionalităţii

atragerii creditelor de către societăţile pe acţiuni şi la acceptarea sau refuzul cererii de credit din

partea creditorilor, identificarea oportunităţilor de dezvoltare a activităţii societăţii pe acţiuni,

aprecierea corespunderii principiului continuităţii activităţii societăţii pe acţiuni.

5. Pentru evidenţierea suportului analizei indicatorilor de eficienţă a utilizării capitalului

propriu în procesul decizional, autorul argumentează necesitatea aplicării sistemelor factoriale

ale următorilor indicatori:

rentabilitatea capitalului acţionar ordinar – informaţiile respective sunt importante în

situaţiile decizionale privind: aprecierea calităţii managementului activităţii operaţionale al

societăţii pe acţiuni, optimizarea structuri surselor de finanţare, luarea deciziilor privind

majorarea capitalului social;

rentabilitatea capitalului propriu – rezultatele analizei se recomandă a fi aplicate la

elaborarea şi fundamentarea deciziilor economice privind: aprecierea performanţelor financiare

150

ale societăţii pe acţiuni, evaluarea riscului financiar la care se supune societatea pe acţiuni şi

acţionarii, utilizarea profitului net pentru plata dividendelor;

rezultatul pe acţiune de bază – informaţiile respective sunt utile în variate situaţii, cum

sunt: aprecierea capacităţii societăţii pe acţiuni de a finanţa activitatea pe termen lung din sursele

interne, estimarea preţului de piaţă a acţiunii şi veniturilor viitoare generate de o acţiune,

fundamentarea politicii de dividende promovate de societatea pe acţiuni;

rentabilitatea unei acţiuni ordinare – rezultatele analizei se recomandă a fi aplicate în

diverse situaţii decizionale, în particular: luarea deciziilor privind cumpărarea, păstrarea sau

vânzarea acţiunilor ordinare; supravegherea activităţii societăţii pe acţiuni în scopul protejării

intereselor acţionarilor; fundamentarea condiţiilor emisiunii suplimentare de acţiuni şi întocmirea

prospectului ofertei publice.

6. Fundamentarea deciziilor economice adecvate implică perfecţionarea următoarelor

direcţii de analiză a rotaţiei capitalului propriu:

calcularea indicatorilor de rotaţie a capitalului propriu şi a elementelor sale

componente în baza rulajului particular pe perioada analizată se propune de aplicat în

procesul decizional pentru: evaluarea societăţii pe acţiuni în scopul privatizării, acţionării,

vânzării; aprecierea asigurării şi menţinerii echilibrului financiar; elaborarea deciziilor de

finanţare din sursele proprii;

aprecierea rotaţiei capitalului social în baza dividendelor anunţate se recomandă în

situaţiile decizionale privind: determinarea perioadei de recuperare a capitalului investit în

acţiuni prin dividende, elaborarea deciziilor cu privire la procurarea, păstrarea sau vânzarea

acţiunilor, fundamentarea deciziilor privind modificarea capitalului social;

determinarea efectului economico-financiar al modificării vitezei de rotaţie a

capitalului propriu conform rulajului particular al capitalului propriu se propune a fi

aplicat la elaborarea deciziilor privind optimizarea structurii surselor de finanţare şi pronosticul

mărimii capitalului propriu în cadrul elaborării planului de afaceri.

7. Pentru implementarea prevederilor IAS 33 în practica economică a societăţilor pe acţiuni

autohtone, autorul recomandă aplicarea explicaţiilor privind evaluarea mai exactă a

rezultatului pe acţiune în condiţiile emisiunii suplimentare de acţiuni ordinare din contul

aporturilor băneşti ale acţionarilor şi pe seama capitalului propriu, anulării acţiunilor de

tezaur, consolidării acţiunilor ordinare, precum şi convertirii acţiunilor preferenţiale în

acţiuni ordinare. În acest context, perfecţionarea modului de calcul al rezultatului pe acţiune va

conduce la comparabilitatea informaţiilor la nivel internaţional şi fundamentarea deciziilor

151

economice privind cumpărarea, păstrarea sau vânzarea acţiunilor ordinare, păstrarea sau

convertirea acţiunilor ordinare potenţiale, planificarea tranzacţiilor de vânzare-cumpărare a

acţiunilor etc.

8. În vederea îmbunătăţirii conţinutului raportului conducerii societăţii pe acţiuni, autorul

propune implementarea modelului subcapitolului „Eficienţa utilizării capitalului propriu”.

Aplicarea acestuia este necesară pentru oferirea informaţiilor utile procesului decizional şi

fundamentarea oportună a deciziilor economice de diverşi utilizatori ai situaţiilor financiare.

Rezultatele cercetării constituie o contribuţie importantă la perfecţionarea analizei formării şi

utilizării capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni. Implementarea rezultatelor cercetării în

cadrul societăţilor pe acţiuni autohtone a demonstrat, că acestea oferă informaţii valoroase pentru

elaborarea, fundamentarea şi adoptarea decizii economice optime.

152

BIBLIOGRAFIE

În limba română:

1. Albu C.N., Albu N., Feleagă L. Contabilitate, control şi guvernanţă: Liber Amicorum în

onoarea Profesorului Niculae Feleagă. Bucureşti: Economică, 2012. 496 p.

2. Avare Ph., Legros G., Lemonnier P. Gestiune şi analiză financiară. Bucureşti: Economică,

2000. 592 p.

3. Balteş N. (coordonator) ş.a. Analiza economico-financiară a întreprinderii. Sibiu: Editura

Universităţii „Lucian Blaga”, 2003. 326 p.

4. Bălună R. Contabilitate financiară pentru întreprinderi mici şi mijlocii. Craiova:

Universitaria, 2012. 176 p.

5. Bătrâncea M., Bătrâncea L.M. Analiza financiară a întreprinderii. Cluj-Napoca:

RISOPRINT, 2004. 268 p.

6. Bazele conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare. Aprobate prin

ordinul ministrului finanţelor nr.174 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii

Moldova nr.88-91 din 30.12.1997. Disponibil:

http://www.mf.gov.md/ro/actnorm/contabil/reglinstruct/ (vizitat 12.07.2013).

7. Berceanu D. Politici de finanţare a firmei. Craiova: Universitaria, 2001. 424 p.

8. Bistriceanu Gheorghe D., ş.a. Finanţele agenţilor economici. Bucureşti: Didactică şi

pedagogică, 1995. 471 p.

9. Bojian O. Contabilitate generală. Bucureşti: Universitară, 2001. 572 p.

10. Bordeianu Sebastian. Metode de analiză şi optimizare a rentabilităţii în comerţul cu

autovehicule. Teză de dr. în economie. Bucureşti, 2009. 277 p.

11. Bucur I. Diagnostic economico-financiar. Bucureşti: Cartea Universitară, 2006. 234 p.

12. Bucur Ion. Introducere în contabilitate. Bucureşti: C.H.Beck, 2012. 176 p.

13. Buglea Al. Analiza financiară. Concepte şi studiu de caz. Timişoara: MIRTON, 2005.

620 p.

14. Buşe Lucian. Analiza economico-financiară. Bucureşti: Economică, 2005. 424 p.

15. Cadrul general conceptual pentru raportarea financiară. Emis de IASB în septembrie 2010.

Disponibil: http://www.mf.gov.md/ro/actnorm/contabil/standartraport/ (vizitat

12.07.2013).

16. Chirilov N. Analiza factorială a sporului creşterii capitalului social drept suport pentru

luarea deciziilor economice. În: Studia Universitas, Seria „Ştiinţe exacte şi economice”.

Chişinău: USM, 2010, nr.7 (37), p.142-145.

http://www.mf.gov.md/ro/actnorm/contabil/reglinstruct/�

http://www.mf.gov.md/ro/actnorm/contabil/standartraport/�

153

17. Chirilov N. Analiza impactului corelaţiei dintre capitalul propriu şi capitalul social asupra

procesului decizional al societăţii pe acţiuni. În: 60 de ani de învăţământ economic superior

în Republica Moldova: prin inovare şi competitivitate spre progres economic: Conferinţa

Ştiinţifică Internaţională din 27-28 septembrie 2013. Chişinău: ASEM, 2013, vol. II,

p. 310-313.

18. Chirilov N. Aprecierea metodelor grafice la predarea analizei structurii capitalului propriu.

În: Aspecte ale didacticii moderne în instruirea cadrelor de profil economic: Conferinţa

didactico - ştiinţifică din 21 martie 2001. Chişinău: ASEM, 2001, p. 97-101.

19. Chirilov N. Aspecte aplicative ale analizei reducerii capitalului social al societăţii pe

acţiuni. În: Analele ştiinţifice ale Universităţii Cooperatist-Comerciale din Moldova.

Chişinău: UCCM, 2013, Volumul al 12-lea, p. 153-156.

20. Chirilov N. Aspecte aplicative ale analizei rotaţiei capitalului propriu. În: Simpozionul

internaţional al tinerilor cercetători din 21-22 aprilie 2005. Chişinău: ASEM, 2005, ed. III,

vol. I, p. 376-379.

21. Chirilov N. Calculul şi analiza rentabilităţii acţiunilor în condiţiile economiei Republicii

Moldova. În: Simpozionul internaţional al tinerilor cercetători din 18-19 aprilie 2008.

Chişinău: ASEM, 2008, ed. VI, vol. I, p. 292-294.

22. Chirilov N. Calculul şi analiza rentabilităţii capitalului acţionar ordinar în condiţiile

economiei Republicii Moldova. În: Creşterea economică, prioritatea naţională în contextul

integrării în Uniunea Europeană: Conferinţa Ştiinţifică Internaţională din 29-30 octombrie

2008. Chişinău: USM, 2008, p. 55-59.

23. Chirilov N. Esenţa economică a capitalului propriu. În: Analele ATIC-2002. Chişinău:

Evrica, 2003, vol. II (III), p. 162-166

24. Chirilov N. Metoda ratelor – instrument tradiţional al analizei capitalului social. În:

Aspecte economico-financiare şi sociale ale economiei Republicii Moldova în contextul

transformărilor sistemice şi integrării în spaţiul european: Conferinţa Ştiinţifică

Internaţională din 26-27 noiembrie 2010. Chişinău: USM, 2010, p. 395-398.

25. Chirilov N. Modalităţi de analiză a rentabilităţii capitalului propriu. În: Competitivitatea şi

inovarea în economia cunoaşterii: probleme şi soluţii pentru România şi Republica

Moldova: Conferinţa Ştiinţifică Internaţională din 26-27 septembrie 2008. Chişinău:

ASEM, 2008, vol. II, p. 252-255.

26. Chirilov N. Particularităţile analizei factoriale a rezultatului pe acţiune – de bază drept

suport pentru luarea deciziilor economice. În: Republica Moldova: 20 ani de reforme

154

economice: Conferinţa Ştiinţifică Internaţională din 23-24 septembrie 2011. Chişinău:

ASEM, 2011, vol. II, p. 368-372.

27. Chirilov N. Particularităţile analizei indicatorilor de rotaţie a capitalului propriu şi impactul

acestora asupra procesului decizional. În: Economica. Chişinău: ASEM, 2008, nr.4

(decembrie) (64), p.126-131.

28. Chirilov N. Particularităţile analizei rentabilităţii capitalului acţionar ordinar şi impactul

acesteia asupra procesului decizional. În: Competitivitatea şi inovarea în economia

cunoaşterii: Conferinţa Ştiinţifică Internaţională din 24-25 septembrie 2010. Chişinău:

ASEM, 2011, vol. II, p. 201-205.

29. Chirilov N. Particularităţile analizei rezultatului pe acţiune – diluat şi impactul acesteia

asupra procesului decizional. În: Contabilitatea şi auditul în contextul integrării economice

europene: progrese şi aşteptări: Conferinţa Ştiinţifică Internaţională din 5 aprilie 2013.

Chişinău: CRIO, 2013, p. 248-251.

30. Chirilov N. Problemele analizei factoriale a rentabilităţii capitalului propriu. În:

Simpozionul internaţional al tinerilor cercetători din 18-19 aprilie 2003. Chişinău: ASEM,

2003, ed. I, p. 329-332.

31. Chirilov N., Ghetmancenco S. Analiza profitului (pierderii) pe acţiune. În: Dezvoltarea

economică în contextul aspiraţiei de integrare europeană. Perspective şi realizări:

Conferinţa Ştiinţifică Internaţională din 23-24 octombrie 2009. Chişinău: USM, 2009,

p. 470-475.

32. Ciobănaşu Marilena. Analiză economico-financiară. Bucureşti: Editura Universitară, 2011.

158 p.

33. Ciobanu V. Operaţiuni de capital – aspecte contabile şi fiscale. În: Contabilitate: provocări

actuale şi aspiraţii pentru viitor: Conferinţa Ştiinţifică Internaţională din 4 aprilie 2012.

Chişinău: ASEM, 2012, p. 25-33.

34. Ciora C. Analiza performanţei prin creare de valoare. Bucureşti: Editura Economică, 2013.

203 p.

35. Cojocaru C. Analiza economico financiară a exploataţiilor agricole şi silvice. Ediţia a II-a.

Bucureşti: Economică, 2000. 560 p.

36. Comunicat informativ al şedinţei Consiliului de administraţie al Comisiei Naţionale a

Pieţei Financiare din 15.05.2009. Disponibil: http://www.cnpf.md/en/newslst/1211/1/3672/

(vizitat 12.07.2013).

http://www.cnpf.md/en/newslst/1211/1/3672/�

155


Pieţei Financiare din 30 iunie 2011. Disponibil: http://cnpf.md/md/cominf/ (vizitat

12.07.2013).


Pieţei Financiare din 13.06.2013. Disponibil: http://cnpf.md/md/cominf/ (vizitat

21.08.2013).


Pieţei Financiare din 24.12.09. Disponibil: http://www.cnpf.md/md/newslst/1211/1/3724/

(vizitat 12.07.2013).


Pieţei Financiare din 03.04.08. Disponibil: http://www.cnpf.md/md/newslst/1211/1/3519/

(vizitat 12.07.2013).

41. Crecană C. Analiza economico-financiară. Industrie. Agricultură. Bucureşti: Economică,

2006. 208 p.

42. Dardac Nicolae, Basno Cezar, Costică Ionel. Piaţa primară a titlurilor financiare. Bucureşti:

Editura Naţional, 2001. 152 p.

43. Darea de seamă a IM „EFES Vitanta Moldova Brewery” SA pentru anul 2011. Disponibil:

http://berechisinau.md/bc/News.aspx?id=353 (vizitat 12.07.2013).

44. Darea de seamă rezumativă a IM „EFES Vitanta Moldova Brewery” SA pentru anul 2009.

În: Moldova Suverană, 11.03.2010, nr. 159 (988), p. 4.

45. Darea de seamă rezumativă a societăţii de asigurări-reasigurări „Donaris Group” SA pentru

anul 2009. În: Capital Market, 07.04.2010, nr.14 (331), p. 40-41.

46. Darea de seamă rezumativă a societăţii de asigurări-reasigurări „Donaris Group” SA pentru

anul 2008. În: Capital Market, 15.04.2009, nr.14 (281), p. 77.

47. Darea de seamă rezumativă a societăţii pe acţiuni „IONEL” SA pentru anul 2009. În:

Capital Market, 24.03.2010, nr.12 (329), p. 31.

48. Darea de seamă rezumativă a societăţii pe acţiuni „JLC-Invest” SA pentru anul 2008. În:


49. Darea de seamă rezumativă a societăţii pe acţiuni „JLC-Invest” SA pentru anul 2009. În:


50. Darea de seamă rezumativă a societăţii pe acţiuni „Moldpresa” SA pentru anul 2009. În:

Capital Market, 07.04.2010, nr.14 (331), p. 10-11.

51. Darea de seamă rezumativă a societăţii pe acţiuni „Nufărul” SA pentru anul 2009. În:


http://cnpf.md/md/cominf/�

http://cnpf.md/md/cominf/�

http://www.cnpf.md/md/newslst/1211/1/3724/�

http://www.cnpf.md/md/newslst/1211/1/3519/�

http://berechisinau.md/bc/News.aspx?id=353�

156

52. Dragotă V. ş.a. Management financiar. Volumul II. Bucureşti: Economică, 2003. 288 p.

53. Gavrilaş Gh. Costul capitalului. Bucureşti: Economică, 2007. 244 p.

54. Georgescu N., Robu V. Analiza economico-financiară. Bucureşti: A.S.E., 2001. 262 p.

55. Gheorghiu Al. Analiza economico-financiară la nivel microeconomic. Bucureşti:

Economică, 2004. 320 p.

56. Ghic Graţiela, Grigorescu Carmen Judith. Analiză economico-financiară. Repere teoretice

şi practice. Bucureşti: Editura Universitară, 2011. 278 p.

57. Ghig Graţiela, Carmen Judith Grigorescu. Analiza economico-financiară. Abordări

teoretice, studii de caz. Bucureşti: Universitară, 2006. 252 p.

58. Grecea Annee-Marie. Contabilitatea modificărilor de capital social la societăţile

comerciale. Armonizare juridico-economica la nivel european. Teză de dr. în economie.

Bucureşti, 2007. 235 p.

59. Grigoroi L. ş.a. Contabilitatea întreprinderii. Chişinău: CARTIER, 2012. 508 p.

60. Gust M. (coordonator), ş.a. Analiza economică-financiară. Piteşti: Independenţa


61. Hada T. Finanţele agenţilor economici din România. Deva: Intelcredo, 1999. 304 p.

62. Helfert Erich A. Tehnici de analiză financiară. Ghid pentru crearea valorii. Ediţia 11.

Bucureşti: BMT Publishing House, 2006. 560 p.

63. Hoanţă N. Capitalul firmei. Bucureşti: Tribuna Economică, 1998. 239 p.

64. Hotărâre Nr. 2/1 din 21.01.2011 cu privire la aprobarea Regulamentului privind marjele de

solvabilitate şi coeficientul de lichiditate ale asigurătorilor (reasiguratorilor). În: Monitorul

Oficial Nr. 59-62 din 15.04.2011, Modificat: HCNPF38/11 din 28.09.12, MO229-

233/02.11.12 art.1288; HCNPF55/12 din 01.12.11, MO237/29.12.11 art.2128. Disponibil:

http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=341630 (vizitat

12.07.2013).

65. Hotărârea adunării generale a acţionarilor fabricii de confecţii „Ionel” SA din 20.04.2012.

În: Capital Market, 02.05.2012, nr.18 (438), p. 32.

66. Hotărârea adunării generale a acţionarilor fabricii de confecţii „Ionel” SA din 23.06.2011.

În: Capital Market, 29.06.2011, nr.26 (395), p. 10.

67. Hotărârea adunării generale a acţionarilor SAR „Donaris Group” SA din 22.04.2013. În:


68. Hotărârea adunării generale a acţionarilor societăţii pe acţiuni „Moldpresa” SA din 14 mai

2012. În: Capital Market, 30.05.2012, nr.22 (442), p. 16.

http://lex.justice.md/md/345237/�



http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=341630�

157



70. Hotărârea adunării generale a acţionarilor societăţii pe acţiuni „Nufărul” SA din 08 iunie




72. Hotărârea adunării generale a acţionarilor societăţii pe acţiuni „Franzeluţa” SA din 31 mai


73. Hotărârea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare cu privire la aprobarea Instrucţiunii cu

privire la conţinutul, modul de întocmire, prezentare şi publicare a raportului anual asupra

valorilor mobiliare al societăţii pe acţiuni, nr. 18/10 din 14.05.2010. În: Monitorul Oficial

al Republicii Moldova, nr. 150-152 din 20.08.2010. Disponibil:

http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=335752,

http://cnpf.md/md/leginorm/ (vizitat 22.12.2013).

