VASILICA MITREA

MONOGRAFIA COMUNEI BORCEA

EDITURA

2

COPERTA: Vasilica MITREA Tehnoredactare computerizată: Vasilica Mitrea Corector: Prof.drd. Alexandra Flora Munteanu Coordonator: Prof.univ.dr. Carmen Bulzan

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

3

CUVÂNT ÎNAINTE

Într-o lume în schimbare continuă, sub semnul apăsător şi uniformizant al globalizării, o carte despre „întoarcere” la un trecut identitar pare ieşită din mersul vremii. Când se caută facilul cu orice preŃ, când tinerii „fug” de la Ńară şi din Ńară în căutarea unui mai bine iluzoriu, a vorbi astăzi despre sat şi viitorul său pare o întreprindere deloc uşoară. A te împotrivi curentului nu este decât o dovadă de curaj, dar şi de încredere în reperele identitare, o luptă care pare doar fără izbândă.

ApariŃia unei monografii a unui sat pare în timpurile noastre o rara avis, de aceea ea trebuie salutată cu tot respectul şi entuziasmul celor care mai cred că încă nu e totul pierdut, că nu doar nostalgia după un paradis pierdut remediază o situaŃie, ci acŃiunea încrezătoare, stăruitoare, doritoare de schimbare.

4

Ce o determină pe Vasilica Mitrea să purceadă la o astfel de întreprindere şi cui foloseşte munca sa?

Răspunsul la prima întrebare este o certitudine: căutarea originilor într-un loc, nu oricare, ci al copilăriei sale, comuna Borcea din judeŃul Călăraşi, se face dintr-un profund sentiment de iubire. Cine scrie o monografie, scrie o carte de iubire spunea Dimitrie Gusti şi cred că sub acest aspect cartea şi autorul ei sunt întru acest simŃământ înălŃător. Dragostea de locul copilăriei, de casa părintească şi spaŃiul jocului de copil, de oamenii acestor locuri nu a părăsit-o nici când şi-a continuat studiile şi a urmat în carieră departe de acest loc. O autentică scriitoare, iubitoare de istorie, nu doar locală, doamna Vasilica Mitrea se documentează cu minuŃiozitate pentru a scrie această carte, stă de vorbă cu oamenii care au mai rămas în satul său, caută urmaşii celor care au dat nume şi faimă localităŃii, intră în arhive şi realizează o cronică cu subiectivitatea celui care vede lucrurile nu dinafară, ci dinăuntru. La ceea ce a fost, adaugă prezentul în care trăieşte, imaginându-şi satul său, precum poetul Ńara, la trecutu-Ńi mare, mare viitor (!).

5

Viziunea idealizată pe care o face satului este o plăsmuire intenŃionată pentru a pune în contrast izbitor nu satul de odinioară cu cel de acum, ci mai ales cu oraşul care este văzut ca o civilizaŃie artificială, nefirească, fără viaŃă durabilă, deşi aici şi-au împlinit destinul mulŃi dintre fiii satului. Interesant este că aportul celor două civilizaŃii la oamenii pe care i-a dat satul, şi cu care acesta se mândreşte, este văzut diferit: între formaŃia primită la oraş şi educaŃia primită la Ńară, dinaintea „plecării” de-acasă, se interpun reperele valorice instituite în matricea originară, comunitatea sătească fiind cea care a oferit trăinicia construcŃiilor ulterioare. CivilizaŃia sătească în viziunea doamnei Vasilica Mitrea se apropie de imaginea construită de Mircea Vulcănescu şi Lucian Blaga, o civilizaŃie organică, firească, în comuniune cu tradiŃia moştenită din tată în fiu, cu firescul, cu natura ca parte integrantă la viaŃa comunităŃii.

Răspunsul la cea de-a doua întrebare: Cui foloseşte? este o presupunere, ni-l putem imagina, căci nu avem dovezi certe care să ateste că generaŃiile viitoare îşi vor trăi viaŃa într-un areal asemănător cu ceea ce este satul astăzi. Sunt prea multe condiŃionări ca să putem spune cu

6

certitudine că ceea ce a însemnat mersul dinspre sat spre oraş în perioada industrializării, urbanizării îşi va schimba direcŃia în sens invers, cu toate că motive ar fi suficiente. Între acestea, numărul mare de şomeri, lipsa unei activităŃi sigure şi stabile, marile cheltuieli pe care le implică viaŃa la oraş (întreŃinere bloc, costul vieŃii etc.) ş.a. Argumente pentru „întoarcere” pot fi oferite îndestulător pentru o minte deschisă la schimbare, dar să nu uităm că înseşi mentalităŃile s-au schimbat şi acestea au atras şi modificări de atitudini, comportamente, stil de viaŃă care se vor schimba şi ele foarte greu. Un fapt este sigur, dacă luăm în calcul doar un element al calităŃii vieŃii, acela al ecologizării traiului, înŃelegând prin aceasta o alimentaŃie ECO, aer, apă, pământ mai puŃin poluate, avem nădejdea că, mai devreme sau mai târziu, oamenii vor înŃelege riscurile în care trăiesc şi vor şti să aleagă. Deja în lumea civilizată, oamenii au înŃeles că marile oraşe, aglomerările urbane nu mai constituie un mijloc al unei vieŃi sănătoase, dovadă stau amplasările de case la periferia oraşelor sau mai aproape de natură, aşa zisele elemente ale civilizaŃiei moderne fiind abandonate sau mai puŃin utilizate (televiziune, internet, telefonie mobilă). Important

7

este ce alegem, ce preŃuim mai mult. O viaŃă intensă, cu riscurile la care suntem expuşi în orice moment în civilizaŃia oraşului, sau o viaŃă în linişte, trăită în armonie cu natura, într-un mediu curat. Dacă se va alege aceasta din urmă, avem nevoie de un program social de dezvoltare durabilă a spaŃiului rural. Însuşi conceptul de dezvoltare trebuie redefinit şi operaŃionalizat în dimensiunile lui, înŃelegându-se nu ca până acum când termenul era identificat cu industrializarea, urbanizarea, dezvoltarea materială, cantitativă, ci conservarea a ceea ce avem (natură, tradiŃii, obiceiuri, port, muzică etc.) şi „curăŃirea” de toate relele vieŃii urbane: poluare a aerului, a apei, sonoră, morală.

Sarcina urgentă ce se cere nu doar sociologilor şi specialiştilor în ştiinŃele socio-umaniste, ci şi acelora care încă mai cred într-o autentică reformare a satului românesc este aceea de a nu lăsa pradă uitării un trecut care a însemnat viaŃa satului pe coordonatele valorice specifice: hărnicia, cumpătarea, modestia, bunul simŃ, respectul. De aceea, în replică la neliniştea şi indiferenŃa contemporane, avem nevoie azi de astfel de monografii, cronici chiar, ca cea de faŃă,

8

care să redea trecutul şi prezentul vieŃii unei comunităŃi speciale, satul românesc.

Deci, avem nevoie de astfel de cărŃi ca de aer, pentru a aduce în lumină un trecut din care să ieşim cu faŃa spre viitor, dar cu trecut cu tot, necesar unei noi construcŃii după repere valorice perene care vor marca o nouă viaŃa la Ńară, mai ecologică, mai durabilă şi mai umană…

Autoarei, tuturor celor care, într-un fel sau altul, au contribuit la apariŃia acestei cărŃi, celor cărora cartea le este adresată, preŃuirea şi recunoştinŃa mea.

Prof. univ. dr. Carmen BULZAN Universitatea Bucureşti

ARGUMENT

Am citit undeva despre „cum se face şi cine face” „Monografia unui sat”. Citez din memorie: „Sunt chemaŃi să se înhame la munca monografiei unui sat, oricât de oropsit ar fi el, câŃiva oameni harnici, la care vor contribui şi funcŃionarii satului sau ai comunei – fiii satului, plecaŃi la oraşe, (medic, agronom, dascăl, preot), care nu trebuie să-şi uite de ai lor şi care au datoria

9

să se jertfească pentru binele satului, la munca de ridicare a unei Monografii”. Îi consider eroi pe cei care îşi iubesc Ńara, nu-şi uită locul unde s-au născut, iubesc cultura noastră şi se raportează la cultura Ńării lor. Avem nevoie de astfel de oameni care duc mai departe ştiinŃa, fără a uita de Ńară, de comună, de eroi, de tradiŃie, mergând până acolo încât ele să fie implementate în scris, fără a lăsa să fie uitate toate acestea. Eu sunt o fiică a comunei şi consider că cele zece cărŃi semnate de mine până în prezent şi apărute la diferite edituri, mă recomandă dar, totodată, am dreptul, dar şi obligaŃia să „mă înham la această muncă”. De asemenea, „niciodată un om singur nu trebuie să pornească pe acest drum, este o muncă grea, iar pentru asta este nevoie de o echipă”, mi-a spus un coleg când i-am împărtăşit ideea scrierii unei Monografii a satului meu. Pornesc totuşi singură la „drum” călăuzită de iubirea pentru oamenii din comuna mea, pentru amintirile mele dragi şi la îndemnul răposaŃilor mei părinŃi care mereu ne învăŃau: „să lăsăm ceva în urma noastră – construirea unei case, sădirea unui pom, creşterea unui copil”. Ştiu că aceste cuvinte le-a spus altcineva înainte, dar eu am crescut cu îndemnul lor şi cu alte asemenea sfaturi bune care mă responsabilizează, iar auzite

10

adesea de către mine, au creat o perspectivă în viaŃă. Cu ajutorul lui Dumnezeu voi lăsa în urmă câteva însemnări despre comuna în care m-am născut şi am crescut, despre oamenii ei care mi-au fost întotdeauna dragi. Satul are şi el dreptul la o „carte de vizită”, are dreptul să-şi spună cuvântul, de aceea voi Ńine seama de toate interviurile conaŃionalilor mei, de documentele pe care le voi reda şi toate la un loc vor arăta trecutul şi prezentul. Cel care a iniŃiat un model de cercetare a satului românesc a fost Dimitrie Gusti, considerat a fi părintele sociologiei româneşti. În ceea ce mă priveşte, încă din primii ani ai copilăriei, am văzut că în comuna mea sunt cei mai cinstiŃi şi mai harnici oameni, am trăit cu sentimentul că suntem „cea mai veche aşezare din tot universul”. Dimensiunea a tot ce mă înconjura avea mari proporŃii, văzută prin ochii mei de copil. Mai târziu, la şcoală, am învăŃat că nu aşa stau lucrurile. CivilizaŃia românească s-a născut la sate. O vorbă veche spune: „Veşnicia s-a născut la sate”. Are rădăcini istorice puternice ale unor valuri de popoare. Îşi are sorgintea în substratul traco-daco-get. Peste orizontul daco-roman de civilizaŃie, de la cele de tip gotic, până la cele de tip mongolic şi turanic au marcat procesul de geneză cnezatele româneşti. Acestea au stat la

11

baza constituirii formaŃiunilor statale româneşti de mai târziu: łara Românească, Moldova şi Transilvania. Elementele definitorii ale civilizaŃiei româneşti pot fi constatate încă din perioada feudalismului timpuriu, începând din secolul al IV-lea – ceea ce o situează printre cele mai importante care au contribuit la geneza spiritului european, atât prin geneză cât şi prin vocaŃia ei de nivel continental. Şi, înainte de a scrie particularităŃi ale zonei în care m-am născut, nu pot să fac abstracŃie despre vechile descoperiri făcute în Ńara mea. Până la urmă este şi această informaŃie la fel de importantă. Autoarea

MONOGRAFIA COMUNEI BORCEA

Pentru a avea o imagine de ansamblu a

comunei este necesar să ştim unele adevăruri şi descoperiri ce s-au făcut pe teritoriul Ńării noastre, a stră-stră-strămoşilor noştri ca să ne putem raporta la comuna Borcea, la spaŃiul geografic în care este aşezată şi perioadele sale istorice mai importante.

12

De pe teritoriul României pare să se fi răspândit civilizaŃia umană, conform unor vechi descoperiri. Spre exemplificare am să amintesc câteva: - pe Valea Oltului au fost descoperite urmele unor locuinŃe vechi de un milion de ani; - pe Valea Mureşului, la Tărtăraia, au fost descoperite tăbliŃe conŃinând cea mai veche scriere din lume, de peste şapte mii de ani; - în DâmboviŃa, la Româneşti, aşezarea datează cu mii de ani î.e.n. Tot aici s-ar fi născut şi legenda lui Prometeu, au apărut primele mine şi furnale din Europa şi s-au format popoarele indo-europene. De aici au pornit o serie de popoare ca: sciŃii, ilirii, bascii, sarmaŃii, elenii, ligulii, italicii, firigienii. Aici s-au pus bazele Troiei şi apoi ale Romei. Cuvântul Roma este de origine tracică, iar vechea Romă ar fi existat în locul actualului oraş Roman. Traco-dacii reprezintă cea mai veche cultură de pe Terra. Puteau fi găsiŃi în întreaga Europă (Ungaria, Ucraina, Germania, Austria, Polonia, FranŃa, Italia, Spania, Turcia Europeană), Asia Mică, Africa. Chiar şi burii din Africa sunt de neam dacic. Cu multe secole înainte de cucerirea romană, dacii reuşiseră să obŃină un an de 365,242197 zile, faŃă de anul astronomic modern de 365,242198 zile sau faŃă de cel Iulian de 365,25 zile.

13

- în Vâlcea, la Bugiuleşti, s-a descoperit un femur uman vechi de două milioane de ani; Homer a fost cel care a remarcat unitatea lingvistică, etnică şi de civilizaŃie a tracilor începând cu mileniul V î.e.n. „Numai ei ştiau să lupte călare şi să folosească arcul ca armă de luptă”. Primul imperiu din Europa, cel al lui Alexandru Macedon (traco-macedonenii) au creat şi cultura „elenistică”. Aristotel era tot un traco-macedonean. Ei se remarcau printr-o corectitudine deosebită, convenŃiile fiind încheiate doar verbal. Lipsa de acasă era semnalată printr-un băŃ aşezat la poartă. (Acest fapt l-am auzit adeseori povestindu-se şi despre cinstea locuitorilor din comuna Borcea chiar de când eram copil. De fapt, eu Ńin minte că, ai mei, plecau de acasă fără să încuie uşa cu cheia. Noaptea, de asemenea nu se încuiau uşile cu cheia). Scrisul a apărut mai întâi în spaŃiul tracic, apoi în cel greco-roman. De asemenea, primii poeŃi au fost de oricine tracă. Dacii erau singurul popor din lume care foloseau cercul pentru măsurarea timpului. Minele de aur erau cele mai bogate din Europa, iar agricultura cea mai veche. Tezaurul regal al lui Decebal, jefuit de romani, conŃinea 1640 tone de aur şi 3310 tone de

14

argint, permiŃând Imperiului Roman să scape de faliment. Primul popor antic european care a realizat o unificare a tuturor triburilor, având aceeaşi etnie, a fost cel dac. Pentru cucerirea Daciei, Traian a mobilizat peste 60% din armata imperiului. CivilizaŃia dacică era atât de dezvoltată încât se putea măsura cu cea persană a lui Darius (522-486 e.n.). Herodot afirma că: „tracii sunt cel mai numeros popor după inzi”. Cea mai veche scriere din lume (7000 de ani); cea mai veche activitate din metalurgia aramei (8000 de ani), cea mai veche exploatare şi prelucrare a aurului din Europa. Limba română este cea mai unitară limbă din Europa, vorbită de un mare număr de oameni şi cuprinde cel mai mare număr de cuvinte de origine latină în raport cu celelalte limbi neolatine. Pe la 1400 î.e.n. în Dacia nord-dunăreană a apărut cea dintâi şcoală cu local propriu de pe Terra, ANDRONICONUL, unde preoŃii zalmoxieni predau toate disciplinele universitare, începând cu teologia, astronomia şi astrologia. Pitagora şi elevii săi şi-au completat studiile universitare la şcoala zalmoxiană. Conform mărturiilor lui Platon şi Socrate, în Dacia nord-dunăreană erau cei mai învăŃaŃi

15

medici din lume, superiori medicilor greci. Pe atunci, evreii erau încă sclavi în Egipt. Platon, Orfeu, Achile, Traian vorbeau limba daco-tracă. În Dacia se scria cu litere latine, care erau litere dacice. În această limbă comună i-a scris Decebal lui Traian pe o iască de fag. De unde vine denumirea de Dacia? De la prima regină a statului dac străbun, Dacia-Dokia-Sorita, slujitoarea Soarelui, Marele Zeu, care a fost preoteasă şi regină pe la 3.000 î.e.n. Ei nu credeau decât într-un singur om-zeu, Zalmoxis, care avea să devină model pentru Iisus Hristos mai târziu, aşa cum Kybele-Kotys avea să devină sursa de inspiraŃie pentru Fecioara Maria. GeŃii cinsteau crucea văzând că una din cele mai frumoase constelaŃii din emisfera boreală (50 de stele vizibile) are principalele stele dispuse în cruce, în dreptul Căii Lactee. Numele constelaŃiei Lebăda este un omagiu adus Păsării Divine pentru daci. Iată de ce Platon în „Charmides”, unul din celebrele lui dialoguri: „Aşa stau lucrurile, Charmides, şi cu descântecul nostru. L-am învăŃat, cu prilejul unei expediŃii, de la unul dintre medicii traci ai lui Zamolxis, despre care se zice că au şi darul de a te face nemuritor! Căci, spunea el, toate se trag din suflet, atât cele rele, cât şi cele bune, ale trupului şi ale fiinŃei noastre întregi, revărsându-se din suflet, aşa cum se răsfrâng de la cap asupra ochiului. Ca urmare,

16

mai ales sufletului trebuie să îi dăm îngrijire, dacă vrem ca, deopotrivă capul, cât şi restul trupului să o ducă bine. Iar sufletul spunea el, se îngrijeşte cu anumite descântece, care sunt, la rândul lor, spusele şi gândurile frumoase!” S-a mai spus apoi că Iisus Hristos a fost influenŃat, în filozofia sa, de esenieni. Numai că, esenienii au fost iniŃiaŃi de traci, de preoŃii lui Zalmoxe. Esenienii au constituit prima conferire de tip comunist din istorie: dispreŃuiau bogăŃia, între ei nu vindeau şi nu cumpărau nimic, jurau să respecte dreptatea faŃă de oameni, trăiau în „frăŃii” cărora îşi predau toate veniturile şi bunurile gestionate în comun. Biblia a fost „prelucrată”, timp de 1000 de ani. în folos propriu, aşa că, dovezile istorice privind primordialitatea universală a Traco-Daciei de Centru al Lumii au fost distruse cu perseverenŃă pe parcursul ultimelor două milenii. Istoria mai are multe mistere. Vizionarul indian Sundar Sing a prevestit, prin anii ’30 că România va fi Noul Pământ al FăgăduinŃei, iar Bucureştiul Noul Ierusalim(?) (Texte disparate, cu autori necunoscuŃi, adunate şi prelucrate din diferite lecturi). „Avem o Ńară unde au stăpânit odată Vitejii daci, bărbaŃi nemuritori. Şi unde stau de veacuri laolaltă Izvoare, văi şi munŃi cu fruntea-n zări.”

17

Radu Gyr (Versuri înmânate mie, la Simpozionul de la Piteşti – PERT-2013, de către fiica autorului, Simona Popa. Numele adevărat al autorului este Radu Ştefan Demetrescu (Radu Gyr – pseudonim) şi a făcut închisoare politică. Portul strămoşilor noştri Primul document scris despre portul strămoşilor este cel al lui Herodot, „părintele istoriei”, care spune că traco-geŃii – femeile purtau un tip de cămăşi (ie) şi fotă, pe cap marame. Aceste costume erau frumos brodate. BărbaŃii purtau căciuli din blană şi haine lungi, căptuşite cu piei (cojoace). Referitor la port, poetul latin Publius Ovidius Nasso, exilat de împăratul Augustus la Pontul Euxin (Tomis), îi menŃionează în Cartea a III-a din „Tristele” cum erau îmbrăcaŃi bărbaŃii, prin următoarele versuri: Barbarii-îmbracă cioarici, sub frigu- ngrozitor Se vede din cojoace, abia obrazul lor. În picioare purtau opinci. Aceste elemente se desprind din fondul de cultură populară tracică, deci, nici din cel grecesc, nici roman. Sunt adevăruri incontestabile sculptate pe Columna lui Traian (Roma).

18

Un alt element de adevăr este atunci când Badea CârŃan a venit pe jos la Roma, din Transilvania, iar ziarele italiene au titrat cu litere mari: „Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămaşă şi cuşmă, cu iŃari şi în opinci”. Personal, am văzut aceste sculpturi pe Columnă, dar am văzut în muzeul de la Vatican şi bustul lui Decebal, la care am zăbovit mai mult, l-am admirat şi am fost mândră de Ńara şi conducătorul strămoşilor mei. De fapt, din istorie ştim că tracii reprezintă daco-geŃii. În ziua de astăzi, întâlnim acest port popular la serbările câmpeneşti, dar şi ca element de modă şi mândrie a portului nostru popular în diferite ocazii. Aceste lucruri trebuie să fie cunoscute de noi, deoarece ele reprezintă trecutul dar şi identitatea noastră pe acest pământ. Ele să nu mai fie speculate în fel şi chip de toŃi care vor să-şi însuşească ce nu este al lor. Istoria românilor se pierde în lupte glorioase, alteori surde, pentru dreptul de a fi prezenŃi acolo unde destinul ne-a hărăzit. Voi trece în revistă, cronologic, cele mai mari bătălii (de apărare) şi bravii lor conducători, unde românii au făcut minuni de vitejie: - Bătălia de la Posada (9-13 noiembrie 1330);

19

- Bătălia de la Rovine (10 octombrie 1394 sau 17 mai 1395; - Atacul de noapte al lui Vlad łepeş (17 iunie 1462); - Lupta de la Baia (14-15 decembrie 1467) – Ştefan Cel Mare şi Matei Corvin; - Bătăla de la Vaslui (10 ianuarie 1475) cea mai mare înfrângere a Islamului din faŃa unei armate creştine; - Bătălia de la Codrii Cosminului (26 octombrie 1497). Ştefan Cel Mare este înfrânt. Alt atac turcesc îi ia Moldovei cetăŃle Chilia şi Cetatea Albă, poarta către răsărit şi către bogăŃiile neguŃătorilor; - Bătălia de la Călugăreni (23 august 1595), Mihai Viteazu. Victoria pe câmpul de luptă rămăsese a românilor, însă turcii fiind cei care ocupă Muntenia; - Bătălia de la Şelimbăr (28 octombrie 1599). La 1 noiembrie 1599 Mihai intră în Alba Iulia ca un învingător: „Decât să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!”; - 10 Mai 1877 este proclamată, la Bucureşti, independenŃa României. La 20 August 1877 armata română, comandată de Domnitorul Carol I, cucerea Plevna. Este considerat cel mai mare asediu şi o lovitură grea pentru Imperiul Otoman. După victorie, Carol I s-a încoronat rege (1881). A adăugat României Dobrogea în 1878 şi

20

Cadrilaterul în 1913. Nepotul său, Ferdinand I a împlinit destinul naŃional al României prin Marea Unire de la 1918. (B. Toader – Bătăliile românilor) łara noastră este dintotdeauna în Europa ca aşezare geografică. Acum, facem parte, cu „acte în regulă” din Uniunea Europeană. Satul ConsideraŃii teoretice.

