Madeea Axinciuc (n. 1976), in prezent profesor universitar doctor

la Facultatea de Limbi ;i Literaturi striine, lJniversitatea din Bucu-

regti, esre director al programului interdisciplin ar de Satdii Religioase -kxte ;i Trad.iyii al universitigii din Bucuregti. A efectuat stagii de

documentare si cercerare la Universitatea Ebraici din Ierusalim, Uni-

versitarea din Tel Aviv, Colegiul Noua Europi - Institut de Studii

Avansare, oxford centre for Hebrew andJewish studies, Universita-

tea din Hamburg, lJniversitatea din Leiden' A susginut o serie de

prelegeri qi a publicat mai multe articole gi studii de specialitate in

io-J.ri.ti filozofiei t.iigi.i gi al religiei comParate' Este director

fondator al Programului de Studii Iudaice gi membru fondator al

Centrului de Studii Medievale din cadrul Universiti.gii din Bucuregti.

Cel mai recent volum publicat esre Profetul;i oglindaferrnecatd' DesP''e

imaginayie ;l profeTii in CLliltza riticigilor de Moise Maimonide'

Humanitas, Bucuregti, 2008.

MepEEAAxTNCIUC

DTSPRETEnNRHIILE DIVINE

FASCINATIA UNULUI;I LUMILE DIN NOI _TEMETUzu PENTRUPACEA RELIGIILOR

$ffiHUMANITAS+tltiilt+ffiffiB U C U R E $ T I

CUPRINS

Abreuieri 9

Cuadnt inainte 13

Primainnoducere.. ....... 2lPrecauyii metodo logice

A doua introducere

25

29

I. DESPRE SACRU 33

I.1 Distincgiipr.li-ir'".. .....:. : :. :...... ....... 35

I.2 Reprezentiri axiale gi reprezentiri concentrice 43

I.3 Despre religii . 54

I.4 Despre miscare 72fnfurrnezzo

Critica lui Robert H. Sharfsaj.I curn e cu putinld studiul religiei? 78

II. DESPRE IERARHIE 83

Ii.1 Lumi qi trepte 85

II.2 De uinculis in genere sau despre legituri in general . . 92II.3DinnoudespreUnu. ..... 100

II.4 Despremultiplugiarmoniatreptelor ...... 102

fnfurmezzo

Drumul spre centru . . 110

III. DESPREMONOTEISM ....... 113

IIL1Excursmetodologic ...... 115

III.2 Despre spagiu, timp 9i ,,saltul" cuantic . . . . . 126

III.3 Despre cauzalitare . . 132

DESPRE IERARHIILE DIVINE

III.4 Despre monoteism ca relagie

Intermezzoinliuntrul cuvintelor . . . . .

IV. LUMI IUPIETRTTE,: CHIB PERSOANA, MEMORIE

lV. 1 Obstinagia chiPuluiIV2 Desprepersoand

IV.3 Despre memorie

Interrnezzo

ABREVIERI

B.E. Biblia EbraiciBHS Iat. Biblia Hebraica Stattgartensia

CNS Cornilescu (trad.)

ebr. ebraici (limba)

lat. latini (limba)

N.T. Noul Testamentsan. sanscriti (limba)

tib. tibetani (limba)V.T. Vechiul Tesrament

r35

V.

Despre imposibilitatea de a fi apologetic

Hri aimprumuta chip divinului . . "'

DISCURS $I METODA:HERMENEUTICACREATOART $I PERSPECTIVISM . . .

PreambulV.1 Discurs gi metodiV.2,,Hermeneutici creatoare"

140

143r45r49r53

160

163

r65t67r69182V.3 ,,Perspectivism"

ANCXi: DESPRE ECUMENISM $I PACEARELIGIILOR 185

Bibliografe sehctiud . .215

I. DESPRE SACRU

I.1 Distincgii preliminare Sacrul - ambiguitate gi plurivocitate.

Rudolf Otto 9i Mircea Eliade - prezentare critici a viziunilor despre

sacru. Manifestirile sacrului. Recontextualizare criticl, a ideii de sa-

cru. Sacrul 9i structurile de cunoagtere ale omului.

I.2 Reprezentiri axiale si reprezentiri concentrice Axis mundiqi reprezentlrile axiale. Cmmtl gi reprezentirile concentrice. Ilustriri.Secvengialitate gi sincronicitate. Reinterpretare in cheie tridimensio-nali: unitatea reprezentirilor.

