Embed Size (px)
Citation preview
Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RomlnieiTUDOR,NICOLETA
Toria / NICOLETA TUDOR - Bucureqti: Librex Publishing' 2017
ISBN 978-606-889 4- 12-6
82t.135.1-3r
Editor: Monica RAMIREZ
DTP: Aimee Consulting&Advertisingwww.aimee.ro
LIBREX PUBLISHINGStr. Episcopul Radu, Nr. 30, Bucuregti
Redactie: 0723 193 019
Email: [email protected]
@ LIBREX PUBLISHING, 2017
Orice reproducere, totali sau Parliale, a acestei lucreri' firb acordul
scris al editorului, este strict interzisi 9i se pedepseqte conform
Legii dreptului de autor
N ICOLETA TU DOR
TORIA
'(enFxBucure;ti,2017
CAPITOLUL,I
eqi era dupi o noapte de gardl, Mldllina incimai zibovea la spital. Urgenfele veneau 9i
plecau, dar ei nu-i venea s[-9i lase colegii singuri.
Ioana, colega gi prietena ei de cAnd lucrau
impreuni, o tot indemna si plece, dar cAnd deschidea
uga cabinetului gi vedea holul plin de copii suferinzi,
chiar nu-i venea si-i lase. Adora s[ lucreze cu copii
9i nu o dati s-a intimplat si piardi efectiv nofiunea
timpului, si uite de oboseali gi si stea prin spital piniinsistau colegii gi o trimeteau forfat acasl.
Sorin bintuia gi el destul de mult prin spital, la
seclia de ortopedie. Cam asta era viala lor. Iubeau
amAndoi ceea ce ficeau qi se impirleau intre casi 9i
spital. Iolanda ii tot indemna si facl un copil, s[ aibigi ea o ocupafie, cit mai putea, dupi cum le spunea
ea. De multe ori, Midllina, cind vedea cite o feti]ldrigilagi, cu ochi albaqtri, se intreba cum ar fi sl fiea ei. CAt de frumos, ce comoari inseamni un copil
pentru un plrinte. Vedea suferinla pirinfiloa 9i
infelegea ci de cele mai multe ori aceqtia sufereau mai
mult decit copilul lor. Se intreba cum ar aratl fetifa lor,
blondd, cu ochii albaEtri ca ai lui Sorin, qi-l imagina pe
Sorin ridicind-o in brale gi alintind-o. Se vedea pe ea'
protectoare, precum mlmicile care veneau cu copii
accidentafi in brafe. igi dorea un copil, dar simlea c[inci nu este timpul. inci mai avea multe de fbcut' incl
nu era pregltiti pentru o responsabilitate atdt de mare.
A avut ocazia si vadi qi plrinfi care nu in{elegeau ciun copil este o mare responsabilitate. Pirinli din catza
cirora ajungeau copiii la spital. Aceqtia o infuriau atitde tare incit ii didea afari din cabinet. $i se ingrozea
de ce povesteau copiii. Nu o dati a fost nevoiti sicheme protecfia copilului pentru a proteja micu{ii de
furia gi de neglijenfa plrinfilor lor. Plrinfi care aveau
o datorie sacr6 fa![ de copiii cdrota le-a dat via][. Era
legatl sufletegte de copiii in suferin{l 9i nu se linigtea
pini nu vedea ci micufii sunt bine 9i in afara oriclruipericol. ii era greu s[ nu se implice in via{a copiilorgi de multe ori s-a vlzut nevoiti s[ cumpere haine
micufilor, cind ii vedea oropsili 9i neingriji{i.
Dupi o noapte grea, in care nu a awt timp nici
si respire, Midilina s-a hotirit si meargi si-9i ia o
cafea, dupl care si plece acasi. Automatul de cafea
se afla pe hol, unde, aliniali pe scaunele de lAngi
perete, copiii igi agteptau rindul, nelinigtili, pentru a
fi consultali. Afarl erc frig, cu ghefuq pe jos, de unde
gi foarte multe luxafii. Majoritatea copiilor plecau de
aici cu cdte o mina sau picior in ghips. Cu cafeaua
in mina si pregitea si intre in cabinet cind o fetii[care stltea pe bancheta de lingi u9a i-a atras atenfia.
Avea plrul lung pind' in talie, negru, iar ochii erau
hipnotizanti. Culoarea era nedefiniti, dar putea jura
cL avea ochii violet. Unde mai vizuse ea ochi violet?
A intrat in cabinet cu aceasti intrebare in gind, firlsi observe ci Ioana se indrepta vijelios spre uqa. PAni
si observe, era deja cu cafeaua vlrsati mai mult de
jumitate pe ea.