Structura rurală a fost studiată în Europa de fiziocraŃi, teoreticieni care considerau ca sursă principală a avuŃiei naŃionale, pământul - respectiv munca agricolă. Problema definirii satului apare odată cu primele recensăminte moderne datorită dificultăŃilor de identificare a fiecărei unităŃi săteşti. Studiile asupra satului în Europa datează încă din sec. al XIX-lea, problema agrară fiind principala problemă de politică dar şi economică. Teza României ca Ńară eminamente agrară în perioada postbelică vorbeşte de o grupare a

21

statelor-naŃiuni în funcŃie de activitatea predominantă. Misiunea era de a furniza materie primă, în special cereale, statelor industrializate.

În America, politica guvernamentală de cercetare a spaŃiului rural este datată din vremea lui Th. Roosvelt care creează în 1908 Country Life Commission (Comisia de ViaŃă Rurală) care avea ca scop studierea economiei agrare, a tehnologiei agricole, structurile sociale şi înclinaŃiile fermierilor, reŃelele de aşezări rurale.

Satul era considerat ca adevăratul păstrător al spiritului, al originii unei societăŃi, al curăŃeniei sufleteşti. Se căutau să se identifice valorile, tradiŃiile, obiceiurile, simbolurile tradiŃionale, comportamentul oamenilor de la Ńară. Pentru mine, omul de la Ńară a rămas un reper de conştiinŃă naŃională, de cinste şi corectitudine, de loialitate, care nu are nevoie de acte, documente, ca să dovedească ceva. Este de ajuns „cuvântul lui”. „Cuvântul lui” era lege!

Mediul rural era considerat ca fiind forma genetică a societăŃii moderne care trebuia adus la nivelul structurilor de viaŃă urbană. Decalajele dintre cele două medii – rural şi urban – constau doar în gradul de confort, nivelul de educaŃie şi nivelul productivităŃii muncii.

Dacă ne amintim de romanul „Ciuleandra” putem trage concluzia că era nevoie de o „împrospătare a sângelui” prin căsătoria fetei de la

22

Ńară cu cineva de „viŃă nobilă” din mediul urban. Toate acestea au la bază specificitatea, particularităŃile, o analiză a condiŃionărilor naturale, sociale şi avantajele modului de viaŃă rurală.

Am nevoie de o autentică cunoaştere a vieŃii materiale, spirituale şi naturale a acestor colectivităŃi umane.

Voi realiza la sfârşit dacă anii copilăriei mele petrecuŃi la sat, slujbele din biserică pe care le-am ascultat duminică de duminică, împreună cu părinŃii şi colegii mei de şcoală, la care eram invitaŃi să participăm de către învăŃătorii şi profesorii noştri, mă vor canaliza spre această cunoaştere autentică.

ConsideraŃii generale

În analiza mea voi vorbi separat, dar, pe alocuri şi la un loc, despre comunele Borcea şi Pietroiu, având fiecare, în trecut, un statut de comună, (dar şi separat) - actualmente formând o singură comună, şi anume – comuna Borcea. Comuna Pietroiu, aşa cum şi astăzi spun localnicii, actualmente sat alipit comunei Borcea nu şi-a schimbat denumirea în accepŃiunea locuitorilor săi.

23

Comuna Borcea în schimb, a avut mai multe denumiri, aşa cum le voi expune pe parcursul Monografiei. Din interviurile localnicilor, la întrebarea – „De unde vine denumirea de Pietroiu?”, am primit mai multe răspunsuri identice: „Se zice că, atunci când oamenii stabileau să se întâlnească, îşi dădeau întâlnire în apropierea unui mare pietroi, care se găsea pe vremea aceea pe malul braŃului Borcea. - Unde ne întâlnim? - La pietroi!” – De aici denumirea comunei, Pietroiu. Aşa a rămas denumirea acestei comune, actualmente devenind sat, inclus la comuna Borcea, ultima dată când s-a făcut regionalizarea, în anul 1968. Satul a fost inclus, pe anumite perioade de timp, judeŃului ConstanŃa, apoi raionului Feteşti, iar acum judeŃului Călăraşi. Pe teritoriul actual al comunei Borcea, înainte de anul 1968, existau următoarele localităŃi rurale cu reşedinŃe comunale separate: Cocargeaua şi Pietroiu. Până în anul 1981 comuna Borcea făcea parte din judeŃul Călăraşi conform Decretului de Stat nr. 15 din 23 ianuarie 1981. Comuna Borcea se află situată pe malul stâng al braŃului Dunării: BraŃul Borcea.

24

Teritoriul extravilan al comunei Borcea se întinde pe o parte şi alta a BraŃului cu acelaşi nume, în stânga, spre Câmpia Bărăganului de Sud, unde se află vatra satului şi cea mai mare parte a suprafeŃelor agricole. În dreapta, teritoriul agricol, cuprinzând şi o parte din Balta Borcea (IalomiŃa). Vatra aşezării Borcea se află la intersecŃia meridianului de 25 grade şi 25 minute longitudine estică cu paralela de 44 de grade şi 20 minute latitudine nordică (scara 1:100.000 executată de Institutul Geo.al Armatei şi publicată de Arta Topografică în anul 1968. Localitatea este de tip alungit de-a lungul braŃului Borcea şi drumului naŃional 3B care o străbate pe o lungime de 9 km.

Cadrul geografic

VecinătăŃi

Ca poziŃionare în judeŃul Călăraşi, comuna Borcea se află în sud-estul României şi a Câmpiei României: la nord cu localitatea Ştefan cel Mare; şi judeŃul IalomiŃa, sud Bulgaria, la Vest

25

judeŃul Ilfov şi Giurgiu, iar la Est cu JudeŃul ConstanŃa. Este traversată de şoseaua naŃională DN3B care leagă Călăraşiul de Feteşti, iar ca vecinătăŃi imediate: de la Feteşti, de Giurgeni şi, ulterior, Cernavoda, de când s-au construit Podurile Dunărene. La vest de şoseaua naŃională DN3B se află comuna Gâldău, iar la est oraşul Feteşti, cartier Buliga. Comuna este aşezată la 14 km de oraşul Feteşti şi la 37 km de oraşul Călăraşi, de-a lungul braŃului Borcea Satul este linear (alungit) pe malul braŃului Borcea dar, în unele locuri şi adunat (mixt). Este o aşezare de tip rural, o zonă de câmpie (şes), teritoriul comunei acoperit cu locuinŃe şi anexe gospodăreşti, case, împrejmuiri, drumuri, uliŃe – perpendiculare pe şoseaua naŃională Feteşti-Călăraşi, - ogoare, livezi, grădini, păşuni, fâneŃe şi evident, oameni. Principala formă de habitat a fost satul, majoritate români. Satul are curŃi alăturate faŃă de zonele de munte, unde sunt case risipite.

26

Există o bogată reŃea de drumuri locale. Acum sunt pietruite şi asfaltate în proporŃie de 90%. ReŃeaua electrică a comunei este vastă şi acoperă cerinŃele tuturor locuinŃelor şi locuitorilor. Casele sunt înconjurate de anexe gospodăreşti, magazii, hambare şi coteŃe. Principala ocupaŃie a sătenilor este agricultura şi creşterea vitelor, a ovinelor, a celorlalte animale şi păsări necesare unei gospodării. Mai puŃini săteni au ca scop comercializarea lor. În principal sunt crescute pentru a asigura hrana de toate zilele. Pe ogoarele aparŃinătoare comunei se cultivă: orz, grâu, secară, porumb, floarea soarelui, sfeclă de zahăr, pomi, viŃă de vie, legume şi zarzavaturi. La acea dată funcŃiona în comună o şcoală mixtă pentru băieŃi şi fete şi o biserică cu doi preoŃi şi doi cântăreŃi bisericeşti, cu hramul „Sfântul Nicolae”, construită în anul 1840. Înainte de anul 1831 comuna Borcea purta denumirea de Piatra.

Clima şi media precipitaŃiilor

Clima este temperat-continentală, cu regim omogem ca urmare a uniformităŃii

27

reliefului de câmpie. Privitor la media precipitaŃiilor pe un an am găsit mai multe informaŃii. Era între 50-70, chiar şi până la 150 l/m.p. De câŃiva ani însă, media precipitaŃiilor a crescut.

Relieful Relieful comunei – câmpie -, este reprezentat de interfluvii netede, numite câmpuri, acoperite în mare parte de depozite loessoide, întrerupte de mici depresiuni numite „crovuri” şi de văi înguste de tip „mostiste”.

SuprafaŃa SuprafaŃa totală, a comunei Borcea = 33.941 ha. Centralizată: agricolă = 26.222 ha; păduri = 3.204 ha; drumuri şi căi ferate = 455 ha; construcŃii = 128 ha; terenuri degradate = 325 ha; ape şi bălŃi = 3.607 ha; islaz = 1.204 ha. iar a judeŃului Călăraşi este de 5.088 kmp., reprezentând 2,1% din teritoriul României. (Date din Registrul agricol nr. 2234/07.06.2010)

PopulaŃia

28

PopulaŃia comunei la ultimul recensământ a fost de 8.711 persoane, iar în 2014 de 8.740 persoane. În anul 1874, comunei Cocargeaua (Borcea) i s-a alipit Pietroiu. Dar, după numai doi ani, această localitate a devenit din nou comună, dezlipindu-se de comuna Cocargeaua. Din arhivele comunei Borcea, dosar înregistrat cu nr. 254/1895 reiese că, în anul 1895 s-au înregistrat 36 de căsătorii şi au decedat 68. Model de Certificat de deces, „din 30 noiembrie 1895” trecut ora două înainte de amiază în casa lor”. (sunt consemnaŃi martorii decesului şi semnăturile lor prin apăsarea cu degetul - amprenta)

29

Până în anul 1901, comuna Cocargeaua depindea de plasa Borcea, după care a trecut în componenŃa plăşii Feteşti. Prin descoperirile arheologice se constată că se pierd începuturile prin negura vremii. Acestea au scos totuşi la iveală urme materiale din

30

sec. III î.H., şi anume: (ceramică de tip roman, amfore, o drahmă de argint emisă de cetatea Histria, monede emise de cetăŃile greceşti) la Pontul Euxin. Se presupune că, din cauza pierderii multor documente, care se refereau la perioada de început a evului mediu din sec. II-IV, atestarea documentară a localităŃii Borcea are loc abia la începutul secolului XVI. Principatul Românesc al Basarabilor ia fiinŃă la sfârşitul secolului al XIII-lea, care se întinde treptat dinspre munte spre câmpia Dunării. Sate româneşti apar pretutindeni dintre munŃi şi Dunăre. Încă de la începutul secolului al XIV-lea, neguŃătorii braşoveni încep să cerceteze Bărăganul şi malurile Dunării. La 1445 Vlad Dracul (Draculea) se angajează să ajute expediŃia CruciaŃilor pe Dunăre, condusă de Warvin şi să vină pe uscat cu oamenii lui, unde avea să închirieze 40-50 de bărci care să însoŃească corăbiile cruciaŃilor. Se presupune că Vlad a închiriat bărci de la locuitorii de pe malurile braŃului Borcea, ceea ce dovedeşte că aici era o populaŃie strânsă, un sat de pescari. Comuna Borcea de astăzi s-a numit satul Tâmbureşti, aşa cum atestă prima menŃiune documentară a satului. Acesta apare într-un hrisov

31

domnesc, dat de voevodul Radu cel Mare (Radu Voievod), la 15 decembrie 1501, în Târgovişte. Citez: „Cei câŃi de duhul lui Dumnezeu sunt purtaŃi, aceştia sunt fii lui Dumnezeu, precum spune dumnezeescul apostol: mergând pe urma lui, cei care sunt iubitori de adevăr şi se nevoiesc cu bună îndemânare, viaŃa cea dorită au primit; iar cele pământeşti lăsându-le pământului şi aplipindu-se de ceruri, au auzit acel glas de bucurie, pe care şi pururea îl vor auzi: „veniŃi binecuvântaŃii părintelui meu, moşteniŃi împărăŃia care vă este pregătită de la facerea lumii”. Care şi eu, binecredinciosul şi binecinstitorul şi de Hristos iubitorul şi singur stăpânitorul, Io, Radu voevod şi domn, fiul marelui şi preabunului Vlad Voevod, din mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu, stăpânind şi domnind peste toată Ńara Ugrovlahiei şi al părŃilor de peste munŃi, Almaşului şi Făgăraşului herŃeg, care în putere, cu a mea bunăvoinŃă şi cu curată şi luminată inimă a domniei mele, a binevoit domnia mea ca să proslăvesc pe Dumnezeu, cel ce m-a proslăvit şi m-a înălŃat cu slavă pe scaunul sfânt răposaŃilor părinŃilor domniei mele. Dar şi de aceasta Ńi-a amintit domnia mea: mulŃi împăraŃi au stat în împărăŃia lor, dar puŃini au moştenit împărăŃia cerului. Şi de aceea şi eu, grăbindu-mă cum numai a cârmui împărăŃia aceasta, ci şi să am grijă pururea de sufletul meu. De aceea, am

32

dăruit domnia mea acest întrul totul cinstit şi cu frumoasă faŃă şi preacinstit care este deasupra tuturor cinstitelor daruri, acest de faŃă hrisov al domniei mele hramului şi lăcaşului sfântului marelui mucenic al lui Hristos, Gheorghie, mânăstirii numită Nucet, pe care a ridicat-o din temelie cinstitul Vlastelia şi unchiu al domniei mele jupan „Gher”ghina mare pârcălab şi nastavnicului din acea mânăstire şi celui mai cinstit dintre ieromonahi, învăŃătorul turmei cuvântătoare a lui Hristos, egumenului „popei chir” Ilarion şi apoi tuturor fraŃilor câŃi sunt întru Hristos în sfânta mânăstire şi care cu el la un loc în chip obştesc să trudesc cu dragoste, ca să le fie satele anume: ...şi jumătate din balta zisă Săltava de la gură până la Tâmbureşti... şi Ńiganii 30 sălaşe... pentru că i-a dăruit jupan Gherghina pârcălab sfintei mânăstiri, ca să-i fie de ascultare şi de întărire sfintei mânăstiri şi de hrană preacinstiŃilor şi dumnezeeştilor călugări care trăiesc în sfânta mânăstire, iar lui şi părinŃilor şi copiilor lui veşnică pomenire. Dar cât timp va fi jupan Gherghina pârcălab, să-şi stăpânească singur satele şi Ńiganii care sunt mai sus scrişi şi dăruiŃi sfintei mânăstiri; iar după moartea jupanului Gherghina pârcălab, să fie la sfânta mânăstire. (De balta Săltava i-am auzit adesea vorbind pe părinŃii mei).

33

La 6 iulie 1530, Vlad Înnecatul, dă un alt hrisov, tot în cetatea de scaun a Târgoviştei, prin care dăruieşte mânăstirilor Snagov şi Tânganu ocina Gârla Lungă până la Tâmbureşti... ca să le fie Gârla Lungă, de unde se începe, până la Tâmbureşti, cu tot hotarul... (Gârla Lungă – adică BraŃul Borcea, începând de la Călăraşi... până la Tâmbureşti (adică comuna Borcea). Dintr-un alt hrisov domnesc al lui Radu Voievod, din 12 mai 1614, aflăm că: „Aici, jurătorii lui Stănilă din Tâmbureşti, anume: Radu Ciuntea şi Voico Bora din sat, ca să jure cum n-au trecut peste Dunăre cu satul Tâmbureşti mai nainte de întocmeala lui Mihail Vodă, el să fie în pace; iar dă va fi mai încoace, el să fie rumân, cum vor afla cu ale lor suflete. Şi părăş Dragomir. Şi ziua: Duminica tuturor sfinŃilor. Sunt amintite bălŃile dintre braŃul Borcea şi Dunăre, şi în alte hrisoave domneşti din anii şi secolele care au urmat. Studiind DicŃionarul Geografic al judeŃului IalomiŃa al lui Ion Provianu, apărut la Târgovişte, în anul 1897, dar care conŃine informaŃii anterioare anului 1895, aflăm: Cocargea sat, în plasa Borcea, a cărui veche denumire este cea de Tâmbureşti. PopulaŃia satului era de 571 de familii de români, 8 familii de Ńigani şi 5 familii de greci sau

34

1942 de locuitori din care: 604 bărbaŃi, 584 femei şi 784 copii. Satul avea două şcoli: una de băieŃi cu un învăŃător şi una de fete cu o învăŃătoare. Erau şi două biserici la care serveau doi preoŃi şi trei dascăli. (Despre aceste biserici voi povesti pe parcurs) Statisticile vremii arătau că locuitorii satului aveau 631 de cai, 2485 de boi, 4217 oi, 204 bivoli, 8 asini şi 546 de porci (acestea era probabil animalele aflate în gospodăriile locuitorilor, pentru că în balta dintre Borcea şi Dunăre, se mai aflau în stare liberă, încă multe animale). Aceste informaŃii sunt preluate şi de Marele DicŃionar Geografic al României, apărut în anul 1899. În sat, care era sediul comunei, situată între comunele Pietroiu şi Dudeşti, se afla şi reşedinŃa judecătoriei comunale şi a primăriei. Teritoriul comunei, care cuprindea satele Cocargeaua şi Buliga, dar şi cătunele (târlele) Nefelea şi Renciu, era de 16.000 de hectare ş se întindea din Dunăre spre nord, cuprinzând parte din insula Balta, pe câmpia Bărăgan, având jumătate pământ băltos şi jumătate pământ de cultură. Are două moşii: Cocargeaua şi Buliga-Tâmbureşti.

35

După legea rurală din anul 1864 erau împroprietăriŃi 322 de locuitori, iar neîmproprietăriŃi erau 327 locuitori. Conform datelor recensământului din anul 1890, populaŃia comunei se compunea din 2515 locuitori cu 655 capi de familie şi 1860 de membri de familie, sau 1292 bărbaŃi şi 1223 femei. După naŃionalitate erau: 2480 români, 6 greci, 2 bulgari şi 27 unguri. După religie: 2508 ortodoxi şi 7 catolici. După profesiuni: 688 agricultori, 4 meseriaşi, 2 industriali, 37 comercianŃi, 7 profesiuni libere, 25 muncitori şi 77 servitori. Cu ştiinŃă de carte erau 338 persoane, iar 2157 nu ştiau să scrie şi să citească. După statistica din 1887, populaŃia comunei era de 665 familii români, 10 familii de Ńigani şi 6 familii de greci, în total 2429 locuitori. Numărul contribuabililor era de 230, din care 33 se ocupau cu comerŃul, iar ceilalŃi cu agricultura, iar în anul 1887 se cultivase: 100 hectare cu grâu, 2600 hectare cu orz, 260 hectare cu ovăz, 351 hectare cu secară, 1730 hectare cu porumb, 2080 hectare cu mei, 150 hectare cu fasole, 24 hectare cu vii, 9 hectare cu zarzavat, 250 hectare fâneŃe şi 120 hectare bostănării. În comună erau: 756 cai, 2851 boi, 4459 oi, 507 capre, 204 bivoli, 8 asini şi 546 porci.

36

Venitul comunei în anul 1887/1888 era de 7550 lei şi cheltuielile de 8072 lei. InstrucŃiunea se preda în cele două şcoli din satul reşedinŃă a comunei: una de băieŃi cu 80 de elevi şi un învăŃător retribuit de stat şi una de fete cu 31 de eleve şi cu o învăŃătoare, retribuită de comună. Documentele unei localităŃi în sine nu pot fi echivalente cu vârsta reală a ei pentru simplul motiv că menŃiunea dintr-o singură sursă înseamnă doar existenŃa ei într-un moment al evoluŃiei sale, doar o anumită treaptă a istoriei ei, menŃionată într-un anumit înscris. Acest sector al Dunării şi braŃului Borcea a fost populat încă din preistorie. ConvieŃuirea băştinaşilor daco-romani este atestată şi de numeroase nume slave sau pecenego-cumane. Cuvinte ca Dunărea (Donaris, Danubius) sunt vechi. Preistoria – perioada cea mai veche şi mai îndepărtată din istorie conŃine şi ea primele manifestări ale prezenŃei omului. În 1874 comuna Pietroiu s-a alipit la comuna Cocargeaua (actual Borcea) pentru o scurtă perioadă de timp, pentru că în anul 1876 s-a dezlipit pentru a forma o singură comună. Localitatea apare în „Marele dicŃionar geografic” al lui Lahovary în anul 1900, fiind

37

compusă dintr-un singur sat care aparŃinea de mânăstirea Plumbuita şi făcea parte din plasa Borcea.

BISERICA „SFÂNTUL NICOLAE” – PIETROIU

Se spune că, în anul 1832, exista o biserică din paiantă, ce era acoperită cu stuf. Pe la anul 1883 aceasta a fost înlocuită cu alta, aşezată însă la mică distanŃă faŃă de precedenta. Numele preotului ce a slujit în acea biserică se chema Popescu Marcu. Actuala biserică a fost construită între anii 1910-1914, conform pisaniei bisericii, cu ajutorul comunităŃii, având hramul Sfântul Nicolae. Iată ce spun documentele: „În numele tatălui şi al fiului şi al sfântului duh, ziditu-s-au în comuna Pietroiu, judeŃul IalomiŃa, o sfântă şi dumnezeiască biserică, între anii 1910-1914, având hramul Sfântul Nicolae. Zidăria s-a început în anul 1910, cu ajutorul locuitorilor satului Pietroiu şi cu alte ajutoare, prin stăruinŃa unui comitet, în frunte cu Pr. C. NiŃulescu Sachelarie şi s-a sfinŃit azi, 1 martie 1915, în al XXXVIII-lea an de glorioasă

38

domnie a M.S. Regelui nostru, Carol I , şi al III-lea an al arhipăstoririi I.P.S.Mitropolit Primar D.D. Dr.Konon Arămescu Donici, Prim-ministru fiind Ioan I. Brătianu, iar Ministrul Cultelor, Dl. I.G. Duca. SfinŃirea s-a făcut întocmai după tipicul sfântului Sinod, de către P.S. Arhiereu Evghenie II Pitişteanu, însoŃit de Protoiereul judeŃului IalomiŃa, Dimitrie Dobre şi de alŃi preoŃi şi clerici distinşi, la care sfinŃire a participat un mare număr de credincioşi, adunaŃi din toate împrejurimile acestei parohii, cu care ocaziune, după săvârşirea sfinŃirei şi te-deum, oficiindu-se prima sfântă liturghie arhierească, s-a pronunŃat şi cuvenita predică despre însemnătatea şi rolul bisericii ortodoxe la poporul român”. (text din Protopopiatul Feteşti, Monografie-Album, Ed. Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, p.126). Biserica a fost repictată de preotul Iulian Gh. Popescu în anul 1924. Cutremurul din anul 1940 a provocat multe stricăciuni, motiv pentru care, în anul 1944, biserica a intrat în reparaŃii capitale. În anul 1977, prin grija preoŃilor George Nicolescu şi Gheorghe Popescu a fost executată pictura actuală. În anul 1998, preotul Florin Dicianu s-a preocupat de executarea lucrărilor de consolidare

39

şi subzidire, după ce în anul 1995 fusese reparat acoperişul. În timpul păstoririi PreasfinŃitului Părinte Damaschin Coravu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, în 2003 au fost începute lucrările de reparaŃii capitale la exteriorul bisericii şi restaurarea picturii, sub oblăduirea atentă a preoŃilor Mădălin Filofteiu şi Alexandru Brateş. ResfinŃirea bisericii s-a făcut în 20 iulie 2004, biserica primind şi al doilea hram, Sfântul Ilie, tot de către PreasfinŃitul Părinte Damaschin Coravu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor. Biserica a căpătat o nouă faŃă prin grija preoŃilor Mădălin Filofteiu şi Marin Oprică, care s-au îngrijit de înfrumuseŃarea şi modernizarea sfântului lăcaş, prin: înlocuirea tâmplăriei, aducŃiune de apă, încălzire centrală, grupuri sanitare, înlocuirea pardoselii, mobilier, aer condiŃionat. Sfântul lăcaş are un plan şi dispune de trei turle, două în faŃă şi turla mare deasupra naosului. La intrare există un pridvor deschis cu patru coloane. Acoperişul este din tablă zincată iar zidurile sunt din cărămidă. SuprafaŃa bisericii este de 22 m lungime, lăŃimea variind de la 6 m în pronaos şi până la 10 m în naos.