74. Hotărârea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare cu privire la înregistrări în Registrul de

stat al valorilor mobiliare. Nr. 47/5 din 29.09.2011. Disponibil:


12.07.2013).




12.07.2013).




12.07.2013).




12.07.2013).




12.07.2013).


http://cnpf.md/md/leginorm/�






158

79. Ilie V. Gestiunea financiară a întreprinderii. Bucureşti: Meteora Press, 2002. 320 p.

80. Ionescu C. Informarea financiară în contextul internaţionalizării contabilităţii. Bucureşti:


81. Işfănescu A., Robu V., Hriştea A.M. Analiza economico-financiară. Bucureşti: ASE, 2002.

271 p.

82. Işfănescu A., Stănescu C., Băicuşi A. Analiza economico-financiară. Ediţia a II-a.

Bucureşti: Economică, 1999. 320 р.

83. Jianu Ionel. Evaluarea în contabilitate. Teorie şi metodă. Bucureşti: Economică, 2012.

259 p.

84. Lefter Chirică. Curs complet de contabilitate şi fiscalitate. Volumul II. Bucureşti:


85. Legea contabilităţii. Nr. 113-XVI din 27.04.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii

Moldova nr.90-93 din 29.06.2007. Disponibil:

http://www.mf.gov.md/actnorm/contabil/lawcontabil (vizitat 10.05.2013).

86. Legea privind piaţa de capital. Nr. 171 din 11.07.2012. În: Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, nr.193-197/665 din 14.09.2012. Disponibil: http://cnpf.md/md/leginorm/ (vizitat

12.07.2013).

87. Legea privind societăţile pe acţiuni. Nr.1134-XIII din 02.04.97. În: Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr.38-39/332 din 12.06.1997; Republicat: Monitorul Oficial ediţie

specială din 03.10.2006, pag.5; Republicat: Monitorul Oficial nr.1-4/1 din 01.01.2008.

Disponibil: http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=326515

(vizitat 12.07.2013), http://cnpf.md/md/leginorm/ (vizitat 12.07.2013).

88. Lista băncilor licenţiate din Republica Moldova. Disponibil:

http://bnm.md/md/list_licensed_banks_md (vizitat 12.07.2013).

89. Lista emitenţilor a căror valori mobiliare sunt înscrise la Cota Bursei. Informaţii

generalizate privind valorile mobiliare înscrise la Cota Bursei. Disponibil:

http://www.moldse.md/ (vizitat 13.07.2013).

90. Lorant Eros-Stark, Ioan Marius Pantea. Analiza situaţiei financiare a firmei. Bucureşti:


91. Lungu C.Iu. Teorie şi practici contabile privind întocmirea şi prezentarea situaţiilor

financiare. Bucureşti: CECCAR, 2007. 491 p.

92. Lungu I. (coordonator), Secară M., Ceauşescu A. Analiza economico-financiară.

Constanţa: EX PONTO, 2004. 307 p.

http://www.mf.gov.md/actnorm/contabil/lawcontabil�




http://bnm.md/md/list_licensed_banks_md�

http://internal.moldse.md/listing/saitrom 21.06.12.xls�

http://internal.moldse.md/listing/spis_rom.html�

http://internal.moldse.md/listing/spis_rom.html�

http://www.moldse.md/�

159

93. Manaţe D. Diagnosticul şi evaluarea întreprinderilor cotate şi necotate. Bucureşti:

IROVAL, Colecţia Biblioteca ANEVAR, Ediţia ianuarie 2002. 470 p.

94. Manolescu Gh. Managementul financiar – Concepte, Instrumente, Studii de caz. Bucureşti:


95. Mărgulescu D, Mitran D., Vasile E. Analiză economico-financiară în industrie – comerţ –

turism şi probleme în orizontul dezvoltării. Bucureşti: BREN, 2011. 360 p.

96. Mihăilescu N. Analiza activităţii economico-financiare. Bucureşti: Victor, 2001. 216 p.

97. Mihailescu N., Răducan M. Analiza activităţii economico-financiare. Bucureşti: Victor,

2005. 288 p.

98. Mironiuc Marilena. Analiza performanţelor economico-financiară ale întreprinderii.

Bucureşti: Editura Junimea, 1999. 300 p.

99. Nederiţa A. (coordonator) ş.a. Contabilitatea financiară. Chişinău: F.E.P.”Tipografia

Centrală, 2003. 640 p.

100. Nederiţa A. Aspecte aferente contabilizării şi impozitării dividendelor. În: Contabilitate şi

audit, 2013, nr.4, p. 8-14.

101. Nichita M. Elena Mirela. Costuri, evaluare şi mentenanţă în contabilitatea capitalurilor.

Teză de dr. în economie. Bucureşti, 2010. 310 p.

102. Niculescu M. Diagnostic global strategic. Vol.2. Diagnostic financiar. Bucureşti:


103. Oprean C. Tendinţe actuale în managementul capitalurilor organizaţiilor moderne.

Chişinău: Departamentul Editorial - Poligrafic al ASEM, 2008. 276 p.

104. Ordin privind aprobarea Listei agenţilor economici – mari contribuabili pentru anul 2013.

Nr. 1615 din 24 decembrie 2012. În: Monitorul Oficial nr. 273-279/1703 din 28.12.2012.

Disponibil: http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=346132

(vizitat 12.07.2013), http://www.fisc.md/Contribuabilii_Mari.aspx (vizitat 12.07.2013).

105. Ordinul Ministerului Economiei şi Finanţelor din România, nr. 1969 din 09.11.2007

privind aprobarea reglementărilor contabile pentru persoanele juridice fără scop

patrimonial. În: Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 846 din 10.12.2007. Disponibil:

http://codfiscal.net/omef-19692007-reglementarilor-contabile-pentru-persoanele-juridice-

fara-scop-patrimonial/ (vizitat 13.07.2013).

106. Ordinul Ministrului Finanţelor Publice din România nr. 3055 din 29 octombrie 2009 pentru

aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene. (OMFP 3055/2009

– Actualizat 2012). În: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.766 din 10 noiembrie


http://www.fisc.md/Contribuabilii_Mari.aspx�

http://codfiscal.net/omef-19692007-reglementarilor-contabile-pentru-persoanele-juridice-fara-scop-patrimonial/�

http://codfiscal.net/omef-19692007-reglementarilor-contabile-pentru-persoanele-juridice-fara-scop-patrimonial/�

160

2009. Disponibil: http://codfiscal.net/omfp-30552009-reglementarile-contabile-conforme-

cu-directivele-europene/ (vizitat 13.07.2013)

107. Paladi V., Călugăreanu D. Analiza influenţei gradului de îndatorare asupra rentabilităţii

capitalului propriu. În: Analele Academiei de Studii Economice din Moldova, ediţia a

VIII-a, Chişinău: Departamentul Editorial Poligrafic al ASEM, 2010, p.294-297.

108. Paraschivescu M. D., Radu F. Managementul contabilităţii financiare. Iaşi: Tehnopress,

2008. 816 p.

109. Păvăloaia W. ş.a. Analiza economico - financiară. Concepte şi studii de caz. Bucureşti:


110. Păvăloaia W., Paraschivescu M.D., Olaru G.D. ş.a. Analiză financiară. Studii de caz. Iaşi:

Tehnopress, 2006. 310 p.

111. Petcu M. Analiza economico-financiară a întreprinderii. Ediţia a doua. Bucureşti:


112. Petrescu S. Analiză şi diagnostic financiar-contabil. Ghid teoretico-aplicativ. Ediţia a II-a

revizată şi adăugată. Bucureşti: CECCAR, 2008. 402 p.

113. Planul general de conturi contabile din Republica Moldova. Aprobat prin ordinul

ministrului finanţelor № 1534 din 22.10.2013. În: Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, Nr. 233-237 din 22.10.2013. Disponibil:


22.10.2013).

114. Raportul anual al IM „EFES Vitanta Moldova Brewery” SA pentru anul 2012. Disponibil:


115. Raportul anual al societăţii de asigurări-reasigurări „Donaris Group” SA pentru anul 2012.

În: Capital Market, 24.04.2013, nr.16 (487), p. 20-21.





118. Raportul anual al societăţii pe acţiuni „Floare-Carpet” SA pentru anul 2012. În: Capital

Market, 20.03.2013, nr.11 (482), p. 10.


Market, 21.03.2012, nr.11 (431), p. 13.


Market, 06.04.2011, nr.13 (382), p. 8.

http://codfiscal.net/omfp-30552009-reglementarile-contabile-conforme-cu-directivele-europene/�

http://codfiscal.net/omfp-30552009-reglementarile-contabile-conforme-cu-directivele-europene/�



161


Market, 24.03.2010, nr.12 (329), p. 39.

122. Raportul anual al societăţii pe acţiuni „JLC-Invest” SA pentru anul 2012. În: Capital

Market, 10.04.2013, nr.14 (485), p. 52.


Market, 28.03.2012, nr.12 (432), p. 16-17.


Market, 06.04.2011, nr.13 (382), p. 18-19.

125. Raportul anual al societăţii pe acţiuni „Moldpresa” SA pentru anul 2010. În: Capital

Market, 06.04.2011, nr.13 (382), p. 29.


Market, 04.04.2012, nr.13 (433), p. 12.


Market, 10.04.2013, nr.14 (485), p. 14.

128. Raportul anual al societăţii pe acţiuni „Nufărul” SA pentru anul 2010. În: Capital Market,

09.04.2011, nr.14 (383), p. 44-45.


07.04.2012, nr.14 (434), p. 28-29.


10.04.2013, nr.14 (485), p. 51.

131. Raportul anual al societăţii pe acţiuni Combinatul de panificaţie din Chişinău „Franzeluţa”

SA pentru anul 2012. În: Capital Market, 03.04.2013, nr.13 (484), p. 22-23.

132. Raportul anual al societăţii pe acţiuni Combinatul de panificaţie din Chişinău „Franzeluţa”

SA pentru anul 2011. În: Capital Market, 04.04.2012, nr.13 (433), p. 58-59.

133. Raportul anual al societăţii pe acţiuni Fabrica de confecţii „IONEL” SA pentru anul 2012.






136. Raportul anual al societăţii pe acţiuni IM „Sudzucker Moldova” SA pentru anul 2012. În:




162



139. Rezultatele adunării generale a acţionarilor societăţii pe acţiuni IM „Efes Vitanta Moldova

Brewery” SA din 22 august 2011. Disponibil:


140. Rezultatele adunării generale anuale a acţionarilor societăţii pe acţiuni IM „Efes Vitanta

Moldova Brewery” SA din 20 aprilie 2012. Disponibil:


141. Ristea M. (coordonator) ş.a. Contabilitatea financiară a întreprinderii. Bucureşti:

Universitară, 2005. 496 p.

142. Ristea M., Dima M. Contabilitatea societăţilor comerciale. Bucureşti: Universitară, 2003.

432 p.

143. Ristea M., Olimid L., Calu D.A. Sisteme contabile comparate. Bucureşti: Corpul Experţilor

Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR), 2006. 383 p.

144. Robu V., Vasilescu C. Analiza rezultatului pe acţiune şi a rentabilităţii totale pentru

acţionari. În: Tribuna economică, 12 octombrie 2005, nr.41, p. 65-67.

145. Săcărin Marian. Practici şi reglementări de consolidare a conturilor. Bucureşti: ASE, 2012.

376 p.

146. Sârbu V. Analiza riscului de faliment. În: Contabilitatea şi auditul în contextul integrării

economice europene: progrese şi aşteptări: Conferinţa Ştiinţifică Internaţională din 5

aprilie 2013. Chişinău: CRIO, 2013, p. 160-163.

147. Sighigea N. ş.a. Capitalurile proprii ale întreprinderii – mod de finanţare şi cost. În:

Finanţe, Credit, Contabilitate, 2000, nr.2. p. 17.

148. Siminică M. Diagnosticul financiar al firmei. Craiova: Universitară, 2008. 250 p.

149. Spătaru L. Analiza economico-financiară. Instrument al managementului întreprinderilor.

Ed. a II-a. Bucureşti: Economică, 2010. 600 p.

150. Spătaru L., Stancovici A. Eficienţa şi evaluarea afacerilor. Bucureşti: Economică, 2010.

116 p.

151. Standardul Internaţional de Contabilitate 1 „Prezentarea situaţiilor financiare”. Disponibil:

http://www.mf.gov.md/ro/actnorm/contabil/standartraport/ (vizitat 12.07.2013).

152. Standardul Internaţional de Contabilitate 33 „Rezultatul pe acţiune”. Disponibil:

http://www.mf.gov.md/ro/actnorm/contabil/standartraport/ (vizitat 12.07.2013).





163

153. Standardul Naţional de Contabilitate „Capital propriu şi datorii”, Aprobat prin ordinul

ministrului finanţelor № 1533 din 22.10.2013. În: Monitorul Oficial al Republicii



22.10.2013).

154. Standardul Naţional de Contabilitate „Prezentarea situaţiilor financiare”, Aprobat prin

ordinul ministrului finanţelor № 1533 din 22.10.2013. În: Monitorul Oficial al Republicii



22.10.2013).

155. Statistica privind ratele medii ale dobânzilor pentru anii 2000-2012. Disponibil:

http://bnm.md/md/ratele_medii_dobanzilor (02.08.2013).

156. Statistica tranzacţiilor la BVM în anul 2009. În: Buletinul informativ „Bursa de Valori a

Moldovei”, ianuarie 2010, nr. 1 (155), p. 18-21. Disponibil: http://www.moldse.md/

(vizitat 10.08.2013).



(vizitat 10.08.2013).



(vizitat 10.08.2013).



(vizitat 10.08.2013).

160. Structura numărului de întreprinderi care sânt înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova,

conform formelor juridice de organizare. Disponibil: http://www.cis.gov.md/content/6#2.

(vizitat 12.07.2013).

161. Suhovici A. Atractivitatea investirii în acţiuni prin prisma drepturilor acţionarilor. Analiza

Comparată. În: Analele Academiei de Studii Economice din Moldova, ediţia a X-a.

Chişinău: ASEM, 2012, p. 130-136.

162. Tabără N., Horomnea E., Toma C. Analiza contabil – financiară. Iaşi: Tipografia Moldova,

2002. 350 p.

163. Ţiriulnicova N. (coordonator) ş.a. Analiza rapoartelor financiare. Ed. a II-a, revăzută.

Chişinău: Asociaţia Obştească „ACAP RM”, 2011. 400 p.



http://bnm.md/md/ratele_medii_dobanzilor�





http://www.cis.gov.md/content/6#2�

164

164. Ţiriulnicova N. Modalităţi tehnice de analiză structurală a capitalului propriu. În: Creşterea

competitivităţii şi dezvoltării economiei bazate pe cunoaştere: Conferinţa ştiinţifică

internaţională din 28-29 septembrie 2007. Chişinău: ASEM, 2008, vol. II, p. 189-191.

165. Ţiriulnicova N. Specificul analizei capitalului emitentului la plasarea acţiunilor cu sau fără

valoare nominală. În: Contabilitatea şi auditul în contextul integrării economice europene:

progrese şi aşteptări: Conferinţa Ştiinţifică Internaţională din 5 aprilie 2013. Chişinău:

CRIO, 2013, p. 277-280.

166. Ţole M. ş.a. Analiză economico-financiară. Aplicaţii şi teste grilă. Bucureşti: Universitară,

2004. 199 p.

167. Trenca Ioan I. Managementul financiar al întreprinderii (abordări teoretico-metodologice).

Cluj-Napoca: Mesagerul, 1997. 322 p.

168. Tudose Mihaela-Brânduşa. Gestiunea capitalurilor întreprinderii. Optimizarea structurii

financiare. Bucureşti: Economică, 2006. 344 p.

169. Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N. Analiză economico-financiară. Ediţia a 2-a.

Bucureşti: Economică, 2005. 448 p.

170. Voineagu V., Troie L. Viteza de rotaţie – măsură a eficienţei folosirii mijloacelor

patrimoniale şi capitalurilor. În: Amfiteatru economic, ASE, Bucureşti, 2004, septembrie,

Nr.16, p. 33-40.

În limba rusă:

171. Балануцэ В., Санду Т. Оценка имущественного и финансового состояния

предприятия в контексте составления аналитической справки по данным

финансовых годовых отчетов. В: Contabilitate şi audit, 2000, № 4, с. 63-70.

172. Бариленко В.И. и.д. Учет, анализ и аудит внешнеэкономической деятельности.

Второе издание. Москва: ИНФРА-М, 2011. 368 с.

173. Бердникова Т.Б. Анализ и диагностика финансово-хозяйственной деятельности

предприятия. Москва: ИНФРА-М, 2003. 215 с.

174. Бернстайн Л.A. Анализ финансовой отчетности. Москва: Финансы и статистика,

1996. 624 с.

175. Бланк И.А. Управление формированием капитала. Киев: Ника-Центр, 2000. 508 с.

176. Бочаров В.В. Финансовый анализ. Санкт-Петербург: Издательский дом «Питер»,

2002. 232 с.

177. Ван Хорн Дж.К. Основы управления финансами. Москва: Финансы и статистика,

1997. 780 с.

165

178. Войтоловский Н.В., Калинина А.П., Мазурова И.И. Экономический анализ. Учебник,

2-е издание, Москва: Высшее образование, 2006. 513 с.

179. Герасимов М., Цуркан Л. Бухгалтерский учет: вопросы, тесты, задачи. Кишинев:

Tipografia Centrala, 2012. 184 с.

180. Герасимова В.А., Чуев И.Н., Чечевицына Л.Н. Анализ финансово-хозяйственной

деятельности в вопросах и ответах. Москва: Дашков и K , 2002. 224 с.

181. Гиляровская Л.Т. и др. Экономический анализ. Второе издание, дополненное.

Москва: ЮНИТИ-ДАНА, 2004. 615 с.

182. Гинзбург A.И. Экономический анализ. Санкт-Петербург: Издательский дом

«Питер», 2003. 471 с.

183. Григоренко И.В. Уставный капитал и его влияние на финансовую устойчивость

страховой организации. Автореф. дис. … канд. экон. наук. Волгоград, 2012. 28 с.

Disponibil: http://vak2.ed.gov.ru/catalogue/details/83123 (vizitat 16.07.2013).

184. Дохина Ю.А. Организация и методика финансового анализа формирования и

использования собственного капитала хозяйствующего субъекта. Автореф. дис. …

канд. экон. наук. Воронеж, 2012. 24 с. Disponibil:

http://www.aspirant.vsu.ru/ref.php?cand=2344 (vizitat 29.07.2013).

185. Ефимова O.В. Финансовый анализ. четвертое издание, переработанное и

дополненное. Москва: Бухгалтерский учет, 2002. 528 с.

186. Ефимова O.В., Мельник M.В. и.др. Анализ финансовой отчетности. Москва: Омега-

Л, 2004. 408 с.

187. Ионова А.Ф., Селезнева Н.Н. Финансовый анализ. Москва: Проспект, 2006. 623 с.

188. Кирьянова З.В., Седова Е.И. Анализ финансовой отчетности. Москва: Юрайт, 2012.

428 с.

189. Ковалев В.В. Введение в финансовый менеджмент. Москва: Финансы и статистика,

1999. 768 с.

190. Ковалев В.В., Волкова О.Н. Анализ хозяйственной деятельности предприятия.

Москва: Проспект, 2000. 421 с.

191. Ковалев В.В., Ковалев Вит.В. Анализ баланса, или как понимать баланс. 3-е издание.

Москва: Проспект, 2014. 784 с.

192. Ковалев В.В., Ковалев Вит.В. Финансовая отчетность. Анализ финансовой

отчетности. (основы балансоведения). Учебное пособие. Москва: Проспект, 2004.

