www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XIII • NR. 8 (142) • 2010 • 20PAGINI • 2 lei

2 , serie nouã, anul XIII, nr. 8 (142), 2010

ab

le o

f c

on

ten

ts

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Starea de des-

tinIn his article „Starea de destin“, C.M.

Popa brings on the profile of A.E. Bacon-sky, a contradictory presence in Roma-nian culture through proletcult beginningsbut also the dress of an aristocrat. 1

MIªCAREA IDEILORGabriel COªOVEANU: În lumea

aventuroasã a bunelor intenþiiIn his article „În lumea aventuroasã a

bunelor intenþii“, de Gabriel Coºoveanudebates the concept of „ideology” basedon knowledge proclaiming truth, fromwhere derived, mostly, a number of met-hods of control and repression of contra-ry opinions. 3

Luminiþa CORNEANU: Poezie vs. fi-losofie: Trei arte poetice ale lui LeonidDimov

Luminiþa Corneanu, in her article „Poe-zie vs. filosofie: Trei arte poetice ale luiLeonid Dimov“, analyzing three poetic artof Leonid Dimov, demonstrates that theinability to reach the metaphysical it doesnot prevail, but sabotaging it, so that’sthe aesthetic it provides all the tools theartist needs. 4

N. STEINHARDT: André Gide ºi Dos-toievski

In „N. Steinhardt: André Gide ºi Dos-toievski“, Florian Roatiº proposes, afteran introductory note, a unique text whichbelongs to N. Steinhardt and has in itscenter on André Gide and Dostoevsky. 5

Ion MILITARU: Eros în absenþa cu-vintelor

Lorena Pãvãlan Stuparu tells us aboutthe reading hosted by Blecher Institutewhere recently the poet Ionel Ciupureanuhas read his poems. 12

Luiza MITU: Despre Ion D. Sîrbu s-avorbit întotdeauna ocultându-se adevã-rul

In her article „Despre Ion D. Sîrbu s-avorbit întotdeauna ocultându-se adevã-rul“, Luiza Mitu brings to the fore themeetings taking place at Casa de Cultura„Traian Demetrescu”, Scriitori la Tradem,supervised by Nicolae Coande, latter orag-nised on June 29, 2010, around 17 hours,bearing the title Ion D. Sîrbu - posterita-tea vie. 12

SERPENTINEUn critic este un scriitor timid (?)On June 23, the Art Gallery of Craiova

has been the launch of Îngeri provizoriiby Constantin M. Popa, in the context ofthe exhibition „Iconografie” signed byGabriel Giodea. 13

Nicolae MARINESCU: Cordialitate ºiprofunzime

Nicolae Marinescu, in his article, exa-mines the recent book of C.M. Popa În-geri provizorii. Eseuri critice, that hesees it as a deep intellectual exercise, as aserious dialogue on the great existentialthemes. 13

ARTSEmil BOROGHINÃ: „Festivalul

Shakespeare – raþiunea mea de a exis-ta”

Adriana Teodorescu conducted an in-terview with Emil Boroghinã, putting intoquestion the recent Shakespeare Festivalas well as future projects. 14

ªtefania BÃTRÎNCA: Fetiºurile post-comunismului

On June 18, in Craiova ElectroputereClub was opened the Fetish Factory ex-hibition, a project that is part of the eventRomanian Cultural Resolution and who-se trustee is Adrian Bojenoiu. 15

Oriza HIRATA: „Pe oameni îi leagã

In his essay „Eros în absenþa cuvinte-lor“, Ion Militaru talks about love, as seenby Plato, which „means to think multiple,because thoughts around the Eros aspi-res to multiply.” 6

AGORAAndrei TERIAN: „Critica postdecem-

bristã se aflã încã în cãutarea propriu-lui statut”

Gabriel Nedelea conducted an inter-view with Andrei Terian, one of the fore-most critics of the new generation, theauthor of a thesis about Calinescu, reflec-ted in a book entitled G. Cãlinescu. A cin-cea esenþã. 8

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Conversaþii multifoca-

leIon BUZERA: Un alt fel de continuita-

teIn the usual area of literary chronicle,

Ion Buzera examines the recent book ofLivius Ciocârlie, Cu faþa la perete, whichit has a perfect organization in which cellsof discourse are cut the speech with greataccuracy. 9

LECTURIOvidiu MUNTEANU: Domniºoara o.,

dragonul fãrã Aripi...In his article „Domniºoara o., dragonul

fãrã Aripi, Ivan ºi poetul de proximitate“,Ovidiu Munteanu considers the poetryof Daniel D. Marin from l-am luat de-oparte ºi i-am spus is internalized and subli-mated, with deep meanings and turnedinto a diffuse musicality, the incantationalmost imagic. 10

Sari FLORESCU: Omul între negaþiede fiinþã ºi libertate absolutã

Sari Florescu examines, in „Omul întrenegaþie de fiinþã ºi libertate absolutã“, thebook Ontologia lui Jean-Paul Sartre byAdriana Neacºu which includes philosop-her’s thinking in a synthetic and under-standable manner. 11

Lorena PÃVÃLAN STUPARU: Lec-turi la Institutul Blecher

No 8 (142) • 2010

NICOLAE MARINESCU

În 22 decembrie 1989 românii au ie-ºit cu miile în stradã, în oraºe ºi sate,tineri ºi vârstnici, bãrbaþi ºi femei,

însufleþiþi de speranþa cã magazinele sevor umple, cãldura va reveni în case, cu-rentul electric nu se va mai întrerupe oreîn ºir, vor avea multe programe TV cu fil-me, emisiuni de divertisment ºi reclame,maºini strãine ºi benzinã, blue jeans, whis-ky, kent, cafea “naturalã”, ba chiar ºi cãrþinecenzurate, pe care sã le rãsfoieºti la raftºi sã le cumperi fãrã sã apelezi la relaþiiprivilegiate cu librarii sau cu „cineva” dela „partid”. Dar visul cel mai înalt al mul-tor români era sã poatã trece graniþa cupaºaportul, fãrã acordul Securitãþii ºi fãrãa fi împuºcat „în Dunãre” sau „pe fâºie”.ªi, pentru cã, vorba marelui bulzeºtean,„toate/trebuiau sã poate un nume”, li s-aspus Libertate.

Aud încã vuietul mulþimii demonstran-þilor de la Avioane, IUG sau Electroputerecare înaintau în dimineaþa zilei de 22 de-cembrie 1989 pe Calea Bucureºti, dinspreplatforma industrialã de vest a Craioveispre sediul Comitetului Judeþean al p.c.r.,astãzi al Prefecturii ºi Consiliului JudeþeanDolj, scandând: Libertate! Libertate! Li-bertate!

ªi mai mi-aduc aminte strania întâmpla-re când, în 23 sau 24 decembrie 1989, dinbalconul Comitetului Judeþean p.c.r. ocu-pat de revoluþionari, generalul Roºu, co-mandantul Armatei a III-a, „trecut de par-tea Revoluþiei”, anunþa sutelor de craio-veni rãmaºi în Piaþã, ca sã apere noua Pu-tere, doborârea eroicã de cãtre rachetiºtiinoºtri a elicopterelor cu teroriºti de pestemare, ultraperformante, invizibile ºi care,lovite, se dezintegrau în aer, încât nu cã-dea nici urmã din ele pe pãmânt. Cum oa-menii nu plecau acasã, i-a venit ideea sãanunþe cã în „alimentare” au fost bãgatecâteva sute de kilograme de cârnaþi. Avândun feeling, am strigat disperat: „Libertate,nu cârnaþi!”. Auzindu-mi glasul, am privitbrusc în jur copleºit de jenã. Mulþimea apreluat însã acele cuvinte, ignorându-mã,ºi am început sã scandãm împreunã: „Li-bertate, nu cârnaþi! Libertate, nu cârnaþi!”Atunci nu pãrea ridicol!...

Dar peste toate îmi rãsunã în memorievocile tinerilor aflaþi în Piaþa Universitãþiidin Bucureºti, dar ºi ale celor de pe trep-tele Universitãþii din Craiova, vibrând înaerul rece al primãverii lui 1990: „Liberta-te, te iubim/Ori învingem, ori murim!” ªiîmi trezesc aceeaºi emoþie care mã stãpâ-nea când scriam în sãptãmânalul „Demni-tatea” despre aceste momente sublime aledemocraþiei româneºti.

Retrospectiva aceasta îmi spune cãsuntem datori sã nu uitãm nicio clipã cineam fost, ca sã înþelegem cine suntem ºimai ales cine putem fi. ªi primul gând este

punct.ºi

de lacapãt

acela cã în viaþa unei societãþi, ca ºi într-aunei persoane, nimic nu este niciodatãzadarnic. Ca ºi elementele din naturã, ºicele spirituale doar se transformã, fãrã pier-deri, în starea de conºtiinþã. Disperareape care o trãim astãzi vine din minciunacare ni se induce ca premoniþie a unuiviitor fãrã trecut.

Un documentar de televiziune prezen-ta deunãzi strãdaniile unei familii de eco-logiºti care pregãtea un pui de nurcã, ad-optat de foarte mic, spre a-l reda mediuluisãu natural. A trebuit învãþat sã înoate, sãprindã peºte ºi sã-l mãnânce.

În 1989 visele noastre erau atât de sãr-mane încât, uitându-ne la realitatea în caretrãim, nu ne mai putem recunoaºte în ceicare am fost, iar cei care nu erau nu-ºi potimagina trecutul imediat din care vin prinpãrinþii lor. Nu ºtiu cine din România deazi ºi-ar mai pune o sticlã de whisky um-plutã cu ceai în vitrina din sufragerie, arputea imagina existenþa unui singur pro-gram de televiziune de trei ore pe zi, dincare una dedicatã odelor pentru „condu-cãtor” sau ar purta cu mândrie spre casãcâteva suluri de hârtie igienicã “fãcutãrost” printr-o fericitã „relaþie”|. Suntemcritici firesc, pentru cã, aºteptãrile deatunci devenind realitãþi cotidiene, aspi-raþiile noastre de astãzi au alt orizont ºi, caorice ideal vânat cu nerãbdare, par de nea-tins.

Însã din adâncurile istoriei ne ajungvoci mereu tinere: „Libertate te iubim/ Oriînvingem, ori murim!”

rezervaþiaRomânia

Revista de culturã editatã deAIUS PrintEd

în parteneriat cu

Casa de Culturãa municipiului Craiova„Traian Demetrescu”

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

SECRETAR DE REDACÞIEXenia Karo-Negrea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Mircea Iliescu (Suedia)Lucian Irimescu

Ion MilitaruAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORICosmin DragosteSilviu GongoneaPetriºor MilitaruRodica Stovicek

Adriana TeodorescuMihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 1.000 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: mozaicul98@yahoo.com

ISSN 1454-2293

9 771 454 2 290 02

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

, serie nouã, anul XIII, nr. 8 (142), 2010 3

Prin La Lilieci, Marin So-rescu a experimentat ºidesãvârºit o modalitate

de fiinþare a poeziei moderne în-demnat, deopotrivã, de seducþianoutãþii literare încã nevalorifica-tã de colegii sãi de generaþie ºide instinctul sãu de poet de avan-gardã, ce se opune structural cli-ºeelor instaurate. Spre deosebi-re de ceilalþi ºaizeciºti, Marin So-rescu n-a fost preocupat sã resta-bileascã, prin poezia sa, legãturi-le rupte cu filoanele lirismului in-terbelic, ci ºi-a cãutat cu tenaci-tate vocea personalã, la începutpe cont propriu, apoi printr-o sta-tornicã privire în afarã, spre a in-tui pulsul poeziei europene. Estecunoscutã strãdania cu care îºiaranja anual ieºirile din cerculstrâmt, pentru el, al literaturii ro-mâne, pasiunea cu care relata –în felul lui, sincopat – întâlnirilecu personalitãþile ilustre ale mo-mentului ºi ceremoniile spectaco-lelor de poezie la care a participatca actor-poet. Lua act de ce ºicum se mai scria poezia în lume ºise strãduia – fie ºi prin reciproci-tatea serviciilor – sã-ºi promove-ze propria creaþie pe toate meri-dianele.

Cele ºase luni de bursier laUniversitatea din Yowa, în SUA(decembrie 1971-mai 1972), aufost benefice pentru poet, chiardacã achiziþia limbii engleze eradeparte de a fi perfectã. Sigur aluat act de existenþa „poeziei con-crete“, a poeþilor sudiºti din gru-parea Fugitivilor, generalizatã ºiteoretizatã de câteva decenii, decea a generaþiei Beat, ºocantãprin programul sãu autenticistextrem, ºi chiar de postmodernis-mul american, deja impus în anii’60. Atunci a descoperit cã „oparte a poeziei noastre este preavolatilã, supusã deci foarte uºorpericolului dispariþiei în eter“ ºiºi-a întãrit convingerea cã estenecesarã „o reîmprospãtare a lim-bajului ºi a viziunii prin sporireaelementelor concret-materiale“sau de o „injectare a lirismului cuvigoarea faptelor concrete“ (in-terviu realizat de Dinu Flãmând,1979).

Putem presupune cã, mãcinatde dorul de þarã ºi de amintireaBulzeºtilor, Marin Sorescu a des-coperit o soluþie ingenioasã princare sã achiziþioneze noutatea li-terarã, singura posibilã în contex-tul politic al României deceniuluiºapte. Poezie autenticistã nuavea cum sã scrie un ironist pu-dic, dar nici poezie concretã ce-ºi propunea, simplu, „sã vadã re-alitatea mai bine“ (J. Crowe Ran-son), cãci nu putea fi publicatã.Aºa cã ºi-a ales „realitatea“ sa:tezaurul etno-folcloric, redesco-perit mai întâi în memoria proprieicopilãrii, ºi întregit mai apoi prin„contribuþia“ majorã a mameisale, pãstrãtoare a unei inestima-bile comori. Bariera cenzurii era,astfel, inteligent depãºitã ºi onouã formulã de poezie putea sãfie experimentatã! Lui GeorgePopescu îi mãrturiseºte într-uninterviu din 1981 cã „poemele“ auapãrut „dintr-un contact cu niºteexperienþe de poezie modernã“,iar lui Dinu Flãmând îi precizasefiliaþia: „La lilieci poate fi cititãºi în lumina poeziei concrete carereificã cuvintele… Poezia se face

MARIN BEªTELIU

poezia experimentalã: La Lilieci

ºi din amãnunte nesemnificativesau nepoetice“.

Democratizarea poeziei esterevendicatã în numele opoziþieila poezia „înaltã“, care – îi spuneMarin Sorescu lui Dinu Flãmând– „pare copleºitã de tot felul degriji planetare ºi de angoase lanivel cosmic“ ºi se înscrie în tra-seul general al evoluþiei liriciipostbelice. De la Mallarmé, PaulValéry ºi pânã la T.S. Eliot, poe-zia a aspirat sã se desprindã deliteraturã, sã-ºi descopere un lim-baj propriu, autonom, care sã-iconfere calitatea de act de cu-noaºtere august, ce intuieºteprofunzimea vieþii cosmice. A ur-mat, firesc, împotmolirea în con-cepte (lirism pur, limbaj pur) ºistagnarea în experienþe de crea-þie mai mult sau mai puþin ezote-rice prin care poezia s-a desprinsdin sfera contingentului. Era ne-cesarã negarea acesteia ºi reîn-toarcerea ei spre realitatea „con-cretã“, fie ea ºi nepoeticã dinpunctul de vedere al artei elabo-rate. Pentru Marin Sorescu, cize-larea excesivã echivaleazã cupierderea substanþei: „Poezia deastãzi suferã de o declorofizareexcesivã (s.n.), e un joc de mãr-gele colorate, o sarabandã de pi-ruete“ (interviu cu Dorin Tudo-ran, 1980). Extrem de sigur pe sineîn poetica explicitã, foarte con-vingãtor în motivarea întoarceriispre satul oltenesc, Marin Sores-cu îºi cautã un alt drum, conºtient

cã formula de poezie în care stã-ruise era ameninþatã de repetiþii,de intrarea inevitabilã în stereo-tipii manieriste, mai ales cã ºi cri-tica de întâmpinare repeta, uºorobositã, prezenþa aceloraºi trã-sãturi. Dintr-o „nevoie de sime-trie“ îi trebuia un început care –aºa cum îi explicã el lui G. Popes-cu – „nu ºtii niciodatã de undeporneºte“. S-a încrezut în intui-þia sa de poet ce redescoperã po-eticitatea universului originar ºieste dispus sã trudeascã pentrua-i releva valorile profunde. De-taºat de curente ori ºcoli literarepe care le parcurge fãrã sã se laseînregimentat, a avut revelaþia po-eticitãþii unui univers nepoetic,banal ºi, de ce nu, rudimentar.

S-a observat mai puþin cã,structural, este ºi un poet deavangardã, asemãnãtor cu TudorArghezi, cãci scrie întotdeaunao poezie rãzvrãtitã discret împo-triva cliºeelor impuse de tradiþie,fãrã sã-ºi promoveze zgomotosintenþia demolatoare. Critica deîntâmpinare a descoperit aceas-tã trãsãturã mai limpede în La li-lieci. Manolescu observa „depo-etizarea sistematicã a motivelordin care s-a inspirat o întreagãliteraturã de orientare ruralã sautradiþionalistã“; Eugen Simion:„parodierea temelor tradiþionalis-te“; Romul Munteanu o etichetasigur „antipoezie„ ºi „aventurãliterarã“, în timp ce, la nivel sti-listic, Eugen Negrici descifra „de-

poetizarea nãucitoare“. Integratîn traseul amplu al democratizãriilimbajului poetic, Mircea Scarlatîi observã limitele acestuia: „Aicipoezia a fost adusã conºtientîntr-un impas. Ciclul constituieun experiment extrem“.

Fronda literarã din La liliecieste evanescentã ºi se afiºeazã

explicit încã din subtitlurile tutu-ror volumelor: Poeme. Secvenþedramatice restaurând evenimen-te comune din universul ruralsunt, pentru Marin Sorescu, „po-eme“, concept voit democratizat,în replicã la amploarea ºi tensiu-nea monumentalului poem ro-mantic. Coborând la texte, depo-etizarea e într-adevãr dramaticãºi aº ilustra-o cu un exemplu: Cinemai trece pe drum, în care se va-lorificã expresivitatea poreclelorolteneºti. Trec „al lui Fleþu/ ai lu’Fleaºcã/ a lui Gârlã/ a lui Tiugã/al lui Bãºinã…“ ºi mulþi alþii.

Poezia numelor proprii are înliteraturã modele celebre. VictorHugo, în Legenda secolelor su-gera patosul liric al miºcãrii isto-riei prin simpla alãturare a nume-lor cu rezonanþã eroicã. La noi,Miron Costin invoca în cascadãnumele marilor personalitãþi aleistoriei antice spre a spori semni-ficaþia banalelor comparaþii alevieþii ca „aþã“ sau „fum“, repedetrecãtoare, peste care trecereatimpului accentueazã credinþa înzãdãrnicia împlinirilor omeneºti.Graþie geniului sãu verbal, IonBudai-Deleanu a obþinut o remar-cabilã poezie a numelor proprii,sprijinindu-se însã ºi pe detaliileplastice ale celebrei defilãri a þi-ganilor din Þiganiada. Poezianumelor e lipsitã de rezonanþã li-ricã la Heliade-Rãdulescu în Ana-tolida, cãci numele dracilor invo-caþi în episodul cãderii nu ne suntcunoscute.

Poreclele þãranilor din Bul-zeºti, care se lãfãie uneori ºi întitluri (Fleþu ºi Fleaºcã, Burti-cioaica, Fãnãchioaia, ªopã-neaþa, Mãciuchiþa, GheorgheZãbic, Ciula, Zarbã ºi Riblea),sunt expresive în sine, prin su-gestia stratului lingvistic ce le-agenerat cu inepuizabilele sale re-surse de inventivitate plasticã.De aceea, ei trec „pe linie“, nu aunevoie sã facã ceva pentru astârni interesul nostru. Deliberat,Marin Sorescu, „dialogheazã“ cucliºeul consacrat ºi pune un ac-cent parodic în final: „ªi unde seduc toþi? Unde sã se ducã? Trecpe drum“.

Revista „Mozaicul”vã recomandã

Aspecte ºidirecþii literaredeN. DavidescuPrefaþã deMarin Beºteliu

www.aius.ro

Sarea ºi piperul al celui de-ltreilea volum al Aspectelor ºidirecþii literare pregãtit de N.Davidescu încã din 1935 sã fiepublicat ºi tipãrit abia acum prinstrãduinþele nepotului sãu, Cã-tãlin Davidescu, sunt date deeditarea studiului „celui dinurmã ocupant fanariot sau ina-derenþa lui Caragiale la spiritulromânesc”, dupã cum mãrturi-seºte însuºi autorul.

404 de pagini 35 de lei

Roberta Ionescu - Intensitatea ºoaptei

4 , serie nouã, anul XIII, nr. 8 (142), 2010

HORIA DULVAC

Încã din momentul în carescriitorul Marin Sorescu aînceput sã-ºi exercite se-

ducþia asupra mea, m-a intrigatceva special în structurile salestilistice. Un soi de organicitatea scriiturii care îºi construia pro-pria sa lume fractalã, dupã o lo-gicã cu care natura pare a se simþifoarte confortabil. O ieºire de vir-tuoz din locurile comune ale for-melor plastice, acolo unde pre-cedentul stilistic reprezintã pen-tru autor un loc primejdios.

Vorbind despre precedent sti-listic ºi primejdiile plastice careîi succed, avem în vedere faptulcã notorietatea opereazã un soide vid în jurul sãu. Nu doar prinnocivitatea relaþiei cu preceden-tul – ceea ce Brâncuºi numea „Laumbra marilor copaci nu creºteiarbã” –, ci mai degrabã prin ace-ea cã, pentru scriitor, sã ocoleºtilocurile comune, teritoriul forme-lor plastice deja consacrate esteun demers vital (Or, contrar apa-renþelor, din aceastã perspecti-vã, Sorescu a fost un exploratorîndrãzneþ!).

Pe de altã parte, sintagma „lo-gicã a expresiei” pare un avansriscant. Pentru cã epistemologii-le continuã sã se locuiascã peele însele, confortabil, iar expre-sia nu ºi-a definit (încã?) o logi-cã a sa. Cu toate astea, frumosuledulcorat, ceea ce publicul îºiadministreazã ca pe un soi deanesteziant peste luciditatea ceainsuportabilã, are propria sa eco-nomie ºi raþiune. Una dincolo declaustrofobele închideri ale raþi-onalitãþii, aceea a cãrei prezenþãîn operã poate fi ceva ucigãtor.

Strategiile scriiturii sorescie-ne se ascund sub înfãþiºarea bu-curiilor stilistice simple, ceea cedã senzaþia (pe care numai uniiscriitori cu vocaþia universalitã-þii o pot insufla) de intimitate ºiprizã lejerã. Stupefacþia semnifi-caþiilor secunde ºi multiple, exer-citate fãrã ostentaþie, intervineînsã dupã acest prim nivel de lec-turã.

istoria unei seducþii(despre precedentul stilistic ºi logica expresiei)

Impresia este de izvor fecundcare se genereazã submers dinsurse multiple, picãturã cu picã-turã, concurând în cele din urmãla colectarea unui debit cu totulimpresionant. Chiar am urmãrit ovreme (la început cu o oarecareneliniºte – naºterea operei îmipãrea prea frustã) felul cum une-le piese de teatru se adunau într-o matcã impresionantã, fãrã com-plexul de a se experimenta publi-carea lor fragmentarã în diversereviste literare . ( „A treia þeapã”,de pildã, a apãrut pe secþiuni înrevista „Ramuri”). Iar perplexita-tea posibilitãþilor semantice, aorganicitãþii plastice sub care seînfãþiºau la vizionare, în sfârºit,piesele sale de teatru (de pildã,„Iona”) îmi dezvãluiau o dimen-siune a personalitãþii care mã în-cânta ºi depãºea.

În ceea ce priveºte apropiereamea de Sorescu, seducþia s-a pe-trecut în felul urmãtor: la începuta fost o iritare difuzã pe care o re-simþeam relativ la poemele sale dedebut – un deficit de prizare decare nu voiam sã mã fac rãspun-zãtor (Adolescenþa revendicauneori aºteptãri excesive – în ca-zul de faþã ele însemnau o adver-sitate faþã de „poezia cu poantã”,aºa cum mi se pãrea cã scria So-rescu în fazele sale timpurii).

A urmat apoi convenþia aceleifamiliaritãþi pe care scrierile saleo propuneau cititorului într-oneostentativã complicitate. (Bã-nuiesc cã acest soi de intimitatefuncþiona/ funcþioneazã ca uni-versalitate, ca propunere stilisti-cã în raport cu toþi cititorii, unmecanism al scriiturii lui.).

Abia dupã aceasta se desco-perã, se oferã la vedere, fecundi-tatea semanticã, multiplicitateatrimiterilor simbolice, cele încor-porate organic în fibra plasticã (înteatru, mai ales), iar aceste pla-nuri lipsite de ostentaþie ale ac-cederii la expresia sorescianã sunttotodatã ºi funcþiuni de seducþiebine camuflate în opera lui .

Aºadar, prima coordonatã de-a lungul cãreia se face metabo-lismul stilisticii soresciene estelegatã de fineþea acordului sti-listic, de lipsa de ostentaþie ( estevorba de ostentativul plastic ºi

nu acela al sentinþei, al frazei, ceacare îi este deseori paradoxalã,provocatoare chiar).

Construcþia internã a expresieieste deschisã, dar nu se devoa-leazã. Nu este în natura acesteiscrieri sã poatã fi supusã cu uºu-rinþã unui anume diagnostic (pro-prietate care, de altminteri, ar fiputut-o clasa), ceea ce ar puteaexplica într-un fel receptarea sasimpateticã.

Este un soi de viaþã proprie aproductului, aºa cum o grãdinã îºiextrage frumuseþea din cu totulalte considerente decât acelea desimetrie euclidianã pe care minteale-ar putea imagina, un soi de raþi-une fractalã, proprie esteticului.

Cu toate astea, la o observa-þie atentã se face vizibilã cea de-a doua dimensiune (ascunsã, dardefinitorie) a stilisticii sorescie-ne: este vorba de planul secundde semnificare prezent în struc-turi simbolice, constructe ºi ar-hetipuri care sunt manipulate caniºte ramplasabile piese de

schimb.Acest meºteºug, uzitat ºi foar-

te vizibil, aproape exhibat la uniipoeþi (Nichita Stãnescu, de pil-dã) deþinãtori ai unei panoplii desemne ºi structuri pe care le iaudin spaþiul virtual, le aºazã ºi leînlocuiesc demiurgic, este maiadânc îngropat în materia expre-siei ºi mai greu vizibil la Sorescu,pentru care semnificaþia pare a fisecunsã plasticului.

Dezvoltarea capacitãþii semni-ficante a expresiei sorescienedevine acutã în teatru. Acolo secristalizeazã obsesiile, metodeleºi tot acolo lasã sã i se întrevadãpuþin instrumentele. Polivalenþafrazei, polisemia, expresivitateamultiplã a structurilor sale plasti-ce, exersate în concizia poeziei,par a se elibera cu totul de con-strângeri ºi îºi permit în teatruadevãrata libertate.

Trebuie þinut seama cã lucruri-le de care vorbeam, adicã arheti-palitatea ºi universalitatea struc-turilor stilistice, capacitatea lor

polisemicã, se exerseazã perma-nent într-un spaþiu al naturii plas-ticului ºi nu al raþionalitãþii lingvis-tice. Expresia sorescianã funcþio-neazã în cadrul acestor parametriaflaþi în tensiunea dualitãþii, în careraþionalitatea cea simetricã, redun-dantã ºi claustrofobã este trans-gresatã în favoarea unei logiciproprii a plasticului. Iar scriitorulpare cã a avansat fascinat tot maimult, de-a lungul operei ºi biogra-fiei sale, în aceastã lume a uneilogici cu totul noi pe care o încor-poreazã arta.