6
Tonrn c€&)
- Nici nu am apucat si beau din ea, o apostrofb ea
pe loana.
- Scuzi-mi. Aveam vilezd. Cheaml tu te rog
urmitorul copil.
$terg6ndu-gi halatul, M[dllina deschise uqa 9i prividin nou la fetita cu ochii violet, care stitea nelinigtitilingi ugi. Aceasta o privea cu ochi mari, o suferinlisubzidiari zirindu-se in ei.
- Haide, o indemnl Mldilina. Ce ai pn]it? Eqti
singuri?
- Nu sunt singuri, sunt cu unchiul meu. il aqtept
s[ vin[, rispunse feti{a cu speran}a ci mai putea
amina pufin intilnirea cu doctorul.
- Unchiul tiu va fi anun{at ci ai intrat. Hai, curaj
ci nu pifeEti nimic.
Fetifa se ridici speriati, trase aer in piept, mai privio dati in jurul ei cu speranla ci unchiul ei va apireade undeva, gi in cele din urmi, resemnati, piqi pe
linga Midilina in cabinet.
- Cred ci este cazul s[ pleci acasi, Midllina, o
apostrofb Ioana de cum a inchis uga.
- Este ultimul pacient pe ziua de astilzi, promit.
- Spune-mi ce s-a intAmplat, se adresi ea micufei.
- Am alunecat in drumul de la gcoali spre casi
Ei am cdzut. M-am sprijinit in mAna, spuse ea trist6,in timp ce ridici mdnufa dreapti, la care se uiti lung.
- Hai si vedem ce avem aici. Midllina lui cu
delicatefe minufa fetilei qi o palpl.
- Te doare cind apis aici? o intrebi in timp ce palpa
uqor articulalia, caapoi sl se mute spre podul palmei.
N ICOLETA TU DOR(8tr') c€&)
- Me doare. Nu mi doare incit si nu suport, dar
nu am scipat de unchiul meu. Probabil cd pini mAine
o s[-mi treaci gi s-a speriat degeaba.
- Dupi ce facem o radiografie, aflim daci s-a
speriat degeaba. Ai mai flcut weodati radiografie?
- Daaaa, rispunse fetifa, care deja incepuse sidevini vorbirea!6. La amindoul picioarele. O datlm-am jucat cu colegul meu de banci, el mi-a prinspiciorul in mAn[, dar cdnd am cizut nu i-a dat drumul.
$i am avut o luxa{ie. Alt6 dati am sirit de pe banca gi
am cllcat intr-o parte, cu celllalt picior.
- Mei, dar tu eqti cam nbzdr|van6., se amuzlMidilina.
- Daa, Cristina, mltuga mea spune ci trebuia sifiu bdiat. Dar mie imi place si fiu fat[. Tofi bdietiidin clasl ml protejeazil. Dar pot si ii bat dac[ vreau.
Adic6 daci md sup[ri. Dar nu prea mi supiri, pentrucd mi plac to{i. Eu il plac mai mult pe colegul meu de
banc6. El are cea mai mare grijd de mine. imi duce gi
ghiozdanul cind mergem acasi. $i dacd cineva se ia
de mine, el imi iaapdrareamereu.
- inseamni ci te place gi el pe tine, ii spuse
Mddilina care era fascinati de logoreea fetei,
neputindu-qi dezlipi privirea din ochii violeli qi
luminogi ai fetei.
- Uite cum facem, agteptlm si vini unchiul t[u,facem o radiografie gi aflim daci unchiul s-a speriatdegeaba sau nu.
Midilina a luat-o pe fet4n de minuli pentru a iegi
pe hol in aqteptarea unchiului ei.
8
Tonmc€Dc)
- Nici nu am ftcut cunogtinfi. Pe mine md cheaml
Madilina. Cum te cheami pe tine?
- Mn cheami Amalia. Pe tine te cheami ca pe....'
l, a venit unchiul.
Midilina se intorse spre direcfia unde privea
Arnalia. Unchiul Amaliei se uita la Mldilina, pironitlocului. Dup[ ci'teva secunde, Mldilina a reuqit sircalizeze c6, pe lingl faptul ci nu mai respira, inimaci dldea semne c[ ar vrea si se repeadi la birbatulcare se afll in fali ei. Trase aer puternic in piept, 9i, cu
o atitudine profi, ii spuse acestuia:
Nepoata dumneavoastri are nevoie de o
radiografie. O si v[ insofeascl cineva.
- $i eu am nevoie de resuscitare. Mldilina, cit eqti
de frumoasl, ii spuse el in timp ce o imbrifiga lung.