430 с.

http://vak2.ed.gov.ru/catalogue/details/83123�

http://www.aspirant.vsu.ru/ref.php?cand=2344�

166

193. Концепция бухгалтерского учета в рыночной экономике России. Одобрена

Методологическим советом по бухгалтерскому учету при Министерстве финансов

Российской Федерации Президентским советом Института профессиональных

бухгалтеров 29 декабря 1997 года. Disponibil:

http://www.minfin.ru/ru/accounting/accounting/basics/programs/?ord4=date (vizitat

12.07.2013).

194. Кыштымова Е.А. Организация системы учета и анализа собственного капитала на

предприятиях агропромышленного комплекса. Дис. … канд. экон. наук. Орел, 2006.

241 с.

195. Лытнева Н.А. Методология концепции учета, анализа и аудита собственного

капитала. Дис. … д-ра экон. наук. Москва, 2006. 584 с.

196. Любушин Н.П., Бабичева Н.Э. Финансовый анализ. Москва: ЭКСМО, 2010. 336 с.

197. Любушин Н.П., Лещева В.Б., Дьякова В.Г. Анализ финансово-экономической

деятельности предприятия. Москва: ЮНИТИ-ДАНА, 2000. 471с.

198. Маркарьян Э.A., Герасименко Г.П. Финансовый анализ. Москва: Приор, 1997. 159 с.

199. Мельник М.В. и др. Экономический анализ финансово-хозяйственной деятельности.

Москва: Экономист, 2004. 320 с.

200. Недерица А., Цирюльникова Н. О порядке составления пояснительных записок и

отчета руководства за 2008 год. В: Contabilitate şi audit, 2009, № 2, с. 9-19.

201. Никифорова Н.А., Тафинцева В.Н. Управленческий анализ: учебник для магистров.

Москва: Издательство Юрайт, 2013. 442 с.

202. Положение по ведению бухгалтерского учета и бухгалтерской отчетности в

Российской Федерации. Утверждено приказом Минфина России от 29.07.1998 №

34н, с изменениями от: 30.12.1999 № 107н, 24.03.2000 № 31н, 18.09.2006 № 116н,

26.03.2007 № 26н, 25.10.2010 № 132н, 24.12.2010 № 186н. Disponibil:

http://www.minfin.ru/ru/accounting/accounting/legislation/reporting/ (vizitat 12.07.2013).

203. Ришар Жак, Аудит и анализ хозяйственной деятельности предприятия. Москва:

Аудит, Юнити, 1997. 375 с.

204. Савицкая Г.В. Анализ хозяйственной деятельности предприятия. Учебник, пятое

издание исправленное и дополненное. Москва: ИНФРА-М, 2011. 536 с.

205. Стражева В.И., Богдановская Л.А., Мигун О.Ф. Анализ хозяйственной деятельности

в промышленности. Минск: Вышэйшая школа, 2005. 480 с.

206. Титов В.И. Анализ и диагностика финансово-хозяйственной деятельности

предприятия. Москва: Дашков и K , 2005. 352 с.

http://www.minfin.ru/ru/accounting/accounting/basics/programs/?ord4=date�

http://www.minfin.ru/ru/accounting/accounting/legislation/reporting/�

167

207. Хотинская Г.И., Харитонова Т.В. Анализ хозяйственной деятельности предприятия.

Москва: Дело и Сервис, 2004. 240 с.

208. Чеботарев Н.Ф. Оценка стоимости предприятия (бизнеса): учебник. Москва:

Издательско-торговая корпорация «Дашков и K », 2014. 252 с.

209. Черногорский С.А., Ли Вэй. Анализ бухгалтерской отчетности и принятие

управленческих решений. Москва - Санкт-Петербург: Издательский дом Греда, 2005.

256 с.

210. Черняк В.З. Финансовый анализ. Учебник. Москва: ЭКЗАМЕН, 2005. 414 с.

211. Чечевицына Л.Н., Чуев И.Н. Анализ финансово-хозяйственной деятельности.

Москва: Дашков и K , 2004. 352 с.

212. Чуев И.Н., Чуева Л.Н. Комплексный экономический анализ хозяйственной

деятельности. Учебник для вузов. Москва: Дашков и K , 2006. 367 с.

213. Шеремет А.Д. Анализ и диагностика финансово-хозяйственной деятельности

предприятия. Москва: ИНФРА-М, 2011. 367 с.

214. Шеремет А.Д., Ионова А.Ф. Финансы предприятий: менеджмент и анализ. Москва:

ИНФРА-М, 2004. 537 с.

215. Шеремет А.Д., Негашев Е.В. Методика финансово анализа деятельности

коммерческих организации. Москва: ИНФРА-М, 2005. 236 с.

În alte limbi:

216. Jacky Mailler, Michel Remilleret. Analyse financiere de l’entreprise. Paris: CLET, 1989.

448 p.

168

ANEXE

169

Anexa 1

39,58%51,29%

2,42%2,83%0,93% 1,05% 1,89%

Societăţi cu răspundere limitată (84410 unităţi sau 51,29%)

Întreprinzători individuali (65134 unităţi sau 39,58%)

Societăţi pe acţiuni (4664 unităţi sau 2,83%)

Cooperative (de producţie, de consum şi de întreprinzător) (3987 unităţi sau 2,42%)

Întreprinderi de stat şi municipale (1524 unităţi sau 0,93%)

Organizaţii necomerciale (1735 unităţi sau 1,05%)

Altele (filiale, reprezentanţe, societăţi în nume colectiv, societăţi în comandită, întreprinderi de arendă şi alte întreprinderi) (3112 unităţi sau 1,89%)

Fig. A 1.1. Structura entităţilor care sunt înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova, în

dependenţă de forma organizatorico-juridică la data de 01.01.2014

Sursa: elaborat de autor în baza datelor Camerei Înregistrării de Stat al Republicii Moldova [160]

170

Anexa 2

Fig. A 2.1. Principalele caracteristici ale capitalului propriu al societăţii pe acţiuni


CAPITALUL PROPRIU AL SOCIETĂŢII PE ACŢIUNI

Valoare economică acumulată

Sursă generatoare de

venituri

Obiect al relaţiilor de

piaţă

Purtător al factorului de

risc

Obiect al conducerii economice

În lucrările economiştilor contemporani esenţa capitalului propriu se caracterizează prin mai multe noţiuni: bogăţie, valoarea economică, resurse economice, factor economic, etc. Cu alte cuvinte, capitalul propriu poate fi tratat ca o categorie economică ce se manifestă în sfera relaţiilor economice şi sociale. Considerăm, că capitalul propriu ca obiect al conducerii economice, caracterizează gradul de încredere în societatea pe acţiuni, obiectul relaţiilor economice şi condiţiile acestora, capacitatea societăţii pe acţiuni de a conlucra, etc.

În această calitate, capitalul propriu se caracterizează ca o rezervă a valorii economice acumulate. Evident, creşterea valorii economice acumulate a capitalului propriu determină creşterea valorii de piaţă a societăţii, care conduce la o continuă creştere a averii acţionarilor. Din punctul nostru de vedere, capitalul propriu ca valoare economică acumulată este o măsură a performanţei societăţii pe acţiuni legată direct de crearea de valoare pentru acţionari.

Acţionarii sunt dispuşi să facă o investiţie riscantă în acţiuni, numai dacă se aşteaptă să fie compensaţi printr-un venit superior. După părerea noastră, prin capitalul propriu ca sursă generatoare de venituri se înţelege veniturile primite sau care urmează să fie primite de către societate şi acţionari din utilizarea eficientă a capitalului propriu. Aceasta ne permite să menţionăm, că capitalul propriu al societăţii pe acţiuni are un caracter creativ, adică se autovalorifică în procesul utilizării eficiente.

Capitalul propriu ca obiect al relaţiilor de piaţă nu se limitează doar la relaţiile de pe piaţa financiară. După părerea noastră, capitalul propriu, ca obiect al relaţiilor de piaţă, reprezintă totalitatea relaţiilor dintre societatea pe acţiuni şi acţionarii săi, precum şi a raporturilor dintre societatea pe acţiuni şi alte persoane fizice şi juridice privind emisiunea, plasarea şi tranzacţionarea acţiunilor; evaluarea patrimoniului societăţii pe acţiuni în scopul acţionării, privatizării, vânzării, moştenirii; evaluarea pachetelor de acţiuni pentru răscumpărare etc.

Capitalul propriu este un capital cu risc, fiindcă nu există nici o garanţie cu privire la remunerarea lui. Unele elemente care compun capitalul propriu, de exemplu capitalul social format din acţiuni preferenţiale cu dividende fixate, nu sunt urmărite de aceleaşi riscuri, dacă se are în vedere o prioritate în distribuirea dividendelor şi în ordinea de rambursare în caz de lichidare etc. După opinia noastră, capitalul propriu ca purtător al factorului de risc este legat de posibilitatea societăţii pe acţiuni să acopere pierderile generate sau posibilitatea micşorării profitului aşteptat, de posibilitatea pierderii totale sau parţiale a capitalului investit de acţionari, cu probabilitatea neexecutării de către societate a obligaţiilor sale faţă de acţionari etc.

171

Anexa 3

Tabelul A 3.1. Clasificarea elementelor componente ale capitalului propriu în funcţie de criteriile aplicate

Nr. ord.

Criteriul de clasificare Clasificarea elementelor componente ale capitalului propriu Sursa

1 2 3 4 1 După conţinutul economic 1) capitalul social şi suplimentar − capitalul social, capitalul suplimentar, capitalul

nevărsat, capitalul neînregistrat şi capitalul retras; 2) rezervele − capitalul de rezervă, rezervele statutare şi alte rezerve; 3) profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) − corecţiile rezultatelor anilor

precedenţi, profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) al anilor precedenţi, profitul net (pierderea netă) al perioadei de gestiune şi profitul utilizat al perioadei de gestiune; 4) alte elemente de capital propriu care nu se includ în pct. 1) − 3), cum ar fi:

diferenţele de reevaluare a activelor imobilizate pentru entităţile care aplică modelul reevaluării conform IFRS, subvenţiile primite de către entităţile de stat de la organele de administrare publică şi municipale şi decontate (după îndeplinirea condiţiilor contractuale) în conformitate cu SNC „Capital propriu şi datorii”.

pct. 6 din SNC „Capital propriu şi datorii” [153], pct. 53-60 şi pct. 97 din

SNC „Prezentarea situaţiilor financiare” [154]

2 În dependenţă de participarea elementelor componente la formarea capitalului propriu

1) elemente care formează capitalul propriu: capital statutar, capital suplimentar, capital de rezervă, profit nerepartizat, capital secundar; 2) elemente care reduc mărimea capitalului propriu: capital nevărsat, capital retras, pierdere neacoperită, profit utilizat al anului de gestiune.

A.Nederiţa, N.Ţiriulnicova [99, p.329],

L.Grigoroi [59, p.259]

3 În dependenţă de modul de apariţie a elementelor capitalului propriu

1) aportul proprietarilor acţionarilor/asociaţilor în calitatea lor de investitori de capital (capital investiţional); 2) autofinanţare şi anume prin capitalizarea profitului (capital acumulat); 3) alte surse financiare nerambursabile.

Ristea Mihai, Dima Mirela [142, p.74],

Bălună Radu [4, p.33], O.V.Efimova, M.V.Melnic

[186, p.124] 4 După provenienţa

elementelor componente ale capitalului propriu

1) elemente ce au provenienţă externă: capitalul statutar şi suplimentar, subvenţiile; 2) elemente ce au provenienţă internă: rezervele, profitul nerepartizat (pierderea neacoperită), diferenţele din reevaluarea activelor imobilizate

Mihaela-Brînduşa Tudosie [168, p.67],

Dorel Berceanu [7, p.213], N.Ţiriulnicova [163,p.204]

5 În funcţie de impactul elementelor capitalului propriu asupra realizărilor societăţii pe acţiuni

1) elementele capitalului propriu care ţin de realizările efectuate: capitalul social, rezervele, profitul etc.; 2) elementele capitalului propriu care ţin de realizările de perspectivă: diferenţe din reevaluarea activelor imobilizate, subvenţii etc.

Propus de autor


172

Anexa 4

Tabelul A 4.1. Analiza numărului societăţilor pe acţiuni şi veniturilor din vânzări obţinute de

acestea în anii 2011-2012

Nr. crt.

Indicatori Anul 2011 Anul 2012Abaterea absolută

Ritmul creşterii, %

1 2 3 4 5=4-3 6=43100

1 Numărul total de entităţi, unităţi 47300 49400 2100 104,44

2 din care: numărul societăţilor pe acţiuni, unităţi

1804 1769 -35 98,06

3 Ponderea numărului societăţilor pe acţiuni în numărul total de entităţi, % (rd.2 rd.1100)

3,81 3,58 -0,23 93,89

4 Veniturile din vânzări obţinute de toate entităţile, mil. lei

71887,60 73057,00 +1169,40 101,63

5 din care: veniturile din vânzări obţinute de societăţile pe acţiuni, mil. lei

46274,01 48453,93 +2179,92 104,71

6

Ponderea veniturilor din vânzări ale societăţilor pe acţiuni în mărimea veniturilor din vânzări obţinute de toate entităţile, % (rd.5 rd.4100)

64,37 66,32 +1,95 103,03

Sursa: elaborat de autor în baza datelor entităţilor care au prezentat Biroului Naţional de Statistică din Republica Moldova situaţiile financiare pentru anii 2011-2012

173

Anexa 5

Structura entităţilor din Republica Moldova şi veniturilor din vânzări obţinute de acestea, în

dependenţă de forma organizatorico-juridică în anii 2011-2012

Fig. A 5.1. Structura entităţilor din Republica Moldova după forma organizatorico-juridică în

anii 2011-2012

Sursa: elaborat de autor în baza datelor entităţilor care au prezentat Biroului Naţional de Statistică din Republica Moldova situaţiile financiare pentru anii 2011-2012 şi anexei 4

64,37%

35,63%

66,32%

33,68%

0,00%

10,00%

20,00%

30,00%

40,00%

50,00%

60,00%

70,00%

Anul 2011 Anul 2012

Venituri din vânzări alesocietăţilor de acţiuni

Venituri din vânzări aleentităţilor cu altă formăorganizatorico-juridică

Fig. A 5.2. Structura veniturilor din vânzări în dependenţă de forma organizatorico-juridică a

entităţilor din Republica Moldova în anii 2011-2012

Sursa: elaborat de autor în baza datelor entităţilor care au prezentat Biroului Naţional de Statistică din Republica Moldova situaţiile financiare pentru anii 2011-2012 şi anexei 4

Anul 2012

3,58%

96,42%

Entităţi cu altă formă organizatorico-juridică

Anul 2011

3,81%

96,19%

Societăţi pe acţiuni

174

Anexa 6

Tabelul A 6.1. Analiza activităţii societăţilor pe acţiuni din Republica Moldova pe ramuri economice în anii 2011-2012

Numărul de societăţi pe acţiuni, unităţi Venituri din vânzări

Anul 2011 Anul 2012 CAEM Denumirea activităţilor din economia

Republicii Moldova Anul 2011 Anul 2012 Abaterea absolută Suma,

mii lei Cota,

% Suma, mii lei

Cota, %

1 2 3 4 5=4-3 6 7 8 9

A Agricultură, economia vânatului şi silvicultură

71 67 -4 928893 100 580298 100

din care: din care societăţile pe acţiuni investigate:

A01111 Cultura cerealelor şi leguminoaselor boabe, inclusiv producerea seminţelor

IM „Sudzucker Moldova” SA - - 306 0,053

A01419 Alte servicii în creşterea producţiei agricole IM „Sudzucker Moldova” SA 20859 2,246 19887 3,427

B Pescuitul, piscicultura 16 17 1 12487 100 16453 100

C Industrie extractivă 18 18 0 309519 100 318955 100

D Industrie prelucrătoare 346 319 -27 13441597 100 13785557 100


D15810 Fabricarea pâinii şi a produselor de patiserie proaspete

„Franzeluţa” SA 553274 4,116 555856 4,032

D15830 Fabricarea zahărului IM „Sudzucker Moldova” SA 751578 5,591 662325 4,804

D15960 Fabricarea berii IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA 647869 4,820 690882 5,012

D17122 Fabricarea produselor textile (filarea în fire tip lână cardată)

„Floare-Carpet” SA 51321 0,382 56195 0,408

D18220 Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte „Ionel” SA 59648 0,444 58735 0,426

D29531 Fabricarea maşinilor pentru prelucrarea producţiei agricole (exclusiv reparaţii)

„Franzeluţa” SA 35 0,0003 27 0,0002

175

continuarea anexei 6 1 2 3 4 5 6 7 8 9

E Energie electrică şi termică, gaze şi apă 22 27 5 14228607 100 15951141 100


E40302 Producţia energiei termice de centrele termice independente

IM „Sudzucker Moldova” SA 1563 0,011 324565 2,035

F Construcţii 169 165 -4 1321445 100 1404590 100

G Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul 432 423 -9 8094962 100 8461346 100


G51340 Comerţul cu ridicata al băuturilor alcoolice şi altor băuturi

IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA 44872 0,554 48354 0,571

G51360 Comerţul cu ridicata al zahărului, produselor de cofetărie şi din ciocolată

IM „Sudzucker Moldova” SA 153900 1,901 1124 0,013

G52240 Comerţul cu amănuntul al pâinii, produselor de patiserie şi de cofetărie

„Franzeluţa” SA 8494 0,105 8530 0,101

G52421 Comerţul cu amănuntul al îmbrăcămintei „Ionel” SA 301 0,004 848 0,010

G52470 Comerţul cu amănuntul al cărţilor, ziarelor şi rechizitelor de birou

„Moldpresa” SA 303327 3,747 252359 2,982

G52489 Alte tipuri de comerţ cu amănuntul în magazine specializate

„Floare-Carpet” SA 101 0,001 94 0,001

H Hoteluri şi restaurante 36 35 -1 114079 100 99942 100 din care: din care societăţile pe acţiuni investigate:

„Floare-Carpet” SA 116 0,102 69 0,069 H55510 Cantine

„Franzeluţa” SA 301 0,264 107 0,107

I Transporturi şi comunicaţii 106 94 -12 6566718 100 6628808 100


I60240 Transporturi rutiere de mărfuri IM „Sudzucker Moldova” SA 499 0,008 129 0,002

176

continuarea anexei 6 1 2 3 4 5 6 7 8 9

J Activităţi financiare 79 77 -2 212289 100 186580 100

K Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii prestate întreprinderilor

474 492 18 915766 100 905545 100


K70200 Închirierea bunurilor imobiliare proprii „Ionel” SA 3110 0,340 3355 0,370

M Învăţământ 6 6 0 3700 100 1621 100

N Sănătate şi asistenţă socială 5 5 0 1398 100 1419 100


N85140 Alte activităţi de asistenţă medicală „Floare-Carpet” SA 12 0,858 55 3,876

O Alte activităţi 24 24 0 122546 100 111670 100


O93012 Curăţarea chimică şi vopsirea „Nufărul” SA 16288 13,291 12999 11,641

O90020 Colectarea şi tratarea altor reziduuri IM „Sudzucker Moldova” SA 468 0,382 732 0,656

TOTAL 1804 1769 -35 46274006 x 48453925 x

Sursa: elaborat de autor în baza datelor societăţilor pe acţiuni care au prezentat Biroului Naţional de Statistică din Republica Moldova situaţiile financiare pentru anii 2011-2012

177

Anexa 7

Dinamica şi structura numărului societăţilor pe acţiuni din Republica Moldova pe tipuri (ramuri) de activităţi economice

