multi ani! - centruldestudii.ro · 1 Nr. 2, decembrie 2007 ACUB PRO Revistª lunarª de culturª ”i opinie editatª sub egida Asociaþiei Europene de Colaborare ”i Unitate în

1

ACUB PRONr. 2, decembrie 2007

Revistã lunarã de culturã ºi opinieeditatã sub egida Asociaþiei Europene de Colaborare ºi Unitate în Balcani

R E V I S T A R O M Â N I L O R D I N B A L C A N I

A trãi înseamnã a fi supus magiei posibilului!Nr.2/2007

Din sumar:

� Interviu cu dr. Stelian Voinea� 1 Decembrie în Valea Timocului� Simpozion internaţional la Vidin� Proiect educaţional� Carte veche românească în Timocul Sârbesc� Harul de a fi educator� N. Batzaria, exponent al aromânismului� Cimitirul Atlanticului� Elita de mahala� RRRRRomânii de la sud de Dunăromânii de la sud de Dunăromânii de la sud de Dunăromânii de la sud de Dunăromânii de la sud de Dunăreeeee� Milan Anghelov Cosoveanu� Egiptul antic� Arta modernă� Maimuţăreala în 2007� Mănăstiri din Serbia� Cele şapte minuni ale lumii� Experimentul Philadelphia

RRRRReeeeevisvisvisvisvisttttta Aa Aa Aa Aa ACUB PRCUB PRCUB PRCUB PRCUB PRO dorO dorO dorO dorO doreşteşteşteşteşte tuture tuture tuture tuture tuturor cititor cititor cititor cititor cititorilororilororilororilororilorSărSărSărSărSărbătbătbătbătbători fori fori fori fori fericitericitericitericitericite şi multă sănăte şi multă sănăte şi multă sănăte şi multă sănăte şi multă sănătatatatatateeeee

în anul ce vîn anul ce vîn anul ce vîn anul ce vîn anul ce va ura ura ura ura urma!ma!ma!ma!ma!

Lamultiani!

,

2

ACUB PRO Nr. 2, decembrie 2007

Interviu cu dr. Stelian Voinea

Cristian RUDÃREANU

REDACÞIA

Redactor-ºef:Cristian RUDÃREANU

Secretar general deredacþie:Cristina CRINTEANU

Redactor literaturã-artã:Costinela RUDÃREANURedactori asociaþi:Ivo GHEORGHIEVPr. Boian ALEXANDROVICITudor NEDELCEADiana COTESCUVergil FUDULUDan VANÃ

George DAMIANMarius TURAICHEColegiul redacþional:Max M. ªTEFANCristina SUBÞIREPr. Adrian MICULucica GHEORGHIEVACristian CÃPINARUAlexandru PASCOVICCI

Prezentare artisticã:Cristina MARCUAdresa redacþiei � CalafatStr. Gheorghe Doja, Bl.B11, sc. 1, ap. 15Telefon: 0251/231.026;0766.402.312; 0741.777.839E-mail: [email protected]

C. R.: Chirurgia este o artã sau o profesie, care dintretermeni credeþi cã o defineºte mai bine?

Stelian Voinea: În mod normal este o artã însã ca oriceartist trebuie sã te pregãteºti pentru a arãta ceea ce poþi sãfaci, devenind astfel un profesionist. Necunoscutele chirurgiei,multitudinea variantelor ºi soluþiilor pe care le întâlneºti lafiecare intervenþie te þin mereu conectat.Fiecare caz are unspecific aparte, e ca un nou început, obligându-te ca înpermanenþã sã fii bine informat pentru a face faþã oricãreisituaþii.În chirurgie existã ºi o maximã care defineºte foartebine valoarea actului medical executat:,, o operaþie uºoarãnu-þi creeazã faim, ã dar þi-o poate distruge foarte uºor�.

C. R.: Profesia pe care o aveþi nu admite erori, cum sereflectã acest fapt în viaþa de zi cu zi?

Da, o eroare cu repercursiuni în chirurgie presupune peplan personal o dramã cel puþin în intervalul de timp în careeroarea respectivã poate fi îndreptatã. Consumul nervos estefoarte mare la medicii chirurgiicare statistic vorbind trãiesc celmai puþin.Misiunea unuiadevãrat chirurg este una deconºtiinþã ºi care implicã o mareresponsabilitate, pentru cã viaþaunui om este singura pe care n-o putem înlocui cu altceva.

C. R.: Enumeraþi treiproiecte, trei realizãri pe carele-aþi avut ca manager alspitalului ºi cum au influenþatacestea în sens pozitiv actulmedical?

Prima acþiune a fost aceeade a realiza o legãturã mult maibunã între toatecompartimentele medicale prinoptimizarea serviciului de urgenþã, de investigaþii paracliniceºi binenþeles a sectorului administrativ care la un loc binecorelate implicã efectuarea unui act medical corespunzãtor.Adoua acþiune a vizat perfecþionarea cadrelor medicale care auurmat o serie de cursuri pe ramura pe care o reprezintã, ridicândastfel nivelul de pregãtire profesionalã. Cea de-a treia acþiunea fost îndreptatã cãtre pacient ca pe perioada spitalizãrii sã

beneficieze de un confort adecvat. Mai mult decât atât aminiþiat o serie de acþiuni prin care sã schimbãm reticenþa cucare unii privesc cadrele medico-sanitare.Ne dorim ca oameniisã înþeleagã cã noi suntem dispuºi sã-i înþelegem ºi sã-i ajutãmîn mod real.

C. R.: Dacã aþi fi în postura de a conduce nu un spital cio comunitate, care ar fi primele trei mãsuri pe care le-aþilua?

Aceste mãsuri trebuie sã urmãreascã binenþeles confortulcetãþenilor pentru a avea condiþiile optime de dezvoltare aunei familii ºi pentru a se putea integra din punct de vedereprofesional, social ºi material.Indicele de dezvoltare umanãpresupune trei condiþii esenþiale:o stare de sãnãtate bunã, unînvãþãmânt de calitate ºi un loc de muncã sigur ºi bine remunerat.

C. R.: E greu ca unele mentalitãþi sã fie schimbate amiales în condiþiile actuale.care dintre instituþii credeþi cãpoartã cea mai mare responsabilitate?

Mentalitãþile nu le potschimba decât instituþiile deculturã, ºcoala, biserica etc,care lucreazã cu sufletul parteape care o schimbãm cel maigreu.

În Calafat sunt foarte mulþioameni inteligenþi cu potenþialºi bine pregãtiþi profesionalcare pot schimba mentalitateacomunitãþii, însã, din pãcate, einu pot sã lucreze într-un modheirupist, adicã nu acceptã sãfie conduºi ca o turmã ºi audreptate.Nu facem un act deculturã dacã aducem oformaþie de muzicã popularãsau uºoarã în piaþa publicã

odatã pe an, efectul poate fi chiar negativ în acest caz. Culturatrebuie susþinutã prin proiecte pe termen mediu ºi lung ca sãputem avea ºi rezultate în acelaºi timp.

Mai trist este cã oamenii de valoare au fãcut ºi fac încontinuare pasul înapoi, iar la formaþiunile politice ºiorganizaþiile obºteºti nu apar oameni de culturã care ar avea

Oameni de nota 10

→→→→→

3

ACUB PRONr. 2, decembrie 2007un cuvînt de spus.Asta deoarece se pare cã pe primul loc aufost puse gropile din asfalt cât ºi alte lucrãri care nu suntinutile însã au devenit puncte de referinþã din pãcate.

C. R.:Arta ocupã un loc aparte în sufletuldumneavoastrã, solicitarea profesioinalã poate fi depãºitãprin valenþele acesteia?

Partea profesionalã cu partea artisticã atât cât o putem noiaccesa se împletesc fãrã discuþie.Medicii sunt sensibili ºi prinfaptul cã se întâlnesc în permanenþã cu suferinþa umanã ºi deaceea mulþi dintre ei sunt aplecaþi cãtre credinþã care le oferãun ajutor moral extraordinar, se simt protejaþi de divinitate ºiasta le dã putere ºi încredere.

C. R.: De ce credeþi cã la nivel local existã acele lupte întrediferite grupuri sau indivizi care în loc sã ajute comunitatealocalã produc o stare tensionatãi care nu aduce de multe orinimic bun?

Membrii unei comunitãþi mici au interese comune ºi faptulcã asistãm la aceastã discriminare care nu mai are la bazãmotive religioase, sau de orientare sexualã, etnicã ci doarapartenenþa politicã ne aratã cã trebuie fãcutã o schimbare amentalitãþilor.Puterea exemplului negativ funcþioneazã mai multdecât ar trebui. Liderii retrograzi, bãtrâni cu mentalitãþiînvechite au indus aceste discriminãri politice ºi de convingeri,iar noii lideri care vor sã se afirme respectã aceleaºi sistemenon-valorice, copiindu-le inconºtient sau nu comportamentulnegativ pe care cândva l-au condamnat.

C. R.:Funcþia înaltã este cel mai bun mod de a evaluacaracterul unui om. O veche zicalã suna cam aºa:,, dacã vreisã-l cunoºti pe un om pune-l într-o funcþie de conducere�, eadevãrat, se potriveºte ºi în vremurile pe care le trãim?

Fãrã discuþie, pentru cã manifestarea inumanã pe care oare un conducãtor þine de lipsa de culturã ºi de caracter.Unom educat, cu o culturã medie ºi credinþã în Dumnezeu e

conºtient cã funcþia este trecãtoare ca ºi viaþa, nmotiv pentrucare trebuie sã rãmânã apropiat de oameni fãrã a avea oatitudine arogantã ºi lipsitã de bun simþ. Din nefericire unii seîncojoarã de oameni care-i laudã ºi le aduc osanale, fãcându-i sã-ºi piardã minþile.Existã un proverb creºtin care spune:,,dacã vrei sã-l distrugi pe un om laudã-l�

C. R.:Care sunt motivele pentru care nu aþi pãrãsitCalafatul, deºi se ºtie cã renumele dumneavoastrã dechirurg a depãºit de mult graniþele acestei urbe.Sigur într-un oraº mai mare ar fi existat mult mai multe oportunitãþi,de ce n-aþi fãcut-o?

În perioada de început a carierei s-a dat o luptã între celedouã segmente, între sentimentalism ºi raþiune.Raþiunea m-arfi determinat sã nu stau în Calafat, dar din fericire îmi propunsã fiu raþional dar nu întodeauna reuºesc ºi de aceea de celemai multe ori sunt sentimental. Datoritã sentimentelor plãcutecare þin de zona noastrã, de rudele mele, de prieteni am rãmasîn Calafat de care m-am legat sufleteºte mai mult decât aº ficrezut.Acum dupã ce au trecut atâþia ani îmi dau seama pe zice trece cã am ales bine.Am fãcut cred ºi destul de multelucruri bune fiindcã nu este puþin pentru o comunitate de20.000 de locuitori sã ai peste 20.000 de intervenþii chirurgicale,ºi nu cred cã în Calafat existã vreo familie care sã nu fi trecutprin cabinetul meu, iar aceste operaþii sunt trecute pe condicã,cifra este realã.Ceea ce mã bucurã ºi mã face sã nu regret cãam rãmas aici este faptul cã de multe ori în piaþã pe stradã, îndiferite locuri sau ipostaze mã opresc oameni care dupã ce mãsalutã îmi aduc aminte cã ºi ei cu ani de zile în urmã au fostoperaþi de mine, exprimându-ºi recunoºtinþa care pentru unmedic e cel mai frumos cadou cu care se poate mândri.Considercã este nevoie în continuare ca în oraºul nostru oamenii carepot ajuta comunitatea sã nu plece pentru cã orice început egreu însã nu ºi imposibil.

Ziua de 1 Decembrie a reprezentat pentru mulþi dintrepoliticienii noºtri un prilej de campanie politicã, de apariþiitelevizate, de discursuri patriotarde. Românul de rând nu preai-a luat în seamã ºi s-a bucurat sincer de paradele militare, depaharul de vin ridicat în cinstea þãrii. Aºa a fost 1 Decembrieîn þarã. Undeva, la doar câteva ore de mers cu maºina deCraiova, în Negotin, pe Valea Timocului, alþi români ausãrbãtorit 1 Decembrie. Sãrbãtoarea lor nu a fost doar un prilejde bucurie, sãrbãtoarea lor a fost mai ales un moment deunitate, de reafirmare a legãmântului cã nu vor lãsa sã piarãneamul românesc, limba ºi credinþa româneascã. Nu a fostceva festiv, pentru românii timoceni 1 Decembrie are astãziaceeaºi dimensiune sfântã de acum 89 de ani, când români dintoate þinuturile româneºti s-au adunat la Alba Iulia pentru aproclama Marea Unire. Alãturi de românii timoceni, la acestceas de luptã au fost doar ambasadorul României la Belgrad,Excelenþa Sa Ion Macovei, un distins diplomat ale cãrui acþiuniconstante ºi eficiente în favoarea românilor din Serbia suntpreþuite de românii timoceni ºi uneori iritante pentru autoritãþilesârbe, ºi deputatul liberal Horaþiu Buzatu, prieten vechi alliderilor miºcãrii româneºti din Timoc. Din nefericire nu ºi-au

1 decembrie în Valea Timocului

aflat timp pentru românii timoceni ºi alþi politicieni din þarã.Aceºti români sunt printre românii uitaþi. Românii timoceni

din Valea Timocului, vlahii cum sunt ei numiþi acolo, româniidin Bucovina de Nord, aromânii risipiþi prin Balcani, româniidin Ungaria formeazã Mici Valahii în corpul popoarelor dinapropierea României. În perioada comunistã, aceºti româniaproape cã nu existau oficial. Dupã 1989, lupta lor deemancipare naþionalã a început sã se înfiripe. Aveau de luptatcu naþionalismul popoarelor din jur, dar ºi mai mult aveau deluptat cu ignoranþa ºi nepãsarea guvernelor de la Bucureºti.

Românii din Timoc au fost multã vreme niºte neînþeleºi.Românii din þarã nu puteau accepta cã cei despre care am fosteronat învãþaþi cã sunt cei mai buni vecini ai noºtri, cã sârbiipot sã fie rãi cu românii. Guvernul României ºi BisericaOrtodoxã Românã au oferit minoritãþii sârbe din þarã toatedrepturile culturale ºi religioase pe care le-a cerut. Sârbii nuau fãcut aºa. Sârbii au acceptat sã recunoascã minoritatearomâneascã din Banatul Sârbesc, însã au refuzat ºi refuzã sãacorde aceleaºi drepturi românilor din Timoc. Nici mãcar nu-iconsiderã români, ci vlahi.

Marcel Rãduþ SELIªTE

→→→→→

4


ANUNÞPentru numãrul viitor aºteptãm poze cucopiii frumoºi ai Calafatului ºi pasiunile

lor. Contactaþi-ne telefonic pentruinformaþii suplimentare !

Întâia mare problemã a românilor timoceni este limba.Guvernul sârb nu le acordã dreptul la ºcoalã ºi bisericã înlimba românã. Protopopul român timocean BoianAlexandrovici a reuºit cu mari eforturi ºi cu riscul de a fi arestatsã ridice o bisericuþã în satul românesc Malainiþa. Bisericuþase aflã ºi acum în primejdie de a fi dãrâmatã de autoritãþilesârbe. Biserica Ortodoxã Românã are în zonã EpiscopiaOrtodoxã Românã �DACIA FELIX� cu sediul la Vârºeþ,condusã de Prea Sfinþitul Daniel, Episcop de Vârºeþ. Totuºi,Biserica noastrã a eºuat în negocierile cu Biserica OrtodoxãSârbã de a obþine drepturi religioase pentru românii din Timoc.Sunt semne însã cã noul Patriarh, Prea Fericitul Daniel, vaschimba aceastã situaþie. Între timp, sârbii au înaintat o somaþiecãtre Duºan Pârvulovici, liderul Federaþiei Rumânilor dinSârbie, prin care îi cer sã dãrâme troiþa ortodoxã româneascãpe care a ridicat-o pe moºia familiei sale, în aceastã toamnã, înlocalitatea româneascã Sârmanovaþ.

