Anul 11. Nr, 8 ALBA-1UL1A, 12 Feb. (25 Feb. 1919) Preţul 30 fii.

A b o n a m e n t u l :Pe un an î n t r e g ............................................. 12 coroanePe juifaătate a n .......................... ...................... 6 ,,

Organ al proclamării unităţiinationale.*

Inserfiuni se primesc Ia administraţie. Apare în fiecare Mărfi.

Lupta împotriva adevărului.(11.) Când furtuna îşi trimite vestitor

al apropierei vântul nebun, când vâr­tejul de praf ne ’ntunecă privirea, când totul se sbate, se prinde desnădâjduit de pământ şi nu vrea să se lase în voia vântului pornit in goană, când liniştea înfiorătoare premerge imediatei apro­pieri a furtunei, când şerpi argintaţi despică norii şi când furtuna se deslăn- ţuie flămândă, ţăranul nostru cade ’n ghenunchi, rugându-se de trecerea „semnelor de certare“ trimise de D-zeu. Ce sigur se simte el sub scutul credinţei, ce minunată e puterea credinţei!

Când, la ’nceputul războiului, ochii sufletului nostru se ’ntunecaseră de fu­mul otrăvit, fiecare încerca să afle tăinuita lui cauză. Ţăranul, ca’n orice vreme de furtună, a văzut certarea ce­lui ce stăpâneşte toate, moralistul ase­menea. El .vedea, în fulgerile cari încin­seră pământul, biciul lui D-zeu, iovind omenirea pornită cu totul spre păcat. Dar tainele războiului erau şi mai ascunse! Bâjbâind prin întunericul teo­riilor, omul de ştiinţă a descifrat jocul nebun al fulgerelor ce alergau cerul plin de fum. Din vuietul cumplit al vremei el a prins ţipctul ei, din corul de urlete barbare el a prins tonul adevărat. El a fost, care sub masca ce ’nfăţişa drepta­tea a pătruns, descoperind minciuna. El a rupt masca, a ’nceput să strige, să zbiere în lume, că minciuna luptă îm­potriva adevărului, că vrea să sugrume dreptatea. Si glasul lui de aram ă tuna, desmetecind lumea din vraja minciunei.

Dar „ostaşii întunerecului“ erau încă tari şi nu voiau să ’nţeleagă glasul vestitorului binecuvântat al adevărului. Nădăjduiau, că el va striga'n pustiu şi credeau că trâmbiţa lui se va sfărâm a

Părerea de râu.(3 sonete.)

Flămânde flăcări au cuprins zidirea; Scânteile se 'nalţă cătră cer,Scânteile se 'nalţă . . . ş’apoi pier. Acei pe care i-a cuprins sfărşirea Aleargă şi în glas nebun ei cer Să-i mântuie; că-i lege ’ntoată firea Să scapi pe-acel ce l-a cuprins pieirea Si braţul slab să ţi-i prefaci în fier.Tu nu alergi să stingi acuma focul Ge l-ai aprins, şi flăcările lungi,Ce-mi mistuie din inimă norocul,Cu-o vorbă dulce poţi să le alungi Nu vez-i schintei în vorbe-alerg spre

[locul,

în tr’o bună zi, şi nu se va şti că adevă­rul a grăit prin ea.

Dar de-odatâ, mii de glasuri înce­pură a cânta poruncile scrise in tablele legii vremii nouă, melodia minunată vibra puternic peste tot pământul, şi adevărul, ce-l credeau îngropat pe veci, ridică piatra minciunei de pe mormânt, şi învie în pânzele albe ale păcii. Apoi se 'nalţă la cer, pream ărit de toată lumea.

Iar dacă Eminescu scria (pela 1870) despre G erm ani; ,,o parte din soartea lumei e azi în mânile lor — veţi vedea ce vor face. Fiţi încredinţaţi însă că- nu vor face nimic pentru lume. şi pentru ei tot" avea toată dreptatea. Dar nu nu­mai atât! Prevedea, prorocia cum se va desvolta un popor, siniţia încătrău tinde fiinţa lor — un semn al adâneimei cugetării lui, al genialităţii lui. Şi pro­rocia lui n’a fost mincinoasă! De tâpt, o parte din soartea lumei a fost în mâ­nile lor şi ei au făcut totul numai pentru ei; pentru ei. împotriva altora. Ajunşi la culme . . . au ameţit. I-a ameţit pornirea de afirmarea superiorităţii, de stăpânire, de comandă, de cucerire. în­suşi împăratul lor — acest Nero mo­dern,- care a vrut să vadă arderea lu mei — se credea uh zeu, sub a cărui cârmă stau vremurile şi conducea a r­mate de milioane hi lupta împotriva adevărului. împotriva libertăţii şi de­mocraţiei, care ..aduce regenerarea so­cială“ ; căci asta e chemarea democra­ţiei.