- Naum, reuEi si scinceasci M[dilina potoleqte-te.
Se uiti atita lume la noi.
- Voi vi cunoagtefi? intrebi Amalia, ridiclnd spre
ei doi ochiqori violet in care se citea nedumerirea.
- Da Amalia, ne cunoagtem. Ea e Mldilina.
- Ea e Mldilina? Ea eee Midilina? Nu pot slcreeed!
Amalia privea spre Midilina cu o admirafie
imens6.
- Haideli ci, vit conduc eu, spuse Mldilina,stAnjeniti, constatlnd c[ ofereau spectacol celor care
stiteau pe hol gi ii priveau.
- Midilina, egti neschimbati, dupi doisprezece
ani. Nu imi vine si cred ci te-am intilnit.
@g
- Nici mie nu-mi vine sd cred ci te-am intilnit.De ce a trebuit si apari in viat6 mea dupi doisprezece
ani? il intrebl Midilina, intorcAndu-se brusc spre el qi
oprindu-se in loc. De ce?
- Nu am apirut in viala ta. Am venit cu Amalia laspital. $i nici nu am vlzut pe ufa spitalului un afig incare si scrie ci eu nu am voie in acest spital. Midilina,nu te bucuri ci mi vezi? Chiar nu te bucuri deloc?
Naum igi trecu miinile prin pir, intr-un gest disperat.
Midilina, dupi ce ii arunci o privire imbufnati luiNaum, o apuci pe Amalia de minufa gi intri cu ea incabinetul unde urma s6 i se faci radiografia.
- Unchiul meu cred ci te iubegte foarte mult. Decind eram mici ii auzeam mereu vorbind despre tine.
$i unchiul cidea pe ginduri de fiecare dati gi devenea
trist. Acum, ci te-a gisit, nu cred ci o s[ mai fie trist.Cristina o si se bucure mult cind o si-i spund cdte-agisit. Daci nu-i spune el, o si-i spun eu.
- Uite ce e Amalia, acum o si agteptlm si vinidomnul doctor si ili faci radiografia.
- Tu nu te bucuri ci l-ai lntilnit pe unchiul meu?
o intrebi Amalia privind-o nedumeritl.
- Ba da, mi bucur... Haide ci a venit domnuldoctor.
- Ia zi M5dilina, pe cine ai luat de suflet azl? o
intrebl vesel colegul ei.
- Ea este Amalia, nepoata unui bun prieten de-
al meu, gi este foarte ndzdrdvani. A cizut gi o doare
mAnula. Nu este umflatl, dar o doare.
- Facem o radiografie gi vedem imediat. O polilisa aici daci egti ocupati.
10
Tonrn c€8e)crStr>
- Daaa, zise Amalia. Mi descurc singuri' Te pofi
duce linigtitl s[ stai de vorba cu unchiul meu.
Dupi felul in care a privit-o, Midilina era siguricd daca insistl si rimini, Amalia se va lansa intr-onoui tiradi, gi chiar nu voia si gtie tot spitalul c6l-areintilnit pe Naum.
Iegind pe hol, rimase uitindu-se lung la Naum,
congtientizdnd ci alchimia dintre ei nu displruse
dupl doisprezece ani. ii reveni in niri mirosul lui de
iasomie o dati cu tumultul amintirilor care o chinuiau
de doisprezece ani incoace. Degi cAnd s-au despirfit
au hotirAt ci daci va fi posibil, se vor revedea in
fiecare var[, de atunci a evitat stafiunea 2 Mai, a evitat
in ultimul timp chiar sl meargl la mare, degi Maria,
mama ei, insistase si mai faci o vacanli doar ele,
fetele. O tot didea pe lipsa timpului, pe faptul ci Sorin
adorl muntele, dar chiar nu voia sl deschidl rini care
inci nu erau vindecate decAt parflal. il privea qi incerca
si-qi incarce retina din nou cu imaginea lui minunat[.
lgi umplea sufletul cu lumina ochilor lui negri dupicare tinjise din cind in cind, atunci cind igi permitea
si-gi deschidi sufletul fald de ea insigi 9i si recunoasci
fafi de ea c[ toati via]l il va dori. il privea 9i simfea
lumea ei clltinandu-se, in interacliune cu lumea lui. ilprivea gi nu ii venea si creadi ci el chiar se afli acum
in fafi ei, privind-o a$a cum numai el o putea privi qi
fbcdnd-o s[ se simti aga cum numai el o putea face.