40

ÎnălŃimea este de 12 m la turla mare şi de 6 m la naos. În pronaos există şi o lojă (cafas) unde cântă corul bisericii. Actualmente slujeşte preotul Mădălin Filofteiu, din anul 1999 şi Marian Oprică din anul 2005. Aşa cum am mai amintit, preotul Marcu Popescu figura ca slujitor pe la 1893; Sachelarie NiŃulescu, Iulian Gh. Popescu (1920-1953); George Nicolescu (1945-1998); Ioan Ciochinaru (1953-1959); Gheorghe Popescu (1959-1986); Florin Dicianu (1997-2000) şi Alexandru Brateş (2000-2005).

GENERALITĂłI ARHIVE

Moşia Pietroiu, proprietatea mânăstirii Plumbuita cuprindea 3000 de hectare din care 1800 hectare băltiş, 100 hectare islaz, 1100 hectare teren de cultură. Până în anul 1901 a aparŃinut de plasa Borcea, după care a trecut la plasa Feteşti, unde a rămas până în anul 1950, când a intrat în componenŃa raionului Feteşti. În anul 1968, în baza legii de reorganizare a teritoriului administrativ al României, fosta comnă Pietroiu a devenit sat component al comunei Borcea, situaŃie în care se găseşte şi în prezent.

41

Documentele care s-au păstrat de la Primăria comunei Pietroiu din perioada 1879-1968, ordine, instrucŃiuni primite de la forurile superioare, procese-verbale, tabele, corespondenŃă cu Prefectura judeŃului IalomiŃa şi Pretura plăşii Feteşti oferă informaŃii interesante privind situaŃia supuşilor străini, împroprietăririle din 1864, 1921, 1945, inspecŃii administrative ale primelor bugete de venituri şi cheltuieli, planuri de cultură agricolă, situaŃia veteranilor de război, arendarea cârciumilor, a terenurilor agricole, a izlazurilor comunale, recrutarea şi mobilizarea tinerilor, autorizaŃii de construcŃii, evidenŃa morilor şi brutăriilor, exproprierea, învăŃământul şi evaluarea averilor de la moşieri. Comuna Pietroiu îşi avea propria primărie. De aici se purta corepondenŃa cu Pretura Plăşii Feteşti şi alte instituŃii din Ńară. Scrierea corespondenŃei se făcea de mână, uneori neinteligibil. Ca să putem înŃelege cum stăteau lucrurile în comuna noastră, să amintim pe scurt situaŃia din Ńară, când România intră în Primul Război Mondial în auust 1916. Pe 28 iunie 1914 sunt asasinaŃi la Sarajevo Arhiducele Austro-Ungariei, Franz Ferdinand şi soŃia sa, Sofia. Atentatul a devenit

42

pretextul pentru izbucnirea Primului Război Mondial. Serbia a fost considerată responsabilă pentru atentatul de la Sarajevo. România era condusă de Regele Carol I de Hohenzolern din 1866. Din 10 octombrie 1914-20 iulie 1927 Regele Ferdinand I a devenit Rege la moartea unchiului său şi a rămas în istorie ca Ferdinand cel Loial, Regele României Mari. România a fost la acea dată un aliat al Austro-Ungariei. Rusia va merge la război contra Austriei. Guvernul român a semnat un tratat cu AliaŃii pe 17 august 1916, după care a declarat război Puterilor Centrale pe 27 august acelaşi an şi am participat cu 23 de divizii şi 500.000 militari. Pierderile armatei române au fost estimate la 300-400.000 de soldaŃi, morŃi, răniŃi, dispăruŃi sau prizonieri. În mod clar, România a intrat în luptă într-un moment defavorabil. Liderii militari români au făcut câteva greşeli strategice şi operaŃionale. (...) Pe 27 martie 1918, Sfatul łării din Basarabia a proclamat Unirea cu România cu o majoritate a voturilor. Pe 14 octombrie 1918 şi reprezentanŃii populaŃiei din Bucovina a votat pentru unirea cu łara (unirea realizându-se pe 15 noiembrie), iar

43

pe 1 decembrie, acelaşi an, şi reprezentanŃii românilor şi saşilor din Transilvania au adoptat proclamaŃia de la Alba Iulia de unire cu Regatul Român. Tratatul de la Versailles a recunoscut toate proclamaŃiile de unire în conformitate cu dreptul de autodeterminare stabilit de DeclaraŃia celor 14 puncte ale preşedintelui american Thomas W. Wilson. În primul război mondial, pe frontul românesc, foarte mulŃi tineri şi vârstnici au căzut luptând eroic, cunoscându-se vitejia şi spiritul nostru de sacrificiu în istoria omenirii. Aceştia au fost glorificaŃi atât în rapoartele făcute de armata română cât şi în folclorul românesc. După primul Război Mondial se fredona melodia „La arme!” Auzi departe strigă slabii Şi asupriŃii către noi, E glasul blândei Basarabii Ajunsă-n ziua de apoi. Şi sora noastră cea mezină Gemând sub cnutul de calmuc Legată-n lanŃuri a ei mână, De ştreang târând-o ei o duc. Murit-au... poate numai doarme S-aşteaptă moartea de la câni La arme, La arme, La arme, dar români! Pierit-au oare toŃi vultanii

44

Şi şoimii munŃilor CarpaŃi, Voi, fii ai vechei Transilvanii SunteŃi cu totul enervaŃi

Şi suferiŃi în înjosire De la Braşov pân-la Abrud, Ca să vă Ńie în robire Finotârtanul orb şi crud Şi nimeni lanŃul n-o să farme, N-aveŃi inime, n-aveŃi mâni? La arme, La arme, La arme, fraŃi români Maghiar, tătar cu cap de câne De noi şi azi îŃi baŃi tu joc... Sub pumnul nostru vii tu mâne Strămutăm fălcile din loc, Şi limba ta muiată-n ură łi-om smulge-o câne, tu, din gât łi-om băga pumnul nostru-n gură Căci, câne, te iubim atât. Şi braŃul nostr-o să vă farme Şi robi veŃi fi, măriŃi stăpâni, La arme, la arme, La arme fraŃi români! Iar tu, iubită Bucovină Diamant din steaua lui Ştefan Ajuns-ai roabă şi cadână

45

Pe mâni murdare de jidan, Ruşinea ta nu are samăn Pământul sfânt e pângărit... Mişel, şi idiot, şi famân, Ce ai mai sta la suferit, De-acuma trâmbiŃi de alarme, NălŃaŃi stindardul sfânt în mâni La arme, la arme, La arme, dar români. PierduŃi sunteŃi pe Criş şi Mureş, E moarte, e leşin, e somn? Au Dragoş nu-i din Maramureş, Au n-a fost la Moldova Domn? N-ai frânt a duşmanilor nouri, N-ai frânt pe leşi şi pe tătari, Au Dragoş, vânător de bouri, N-ai să vânezi şi pe maghiari? Ruşine pentru cel ce doarme, SculaŃi ca să nu muriŃi mâni La arme, la arme, La arme, dar români! Din laur nemuritorii ramuri O, Ńară pune-n frunte azi Şi-n tricolorul mândrei flamuri Să-nfăşuri pieptul tău viteaz Şi smulge spada ta din teacă Şi-Ńi cheamă toŃi vitejii tăi.

46

Şi la război ea demnă pleacă Cu pui de şoimi şi fii de zmei În rânduri, rânduri ea să farme Calmuci, tătari, duşmani, stăpâni, La arme, la arme, La arme, fraŃii mei români! Mihai Eminescu

Urmările războiului au fost resimŃite puternic, mai ales de către soŃiile celor plecaŃi pe front. Pentru făurirea României Mari, aşa cum am amintit mai sus, s-au pierdut în perioada 1916-1918 peste jumătate de milion de oameni şi alte câteva sute de mii, mutilaŃi. Dar, măreŃia românului se defineşte tocmai prin forŃa de a lupta şi a ieşi învingător. Regele Ferdinand a promis împroprietărirea pentru vitejii în război şi s-a Ńinut de cuvânt prin reforma agrară din 1918, care s-a aplicat în perioada 1921-1928. Ca în orice război, nu se poate fără jertfă. Am găsit în Arhivele NaŃionale Călăraşi câŃiva dintre eroii căzuŃi în primul război mondial, dar ulterior, la Arhivele comunei Borcea am găsit lista completă pentru toŃi eroii căzuŃi în primul şi al doilea război mondial. Ceea ce este în plus de menŃionat, deoarece fac cinste edililor locali, este că nu i-au

47

uitat pe cei care s-au jertfit în lupte şi, anual, le fac slujbe de pomenire. De asemenea, străzile comunei Borcea poartă numele acestor eroi, iarăşi un motiv cert de laudă celor care au avut această iniŃiativă.

48

49

50

51

52

53

54

55

Model de LegitimaŃie de veterinar

56

Model de act de vânzare

57

În actul de vânzare de mai sus, o mamă vinde fiului său un teren de casă în suprafaŃă de 200 m, având construită pe el o casă veche, formată din două camere şi o tindă, primită moştenire de la tatăl proprietarei. Această suprafaŃă este doar jumătate din total, restul urmând să o dea celuilalt fiu al său. În acest act se specifică, citez: „fiul şi soŃia acestuia vor fi obligaŃi ca atât timp cât voi trăi eu să-mi dea cele necesare pentru întreŃinerea mea; şi am dreptul ca să locuesc în o cameră din cele de mai sus menŃionate până la încetarea mea din viaŃă. În caz că nu vor respecta aceste condiŃii, eu vânzătoarea voi avea dreptul ca să anulez acest act”. „Noi cumpărătorii, declarăm că am cumpărat cele de mai sus, în condiŃiunile arătate, pe care ne obligăm a le respecta întocmai, consimŃim la autentificarea actului şi suntem mulŃumiŃi. Făcut azi 29 Noembrie 1949 în Feteşti”. Acest document ne arată clar şi cuprinzător actul de vânzare-cumpărare, întocmit doar pe o singură pagină, complet şi la obiect, nefiind stufos, încât să încarce un întreg dosar. Am să fac referire în continuare la modul cum se purta corespondenŃa, înŃelegând prin aceasta preocupările şi problemele unei Ńări, unui

58

raion, în speŃă ale comunei, raportându-se la starea, dar şi la nevoile sociale ale comunei. Dau citire unor adrese care prefigurează „tabloul” exact al perioadei respective: „Depozitul de remontă Jegălia, trimite o adresă, nr. 317 din 22.IV.1939 domnului primar al comunei Pietroiu, judeŃul IalomiŃa: (...) „Depozitul de montă Jegălia, anunŃă că doreşte să cumpere carne de miel cu 18 lei/kg sau plăteşte 100 lei mielul viu, care trece de 6 kg. Asemenea, cine doreşte, poate să aducă şi să taie în acest depozit vite care se plătesc cu 17 lei/kg tăiate sau pe picioare. Plata se face imediat” sau, „D-lui Primar şi Notar În conformitate cu ordinul Prefecturii nr. 7415/1939, urmat după al Ministerului de Interne nr. 7712/1939, vă fac cunoscut că sunteŃi invitaŃi să daŃi concursul Ministerului Aerului şi Marinei în propaganda pe care o fac cu reprezentarea filmelor „Aripi româneşti şi Oameni cu Aripi” – ss/Pretor, indescifrabil. sau, „AdministraŃia moşiei Jegălia către Primăria Pietroiu: Am onoarea a vă face cunoscut că AdministraŃia acestei moşii are de vânzare porumb din recolta anului 1938.

59

Vă rugăm a pune în vedere locuitorilor din comuna dumneavoastră, care au nevoie de porumb, să se prezinte la această moşie pentru a-l achita şi ridica”. sau „Judecătoria Mixtă Feteşti, IalomiŃa, Nr. 4464/21 aprilie 1939, Domnule Notar, Vă invit de urgenŃă să ne înaintaŃi un tablou (a se citi tabel) cu numele primarului, preoŃilor, învăŃătorilor, medicului, inginerului, activi sau pensionari, care pot fi numiŃi membri supleanŃi ai Judecătoriei comunale, ss/Pretor, N. Popescu” se răspunde pe „verso” paginii, unde figura un tabel: Neculai I. Gheorghe – primar Iulian Gh.V. Popescu – preot Marin H. MiŃa - învăŃător Ion Enache - învăŃător T. Răducu - învăŃător Ion Neagu – învăŃător Vasile T. DoruŃ – învăŃător” ... Şi pentru că în tabel sunt amintite câteva nume de învăŃători, pe unii dintre ei avându-i şi eu dascăli, este momentul să mai trec şi alŃi câŃiva din aceeaşi, şi din următoarea generaŃie. De exemplu:

- Maria Nicolescu, învăŃătoare;

60

- MiŃa Victoria, învăŃătoare, soŃia învăŃătorului Marin H. MiŃa, care mi-a fost şi profesor de matematică mai târziu;

- Sanda Elena, învăŃătoare Din generaŃia 1950-1990:

- Iulia Oprea, şi - Vasilica Palanciuc, ambele fiind ficele

învăŃătorului Ion Enache; - Smarandache Iulia; - Barbu Ion Şi acum să revin la corespondenŃa primită

de oficialităŃile comunei. (Voi insera o amintire din clasele primare: Tatăl meu, care avea doar patru clase primare şi care „a fost foarte bun la învăŃătură”, îl citez pe preotul satului cu care a fost coleg de şcoală, Gh. Popescu, se confrunta adesea cu profesorul meu de matematică, Marin H. MiŃa. Era foarte mândru să povestească acasă cum a rezolvat mai repede o problemă de „cubajul butoiului”, decât domnul MiŃa. (el fiind proprietar a două parcele cu viŃă de vie, iar acasă având multe butoaie cu vin, la beci, din care vindea vin şi Ńuică toată perioada anului) Tata a rămas orfan de tată când avea doar 4 ani, el fiind al cincilea copil. Cu toată dragostea lui pentru carte bunica nu a putut să-l întreŃină mai departe la şcoală. Îmi

61

pare rău că nu am păstrat poeziile sale, care vorbeau de la sine despre harul şi talentul său.) „Pretura Plăşii Feteşti – D-lui Primar-Notar, prin care a desprins scutirea de concentrări din august şi septembrie a mecanicilor de la maşinile de treierat şi de la tractoarele agricole – ss/Pretor, N.Popescu” sau „se cer alŃi cai de la rechiziŃie, decât cei trecuŃi în tabel care nu erau buni. Se mai cere – numărul celor predaŃi şi a celor restituiŃi de comisie” „se cer tabele cu tinerii (bărbaŃi) născuŃi în anul 1921 (ctg. 1943) care urmează să fie înrolaŃi în Pregătirea Premilitară în 1 noiembrie 1939, Subinspector P.. IalomiŃa ss/Mr. Becnitz Gheorghe Mai adaug câteva adrese şi circulare pentru a reuşi să înŃelegem starea şi situaŃia de fapt a respectivilor ani. „Vă rugăm a ne trimite tablou (tabel) cu numele celor accidentaŃi mortal, dacă au sucombat acasă sau au fost transportaŃi la spital”. „Adresă, referitoare la depunerea armelor, muniŃiilor şi explozibililor; permise de posedat şi purtat armă – iar cei care nu aveau permise de port armă – armele trebuiau predate”.

62

Până în 1937 legislaŃia românească nu înscria nici o normă de reglementare a utilizării mâinii de lucru în agricultură. Nu exista protecŃie socială. 22 martie 1937 a apărut Legea pentru organizarea şi încurajarea agriculturii. Plata se făcea după obiceiul locului, în bani sau tain sau erau admise angajamente cu menŃiunea „preŃul muncilor agricole va fi acela care se va plăti la începerea lucrărilor”. În 1936 a fost redactat un proiect de lege pentru asigurări sociale care nu a ajuns în dezbatere la corpurile legiuitoare. „Problema asigurării şi ocrotirii sociale a Ńăranilor a fost înscrisă în lege abia în toamna anului 1938, la insistenŃele lui Dimitrie Gusti, care în urma cercetărilor efectuate la sate prin echipele sociologice, a revendicat ameliorarea stării nesatisfăcătoare a satului românesc. Prin această lege se crea Serviciul social. A fost însă suspendat un an mai târziu, 12 octombrie 1939, din lipsă de fonduri”. (Dumitru Şandru, Satul românesc între anii 1918-1946, Iaşi, pag. 264). În 5 septembrie 1940, Generalul Ion Antonescu este investit cu puteri depline prin Decret regal, pentru conducerea statului român. În decret sunt stipulate prerogativele ce le exercită regele şi anume: Este capul oştirii; El

63

are dreptul de a bate moneda; El conferă decoraŃiunile române; El are dreptul de graŃiere, amnistie şi reduceri de pedepse; El primeşte şi acreditează ambasadorii şi miniştrii plenipotenŃiari; El numeşte pe primul ministru, însărcinat cu depline puteri; El încheie tratate, modificarea legilor organice, numirea miniştrilor şi subsecretarilor de stat se va face prin decrete regale contrasemnate de preşedintele Consiliului de Miniştri (care era Gl. Ion Antonescu). (Istoria Românilor – febr.1938-septembrie 1940, p.280). „Se cereau programe pentru salvarea locuitorilor şi satelor expuse inundaŃiilor pe malul Borcei şi cereri de ajutoare pentru salvarea celor afectaŃi”. Pe verso adresei „Tablou cu persoanele care au avut gospodării inundate – 28.III.1942 şi suma de care beneficia. (Se dă numele şi prenumele şi suma de care vor beneficia următorii): Ion Gh. Gheorghe - 36.000 Bodea Sorin - 10.000 Petre M. Ionel - 10.000 Stan St. Vasile - 30.000” „Se mai cer: pagubele suferite, numărul membrilor, starea civilă, averea ce posedă şi, la

64

Obs. (fost concentrat, mobilizat, nemobilizat, bătrân, sărac...)” „Litigiile nerezolvate erau trimise spre rezolvare JustiŃiei cu specificaŃia – „singura în drept a soluŃiona acest diferend” „Măsuri cu datele clădirilor dărâmate la cutremur spre a fi centralizate şi înaintate serviciului tehnic”. „Tablou cu numele şi prenumele locuitorilor refugiaŃi din Cadrilater, Dobrogea”. Pentru a înŃelege situaŃia din Ńară, şi respectiv a comunei, fac din nou apel la istorie: „Prin Comunicatul privind cedarea Cadrilaterului a fost semnat la 7 septembrie, la Craiova, acordul prin care se înregistrează cesiunea teritorială consimŃită prin nota din 16 august 1940, notă care reprezintă concluzia unor îndelungate tratative între cele două guverne. Prin acelaşi acord se prevede că guvernul român obŃine de la cel bulgar o despăgubire de un miliard de lei pentru investiŃiunile făcute în teritoriul cedat şi pentru cheltuielile pe care statul român le va suporta la executarea schimbului de populaŃie. Evacuarea teritoriului cedat a început încă din luna august, predarea oficială se va face de la 20 septembrie la 1 octombrie. (Istoria României între anii 1918-1944, p. 537)

65

Primarul comunei Pietroiu, Ion Georgescu, trimite adresa nr. 2291/12 octombrie 1942 şi roagă Prefectul Plăşii – „spre a se deplasa în comuna Pietroiu pentru calmarea rebelilor ce au sărit asupra contabilului (Dobre Olaru) de la Aşezământul Brâncoveneşti, în curtea locuinŃei sale, deoarece lipseşte şeful de post. ss/Primar, Ion Georgescu”/ (până la această dată toată corespondenŃa trimisă din comună era scrisă de mână). „Inspectoratul Local al Muncii şi Asigurărilor Sociale Călăraşi – cu adresa nr. 86/19 maiu 1944, cere un tablou cu patronii şi proprietarii din comună care voesc (voiesc) să angajeze în serviciul lor refugiaŃi – şi alt tabel cu refugiaŃii stabiliŃi în raza comunei pentru a fi plasaŃi în muncă”. „Pretorul Plăşii Feteşti, judeŃul IalomiŃa, cu adresa nr. 1719/18 maiu 1944 – sesizează că „închirierea camerelor pentru evacuaŃi se pedepseşte conform legilor în vigoare – iar primarul Ion Georgescu răspunde că a luat la cunoştinŃă”. „InstrucŃiunea AdministraŃiilor, prin adresa nr. 10395/19 martie 1944, face referire la ajutorarea sinistraŃilor în caz de bombardamente aeriene, cu

66

rugămintea de a se lua măsuri urgente pentru aplicarea lor – ss/Ministrul de Război ss/Gen. C. Pantazi” „Dir.Sup.al Adm.Armatei – General, D. Gheorghiu, roagă ca toată populaŃia refugiată să fie scoasă la munca câmpului pentru a înmulŃi numărul braŃelor existente şi pentru a lucra ogoarele celor absenŃi”, sau, Cu adresa nr. 1408/28.VI.1944 se dă dispoziŃie „ca fiecare refugiat sosit, stabilit pe teritoriul localităŃii, să aibă hrană asigurată pe 10 zile şi să li se dea de lucru, să muncească”. „Pretura Feteşti, cu adresa nr. 2621/3 iulie 1944... „din informaŃiunile complimentare primite... „cu toată asprimea vremurilor de războiu crâncen prin care trecem, când fiecare dintre noui, oriunde ne-am afla suntem obligaŃi să ducem o viaŃă sobră. Totuşi, parte dintre evacuaŃi şi refugiaŃii veniŃi în judeŃul nostru, mai ales cei din mediul rural, continuă să se preteze la petreceri zgomotoase, jocuri de cărŃi la lumina zilei, Ńinută lipsită de decenŃă, mai ales la femei şi alte atitudini nepermise. Vă rog să binevoiŃi a lua toate măsurile cu destul tact pentru ca astfel de spectacole să înceteze, mai ales la sate, unde Ńăranii obosiŃi de

67

muncă să vadă aceste tablouri în contrast cu viaŃa lor. Domnul Mareşal Antonescu ne dă o directivă de viaŃă sobră, este normal ca supărările oamenilor să tindă chiar la revoltă atunci când sfidarea moralei este întâlnită de persoanele ce se pretind culte. De asemenea, vă rugăm să comunicaŃi cele arătate de noi şi preoŃilor pentru ca duminicile şi sărbătorile, prin predicele pe care le vor Ńine, să îndemne populaŃia să aibă o activitate sobră potrivită timpului prin care trecem. Toate cazurile pe care le veŃi semnala le veŃi aduce îndată la cunştinŃa acestei prefecturi”. Prefect, ss/Col. Leonida Popescu „Primăria Pietroiu, nr. 1625/27.VII.1944 – Domnule Pretor, conform ordinului dv. Nr. 2822/1944 am onoarea a raporta că până la 27 iulie 1944 nu a mai sosit în această comună nici un fel de autorităŃi sau persoane particulare refugiate, cu sau fără autorizaŃii”. „Circulară către Primării – Plasa Feteşti – Nr. 3006/24 iulie 1944. Vă facem cunoscut următoarele: (...) Întrucât s-a constatat că unii mari proprietari speculează fără omenie pe Ńăranii refugiaŃi, plasaŃi la muncile agricole, vă rugăm a vă ocupa îndeaproape de plasarea refugiaŃilor la

68

munci, veghind cu stricteŃe ca să li se aplice tariful local pentru muncile agricole”. Prefect, ss/N. Paraschivescu „Circulară tuturor primăriilor din Plasă, Nr. 3133/31 iulie 1944: Conform ordinului domnului prefect 1603(1944 şi motivat de adresa Nr. 463/1944 a Comisariatului General al RefugiaŃilor din Transilvania de Nord, pe care îl anexăm în copie, vă trimitem un număr de 19 imprimate cu privire la înregistrările evacuaŃilor din Moldova, Bucovina, Basarabia şi Transnistria. Modul de procedare este indicat în InstrucŃiunile de faŃă. OficianŃii statistici şi şefii posturilor de jandarmi sunt obligaŃi să dea concursul pentru executarea lucrărilor”. Secretar: Prefect, ss/N.Paraschivescu ss/Constantin Manuşaride „Dl. Primar răspunde: Conform ordinului nr. 3133/1944 am onoarea a raporta că până în prezent nu s-au putut completa fişele de înregistare a refugiaŃilor din Basarabia, care se găseau evacuaŃi în această comună, prin faptul că erau funcŃionari la Şcoala de pescari Vâlcov şi care în prezent această şcoală se află cu tot personalul la Bolgrad”. (Precizez că, în adrese sau circulare, erau şi modelele pentru răspuns, de exemplu a tabelelor).