O a doua mare problemã a românilor timoceni este stareaeconomicã. Guvernul sârb nu alocã fonduri pentru dezvoltareregiunilor care sunt locuite de minoritãþi ºi nu de sârbi. ÎnTimoc nu se investeºte ºi nu este încurajatã iniþiativa privatã.Întreprinderile care sunt încã în proprietatea statului suntconsiderate �de mâna a doua� ºi þinute într-un fel de îngheþeconomic. Aceste mãsuri au determinat ca zeci, sute de românitimoceni sã plece în Europa de Vest, la muncã. Planul eco-nomic anti-românesc al guvernului sârb începe sã provoace

recþia doritã, anume depopularea Timocului de români.Guvernul României ºi Preºedintele Bãsescu au intensificat înultimii ani demersurile pe lângã guvernul sârb, însã viitorulromânilor din Timoc este incert. Serbia are acum mari problemeîn Kosovo ºi politicienii sârbi sunt tot mai puþin dispuºi sãdiscute despre Timoc. Biserica Ortodoxã Sârbã se aflã în pragulunor mari schimbãri, Patriarhul sârb fiind internat în spital ºicu puþine ºanse de supravieþuire. Sunt zvonuri cã noul Patriarhva fi un naþionalist. Situaþia românilor timoceni este complexãºi complicatã. Însã nimic în lume nu-i va opri pe aceºtia sãcânte: �Noi suntem români!� La mulþi ani, RomânieTimoceanã!

În perioada 09-11. 11. 2007 a avut loc la Vidin simpozionul�Drepturile românilor din Balcani�, având ca temã principalãabordarea problemelor privind drepturile pe care statul Bulgarle oferã etnicilor români ºi care nu sunt deloc în concordanþãcu normele europene.

Au dat curs invitaþiei Ambasadorul României la Sofiadomnul Mihail Roºianu, Consulul României domnul SilviuCatanã, invitaþi din Serbia Saºa Iovanovici preºedinte alAsociaþiei Curcubeul, din România de la Radio CraiovadomnulCornel Rusu, Mircea Pospai ºi Dan Vanã, Ivan Juvetovcoordonatorul al Centrului Cultural Român din Bulgaria-Vidin,doamna Areta Moºu vicepreºedinte al ASTREI, poetul ºiscriitorul Valentin Tãlpãraru, istoricul Cristian Cãpinaru, Prof.Dr. Tudor Nedelcea-preºedinte al Funadaþiei ScrisulRomânesc, Mihai Stanciu de la Comunitatea Elenã dinBucureºti, Nicolae Marinov Pacev-istoric, preºedinte al filialeiAVE din Koslodui, Miºu Victor-Societatea CulturalãRomâneascã din Vidin, Ivan Alexandrov preºedinte de onoareal AVB, Olga ºi Simeon Nicovi instructori de dansuri populareºi profesori de limba românã, preºedinþi ai unor filiale.

Uniunea �AVE� a fãcut mai multe demersuri pentrucomunitatea istoricã a românilor din Timocul Bulgãrescdeoarece drepturile acesteia sunt aºa cum s-au exprimat lideriiromânilor din Bulgaria, doar pe hârtie. Pânã la ora actualã nuexistã învãþãmânt în limba românã, deºi comunitatea de la

Simpozion internaþional la VidinRomânii în Bulgaria sunt trecuþi

la Ministerul Calamitãþilor ºi Avariilor

Sud de Dunãre numãrã în jur de 500. 000 de români care aureuºit în ciuda tuturor presiunilor politice ºi istorice sã-ºipãstreze identitatea. Limba ºi tradiþia i-a þinut uniþi, ba maimult au îmbogãþit cultura timoceanã ºi universalã prin creaþiileunor oameni de elitã din domeniul cultural ºi nu numai.Depãºind condiþiile deloc favorabile comunitatea româneascãdin Bulgaria a reuºit sã aibã o serie de acþiuni culturale notabile:editarea unui album de muzicã timoceanã autenticã, susþinereaunui festival anual al românilor din Balcani, organizarea unei

Pentru sponsorizãri ºi reclame vãaºteptãm la nr. de telefon:

Fix: 0251.231.026Mobil: 0767.464.894 0741.777.839 0728.078.492

drd. Lucica GHEORGHIEV

5


ROMÂNII DIN BULGARIA

tabere de creaþie artisticã, înfiinþarea în satele româneºti aunor clase pilot de limba românã etc.

Cu toate acestea dreptul de a fi român nu existã încã înBulgaria, deoarece vecinii noºtri nu recunosc statutul deminoritate al românilor. Etnia românã este trecutã în Bulgariala Ministerul Calamitãþilor ºi Avariilor (Dezastrelor) ºi nueste o glumã. Poate, aºa cum spunea un lider român din Timoc,noi suntem o calamitate, un dezastru pentru ei, însã din punctde vedere istoric le-am fost de mare ajutor atunci când auavut nevoie de noi.

Simpozionul de anul acesta s-a desfãºurat la hotelulMercur începând cu ora 09. 00 într-o salã special amenajatã,deschiderea fiind fãcutã de Dr. Ivo Gheorghiev, preºedinte alasociaþiei, � AVE� - Uniunea Etnicilor Români din Bul-garia care a salutat prezenþa distinºilor oaspeþi. Problemeledezbãtute la simpozion au vizat:convenþia cadru-drepturi,obligaþii ºi garantarea lor, problemele minoritãþilor etnicedin statele balcanice, drepturile minoritãþilor din Bulgaria,învãþãmântul în limba maternã. S-au evidenþiat cele mai acuteprobleme în ceea ce priveºte respectarea drepturilor omului,mai ales în conjunctura actualã care din punct de vederelegislativ la nivel european cuprind o serie de reglementãri ºidrepturi pe care þãrile membre ale uniunii sunt obligate sã lerespecte. Lucrurile pe teren sunt diferite aºa cum s-a pututconstata din intervenþiile celor prezenþi la simpozion. IvoGheorghiev a fãcut referire la o serie de scrisori oficiale pecare le-a trimis guvernului bulgar pentru ca drepturile românilorsã fie respectate ºi a fi recunoscuþi ca minoritate cu toatedrepturile ºi obligaþiile care-i revin. Din partea primului ministrual Bulgariei au primit un rãspuns sec - statul Bulgar nu areobligaþia sã respecte Convenþia Cadru privind drepturileomului, este de neînþeles aceastã poziþie a statului Bulgarþinând cont cã face parte din Uniunea Europeanã. Mai multpentru a nu fi recunoscute minoritãþile în Bulgaria nu existãun minister care sã se ocupe de aceste probleme tocmai pentrua se evita o recunoaºtere oficialã a românilor. Cu toate acesteamãrturiile românismului în þara vecinã sunt tot mai multedeoarece unii istorici timoceni au reuºit, sprijiniþi de asociaþiileromâneºti, sã punã în evidenþã elementul românesc ºi care nueste deloc sporadic, având o continuitate susþinutãresponsabil de generaþiile anterioare. În acest sens istoriculNicolae Marinov Pacev, un cercetãtor al românilor ºiobiceiurilor acestora ºi el la rândul sãu român, a arãtat cãnumele româneºti au marcat ºi încã marcheazã zonele undeaceºtia trãiesc...

Pe 7 decembrie, la Universitatea din Craiova prima seriede studenþi din Bulgaria care au optat pentru anul pregãtitorde limba românã la filiala deschisã la Vidin în octombrie 2007la iniþiativa Asociaþiei AVE, condusã de Ivo Filipov Gheorghiev,au primit carnetele de student într-un cadru oficial la sala deconferinþe. Din partea Universitãþii au participat prorectoriiPanea Nicolae ºi Radu Constantinescu cât ºi cadrele didactice:Ada Iliescu, Maria Mihãilã, ªtefan Nicoleta ºi Petre Avram.Domnul prorector Panea Nicolae a prezentat un scurt istorical Universitãþii, arãtând cã instituþia de învãþãmânt superiorpe care o reprezintã este una de de talie internaþionalã, avândun numãr de aproximativ 30.000 de studenþi cu o puternicãbazã materialã ºi ofertã academicã variatã, cuprinzând studiiuniversitare, postuniversitare, masterale ºi doctorale. În cadrulUniversitãþii îºi desfãºoarã activitatea 17 facultãþi cu profilevariate care beneficiazã de o dotare la cele mai înaltestandarde,în prezent având parteneriate de colaborare cu 87de universitãþi din þarã ºi de peste hotare. Pentru anul pregãtitortaxa perceputã de Universitate este de 300 de euro, urmând caîn momentul în care vor termina acest an cei înscriºi sã intre castudenþi ai unei Facultãþi din Craiova sau oriunde vor dori eiîn þarã. Acest an este unul de învãþare a limbii române, fiindobligatoriu pentru orice student strãin.

O altã problemã discutatã a fost cea privitoare la taxele de800 de euro ce se vor plãti pe viitor dupã acest prim an, destulde mari pentru posibilitãþile materiale pe care unii dintre ei leau, þinând cont de salariile ºi pensiile aflate sunt sub nivelulcelor din România. Ivo Gheorghiev, preºedinte al UniuniiEtnicilor Români din Bulgaria ,,AVE�, implicat în acest proiect,a declarat cã va cere statului român sã acorde burse pentru asprijini tinerii de origine românã din Bulgaria.S-a cerut printrealtele efectuarea de cursuri dupã anul prergãtitor ºi la Vidin,însãconducerea Universitãþii a explicat cã pentru a se atinge acestobiectiv este nevoie de un numãr minim de 50 de studenþi, darºi ridicarea condiþiilor de desfãºurare a procesului deînvãþãmânt care deocamdatã nu sunt la nivelul la care ar trebuisã fie.

Dupã aceastã întâlnire au fost vizitate cãmineleuniversitãþii, iar la orele 13,oo s-a organizat o masã festivã laCasa Universitarilor. Pentru anul urmãtor asociaþia AVE vaface tot posibilul, aºa cum a afirmat preºedintele acesteia, caprofesorii ºi studenþii sã beneficieze de condiþiile impuse deun învãþãmânt superior.

Studenþii români din Bulgaria

6


Prof. Costinela Hortensia RUDÃREANU

Pe 1 decembrie 2007 s-a finalizat proiectul educaþionalrealizat de Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria - ,,AVE�� încolaborare cu douã ºcoli din România. În mãsura în caresocietatea înainteazã spre democraþie, ºcoala trebuie sã seafle în dialog autentic ºi permanent cu societatea,strãduindu-se sã realizeze punþi de legãturã între nevoileeducaþionale, resursele/disponibilitãþile intelectuale alecopiilor ºi perspectivele de dezvoltare economicã a societãþii.Astfel, elevii devin capabili sã înþeleagã lumea în care trãiesc,sã se cunoascã pe sine ºi sã se transforme, sã recepteze ºi sãtransmitã mesaje, exprimându-ºi gândurile ºi sentimentele fieprin comunicare verbalã, utilizând un limbaj bogat ºi nuanþat,

fie prin creaþie plasticã. Ilustrând realitãþile vieþii lor cotidiene,activitãþile specifice ºcolii, familiei ºi comunitãþii din care facparte, variatele forme de exprimare ale copiilor dobândesc atâtrol formator cât ºi informator. Rezultatul actului lor creatordevine astfel cartea lor de vizitã, dar ºi a ºcolii în care învaþã,respectiv paºaportul cãtre Europa.

Proiectul s-a desfãºurat sub deviza:Sã gândim ºi sã lucrãm împreunã, pentru actualele ºi

viitoarele generaþii, ca parteneri!Pe parcursul desfãºurãrii proiectului s-au atins o serie de

obiective importante care au vizat : înþelegerea unor aspecteistorice care au marcat ambele þãri, România ºi Bulgaria, o maibunã comunicare a copiilor prin executarea unor acþini comune,familiarizarea cu tradiþiile româneºti din Timocul bulgãrescpunându-se totodatã în valoare ºi latura creatoare ºi analiticãa fiecãrui participant. Prima întâlnire s-a desfãºurat în lunamai, în oraºul Vidin, unde un numãr de cinsprezece eeleviîmpreunã cu cadre didactice din România s-au deplasat aicipe o perioadã de douã zile, cu scopul de a vizita obsiectiveistorice, turistice ºi culturale cu importanþã majorã pentruneamul românesc ºi de ai cunoaºte pe colegii lor români dinBulgaria. Copiii au fost impresionaþi de vestigiile descoperite,lecþia de istorie învãþatã în aceastã excursie având un impactdeosebit asupra lor.Au vizitat:

- Monumentul ostaºilor români de la Smârdan;

Proiect educaþional

- Mânãstirea de la Albotina;- Castelul de la Vidin;- Panorama ºi mausoleul ostaºilor români de la Plevna;A doua întâlnire a avut loc în luna iunie, la ªcoala cu

clasele I-VIII Nr.2 Poiana Mare, unde copiii români din Bul-garia s-au întâlnit cu autoritãþile locale, au vizitat ºcoala dupãcare s-au deplasat la Calafat, unde au avut prilejul sã ia con-tact cu istoria localã vizitând ºi Palatul,,Marincu� unde se aflãMuzeul de Artã.

Dupã aceste acþiuni s-a observat faptul cã între participanþis-a realizat o mai bunã comunicare pe probleme de istorie ºitradiþii care au stârnit interesul din partea ambelor pãrþi. LaVidin, în luna septembrie, s-a organizat un concurs al copiilorde pe ambele maluri ale Dunãrii, având ca obiect de activitatedesenul, sculptura ºi arta fotograficã. Interesul a fost major,operele lor au devenit amintiri preþioase pentru cei prezenþi laeveniment.

Octombrie a însemnat o nouã vizitã a copiilor în Româniaunde aceºtia au organizat o ºezãtoare cu cântece, obiceiuri,dansuri ºi o paradã de costume autentice. S-a demostrat cãtradiþiile ºi obiceiurile populare româneºti sunt pãstrate cusfinþenie pe ambele maluri ale Dunãrii.

A cincea întâlnire a avut loc în noiembrie, când copiiiromâni au vizitat un castel roman, în localitatea Belogradcic ºiPeºtera Mãgura. În timpul acestei vizite elevii au susþinut unprogram artistic de colinde.

Finalul proiectului ne-a gãsit tot în Vidin, unde cadreledidactice ale celor trei ºcoli participante au vizitat oraºul ºi s-au întâlnit cu profesorii claselor pilot cu predare în limbaromânã ale Asociaþiei ,,AVE��. Schimbul de experienþã a fostbenefic, urmãrindu-se ca aceastã colaborare începutã în anul2007 sã se prelungeascã ºi în anii urmãtori.

Mulþumim Departamentului pentru Relaþiile cu Româniide Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe fãrãde care aceastã experienþã unicã nu se putea materializa. Eleviiau cunoscut istoria milenarã a neamului nostru, vitejia bravilorostaºi, baladele, cântecele ºi portul popular românesc autentic,ceea ce a însemnat în sufletul lor o revigorare a sentimentuluide a fi român.

7


Nimeni nu va putea sã nege existenþa unei minoritãþiromâne în spaþiul de la sud de Dunãre, în Banatul sârbesc, înVoivodina ºi acest lucru nu se poate face cãci în aceste locuritrãiesc români ºi o fac de sute ºi sute de ani .Ce dovadã maibunã avem în acest sens decât vechile cãrþi româneºti care aucirculat de-a lungul timpului în acesteþinuturi!

Cele mai vechi cãrþi au apãrut aiciodatã cu tipãrirea lor in limba românaºi sunt pãstrate pânã în zilelenoastre.Cei care au utilizat aceste cãrþiau fost locaºurile de cult din satele cugrai românesc precum ºi aºezãmintelemonahale. Necesitãþile spirituale ºiliturgice tot mai aprinse au dus laapariþia acestor cãrþi scrise în limba vorbitã de cãtre totpoporul.

Primele încercãri de a tipãri cãrþi în limba româneascã s-aulovit de o mare problemã ºi anume costurile foarte mari necesareîn acele vremuri. De aceea s-a apelat la curentul ideologicprezent ºi anume �naþionalismul� ºi patriotismul celor de lasate care prin contribuþia lor benevolã au reuºit sa dea viaþãnumeroaselor �cãrþi de cãpãtâi�.