Căci aşa trebuie să înţelegem răz­boiul trecut.

Deoparte. Germania şi Austro-Un- garia, cu gând de a stăpâni lumea, cu deviza „forţa primează dreptatea“ , cu

Spre cerul lor, spre ochi, cu cari stră-I pungi.

II.Asemenea schmteilor ce-aleargă Spre ccr, purtând a morţii tristă veste Şi nu-l ajung, să-i spuie, ce poveste Le-a îndemnat spre bolta sfântă, largă. Şi vorbele- mi îti clipele aceste Pornesc spre tin’. ca mânata să şteargă Tot focul viu. ce inima-mi s’o spargă înecare* acum, căci flăcările ’s peste.Şi pier hi drum ca tainica schinteie. . . Tu tiu ’nţelcgi, căci ş’astăzi eşti departe De focul ce mă mistuie; femeie Ce-ai otrăvit un suflet,fără parte De fericiri .căci cbipu-ţi o să steie Etern de vraja lor să mă desparte.

gânduri pătimaşe, degenerate azi în bolşevizm. De altă parte Antanta cu deviza: adevărul înainte de toate, cu libertatea popoarelor mici, cu gânduri de regenerare a stărilor sociale, cu gând de-a scoate războiul din şirul relelor ce bântuie lumea. Oamenii mari ai Antan­tei propagau astfel de idei, cari nici măcar în treacăt nu fluturau prin cape­tele Germanilor ce numai forţei se ’nchinau, numai ei îi cântau rapsodii avântate; adevărul ca un zeu demodat zdrobit în umbră şi nimeni nu-i cânta psalmi, nimeni nu-l tămâia cu cădelniţa dragostei ce i-se cuvenia.

Dar războiul s'a sfârşit, aşa cum trebuia să se sfârşiască. Căci, dacă os­taşii întunerecului ar fi învins, porţile iadului s’ar fi deschis lacome pentru neamul românesc şi cine ştie dacă furiile flămânde nu ne-ar fi sfâşiat fiinţa noas­tră ca' neam. iar azi ele urlă nebune, ca fiarele ce şi-au pierdut prada, ele urlă, căci dreptatea care face judecata ţine într'o mână cumpăna, iar în acealaltă sabia care acum îi atinge la inimi. Ele urlă . . . zadarnic, neputând trezi mila nimănuia. Cine-ar fi nebunul să plângă sfârşitul minciunei!

Ar trebui să defileze şirul lung al morţilor căzuţi în războiţi pe dinaintea acelora cari l’au provocat, ar fi un ta­blou nemaipomenit de înfiorător privi­rea acestor nenorociţi, cărora le-a fost dat să lupte împotriva adevărului.

Ce soarte tristă pentru bietul om, a cărui menire e să tindă veşnic spre adevăr. Lupta împotriva lui e totdea­una zadarnică, deci războiul nu putea duce Ia alt sfârşit. Şi iarăşi se plinesc cuvintele apostolului Pavel:„că nimic nu putem împotriva adevărului.“

III.Târziu de tot, când ţi-i aduce-aminte, Că foc etern aprins-ai întru mine,Cu gând curat vei încerca un bine Să faci acelui ce-a crezut că-s sfinte Femeile, şi a cercat în rime Să spuie tot ee sufletul lor simte.Să preamărească buzele ee minte; Negrind mereu podoaba lor cu crime. Ş’atunci cu mâna-ţi mică-omorîtoare A inimei cea fermecată uşe Tu vei deschide-o, să zăreşti o floare. Dar vei simţi, cum pieptu-ti se ’năduşe De muşcătura şarpelui, ce moare Sbătându-se să iasă din eenuşe.

18 Febr. 1919. Coruefru N.

J ALBA-1 U'L I A Marţi, 25 Februarie I 9 l9 .

De-ale noastre.Reg. 5 de vânători in dimineaţa de7/20

a Junei curente, s’a reîntors în oraşul nostru, în frunte cu domnii General N i- c u 1 e s c u, colonel G a g i u şi loc. col. J i p a.

Fiţi binesositi ostaşi voinici ai descă- tuşerei noastre, pe locurile unde martirii veacurilor îndestuiiti privesc la noi, fău­ritori ai dumei visată de ei. Din parte ne la spada biruitoare aninăm floarea, ce nu veştejeşte: recunoştinţa. Căci la lupta dela Mărăşeşti aţi oprit o lume ’n mersul ei de zdrobire, — la Alba-Julia apăraţi o lume ’ntriumful ei spre ferioire. Fi mândru dar colonele Gagiu de dorinţa Ta: „Aici vreau să mor, aici să mă’ngropaţi!“ N'ai greşit! Ce bine e doar a trăi, unde eroi ai idelior te ’ndrumă, ce linişte 'nmormânt alături de martiri mângâiaţi.