în anii 2011-2012

71

16

18

346

22

169

432

36

106

79

474

6

5

24

67

17

18

319

27

165

423

35

94

77

492

6

5

24

0 100 200 300 400 500 600

Agricultură, economia vînatului şi silvicultură

Pescuitul, piscicultura

Industrie extractivă

Industrie prelucrătoare

Energie electrică şi termică, apă şi gaze

Construcţii

Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul

Hoteluri şi restaurante

Transporturi şi comunicaţii

Activităţi financiare

Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii prestate

Învăţămînt

Sănătate şi asistenţă socială

Alte activităţi

unităţiAnul 2011 Anul 2012

Fig. A 7.1. Dinamica numărului societăţilor pe acţiuni din Republica Moldova pe tipuri de activităţi economice în anii 2011-2012


178

continuarea anexei 7

Fig. A 7.2. Structura numărului societăţilor pe acţiuni din Republica Moldova pe tipuri (ramuri)

de activităţi economice în anii 2011-2012


3,94%

0,89%

1,00%

19,18%

1,22%

9,37%

23,95%

2,00%

5,88%

4,38%

26,27%

0,33%

0,28%

1,33%

3,79%

0,96%

1,02%

18,03%

1,53%

9,33%

23,91%

1,98%

5,31%

4,35%

27,81%

0,34%

0,28%

1,36%

0,00% 5,00% 10,00% 15,00% 20,00% 25,00% 30,00%

Agricultură, economia vînatului şisilvicultură




Energie electrică şi termică, apă şigaze

Construcţii





Tranzacţii imobiliare, închirieri şiactivităţi de servicii prestate

Învăţămînt

Sănătate şi asistenţă socială

Alte activităţi

Anul 2011 Anul 2012

179

Anexa 8

0

2000000

4000000

6000000

8000000

10000000

12000000

14000000

16000000

mii lei

Anul 2011 928893 12487 309519 13441597 14228607 1321445 8094962 114079 6566718 212289 915766 3700 1398 122546

Anul 2012 580298 16453 318955 13785557 15951141 1404590 8461346 99942 6628808 186580 905545 1621 1419 111670

Agricultură, vînatul şi

silvicultură




Energie electrică şi

termică, apă Construcţii





Tranzacţii imobiliare, închirieri

Învăţămînt Sănătate şi

asistenţă socială

Alte activităţi

Fig. A 8.1. Dinamica veniturilor din vânzări ale societăţilor pe acţiuni din Republica Moldova pe tipuri (ramuri) de activităţi economice în anii 2011-2012


180

Anexa 9

Fig. A 9.1. Aspectele analizei formării şi utilizării capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni


A N A L I Z A F O R MĂR I I Ş I U T I L I ZĂR I I C A P I T A L U L U I P R O P R I U A L S O C I E TĂŢ I I P E A CŢ I U N I

ANALIZA FORMĂRII CAPITALULUI PROPRIU ANALIZA UTILIZĂRII CAPITALULUI PROPRIU

Analiza mărimii şi evoluţiei capitalului

propriu

Analiza structurii capitalului propriu

Analiza sporului creşterii capitalului

propriu

Analiza capitalului propriu prin metoda

ratelor

Analiza structurii capitalului propriu prin metoda de analiză pe verticală;

Analiza separată a structurii capitalului propriu;

Analiza îmbinată a structurii capitalului propriu.

Calculul şi analiza sporului creşterii capitalului propriu în dinamică;

Analiza cauzală a sporului creşterii capitalului propriu;

Analiza cauzală a sporului creşterii capitalului social.

Aprecierea mărimii şi evoluţiei capitalului propriu prin metoda de analiză pe orizontală.

Analiza rentabilităţii capitalului acţionar

ordinar

Analiza rentabilităţii unei acţiuni

Analiza rotaţiei capitalului propriu

Analiza rezultatului pe acţiune

Analiza rentabilităţii capitalului propriu

Calculul şi analiza rezultatului pe acţiune de bază;

Analiza cauzală a rezultatului pe acţiune de bază;

Calculul şi analiza rezultatului pe acţiune diluat.

Calculul şi analiza rentabilităţii unei acţiuni după diferite modalităţi de calcul în dinamică;

Analiza cauzală a rentabilităţii unei acţiuni.

Calculul şi analiza indicatorilor de rotaţie a capitalului propriu după diferite modalităţi de determinare;

Calculul şi analiza indicatorilor de rotaţie a elementelor componente ale capitalului propriu;

Calculul efectului economico-financiar al modificării duratei de rotaţie a capitalului propriu.

Analiza rentabilităţii capitalului acţionar ordinar după diferite modalităţi de calcul în dinamică;

Aprecierea alternativelor de investiţii în acţiuni în baza ratelor de rentabilitate;

Analiza cauzală a rentabilităţii capitalului acţionar ordinar.

Ratele structurii surselor de finanţare; Ratele de autonomie financiară pe

termen lung; Ratele capacităţii de finanţare cu

capital propriu; Ratele evoluţiei capitalului propriu; Ratele cu active nete; Ratele cu capital social.

Calculul şi analiza rentabilităţii capitalului propriu după diferite modalităţi de calcul în dinamică;

Analiza cauzală a rentabilităţii capitalului propriu.

181

Anexa 10

Fig. A 10.1. Aspectele analizei formării şi utilizării elementelor capitalului propriu ale



C o m p a r t i m e n t e l e a n a l i z e i D i r e c ţ i i l e d e a n a l i z ă

Analiza capitalului social

Analiza altor elemente de capital propriu

Analiza profitului nerepartizat (pierderii

neacoperite)

Analiza rezervelor

Analiza capitalului suplimentar

Analiza structurii altor elemente de capital propriu după conţinutul economic;

Analiza influenţei reevaluării activelor pe termen lung asupra mărimii capitalului propriu;

Analiza utilizării subvenţiilor; Analiza rotaţiei altor elemente de capital propriu.

Analiza suficienţei capitalului social; Analiza nivelului de achitare a capitalului social; Analiza gradului de retragere a capitalului social; Analiza corelaţiei dintre capitalul propriu

(activelor nete la valoarea contabilă) şi capitalul social;

Analiza structurii capitalului social după diferite criterii de clasificare;

Analiza majorării şi diminuării capitalului social; Analiza sporului creşterii capitalului social; Analiza rotaţiei capitalului social; Analiza rezultatului pe acţiune; Analiza rentabilităţii unei acţiuni.

Analiza structurii capitalului suplimentar după conţinutul economic;

Analiza utilizării (consumării) capitalului suplimentar;

Analiza rotaţiei capitalului suplimentar.

Analiza suficienţei formării capitalului de rezervă; Analiza structurii rezervelor după conţinutul

economic; Analiza consumării capitalului de rezervă; Analiza rotaţiei rezervelor.

Analiza structurii profitului nerepartizat (pierderii neacoperite) după conţinutul economic;

Analiza repartizării profitului net; Analiza nivelului de reinvestire şi consum al

profitului net; Analiza identificării cauzelor formării pierderilor

neacoperite; Analiza rotaţiei profitului nerepartizat.

182

Anexa 11

Tabelul A 11.1. Particularităţile modalităţilor tehnice de analiză structurală a capitalului propriu

Denumirea modalităţii

tehnice de analizăEsenţa Avantaje Dezavantaje Sursa bibliografică

1 2 3 4 5 Metoda de analiză pe verticală (modalitatea tradiţională de analiză structurală a capitalului propriu)

Presupune calcularea cotei fiecărui element component în valoarea totală a capitalului propriu

Nu necesită calcule dificile; Acces liber la sursa informaţională – bilanţul şi/sau situaţia modificărilor capitalului propriu; Este uşor de înţeles, în cazul când capitalul propriu este format numai din elementele pozitive.

În cazul când capitalul propriu este format din elemente pozitive ale capitalului propriu şi elemente care diminuează mărimea lui, este greu de interpretat sensul economic al cotelor negative pentru elementele care diminuează capitalul propriu.

O.V.Efimova, Melnic M.V. [186,p.130],

A.D.Şeremet, A.F.Ionova [214,p.439],

N.Ţiriulnicova [163,p.195]

Analiza separată a structurii capitalului propriu

Constă în gruparea elementelor componente ale capitalului propriu în două grupe: elementele pozitive ale capitalului propriu şi elementele care diminuează valoarea capitalul propriu. Apoi, se calculează cota fiecărui element component în mărimea totală a grupei respective.

Nu necesită calcule dificile; Acces liber la sursa informaţională – bilanţul şi/sau situaţia modificărilor capitalului propriu; Permite interpretarea economică foarte clară a cotelor tuturor elementelor componente ale capitalului propriu.

Nu presupune studierea raportului între elementele pozitive ale capitalului propriu şi elementele care diminuează mărimea acestuia.

N.Ţiriulnicova [164,p.189-190]

183


1 2 3 4 5 Analiza îmbinată a structurii capitalului propriu

Presupune efectuarea următoarelor etape de analiză: 1. Toate elementele componente ale capitalului propriu se împart în două grupe: elementele pozitive ale capitalului propriu şi cele care diminuează mărimea lui şi se calculează suma totală pe fiecare grupă; 2. Se compară suma totală a elementelor pozitive ale capitalului propriu cu suma totală a elementelor care diminuează mărimea capitalului propriu şi cea mai mare din ele se prezintă ca 100%; 3. Fiecare element component al capitalului propriu se exprimă în procente la suma din punctul de mai sus.

Acces liber la sursa informaţională – bilanţul şi/sau situaţia modificărilor capitalului propriu; Permite interpretarea raportului între elementele pozitive ale capitalului propriu şi elementele care diminuează mărimea acestuia.

Această modalitate nu permite a contrapune proporţiile calculate în dinamică (sau cu nivelul planificat), dacă se schimbă grupa elementelor preponderente. De exemplu, comparaţiile devin ineficiente, dacă la începutul anului au predominat elemente pozitive, iar la sfârşitul anului situaţia s-a modificat cardinal şi prevalează cele negative.

N.Ţiriulnicova [164,p.189-191]


184

Anexa 12

Fig. A 12.1. Structurarea capitalului social al societăţii pe acţiuni în funcţie de criteriile aplicate


CRITERIILE DE STRUCTURARE A CAPITALULUI SOCIAL AL SOCIETĂŢII PE ACŢIUNI

Provenienţa surselor de

formare

Tipuri de acţiuni

Tipuri de deţinători de

acţiuni

Modul de participare a

acţionarilor la formarea reală a capitalului social

Capital social

format din

surse externe

În dependenţă

de apartenenţă

În funcţie de forma fizică în care sunt

emise

În funcţie de proprietarul

acţiunii

După drepturile

oferite deţinătorilor

În dependenţă de subiecţii raporturilor

juridice

În dependenţă de originea

deţinătorilor de acţiuni

În dependenţă de mărimea cotelor din acţiunile cu drept de vot

Capital vărsat

Capital social

format din

surse interne

Capital nevărsat

Acţionari - persoane

fizice

Acţionari - persoane juridice

Acţionari autohtoni

Acţionari străini

Acţionari care deţin mai mult de 25% din acţiunile cu drept de vot

Acţionari care deţin mai mult de 10%, dar mai puţin de 25% din

acţiunile cu drept de vot

Acţionari care deţin mai mult de 5%, dar mai puţin de 10% din

acţiunile cu drept de vot

Acţionari care deţin mai puţin de 5% din acţiunile cu drept de vot

Acţiuni nominative

Acţiuni materializate

Acţiuni nematerializate

Acţiuni aflate în

circulaţie

Acţiuni de

tezaur

Acţiuni ordinare

Acţiuni preferenţiale

cu dividende fixate

cu dividende nefixate

cumulative parţial cumulative

necumulative

Natura aporturilor

Capital social

format din

aporturi băneşti

Capital social

format din

aporturi nebăneşti

185

Anexa 13

Fig. A 13.1. Caracteristicile principale ale acţiunilor în conformitate cu reglementările normative naţionale

Sursa: elaborat de autor în baza generalizării reglementărilor normative naţionale

CARACTERISTICILE ACŢIUNILOR

Sunt fracţiuni ale capitalului social care au o anumită valoare

Sunt fracţiuni egale ale capitalului social

Sunt indivizibile Sunt instrumente negociabile

Art. 12 alin.(10) al Legii privind

societăţile pe acţiuni, „valoarea nominală (fixată) a acţiunii reflectă partea de capital social a

societăţii ce îi revine unei acţiuni plasate”

[87].

Art. 12 alin.(7) al Legii privind societăţile pe

acţiuni, „toate acţiunile ordinare ale societăţii

vor avea valoare nominală egală” [87].

Astfel, acţiunile ordinare conferă

drepturi egale posesorilor lor.

Această caracteristică se referă doar la

acţiunile ordinare, deoarece, acţiunile

preferenţiale pot avea valori nominale

diferite.

Art. 24 alin.(2) al Legii privind societăţile pe

acţiuni, „dacă o singură acţiune aparţine câtorva persoane, faţă de societate aceste persoane sânt

considerate drept un singur acţionar şi îşi

pot exercita drepturile printr-un reprezentant unic” [87]. Această

caracteristică are drept scop evitarea divizării excesive a capitalului

social.

Art. 25 alin.(l) lit. e) al Legii privind

societăţile pe acţiuni, „acţionarul are dreptul, să înstrăineze acţiunile

care îi aparţin, să le pună în gaj sau în

administrare fiduciară” [87].

186

Anexa 14

Tabelul A 14.1. Caracteristicile acţiunilor ordinare şi preferenţiale în dependenţă de drepturile pe care le oferă deţinătorilor

Drepturile pe care le conferă

Acţiunea ordinară Acţiunea preferenţială

1 2 3

Dreptul la vot

Oferă proprietarului ei dreptul la vot în adunarea generală a acţionarilor. (art. 14 alin. (2) al Legii privind societăţile pe acţiuni [87])

Nu dă drept de vot proprietarului ei (art. 14 alin. (5) al Legii privind societăţile pe acţiuni [87]), cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 15 alin.(6) al Legii privind societăţile pe acţiuni [87].

Dreptul la dividende

Acordă dreptul la dividende variabile, negarantate, în funcţie de rezultatul financiar net şi de hotărârea adunării generale a acţionarilor. (art. 14 alin. (2) şi art. 49 al Legii privind societăţile pe acţiuni [87])

Acordă dreptul la dividende fixate şi nefixate. Dividendele fixate se stabilesc într-o sumă fixată pe o acţiune sau în procent fixat faţă de valoarea nominală a acţiunii. (art. 15 alin. (2) al Legii privind societăţile pe acţiuni [87])

Dreptul la transferDă dreptul acţionarilor de a vinde, tranzacţiona sau transfera acţiunile lor altor persoane. (art. 11 al Legii privind piaţa de capital [86])

Dreptul asupra bunurilor societăţii în cazul lichidării acesteia

Oferă dreptul de a primi o parte din bunurile societăţii în cazul lichidării acesteia numai după satisfacerea tuturor drepturilor patrimoniale ale proprietarilor de acţiuni preferenţiale. (art. 14 alin. (2) şi alin. (3) al Legii privind societăţile pe acţiuni [87])

Oferă dreptul de a primi o parte din bunurile societăţii în cazul lichidării acesteia. (art. 14 alin. (6) al Legii privind societăţile pe acţiuni [87])

Dreptul de preemţiune al acţionarilor la emisiunile suplimentare

Asigură acest drept. (art. 27 alin. (1) al Legii privind societăţile pe acţiuni [87])

Nu asigură acest drept. (art. 27 alin. (1) al Legii privind societăţile pe acţiuni [87])

Dreptul la informare

Acordă dreptul să ia cunoştinţă cu materialele pentru ordinea de zi a adunării generale a acţionarilor, situaţiile financiare, procesele verbale ale adunării generale ale acţionarilor şi cu alte documente ale societăţii pe acţiuni, accesul la care este prevăzut de Legea privind societăţile pe acţiuni, de statut sau de regulamentele societăţii. (art. 25 alin. (1) al Legii privind societăţile pe acţiuni [87])

Dreptul la răspundere

Proprietarul acţiunii nu răspunde pentru obligaţiile societăţii şi suportă riscul pierderilor în limita valorii acţiunilor ce le aparţin. (art. 24 alin. (3) al Legii privind societăţile pe acţiuni [87])

Sursa: elaborat de autor în baza generalizării reglementărilor normative naţionale

187

Anexa 15 Tabelul A 15.1. Componenţa ratelor financiare pentru analiza capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni

Denumirea ratelor

Formula de calcul Semnificaţia Sursa bibliografică Observaţii

1 2 3 4 5 I. Ratele structurii surselor de finanţare – permit aprecierea politicii financiare a societăţii pe acţiuni, adică modul de structurare a surselor

de finanţare în funcţie de provenienţă. 1.1 Rata autonomiei financiare generale (globale)

Capital propriu Total pasiv

Această rată măsoară independenţa financiară a societăţii pe acţiuni, respectiv, arată cota capitalului propriu în suma totală a surselor de finanţare sau ponderea patrimoniului format pe seama surselor proprii în suma totală a activelor.

L.Spătaru [149, p.436-437], N.Tabără [162, p.160],

G.Vâlceanu [169, p.351], A.Buglea [13, p.166], M.Gust [60, p.272],

C.Cojocaru [35, p.307], A.Gheorghiu [55, p.228],

N.Gheorgescu [54, p.191], M.Petcu [111, p.427],

M.Bătrâncea [5, p.169], W.Păvăloaia [109, p.305], N.P.Liubuşin [196, p.221], A.D.Şeremet [215, p.149], G.V.Saviţcaia [204, p.461],

V.I.Titov [206, p.127], V.A.Gherasimova [180, p.184],

M.V.Melnic [199, p.288], N.V.Voitolovschii [178, p.367],

V.Z.Cerneac [210, p.240], I.N.Ciuev, [212, p.303],

V.V.Covalev [189, p.238], A.I.Ghinzburg [182, p.383], V.V.Bocearov [176, p.83], O.V.Efimova [186, p.253],

V.I.Strajeva [205, p.51], T.B.Berdnicova [173, p.85],

Z.V.Chirieanova [188, p.160], N.F.Cebotarev [208, p.61]

Creşterea acestei rate, atestă un progres în ce priveşte independenţa financiară. Nivel de siguranţă, alcătuieşte cel puţin 0,5 (sau 50%). În situaţia în care această rată este: - peste 50%, societatea pe acţiuni dispune de o autonomie financiară ridicată, prezentând garanţii aproape certe pentru eventualii creditori. - sub 50%, riscurile în cazul acordării creditelor sunt mari. Societăţii pe acţiuni îi va fi dificil să obţină credite şi împrumuturi fără majorarea prealabilă a capitalului propriu, în particular a capitalului social. Economiştii români L.Spătaru [149, p.437], D.Mărgulescu, D.Mitran, E.Vasile [95, p.169] şi G.Vâlceanu [169, p.351], consideră satisfăcătoare pentru echilibrul financiar, dacă această rată este mai mare şi egală cu 1/3 din totalul pasivelor.


188

continuarea anexei 15 1 2 3 4 5

1.2 Coeficientul corelaţiei dintre sursele împrumutate şi proprii (levier financiar, gradul de dependenţă financiară, rata capacităţii de îndatorare)

Datorii pe termen lung şi curente Capital propriu

Reflectă suma mijloacelor atrase la un leu capital propriu. Acest indicator arată, sub o altă formă, proporţiile relative ale tuturor pretenţiilor creditorilor faţă de cele ale acţionarilor, fiind utilizat pentru a măsura expunerea la îndatorare.