Nimeni nu spera la un ajutor de la stat ºi atunci s-a apelatla ideea de naþionalizare a bisericii si a ºcolii, care prindea înacea vreme.Aºa se face cã multe din carþile româneºtiimportante, ºcoli ºi societãþi aºa cum sunt gramaticile saucãrþi privind istoria neamului au fost tipãrite prin sustinereavenitã în principal dinspre sate. Tirajele in consecintã se vorintoarce ºi ele aici în lumea ruralã.

Cel care a reuºit sã foloseascã cel mai bine acest curent

Carte veche româneascã în Timocul Sârbesc

Prof. Maria-Cristina SUBÞIRE

ideologic a fost Constantin Diaconovici-Loga care, prinfolosirea primelor programe tipãrite face cunoscut ce carti aufost tipãrite ºi care urmau sã fie încredinþate tiparului ºi pentrucare se cerea sustinere financiarã .Aceasta listã o anexeazãunei parþi din tirajul Octoihului de la Buda din 1826, carte

nelipsitã nici unei parohii.Scrisul este impus de modernizarea

generalã, de cresterea economicã, de culturã,de birocraþie .Oamenii încep sã înþeleagã forþahârtiei scrise, aceasta stãpâneste lumea.

Constantin Diaconovici-Loga este autorulunei cãrþi care face pe de o parte un scurtistoric al scrisului ºi pe de altã parte o evaluarea rolului scrisului în societate - �Epistolarulromânesc�.

Constantin Diaconovici-Loga nu face un simplu manualde întocmire a corespondenþei, de organizare a unei cancelariifamiliare, de adaptare la o societate dominatã de hârtii, ciîncearcã în acelaºi timp sã abordeze lucruri care þin de culturascrisã ºi, în egalã mãsurã, de programul naþional. Se explicã ceeste stilul � în vorbire ºi în scris - cum se realizeazã un jurnalzilnic, se pledeazã cultivarea limbii române, se popularizeazãinstrumentul obligatoriu omului instruit: gramatici, ortografii,dicþionare ºi, acum o lucrare de �epistolografie�.

Refacerea drumurilor cãrþilor în timp ºi spaþiu este dificilã.Nu numai cã sunt puþine însemnãrile, dar adeseori ele sunt ºiincomplete, au fost afectate de vechime, de de înlocuirealegãturilor sau altele. De cele mai multe ori avem de-a facedoar cu însemnãri târzii în raport cu anul redactãrii sau anultipãririi sau pânã la pãstrarea lor în fondurile mãnãstireºti auavut drumuri lungi în spaþiu.

Marele secret al oricãrei pedagogii constã în primul rândîn înþelegere, în dragostea ºi prestigiul nu numai intelectual,ci ºi moral al educatorului natural ºi de profesie. Este uºor sãobþinem aproape orice de la un copil, dar numai dupã ce i-am inoculat înprealabil dorinþa de a spune, de agândi, de a simþi ºi acþiona în aceeaºidirecþie cu noi.Din pãcate mai suntvoci care indicã în acest scop forþa �bruscarea, dispoziþia, interdicþia etc.�, ale cãrei urmãri sunt cele dorite,imediate, dar aceste metode seamãnãprea mult cu dresajul, ele rãnesc ºidepersonalizeazã.

Ne vom apropia mult mai uºor deun om � copil, tânãr, adult sau bãtrân

Harul de a fi educator� dacã vom încerca sã ne situãm în locul lui,sã încercãm sã-l înþelegem, sã-i înþelegemsensurile vorbelor ºi faptelor. Astfel îl vom

putea trata fãrã teamacã vom greºi. Cuvântul însuºi e nevoiesã fie sincer, sã porneascã din suflet.Aprecierea, încurajarea ºi dãruireapermanentã trebuie sã fie pe gustulcelui cãruia i se fac ori i se aduc, pemãsura educatului.

Poate cã vom reuºi sã fim mai bunieducatori dacã vom rãmâne mereu ºipe locul educatului: sã învãþãmîntotdeauna de la oricine ºi din orice,sã învãþãm din �bine�, dar sã învãþãmºi din �rãu�.

Alina-Anca TIGAE

8


Un rol determinant în cunoaºterea ºi promovareaaromânismului în patria-mamã este legat de activitateaºtiinþificã a unor intelectuali români de origine sud-dunãreanã,stabiliþi în patria de obârºie, ºi care ºi-au materializat cercetãrileîn opere de certã valoare. Este vorba de Ioan Maiorescu(�Itinerar în istoria ºi vocabularul istriano-român�), D.Bolintineanu (�Cãlãtorie la românii din Macedonia ºi laMuntele Athos�), I.Neniþescu (�De la românii din Turciaeuropeanã�), Theodor Capidan (�Limbã ºi culturã�;�Aromânii. Dialectul aromân�; �Fârseroþii, Studiu lingvisticasupra românilor din Albania�; �Megleno-românii,Etnografie, istorie limbã�), Em. Bucuþa (�Românii dintreVidin ºi Timoc�), G.Vâlsan (�Românii din Bulgaria ºi Serbia�),Tache Papahagi (�Grai, folclor, etnografie�; �Paralelefolclorice�), G.Murnu (�Istoria românilor din Pind. ValahiaMare 980-1259"), S.Puºcariu (�Studii istro-române�),C.Burileanu (�De la românii din Albania�), Valeriu Papahagi(�Istoria aromânilor�) etc.

Între aceste ilustre nume, Nicolae Batzaria ocupã un locaparte. Cu o bibliografie impresionantã, lucrãrile sale referitoarela confraþii din Balcani ºi din Turcia europeanã (�Pãrãvulii�,�De la fraþii de departe�, �Spovedanii de cadâne�,�Turcoaicele�, �România vãzutã de departe�, �În închisorileturceºti�, �Turcia �Junilor turci� etc.) aparþin domeniuluibeletristic.

Cunoscut mai cu seamã ca scriitor pentru copii (prin alsãu volum apreciat �Haplea�, semnat Moº Nae), NicolaeBatzaria s-a impus în literatura românã prin înþelepciuneaumorului ºi harul de povestitor oriental, atrãgând atenþia luiG. Cãlinescu, LucianPredescu, Marin Bucur,Hristu Cândroveanu ºiCornel Moraru. Vine apoila Bucureºti spre a urmacursurile Facultãþii deLitere ºi Drept dupã carese întoarce în þinuturilelocalespre a-ºi exercitanoua profesie deprofesor la Cruºevo(unde devine ºidirectorul ºcolii), lagimnaziu din Ianina ºiliceul din Bitolia, apoi in-spector ºcolar al vilae-telor Coºova ºi Salonic,urmând pilda ºi strãdaniadascãlilor români dinMacedonia � care �au luptat sã înlocuiascã cultura greacãprin cultura românã�.

Spre a servi cauza confraþilor sãi ºi a impune autoritãþilor

N. Batzaria, exponent al aromânismului (I)

Tudor NEDELCEA

otomane imaginea corectã a României (�sã vadã þara ºi poporulromânesc, aºa cum sunt în realitate: o þarã cât se poate defrumoasã ºi un popor pe care Dumnezeu l-a înzestrat cu înaltecalitãþi ºi cu virtuþi din cele mai preþioase�), N. Batzaria intrã înpoliticã, în �Comitetul de Unire ºi Progres� din Macedonia,creat în 1889, care milita pentru restaurarea Constituþiei liberaledin 1876. �Fiind încã tânãr ºi, deci, entuziast, vedeamdeschizându-se înainte-mi orizonturi noi, desemnându-seun ideal ce-mi fusese necunoscut pânã în ziua aceea: gãsisemanume o patrie, în care noi creºtinii, bucurându-ne dedrepturile ºi libertãþile noastre, am fi stat alãturi ºi pe aceeaºitreaptã cu turcii, în ochii cãrora eram niºte simple raiale,adicã o turmã bunã de tuns ºi de jumulit. Am fi avut ºi noi uncuvânt de spus, un drept de revendicat, un colþ de pãmânt,pe care sã ne simþim stãpâni�.

Este primul român intrat în aceastã asociaþie secretãprogresistã, urmat apoi de dr. Filip Miºea ºi el parlamentar,jurând pe �religie ºi pe conºtiinþã�.

Spre a înþelege implicarea lui Batzaria în miºcãrile politicedin Balcani de la cumpãna celor douã veacuri este necesarã oscurtã incursiune în istoria Turciei. Originari din Asia Centralã,turcii se stabilesc în sec. XI-XII în Asia Micã, trec în Europa(1354) ºi fac din Adrianopol capitala statului. În sec XIV-XVcuceresc Bulgaria, Serbia, Grecia Albania, Bosnia ºiHerþegovina. În 1453, Mohamed II cucereºte Constantinopolulºi-l transformã în noua capitalã a Imperiului. Dupã atingereaapogeului expansiunii teritoriale în sec. XVI, Imperiul otoman,intrã în secolele urmãtoare, în crizã progresivã, culminând curãzboiul ruso-austro-turc din 1877/1878. Paralel se amnifestã

ºi o schimbare am e n t a l i t ã þ i l o rmahomedane, prininfuziunea ideilor �junilorturci�, care vor o Turciemai aproape de realitãþileeuropene. Dupã crearea,în 1889, a Partidului�Unitate ºi progres�, în1903 izbucneºte înMacedonia o rãscoalãantiotomanã, pentru ca,trei ani mai tarziu,Mustafa Kemal sãînfiinþeze organizaþiapoliticã secretã �Patria ºiLibertatea�. Un an maitarziu, în 1907, la Paris areloc Congresul reprezen-

tanþilor partidelor ºi organizaþiilor ilegale din Turcia, care-ºipropune unitatea de acþiune în miºcarea contra sultanului.

Continuare în numãrul urmãtor

9


Triunghiul Bermudelor, Triunghiul Diavolului, TriunghiulMortii, Marea dezastrelor sau Cimitirul Atlanticului, suntdenumiri date aceeaºi zone misterioase pe care o adãposteºteAtlanticul. Platon, marele fizician al anilor 427-347 i.e.n. precumºi Aristotel, savant ºi fizician (384-322i.e.n.) povestesc despreo mare întinsã ce se gãsea spre apus de �COLOANELE LUIHERCULE� (denumire datã de antici strâmtorii Gibraltar) undea dispãrut Atlantida. Noroiul ºi ierburile în care se împotmoleaucorabiile proveneau, dupa parerea lor, de la continentul înghiþitde ape.

Aceastã �Mare a morþii� nu are o limita fixã. De regulã ceimai mulþi se referã la zona ce o margineºte Bermuda, Miami siPuerto Rico. Dimensiunea triunghiului însã variazã între500000 mile pãtrat ºi pânã la de trei ori mai mult,având învedere cã unii cercetãtori includ ºi insulele Azore, Golful Mexicºi Indiile de Vest.

Ani de-a rândul mintea omeneascã nu a putut înþelege þntotalitate ceea ce se petrece acolo. Dispariþiile sunt numeroaseºi fãrã explicaþii logice.

În anul 1800 vasul american �INSURGENT� dispare cu totcu echipaj. La bordul sãu se aflau 340 de persoane. În condiþiileîn care vremea a fost favorabilã, nu s-a putut gãsi o explicaþieelocventã pentru aceastã dispariþie. Patruzeci de ani mai târziu,�ROSALIE�, nava francezã cu vele, se îndrepta spre Havana.Este descoperitã cu pânzele ridicate, încãrcãtura în stare bunã,însã locuitã doar de un canar ce era aproape mort de foame.La acea vreme, experþi au examinat nava ºi au ajun la concluziaabsurdã cã: � din cauza unor motive necunoscute, au înnebunitbrusc ºi ca urmare echipajul ºi pasagerii au pãrãsit în grabãvasul.�

Un alt eveniment ciudat s-a petrecut în vara anului 1850.Un velier de mare tonaj a fost observat de cãtre pescariîndreptându-se spre þãrm cu o vitezã excesivã. Vasul a eºuatcu mult în interiorul tãrmului. Nimic prea neobiºnuit pânã aici,însã misterul porneºte de la faptul cã velierul nu avea piciorde om pe punte sau în camere. Pasagerii însã, nu ar fi dispãrutcu mai mult de o ora înainte þinând contde faptul cã mâncarea doar ce fuseseservitã, iar cafeaua ce era caldã aºtepta sãfie pusã în ceºti. Povestea nu se terminãaici. Vasul cu numele de �SHABIRC� deºiera bine fixat în nisip, a dispãrut într-onoapte fãrã urmã ºi explicaþie.

La data de 13 octombrie 1913 s-aînregistrat prima dispariþie de avion. AlbertJuel propietarul unui avion de micã putere,decoleazã din Hampstead având destinaþiaStat-Island. Deºi nu s-a semnalat timpnefavorabil pentru zbor, avionul, cu totcu pilot, dispare fãrã urmã.

Perioada modernã a dispariþiilor

Cimitirul Atlanticului

debuteazã la 5 decembrie 1945. La orele 14:00 cinci avioane detipul Grumman Avengers-TBM, decoleazã într-un zborobiºnuit de patrulare. Celebrul �Zbor 19� cum era numit, trebuiasã parcurgã 250km est, 60km nord apoi sã se întoarcã la bazã.La orele 15:15 turnul de control a recepþionat un apel al patrulei.Comandantul patrulei nu a putut sã-ºi determine poziþia.Aparatele nu mai funcþionau, iar ciudat era faptul cã nu puteauobserva nici soarele sau pãmântul, astfel neputându-seorienta. La ora 16:00 comandantul ºi-a predat funcþia unui altpilot. Legatura cu baza s-a întrerupt, însã la orele 16:25 noulcomandant a restabilit-o. Au fost înregistrate ultimele cuvintedin �Zborul 17�: �nu suntem în stare sã ne determinãm poziþia.Cred cã ne aflãm la 360km N-E de bazã. Nu vã luaþi dupãmine.Mi se pare cã,� ºi legãtura s-a întrerupt brusc. La orele16:30 marele hidroavion, �Martin Mariner� a decolat cu unechipaj de 13 persoane, ºi echipament de salvare pentru oricesituaþie. În tot acest timp turnul de control încerca sã ia legãturacu avioanele pierdute. Dupa 25 minute de la decolare, baza acerut coordonatele avionului de salvare însã nu s-a primutniciun rãspuns. În decursul întregii nopþi au fost cãutate denave maritime ºi aeriene cele ºase avioane dispãrute. A douazi dimineaþa 300 de avioane, 21 de nave maritime ºi 12 grupeterestre au scormonit fiecare colþiºor al Atlanticului însã totula fost fãrã succes. Aceasta este una dintre cele mai vaste ºimai intense operaþiuni de salvare înregistratã pânã atunci.

Cele mai sus menþionate sunt doar câteva din numeroaseledispariþii misterioase ale Triunghiului. Intre 1960-1970totalitatea dispariþiilor navale în întraga lume este de 71,însumând în totalitate 88980 t, având la bord 1034 persoanedintre care 10 femei si 3 copii. Dispariþiile sunt tot mai dese. In1981 s-a constatat cã din Miami, Florida SUA, au fostinregistrate �dispariþia în condiþii insolite a 200 de iahturi cuechipaj cu tot�.

Ce se întâmplã cu adevãrat în acea parte a Atlanticului? Sãfie oare Atlantida, manifestatã printr-o forta supranaturalã careiºi atrage locuitorii pierduþi odinioara? Unii susþin cã dispãruþii

ar fi rãpiþi de extratereºtrii. Alþii vorbescdespre o alta lume, mult mai avansatãstiinþific, paralelã cu a noastrã ºi cã îºideschide uneori porþile pentru a captura�animale pentru cercetãri�. Ipoteze pot ficu sutele, însã mintea omeneascã încã nua putut gãsi o explicaþie îndeajuns deelocventã ºi care sã îi satisfacã întotalitate dorinþa cunoaºterii pentru cãoricum ai privi situaþia rãmâne cu cel puþinun semn de întrebare. Cert este cãevenimentele nu sunt ficþiuni. Ceva sepetrece. Sunt persoane ce dispar fãrãurmã ºi asta poate fi consideratã oproblema destul de gravã.