Tăcere şi linişte v a primit de astăda- tă, sufletul însă ne este plin de bucurie, că iarăşi aţi venit. Un fior ne cutremură însă acum! Am înţeles porunca: Desvă- leşte capul şi desculţă picioarele, căci locul unde stăm, este locul unde vorbeşte D-zeul nostru. . .

E timpul de închinare!

— „Trădători de patrie“ — aşa au fost numiţi, din partea maghiarilor din oraşul nostru, fraţii noştri Saşi cari au luat parte la serata aranjată de Reun. Femeilor. Buze netrebnice au rostit aceste vorbe, acelora, cari în adunarea dela Mediaş au spus lumei, că se con-ideră ca cetăţeni ai României. Trebuie ;ă se aplice cele mai straşnice pedepse, tcelora, cari iau în râs dreptul sfânt al topoarelor. Şi să nu creadă, că nu-i ştim! Numele acelora, cari au rostit vorbele de mai sus, sunt scrise deja pe contrapagina „listei negre“, cu care ne ameninţau ei pe când minciuna stâpâ-

„fe ric iţi sunt cei ' morţi!“

— Şârtduri din vremea războiului. —

„S’auziau clopotele. Un convoi trecea. In mormântare militară . . . înapoi un sicriu învăluit într'un steag. Un preot şi câţiva oameni. . .

— Sărmană înmormântare, ce coadă scurtă are. — Zise Lamuse. . . Vai, feri­ciţi sunt cei morţi! Dar nu întotdeauna, numai în astfel de cazuri. . . Priveşte!

(Barbusse: Focul.)Ce soarte tristă i-a ajuns pe bieţii oameni

(soldaţi). Ei binecuvântează, fericesc pe cei morţi. Dar cei vii! Viaţa nu merită binecuvântare?

Vai, războiul a adus pe oameni la bi­necuvântarea morţii. Şi viaţa, aceasta mare taină, nu merită s'o accentuăm, nu ne dă eâ clipe — zicemu-Ie fericite? Doar D-zeu e D-zeul celor vii, a zis Cristos. Şi cum de ajunge omul să fericească pe morţi!? împrejurările veţi zice!. . . Nu. viaţa, viaţa omoară!

Şi nu e preot care să nu blesteme moartea, să nu se repeadă cu voce înaltă, în panegiric, împotriva ei. Şi fiecare se

nta. Şi să nu ceară nici unul mila noas­tră, când li se va arăta poarta ce duce afară din Ardeal.O, D-lor!Se ştiu toate! Să nu credeţi, că umbra acopere vor­bele şi uneltirile D-voastră. Dar noi suntem mai miloşi, noi nu aplicăm pe­deapsa de moarte. Ştim pozitiv, că vorbele de mai sus s’au rostit şi unei dame văduve din societatea săsească aleasă a oraşului nostru, ai cărei doi copii au alergat sub drapel românesc, şi D-neaei— obrăznicia cea mai mare— e acuzată ca trădătoare de patrie. Ş’a- poi, ne permitem o întrebare la care vrem s’auzim răspunsul străinilor din oraşul nostru: despre care patrie vor­besc? S ’au nu sunt ei trădătorii? Nu tind ei împotriva Statului Român? Căci despre altă patrie nu se poate vorbi aci. Să bage bine de seamă, că pământul, străin lor, îi va îndrăgi. Viaţa nici unuia din oraşul nostru n’a fost neasi­gurată până acum, dar de vom mai auzi astfel de vorbe, nu vom mai ră­spunde de-a nimănia.

Iar fraţilor Saşi, le strângem cu dragoste mâna, şi le zicem: bine-aţi venit în mijlocul nostru; simţiţi-vă ’ntre noi ca hitre fraţi; lăsaţi să urle ei în pustiu . . . o mână de fulgi aruncaţi în aer, nu ne mai produce iluzia iernei; bucuraţi-vă . . . . e primăvară.

Ce-i cu prisioneri noşti din fostul regiment 50 de Alba— Julia?

lată întrebarea, care nelinişteşte su­fletul tuturora. Gândurile ne zboară cătră ei, în îndepărtată ţară a Italiei, unde sunt din toamna anului 1917.

Iara. România -M t o . îi chiawă la arme, şi ei nu aud glasul goarnei. Tara, România-Mare, îi chiamă la lucru, şi ei nu aud glasul chemător.