Ph.Avare [2, p.200], Erich A. Helfert [62, p.144], J. K. Van Horn [177, p.150],

Ciobănaşu Marilena [32, p.102], N.Tabără [162, p.160],

M.Gust [60, p.316], M.Batrîncea [5, p.170],

V.A.Gherasimova [180, p.185], I.G.Hotinscaia [207, p.180], L.N.Ceceviţîna [211, p.306], A.D.Şeremet [215, p.149],

I.N.Ciuev [212, p.304], M.V.Melnic [199, p.289],

A.I.Ghinzburg [182, p.383], L.A.Bernstein [174, p.455], V.V.Covalev [189, p.240], V.V.Bocearov [176, p.83],

I.A.Blanc [175, p.104], N.P.Liubuşin [196, p.240],

Z.V.Chirieanova [188, p.161], N.F.Cebotarev [208, p.61]

Punctul critic la aprecierea coeficientului de corelaţie este 1. Dacă nivelul acestui coeficient este mai mare decât 1, atunci situaţia financiară a societăţii pe acţiuni este mai riscantă.

1.3 Coeficientul achitării datoriilor cu capital propriu (gradul de independenţă financiară a exploataţiei, rata autonomiei financiare)

Capital propriu Datorii pe termen

lung şi curente

Reflectă corelaţia dintre sursele proprii şi cele împrumutate. Exprimă capacitatea societăţii pe acţiuni de a achita datoriile totale cu surse de finanţare proprii şi arată mărimea capitalului propriu revenită la un leu datorii.

L.A.Bernstein [174, p.455], Ciobănaşu Marilena [32, p.102],

S.Petrescu [112, p.220], N.Balteş [3, p.274],

C.Cojocaru [35, p.308], L.Buşe [14, p.75],

G.Ghig [57, p.232], M.Siminică [148, p.46],

L.T.Ghilearovscaia [181, p.253], G.V.Saviţcaia [204, p.461], O.V.Efimova [186, p.254], V.V.Bocearov [176, p.83], N.F.Cebotarev [208, p.61]

Independenţa financiară poate fi asigurată numai atunci când capitatul propriu este mai mare sau cel puţin egal cu suma datoriilor. Această rată trebuie să fie egală şi mai mare ca 1, ceea ce indică posibilitatea acoperirii surselor atrase cu surse de finanţare proprii. Nivelul subunitar arată, că acţionarii au o cotă de participare în societate mai mică, faţă de cea a creditorilor.

189


1.4 Rata generală de acoperire a capitalului propriu (rata pârghiei financiare)

Total pasiv Capital propriu

Reflectă structura de finanţare a activelor şi arată că, la primele 100%, activele societăţii pe acţiuni se finanţează pe seama surselor proprii, iar restul - prin atragerea mijloacelor împrumutate.

L.T.Ghilearovscaia [181, p.253], N.N.Ţiriulnicova [163, p.192]

Această rată trebuie să nu depăşească 200 %. Creşterea peste acest nivel reflectă situaţia dificilă a societăţii privind independenţa financiară.

II. Ratele de autonomie financiară pe termen lung – aceste rate sunt destinate aprecierii gradului de stabilitate şi autonomie financiară pe termen lung. 2.1 Rata de

autofinanţare pe termen lung

Capital propriu Capital permanent (Capital propriu +

+ Datorii pe termen lung)

Exprimă structura capitalului permanent care asigură o finanţare îndelungată a activităţii societăţii pe acţiuni.

L.Spătaru [149, p.436-437], N.Tabără [162, p.160],

D.Mărgulescu, D.Mitran, E.Vasile [95, p.171],

G.Vâlceanu [169, p.374], M.Batrîncea [5, p.169],

I.Bucur [11, p.115], A.Buglea [13, p.167],

C.Cojocaru [35, p.307], N.Mihailescu [96, p.164], A.Gheorghiu, [55, p.228],

N.Gheorgescu, V.Robu [54, p.203], M.Petcu [111, p.427], I.Lungu [92, p.238], L.Buşe [14, p.74],

S.Petrescu [112, p.220], M.Siminică [148, p.45],

N.Mihailescu [97, p.236], M.Ţole [166, p.126],

M.Bătrâncea [5, p.169], V.V.Covalev [189, p.239],

V.V.Covalev, Vit.V.Covalev [191, p.522]

N.N.Ţiriulnicova [163, p.215]

Specialiştii francezi apreciază, că pentru asigurarea autonomiei financiare la termen, capitalul propriu trebuie să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul permanent, adică această rată trebuie să fie 0,5 sau 50% (M.Batrîncea [5, p.169], C.Cojocaru [35, p.307]). Alţi specialişti consideră, că nivelul de siguranţă la limita de jos este 60 % (V.V.Covalev [189, p.239]).

190


2.2 Rata securităţii financiare

Capital propriu Datorii pe termen

lung

Această rată relevă preponderenţa sau precaritatea resurselor proprii în raport cu datoriile pe termen lung, indicând totodată capacitatea de îndatorare la termen.

I.Lungu [92, p.238], M.Petcu [111, p.428],

W.Păvăloaia [110, p.151], M.Bătrâncea [5, p.170],

N.Balteş [3, p.274]

O rată de 100% se consideră adecvată. Dacă această rată este mai mică ca 100%, gradul de îndatorare pe termen lung contribuie la scăderea nivelului independenţei financiare.

2.3 Coeficientul de levier (gradul de îndatorare pe termen lung)

Datorii pe termen lung

Capital propriu

Această rată este un caz particular al „pârghiei financiare”. Caracterizează dependenţa financiară a societăţii pe acţiuni şi gradul de risc al politicii sale financiare şi arată mărimea surselor împrumutate pe termen lung la un leu capital propriu.

Erich A. Helfert [62, p.143], G.Ghic, C.J.Grigorescu [56, p.219],

Ciobănaşu Marilena [32, p.102], G.Vâlceanu [169, p.373],

M.Gust [60, p.273], I.Lungu [92, p.238],

S.Petrescu [112, p.220], W.Păvăloaia [110, p.151],

N.N.Ţiriulnicova [163, p.216]

Capacitatea de îndatorare este saturată când această rată se apropie de 100%. Prin prisma interesului creditorilor se apreciază negativ nivelul supraunitar al acestui coeficient.

III. Ratele capacităţii de finanţare cu capital propriu - permit identificarea originii surselor de finanţare a societăţii pe acţiuni şi capacităţii de

finanţare a societăţii cu capital propriu.

3.1 Rata îndatorării la termen (gradul de îndatorare a capitalului, rata datoriilor financiare)

Împrumuturile financiare pe termen

mediu şi lung Capital propriu

Arata proporţia dintre creditele şi împrumuturile financiare pe termen mediu şi lung şi mărimea capitalului propriu (suma i împrumuturilor pe termen mediu şi lung la un leu capital propriu).

M.Bătrâncea, L.M.Bătrâncea [5, p.170],

C.Crecană [41, p.113]

Dacă această rată este subunitară, societatea pe acţiuni are posibilitate să acopere complet împrumuturile pe termen mediu şi lung cu surse proprii de finanţare. Dacă rata este supraunitară, apare riscul de a nimeri sub influenţa externă. Creşterea ratei indică dependenţă financiară ridicată a societăţii pe acţiuni faţă de sursele împrumutate.

3.2 Rata corelaţiei dintre datoriile curente şi capitalul propriu

Datorii curente Capital propriu

Arata raportul dintre datoriile curente în mărimea totală a capitalului propriu al societăţii pe acţiuni.

N.P.Liubuşin, V.B.Lejeva, V.G.Dieacova [197, p.109]

Dacă această rată este subunitară, atunci societatea pe acţiuni are posibilitatea să achite complet datoriile curente din surse propriu.

191


3.3 Rata solvabilităţii patrimoniale

Capital propriu Capital propriu + + Credite bancare

totale

Reflectă cota surselor proprii de finanţare pe care societatea pe acţiuni poate să le utilizeze pentru finanţarea activităţii economico-financiare într-o perioadă îndelungată. Această rată este recomandată pentru bănci în studiile de bonitate efectuate în cadrul solicitării creditelor de către societăţile pe acţiuni.

L.Spătaru [149, p.459], G.Vâlceanu [169, p.372],

M.Gust [60, p.292], N.Gheorgescu, V.Robu [54, p.203],

G.Ghig [57, p.229], A.Işfănescu, V.Robu [81, p.204],

W.Păvăloaia [110, p.151]

Valoarea minimă a ratei trebuie să se încadreze în limitele 0,3-0,5, peste limita de 0,5 situaţia este considerată normală (L.Spătaru [149, p.459]). O rată a solvabilităţii patrimoniale sub 0,3 este apreciată ca riscantă de către finanţatori (G.Vâlceanu [169, p.372]).

3.4 Rata de finanţare a imobilizărilor pe seama capitalului propriu

Capital propriu Active imobilizate

Măsoară proporţia în care capitalul propriu asigură finanţarea activelor imobilizate.

D.Mărgulescu, D.Mitran, E.Vasile [95, p.171],

G.Vâlceanu [169, p.374], L.Spătaru [149, p.462-463],

N.Gheorgescu, V.Robu [54, p.204], L.Buşe [14, p.87],

A.Gheorghiu, [55, p.231], G.Ghig [57, p.232],

A.Işfănescu, V.Robu [81, p.205], M.Siminică [148, p.71]

Creşterea în dinamică se apreciază pozitiv. Mărimea supraunitară a ratei indică faptul că imobilizările pot fi în întregime acoperite de capital propriu, degajându-se şi o parte ca fond de rulment pentru finanţarea activelor circulante.

3.5 Coeficientul corelaţiei dintre activele circulante şi capitalul propriu

Active circulante Capital propriu

Ponderea activelor circulante în suma totală a capitalului propriu sau mărimea activelor circulante revenite la 1 leu capital propriu.

V.I.Titov [206, p.140], L.T.Ghilearovscaia [181, p.197]

Mărimea subunitară a acestei rate indică faptul, că societatea pe acţiuni are posibilitatea să acopere activele circulante şi să finanţeze o parte din activele imobilizate cu capital propriu.

192


IV. Ratele evoluţiei capitalului propriu - permit aprecierea principalelor strategii ale politicii financiare a societăţii pe acţiuni, prin modul de formare şi utilizare a surselor financiare proprii. 4.1 Rata creşterii

capitalului propriu Modificarea

capitalului propriu la sfârşitul perioadei faţă de începutul

perioadei Capitalul propriu la începutul perioadei

Arată mărimea totală a modificărilor ce au avut loc pe parcursul perioadei analizate în componenţa capitalului propriu atât sub influenţa surselor interne, cât şi a surselor externe de creştere.

D.Manaţe [93, p.400], Victor Dragită [52, p.27]

Mărimea pozitivă şi tendinţa de creştere a acestei rate arată desfăşurarea unei activităţi economico-financiare eficiente şi întărirea stabilităţii financiare a societăţii pe acţiuni. Tendinţa de scădere semnalează existenţa aspectelor dificile în dezvoltarea societăţii pe acţiuni.

4.2 Sporul creşterii capitalului propriu

Profit reinvestit (profit net – dividende)

Capital propriu

Exprimă mărimea relativă a profitului generat şi reţinut la emitent în scopurile investiţionale, evaluat în procente la valoarea capitalului propriu.

G.Saviţcaia [204, p.407], A.F.Ionova, N.N.Slezneova [187, p.301], V.V.Covalev [189, p.246], O.V.Efimova, [185, p.365], N.P.Liubuşin, N.Ă.Babiceva

[196, p.194], N.N.Ţiriulnicova [163, p.204]

Creşterea în dinamică a acestei rate se apreciază favorabil, deoarece reflectă sporirea capacităţii de dezvoltare a societăţii pe acţiuni pe seama profitului reinvestit fără atragerea surselor externe proprii şi împrumutate.

4.3 Coeficientul de intrare a capitalului propriu

Capitalul propriu intrat pe parcursul

perioadei de gestiuneCapitalul propriu la

finele perioadei

Arată ce parte din capitalul propriu existent la sfârşitul perioadei constituie capitalulnou intrat în componenţa acestuia.

L.T.Ghilearovscaia [181, p.197], N.A.Lâtneva [195, p.230],

E.A.Câştâmova [194, p.138]

Dacă această rată în dinamică creşte, situaţia se apreciază pozitiv deoarece denotă că societatea pe acţiuni desfăşoară o activitate economico-financiară eficientă. Dacă rata are o tendinţă de scădere în dinamică, aceasta confirmă existenţa aspectelor dificile în dezvoltarea societăţii pe acţiuni.

4.4 Coeficientul de ieşire a capitalului propriu

Capitalul propriu ieşit pe parcursul

perioadei de gestiuneCapitalul propriu la începutul perioadei

Arată ce parte din capitalul propriu existent la începutul perioadei, a fost utilizat în procesul activităţii economico – financiare pe parcursul perioadei analizate.

L.T.Ghilearovscaia [181, p.197] N.A.Lâtneva [195, p.230],

E.A.Câştâmova [194, p.138]

Nivelul supraunitar al acestei rate, semnalează că societatea pe acţiuni a consumat capitalul propriu existent la începutul perioadei analizate şi o parte din capitalul propriu intrat pe parcursul perioadei analizate, fie în perioada analizată societatea pe acţiuni a obţinut pierderi, care sunt mult mai mari decât capitalul propriu existent la începutul perioadei analizate.

193


4.5 Coeficientul acumulării capitalului propriu

Rezerve Profitul nerepartizat (pierderea

neacoperită) al anilor precedenţi Profitul

net (pierderea) al anului de gestiune

Capital propriu

Arată cota capitalului propriu acumulat pentru dezvoltarea activităţii economice a societăţii pe acţiuni.

A.D.Şeremet, E.V.Nagaşev [215, p.152],

A.D.Şeremet, A.F.Ionova [214, p.438], A.D.Şeremet [213, p.290]

Dinamica pozitivă a acestui coeficient mărturiseşte despre majorarea mărimii capitalului propriu, dinamica negativă – despre diminuarea capitalului propriu în rezultatul activităţii economico - financiare cu pierderi.

V. Ratele cu active nete – apreciază echilibrul financiar pe termen lung şi gradul flexibilităţii capitalului propriu.

5.1 Rata de finanţare a activelor imobilizate din capital propriu

Capital propriu Active imobilizate

nete

Exprimă proporţia în care este asigurată finanţarea activelor imobilizate pe seama surselor proprii.

Ciobănaşu Marilena [32, p.100], N.Tabără [162, p.162], L.Spătaru [149, p.439],

M.Gust [60, p.317], A.Buglea [13, p.209],

S.Petrescu [112, p.215]

Mărimea supraunitară a coeficientului indică faptul că societatea pe acţiuni acoperă integral pe seama surselor proprii valoarea activelor de lungă durată, iar excedentul serveşte sursă de finanţare a activelor circulante.

5.2 Rata de manevrare a capitalului propriu

Active circulante nete

Capital propriu

Reflectă cota capitalului propriu ce nu este imobilizat în activele imobilizate şi se află în circuitul economic sub o formă ce permite manevrarea cu aceste mijloace.

N.V.Voitolovschii [178, p.378], V.Z.Cerneac [210, p.240],

L.T.Ghilearovscaia [181, p.253], A.D.Şeremet [215, p.168], N.P.Liubuşin [197, p.112], M.V.Melnic [199, p.267],

V.I.Titov [206, p.128], V.V.Covalev [189, p.238], V.V.Bocearov [176, p.84],

I.A.Blanc [175, p.105], V.I.Strajeva [205, p.92],

N.P.Liubuşin [196, p.240], Z.V.Chirieanova [188, p.162],

N.F.Cebotarev [208, p.61], N.N.Ţiriulnicova [163, p.207-208]

Creşterea în dinamică a acestei rate reflectă capacitatea ridicată de manevrare a capitalului propriu. Unii specialişti consideră că mărimea optimală a acestei rate trebuie să fie între 0,2-0,5 (V.V.Bocearov [176, p.84]). Cu cât această rată este mai este aproape de 0,5, cu atât societatea pe acţiuni are posibilităţi financiare mai mari de manevrare.

194


VI. Ratele cu capital social - permit aprecierea aspectelor formării şi diminuării capitalului social, precum şi evoluţia acestuia în procesul

desfăşurării activităţii economico-financiare a societăţii pe acţiuni.

6.1 Rata de achitare a capitalului social

Capital social– –Capital nevărsat

Capital social

Reflectă cota patrimoniului depus în realitate de către acţionari în mărimea nominală a capitalului social.

N.N.Ţiriulnicova [163, p.196] Gradul cel mai favorabil al acestei rate alcătuieşte 1. În cazul nivelului subunitar, materialele analitice trebuie să conţină informaţii referitoare la proprietarii care au datorii faţă de societatea pe acţiuni cu privire valoarea aporturilor în contul achitării acţiunilor.

6.2 Gradul de retragere a capitalului social

Capital retras Capital social

Apreciază gradul de retragere a capitalului social.

N.N.Ţiriulnicova [163, p.196] Gradul nul al acestei rate reprezintă cazul cel mai favorabil din punct de vedere al stabilităţii financiare al societăţii pe acţiuni. Nivelul ridicat poate cauza dificultăţi în privinţa finanţării activităţii societăţii.

6.3 Rata corelaţiei dintre activele nete şi capitalul social

Active nete Capital social

Reflectă, cota activelor nete în suma totală a capitalului social.

A.I.Ghinzburg [182, p.370], N.N.Ţiriulnicova [163, p.198]

Punctul critic al acestei rate este 1. Nivelul supraunitar indică respectarea cerinţelor prevăzute de art.39 alin.5 al Legii privind societăţile pe acţiuni [87]. În cazul nivelului subunitar, societatea pe acţiuni suportă un şir de consecinţe negative.

6.4 Rata de îndatorare pe termen lung faţă de capitalul social

Datorii pe termen lung

Capital social

Această rată reflectă, pe de o parte, capacitatea societăţii pe acţiuni de a contracta noi surse împrumutate pe termen lung, iar pe de altă parte, arată că la primele 100% datoriile pe termen lung pot fi recuperate pe seama capitalului social, iar restul prin alte surse de finanţare.

N.N.Ţiriulnicova [163, p.216], V.Sârbu [146, p.161]

Creşterea în dinamică a acestei rate reflectă majorarea riscului de insolvabilitate. Micşorarea acestei rate în dinamică se apreciază pozitiv. Astfel, societatea pe acţiuni va putea obţine credite şi împrumuturi noi pe termen lung.

195


6.5 Rata contribuţiei acţionarilor la formarea resurselor proprii

Capital social Capital propriu

Evidenţiază pondera resurselor proprii externe, aduse de acţionari în totalul resurselor proprii.

M.Gust [60, p.293] Creşterea în dinamică a acestui coeficient se apreciază pozitiv, deoarece capitalul social este principalul element formator al capitalului propriu.

6.6 Rata contribuţiei acţionarilor la formarea surselor de finanţare

Capital social Total pasiv

Această rată arată cota capitalului social în mărimeatotală a surselor de finanţare sau ponderea aporturilor acţionarilor în suma totală a activelor societăţii pe acţiuni.

Elaborat de autor Tendinţa de creştere se apreciază ca fiind una favorabilă, deoarece contribuie la întărirea stabilităţii financiare a societăţii pe acţiuni.

6.7 Rata capitalului de rezervă faţă de capitalul social

Capital de rezervă Capital social

Reflectă cota capitalului de rezervă în suma totală a capitalului social. Această rată este recomandată pentru aprecierii suficienţei formării capitalului de rezervă al societăţii pe acţiuni.

Elaborat de autor Această rată trebuie să constituie nu mai puţin de 10%. Dacă nivelul ratei este mai mic de 10%, aceasta indică nerespectarea prevederilor art. 46 alin. (1) al Legii privind societăţile pe acţiuni [87].