Expresivitatea nativã a poetu-lui a lãsat loc, odatã cu avansulîn operã ºi biografie, unei seduc-þii a polisemiei, dar constanta ex-presiei (accentuatã la maturitate)rãmâne, deci, ataºamentul faþã deeconomia plasticã, de un nou tipde „inteligenþã a frumosului”.

Rafinarea expresiei dupã co-ordonatele maximei economii ºiale minimei entropii ale formelortrimite la modernitatea brâncuºia-nã: nimic din geometria euclidia-nã nu poate fi regãsit în logicaplasticului ºi puþin din raþiona-litatea vederii mai este prezentîn noul discurs estetic al vremii.Unul încãrcat de modernitate, darcare vine, atât la Brâncuºi cât ºila Sorescu, dintr-o altã istorie,anterioarã raþionalitãþii sau pre-dominant popularã (având înesenþã aceeaºi sursã).

Revista „Mozaicul”vã recomandã

Alice nu ºtie sã moarã de Gheorghe Truþã

www.aius.ro

Volumul de teatru al lui Gheor-ghe Truþã cuprinde piesele Alicenu ºtie sã moarã, O zi din viaþaunui jurnalist fãrã jurnal, ªaptescene oarecum imaginare dinviaþa adevaratã a lui Constan-tin Argetoianu, Acum... ªi puru-rea... ªi-n veci, Poveste, Maria ºiÎngerul Mov.

220 de pagini 25 de lei Nicuºor Beletei - Atitudine

, serie nouã, anul XIII, nr. 8 (142), 2010 5

ION BUZERA

Revenirea lui Ion Vianuîn literatura românã edecisã ºi pluralã. Deci-

sã, pentru cã a publicat numeroa-se volume în ultimii ani (mai alesla Polirom) ºi pluralã, întrucâtautorul scrie în mai multe regis-tre: eseuri (Blestem ºi binecuvân-tare, 2007), romane (o întreagãserie proiectatã, din care pânãacum acum au apãrut douã cãrþidistincte: Caietele lui Ozias -2004 ºi Vasiliu, voi volante -2006), istorie literarã de facturãpsihanalitic-eseisticã (Investiga-þii mateine, 2008), dar ºi rubricadin Dilemateca, interviurile, edi-torialele în revista 22 ºi diverseleintervenþiile în dezbateri, pe celemai diverse teme.

Un roman direct autobiogra-fic (Amor intellectualis. Roma-nul unei educaþii, Polirom, 2010,408 p.) ne propune, de aceastãdatã, în condiþiile în care dimen-siunea respectivã (una care paresã se ºi multiplice ºi sã se rein-venteze, pe mãsurã ce noi zonesau teme intrã în raza ei generoa-sã) este foarte activã în creaþialui literarã de dupã 1989, înce-pând cu Amintiri în dialog(1994), volumul scris în colabo-rare cu Matei Cãlinescu, cãruia îieste dedicat actualul roman. Ma-tei Cãlinescu e, de altfel, evocatîn Amor... în moduri foarte pro-funde, prin recursul aproape fe-roce la o nostalgie a gemelaritãþii(e numit în permanenþã Geamã-nul): o sym-patheia deplinã îl lea-gã pe Ion Vianu de celãlalt. Ast-fel, dacã Ozias (Caietele luiOzias) era, de exemplu, mai multsau mai puþin, o conºtiinþã „strãi-nã”, o voce din off, acum ofertae foarte concretã: eul auctorialeste readus la înaintare, într-unfel de pandant mai analitic al pri-melor capitole din Amintiri,printr-un efort parcã mai susþi-nut, mai autosondant, mai auto-analitic. Afirmaþia pe care o fãceaautorul în interviul acordat luiOvidiu ªimonca („eu sunt într-unproces memorialistic”) este maimult decât edificatoare pentruafacerea dominantã a scrisuluisãu recent.

Ideea de roman e, totuºi, încazul Amor... o purã convenþie: evorba, de fapt, de un suport epical unui exerciþiu autorememora-tiv extins. Orice discurs de acestfel pune problema clivajelor eu-lui ºi, într-un fel sau altul, trebuies-o ºi rezolve. Scriitura autobio-graficã trãieºte, de aceea, la mo-dul cel mai concret, o paradoxalãvoracitate a posibilului, care poa-te vira oricând în ficþiune (însã,acceptând sã vireze astfel, nu maie autobiografie sau face din au-tobiografic un simplu pretext),referitoare la opþiunea relatãrii(poþi sã narezi în fel ºi chip; veziultimul sau penultiumul mutantde pe piaþã: „autoficþiunea”!), darcare intervine în (totuºi!) cel mairiguros desenat perimetru, cãci ecel mai cunoscut: viaþa insului cupricina. Un „roman autobiogra-

„romanescul” autobiografieific” e, prin urmare, un oximoron.Sau ar trebui sã fie. Nu conven-þia (infinit dispersatã) a ficþiona-litãþii e cea care regleazã aici na-raþiunea, ci o repliere a unui euasupra lui însuºi: asupra istorieisale, ideilor pe care le-a avut saucare l-au traversat, stãrilor princare a trecut, senzaþiilor care i-auregizat arhitecturile interioare etc.T. S. Eliot spunea foarte bine (înTo Criticize the Critic) cã nimeninu cunoaºte mai bine decât elîmprejurãrile în care ºi-a scris tex-tele, geneza lor etc. Aºa ºi cu via-þa. Evident cã nimeni nu va stasã „verifice” concordanþa sauneconcordanþa celor relatate înraport cu întâmplãrile reale, ci seva urmãri rigoarea scriiturii în-seºi. (La limitã, putem spune ºicã orice scriiturã autobiograficãe suicidarã, cãci, de fapt, scriitu-rã autobiograficã „purã” nu exis-tã; totuºi, nu-þi trebuie ochelarispeciali ca sã vezi diferenþa din-tre Amor intellectualis ºi Provi-zorat-ul Gabrielei Adameºteanu,sã spunem.) Trebuie spus, prinurmare, cã în cazul de acum al luiIon Vianu sirenele ficþiunii, înciuda a ceea ce uneori crede chiarel, nu au deloc sau aproape de-loc câºtig de cauzã.

Din ceea ce a scris pânã acum,Amor intellectualis e mai apro-piat de Amintiri în dialog ºi deExerciþiu de sinceritate (2009),fiind la egalã distanþã, totuºi, ºide acestea, de primele pe crite-riul (co)auctorialitãþii, de cel se-cund prin densitatea carnaþieiepice. Cu cât amintirile sunt maivechi, cu atât autorul are tendin-þa de a insista mai mult asupralor. Probabil cã ºi-a subintitulatnaraþiunea „roman” având în ve-dere dimensiunea suplimentarãfaþã de cea simplu depoziþionalã,a vrut sã reconstituie o întreagãatmosferã, cu grupul de prieteni,preocupãrile ºi divergenþele lor,tatonãrile vârstei, cãutãrile ºi în-spre alþi potenþiali maeºtri decâttatãl. În mãsura în care conºtien-tizeazã cã nu este o ficþiune, ci oentitate inseratã în istorie, a cãreievoluþie poate fi documentatã, eulnarator nu este unul (numai) ro-manesc, ci ºi reconstitutiv, pur ºisimplu. Ion Vianu a admis, de alt-fel, cã singurele derive de la nor-ma strictei autorememorãri suntdialogurile (ºi acelea – pp. 148-153 – cu o puternicã turnurãeseisticã, pe urmele lui ThomasMann, foarte dense ca supoziþieintelectualã) între Tudor Vianu ºiIon Negoiþescu. Dar, de fapt,aceastã confruntare i-a permis sãîºi defineascã tehnica de lucru:„Povestirea mea nu ar fi cu pu-tinþã dacã nu mi-aº permite în-drãzneala de-a proceda la astfelde reconstituiri. Ele sunt posibi-le atâta vreme cât i-ai cunoscutbine pe actorii dramelor la care aiasistat. Punând în luminã, la unul,la celãlalt, poziþiile lor tari, punc-tele asupra cãrora nu erau subnicio formã dispuºi sã cedeze, darºi slãbiciunile, micile sau marilefisuri ale caracterului lor, devineun soi de joc al intelectului fap-tul de a-i confrunta în imaginaþieaºa cum au stat ºi s-au înfruntatºi în realitate. Nu este mai greudecât a prelungi douã linii, deter-

minând punctul lor de întâlnire.Paginile pe care le scriu, ca ºi alteînsemnãri ale mele de odinioarãºi poate de mâine, pun la contri-buþie aceastã metodã. Tocmai deaceea nu pot vorbi aici de amin-tiri, ci mai degrabã de un soi deficþiune romanescã: ea îºi permi-

exterior. În ce mã priveºte, amdescoperit, în cele din urmã, cãaceastã prezenþã sardonicã (rîssard: violentul, falsul rictus lacelui cuprins de contractura te-tanicã) eram chiar eu, partea ne-gativã, distructivã care se gãseaîn mine. Cu rãbdarea metodicã

mai gros sau mai subþire, distru-gând, de fapt, caligrafia), o posã-cealã ciudatã mã stãpânea. Eldeþinea secretul, iar mie, eram si-gur, imitaþia nu avea sã-mi reu-ºeascã. Cu toatã lipsa mea de ex-perienþã ºtiam, aveam certitudi-nea chiar, cã nu voi reuºi sã scriuca el [s. m., IB]. Jucam un joc preatare pentru mine. Pe mãsurã cehârtia se scãmoºa, zgâriatã deputernicul vârf de iridiu, mã încã-pãþânam, apãsam din ce în ce maitare ºi mai nervos, aºa cum unbarbar orb rupe corzile unei vioricrezând cã þine în mânã un fie-rãstrãu. Când s-a prefãcut ciudaîn dorinþã de distrugere? Cât denegru îmi era sufletul când, cu unrânjet sinistru, m-am bucurat desuferinþa lui? Cât timp a trecutpânã sã-mi parã rãu? Au fostdouã miºcãri simultane ale con-ºtiinþei sau una a crescut din cea-laltã. Nu pot rãspunde.” (pp. 21-22). Ceea ce descoperea copilulera conºtiinþa vinei, una stratifi-catã, însemnând o fisurare aconºtiinþei, atingerea momentu-lui în care „a face” e temperat, epus în gardã de „a delibera”.Umbrirea înþelegerii e dublatã deluminozitatea autoexaminãrii. Im-portantã aici nu este descoperi-rea faptului cã „nu va scrie ca el”,ci a instinctului cã va scrie. Dua-litatea comportamentului filialeste (în acel context, dar ºi în con-textul multiplu-recuperant alscrierii acestei cãrþi) un amestecde raþionalitate a înþelegerii „ma-gisteriului” patern ºi „iraþionali-tate” a depãºirii modelului, prinorice ar fi putut constitui o alter-nativã. [Dacã vrem, fragmentulcitat comportã ºi o psihanalizãstilisticã, întrucât termeni precum„surogate”, „au suprimat”, „dis-trugând”, deºi se referã la altce-va, au o coloraturã legatã directde procesele prin care trecea eulînsuºi.] Iar faptul cã, în perioadapostcomunistã, a descoperit sauredecoperit plãcerea scrisului li-terar nu e altceva decât o foartesubtilã regãsire a imaginii pater-ne, o „împãcare” (care e, de fapt,o autoregãsire) în zona creaþiei.

Cartea are o „închidere” dra-maticã (mãrturisirea lui Negoiþes-cu, p. 402, care vine cumva ab-rupt, neaºteptat) ºi o „deschide-re” spre altã etapã, a maturitãþiiºi exilului, care poate constitui,certamente, materia unui alt ro-man. Formaþia intelectualã în ceamai dificilã perioadã se încheia-se. „Am avut o serie de învãþã-tori, dar un singur profesor”, spu-ne autorul în alt interviu, acordatMartei Petreu. Aºa este, dar celmai bun profesor al rememorãriide sine, iatã, tot el rãmâne.

Ion Vianu a scris un fel deBildungsroman foarte valoros(cãci, între altele, foarte puþin scri-jelit de scientismul profesiuniisale, ipostaziat, mai degrabã, caun embrayeur epic), cu multeevocãri memorabile (nu ºtiu cafigura lui Edgar Papu sã mai fi fostprezentatã undeva atât de sim-patetic), în care imaginea maes-trului coincide mult timp cu a ta-tãlui, iar „filiaþia” acestuia estemult mai bogatã decât cea strictfilialã. E implicat ºi un sacrificiual naratorului-personaj care lasãloc, acceptã sã facã loc ºi celor-lalþi, în aºa fel încât ambianþamemorialisticã ajunge sã o conþi-nã, benefic, în mai multe rânduri,pe cea strict autobiograficã.

te sã nu travesteascã amintirea.”(p. 146). Sã convenim cã sintag-ma „ficþiune romanescã” e celpuþin ambiguã în acest context,care insistã, dimpotrivã, pe cre-dibilul autobiografic, unul de cutotul tip decât cel ficþional: pri-mul restituie o lume, celãlalt o in-venteazã. Cãci, numai peste opaginã, naratorul adaugã: „Amvrut totuºi sã rãmân credinciosfaptelor care s-au petrecut ºi, prinalegerea pe care am fãcut-o sãredau ceea ce cred cu toatã con-vingerea cã ar putea sã cuprin-dã, ca sens, istoria vieþii mele ºi atimpului pe care l-am strãbãtut.”,ceea ce nu e altceva decât o reîn-noire a celebrului „pact autobio-grafic” lejeunian.

Autoanaliza e riguroasã, nuneapãrat durã, cât profesionistãºi tenace. Unul dintre cele mairelevante fragmente este urmãto-rul: „Ani la rând am avut acelaºivis (scenariul era diferit de fieca-re datã, dar putea fi redus la osingurã schemã): mã gãseam într-un loc singuratic. Eram confrun-tat cu o prezenþã, dar nu puteamsã-i dau vreun nume; nu-i puteamvedea faþa, însã îi auzeam vocea.Nu înþelegeam cuvintele pe carele rostea, dar tonul era suficientca sã-i percep intenþia: aceea dea-ºi râde de mine, de a-mi batjo-cori slãbicunea. Îi auzeam râsulsarcastic. Cine n-a auzit acest râsnu ºtie ce e rãutatea. Faþã de el,faþã de acest demon care nu searãta niciodatã, protestam, cãu-tam sã mã apãr, îmi juram cã numã voi da bãtut. Simþeam ura, ourã cu atât mai cumplitã cu câtera mai neputincioasã. Nu cedam,dar, la urmã, eram învins. Mai târ-ziu, am cãutat sã desluºesc acestvis repetitiv. Explicaþiile psihana-liºtilor nu mã mulþumeau. Pânã laurmã, am avut propria interpreta-re, diferitã de a lor. Ei cãutau sãidentifice personajul demonic în

acelui care ocupã poziþia în inte-rior, se gãseºte deja în cetate, numai trebuie s-o asalteze, nu tre-buie sã se grãbeascã, personajulmã distrugea lent, batjocorindu-mã. Zilele puteau sã-mi fie seni-ne, dulci chiar. Dar, în unele nopþi,apãrea demonul pentru a mã pri-goni.” (p. 367). E alegorizatã aicio energie (a scrisului) care se ali-menteazã din alteritate, fie ea ºi„interioarã” (cãci, ºtim de la Jung,primul „pacient” al oricãrui psih-analist este psihanalistul însuºi),din perceperea mereu benevo-lentã (cãci filtratã prin vocaþiacurativã, medicalã) a oricãrei ma-lignitãþi a acesteia. Ba chiar s-arputea spune cã pasiunea psiha-nalistã (devenitã profesie) dechiar astfel de autopercepþii ºiautoanalize a fost alimentatã.

Deºi, în intenþie, epicul e con-struit în jurul lui T, aº interpretaacest „roman al unei educaþii” cape o despãrþire de acesta: unanostalgicã, soft, foarte finã, dar,în orice caz, despãrþire, „incon-ºtientã” ºi nu mai puþin solicitatãde individuaþia auctorialã. Germe-nii despãrþirii se gãsesc, aproapeca de obicei, în frustrare: „O, dacãaº putea sã-mi amintesc umoa-rea neagrã a acelei dupã-amieze[care urma episodului cu ruperea,la vârsta de patru-cinci ani, a pe-niþei de aur a stiloului cu care lu-cra tatãl sãu, n. m., IB] de singu-rãtate (am impresia cã tocmai seîntuneca ºi nu ºtiam sã aprindlampa de pe masã), plictisul crud,indolenþa pãcãtoasã care m-aufãcut sã mã apropii de masa descris a tatãlui meu... Sufletul meude copil a intrat într-un procescomplicat. Am vrut, la început, sãmã joc. Dar sunt sigur cã, înaintede a pune mâna pe stilou, un ade-vãrat stilou cu peniþã (nu ca ace-le palide surogate de stilou, cubilã, care au apãrut mai târziu ºiau suprimat putinþa de-a scrie

6 , serie nouã, anul XIII, nr. 8 (142), 2010

SCENA 4

DIFUZOR: Coolo-n vale-npooieniþã, paºte calu lu’ Gheor-ghiþã!

ARGETOIANU (Anchetato-rului, în ºoaptã, aratã spre Pla-nul 2): Sala Clubului Liederta-fel, gãtitã festiv pentru mareleCongres al Partidului Conser-vator din ’915. Bãtaie mare în-tre facþiunea lui nea Sandu Mar-ghiloman, prezidentul în func-þie, ºi ceata rebelã a lui Nicu Fi-lipescu. Eu, deºi simpatizez adânccu nea Nicu, trec drept un impar-þial, aºa cã sunt investit sã orga-nizez Congresul. Am o singurãmare ocupaþie : cum sã-l organi-zez atât de imparþial…

ANCHETATORUL: …încât sãiasã ai noºtri!

ARGETOIANU: Aºa… Am dela început o problemã: nea Nicu,ca de obicei, face fiþe: cã lui nu-itrebuie ºefia Partidului, cã pen-tru el doar principiile ºi binelepartidului conteazã… Aºadar,grupul nostru n-are candidat! N-ai candidat…

ANCHETATORUL: …n-aiºanse.

DIFUZOR: ª-aide mândruþo,º-aide mândro…

ARGETOIANU: Reuºesc sã-l conving pe venerabilul IancuLahovary sã fie candidatul nos-tru. Planul meu e simplu: într-obãtãlie cine ocupã primul poziþia,ãla câºtigã. Aºa cã am o priorita-te: s-avem noi prezidentul ºedin-þei.

ANCHETATORUL: ªi cine sãfie prezident decât candidatulnostru?!

ARGETOIANU: Întocmai.Trimit trãsura dupã el la patrudimineaþa, îl smulg din aºternutºi-l plantez acolo, sus, la amvon.(Spre Planul 2, unde moþãie Ian-cu Lahovary.) La cinci era în ºa.Aici ºi-a bãut cafeluþa. Uite-l cumcucãie… ca o cloþã! (Capul pre-zidentului cade, se ridicã.)Hopa… sus! Aºa. Iar pe primeledouã rânduri din faþã sunt oame-nii noºtri! La ºase fix erau pe po-ziþii. Când s-au trezit mârtanii luiMarghiloman, pe la opt ºi ceva,n-au avut decât sã se aºeze înrândurile din spate. Acum suntnervoºi… dar n-au ce face: cinese scoalã de dimineaþã…

ANCHETATORUL: …lângãprezidiu ajunge!

DIFUZOR: …º-aide mândru-þo mândra mea!

(Între cele douã tabere dejapluteºte gâlceava. Cei din spa-te aruncã cocoloaºe de hârtieîn creºtetele celor din primelerânduri care, ca orice armatãdisciplinatã, rezistã ºi nu rãs-punde la provocãri. În buza sce-nei, Nicu Filipescu ºi Argetoia-nu 1 vorbesc în ºoaptã.)

ARGETOIANU 1: Nicio grijã,nea Nicule, mergem dupã plan!

(Face semn celor douã rânduricare, brusc, încep sã se fluidize-ze. Camarazii ies unul dupã altul,ca un ºarpe viu, în lateral, iar înlocul lor un alt ºarpe viu de com-batanþi proaspeþi ocupã „tranºe-ele”! Schimbul de „gãrzi”se facerapid ºi ordonat în doar câtevaclipe!)

FILIPESCU (urmãrind rota-þia): Ce e asta?!

ARGETOIANU 1: Schimbu’întâi l-am trimis la piºare. Bãieþiiau ocupat poziþiile la ora ºasepunct… ºi-acuºi bate de nouã.

(ªi prezidentul face semne dis-perate spre Argetoianu.)

FILIPESCU: Ce vrea?ARGETOIANU: Îl arde ºi pe

el beºica.

GHEORGHE TRUÞÃ

ºapte sceneoarecum imaginare din viaþa adevãratãa lui CONSTANTIN ARGETOIANU*

(fragment)FILIPESCU: Dã-i direcþia!ARGETOIANU 1: N-are decât

sã facã pipi-n buzunar. Dacã lasão clipã locu’ liber… ne-am ars:imediat nãvãleºte Marghiloman.

FILIPESCU: Numai sã mai re-ziste nenea Iancu…

ARGETOIANU 1: Rezistã !Pare nãruit, dar moºu’ e tare.

FILIPESCU: Vãd cã Marghilo-man încã nu dã din coate.

ARGETOIANU 1: Acuºi sezburleºte… Numai de-ar rezistabãieþii din faþã. Totul e sã nu iz-buteascã Marghiloman sã ajun-gã la pupitru!

FILIPESCU (cu urã): Îl toc!DIFUZOR: Gaarofiþa s-aa us-

caat…ARGETOIANU (la urechea

Anchetatorului): Îl ºtii pe neaNicu? Elegant, deºtept, oratorfãrã pereche, pare omul cel maicalm. Dar când simte miros de„sânge”…

ANCHETATORUL: …pe locdevine leu!

ARGETOIANU: Tigru benga-lez! O datã-l vezi cã-ºi muºcãmãrunt mustaþa, se înroºeºte caun batic ucrainian ºi se repedecu bastonul înainte.

ARGETOIANU 1: Rogu-te,nea Nicule, cã te ºtiu aprig: þine-þi cumpãtul. Las’ pe mine, totul earanjat. Dacã ne ajutã Sfântul, iz-bândim sigur. Dã, Doamne! (κiface cruce.)

DIFUZOR: Caalu lu’ Gheorghea scãpaat!

(În primele rânduri, miºcare detrupe în sens invers: trupa trimi-sã la piºare se reîntoarce pe pozi-þii. Unul dintre marghilomanii dinspate profitã de situaþie ºi sare înprimul rând. Nicio ºansã: e expul-zat imediat, cu binemeritateghionturi, ca un corp strãin.)

MARGHILOMANUL EX-PULZAT (îºi pune la loc haine-le mototolite): Ruºine! Mârlanide Dâmboviþa!

UN FILIPESCIAN (vioarã!):… foaie verde foi ca viþa!

DIFUZOR: ª-aide mândruþo!ALT MARGHILOMAN (hol-

bat): De o mie de ori ruºine! V-aþiproþãpit înadins acolo!

DIFUZOR: ª-aide mândro!UN FILIPESCIAN: Noi sun-

tem de trei ceasuri aici!ALT FILIPESCIAN (mason!):

Taci, mã!UN FILIPESCIAN: Ei ºi? Sã

afle neghiobul! (Spre duºman.)Tu-þi…

UN MARGHILOMAN: Nu-njura, mocofane, cã te ia mamadracului!

UN FILIPESCIAN: Tu-þi…beai cafeaua pe verandã când noieram deja aici, pe metereze!

ALT FILIPESCIAN: Cine sescoalã de dimineaþã …

UN ALT FILIPESCIAN: … încapu’ trebii ajunge!

ªI ALT FILIPESCIAN: La ga-lere! Nu mai e loc, vrei sã te þin înpoalã?!

MARGHILOMANII (cor):Huooo! (Potop de confetti.)

DIFUZOR: …º-aide mândru-þo mândra mea!

ARGETOIANU 1 (îl expedia-zã pe Filipescu): Du-te, nea Ni-cule, începe balamucu’!

(Nicu Filipescu pleacã ºi seaºazã, îngrãmãdit, chiar în pri-mul rând. Evident, pentru el eloc!)

ALEX. MARGHILOMAN:Argetoianu, ai promis cã va fiimparþialitate, ºi nu e. Protestezpentru lipsa liberei circulaþiuni apersoanei!

FILIPESCIENI (cor): Dar…protesteazã, neicã!

ARGETOIANU 1: Pãi, se cir-culã, nea Sandule. Numai cã…dacã oamenii ºi-au ocupat locu-rile mai devreme… aleluia!

MARGHILOMANI: Aleluia…pe dracu’! Huooo!

ALT MARGHILOMAN: ªinici cu prezidentul nu e în regu-lã!

FILIPESCIENI: Ba e!ACELAªI MARGHILOMAN:

Onorabilul Sandu Marghiloman,ca ºef al Partidului, era de dreptsã prezideze ºedinþiunea.

MARGHILOMANII: Aºa ecinstit!

FILIPESCIENI: Huooo! La ga-lere!

ALEX. MARGHILOMAN:Aºa este. E funcþiunea mea ºivreau sã mi-o exercit!

(Dã sã rupã rândurile ºi sã iasãîn faþã, spre amvon. Dar „zidul”filipescian mai întâi îl prinde ca-ntr-un cleºte, apoi îl „scuipã” în-apoi.)

ALEX. MARGHILOMAN(vexat): Acuma ce zici, Argetoia-nu?

ARGETOIANU 1: Nea Sandu-le, ºtii cã te iubesc, dar nici dedata asta n-ai dreptate. Regula-mentul scrie negru pe alb…

FILIPESCIENI: …ºi alb pe ne-gru!

ARGETOIANU 1: …cã, citez:„ªedinþele vor fi conduse de aceldeputat sau senator care se aflãîn situaþiunea de gazdã în acelmoment...”. Or, se ºtie, domnulIancu Lahovari, prietenul nos-tru… dar ºi al dumitale, este pre-zidentul Clubului ai cãrui oaspeþicu onoare suntem.

MARGHILOMANI: Sau! Sau!ARGETOIANU 1 (moale):

…„sau ºedinþa poate fi condusãde prezidentul…

MARGHILOMANI (cor): …înfuncþiune al Partidului”! (Lui Ar-getoianu 1.) Vezi? Vezi?!

ARGETOIANU 1: Ce sã vãd?!Disjuncþia e clarã: sau unul saucelãlalt.

MARGHILOMANI: ªi de cen-ar fi… celãlalt?!

ALEX. MARGHILOMAN:Chiar: De ce n-aº conduce eu?!

ARGETOIANU 1 (spre asis-tenþa înfierbântatã): Liniºte! Per-miteþi-mi sã-i pot rãspunde dis-tinsului nostru ºef de partid, faþãde care, o ºtiþi cu toþii, am cea maideplinã consideraþiune. (SpreMarghiloman.) Pentru cã dom-nul Lahovari a fost primul care aocupat scaunul de prezident alacestei onorabile adunãri. E drep-tul primului venit… dintre cei în-drituiþi, fireºte. Principiu’ e lege!

MARGHILOMANI: Principiu’lu’ Peºte!

DIFUZOR: Caalu lui Gheor-ghe-a scãpaat!

ARGETOIANU 1: În plus,

onorabilul Iancu Lahovari e ºidecanul nostru de vârstã.

UN FILIPESCIAN: Asta încli-nã definitiv balanþa!

UN MARGHILOMAN: Ba oînclinã pe mumã-ta!

ALT FILIPESCIAN: Ba pe mã-ta cã-i de la Vaslui!

ARGETOIANU 1: Domnilor,sã fim decenþi…

(Vacarm. Un alt potop de co-coloaºe prãvãlite peste creºtete-le filipescienilor.)

ALEX. MARGHILOMAN(roºu): Hoþie! Se vede de la opoºtã cã e o mãgãrie organizatã.ªi nu pãrãsim adunarea doar pen-tru cã noi suntem niºte domni!

FILIPESCIENI: Ba noi suntemdomni!

ALEX. MARGHILOMAN:Dar în semn de protest ne legãmbatistele de braþ! (Fiecare mar-ghiloman îºi leagã batista înjurul braþului .)