I.3 Despre religii Despre egalitatea gi unicitatea religiilor ca pre-

condigii ale dialogului interreligios aurenric. Despre supremagia poli-tici a religiilor abrahamice gi udlizarea neadecvati a termenului

,,idolatrie". Studii de caz: 1. Moise;i vigelul de aur; 2.Pipa sacri gi

Marele Spirit. Despre religie gi dimensiunea religioasi: nuangiri gi

redefiniri conceptuale. Despre ierarhiile divine - recontextualizare.

I.4 Despre migcare Migcarea circulari;i migcarea rectilinie. Despre

migcirile sufletului. lJnu ca centru: limanul circularitigii. Migcare

gi schemi corporali. Migcare gi spaEiu-timp. Secvengialitate gi de-

venire. Sincronicitate si transfigurare.

Intermezzo Critica lui Robert H. Sharf sau carn e ca putinld stu-

dtul reltgul?

I. I Distincgii preliminare

Sacrul este, pe linia utilizirii terminologice, o categorie

instituiti in domeniul studiului religiei, avAnd, prin urmare,

valoare preeminent concepruali. Termenul este folosit ca

instrument in abordarea ;i interpretarea fenomenului reli-

gios, rolul lui fiind mai degrabd, indicatia decAt descriptiv.

Astfel se explici multiplele sensuri ale sacrului, teoretizate

diferit gi nu arareori ambiguu de citre cercetitori ai religiei.Emblematice rimin, in acest sens, teoretizirile lui Rudolf

Otto gi Mircea Eliade, care au fost apoi preluate gi marcheazi

pini astS.zi semnifi cativ ingelegerea ;i utilizarea conceptualiori concept uaJizantl. a termenului.

Sacrul desemneazi, plurivoc ;i aparent contradictoriu,deseori intr-o manieri metaforizanti, deopotrivi o categorie

a priori (in accepEie kantiani), o dimensiune a experienEei

subiective, o relagie, o zonl. anume in geografia realului (ori

un timp anume) sau realul insugi ca ,,prezenti" ori ,,reali-tate uldmi".l

1. Pentru o succinti gi riguroasi istorie conceptuali a,,sacrului",

cle la Schleiermacher, Otto gi Van der Leeuw pinl la Eliade gi

Lonergan, vezi lucrarea lui J. Dadosky The Structure of Religious

Knowing: Encountering the Samed in Eliade and Lonergaz, State

University of New York Press, New York,2004, pp.7-43.

36 DESPRE IERARHIILE DIVINE

Iati si citeva ilustrari:

,,Sacrul, in sensul deplin al cuvintului, este deci pentru noi o

categorie compusi. Componentele ei sunt, pe de o parte, elemen-

tele ei raEionale 9i, pe de alta, elementele ei iragionale' Priviti in

fiecare din aceste doui componente ale ei - ;i acest lucru e de

susginut cu toati taria in fa;a oricirui senzualism;i in faga oricarui

evolugionism *, ea este o categorie Pur a priori [s'tt']'"t

,,Sacrul este inainte de tc,ate o categorie de interpretare 9i

de evaluare [s.n.] ce nu existi, ca atare' decit in domeniul

reIrglos. '

,,I-ucrul despre care vorbim gi pe care vom incerca si-l indiclm

oarecum, flcAnd, adica, si fie presimgit, este viu in toate religiile

gi constituie partea lor cea mai intima. Fi.ra el, nici una nu ar mai

fi cAtugi de puEin religie. ['..] Formez Pentru aceasta cuvAntul

numinos[...J gi vorbesc despre o categorie numinoasi [s'n']

ca despre o categorie speciali a interpretlrii 9i evalulrii;i, la fel,

despre o stare sufleteasci numinoasi- [r'n'] [."]' IntrucXt

aceasti. categorie este cu desavXrgire sui generis, ea' asemenea

oricirui dat originar gi fundamental, nu poate fi definiti insensul riguros al cuvAntului, ci poate fi doar anali-

zara [s.n.l.'