Tara, România-Mare, îi chiamă la nunta cea mare a Unirei noastre, — pe ei, pe toţi cei îndepărtaţi, — şi nu pot veni

teme de ea; fuge. ar vrea să să ascundă să nu-1 afle. Nu ştie, c’ar trebui să fugă de viaţă ca să încunjure moartea, căci viaţa omoară. Moartea ia numai act, linişteşte pe bietul muritor, pe care viaţa l-a adus să cânte bemolii agoniei Viaţa pregăteşte spânzurătoarea, ea dă otrava rând pe rând, aşează pe om sub ştreang, îi înfă­şură funia pe după gât . . . 51 omoară. Şi moartea joacă rolul călăului vecinie nevinovat, care numai trage funia şi dă linişte celui mort. Iată rolul ei nevinovat! Şi easufere blesteme, ocară; furia atâtor revoltaţi cari cred că ea omoară, că ea-i de vină.

Dar cum am mai accentua viaţa când vedem, că ea omoară, când ea-ţi infec­tează încet, nervii cu otravă, cu picurii veninoşi ai emoţiilor zdrunoinătpare, cu bacilii celor mai cumplite boale. Şi cum n'ar ferici pe cei morţi bieţii soldaţi, a căror condamnare e gata, şi aşteaptă nu­mai să fie subscrisă, ei cari îşi poartă mortul cu ei, ei cei împăcaţi cu gândul că vor muri.

Câteva şire de pe front:. . . cum trecem în şiruri, s'ajungem la

linie, in stânga şi ’n dreapta morminte cu cruci, . . . şi gropi, cari căscate poate chiar pe noi ne aşteaptă! Şi cine ştie, m â n e ---- mâne nu ne vor ciopli cruci.

să vadă cum luminează bucuria, unde su­ferinţa îşi purta vălul ei negru.

Zidind o lume nouă, şi pe ei voim să-<i avem în şirul nostru. E la loc deci cere­rea, ca cei competenţi, să caute modali­tatea pentru readucerea lor.

Veniţi viteji! Veniţi! Lăsaţi morţii să doarmă sub crucile de lemn în locurile necunoscute, căci ei nu mai au lipsă de voi. Aici este viaţa, veniţi la noi!

înfrăţire intre R om âni fi Saşi.Sufletul femeiesc a ştiut cum trebuie

resolvată şi aceasta problemă. In cadrul seratei dansante a Reuniunei femeilor române din Alba-Julia şi jur din -7— 20 Faur a. c. a pus mâna unuia in mâna celuilalt, ca simbol al nestrămutatei în­crederi reciproce. Nesfârşită bucurie a cuprins doar sufletul nostru , când între noi am văzut întreaga înteliginţă a bra­vilor Sasi din loc. Şi când dela masa din mijlocul sulei, la care şedea d-nii Jon F o p prefect, colonel G a g i u, prima­rul oraşului Dr. C. V e l i c a n , am au­zit melodia majestoasă, înţeleaptă şi plină de încredere a imnului lor ,,S ie­benbürgen Land des Segens“, cântată de Saşi şi Români laolaltă, ani priceput, că ne am înţeles unul pe altul.

La Hora bucuriei noastre vă vedem încinşi şi pe voi fraţilor Saşi: ştiti dar că biruinţa noastră este şi a voastră!

Cai D-zeu înainte pe acest drum !Am dori să ştim, când se vor schim­

ba rumurile străzilor oraşului nostru?E aceasta o dorinţă a fiecărui român,

şi ştim, că conducătorii cumpătaţi şi în­ţelepţi ai oraşului nostru o vor şi împlini. A m intim a cea sta numai să nu se treacă cu vederea, apoi să le facem o uşurare fraţilor de dincolo, cari îşi forţează muş­chii feţei până-ti spun numele unei străzi. S’apoi, în curând va veni Regele, nu vom roşi zicând: c’a intrat pe .strada „Szé­chényi“?

mâne oare vor mai şti cine suntem?? Privesc la o cruce, pe ea stă scris numai atât: „oricine-ar îi, D-zeu să-l odihneas­că.“ Şi nervii pornesc să vibreze înfio­raţi, . . . o tăcere, ea în fata morţii, mă cuprinde .. şi natură îşi face cursul prin lacrimi, emofia puternică le porneşte. . . şi ele curg, curg. „Oricine!“Poatc mâne şi eu Voi fi „oricine“, pote voi fi aşa de mu­tilat de nu vor şti că cine am fost. vor ve­dea numai conturi din mine, numai forma dc om. Şi vai, deja acum din suflet mi-a rămas conture, restul e mort! Cu nădej­dea de viată îngropată, aştept ziua de mâne.