UN FILIPESCIAN: Legaþi-lede… (Gest indecent.)

ARGETOIANU 1: Nea Sandu-le, sã ne stãpânim orgoliile ca sãputem trece la chestiuni de fond.

MARGHILOMANI: Sã tre-cem!

FILIPESCIENI: Sã trecem!LAHOVARI (spre tabãra sa):

ªi pe mine mã trece… m-aº duceunde aþi fost ºi voi! Lipsesc nu-mai olecuþã! (E gata sã coboarede la amvon.)

NICU FILIPESCU (rãcnet, îlameninþã cu bastonul): Înapoo-oi! Nici mãcar o clipitã! Rãmâi peloc! (Bãtrânul, cu evident regret,se aºazã.)

ARGETOIANU 1 (prezidentu-lui): Hai, nea Iancule, cã ne prin-de ploaia!

(Lahovari se ridicã greu dincauza bãºicii, dar asistenþa e con-vinsã cã din pricina rãspunderiice îi apasã pe umeri.)

LAHOVARI: Înainte de a tre-ce la chestiunea de fond a ºedin-þei, care e alegerea noului ºef alPartidului, sã discutãm problemadeputatului de Constanþa. Sã lã-murim dacã domnul Pariano e saunu demisionat.

NICU FILIPESCU: Nu sã exis-tã demisie, parol!

ALEX. MARGHILOMAN: Baeste! Avem aici o Rezoluþie cudeclaraþia olografã ºi demisia înoriginal.

NICU FILIPESCU: Demisia ºi-a înaintat-o, dar nu s-a aprobat.Între timp omul s-a rãzgândit.

ALEX. MARGHILOMAN: Odemisie înaintatã e ca o fatã mare:o datã… ºi nu mai e!

FILIPESCIENI: Ba e!MARGHILOMANI: Ba nu e!ALEX. MARGHILOMAN:

ªtim cu toþii cã Pariano e omulvostru ºi cã voiþi a-l pãstra pen-tru un vot în plus!

UN MARGHILOMAN (flutu-rã o hârtie): Iaca Rezoluþia!

TOÞI MARGHILOMANII: Sãfie votatã Rezoluþia!

FILIPESCIENI: Ciuciu! (Mar-ghilomanii prind cu toþii demarginea Rezoluþiei ºi o fluturãca pe un stindard. Un filipescianse repede, înºfacã foaia, o moto-toleºte ºi… o înghite. Filipescie-nii aplaudã excitaþi.)

ÎNGHIÞITORUL (printre cle-fãieli): Aici e... Rezoluþia! (κibate burta.)

MARGHILOMANI (uimiþi ºirevoltaþi): A halit… Rezoluþia!

UN MARGHILOMAN SCEP-TIC: Totuºi… unde e Rezoluþia?!

ÎNGHIÞITORUL (îºi bombea-zã burta): Iaca-n maþe! E bunã! Îimai trebuia niþicã sare…

(Un marghiloman îºipune batista în jurul degetului,stindard de luptã.)

ALEX. MARGHILOMAN(ca din gurã de ºarpe): La ataaa-ac!

(Rândurile din spate se prãvã-lesc peste cele din faþã. Îmbul-zealã. Lovituri. Bãtãi în doi ºi-ngrup. Nicu Filipescu îºi conducetrupa cu bastonul prin aer, cabarda lui Mihai Viteazul.)

NICU FILIPESCU: Pe ei, flã-cãi! Pe mama lor!

DIFUZOR: ª-aide mândruþo!(Loviturile cad de peste tot.

Prezidentul agitã în zadar clopo-þelul: vãzând cã e inutil, îºi punecapul pe marginea mesei ºi, liniº-tit, adoarme.)

ARGETOIANU 1: Fraþilor,opriþi-vã! (Dar cu dreapta trageo scatoalcã peste þilindrul unuimarghiloman.) Fraþilor, sã nepãstrãm cumpãtul! (Încã un þi-lindru de marghiloman cade sublovitura sa.) Suntem cu toþii fraþi,camarazi din acelaºi partid! Sun-tem de-ai noºtri! (Cad încã doiþilindri.)

MARGHILOMANI (printrelovituri): De-ai noºtri, de-ainoºtri!

FILIPESCIENI: Ai noºtri…stau pe-ai voºtri!

(Un filipescian se repede spreMiºu Marghiloman, fratele ºefu-lui Partidului, ºi-l muºcã de ure-che. Cel muºcat þipã ca din gurãde ºarpe, încã sub povara agre-sorului, care nu-i slãbeºte ure-chea. Argetoianu 1 soseºte îngoanã ºi-l scapã pe cel agresat.)

ARGETOIANU 1 (spre agre-sor): Eºti nebun… ce-þi fãcu?!

AGRESORUL: E Miºu Marghi-loman, fratele lu’… frate-su!

ARGETOIANU 1: E de-al nos-tru, neicã… turbat contra lu’ fra-te-su. E cel mai aprig filipescian!(Se apleacã spre victima care sezbate pe podea.)

AGRESORUL (plecãciuni înfaþa victimei): Scuze-moa, neicã!(Îl ajutã, ceremonios, sã se ridi-ce, îl perie, îl mângâie. Îl pupã.Pare gata sã-i punã urechea laloc.)

DIFUZOR: …a scãpaaaat!ARGETOIANU (în mijlocul

tãmbãlãului. Spre Anchetator):Asta e adevãratã bumbãcealã!N-a fost chiar aºa! (Dintr-o datãîncântat.) Ba aºa a fost! (Ajungelângã Argetoianu 1. Se privesclung, insistent, în tãcere. Arge-toianu 1 se întoarce la luptã. Ar-getoianu revine lângã Ancheta-tor.)

LAHOVARI (trezit): Domnilor,suspendez ºedinþiunea! (Agitãclopoþelul. Cele douã tabere,epuizate, se potolesc încet ºi serepliazã în douã colþuri diferi-te. Doar peste creºtete, amenin-þãri cu bastoanele.)

ARGETOIANU 1: Domnilor,sã ne calmãm ºi sã trecem la vot!

ALEX. MARGHILOMAN: Cesã mai votãm? E scandalos, Ar-getoianu. Facþiunea mea se retra-ge!

MARGHILOMANI (agitãbastoanele): Plecãm!

FILIPESCIENI: Adio ºi-un prazverde! Huooo!

DIFUZOR: Gaarofiþa s-aa us-caat!

ele

tris

tică

, serie nouã, anul XIII, nr. 8 (142), 2010 7

ele

tris

tică

LAHOVARI (clopoþelul): Sãfim calmi, domnilor! (Adoarmedin nou.)

(Trupa lui Alexandru Mar-ghiloman iese din salã. Imediatfilipescienii se lãfãie pe locuri-le lãsate libere.)

UN FILIPESCIAN: Dom’ pre-zident, sã votãm!

FILIPESCIENI (cor): Hai lavot, sã le-o tragem peste bot!

LAHOVARI (trezit): Da, da, lavot!

MIªU MARGHILOMAN (þi-nându-se de ureche): Propun capreºedinte al Partidului nostru pedomnul Nicu Filipescu! (Aplau-ze.)

NICU FILIPESCU: Cu regretvoiu a spune cã nu pot ca sã ac-ceptez.

SALA (dezarmatã): Ããããã!NICU FILIPESCU: Dacã aº

accepta, duºmanii noºtri politiciar clama cã Filipescu

l-a dat jos pe Marghiloman casã se cocoþeze el în locu-i.

MIªU MARGHILOMAN: In-sistez, nea Nicule! Uite, un Mar-ghiloman þi-o cere: Fii preziden-tul nostru! (Miºu se þine încã deureche, dar e braþ la braþ cuagresorul sãu, acum cel maibun amic!)

NICU FILIPESCU (ferm): Ex-clus! (Se aºazã.)

ARGETOIANU 1: În acest cazîl propun pe distinsul Iancu La-hovari!

LAHOVARI (din nou trezit):Ce e? Ce e?

ARGETOIANU: Ai fost pro-pus ca prezident, stimabile.

LAHOVARI (resemnat): DacãPartidul o vrea…

FILIPESCIENI (în cor): Ovrea! O vrea! Hai la vot! (Onora-bilii trec în grabã prin faþa ur-nelor. Între timp prezidentuladoarme din nou.)

ARGETOIANU 1 (în faþaadunãrii): Rezultatul votuluieste urmãtorul: Domnul IancuLahovari a fost ales în unanimi-tate ca ºef al Partidului!

SALA: Trãiascã!LAHOVARI (trezit de urale):

Ce s-a întâmplat?!ARGETOIANU 1: Nimic, dis-

tinse. Tocmai ai fost ales preºe-dinte al Partidului ConservatorRomân!

DIFUZOR: …lui Gheorghe-ascãpat!

(Evident enervat, Anchetato-rul deschide uºa.)

ANCHETATORUL: Grefier!(Zgomot de paºi pe hol.)

GREFIERUL (în prag): Ordo-naþi!

ANCHETATORUL: Grefier,de unde vine muzica asta idioa-tã?

GREFIERUL: Din difuzor, sãtrãiþi!

ANCHETATORUL: De undeporneºte, idiotule!

GREFIERUL: De la poartã,caporalul de serviciu miºcã debutoane.

ANCHETATORUL: Marº ºi-ispune cã dacã nu leagã urgentcalul ãla blestemat, vin peste elºi-i ia mama dracului, ºi pe el, ºipe…

ARGETOIANU: …Gheorghi-þã.

ANCHETATORUL: Executa-rea!

(Grefierul iese, precipitat.)

* Din volumul Alice nu ºtiesã moarã, în curs de apariþie laEditura Aius

Surogat de nobelam un vag presentiment cãvolumul ãsta vaconta când îmi vor da nobelulspre delocîl vor vedea prea de tinereþeplin de cãutãristângaci nu-n felul pe care-l vorºi gol de ce vorfi remarcat eimodul în care felul cumsensibilitatea ardoarearafinamentulºi ce pretexte-o sã mai gãseascãei sã-mi dea premiulse revarsã ivesc împletescpamparam

acolo pe scenãproaspãt milionarn-o sã uit sã-i mulþumesc fiuluimeuatacant stânga la echipaproletarilor milanezipe care a refuzat sã-ipãrãseascã pentru aristocraþiidin madridtuturor scriitorilor românicare s-au tot sprijinit unii pealþiisã mã lase pe mine sã fiu primuldintre ei chemat aiciultimului de pe listã, cu sau fãrãvoia noastrãfãrã de care probabil c-aº fiscris doar cebine mi-eºi cine-ar fi citit aºa ceva?lui nils holgersonal cãrui traseu încercând sã-lrefacam atras probabil atenþiaacademiei localejuriuluial cãrui excelent obicei de-a dacele 10 milioane de coroanecuiva care nu prea mai arenevoie de eleºi nu-i nici printre cei mai mariscriitori în viaþãm-a atins ºi pe mine acumcui nu m-a iubit ºi nu m-aînþelescã m-au fãcut sã explodez sprehârtie ce nu le puteam spunelui kennet anderssoncui nu mã pot abþine sã nu-itransmit tot ce-i doresc din ‘94-ncoacepe cea mai selectã scenã dinþara luilui prometeu, doar sã iscniscaiva controverseleului de la zoo care scãpândtaman când eram ºi eu prin zonãa preferat, ºi e de-nþeles, blondacare lingea paºnic o îngheþatãlui nobel - the man himselfcare nescriind în testamentdespre matematicim-a fãcut s-o las mai moale pela ºcoliþieºtii tu cine eºtiºi cu asta mã salvez elegantde oricine se mai vrea pomenitaicisper sã nu uit sã le spun ºicât mã fascineazã confuziiledintre valoare ºi originalitatevoi dona o parte din premiupentru a replanta din pãdurilepe care ele le doboarãSurogat degeneraþionist[Thanafurã pentru nici unelefant verde]

nu am kilometri de ºobolani sã-þi dãruiesc

SORIN-MIHAI GRAD

nici câini cu ocheane sau urºide containãrdoar niscaiva insomnii rãmasede la pãpuºarulcare mi-a adus floarea cu osingurã petalãde la fratele pãduchetrecând cu greu de zorro wawelsantinela de plumbfetiºul dianei colega ta de subcearceaful albluptându-se pe drum cu cârtiþagalbenãºi alte sevrajuri cu nemuritoarefrunze de pãpuºoicare-mi invadaserã mandala cuemograffitiurile smintirii lor

sunt un om plicticos ºi nesigurcare se priveºte cu durere înoglindãevitã trenurile pe 31.02 ºipoveºtile emilienenu condamnã arta scalpãriisau tatuajele cu oedipinu leg borcane cu hârtieigienicã n-am turnuri pe steagnici vise extrauterine spre a ficântate-n excescând cei din jur se joacã de-arãzboiul civilcu elefantul proscris

n-ai de ce sã te temi de mineori de penuria mea de somnnu-þi dau surogate-n care nucrednici promit a-þi dezveliabsurdurilede pãturile care te izbesc zi de zicicã protejându-te de frigul dinnoitrãim aici de 2000 de aniplus câþi nu mai avem habarsau chef sã ne amintimgeneraþie dupã generaþie declone paralelenouã înºinehai sã-ncercãm sã necunoaºtemîncep eumã cheamã sorin ºi sunt egofob

Surogat de surogatnu ºtiu la ce-s bune poereziilepe cine ºi de [la] ce vor salvasurogatele mele dacã vor însenina zile vieþinopþiinspira torturi sau secteignora ori nãvãli minþile care sepun cu ele

dar am înþeles cã

Surogat deimposturã

într-o grãdinã cu aripi tãiateplantez arbori de cenuºãºi-i îndemn sã moarã într-unrãzboi imbecilcu cliºeele nopþiiaºteptându-i sã piarã îmi aliniezcuvinteleîn patrule analfabete prinhãrmãlaia ideilorce s-ar sinucide prin minearderile lor, nici mãcar crude,cântã la corzile celelaltecu glasuri de cârpãfãrã nici o dârã de sens sauinerþiedacã mã citeºte vreun poet sãse sinucidãcât mai are vreme cât mai arevenegrãdina începe sã se creadãmenghinã ºi toboºarconcomitenteu mã simt mort demulturmele-mi duhnesc a stârvchiar printre trandafiri sau altemetafore aromatesunt un înger de calcarcu dungi concentriceveghind închistarea unui diavolde ceapãrãsculat ºi pasivpe alocuri criptobudist

Sorin Grad (n. 02.03. 1979,Satu Mare) este cercetãtor ºi asis-tent ºtiinþific la catedra de mate-matici aplicate în cadrul Facultã-þii de Matematicã a TechnischeUniversitat Chemnitz (Germania).A obþinut masterul în analizã rea-lã ºi complexã (UniversitateaBabeº- Bolyai Cluj-Napoca, sec-þia matematicã, 2001) ºi doctora-tul în matematicã (TechnischeUniversitat Chemnitz, Germaia,2006). Este autor a 26 de articolede matematicã din care 24 apãru-te sau în curs de apariþie (17 din-tre ele în jurnale ISI) ºi coautor alcãrþii „Duality in vector optimi-zation” (Springer, 2009). S-a re-marcat literar prin participarea laconcursuri literare unde a obþi-nut: menþiune la concursul lite-rar „Panait Cerna” (Tulcea, 2003),premiul revistei „Hyperion” laconcursul literar „Porni Luceafã-rul” (Botoºani, 2007), premiul IIla concursul literar „OrizonturiRomâneºti” (Spania 2010). A pu-blicat poezii, proze ºi alte texte înrevistele online „Respiro”, „Nor-dLitera”, „Prolog”, „Argos”,„dbrom”, „The Ultimate Halluci-nation”, „Noi Nu!”, „Revista ro-mânã de literaturã online”, „EgoP-Hobia”, „Sisif”, „Tiuk!”, „Actua-litatea literarã”, „Europe’s Timesand Unknown Waters”.

I-au apãrut poezii în antologiile„Noesis ”(nr. 3 & 4), „Caiete mãli-nene”, „Valurile înaintea mãrii” ºiîn revistele „Poesis”, „Versus/m”,„Galateea”, „Akademia”, „Ecranmagazin”, „Reflections”, „Antite-ze”, „Tribuna”.

În prezent este editor al e-re-vistei culturale „EgoPHobia”(www.egophobia.ro), membru alsite-urilor literare „ClubLiterar”,„FDL”, „rocultura”, webmaster ºicoordonator al site-ului oficial„ACF Olimpia”, Satu Mare(www.fcolimpia.ro), reprezentantal studenþilor ºi cercetãtorilor ro-mâni de la Technische Universi-tat Chemnitz ºi webmaster al site-ului grupului lor (www.ro-chem-nitz.tk)

oricât ai ocoli un drumce se vrea cãlcat de tinete va prinde de urechiîþi va urla sau ºopti ceva-n eleporuncindu-le picioarelor talesã se miºteun pas altulnu vrei roþi fã-i pe joscine-þi þine socoteala nu seplictiseºteoricât de încet ai mergete vegheazã ºi-þi mai aruncã oscânteiesau un cuvântcând te simþi ori vrei rãcãcit

am surogat tot ce-am sau m-aprinslinia e prea subþire ca sã existedacã ne-am întâlnit aicinu eºti de vinãpoate nici mãcar eu

azi nu mai pot scrie surogat deindiferenþãieri nu-l ºtiam pe cel mai fictivalfaºiomega unei poteci care s-astrecurat prin mineprintre ce eram ºi ce aveamºi de fãcutºapte ani de scotocitdupã nici un fel de tibet

Surogat cammizantrop

ce te aºtepþi sã aflide aici din ºi despre mine?cu fiecare cuvânt îmi maschezsau masacrez, dupã cazun sentimentde care nici nu-mi mai amintescversurile sunt de fapt poveºtipe care le vei descifraabia de la a treia citire încolon-ai cum crede cã suferinþele ºiiubirilece-apar pe-aicin-au existat prin minedecât pentru tinesau cã nu glumesc cerându-þisã alegicine dintre bãiatul cu parfumuriºi fetiþa cu chibrituriva fi rãpit dimineaþã deextratereºtricanibali dacã preferipânã te deciziîþi dedic poerezia astadacã recunoºti cã nu pricepice rost are sã te trimitsã faci autostopulcu un craniu-n mânãpe podul dintre ieri ºi mâine

8 , serie nouã, anul XIII, nr. 8 (142), 2010

Sâmbãtã seara ne-am dusla garã sã-l urcãm peBroascã în tren. Are o

fatã – Maruca- în Deva cu carevorbeºte la telefon de câtevaluni, dar pânã acum n-a reuºit

s-ajungã la ea, sã se vadã dinnou. S-au întâlnit la o nuntã aco-lo ºi ºi-a dat seama cã au fostcolegi de ºcoalã. El ºi cu vãru-meu au fost colegi de facultate,stau ºi acum în aceeaºi camerãde cãmin, dar Broascã repetã atreia oarã anul doi ºi sunt ºansemici sã mai termine. ªi-au fãcut omicã afacere împreunã – copiaucd-uri cu filme, muzicã sau jocuri,apoi treaba s-a stricat ºi au bãgattoþi banii într-o imprimantã pro-fesionalã. A mers un pic ºi cu asta,fãceau cursuri, fiþuici ºi alteprostii tipãrite, dar, la un momentdat, s-au certat pe bani. Cu vãru-meu am fost în liceu, dar eu suntcu doi ani mai mic ºi am venit maitârziu în Bucureºti.

De-atunci ieºim cam în fiecaresâmbãtã împreunã. Varianta sim-plã – e atunci când mergem lameci ºi dupã aia ne îmbãtãm.Combinatã e atunci când mergemla meci, dupã aia ne îmbãtãm ºiBroascã sparge un geam cu pum-nul sau face un scandal într-unbar sau mergem la fete. Avem maimulte combinaþii, dar oricum unnumãr limitat. Cert e cã sâmbãtãieºisem iarãºi pe-afarã – eu, cuvãru-meu ºi cu Broascã sã ajun-gem la garã. Ne-am învârtit un picpe peron, ne-am uitat pe tabelã ºiam vãzut cã singurul tren spreDeva pleca peste vreo douã ore.Am zis sã mai bem ceva ºi amgãsit o terasã ieftinã pe o stradãdin spatele pieþei. Am luat trei berila halbã ºi ne-am aºezat pe niºtescaune de plastic, afarã. Vãru-meu a încercat sã intre în vorbãcu fata care servea, a invitat-o sãstea cu noi la masã, dar ea a ziscã s-a fãcut frig ºi s-a întors înbar.

- Ne faci de râs, i-a spus Broas-cã. Nu poþi sã stai ºi tu potolit?

Acum patru zile s-au certat cadracu‘. Pe vãru-meu îl enerveazãcã Broascã fumeazã în camerã ºi ise pare cã toate lucrurile au prinsun miros ciudat din cauza asta.Broascã venise cam turtit, a rãs-turnat o poliþã cu foi ºi caiete. S-a nimerit acolo ºi o canã uitatã decâteva zilele cu mucegaiul întinspeste suprafaþa brun verzuie aceaiului. S-a vãrsat în pat. Ime-diat a început scandalul. Aºter-nuturile au zburat în aer. ªi-aujurat cã n-o sã mai stea împreu-nã. Dupã aia Broascã s-a apucatsã-i dea mesaje fetei ºi primea al-tele înapoi, chestie care l-a scosdin minþi pe vãru-meu. S-a dussã doarmã în altã camerã.

- Cum e Maruca asta? l-am în-trebat eu pe Broascã dupã ce mi-am aprins o þigarã.

- Fii atent cum e, mi-a rãspunsvãru-meu aplecându-se pestemasã ºi mãturând lucrurile cumâna. Maruca stã în Deva, trã-ieºte în concubinaj cu un marde-iaº pe care-l cheamã Titi ºi carelucreazã la un atelier de lãcãtuºe-rie, cel mai probabil al unui unchide-al lui.

- De unde ºtii tu? a sãrit Broas-cã nervos.

Vãru-meu l-a desfiinþat cu ungest scurt.

- ªtiu eu cum stã treaba. Are overiºoarã Mimi care lucreazã înViena, cameristã. Maruca a fostºi ea odatã acolo. Dac-o întrebicum i s-a pãrut oraºul, o sã-þispunã cã e drãguþ. Dacã o s-oîntrebi cum sunt oamenii de aco-

linia orizontului AUGUSTIN CUPªA

lo, o sã-þi spunã cã sunt drãguþi.Despre Broascã, aici de faþã, cre-de cã e un tip drãguþ.

- Eºti beat, i-a zis Broascã ºi s-a ridicat în picioare sã se ducã labudã.

- Îþi spun eu, a continuat vãru-meu fãrã sã-i dea importanþã. Ga-giul ãla vine turtã seara ºi o bum-bãceºte. Fata crede cã ãsta nu-iun lucru tocmai drãguþ, dar taceºi îndurã. Dar peste douã luni os-o ºteargã definitiv la Viena, osã-ºi gãseascã o slujbã tot la opensiune unde o sã strângã aº-ternuturile jegoase. Dupã aia osã facã un copil cu un sas umflatde pe acolo, cu douãzeci de animai mare ca ea ºi cu asta basta.

Broascã s-a aplecat deasupramesei sprijinindu-se în palme. Seuita fix la vãru-meu.

- O ºtii tu pe Maruca? Ai fostvreodatã acolo?

- ªtiu cum stã treaba cu feteleîn Deva.

- Uite cine vorbeºte. Da‘ laPloieºti cum e?

- Tot aºa – a zis vãru-meu ºi s-a lãsat în scaun.

Broascã a dat din mânãnervos, a scuipat pe jos ºi-a in-trat legãnându-se în bar. Se fãcu-se într-adevãr rãcoare ºi m-a luatun tremurat scurt. Cât am mai statacolo nimeni n-a mai vorbit, ambãut douã rânduri în tãcere ºicând am plecat, vãru-meu a în-cercat s-o agaþe din nou pe chele-neriþã, dar cu acelaºi rezultat trist.Am luat-o toþi trei pe lângã spita-lul militar. Un bãrbat în vârstã, cuchelie, îmbrãcat în pijama fuma lapoartã cu un gardian.

- ªtii c-a murit Ciobanu? mi-azis vãru-meu dintr-o datã.

N-am înþeles de unde i-a ve-nit.

- Care Ciobanu?- Ãla de astrologie.- Astronomie, boule – l-a co-

rectat Broascã.- Da, mã, tot ãla e - a zis vãru-

meu. Oricum tu nu ºtii de cinevorbesc.

Ciobanu preda astronomia ºimatematica în liceu ºi ne luasediriginte în ultimii doi ani de li-ceu. Lumea zicea despre el cã fu-sese un matematician strãlucit,luase medalia de argint la Yoko-hama ºi alte chestii. Mi-aducaminte cum se plimba el printrerânduri cu mâinile în buzunare ºicum îºi sugea gingiile. Din cândîn când, zicea – minunat, indife-rent dacã se întâmpla ceva nota-bil în clasã sau nu.

- De unde ºtii?- Mi-a zis mie o tipã care lu-

creazã aici. Câþi beþivi au luatmedalie la Yokohama?

- Nu era beþiv, i-am spus iritat.Vãru-meu a fãcut un salt pes-

te o groapã plinã cu apã. Începu-se sã picure ºi stropi mici de ploa-ie mã loveau întâmplãtor în obraz.

- Nu, doar cã de douã trei oripe an îl duceau la dezalcoolizareîn Bucureºti.

- Se ducea pe munte, nu ºtii cãfãcea tot felul de ascensiuni ºirahaturi din astea?

Broascã mergea între noi, cucapul în pãmânt ºi cel mai proba-bil se gândea la Maruca. S-a au-zit sirena unui tren care pleca dingarã ºi a tresãrit. Vãru-meu mi-abãgat sub nas mâna dreaptã încare-ºi strânsese degetul arãtã-

tor ca pe trãgaci. M-am uitat laea.

- Uite - atâta avea ficatul cânda ajuns aici. Cât o nucã. L-au puspe perfuzii ºi vitamine, dar n-aumai putut sã facã nimic. S-a curã-þat. Vorbea singur sau explica pro-bleme de matematicã, cicã odatãfãcea ca bufniþa – ºi ne-a arãtatcum dãdea Ciobanu din aripi.

Chestia asta a reuºit sã neenerveze ºi pe mine ºi pe Broas-cã.

- De unde scoþi toate tâmpe-niile ãstea?

Vãru-meu ºi-a aprins o þigarãºi s-a uitat la noi cu o figurã su-perioarã.

- ªtiu eu cum stã treaba cumatematicienii ãºtia. Toþi se apu-cã sã toarne spirt în el mai devre-me sau mai târziu.

- Mãnânci rahat, poate te-o filãsat pe toamnã.

- Nu, cã n-am fãcut cu el, îl ºtiaaºa de prin ºcoalã, umblau totfelul de vorbe.

- Îl confunzi.- Facem pariu?- Facem.Broascã s-a bãgat între noi ºi

a tãiat. A þinut sã-l avertizeze cuun lucru.

- Dacã tu eºti un beþiv neno-rocit nu-nseamnã cã toþi o sãajungã la fel.

- Pe cine faci tu beþiv, bãi bou-le?

S-au apucat sã se tragã depulovere. La început, am zis sãnu mã bag, dar începuserã sãagite toatã stradã, câinii ieºiserãla garduri ºi ne lãtrau aºa cã amsãrit sã-i despart.

- O sã-þi sparg capul ãla mareºi gol, þipa vãru-meu.

- Te tund, mã jur cã într-o noap-te te rad în cap.

- Vezi sã nu.I-am potolit cu greu. La garã

am ajuns prea târziu, ne-am uitatla tabelã ºi trenul spre Deva ple-case, peronul rânjea pustiu. Ori-cum sunt sigur cã Broascã nu s-ar fi suit, n-ar fi fost prima datãcând spunea cã face un lucru ºi

nu-l fãcea. Am ieºit în faþa gãrii ºine-am aºezat pe o bordurã. Vãru-meu s-a dus sã ia niºte cutii debere. Broascã îºi bãlãngãnea ca-pul ºi fixa un chiºtoc de þigarã depe jos. A întins mâna sã-l ia. Amînceput sã fluier o bucatã de laDoors. Mi-a zis:

- Îl aud – ºi-a aruncat chiºto-cul într-o baltã.