69

Primarilor, li se mai cer emiterea carnetelor pentru cei evacuaŃi. Datorită unor zvonuri că pentru eliberarea acestora se cereau o taxă, Pretura Plăşii Feteşti aduce la cunoştinŃă primarilor, următoarele: „Unii primari cereau 7 lei pentru eliberarea carnetului. Să nu se mai perceapă taxă. Acolo unde au fost cazuri să fie restituită suma”. Pretor ss/N. Paraschivescu „Pretura Plăşii Feteşti cu nr. 3881/19 octombrie 1944: „Se face cunoscut că refugiaŃii din Basarabia şi Bucovina nu sunt obligaŃi să se înscrie pentru repatriere, putând să se stabilească liberi în Ńară”. „Pretura Plăşii Feteşti – Circulară nr. 3941/28 octombrie 1944: 1) Unii refugiaŃi din Basarabia şi Bucovina de Nord au cerut Prefecturii de judeŃ să li se aprobe stabilirea definitivă pe teritoriul judeŃului unde se găsesc în prezent; 2) Domnul ministru al Afacerilor Interne ordonă ca aceste categorii de refugiaŃi care doresc să rămână în łară să fie lăsaŃi liber să-şi aleagă domiciliul. ss/ Director de cabinet/Lt.col. N.Plesnilă „Pretura Plăşii Feteşti, nr. 4034/18 noiembrie 1944 – Domnului Primar-Notar: „ToŃi cetăŃenii care se găsesc în comuna dumneavoastră şi vor să

70

se întoarcă în U.R.S.S. să dea declaraŃii în acest sens şi vor fi trecuŃi în tabele nominale înaintate Prefecturii. RefugiaŃii din Basarabia şi Bucovina se vor întoarce numai dacă vor, iar acei care nu vor să se repatrieze să dea declaraŃii că nu vor să se întoarcă”. „Se răspunde: (...) „nu avem persoane, cetăŃeni sovietici care ar urma să se înapoieze în teritoriul U.R.S.S.” ss/Primar, I. Georgescu „Circulara nr. 4050/13 noiembrie 1944 – Şefilor de post: „să se dea tot concursul refugiaŃilor din Basarabia şi Bucovina pentru restituirea bunurilor lor, conform art. 12 din ConvenŃia ArmistiŃiului”. Din această corespondenŃă se poate trage concluzia cum se punea problema în perioada sfârşitului celui de-al doilea Război Mondial când, aliaŃii noştri erau sovieticii. Anul 1945, un an al împroprietăririi Ńăranilor. Iată un proces verbal întocmit la 16 aprilie 1945: „Noi, membrii Comitetului local de reformă agrară din comuna Pietroiu, judeŃul IalomiŃa, ne-am întrunit la ora 10.00 în localul Primăriei, sub preşidenŃia săteanului Gheorghe T. Ştefan şi am

71

luat în discuŃie sătenii ce au dreptul la împroprietărire, conform legii şi regulamentului legii agrare şi a instrucŃiunilor primite şi am hotărât că sunt îndreptăŃiŃi un număr de 456 săteni, pe care i-am înscris în tabloul alăturat, semnat de noi pe fiecare pagină pentru neschimbare. (tabelul cu cei 456 de săteni există în arhive). Pentru care am întocmit prezentul proces-verbal în 3 exemplare, din care unul va rămâne în arhiva primăriei, altul se va trimite Comisiei de plasă şi altul îndrumătorului judeŃean la Camera Agricolă. Semnează: Preşedinte, Secretar, Membrii”. „După ce se expropriază din proprietăŃile unor moşii, cu mai mult teren arabil de 50 de hectare, se acordă pământ celor 456 de săteni”. Se aduce la cunoştinŃă măsurile luate moşierilor cu mai mult de 50 de hectare: Costel Vrânceanu şi Vişan N. Parotă. În anul 1947, un alt tabel cu cei împroprietăriŃi. În comună a existat Întreprinderea Agricolă de Stat, Pietroiu, (I.A.S.) cunoscută în toată Ńara prin producŃiile mari la hectar şi prin directorul ei, într-o perioadă înfloritoare a economiei agricole socialiste, Dumitru Dumitru, căruia i s-a acordat şi titlul de „Erou al muncii

72

Socialiste” şi, era amintit foarte des, pe posturile de radio şi televiziune, director pe care l-am cunoscut personal şi pe doamna Emilia, soŃia domniei sale, o doamnă de excepŃie, ocupând funcŃia de contabil la această instituŃie. A fost într-adevăr un director capabil, responsabil, fără a avea studii superioare. Avea un respect deosebit din partea subordonaŃilor şi îl ascultau fără multe comentarii. I.A.S.-ul, o mare putere economică a comunei noastre, unitate economică model pentru că aici au apărut primele şi cele mai performante unelte şi maşini agricole. Comuna, eminamente agricolă, a predominat cultivarea cerealelor, plantelor, creşterea animalelor, pescuitul, meşteşugul (fierari, dulgheri, cizmari, croitori etc.) Anul 1938, an de referinŃă pentru progresul României din toate punctele de vedere. Pentru ca apoi, anul 1940 să fie un an dezastruos pentru România, deoarece a suferit mari pierderi teritoriale – Basarabia, Bucovina de Nord şi Ńinutul HerŃei în teroarea U.R.S.S., Nord-Vestul Transilvaniei în favoarea Ungariei şi Cadrilaterul (sudul Dobrogei) în favoarea Bulgariei. Proprietatea asupra pământului a cunoscut în perioada regimului comunist o evoluŃie specifică, în sensul că măsurile aplicate în domeniul agrar au avut menirea să îngrădească tot

73

mai mult – şi în fond să lichideze – proprietatea particulară în avantajul proprietăŃii de stat sau obşteşti. Dacă legea de reformă agrară din 1945 a operat, în principal, transferul proprietăŃii asupra pământului de la o categorie socială la alta, din 1949 şi până la încheierea colectivizării, Partidul Muncitoresc Român (P.M.R.), forŃa conducătoare de stat a promovat o politică concretizată în decrete ale Ministerului AdministraŃiei NaŃionale sau Hotărâri ale Consiliului de Miniştri care au avut drept scop transformarea proprietăŃilor agricole în patrimoniul statului sau al unor organizaŃii cooperatise. Unitatea, la început A.F.S.M. (AdministraŃia Fermelor de Stat şi StaŃiunilor de Maşini) Pietroiu a luat fiinŃă în anul 1948, prin trecerea patrimoniului statului a 841 hectare teren ce a aparŃnut Aşezămintelor Brâncoveneşti. Cu un inventar iniŃial ce cuprindea câteva clădiri, tractoare, o batoză şi un mic număr de animale, A.F.S.M. Pietroiu îşi propunerea valorificarea terenului unităŃii naturale „Insula Borcea”, aflată faŃă de sediu, în amonte, pe Dunăre. În anul 1950 încep lucrările de îmbunătăŃiri funciare în urma cărora unitatea dispunea de un dig de 4212 m, iar în anul 1954 era

74

deja construit scheletul sistemului general de desecare a incintei. În anul 1950, acum cu denumirea de Gospodăria Agricolă de Stat, Pietroiu (G.A.S.) era organizată pe secŃii (Pietroiu, Jegălia, Şocariciu), legumicultură şi dispunea de un atelier mecanic, trei uzine electrice, o moară, o brutărie şi o cantină. În baza Ordinului ministrului agriculturii, nr. 10440/15 octombrie 1964, la 26.12.1964, prin dezarondare, din G.A.S. Pietroiu (care rămâne cu 4209 hectare) se înfiinŃează G.A.S. Iezerul (cu 4599 hectare). Această situaŃie durează până la 01.09.1967, când, prin rearondarea G.A.S.-ului Iezerul se constituie I.A.S. Pietroiu (Întreprindere Agricolă de Stat) dispunând de 7857 hectare, repartizate pe zece ferme de producŃie. În conformitate cu H.C.M. 1733/1971, la 31.12.1971 unitatea este divizată în trei: - I.A.S. Borcea - I.A.S. Grădiştea şi - I.A.S. Pietroiu În comuna rurală Pietroiu, astăzi sat al comunei Borcea, erau 2740 locuitori, Primărie, precepŃie, o biserică ortodoxă, o şcoală primară, o bancă populară „Viitorul de aur”, 6 băcănii, 2 cafenele, 4 cârciumi, 2 cizmării, o cooperativă agricolă „Pietroiul” şi o cooperativă de pescărie „Tiugănul”, 6 croitori, 3 fierari, un grădinar – Ivan

75

Slaiciu, 4 constructori de lotci şi bărci, moara lui Gheorghe Nicolae, un rotar – Dode N. Marin şi 6 tâmplari. Ce era specific şi de remarcat comunei Borcea – Intreprinderea Agricolă de Stat (I.A.S.) Pietroiu, directorul Dumitru Dumitru, cunoscut în toată Ńara pentru marile producŃii de cereale la hectar, erou al Muncii Socialiste. Balta (între Dunăre şi braŃul Borcea) era a unei familii transcendente din Brâncoveni. Comuniştii au confiscat tot şi a luat fiinŃă I.A.S.-ul. Majoritatea locuitorilor lucrau la acest I.A.S. Pietroiu (Întreprindere Agricolă de Stat). Este bine de menŃionat faptul că oamenii din sat Ńin pasul cu moda din capitală. Ducându-mă la o nuntă cu cineva din altă localitate (oraş) a rămas plăcut surprinsă de felul cum erau îmbrăcaŃi, spunându-mi: „aici... parcă te afli la o prezentare de modă!”. Şi avea perfectă dreptate. Oamenii din satul meu sunt muncitori, dar şi mândri prin atitudine şi port. Din interviul luat doamnei Dincă Maria, din Pietroiu, care mi se pare cel mai autentic, deoarece a povestit prin viu grai întâmplări de o însemnătate istorică ale locuitorilor satului.

76

Astăzi, ajungând la venerabila vârstă de 99 de ani, imediat împlineşte 100 de ani, fiind născută în 30 octombrie 1914, şi care m-a uimit cu luciditatea sa, am aflat că: „fiecare familie pleca la munca câmpului cu căruŃa, lunea, la început de săptămână, dis-de-dimineaŃă şi se întorceau sâmbătă seara, luând cu ei copii mici, chiar de la naştere, animalele, chiar şi cloşca cu puişorii. Acolo îşi peteceau toată săptămâna, făcând mâncare la pirostrii, dormind pe jos sau în căruŃă, uneori sub cerul liber, alteori având la ei un cort pe care îl amplasa pe terenul lor agricol. Copiii mai mari aveau grijă de cei mici. Acolo mulgeau şi vaca, beau laptele sau preparau brânză, smântână şi unt, având la ei cheag pentru lapte. Găinile le dădeau ouă, iar uneori, pe câmp, mai tăiau şi câte o găină dacă vreunul din familie era bolnav şi trebuia să mănânce o supă proaspătă, ceva mai bun şi mai consistent. O supă proaspătă de pasăre era un prim remediu pentru a te „ridica de pe boală”. Aceeaşi doamnă, Dincă Maria, împreună cu soŃul ei, aveau, în sat, cârciumă şi prăvălie, pe care le gestionau doi angajaŃi. Aceasta le-a fost închisă în anul 1948. S-au trezit într-o zi cu oameni veniŃi de la primărie şi le-au pus sechestru, spunând: „Cu data de mâine nu mai aveŃi voie să deschideŃi!”

77

După un timp în casa lor a funcŃionat Poşta. CorespondenŃa era adusă de la Feteşti şi împrejurimi cu căruŃa şi distribuită de un factor poştal. După poştă, fără să aibă consimŃământul lor, au adus în locul prăvăliei o lăptărie (căşerie). Cu aceasta le-a fost foarte greu, deoarece zerul scurs pe duşumele le-a infiltrat umezeala şi s-a instalat mucegaiul. Devenise de nesuportat traiul cu familia în această locuinŃă. Dincă Ion, capul familiei, s-a revoltat şi a recurs la un gest disperat, desfăcând până la zidărie cele două geamuri, arătând că „aşa nu se mai poate”. Această revoltă nu a rămas fără urmări. A început după aceea prigoana împotriva lui, încât a fost nevoit să se ascundă mult timp, însă, după o urmărire de zi cu zi a celor zeloşi care doreau să se afirme făcând servicii slugarnice acelui regim, a fost prins şi băgat la beci împreună cu alŃi oameni, care şi aceştia aveau „vina” lor.

MASIVE DEPORTĂRI

78

Pentru că în comuna Borcea au avut loc masive deportări voi încerca să creionez câte ceva despre acestea. Nu pot trece cu uşurinŃă peste drama lor, eu locuind foarte aproape de ei şi cunoscând câte ceva din suferinŃa lor. În fond, face parte din viaŃa comunei mele pentru care scriu această Monografie. În 1948 au fost deportaŃi din Banat şi Basarabia, 542 de familii. Am aflat că, tot aici, a fost deportat şi pilotul mareşalului Antonescu. Eram copil când părinŃii mei îmi vorbeau despre coloniştii de la marginea satului meu. Li se spuneau „colonişti, bănăŃeni” sau „basarabenii de la Satul Nou sau „Movila Gâldăului”, deşi am aflat mai târziu că erau şi nemŃi, sârbi, macedoneni, olteni. Satul era amplasat pe un deal. În vale, dincolo de şosea, curgea lin braŃul Borcea. Pe atunci nu înŃelegeam de ce locuiesc izolaŃi. Cum şi eu mergeam la biserică mai în fiecare duminică cu părinŃii mei, iar o mare parte din colonişti veneau la slujba de duminică, îi cunoşteam aproape pe toŃi locuitorii de acolo. Mi se părea atunci că se deosebeau de noi prin port, prin ten şi dialect. Fuseseră deportaŃi din zonele pe care le-am amintit şi locuiau la „marginea satului”. M-am împrietenit după câŃiva ani cu Margareta Braşoveanu (Hămuraru), contabilă,

79

colegă de serviciu cu doamna Emilia Dumitru, soŃia directorului I.A.S., prietenie de care mă bucur şi astăzi, deşi au trecut câŃiva zeci de ani. Tatăl domniei sale era foarte cunoscut în comună – domnul Braşoveanu – şef la Magazinul Mixt din comună. De la dumneaei am aflat drama familiei sale, care m-a însoŃit de-a lungul vieŃii şi am gândit atunci, şi mai cred şi acum, că omenirea a avut ceva de învăŃat şi istoria nu se va mai repeta… Realitatea însă ne spune că oamenii nu învaŃă nimic din greşelile istoriei şi de multe ori ne oferă aceleaşi drame din care ar fi trebuit să învăŃăm şi să nu le mai repetăm. Şi mă refer aici la cei care ajung la putere, care au pârghiile necesare pentru a nu repeta greşelile trecutului şi totuşi o fac. Iată ce nu am uitat nici până astăzi din povestirea ei. La vârsta copilăriei, când toŃi părinŃii se ocupă de educaŃia şi creşterea odraslelor lor, ai ei, au fost nevoiŃi să-i urce într-o căruŃă, pe ea, de 8 ani şi încă doi fraŃi mai mici, de 6 şi respectiv 2 ani. Au părăsit casa părintească din comuna Izvoarele, satul Risipeni, judeŃul BălŃi, din Basarabia, punând câteva merinde pentru drum şi nutreŃ pentru cai, vreo două-trei pături să-i învelească pe copii, fugind din calea războiului. Nu apucaseră să plece din casa lor când, nemŃii, care se retrăgeau, le-au

80

ocupat deja locuinŃa. Tatăl ei, care învăŃase şi limba germană în liceu a putut să se înŃeleagă cu ei. Le arătau prin gesturi şi cuvinte să plece cât mai repede, deşi se vedea o uşoară urmă de milă în chipul lor văzând scena care se desfăşura înaintea lor. La anii ei, Margareta era confuză. Nu ştia de ce trebuie să părăsească gospodăria şi satul lor. Nu ştia de ce vorbeau mai mult în şoaptă. De cine trebuiau să se ferească?! La trecerea Prutului i-au preluat funcŃionari din guvernul României. Zbuciumul părinŃilor nu-l înŃelegea, dar era atentă la orice discuŃie dintre ei. După patru săptămâni de mers cu căruŃa, trecând prin tot felul de peripeŃii, au ajuns în comuna Slăveşti, judeŃul Vâlcea. Când credeau că s-au „aşezat” într-un fel şi starea lor de spirit era mai liniştită, a venit momentul când, în 1945 ruşii i-au căutat şi acest lucru nu prevestea nimic bun. Alte trei săptămâni le-au petrecut ascunşi în pădure. Dar şi atunci, nu aveau voie să alerge mult sau prea departe. Bucuria lor de copii trebuia Ńinută în frâu, să nu şi-o manifeste printr-un râs zgomotos sau strigând tare unul la celălalt. Cât de trist trebuie să fi fost să opreşti un copil să râdă, să nu-i dai voie să se joace. La chemarea guvernului de atunci au fost colonizaŃi în comuna Birda, Banat, dându-li-se casa unui neamŃ. „Aici ne-au dat locuinŃele celor care au fost ridicaŃi de nemŃi. Neajunsurile erau

81

multe”. Mama sa a fost nevoită să lucreze pe la unii, pe la alŃii pentru o oală de lapte sau o pâine, deşi acasă lăsaseră o gospodărie îndestulată. Noaptea, copiii o auzeau plângând, iar a doua zi o lua de la capăt. Pe tatăl său o auzea îmbărbătând-o. Deşi îşi doreau multe la vârsta lor, se maturizase şi se mulŃumeau doar cu ce li se putea oferi. PărinŃii vorbeau despre neajunsuri, doar în lipsa lor, ferindu-i de grija zilei de mâine. „În 1946 ne-au actualizat actele, am fost împroprietăriŃi cu 5 hectare de pământ, dar greutăŃile au continuat, cotele erau mari”. Margareta a fost dată la un gimnaziu din Gătaia şi pentru a o Ńine la internat tatăl său venea pe jos, aducând alimente într-un sac. Dacă cei mai nevoiaşi nu-şi aduceau porŃia, tuturor li se diminua raŃia. Ca să se sature, furau roŃi de floarea soarelui din mâncarea pentru porci, le ascundeau pe sub saltele şi, noaptea, mâncau seminŃele. În aceste vizite, tatăl său, după ce o săruta, o punea să spună o poezie în franceză „să vadă dacă merită sau nu sacul cu merinde”. Din păcate, lecturile se reduceau la autori ruşi şi sovietici. În oraş rulau numai filme cu viaŃa lui Maxim Gorki şi cu cazacii din Kuban. Aceasta era politica dusă de comunişti, să înveŃi geografia URSS, literatura, matematica, chimia, pedagogia numai după autori din URSS. La desen îl picta pe

82

Stalin, iar pe Makarenko trebuia să-l ştie pe de rost. În 1949 a intrat la Şcoala Pedagogică de Educatoare. Visul ei era de a ajunge într-o zi la catedră. Acolo, şi-a făcut prietene. Fiecare avea drama ei. La una dintre ele, părinŃii îi pieriseră în ghetourile naziste, alteia, mama sa nu s-a mai întors din Siberia. Multe drame a putut afla în acel internat. Se considera mai norocoasă, deoarece părinŃii săi, cu puterea lor, le dirija gândirea, simŃirea şi speranŃa în vremuri mai bune. După absolvirea şcolii, în urma unei festivităŃi, a plecat acasă văzându-se aproape dăscăliŃă. Îşi făcea destule planuri, pentru garderobă, pentru un bănuŃ adus în plus familiei sale şi se gândea cu satisfacŃie că va contribui şi ea la îmbunătăŃirea vieŃii de zi cu zi. Dar n-a fost să fie aşa. A doua zi au apărut trei soldaŃi la poartă şi le-au cerut să se pregătească de plecare. Din nou a început să ia viaŃa de la capăt. Toate visele ei au sfârşit într-un bouvagon. Pleca spre o nouă destinaŃie, spre un nou destin, comandat de regimul de atunci. În tren se aflau, pe lângă nemŃi şi basarabeni şi olteni, sârbi şi bănăŃeni. S-au trezit la Movila Gâldăului, în câmp gol. Aici, creşteau doar ciulini în neştire şi ici, colo, câteva tulpini gălbejite de bumbac. În

83

schimb bântuia seceta. A urmat altă perioadă de nesiguranŃă şi de griji pentru ziua următoare.