196

Anexa 16 Tabelul A 16.1. Sisteme factoriale de analiză a sporului creşterii capitalului propriu şi sporului creşterii capitalului social

№ Sursa

Conţinutul sistemelor factoriale

1 2 3

1

Dan

iel M

anaţ

e [9

3, p

.334

],


= Rentabilitatea capitalului

propriu ×

Rata de reinvestire a profitului (Rata de reţinere a profitului la întreprindere)

Profitul reinvestit Capitalul propriu

= Profitul net

Capitalul propriu

× Profitul reinvesti (Profitul net – Dividende totale distribuite)

Profitul net

2

N.N

.Ţir

iuln

icov

a [1

63, p

.204

],

D.M

anaţ

e [9

3, p

334]

, A

.F.I

onov

a, [

187,

p.3

01]


= Rentabilitatea veniturilor din vânzări

după impozitare ×


× Rata pârghiei

financiare ×

Rata de reinvestire a profitului

Profitul reinvestit Capital propriu

=

Profitul net


×


Active totale

×

Active

Capital propriu

×

Profitul reinvestit

Profitul net

3

G.S

aviţc

aia

[204

, p.4

09]

Sporul creşterii capitalului

propriu =

Cota profitului reinvestit în suma totală a profitului

net

×

Cota profitului net în suma totală a profitului până la plata dobânzilor

şi impozitelor

× Rentabilitatea

vânzărilor ×


× Multiplicatorul

capitalului

Profitul reinvestit

Capital propriu

=

Profitul reinvestit Profit net

×

Profitul net Profitul până la plata

dobânzilor şi impozitelor

×

Profitul până la plata dobânzilor şi impozitelor


×

Venituri din

vânzări Active totale

×

Active Capital propriu

197


1 2 3

4

Câş

tâm

ova

E.A

. [1

94, p

.165

]

Sporul creşterii capitalului

propriu =

Structura capitalului

×Cota datoriilor

curente în capitalul total

×Coeficientul lichidităţii

curente ×


circulante

×Rentabilitatea

vânzărilor ×

Norma repartizării profitului pentru

reinvestire

Profitul reinvestit Valoarea medie a

capitalului propriu

=

Valoarea medie a pasivelor totale

Valoarea medie a capitalului

propriu

×

Valoarea medie a datoriilor curente Valoarea medie a pasivelor totale

×

Valoarea medie a

activelor circulante

Valoarea medie a datoriilor curente

×


Valoarea medie a activelor circulante

×

Profitul net Venituri din

vânzări

×

Profitul reinvestit Profitul net

5

Ela

bora

t de

auto

r

Sporul creşterii capitalului propriu = Sporul creşterii capitalului social × Rata contribuţiei capitalului social la formarea capitalului proprii

Profitul reinvestit Valoarea medie a capitalului propriu

=

Profitul reinvestit

Valoarea medie a capitalului social

×

Valoarea medie a capitalului social


6

Ela

bora

t de

auto

r

Sporul creşterii

capitalului propriu

= Rentabilitatea veniturilor din

vânzări ×

Numărul de rotaţii ale

fondului de rulment net

×

Rata de finanţare a activelor

circulante pe seama fondului de rulment net

×Lichiditatea

curentă ×


×Rata pârghiei

financiare ×

Rata profitului

net ×



capitalului propriu

=

Profitul până la impozitare


×


Valoarea medie a


×

Valoarea medie a fondului de rulment net


×

Valoarea medie a activelor circulante Valoarea medie a

datoriilor curente

×

Valoarea medie a

datoriilor curente


×

Valoarea medie a activelor Valoarea medie a

capitalului propriu

×

Profitul netProfitul până la impozitare

×

Profitul reinvestit

Profitul net

198


1 2 3

7

Ioan

I. T

renc

a [1

67, p

.233

] Rata creşterii capitalului social = Rata rentabilităţii capitalului social × Rata profitului net nedistribuit

Profitul nedistribuit (Profitul net – Dividende) Capital social

= Profitul net

Capital social ×

Profitul net - Dividende Profitul net

8

Ela

bora

t de

auto

r

Sporul creşterii

capitalului social


vânzări ×


× Rata pârghiei

financiare ×

Coeficientul de multiplicare al

capitalului social ×

Rata profitului

net ×



capitalului social

=

Profitul până la

impozitare Venituri din vânzări

×

Venituri din

vânzări Valoarea medie a activelor

×


capitalului propriu

×

Valoarea medie a capitalului propriu Valoarea medie a capitalului social

×

Profitul net Profitul până la

impozitare

×

Profitul net - Dividende Profitul net

9

Ela

bora

t de

auto

r

Sporul creşterii

capitalului social

= Rentabilitatea


×

Numărul de rotaţii ale


×

Rata de finanţare a activelor

circulante pe seama


×Lichiditatea

curentă ×


×Rata


×

Coeficientul de

multiplicare al capitalului

social

×Rata

profitului net

×

Rata de reinvestire a profitului

net


capitalului social

=

Profitul până la impozitareVenituri din

vânzări

×


Valoarea medie a


×

Valoarea medie a

fondului de rulment net Valoarea medie a activelor circulante

×


datoriilor curente

×

Valoarea medie a

datoriilor curente


×


capitalului propriu

×

Valoarea medie a

capitalului propriu

Valoarea medie a

capitalului social

×

Profitul netProfitul până la

impozitare

×

Profitul reinvestit

Profitul net


199

Anexa 17

Tabelul A 17.1. Variante de calcul a rentabilităţii capitalului propriu în dependenţă de alegerea indicatorului rezultatului financiar

Denumirea indicatorilor rezultatelor financiare

Sursa bibliografică Comentarii

1 3 2

Rezultatul net

L.Spătaru, A.Stancovici [150, p.108], Graţiela Ghic, C.J.Grigorescu [56, p.209], W.Păvăloaia [109, p.264], M.Gust [60, p.245], D.Mărgulescu ş.a. [95, p.124; p.143], Gh.Vâlceanu, V.Robu [169, p.281], M.Petcu [111, p.388], V.Covalev, O.Volcova [190, p.282], G.Saviţcaia [204, p.444], L.N.Ceceviţîna, I.N.Ciuev [211, p.273], O.V.Efimova, M.V.Melnic [186, p.262], A.D.Şeremet, E.V.Negaşev [215, p.89], N.P.Liubuşin, N.Ă.Babiceva [196, p.193], Z.V.Chirieanova, E.I.Sedova [188, p.172], N.A.Nichiforova, V.N.Tafinţeva [201, p.426], V.V.Covalev, Vit.V.Covalev [191, p.576], N.F.Cebotarev [208, p.62]

Rentabilitatea capitalului propriu calculată în baza rezultatul net arată posibilitatea societăţii pe acţiuni de a remunera acţionarii fie prin acordarea de dividende, fie prin majorarea capitalului social sau rezervelor, care reprezintă o creştere a averii lor. Considerăm, că această variantă de calcul prezintă interes atât pentru deţinătorii reali ai acţiunilor ordinare şi preferenţiale precum şi pentru potenţialii investitori.


A.D.Şeremet [213, p.260], A.F.Ionova, N.N.Selezneva [187, p.325], N.P.Liubuşin, N.A.Babiceva [196, p.193] şi N.N.Ţiriulnicova [163, p.126]

Considerăm, că rentabilitatea capitalului propriu calculată în baza profitului până la impozitare exprimă faptul, că în urma utilizării eficiente a capitalului propriu este posibilă creşterea acestuia, dacă profitul generat nu va fi distribuit sub formă de impozit pe venit. Modalitatea dată poate fi aplicată în scopul rezolvării unui şir de probleme interne ale societăţii pe acţiuni şi exprimă interesele utilizatorilor interni ai societăţii pe acţiuni.

Profitul net din

activitatea economico-financiară

S.A.Cernogorschii, Li Vai [209, p.179]

Rentabilitatea capitalului propriu calculată în baza profitului net din activitatea economico-financiară, poate fi utilizat în cazul când societatea pe acţiuni obţine rezultat excepţional, deoarece rezultatul excepţional nu reflectă eficienţa utilizării capitalului propriu. Din punctul nostru de vedere, această modalitate de calcul are un caracter subiectiv de apreciere, deoarece poate provoca deţinătorii acţiunilor în cadrul adunărilor generale a acţionarilor să pretindă la o cotă mai mare din profitul net pentru plata dividendelor.


200


1 2 3 Rezultatul curent

înainte de impozitare

(rezultatul din activitatea

economico-financiară)

N.Tabără, E.Horomnea, C.Toma [162, p.185]

În opinia noastră, nivelul rentabilităţii capitalului propriu calculate în bază rezultatului din activitatea economico-financiară, exprimă independenţa faţă de evenimentele excepţionale şi permite utilizatorilor interni ai societăţii pe acţiuni să urmărească generarea profitului din desfăşurarea reuşită a activităţii operaţionale, de investiţii şi financiare la un leu capital propriu.

Profitul de la realizarea producţiei, lucrărilor,

serviciilor (profitul brut)

A.A.Marcarian, G.P.Gherasimenco [198, p.30]

Considerăm, că rentabilitatea capitalului propriu calculată în baza profitului brut se poate utiliza pentru încurajarea investitorilor reali şi potenţiali prin calitatea managementului privind organizarea internă şi gestiunea activităţii operaţionale, care va asigura creşterea mijloacelor investite.


201

Anexa 18

Tabelul A 18.1. Sisteme factoriale de analiză a rentabilităţii capitalului propriu şi rentabilităţii capitalului acţionar ordinar

№ Sursă Sisteme factoriale 1 2 3

1

Jack

Riş

ar [

203,

p.2

97],

T

udos

e M

.B.[

168,

p.1

82],

A

.D.Ş

erem

et [

213,

p.2

74],

M

.Nic

ules

cu [

102,

p.2

23],

G

hic

Graţie

la,[

56, p

.210

] Rentabilitatea capitalului propriu (rentabilitatea financiară)

= Rentabilitatea veniturilor din vânzări

(rata rentabilităţii comerciale nete) ×

Numărul de rotaţii ale capitalului propriu (rata de rotaţie a capitalului propriu)

Profitul net

Capital propriu

= Profitul net


× Venituri din vânzări

Capital propriu

2

D.M

ărgu

lesc

u,

D.M

itra

n,

E.V

asil

e

[95,

p.1

43]

Rentabilitatea capitalului propriu

=Numărul de rotaţii ale capitalului

propriu ×

Rentabilitatea veniturilor totale

×Tensiunea

fiscală

Profitul net Capital propriu

=Venituri totale Capital propriu

× Profitul impozabil

Venituri totale

×Profitul net

Profitul impozabil

3

L.S

păta

ru

[149

, p.3

87]


=Numărul de rotaţii ale

capitalului propriu ×

Rentabilitatea veniturilor totale

×Rata corelaţiei dintre profitul

net şi profitul brut

Profitul net Capitalul propriu

=Venituri totale

Capitalul propriu

×Profitul brut

Venituri totale

×Profitul net Profitul brut

4

Sis

tem

ul D

u Po

nt

([5,

p.2

06],

[16

9,

p.28

1], [

176,

p.1

5], [

62,

p.14

8]. [

213,

p.2

77],

[9

5, p

.260

])


=Rentabilitatea veniturilor din

vânzări ×


×Rata pârghiei

financiare


=Profitul net


×Venituri din vânzări

Active totale

×Active totale

Capital propriu

202

continuarea anexei 18 1 2 3

5

G.S

aviţ

caia

[2

04, p

.450

] Rentabilitatea

capitalului propriu =

Tensiunea fiscală (nivelul procentual

al retragerii profitului) × Rentabilitatea activelor ×


(multiplicatorul capitalului)


=

Profitul net Profitul până la impozitare + +Dobânda pentru utilizarea

mijloacelor atrase

×

Profitul până la impozitare + Dobânda

pentru utilizarea mijloacelor atrase Valoarea medie a activelor

×

Valoarea medie a

activelor Valoarea medie a capitalului propriu

6

N.N

.Ţir

iuln

icov

a [1

63, p

.133

]



vânzări ×


× Rata pârghiei financiare ×

Rata tensiunii fiscale (rata corelaţiei dintre profitul net

şi profitul până la impozitare)

Profitul net Valoarea medie a capitalului propriu

=



×



×



×

Profitul net


7

Lât

neva

N.A

. [19

5, p

.282

-283

],

Câş

tâm

ova

E.A

. [19

4, p

.150

-151

] Rentabilitatea capitalului

propriu (activelor nete la valoarea

contabilă)

= Rentabilitatea

vânzărilor ×


circulante

×Coeficientul lichidităţii

curente ×

Corelaţia dintre

datoriile pe termen scurt şi datoria debitoare

×

Corelaţia dintre datoria debitoare şi

datoria creditoare

×

Corelaţia dintre datoria creditoare şi

capitalul atras

×

Corelaţia dintre

capitalul atras şi

capitalul propriu


=

Profitul net Venituri din

vânzări

×



×


datoriilor pe termen scurt

×

Valoarea medie a

datoriilor pe termen scurt

Valoarea medie a datoriei

debitoare

×


debitoare Valoarea medie a datoriei

creditoare

×


creditoare Valoarea medie a

capitalului atras

×

Valoarea medie a

capitalului atras

Valoarea medie a

capitalului propriu

203


8

V.P

alad

i, D

.Căl

ugăr

eanu

[10

7, p

.294

-295

],

M.P

etcu

[11

1,p.

429]

, M.B

.Tud

ose

[168

,p.1

83],

S

.Bor

deia

nu [

10,p

.184

], N

.Tabără

[162

, p.2

32]


=


+


-

Rata medie a dobânzii ×

Gradul de îndatorare (braţul

levierului financiar)

×(1-Cota

impozitului pe venit)


=

Profitul până la impozitare şi plata dobânzii

(Valoarea medie a capitalului propriu + Valoarea medie a

datoriilor purtătoare de dobânzi)

+

Profitul până la impozitare şi plata dobânzii

(Valoarea medie a capitalului propriu + Valoarea medie a

datoriilor purtătoare de dobânzi)

-

Rata medie a dobânzii

×

Valoarea medie a datoriilor purtătoare

de dobânzi Valoarea medie a capitalului propriu

×

(1-Cota impozitului pe

venit)

Diferenţialul livierului financiar (ecart de levier)

Efectul de levier financiar

9

L.A

.Ber

nste

in [

174,

p.5

00-5

01]


ordinar =


vânzări ×


× Rata generală de acoperire a

capitalului acţionar × Rata reţinerilor fiscale

Profitul net – Dividende pe acţiunile preferenţiale

Valoarea medie a capitalului acţionar

ordinar

=

Profitul până la impozitare –

– Dividende pe acţiunile preferenţialeVenituri din vânzări

×



×

Valoarea medie a activelor Valoarea medie a capitalului

propriu – Valoarea medie nominală al acţiunilor

preferenţiale

×


Profitul până la impozitare – Dividende pe acţiunile

preferenţiale

204


10

Ela

bora

t de

auto

r

Rentabilitatea capitalului

acţionar ordinar =


vânzări ×


ale activelor

× Rata


×



× Rata

profitului net

× Cota profitului net ce revine deţinătorilor acţiunilor ordinare

Profitul net – Dividende pe

acţiunile preferenţiale

Valoarea medie a capitalului acţionar

ordinar

=



×



×


capitalului propriu

×

Valoarea medie



acţionar ordinar

×

Profitul net Profitul până la impozitare

×

Profitul net –

Dividende pe acţiunile preferenţiale Profitul net

Factorii ce caracterizează activitatea operaţională

Factorii ce caracterizează structura surselor de finanţare


repartizarea profitului

11

Ela

bora

t de

auto

r


= Rentabilitatea capitalului

acţionar ordinar ×

Rata corelaţiei dintre capitalul acţionar ordinar şi capitalul

propriu ×

Rata corelaţiei dintre profitul net şi profitul net ce revine deţinătorilor acţiunilor

ordinare


=


Valoarea medie a capitalului acţionar ordinar

×



×

Profitul net



205

Anexa 19

Tabelul A 19.1. Caracteristica indicatorilor de rotaţie a capitalului propriu

Indicatorii Formula de calcul Conţinutul economic Sursa

bibliografică 1 2 3 4

Numărul de rotaţii ale capitalului

propriu

Venituri din vânzări Valoarea medie a capitalului propriu

Pune în evidenţă eficienţa cu care sunt utilizate mijloacele proprii ale societăţii pe acţiuni, şi oferă informaţii privind numărul de refolosire al capitalului propriu într-o perioadă de gestiune.

Rata înzestrării

veniturilor din vânzări cu

capital propriu



Arată de ce mărime a capitalului propriu are nevoie societatea pe acţiuni pentru generarea venitului din vânzări în valoare de un leu.


capitalului propriu

Numărul de zile calendaristice în

perioada analizată (lună – 30 zile, trimestrul – 90

zile, semestrul – 180 zile, an – 360 zile)

Numărul de rotaţii ale capitalului propriu

Arată numărul de zile de efectuare a unei rotaţii a capitalului propriu.

Păvăloaia W. [109, p.332],

N.Tabără, E.Horomnea,

C.Toma [162, p.166], Lorant Eros-Stark, Ioan

Marius Pantea [90, p.200], Lucian Buşe

[14, p.110-111], M.Niculescu [102, p.271],

V.V.Bocearov [176, p.135],

I.A.Blank [175, p.108,109],

N.F.Cebotarev [208, p.64]



206

Anexa 20

Tabelul A 20.1. Sisteme factoriale de analiză a rezultatului pe acţiune

№ Sursa Sisteme factoriale 1 2 3

1

G.S

aviţ

caia

[2

04, p

.452

]

Profitul net la o acţiune ordinară

= Rentabilitatea capitalului propriu × Valoarea contabilă al unei acţiuni ordinare

Profitul net

Numărul de acţiuni ordinare

=Profitul net

Capitalul propriu

×Capitalul propriu


2

G.S

aviţ

caia

[2

04, p

.452

]

Profitul net la o acţiune ordinară

=

Cota profitului net ce revine deţinătorilor

acţiunilor ordinar

× Rentabilitatea

capitalului propriu

× Pârghia financiară × Valoarea contabilă

al unei acţiuni ordinare




=

Profitul până la impozitare –

– Dividende pe acţiunile

preferenţiale Profitul net

×

Profitul net Valoarea medie


×

Valoarea medie a capitalului propriu Valoarea medie a

capitalului propriu – Valoarea totală a

acţiunilor preferenţiale

×

Valoarea medie a

capitalului propriu – Valoarea totală a

acţiunilor preferenţiale Numărul de acţiuni

ordinare

207


1 2 3

3

Ela

bora

t de

auto

r Rezultatul pe acţiune de bază =Rentabilitatea capitalului acţionar

ordinar ×

Valoarea contabilă al unei acţiuni ordinare

Profitul net (pierderea netă) – Dividende

pe acţiunile preferenţiale Media ponderată al acţiunilor ordinare în

circulaţie

=

Profitul net (pierderea netă) – Dividende pe acţiunile preferenţiale


×


Media ponderată a acţiunilor ordinare în circulaţie

4

Ela

bora

t de

auto

r

Rezultatul pe acţiune de

bază =


vânzări ×


ale activelor

×Rata


×

Rata corelaţiei

dintre capitalul

propriu şi capitalul acţionar ordinar

×Rata

profitului net

×

Cota profitului net ce revine deţinătorilor

acţiunilor ordinare

×

Valoarea contabilă a unei acţiuni

ordinare

Profitul net (pierderea

netă) – – Dividende pe acţiunile preferenţiale

Media ponderată a acţiunilor ordinare în circulaţie

=



×

Venituri din vânzăriValoarea medie a activelor

×


capitalului propriu

×


propriu Valoarea medie

a capitalului acţionar ordinar

×

Profitul net Profitul până la

impozitare

×

Profitul net – –Dividende pe

acţiunile preferenţiale Profitul net

×

Valoarea medie a

capitalului acţionar ordinar Media

ponderată a acţiunilor

ordinare în circulaţie


208

Anexa 21

Tabelul A 21.1. Sisteme factoriale de analiză a rentabilităţii unei acţiuni

№ Sursa Sisteme factoriale 1 2 3

1

V.V

.Cov

alev

[18

9, p

.395

]

Rentabilitatea unei acţiuni

=

Dividende pe acţiune +

Modificarea preţului de piaţă


x

Numărul acţiunilor

ordinare în circulaţie Numărul acţiunilor

ordinare în circulaţie

=

Profitul distribuit pentru plata dividendelor

Valoarea de piaţă a acţiunilor aflate în

circulaţie

+

Creşterea de capital Valoarea de piaţă a acţiunilor aflate în

circulaţie

Rentabilitatea unei acţiuni ................................................................. = Randamentul dividendului

+ Randamentul de

capitalizare

2

Ela

bora

t de

auto

r

Rentabilitatea unei acţiunii ordinare

= Rentabilitatea


×

Coeficientul corelaţiei dintre valoarea

contabilă şi preţul de piaţă al unei acţiuni

ordinare

× Rata distribuirii

dividendelor +

Randamentul de capitalizare

Profitul distribuit

pentru plata dividendelor pe

acţiunile ordinare + + Modificarea preţului

de piaţă al acţiunii Valoarea de piaţă a acţiunilor ordinare aflate în circulaţie

=



Valoarea medie a capitalului acţionar ordinar la valoarea

contabilă

×

Valoarea medie a capitalului acţionar ordinar la valoarea

contabilă Valoarea de piaţă a

acţiunilor ordinare aflate în circulaţie

×

Profitul distribuit pentru plata

dividendelor pe acţiunile ordinare



+

Modificarea preţului de piaţă al acţiunii Valoarea de piaţă a acţiunilor ordinare aflate in circulaţie


209

Anexa 22

Fig. A 22.1. Funcţiile analizei formării şi utilizării capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni


Funcţiile analizei

formării şi utilizării

capitalului propriu

Funcţia de asigurare a continuităţii activităţii societăţii pe acţiuni

Funcţia de realizare a utilizării eficiente a capitalului propriu

Funcţia de identificare şi mobilizare a

rezervelor interne

Funcţia previzională

Constă în determinarea tendinţei de evoluţie a capitalului propriu, prin luarea în considerare a informaţiilor rezultate din analiza formării şi utilizării capitalului propriu, în particular nivelul şi evoluţia sporului creşterii capitalului propriu.