Realiza in acel moment ci timp de doisprezece ani se
minfise ci l-a uitat, agezindu-l undeva intr-un cotlon
al minfii ei, al inimii ei qi de acolo de unde il izolase
el nu o mai putea atinge. El era parte din ea. Nu va
1l
fi niciodati altfel. Se priveau intens gi nu era loc de
cuvinte intre ei. Privirile lor aruiltoare spuneau totul.iqi spuneau unul altuia dorul neostoit care i-a micinattimp de doisprezece ani. igi jeleau iubirea neimpliniti,iubirea imposibili care ii lega cu firul ei de argint. $itot privindu-I, Midilina se intreba daci lumea se va
sfArqi in acel moment de nesfirgire intre ea gi el qi dacinu avea si innebuneasci daci nu il va vedea de acum
inainte in fiecare zi.
$i tot aga, privind-o, Naum igi dorea si poatiintra in sufletul ei, si poati simli ceea ce simte ea.
igi dorea si poati intra in mintea ei si poati ghici
ceea ce gindeEte ea. O privea gi inima lui ii spunea
ci ea il iubegte incd. Simtea asta in privirea ei. Simlea
asta in respiratia ei sacadati, in nervozitatea ei, inprofunzimea privirii ei. $i totugi? Ce o refinea siil iubeasci? Acel bdiat cu care s-a unit in urmi cu
doisprezece ani? Pentru care el a pierdut-o definitiv?Dacd. ar gti un moment ci acel bdiat nu se poartibine cu ea, ar face tot posibilul pentru a fi a lui qi a fifericiti. El tot spera undeva in adincul sufletului civor fi impreuni cindva. O privea gi ii revenea in minte
ultima lor intilnire, in acea noapte cind universul luia fost frint cu atita bruschefe. in singuritatea care a
urmat, inchizAnd ochii, aszea risul ei fericit pe holulhotelului. inchizand ochii revedea mirajul dintre ea Ei
acel biiat in timpul dansului, cand el inci mai avea o
firimi de speranfi in suflet. Iar acum, Middlina se
afla in fafa lui. Se priveau in ochi. Nu puteau vorbinici unul, nici celilalt. Asta ce insemna oare? Ci ii mai
iubea? Speranla incollea cu repeziciune in sufletul lui
t2
Tonn c€8c)
sccituit de dorul ei. Privind-o, mintea lui incepea si
leasi planuri. Daci ei nu ii este bine alituri de birbatul
cu care s-a unit gi el a apirut intr-un moment potrivit?
Midilina rcalizadin cind in cind ci uiti si respire
privind cu nesa{ la Naum. Privindu-I, iqi dldea seama
cle ce nu iqi lasi gindurile s[ zboare din cind in cand
citre Naum. Nu se putea gAndi la el detaqat' Nu iEi
putea aduce aminte sirutlrile gi imbri{iqnrile lui fbrica ghemul din stomac si nu-i provoace durere. Firlsir nu simti cl rimine frrL aer din pricina dorului
rremirginit care o macini firi menajamente 9i o ftcea
s[ cadi in visare. $tia cl nu se putea gindi la el, fbrica Maria, mama ei, si nu igi dea seama. Nu putea
s[-gi lase inima firl opreligti, pentru ci se simfea in
cxpresia felei ei. Iar cind Maria o intreba, uneori,
claci se mai gindeqte la el, ea li rispundea cu o veselie
fbrfati ci Sorin este tot ce iqi doreqte 9i nu mai este
loc pentru alte glnduri. Deqi gtia 9i ea 9i mama ei c[intotdeaunavafi.loc pentru Naum' pentru c[ el se afla
acolo, in sufletul ei, acolo i;i avea locul lui, chiar daci
Mldilina il izolase gi il ferecase bine, conqtientl fiind
ci nu il poate uita.
- Ce ai mai ftcut de cind nu ne-am vhurt? o
scoase Naum din reveria in care se afundase.
- Am fbcut ce ar fi trebuit s[ fac inainte de a te
intAlni pe tine. Adici am terminat facultatea, m-arn
angajat, din astea.
- Mldilina, tu te-ai mai gindit la mine? o intrebl
Naum fixAnd-o cu ochii lui negri qi rugind-o din
priviri si spunl da. AEa, din cAnd in cind mlcar?
13
N IcoLETA Tu pOnc€&)uStr')
- Am fost destul de ocupati Naum, pentru a m[gindi la tine. Facultatea de medicini este extenuanti.Serviciul imi ocupl aproape tot timpul, deci chiar nuam avut timp de prostii.
- Poli iegi pufin din defensivi gi poli fi pu{in sincerimicar cu tine, daci nu cu mine, Mlddlina? Tu qezi
ce spui? Privirea ta nu-mi spune asta. Privirea ta imispune ci wei si sari in bralele mele gi sd nu mai pleci.