Ulterior, s-a trecut la defrişare în Balta Borcei şi amenajarea terenului agricol. Aşa s-au putut crea noi locuri de muncă. Cât timp şi-au făcut un adăpost a trebuit să taie mult stuf, folosindu-se de cosor. La vârsta ei, de 15 ani, trebuia să facă o muncă brută atingându-şi picioarele, foarte des, de şerpii care colcăiau în băltoacă. Trebuia să muncească pentru bani şi pentru a-şi înveli „bordeiul” cu stuf. Şi pentru că visul ei de a cânta la pian nu se îndeplinise, a exersat cu degetele pe tulpinile de stuf. Au dormit un timp sub cerul liber. Pentru început şi-au construit, fiecare familie, un fel de colibe, bordeie. Nu erau totuşi nişte oameni liberi. Era obligatoriu să se prezinte periodic şi la MiliŃie. Trist a fost şi când a sperat că în toamnă va merge la şcoală, iar ştabii le-au râs în nas: „ce să căutaŃi voi, bandiŃilor la şcoală? Am selectat noi elemente din clasa muncitoare care au acest drept”. Aşa s-a întâmplat şi când a fost admisă la un liceu din ConstanŃa în urma unui examen, pentru a termina cei doi ani de şcoală care îi rămăseseră. A avut însă ghinionul ca, într-una din zile, să fie chemată toată clasa la o şedinŃă de U.T.M. Ea a spus unei colege că „nu mai sunt membră U.T.M.” Aceasta, curioasă, a întrebat: „De ce?”. Pentru că nu a avut un răspuns, a informat o

84

profesoară „zeloasă” care nu s-a lăsat până nu i-a smuls declaraŃia „că nu a fost niciodată membră U.T.M.”, după care i-a povestit adevărul. După ce a aflat a făcut un scandal imens, urlând cât o Ńineau puterile pe holurile şcolii: „Uite, cum se infiltrează cozile de topor, ocupând locurile unor elevi din rândul muncitorilor şi Ńăranilor cinstiŃi!. S-a hotărât atunci să fie exmatriculată. Tot drumul de întoarcere, de la ConstanŃa la Feteşti, l-a parcurs plângând, iar când au trecut peste podul de la Cernavoda i-a încolŃit ideea să se arunce de pe el. Dar, imediat i-a apărut în minte chipul mamei ei şi urmările sinuciderii. Dar, până la urmă, a terminat liceul la fără frecvenŃă, profitând de restricŃiile care se mai îndulciseră. Mai înainte însă, a venit un ordin de la Sfatul Popular, ca din fiecare familie să plece câte una, două persoane pentru a lucra la grădina Canalului de la Ovidiu. Margareta a fost desemnată, de către părinŃii săi să meargă ea, aşa că a pornit la drum împreună cu alŃi tineri. La început au mers pe jos, apoi cu trenul de marfă până la Medgidia. De acolo din nou, pe jos, peste câmp, trecând pe lângă Poarta Albă, comuna Castelu. După o zi de călătorie a ajuns pe seară în comuna Cocoşu, populată cu macedoneni şi turci. I-au cazat în nişte barăci, au mâncat ceva, iar apoi la muncă. I-a rămas în minte

85

că nu trebuia să se plângă de nimic. Trebuia să execuŃi totul la ordin. Prin preajmă lucrau şi deŃinuŃi politici cu care intrau foarte rar în contact şi atunci când o făceau, riscau. A aflat de la aceştia poveşti din dramele lor. Erau multe, diferite şi cumplite. MulŃi dintre ei erau închişi pe nedrept. Doar pentru că ascultau la radio postul Europa Liberă; alŃii au fost pârâŃi de vecini sau prieteni privind anumite simpatii sau antipatii; că au fost chiaburi şi erau duşmani ai poporului; duşmani ai luptei de clasă etc. Unii dintre ei erau bolnavi, vlăguiŃi de muncă şi înfometare, dar trebuiau să facă faŃă muncilor grele. S-a întors de acolo după 6 luni de muncă, tot cu un tren de marfă, lăsându-i în gara Bărăganu, iar de acolo, pe jos, îmbrăcată doar în trening şi încălŃată în tenişi, pătrunşi de umezeala zăpezii, pe 6 decembrie. Au urmat zile multe de tratament pentru a-şi reveni după această cruntă răceală. Şi acum, după atâŃia ani, repovestindu-mi ce-şi mai aducea aminte din acea perioadă, amintirile năvălesc însoŃite de lacrimi. Tremură, mai bea o gură de cafea şi povesteşte mai departe

86

fără să Ńină seama de cronologia evenimentelor. Speră ca istoria să nu se mai repete şi fiecare familie să se bucure de avantajul muncii şi gospodăriei sale. Asemenea drame, a deportărilor sunt foarte multe. Au fost deportaŃi, chinuiŃi, arestaŃi şi condamnaŃi.

O ALTĂ DRAMĂ A REGIMULUI COMUNIST

Dramele regimului comunist sunt nenumărate. Ele au adus multe dureri în sufletele celor cărora le-au căzut victime. Particip de câŃiva ani la Simpozionul InternaŃional de la Piteşti (PERT) şi am constatat, din comunicatele prezentate, că a fost prea multă suferinŃă şi că oamenii vor învăŃa din greşelile trecutului şi nu le vor mai repeta. Nu mă satur să tot amintesc, dar cei care sunt însă la conducere nu învaŃă nimic, slugile lor aplică ordinele cu sfinŃenie iar victimele nu au nici o putere. O dramă pe care o cunosc bine din gura vecinei din copilăria mea, cea care îmi împrumuta nenumărate cărŃi la vârsta aceea, ea fiind mai mare

87

cu mulŃi ani decât mine, dar nici până acum nu înŃeleg de unde avea atâta dragoste de carte românească sau orice fel de lectură. O doamnă pe care mereu am admirat-o pentru inteligenŃa şi dragostea ei pentru informaŃie, pentru cultură, deşi era o femeie simplă, din popor. Popa D. Elena, tanti LenuŃa, aşa îi spuneam eu, am aflat acum, când i-am luat un interviu pentru Monografie, că a trăit o mare dramă la vârsta când viaŃa i se părea frumoasă, când visele despre prima ei dragoste s-au spulberat din faşă. Este născută în anul 1935. Locuieşte pe o uliŃă perpendiculară cu strada Călăraşi, undeva în deal, acolo unde am locuit şi eu cândva, până când părinŃii mei au cumpărat o altă casă, la strada principală. Am apreciat-o întotdeauna pentru inteligenŃa ei, pentru vasta cultură care şi-o însuşise din cărŃile pe care le-a citit, pentru deschiderea ei spre tot ce era nou în cultură sau în viaŃa „cetăŃii”. A rămas prietena mea şi-mi face mereu plăcere să o întâlnesc. Nu ştiam atunci povestea vieŃii ei, dar iată ce am aflat. Vă relatez din naraŃiunea domniei sale: Trăia o copilărie şi o adolescenŃă fericită alături de cele două surori ale sale, căsătorite, Jana şi Sultana şi un frate mai mare, căsătorit, ce locuia în Bucureşti. Un alt frate era plecat în armată. „Într-una din zile ale anului l951, vestea a venit ca

88

un trăsnet asupra familiei: „Fratele ei, Popa D. Gheorghe, a fugit din armată!” Pe lângă vestea dureroasă a fugii sale, nu ştia că avea să urmeze o dramă şi mai mare. Avea 16 ani, se întorsese de la un bal, fericită şi împlinită pentru vârsta ei, începuse să perceapă ce înseamnă dragostea. Era prima ei ieşire. În seara aceea a adormit cu greu datorită emoŃiilor pe care le-a resimŃit şi, înainte de ivirea zorilor, se aud bătăi puternice în uşă. S-au trezit toŃi speriaŃi de zgomotul făcut. Când tatăl ei, Popa Dobre a deschis uşa, un număr de şapte miliŃieni, care nu au realizat niciodată de unde au apărut, deoarece comuna nu avea decât unul, cu încă câŃiva cetăŃeni ai satului, slujbaşi ai regimului, au năvălit pe uşă, iar unul dintre ei a strigat o „sentinŃă” care i-a făcut să îngenuncheze: „LuaŃi repede ceva din casă că veŃi pleca!” „Unde?!” „Nu mai întrebaŃi nimic şi grăbiŃi-vă!” La poartă îi aşteptau un camion. Cu lacrimi în ochi, au luat fiecare ce a crezut de cuviinŃă. A plecat împreună cu părinŃii, conduşi de familie care îşi smulgeau părul din cap de durere, neştiind pentru ce vină erau somaŃi să-şi părăsească gospodăria, unde îi vor duce şi cum se vor descurca doar cu bocceluŃa pe care o făcuseră în grabă.

89

Între timp, vecinii şi unii trecători care întâmplător se aflau pe acolo (inclusiv sora mea, Nina Aioanei, îşi aminteşte această scenă, fiind de faŃă la această întâmplare, dar şi la depănarea acestor amintiri) s-au adunat şi au privit la drama familiei. „Au urcat în camionul înalt, s-au aşezat jos şi se auzeau plânsete. Camionul a plecat încet, scârŃâind din toate încheieturile, iar vecinii, şi ei înmărmuriŃi de durere, le aruncau în camion câte ceva de mâncare”. „Îmi amintesc cum fiecare arunca trăistuŃe cu făină, mălai, pâine şi alte alimente, spune Nina, iar ei se auzeau din camion cum plângeau. Nu se mai vedeau din camion dar plânsul lor puternic şi jalnic a făcut ca şi mulŃimea prezentă să înceapă să plângă. Era o jale mai ceva ca la o înmormântare. Eu eram mult mai mică, dar această dramă m-a marcat mult timp. Uneori, mă trezeam noaptea şi nu mai puteam adormi, îşi aminteşte sora mea, întrebându-mă de fiecare dată: „oare unde i-au dus şi de ce sunt acuzaŃi?!” „În drumul nostru, spune Elena, ni s-au mai alăturat şi alte familii, îngrămădindu-ne în acel camion, care, la început, mi s-a părut destul de încăpător. A durat destul de mult până la destinaŃie. Pe mine mă răzbise foamea, iar mama mea a rupt din pâinea luată de acasă şi mi-a dat un colŃ de pâine numai mie, spunându-i tatălui meu să mai rabde, că nu se ştie cât va dura drumul şi să-mi ajungă măcar mie, că am mai mltă nevoie de

90

hrană decât ei. Eu am refuzat să mănânc singură şi am împărŃit acea bucată cu părinŃii mei. Ne-a debarcat în comna FrumuşiŃa, judeŃul GalaŃi. Ulterior am aflat că, pe malul Prutului, au fost strămutate foarte multe familii. În comuna FrumuşiŃa, Guvernul ne-a asigurat teren pentru construirea caselor. Era... prin septembrie. Se formase un sat nou din deportaŃi. Am construit cu mâinile noastre şi din munca noastră două camere cu o sală în mijloc, construcŃie asemănătoare cu toate celelalte care au format un sat. Eu am privit ca pe ceva sinistru să văd toate casele acelaşi model. Ca să ne întreŃinem lucram cu ziua, iar pentru încălzirea locuinŃei adunam în fiecare zi, din pădure, un braŃ de lemne. Aceasta se întâmpla în fiecare zi. Ne îngrijeam să adunăm vreascuri, pe care, cu braŃele le căram din pădure, pentru a doua zi. Deveniseră pentru noi un ritual. Nu ne-am găsit nici aici liniştea. Ne pomeneam noaptea cum miliŃia ne bătea în uşă să deschidem: Fir-aŃi ai dracului de titoişti, deschideŃi! Deja ne obişnuisem, pentru că, la o perioadă scurtă de timp auzeam bătăi puternice în uşă: „DeschideŃi uşa, fir-aŃi ai dracului!” Ne verificau ca nu cumva să luăm legătura cu alŃii. Eu eram la vârsta când visam la dansurile şi prietenii pe care îi lăsasem în comună şi

91

adormeam în fiecare seară oftând după visele mele pierdute. Nu puteam nici să purtăm corespondenŃă cu cei dragi, dar nici să ieşim din perimetrul acelui sat. Eu învăŃasem bine la şcoală şi îmi plăcea mult să citesc dar aici, nu aveam nici cărŃi, nici timp pentru a-mi satisface setea de cultură. Durerea cea mare avea însă să vină după un an şi jumătate când tatăl meu a decedat, iar eu rămăsesem doar cu mama. Tata adunase în inima lui suferinŃa de nedreptate pe care i-o făcuseră regimul, dorul său pentru fetele rămase şi pentru cel care a fost dat dispărut. Nu a putut să se împace cu ideea de vinovăŃie fără vină, acuzare fără judecată, condamnare la o viaŃă departe de cei dragi fără un proces. „Pentru ce l-a ridicat pe el din rostul său şi i s-a făcut o astfel de nedreptate?”, întrebare ce o auzeam rostind în fiecare zi. Am stat 4 ani şi ceva în FrumuşiŃa. Natura ne-a fost aliat, iar lor, potrivnică. Balta Brateş a înnecat localitatea. Foarte multe locuinŃe au fost distruse, iar oficialităŃile s-au văzut nevoite să ne spună să ne întoarcem fiecare de unde am venit. Bucuria a fost foarte mare la întoarcerea noastră, iar iubirea de familie ne-a Ńinut mult mai aproape decât înaintea acestei drame”. După această povestire am înŃeles de ce aceste surori erau de nedespărŃit. Deşi fuseserăm vecine, eu nu cunoscusem drama lor.

92

„De fratele nostru nu am mai aflat nimic. Am bănuit doar că altceva s-a întâmplat, nu fuga din armată. A vorbit probabil ceva nepotrivit regimului într-un loc neprietenos”. MulŃi deportaŃi au fost la Gâldău, (Satul Nou, Pietroiu, Viile Noi de la Feteşti), alte comune din judeŃul IalomiŃa. Aceste drame fac parte din viaŃa noastră şi din regimuri neprietenoase cu natura umană.

COOPERATIVELE AGRICOLE DE PRODUCłIE

În toată comuna Borcea au existat trei C.A.P.-uri: C.A.P. Pietroiu, preşedinte Mitrea Vasile; C.A.P. „23 Februarie”, Borcea, preşedinte Nedelcu Constantin; C.A.P.”7 Noiembrie”, Borcea, preşedinte Popescu Petre, ultimul, acum, în vârstă de 83 de ani, ceilalŃi doi, decedaŃi.

C.A.P. PIETROIU

A luat fiinŃă în anul 1949 prin trecerea câtorva familii de la Tozuri (o asociaŃie de oameni care îşi puneau în comun pământul şi uneltele), la

93

indicaŃia conducerii de partid şi de stat de pe vremea preşedintelui Republicii Populare Române, Gheorghe Gheorghiu-Dej. În 1957 toată populaŃia comunei Pietroiu a intrat obligatoriu, cu toate bunurile, în colectiv. În anul 1962 s-a încheiat întreaga colectivizare, obligatorie şi în Ńară. Perioada intrării în G.A.C. a fost de un real dramatism. Bunii gospodari au intrat cu mare greutate în colectiv, nerenunŃând uşor la bunurile individuale. Nu le-au rămas decât moştenirea lucrării pământului şi braŃele de muncă. La intrarea unui cetăŃean în Cooperativa Agricolă de ProducŃie era obligat să declare în cererea de primire pe care o semnau: terenul arabil, via hibridă, utilaje – plug, boroană, semănătoare, vânturătoare, secerătoare, legătoare; animale – oi, vaci, boi, capre şi chiar harnaşamentele. Pentru autenticitate aceste bunuri materiale se regăsesc acum în cererea de primire de atunci şi retrocedare de acum, care s-a făcut conform Legii 18, semnate de către fiecare. Am auzit în schimb vorbindu-se de către mulŃi Ńărani din comună că nu şi-au declarat anumite bunuri, precum terenul deŃinut în realitate, sperându-se în „venirea americanilor” care le-ar fi făcut dreptate şi ar mai fi rămas cu

94

ceva. A fost o mare iluzie – şi deziluzie - dar această speranŃă pe mulŃi îi „Ńineau în viaŃă”. Sediul C.A.P.-ului Pietroiu se afla unde este acum GrădiniŃa de copii. Aici se găsea o anexă, unde se vindeau produsele Ńăranilor şi carnea provenită de la tăierea unor animale proprii. Tot CAP-ul, mai deŃinea o Casă a Agronomului, denumită şi Casa Specialistului unde locuiau specialiştii veniŃi de pe băncile şcolii, şi care nu erau localnici. După desfiinŃarea CAP-ului şi transformarea în Societate pe AcŃiuni (S.A.) sau S.R.L. şi după împărŃirea patrimoniului membrilor săi, sediul unităŃii şi Casa Specialistului, conform legii, a trecut în patrimoniul Primăriei. SuprafaŃa CAP = 3.500 hectare teren arabil Formă de conducere: 1) Adunarea generală; 2) Consiliul de conducere, format din 17-19 membri; 3) 1 preşedinte; 1 vicepreşedinte, 2 ingineri şefi, 3 contabili şefi. ToŃi cetăŃenii care lucrau în C.A.P. aveau în dotare căruŃă şi doi cai. Conform arhivelor, la începutul anului 1953, G.A.C. (Gospodăria Agricolă Colectivă) Pietroiu avea în dotare: 8 pluguri, 6 boroane, 2

95

prăşitoare, 1 secerătoare, 4 vânturătoare, 20 căruŃe.n islaz în suprafaŃă de 492 hectare. În august 1953, la câteva luni, deŃinea 42 pluguri, 30 grape, 1 trioare, 3 vânturători. S-a raportat îndeplinirea sarcinilor de plan, sarcini primite de la raion, pe suprafeŃe de teren, astfel: - grâu de toamnă - 925 hectare - orz – 5 hectare - secară boabe – 78 hectare TOTAL suprafaŃă – 1008 hectare. În ultimii ani, averea C.A.P.-ului (Cooperativa Agricolă de ProducŃie) Pietroiu, se regăsea în: - 3 ferme vegetale; - 1 fermă legumicolă - vie - livadă - legume - l fermă zootehnică – 500 vaci cu lapte şi tineretul aferent, condusă de un şef de fermă şi un zootehnist; - 1 fermă zootehnică, porcine – 3000 capete; - 1 fermă de oi – 3000 capete Ferma vegetală, condusă de un şef de fermă şi un economist deŃinea 800 de hectare de teren arabil, cultivate.

96

Teren agricol însămânŃat cu grâu, orz, porumb, floarea soarelui, soia, sfeclă de zahăr. O fermă anexă furajeră: lucernă, porumb siloz, sfleclă furajeră, sudan etc. Toate acestea asigurau hrana sectorului zootehnic. C.A.P.-ul avea în dotare: - 7 grajduri bovine – a câte 100 de capete; - 2 saivane de oi – a câte 1500 capete, - 1 grajd de porcine – maternitate; - 2 grajduri porci la îngrăşat; - 1 maternitate cu scroafe gestante; - 1 grajd tineret bovin. - 3 magazii de cereale în lungime de 60 m, lăŃime 9 metri; - 10 pătule de porumb; - 1 atelier mecanic - 3 tractoare, 6 remorci RM-2, fiecare a câte 5 tone; - 3 maşini de 5 tone; - S-650 - TIH = 1 - 70 motopompe Toată suprafaŃa agricolă a CAP-ului era irigată. Cum se făcea retribuirea muncii? Membrii CAP-ului lucrau cu norme de muncă (zi/muncă) care includeau 4 categorii de norme: 1, 2, 3, 4, în funcŃie de

97

complexitatea lucrărilor. Exemplu: lucrarea de irigat – mutat coloane – categoria 4. Şeful de echipă întocmea o foaie de pontaj zilnică. Aceasta ajungea la economist, iar la sfârşitul lunii acesta întocmea normele/lună, care erau remunerate în bani sau natură. Ca valoare: unui membru CAP care lucra o lună întreagă, îi revenea 1000 de lei. Membrii CAP-ului primeau şi bani, dar şi grâu sau alte produse agricole. Această remunerare era calculată şi aprobată de Adunarea Generală şi Consiliul de conducere, anual, în funcŃie de producŃia medie la hectar. La toate acestea se adăugau cantităŃi de vin, ulei, zahăr ş.a. Aceste informaŃii mi-au fost furnizate de către Ing. Stroe Gh. Tudor, care a lucrat la CAP Pietroiu în funcŃia de inginer şef, iar apoi la Societatea Agricolă pe acŃiuni. Legat de aceste amintiri ale intrării forŃate în CAP-uri, îşi aminteşte cum tatăl său, Stroe Gheorghe, căzut ulterior la datorie pentru eliberarea ultimului petic de pământ şi care a murit la Carei, comuna Hodod, la vârsta de 24 de ani, venit într-o permisie, l-au înconjurat agenŃii (funcŃionarii) şi l-au forŃat să semneze intrarea în C.A.P. În loc de o bună primire, după atâta amar de vreme plecat, mama sa l-a certat pentru această faptă. Aşa s-a întâmplat în multe familii,

98

care se ascundeau atunci când în poartă le băteau, să semneze pentru intrarea în „colectiv.” Eu îmi amintesc cum şi tatăl meu „fugea” de această „obligativitate”, dar l-au prins la gârlă (aşa cum îi spuneam noi braŃului Borcea) tocmai când încărca un butoi cu apă pentru adăparea animalelor. Atunci, în acele împrejurări, nu a mai avut scăpare, iar eu, copil fiind, m-am speriat, iar tatăl meu multe zile a fost bolnav de supărare. Supărare, care ulterior s-a transformat în „boală de inimă”, aşa cum ne mărturisea. A trăit cu speranŃa că... „vin americanii” şi fac dreptate. Cu privire la conducerea şi „zestrea” CAP-ului, am discutat şi cu Mitrea Vasile, născut în anul 1923, având acum 92 de ani, în anul 2013, căruia i-am luat un interviu, între timp, a decedat. Dumnealui a fost preşedinte de C.A.P. timp de 17 ani, şi Director al Căminului Cultural un an de zile. Avea şapte clase primare, iar examenul de absolvire al şcolii generale l-a dat în comuna Şocariciu, obŃinând premiul II. La vremea respectivă era cotat ca un om cu şcoală, responsabil dar şi respectat pentru funcŃia pe care a ocupat-o. Îmi amintesc că era un om harnic şi cinstit în comună. A fost veteran de război. A luptat şi în Cehoslovacia. A avut patru copii.