,,Cititorul nu va intArzia sa-gi dea seama ci sacrul 9i profanulsunt doua modalitili de a fi in Lume [s.n.], doua situa-

qii existengiale asumate de citre om de-a lungul istoriei sale'"4

1. Rudolf Otto, Sacrul. Despre elementul irayional din ideea

diuinului $ despre rela1ia lui cu ralionalul, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,

1992, p. r4I.2. Ibid., p. \2.3. Ibid., pp. 14-15.4. Mircea Eliade, Sacrul ;i profanul, vad. Brinduqa Prelipceanu,

Ed. Humanitas, Bucuresti,2000, p. 15.

DESPRE SACRU 37

,,CAnd sacrul se manifesti printr-o hierofanie [s.n.]oarecar€, nu se produce doar o rupturi in spagiul omogen, ci si

revelagia une i realititi absolute [s.n.], care se opune non-realitigii imensei intinderi inconjuri.toare."l

,,Oricare ar fi contextul istoric in care se incadreazi, homo reli-giosus crede intotdeauna in existenta unei realititi absolute [s. n.],sacrul, care transcende aceasti lume, unde totu;i se manifesti,sanctificd.nd-o si fi.c6.nd-o reali [s.n.]."2

Reiese, prin urmare, imposibilitatea desprinderii unuiset de atribute care si ofere o definigie clara a termenului,,sacru". Mai degrab;", el este udlizar pentru a sugera si a sur-

lrrinde o anume calitate si/sau intensitate cu privire la ma-nifestarea divinului ori in relagie cu divinul, acesra insusineputend fi circumscris.

ScIpAnd oricarei incercari de schematizare cu pretengiirle obiectivitate, sacrul este surprins ;i indicat, prin raportarela o anume dinamica inerenti, sub semnul manifestdrii.Sacrul nu este dat ca ,,obiect", ci este (pentru noi) ca mani-

fistare intotdeauna cu totul alta (de unde si imposibilitateatle a persista ca ,,obiect"). Ag numi aceasta mobilitate, in,rcelasi timp continui ;i discontinua in spatiu si timp, emer-

,<mld, Teoriile emergentiste actuale3, proliferate mai ales inrlomeniul studiului sistemelor complexe, dar ;i in studii

1. Ibid., p. 19.2. Ibid., p. r53.3. Pentru evolugia teoriilor emergentiste si formularea diferen-

ri:rti, in acord cu diferite domenii gi metodologii de cercetare, a dis-rirrctiei dintre ,,emergenta slabi" (u.,eab emergence) gi ,,emergenyar:trc" (strong emergence), vezi Philip Clayton et. al., The Re-Emergence

of l')mergence. The Emergentist Hypothesis from Science to Religion, ed.l'lrilip Clayton si Paul Davies (Oxford University Press, Oxford,

38 DESPRE IERARHIILE DIVINE

monodisciplinare, cu mizi'explicativa, ori metadisciplinare,

precum filozofra;tiingei, ar ^vea

cu siguran;L mult de cAs-

tigat prin includerea studiului experienEei religioase alituride celelalte studii de caz menite a justifica ori a ilustra dife-

rite tipuri de emergengi.

Otto 9i Eliade precizeazl., in moduri proprii, imposibili-

tatea de a defini sau de a surprinde esenta sacrului. Ceea ce

poate fi surprins sti sub semnul fenomenologiei sacrului,

putAnd fi analizatedoar multiplele moduri de manifestare ale

sacrului in ,,lume" sau,,pentru noi". Nu intAmplitor' ambii

autori au, in cele doua ci.rgi de referinga Pentru ingelegerea

sacrului, clte un subcapitol intitulat ,,Manifestarea sacrului".l

,,Una este sa crezi in existenga suprasensibilului gi alta si il triiqti,una este si ai ideea sacrului gi alta si il descoperi 9i si il percepi ca

pe un factor actirl operant, care se manifesti prin lucrarea sa'"2

Eliade preferi sa introduca nogiunea de ,,hierofanie",reorientAnd astfel privirea dinspre sacru citre manifestdrile

sacrului:

,,Omul igi di seama de existenta sacrului pentru ci acesta se mani-

festi, se infbdgeazi ca un lucru cu totul diferit de profan' Pentru a

reda actul acestei manifestiri a sacrului, am ProPus termenul de

2006), Robert Laughlin, A Dffirent LJniuerse: Reinuenting Physiu

jiom the Bottom Down (Basic Books, New York, 2005), Peter Cor-

ning, ,,The Re-Emergence of 'Emergence': AVenerable Concept in

Search of a Theory" (in Comp lexhy 7 (6), 2002, pp. I 8-30), Jeffrey

Goldstein, ,,Emergence as a Construct: History and Issues" (in Emer-

gence: Complexity and Organization 1 (1), 1999' pp.49-72)-1. Rudolf Ott o, op. cit., pp. 172-183; Mircea Eliade, op' cit., pp.

t2-14.2. Rudolf Otto, op. cit., p. 172.

