Munca - Emil Cioran

Embed Size (px)

Citation preview

  • 8/8/2019 Munca - Emil Cioran

    1/1

    Oamenii muncesc n general prea mult pentru a mai putea fi ei nii.Munca este un blestem. Iar omul a fcut din acest blestem o voluptate. A

    munci din toate forele numai pentru munc, a gsi o bucurie ntr-un efort care nuduce dect la realizri irelevante, a concepe c te poi realiza numai printr-omunc obiectiv si nencetat, iat ceea ce este revolttor si ininteligibil. Munca

    susinut si nencetat tmpete, trivializeaz si impersonalizeaz. Eadeplaseaz centrul de preocupare si interes din zona subiectiv ntr-o zonobiectiv a lucrurilor, ntr-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se intereseazatunci de destinul su personal, de educaia lui luntric, de intensitatea unorfosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, delucruri. Munca adevrat, care ar fi o activitate de continu transfigurare, adevenit o activitate de exteriorizare, de ieire din centrul fiinei. Este caracteristicc n lumea modern munca indic o activitate exclusiv exterioar. De aceea,prin ea omul nu se realizeaz, ci realizeaz. Faptul c fiecare om trebuie s aibo carier, s intre ntr-o form de viat care aproape niciodat nu-i convine, esteexpresia acestei tendine de imbecilizare prin munc.

    S munceti pentru ca s trieti, iat o fatalitate care la om e maidureroas dect la animal. Cci la acesta activitatea este att de organic, nctel n-o separ de existenta sa proprie, pe cnd omul i d seama de plusulconsiderabil pe care-l adaug fiinei sale complexul de forme al muncii. Infrenezia muncii, la om se manifest una din tendinele lui de a iubi rul, cndacesta este fatal si frecvent. Si n munc omul a uitat de el nsui. Dar n-a uitatajungand la naivitatea simpl si dulce, ci la o exteriorizare vecin cuimbecilitatea.

    Prin munc a devenit din subiect obiect, adic un animal, cu defectul de afi mai puin slbatic. In loc ca omul s tind la o prezent strlucitoare n lume, lao existent solar si sclipitoare, n loc s triasc pentru el nsui - nu n sens de

    egoism, ci de cretere interioar -, a ajuns un rob pctos si impotent al realitiidin afar.

    Emil Cioran