Irina-Mariana FECU

10


Prof. Emanuela COLCEA

Încã din secolul al XIX-lea, unii învãþaþi bulgari ºi mai alessârbi, au încercat sã impunã teoria potrivit cãreia, în izvoarelemedievale ºi moderne, termenul de vlahi ar fi însemnat totfelul de balcanici care aveau un statut juridic aparte de ceilalþi.Unii oameni politici susþineau cã vlahii balcanici ar fi fost dinzonã, care în diferite împrejurãri istorice au început sãvorbeascã ºi sã foloseascã un idiom latin. Dupã 1908, subinfluenþa directã a unora dintre factorii responsabili din Partidul�Uniune ºi Progres� al Junilor turci, unii aromâni au începutsã se considere un popor romanic care vorbea o limbã romanicã,respectiv limba aromânã. Toþi aceºtia se considerau înrudiþicu românii din zona carpaticã.

În perioada modernã, românii balcanici erau împãrþiþi îngrupuri distincte, ºi anume: aromânii (macedoromânii) trãiauîn Macedonia, Tessalia, Munþii Pindului, Epir ºi Albania, alþiaromânii se întindeau spre nord pe teritoriile vechii Serbii,Bozniei, Muntenegrului, Dalmaþia. Spre rãsãrit, în Tracia seafla grupul meglenoromânilor. În nordul peninsulei se aflauistroromânii, iar de-a lungul malului drept al Dunãrii se afla celde-al patrulea grup, al românilor timoceni care locuiau înapropiere de Belgrad, de la râul Morava pânã la rãsãrit deVidin ºi mai departe de Silistra ºi þinuturile pontice. Toþi aceºtiaerau vorbitori ai dialectului daco-român.

La începutul secolului al XX-lea, ºcoala româneascã dinzonele acelea a fost lovitã de intoleranþa altor etnici balcanici:greci, bulgari, sârbi. Mai mult, în timpul operaþiunilor militaredin 1912-1913, ºcolile ºi bisericile au fost închise, o serie deaºezãri au fost pustiite total sau parþial, mulþi români dinrândurile elitei au fost nevoiþi sã plece în pribegie, s-auintensificat diverse forme de propagandã antiromâneascã.

În cadrul Tratatului de pace de la Bucureºti (din noiembrie-decembrie 1913) s-a discutat printre altele ºi problemaromânismului balcanic, Nicolae Titulescu a reuºit sã asigurerespectarea drepturilor macedoromânilor. În luna ianuarie 1914problema românilor timoceni a fost ridicatã în discursul þinutde I. C. Grãdiºteanu, însã acesta a mai ridicat ºi problemaromânilor din Albania astfel cerând ca în viitoarea Constituþiesã existe prevederi clare privind ºcoala, biserica ºi limbaromânã.

Vizita lui Take Ionescu la Atena, în toamna anului 1913, cuocazia medierii pãcii dintre Grecia ºi Turcia a adus în prim-plan nemulþumirile cercurilor de la Bucureºti despre româniice deveniserã cetãþeni ai Greciei, mai ales închiderea ºcolilorºi bisericilor. Take ionescu a mai propus ºi un schimb reciprocde cadre didactice în ºcolile din cele douã þãri.

În urma atentatului de la Sarajevo s-a declanºat prima mareconflagraþie, desfãºuratã în spaþiul sud-est european. Acestfapt i-a nemulþumit pe românii balcanici care au fost nevoiþi sãlupte pentru idealuri strãine.

Românii de la sud deDunãre la inceputul

secolului XX

→→→→→

De mai bine de un secol, tot soiul de �luminaþi� cautã sãacrediteze ideea cã singura posibilitate a românilor de a fipentru totdeauna fericiþi ar fi sã preia, în întregime si fãrãrezervã, în formã si spirit, �valorile� apusene. Acest mesajneghiob a fost ºi este purtat prin intelectualii mercenari,bugetofori ºi campioni ai amoralitãtii, �elita de mahala�. Mainou, aceastã �elitã de mahala� se dã de ceasul mortii,propovãduind necesitatea convertirii românilor la ideologiasatanicã a �globalizãrii� þi abandonãrii cât mai grabnice aTradiþiei Româneºti ºi a credinþei Drept Mãritoare. Aceþtiamãgitori ºi vânduþi nu iau o clipã la socotealã împrejurareacã o civilizaþie nu se mãsoarã în înzestrarea ei tehnicã, uncriteriu nespus de fragil ºi lesne schimbãtor, ci în respectularãtat valorilor veþnice þi mai ales vieþii.Mãsuratã sub cumpãnacelor în urmã amintite, civilizaþia româneascã se gãseþte într-ocategorie net superioarã �apusului�. Sã nu uitãm cã civilizaþiaromâneascã este parte componentã a Bizanþului (care înseamnãtot spaþiul Ortodox), probabil deplina ºi desãvârþita întelegerea rostului omului pe pãmânt. În Bizanþ pedeapsa cu moarteaera doar arareori folositã. Chiar ºi în cazul în care se pronunþao condamnare la moarte, ea putea fi apelatã în fata Împãratuluiþi, în chip obligatoriu, executarea ei se amâna cu treizeci dezile. Exact pentru a da vreme de corecþie unei sentinþe pripite.

În Rusia �kivianã�, în codul de legi al Prinþului VladimirMonomahul (1113-1125), pedeapsa cu moartea era interzisã þiasemenea interzise erau mutilarea ºi tortura. Iar în anul 1503,Sfântul Nil �Sorski�, de la sihãstria Sora din þinutul de pesteVolga, vehement cuvânta împotriva acumulãrilor de averi decãtre cinul cãlugãresc. El propovãduia sãrãcia þi slujireaaproapelui în nevoie. Acelaºi Sfânt osândea, pânã la asemuireacu pãcatul sinuciderii, violenþa împotriva celor abãtuþi de lacredinþã, a �ereticilor�. El cerea ca împotriva lor doar �sabia�Cuvântului sã fie folositã. Sã ne aducem aminte de orgiile desânge comise de cãtre �luminaþii� Apusului în aceeaºi vreme,ºi mai apoi, în chip egal, �reforma� ºi �contrareforma�. Acestepuþine exempleoferite, ºi cãrora ne-numãrate altele le-arputea ºi fi adãugate,aratã limpede cãpretinsa superio-ritate a �apusului�faþã de �rãsãrit� esteun fals ºi o tezã sfrun-tatã. Este expresialipsei de cinstesufleteascã a unorintelectuali carepoartã necuviinþa cape o demnitate ºi pros-tia ca pe o virtute.

Elita de mahala

Alexandru PASCOVICCI

11


Preot Adrian MICU

Orice om poate ajunge sfânt cu condiþia�sã-L iubeascã peHristos�. Nu existã restricþie în ceea ce priveºte sexul, vârsta,rasa, naþionalitatea sau profesia. Nici epoca nu conteazã preamult pentru a ajunge sfânt. Sfântul Ioan Gurã de Aur a fostunul dintre fericiþii care a ºtiut sã urmeze harul ºi sã atingãsfinþenia. El spunea credincioºilor sãi sã-l imite pe Sf. ApostolPavel, pentru cã orice om, imitându-l poate deveni asemenealui: �sã-l imitãm fraþii mei, cãci e un om cuaceeaºi naturã, dar pentru cã a arãtat o maredragoste de Hristos, a intrat în ceruri... SfântulIoan Gurã de Aur s-a nãscut în oraºul Antiohia,(pe locul cãruia se afla oraºul turcescAntakiyah aºezat pe malurile râului Orontesdin Asia Micã), din parinþi bogaþi, tatãl sãu penume Secundus era general cãsãtorit fiind cutânãra Antuza.Au avut doi copii: o fatã ºi unbãiat, pe Ioan, viitorul sfânt nãscându-l întreanii 345-349. Antiohia, oraºul sau natal, alãturide Alexandria erau în acea vreme capitaleleculturii europene. În secolul IV d.Hr., Antiohiaera unul dintre cele mai frumoase oraºe alelumii fiind numit de cãtre contemporani �Oraºulde aur� sau �Perla orientului�. Fiind un oraºaºa de mãreþ a fost vizitat de toþi împãraþiiRomei. Constantin a ridicat o bisericã, Titus l-a împodobit cuserafimi aduºi ca pradã de rãzboi din Ierusalimul distrus, darcea mai mare glorie a Antiohiei a fost cã aici pentru prima datãucenicii lui Hristos au primit numele de creºtini (42 d.Hr.),pânã atunci ei fiind numiþi nazarineni sau galileeni. Aici aupredicat Barnaba, Pavel si Petru.

Sfântul Ioan Gurã de Aur a studiat în oraºul sãu natal, laºcoala lui Libanus, cel mai mare maestru al retoricii, ajungândîn scurt timp cel mai bun elev al acestuia. Dupã terminareaºcolii, Ioan a fost avocat ºi orator laic. La vârsta de 20aniprimeºte botezul creºtin iar în anul 367 devine citeþ înbisericã.Începând cu aceastã perioadã Sfântul Gurã de Aurîncepe un studiu aprofundat asupra învãþãturii creºtine. Spredeosebire de alþi tineri care doreau sã se facã generali, sportivide performanþã, profesori, judecãtori, doctori, Ioan Gurã de

1600 de ani de la naºterea în ceruria Sfântului Ioan Gurã de Aur

Aur a hotãrât sã ajungã sfânt ºi a reuºit. Pentru viaþa sa curatãeste chemat la preoþie dar fuge socotindu-se nevrednic, scriindmai apoi cel mai cutremurãtor tratat despre aceastã misiunesfântã, intitulat �Despre preoþie�. Dupã moartea mamei sale aîmpãrþit toate averile sale ºi s-a retras mai întâi într-o mãnãstire, apoi într-o peºterã ducând o viaþã de ascet, singurele lucrurirãmase din toatã bogaþia sa fiind o hainã, o rasa ºi o rogojinã.

Peste câþiva ani revine în Antiohia. În anul 380este hirotonit diacon iar în 385 preot. Pe 17septembrie 397 moare episcopul Nectarie alConstantinopolului iar în locul sãu este numitIoan Gurã de Aur la porunca împãratuluiArcadius. Ca arhiepiscop alConstantinopolului începe o activitatepredicatorialã, unicã în istoria creºtinismului.Combate luxul ºi lãcomia, bogãþia ºi desfrâul,intrând în conflict cu împãrãteasa Eudoxia. Dincauza linguºitorilor de la curtea imperialã, Sf.Ioan Gurã de Aur este înlãturat, dar de teamaunei rãscoale populare, este rechemat înscaunul episcopal. Duºmanii þes noi intrigi.Ioan este dus în exil la Cucuz în Armenia Micã,apoi de aici este trimis pe þãrmul de rãsãrit alMãrii Negre, dar n-a mai ajuns cãci a murit pe

drum în toamna anului 407.A rostit numeroase predici în toatebisericile Antiohiei ºi Constantinopolului care i-au dus vesteaîn toate pãrþile lumii. De la Sf. Ioan Gurã de Aur au rãmas multecãrþi de învãþãturã (omilii la cãrþile Sf. Scripturi),dar ºi o mulþimede cuvântãri care, pentru frumuseþea lor i-au adus mai târziunumele de Gurã de Aur s-au Hrisostom fiind pânã astãzi celmai desãvãrºit predicator al bisericii. De la el a mai rãmas ºiLiturghia care-i poartã numele ºi care se sãvãrºeºte aproapeîn toate duminicile ºi sãrbãtorile de peste an.

Sf. Ioan Gurã de Aur este unul dintre puþinii sfinþi citaþiîn calendar atât de Biserica occidentalã ºi de cearãsãriteanã. Cu ocazia împlinirii a 1600 de ani de la naºtereaîn ceruri a Sf. Ioan Gurã de Aur, în toate bisericile din mitropoliaOlteniei a fost oficiatã pe data de 13 noiembrie a.c. SfântaLiturghie întru cinstea ºi pomenirea lui.

Autoritãþile bulgare au introdus în mod obligatoriu în ºcoliºi biserici limba bulgarã, au fost distruse cãrþile româneºti, aînceput masiv bulgarizarea numelor de botez ºi de familie. Oserie de meglenoromâni au fost deportaþi în pãrþile centraleale Serbiei unde au stat pânã la sfârºitul rãzboiului. Mulþiromâni balcanici s-au îndreptat spre statul român de la nordde Dunãre, mai ales cã dupã Conferinþa de la Bucureºti (1913)toþi românii balcanici, la dorinþa lor, puteau deveni cetãþeniromâni indiferent de locul în care trãiau.

În timpul primului rãzboi mondial românii au luptat în

numele principiului naþionalitãþilor ceea ce a dus la crearea înzona româneascã a Pindului, a unei autonomii statale subprotectoratul Italiei, însã dupã plecarea trupelor italiene dinacea zonã, Republica româneascã a Pindului a luat sfârºit prinvenirea trupelor greceºti.

În anul 1918 problema românilor balcanici a devenit parteintegrantã într-o serie de programe naþionale, ceea ce denotãfaptul cã ideea de unitate naþionalã s-a ridicat nu numai înrândul românilor de la nord de Dunãre ci ºi a celor de la sud deDunãre.

12


Milan Anghelov Cosoveanu este român. S-a nãscut însatul Cosova, pe malul Timocului, în regiunea Vidin-Bulgaria.A absolvit Facultatea de Filologie a Universitãþii din Sofia ºi,câþiva ani, a predat limba bulgarã elevilor de liceu. A profesatca jurnalist la un ziar local ºi la unul regional, a tradus poeziecontemporanã din limbile românã ºi rusã pentru mai multereviste literare. Apoi a fost fondator ºi zece ani redactor-ºef alziarului ( transformat în revistã lunarã) Timpul-Vreme, editatde Asociaþia Vlahilor/Românilor din Bulgaria al cãreivicepreºedinte a fost. Este membru alUniunii Ziariºtilor din Bulgaria ºi autor alvolumelor de versuri �Varã dunãreanã� ºi�Pe brazda vieþii�. A fost decorat deUniunea Ziariºtilor Profesioniºti dinRomânia cu Ordinul Ziariºtilor Clasa I (Aur)Acum este pensionar ºi locuieºte în satulsãu natal, unde scrie poezie în limbamaternã � limba românã.