M-am uitat la el fãrã sã înþe-leg.

- Îl aud, zice el, trenul caremerge la ea.

L-am luat pe dupã umeri ºi l-am pus sã-mi arate unde veneacasa ei ºi dacã-ºi putea imaginacum stãtea Maruca în momentulãla – pe un scaun, în pat întinsãsau cu picioarele sub fund uitân-du-se la televizor. Aºa fãcea ºiCiobanu, venea ºi se aºeza înspatele meu, ºi fixa un punct ima-ginar, dar îndepãrtat de pe pere-tele de deasupra tablei - o steacicã ºi mã punea sã-i spun peunde vine ea. Sã-i calculez azi-mutul ºi nadirul, mai exact.

- Ce e linia orizontului?- Este linia imaginarã care

uneºte cerul cu pãmântul îi repe-tam noi fãrã niciun chef.

- ªi orizontul?- Tot ce puteam cuprinde cu

privirea în faþa noastrã, între cerºi pãmânt, alcãtuieºte orizontul– citeam din cartea deschisã depe bancã.

- Care-i orizontul vostru, bã-ieþi? zicea el ºi începea sã râdã,îºi bãga mâinile în buzunare ºi seîndepãrta printre rânduri. Apoi seîntorcea brusc, dintr-o miºcare,pe cãlcâie ºi indica pe unul cudegetul arãtãtor. Fãcea – nu tre-buie sã-mi spui, gândeºte-te.

Apoi îºi bãga mâinile în buzu-nare. Minunat. Broascã nu ºtiasã-mi arate Deva ºi nici nu maipãrea atât de preocupat, i-a su-nat de mai multe ori telefonul,cred cã era Maruca, dar el i-a în-chis. ªi-a pus telefonul lângã elpe bordurã ºi s-a întins pe spate,cu mâinile sub cap. Privea cerulcu nori alburii ºi picãturile mici

Augustin Cupºa (1980) a ab-solvit facultatea de Medicinã,lucreazã ca psihiatru în Bucureºtiºi îºi pregãteºte teza de doctorat.A debutat în 2005 cu volumul deversuri „Prezent compus/ recom-pus” în urma concursului naþio-nal de la Botoºani. Un an mai târ-ziu îi apare volumul de prozã „Per-foratorii” care primeºte numeroa-se recenzii ºi câºtigã mai multepremii literare printre care ºi pre-miul „Petre Pandrea” oferit de re-vista Mozaicul. Ulterior mai mul-te fragmente sunt traduse ºi pu-blicate în francezã. Scenariul „Tre-nul cãtre Bucureºti pleacã de lalinia 3” primeºte premiul HBORomânia iar „Oh, Johhny oh”este finalist la concursul de sce-narii al festivalului Anonimul. Pri-meºte bursa European Alliancefor Television and Culture pen-tru scenaristicã. In 2010 a fostinvitat la Berlin Literaturwerkstattîn cadrul programului Rumanis-che Quasiliteratur. Face parte dingrupul literar „Les Suites du Phe-nix” www.lessuitesduphenix.org

care veneau spre el ºi i se loveaude faþã. Clipea repede când îl ni-merea câte una în ochi sau pepleoape.

Am bãut ºi berile ãlea ºi amluat-o în jos spre centru. I-am luattelefonul sã nu-l piardã. Treceampe sub felinarele galbene ºi stra-da se scurgea pe lângã noi legã-nându-se cu toate bãlþile aprin-se. Am lovit cu piciorul o casta-nã care s-a rostogolit printre frun-zele putrezite. Câteva fete au ie-ºit la luminã din gangurile boltiteºi ne-au chemat cu figurile lor decearã. Nu pãreau convinse, darn-ar fi costat prea mult sã urcãmcu ele în casã. Broascã s-a aprinsdintr-o datã ºi-a sãrit în faþa unuimagazin. Se dusese fix sã spargãun geam ºi asta e zona cea maiproastã sã faci aºa ceva, te fugã-resc ºi poliþiºtii ºi propietarii ºipeºtii pentru cã le tulburi apele.L-am apucat amândoi de câte unbraþ ºi l-am tras deoparte. Se zbã-tea în între noi ca un câine tur-bat. O fatã a ieºit dintr-o curte ºia venit mai aproape legãnându-ºi ºoldurile înguste, avea un ma-ieu alb ºi sâni mici, niºte cerceirotunzi ºi o faþã lungã, osoasã.Picioare subþiri se apropiau îndreptul genunchilor ºi se depãr-tau iarãºi jos la glezne. Mestecagumã.

- Vreþi o fatã drãguþã bãieþi?- De ce – i-a rânjit Broascã în

timp ce noi îi þineam încã mâinilela spate – ai vreo prietenã?

Fata ºi-a pus mâinile în ºoduriºi l-a luat la înjurãturi. Telefonula început sã sune în buzunarulmeu. L-am scos ºi i l-am arãtat luiBroascã – era Maruca.

- Vrobeºte tu cu ea dacã aichef.

M-am dus mai încolo ca sã nu-i mai aud cum se ceartã. Nu ºtiamce sã fac, mã tot uitam la luminaalbastrã care pulsa pe ecranultelefonului. M-am aºezat cu fun-dul pe bordura unei case, dupãcolþ. O altã fatã s-a furiºat pe lân-gã zid ºi s-a pus lângã mine. I-amfãcut semn cã vreau sã vorbescla telefon. De la etaj mirosea acartofi prãjiþi, mi se fãcuse foameºi puteam sã îi vãd în faþa ochilor,rãsfiraþi într-o farfurie albã, pemuºamaua din bucãtãrie cu flori,cum îi punea mama cu paleta. Fataºi-a dus degetul la buze – ssst ºi-a a rãmas lângã mine. Am dus te-lefonul la ureche ºi fata s-a lipitde mine s-asculte ºi ea. Am îm-pins-o uºurel deoparte.

- Alo, a zis o voce subþire.- Bunã Maruca, sunt Vali, prie-

tenul lui Broascã, m-am corectat– ªtefan.

- Bunã Vali.Am auzit un zgomot puternic,

ca o vitrinã mare care s-ar fi spart.Fata s-a ridicat de lângã mine ºis-a dus în colþul strãzii sã vadãce s-a întâmplat. Am lãsat telefo-nul.

- Alo, alo – repeta fata în re-ceptor.

Broascã ºi cu vãru-meu au tre-cut în fugã pe mijlocul strãzii. Nuºtiam ce sã-i spun fetei ºi de fapt,nu ºtiusem de la bun început. Amîntrebat-o fãrã niciun rost cum ela Deva.

- O, e destul de drãguþ, mi-azis ea.

Fata din colþ s-a întors lângãmine zâmbind. Mi-am bãgat mânaîn buzunar, instinctiv sã vãd câþibani aveam la mine. Nu-mi rãmã-sese mare lucru de fãcut.

ele

tris

tică

, serie nouã, anul XIII, nr. 8 (142), 2010 9

PETRIªOR MILITARU

Romano Guardini esterecunoscut ca fiindunul dintre cei mai im-

portanþi gânditori ai zilelor noas-tre datoritã faptului cã lucrãrilesale vizeazã diferite probleme aleomului contemporan. Pregãtireasa timpurie ca biolog ºi fizician i-a permis sã aibã acces la ultimeledescoperiri din domeniul ºtiinþei.Teolog de profesie, Guardini apublicat o serie de lucrãri cu ca-rater religios (Christos, Domnulsau Libertate, graþie ºi destin),iar ca filosof era preocupat de ti-parele ºi schimbãrile care au mo-dificat gândirea politicã de-a lun-gul istoriei. În acelaºi timp Ro-mano Guardini este cunoscut ºipentru scrierile sale dedicate ope-relor literare ale unor autori pre-cum Dante, Hölderlin, Dostoiev-ski sau Rilke. Una dintre acestelucrãri este Rilke’s Duino Ele-gies. An interpretation (traduce-rea în englezã a versiunii origina-le Rainer Maria Rilkes Deutungdes Daseins. Eine Interpretationder Duineser Elegien din 1961).

îngerul „teribil” din Elegiile duinezePentru Guardini, Elegiile duine-ze (publicate pentru prima datãîn 1922) reprezintã „ideile ºi ex-perinþele a probabil celui mai sen-sibil ºi subtil poet de limbã ger-manã din perioda modernã”, fi-indcã orizontul sãu spiritual ºiintelectual era cuprinzãtor ºi via-þa sa a fost plinã de suiºuri ºi co-borâºuri, de tensiuni interioare ºide hazard. O altã trãsãturã defi-nitorie pentru aceste poeme estefaptul cã exprerienþele care le-auinspirat nu numai cã erau mai pro-funde ºi subtile decât ale multo-ra dintre noi, dar, pânã la unpunct, erau ºi de altã naturã. Deexemplu, dacã luãm Elegia aopta, ea se referã la o experienþãpe care majoritatea dintre noi nua avut-o niciodatã: îngerii lui Ril-ke nu pot fi înþeleºi în întregimenumai dacã putem concepe exis-tenþa unor fiinþe care sunt „nu-minoase” fãrã a fi „absolute”. Înacelaºi timp, concepþia despre iu-bire ºi moarte a lui Rilke, pe careel însuºi o considera ca fiind unadin componentele fundamentaleale mesajului Elegiilor, este des-tul de deosebitã raportatã la vi-ziunea obiºnuitã cu care sunt în-þelese aceste noþiuni. În plus,Guardini subliniazã cã nu trebuiesã trecem cu vederea interesul luiRilke pentru ocultism.

Pentru a releva modul în careRilke se raporteazã la lumea în-

gerilor vom lua ca exemplu pri-mul text din Elegiile duineze.Prima elegie se deschide cu oîntrebare directã: „Cine, când eustrig, mã aude într-adevãr dintrelegiunile de îngeri?”, care este,de fapt, punctul culminant al uneilupte interioare sau al unei lungimeditaþii. Atmosfera este una desingurãtate apãsãtoare, am puteaspune chiar de dezolare. Eul liricpare sã aibã nevoie de companieºi protecþie, dar imediat conºtien-tizeazã cã fiinþele angelice (pe careprobabil le considerã cele maipotrivite în a-i alina singurãtatea)nu ar putea rãspunde acestei ne-voi interioare. Mai exact nici unuldin îngeri nu l-ar auzi, ba chiardacã l-ar auzi ar fi prea îndepãrtatsau poate prea ocupat pentru a-irãspunde. Indiferenþa care paresã dominã lumea angelicã declan-ºeazã aceastã meditaþie asuprarelaþiei dintre om ºi urmãtorul sãurang pe scara spiritualã. Tensiu-nea creºte în momentul în careeul liric realizeazã faptul cã înge-rul nu ar putea comunica cu elchiar dacã ar fi pregãtit sã facãaceasta: „Orice înger este teribil”.Este interesant cã din punct devedere etimologic, în latinã, „ter-ribilis” înseamnã „înfricoºetor”,în greacã, „treëin” – „a tremura”,iar în limba avestanã, „tarshta”înseamnã atât „temut” cât ºi „ve-nerat”, fapt ce ne confirmã am-

bele semnificaþii pe care figuraangelicã le are: cea de fiinþã spiri-tualã veneratã (la nivelul imagi-narului antropologic) ºi cea defiinþã spiritualã care inspirã tea-ma (la nivelul imaginþiei poetice).

Pe scurt, prezenþa angelicã,prin însãºi natura sa, exclude pre-zenþa umanã. Îngerul, fiind supe-rior ca Fiinþã ar distruge prin pre-zenþa sa orice urmã specificã na-turii umane ºi cu cât creºte ran-gul fiinþei angelice implicate cuatât ea este mai „teribilã”, de undeºi imposibilitatea comunicãrii din-tre om ºi înger. Prin urmare, nupoate exista nici un fel de cone-xiune între om ºi înger, chiar dacãam presupune cã un înger doreº-te acest lucru. Teribilul care exis-tã între om ºi trimiºii divini esteuna din tensiunile fundamentaleale omului modern care doreºtesã întreþinã o formã de comuniu-ne cu Absolutul ºi, în acelaºi timp,se simte exclus din aceastã rela-þie cu Divinitatea, tocmai datori-tã limitãrilor la care este supusãfiinþa umanã ºi legilor diferite careguverneazã lumea umanã, faþã deaceea imediat superioarã în ierar-hia fiinþelor create de Dumnezeu.Figura îngerului apare în mai multde jumãtate din cele zece elegii,marcând de fiecare datã tensiu-nile care apar în om atunci cândmediteazã asupra raportului din-tre lumile de jos ºi lumile de sus

ale fiinþei sale. Elegiile duinezesunt relevante pentru condiþiaomului modern deoarece în ele sereflectã fricile ºi speranþele aces-tuia, experienþa binelui ºi a rãu-lui, cãutãrile care îl frãmântã înprezent, ceea ce nu înseamnã cãcitirea lor nu implicã o anumitãatitudine faþã de conþinutul lorprofund, o afinitate profundã în-tre lector ºi autor care face ca lec-tura sã devinã o cãutare ºi o re-gãsire a propriilor trãiri. Tensiu-nea religioasã din aceste poemeîl fac pe Guardini sã îl apropie peRilke din Elegii de Hölderlin dinultimele Imnuri sau de StefanGeorge.

Lucia Uricaru, Temporalitateºi limbaj, Bucureºti: Editura AL-LFA, 2003.

Cu toate cã studiile pri-vind tipurile de comu-nicare acordã cuvântu-

lui un procent prea mic în raportcu non-verbalul, interesul mani-festat faþã de modul de codifica-re ºi transmitere lingvisticã a in-formaþiei a necesitat, paradoxal,tot mai multe cuvinte. Cu greu amreuºi, totuºi, ca non-verbal sãtransmitem suficientã informaþieprivind momentele importante aleexperienþei noastre, cum la fel degreu ne imaginãm cã, altfel decâtverbal, putem transmite raportu-rile dintre aceste momente.

Forma simþului internAlunecând pe aceeaºi linie

(permisã-mi fie prelungirea aces-tei introductio!), s-a susþinut cãraporturile între fenomenele inter-ne („ale sufletelor noastre”) þinde timp ºi s-a concluzionat cãtimpul reprezintã o condiþie apriori a tuturor fenomenelor îngenere. Am putea continua adã-ugând cã simþul nostru internaºazã fenomenalul în straturi tem-porale elastice, modelate intenþi-onal ºi valorificate arbitrar, ºi ne-am apropia astfel de esenþa cãrþiidnei Lucia Uricaru. De altfel, unuldintre scopurile lucrãrii Tempo-ralitate ºi limbaj este de a com-pleta viziunea sintacticã asupratimpurilor verbale cu perspecti-va semanticã ºi pragmaticã.

De la tratarea obiºnuitã a tim-pului drept categorie gramatica-lã, noþiune prezentatã istoric, au-toarea se opreºte, mai întâi, la te-oriile semantico-pragmatice careprivesc timpul drept componen-tã a contextului deictic ºi care au

lingvistica. Ro

limbã, timp,univers... discursiv

fost formulate, în special, în ulti-ma jumãtate de secol, apoi la tra-tarea acestuia drept organizatortextual.

Am nevoie de un intermezzoaici pentru a remarca o situaþiecomunã multor lucrãri actuale despecialitate: guvernarea acesto-ra de cunoscuta lege a sincro-nismului, fundamentarea lor peteoriile cãlãuzitoare izvorâte dinacea ex occidente lux. În esenþã,lucrarea de faþã înseamnã atât oprezentare sinteticã, bine-venitãpentru lectorul român lipsit ade-sea de resursã bibliograficã, câtºi o aplicare a teoriilor semanticeºi pragmatice contemporane.Eforturile autoarei constã, aºadar,în conectarea tuturor acestor te-orii la materialul faptic al limbiiromâne, ale cãrei particularitãþi,prin comparaþie, sunt reliefate încapitolul final.

Timpul în text oritextul în timp?

În spaþiul deschis între emitent– receptor, textul este impercep-tibil întins pe piloni temporali.Principiul de ordine care dominãuniversul discursiv þine de deci-zia locutorului de organizare apropriei experienþe traduse lin-gvistic. O teorie, demnã de amin-

tit, la care apeleazã autoarea(Weinrich, 1973) considerã cãdecizia locutorului se bazeazã petrei dimensiuni intenþionale: ati-tudinea de locuþie, perspectiva delocuþie ºi punerea în relief. Ati-tudinea de locuþie presupune„decizia de a prezenta lumea întext ca „monde commenté” sauca „monde raconté” (p. 92) ºiconduce la decuparea a douãgrupe de timpuri verbale: timpuriale comentariului, care înseamnãpezenþã a autorului (prezent, per-fect compus, viitor) ºi timpuri alenaraþiunii, respectiv ale neparti-cipãrii autorului (perfect simplu,imperfect, mai-mult-ca-perfect,condiþionalul valorificat tempo-ral).

Perspectiva de locuþie „adau-gã o ulterioarã dimensiune în in-teriorul celor douã grupe” (p. 93)anterior prezentate, în interiorulcãrora se poate identifica un„punct zero” al textului, la carevor fi raportate celelalte acþiuni.Punerea în relief înseamnã or-ganizarea textului în prim-plan ºifundal. Forma verbalã specificãa fundalului este imperfectul, carepermite detaºarea în prim-plan aevenimentelor redate prin prezentori perfect compus.

O altã teorie la care se opreºteautoarea se construieºte pornind

de la ideea cã timpurile verbalereprezintã mãrci ale coeziunii dis-cursive. S-a mai susþinut cã for-mele temporale reprezintã „mar-tori ai activitãþii de producere adiscursului conform unor arheti-puri prezumate”(p. 95) ori s-aucãutat modele interpretative por-nind de la analize semantice, dela reprezentãri cognitive (potrivitcãreia locutorul „ghideazã” inter-pretarea prin „instrucþiuni” inte-grate în text), de la stabilirea unorreguli care conþin restricþii ºi con-diþionãri ierarhice etc., toate fas-cinante, confirmate, infirmate oriºlefuite în/de timp.

Alina Gioroceanu

Lucian Irimescu - Vis 1

ec

turi

ec

turi

ec

turi

10 , serie nouã, anul XIII, nr. 8 (142), 2010

ec

turi

ec

turi

ec

turi

Teodor Preda, Exilul lãuntric,Aius Printed, Craiova, 2010

În lipsa unor strategii decaptatio premeditate, po-ezia lui Teodor Preda,

onestã, discretã, cu intuiþii sur-prinzãtoare, comunicate direct,dezvãluie nãzuinþa poetului de a-ºi redescoperi identitatea auten-ticã, amintirile, nostalgiile, gestu-rile naturale uitate în ceþurile pa-radisului pierdut al copilãriei.Dincolo de orice urmã de afecta-re sau exhibare de sine, versuriledezvãluie esenþa entropicã aomului, captiv într-o lume ligota-tã de unde încearcã sã se salvezeevadând spre o libertate interi-oarã în care sunt proiectate toatesperanþele, iluziile, duhurile seni-ne ale anamnezei. Þara promisã,acolo unde Eros ºi Thanatos îºiau originea, este un tãrâm greude atins, accesibil doar celor ceîºi asumã nu numai severitateagesturilor sacrificiale („Luminiºulinimii”), dar ºi coborârea în bol-giile sfâºierii lãuntrice: „sfârºitulmeu este un frig / ºi pentru ceviaþa mi-a dat / visez cã sunt /sfâºiat / de o haitã”

Fãrã sã paraziteze stãrile trãitela temperatura calmei înþelepciuni,poezia tinde sã atingã nivelul vi-ziunilor, pe de o parte, prin tonulconfesiv, ºi, pe de altã parte, prindezvoltarea unei retorici atitudi-nale, imperative: „un gol / trebuierevendicat / pentru un nou spaþiuvirtual / dragostea ºi Moartea /sentimente intime / ne rãtãcescprin viaþã / de-acum / peste tot unzumzet unic / nu-nceteazã sã nedefineascã”. Mai peste tot ne în-tâmpinã cuvinte majusculate, Eter-nitatea, Lumina, Timpul, Moartea,veritabile teme ordonatoare ceconferã volumului unitate. La pri-ma vedere par elementele consti-tutive ale unei obsesive reþele ima-ginare, în cele din urmã însã mar-cheazã doar o experienþã textualã.

Poetul, aflat în preajma celebre-lor mituri culturale (peºtera plato-nicianã), rãtãceºte calea spre sem-nele primordiale, mãrturisindu-ºi„vina” mimeticã: „am mimat / sãpar ºi eu / a om bogat / într-o peº-terã / la fel / ca visul / de lângãanimalul rãnit / sau pasãrea fãrãaripã /.../ sunt gelos pe cel / ce-iocrotit tot timpul / de îngerul meupãzitor / ºi obosit / rãtãcesc îndeºert / sã prind urma paºilor / deînceput / ºi pentru el”. Asistãm laun fel de alchimie a transmutãrii,proces subtil, compensativ princare metafora gliseazã spre meta-fizic ºi, totodatã, vesteºte cursulunic, ultim al timpului.

Teodor Preda preia rolul scri-bului ce noteazã stãrile ingenuepentru cã aparþine unui plan alpuritãþii: „noteazã tot/ ºi profitã /cã eºti un adult alfabetizat / dinneoliticul pretimpuriu”. Beneficiaral culturii, el practicã uneori pã-rãsirea de sine pentru a se reîn-tâlni cu marile modele, fascinan-te fãrã sã fie împovãrãtoare. Me-morabilã, în acest sens, este cu-tezanþa de a rãsturna cunoscute-le versuri eminesciene din „Odã”într-o reprezentare de maximãpregnanþã: „paharul meu / ca unGraal / durerea mi-o soarbe / sãmã eternizeze”.

orizontul ca limitãde închipuire

C.M. POPA

Drumul spre veºnicie, „mareatrecere” în sens blagian, institu-ie tensiunea iniþierii ca înfrânge-re treptatã a tot ceea ce þine defragilitatea fiinþei, de slãbiciuni-le, tentaþiile, ori cãderile seducã-toare ale existenþei ºi apoi che-marea spre certitudinile echilibru-lui final: de jos învãþãm / sã ur-cãm / pas cu pas / balustradaeternitãþii”. Este, în fond, momen-tul opþiunii, cum ar spune Mar-cel Moreau, „între atracþia hãuluiºi fidelitatea faþã de balustrade”.Alegerea, dificilã, deconspirã vi-dul ontologic ºi pune sub sem-nul întrebãrii perfecþiunea crea-þiei divine: „miturile / au fost cior-nele lui Dumnezeu / ce ne-amin-teau de el / ºi de absurda Eterni-tate / ca de o altã realitate / de-anoastrã / golitã mereu / de pro-priul nostru Timp”.

Eul liric nu se poate elibera deideea fatalitãþii, dar are tãria de aeufemiza finitudinea („Locul deîntâlnire”) ºi proclamã drept su-premã frumuseþe cãutarea, cãlã-toria spre fabulosul þinut ce-i vacuprinde existenþa. Supus, obo-sit, ºi decent, ºi, mai ales, singur,din ce în ce mai singur, se consa-crã contemplãrii umbrelor, pãsã-rilor, semnelor tainice, descifrea-zã calendarul secret al anotimpu-rilor, ascultã cum creºte tãcerea,învaþã tehnica expierii. Dacã sin-gurãtatea este asemeni unui„gând de pumnal cãzut în apã”,paleativele se gãsesc în aminti-rea iubirilor trecute, în cultul prie-teniei („Ars poetica”) ºi în efor-tul disciplinat de diafanizare arealului, precum în poemul „Spremalul celãlalt”, ale cãrui primeacorduri sunt un neaºteptat hai-ku: „malul râului / culoarea mar-morei / o aºteptare”.

Teodor Preda trece prin filtrulinteligenþei poetice emoþii ºi sen-zaþii, transcriind cumpãnit, fãrãacuizãri depresive, fãrã crispãriinutile reveriile sale , chiar dacãalunecã pe panta destrãmãrii.

Uneori, mecanismul imaginativse gripeazã, ca în cazul grupajuluistructurat pe motivele umbrei ºioglinzii. Specularitatea, în contex-tul auster al cãrþii, apare oarecumcontradictorie. Chipul poeziei pri-vit în oglindã suferã nedorite ana-morfoze. Poetul regãseºte însãrepede demnitatea discursului,revelator pentru disponibilitãþilesale de sorginte orficã. „inimilecurate nu au nevoie de milã / pen-tru cã ele mângâie glonþul / ºi-lînvaþã sã cânte”. Orizontul închi-puirii sale este muzical.

Ca amprentã liricã, prinvolumul „Cerul din lacrimã” (Craiova, Editu-

ra Ramuri, 2009), poetul FloreaMiu se plaseazã pe axa luminoa-sã a poeziei oltene actuale. Îm-preunã cu Gabriel Chifu, Ioana Di-nulescu, Dan Ionescu, Ion Ma-ria ºi Petriºor Militaru, el confi-gureazã un univers specific ºi oraportare seninã, limpede ºi des-chisã a eului poetic la mecanis-mul de neatins al acestei lumi.Este axa interogativã, nostalgic-melancolicã, candid senzorialã,delicat imaginativã ºi elegantmeditativã. Poeþii acestei direcþiitrãiesc într-o lume asupra cãreiapun întrebãri. Ei înclinã mai cu-rând sã-ºi schimbe trãirea decâtsã intervinã la modul practic. Po-eþii din axa întunecatã a liricii ol-tene actuale, precum NicolaeCoande, Aurelian Zisu, GeorgePopescu, Ionel Ciupureanu sauMihai Ene, ar prefera mai curândsã schimbe lumea imaginatã de-cât ca eu poetic sã se integrezeîn ea. Dacã primii aprind luminaasupra lumii, cei din urmã o stingsau mãcar nu fac efortul de a olumina.

Pentru Florea Miu în mod spe-cific a aparþine axei luminoaseînseamnã a fi sincer ºi deschis,adicã natural. În aceste condiþiilirica sa luminoasã constituie odestãinuire ºi este trãitã ca atare.„Eu ãsta sunt!” ar vrea sã spunãpoezia ºi chiar o spune, în finalulpoemului „Primãvara ºi alte cu-vinte”. Eul liric îºi manifestã con-ºtiinþa identitãþii într-un mediu dealteritãþi de nerefuzat: prieteni,convivi, companioni. Societateaapare mai întâi ca prietenoasã,ulterior, ea se dovedeºte ca ne-potrivitã: „Categoric, lumea astanu mi se potriveºte./ Am atâteaabsenþe, încât voi fi exmatriculatdin ea / în curând” („Altã lume”).Ratarea acestei lumi este scuza-bilã ºi reprezintã rezultatul unorrepetate încercãri de împãcareprogresivã cu nepotrivirea reci-procã. Este vorba de o lume ce s-a lipit de tãlpi ºi pentru care secautã un remediu. Nu existã o alta„de schimb”. Lumea curentã sereparã „din când în când” („Opereche de lume”). Unei lumi ne-favorabile îi corespunde o viaþã„ca o hainã peticitã” care „se rupe

ªTEFAN VLÃDUÞESCU

Florea Miu: Lacrimace lumineazã ºi doare

întruna” („Renovare”): „viaþaasta foarte trecãtoare” („Cântecnaiv”). În acest univers, fiinþapoeticã se simte strãinã: „Eu nusunt de pe aici,/ am venit numaiîn vizitã/ ºi voi pleca în curând”(„Drum metafizic”). Într-o lumeajunsã de neînþeles, însuºi eul sededubleazã: „Eu nu mã mai potri-vesc mie însumi:/ mi-ar trebui altãlume” („Altã lume”).