99

C.A.P. „7 NOIEMBRIE” BORCEA şi C.A.P. „23 FEBRUARIE”

Între anii 1952-1957, câteva familii din comună au contribuit în comun cu bunurile materiale (pământ, utilaje, animale de tracŃiune), iar la sfârşitul anului împărŃeau între ei produsele rezultate din munca lor. Din anul 1957 şi până în anul 1962 s-a încheiat colectivizarea, obligatorie, a tuturor locuitorilor satului. SuprafaŃa totală agricolă a CAP-ului era între 3800-4000 hectare, constituită în cinci ferme vegetale. Aceasta se încadra de la strada sediului actualei primării până la marginea comunei Borcea, spre Buliga-Feteşti, iar C.A.P. „23 Februarie”, avându-l preşedinte pe dl. Nedelcu Constantin, se încadra între sfârşitul comunei Pietroiu şi până la sediul actualei Primării. Preşedintele CAP-ului „7 Noiembrie” era Popescu Petre. Ca să nu repet, structura organizatorică a celor două CAP-uri ale comunei Borcea era identică cu CAP Pietroiu, având ferme

100

legumicole, pomicole, viticole, ferme zootehnice cu vaci, porcine, ovine, ferme furajere. Toată suprafaŃa agricolă era irigată, astăzi sunt rămase numai canalele de irigaŃii. Lunar, foaia de pontaj era verificată şi de inspectorii băncii. Deşi în cadrul CAP-ului „7 Noiembrie” exista un atelier mecanic, 60 motopompe, 6 maşini, 5 tractoare, ca o particularitate faŃă de comuna Pietroiu, la Borcea, toate operaŃiunile de reparaŃii se executau prin S.M.A.-uri, trei la număr (StaŃiunea de Mecanizare a Agriculturii de Stat). În fostele sedii ale CAP-urilor Borcea, de pe strada Şcolii sunt astăzi birourile SocietăŃilor Agricole care au în arendă pământurile locuitorilor comunei. (Aceste date mi-au fost furnizate de căre dl. Stoicescu Gheorghe) Comuna Pietroiu avea o bibliotecă cu un mare volum de cărŃi. Îmi amintesc de bibliotecara de atunci, la care eu mergeam foarte des când eram elevă. Numele ei, Dincă ConstanŃa, iar dumneaei îmi recomanda de fiecare dată o carte „bună”. Mai târziu, această doamnă mi-a fost colegă de serviciu şi ulterior prietene, aşa cum am rămas până astăzi şi ne bucurăm de fiecare revedere. Nimic nu este mai de preŃ decât prietenii pe care reuşeşti să Ńi-i faci, dar este şi mai greu să-i păstrezi. (Pot spune că a şti să-Ńi păstrezi prietenii

101

este o artă: multă toleranŃă, înŃelegere şi înŃelepciune de ambele părŃi). Mama mea îmi spunea mereu: „Să nu înşeli niciodată aştepările unui prieten şi să te porŃi cu el, de fiecare dată, cu mult mai mult respect decât îl acorzi celorlalŃi, să-l cinsteşti mai mult decât pe altul pe care doar l-ai cunoscut!” Câtă dreptate avea. Dacă nu respecŃi aceste reguli, nu te poŃi mândri cu prieteni adevăraŃi sau cu prieteni „vechi”. Era fiica lui Ion Dincă şi a Mariei, cei despre care am amintit mai sus, care avusese în proprietate cârciumă şi prăvălie în sat. Între timp, toată averea lor a fost transferată CAP-ului. Pentru că s-a remarcat în cadrul comunei, făcând parte şi din echipa artistică a Căminului Cultural, a fost angajată ca bibliotecară. FuncŃionarii primăriei şi ai statului trebuiau să parvină din rândul muncitorilor satului. Atunci când a dorit însă să intre în rândul Uniunii Tineretului Muncitoresc, (U.T.M., mai târziu U.T.C.), cineva din sat, care repet, dorea să se afirme ca un cetăŃean zelos, nu a fost de acord, spunând că provine dintr-o familie de oameni înstăriŃi şi nu merită. Acesta era modul de „afirmare” al celor care fuseseră săraci iar datorită „zelului” lor primeau funcŃii importante „băgători de seamă” în conducerea CAP-ului. Am şi numele acestui cetăŃean al satului dar mai bine să uităm de cele rele.

102

După colectivizare oamenii mai Ńineau pe lângă casă o vacă, un porc, câteva oi, dar dările la stat începuseră să fie atât de mari că mulŃi nu şi-au mai permis să Ńină nimic, deoarece cota parte de carne, lână, brânză ce trebuia dată la stat, era mai mare decât producŃia. Probabil era o politică de descurajare. AutorităŃile comuniste au impus locuitorilor din mediul rural, în majoritate covârşitoare Ńărani, cote obligatorii de producŃie agricolă. Acestea erau destul de împovărătoare, în condiŃiile unui slab randament al agriculturii, mai ales după război. Cotele erau obligatorii şi erau strânse de multe ori cu violenŃă. Oamenii satului se ascundeau atunci când în poartă le bătea preceptorul. VIAłA ECONOMICO-SOCIALĂ După înlăturarea monarhiei, comuniştii din România au trecut la aplicarea modelului stalinist în economie, începând cu naŃionalizarea, industrializarea forŃată şi colectivizarea agriculturii.

103

Încă din 1949 s-a demarat acŃiunea de înscriere în Gospodăria Agricolă (G.A.C.), proces încheiat după 13 ani. Puterea a fost luată de câŃiva oameni mai scăpătaŃi, care nu aveau pământ, dar care erau „prezenŃi” şi „dădeau o mână de ajutor” când era vorba să pârască (să reclame) pe bunii gospodari; dar, printre aceştia, la conducere erau şi oameni de vază ai satului, deşi aceştia erau mai puŃini. Cei mai mari duşmani ai clasei muncitoare, duşmani ai poporului erau consideraŃi cei care avuseseră avere. Chiaburii, fruntaşii satului, cum erau: Marin Costache Iancu, Petre Stan Chirea, Ştefan Postole, Costică Pârlea ş.a. Tot de la bibliotecara noastră, Dincă ConstanŃa, am aflat o poveste demnă de a fi povestită în Monografia noastră, deoarece este bine să cunoaştem cât mai multe întâmplări şi „poveşti” din viaŃa satului. Bunicul ei din partea mamei, GhiŃă Mandache, luptând în Primul Război Mondial, nefiind rănit, a ajutat pe cei accidentaŃi grav. Întâmplător sau nu, Regina Maria se afla printre cei răniŃi, a venit spre el şi i s-a adresat: „Cum te cheamă, măi tinere?” „Mandache” „Măi, MăndăchiŃă, nu vrei să rămâi tu în armată?” „Nu, că am acasă soŃie şi copii!” „Dacă rămâi, îŃi aducem familia şi te încadrăm în armată!” Nu a acceptat, dar de atunci până şi

104

nepoŃii ştiau această poveste, acest dialog al bunicului lor cu Regina Maria! „Bunicul a participat şi la cel de-al doilea Război Mondial cu doi dintre copii săi, dintre care unul a fost săgetat de o schijă, a decedat şi a rămas îngropat undeva departe, într-un cimitir al eroilor neamului nostru!” Să ne amintim cât de iubită şi mediatizată era Regina Maria, în primul şi al doilea Război Mondial, când se afla întotdeauna printre răniŃi. Arthur Gould Lee, înalt ofiŃer şi scriitor britanic, spunea în presa vremii: „Oamenii erau entuziasmaŃi de exuberanŃa ei şi îi admirau spiritul, în special curajul incredibil dovedit în timpul războaielor balcanice din 1913, când nu numai că a trecut nepăsătoare prin tranşeele din prima linie, din comun, faŃă de bolile contagioase din spitale. Fără să-i pese de riscuri, ea stătea la capătul soldaŃilor tineri care mureau de holeră, vărsând lacrimi pentru fiecare din ei, Ńinându-l de mână ore sub bătaia focului, dar a manifestat un dispreŃ neînfricat, ieşit întregi pe tânărul muribund, spunându-i cu toată sinceritatea că ea îi înlocuia mama, şi apoi, când vedea că i se apropie sfârşitul, luându-l în braŃe şi sprijinindu-i capul pe umărul ei până când îşi dădea sufletul”. A fost supranumită de popor „Mama răniŃilor”, şi „Regina-soldat”.

105

„Doctorii au încercat adesea să mă convingă să port mănuşi de cauciuc când umblu printre bolnavii de tifos, dar eu mă împotrivesc, pentru că toŃi soldaŃii îmi sărută mâna şi nu pot să le dau să sărute o mână de cauciuc”, a povestit alteŃa sa. Regina, s-a întors în Bucureşti pe 1 Decembrie 1918, după doi ani de refugiu în Iaşi. Datorită intervenŃiei sale la ConferinŃa de Pace de la Paris din 1918, ia naştere România Mare: Transilvania, Bucovina, Moldova, Basarabia şi Muntenia, reunite. Odată recunoscută Marea Unire din 1918, Ferdinand şi Maria s-au încoronat regi pe 15 octombrie 1922, la Alba Iulia. La toate aceste necazuri istorice s-a mai adăugat şi foametea. Oamenii au fost nevoiŃi, pentru o dublă (baniŃă) de porumb sau grâu, un pumn de mălai sau făină, să-şi vândă cele mai de preŃ cuverturi şi scoarŃe Ńesute cu migală în război, fala şi zestrea lor cea mai de preŃ. Cei din comuna mea, pentru a măcina făina sau mălaiul, trebuiau să meargă câteva sate mai departe – Şocariciu (Unirea), în comună neavând nimeni o moară.

106

TRADIłII ŞI OBICEIURI ALE SATULUI

TradiŃia înseamnă un ansamblu de concepŃii, de obiceiuri şi credinŃe care se statornicesc în timp, se transmit din generaŃie în generaŃie, prin viu grai. Obiceiul presupune o informaŃie reală sau legendară, o datină, privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmise pe cale orală. Sărbătorile importante de peste an, sunt: Boboteaza şi Sfântul Ion, Sfântul Gheorghe, Sfintele sărbători de Paşti, SfinŃii Constantin şi Elena, Sfântul Ilie, SfinŃii Petru şi Pavel, Sfântul Dumitru, SfinŃii Mihail şi Gavril, Sfântul Andrei, Sfântul Nicolae, Crăciunul, Sfântul Ştefan, Anul Nou. În aceste zile sfinte de sărbătoare gospodarii nu ieşeau la munca câmpului. Cei mai mulŃi, îmbrăcau straie de sărbătoare şi mergeau la biserică. În ziua Bobotezei, în fiecare an sărbătorită la 6 ianuarie, preotul şi locuitorii satului mergeau pe malul braŃului Borcea, alături de butoaie mari cu apă, trase de boi şi sfinŃeau apa de băut, animalele care erau aduse cu această ocazie şi apa curgătoare. Se spune că, pe 6 Ianuarie, de Boboteaza, sunt sfinŃite toate apele. În 6 ianuarie 2013, această zi sfântă, de Boboteaza, în comuna Borcea, s-a sărbătorit cu

107

mult fast şi a fost un adevărat spectacol. Au fost premiaŃi, şi bineînŃeles botezaŃi, câŃiva cai din comună. După slujba din Biserică s-a mers pe malul braŃului Borcea şi a avut loc botezul cailor şi s-a împărŃit apă sfinŃită tuturor locuitorilor prezenŃi la ceremonie. De Paşti, aproape toŃi gospodarii, sacrificau un miel sau un ied. Copiii, îmbrăcaŃi în ceva nou, mergeau în grupuri şi se dau în leagăne din lemn, legate cu lanŃuri. Ele aveau un suport greu, din lemn, pe centru, iar de sus, în semn de cruce, la o anume distanŃă de centru, atârnau patru leagăne. Acestea erau construite din loc în loc de către tâmplari sau gospodari pricepuŃi. Aproape de casa mea, pe un teren viran, nea Vasilică Dima, aşa îl cunoşteam toŃi copiii, ne făcea leagăn în fiecare an. Satul era pitoresc în acele zile de sărbătoarea Paştelui. Pe aceste locuri virane, în jurul leagănelor, erau o multitudine de coji de ouă, de diferite culori. Copiii le adunau şi le foloseau la „scaloieni” (păpuşi făcute din pământ, pe un suport de lemn şi acoperite de coji de ouă, diferite culori). Aceşti „scaloieni” erau sărbătoriŃi de grupuri de copii, la una dintre familii, prilej cu care se mâncâu din plăcintele cu brânză făcute de mamele lor. Era o sărbătoare pregătită din timp şi foarte aşteptată de copii.

108

În tradiŃia satului se practica logodna între doi tineri care urmau să se căsătorească. PărinŃii băiatului veneau acasă la fată să o ceară de soŃie pentru fiul lor. După încheierea logodnei (înŃelegerea între tineri şi părinŃii din ambele părŃi) fata mergea acasă la părinŃii băiatului până când fixau ziua nunŃii. Dar nu întotdeauna se proceda aşa, depindea şi de înŃelegerea dintre părŃi. Uneori, fata, stătea la părinŃii ei până în ziua nunŃii. A doua zi, după seara nunŃii, avea loc o petrecere la părinŃii băiatului, unde se „juca” cămaşa, atunci când mireasa era fată mare. Doamne fereşte să nu fi fost fată mare. PărinŃii trebuiau să poarte o mare grijă unei fete mari. Dacă se căsătorea şi nu era virgină, a doua zi, fata era aşezată pe un cărucior şi purtată în tot satul, arătându-se cămaşa, nepătată, iar ea fiind hulită şi batjocorită de tot satul. Aceste obiceiuri duceau la curiozitatea fiecărui sătean să vadă ce se întâmplă a doua zi, după nuntă. De aici, a rămas până nu demult, obiceiul de a purta într-un cărucior, a doua zi, de regulă lunea (nunta se făcea cu predilecŃie duminica), pe cei care fuseseră în centrul atenŃiei (mire, mireasă, naşii sau socrii), chiar dacă nu mai era vorba doar despre mireasă. Obiceiul a rămas doar pentru distracŃie (divertisment).

109

Aceştia erau mânjiŃi cu negreală pe faŃă, îmbrăcaŃi mai ponosit şi îi plimbau prin sat cu unii dintre mesenii care rămâneau să servească „potroacele” de dimineaŃă (o ciorbă făcută din măruntaiele de la păsările sacrificate pentru friptură, cu tăiŃei şi acrită cu borş). Cu acest „spectacol” se încheia nunta. Nunta şi botezul sunt considerate taine ale Sfintei Treimi. Botezul. În tradiŃia comunei (a românilor) copilul se botează după 3-4 săptămâni de la naşterea lui, la biserică, şi se spune aşa de către naşă: „duc un păgân şi voi aduce un creştin”, iar la întoarcere, spune: „am dus un păgân şi am adus un creştin”, pentru că, prin taina botezului, copilul a fost curăŃat şi spălat de păcatul strămoşesc. După ce copilul doarme un somn, i se face prima baie, la care asistă câŃiva invitaŃi. În apa de baie i se adaugă următoarele: - busuioc – ca să fie atrăgător copilul; - grâu – să fie cinstit; - mărar – să fie plăcut ca mărarul în bucate; - mentă – să fie sănătos; - pene – să fie uşor ca pana; - apă sfinŃită – să fie copilul curat ca aceasta;

110

- bani – să aibă parte de bani şi de avere. In ziua de astăzi se mai adaugă aur sau tot felul de bijuterii.

La sate şi comune se practicau foate mult clăcile şi opaiŃele. Clăcile aveau loc ziua, iar opaiŃele seara. Ele aveau drept scop ajutorarea unui consătean pentru ridicarea unei case sau anexe. La această activitate participau foarte mulŃi oameni (invitaŃi) şi am asistat la o astfel de clacă făcută de sora mea, Petre Geta, când, într-o singură zi, şi-a ridicat casa, destul de mare. Gazda oferea în schimb o hrană gustoasă, iar pentru săteni era un bun prilej de a face o faptă bună, de a se întâlni şi a socializa. Vorba fratelui meu, Gică Mitrea: „Ferice de cel care transpiră pentru altul!”. Acest dicton, prin efectuarea pildei sale, este ca o iertare de păcate. În ziua de astăzi totul se face pe bani. Nimeni nu-Ńi mai dă o mână de ajutor, fără să fie plătit şi răsplătit. Ce bine ar fi să se revină la vechile obiceiuri. Clăcile se organizau pentru absolut orice muncă făcută într-o gospodărie. OpaiŃele aveau drept scop scărmânarea lânii, a torsului, a brodatului, a cusutului în puncte, a diferitelor covoraşe cusute pentru zestrea unei fete de măritat. Cu această ocazie participau, pe lângă oameni de toate vârstele şi... fete şi flăcăi, prilej cu care se cunoşteau mai bine. Cei în vârstă,

111

după un timp, părăseau încăperea şi erau lăsaŃi numai tinerii. De multe ori aceste întâlniri duceau chiar la căsătorii. La aceste opaiŃe se asculta muzică de la un picup, de la radiouri cu baterii sau difuzoare, depindea de starea materială a gazdei. Un alt obicei al satului: Când cineva fura „ceva” de la un gospodar din sat, respectivul, la fel, era plimbat prin tot satul şi făcut de ocară. Tot doamna Dincă Maria, de 99 de ani, ne-a povestit cum... „cineva a furat o vacă, a tăiat-o, iar când a fost descoperit, a fost plimbat prin tot satul învelit în pielea de vacă, iar organele de stat (miliŃia) care-l însoŃeau, îl obligau să strige: „Cine face ca mine, ca mine să păŃească!”, iar copiii care asistau de pe marginea drumului erau îndemnaŃi să-l huiduiască. Altcineva a furat untură de la un consătean şi la fel a păŃit. A fost plimbat prin sat şi făcut de râs. De atunci a rămas cu porecla de Unturică. Sunt multe exemple de acest fel, mi s-au spus şi numele lor, dar cred că au tras suficiente învăŃăminte ca să-i lăsăm în uitare. Cred că au plătit destul de ruşinos fapta lor. Ce se întâmplă acum, în zilele noastre: „când o bandă de hoŃi a furat din casele unor gospodari: găini, porumb, grâu şi alte produse”. Eu, mergând la cules de struguri anul acesta, am aflat că oamenii vorbeau „că i-au şi prins”. Au fost prinşi şi recunoscuŃi de către cei păgubiŃi, dar

112

oamenii legii nu le-au făcut nimic. I-au interogat puŃin şi le-au dat drumul, acum localnicii stând foarte îngrijoraŃi că sunt în libertate şi se întrebau unde vor da următoarea spargere. Oare ce lipseşte să se aplice aceleaşi reguli „de ruşine” a celor vinovaŃi de furt?! Nici nu ar costa prea mult statul Ńinându-i închişi pe banii contribuabililor şi nici ei nu ar mai repeta aceste fapte ruşinoase. Un obicei făcut de 1 Martie ale fiecărui an era aşa: Gazda, împreună cu o fiică sau rudă, intrau – una în casă, iar cealalta stătea în faŃa uşii. Cea de afară, deschizând uşa, spunea: „Primăvara în casă” iar cea dinlăuntrul îi răspundea: „Puricii afară”. Repetau acestea, fiecare de trei ori, considerându-se astfel casa primenită şi pregătită de a intra în primăvară. Înainte de sfintele sărbători de Paşti fiecare familie îşi văruia casa, vopsea gardul, ardea tot gunoiul din curte, iar de Paşti era o adevărată plăcere să mergi prin sat şi să priveşti în curtea fiecărui gospodar. Floriile se sărbătoresc cu o săptămână înainte de Paşti. Credincioşii care merg la biserică se întorc acasă cu ramuri de salcie sfinŃită şi îşi ating cu ele copiii, ca să crească mari şi frumoşi. Sunt păstrate apoi ramurile la icoane, la porŃi, la grinda casei, aşezate într-un loc curat şi fiind de trebuinŃă

113

şi folosite tot timpul anului. Se spune că ele aduc o recoltă mai bogată, vindecă animalele bolnave, se folosesc ca leac împotriva relelor care cad asupra casei şi familiei. De asemenea, se crede că, aşa cum este vremea de Florii aşa va fi şi de Paşti. ToŃi cei care au primit nume de flori îşi serbează onomastica în această zi de Florii. Când eram copil, înainte de sfintele sărbători de Paşti, umblam cu un colind, care astăzi nu se mai practică. Alegeam o plantă numită boziu (boz) şi mergeam pe la casele oamenilor, atingându-i cu această plantă, iar ei ne ofereau, ca plată, ouă crude. Ne lăudam care a strîns cele mai multe ouă pentru a fi vopsite în culori, în special roşu, sângele lui Hristos, de Paşti. Paştele, învierea Domnului nostru Iisus Hristos se sărbătorea în haine noi, mai ales de către copiii, care erau înnoiŃi în această zi de sărbătoare. Nimeni nu mânca ceva până nu lua pasca sfinŃită de la biserică. Întotdeauna aveam săndăluŃe, ciorăpei şi rochiŃă nouă în această zi. Astăzi nu se mai practică această tradiŃie sau poate doar în unele familii. În ziua de Paşti adunam diferite culori de coji de ouă în vederea sărbătoririi Scaloianului. Scaloianul – o sărbătoare care se Ńine la trei săptămâni după Paşti şi repreintă un sol trimis divinităŃii pentru dezlegarea ploilor.

114

Acesta era confecŃionat din lut cu chip de copil, aşezat direct pe o scândură şi îmbrăcat în diferite culori de coji de ouă. Legenda spune că „mortul” este un copil dispărut în condiŃii necunoscute, căutat de mama sa şi găsit probabil înecat. Lansarea la apă se făcea, pe o apă curgătoare, la noi pe braŃul Borcea, după ce era împodobit cu coji de ouă, diferite culori, iar în mijloc aprindeam o lumânare. Scopul era de a fi trimis divinităŃii cu mesaj precis – să aducă sau să oprească ploile. Ritualul lansării la apă se petrecea în bocete cântate: Ene, Ene, Scaloiene/De când ploaia n-a mai dat/GrâuleŃul s-a uscat/, sau: Ene, Ene, Scaloiene/Să te duci cu florile/Şi să vii cu ploile/Ene, Ene, Scaloiene/Să deschizi portiŃele/Să curgă ploiŃele/Să curgă şiroaiele/Să umple zăvoaiele; sau: Scaloiene-iene,/Du-te-n cer şi cere,/Să deschiză porŃile,/Să sloboază ploile,/Să curgă ca gârlele,/Zilele şi nopŃile,/Ca să crească grânele/Caloiene-iene/Caloiene-iene. Noi, copiii, aşteptam cu mare nerăbdare această sărbătoare nu numai pentru acest ritual. Ne pregăteam cu mult înainte, pe grupe de copiii, unde şi cu ce să contribuim pentru ca, gazda, să ne pregătească plăcinte calde. Fiecare aduceam ceva de preparat plăcinte: ouă, brânză, ulei, făină, zahăr, mirodenii şi, în timp ce noi lansam scaloianul la apă, mama

115

uneia dintre noi, aleasă şi gazdă, ne pregătea masa. Era pentru noi, copiii, una dintre cele mai mari distracŃii. Aflându-mă în această perioadă în comună, am aflat că se mai practică, de către puŃine persoane, dar a rămas doar cu petrecerea sărbătorii, a plăcintelor şi ceva de băut. Sărbătoresc în aceeaşi măsură părinŃii şi copiii. Fratele meu mi-a povestit o amintire din copilărie cu privire la această sărbătoare. „Când puneau la cale cu cine şi unde să facă „Scaloianul”, un copil mai sărman primise un leu de la părinŃi. A luat din acesta o „Eugenia” care costa 60 de bani şi îi rămăsese restul de bani. I-a propus fratelui să-l primească şi pe el că va contribui cu „Eugenia” şi restul de bani, care se vor strânge alături de ceilalŃi care au contribuit şi cu bani, pentru a lua şi ceva de băut. L-am întrebat: „Şi... l-aŃi acceptat şi pe el?” „Da! L-am acceptat că era din clasă cu noi şi aveam cunoştinŃă de starea precară a familiei lui. N-am să uit niciodată cât s-a bucurat de mult”. Aceasta este o poveste care dovedeşte cum toŃi copiii satului erau interesaŃi şi implicaŃi în această frumoasă sărbătoare. Paparudele, de obicei fete rrome (Ńigănci), umblau din casă în casă, îmbrăcate în fuste, iar din talie atârnând frunze din boz, fag,

116

stejar... Aveau ca scop aducerea ploilor după o secetă prelungită. La venirea lor, gazdele deschideau larg porŃile, să curgă ploiŃele, la venirea paparudelor. Acestea erau însoŃite de un întreg alai de copii, pe la casele cărora trecuseră paparudele şi asistau la ele ca la un spectacol. Şi eu, copil fiind, le-am însoŃit în fiecare vară. Gazdele (în special femeile), obligatoriu le stropeau cu găleŃi de apă de la brâu în jos. Ele dansau şi cântau, iar audienŃa bătea din palme: Paparudă-rudă/Vino de te udă/Ca să cadă ploile/Să dea porumburile, sau: Paparudă-rudă/Vino de te udă/Să descuiem cerurile/Să pornească ploile/Să curgă şiroaiele/Să umple pâraiele. Pentru acest ritual gazda le oferea bani sau produse alimentare: untură, ouă, brânză... După terminarea ritualului paparudele mergeau la o apă curgătoare şi aruncau pe apă veşmintele din frunze. Mai târziu, a apărut şi în comuna noastră obiceiul ca de Sfântul Andrei să se semene grâu într-un ghiveci sau alt recipient, iar dacă acesta creştea verde şi frumos până la anul nou – deci, din 30 noiembrie – 31 decembrie – însemna că în noul an gazda va avea prosperitate.