Prezentarea de mai sus nu-mi aparþine.Ea mi-a fost trimisã chiar de cãtre autor, iarstilul sãu simplu ºi direct îl caracterizeazãîn mare parte. Spun în mare parte, pentrucã ar mai trebui adãugat ceva în definireapersonalitãþii lui Milan AnghelovCosoveanu (Nea� Milan, cum îi spunprietenii, Milan, cum ne roagã el sã-ispunem). Blândeþea. Parcã toatã blândeþealumii s-a adunat deasupra Cosovei într-odimineaþã ºi i-a cãzut în cap, molipsindu-lpe vecie, singurului cosovean ce se trezise, cu noaptea-ncap, sã meargã la oraº, la Dii. Lui Milan al nostru. Am sesizatacest lucru de la prima noastrã întâlnire, acum mai bine decinspezece ani, când am participat la o întrunire a membrilorAsociaþiei Vlahilor/Românilor din Bulgaria. Ivan Alexandrov,preºedintele de atunci, m-a invitat la o cafea (ºi o votcã) într-un bar gãzduit de �Casa Profesorilor�. Alãturi de noi se maiaflau ºi alte persoane din asociaþie ºi, bineînþeles, Nea� Milan.Dupã ce s-a fãcut comanda, lumea a început sã vorbeascã. Înlimba bulgarã. Ivan scuza din când în când situaþia, motivândcã oamenii nu ºtiu prea bine limba maternã, cu care se exprimãmai greu. Am înþeles. ªi pentru cã nu înþelegeam o iotã pebulgãreºte am început sã analizez fizionomii. Mult timp l-amprivit pe Milan. Pãrea un monument al blândeþii într-un norgros de fum, atunci ca ºi acum, poetul având permanent oþigarã aprinsã între degetele mâinii drepte. �Omul acesta nupoate sã facã nici un rãu� a fost primul meu gând, prima

Milan Anghelov Cosoveanu – poet românconcuzie despre el, devenitã în timp certitudine. Mulþi dintrecei care l-au cunoscut ºi cu care am vorbit dupã aceea aurecunoscut cã la fel au gândit ºi ei. Nea�Milan ºi-a terminatpaharul de votcã amestecatã cu cola (nu mai þin minte dacãera primul sau al doilea), a tras puternic un fum ºi s-a adresatcelor prezenþi în limba românã. �Domnilor, vã rog. Îl avem aicipe Dan, din þarã. El nu înþelege bulgãreºte. Vã rog. Eu propunsã vorbim în limba românã ºi sigur o sã ne-nþãlegem�. Apoicãtre mine : �Dane, îmi dai voie sã-þi spun aºa, sã ne scuzi cã

noi vorbim aici ca pe la noi. Cu o limbã mãisãracã, aºa cum ne-o lãsarã moºii. Da tu osã-nþãlegi. Cã ºi noi sântem români. Terog�. Zlatko Anghelov, cunoscut artistfotograf îi spune: �Milane, tu cu limba aiasãracã fãcuºi poezie. Ia spune una s-oaudã ºi Dan�. Atunci am auzit primeleversuri scrise de Milan AnghelovCosoveanu, recitate chiar de el. Poeziaascultatã în acea searã rece de primãvarã,alãturi de niºte oameni pe care abiaînceapeam sã-i cunosc, este ºi acum unadintre cele mai frumoase pozii pe care leºtiu : � Casã veche neuitatã/cu ferestreletânjite...� Sentimentul acut al singurãtãþiinu-l mai simþisem, de o asemeneaintensitate, decât în poezia a lui GeorgeTopârceanu

�Balada morþii� ºi în binecunoscuta�Lacustrã�. Din nou memoria îmi joacã

feste ºi nu-mi mai aduc aminte cum s-a încheiat seara, dar nuvoi uita niciodatã expresia de fericire de pe faþa lui Nea� Milancând am început sã aplaudãm ºi lacrimile care-i curgeau continudin ochii mari, albaºtrii, ce priveau la noi cu recunoºtinþã. De-atunci au trecut, cum spuneam, mai bine de cinsprezece ani ºiamintirile mele cu Milan s-au înmulþit atât de mult cã mi-artrebui încã ºapte ani sã le povestesc.

Ceva, însã, ar mai trebui sã adaug în aceastã introducere,în legãturã cu propoziþia simplã de la început. �Ei ºi?� ar puteasã întrebe unii. �ªi ce-i cu asta? Noi nu sântem?� s-ar puteaarãta nedumeriþi alþii. Iar ceilalþi, cei mai mulþi, nici n-au bãgat-o de seamã. Li s-a pãrut simplã ºi normalã, poate chiar formalã,fãrã prea multe înþelesuri ºi pe bunã dreptate. Câte înþelesuripoþi gãsi, bunãoarã, în propoziþia �Tata este profesor�? Pentrua înþelege însã semnificaþia realã a acestei expresii nu estenevoie decât sã vii o zi sau douã într-un sat de români dinValea Timocului ºi sã stai de vorbã cu cei care se încãpãþâneazã

Dan VANÃ

De câteva zile a apãrut la Editura MJM din Craiova, cu sprijinul financiar al generosului cetãþean calafetean VasileVasile Adelicã, volumul de versuri �ÎN ÞARA MEA� semnat Milan Anghelov Cosoveanu, un poet de limbã românã dinBulgaria.

Cartea se va bucura de trei lansãri succesive în prezenþa autorului ºi a invitaþilor sãi, la Vidin în data de 18.12.2007, laCalafat- Casa de Culturã în data de 19.12.2007 ºi la Craiova (Radio Oltenia ºi TVR ) în data de 20.12.2007.

În numãrul viitor al revistei vã vom prezenta pe larg aceste evenimente. Acum vã prezentãm câteva date despre autor,cum au apãrut ele în �Cuvântul înainte� al cãrþii, semnat de colegul nostru de redacþie Dan Vanã, prefaþa volumuluisemnatã de Dl. Cornel Rusu, o scurtã scrisoare ºi câteva poezii ale autorului.

13


sã-ºi mai joace jocurile, sã-ºi mai cânte cântecele, sã vorbeascã,sã gândeascã ºi sã viseze în limba românã (sau vlahã, cum îimai spun unii). Pentru Milan Anghelov Cosoveanu aceastãpropoziþie simplã înseamnã totul. De ea se leagã însãºi fiinþalui. Citindu-i poeziile, sigur veþi înþelege acest lucru ºi-i veþiscuza, pe alocuri, imperfecþiunile care, de multe ori, dau farmecpoeziei sale. Acum câþiva ani îmi spunea cã vrea sãdovedeascã, prin versuri, ca un matematician, cã în satele dinregiunea Vidin, ºi nu numai, trãiesc români din cele mai vechitimpuri, cu tradiþiile ºi obiceiurile, cu portul dar mai ales cugraiul. Mai avusese o astfel de încercare prin poemul �Poftiþila masã�, dar nu era pe deplin mulþumit. Acum un an, când mi-a înmânat toate poeziile din aceastã carte, scrise cu mâna de elînsuºi, cu o caligrafie exemplarã ºi aºezate în ordinea doritã,mi-a spus cã a reuºit demonstraþia ºi cã este mulþumit de ea. I-a dat titlul �Albotina�, loc strãvechi, încãrcat de legende, undeºi acum, în a doua zi de paºti, se strâng românii din toatesatele, aproape treizeci, pentru a-ºi pomeni ºi cinsti morþii.Aici se încinge o horã mare, �hora tristã� cum i se zice, ºi înmijlocul ei se dã de pomanã pentru cei �plecaþi�. Obiceiulexistã ºi în satele olteneºti dar nu are o asemenea amploare.Aici, acum câþiva ani, am auzit un lãutar bãtrân cântând ovariantã a baladei �Gruia lui Novac� ºi primele douã versurile-am reþinut pentru unicitatea lor: �Eu sânt Gruia lui Novac/ªi sar Dunãrea-n ciumag�. Acest loc a fost ales de Milan casubiect al demonstraþiei sale lingvistice. N-am vrut sã-l supãrpe poet spunându-i cã demonstraþia în cazul evidenþei esteinutilã. Poate ºtia el ce ºtia. Oricum, Milan AnghelovCosoveanu dovedise cu prisosinþã, în poemul �Pe brazdavieþii�, cã în graiul vorbit de românii din Valea Timocului sepoate scrie o poezie de cea mai bunã calitate. ªi încã ceva.Vreau sã-i mulþumesc lui Milan ºi celorlalþi luptãtori pentrudrepturile limbii române în Europa, cã m-au reînvãþat ceînseamnã patriotismul ºi prietenia, sentimente pe care nutrebuie sã le afiºezi ºi de care nu trebuie sã te ruºinezi niciodatã.Bulgaria ºi România ar trebui sã se mândreascã cu ei ºi sã ledea puþinul de care au nevoie, pe care îl meritã ºi la care audreptul. Iar cei care-ºi strigã patiotismul în gura mare, pe latoate tarabele ºi în toate pieþele, sã mai tacã puþin a respect.

Închei cu versurile rugãciune, din finalul poemului �Pebrazda vieþii�, pe care ar fi bine sã le înveþe la ºcoalã copiiipentru a le recita pãrinþilor ºi bunicilor acasã ºi împreunã sã lespunã în gând înainte de culcare: PÃZEªTE-NE, DOAMNE/PRIN SECETA VERII/CU CÂNTECUL MAMEI/CREDINÞACREªTINÃ.

Dane, salut

Deja mã aflu în mâinile tale.Nu îþi fac un compliment. Am încredere în tine.Te rog, fiind redactor, sã pãstrezi puritatea ºi calitatea

tehnicã a versului creat pe baza dialectului (graiului) nostru.Existã ºi niºte deosebiri semantice ºi sintactice...

Dupã redactarea poeziilor, dacã se poate, aº vrea sã levãd încã o datã. Sper cã vom ajunge la un consens creator.

Mulþumesc din toatã inima.

Cu cea mai caldã stimã Milan Cosoveanu

Scumpã mamã

Scumpã mamã unde eºti acuma?Nu ºtiu mamã unde voi mai sta.Cad acolo ploi, zãpezi sau bruma?Ori eºti mamã pe o sfântã stea

Unde numai primãvara ierbiiLumineazã într-un vecinic timp.Duhul merge pe câmpia verdeSau pe înãlþimea lui Olimp.

Ori eºti mamã undeva aproapeÎntr-un fel de univers uºorCare pentru noi e tot o noapten-am putere sã te vãd în zbor.

Singur sânt în casa cunoscutãCa un spic rãmas nesecerat.Uºa neadormitã tot ascultã-Vii, nu vii sã ºezi aici pe pat.

Te aºteaptã vatra friguroasãNiºte crengi uscate sã-i aduciªi sã pui la urmã pe o masãStrãchinile cu legumuri dulci.

Numai visul mamã te aduce.Nu ºtiu mamã unde voi mai sta.Ne vom întâlni sub sfânta crucePe vreo depãrtatã-n lume stea.

Fereastra obositã

Fereastra obosi privindPe cineva sã vadã-n poartã.Nu vin prietenii. Nu vin.E moartã strada mea. E moartã.

La masã e stãpânul eiVorbind cu pâinea ºi paharu.Îºi aminteºte de-un bordeiªi cum mergea la câmp plugaru.

Acum ºi satul e-ntristatCa o pãdure pãrãsâtãDin care pãsãri au plecatLa vest, în þarã nevãzutã.

Seceta

Seceta arde pãmântulVântul uscat îl mãturã.Unde sânt ploile sfinteVãile de sunet sã urle !

Vitele-n umbra pãduriiFrunza culeg, amãrâtã.Jalnic cicoarea fluierã.ªerpii se surp pe râpã.

14


Iulia MICU

Arta egipteanã este aºezatã subsemnul fenomenului religios. Legãturavechilor egipteni cu zeii protectori ai

Egiptului este profundã ºi se manifestã atât pe pãmânt, cât ºiîn viaþa de dincolo-element central al credinþei egiptenestrãvechi, de aceea operele de artã egiptene au câteva elementecomune.

Secol dupã secol s-au reprodus aceleaºi forme artistice, s-au utilizat aceleaºi tehnici ºi aceleaºi materiale. Statuilefaraonilor sau ale marilor demnitari nu reprezintã trupul real cimai degrabã ele proiecteazã o imagine idealã a unui om aflat încomuniune permanentã cu zeii, deci aflat într-o stare de hardivin. De aici rezultã caracterul solemn al statuilor egiptene,senzaþia de mãreþie pe care aceasta o produce privitorului.

De-a lungul timpului s-au lucrat în Egiptul Antic poatezeci de mii de statui de bronz, piatrã, lemn, aur, întotdeaunapictate. Artistul egiptean a acordat culorilor o semnificaþieanume, culorile fiind de fapt simboluri religioase. Roºul era oculoare negativã, aceasta fiind culoarea zeului Seth, zeuldeºertului lipsit de viatã, zeul morþii, al rãului ºi totodatã aldezordinii. Verdele, culoarea vieþii vegetale ºi de aceea culoareabucuriei ºi tinereþii era închinatã zeului Osiris, zeu al reînvieriiºi al nemuririi ce stãpânea lumea de dincolo.

Tot astfel, culoarea neagrã avea aceeaºi semnificaþie,negrul fiind culoarea pamântului fertil al Nilului, care prinrevãrsãrile sale asigura �reînvierea� veºnicã a Egiptului andupa an ºi garanta puterea ºi prosperitatea þãrii. Albastrul eraculoarea cerului ºi a zeului acestuia Amon. Galbenul reprezentaaurul, un material preþios, simbol al nemuririi zeilor ºi de aceeaavea un caracter sacru, fiind destinat numai în reprezentãrilezeilor ºi faraonilor. Albul, simbol al puritãþii ºi bucuriei, eraculoarea Egiptului de Jos.

Egiptul anticlegãtura dintre artã ºi religie

Piramidele ºi templele aveau rolul sã asigure o legãturãputernicã între egipteni ºi zeii lor protectori. Marile piramideridicate de faraoni nu erau doar grandioase locuri de vecipentru faraoni ci, mai de grabã, un simbol al triumfuluiegiptenilor asupra morþii, credinþa în nemurire ºi viaþa de apoifiind elementul central al religiei egiptene. Faraonul nu eradoar un ºef al statului, ci înainte de toate un zeu întrupat, unsimbol al nemuririi.

Vechii egipteni credea cã viaþa este un proces continuu,în care existenþa fizicã este doar o etapã de pregãtire pentrutransformarea adusã de moarte. O viaþã dusã în conformitatecu principiile morale ºi potrivit regulilor sociale ºi religioasedin lumea egipteanã permitea ca sufletul sã treacã de ultimapoartã a Lumii Subterane pentru a ajunge în lumea paradisiacã,dupã ce fusese judecat de zeul Osiris. Meºteºugarii egipteniabordau domenii diverse, lucrând materiale variate, de lasculpturi de mari dimensiuni în piatrã ºi bronz, manuscriseîmpodobite de imagini, sarcofage bogat ornamentate înbasoreliefuri, bijuterii, ceramicã ºi sculpturi în lemn. Cele maimici, dar ºi cele mai interesante artefacte sunt amuletele ºibijuteriile folosite pentru a împodobi ºi a proteja mumiile încãlãtoria lor de dupã moarte. Erau folosite figurine ushabticare aveau rol de a însoþi sufletul celui decedat ºi a-l ajuta sãtreacã de judecata lui Osiris. Hieroglifele prezente pe diverseleartefacte sunt inscripþii cu rol de protecþie, care cer ajutorulzeilor ºi ajutã în trecerea sufletului pânã la sala judecãþii.Aceastã cãlãtorie este reprezentatã ºi prin scenele pictate pesarcofage ºi lãzi, drumul fãcut de suflet dupã despãrþirea detrup pânã la viaþa eternã alãturi de zei fiind redat prin micicompoziþii foarte minuþioase.

Deoarece religia anticã egipteanã este închinatã nemuririi ºiveºniciei era normal ca arta religioasã sã consacre aceste valori.

Pictura modernã reprezintã un subiectmai puþin înteles în special la noi. Arta este

deseori asimilatã cu o fotografie, cu o reproducere exactã arealitãþii. Cu toate acestea o lucrare precum coloana infinituluinu este greu de înþeles. Coloana nu este o reproducere arealitãþii, ci reprezentarea unei idei cât se poate de abstracte:infinitul. Artistul ar fi putut sculpta o silueta de femeie, cuprivirea alungita, cu o atitundine nostalgica. Un personaj carepriveãte cãtre orizont, care se gândeºte la nimic. Ar fi fost ovariantã de a ilustra infinitul,însã soluþia aleasã a fost mult maiputernica, tocmai pentru cã nu a apelat la realitateaimediatã,încercând sã o creeze într-o lume unicã având carepermanent se naºte.

CUBISMULPrimul curent artistic -atãt picturã cât ºi sculpturã - care a

renunþat al reproducerea fidelã a realitaþii a fost cubismul.Experienþele cubiste - feþele turtite, ochii aºeati oblic pe aceeasiparte cu urechea - stârnesc ºi acum nedumerire. Are cubismulo logica? Are, dar experienta cubista e mult mai veche decât s-ar crede. Ea îºi gãseºte coordonatele în pictura... EgiptuluiAntic. Explicaþia este destul de simplã. Imaginaþi-vã fotografiaunui cap, vãzut din profil. Conturul feþei se percepe destul debine: se vede clar forma frunþii, a nasului ºi conturul buzelor.Ochii însa nu se prea vãd. Pupila e o patã turtitã, lãcrimaruleste ascuns, albul ochiul este ascuns pe jumãtate. Rezultatuleste cã ochiul îsi pierde impresia pe care o are din faþã,iarelementele feþei sunt neclare.

Arta modernã

drd. Marius TURAICHE

15


Egiptenii desenau întotdeauna figura umanã din profil,însã ochiul îl pictau vazut din faþã, pentru a-i pastra impresiaputernicã. Întreaga figurã avea o alcãtuire ciudatã, însã silueteleavea o vizibilitate perfectã. Toate elementele corpului erauclare, de la ochi pânã la degete.