DESPRE SACRU

hierofanie, care ne este la indemAni, cu atat mai mult cu cit nu are

nevoie de limuriri suplimentare: el nu exprimi decAt ceea ce este

cuprins in continutul etimologic, adici ni se arati ceva sAcru."1

Daci Otto subliniazi caracterul cu totul diferit al numi-nosului, ca diferenli absoluti, flri rest, prin raportare la totceea ce este mundan sau omenesc, Eliade transferi aceasti

cliscontinuitate la nivelul relatiei dintre sacru si profan. Pen-

tru Eliade, sacrul se manifesti ca fiind radical diferit de pro-lan. Aceasti intelegere, mult mai nuanlati, nu reusette, totugi,s:i se desprinda de postularea, chiar si ne-voiti", a unei ,,obiec-rualiziri" a sacrului, care, in manifestarile lui, poate fi decu-pat, spatial gi temporal, interior gi exterior, fag| de profan.ln acest punct, asumarea proiectului fenomenologic de catre

lrliade nu este riguros consecventi, cedAnd ispitei de a in-stitui sacrul ca instan;i, diferitS. de profan.

in continuarea acestor demersuri de precizare si nuantare,r intelesurilor sacrului prin raportare la manifestirile lui si

lrr ceea ce este diferit de el, propun o perspectivd" innoitoare,t:are si duci mai departe firul problemei.

Mai precis, propun renuntarea la instantierea, fie ea doar('onventionali, a sacrului si la polarizareasacru-mundan, in..':rzul lui Otto, respectiv sacru-profan, in cazul lui Eliade,qranitele fiind ambiguu trasate, degi delimitarile se doresc a

1i clare.

Otto a;azi sacrul intr-un registru inaccesibil, insi cu va-loare ,,obiectuali", imprumutAnd totodata un chip mundanprin manifestirile lui, cu care, insi, nu se identifica. ,,Obiec-tivizarea" se produce in trei registre: numinosul are ,,con-t lctete" in transcendent, se manifesti in lumea perceput5.,:r exterioritate sensibili gi reprezinti tn acelagi timp o

1. Mircea Eliade, op. cit., pp. 12*13.

40 DESPRE IERARHIILE DIVINE

dimensiune inerenti, constitutivi umanului, in accepgie

transcendental-kantiani (deci vizdnd facultigile omului'

prin prisma analizei critice a structurilor ;i precondigiilor

de posibilitate ale cunoa;terii 9i experiengei). Transgr€sarea

cu n"t,rr"l.ge a acestor regimuri il conduce pe Otto, dupicum am vLzut,la a afirma, in aceea;i lucrare, ci numinosul

este o ,,categorie pur a priori"t, dar si ,,o stare sufleteasci"2,

manifestAndu-se la nivelul sensibilitiEii ca experiengi'

Eliade va transfera ambiguitatea, instantiind diferit: in-

terfatanu mai este constituiti la joncgiunea dintre transcen-

d..rt ;i imanent, respectiv dintre transcendental ;i experiengial,

ci sacrul, prin manifestl"rile lui, se delimiteazi de profan,

Fari ca"..ir. granige, de;i clar sugerate' si poatL fi numite'

Pe de o parte, reiese ci aceste granige sunt instituite subiec-

tiv, in funcgie de capacitatea de percePlie' intelegere ;i inter-

pretare a fiecarui om, individual, pe de alti parte, ideea

i"r.r,rflirii sacrului in profan reinstituie sacrul ca fiind ine-

rent manifestarilor din registrul profan, desacralizat, si re-

duce dimensiunea profani- la incapacitatea omului de a

percepe si a fi in legatura cu sacrul.' Propun in cele ce urmeazi' recontextualizarea ideii de

sacru, pornind de la o observagie simpll: daci expresia

,,manifestarea sacrului" este indeob;te acceptati gi' de aceea'

des intAlniti, nu la fel stau lucrurile in privinga formulei

posibile ,,manifestarea profanului". Cu alte cuvinte, premisa

i. l" ."r. se pornegte, itt c"r,tl lui Eliade (dar ;i in cazul lui

Otto), .rr. "..." c5. se consideri de la sine ingeles binomul

sacru-manifestarea (sau manifestarile) sacrului, reversul ne-

avAnd aceea;i legitimitate: profan-manifestarea (sau mani-

festarile) profanului.