Fără criptă, fără nici o floare pe mor­mânt, în pământ străin, fără nume, acest „oricine,“ cine poate să fie? Oricine-ar fi, azi . . . numai e nimeni. Şi poate, acasă l-or fi aşteptând să vie, cel puţin să le scrie, vor fi crezând că-i în prin­soare . . . ,sau unde, unde să fie? Că-i mort nu-le a spus nimeni oficios, şi ei rnă- dăjduesc. Sărmanii de ei! Dau slujbe, se ’nchină, fac mătănii, se sbat să aibă cu ce trăi, să aibă pane pentru ziua demâne, se trudesc mereu . . . şi plâng, plâng zăpă­ciţi de suferinţă.

Fericiţi sunt cei morţi! Poate (?) ori când!

M a r t i e 1918. C. N.

Marţi 25 Februarie 1919 A L B A-l U L l A 3

Ş T I R I .- r Împotriva iui Cleinenceau, în 20 Febr. ta orele 9 a. m., i>e străzile Parisului s'a încercat un atentat. Anarhistul Cottin a tras asupra lui mai multe focuri de revol­ver, unul dintre gloanţe Fa rănit uşor prin pluinâni. Ştirea a produs o nemaipome­nită emoţie în lumea întreagă. Bătrânul „tigru“ a esclamat liniştit: „nu-i nimic!“

— Să plătiască toţi dările! Datele sta­tistice oficioase dela oraşul nostru: la finea tuiului 1917, restanţă de 224,726 C. 57 fii.; cea de pe 1918: 281,139 cor. 14 f.; în anul 1918 s'a încasat 242,264 cor. 72 f.; la finea anului a rămas neplătită suma de 263,600 cor. 47 fii.— Atragem atenţiunea locuitorilor referitor la dări. Acum nu ne mai putem văâta că ne mancă străinii banii, acum fiecare ban dat îşi întoarce valoarea tot la noi. Să plătiscă deci toţi dările.

— Ne putem mândri, că asentările au succes în toate centrele de recrutare. Flăcăii noştri aleargă, conştii de chema­rea lor, sub drapelul sfânt.' — ’ Colonelul V. Verzea, fostul director

general al poştelor, care pe vremea ocu­paţiei nemţeşti. Tucra contra intereselor româneşti, a fost osândit în zilele acestea la moarte.

— Iii fruntea cabinetului german con­stituit la Wermar a fost numit Scheide- mann. iar F.rzberger ca ministru fărăpor- tofol(ur ____________________ '__

Pentru ..Căminul Studenţesc“ ce vafi în Bucureşti pe scârnă Studenţilor a r d e ­leni, se lucră' mereu; cu toate acestea incepefoa .funcţionării lui va fi numai1 la 1 Martie st. v.

Şvabii şi Românii. Şvabii din Banat vor ţinea în zilele acestea o adunare la Timişoara, in care îşi vor spune voinţa lor nestrămutată de-a fi cetăţeni ai Ro­mâniei. O deputăţie va merge la Bucu­reşti şi alta la Paris, pentru de-a spune (urnei întregi voinţa lor. Raportul popu­laţiei va fi 1 milion de români şi şvabi, ia ţa de un sfert de milion sârbi. Dreptatea învinge!

Numărul naşterilor, morţilor şi cu-nunaţilor în oraşul nostru — după datele statistice-e: născuţi 158 (85 băieţi, 73 fe­tiţe); morţi 334; căsătorii 61. E dureros de marc numărul morţilor; cauza, o ştie fiecare. Boala spaniolă, care a mărit con­siderabil numărul normal al morţilor.

— Wilson a plecat spre America. In zilele acestea (14 Febr.) a plecat Wilson spre casă, primind în fiecare ceas tele­grame despre mersul conferinţei de pace. închis în odaia de lucru, marele bărbat ţese planurile lumei viitoare, şi numai la slujba d-zească iese din odaie. Muncă şi rugăciune, iată viaţa lui, viaţa unui om mare.

— Ratificarea (întărirea) păcii se vaface abia în Junie, după spusa lui Wilson înainte de plecare.

— Liniile ferate din Banat sunt azi în fnânile Francezelor, cari au venit în locul Sârbilor plecaţi. Se crede, că trupele franceze vor fi în curând înlocuite cu trupe române şi Banatul va ajunge în fine sub stăpânire românească.

— Guvernul german a primit noile condiţii de armistiţiu — impuse de Antanta. In senzul cărora va ţinea numai 28 divizii sub arme, şi va înceta orice luptă împotriva Polonilor. Ministrul de externe, ne voind a primi noile condiţii, şi-ci dat abzioerea. Erzberger, trimisul guvernului german, comunicând în came­ră acestea, a încheiat zicând: Asta-i ves­tea tragică ce v’o aduc din Trier; lumea ştie, că Germania nu vrea şi nici nu poate să înceapă un nou războiu.