Presupune analiza aprofundată a rentabilităţii capitalului propriu, rentabilităţii capitalului acţionar ordinar, rotaţiei capitalului propriu, rezultatului pe acţiune şi rentabilităţii unei acţiuni, în scopul asigurării utilizării eficiente a capitalului propriu.

Funcţia de fundamentare a

deciziilor economice

Rezultatele analizei formării şi utilizării capitalului propriu al societăţilor pe acţiuni oferă informaţii importante utilizatorilor (acţionari, conducerea societăţii, investitori, creditori etc.) pentru fundamentarea şi adoptarea deciziilor economice optime de diferit tip.

Funcţia de observare şi informare

Utilizatorii interni şi externi sunt asiguraţi cu informaţii privind modul de formare şi utilizare a capitalului propriu al societăţii pe acţiuni. Optimizarea acestei funcţii depinde de gradul de asigurare cu surse informaţionale veridice şi dotare cu echipamente de calcul.

Această funcţie presupune că societatea pe acţiuni îşi va continua activitatea în mod normal în viitor. Rezultatele analizei vor permite cunoaşterea anumitor elemente, factori sau evenimente care ar putea ameninţa continuarea activităţii societăţii astfel, încât să nu între în stare de faliment, de lichidare sau să îşi reducă semnificativ activitatea. De remarcat, că informaţia rezultată din analiza formării şi utilizării capitalului propriu poate fi folosită în cadrul auditului situaţiilor financiare pentru obţinerea probelor de audit, privind gradul de adecvare al aplicării prezenţei continuităţii activităţii în întocmirea situaţiilor financiare.

Analiza are rolul de a cuantifica rezervele interne de majorare a indicatorilor analizaţi (sporul creşterii capitalului propriu, rentabilitatea capitalului propriu, rentabilitatea capitalului acţionar ordinar, rentabilitatea acţiunii etc.) şi formularea propunerilor de utilizare a acestora în procesul activităţii economico-financiare a societăţii pe acţiuni.

210

Anexa 23

Fig. A 23.1. Structurarea bazei informaţionale aferente analizei capitalului propriu al societăţilor

pe acţiuni după relevanţa cu sistemul contabil


Documentele primare şi registrele centralizatoare contabile aferente capitalului propriu, inclusiv registrul acţionarilor

Situaţiile financiare

Rapoartele şi cercetările statistice

Actele de constituire (contractul de societate (declaraţia de constituire a societăţii), statutul societăţii, certificatul de înregistrare de stat a societăţii, regulamentele societăţii etc.)

Dările de seamă ale organelor de conducere ale societăţii pe acţiuni

Deciziile Consiliului de administraţie al Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare

Publicaţiile Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare

Informaţiile bursiere privind emitenţii, valorile mobiliare ale căror sunt înregistrate la bursă, statistica tranzacţiilor bursiere, inclusiv preţurile înregistrate în cadrul tranzacţiilor bursiere

Rapoartele organizaţiei specializate care efectuează estimarea valorii de piaţă a aporturilor la capitalul social, a valorilor mobiliare şi activelor ce se referă la ele

Informaţii normativ-planificate (planul de afaceri, programe investiţionale, proiecte investiţionale)

Situaţia de profit şi pierdere

Bilanţul

Notele la situaţiile financiare

Situaţia modificărilor capitalului propriu

Surse informaţionale cu caracter contabil

Surse informaţionale cu caracter extracontabil

Situaţia fluxurilor de numerar

Raportul conducerii

Raportul auditului

Raportul comisiei de cenzori

Prospectul ofertei publice de valori mobiliare

Hotărârile şi deciziile organelor de conducere ale societăţii pe acţiuni (adunării generale a acţionarilor, consiliului societăţii, organului executiv al societăţii, comisiei de cenzori, comisiei de lichidare ale societăţii, precum şi alte persoane care exercită atribuţii de dispoziţie în conducerea societăţii)

Raportul anual al emitentului dezvăluit public

Darea de seamă asupra rezultatelor emisiunii de acţiuni

Formularele specializate ale raportului anual asupra valorilor mobiliare ale societăţii pe acţiuni prezentate Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare

211

Anexa 24

Fig. A 24.1. Cauze posibile care provoacă diminuarea capitalului propriu sub nivelul capitalului

social şi măsurile ce pot fi întreprinse


Capital suplimentar (diferenţe negative dintre valoarea nominală (fixată) a acţiunilor plasate şi preţul de vânzare a acestora)

Pierderi ale anului

de gestiune

Pierderi neacoperite

ale anilor precedenţi

Profit utilizat al anului de gestiune ce

depăşeşte profitul obţinut

Diferenţe negative din reevaluarea

activelor pe termen lung

Capital retras

Diminuarea capitalului social prin reducerea valorii nominale (fixate) a acţiunilor plasate; Majorarea valorii activelor nete prin efectuarea de către acţionarii societăţii pe acţiuni a

unor aporturi suplimentare în modul prevăzut de statutul societăţii.

Constatarea cauzelor formării pierderilor neacoperite; Diminuarea capitalului social prin reducerea valorii nominale (fixate) a acţiunilor plasate

sau prin diminuarea valorii sumare a aporturilor depuse în contul plăţii acţiunilor a căror valoare nominală (fixată) nu a fost stabilită;

Majorarea valorii activelor nete prin efectuarea de către acţionarii societăţii pe acţiuni a unor aporturi suplimentare în modul prevăzut de statutul societăţii.

Examinarea rezultatelor financiare din activităţile (operaţională, investiţională, financiară) la care au fost înregistrate pierderi şi identificarea cauzelor formării acestora;

Analiza tipurilor de activitate operaţională în urma căruia au fost obţinute pierderi; Modificarea structurii şi sortimentului produselor (serviciilor prestate) în favoarea celor mai

rentabile; Diminuarea capitalului social prin reducerea valorii nominale (fixate) a acţiunilor plasate



Examinarea direcţiilor de utilizare a profitului pe parcursul anului de gestiune; Diminuarea capitalului social prin reducerea valorii nominale (fixate) a acţiunilor plasate



Diminuarea capitalului social prin reducerea valorii nominale (fixate) a acţiunilor plasate sau prin diminuarea valorii sumare a aporturilor depuse în contul plăţii acţiunilor a căror valoare nominală (fixată) nu a fost stabilită;


Diminuarea capitalului social prin anularea acţiunilor de tezaur.

Identificarea proprietarilor care au datorii faţă de societatea pe acţiuni cu privire la valoarea aporturilor în contul achitării acţiunilor;

Verificarea vechimii capitalul nevărsat care nu trebuie să depăşească 2 luni de la data înregistrării de stat a societăţii pe acţiuni;

Diminuarea capitalului social cu valoarea aporturilor nevărsate de acţionari prin reducerea valorii nominale (fixate) a acţiunilor plasate sau prin diminuarea valorii sumare a aporturilor depuse în contul plăţii acţiunilor a căror valoare nominală (fixată) nu a fost stabilită.

CAUZE POSIBILE MĂSURI CE POT FI ÎNTREPRINSE

Capital nevărsat

212

Anexa 25

Tabelul A 25.1. Date iniţiale pentru analiza cauzală a sporului creşterii capitalului social şi

sporului creşterii capitalului propriu


„Moldpresa” SA Nr. crt. Indicatorii

Semne conven-ţionale Anul 2011 Anul 2012 Anul 2011 Anul 2012

1 2 3 4 5 6 7 1 Venituri din vânzări, lei VV 928867042 1009067338 303326979 252358532

2 Profitul (pierderea) până la impozitare, lei

PPI 146262524 91022212 36576030 26570338

3 Profitul net (pierdere netă), lei PNet 146262524 75415871 36576030 22527068

4 Dividende totale anunţate şi plătite, lei

Div. 19619520 30978189 21945618 13516167

5 Profitul reinvestit, lei (ind.3–ind.4)

PRen. 126643004 44437682 14630412 9010901

6 Valoarea medie anuală a capitalului propriu, lei CP 636343812 712135021 80075085 90310870

7 Valoarea medie anuală a capitalului social, lei CS 109166600 109166600 4580640 4580640

8 Valoarea medie anuală a activelor totale, lei A 798764352 940978427 139695572 152548983

9 Valoarea medie anuală a activelor circulante, lei AC 646413002 739318501 48076884 48548690

10 Valoarea medie anuală a datoriilor curente, lei DTS 81074044 87486988 41675921 42326975

11 Valoarea medie anuală a fondului de rulment net, lei (ind.9–ind.10) FRN 565338958 651831513 6400963 6221715

12 Sporul creşterii capitalului social, % (ind.5 ind.7100) CSS 116,01 40,71 319,40 196,72

13 Rentabilitatea veniturilor din vânzări, % (ind.2 ind.1100) VVR 15,75 9,02 12,06 10,53

14 Numărul de rotaţii ale activelor, unităţi (ind.1 ind.8) RAN 1,1628 1,0724 2,1713 1,6543

15 Numărul de rotaţii ale fondului de rulment net, unităţi (ind.1 ind.11)

FRNRN 1,6430 1,5480 47,3877 40,5609

16

Rata de finanţare a activelor circulante pe seama fondului de rulment net, % (ind.11 ind.9100)

ACFR 87,46 88,17 13,314 12,815

17 Lichiditatea curentă, unităţi (ind.9 ind.10) CL 7,973 8,450 1,1535 1,147

18 Rata datoriilor curente, % (ind.10 : ind.8100) DTSR 10,150 9,298 29,834 27,747

19 Rata pârghiei financiare, % (ind.8 ind.6100) PFR 125,52 132,14 174,45 168,91

20 Coeficientul de multiplicare al capitalului social, coef. (ind.6 ind.7)

CSMK 5,829 6,523 17,480 19,715

213


1 2 3 4 5 6 7

21 Rata profitului net, % (ind.3 ind.2100) PNetC 100,00 82,86 100,00 84,78

22 Rata de reinvestire a profitului net, % (ind.5 ind.3100) PNetR

R 86,58 58,92 40,00 40,00

23 Sporul creşterii capitalului propriu, % (ind.5 ind.6100) CPS 19,90 6,24 18,27 9,98

24 Rata contribuţiei capitalului social la formarea capitalului propriu, % (ind.7 ind.6100)

CSR 17,16 15,33 5,72 5,07

Notă: dividendele totale ale emitentului „Moldpresa” SA, din coloana 5 a tabelului 2.10 (21945618 lei), au fost anunţate la data de 14.05.2012 din profitul net al anului 2011 [68], iar din coloana 6 a tabelului 2.10 (13516167 lei) au fost anunţate la data de 28.05.2013 din profitul net al anului 2012 [69]

Sursa: elaborat de autor în baza următoarelor surse informaţionale: hotărârile adunării generale a acţionarilor şi rapoartele anuale ale emitenţilor IM „Sudzucker Moldova” SA şi „Moldpresa” SA pentru anii 2011-2012 [68; 69; 126; 127; 136; 137].

214

Anexa 26

Calculul influenţei factorilor asupra devierii sporului creşterii capitalului social

Tabelul A 26.1 Calculul influenţei factorilor asupra devierii sporului creşterii capitalului social

al emitentului IM „Sudzucker Moldova” SA prin metoda diferenţelor absolute

Denumirea factorilor



puncte procentuale

1 2 3 1)Rentabilităţii veniturilor din vânzări

100

58,8600,1829,52552,11015,0973,78746,0643,175,1502,9 -49,57

2)Numărului de rotaţii ale fondului de rulment net

100

58,8600,1829,52552,11015,0973,78746,0643,1548,102,9 -3,84

3)Ratei de finanţare a activelor circulante pe seama fondului de rulment net

100

58,8600,1829,52552,11015,0973,78746,08817,0548,102,9 +0,51

4)Lichidităţii curentă

100

58,8600,1829,52552,11015,0973,745,88817,0548,102,9 +3,78

5)Ratei datoriilor curente

100

58,8600,1829,52552,11015,009298,045,88817,0548,102,9 -5,61

6)Ratei pârghiei financiare

100

58,8600,1829,52552,13214,109298,045,88817,0548,102,9 +3,23

7)Coeficientuluide multiplicare al capitalului social

100

58,8600,1829,5523,63214,109298,045,88817,0548,102,9 +7,68

8)Ratei profitului net

100

58,8600,18286,0523,63214,109298,045,88817,0548,102,9 -12,37

9)Ratei de reinvestire a profitului net

100

58,8692,588286,0523,63214,109298,045,88817,0548,102,9 -19,11

Verificare: 40,71-116,01 = +49,57+(-3,84)+0,51+3,78+(-5,61)+3,23+7,68+(-12,37)+(-19,11) -75,30 = -75,30 (puncte procentuale)

Sursa: elaborat de autor în baza datelor iniţiale ale ÎM „Sudzucker Moldova” SA selectate în anexa 25

215


Tabelul A 26.2 Calculul influenţei factorilor asupra devierii sporului creşterii capitalului social

al emitentului „Moldpresa”SA prin metoda diferenţelor absolute

Denumirea factorilor



puncte procentuale

1 2 3 1)Rentabilităţii veniturilor din vânzări

100

40,000,1481,177445,129834,01535,1314,133877,4706,1253,10 -40,52

2)Numărului de rotaţii ale fondului de rulment net

100

40,000,1481,177445,129834,01535,1314,133877,475609,4053,10 -40,18

3)Ratei de finanţare a activelor circulante pe seama fondului de rulment net

100

40,000,1481,177445,129834,01535,1314,13815,125609,4053,10 -8,95

4)Lichidităţii curentă

100

40,000,1481,177445,129834,01535,1147,1815,125609,4053,10 -1,29

5)Ratei datoriilor curente

100

40,000,1481,177445,129834,027747,0147,1815,125609,4053,10 -15,98

6)Ratei pârghiei financiare

100

40,000,1481,177445,16891,127747,0147,1815,125609,4053,10 -6,75

7)Coeficientului de multiplicare al capitalului social

100

40,000,1481,17715,196891,127747,0147,1815,125609,4053,10 +26,31

8)Ratei profitului net

100

40,000,18478,0715,196891,127747,0147,1815,125609,4053,10 -35,32

9)Ratei de reinvestire a profitului net

100

40,040,08478,0715,196891,127747,0147,1815,125609,4053,10 0,00

Verificare: 196,72-319,40 = (-40,52)+(-40,18)+(-8,95)+(-1,29)+(-15,98)+(-6,75)+26,31+(-35,32) -122,68 = -122,68 (puncte procentuale)

Sursa: elaborat de autor în baza datelor iniţiale ale emitentului „Moldpresa”SA selectate în anexa 25

216

Anexa 27

Tabelul A 27.1. Calculul influenţei factorilor detaliaţi asupra devierii sporului creşterii

capitalului propriu al emitenţilor IM „Sudzucker Moldova” SA şi „Moldpresa”SA


IM „Sudzucker Moldova” SA „Moldpresa” SA 1 2 3

Influenţa modificării sporului creşterii capitalului social asupra devierii sporului creşterii capitalului propriu, inclusiv din cauza:

-12,92 -7,01

1) Variaţiei rentabilităţii veniturilor din vânzări

51,8=

01,11671,40

92,1249,57-

32,2=40,31972,196

01,740,52-

2) Variaţiei numărului de rotaţii ale activelor, inclusiv din cauza:

89,0=

01,11671,40

92,125,16-

79,3=40,31972,196

01,766,40-

2.1)Numărului de rotaţii ale fondului de rulment net

66,0=

01,11671,40

92,123,84-

30,2=40,31972,196

01,740,18-

2.2)Ratei de finanţare a activelor circulante pe seama fondului de rulment net

08,0=

01,11671,40

92,1251,0

51,0=40,31972,196

01,78,95-

2.3)Lichidităţii curente

65,0=01,11671,40

92,1278,3

07,0=40,31972,196

01,71,29-

2.4)Ratei datoriilor curente

96,0=01,11671,40

92,125,61-

91,0=40,31972,196

01,715,98-

3) Variaţiei ratei pârghiei financiare

56,0=

01,11671,40

92,1223,3

39,0=40,31972,196

01,76,75-

4) Variaţiei coeficientului de multiplicare a capitalului social

32,1=

01,11671,40

92,1268,7

50,1=40,31972,196

01,731,26

5) Variaţiei ratei profitului net

12,2=01,11671,40

92,1212,37-

01,2=40,31972,196

01,735,32-

6) Variaţiei ratei de reinvestire a profitului net

28,3=

01,11671,40

92,1219,11-

00,0=40,31972,196

01,70


92,1292,12

28,312,232,156,089,051,892,12

Verificare:

„Moldpresa” SA

01,701,7

00,002,250,138,079,332,201,7

Sursa: elaborat de autor în baza rezultatelor analizei factoriale a sporului creşterii capitalului

propriu şi sporului creşterii capitalului social al emitenţilor IM „Sudzucker Moldova” SA şi „Moldpresa” SA, prezentate în tabelul 2.11 şi anexa 26 (tabelele A 26.1 şi A 26.2)

217

Anexa 28

Tabelul A 28.1. Date iniţiale pentru analiza cauzală a rentabilităţii capitalului acţionar ordinar,

rentabilităţii capitalului propriu şi rezultatului pe acţiune de bază

„Moldpresa” SA „Franzeluţa” SA Nr. crt.