Spiritul creator nu aparþine lu-mii ºi nici vieþii sale, dar nu poaterenunþa nicicum la ele. În aceas-tã situaþie existã douã soluþii: cã-utarea unei substituiri („Mairespirã ºi tu, suflete,/ în locul meu-/ m-au cuprins oboselile!” – „Sub-stituire) ºi dezvãluirea directã prinpoezie a oboselii, tristeþii, dispe-rãrii ºi neliniºtii. Lirica este în par-te substituire ºi cãutare, în parteauto-dezvãluire ºi destãinuire.Fiecare dintre cele douã cãi con-stituie o transcriere: „Îmi tran-scriu viaþa pe curat” („Déjà-vu”).

Transcrierea vieþii lirice se re-alizeazã recurgând la cuvinte.Poetica lui Florea Miu se bazea-zã pe transcrierea trãirilor auro-rale. În ultimã instanþã, lirica estesuferinþã mediatã de cuvânt. Ob-iectul poeziei îl reprezintã existen-þa profundã. Discursul liric esteo aducere la cuvânt a realitãþiiexistenþiale: „În loc de ofrande/el aºterne cuvinte” („Ramura demãslin”). Uneori obiectul rãmâ-ne în afara formulãrii: „nu maisunt cuvinte pentru a descrie/ploaia asta nonconformistã”(„Ploaia nonconformistã”). Al-teori, efortul poetic este de ne-susþinut: „realitatea nu mai arecuvinte/ ºi de aceea renunþ”(„Nonsens”).

Spiritul creator aduce suferin-þe la cuvânt. Vine însã un momentcând durerea urcã la un astfel denivel, încât cuvintele sunt inuti-le: „Nici cuvintele nu mã ajutã/sã mã regãsesc” („Desen impre-cis”). Absolutul suferinþei estelacrima. Ea survine când cuvin-tele ajung neputincioase. Lacri-ma deschide calea cãtre cer. Ast-fel, cerul, absolutul se atinge pecalea suferinþei: în lacrima dureriieste cerul. Strãdania ultimã a po-etului o constituie de a pune încuvânt lacrimile refuzate de cu-vânt: „caut cuvintele/ care um-blã aiurea prin lume: / se duc

dintr-o lacrimã în alta” („Nici opierdere!”). Cerul construit dincuvinte existã atâta vreme cât„mai avem ceva de spus”. El tre-ce de noi, devenind „lacrima demâine” („Câmpia cu nori”).

Poetul este cel care identificã„cerul din lacrimã”. Viaþa lui „estealcãtuitã din lacrimi” („Viaþa unuipoet”). Pentru ceilalþi, viaþa poe-tului este „o ranã”. Suferinþa nuîntunecã. Ea permite cerul ºi lasãloc luminii. Orice suferinþã admi-te o luminã. Fiecare lacrimã acce-de la luminã ºi lasã loc salvãrii.Cerul suferinþei este ca o primã-varã ce „lumineazã ºi doare” („Re-flux sentimental”).

Specific liricii luminoase esteieºirea. Prin atingerea abisuluisau a apexului durerii se deschi-de o nouã lume: „Nu-mi rãmânedecât sã reaprind/ speranþa de-ºartã/ care lumineazã lumeaaceasta” („Înger de împrumut”).

Florea Miu transcrie o confe-siune gravã. Tonul sãu este ele-giac ºi iertãtor. O înþelepciune„poeticã” face ca poemele sã rã-mânã în limitele mãsurate ale cu-vintelor delicate ºi elegante. For-mularea nu stã nicio clipã subsemnul diluãrii trãirii lirice prinexces de cuvinte ori prin abuz desimbolizare. Poezia aceasta estecu adevãrat o comunicare liricãîn cadrul cãreia spiritul creatorare ceva de spus ºi ºtie cum sã ofacã.

„Cerul din lacrimã” este printoate acestea o carte remarcabi-lã.

Roberta Ionescu - Clipa savuratã

, serie nouã, anul XIII, nr. 8 (142), 2010 11

ec

turi

ec

turi

ec

turi

În ambiþiosul sãu proiect dea repune în circuitul lectu-rii ºi al interpretãrii filosofi

ºi oameni de culturã, doctorul înfilosofie Adrian Michiduþã (unuldintre cei mai importanþi specia-liºti în istoria filosofiei româneºti)aduce în atenþie sub titlul „Teo-logie ºi filosofie” (Craiova, Edi-tura Aius ºi Editura EpiscopieiGiurgiului, tipãritã cu binecuvân-tarea Preasfinþitului Pãrinte Am-brozie, Episcopul Giurgiului,2010) publicistica lui NichiforCrainic, apãrutã în revista „Gân-direa” în perioada interbelicã.Volumul este structurat pe treicoordonate: Teologie, Filosofieromâneascã ºi Filosofie social-politicã. Aceastã organizare re-

Nichifor Crainic: spirit ºi zbuciumzultã în urma aplicãrii unei meto-de sistematice, bazatã pe grila deconfigurare modelatã de dome-niile filosofiei.

Urmare a unui efort aprecia-bil, cartea reprezintã o dovadã deechilibru ºi comprehensiune în aaduce în actualitate teme, teze,idei, concepþii ºi opinii care re-flectã libertatea gândirii. Îl vedemastfel pe Nichifor Crinic în natu-raleþea raþionalitãþii sale ºi în fi-rescul argumentaþiei. Articolelevãdesc suveranitatea spirituluicreator în raport cu opþiunile sale.Textele nu au obligaþii faþã de oviziune constrângãtoare. Nu tre-buie sã onoreze criterii ºi exigen-þe de a-ºi explicita fundamentele,de a-ºi legitima tezele ori de a se

Numãrul pe varã al revistei“Film Quarterly” (summer 2010,volume 63, nr. 4) îl are pe copertãpe Dragoº Bucur într-una dintrescenele (obsedante) ale filmului“Poliþist, adjectiv” de CorneliuPorumboiu. Profesorul ºi criticalde film James Naremore îºi pre-zintã lista celor mai bune zece fil-me ale anului 2009. Pe prima po-ziþie este aºezat filmul lui Porum-boiu. Pe locurile urmãtoare aparfilme precum: “Shirin” al lui Ab-bas Kiarotsami (2), “Tulpan” deSergey Dvortsevoy (3), “Henri-Georges Clozot’s Inferno” deSerge Bromberg ºi RuxandraMedrea (4), “35 Shots of Rum”de Claire Denis (5) º.a. În amplarecenzie pe care o face filmuluiromânesc, critical se aratã încân-tat de faptul cã filmul nu estedoar poliþist, ci ºi unul despre lim-baj. În fapt, aceasta ar fi una din-

tre cele mai importante implicaþiiale filmului. Cât priveºte apropie-rea de zona filmelor poliþiste, Ja-mes Naremore spune: „Povesteaofiþerului de poliþie, care are pro-bleme de conºtiinþã în legãturãcu una dintre investigaþiile sale,poate fi descrisã ca anti-poliþistãprin solida încãrcãturã de sar-casm” (p. 18).

Sãptãmânalul bucureºteansemnaleazã, în nr. 527 / 2010, apa-riþia volumului Idolii Forului, încoordonarea lui Sorin Adam Ma-tei ºi a Monei Monescu. Dinaceastã carte, subintitulatã inci-tant „De ce o clasã de mijloc aspiritului este de preferat eliteiintelectualilor publici”, desprin-dem o frazã semnificativã pentruDeclaraþia de independenþã aintelectualilor: „Toþi oameniisunt creaþi egali, sunt dotaþi deCreator cu anumite drepturi ina-lienabile printre care acela de a-

ocheanul întorsocheanul întorsºi forma o opinie proprie asupraoricãrui lucru, de a se exprima li-ber ºi fãrã teamã în arena publi-cã, de a propune noi idei, de a lecritica pe cele vechi ºi de a nuaccepta opinii sau idei de-a gatanumai pentru cã vin de la persoa-ne pe care notorietatea publicã,admiraþia prietenilor, relaþiile so-ciale, genealogia personalã sauintelectualã, sau poziþiile oficialepar a le fi ridicat deasupra celor-lalþi oameni”.

Aparent corectã, în intenþie,întrebarea „De ce atâta venin ºitrivialitate?”, pe care ºi-o puneAurelian Giugal în nr.77, din 14iulie, al revistei „Cultura”, se do-vedeºte o perfidã acuzã adusãmarelui ideocritic Adrian Marino,dezamãgitor pentru „stilul ab-rupt-prãpãstios al limbajului demahala” ce ar caracteriza Viaþaunui om singur. Decepþionatulcontabilizator al „insultelor” dinautobiografia savantului nu este

decât ridicolul avocat al unorvedete mediatice de genul GicãHagi, în numele pãguboasei rela-tivizãri postmoderniste.

„Nu oricine studiazã filosofieeste sau ajunge un iubitor de în-þelepciune. Cei mai mulþi suntdoar iubitori de teorii sau ama-tori de divertisment speculativ”,îºi începe I. Francin comentariulla cartea lui Mihai I. Spãriosu, Aºaptea scrisoare. O enigmã filo-soficã la Academia lui Platon,în nr. 109 / 2010 al revistei cluje-ne, din care mai semnalãm inter-viul cu scriitorul Varujan Vosga-nian, laureat al Premiului NiramArt, acordat la Madrid, „Dosarul”Michel Foucault, cronica lui IonPop la recenta antologie bilingvãscoasã de poetul Lucian Vasiles-cu ºi, nu în ultimul rând, eseulIrinei Petraº, „Despre personaj ºiochiul leneº al scriitorului”, încare se afirmã statutul de perso-

naj al autorului („maestrul de ce-remonii textuale”), naratorului(„cel cãruia i se acordã onoareade a da prima interpretare, primalecturã istoriei imaginate/descri-se”), dar, alãturi de personajeletradiþionale convocate în text, ºicomentatorului/criticului („per-sonaj care se spune, de îndatã ceformuleazã o frazã despre”).

Fãrã sã fie omagial, numãruldin iunie al Convorbirilor lite-rare cuprinde mai multe studiiconsistente consacrate poetuluinaþional, începînd cu editorialullui Cassian Maria Spiridon, «Re-vizorul ºcolar Mihai Eminescu»,continuînd cu «Visul nemuririi încugetarea eminescianã», de Elvi-ra Sorohan ºi cu eseurile datora-te lui Antonio Patraº ºi Liviu Pa-puc. În Biblioteca revistei remar-cãm «Prezenþa» poeticã a Simo-nei – Grazia Dima.

edifica în mod autoconsistent.Discursul apare ca supus pur ºisimplu unei logici naturale. Nichi-for Crainic este lãsat sã vorbeas-cã, iar acesta ne vorbeºte exactaºa cum este. În fond, ceea cetransmite înainte de toate un scri-itor este ceea ce el efectiv este.Mesajul prim al creatorului trans-mis prin opera sa lectorului esteo adresare a fiinþei naturale, nee-rodatã de amãrãciuni ºi nemarca-tã de constrângeri. Un eu con-tingent se adreseazã lumii în modnatural. Din apelul la limbaj ºi dinmanifestarea cogitativã ce se in-tegreazã în articole lectorul vaselecta ceea ce-l reprezintã îna-inte de toate pe el însuºi ca lec-tor. Prin punerea la dispoziþie a

articolelor lui Nichifor Crainic,Adrian Michiduþã aduce la întâl-nire douã libertãþi: a filosofului-teologului ºi a lectorului. În „Is-toria literaturii române de la ori-gini pânã în prezent”, GeorgeCãlinescu îl calificã pe NichiforCrainic drept „un gânditor remar-cabil”.

Aºa cum apare în articole,gânditorului Nichifor Crainic nu-i lipseºte din profil ºi nuanþa deliber cugetãtor, de om al neme-diatei spiritualitãþi. Negreºit înreþeaua ideaticã a cãrþii multepuncte nodale se leagã de doc-trina ºi filosofia creºtinã, daracest lucru are loc nu într-o im-pregnare religioasã, ci într-unaspiritualã. Volumul de faþã este oexpresie a spiritualitãþii, cãreia îisunt subsumate filosofia, esteti-ca, arta, literatura, poezia, teolo-gia, istoria, creºtinismul, ortodo-xismul.

Dacã o carte poartã în ea in-strucþiunile celei mai bune lecturi,atunci douã sunt articolele în carese concentreazã aceste îndrumãriºi îndemnuri: „Elogiul cãrþii (pp.258-259) ºi „Spiritualitate” (pp.150-155). N. Crainic aratã cã „laînceputul fiecãrei culturi stã car-tea”. Ea „reprezintã suprema cul-me la care se poate sui gândulomenesc”, fiind în acelaºi timp„omul trãit ºi omul imaginat”. Cualte cuvinte, dintre toate modali-tãþile ºi „vehiculele culturii”, ea

este aceea în care „se revarsã maiîntreagã fiinþa umanã cu tot cecuprinde între cele douã limite,naºterea ºi moartea”. Pictura,muzica, sculptura îl exprima înmod, parþial, vag ori încremenitpe om. Doar „cartea îl poate redaîntreg – aºa cum este ºi cum artrebui sã fie”. De aceea, ea rãmâ-ne „cea mai puternicã comunica-re a sufletului omenesc”.

În cel de-al doilea articol, seabordeazã complexitatea existen-þei noastre în mediul din afaracãrþii. Omul are douã soluþii deexistenþã: una de comunicare su-fleteascã prin carte ºi o alta prinintermediul spiritualitãþii, în spe-cial prin tradiþia spiritualã. Spiri-tualitate înseamnã, aratã NichiforCrainic, „subordonarea întregu-lui complex al existenþei omeneºtispiritului”. Spiritualitatea repre-zintã „bucata noastrã de existen-þã ºlefuitã moral, purificatã ºi di-latatã necontenit”. Arta este „ima-ginea ei stilizatã”. Inima ºi inteli-genþa, „gustul infinitului ºi sim-þul logic”, cultura, istoria, ºtiinþaºi teologia sunt forme de spiri-tualitate. În cadrul spiritualitãþii,se delimiteazã dual ºtiinþa ºi cre-aþia: „a ºti este un mijloc care aju-tã creaþia autohtonã. Dar acrea-þia, aceasta rãmâne þinta supre-mã”.

În mod coeziv, sub aceastãgrilã se poate institui o linie con-sonantã de lecturã în care ar in-tra ºi articole precum „Spiritulautohton”, „Transfigurarea româ-nismului”, „Teologie ºi esteticã”,„De ce Maiorescu”, „Simbolulandrogin: contribuþii la înþelege-rea Luceafãrului”, „Ion Petro-vici”.

Dacã ar fi sã delimitãm pe Ni-chifor Crainic, ca figurã a spiritu-lui creator, în urma lecturii cãrþii,atunci cu o expresie a lui despreTitu Maiorescu ºi cu o comple-tare diferenþiatoare, am spune cãNichifor Crainic „reprezintã unspirit” aflat permanent în marilefrãmântãri ale vremii, este spiri-tualitate ºi existenþã zbuciumatã.

V. ªtefanLucian Irimescu - Uite-l nu e!

12 , serie nouã, anul XIII, nr. 8 (142), 2010

Filosof, istoric al filosofieiºi logician, academicia-nul Mircea Florian

(1888-1960) a fost o prezenþã ac-tivã în filosofia româneascã in-terbelicã. Ca toþi filosofii maiores-cieni1 ºi el promoveazã o filoso-fie scientist-pozitivistã. El vrea cafilosofia sã se situeze dincolo de„opoziþia pozitivism” ºi „iraþiona-lism”. „Nu vrem pozitivism, –avertiza el – ci pozitivitate, res-pectul faptelor; nu vrem iraþiona-lism, ci integrarea vieþii sub toatemanifestãrile ei în pozitivitate,într-o experienþã care nu se muti-leazã singurã prin îngrãdirea la osferã restrânsã.”2 Filosoful ro-mân a avut ca þintã permanentã„evadarea din soluþiile obiºnui-te, din acele «isme», care întreþino disputã fãrã ieºire ºi ca atarestearpã, iar în acest scop am luathotãrârea de a reveni la faptepure, la datele netulburate saupurificate de tãlmãciri preconce-pute. Aºa s-ar explica stãruinþanoastrã de a statornici cu mijloa-ce noi obiectul filosofiei. Lozin-ca noastrã e: dincolo de poziti-vism ºi metafizicã, pãstrând to-tuºi de la cea din urmã cerinþaunui temei necondiþional, iar dela primul cãutarea acelui temeiîn cadrul unei experienþe resta-bilite în sensul ei autentic.”3

Mircea Florian se întreba ade-sea: „Ce rost are filosofia în viaþaomului, ce foloase poate aºteptaomul de la ea?” Filosofia vremiisale era bântuitã de douã mariprejudecãþi: inutilitatea ei pen-tru om ºi nesiguranþa îndrumã-rilor ei teoretice ºi practice. Înacest sens, el ne cere sã ne ferimde „douã atitudini opuse ºi înaparenþã de neconciliat: 1) unii,pe care îi putem numi sublimi, ri-dicã în slava cerului inutilitateafilosofiei ºi fac din aceastã inuti-litate înaltul titlu de nobleþe al fi-losofiei; 2) alþii, pe care îi putemboteza utilitariºti, socotesc filo-sofia, în cazul cel mai bun, o roa-bã a intereselor practice nemijlo-cite, sau pur ºi simplu o respingca o preocupare nefolositoare cenu «produce» nimic, ce nu hrã-neºte, nici nu îmbracã pe om.”4

Fiecare om are întrebãri ºi rãs-punsuri asupra lumii ºi vieþii în-conjurãtoare, adesea interesat fi-ind de latura materialã, practi-cã. Omul întotdeauna a conside-rat ca fireascã legãtura între via-þa sa ºi evenimentele cosmice, ºi

Des

en d

e Vi

orel

Pop

escu

ADRIAN MICHIDUÞÃ

50 de ani de la moartea gânditorului

cel mai bine. „A fi maiorescian, nuera a fi ºtiut cursurile sale, ci a ficãpãtat acea oarecum organicãstructurã a inteligenþei, care te fãceasã simþi ca el ºi sã mergi pe drumu-rile de gândire al magistrului neîn-trecut.” Gr. Tãuºan, Scrieri filosofi-ce alese, ediþie criticã, text stabilit,note ºi bibliografie de dr. AdrianMichiduþã, Craiova, Editura Aius,2010, p. 182.

2 Mircea Florian, Filosofie gene-ralã, ediþie îngrijitã ºi prefaþã de N.Gogoneaþã ºi Ioan C. Ivanciu, Bucu-reºti, Editura Garamond, 1995, p. 31.

3 Mircea Florian, Memoriu de ti-tluri ºi lucrãri, în vol. Adrian Michi-duþã, Mircea Florian, noi contribuþiibiobibliografice ºi documentare,Craiova, Editura Aius, 2005, p. 91.

4 Mircea Florian, Rostul ºi utili-tatea filosofiei. Adevãrul ºi viaþa,Bucureºti, Editura Fundaþiei I.V. So-cec, [1923], p. 12.

5 Ibidem, pp. 111-13. MirceaFlorian a criticat dur diletantismulfilosofic din vremea sa. În articolulDiletantismul în filosofia de azi, pu-blicat în „Noua Revistã Românã”, 7-14 iunie 1915, el aratã cã „filosofiade azi întruneºte toate notele diletan-tismului îndeobºte: 1) E primitoarede orice concepþii, adicã îmbrãþiºea-zã cu un egal entuziasm sau, maiexact, cu o egalã indiferenþã orice«idee», numai nouã sã fie, chiar pânãla paradox; 2) Promite mult, fãrã sãdea nimic temeinic; 3) E lipsitã deautocriticã, de dorinþa limpezimiilogice, deplin conºtientã de sine, ºide seriozitate ºtiinþificã; 4) E lipsitãde statornicie, arde azi ce a adoratieri, nu poate gãsi un teren obºtescpentru discuþia filosoficã, pe scurt îilipseºte iubirea statornicã ºi sigurãde sine, preferând distincþia oratori-cã.” Ce trebuie sã facã filosofia ceanouã? „Filosofia nouã – apreciaMircea Florian – va trebui sã îmbi-ne douã însuºiri, pe care diletantis-mul de azi nu le cunoaºte nici sepa-rate: în primul rând seriozitatea ºiconºtiinciozitate logicã, apoi, în aldoilea rând iubire de adevãr, carenu se mulþumeºte cu crâmpeie ºi apa-renþe strãlucitoare, ci care înfigeamândouã mâinile în realitatea pli-nã.” Vezi Mircea Florian, Filosofiatimpului nostru. Publicisticã, Vol. I(1909-1958), ediþie criticã, text sta-bilit, studiu introductiv, note ºi co-mentarii de Adrian Michiduþã, Cra-iova, Editura Aius, 2005, pp. 73-78.

6 Ibidem, p. 1147 Pentru cine cunoaºte filosofia

lui Mircea Florian va recunoaºte uºorideea de „recesivitate” care va fi dez-voltatã mai târziu de gânditor. Cespune el în prefaþa Recesivitãþii castructurã a lumii, vol. I ? Recesivita-tea i-a fost sugeratã de douã fapte:„1) un fapt binecunoscut omului,anume raportul dintre materie(corp) ºi spirit (suflet); 2) un faptrecunoscut pe faþã de-abia în vre-mea noastrã: raportul dintre nouta-te ºi repetiþie sau problema formula-tã de noi mai demult: «Cum este po-sibilã noutatea într-un univers careeste sau pare a fi inteligibil numaiprin repetiþie ºi identitate?»” Mir-cea Florian, Recesivitatea ca struc-turã a lumii, vol. I, ediþie îngrijitã ºistudiu introductiv de Nicolae Gogo-neaþã ºi Ioan C. Ivanciu, Bucureºti,Editura Eminescu, 1983, p. 41.

8 Mircea Florian, Filosofia tim-pului nostru, p. 118

9 Vezi Mircea Florian, Cunoaº-tere ºi existenþã, ediþie îngrijitã ºipostfaþã de N. Gogoneaþã, Bucureºti,Editura Garamond, 2006, Cap. II. B,Între solipsism ºi realism, pp. 106-183.

10 Idem, Filosofia timpului nos-tru, pp. 118-119

11 Mircea Florian a apelat la no-þiunea de dat „nu din dorinþa cu oricepreþ a originalitãþii, ci din nevoia de avedea limpede în haosul filosofiei deazi. Nu scriu pentru originalitate, cipentru adevãr.” M. Florian, Recon-strucþie filosoficã, Bucureºti, Editu-ra Casa ªcoalelor, 1943, p.92. El facedistincþie între datul real=obiect alºtiinþelor speciale ºi datul în genere-=obiect al filosofiei.

filosofia lui mircea florian

„Pentru cititorul român, cãrþile dlui Mircea Floriansunt izvoare de informaþie precisã ºi relevantã, ce îm-bogãþeºte ºi face rãspunzãtoare gândirea în continua-idevenire, de la obârºii ºi pânã în prezent. Ele sunt, înacelaºi timp, reactualizarea problemelor fundamentaleale filosofiei cu revizuirile, adnotãrile ºi valorificãrile,pe care un spirit erudit ºi dornic de claritate operantã leoferã, dupã ce s-a lãmurit îndelung ºi temeinic pe sineînsuºi, luându-ºi o poziþie proprie, pe care o susþineconsecvent ºi, uneori, cu avantaje ºi sporuri de cu-noaºtere, trãindu-i totodatã ºi dificultãþile, fãrã de carenici nu este posibilã filosofia.”

Petru Comarnescu

losofic ºi înþelepciune fãrã o gân-dire sistematicã ºi coerentã; spi-ritul filosofic fãrã unitate ºi înte-meiere alunecã în diletantism.”5

Mircea Florian vorbeºte de-spre substratul simþului filoso-fic, care potrivit lui, îmbinã cultulideilor generale ºi respectul pen-tru fapte. El aprecia cã dintre „toa-te însuºirile sufleteºti ce pregã-tesc ºi întreþin simþul filosofic ceamai elocventã este sinceritateafilosoficã, cultul adevãrului, ve-racitatea.”6 Filosoful român con-siderã cã cel ce nu respectã gân-direa ºi libertatea nu poate fi nu-mit filosof, cel ce înjoseºte gân-direa cu ajutorul gândirii (el faceaici referire la filosofii antiintelec-tualiºti) este un filosofastru, unnevrednic sofist.

Încã din tinereþe Mircea Flori-an ºi-a propus sã promoveze onouã filosofie. Nemulþumit de fi-losofia vremii sale, el avanseazãideea unei alte filosofii. Care ar fiaceea? În studiul Cãtre o nouãfilosofie, publicat în revista „Con-vorbiri literare”, mai-decembrie1922, îºi schiþeazã concepþia sadespre o nouã filosofie. Aceastaconstã în efortul de a gãsi un rea-zem sigur pentru o gândire exac-tã în filosofie ºi o întemeierenezguduitã pentru ºtiinþã în moddeosebit. Acest reazem trebuiecãutat „neapãrat într-un «punctde vedere» superior enervanteiopoziþii subiect-obiect7 sau om– lume, precum ºi opoziþiilor de-rivate: sensibilitate – gândire, aposteriori – a priori, imanent –transcendent, existenþã – valoa-re etc. Orientarea spre acestpunct de vedere sigur ºi cuprin-zãtor este tema cea mai urgentã afilosofiei noi.”8 El recunoaºte cã

a întreþãsut evenimentele lumii curosturile ºi destinele vieþii sale.De aceea omul n-a urmãrit numaio cunoaºtere pur teoreticã a lu-mii ºi vieþii, ci ºi una practicã.Pentru Mircea Florian filosofia (însens de înþelepciune) trebuie sãproducã în noi douã lucruri: „1)trezirea ºi dezvoltarea spiritu-lui ºi 2) simþul filosofic.” Cum semanifestã spiritul filosofic? „Spi-ritul filosofic – detaliazã M. Flo-rian – se vãdeºte îndeosebi îninteresul permanent pentru ideiºi vederi sintetice, cu ajutorulcãrora fiecare lucru sau fiecareeveniment primeºte un anumitloc ºi este pus în anume relaþii cualtele, într-un cadru mai vast ºiunitar. […] Spiritul filosofic tre-buie sã fie un factor de progresintelectual nu de anchilozare ºide stagnare. […] Spiritul filoso-fic nu este numai spirit specula-tiv ºi sintetic, ci ºi spirit de criti-cã, el îndeamnã a cãuta origineaºi formarea lucrurilor ºi cunoºtin-þelor, cãci numai atunci am înþe-les un lucru, când l-am vãzut maiîntâi în embrion ºi apoi în fazelelui de creºtere. Spiritul filosoficeste critic, fiindcã nu se mulþu-meºte cu aparenþe, ci cautã îna-poia acestora realitatea, înapoiaminciunii adevãrul. […] Spiritulfilosofic ne opreºte de a primivreo afirmaþie necontrolatã, ne-cântãritã. […] Spiritul filosofic nueste numai o urmare ºi o încunu-nare a efortului filosofic, ci esteºi un principiu, un resort produ-cãtor de filosofie. El este dar în-ceputul ºi sfârºitul filosofiei, iarla mijloc trebuie sã întâlnim în-totdeauna o gândire serioasã ºiresponsabilã. Nu existã spirit fi-

dacã nu vom fi în stare sã gãsimaceastã necesarã întemeiere, vomfi nevoiþi a ne mulþumi ºi împãcacu contradicþiile filosofiei de pânãacum, adãpostindu-ne cu melan-colie în solipsismul sceptic9 sauavântându-ne în cele mai nepro-babile «construcþii» metafizi-ce.”10

Pentru a evita aceste prejude-cãþi ºi pretinse tradiþii filosofice,Mircea Florian cerea filosofieivremii sale sã stabileascã unpunct de plecare acceptabil deorice gânditor fãrã prejudecãþi.Care este acest „punct arhime-dic” de la care sã plece noua filo-sofie? „Punctul unitar – nota el –nu este nici de ordin epistemolo-gic, cum sunt «senzaþiile» luiMach, «experienþa purã» a luiAvenarius, «reprezentarea pri-mordialã» a lui Wundt, «esenþe-le» lui Husserl, «valorile» luiWindelband-Rickert, «obiectul»lui Meinong, «datele nemijloci-te» ale lui Bergson. Monismulnostru nu este nici de ordin me-tafizic, nici de competenþa teorieicunoaºterii. Reazemul unitar ºisigur al ºtiinþei îndeobºte nu poa-te fi decât ceea ce am putea numicu un termen, ce nu e totuºi lipsitde rezonanþe supãrãtoare; datulîn general.11 ” Mircea Florian aplecat în cercetarea filosofiei dela filosofia datului, filosofiaºtiinþificã ajungând la bãtrâne-þe, sã elaboreze filosofia recesi-vitãþii.