— Din judeţul Arad vin ştiri tot mai rele despre soartea Românilor. Maghiarii taie şi omoară fără milă, i-a apucat iarăşi furia caracteristică a neamului lor. Nu­mai putem răbda! Fruntaşii neamului nostru, trebuie să ceară cât mai curând mutarea liniei demarcaţionale până la locul cuvenit, — până la Tisa.

— Hindenburg va porni în curând îm­potriva bolşevicilor. In declaraţie făcute unui ziarist, îşi exprimă încrederea, că armata sa va piuea apăra patria de pe­ricolul bolşevist.

— Conferinţa învăţătorilor judeţului A. Ini. s’a ţinut Sâm bătă (15 Febr.) în sala de conferinţe a şcoalei elementare ,,Avram Jancu“ , desbătându-se punc­tele ce se vor discuta la congresul în­văţătorilor în Sibiiu (24 Febr.). Con­ferinţa., s’a ţinut sub presidiul învăţăto­rului gr. or. din Ţelna, Joii Medrea.

—Lei germani. Până se va regula re­tragerea completă din circulaţiune a bile­telor Lei, emise de B a n c a G e n e r a l ă Română (Lei germani), aceste bilete dacă sunt stampilate de forurile compe­tente, vor avea să circuleze ea monetă în aceaşi valoare de circulaţiune, ca şi bile­tele Lei ale Băncii Naţionale a României.

Publicul este somat în propriul său interes să refuze primirea biletelor pro- văzute cu ştampile false. Stanrpilire lega­lă este numai aceea, care arată clar de­numirea unei cassieriâ publice din terito- rul fost ocupat de trupele germane în vechiu regat al Românei, apoi stampila rea ce se va face prin Consiliul Dirigent con­form unei ordinaţiuni speciale.

—• Legitimaţiile de călătorit şi paşa­poarte. Toţi călătorii cari pleacă de pe teritorul comunei de domiciliu, vor avea o legitimaţie. Legitimaţie se va da: a) pentru călătorie pe teritorul cercului ad­ministrativ şi a cercurilor învecinate de cătră primăria comunei de domiciliu. In oraşe de cătră căpitanul poliţiei, pentru călătorie pe teritorul comitatului în care se află acele oraşe.

La sate pentru călătorie pe teritorul comitatului de cătră pretura cercului de domiciliu.

Pentru călătorie pe teritorul de sub adm. Consiliului Dirigent, în România, Basarabia, Bucovina şi pe teritoarele fostei monarchii Austro-Ungare de cătră p r e f e c t u l comitatului.

Legitimaţiile se vor libera de primărie (poliţie), pretură şi prefect, pe baza pre­zentării în persoană, sau pe baza unei cereri în seris.Legitimaţiile se liberează cu valabilitate de 3 luni,— după espirare pot fi prelungite. Dacă teritorul de călă­torie e sub ocupaţie militară, legitimaţia trebuie să fie vizată şi de comandamen­tul militar competent.

P a ş a p o r t u l peatru străinătate se liberează numai dela Consiliul Dirigent. Cererea pentru liberarea paşaportului va fi înaintată la prefectura judeţului de do­miciliu, cu certificat de identitate şi foto­grafie subscrisă înaintea autorităţii.

Prefectul va înainta cererea la resor­tul de interne, unde se va libera paşapor­tul.

Pe legitimaţie este a se pune un timbru de 2 lei, care va fi transcris de autorita­tea, care liberează legitimaţia.Pentru paşapoarte se vor percepe în tim­bre taxele prevăzute nî art. III. al legii asupra paşapoartelor. Cererile şi certifi­catele de identitate alăturate la cereri vor fi scutite de timbre şi taxe.

Se va pedepsi cu închisoare dela 3 luni până la 2 ani acela, care împrumută altuia legitimaţia sau paşaportul său, sau care se va servi de o legitimaţie sau pa­şaport, care poartă alt nume decât al său, sau care a plăsmuit, dres sau prefăcut o legitimaţie sau paşaport.