1. Rudolf Otrc, op. cit.,p.2. Ibid., pp. t4-15.

r41.

DESPRE SACRU 4I

Doresc si ilustrez prin acest exercitiu presupoziEiile necri-

tice ale demersurilor celor doi autori, pelsaza cdrora se cli-degte intreg qafodajul privitor la sacru gi la ingelesurile lui.

Cu alte cuvinte, se pot recunoagte cel puEin doui treptede inadecvare, ambele izvorite din propensiunea pentruimpietrirea in ,,obiect", regS.sita la nivelul limbalulul in mul-tiplicari gi disocieri terminologice.

Cele doui ,,obiectiviri" fortate, nelegitime din perspec-

tiva unui discurs religios propriu unei tradigii autentice, sunturmitoarele:

f . instangierea sacrului, prin utilizarea acestui termen cu

pretentia ci el circumscrie ceud, de naturi obiectuali sau

obiectivabili, intr-un registru transcendent sau transcen-clental (la rAndul lui, fals obiectivat); in discursul religioslrutentic, principiul nu este si nu poate fi, prin natura sa,

,,localizabil", neavAnd chip gi neputand fi regisit undeua;

2. instangierea manifestarilor sacrului, pe de o parte, ca

rnodalitagi de expresie ale unui sacru instangiat deja prinrliferenEi absoluti, iar pe de alti parte, ca ,,obiecte" ale per-ccpgiei delimitate de ,,instanEa" sacrului.

Aga cum instituirea profanului ca principiu pentru ma-rrifestirile profane este un joc de limbal, tot asdel stau lu-i:rurile ;i in privinga disocierii artificiale intre sacru gi

nranifestS.rile lui.InterpretAnd viziunile lui Eliade ;i Lonergan, Dadosky

:riunge la concluzia ci sacrul este ingeles mai degraba ca

,,srructur5. de cunoagtere religioasL" (structure of religious

llnouing):

,,i.rtt-o serie de prelegeri sustinute la Boston College in 1968,

E,iiade a precizat: ucind discutim despre sacru, intotdeaunarevenim la aJ vedea ca pe o structuri a congtiingei umane (a struc'

ture of the human consciousnes) mai degrabi decAt ca pe un set

de date istoricer. Aceasta nu inseamni ci Eliade reduce sacrul la

42 DESPRE IERARHIILE DIVINE

structura congtiintei umane; ci, mai precis, el pretinde ci sacrul

este <Ptzrte a structurii constiingei umane). Totugi, Eliade nu a

dezvoltat niciodati mult in sensul unei teorii a congtiinfei (zz

theory of consciousness)." I

IJtilizareaconceptuali a termenului ,,sacru" in filozofia

religiei, istoria ideilor religioase sau in religie comParati

ramAne imprecisa si problematici, a;a cum imPrecisa si pro-

blematica este, in general, orice incercare de conceptualizare

a religiei.

,,Sacrul, in calitate de concept scolastic in studiul religiei' ar tre-

bui reevaluat in conformitate cu ultimele descoperiri privindrolul categoriilor in limbaj si cunoa;tere."2

Decupirile conceptuale ale treptelor si registrelor au ;imizi explicativS", ins5", in misura in care ele confera obiecti-

vitate 9i obiectualitate fragmentelor conventional instangiate,

se depirteaza de calea si miza ingelegatoare a intengiei lor.

Demersurile de a analizafenomenul religios in manieriscolastici deschid cu siguranga perspective noi de abordare,

insa ramAn inevitabil limitate la nivelul si la capacitatea de

reprezentare ;i redare ale autorilor. De aceea, numai o lec-

turi critici poate continua gestul creator al ingelegerii vii,care nu transformS" cuvintele in pietre gi idoli.

l. Op. cit., pp. 1-2, tr. n.