Cubismul a preluat aceastã idee ºi a dezvoltat-o. O figurãcubistã este desenatã simultan atât din faþã cât ºi din profil.Ochii sunt vãzuþi întotdeauna din faþã. Ideea cubismului a

fost de a prezentaabsolut toatesegmentele (feþele)modelului. Un vasera desfãcut în toatepãrþile componentesi recompus într-osingurã imagine.

Aceastã primãfazã poartã numelede cubism analitic.Ulterior, PabloPicasso s-a întrebatdacã forma unui ochinu poate insemnaceva mai mult decâto simplã descriere. ÎnGuernica, Picassopicteazã o femeiecare þipa

deznãdajduitã, prinsã în iureºul calului de metal, alegorie arãzboiului. Ochiul femeii are forma unei lacrimi. Un ochi-lacrimã. Nu doar o simplã descriere a realiatii, ci o o metaforã.

ARTA ABSTRACTÃGeorge Enescu fãcea la un moment dat o comparaþie între

muzicã ºi picturã. Muzica - susþinea Enescu - este superioarãpicturii, pentru cã muzica nu se foloseºte de un suport real, cieste abstractã. Ea rezistã doar prin sunet, prin materia ei debaza, în timp ce pictura este parazitarã, este obligatã sãreproducã realitatea ca sã existe.

Însã pictorii ºi-au pus pe bunã dreptate întrebarea dacãsenzaþiile obþinute prin reproducerea unui obiect real (de lamodel uman pânã la peisaj) nu puteau fi obþinute doar prinpete de culoare. Culorile au o viaþã proprie ºi produc o senzaþiedistinctã. Roºul creºte presiunea sanguina ºi accelereazãbãtãile inimii, este culoarea erotismului, a revoluþiilor, asãlbãticiei, a sângelui. Albastrul e expresia încrederii, aseninãtãþii. Verdele calmeazã, galbenul dã senzaþia de luminã,portocaliul de cãldura. Pictorii ºi-au dat seama cã în lipsa unorreprezentãri concrete culorile pot trezi senzaþii.

În prima fazã pictorii s-au orientat cãtre formele geomerice,ºi au încercat sã gãseascã o relaþie între culoare ºi formã.Kandisky a fost cel mai fervent susþinãtor al spiritualitãþii înpictura, al deschiderii �ochiului interior�. Având convingeriteozofice si orientale Kandisnky a compus imagini interesante,cu linii, cercuri care se întrepãtrund, triunghiuri, experimentândconstant forma si culoarea. Alþii l-au urmat mergând pe drumuldeschis de el.

Anul acesta pe 28 decembrie Centrul Cultural Românescde la Vidin va sãrbãtori un an de la înfiinþare. Prin iniþiativa luiIvan Juvetov, preluatã de primãriile din Vidin ºi Calafat, cât ºicu sprijinul Muzeului de Artã, s-a reuºit ca în ambele þãri,România ºi Bulgaria, sã se deschidã câte un centru cultural,având ca scop o mai bunã colaborare culturalã la nivelulactualelor condiþii europene. Mai mult decât atât, CentrulCultural Românesc din Vidin era necesar þinând cont ºi defaptul cã în aceastã zonã existã cea mai compactã masã aetnicilor români din Bulgaria. S-a dovedit ºi eficient deoareceaici au avut loc o serie de expoziþii ale unor artiºti cunoscuþidin România fiind ºi o rampã de lansare pentru câþiva tineriartiºti. Au expus aici,de-a lungul unui an, artiºti ca: EmilianPopescu, Eustaþiu Gregorian, Vasile Buz, Letiþia Sterian,Marius Turaiche, Tudorel Predan, Cristian Rudãreanu, MinelDina, ºi alþii.

În cadrul programului de activitãþi desfãºurate la CentrulCultural Românesc au avut loc manifestãri în colaborare cuAsociaþia �Artizani Fãrã Frontiere� din Craiova împreunã cumeºteri populari din Bulgaria.

Acum, la un an de la începerea activitãþii, Ivan Juvetov-coordonatorul centrului, a declarat cã, deja, spaþiul asigurat

de primãria din Vidin a devenit insuficient ºi este necesar unnou sediu, care sã dispunã ºi de o bazã minimã de dotare,necesarã bunei desfãºurãri a programului.

Trebuie menþionat cã ºi la Calafat funcþioneazã un CentruCultural Bulgar, în clãdirea Palatului �Marincu�- Muzeul deArtã, coordonat de Dl. Alexandru Pârvan, directorul instituþiei.

Centrul cultural românesc din Vidin

Dan VANÃ

Pablo Picasso, Chitarã, 1913

16


Mihail CARAULEANU

Cristina CRINTEANU

Încã din cele mai vechi timpuri, societãþile umane au fostguvernate de legi menite sã asigure ordinea ºi buna înþelegereîntre membrii lor ºi care, studiate în contextul istoric respectiv,oglindesc într-o oarecare mãsurã relaþiile din cadrul uneicomunitãþi. Unele dintre acestea au rãmas în vigoare chiar ºiastãzi, deºi conþinutul lor este desuet ºi deseori hilar. S.U.A.are o poziþie fruntaºã cu privire la exista unorasemenea legi �trãsnite� cum ar fi: într-o casã nuau voie sã locuiascã împreunã mai mult de 6 fetenecãsãtorite, rezidenþii unui oraº nu au voie sãpescuiascã stând cocoþaþi pe spatele unei girafe,femeilor li se interzice sã aparã nebãrbierite în pub-lic, alãptatul copiilor în public este interzis, li se interzicecetãþenilor de peste 18 ani sã aibã mai mult de un dinte lipsã,

Legi ... ciudate

li se interzice bãrbaþilor sã-ºi batã soþiilemai mult de o datã pe lunã, nici un vehiculcare circulã fãrã ºofer nu are voie sadepãºeascã viteza de 60 km/h, este ilegal sã pãstoreºti maimult de 200 de oi pe Hollywood Boulevard. Nici Europa nuface excepþie, în Franþa, între orele 8.00 AM ºi 8.00 PM fiind

obligatoriu ca muzica ce se difuzeazã pe posturilede radio sã fie franþuzeascã. Legislatorii franceziau hotãrât cã este ilegal sã sãruþi o persoanã înmetrou, precum ºi cã nici un porc nu poate fibotezat cu numele de Napoleon de cãtre stãpânullui. În Israel este interzis sã-þi scarpini nasul

sâmbãta, sã hrãneºti animale în locuri publice sau sã aduciurºi pe plajã.

Sub îndrumarea distinsului doctor în arheologie NicaMarin de-a lungul anilor am efectuat cu elevii Liceului Teoreticdin Poiana Mare cercetãri de suprafaþã ºi sãpãturi arheologiceîn câteva puncte de pe teritoriul comunelor Poiana Mare,Desaºi Ghidici.Cea mai valoroasã descoperire arheologicã aparþineepopcii bronzului ºi a avut loc în punctul balta Tarovei înraza comunei Ghidici.O investigaþie întreprinsãpe o dunã de nisip situatã la 300 de metri Estde necropola descoperitã la 1981,s-a soldatcu dezvelirea în întregime a unei locuinþe cu osuprafaþã de 35 mp ºi cu identificarea resturilora încã douã.De sub chirpicul pereþilor prãbuºiþis-a recuperate o mare cantitate de ceramicã,vase cu forme din cele mai variate ºi frumosornamentate în tehnica incustraþiei cu motivetipice culturii Gârla Mare,greutãþi pentru rãzboiul vertical deþesut ºi podoabe din bronz.Noutatea descoperiri constã maiales în aceea cã s-a putut înþelege pentru prima datã tehnica

Vestigii ale trecutuluiProf. Dinel NICOLAE

de execuþie al locuinþelor de cãtre purtãtoriiculturii Gârla Mare(1500 î.Hr.) care locuiaupe ambele terase ale Dunãrii începând de laBelgrad ºi pânã aproape de râul Olt.Locuinþele aveau la bazãun schelet alcãtuit din bârne subþiri ºi pereþi de trestie pestecare se lipea lutul.Acoperiºul era din stuf de baltã fiind sprijit

pe niºte stâlpi groºi din lemn înfipþi adânc înpãmânt.Urmele gropilor ne indicã ºi astãziconturul ºi dimensiunile locuinþelordescoperindu-se la una dintre ele bineconservatã podeaua lutuitã ºi vatra cuptoruluifãþuitã cu grijã,ambele fiind crãpate ca unmozaic din cauza incendiului.

Toate aceste date au adus o îmbogãþire aelementului istoric în zonã deoarece

informaþiile inedite despre modul de viaþã a oamenilor dinacea perioadã au contribuit fãrã discuþie la formarea unui tablouasupra vieþii în epoca bronzului.

Din lucrarea �Calafat - trepte de istorie� scrisã deprofesorii Vasile Petriºor ºi Lelius Mândroiu am aflat cã primapublicaþie cunoscutã în oraºul de la Dunãre este ziarul inde-pendent �Valul Dunãrei� apãrut la 1 decembrie 1902 ºicondus de N.O. Dallocrin. Apoi, între 6 decembrie 1913 ºi 18mai 1914 s-a editat periodicul �Calafatul�, directori ºiproprietari fiind G. Marinescu ºi I.N. Dãnciulescu. În anul1926, la 15 februarie, apãrea �Cuvântul Calafatului�, iar înperioada 1 aprilie � 15 iulie 1929, foaia de propagandã culturalã�Ecoul Dunãrii�. Tot în acelaºi an, între 25 mai ºi 25 iulie s-aeditat �Calafatul Cultural ºi Politic�, de asemenea înperioada 28 mai � 20 iulie 1929 a fost scos pe piaþã ziarul

Din istoria presei calafetenecultural ºi politic �Lupta noastrã�.

Pe lângã aceste apariþii sporadice,Calafatul a beneficiat în perioada interbelicãºi de apariþia revistei culturale �Slove�, editatãsub îngrijirea Societãþii �Cãminul Cultural�. Revista a apãrutprin grija unui comitet format din C. Gerotã, G. Stefanovici ºiA. Tãnase-Mãcaº. În colectivul de redacþie mai apãrea caredactor T. Mareº, iar ca secretar Aurel Tomescu. La revistãcolaborau Eugen Relgis, Ion Mehedinþeanu, Zaharia Stancu,C. Niculesc-Plopºor, Constantin Gerotã, Mihail Corneanu, V.Militaru, C.Z. Buzdugan ºi mulþi alþii, atât din Calafat, cât ºidin þarã.

17


Societatea parcã, spre surprinderea unora dintre noi, adevenit din ce în ce mai penibilã, avînd un umor retardat ºicare ne afecteazã într-un mod dramatic. În speþã politica,fardurile ieftine ºi fustele transparente au umplut ecranelecare, gâfâind dupã calupurile de reclame ºi eºecurile uneiinterpretãri live memorabile, se destind atunci când un grupumoristic cãpiat de grija cã mâine s-arputea din cauza rattingului scãzut sã numai fie îºi dã pe scenã ultima suflarelipsitã totalmente de talente. Eu nu ºtiucine-i mai poate crede,poate vreunextraterestru pentru cã deja ºi copii ºtiusã facã diferenþa între papagali ºimaimuþe. Când îi vezi cât de serioºi ºiafectaþi sunt de soarta poporului latelevizor ai impresia cã acum ar lãsa micileºi nenumãrate vile sã sarã în ajutorulþãrii,cicã,cine sã-i mai creadã. Deja le-atrecut vremea,lumea s-a sãturat dediscursuri ºi promisiuni de feþe impreg-nate de grija pentru cetãþean. Înainte de89 se fãceau filme de propagandã comunistã unde druga daeporumb era cât racheta iar merele ca niºte pepeni,parcã erai înrai. Acum totul e un film, o regie în care majoritarii sunt prostplãtiþi în ciuda faptului cã de ei au avut grijã toate partidele

Maimuþãreala în 2007Cristian RUDÃREANU

politice,cum,nu ºtim, ºi de ce au ajuns aºa sãraci, iar nu ºtim.Se pare cã ne-au cam înºelat dupã cum se vede. Ca lucrurilesã meargã ºi bine au fost discreditate aproape toate instituþiiletradiþionale ºi de referinþã ale societãþii,biserica,învãþãmântulºi sistemul juridic. În învãþãmânt au introdus evaluãri absurdeºi atât de multe metodologii ºi acte argumentative încât dacã

stai sã le faci ca la carte nu mai facicarte ,cu elevii binenþeles. În bisericãau aruncat câteva dosare uitate prinrafturile ãlea vechi ºi care acum suntca brânza de oaie care cu cât e maiveche cu atât e mai gustoasã. Înjustiþie e jale cã deja aici au începutsã aparã telenovele în direct cu ratãridicatã de audienþã unde poporul,aºteptând ziua de mâine, îºi permitesã piardã ºi noaptea de dinainte.Ceauºescu era grijuliu ne culca lanouã ºi ne scula la douã sã luãm lapteîn timp ce acum ne culcãm la douã ºine sculãm degeaba la nouã. Ce bine

ar fi dacã ne-am putea culca vreo douã sute de ani sã vedemcum ar arãta atunci lumea asta în care trãim. Dar nici aºa nu ebine fiindcã sunt sigur cã toþi ne-am duce la culcare chiar ºiãia care nu s-au trezit încã.

DESPRE CÃSÃTORIEO fatã când se cãsãtoreºte crede întotdeauna cã a câºtigat

un iubit, dar de cele mai multe ori îºi dã seama cã l-a pierdut.(Jerome K. Jerome)

Iubirea este o formã de boala temporarã care se vindecãnumai prin cãsãtorie.

Toate jocurile de noroc sunt interzise, numai cãsãtoriilenu.

Iubirea este idealul. Cãsãtoria este realitatea.Cauza principalã a divorþului este cãsãtoria.Sfatul meu este sã te cãsãtoreºti. Dacã vei avea o nevastã

bunã, vei fi fericit; dacã nu, vei deveni filosof. (Socrate)Numai bãrbaþii însuraþi au amante.

DESPRE FRICÃFrica de viitor este cancerul

prezentului. Nu te teme de mîine, Dumnezeu

este deja acolo. Cea mai mare greºalã pe care poþi

s-o faci în viaþã este sã trãieºti per-manent cu frica în sine cã vei faceuna.

DESPRE PROSTIE Prostia înseamnã sã faci acelaºi

lucru în mod repetat, asteptând

rezultate diferite.E mai bine sã taci ºi sã dai impresia cã eºti prost, decât sã

vorbeºti ºi sã înlãturi orice dubiu.Ca sã înþelegi cã eºti prost trebuie sã îþi meargã mintea.

(Georges Brassens)Doar douã lucruri sunt infinite: Universul si prostia

omeneascã. Si nu sunt sigur in legãtura cu primul. (AlbertEinstein)

DESPRE FEMEINu poþi sã cunoºti o femeie pânã nu o întâlneºti la tribu-

nal. (Norman Mailer)Hoþii îþi cer banii sau viaþa; femeile le vor pe amândoua.

(Samuel Butler)SI ALTELE...Sã nu te cerþi cu oamenii mai mult

decât cu tine însuti. (Lucian Blaga)Nu testa niciodatã adâncimea apei

cu ambele picioare!Deºi nu este o boalã de ochi, gelozia

duce la orbire.Dacã tot nu învãþãm din greºeli, ce

rost mai are sã le facemUn pictor picteazã ce se vinde, un

artist vinde ceea ce picteazã.Unii oameni se tem aºa de mult de

moarte cã nici nu mai apucã sã trãiascã!