— Cu ocasiunea seratei dansante aran- giată la 20 Febr. de R e u n i u n e a F e ­m e i l o r române din Alba-lulia şi jur au suprasolvit următorii: Dl. prefect Dr..l. Pop 50 cor, Lt.-Colonel V. Gagiu 35 cor.,D. Marcu 10, I. Roşea 10 , Dr. C. Veliean 40, Dr. R. Patiţia 45, Dr. J. Marciac 25, Dr. Z. Muntean 30, J. Fulea 10, Dr. Sava 10, Dr. D. Medrea 10, Dr. G. German 10, V. Vaida 10, A. Cricovean 25, A. Stoica 25, Dr. A. Fodor 25, O. Gritta 20, J. Grecu 5, V. Veliean 5, F. Schâser 15, subl. S. Stanciu 5, J. Daian 15, J. Popa 25, Dr.V. Pop 10, .1. Danoilă 10, G. Crişan 15, T. Eneşăl 10, căp. Raicoviciu 15, subl. I. Constantin 5, subl. J. Draia 5, subl. J. Dă- nilescu 5, J. Low 50. subl. Cheţan 15, subl. Gotleu 5, A. Lorch 5, subl. Zamelu 5, J. Cirlea 20, A. Roşea 10, subl. Corneţanu 5, V. Barbul 20, subl. S. Roşcuta 5, subl. J. Săbău 5, F. Brecktner 20, F. Kootz 30, căp. Consfantinescu 15, W. Petri 40. J. Comanescu 10, căp. Roşu 5, E. Ulbrich 10 ,E. Pop 5, A. Roşea 10, subl. G Babeşiu 5, D. Bogdan 3, N. Ivan 5, subl. V. Drăgă- nescu 5, C. Sava 5, A. Veliean 5, maior Piscureanu 5, F. Rotii 40, M. Drotleff 40, O. Fulea 5, maior Muţu 5, loct. Stega 5, loct. Z. Pop 15, căp. Cava 5, F. Baumann 100, A. Cirlea 20, loct. Staricu 5, loct. Clucinaş 5, fraţii Lani jun. 5—5, T. Lo- bonţiu 5, S. Muntean 20, C. Lahni 10, subl. Sfera 10, loct. Tâmpănariu 5, subl. M. Pop 5, Dr. J. Crişan 5, preotul Hăţăgan 10, N. N. 15, O. Weihrauch 10, Dr. Ş. Ortiga 15, văd. C. Low 20, G. Drămbereati 20, D. Rotii 50 cor., şi E. Andrei u 5 cor Ştim. suprasovenţi pe calea aceasta li esprimă multămită.

— Productiune teatrală va aranja Re­uniunea meseriaşilor şi economilor din Alba-Julia la 1 Martie st. nou. Invitările cu programul s’a trimis deja

— Mulţumită publică aducem tuturor rudeniilor, prietinilor şi cunoscuţilor, cari ne-au adresat cuvinte de mângăere cu tristul prilej al trecerei la cele eterne a neuitatului soţ şi tată, Emanuil B e ş a , fost paroch gr. ort. în Zlatna.

Jalnica familie.

A L B A-l U L I A Marţi, 25 Februarie 1919

Serviciul nostru telefonic.(Agenţia Telegrafică „ D a c i a “.)

Sibiiu, 23 Febr. st. n. 1919.Siria. Vineri d. a. la 3 ore a sosit în

faţa Şiriei un tren cu trupe maghiare, 4 tunuri şi mitraliere, cari le-au îndrep­tat spre sat. L’au prins pe D-l Hotăran, somându-1 să predea administraţia. D-l Hotăran a fost silit să cedeze; maghiarii l'au arestat şi dus în tren. Gardiştii români, foarte puţini la număr, au opus rezistenţă îndârjită. In fine au fost si­liţi să se retragă pe dealuri. Maghiarii au spart uşile casei D-lui Hotăran. Pe D-na Hotăran au împuşcat-o, pe fiul său Gheorghe l’au rănit în 4 locuri. Ja ­ful şi omorul părea fără capăt. Numă­rul morţilor se ridică la peste 60, iar al răniţilor la câteva sute.

Arad. Fruntaşii români şi membrii gardei din Arad, în tr’o bună zi s’au trezit duşi de maghiari şi închişi. Nu­mai în urma intervenţiei comandantului francez au fost eliberaţi.Londra. Guvernul englez depărtează din Anglia toate femeile germane. In baza ordinului, escepţie iac invalidele.

Paris. S'a constatat un fapt curios. La timpul recerut Germanii n’au desarmat submarinele; de aceea au fost urgent avizaţi, că dacă în decurs de 48 ore nu le vor dcsarma, toate vor fi cufundate.

Budapesta. Guvernul maghiar şi au­striac a iscălit un memorand, trimis conferinţei de pace, în care cere, ca conferinţa să trimită o comisie, să sta- bilează valuta coroanei ameninţată să cadă cu totul.

Budapesta. Ieri s’a ţinut şedinţa între partidul Kârolyi, radicali şi micii pro­prietari. Conducătorii au ară ta t necesi­tatea formării unui singur partid, care să lupte contra tendinţelor contrare­voluţionarilor. Toţi au constatat, că numai în urma unei fuziuni se va putea face. In fruntea lui se crede că va fi Buza Barna.

Bucureşti. M. Sa M a r i a, înainte de-a pleca în străinetate, va vizita Si- biiul şi alte oraşe din Ardeal.

Bucureşti. Succesul împrumutului unirei c de ne ’nchipuit. In 2 zile s’au semnat peste 700 milioane.