2. V. Anttonen, ,,Rethinking the Sacred: Notions of 'Human

Body' and'Territory' in Conceptuallzing Religion", in The Saued

and lts Scholars: Comparatiue Methodologies for the Study oJ'Primary

Religious Data, eds. T. Idinopulos & E. Yonan, Brill, Leiden, 1996,

P. 38.

DESPRE SACRU

I.2 Reprezentiri axiale si reprezenti"ri concentrice

Diferitele reprezenteri ale parcurgerii treptelor, asa cumse regisesc indeobgte in discursul religios, aduc in prim-planfie ideea centrului, fie ideea axei ca axis mundi, cu valorizareaaccentuatS. a punctului terminus (centrul, respectiv ,,vArful",.,cerul",,,susul" etc.).

Ierarhia se va desfhsura fie circular, in jurul centrului, fiepe verticale, in jurul axei instituite intre ,,sus" si ,,jos".

Reprezentirile ,,imaginale"l vor urma cele doui tipuri deperceptie, sugerAnd fie mi;carea spre centru, fie ascensiunea.

l.Utilizez termenul ,,imaginal" in acceptia lui Henry Corbin (vezi

,, Mundus imaginalis ou liimaginaire et lilmagin al" , in Cahiers interna-rionaux de Slmbolisrne 5, 1964, pp. 3-26, sau En Islam iranien: ,4speas

pirituek et philosophiques, vol. 4, Gallimard, Paris, 1972, p. 3350.,,Au existat in principal trei motive penrru care Corbin a uttlizatrcrmenul imaginal. in primul rAnd, a ciutat si il diferentieze de cu-viintul nimaginar>, care, potrivit lui, era echivalent cu nsemnificarea

ircalului, ceva ce rimdne in afara fiintei si a existentei, pe scurr, utopicu.in al doilea rAnd, era neri.bdator si descrie in termeni spa;iali orizondrt'prezentativ al imaginagiei creatoare, aga cum apirea in teozofraira-rrianl. in al treilea rind, a ciutat si sublinieze funcgia noetici si cog-rritivi aparte a acestei oordinio imaginative, o funcgie care s-a infhgigat,:r lunctie ce spiritualizeazi si este deopotrivi. creatoare. in

".est senr,

iruaginalul se referi la un oorgan de percepfle, al cirui obiect este o

itnago tenae, o topografie subtili. Este o lume intermediara sau (a optavrrrni.> situati dincolo de cele (sapte vimi) ale lumii fenomenaie, intre

1'c:rceptibil ;i inteligibil. De aceea, poate fi localizat doar inrr-o carro-

1ir:rfie sacri. Organul subtil care percepe aceasti realitate npsihospi-r ir ualiu este, potrivit lui Corbin, <consriinra imaginativi> sau,irrraginatia cognitivi>." (A. Shariat, ,,Henry Corbin and the Imaginal:A t .ook at the Concept and Function of the Cre ative Imagination inI r :rnian Philosophy", in Diogenes, http://dio.sagepub.com/, 39 I 83,l()91, p. 84 [3] mai 2008], tr. n.)

43

44 DESPRE IERARHIILE DIVINE

Polaritatea este, la rAndul ei, sugerati diferit: centru si peri-

ferie, respectiv sus si jos.

Iati gi cAteva exemple:

Reprezentari axiale

1. ,,Iacov a plecat din Beer-$eba, 9i ;i-a luat drumul spre Haran' /

A ajuns inti-un loc unde a ri.mas Peste noapte' cici asfingise soa-

..1.. A ln"t o piatri de acolo, a pus-o cipitAi, 9i s-a culcat in locul

acela. l$i a visat o scari [s.n.] rezemati' de pimAnt, al clrei

vArf [s.n.] ajungea pAni la cer. ingerii lui Dumnezeu se s uiau

qi se pogorau [s.n.] Pe scara aceea. l$i Domnul stitea deasu-

p." .i [t.".],;i zicea: <Eu sunt Domnul, Dumnezeul tatilui tiuAu.""-, gi Dumnezeul lui Isaac.u PimAntul Pe care e;ti culcat,

gi-l voi da ;ie gi semingiei tale."r

2. ,,Ierarhia [s.n.] este, dupi mine, o sfingita rinduiali 9i ;tiinglgi lucrare asemini.toare, pe cAt e cu putinti, modelului dumne-

zeiesc;i inil;at! [s.n.] spre imitarea lui Dumnezeu prin lumi.