Maxime ºi cugetãri

18


Prof. dr. Diana COTESCU

Episcopia Ortodoxã Românã din Vârseþ. În timpulstãpânirii romane (106-274), aici se afla cetatea Canonia, alecãrei ruine au fost descoperite în 1885. În 1552, Ahmed Paºacucereºte Vârseþul, subordonându-l vilaetului Timiºoarei. La1594, sub conducerea banului Lugojului, Gheorghe Palatici,românii bãnãþeni se rãscoalã împotriva stãpânirii otomane ºiasediazã Vârseþul, dar sunt înfrânþi, preotul Todor fiind escalpatde turci. Un an mai târziu, în 1595, Sigismund Bathory,voievodul Transilvaniei trimite pe Gh. Barbeli cu oaste contraturcilor, îi învinge ºi astfel oraºul Vârseþ ºi satele din jur întrãsub stãpânirea voievozilor ardeleni, Sigismund Bathory,Andrei Bathory ºi Mihai Viteazul (1599-1601). În 1605, turciireocupã oraºul pânã în 1716, când sunt izgoniþi din Banat. În1723, sunt aduºi coloniºti germani. În 1792, oraºul avea 8402locuitori, dintre care, 5212 ortodocºi, majoritatea fiind români.

Reºedinþa episcopului sârbesc dateazã din 1759, Bisericaromano-catolicã în stil gotic, cu douã turnuri este ziditã întreanii 1860-1863, Catedrala sârbeascã construitã între 1783-1785,iar Biserica Ortodoxã Românã în stil bizantin fiind ridicatã în1911.

Episcopia Ortodoxã Românã existã înainte de ocupareaoraºului de cãtre turci (1552). Dupã venirea sârbilor, Episcopiaajunge sub jurisdicþia sârbeascã. În timpul pãstoririiepiscopului Iosif Ioanovici ªocobent (1786-1805), se înfiinþeazãªcoala gramaticalã cu patru clase, unde a predat, între 1806-1808, eruditul Paul Iorgovici-Brâncoveanu, închisã în 1819. În1820, aici se înfiinþeazã o ºcoalã teologicã cu predare în limbasârbã, iar din 1822, predarea s-a fãcut ºi în limba românã, ºcoalãunde a învãþat, între 1829-1830, mitropolitul-erudit de mai târziu,Andrei ªaguna. ªcoala s-a închis în 1868. În perioadainterbelicã, protopop era Traian Oprea.

În 1971 se înfiinþeazã, teoretic, Vicariatul Ortodox Româncu sediul în Vârseþ, reactivat în 13-14 februarie 1997, prinhotãrârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, caEpiscopie Ortodoxã Românã din Serbia, cu sediul în Vârºeþ,strada Jarko Zrenjanin, nr. 60. De fapt, înfiinþarea acesteiEpiscopii, s-a fãcut pe baza punerii în aplicare a Hotãrâriisinodale din 23 octombrie 1933. Aceastã misiune dereactualizare a hotãrârii sinodale a B.O.R., i-a fost încredinþatãP.S. Laurenþiu Streza, Episcopul Caransebeºului, fiind numitepiscop-locþiitor al eparhiei Vârºeþului pânã la alegereaepiscopului titular. În fruntea Episcopiei a fost ales P.S. DaniilPartoºanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Timiºoarei, instalatla 8 aprilie 2001. Episcopia Ortodoxã Românã din Vârºeþfuncþioneazã în condiþii de semilegalitate, nefiind recunoscutãºi oficializatã de autoritãþile bisericeºti ºi politice de la Belgrad.

În prezent se poartã discuþii spre a fi recunoscutã ºilegalizatã oficial de autoritãþile de stat sârbe.

Prezenþe româneºti:Documente (1075) din 1865-1867, privind activitatea lui

Nicolae Tincu Velia în perioada despãrþirii ierarhice dintrecomunitãþile ortodoxe române ºi sârbã: corespondenþa lui cu

mitropolitul Andrei ªaguna, cu Ioan Popazu, episcop deCaransebeº, Aurel Maniu, protopopii de Oraviþa ºi Lugoj,contribuþia sa la organizarea protopopiatului român de Vârºeþ,acte referitoare la viaþa sa particularã etc. (Arhiva Vicariatului).

Mãnãstirea cu hramul �Sfinþii Arangheli Mihail ºiGavriil� din Srediºtea Micã sau Pârneaora, la 12 km sud-estde Vârºeþ, unica mãnãstire din Banatul sârbesc.

Srediºte înseamnã, în limba bulgarã, �centru-mãnãstire�,localitatea fiind atestatã documentar în 1355. Mãnãstireaortodoxã românã din Srediºtea Micã, construitã în locul uneimãnãstiri greceºti cu hramul Sfinþilor Arhangheli Mihail ºiGavriil, este atestatã din 1597, dar vechimea ei este mult maimare. Ctitorul ei este vãduva familiei Pârvu, care ºi-a donatmoºia din cinci sate pentru construcþia acestui lãcaº. În 1527,egumenul Arambie, cu daruri de Radu Vodã, reconstruieºtemãnãstirea, pãstrând hramul Sfinþii Arangheli Mihail ºi Gavriil,pe care l-a avut vechea bisericã greceascã. În 1663, turcii auvrut sã distrugã mãnãstirea, dar egumenii ºi enoriaºii auîmpiedicat acest lucru, rãscumpãrând-o. Între anii 1660-166 ,cãlugãrii din Peci (Serbia) gãsesc aici doi cãlugãri români,între care ºi egumenul Gavrilã. Uniaþia din Ardeal încearcã ºiaici sã se impunã, aºa cum reiese din scrisoarea egumenuluiGrigore, din 1698, prin care îl înºtiinþeazã pe episcopulCaransebeºului cã în mãnãstire au poposit strãini care l-auameninþat cu moartea sã treacã la greco-catolicism, fãrãizbândã însã. În 1694, egumenul mãnãstirii Srediºtea, Nifon,scrie episcopului Spiridon al Caransebeºului cã refuzã sã-iprimeascã pe cãlugãrii sârbi ºi sã se subordoneze poruncilorpatriarhului sârb Arsenie.

Mãnãstirea din Srediºtea a fost, la rândul sãu, un sprijin ºiadãpost pentru Episcopia Caransebeºului. Dupã incendiereamãnãstirii din Caransebeº de cãtre turci, la mijlocul secoluluial XVIII-lea, la Srediºtea Micã au fost aduse condicile ºidocumentele mãnãstirii, pe care, egumenul Pamfilie începe sãtranscrie, între anii 1752-1755, în protocolul sãu, cele 48 descrieri din perioada 1374-1751, care se referea la istoriabisericilor ºi mãnãstirilor din întregul Banat.

Prezentãri de mãnãstiri ºi biserici româneºtidin Serbia

19


În 1711, mãnãstirea apare în documente sub numele deKleine Szrediºte, cu 24 de gospodãrii anexã. Biserica din piatrãa mãnãstirii este renovatã de episcopul Isaia, în 1743, ºi deepiscopul Ioan Gheorghevici, în 1751, fiind atestaþi în aceastãperioadã alþi monahi români: Ieremia Iarcovin, Ioan Stoiadinovºi Gh. Ciupiceanschi.

În 1777, la propunerea Sinodului Ortodox Sârb, aprobatãde Împãratul Iosif al II-lea, Mãnãstirea din Srediºtea Micã afost desfiinþatã, iar bisericuþa a fost lãsatã pentru folosullocalnicilor. În 1878, pe locul acestei bisericuþe, a fost ridicatãactuala bisericã din Srediºtea Micã, folosind piatra vechiuluilãcaº.

În 1736, diaconul Vasile Loga de la Mãnãstirea Tismana,împreunã cu 50 de familii, se stabileºte la Marcovãþ ºi SrediºteaMicã, înfiinþând prima colonie de bufeni din Banat. Aici, laSrediºtea Micã, diaconul Loga înfiinþeazã prima ºcoalãromâneascã de picturã din Banat, aducând din ÞaraRomâneascã meºteri zugravi, organizaþi în asociaþii de breaslã.Zugravii aduºi sau ºcoliþi la Srediºtea Micã au pictat, parþialsau în totalitate, bisericile din Srediºtea Micã, Srediºtea Mare,Râtiºor, Cheveriº, Coºtei, Alibunar, Clopodia, Vârseþ, Nicolinþ,Bocºa Montanã, biserica Mãnãstirii Mesici etc. Din aceastãprimã ºcoalã româneascã de picturã din Banat sunt cunoscuþizugravii: Gheorghe Diaconovici, Pãtruþ din Timiºoara, Raicudin Vârseþ, Stancu din Srediºte, preotul Radu Lazarevici dinCaransebeº, Ioan Popovici.

În rol important în pãstrarea identitãþii lingvistice, culturaleºi religioase în acestã zonã a fost preotul Mihai Juicã (1845-1910), venit din comuna Broºteni de lângã Oraviþa la SrediºteaMicã în 1870. În timpul sãu zideºte actuala bisericã, în 1878,este membru fondator al Despãrþãmântului Vârseþ al ReuniuneiÎnvãþãtorilor din dieceza Caransebeºului, începând cu anul1908, a înfiinþat corul bisericesc pe trei voci, a colaborat cuB.P. Hasdeu la elaborarea Dicþionarului limbei istorice ºipopulare a românilor, la Dicþionarul etimologic, rãspunzândchestionarului marelui savant român, fiind singurul corespon-dent din Banatul sârbesc.

Din 1933, biserica mãnãstirii din Srediºtea s-a constituitloc de pelerinaj creºtin ortodox al românilor din Banatulsârbesc, la sãrbãtoarea Sfintei Cruci (13 ºi 14 septembrie),tradiþie care continuã ºi azi, cu un rol cultural ºi religios decisivîn pãstrarea identitãþii naþionale a minoritãþii româneºti dinSerbia.

Prezenþe româneºti:Tetraevanghel, Belgrad, 1552.

Activitatea de mântuire a neamului omenesc a începutodatã cu naºterea lui Iisus Hristos. Apãrutã întâi la creºtiniiegipteni, Naºtere Domnului a fost fixatã la 6 ianuarie, datãcând ulterior s-a stabilit Botezul lui Iisus. Astfel cã în primaetapã creºtinã sãrbãtoarea Naºterii Domnului a fluctuat între6 ianuarie (corespunzând zilei a ºasea a Creaþiei, fiindconsideratã de primii teologi Ziua Naºterii Domnului) ºi 25

decembrie.Biserica romanã hotã-

rãºte aceastã sãrbãtoare la25 decembrie abia la sfârºitulsecolului al IV-lea, prãznu-irea fiind preluatã apoi ºi deBiserica Orientalã. SfântulIoan Gurã de Aur a refixatdata ºi atfel primul Crãciunnou a fost în anul 354 d.Hr.la Roma ºi în 375 d.Hr. laBizanþ, generalizându-sespre sfârºitul secolului al IV-lea în toatã creºtinãtatearãsãriteanã.

Puþini ºtiu cãschimbarea datei a fost o strategie a Bisericii Creºtine careprin aceasta urmãrea anihilarea cultului lui Mithra (zeu iranianale cãrui episoade de viaþã pot fi reconstituite din ,,AVESTA��ºi din versiunea biograficã romanã) dar ºi al Saturnaliilor,sãrbãtori religioase romane instituite în onoarea lui Saturn(zeul agriculturii, al belºugului ºi bogãþiei pãmântului) care sedesfãºurau pe durata unei sãptãmâni (17-23 decembrie).

Sãrbãtoarea ceºtinã a Crãciunului a preluat o parte dinlatura intimã, familiarã a Saturnaliilor (jertfire porcului, schimburide daruri ºi de vizite), fiind sãrbãtoarea cu cele mai multeelemente precreºtine.

Înainte de sãrbãtoarea Naºterii Domnului, Biserica a rânduitun post total de 40 de zile în care creºtinii sunt chemaþi laînnoire spiritualã, la pregãtire sufleteascã prin rugãciune ºimeditaþie, pentru întâmpinarea lui Hristos.

Postul total are date fixe (15 noiembrie � 25 decembrie)fiind mai uºor decât Postul Paºtelui. Credincioºilor li se permite,sâmbãta ºi duminica, dezlegare la peºte, iar marþi ºi joi launtdelemn ºi vin. În ziua de ajun a Crãciunului nu se mãnâncã.

Sãrbãtoarea Crãciunului deschide seria sãrbãtorilor deiarnã. Este prefaþatã de prãznuirea Sfântului Ierarh Nicolae,continuatã de Anul Nou (cu Tãierea împrejur a Domnului ºicomemorarea Sfântului Vasile cel Mare) ºi încheiatã cu BotezulDomnului (6 ianuarie) ºi Soborul Sfântului Ioan Botezãtorul(7 ianuarie).

BUCURAÞI-VÃ !

Vergil FUDULU

Despre sãrbãtoareaCrãciunului

20


Mausoleul din Halicarnas

Resturile Mausoleului din Halicarnas (azi Bodrum,Turcia)

Mausoleul din Halicarnas (azi Bodrum, Turcia) a fostopera arhitecþilor Pytheos ºi Satyos împreunã cu sculptoruluiScopas. Mausoleul poartã numele guvernatorului local (sa-trap) (377-353 î.Hr.) pentru care fusese destinat, ca mormânt-templu.

Regiunea, importantã din punct de vedere strategic pentrunavigaþia din Mediterana orientalã, era adeseori teatrul unorconflicte militare. In anul 556 î.Hr., regele Persiei Cyrus II acucerit aceastã zonã, care îi oferea acces direct la mare.Imperiul sãu se intindea la est pânã la fluviul Indus, la nordpânã la þãrmurile Mãrii Negre ºi la sud pânã la Oceanul Indian.Imperiul nu putea sã aibã un guvern centralizat, din cauzasituaþiei mijloacelor de transport ºi de comunicare din aceavreme. Regii perºi puneau în locul lor guvernatori regionali,numiþi satrapi. Incepând din anul 377 i.Hr., satrapul Mausol

guverna Caria, regiuneade coastã, din sud-vestulAsiei Mici. Tatãl sãu,satrapul Hekatominos,contribuise la înflorireaeconomicã a portuluiHalicarnas. Mausol acontinuat extindereaacestei capitale deprovincie. De asemenea,

s-a îngrijit sã lase moºtenire orasului un monument nepieritor,în amintirea tatãlui sãu .Mausol nu a putut însã sã vadãîncheiat mausoleul sãu. El a murit în anul 353 î.Hr.. Vãduva sa,Artemisa, care îi era ºi sorã, a continuat lucrarile începute,.Niciaceasta nu a trãit destul de mult pentru a-ºi vedea operaterminatã. A murit la doi ani dupã soþul ºi fratele ei. Arhitecþiiau continuat construcþia pânã la sfârºit (335 î.Hr.). Pe un socluînalt, cu cinci trepte, cu dimensiunile de 39 m lungime ºi 33 mlãþime, se gãsea un suport lung de 33 m, lat de

27 m ºi înalt de 22 m. Pe acesta se înãlþa templul funerarpropriu-zis, susþinut de 39 de coloane, având 39 m fiecare(singura parte ce amintea arhitectura greaca tradiþionalã).Imediat deasupra acoperiºului se mai înãlþa o piramidã cu 24de trepte, pe al cãrei vârf trunchiat era aºezatã cvadriga. Cu oînãlþime totala de 49 m, mausoleul ar fi putut echivala în zilelenoastre cu o clãdire cu 16 etaje. Alexandru cel Mare, care acucerit oraºul Halicarnas în 334 î.Hr., însã nu a dãrâmatmonumentul ºi l-a tratat cu respect .În secolul al XII-lea d.Hr..,un puternic cutremur a distrus monumentul, devenind o carierãpentru construirea castelului fortificat Sf. Petru al CruciatilorIoaniþi (în sec. XVI).

Resturile Mausoleului din Halicarnas, aflate în partea denord a oraºului Bodrum (la cca 1 km de centru), sunt cuprinseîntr-un muzeu în aer liber, fiind vizitabile de cãtre public.

Colosul din Rodos

Colosul din Rhodos(amplasament neconfirmatistoric)

Rhodos este o insulã dinAsia Micã, unde Marea Egeeîntâlneºte Marea Mediteranã.

Colosul din Rhodos a fost ostatuie imensã, fiind construitãîn antichitate pe insula Rhodosdin Grecia,. Statuia îl înfãþiºa pezeul grec al Soarelui, Helios ºimãsura cca.34 m., fiind realizatãîn 12 ani ºi finalizatã în anul 282 î.Hr. Dupã unii, strãjuia intrareaîn portul din insulã. Conform cercetãrilor mai noi, s-ar fi aflataproximativ pe locul unde în prezent este intrarea în CastelulTemplierilor (vezi poza alãturatã).