1 Tradiþia filosoficã româneascãrecunoaºte ca filosofi maiorescieni pefoºtii studenþi ai lui T. Maiorescu:C. Rãdulescu-Motru, P.P. Negules-cu, I. Petrovici, Mircea Florian. Ceînseamnã a fi maiorescian? Gr. Tãu-ºan defineºte sintagma „maiorescian”

, serie nouã, anul XIII, nr. 8 (142), 2010 13

Bruxelles, 10 martie 2010

În timpul stagiului sãu deprofesor invitat la „Uni-versité Libre de Bruxelles”,

Richard Schechner mi-a acordatun interviu asupra teatrului inter-cultural, raportat la experienþa saacademicã ºi practicã. Subiecte-le la ordinea zilei au fost: caracte-risticile culturii actuale, înþelege-rea superficialã ºi înþelegereaprofundã, tipologiile circulaþiei,creaþia ºi funcþia artistului, multi-vocalismul teatrului interculturaletc.

Wu Lei: Domnule Schechner,ne gãsim la sfârºitul primului de-ceniu din secolul 21, cum aþicaracteriza epoca noastrã caatare?

Richard Schechner: Este o în-trebare foarte complexã. Evident,suntem în primul rând într-o pe-rioadã marcatã de schimbul ma-siv de informaþii. Nu ºtiu dacãacest schimb de informaþii poatefi considerat ºi cunoaºtere auten-ticã. Sã distingem, aºadar, dinpunct de vedere teoretic, datele,informaþia ºi cunoaºterea. Ast-fel, datele sunt cele care strãbatinternetul, care se gãsesc în com-putere, cele care sunt în codurizero sau de alte tipuri. Acesteasunt date, dar nu sunt decât ci-fre. Informaþia este un ansamblude date transformate în mesajeparticulare. Deci, dacã vã trimitun e-mail, datele sunt 1-0-0, toa-te acele coduri informatice... In-formaþiile sunt cuvintele pe carele-aþi primit în englezã, în (chine-za) mandarinã sau altã limbã, deciasta e informaþie. Astfel, datelese transformã în informaþie. Deþi-nem o cantitate enormã de dateºi o cantitate enormã de informa-þii, dar daca avem ºi cunoaºtere,asta e altã întrebare. Cunoaºte-

circulaþia (in-)comprehensiuniiinterviu cu Richard Schechner asupra teatrului intercultural

rea este interpretarea informaþii-lor într-un sistem de coerenþãparticular. Prin urmare, cu referi-re la cele trei niveluri stabilitepentru moment, avem un excesde informaþii ºi o lipsã de cunoaº-tere. În orice caz, noi nu înþele-gem de fapt informaþia, deºi nueste neapãrat deghizatã, aºa cãnici cunoaºterea nu existã cuadevãrat. Credem cã ºtim ce în-seamnã un lucru dar... nu ºtim ceînseamnã.

WL: Aºadar ne aflãm într-ununivers de semnificanþi fãrã sem-nificat, într-o hiperrealitatebaudrillardianã?

RS: Nu cred cã ceea ce vreaueu sã spun seamãnã cu Baudril-lard. Mã refer la faptul cã el insis-tã pe simulare ºi reproducereaidenticului. Tot ce vreau eu sãexprim este cã se întâmplã multe

lucruri, dar noi nu înþelegem ceeace suntem noi. Asta vreau sãspun. Vorbesc de ignoranþã purºi simplu.

WL: Deci sunteþi pesimist sauoptimist?

RS: Sunt întotdeauna ºi pesi-mist ºi optimist în acelaºi timp.Trãiesc asta ca pe o contradicþieîn care stomacul meu e optimist(ºtiþi cã duc o viaþã optimistã, cusejur într-un hotel drãguþ) darspiritul meu este pesimist. Dardumneavoastrã ar trebui sã fiþioptimist, pentru cã sunteþi multmai tânãr! Optimismul e treabatinerilor, într-o anumitã mãsurã.Aveþi un viitor lung înainteadumneavoastrã, aºa sper. ªi spe-rãm cu toþii cã ne veþi oferi o lumemai bunã. Pentru a reveni la în-trebare: existã o intensã circu-laþie a ideilor ºi a persoanelor, darcirculaþia are calitãþi diferite. Anu-mite persoane circulã voluntar,cum am venit eu aici fãrã sã fiuobligat, pot sã cumpãr un bilet ºisã mã întorc în Statele Unite cândvreau. Sunt în circulaþie volunta-rã. O parte din aceastã circulaþievoluntarã se referã la persoanelede afaceri, care vând ºi cumpãrãlucruri; ºi ele circulã de aseme-nea voluntar. Acesta este doar untip de circulaþie. Al doilea tip decirculaþie este circulaþia militarã,în care ºefii forþelor militare auîntr-un anume sens controlulasupra „forþelor” lor – ce denu-mire interesantã pentru armate ºialtele de tipul ãsta! Dar soldaþiinu au de ales. Nici mãcar ofiþerii.Ei sunt trimiºi într-un anume loc.Soldaþii europeni sau americanisunt trimiºi în Afganistan, în Iraksau în altã parte. Se duc acolo ºiîmpuºcã oameni. Existã raþiuni,raþiuni „geopolitice” ºi „ideolo-gice” pentru asta. Dar aceste ra-þiuni sunt ele cu adevãrat impor-tante pentru soldatul de rând?Brecht deja la vremea lui ºtia cãaceste raþiuni nu sunt importan-te. Majoritatea soldaþilor obiº-nuiþi ar prefera sã fie acasã ca sãmãnânce ºi sã iubeascã, sau poa-te sã facã un lucru bun. Soldaþi-lor obiºnuiþi le pasã ºi mulþi din-tre ei sunt oameni minunaþi. Dar„meseria” lor îi denatureazã, îitransformã în fiinþe adesea vio-lente. ªi atunci, existã circulaþia

corespondentã, circulaþia teroriº-tilor. Teroriºtii – sau insurgenþii,sau luptãtorii pentru libertate,sau jihadiºtii – existã multe numeºi aceste nume variazã în funcþiede ideologia / poziþia lor politicã– sunt trimiºi în Statele Unite sauîn altã parte ºi nu au de ales înprivinþa asta. Iatã deci un alt tipde circulaþie. Un al treilea tip decirculaþie este circulaþia lucrãto-rilor temporari ºi a muncitorilormigranþi. Lucrãtorii temporarisunt lucrãtorii care nu-ºi gãsesclocul nicãieri. Muncitorii turci vinîn Germania sau în alte pãrþi aleEuropei, muncitorii mexicani vinîn Statele Unite, agricultorii dinzona ruralã a Chinei vin la Shen-zhen ca sã munceascã în uzine.Aceste persoane circulã pentrucã au nevoie de bani, sau pentrucã vor o viaþã mai bunã sau mã-car o viaþã mai liberã. Circulã ºi,prea adesea, nu sunt foarte binetrataþi. Nu locuiesc într-un hotelca acesta.

Dar, dintr-un alt punct de ve-dere, toatã aceastã circulaþie ne-încetatã pune toate aceste diferi-te genuri de persoane în contactcu altele. Idei noi, sau cel puþinidei care par sã fie noi când suntpuse în joc în locul B mai degra-bã decât în locul A, intrã ºi ele înlegãturã unele cu altele. Oameniiînvaþã, suntem o specie foarteabilã când e vorba de a învãþalucruri noi. Deci, chiar dacã o cir-culaþie este forþatã, ºi nu volun-tarã, chiar dacã este exploatantã,ea pune totuºi în contact oame-nii cu alþi oameni cu care nu s-arfi întâlnit în mod normal ºi faceposibile idei noi. Astfel, din ce înce mai mult, lumea devine o reþeade contacte legate de schimburi-le de idei, de persoane, de teh-nici ºi aºa mai departe.

O sutã de ani începând deacum, nu ºtim dacã toatã lumeava vorbi numai douã sau treilimbi, engleza, chineza, hindi.Astãzi avem încã toatã aceste miide limbi. Dar le vom mai avea unsecol de acum încolo? ªtim cãexistã mult mai multã comunicaredincolo de barierele lingvisticeacum decât exista înainte. Suntsigur cã se va dezvolta o maºinã-rie pe care mi-o voi pune în ure-che ºi un microfon legat de cã-

maºã astfel încât când vorbiþi înmandarinã eu sã înþeleg în engle-zã ºi când eu vorbesc în englezãdumneavoastrã sã înþelegeþi înmandarinã. ªi la fel pentru vreosutã de alte limbi. ªi atunci, poa-te vom continua sã avem o ple-torã de limbi, dar fãrã persoanecapabile sã vorbeascã mai multde una sau douã din ele. Cineºtie ? Existã deja câþiva traducã-tori buni online – când tastez într-o limbã, ceea ce tastez apare si-multan în altã limbã.

WL: Cum ar fi Google Trans-late?

RS: Cred cã da. Nu utilizez Go-ogle Translate.

WL: ªi lucrul acesta se lea-gã ºi de o altã problemã cu refe-rire la ce spuneaþi când vorbeaþidespre teatrul intercultural. Vãopuneþi împrumutului direct al„mãºtilor” în teatrul intercultu-ral?

RS: Nu prea sunt sigur cevreþi sã spuneþi prin „mãºti”. Dar,nu, nu mã opun la nimic în sine.Sau poate, la puþine lucruri, deexemplu tortura. Dar la majorita-tea, opoziþia sau susþinerea meadepind de context. Nu am un pro-gram, aºa cã, în anumite împreju-rãri n-aº împrumuta ceva dintr-oaltã culturã în timp ce în alte îm-prejurãri aº face-o.

WL: Dar oricum, acordaþimult mai multã importanþã apro-prierii structurii culturale pro-funde în loc de a pluti pe nivele-le fenomenologice. Pentru alega teoria circulaþiei pe care opropuneþi de celebrul dumnea-voastrã model „ infinity loop”(„bucla infinitã”) de dramã so-cialã ºi dramã esteticã ºi teatruintercultural, sã luãm de exem-plu, Orestia dumneavoastrã: cre-deþi cã teatrul intercultural ur-meazã ºi el acest tipar „infini-ty loop” în felul în care reacti-veazã anumite competenþe cul-turale/ teatrale ale operei dinBeijing din partea publiculuidin Taiwan ºi în acelaºi timppoate dezactiveazã alte culturi?

RS: Da, cred cã da. Cred cãmulþi oameni din publicul acelade la Taipei nu vãzuserã nicioda-tã Opera din Beijing. Nu ne în-chipuim cã toatã lumea din Tai-wan merge la Opera din Beijing,nu-i aºa?

WL: Dar competenþa cultu-ralã ar putea fi în conºtiinþa lorculturalã profundã?

RS: Dar acesta este doar uncliºeu. Locuitorii din Taiwan suntmajoritatea oameni obiºnuiþi careºtiu mai mult despre filmele dinHong Kong decât despre „Jin-gju” . „Jingju” pentru ei este lafel ca opera italianã pentru ceicare locuiesc în Europa. Un marenumãr de oameni se pricep, darfoarte mulþi nu se pricep. Vã du-ceþi în Statele Unite, câte persoa-ne ºtiu Rigoletto? Sau chiar Car-men, foarte puþini. Majoritateacelor din public care priveauOrestia nu ºtiau despre „Jingju”sau chiar despre tragedia grea-cã, dacã e vorba. Noi am fãcutnumai o versiune de Jingju. Darversiunea noastrã era distorsio-natã, sau doar nouã, oricum, nuera cu totul clasicã. Costumeleerau „moderne” sau cel puþin nuerau costumele convenþionale deJingju. Am amestecat instrumen-

Foto: Zamfira Nastasache

Scenã din Hamlet, în regia lui Richard SchechnerFoto: Florin Chirea

go

ra

14 , serie nouã, anul XIII, nr. 8 (142), 2010

tele muzicale chinezeºti cu instru-mentele occidentale. Chiar dra-ma în sine - acþiunea Orestiei -nu este povestirea obiºnuitã dinJingju. În niciun caz n-am fãcutJingju în maniera „operei-model”(a Revoluþiei Culturale chineze),ci am fãcut ceva „nou” din Jin-gju. O modernizam, într-un anu-me sens, ºi în acelaºi timp trimi-team la tradiþia Greciei antice. Amfolosit elemente de „Jingju” ºielemente de „Huaju”, ºi elemen-te din propriul meu gen de teatruambiental („environmental thea-tre”) pentru a face altceva. Erampre-moderni, moderni ºi postmo-derni în acelaºi timp.

WL: Sunteþi primul care apostulat „interculturalismul”,în TDR („Tulane Drama Re-view”) în 1973 ºi acum, cu atâ-tea limite ºi prefixe pentru cul-turã, precum „intercultural”,„transcultural”, „multicultu-ral”, cum aþi repoziþiona, dacãe într-adevãr necesar, acest „in-terculturalism” în raport cu alþitermeni? Sã luãm exemplul Ma-hâbhâratei de Peter Brook, aþinumi-o interculturalã, multicul-turalã sau transculturalã?

RS: Nu cred cã vreau asta.Cred cã aº prefera sã rãmân ladefiniþia mea, spunând cã inter-culturalul este comunicarea în-tre culturi, dar atunci când nueste complet reglatã, când e in-confortabilã. Ceea ce a fãcutBrook în Mahâbhârata sa a fostsã occidentalizeze povestea, afãcut ceva care este mai mult„exotic” decât intercultural. Ne-a dat o savoare a textului san-scrit, bineînþeles în traducere (ºinu-l învinuiesc pentru asta). ªiau fost câteva momente teatralebrookiene foarte impresionante- cel puþin în versiunea prezen-tatã într-o carierã aproape deAvignon, unde am vãzut-o eu.Dar, în esenþa sa, în Mahâbhâ-rata Brook a dat o dramã occi-dentalã. Brook a pus accent pesubiect ºi pe personaj, adicãexact ceea ce cere Aristotel. Aþivãzut Mahâbhârata de PeterBrook?

WL: Da, dar numai casetavideo.

RS: Cum vi s-a pãrut?WL: Mi-a plãcut, estetic vor-

bind, deoarece cultura indianãpentru mine e ceva atât de dife-rit.

RS: A, foarte bine!WL: Da, dar bineînþeles,

mulþi critici susþin perspectivacriticã exact opusã asupra uneipoveºti occidentale cu elemen-te de culturã indianã. În sensulacesta, sunt de acord.

RS: Pe mine nu mã preocupãcã a fãcut asta. Eu nu sunt ca alþicritici. Trebuia sa facã aºa cum afãcut. Cred ca toþi ar trebui sãfacem ceea ce vrem sã facem. Îmiplace „promiscuitatea artisticã”.Deci eu n-am o problemã cu el înperspectiva asta. Mie nu mi-aplãcut chiar atât de mult ca exem-plu de teatru. Dar n-am nicio ob-iecþie teoreticã la adãugarea po-veºtii indiene sau a costumuluiindian sau a dansurilor indiene.Eu nu vãd lucrurile astea ca ºicând ar fi mereu vorba de dialo-guri coloniale sau postcolonia-le.

WL: Uneori, criticile acesteapar cu totul exagerate, parcã arimputa un fel de „crimã” artis-tului.

RS: Tocmai! Ei bine, eu chiarcred cã artiºtii sunt niºte infrac-tori în sensul acela. Harold Clur-man, un mare regizor american, a

spus odatã cã „prima lege a crea-tivitãþii este furtul”. Noi, artiºtii,suntem hoþi, furãm tot timpul. ªifurtul merge în toate direcþiile.Astfel, artiºtii afro-americani„furã” creºtinismul ºi fac o reli-gie unicã, nouã, combinând creº-tinismul cu ideile ºi artele africa-ne. E doar un exemplu dintre mii.Picasso a furat mãºtile africaneatunci când elabora cubismul.Furturile continuã fãrã încetare.În toate direcþiile, uneori voit, al-teori sub presiune.

WL: Ca „bricolajul”?RS: Da, eu cred în bricolaj.WL: Deci e un termen mai

mult pozitiv decât negativ.RS: Da, pentru mine, e un ter-

men cât se poate de pozitiv.WL: Pe plan metodologic,

credeþi cã artiºtii sunt „promis-cui” ºi cã iau tot ce foloseºteunui bricoleur.

RS: Cred cã aºa trebuie sã fie.Într-o anumitã mãsurã, „perfor-mance studies” sunt tot un bri-colaj. Preiau din esteticã, din arte,din studiile culturale, din antro-pologie, sociologie, semioticã...ºi aºa mai departe. „Performancestudies” sunt întotdeauna ºi in-terdisciplinare, ºi inter-generice,ºi interculturale.

WL: ªi în ce priveºte funcþiaartiºtilor, ce aþi spune?

RS: Bine, depinde. Cu alte cu-vinte, artiºti diferiþi funcþioneazãdiferit. Majoritatea artiºtilor facmai mult de un singur lucruatunci când fac artã. κi câºtigãexistenþa ºi, totodatã, îºi exprimãsentimentele ºi pasiunile. Pot sãinoveze, ducând „istoria artei”înainte, sau pot sã pãstreze o tra-diþie, transmiþând-o. Multe lu-cruri diferite. ªi adesea, din exte-rior, nu poþi spune când ceva nouva izbucni pe scenã. Nu ºtii cusiguranþã cã ceva este nou decâtcând descoperi cã era nou, adi-cã ºtim cã ceva s-a întâmplatatunci când e deja, chiar dacãdoar puþin, în trecut. Dar adevã-rata inovaþie e rarã. Majoritatealucrurilor care se întâmplã suntvariaþii a ceea ce existã deja. In-divizii au memoria scurtã în pri-vinþa asta. Cum i-a zis Prospero,Mirandei, când ea a exclamat: „O,minunatã lume nouã care are ase-menea oameni în ea!” - „E nouãpentru tine.”

WL: Sã ne întoarcem la ca-zul particular al piesei Evanghe-lia la Colonos a lui Lee Breuer.Este acolo un multivocalism în-tre elementele diferite ale sce-nei ºi între culturi diferite, însensul cã existã culturi diferite,cultura postmodernã, culturabisericii, cultura afro-america-nã etc. Dupã dumneavoastrã,existã întotdeauna ceva privile-giat în acest dialog inter-ele-mental ºi intercultural?

RS: Mi se pare cã în acestspectacol anume, în Evangheliala Colonos, privilegiatã a fostmuzica. A fost un mare specta-col, o adevãratã sãrbãtoare amuzicii - ºi a folosit muzica pen-tru a merge în profunzimea pieseilui Sofocle ºi, de asemenea, pen-tru a face unele comparaþii întreaceastã reprezentaþie ºi o anumeformã de creºtinism extatic,„evanghelic”, dacã vreþi.

Wu LeiXi’an International Studies

University, China,Université Libre de Bruxelles

Traducere deCarmen Popescu

Au existat dintotdeaunapolemici pe tema im-portanþei literaturii

sau filmului. Odatã cu apariþiaconceptului de „adaptare”, separe cã cele douã arte devin la felde importante, mai ales dacã înecuaþie se mai adaugã ºi teatrul.De cele mai multe ori, filmele aula bazã un scenariu bine structu-rat, dar ºi o nouã cheie de inter-pretare. Aºa se întâmplã ºi în ca-zul adaptãrii piesei shakesperie-ne Hamlet în regia lui LaurenceOlivier, ce reprezintã boom-ul ci-nematografic pentru anii ’40.Hamlet este cel de-al treilea filmregizat de Laurence Olivier, în1948. Prinþul este jucat de însuºiOlivier, rolul reginei este interpre-tat de Eileen Herlie, iar Ofelia deJean Simmons. Din distribuþie maiamintim ºi pe: Peter Cushing (re-numit pentru filmele horror în carea jucat), Basil Sydney, NormandWooland sau Felix Aylmer.

Stilul regizoral al lui Oliviereste în totalitate bazat pe miºcãriale camerei cu scene pitoreºti ºisimbolice într-o formã realistã.Lipsa decorurilor implicã într-oanumitã mãsurã o deschidere te-atralã, dar contrastul cadrelor ede naturã filmicã. Toate filmele luiOlivier sunt remarcabile pentru

între teatru ºi cinematografienu poate fi atras de partea femi-ninã atâta timp cât politicul esteimplicat. Legãturile sexuale suntmai acute atunci când femeiledevin importante în viaþa luiHamlet. Ofelia devine o capcanãa politicului, un joc al puterilor.Ea este folositã pentru a-l deter-mina pe Hamlet sã spunã adevã-rul. Aici, sexualitatea joacã un rolimportant, nu marcheazã un sen-timent de plãcere, ci un subiectal urii, al dezastrului, al morþii. Re-gizorul valorificã cadrul cu ima-gini fotografice prin poziþia ca-merei de filmat ºi unghiurile ilu-minate care amplificã ºi mai multideea de sexualitate. Scena dedragoste de la distanþã, dintreHamlet ºi Ofelia, sugereazã cali-tatea camerei de filmat care puneîn legaturã profundã personaje-le. Aceasta este poate cea maifaimoasã scenã din întreg filmullui Olivier. Hamlet este conectatla spaþiul interior, iar la polul opuseste Ofelia, poziþionatã în spate-le arcadelor.

Olivier demonstreazã centra-litatea sexualitãþii printr-o inter-pretare personalizatã, care va fimai târziu reluatã ºi de regizorulKenneth Branagh în versiunea sahamletianã.

Adina Mocanu

faptul cã oscileazã între teatru ºicinematografie ºi pentru fuziuneaîntre douã limbaje dramatice. Unmare atuu al filmului îl reprezintãºi combinarea codurilor expresi-onismului german (Elsinore cupasaje chinuitor de înguste, cuinterioare întunecate, stâlpi ma-sivi, scãrile spiralate, reprezintãîntreaga arhitecturã a gândiriihamletiene) cu cele ale filmuluiAmerican noir. Olivier se joacã cuideea de sexualitate, ce instigã lareacþii interioare. Accentuarea se-xualitãþii (scena din camera luiGertrude, patul imens ce se aflãîn mijloc, pilonii de susþinere acamerei) atrage consecinþe majo-re. Faptul cã actriþa ce joacã rolullui Gertrude (Eileen Herlie) estemai micã decât Olivier (Hamlet)modificã intensitatea sexualitãþii.Acest lucru face ca Hamlet sãaibã un comportament anormalfaþa de mama sa, ce poate direcþi-ona spre crize de nebunie. Nunumai dorinþa de rãzbunare estesubliniatã de Oliver, ci ºi dragos-tea oarbã pe care o are Hamletasupra propriei mame. Din prime-le cadre ale filmului, vocea luiOlivier anunþã cã aceastã inter-pretare implicã povestea unui„om incapabil sã ia o hotarare”,însã este povestea unui om care

Nicuºor Beletei -Flavia

go

ra

, serie nouã, anul XIII, nr. 8 (142), 2010 15

16 , serie nouã, anul XIII, nr. 8 (142), 2010

un sit pe careni-l dorim integrat

într-un circuit turisticNu este puþin lucru sã reuºeºti

sã pui în valoare situri arheologi-ce în asemenea vremuri. Nu estepuþin lucru sã gãseºti finanþare,înþelegere ºi sprijin pentru a con-tinua munca înaintaºilor tãi. Reu-ºim sã susþinem programe de cer-cetare ale siturilor de pe raza ju-deþului Dolj ºi, de curând, aleunor situri care sunt pe raza altorjudeþe ºi lucrul acesta se face cueforturi materiale, dar ºi cu efor-tul colegilor mei, cercetãtori, ar-heologi. Unul dintre aceste siturieste cel de la Cioroiul Nou, un sitdespre care noi am tot vorbit înultimii ani, care devine tot maiatrãgãtor pentru arheologi, dar,din pãcate, ºi pentru cei care nufac altceva decât sã distrugãmunca arheologilor – ºi mã refer,aici, la celebrii vânãtori de comori,cu care avem probleme în ultima

Dorel Bondoc: “luaþi separat, suntem niºtesimple entitãþi fizice sau juridice, dar,

împreunã, am fãcut un lucru bun”Doctor în arheologie,

Dorel Bondoc, muzeo-graf al Secþiei de Isto-

rie-Arheologie a Muzeului Olte-niei din Craiova, a lansat anulacesta douã importante lucrãri despecialitate: The roman rule tothe north of the lower Danubeduring the late roman and earlybyzantine period (Stãpânirea ro-manã la nordul Dunãrii în epocaromanã târzie ºi paleobizantinã),publicatã integral în limba engle-zã ºi Cioroiul Nou. 100 de des-coperiri arheologice, ediþie bi-lingvã, româno-englezã.

Simona Lica: Aþi începutanul 2010 cu douã lucrãri despecialitate, care cuprind rezul-tatele cercetãrilor dumneavoas-trã de-a lungul mai multor ani.Vã propun sã ne vorbiþi despreprima dintre acestea.

Dorel Bondoc: Stãpânirearomanã la nordul Dunãrii înepoca romanã târzie ºi paleobi-zantinã este la origine tezã dedoctorat. Am lucrat la ea între anii1997-2004, dar am actualizat-o. ªi,pentru ca informaþia sã circulemai uºor, mai ales în afara grani-þelor þãrii, am recurs la traduce-rea integralã în limba englezã. Sãvã spun sincer, aº mai fi aºteptatpuþin cu publicarea ei. Poate, în-tre timp, ar mai fi apãrut vreo in-scripþie sau vreo altã fortificaþie

care sã întregeascã tabloul stã-pânirii romane dupã retragereaaurelianã. Dar oferta pe care mi-au fãcut-o editorii de la Centrulde Studii Militare Romane de laBucureºti a fost irezistibilã.

S.L.: N-aþi mai avut înco-tro… ºi, probabil, puteþi revenioricând asupra lucrãrii în mo-mentul în care apare o informa-þie nouã.

D.B.: Eu ºtiu ce poate sã maiaparã nou dupã atâtea deceniide cercetãri fãcute la nordul Du-nãrii? Nu mã refer la cercetãrilefãcute dupã 1990, ci la cele di-nainte, pentru cã atunci li se acor-da o mare importanþã. În acestcontext, mi-e greu sã cred cã osã aparã multe lucruri ºi nu credcã o perioadã bunã de timp vamai fi necesar ca aceastã lucraresã fie actualizatã. Dar cine ºtie?

S.L.: La ce zonã geograficãse referã?

D.B.: Eu am tratat zona cu-prinsã între Belgradul de astãziºi vãrsarea Dunãrii în MareaNeagrã, între secolele IV ºi VI,adicã o distanþã de mii de kilo-metri ºi o perioadã de circa treisecole. Multe dintre capitoleleacestei lucrãri ar putea, ele înse-le, sã fie teze de doctorat. Amsimþit, însã, nevoia unei priviride ansamblu ºi sunt mulþumit defelul în care se prezintã lucrarea.

S.L.: În câþi ani aþi parcursaceste mii de kilometri?

D.B.: Având în vedere faptulcã am fost admis la doctorat în1997, cam atunci am început ºideplasãrile. Au fost vitale docu-mentãrile fãcute în istoriografiasârbeascã, bulgãreascã, fãrã decare nu te poþi apleca asupra unuistudiu serios. În vremea stãpâ-nirii romane nu se punea proble-ma unui stat bulgar sau a unuistat sârb, nu s-au gândit nicio-datã autoritãþile romane cã, peacelaºi spaþiu unde ºi-au duratei stãpânire serioasã ºi trainicã,peste sute sau mii de ani vor fialte popoare. Prin urmare, pro-

blema trebuie vãzutã într-un spa-þiu geografic mai larg ºi într-uncontext istoric ºi politic mai larg.

S.L.: Despre a doua lucrarece ne puteþi spune?