Indicatorii Semne

conven-ţionale Anul 2011 Anul 2012 Anul 2011 Anul 2012

1 2 5 6 3 4 1 Venituri din vânzări, lei VV 303326979 252358532 562103628 564519597

2 Profitul (pierderea) până la impozitare, lei PPI 36576030 26570338 (23461335) 2911200

3 Profitul net (pierdere netă), lei PNet 36576030 22527068 (23461335) 1230436

4 Dividende anunţate la acţiunile preferenţiale, lei DAP

1009169 1320401 123813 -

5 Profitul net ce revine deţinătorilor acţiunilor ordinare, lei (ind.3–ind.4) AOPNet 35566861 21206667 (23585148) 1230436

6 Valoarea medie anuală a activelor totale, lei A 139695572 152548983 319989488 310196098

7 Valoarea medie anuală a capitalului propriu, lei CP 80075085 90310870 265721925 249339723

8 Valoarea nominală medie a acţiunilor preferenţiale, lei AP 399960 399960 1853520 1853520

9 Valoarea medie anuală a capitalului acţionar ordinar, lei (ind.7–ind.8) CAO 79675125 89910910 263868405 247486203

10 Rentabilitatea capitalului acţionar ordinar, % (ind.5 ind.9100) CAOR 44,64 23,59 (8,94) 0,50

11 Rentabilitatea veniturilor din vânzări, % (ind.2 ind.1100) VVR 12,06 10,53 (4,174) 0,516

12 Numărul de rotaţii ale activelor, unităţi (ind.1 ind.6) RAN 2,1713 1,6543 1,7566 1,8199

13 Rata pârghiei financiare, % (ind.6 ind.7100) PFR 174,45 168,91 120,42 124,41

14 Rata de multiplicare a capitalului acţionar ordinar, % (ind.7 ind.9100) CAOMK 100,50 100,45 100,70 100,75

15 Rata profitului net, % (ind.3 ind.2100) PNetC 100,00 84,78 100,00 42,27

16 Cota profitului net ce revine deţinătorilor acţiunilor ordinare, % (ind.5 ind.3100)

PNetDaoK 97,24 94,14 100,53 100,00

17 Rentabilitatea capitalului propriu, % (ind.3 ind.7100) CPR 45,68 24,94 (8,830) 0,496

18 Rata corelaţiei dintre capitalul acţionar ordinar şi capitalul propriu, % (ind.9 ind.7100)

CPCAOR 99,50 99,55 99,30 99,25

19

Rata corelaţiei dintre profitul net şi profitul net ce revine deţinătorilor acţiunilor ordinare, % (ind.3 ind.5100)

DaoPNetR 102,84 106,22 99,48 100,00

20 Media ponderată a acţiunilor ordinare aflate în circulaţie, unităţi AOrd 174195 174195 1779826 1779826

218


1 2 3 4 5 6 7

21 Valoarea contabilă a acţiunii ordinare, lei (ind.9 ind.20) AOBV 457,39 516,15 148,26 139,05

22 Rezultatul pe acţiune de bază,lei (ind.5 ind.20) bazăAR 204,18 121,74 (13,25) 0,69

Sursa: elaborat de autor în baza generalizării datelor din rapoartele anuale ale emitenţilor

„Moldpresa” SA şi „Franzeluţa” SA pentru anii 2011-2012 [126; 127; 131; 132]

219

Anexa 29

Tabelul A 29.1. Calculul influenţei factorilor asupra devierii rentabilităţii capitalului propriu al

emitenţilor „Moldpresa” SA şi „Franzeluţa” SA în anii 2011-2012



1) Modificarea rentabilităţii capitalului acţionar ordinar

54,21

100

84,1025099,064,4423,59

=

325,9

100

48,990993,0)94,8(--0,50

=

2) Modificarea ratei corelaţiei dintre capitalul acţionar ordinar şi capitalul propriu

01,0+=

100

841029950,00,995523,59 , 001,0

100

48,999930,09925,050,0

=

3) Modificarea ratei corelaţiei dintre profitul net şi profitul net ce revine deţinătorilor acţiunilor ordinare

79,0

100

84102106,229955,023,59

=

,

002,0

100

48,9900,1009925,050,0

=

Verificare:

74,2074,20

79,00,0154,2145,6824,94

=

++= 326,9326,9

002,0001,0325,9)830,8(0,496

=

+=

Sursa: elaborat de autor în baza datelor iniţiale ale emitenţilor „Moldpresa” SA şi „Franzeluţa”

SA, pentru anii 2011-2012, selectate în anexa 28

220

Anexa 30

Tabelul A 30.1. Calculul influenţei factorilor detaliaţi asupra devierii rentabilităţii capitalului

propriu al emitenţilor „Moldpresa” SA şi „Franzeluţa” SA



Modificarea rentabilităţii capitalului propriu pe seama variaţiei rentabilităţii capitalului acţionar ordinar, inclusiv din cauza:

-21,54 +9,325

1) Influenţei factorilor ce caracterizează activitatea operaţională:

1.1) Variaţiei rentabilităţii veniturilor din vânzări

79,5

64,4459,23

54,2166,5

= 921,9)94,8(50,0

325,90432,10

=

1.2) Variaţiei numărului de rotaţii ale activelor

50,9

64,4459,23

54,2128,9

= 040,0)94,8(50,0

325,90398,0

=

2) Influenţei factorilor ce caracterizează structura surselor de finanţare:

2.1) Variaţiei ratei pârghiei financiare

97,0

64,4459,23

54,2195,0

= 038,0)94,8(50,0

325,90379,0

=

2.2) Variaţiei coeficientului de multiplicare a capitalului acţionar ordinar

01,0

64,4459,23

54,2101,0

= 001,0)94,8(50,0

325,90006,0

=

3) Influenţei factorilor ce caracterizează repartizarea profitului:

3.1) Variaţiei ratei profitului net

47,464,4459,23

54,2137,4

= 673,0

)94,8(50,0

325,96831,0

=

3.2) Variaţiei cotei profitului net ce revine deţinătorilor acţiunilor ordinare

80,0

64,4459,23

54,2178,0

=

002,0)94,8(50,0

325,90002,0

=

„Moldpresa” SA

54,2154,21

80,047,401,097,050,979,554,21

Verificare:

„Franzeluţa” SA

325,9325,9

002,0673,0001,0038,0040,0921,9325,9

Sursa: elaborat de autor în baza rezultatelor analizei factoriale a rentabilităţii capitalului acţionar

ordinar şi rentabilităţii capitalului propriu al emitenţilor „Franzeluţa” SA şi „Moldpresa” SA prezentate în tabelele 3.2 şi anexa 28

221

Anexa 31

Tabelul A 31.1. Gruparea conturilor contabile pentru aprecierea rotaţiei capitalului propriu

Denumirea conturilor contabile

Elementele contului care sunt luate în

calcul pentru aprecierea rotaţiei capitalului propriu

1 2 311 Capital social 312 Capital suplimentar 314 Capital neînregistrat 321 Capital de rezervă 322 Rezerve statutare 323 Alte rezerve 331 Corecţii ale rezultatelor anilor precedenţi (profitului anilor

precedenţi) 332 Profit nerepartizat al anilor precedenţi 333 Profit net al perioadei de gestiune 335 Rezultat (profit) din tranziţia la noile reglementări contabile 341 Fonduri 342 Subvenţii entităţilor cu proprietate publică 343 Alte elemente de capital propriu

Soldul creditor, Rulajul debitor

313 Capital nevărsat 315 Capital retras 331 Corecţii ale rezultatelor anilor precedenţi (pierderile anilor

precedenţi) 332 Pierdere neacoperită a anilor precedenţi 333 Pierdere netă a perioadei de gestiune 334 Profit utilizat al perioadei de gestiune 335 Rezultat (pierdere) din tranziţia la noile reglementări contabile

Soldul debitor, Rulajul creditor

Sursa: elaborat de autor în baza planului general de conturi contabile din Republica Moldova

[113]

222

Anexa 32

Tabelul A 32.1. Calculul influenţei factorilor asupra modificării rezultatului pe acţiune de bază

al emitenţilor „Moldpresa” SA şi „Franzeluţa” SA

Mărimea influenţei factorilor, lei Denumirea factorilor


1) Modificarea rentabilităţii capitalului acţionar ordinar,

inclusiv din cauza:

28,96

100

39,45764,4423,59

=

99,13100

26,148(-8,94)-0,50

=

1.1) Variaţiei rentabilităţii veniturilor din vânzări

89,25

64,4459,23

28,9666,5

= 8866,14)94,8(50,0

99,130450,10

=

1.2) Variaţiei numărului de rotaţii ale capitalului propriu

45,42

64,4459,23

28,9628,9

= 0590,0)94,8(50,0

99,130398,0

=

1.3) Variaţiei ratei pârghiei financiare

34,4

64,4459,23

28,9695,0

= 0562,0)94,8(50,0

99,130379,0

=

1.4) Variaţiei coeficientului de multiplicare a capitalului acţionar ordinar

04,0

64,4459,23

28,9601,0

= 0009,0)94,8(50,0

99,130006,0

=

1.5) Variaţiei ratei profitului net

99,1964,4459,23

28,9637,4

= 0124,1

)94,8(50,0

99,136831,0

=

1.6) Variaţiei cotei profitului net ce revine deţinătorilor acţiunilor ordinare

57,3

64,4459,23

28,9678,0

= 0003,0

)94,8(50,0

99,130002,0

=

2) Modificarea valorii contabile a unei acţiuni ordinare

85,13

100

39,45715,51659,23

=

05,0100

26,14805,13950,0

=

Verificare: 43,8243,82

85,13)28,96(17,20474,121

94,1394,13

)05,0(99,13)25,13(69,0

Sursa: elaborat de autor în baza datelor iniţiale ale emitenţilor „Moldpresa” SA şi „Franzeluţa”

SA, pentru anii 2011-2012, selectate în anexa 28 şi rezultatelor analizei factoriale a rentabilităţii capitalului acţionar ordinar prezentate în tabelul 3.2

223

Anexa 33

Tabelul A 33.1. Date iniţiale pentru analiza cauzală a rentabilităţii unei acţiuni ordinare

IM „Efes Vitanta Moldova Brewery”SA

„Moldpresa” SA Nr. crt.


Anul 2011

Anul 2012

1 2 3 4 5 6

1 Numărul acţiunilor ordinare aflate în circulaţie la finele anului, unităţi

1599922 1599922 174195 174195

2 Preţul de piaţă mediu ponderat al acţiunii ordinare, lei

100,00 372,00 310,80 310,80

3 Modificarea preţului de piaţă mediu ponderat a acţiunii ordinare, lei

+10,01 (100,00-89,99)

+272,00 (372,00-100,00)

- -

4 Profitul net (pierdere netă), lei 108275946 91720751 36576030 225270685

5.1

Profitul distribuit pentru plata dividendelor - total, lei inclusiv: pentru acţiunile ordinare

55277110

55277110

43310378

43310378

23398647

22389478

21945618

206252175.2 pentru acţiunile preferenţiale - - 1009169 1320401

6 Profitul net ce revine deţinătorilor acţiunilor ordinare, lei (ind.4–ind.5.2)

108275946 91720751 35566861 21206667

7 Creşterea de capital, lei (ind.1 ind.3) 16015219 435178784 - -

8 Valoarea de piaţă a acţiunilor ordinare aflate în circulaţie, lei (ind.1 ind.2 al anului precedent)

143976981 (159992289,99)

159992200 (1599922100,00)

54139806 54139806

9 Valoarea medie anuală a capitalului acţionar ordinar, lei

567300461 563667320 79675125 89910910

10 Rentabilitatea unei acţiuni ordinare, % ((ind.5.1+ind.7) ind.8100)

49,52 299,07 41,36 38,10

11 Rentabilitatea capitalului acţionar ordinar, % (ind.6 ind.9100)

19,09 16,27 44,64 23,59

12 Coeficientul corelaţiei dintre valoarea contabilă şi preţul de piaţă al acţiunii ordinare, unităţi (ind.9 ind.8)

3,9402 3,5231 1,4717 1,6607

13 Rata distribuirii dividendelor, % (ind.5.1 ind.6100)

51,05 47,22 62,95 97,26

14 Randamentul dividendului, % (ind.5.1 ind.8100)

38,40 27,07 41,36 38,10

15 Randamentul de capitalizare, % (ind.7 ind.8100)

11,12 272,00 0,00 0,00

Sursa: elaborat de autor în baza generalizării datelor din rapoartele anuale ale emitenţilor „Moldpresa” SA şi IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA pentru anii 2011-2012 [126; 127; 114; 43] hotărârile adunărilor generale a acţionarilor societăţii pe acţiuni IM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA din 22.08.2011 şi 20.04.2012 [139; 140], hotărârile adunărilor generale a acţionarilor societăţii pe acţiuni „Moldpresa” SA din 05.05.2011 şi 14.05.2012 [71; 68] şi statistica tranzacţiilor la BVM în anii 2009-2012 [156; 157; 158; 159]

224

Anexa 34

Tabelul A 34.1. Subcapitolul „Eficienţa utilizării capitalului propriu” din

capitolul „Informaţii privind răscumpărarea acţiunilor proprii şi eficienţa utilizării capitalului

propriu” al

Raportului conducerii emitentului „Moldpresa” SA pentru anul 2012

Nr. crt.


1 2 3 4 1 Profitul net (pierdere netă), lei 36576030 22527068 2

2.1

Profitul distribuit pentru plata dividendelor - total, lei inclusiv: pentru acţiunile ordinare

23398647

22389478

21945618

20625217 2.2 pentru acţiunile preferenţiale 1009169 1320401 3 Profitul net ce revine deţinătorilor acţiunilor ordinare, lei (ind.1–ind.2.2) 35566861 21206667 4 Valoarea medie anuală a capitalului propriu, lei 80075085 90310870 5 Valoarea nominală medie a acţiunilor preferenţiale, lei 399960 399960 6 Numărul acţiunilor ordinare aflate în circulaţie la finele anului, unităţi 174195 174195

7 Numărul mediu ponderat al acţiunilor ordinare aflate în circulaţie, unităţi

174195 174195

8 Preţul de piaţă mediu ponderat al acţiunii ordinare, lei 310,80 310,80 9 Modificarea preţului de piaţă mediu al acţiunii ordinare, lei - -

10 Creşterea de capital, lei (ind.6 ind.9) - -

11 Valoarea de piaţă a acţiunilor ordinare aflate în circulaţie, lei (ind.6 ind.8 al anului precedent)

54139806 54139806

12 Rentabilitatea capitalului acţionar ordinar, % (ind.3 ( ind.4–ind.5)100)

44,64 23,59

13 Rentabilitatea capitalului propriu, % (ind.1 ind.4100) 45,68 24,94 14 Rezultatul pe acţiune de bază, lei (ind.3 ind.7) 204,18 121,74 15 Rentabilitatea unei acţiuni ordinare, % ((ind.2.1+ind.10) ind.11100) 41,36 38,10

În anii 2011-2012 la emitentul „Moldpresa” SA nivelul rentabilităţii capitalului propriu a

depăşit nivelul rentabilităţii capitalului acţionar. În asemenea condiţii, pentru investitori sunt mai

atractive investiţiile în acţiunile preferenţiale decât în cele ordinare.

În acelaşi timp atrage atenţia faptul, că nivelul rentabilităţii capitalului acţionar ordinar în anul

2012 este relativ înalt (23,59%), ceea ce provoacă interesul investitorilor reali şi potenţiali în

procurarea acţiunilor ordinare, deoarece există perspective de creştere a valorii acţionarilor. Acest

fapt va permite societăţii pe acţiuni să majoreze capitalul social prin plasarea de acţiuni ordinare

ale emisiunii suplimentare din contul aporturilor de primit de la achizitorii de acţiuni, ceea ce va

duce la întărirea stabilităţii financiare şi poziţiei societăţii pe piaţa de capital.

Nivelul rentabilităţii capitalului propriu în anul 2012 (24,94%) sugerează ideea, că în cadrul

adunării generale a acţionarilor poate fi aprobată decizia cu privire la reinvestirea parţială a

profitului net şi distribuirea acestui profit sub formă de dividende, ceea ce va avea efecte benefice

pentru acţionari, contribuind la finanţarea creşterii economice a societăţii pe acţiuni şi

225


remunerarea curentă a capitalului investit în acţiuni.

În anul 2012 rentabilitatea unei acţiuni ordinare a constituit 38,10%, iar rezultatul pe acţiune

de bază a alcătuit 121,74 lei, acestea denotă eficienţa relativ înaltă a investiţiilor în acţiunile

ordinare ale emitentului „Moldpresa” SA, fapt ce încurajează investitorii reali şi potenţiali să

păstreze şi să cumpere acţiuni ordinare, deoarece societatea pe acţiuni creează valoare pentru

acţionari. Totodată, în anul 2012 s-a înregistrat diminuarea profitului pe acţiune de bază cu 40,37

10010017,20474,121 puncte procentuale faţă de anul 2011, ceea ce semnifică reducerea

capacităţii de finanţare a activităţii societăţii din sursele interne şi va condiţiona diminuarea

dividendelor anuale la o acţiune ordinară în anul 2013.

Sursa: elaborat de autor în baza generalizării datelor din rapoartele anuale ale emitentului

„Moldpresa” SA pentru anii 2011-2012 [126; 127] hotărârile adunărilor generale a acţionarilor emitentului „Moldpresa” SA din 05.05.2011 şi 14.05.2012 [71; 68] şi statistica tranzacţiilor la Bursa de Valori a Moldovei în anii 2009-2012 [156; 157; 158; 159]

226

Anexa 35

227

Anexa 36

228

DECLARAŢIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII

Subsemnata, declar pe propria răspundere, că materialele prezentate în teza de doctor se

referă la propriile activităţi şi realizări, în caz contrar urmând să suport consecinţele în

conformitate cu legislaţia în vigoare.

Chirilov Nelea

229

CV al autorului

Chirilov Nelea, 11 martie 1974,

Republica Moldova, or. Dubăsari

Studiile (incomplete, medii, medii speciale, superioare, militare etc.) superioare

Denumirea instituţiei de învăţământ şi

sediul ei

Facultatea (secţia)

Anul înmatriculării

Anul absolvirii

Specialitatea deţinută

Numărul, seria diplomei (certificatul de studiu) şi

anul eliberării lui

ASEM Contabilitate 1992 1997 Contabilitate şi control

AL 005395, eliberat la 25/06/1997

Lucru prestat de la începutul activităţii de muncă

Data, luna, anul intrării în funcţie

demisiei

Funcţia, postul, statutul, etc. (indicaţi instituţia, organizaţia, întreprinderea, ministerul,

departamentul)

Adresa organizaţiei, întreprinderii

31/07/1997 25/12/1998 Contabil, SA „Zidarul - SV” str. Columna, 170, MD-2004, mun. Chişinău

11/01/1999 10/04/2003 Asistent universitar, catedra „Analiza activităţii economico – financiare”, ASEM

str. Banulescu-Bodoni, 61, MD-2005 Chişinău

01/12/1999 30/11/2003 Doctorandă, catedra Contabilitate şi audit, ASEM Asistent universitar,catedra „Analiza activităţii economico – financiare”, ASEM


11/04/2003 06/11/2003 Lector universitar, catedra „Analiza activităţii economico – financiare”, ASEM


07/11/2003 prezent Lector superior universitar, catedra „Analiza activităţii economico – financiare”, ASEM


Domeniul de activitate ştiinţifică – analiza economico – financiară

Lucrări ştiinţifice publicate – 16 publicaţii

Date de contact: m.Chişinău, str. Albişoara, 86/3, ap.711

tel. (022) 40-27-62, [email protected]

Documents

Nelea Chirilov Thesis