117

Tot aşa a apărut şi obiceiul de aŃi unge clanŃele şi ferestrele cu căŃei de usturoi pentru a fi ferit de spiritele rele. În ajunul Crăciunului, cu „noaptea-n cap” copiii, în cete de 2-3-4, trec pe la fiecare casă din vecinătate şi colindă: „Această noapte este pentru noi Cea mai frumoasă dintre sărbători Ne daŃi, ne daŃi, ne daŃi ori nu ne daŃi... C-am venit şi noi o dată La mulŃi ani cu sănătate Şi la anul să venim Sănătoşi să vă găsim Ne daŃi, ne daŃi, ne daŃi ori nu ne daŃi!” Se întâmpla adesea, a doua zi, dacă treceai prin sat, să vezi cum unele porŃi erau scoase din curte şi aruncate în alt loc, ca răspuns la gestul gazdei de a nu ieşi să cinstească cu nuci sau mere colindătorii. Am văzut aceste lucruri când eram mică, dar niciodată nu am aprobat gestul acestor copii. În zilele de Crăciun şi Anul Nou copiii din sat merg cu Steaua, colind ce narează naşterea lui Isus Hristos. „Steaua sus răsare Ca o taină mare Steaua străluceşte Şi lumii vesteşte Că astăzi curata Prea nevinovata

118

Fecioara Maria Naşte pe mesia...bis” În ajunul Noului an, copiii îşi pregătesc trăistuŃele şi, imediat după ora prânzului, merg cu Pluguşorul. Aceştia nu ocolesc casa nici unui gospodar. Primesc nuci, mere, gogoşi, bomboane. „Mâine anul se-nnoieşte Pluguşorul se porneşte Şi începe-a colinda Pe la case a ura...” Tot în ajunul noului an, imediat ce se lasă înserarea, se aud alŃi colindători. Sunt formate cete de bărbaŃi şi merg să colinde pe la rude, prieteni, cunoştinŃe. A doua zi, se întâlnesc la unul dintre colindători şi împart banii câştigaŃi. Când ajung la casele gospodarilor, strigă: „PrimiŃi colindătorii?” Dacă răspund cu DA, îi întreabă ce colind doresc să-l cânte: „De casă”, „De casă mare”, „De fată mare”, „De mort” etc. Am cules din comună câteva colinde, interesante prin vechimea lor, mai bine de 100 de ani: COLIND PENTRU CASĂ MARE

I’ceaş Doamne, ce’aste curŃi Hoi lerondai, lerui Doamne

119

Ce’aste curŃi, ce’aste domnii Hoi lerondai, lerui Doamne Crescu-tu-mi-a doi meri, Hoi lerondai, lerui Doamne Doi meri’nalŃi şi minunaŃi Hoi lerondai, lerui Doamne Sus în vârf la ce’şti doi meri Hoi lerondai, lerui Doamne Îmi ard nouă lumânări Hoi lerondai, lerui Doamne Sus îmi ard şi jos îmi pică Hoi lerondai, lerui Doamne Ruptu-mi-sa, faptu-mi-s Hoi lerondai, lerui Ruptu-mi-sa trei râuri

Hoi lerondai, lerui Doamne Râu din vin şi-altu-i din mir Hoi lerondai, lerui Doamne Şi-altu-i colivă de grâu

Hoi lerondai, lerui Doamne

În râu de vin cine se scaldă

Hoi lerondai, lerui Doamne Scaldă-se bunul

Dumnezeu Hoi lerondai, lerui

Doamne Cu toŃi sfinŃii dimpreună

120

Hoi lerondai, lerui Doamne Mai din jos de vadul lor

Hoi lerondai, lerui Doamne Scaldă-se bătrânul Crăciun Hoi lerondai, lerui Doamne

Mai din jos de vadul lor Scaldă-se ce’ast domn cel bun

Hoi lerondai, lerui Doamne Ce’ast domn bun, jupân

(numele gazdei) Hoi lerondai, lerui Doamne

Cu’a lui dalbă jupâneasă Hoi lerondai, lerui Doamne Cu coconi cu ce se d’amflă Hoi lerondai, lerui Doamne

Veşminte noi îmbrăcară Hoi lerondai, lerui Doamne

Papucii’n mână îi luară Hoi lerondai, lerui Doamne

Cărăruia’şi de’apucară Hoi lerondai, lerui Doamne

La biserică plecară Hoi lerondai, lerui Doamne

În altar se aşezară Hoi lerondai, lerui Doamne Şi’atunci Dumnezeu grăia-ră Hoi lerondai, lerui Doamne

„Tu, domn bun, la rai vei merge” Hoi lerondai, lerui Doamne

121

Şi voiu raiu descuiatu Hoi lerondai, lerui Doamne

Descuiat şi luminat Hoi lerondai, lerui Doamne Intra’v-ai în rai, nejudecat Hoi lerondai, lerui Doamne Sta’v-ai la masă nechematu Hoi lerondai, lerui Doamne Bea’v-ai paharul ne’mputat Hoi lerondai, lerui Doamne

Şi va fi cu’adevărat Hoi lerondai, lerui Doamne.

Rămâi gazdă sănătoasă La anul şi la mulŃi ani!

Un alt colind în Ajun de An Nou, pe care îl cântă echipele formate din cei mai tineri

Domn, Domn să-nălŃăm Domn, Domn să-nalŃăm Am plecat să colindăm Domn, Domn să-nălŃăm Când boierii nu-s acasă Domn, Domn să-nălŃăm Când boierii nu-s acasă Domn, Domn să-nălŃăm Domn, Domn să-nălŃăm C-au plecat la vânatoare Domn, Domn să-nălŃăm Să vâneze caprioare Domn, Domn să-nălŃăm

122

Să vâneze căprioare Domn, Domn să-năŃăm Domn, Domn să-nălŃăm Căprioare n-au vânat Domn, Domn să-nălŃăm Şi-au vânat un iepuraş Domn, Domn să-nălŃăm Şi-au vânat un iepuraş Domn, Domn să-nălŃăm Domn, Domn să-nălŃăm Să facă din blana lui Domn, Domn să-nălŃăm Veşmant frumos Domnului. Domn, Domn să-nălŃăm Veşmant frumos Domnuuiï Domn, Domn să-nălŃăm Domn, Domn să-nălŃăm

Scoală gazdă din pătuŃ

Florile dalbe, Şi ne dă un colăcuŃ Florile, florile dalbe. Că mămuca n-o făcut Florile dalbe, Sâtă rară n-o avut Florile, florile dalbe.

123

Pe când sâtă-o căpătat Florile dalbe Covata n-i s-o crăpat Florile, florile dalbe Când covata o lichit Florile dalbe Cuptioru' nu s-o urnit Florile, florile dalbe Când cuptiorul o pornit Florile dalbe Anul Nou o şi zânit Florile, florile dalbe Florile, florïle dalbe.

O ce veste minunată De la Vifleem se-arată Cerul strălucea Îngerii veneau Pe-o rază curată. Căci la Vifleem Maria Săvârşind călătoria Într-un mic locaş Lângă-acel oraş S-a nascut Mesia

124

Păstorii cum auziră Spre locaşul sfânt porniră Unde au aflat Prunc prea luminat Şi îl prea măriră E Iisus păstorul mare Turmă ca El nimeni n-are Noi îl lăudăm Şi ne închinăm Cu credinŃa tare. BucuraŃi-vă cu toŃii Că s-a stins puterea MorŃii Astăzi s-a născut Cel făr-de-nceput Cum au spus prorocii. În coliba păstorească Vrut-a Domnul să se nască Fiul său cel sfant

Aho, aho, copii si fraŃi, StaŃi puŃin şi nu mânaŃi Şi cuvântul mi-ascultaŃi:

125

Am plecat să colindăm Pe la case să urăm, Pluguşorul românesc Obiceiul strămoşesc. Vă urăm cum se cuvine Pentru anul care vine Holde mari Cu bobul des Şi pe creste Şi pe şes! Câte mere în livezi Atâtea vite-n cirezi; Câtă apă în izvoare Atâta lapte-n cofare; Să ne fîe-ndestulată Casa toată! łara toată! Ia mai mânati, măi flăcăi! Şi strigaŃi cu toŃii măi! Hăi, hăï!

STEAUA

Steaua sus răsare Ca o taina mare Steaua străluceşte Şi lumii vesteşte

126

Şi lumii vesteşte Că astăzi Curata Preanevinovata Fecioara Maria Naşte pe Mesia Naşte pe Mesia În Ńara vestită Betleem numită Magii cum zăriră Steaua şi porniră Mergând dupa rază Pe Hristos să-l vază Pe Hristos sa-l vază Şi daca porniră Îndata-L găsiră La Dânsul intrară Şi se închinară Şi se închinară Cu daruri gătite Lui Hristos menite Ducând fiecare Bucurie mare Bucurie mare Care bucurie Şi aici sa fie De la tinereŃe

127

Pân-la bătrâneŃe Pân-la bătrâneŃe

Bună dimineaŃa la Moş Ajun! Am venit şi noi o dată, La un an cu sănătate, Domnul sfânt să ne ajute, La covrigi şi la nuci multe, Bună dimineaŃa la Moş Ajun! Această seară este pentru noi Cea mai frumoasă dintre sărbători Căci noi cu toŃi venim acum A vă ura de Moş Ajun Bună dimineaŃa la Moş Ajun! Ne daŃi, ne daŃi, ne daŃi ori nu ne daŃi? Şi la anul să venim Sanatoşi să vă găsim Ne daŃi, ne daŃi, ne daŃi ori nu ne daŃi? Bună dimineaŃa la Moş Ajun! SORCOVA

Sorcova, Vesela Să trăiŃi, Să-mbătrâniŃi:

128

Ca un măr, Ca un păr, Ca un fir de trandafir. FiŃi tare ca piatra, Iute ca săgeata; FiŃi tare ca fierul, Iute ca oŃelul. La anu şi la multi anï! Un alt colind care se cântă în seara de Anul

Nou este „Iancu Jianu”. Acesta are în componenŃa sa opt membrii: Anul nou, Anul vechi, Iancu Jianu, Haiduc l, Haiduc 2, Soldatul, Vânătorul şi Mireasa. Fiecare personaj este îmbrăcat ca atare, dând un plus de farmec colindului când vezi intrând în casă, pe rând, aceşti „eroi” pentru a-şi recita numărul. Colindul pentru „casă mare” şi Iancu Jianu, l-am cules din partea unui sătean, membru al grupului, „Iancu Jianu”, Mitrea Gelu. El sună, cântat, pe o melodie frumoasă, dar, pe alocuri şi recitat, cam aşa:

„Iată anul nou s-a apropiat, s-a apropiat

Din cer v’a vine, încoronat, v’a vine încoronat Şi iată ca un mire el va vine, V’a vine, v’a vine încoronat.

129

Anul Nou: Eu sunt Anul Nou, de lumea toată vestit. Anul Nou, când am intrat, lumea toată am

bucurat. În lume când am intrat lumea toată-am bucurat! Bine ai venit, Anul Nou, frumos, tânăr ca şi-un leu, ca să avem şi noi plăcere de a ta dumnezeiere, ca să avem şi noi plăcere de a ta dumnezeiere. Dar tu nu binevoieşti să spui ce crai mare eşti? Anul vechi: Of, uite şi uite ce ghijoi şi vrea să mă cerceteze dar cu cât numele îmi vei afla eu atâta arestare îŃi voi da! Eu sunt Anul nou trecut, care multe şi multe am pătimit. Deşi părul mi s-a albit şi barba mi s-a-ncâlcit. Şi când mi se va descâlci numai cel de sus va şti. Of, Anul Nou şi Anul Vechi, decât v-aŃi certa, mai bine v-aŃi împăca şi un cântec am cânta: Anul nou, cu dulce raze Peste noi s-a revărsat Ca şi roua, ca şi fumul La noi zile au mai trecut

130

Ca şi roua, ca şi fumul La noi zile au mai trecut. Intră Jianu: Cu străini am stat la masă şi cu ei am ospătat, dar gândul la mine-acasă râuri lacrimi am vărsat. Bună seara, măi flăcăi. N-aŃi văzut vre-un grecotei? Că iată gerul iernii a venit şi noi bani n-am isprăvit! Of, stăpâne prea iubit. Nici-un cotei n-a trecut, Că dacă trecea vre-unul cu punga plină, înfigeam această flintă plină de rugină. Şi în piept eu i-o băgam. Şi îndată bani scoteam. Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-i în Ńara ta! Fie pâinea şi de orz, dacă eşti cu fraŃii toŃi! Măi fraŃilor, oare cum vom sta noi sub conducerea acestui căpitan, că lui îi plac mai mult fetele şi nevestele! Şi ce măi, cârnatule, vrei să fii căpitanul nostru?... Şi ce te râzi tu măi, neghiobule, râd de tine, că eşti un stricat. Opreşte, opreşte astfel de vorbe, că de va veni căpitanul nostru va fi vai şi amar de noi.

131

HaideŃi copii după mine, că ştiu calea-n codru bine. Şi ştiu turme de berbeci. Izvoare cu ape reci. Şi ştiu tinere copile, care m-am iubit cu ele din tinereŃele mele. Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Ńara ta! Fie pâinea şi de orz, dacă eşti cu fraŃii toŃi! Mireasa: Şi iar verde mărăcine, măi Jiene, mă. Vai şi-amar, amar de mine, măi Jiene, mă! Părăsită stau în drum, măi Jiene, mă. Nu văd lume nicidecum, măi Jiene, mă! Nu văd lume şi nici soare, măi Jiene, mă! Decât păsări călătoare, măi Jiene, mă! Căpitane, căpitane, iartă-mă că eram să-Ńi omor femeia pe care tu o iubeşti! Iancu Jianu: Fii iertat! Căpitane, căpitane, pădurea, pădurea noastră este înconjurată de trei potere. O detunătură în şes şi un foc de armă! Iată-i că vin. Ce ne facem căpitane? Iancu Jianu: Şi vă e frică vouă de moarte, copii? Niciodată! PuneŃi mâna toŃi pe

132

arme şi daŃi-i din codru bucuroşi, că noi tot veseli suntem şi un cântec să cântăm. În cor: Ce ne pasă de-ntîmplare Noi avem căpitan mare Pe Jian, de vreme rea, el ne va putea scăpa Şi ne-o face de mâncare Trei fripturi şi trei rasoale. Măi haiduc îngrozitor, tu pe unde ai umblat? Tocmai aici ai venit şi te-ai pus la poposit. Spune-n grabă cine-mi eşti. Că în furia în care mă găseşti, îmi vine să te sfărâm şi să te zdrobesc! Iancu Jianu: Cum mă, tu nu vezi şi nu cunoşti că eu sunt Iancu Jianu, hoŃul codrilor, spaima voinicilor. Unde sunt eu, tufele mai mari zac ai voştri ghiauri mari. Unde-s tufele mai mici, zac ai noştri’ voinici pitici! După vorbele ce mi-ai adresat, meriŃi să fii arestat Stând de pază cu onor şi păzit de-un vânător! Ia încheiaŃi armele, că lui Jianu îi pun fiarele!

133

Iancu Jianu: Mamă dulce mamă, fiul tău dorit Vino de-l vezi mamă, de-l vezi chinuit Groapa e adâncă şi întunecoasă Un chip de scăpare nu se poate face. Mireasa: Aah, Jiene, Jiene, decât mă mai îndrăgosteam de tine şi mă numeam căpităneasa ta, mai bine mă aruncam de vie în gura fiarelor sălbatice! Iancu Jianu: Măi fraŃilor, stând sub paza acestui vânător, mi-a venit un gând uşor. Măi solane, brav soldat, ce să-Ńi dau să fiu scăpat? Să-Ńi dau o pungă de poli ca tu să ai bani de învingat, iar eu din lanŃuri să fiu scăpat? În cor: Hai, tra-la-la, că a scăpat Jianul nostru – bis Noi muream de întristare şi el vesel a scăpat – bis Iancu Jianu: Măi solane, brav soldat, până bani nu Ńi-am dat, eu din lanŃ n-am fost scăpat. Spune-mi în grabă cine eşti, căci în furia în care mă găsesc, îmi vine să te sfărâm, să te zdrobesc.

134

Soldatul: Cum mă, tu nu vezi şi nu cunşti, că eu îs tânăr recrutat. Fiu de român lăudat. Dacă nu vă încredinŃaŃi, (încredeŃi), cântecul să-mi ascultaŃi: Eu sunt soldat-viteazu, vin tocmai de la Breazu Soldat din oaste nouă, ce rup duşmanu-n două Şi-ntr-una din etate, mi-am pus raniŃa’n spate Şi coiful ăsta’n cap, pe care-l port cu drag Şi-apoi mi-a zis: „răcane, stai smirnă Ńopârlane! De-acuma eşti soldat, soldat disciplinat!” Dar tu, măi, cu flinta-n spate, cu pălăria într-o parte, dracu te-a împins la păcate, că parcă şi tu luai parte la arestarea Jianului nostru. Vânătorul: Cum mă, tu nu vezi şi nu cunoşti, că eu’îs tânăr vânător, ce’mpuşc vulturul din zbor. Chiar şi o pasăre măiastră, Ńi-o împuşc de la fereastră. Dacă nu vă încredinŃaŃi, cântecul să-mi ascultaŃi: Am în tolba mea păroasă mii de’ncărcători Am şi-o armă sănătoasă cu braŃe siguri...

135

Plouă, ninge sau îngheaŃă, fie cer senin Numai arma să-mi trăiască sub mantaua mea... O’ir’la-la, O’ir’la-la... La vânători sunt eu... MulŃi ani să trăiŃi! După cum se poate observa din acest colind sunt unele fraze vechi, pierdute în negura vremii, dar care sunt şi astăzi folosite în diferite texte, precum: „Nu văd lume şi nici soare şi nici păsări călătoare”; „Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Ńara ta!”; Ca şi roua, ca şi fumul, la noi zile-au mai trecut” etc. Aceste colinde stau la baza folclorului nostru. Din anul 1968 până în 1981 comuna Borcea a făcut parte din judeŃul IalomiŃa, ulterior din judeŃul Călăraşi, aşa cum este şi în momentul de faŃă.

136

INFORMAłII DESPRE LICEUL TEHNOLOGIC NR.1 BORCEA

AN ŞCOLAR 2013-2014 Activitatea se desfăşoară in 6 locaŃii;

BORCEA -învăŃământul primar -5 clase-110 elevi; clasa pregătitoare - inv.MARIN ARETA clasa I - inv.ASIMACOPOL GHERGHINA clasa a II-a - prof.VOICU EUGENIA clasa a III a - inv.ŞERBAN LINA clasa a IV a - prof.FRONESCU GEORGETA -învăŃământul gimnazial -5 clase-109 elevi; -Limba română - prof.COSTACHE LENUTA - prof.SIMA IULIANA LOREDANA - Limba franceză- prof.CRINGHEA NICULINA - Limba engleză - prof.COICEA COSTINA

137

- Matematica- prof.IANOLE STELA-Directorul Liceului - prof.NEDELCU MARIN - Fizica+Chimie-prof.NAN ELENA RALUCA - Biologie-prof.SABOU GIGI - Istorie+Socio Umane-prof.SOMLEA ALINA CALIOPIA -Geografie-prof.UDREA GEORGIANA - Religie-prof.ILIE OLGUTA - EducaŃie tehnologica-prof.PISMIS LUCIA - EducaŃie fizica-prof.COPORAN MARIN - Muzică+Desen-inst.POPA CORNELIA -învăŃământul liceal - 5 clase-105 elevi; -învăŃământul profesional -2 clase-36 elevi; -discipline tehnologice de specialitate - ing.GUIU FLORIANA TANTA - ing. CHITOI CLAUDIU FLORIN - ing.GABOR MARIANA -instruire practica –maistru-STOIAN ANDREI -învăŃământul preşcolar-GrădiniŃa cu program normal nr.1 Borcea -3 grupe cu 70 copii; STRUCTURA -educatoare PETCU TITIłA - educatoare SIMA RICA

138

- educatoare HUłANU VIRGINIA -GrădiniŃa cu program normal nr.3 Borcea (Pietroiu -2 grupe cu 38 copii;-STRUCTURA -educatoare POPA VIORICA -educatoare DIMA VIRGINIA ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 3 BORCEA (PIETROIU) STRUCTURA -învăŃământul primar -5 clase-91 elevi; -clasa pregatitoare - prof.CĂLDĂRARU NELA -clasa I - prof.BARBU PAULINA -clasa a II-a - inv.DIONISE SORINA -clasa aIII-a - prof.PANAIT ELENA DOINA -clasa aIV-a -inv.RĂDULESCU HARICLIA -învăŃământul gimnazial - 4 clase-91 elevi; Limba română+Limba franceză -prof. MARIN NUłI

139

Limba engleză - prof. IVAN ELENA Matematică - prof. LEUSTEAN MARGATETA Fizica - prof. NAN ELENA RALUCA Chimie+biologie - prof. CIOCÂRLAN MARIA Istorie - prof. ILIE OLGUłA Geografie - prof. UDREA GEORGIANA Religie - preot FILOFTEIU MADALIN CONSTANTIN EducaŃie fizica - prof. STRĂJERU PETRICA Muzica+desen - inst. POPA CORNELIA Educatie tehnologica - prof. PISMIS LUCIA PERSONAL DIDACTIC AUXILIAR Secretar sef - PETRE MARIANA Contabil sef - GHIłA GABRIELA Secretar - ADAMESCU FLORENTINA Bibliotecar - GAVENEA MARGARETA PERSONAL NEDIDACTIC MARIN AURELIA, DUMITRU PENA, FLOREANU MIOARA, TUDORACHE MITICA, PANAIT BOGDAN, DIMA MARIOARA, DIMA MARIA (MulŃumesc doamnei Petre Mariana, care mi-a furnizat aceste date).

140

ŞCOALA NR. l, comuna Borcea – între anii 1892-1976 În perioada 1857-1864, dascălul şcolii era plătit de stat cu 300 de lei vechi/an. Începând din anul 1864 s-au recunoscut şcolile de stat, învăŃământul devenind obligatoriu. În 1879 s-a construit un local nou de şcoală care aparŃinea primăriei. Începând cu anul 1888 şcoala funcŃiona în local propriu, după planul inginerului judeŃean, în suprafaŃă de 229,50 m.p., compus din trei săli de clasă, două camere de locuinŃă a dirigintelui. O bucătărie şi cameră pentru vestiar. Până în 1857 mobilierul şcolii era din bârne de lemn cioplite, pe care stăteau patru copii. Acest stil a funcŃionat până în anul 1888 când s-au introdus băncile de doi copii. Din 1872 şcoala are grădină în suprafaŃă de 2177 m.p., împrejmuită cu uluci din scândură. Biblioteca şcolii deŃinea în 1905 un număr de 162 volume.