D.B.: A doua carte, dedicatãsitului arheologic de suflet, sitcare mã reprezintã într-o bunãmãsurã ºi unde am depus pasiu-ne, energie ºi suflet, este Cioro-iul Nou. 100 de descoperiri ar-heologice. Desigur, au fost maimulte. De altfel, principala pro-blemã a fost chiar selecþia celor osutã de piese, pentru cã, la Cio-roiul Nou, în acest moment, euam fiºate în jur de 1500 de repere.Dar asta nu înseamnã cã am ter-

minat. Prelucrarea materialuluiarheologic, într-o cantitate atâtde mare cum este cel de la Cioro-iul Nou, este o operaþiune extremde greoaie ºi de duratã: sã iei fie-care ciob în parte, sã-l întregeºti,sã-l datezi, sã-l desenezi, sã cauþianalogii… Cartea este numai unînceput ºi reprezintã stadiul ac-tual al cercetãrilor.

S.L.: Ce sprijin aþi primit înpublicarea acestor douã lu-crãri?

D.B.: În ceea ce priveºte vari-anta publicatã a tezei de docto-rat, vreau sã îi amintesc pe ceidoi editori, Ovidiu Tentea ºi Flo-rian Matei Popescu, de la Cen-trul de Studii Militare Romane dela Bucureºti, care, cu generozita-te, mi-au acceptat producþiaºtiinþificã ºi m-au ajutat enorm larealizarea ilustraþiei. În ceea cepriveºte a doua lucrare, trebuiesã specific numele celor care m-au ajutat ºi fãrã de care aceastãcarte nu ar fi apãrut. Este vorbadespre Virgil Dascãlu, primarulcomunei Cioroiaºi, Liviu Manitaºi dr. Adrian Gheorghe. Luaþi se-parat, suntem niºte simple enti-tãþi fizice sau juridice, dar, împre-unã, am fãcut un lucru bun.Aceºti oameni au avut încredereîn mine, le-a plãcut ceea ce fac,ºi-au dat seama cã este un lucruimportant. ªi m-au ajutat fãrã sãprimeascã nimic în schimb.

vreme – un sit care, sperãm cã vacontinua sã atragã atenþia, pen-tru cã ni-l dorim integrat într-uncircuit turistic, într-un circuit cul-tural mai amplu. Ne gândim la unproiect în acest sens, care sã in-tegreze situl de la Cioroiul Nouîntr-o zonã de vizitare riveranã.

Dr. Mihai Fifor, director Muzeul Olteniei

se sesizeazãun centru ceramic

important, carese particularizeazãprintr-o producþie

localã

Autorul a marcat zece ani dela reluarea cercetãrilor la CioroiulNou printr-o frumoasã carte, des-tintatã atât comunitãþii ºtiinþifice,cât ºi publicului larg, care poatesã vadã cã nu este vorba numaide o simplã localitate din Dolj, cidespre ceva mai mult, un sit ar-heologic care a avut ºi o sã maiaibã încã foarte multe lucruri despus.

Am fost foarte interesatã sãaflu pãrerea autorului despre pro-ducþia ceramicã de la CioroiulNou. Aici se sesizeazã un centruceramic important, care se parti-cularizeazã printr-o producþie lo-calã, în primul rând de ceramicãpictatã, care se individualizeazãfaþã de orice cunoaºtem la oraactualã în Dacia romanã. Parale-lele, analogiile, pe care le-a gãsitautorul în legãturã cu acest cen-tru ceramic, merg pânã în Hispa-nia, în Spania de astãzi, ceea ceeste foarte interesant. Legãtura

poate sã fie o trupã de originehispanicã, aflatã în vecinãtate, aicãrei meºteri ar fi ajuns ºi la Cio-roiul Nou; au existat alte analo-gii cu Moesia Superior, deci cualte centre de producþie cerami-cã din vecinãtate.

Aº vrea sã mai remarc faptulcã profesorul Popilian a fãcut oobservaþie extrem de interesan-tã, legatã de centrele de produc-tie ceramicã din Dacia în sintezareferitoare la ceramica romanãdin Oltenia, ºi anume: centrele deproducþie puternice iradiazã înpatru zone, iar unul dintre aces-te centre era desemnat ca fiindCioroiul Nou. Din cercetãrile mainoi, fãcute de Dorel Bondoc, re-iese exact acest particularism:este vorba despre o aºezare im-portantã, care produce ºi pentruaºezãrile din jur.

Dr. Viorica Rusu-BolindetTimiºoara

un mare succesal arheologului

Din punctul meu de vedereexistã patru mari centre romane:Drobeta, nãscutã datoritã Podu-lui lui Traian, Romula – munici-piu din vremea lui Hadrian, colo-nia atestatã sub Filip Arabul, dar,probabil, din vremea lui Septi-mius Severus, Sucidava – undegãsim decurioni, nu este exclusrangul municipal al Sucidavei, ºiCioroiul Nou. Dorel Bondoc aremarele merit de a fi prezentat totce se ºtie despre Cioroiul Nou ºia fãcut-o într-un mod extrem decompetent. Cioroiul Nou. O sutãde descoperiri arheologice este

un mare succes al arheologului,un succes al instituþiei, al arheo-logiei din Oltenia ºi îi doresc ca,peste zece ani, lucrarea sã fie de-pãºitã datoritã propriilor cerce-tãri. Rog autoritãþile locale sãfacã tot ce pot pentru a cumpãraterenurile cu ruine din CioroiulNou; nu numai pentru a le cerce-ta, ci pentru a le pune sub pro-tecþie. Cioroiul Nou va fi, în foar-te scurt timp, vitrina acestui mu-zeu.

Prof. dr. Ioan PisoCluj-Napoca

pro salutaemalvensium

Primii care au descoperit Mal-va, aºezarea de la Cioroiul Nou,au fost profesorii Tudor ºi Plop-ºor, care au venit aici în 1938. Auºi publicat ceva, dar, din pãcate,rezultatele s-au pierdut. Au fostrecuperate, însã, de Dorel Bon-doc, prin cercetãrile sale multiple.Inscripþia dedicatã de MarcusOphelius Maximus trebuie sã fiepro salutae malvensium. Cred cãformula se adreseazã locuitorilorla care a venit în vizitã MarcusOphelius. Împreunã cu profeso-rul Piso, suntem de acord cã in-scripþia se referã la malva. Ipote-za este întãritã de altã inscripþiegãsitã de Dorel Bondoc. Fiindvorba de multe descoperiri denaturã diferitã, cred cã aici se aflão importantã aºezare, care ar pu-tea sã fie urbanã.

Prof. univ. dr.Constantin Petolescu

Bucureºti

importanþa lucrãriisale rãmâne, pentru

cel puþin douãdecenii, nemiºcatãDorel Bondoc a atacat un sub-

iect foarte interesant ºi foarteimportant: este vorba despreschimbarea strategicã, politicã ºilogisticã, petrecutã în Imperiulroman dupã criza de la mijloculsecolului III ºi cu reformele mili-tare, economice, financiare ºi deorganizare ale armatei romane, pecare le introduc împãraþii sfârºi-tului de secol III ºi început desecol IV. Este o epocã foartegrea, pentru cã foarte puþini ar-heologi ºi istorici au înþelesschimbãrile petrecute în acea pe-rioadã. Dorel Bondoc a înregis-trat fortificaþiile de pe malul nor-dic al Dunãrii, pânã la Dunãreade Jos ºi pot sã spun cã a prinsceea ce puþini arheologi au reu-ºit sã demonstreze cu elementemateriale, de arhitectura militarã,de circulaþie monetarã, de rãs-pândire a unei noi culturi materi-ale; înregistrând toate aceste for-tificaþii, el a reuºit, pe de-o parte,sã arate noua orientare a strate-giei militare a Imperiului roman însecolul IV, cultura materialã aacestor fortificaþii ºi, mai ales,rolul lor în rãspândirea ºi menþi-nerea unui statut roman în terito-riul de la nord de Dunãre. Prinaceasta, importanþa lucrãrii salerãmâne, pentru cel puþin douãdecenii, nemiºcatã, pânã când,poate, vor veni cercetãri care sãîntãreascã sau sã completeze ceeace se poate susþine acum.”

Prof. univ. dr. Nicolae GudeaCluj-Napoca

, serie nouã, anul XIII, nr. 8 (142), 2010 17

rte

Lucian Irimescu mi-a lã-sat impresia unui tip ri-gid, sobru, care încor-

seteazã, încarcereazã, strânge,obligã, suprasolicitã, pentru caapoi sã elibereze provocându-ºipartenerii de echipã ºi în acelaºitimp lãsându-se provocat. Unadintre marile provocãri ale luiLucian Irimescu a fost lucrul înechipã cu Roberta Ionescu, învârstã de 18 ani, care debuteazãpentru prima datã public cu unnumãr de 20 de lucrãri ºi NicuºorBeletei, ºi el aflat la prima expozi-þie, care a surprins într-un numãrde 25 de shooting-uri prelungitediferite atitudini cu exerciþiul pre-gãtitor al celor doi artiºti. Lucrã-rile expuse au constituit rezulta-tul a peste ºase luni de muncã înechipã. Proiectul expoziþiei esteun proiect „creativ ºi imginativîn acelaºi timp” ( Florin Rognea-nu).

Trãim într-o lume unde linia(scris pe verticalã) unde liniile(verticalã) unde liniile (verticalã)deºi verticale (scris pe verticalã)le dorim ºerpuitoare, sau sinuoa-se, o lume unde liniile orizontalesunt prea orizontale, fãrã sinco-pe, fãrã întreruperi, fãrã conjunc-þii, fãrã puncte, semne simboluriamprente ritm repetiþie alternan-þã punct amprentã ritm repetiþiealternanþã, obsesiv repetitive,pânã la disoluþia totalã a formei,a formei ce se întrupeazã într-uncorp, un om, nud, portret, atitu-dine, gesticã, mozaicat, într-omuzicalitate de la ºoaptã la tunet(„Automanipulare”). Aceastaeste lumea vãzutã de Lucian Iri-mescu. O lume care întinde corzi-le imaginaþiei, fragmentându-le înpuncte repetitive, sonore, vibran-te, puncte ce definesc armoniatrupului de femeie, unduitor, alecãrei braþe se antreneazã într-undans sinusoidal, într-o cãutarepermanentã a punctului interior,a Echilibrului. („S”) O lume în careevadarea în oniric („Vis1”) seface în rezonanþe pastelate, mo-zaicate. Pulsul punctului seaccelereazã, traversând o zonãintermediarã, monocronã, de ungalben spectral ºi explodeazãîntr-o patã de culoare ce scurt-circuiteazã realitatea. („Vis 2”)Explozia cromaticã se neutralizea-zã, devine nonculoare, povesteacompoziþionalã centrându-se peideea de sunet, sunet care se re-petã obsesiv, liniar, pãstrând ace-laºi ritm cromatic. („Vis 3”) Rezo-nanþa nu mai este controlatã,

urme, umbre, evoluþiepunctele sunt haotice, alungite,deformate creând senzaþia depolifonie cromaticã. Ochiulstâng, oniric, închis, viseazã so-noritatea culorii. Ochiul drept,germinativ, deschis, ordoneazãºi dã sens visului cromatic.

Dacã la Lucian Irimescu po-vestea compoziþionalã se ducespre sunet, sunetul culorii, ex-primarea inexprimabilului prinideea de sunet, la Roberta Iones-cu miza provocãrii este elemen-tul-simbol care face legãtura în-tre tactil ºi mental, între lumeastaticã ºi cea dinamicã. Lumeastaticã - mâna aºezatã orizontal,pictatã în detaliu, aproape sculp-tural, se confundã cu ecranulroºu- simbol al forþei creative,aºteptând; un gest disperat pen-tru ofranda artei. Lumea dinami-cã-mâna aºezatã vertical, por-neºte din zona neutrã, atempo-ralã, ecranul realizat în tonuri alb-gri, ºi se agaþã de ecranul roºu,dãruind. Cele douã lumi suntatrase, absorbite spre zona cen-tralã, ecranul negru-mat care dãsenzaþia de volum, de spaþiu, desuprafaþã, ecran unde se aflã ele-mentul simbol, o sintezã a culo-rilor- paleta clasicã. („Tactil”)Geometrizarea spaþiului se facenu doar prin suprapunerea deecrane, ci ºi prin inversarea deplanuri. Elementul terestru, sta-tic, macul de un roºu pastelat,proiectat în spaþiu apare geome-trizat. Elementul celest, dinamic,pasãrea, este proiectat în zonaterestrã, concretã, unde poate fiuºor definibil de ochiul comun.Inversarea planurilor este posi-bilã datoritã dinamicii cromatice,albastrul oferã planului de josadâncime, perspectivã, spaþiali-tae, roºul oferã planului de susputere, forþã, geometrie.(„Ecou”) Trecerea din planul fi-zic în cel metafizic se face printr-un strigãt. Profilul uman, realizatprin tehnici repetate de zgrafitti,de scoatere a culorii, care spo-resc senzaþia de curgere, atrageîn hãul materiei peºtele suprarea-list, realizat printr-un tratamentde culori vii, gelatinoase, ruptedin realitate. Aflat în stare de le-vitaþie, elementul simbol, aºezatîn stânga compoziþiei, sugerea-zã zvâcnetul materiei. Petele deoranj care agaþã compoziþia am-plificã starea de levitaþie. ( „Îne-

cat în gânduri”) Acelaºi profiluman este transpus într-o altãpaletã coloristicã – lumea griuri-lor. Simbolul creºtinãtãþii, peºte-le, este înlocuit cu simbolul vie-þii-mãrul, realizat în tuºe de gal-ben solar traversate de vene ver-zui. Irizãrile de culoare ºi elemen-tul simbol atenueazã monotoniagriurilor. („Înecat în dorinþã”)

Materia picturalã îºi temperea-zã dinamica cromaticã, dar nu ºiforþa expresivã, prin lucrãri ca„Picãturi de liniºte” ºi „Nod desnodat”. Compoziþie pe verticalã,„Picãturi de liniºte” este realizatãprin contrastul de laviuri, culoricare dau senzaþia de curgere, defluidizare ºi culoarea în relief aelementului simbol-trifoiul. Cen-trul de greutate al lucrãrii îl con-stituie elementul simbol, care pringeometrizare face posibilã inver-sarea planurilor. Mâna stângã,mozaicatã ºi elementul simbolsunt proiectate în partea superi-

Galeria de artã „Vollard”a Casei de Culturã,Traian Demetrescu, a

gãzduit în seara de vineri, 13. 08.2010, ora 18, expoziþia de picturãºi graficã a douã iubitoare de fru-mos, Lia Maria Gaºpar ºi Sãlcia-nu Nela Marinela. Alãturi de celedouã doamne s-au aflat pictorulIulian Segãrceanu ºi GheorgheCrãciunoiu, care au prezentat ce-lor aflaþi în salã câteva particula-ritãþi ale genului de artã promo-vat în cadrul expoziþiei.

Lucrãrile Liei Gaºpar se cen-treazã pe elemente de peisaj, înspecial lumea florilor, realizate întonuri realiste. Compoziþia estefoarte vie, tuºele de culoare folo-site fiind foarte mult interpretate,ceea ce face ca peisajele sã seapropie de culoarea localã a lu-crurilor.

Dacã Lia Gaºpar rãmâne la oabordare clasicã, mimeticã a lu-crurilor, Nela Sãlcianu are ambi-þia de a se apropia mai mult depictura contemporanã. Lucrãrilepe care ea le expune sunt diferiteca tematicã ºi ca tehnicã de abor-dare, trecând foarte uºor de laarta decorativã ºi portretisticã lagrafica de afiº, realizatã printr-otehnicã ce combinã tempera,acuarela ºi tuºul tipografic. Com-poziþional lucrãrile Nelei Sãlcia-nu sunt echilibrate.

Deºi expoziþia nu a avut un ti-tlu generic, lucrãrile au sintetizat

„marfa noastrã estearta, frumosul”

un principiu de bazã al artei: emo-þia capãtã veridicitate dacã estesusþinutã de o idee, de un sim-bol.

Luiza Mitu

strada Traian Demetrescu, nr. 31.Casa de culturã

oarã a vitraliului. „Nod des no-dat” este o compoziþie aproapemonocronã, cu tuºe de alb-ver-

de ºi mici crâmpeie de roºu. Sfoa-ra ºi nodul, elemente simbol, suntrealizate realist. Sfoara este încor-datã, nodul pulseazã, sporindastfel senzaþia de incizie, de cãu-tare, de început. Urma picioruluine duce cu gândul la gestul crea-tiv. „Descoperirea importanþeigestului, aparent necontrolat ovom descoperi mai întâi la expre-sioniºti, apoi teoretizatã la expre-sionismul abstract. Chiar dacãaparent este instantaneu, instinc-tiv, gestul coordoneazã niºte miº-cãri interioare, controlabile men-tal.” (Florin Rogneanu)

Ideea care a stat la baza expo-ziþiei, intitulatã sugestiv „Urme,umbre, ” ºi filmul cu titlu omo-nim, care sintetizeazã problemaamplã ºi profundã a creaþiei, esteaceea cã mentalul dicteazã indi-ferent de modul în care alegi sãte exprimi. Atâta timp cât intenþiaeste clarã mijlocul de expresie rã-mâne doar un pretext pentru aexperimenta infinitele posibilitãþide asociere a celor douã cupluribinare: materie-conºtienþã, diver-sitate-unitate.

„Întreaga activitate a echipei,Lucian Irimescu, Roberta Iones-cu, Nicuºor Beletei, am putea-odenumi ca o scriiturã a miºcãrii ºica un exerciþiu ideatic pe care ni-l propune, acela de a descopericare este, de fapt, importanþa miº-cãrii. Niciodatã nu ne-am gânditcum e aºezatã culoarea pe pânzã,de ce dinamica ei este într-unanumit fel. Instrumentul contea-zã foarte puþin, mai departe detoate acestea este imaginea.”(Florin Rogneanu)

Luiza Mitu

Lucian Irimescu - Automanipulare2

Nicuºor Beletei - Atelier 3

18 , serie nouã, anul XIII, nr. 8 (142), 2010

rte

A 62-a stagiune de la eta-tizarea Filarmonicii„Oltenia” (prin Legea

nr. 131/1947, promulgatã de Re-gele Mihai I ) s-a încheiat printr-un concert extraordinar în aer li-ber, început în Piaþa Mihai Vitea-zul ºi „translatat”, din cauza plo-ii, în sala de concert. Cele douãcolective artistice ale instituþiei– orchestra simfonicã ºi coralaacademicã -, avându-l la pupitruldirijoral pe Emil S. Maxim, un ma-estru incontestabil al genului li-ric, au prezentat versiuni interpre-tative din opere ºi operete din re-pertoriul universal, la care ºi-audat concursul, ca invitaþi, sopra-na Diana Þugui, baritonului Bal-la Sandor ºi basul Sorin Drãni-ceanu.

O succintã retrospectivã a sta-giunii ne prilejuieºte câteva con-sideraþii. Mai întâi aº remarca pre-ocuparea noii ºi tinerei echipemanageriale a Filarmonicii Olte-nia, constituitã din Gabriel MihaiMarciu (director general) ºi Ma-rius Hristescu (director artistic)pentru continuare manifestãri-lor culturale de tradiþie: Festiva-lul „Craiova Muzicalã”, ediþia aXXXVI-a (restrâns ca numãr deacþiuni ºi fãrã participarea unorartiºti de peste hotare, din cauzarestrângerilor financiare), ZileleFilarmonicii „Oltenia” (incluzândo Galã a concertelor dedicate sãr-bãtorilor de iarnã), Concertul deAnul Nou ( cu un program non-tradiþional), Ciclul de concerteeducative ºi lecþii pentru copii(susþinut la sediul Filarmonicii ºiîn deplasare, la Drobeta Turnu-Severin, Slatina, Balº), "medalioa-nele" Petru Stoianov (compozi-tor) ºi Savvas Savva, Cipru (com-pozitor ºi pianist), ca ºi prezenþaformaþiei de Jazz Ari Rolland JazzQuartet, S.U.A.

Nota distinctivã a dat-o însãmarele salt cantitativ (dar ºi cali-tativ) înregistrat în cadrul stagiu-nii de muzica de camerã. Concer-tele camerale ºi recitalurile s-ausuccedat cvasisãptãmânal, con-

final de stagiune la Filarmonica „Oltenia”

proiecþia unui brand al Craioveistituind pentru Filarmonica dinBãnie o premierã ºi o performan-þã realã. Prestaþiile unor interpreþicraioveni, precum duo OctavianGorun (vioarã), Corina Stãnes-cu (pian), trio „Orpheus” Octa-vian Gorun (vioarã), Bogdan Uþã(clarinet), Corina Stãnescu(pian), duo Elvis Ciuculescu (vio-loncel), Mihai Ungureanu (pian),cvartelul de coarde „Prestige”(Doru Cioacã, Geo Fabian, Ele-na Oraveþ, Raluca Pesclevei),cvartetul de coarde „Prelude”(Dan Predoi, Iuliana Predoi, TituCurteanu, Elvis Ciuculescu), ºi,pe alte coordonate muzicale,Evergreen Jazz Orchestra (con-dusã de Bogdan Uþã), OlteniaBig Band (lider Dorin Mãciucã),duo percuþie (marimbafoane)Bogdan Pop, Alexandru Crãciunau dat o nouã perspectivã deafirmare a potenþialului artistic decare dispune colectivul presti-gioasei instituþii, dar ºi de atra-gere în sala de concert a unornoi categorii de public.

Alãturi de muzicienii amintiþi,

au mai fost invitaþil: Cvartetul decoarde „Cantabile”, din Bucu-reºti, Cvartetul „Fagottissimo”,din Bacãu, Cvartetul de coarde„Anima” (care a concertat cu pri-lejul Zilei Internaþionale a Feme-ii), Ansamblul „Remember Enes-cu”, din Capitalã sau duo-ul pia-nistic Valentin Gheorghiu ºi Ro-xana Gheorghiu ºi Romanian Pia-no Trio (Alexandru Tomescu –vioarã, Horia Mihail – pian, Rãz-van Suma – violoncel), care audat stagiunii camerale o dimensi-unea de elevatã þinutã culturalã.

Dirijorii Alexandru Iosub,Radu Popa, Emil S.Maxim, Ma-rius Hristescu ºi pianistul MihaiUngureanu, artiºti aflaþi în prim-planul scenei, au þinut afiºul Fi-larmonicii Oltenia printr-o serie derealizãri artistice deosebite, ade-vãrate evenimente muzicale. Estelesne de înþeles faptul cã „greul”stagiunii a aparþinut orchestreisimfonice, a cãrei concert-maeº-trii onorifici, Majoritatea concer-telor orchestrei au avut ca prota-goniºti artiºti de notorietate din

alte centre culturale ale þãrii ºi depeste hotare: dirijorii Camil Mari-nescu, Gheorghe Costin, Floren-tin Mihãescu, I.Ionescu – Galaþi,

comparativul de superioritate comparativul de superioritate

ORDINEA IREALÃ. „Totul aînceput în primii ani de viaþã, cândnu mã puteam adapta lucruluireal, ci doar luminii care îl înso-þea – atunci când sonoritateacuvintelor era mai expresivã de-cât lucrul desemnat ºi când lu-crul numit, doar, însã necunos-cut, prindea contur dupã formaimaginaþiei mele”. CAMIL MOI-SA, Irealul regãsit, Ed. Ramuri,Craiova, 2010. ***

NÃZÃRIRI. „Ioana: Uite colola perete, parcã-i lada bunicii dezestre. În ea þinea scoarþe, velin-þe, cãmãºi cusute cu modele deale noastre din moºi strãmoºi,scurteicã ºi o vulpe pe care opunea la gât...mare...de atingea cucoada de pãmânt. / Virginia:Eram sãraci când am cumpãrat dela consignaþia lada de lemn sculp-tat, care a aparþinut cândva am-basadorului Israelului de la Bu-cureºti”. RIRI MARGARETAPANDURU, Închipuire, Ed. Aius,Craiova, 2009. *

LA LOCUL POTRIVIT. „cine-va topeºte aerul într-un / alambicfrigian / ºi întreabã de ce în valeatigrilor / a înflorit azaleea / cândel spune nu dispreþui / secreteleunei copilãrii tandre”. VLADI-MIR UDRESCU, Dolor, Ed. Bru-mar, Timiºoara, 2010.**

ªCOALA DE LA TÂRGOVIª-TE. „Poate cea mai substanþialãafirmaþie criticã în legãturã cu li-teratura târgoviºtenilor, al cãrormaestru recunoscut e Radu Pe-

trescu, constã în faptul cã scri-sul acestora este eliptic, nu atâtde real, cât de anecdotã. Aceas-ta îºi are explicaþia în intenþia lorde a exista numai în estetic, aºaîncât, selectiv, înlãturã aproapeorice contact cu socialul, perce-put ca fiind ostil, impur”. NICO-LAE BERINDEIU, Radu Petres-cu – Corpul ºi textul, Ed. Limes,Cluj, 2010. ***

COCTAIL-PRELUDIU. „Dincând în când, cupluri de îndrã-gostiþi dispãreau dincolo de odraperie roºie apãrutã nu se ºtiecum acolo, ºi altele apãreau la loc.Parcã ghicindu-i gîndul, Enikö îltrase uºor dupã ea închizând uºa.Braþele i se încolãcirã de fiinþa luica într-un dans maasai. κi apar-þineau acum numai lor, într-un felanume pe care nu-l mai trãiserãpânã atunci… ” IONEL BUªE,Ultima varã cu Enikö ºi alte…povestiri, Ed. Fundaþiei Alfa,Cluj, 2010.****

Modest Cichirdan, Daisuke Soga(Japonia), Winston Vogel, DonaldAppert (S.U.A), Eduardo Gonza-les (Mexic), pianiºtii Csiky Bol-dizsar, Daniel Goiþi, ConstantinSandu, Oxana Corjos, violoniºtiiGabriel Croitoru, Daniel Podlov-schi, Liviu Prunaru, AlexandruTomescu, violonceliºtii RãzvanSuma, Anton Niculescu º.a. Con-tribuþia soliºtilor vocali craioveni,Diana Þugui, Mihaela Popa, Bal-la Sandor, Ioan Cherata, SorinDrãniceanu, la prezentarea unorlucrãri vocal-simfonice, a deschiso perspectivã de bun augur pen-tru colaborarea dintre Filarmoni-cã Oltenia ºi Teatrul Liric „ElenaTeodorini”.

Trebuie remarcat succesul ex-traordinar obþinut de corala aca-demicã a Filarmonicii prin „Vecer-niile” rahmaninoviene, care adovedit resurse interpretative ºivocale nebãnuite pânã acum,datorate inconfundabilului maes-tru de cor Emil S. Maxim.

Demersul dirijorului ºi profe-sorului german Konrad von Abel,care timp de douã sãptãmâni a„supus” orchestra unui veritabiltur de forþã, de perfecþionare ºiridicare calitativã a prestaþiei an-samblului, parcurgând un reper-toriu regândit pe noi coordonatestilistice; s-a constituit într-o au-tenticã ºcoalã de orchestrã (înnobilul înþeles al cuvântului) ºiîntr-un punct de maximã relevan-þã a stagiunii.

Entuziasmul ºi profesionalis-mul tinerei echipei manageriale,strategia repertorialã promovatãau creat climatul necesar perfor-manþei ºi diversitãþii în activita-tea concertisticã a instituþiei, în-dreptãþind aºteptãrile devotatu-lui public meloman la trãiri de înal-tã spiritualitate, dar ºi pe cele lemai generale de afirmare a presti-gioasei instituþii ca unul din bran-durile de nobleþe culturalã aleCraiovei.