Locul presupus de amplasament al Colosului din Rhodos (în faþa intrãrii în Castelul Templierilor)Rhodos devine în anul 408 î.Hr. capitala mai multor teritorii

unite, fiind ºi un important port comercial, bazându-se pe unaliat Ptolemeu I al Egiptului. Macedonenii au încearcã sãrupã acestã alianþã, însã locuitorii din Rhodos au rezistatasediului. Colosul din Rhodos a fost construit în cinstea zeuluisoarelui, Helios, ca un omagiu pentru protecþia acordatã întimpul asediului. Chares din Lindos, un sculptor de pe aceastãinsulã, a fost angajat pentru construcþia statuii. Statuia ar fistrãjuit intrarea în port timp de 56 de ani. Când soarele rãsãreadimineaþa, se reflecta în suprafaþa de bronz ºi fãcea ca figurazeului sã aibã o strãlucire aparte. În 225 î.Hr., în urma unuicutremur, i s-a rupt un picior. Dupã prãbuºirea statuii, locuitoriidin Rhodos au vrut sã o reconstruiascã, primind chiar o ofertãde la Ptolemeu al III-lea, însã oracolul le-a interzis. Dupã cearabii au cucerit insula în anul 653, statuia a fost vândutã decãtre aceºtia unui evreu din Siria, care a cãrat-o pe 900 decãmile, dupã cum spune legenda.

Statuia era construitã din bronz fiind întãritã ulterior cufier ºi piatrã. Ar fi fost folosite 15 tone de bronz ºi 9 tone defier, însã calculele aratã cã aceste cantitãþi au fost chiar maimari. Avea o înãlþime de 33 m fiind aºezatã pe un soclu înalt de15 m. Teoria cã acest colos stãtea cu câte un picior pe fiecaremal al portului este doar o legendã, pentru cã în nici o scrierenu se specificã acest lucru. Se crede cã ea a inspirat sculptorulfrancez Auguste Bartholdi care a construit Statuia Libertãþiidin SUA.

Farul din Alexandria

Farul din Alexandia a fost construit în secolul III. î.Hr. înEgipt pe insula Pharos. Prima oarã a fost doar un simbol al

Cele ºapte minuni ale lumii

21


portului, apoi a devenit indicator pentru marinari.Avea oînãlþime între 115 ºi 135 de metri ºi a fost pentru mult timp ceamai mare clãdire fãcutã de om. Antipater din Sidon l-a numitîntre cele ºapte minuni ale lumii.

Þãrmul Alexandriei era prea periculos pentru navele caretreceau pe acolo, aºa s-a nãscut ideea de a construi ceva caresã indice drumul corect cãtre port.În anul 290 î.Hr. regelePtolemaios a început construcþia farului, care a fost terminatãdupã moartea lui de cãtre fiul lui, Ptolemaios Philadelphus.Farul a fost construit dupã planurile architectului Sostratus.Legenda spune cã regele Ptolemaios i-ar fi interzis lui Sostratussã-ºi punã numele pe construcþie, dar Sostratus a scris pebaza farului: �Eu Sostratus fiul lui Dexiphanes din Chinidai,ofer aceastã operã Zeilor Navigatori ºi oamenilor carecãlãtoresc pe mãri�. A fost construit din pietre uriºe ºi aveatrei niveluri separate. Baza farului avea o formã pãtratã ºi înaltãde 55,9 m. În mijloc secþiunea farului era octogonalã, fiind golpe dinãuntru ºi avînd o înãlþime de 30 metri. Pe aici se urcalemnul cu care se fãcea foc.Partea de sus era în formã de cercînaltã de 7 metri. Aici noaptea se fãcea focul de semnalizare,

iar ziua niºte oglinzi uriaºe rãspândeau spre mare razelesoarelui, fãcând vizibil drumul spre port. Se spunea cã luminileoglinziilor se vedeau de la aproximativ 50 km depãrtare. În 956d.Hr. un cutremur a zguduit farul, dar nu a fãcut mari stricãciuni.Apoi în 1303 ºi 1323 douãmari cutremure au distrusfarul. În 1480 mameluculQaitbay a fãcut o fortãreaþãpe locul farului, folosindstructurile ºi pietrelerãmase.În 1994 aproape deoraºul Alexandria niºtescafandri au gãsit în mareruinele farului.Informaþiipreþioase despre far a scriscãlãtorul arab Abou-Haggag Al-Andaloussicare ne-a ajutat sã neformãm o imagine desprecelebra construcþie.

SÃRBÃTORILE LUNII DECEMBRIE

Sfântul Ierah Nicolae (6 decembrie)S-a nãscut în jurul anului 280 d.Hr. la Patara în Mira Lichiei,

astãzi Kocademre, în apropiere de Kale- Turcia. A dus o viaþãde sfânt, fiind Episcop al Mirelor Lichiei din Asia Micã. Aparticipat la primul Sinod ecumenic care s-a þinut la Niceea înanul 325 d.Hr. sub Constantin cel Mare. A trecut la cele veºnicela 6 decembrie 340 sau 343 d.Hr. Moaºtele lui se aflã la Bari înItalia. În traducere, Nicolae vine din grecescul nika � biruitor.

Sfânta Muceniþã Filofteia (7 decembrie)Sfânta Muceniþã Filofteia a trãit în sec. al XIII-lea în sudul

Dunãrii. Nu se ºtie cu exactitate dacã provenea din neam deromâni sau de bulgari. A fost martirizatã la doar 12 ani de tatãlsãu. Moaºtele sale se aflã de la sfârºitul sec. al XIV-lea laCurtea de Argeº. În ºedinþele Sinodului B.O.R. din 1950, s-adecis generalizarea cultului Sfintei Filofteia de la Argeº,pomenitã la 7 decembrie. În tradiþia popularã este numitã Poitralui Nicolae.

Sfântul Ierarh Spiridon (12 decembrie)Cuviosul Pãrintele Spiridon, fãcãtorul de minuni, a trãit pe

vremea împãratului Constantin cel Mare ºi a lui Constanþie,fiul lui. Dumnezeu i-a dat harul tãmãduirilor în aºa mãsurã cã afost numit fãcãtor de minuni.Este prãznuit la 12 decembrie.

Crãciunul sau Naºterea Domnului (25 decembrie)Este o sãrbãtoare creºtinã celebratã la 25 decembrie (dupã

calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (dupã calendarul iulian)în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sãrbãtori domneºti(praznice împãrãteºti) ale Bisericilor bizantine, a treia maresãrbãtoare dupã cea de Paºti ºi de Rusalii. În anumite þãriunde creºtinii sunt majoritari, e de asemenea sãrbãtoare legalã,ºi se prelungeºte în ziua urmãtoare, 26 decembrie: a doua zi deCrãciun. De la debutul secolului al XX-lea, Crãciunul devineºi o sãrbãtoare laicã, celebratã atât de cãtre creºtini cât ºi de

cãtre cei necredincioºi, centrul de greutate al celebrãriideplasându-se de la participarea în bisericã la rit spre aspectulfamilial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, �darurilorde la Moº Crãciun�. Sãrbãtoarea Crãciunului este anunþatãprin obiceiul copiilor de a merge cu colindul, pentru a vestiNaºterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiþie este�mersul cu icoana�, un fel de colindat care se face de cãtrepreoþii comunitãþii locale cu icoana Naºterii Domnului,binecuvântându-se casele ºi creºtinii. Colindele de iarnã sunttexte rituale cântate, închinate Crãciunului ºi Anului Nou.Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român.

Sfântul Nicodim de la Tismana (26 decembrie)În ziua în care se prãznuieºte Soborul Preasfintei

Nãscãtoare de Dumnezeu, sfânta noastrã Bisericã a orânduitsã se facã prãznuirea Cuviosului Nicodim cel Sfinþit de laTismana, sfântul care a trãit pe pãmânt românesc, în secolulXIV ºi s-a nevoit a întemeia cele dintâi aºezãri cãlugãreºti dinpãrþile acestea: Vodiþa, Gura Motrului ºi Tismana. O parte dinmoaºtele sale se pãstreazã la Mãnãstirea Tismana din judeþulGorj. El este ocrotitorul Olteniei.

Sfântul Arhidiacon ªtefan (27 decembrie)Numele de ªtefan vine din grecescul stephanos care

înseamnã coroanã, adicã cel încoronat de Dumnezeu. SfântulArhidiacon ªtefan era evreu de neam ºi a trãit în Ierusalim.Prigonit de evrei ºi acuzat cã huleºte ºi stricã Legea, el aarãtat, cu dovezi din Scripturi, cã Legea se împlineºte prinHristos, Mesia cel anunþat de profeþi. Scos afarã din cetate,Sfântul Arhidiacon ªtefan a fost lapidat (ucis cu pietre) înanul 33 d.Hr., deschizând lungul ºir al mucenicilor (martirilor)creºtini. În Faptele Apostolilor s-au consemnat cuvântarea ºimartirajul sãu. În pragul lapidãrii, el a avut vedenia cerurilordeschise ºi a Fiului Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu.Iar când pietrele îl covârºeau, el a strigat: �Doamne, Iisuse,primeºte duhul meu!�, pentru ca apoi, cãzut în genunchi, sã-ºi dea duhul zicând: �Doamne, nu le socoti lor pãcatulacesta!�.

22


Experimentul Philadelphia este cunoscutºi sub numele de proiectul Raimbow. Dinpãcate adevãrul din spatele acestui proiect

nu va fi cunoscut niciodatã. La prima vedere acest proiectpare bizar, multe voci spun despre tehnologia extraterestrã,dar din punctul meu de vedere invizibilitatea þinea de domeniulfantasticului.Totusi Institul de Studii Avansate Princeton-areuºit sã facã invizibile obiecte de mici dimensiuni. S-au folositoare de efectele câmpurilor electrice ºi magnetice ?

Omul invizibil apare în opera cu acelaºi nume în cartea luiWells,dar sã nu uitãm autorul englez a scris literaturã deanticipaþie.Dar, sã revenim la �Proiectul Rainbow�.Pentru atesta teoria, aceºtia au folosit vasul USS Eldridge. Pe acestvas au fost instalate douã generatoare de mari dimensiuni alcãror scop era sã creeze un câmp electromagnetic. În dimineaþazilei de 22 iulie 1943, acestea au fost puse în funcþiune. Martoriipovestesc cã au vãzut cum vasul a fost învãluit de o ceaþãverde, iar când acesta a dispãrut, în locul vasului nu se maigãsea nimic. Dupã 15 minute, cercetãtorii americani au datdispoziþie ca generatoarele sã fie oprite, iar distrugãtorulEldridge a reapãrut. O altã legendã spune cã nava a fosttransportatã în timp ºi spaþiu. Pe punte era o ceaþã verzuie,unii marinari luasera foc,alþii morþi,dar întreg echipajul se afla

într-o stare de dezorientare.Unele rapoarte susþin cã oameniiau dispãrut ºi nu au fost vãzuþi niciodatã. Guvernul americansusþinea cã echipajul e un grup de nebuni, care inventaserã opoveste halucinantã.Pe 28 octrombrie 1943, Marina SUA aefectuat încã un test, folosind acelaºi vas, dar cu echipajcomplet înlocuit. De aceastã datã, un fulger albastru a învãluitnava, iar aceasta a dispãrut. Dupã câteva secunde,distrugãtorul a apãrut câteva mile mai departe, în Norfolk,unde a putut fi vãzut de cãtre martori pentru câteva minute.Apoi, distrugãtorul a dispãrut din nou, doar pentru a reapãreaîn portul Philadelphia. De aceastã datã, majoritatea marinarilorse simþeau foarte rãu. Câþiva dispãruserã complet, alþiiînnebuniserã, dar, cel mai ciudat, cinci marinari s-au materializatdirect în fuselajul navei.

În final, Marina SUA a decis cã doreºte experimentareainvizibilitãþii radar, aºa cã majoritatea echipamentului a fostdistrus sau modificat. În 1951, vasul a fost donat marineigreceºti.Principiul care a reieºit în urma Experimentului Phila-delphia este Teoria Câmpurilor Unificate, din pãcate creatorullui E=mc² nu a rezolvat niciodatã aceastã teorie.Dar, sã nuuitãm un lucru spus de Tesla ºi Einstein cã aceastãtehnologice(invizibilitatea)nu va fi folositã în beneficiulomenirii.

Max M. ªTEFAN

Experimentul Philadelphia

ªTIAÞI CÃ...

Gãurile negre sunt invizibile. În ele nu existã timp sau spaþiuºi se crede cã ar fi poarta spre alte universuri; dacã intri într-ogaurã neagrã, vei simþi cã eºti turtit din pãrþi ºi tras de cap ºide picioare. Dar nimic nu supravieþuieºte acolo, fiind sfãrâmatîn mici particule.

Luna noastra se depãrteaza de Pãmânt cu 3 cm pe an.Gravitaþia Lunii este de 6 ori mai micã decât a Pãmântului. Deexemplu dacã pe Pãmânt ai 42 de kg, pe Lunã ai 7 kg.

Dacã actualul ritm de încetinire a rotaþiei Terrei se menþine,peste un milion de ani o zi pãmânteanã va dura 32 de ore. O zipe planeta Venus dureazã cat 243 de zile pe Terra.

În vechiul Babilon, socri mici erau obligaþi sã-iaprovizioneze zilnic, timp de o lunã, pe tinerii cãsãtoriþi cumied (vin cu miere), lucru de la care provine celebra lunã demiere.

În timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, armataamericanã a încercat sã antreneze lilieci pentru a arunca bombe.

În anul 1872 s-a jucat primul meci internaþional de fotbalîntre Anglia ºi Scoþia.Acest meci s-a jucat fãrã arbitru,deoareceabia în anul 1881 apar arbitrii.În anul 1894 portarul primeºtedreptul de a juca mingea cu mâna în careul din faþa porþii.

Premiile revistei “Lamura”

În data de 11 decembrie 2007 la Sala Oglinzilor de la Muzeulde Artã din Craiova au fost premiaþi de revista �Lamura� unnumãr de 29 de personalitãþi care au susþinut ºi susþin încontinuare idealul de românitate în Balcani ºi nu numai, cât ºireprezentanþi ai comunitãþilor româneºti din diaspora. Amintimaici pe: Înalt Prea Sfinþitul Teofan, Mitropolitul Olteniei, cãruia

i s-a decernat Premiul �Neagoe Basarab�; Traian Bãrbulescu,directorul TVR Craiova � Premiul �Iosif Sava�; Tudor Nedelcea,preºedintele Fundaþiei �Scrisul Românesc� � Premiul �DraghiDimitrievici Cîrcioabã�; Ivo Gheorghiev, preºedintele UniuniiEtnicilor Români din Bulgaria �AVE� � Premiul �IoanMaiorescu�; Boian Alexandrovici, protopop Malainiþa �Premiul �Teoctist Arãpaºu�; Valentin Þvetanov Gheorghiev,preot Rabrova � Premiul �Titu Maiorescu�; PlamkaLiubomirova, preºedinta Asociaþiei Vlahilor din Bulgaria,�AVB� � Premiul �Theodor Capidan�. Manifestarea, moderatãde Gabriela Rusu-Pãsãrin, s-a bucurat de un real succes avândun auditoriu avizat.

23


SPONSORII

NOªTRI

Interpret de muzicã popularã autenticã, un rapsod care a culesfolclor românesc din întreaga þarã.

Taraful lu’ Ion CreþeanuA cântat la românii din diaspora fiind de curând

invitat la Simpozionul Internaþional al Românilor dinBalcani care s-a desfãºurat la Vidin, unde s-abucurat de o mare apreciere. Pentru a vã bucurade prezenþa dânsului, faceþi-i o invitaþie ºi ca unbun român nu vã va refuza. Tel.: 0744.869.870

24


Tiraj: 1000 exemplate. Se distribuie gratuit. Tiparul executat la Tipografia de Sud, Craiova

Documents

multi ani! - centruldestudii.ro · 1 Nr. 2, decembrie 2007 ACUB PRO Revistª lunarª de culturª ”i opinie editatª sub egida Asociaþiei Europene de Colaborare ”i Unitate în