nirile date ei de la Dumnezeu pe misura ei' ["'] Scriptura a

{lcut cunoscute toate fiingele ceregti prin numiri descoperite (y'

Ef. l,2l; Col. 1, 16; Iud.9) in numir de noui ls'n'l' Pe

acesrea dumnezeiescul nostru talcuitor al celor sfinte le infi.tigeazi

ca pe trei ordine intreite 1s.".]. t...1 revelagia Sfintelor Scrip-

,r-rri ,r.-" predat cl Tronurile preasfinte 9i cetele cu ochi mul;i 9i

cu multe aripi, numite in limba ebraici Heruvimi ;i Serafimi'

sunt asezat€ nemijlocit in cea mai inalta apropiere in jurul

lui Dumneze". t...] Al doilea grup zice ci este cel compus din

StipAnii, Domnii ;i Puteri. A treia ;i cea din urmi dintre

,..p,.1. ierarhiiior [s.n.] ceregti spune ci este cea a ingerilor'

a Aihanghelilor gi a incepltoriilor."2

1. B.E./VT., Genez,i 28:10-13, CNS.

2. Pseudo-Dionisie Areopagitul, Despre lerarhia Cereascd', in

Opere complete, ffad. Dumitru Staniloae, Ed. Paideia' Bucuregti'

1996, pp. 1.9,23.

DESPRE SACRU

3. ,,Platon propoviduia ci, pentru a cobori din cer pepi.mint gi pentru a se inalga de la pimAnt la cer[s.n.], sufletele trec prin planete. Persanii reprezentau aceeagi idee

in misterele lui Mitra. Ei au un simbol ce reprezinti cele douimigciri care au loc in ceruri, adici mi;carea stelelor fixe gi cea a

planetelor gi o alta care define;te cilitoria sufletului prin corpu-rile ceregti. Acest din urmi simbol este o scari inalti cugapte porti (heptapylos) gi o a opta poarti deasupracelorlalte [s.n.]. Prima poarte [s.n.] este {icuti din plumb,a doua [s.n.] din cositor, a treia [s.n.] din cupru, a patra[s.n.] din fier, a cincea [s.n.] dintr-un aliay a gase a [s.n.] dinargint gi a gaptea [s.n.] din aur. Ei ii atribuie prima poarti luiSaturn, iar plumbul sugereazi incetineala acestei planete; a doua

poarti ii este atribuiti lui Venus, de care aminteste maleabilitatea

cositorului; a treia, care, fiind {bcuti din cupru, nu poate fi decAt

duri, ii este atribuiti lui Jupiter; a patra ii este atribuiti luiMercur, pe care oamenii il consideri un lucritor neobosit ;irezistent, ca fierul; a cincea, care, fiind compusi din diferitemetale, este imprevizibili;i variati, ii este atribuiti lui Marte; a

gasea ii este atribuiti Lunii, aibi ca argintul; iar a saptea poartiii este atribuiti Soarelui, aie cirui raze amintesc de culoarea

aurului. Aceasti. dispunere a planetelor nu este intimpli.toare, ci

este conformi cu anumite relaEii muzicale."r

4. ,,in mijlocul firmamentului existi o deschidere care cores-

punde acelei deschideri din palatul celest [s.n.], iar sufleteleplutesc de la deschiderea de jos la deschiderea desus, cu aj utorul stilpului [s.n.] care este fixat in gridini,pAni la acea deschidere. in cerul dinliuntrul deschiderii, adiciin mijlocul cerului gridinii, pitrund trei culori de lumini., care

sunt intelese ca una singuri ;i ilumineazi culorile acelui stAlp[s.n.]. Atunci stAlpul scinteiazi [s.n.] gi devine incandescentin numeroasele culori pe care le inci.lzeste pini la incandescengi.

Iar [sufletele] cele drepte sunt iluminate in permanenli de acea

1. Origen, Contra Celsum 6,2, apudloan Petru Clulian:u, C,ild-rttt'ii in lumea de dincolo, Ed. Nemira, Bucure;ti, 1994, p. 214.