Bucureşti. Evreii din Bucovina au trimis delegaţie la guvernul din Bucu­reşti, care să exprime, în numele Cons. Naţ. evreesc din Bucovina, sentimen­tele lor de alipire.

Bucureşti. In consiliul de miniştri s 'a discutat înfiinţarea liniei aeriane Bu­cureşti— Paris.

f

delungată de 4 şijumâtate ani, după o agonie de 1 şi jumătate luni muncită fiind de boala libertăţi şi a autodeter- minaţiunii popoarelor, inficiată de ,,ba- cilii“ ofensivei lui Foch şi a notei lui Wilsott, — în al 1023-lea an al descă- Iecărei şi in al 50-la an de fericită căsă­toriei a transacţiunii, a încetat din viaţă pentru vecii vecilor. Ih sala conferinţei mondiale de pace, la vremea sa, ose­mintele ̂ ei vor fi strâm torate spre veci- nică odihnă — după ritul ortodox al celor mai desmierdaţi fii ai ei — între Dunăre şi Tisa.

Patria liberă, 30 Oct. 1918.

Fie-i ţărâna uşoară! Fie-i memoria binecuvântată! Odihnească în pace!

Austria, ca „fostul soţ al poporului m aghiar.“

Consiliul Naţional Maghiar, ca „medicul ei sosit prea târziu“ .

Poporul slovac, român, sârb, rutean, croat, ca „foştii ei copii m aşteri“ .

fiotS : Acest necrolog a fost dat de Cehi, in mii de exemplare, pe stradele araşului Bratislava (Pojon) şi a fost publicat ieri de V i l á g , de unde îl d2m şi noi în traducere.

T a b l o u r i l ecu M aiestăţile lor R e g e l e şi R e g in a , cum şi Mi h a i V i t e a z u l , W M so n , mărimea 60X 50 cm. mai mici 20 15 foarte potrivite pentru birouri şi fiecare casă românească, se află de vânzare la D a m ia n F oltean , colţul (Hungaria) Dacia în Alba-Iulia.

C A F E N E A U A „ C E N T R A L “ („Központi Kávéház“)

din Alba-Julra, e de vânzare, eventual de închiriat.

Se caută o economa buna,care se ştie conduce gospodăria unei case constătoare din 7 membrii, precum şi eco­nomia din jurul casei.

insinuările să se facă la administraţia foii sub„binevoitorui“ unde va primi în­drumarea de prezentare.

Vinuri escelenle de masă şi specialităţi se află de vânzare numai în can­tităţi deia 100 l.însusla

„IZVORUL“institut de credit şi economii în IGHIU.

Hqeor,vinarsuri şi romieftin pentru com ercianţi se afin la firm a

F. W. Petri (în cetate.)

Anunţ.Sub numitele bănci aduc la cunoştiinţa

p. t. public, cumcă pană la disposiţii nouă după depuneri să plătesc 3% camătă.

Hirdetmény.cJAlulírott pénzintézetek értesítik a t. c

érdekeltséget, hogy további intézkedésig betétek után 3% kamatot fizetnek.

Kereskedelmi Bank Részvénytársaság Gy-fehérvári Népbank Részvénytársaság.

Gy-fehérvári Takarékpénztár Részv.-t.

Locul din Strada Surilor Nr. 12— 14 e de vândut.

Informaţii se pot primi la Nr. 34 „Sub cetate“ („Alsó vártér.)

La firm a

Avram Oarga,Alba-Iulia, Strada-Traianl8.Se află de vânzare în mic câl şi în mare urmăloarele:

M o rc o v iF ă t r â n j e i

C a r to f iV a r z ă

'B r â n z ăU n t

Cu preţurile celea mai moderate.Cu dragoste frăţească

A. Oarga

Cu inimă de amărăciune, de bucurie plină, anunţăm, că iubita şi stimata, buna noastră mamă dulce şi adevărata noastră:

„COCOANA UNGARIA“patria milenară, proprietatea naţiunii politice unitare maghiare, însaş, insula libertăţii etc., etc.. — după o boală în-

^©003000 00003000 00S0©00000©0000^

poclorul

Gh. Ţ r a n d a f i r e s e u(Vlaladii interne

Sifilitice [njecţiuni 91A

[dotei Europa Camera fio. 10| Censultaji 2— A oare d. a.S K i © © © © © © © © © © © © © © © © © © © © © <

1 - 3

Editor şi redactor responsabil: Dr. Zaharte Aluni tanti. — 1 bon a merite şi anunţiuri se primeec la idmimstraţie strada„Mihai Viteazul** (vis-»-vis de hotel „Dada"). Tipografia Francisc Schaser din Alba-Iulia.

>©

©©

©©

©©

©©

©0

©©

©!