Gheorghe FabianEmil S. Maxim

Diana Þugui

, serie nouã, anul XIII, nr. 8 (142), 2010 19

niv

ers

ali

an

ive

rsa

lia

niv

ers

ali

a

sã vorbeºti româna, chiar ºi cumine, eu îþi mulþumesc pentruasta, fiindcã m-ai învãþat limba ta,dar nu pot sã fac din asta o ches-tiune naþionalã, eu înþeleg pro-blema ta, când tu ºi mama aþi ve-nit aici aveai mai mult de patru-zeci de ani, nu a fost uºor, dar nupot sã dau vina pe asistenta so-cialã dacã nu-þi vorbeºte în ro-mânã. Însã prefera sã nu-i spunãnimic, fiindcã între timp bãtrânulîºi reluase solilocviul, întorcân-du-se la un subiect aparent în-cheiat, cum fãcea ºi acum. Te-aºruga sã nu-mi mai repeþi, zise, aicimi se pare cã stai la hotel ºi dacãvrei sã rãmâi la Roma sã predaidisciplinele tale nu-þi face proble-me de conºtiinþã, vezi camera astafrumoasã, un aºa hotel nu mi-atrebuit niciodatã în viaþa mea, tunu-þi poþi imagina când eu ºimama ta am reuºit sã venim dinacea cloacã, tu nu poþi sã-þi ima-ginezi locul în care l-am lãsat pefratele meu, dupã boala lui, acelanu era un ospiciu, era un lagãr,lagãrul marelui conducãtor alpoporului român, l-am lãsat într-un scaun cu rotile pe coridor, aîncercat sã ne urmeze pânã la ie-ºire dar nu s-a miºcat un milime-tru, scaunele cu rotile din ospi-ciile Conducãtorului erau fixateîn podea, ºi atunci a început sãse roage cu voce tare, mã chemaºi recita din Talmud ca sã neopreascã, înþelegi? dacã eu ºimama ta plecam, nimeni n-ar maifi venit sã-l vadã, sã se ocupe deel, dar în acel moment, în timp ceeu plângeam ºi cãutam sã-mi as-cund lacrimile, cu toate zgripþu-roaicele alea în halate albe ºi caremã priveau, toate spioane traves-tite în infirmiere, zic, în acel mo-ment, pe scurt, nu se putea faceaºa ceva unui frate, tu ai fi fãcutaºa ceva unui frate, chiar dacãnu-l ai? ºi atunci m-am întors ºiam zis cu voce tare ca sã mã audãspioanele în halate albe, m-auauzit foarte bine: din lagãrele luiCodreanu am scãpat amândoi,dar din acesta al marelui Condu-cãtor am fãcut-o singur, de cinciani, fratele meu drag, ºi fiindcãam fost reeducat am putut sãplec, fiindcã reeducaþilor uneorili se acorda viza, iar despre ree-ducarea mea pãstrez o amintirecu totul personalã.

Tace, ca ºi cum ar fi sfârºit, darnu sfârºise, era numai o pauzã,avea doar nevoie sã-ºi tragã su-fletul. ªtii, fiule, continuã, ai do-rinþa sã povesteºti amintirile talealtora, aceia ascultã povestea taºi chiar dacã înþeleg totul în celemai fine nuanþe, acea amintire îþirãmâne þie ºi numai þie, nu devi-ne amintirea altuia, amintirile sepovestesc dar nu se transmit. ªiatunci s-a întâmplat cã el, avândîn vedere cã discursul ajunsesela momentul potrivit, zise: apro-po de memorie, papá, mi-a spusmedicul cã refuzi sã iei medica-mentele, infirmiera ºi-a dat sea-ma cã te prefaci cã înghiþi pasti-lele dar pe urmã le scuipi în chiu-vetã, de ce faci aºa? Medicii ãº-tia nu-mi plac, murmurã bãtrânul,nu înþeleg nimic, crede-mã, suntînvãþaþi ignoranþi. Nu cred cã arfi multe de înþeles, papá, replicãel, cautã doar sã ajute o persoa-nã de vârsta ta, asta e tot, de faptdiagnosticul e încurajator, nu exis-

tã vreo patologie serioasã cumse temeau, altminteri atitudineata ar fi comprehensibilã, fiindcãn-ar fi o atitudine, ci un indiciu alunei patologii progresive, în ca-zul tãu e o atitudine, sau în oricecaz e un fapt pur psihologic, aºaspun medicii, pentru asta þi-auprescris acele pastile, un drogspecial, foarte uºor, nimic maimult, un simplu sprijin moral. Bã-trânul îl privi cu o expresie care ise pãru de compãtimire, poate eraun ton ironic în vocea lui. Sã spri-jine moral, zise, sigur, sã sprijinemoral, ãia pretindeau cã purificaumemoria ca pe o oglindã, aici eºpilul, s-o facã sã funcþioneze nucum vrea ea, ci cum vor ei, sã numai asculte de ea însãºi, de natu-ra ei, care nu e de formã geome-tricã, memoria n-o poþi reprezen-ta printr-un frumos desen geo-metric, ea capãtã forma potrivitcu momentul, cu timpul, cu cineºtie ce lucru, ºi ei, marii doctori,þi-o vor trigonometrizatã, acestae cuvântul, într-un fel care sã fiemãsurabil, ca pe un zar, asta îi li-niºteºte, un zar are ºase feþe, îlînvîrteºti în jurul lui ºi-i vezi toa-te feþele, þi se pare cã memoria arfi un zar? Fãcu un semn cu mânade parcã ar fi alungat o muscã.Tãcu. Mâinile încetaserã sã maiîntindã dunga pantalonilor. Ochiiînchiºi, capul rezemat de pernafotoliului, pãrea cã adormise. Cumulþi ani în urmã, susurã, aveamun vis care revenea periodic, amînceput sã-l visez de la cincispre-zece ani, în lagãr, ºi jumãtate dinviaþa mea l-am purtat în mine, rarera sã treacã o noapte fãrã sã-lvisez, dar nu era nici mãcar unvis cu adevãrat, pentru cã ºi celemai incoerente vise conþin, to-tuºi, o poveste, dar al meu eradoar o imagine, de parcã ar fi fosto fotografie, sau mai degrabã ca-pul meu era cel care declanºaacea fotografie, dacã pot zice aºa,fiindcã stãteam acolo în picioareprivind ceaþa ºi la un anumitpunct, clic, creierul meu declan-ºa o fotografie ºi în faþa mea sedesena un peisaj, ba dimpotrivã,nu era niciun peisaj adevãrat, eraun peisaj fãcut din nimic, era îna-inte de toate o poartã, o magnifi-cã poartã albã deschisã spre unpeisaj care nu exista, nimic altce-va decât imginea aceea, visul eraînainte de toate, ceea ce simþeamprivind acea imagine pe care cre-ierul meu o fotografiase, pentrucã visele nu reprezintã aºa demult ceea ce se întâmplã, ci emo-þia pe care o încerci în a trãi ceeace se întâmplã, ºi n-aº ºti binesã-þi explic emoþia pe care o în-cercam, pentru cã emoþiile nu seexplicã, ca sã fie explicate trebuiesã se transforme în sentimente,cum înþelesese Baruch3 , dar vi-sul nu e un loc potrivit sã trans-forme o emoþie în sentiment, potsã-þi spun cã era o mare suferin-þã, fiindcã în acelaºi timp simþeamo mare dorinþã sã sparg lagãrul,sã trec prin poarta aceea ºi sã mãscufund în necunoscutul care sedeschidea, sã fug spre nu ºtiu ce,dar totodatã încercam un senti-ment de ruºine, ca pe o vinã ne-comisã, teama de a auzi voceatatãlui meu care m-ar fi mustrat,dar nu exista nicio voce în visulacela, era un vis mut cu spaimade a auzi o voce. Acel vis a dis-pãrut în prima noapte în care amajuns în aceastã þarã. Dormeam

la Jaffa în casa unor prieteni pecare nu i-ai cunoscut, au muritde curând, îi intriga îmbrãcãmin-tea mamei tale, aveam doar douãvalize ºi era un aer de rãzboi, defapt în aceastã þarã aerul de rãz-boi n-a încetat niciodatã, dor-meam pe terasã, în douã culcu-ºuri improvizate, era cald, se au-zeau sirenele în depãrtare iar depe strãzi ajungeau zgomote de-loc liniºtitoare pentru cine eraobiºnuit cu liniºtea nopþilor dinBucureºti, totuºi în noaptea ace-ea am dormit ca un copil ºi visulacela nu s-a mai întors.

Se întrerupse. Deschise o cli-pã ochii, apoi îi închise la loc. κireluã vorbirea cu o voce atât deºoptitã, încât el se aplecã în faþãca sã-l poatã auzi. Sãptãmâna tre-cutã s-a întors, susurã, exact lafel, aceeaºi poartã de fier, foartealbã, în mod evident visele nuruginesc ºi nici mãcar emoþiilecare le întovãrãºesc, este exactla fel ca acela pe care-l simþeamcândva, aceeaºi suferinþã, dorin-þa sã atac lagãrul ºi sã ies din el,sã alerg ca sã vãd ce ascunde ºiunde duce, dar ceva mã reþine,însã nu e vocea tatãlui meu, vi-sul meu e un film mut, cum mutesunt ºi fotografiile, nu e voceatatãlui meu, mãcar de i-aº auzivocea, este spaima de a o auzi; ºiacum ajunge!

Deschise ochii ºi cu o vocefermã întrebã: când pleci? El rãs-punse: miercuri, papá, dar mã în-torc peste o lunã. Nu-þi risipi ba-nii, zise bãtrânul, cine ºtie câtcostã un bilet de avion de laRoma pânã aici. Papá, zise el luân-du-ºi rãmas bun, nu face pe bã-trânul evreu zgârcit, te rog. Eusunt un bãtrân evreu zgârcit, zisebãtrânul, ce-aº putea sã fiu dacãnu un bãtrân evreu zgârcit? îna-inte de a pleca deschide fereas-tra, te rog, dacã infirmiera simtemiros de fum se înfurie.

(Urmare din pagina 20)

Bucureºtiul nu e schimbatpentru nimic în lume

***

Din fericire, avea doar unbagaj de mânã pe care-l pregãtise pentru sfâr-

ºitul de sãptãmânã, altfel aºtep-tarea la benzile pentru bagaje l-arfi fãcut sã piardã mult timp, ºtiaasta. Când din sala de sosire ieºiîn holul aeroportului, îl izbi o lu-minã orbitoare, mult mai crudã caaceea din Roma, ºi mai ales îi atra-se atenþia cãldura ºi aproape cãse minunã cum de uitase cã lasfârºit de aprilie la Tel Aviv e prac-tic varã, ºi mirosul lui prinse câ-teva arome familiare care îi stimu-larã apetitul. Trebuia sã se afle înapropiere cãruciorul unui ambu-lant care frigea felafel4 , se uitã înjur fiindcã îi venise ideea sã cum-pere o pungã ºi s-o ducã tatãluisãu, ºtia bine cã l-ar fi auzit spu-nând cã felafel nu suportã com-paraþia cu covrigii româneºti, pecare mama lui îi pregãtise toatãviaþa, dar în aeroportul Ben Gu-rion nu putea pretinde sã gãses-cã covrigi, ar fi putut sã-i gãseas-cã într-un bistro românesc de lân-gã magazinul Carmel, dar cine ºtiecât timp i-ar fi luat din cauza trafi-cului. Îl identificã pe omuleþulcare vindea felafel, cumpãrã uncornet mic ºi se aºezã la rând lataxi. Nimeri un ºofer tânãr, pales-tinian, un bãieþandru imberb cuun început de puf deasupra bu-zei superioare ºi care, la primavedere, nu pãrea nici mãcar lavârsta majoratului.

Îi vorbi în arabã, ca sã nu-loblige sã vorbeascã în ebraicã.Ai permis de conducere? îl între-bã. Bãieþandrul îl privi cu ochiiholbaþi. Sã cred cã vrei sã mã ares-teze? rãspunse, ãºtia îi aresteazãpe toþi, ajungi la ocnã ºi pentrumai puþin. Rãspunsul îl tulburã:ãºtia îi aresteazã pe toþi, care ãº-tia? þara lui, se gândi, „ãºtia” eraþara lui. Îi arãtã destinaþia într-o

manierã aproximativã. Spre BenYehuda5 , zise, apoi îþi explic lo-cul exact. Un loc elegant, obser-vã bãieþandrul cu un surâs vi-clean. Foarte elegant, rãspunseel, e un azil pentru bãtrâni. Maºi-na abia se înscrisese în trafic,când îi veni o idee. Cunoºti opatiserie bunã palestinianã? Fe-lafel aveau, covrigii n-avea chefsã-i caute, de ce nu duci tatãluitãu o specialitate palestinianã?l-a auzit zicând, în ciuda tinereþiilui, cã evreii români sunt alþi pa-lestinieni din Israel. Cunosc unaextraordinarã, rãspunse bãiatulcu entuziasm, acolo lucreazã fra-tele meu, fac pânã ºi baklava,care nu se gãseºte în nicio altãparte. Baklavaua nu este pales-tinianã, este irakianã, replicã el,scuze, este irakinianã, fãrã supã-rare. Da’ de unde irakianã, asta ebunã!

Infirmiera de la poartã îi spu-se cã probabil tatãl sãu se afla peterasa comunã, la ora aceea mu-safirii veneau sã serveascã cea-iul. Îl gãsi aºezat la o mãsuþã încompania a trei prieteni de-ai lui.Lângã ceaºcã era un pachet cucãrþi de joc, poate fãcuserã o par-tidã. Aproape cã se cruci vãzân-du-l cã se ridicã ºi-i vine în în-tâmpinare cu braþele deschise, cuun aer sãrbãtoresc.

Se aºezarã la mãsuþã, unul înfaþa altuia, el puse douã cornetemici pe masã, nu avu timp sã zicãun cuvânt cã deja tatãl lui îl în-trebã dacã voia un ceai sau ocafea, nu-l vãzuse niciodatã atâtde amabil. Ce faci? îl întrebã. Foar-te bine, rãspunse bãtrânul, nu m-am simþit niciodatã atât de bine.Avea în privire o expresie ºirea-tã, aproape cã-i fãcea cu ochiul,ca ºi când i-ar fi cerut complicita-tea la ceva. Dormi bine? îl între-bã. Mai bine ca un copil, rãspun-se bãtrânul. Terasa înconjura clã-direa la ultimul etaj, dar de lamasa la care erau aºezaþi nu sevedea marea, se vedea oraºulscãldat în soarele dupã-amiezii.Rãmaserã tãcuþi. Tatãl îi ceru oþigarã. El nu fuma, dar îi cumpã-rase un pachet din aeroport, îicumpãra totdeauna când veneasã-l caute. Bãtrânul se rezemã despãtarul scaunului, aspirã cu sa-tisfacþie o gurã de fum ºi cu ungest amplu al braþelor, ca ºi cândi-ar fi arãtat unui vizitator cevacare îi aparþinea, arãtã spre ora-ºul care se întindea la picioarelelor. Sunt mulþumit cã te-ai întorsîn þara mea, zise, era ºi timpul.Repetã gestul amplu cu braþeleîn aer. În toþi aceºti ani n-amschimbat Bucureºtiul pentru ni-mic în lume, zise surâzând, nugãseºti?

1 cercetaº (engl.)2 Dumnezeu e cu noi = expresie

care se pare cã îºi are originea în stri-gãtul de luptã al romanilor (Deusnobiscum), adoptatã mai târziu deOrdinul Teutonilor, apoi de regii Pru-siei, de dinastia de Hohenzollern ºiîn cele din urmã de nazism, care ainscripþionat-o pe catarama militari-lor

3 este vorba despre renumitul fi-losof evreu-olandez, cunoscut maimult sub numele de Spinoza, adeptal raþionalismului ºi panteismului

4 felafel = un fel de chiftele încompoziþia cãrora, pe lângã carne,intrã ºi ceapã, usturoi, nãut ºi cori-andru

5 cartier ºi stradã foarte cunos-cute pentru eleganþa lor în Ierusalim,purtând numele lui Eliezer Ben-Ye-huda, lingvist, lexicograf ºi publicistevreu, militant pentru reînvierea lim-bii ebraice ca limbã vorbitã

20 , serie nouã, anul XIII, nr. 8 (142), 2010

niv

ers

ali

an

ive

rsa

lia

niv

ers

ali

a ªi pe urmã în locul acelaera bine, chiar foartebine. Exagera? Nu doarcã nu exagera: aici stau mai bine

ca la casa mea, zicea, mesele servite la timp,patul fãcut, cearºafurile schimbate o datãpe sãptãmânã, am o camerã numai a mea,chiar ºi un balconaº, e adevãrat cã prive-liºtea nu e cine ºtie ce, o întindere de con-strucþii din ciment, dar din balconul co-mun, în care se aflã mãsuþele ºi fotoliiledin rãchitã, te bucuri de o panoramã mag-nificã, tot oraºul, iar la dreapta marea, nu eo casã de odihnã, zicea, e un hotel. Spu-nea asta aproape cu mânie, aºa cum vor-besc uneori bãtrânii, iar el nu îndrãzneasã-l contrazicã. Papá, murmura, nu te am-bala, ºtiu cã aici îþi este bine, îmi dau sea-ma de asta. Tu nu ºtii nimic, bombãneabãtrânul, ce-ai putea sã ºtii, vorbeºti aºaca sã-mi faci plãcere, tu ai avut norocul sãte naºti în þara asta dupã ce eu ºi mama taam reuºit sã fugim, mama ta avea o burtãuite aºa, n-ai crezut niciodatã cã puteai sãdevii un tinerel înflãcãrat al idealurilor, cuo batistuþã roºie la gât, adicã unul dintreacei boyscout1 care formau cortegiul cândtrecea magnifica pereche cu maºina prezi-denþialã binecuvântând mulþimea? ºtii ceai fi strigat fluturând steguleþul? viaþã lun-gã Conducãtorului care duce poporul nos-tru spre un viitor luminos. ªi aºa ai fi cres-cut, nici vorbã cã limbile pe care le-ai în-vãþat aici ºi toatã cultura ta ºi lingvistica,dar de fapt nici vorbã de lingvisticã, fiind-cã îþi coseau limba dacã nu erai un tânãrplecat în faþa idealurilor magnificei perechi,conducãtori care conduceau poporul spreun viitor luminos.

Poate cã a terminat, gândea el, acum ºi-a vãrsat focul, e obosit, ar fi vrut sã spunãceva care sã nu mai repete ce-i spusese laprecedenta vizitã, de acord, papá, nu temai ambala, de-abia ai spus cã aici te-aisimþit bine, mai bine ca în casa ta, cred ºieu, dã-l dracu de trecut, nu te mai gândi lael, a trecut atâta timp, te rog, papá. Dar nugãsea alte cuvinte: de acord, papá, nu teambala, ai spus deja cã aici te simþi bine,mai bine ca la casa ta, ºi cred asta, dar lasãtrecutul, nu te mai gândi la el. Bãtrânulnu-l lãsa sã termine, vorbea despre ce-linteresa pe el, e adevãrat cã aºa a fost,acum avea privirea pierdutã în gol, îºi mân-gâia genunchiul de parcã ar fi vrut sã în-drepte dunga pantalonilor, sta aºezat înacel fotoliu capitonat, cu o pernã albã subceafã, privind fix o fotografie prinsã într-oramã de argint, pe care o þinea pe noptie-rã. Era imaginea unui bãiat ºi a unei fetecare se þineau îmbrãþiºaþi, el îi înconjuramijlocul cu braþul drept, ea îºi þinea mânape spatele lui, aproape fãrã sã se sprijine,de parcã îi era ruºine sã fie fotografiatã,avea o panglicã care-i þinea pãrul, o piep-tãnãturã vaporoasã ºi o îmbrãcãmintemodestã, de o linie care îi amintea de anu-mite filme de dinaintea rãzboiului, ce ciu-dat, acea fotografie o vedea mereu în casãpe scrinul din camera pãrinþilor lui, odatã,pe când era copil, a întrebat-o pe mama luicine erau ºi ea a rãspuns: persoane pe carenu le-ai cunoscut.

ªtii cã perechea aceea cumplitã a fostprimitã pretutindeni cu toate onorurilepânã mai ieri? continua sã zicã bãtrânulurmându-ºi gândurile lui, ºtii asta sau nuºtii? El nu rãspundea, se limita sã adauge

cu îngãduinþã, nu era ieri, papá, îndrãzneasã murmure, i-au omorât de peste cinci-sprezece ani, papá. Bãtrânul nu auzea. I-au dat titlul de honoris causa marii savan-te, continua, inventase o doctorie magi-cã, o gelatinã care reîntinerea, oprea tim-pul în loc, nici vorbã de testiculele de mai-muþoi ale acelui ºarlatan rus, o paparã dinfãinã mãcinatã grosolan, paparã regalã ºinãmol de la Marea Neagrã, ºi pentru aceas-tã minunatã descoperire ºefii de stat dinþãri, pe care acum tu le frecventezi, o pri-meau ca pe o binefãcãtoare a umanitãþii,titluri de honoris causa cu tonele, în Fran-þa, în Italia, în Germania, nu-mi mai aducbine aminte, în Europa ta, totuºi, tu undepredai acum, la Roma? nu-þi aminteºti cãlegile rasiale le-au inventat chiar aici, înaceastã þarã frumoasã, unde am fãcut sãte naºti, aºteptau vizita personajelor si-nistre, fascistoide, ºi au fost primiþi cu toa-te onorurile, totul era pe dos în acel loc încare ne-am nãscut eu ºi mama ta, veneauînsã înflãcãraþii unui viitor mai sigur, îi atrã-gea grija eternei tinereþi a falsei savante,bãtrânii respectabili ca mine care nu seresemnau erau plasaþi într-un frumos ho-tel de la Marea Neagrã, benchetuiau co-pios iar dimineaþa la dejun luau douã lin-guri din papara magicã regalã, apoi mer-geau fãrã nicio opreliºte pe plaja rezerva-tã, progresiºti sau retrograzi, ca sã-ºi pri-veascã burta ºi sã vadã dacã cura condu-cãtoarei îºi fãcea efectul. Fusese o infir-mierã, îºi începuse cariera de savant pu-nând plosca sub fundul celor vechi înposturi ca acesta, apoi s-a mãritat cu con-ducãtorul poporului ºi a devenit savantã,mi-ai zis cã mâine te întorci la Roma, dacãmã nimeream acolo mã saluta când se în-fãþiºa la fereastrã, televiziunea a arãtat-ocând a fãcut o vizitã în locurile unde mãduceam copil în vacanþe, îºi pusese pan-tofi cu toc înalt ºi haine albe, chiar culoa-rea adaptatã locurilor, a inocenþei, cel pu-þin sã fi îmbrãcat o hainã scurtã, care e oîmbrãcãminte serioasã pentru împrejurãrica aceasta ºi, de parcã n-ar fi fost de ajuns,îi vine în minte sã spunã cu vocea lui decastrat ºi sã-i cearã Stãpânului, al lui, fi-reºte, de ce era absent, de ce nu exista ºiunde era. Ce soi de întrebãri! Gott mit uns2 ,fiule, iatã unde era, era cu ei, sta acolo,lângã sentinele la gardul de sârmã ghim-patã, de multe ori fiecãruia dintre noi i-atrecut prin minte sã fugã, chiar dacã nu neþineam pe picioare.

κi aprinse o þigarã pe care o ascunse-se sub un ºerveþel de masã în sertarul încare þinea medicamentele. Când pleci sãdeschizi fereastra, zise, dacã infirmiera îºidã seama cã am fumat îmi face o scenã, aretemperament de femeie dar respectã regu-lamentul, aici toþi sunt maniaci ai regula-mentului, oricum aici stau mult mai binedecât acasã la mine, care de fapt nu era unpalat, apoi îþi aminteºti de asistentul so-cial pe care municipalitatea mi-l repartiza-se, în intenþiile lor sã se ocupe de minepatru ore pe sãptãmânã, închipuieºteþi,ucraineanca aceea încãpãþânatã mã priveaca ºi când aº fi fost o coalã timbratã, ºinici mãcar un cuvânt în românã, ºi apoiunor persoane ca noi, acum mã gândescla cei din familia mamei tale care în Ucrai-na au avut ce-au avut, îi dai o ca asistentsocial o ucraineancã încãpãþânatã care,dacã îi vorbeºti în românã, se preface cãnu înþelege ºi îþi rãspunde în limba ei. El arfi vrut sã-i spunã: papá, te rog, nu spunelucruri absurde, ea nu-þi vorbea în limbaei, îþi vorbea în ebraicã, ºi nu se prefãceacã nu înþelege româneºte, nu înþelegea cuadevãrat, tu eºti cel care n-a vrut nicioda-tã sã înveþe ebraica, tu te-ai încãpãþânat

Antonio Tabucchi este considerat unuldintre marii scriitori ai literaturii italiene deazi. Nãscut la Pisa la 24 septembrie 1943, acrescut la Vecchiano, o localitate între Pisaºi Lucca, în casa bunicilor dinspre mamã.În timpul studiilor universitare face nu-meroase cãlãtorii în Europa. La Paris gã-seºte pe o tarabã poemul Tabacaria („Ta-bachera”) al poetului portughez Fernan-do Pessoa, care îl impresioneazã profund.Face o adevãratã pasiune pentru operalui Pessoa (al cãrui traducãtor integral înlimba italianã va deveni), pentru fado-ulºi pentru cultura ºi literatura portughezã,învãþând portugheza ºi adâncind studiileprivind cultura ºi literatura acestei þãri. Caurmare, este chemat în 1973 sã predea lim-ba ºi literatura portughezã la Bologna. Totîn 1973 scrie Piazza d’Italia cu care de-buteazã în 1975 la editura Bompiani dinMilano. Notorietatea i-o aduce romanulSostiene Pereira (Feltrinelli, 1994), cu carea câºtigat nu mai puþin de cinci premii:Viareggio-Rèpaci, Campiello, Scanno, deiLettori, European Jean Monnet. De altfel,Antonio Tabucchi a câþtigat numeroasepremii în Italia, dar þi în Europa, ca o recu-noaþtere a valorii operei lui: Mèdici în Fran-þa, Aristeion în Grecia, Nossack al Acade-miei Leibnitz în Germania, EuropäischerStaatspreis în Austria, Hidalgo în Spa-nia. I s-a conferit ordinul Do Infante DomHerique de cãtre Preºedintele RepubliciiPortugalia în 1989 ºi, în acelaºi an, a primittitlul de Chevalier des Arts et des Lettres,acordat de Guvernul Franþei. A fost nomi-nalizat de PEN Clubul italian pentru Pre-muil Nobel pentru literaturã.

Povestirea Bucureºtiul nu e schimbatpentru nimic în lume face parte din ulti-ma carte a lui Antonio Tabucchi (a 31-a înordinea apariþiei) intitulatã Il tempo in-vecchia in fretta („Timpul îmbãtrâneºtefoarte repede”) apãrutã în iunie 2009 laFeltrinelli, primitã foarte bine ºi de criticã,ºi de public. Titlul este împrumutat dintr-o frazã presocraticã atribuitã lui Crizia („Ur-mãrind umbra, timpul îmbãtrâneºte foarterepede”) iar volumul cuprinde nouã po-vestiri ale cãror personaje se aflã în locuridiferite, majoritatea în Europa de Est, aco-lo unde schimbãrile politice, economice,culturale etc. au bulversat conºtiinþele, iarmemoria oscileazã între un trecut „îmbã-trânit”, deci din ce în ce mai neclar prinpierderea nuanþelor dar prin pãstrareaesenþelor, ºi un prezent greu de înþeles,raportat obsesiv la memorie care, uneori,mai ºi trãdeazã. Un amestec surprins cumare fineþe de Antonio Tabucchi, exem-plificat ºi de „cazul” bãtrânului evreu ple-cat din România în Israel, dar pentru care,în memoria lui, Bucureºtiul e un loc pe careare impresia cã nu l-a schimbat cu nimic.Credem cã scrisul lui Antonio Tabucchiare toate atributele care sã ne aducã amin-te ºi de Proust (prin recursul la memorie –voluntarã sau involuntarã), dar ºi de Faul-kner (prin fraza amplã, îndelung ºlefuitã,cu plonjãri din prezent în trecut ºi invers),cu observaþia cã o asemenea simbiozã adat naºtere la ceea ce am putea numi ori-ginalitatea marca „Tabucchi”.

Prezentare, traducere ºi notede Marin Budicã

Bucureºtiul nu e schimbatpentru nimic în lume

ANTONIO TABUCCHI

(Continuare în pag. 19)Roberta Ionescu - Tactil