- Naum, Naum, de ce-mi faci asta? De ce ai apiruttu acum s[-mi dai viafa peste cap? De ce a trebuit si teintAlnesc astdzi? Ochii Midllinei jucau in lacrimi, iarrespirafia ii era sacadati. Am incercat si te uit timpde doisprezece ani. Nu am reugit. Nu o si reugesc
probabil niciodati, dar am ales varianta cea mai bunipentru mine. infelegi? A trebuit s[ mi gindesc gi la
mine. Pentru ci atAta timp cit m-am gindit doar latine, am avut de suferit. Doar de suferit. Da, te-am
iubit in tofi acegti doisprezece ani ftrd si pot scipade aceasti povara. Egti multumit? Egti fericit? Te simfibine acum? Am trlit to]i acegti doisprezece ani firlsi te pot scoate din sufletul meu, dar am supravie{uit.
Am avut o via
catn N I<OLETA TUDoRC€&)
- Tu parcl plecai acasi acum o or4 o apostrofiaceasta.
- Stai si pun o ateli Amaliei gi plec.
- Hai du-te, c[ o pun eu, ii spuse Ioana in timp ceprivea hipnotizati in ochii Amaliei.
- Nu, stai linigtitd. Amalia este nepoata unui bunprieten. ii pun atela gi ii conduc la iegire.
- Bun prieten? Ioana o privi cu ochi miji{i. Bunprieten sau fost iubit?
- Bun prieten gi fost iubit.
- $i de ce nu il invili in cabinet pe bunul tiuprieten qi fost iubit?
- Pentru ci sti foarte bine pe hol.
Midilina fixi atela, foarte concentrati, pentru ciera cogtienti ci Ioana o privea cu ochi intrebitori,vizindu-i tulburarea din glas, insofiti de roqeafa dinobraji. Termini de fixat atela, igi dezbracl, halatul, igilua haina gi se stridui si plece inainte ca prietena eicurioasi si intre in mai multe aminunte. Oricum, gtiaci nu va sclpa de interogatoriul Ioanei, dar acum nuera pregititi. Pe hol, sprijinit de perete pi cu privireapierduti pe undeva, aqtepta Naum.
- Bine, atunci, peste patru z{evd,agtept la control,spuse oftind resemnati.
- $i poate iegim si bem o cafea, lngrogi obrazul Naum.
- Poate iegim Ei la o cafea dupi aceea, ii rispunseMidilina, in timp ce citea fericirea din ochii lui Naum.
Merseri in ticere pdnl la iegirea din spital, in timpce Amalia era intre ei, |inAndu-i pe amindoi de minigi privind fericiti cind la unul cind la celilalt.
l6
TonInC€EC)
- Atunci te lisim. M[dilina, sunt fericit ci te-am
reintilnit, ii spuse Naum cind iegiri din spital, in timpce ii depuse un slrut tandru pe mAn6.
- $i eu sunt fericitl ci in sfArgit te-am cunoscut.
- Amalia, nu trebuie si dai totul din casi, riseNaum. Peste patru zile este bine dacivenim? Te gisim?
lmi dai un numir de telefon si te pot suna inainte?
Sim{ind ezitarea Mddilinei, ii sPuse ducinddramatic miria la inimi:
- Promit ci nu te hirtuiesc.
Mldilina zimbi. Era atit de dulce, ci nu ii rezista.
- Me suni cu o zi inainte, sl gtiu clnd veni{i, iispuse in timp ce ii didea cartea de viziti.
Rimase privindu-i cum se indepirteazi gi cAteva
clipe lgi permise si viseze cum ar fi fost dacl ar
fi fost impreuni cu Naum gi Amalia ar fi fost fetifalor. Dintr-o dati, viala ei i se piru atAt de searbidlgi neinsemnata cL ii veni sd pldngl. Ooooffff, ce os[ facl ea de acum inainte? Toati iubirea pe care o
ferecase bine in suflet se revirsa acum in valuri, iar ea
nu iqi dldea seama dacl era fericitl ori se fringea sub
tumultul acelor sentimente.
O lui agale citre casi, dorind ca drumul si fie de
zece ori mai lung pentru a avea timp si mediteze la
viafa ei. Noroc ci Sorin era la spital gi era de gardi inacea noapte. Avea timp pinl cind se vor vedea si se
linigteasci, degi era greu.
CAnd ajunse acasi, trase aer in piept gi multumi luiDumnezeu ci Maria era singurl in bucltirie. Imediatce o privi, Maria igi dndu seama ci ceva nu este inreguli cu Mldilina.
L7