141

Banca populară din cadrul şcolii s-a înfiinŃat în anul 1903 cu 134 membri şi un capital de 13.915 lei. În acelaşi an se înfiinŃează şi o şcoală de adulŃi. Începând cu anul 1900 este consemnată şi activitatea Cercului cultural. În anul 1932 se înfiinŃează societatea corală „Zefir”. În anul 1936 se construieşte un nou local de şcoală, fiind necesar în urma ocupaŃiei trupelor germane şi bulgare din perioada 1919-1920. Şcoala va funcŃiona astfel cu un număr de şapte săli de clasă şi o sală de gimnastică până în anul şcolar 1962-1963 când se dă în folosinŃă un al trei-lea local de şcoală cu un număr total de 15 săli de clasă în trei corpuri de clădire. Până la darea în folosinŃă a noului local şcoala funcŃiona cu 10 clase, prin transformarea cancelariei şi a sălii de gimnastică în săli de curs. O clasă funcŃiona într-un local închiriat. În anul şcolar 1959-1960 biblioteca şcolii, ce deŃinea peste 920 de volume a fost transformată în bibliotecă sătească. În prezent, şcoala nr. 1 din comuna Borcea funcŃionează în două localuri, având 15 săli de clasă, un laborator de fizică, dar şi o sală de gimnastică. (Arhivele NaŃionale, Călăraşi) ŞCOALA DE FETE, comuna Borcea

142

În anul 1880 a început construcŃia unui local de şcoală destinat învăŃământului primar de fete. Terminată în anul 1886, avea un corp de clădire situat în centrul satului, în partea de Sud a şoselei Călăraşi – Feteşti, la 37 km de Călăraşi şi 14,5 km de gara Feteşti. La Vest se afla şcoala de băieŃi, iar la Sud braŃul Borcea. Documentele şcolii încep cu anul 1885, iar primul proces-verbal de inspecŃie păstrat, relatează faptul că, în anul 1885 şcoala a înregistrat deja un număr de 498 dosare şi registre, ceea ce poate demonstra faptul că şcoala ar fi putut lua fiinŃă imediat după anul 1865, odată cu introducerea învăŃământului gratuit. Unele documente chiar fac referiri la directorul şcolii din anul 1875 – Ecaterina Teodorescu. În cele patru săli de clasă construite pe o suprafaŃă de 268 m.p. încăpeau 94 bănci de câte patru elevi. Dotarea şcolii era una remarcabilă pentru acea vreme: catedre, table de scris, sobe de teracotă, 28 tablouri. După descrierea făcută de documente se pare că aceasta era una din cele mai mai mari şcoli din mediul rural construită în judeŃ. Cu toate acestea, în anul şcolar 1884-1885 şcoala era frecventată doar de 40 eleve.

143

Trecând peste timp aflăm că în anul 1944 biblioteca şcolii deŃinea un fond de carte de 304 volume, iar în numai 5 ani numărul acestora se dublase, numărând peste 700 de publicaŃii. În anul 1949 devine şcoală elementară, purtând denumirea de Şcoală elementară de 4 clase, Nr. 1. În anul 1952 se finalizează şi ultimele cursuri de fete, localul fiind destinat Şcolii generale nr. 1 din comuna Borcea, local în care funcŃionează şi astăzi clasele primare ale acestei unităŃi de învăŃământ. Documentele cuprind date privind dinamica elevilor, corespondenŃa cu revizorul şcolar, constatări efectuate în urma inspecŃiilr şcolare, situaŃia materială a şcolii, situaŃia cadrelor didactice şi specializările actuale, activitatea didactică şi pedagogică, activitatea culturală, organizarea cursurilor şi a examenelor şcolare, încadrarea personalului didactic şi auxiliar, recensământul, statistici şcolare, desfăşurarea cursurilor de alfabetizare, situaŃia bibliotecii şi a cercului cultural, notele obŃinute de elevi, materiile predate, orare şcolare, aprecieri privind şcolarizarea elevilor. (Arhivele NaŃionale, Călăraşi)

144

ŞCOALA DE BĂIEłI, comuna Borcea În anul 1885 existau 59 de elevi, repartizaŃi pe patru clase primare, sub îndrumarea învăŃătorului Ion Teodorescu. În anul 1888 se termină construcŃia localului de şcoală, dar inaugurarea are loc doi ani mai târziu, în anul 1890. FrecvenŃa şi situaŃia şcoalară a elevilor este de la an la an mai diversă, demn de remarcat este cifra anului 1920, când din totalul de 75 elevi înscrişi la cursurile primare şi 114 adulŃi care frecventează cursurile de alfabetizare nu au reuşit să termine cele patru clase primare decât 15 dintre aceştia. În anul 1943 se înfiinŃează cooperativa şcolară cu 75 membri din rândul cadrelor didactice, părinŃilor şi oficialităŃilor locale care au depus suma de 3750 lei. În anul 1933 se construieşte un nou local de şcoală, dotat cu 4 săli de clasă. Datorită războiului, în perioada 20 septembrie – 4 noiembrie 1942 şcoala funcŃionează cu clase mixte. După această dată se revine la sistemul de învăŃământ pe sexe, în

145

localul nou construit, fiind aduşi şi băieŃii de la Şcoala nr. 1 Borcea, care se transformase în şcoală de fete. Şcoala a funcŃionat până în anul şcolar 1952-1953, ultimele clase terminale fiind asimilate de Şcoala mixtă nr. 2 Borcea. Documentele conŃin date privind evidenŃa populaŃiei şcolii şi a cadrelor didactice, activităŃii cercului cultural, statistici şcolare, dinamica structurală a elevilor şi nivelului de educaŃie din şcoală, cheltuieli bugetare, activitatea bibliotecii şcolare, desfăşurarea procesului de alfabetizare, construirea localului de şcoală, relaŃia cu forurile superioare. (Arhivele NaŃionale, Călăraşi)

146

ŞCOALA NR. 2, comuna Borcea În anul 1933, în urma Ordinului nr. 4397 al Revizoratului Şcolar IalomiŃa, ia fiinŃă cea de-a doua şcoală din comuna Cocargeaua (în prezent Borcea), cu profil mixt, la care s-au repartizat o parte din elevii de la Şcoala de băieŃi din comună. Pe lângă clasele primare, şcoala prelua şi clasele elementare ale Şcolii nr. 1 din aceeaşi comună, devenind astfel şcoală elementară. La nivelul anului şcolar 1936-1937, erau înregistraŃi 302 elevi. Activitatea se desfăşura în local propriu, construit de comună în anul 1938, în suprafaŃă de 330 m.p., compus din patru săli de clasă, două cancelarii şi o bibliotecă. Lotul şcolar se întindea pe o suprafaŃă de 5 hectare. Din 1935 funcŃionează şi cooperativa şcolară „SperanŃa”, compusă din 47 membri şi un capital de 2350 lei, avându-l ca preşedinte pe învăŃătorul Dumitru N. Măceşeanu. La nivelul anului 1941, documentele reflectă activitatea unei cantine şcolare, a unei farmacii, o cooperativă, o bibliotecă, a corului

147

şcolii şi a activităŃilor desfăşurate în cadrul Căminului Cultural din comună. Începând cu anul şcolar 1942-1943 şcoala devine de 4 ani, statutul de şcoală primară fiind menŃinut până în anul şcolar 1961-1962, când revine la denumirea şi funcŃiunea de şcoală elementară de 7 ani, în cadrul căreia se organizau cursuri de alfabetizare. În anul 1993, în urma reorganizării reŃelei de învăŃământ din judeŃul Călăraşi, unitatea devine Şcoală cu clasele I-IV nr. 2, comuna Borcea, denumire care o poartă şi astăzi. Documentele conŃin date privind activităŃi didactice şi pedagogice, organizarea şi susŃinerea examenelor şcolare, dinamica elevilor, desfăşurarea cercurilor pedagogice şi a şedinŃelor consiliului profesoral, cheltuieli bugetare, dotarea cu materiale şi rechizite şcolare, bunurile deŃinute de şcoală, situaŃia localului, înfiinŃarea cantinei, a cooperativei şcolare şi funcŃionarea în şcoală a cursurilor de ucenici, probleme de personal, desfăşurarea procesului de alfabetizare a populaŃiei din comună, notele obŃinute de elevi, materiile predate, cadrele didactice din şcoală, corespondenŃa cu Şcoala nr. 1 şi forurile superioare, reflectate în adrese, statistici, tabele, adeverinŃe, cereri, registre matricole, cataloage, acte de studii. (Arhivele NaŃionale, Călăraşi)

148

BISERICA „SFÂNTUL IERARH NICOLAE”

PAROHIA BORCEA I

Biserica Sfântul Ierarh Nicolae este situată în centrul comunei Borcea, la mică distanŃă de Primărie. A fost ridicată între anii 1909-1911 cu ajutorul comunităŃii şi donaŃii ale moşierului Miniu Ion, fiind preot paroh Nicolescu Radu. Este aşezată pe malul stâng al braŃului Borcea. Interiorul bisericii a fost pictat de către pictorul Martinovici, executat în frescă, în stil bizantin. Voi cita din Pisanie: „Acest sfânt lăcaş a fost ridicat în anii 1909-1911 din obolul credincioşilor, preot fiind Radu Nicolescu. Între timp i s-au făcut următoarele reparaŃii: În anul 1931 subzidirea temeliei pentru consolidare. În anul 1941 s-au făcut reparaŃii la bolta din naos care suferise avarii din cauza cutremurului din 1940. În anii 1966-1967, în timpul arhipăstoririi P.F. părinte Patriarh Justinian, protopop fiind preot Stan Ion, i s-a făcut pictura din nou de către pictorii: Vasile Caraiman şi Costică Tudor din

149

contribuŃia credincioşilor şi un ajutor acordat de Sf.Arhiepiscopie a Bucureştilor, preoŃi deservenŃi fiind Nicolae Negulescu, paroh şi Vasile Călinescu. În anul 1995 s-a restaurat pictura de către pictor bisericesc Elena Vasilescu şi Chivu Viorel cu elevii: Olga, Bogdan, George, sub păstorirea Pr. Paroh George Hangu, sprijinit de enoriaşii acestei parohii, protopop fiind Pr. Nicolae Păun. Lucrările au avut binecuvântarea oreasfinŃitului Nifon, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor. Donatorii principali: Popescu Doru, Olga şi Teodor, Poenaru Ştefan şi soŃia; Dragomir Gheorghe şi soŃia; Minciu Victor şi Elena; Zăgărin Marcel, Driga Dumitru; ROMCIM – Medgidia, HORTICONS – Feteşti; Hotel Intercontinental Bucureşti. ResfinŃirea sfântului lăcaş s-a făcut la data de 19 septembrie 1999, de către P.S. Nifon, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor”. (text: Protopopiatul Feteşti, Album-Monografie, Ed.Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor). Subzidirea temeliei şi alte câteva reparaŃii s-au făcut în 1931 şi în 1941, după cutremurul din 1940, unde au avut loc reparaŃii la bolta din naos. S-a refăcut pictura în frescă de către pictorii Costică Tudor şi Vasile Caraiman, sub păstorirea preotului paroh Nicolae Negulescu şi Vasile Călinescu.

150

Din anul 1991 slujeşte PC Pr. Gheorghe Hangu prin a cărei grijă s-a restaurat pictura, în 1995, şi cu binecuvântarea PreasfinŃitului Părinte Nifon MihăiŃă, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor. Din anul 1999 slujeşte şi PC Pr. Nelu Zăldoiu când s-a făcut resfinŃirea lăcaşului; s-a închis pridvorul Sfintei Biserici şi s-a aşezat gresie în toată biserica. Între 2009-2010 s-au făcut înfrumuseŃări ale bisericii cu policandre noi, covoare, iconostas, axioniŃă, scaun arhieresc, candele, sonorizare audio, mobilier. Cu înalta binecuvântare a PreasfinŃitului Părinte VincenŃiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, între anii 2010-2012, au loc lucrări de tencuială şi vopsire a exteriorului bisericii: schimbarea geamurilor de fier cu termopan maron şi vopsirea tablei de pe acoperiş. Biserica are o lungime de 32 de metri, lăŃime de 12 metri şi o înălŃime în naos de 10 m, iar turla mare, 21 m. (Protopopiatul Feteşti)

BISERICA „SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL”

PAROHIA BORCEA II

151

Biserica cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul, din parohia Borcea II, judeŃul Călăraşi, este prima biserică ce a fost construită în comună. Ea a fost construită pe locul unei foste bisericuŃe din lemn. Aceasta deservea nevoile credincioşilor din satul Tâmbureşti, atestat încă din sec. al XVI-lea, astăzi comuna Borcea. Temelia primei biserici din localitate s-a pus în anul 1864 şi s-a terminat în anul 1868, prin contribuŃia benevolă a credincioşilor din parohie. Aceasta a fost construită din cărămidă, sub formă de navă, dar în anul 1988 biserica a fost mărită cu încă 7 m lungime şi 6 m lăŃime, la iniŃiativa preotului paroh Marcu Constantin şi a consiliului parohial din acea vreme pentru a satisface nevoile credincioşilor. În acelaşi timp s-a construit şi o mică turlă pentru a avea o ventilaŃie corespunzătoare, tot prin contribuŃia benevolă a credincioşilor. Prin contribuŃia familiei Leahu din Germania, foşti locuitori ai Parohiei Borcea II, în anul 1993 biserica a fost pictată de către pictorul Ristea Nicolae. În anul 1996, biserica a fost resfinŃită sub preoŃia PreasfinŃitului Părinte Nifon, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor. Aşa cum am mai amintit, biserica este construită sub formă de navă, cu o lungime de 18

152

m şi o lăŃime de 6 m. ÎnălŃimea sfintei biserici este de 5,7 m la interior. Nu are pridvor, iar pronaosul este despărŃit de naos la jumătatea bisericii de două ziduri interioare, ambele de câte 1 m. Deasupra naosului este ridicată o turlă de l m lăŃime, 3 m înălŃme, prevăzută cu patru ferestre pe cele patru laturi. Sfântul Altar este semicircular şi despărŃit de naos printr-o catapeteasmă din lemn de brad. Pictura bisericii este în tehnica fresco şi se păstrează în stare bună. Satul Buliga În afara celor două biserici din satul Cocargeaua, mai era o biserică în satul Buliga, la care slujeau trei preoŃi şi patru dascăli, iar suma cheltuită de comună anual pentru cult era de 828 lei. Despre Buliga, sat component al comunei, DicŃionarul lui Provianu ne spune că este situat pe lunca braŃului Borcea, sub coasta Bărăganului şi mai poartă denumirea de Buliga-Tâmbureşti. PopulaŃia satului era de 94 de familii români, 2 familii Ńigani şi o familie de greci. Avea o biserică construită la 1856, la care serveau un preot şi un cântăreŃ. Vite: 125 cai, 396 boi şi 507 oi.

153

În urma reformei administrative din anul 1864, denumirea de Tâmbureşti dispare definitiv şi apare comuna Pietroiu şi Cocargeaua. Aureliu V. Ursescu în Anuarul judeŃului IalomiŃa, tipărit în anul 1906, scrie: În anul 1831, comuna Cocargeaua (Borcea) o găsim sub numele de Cocârgeaua, iar înainte de această dată se numea Piatra. În anul 1874 i s-a alipit satul Pietroiu, care s-a deslipit în anul 1876 spre a forma singur o comună (în această formă a rămas până în anul 1968, când a devenit din nou sat al comunei Borcea. Aşa cum îl găsim şi astăzi – n.ns. N.ł.). Între anii 1874 şi 1882 pe teritoriul comunei s-a înfiinŃat satul Buliga, care de la 1 ianuarie 1926 a trecut la comuna Feteşti, acum un mic orăşel. Până în anul 1901 comna Borcea a făcut parte din plasa cu acelaşi nume. De la această dată trecând la plasa Feteşti, unde a rămas până în anul 1950. PopulaŃia comunei era de 3302 locuitori, iar numărul contribuabililor de 575. Numărul prestatorilor era de 529, dintre care: 141 cu braŃele, 107 cu 2 vite, 169 cu 4 vite şi 112 cu 6 vite. După bugetul anului 1906, venitul comunei era de 17.583 lei şi 72 de bani, iar

154

cheltuielile de 17.577 lei şi 39 bani, comuna neavând ca proprietate teren arabil. Dacă Provianu ne spune că în satul Borcea erau două şcoli, A.V. Ursescu ne spune tot de două şcoli, dar: una la reşedinŃă, instalată într-un local proprietate a comunei, construit în 1888 şi care a costat 10.750 lei. Această şcoală avea un învăŃător şi o învăŃătoare, pe dl. I. Teodorescu şi pe d-na Ecaterina Teodorescu, ambii funcŃionând de la 10 octombrie 1886. Fără a pune la îndoială cele scrise de A.V. Ursescu, deoarece era secretarul judeŃului – considerăm că erau totuşi două şcoli, aşa cum demonstrează documentele care s-au păstrat de la acestea, doar dacă nu cumva, funcŃionând în acelaşi local, s-a considerat că este o singură şcoală. A doua şcoală era în satul Buliga, instalată într-un local proprietate a comunei, care se construise în anul 1904 şi costase 8000 lei. ÎnvăŃător era St. Tomescu, care funcŃiona de la 13 iulie 1903. După ultimul recensământ numărul copiilor de vârstă şcolară era de 436.226 înscrişi la şcoala de reşedinŃă şi 63 la şcoala din satul Buliga. În comună erau două biserici: una la reşedinŃă cu hramul Sfântului Ioan Botezătorul, construită la 1861, la care oficia serviciul religios preotul C. Teodorescu şi a doua cu hramul

155

Adormirea Maicii Domnului, în satul Buliga, la care servea preotul Radu Nicolescu. Primar al comunei era Panait Ionescu, iar ajutor de primar C. Popescu. Primăria îşi avea sediul într-un local construit în anul 1888, care a costat 10.000 lei. Conform Anuarului României pentru ComerŃ, Industrie, Meserii şi Agricultură din anul 1929, comuna rurală Cocargeaua, avea o populaŃie de 5136 locuitori, Primărie, precepŃie fiscală, 3 biserici ortodoxe şi 2 şcoli primare. Mai existau: 4 băcănii, o bancă populară „Agonisirea săteanului” înfiinŃată în anul 1904, o brutărie a lui Boscovici Staver, 2 cafenele, 7 cârciumi, 5 cismari, 3 magazine de coloniale, 4 croitori, 1 dogar, 4 dulgheri, 7 fierari, 1 grădinar – Tache C. Iordache, 3 lăcătuşi, 1 măcelar – Mihăilescu C. Ioan, 2 mori – Gheorghiu D. Gheorghe şi Iamandi Ion (motor), 2 rotari, 1 tâmplar – Petculescu Stan, 1 tapiŃer – Bobe Fănică. Agricultori erau: moştenitorii Buricescu – 54 hectare, Calimachi I. Anastasia – 455 hectare şi moştenitorii Chiriacescu – 151 hectare. După reforma agrară din anul 1921, între anii 1925-1928, pe teritoriul comunei Borcea s-a înfiinŃat, prin colonizarea unor locuitori din judeŃele Prahova, DâmboviŃa, Muscel şi IalomiŃa, satul Cocargeaua Nouă, astăzi Ştefan cel Mare), care la 1 ianuarie 1930 s-a deslipit, formând

156

autoritate administrativă aparte, în componenŃa comunei rurale Cocargeaua, alături de satele Pietroiu şi Gîldău. Această organizare a durat doar până la 15 august 1931, când satele respective au ieşit de sub tutela comunei Cocargeaua, formând comune aparte. Conform unui Chestionar din anul 1937, suprafaŃa totală a comunei era de 13.826 hectare, din care 9475 hectare teren arabil, 96 hectare teren cu vie, 162 hectare pădure, 954 hectare islazuri, 700 hectare păşuni, 1 ha livezi de pomi fructiferi, 10 hectare grădini de zarzavat irigate, 155 hectare ocupate cu clădiri şi curŃi şi 2273 hectare râuri, lacuri, drumuri şi terenuri degradate neutilizabile. Din acelaşi chestionar aflăm că, populaŃia comunei, de la 16 ani în sus, împărŃită pe profesiuni, se prezenta astfel: 9 brutari, 15 croitori, 10 cismari, 24 comercianŃi, 3 dogari, 15 fierari, 2 frizeri, 17 funcŃionari publici, 11 funcŃionari comerciali, 7 grădinari, 7 industriaşi, 20 lemnari, 10 mecanici, 10 muzicanŃi, 1 tinichigiu, 1 zidar. PopulaŃia comunei, din punct de vedere sanitar, se prezenta satisfăcător şi se alimenta mai mult cu peşte şi zarzavaturi, brânză, ouă – iarna carne, fasole, lapte, conserve preparate în case, murături, prune şi fructe uscate, toate în cantitate suficientă şi de bună calitate. Consumau aproximativ 150 de grame de pâine zilnic.

157

Mortalitatea infantilă era de 27%, în creştere cu 3 procente faŃă de anul 1936, una din cauze constând în faptul că sătencele nu îngrijeau bine copiii, ducându-se cu ei la munca câmpului după câteva zile de la naştere şi dormind cu ei sub cerul liber. ALTE DATE DESPRE COMUNA BORCEA Am aflat din arhive că denumirile comunei au fost pe rând: Tâmbureşti, Cocargeaua, Piatra şi acum Borcea. Să revenim la comuna Borcea unde erau consemnate în 1937, 6 cazuri de tuberculoză, iar ca boli sociale: 8 sifilitici, 143 paludism; 10 pelagră, 5 blenoragie, 3 alcoolici. Pentru îngrijirea bolnavilor în comună exista un dispensar, deservit de medicul circumscripŃiei care avea sediul în comună.

158

Se dădeau consultaŃii gratuit de două ori pe săptămână, joia şi duminica. Regulat, bolnavii se prezentau la vizitele medicale. Slaba alimentaŃie a populaŃiei a dus la apariŃia epidemiilor. Cele mai răspândite boli care au afectat populaŃia din mediul rural au fost tuberculoza şi pelagra (n.red. pelagra este o boală provocată de lipsa vitaminelor din corp şi are ca simptomatologie inflamaŃia pielii, tulburări gastrice şi nervoase). Potrivit estimărilor oficiale păstrare în arhive, între anii 1922-1923, în Bărăgan, au fost raportate 459 cazuri de tuberculoză. Numărul mare de bolnavi era cauzat şi de lipsa asistenŃei sanitare. LipsiŃi de mijloace de transport, de cele mai multe ori, doctorii ajungeau mult prea târziu la un bolnav, de aceea şi numărul deceselor era destul de ridicat. Existau doar patru spitale urbane şi 15 dispensare, însă în ele îşi desfăşurau actrivitatea un medic primar şi alŃi opt specialişti. Ca şi în cazul agriculturii, statul modern nu intervenea pentru susŃinerea sistemului medical, aşa încât un singur medic avea în evidenŃă populaŃia din 14 sate. łăranii din Bărăganul, proaspăt ieşiŃi din război, trăiau la limita sărăciei. În cea mai importantă zonă agricolă a Ńării, oamenii habar nu

159

aveau despre producŃii la hectar sau unelte agricole care să le uşureze munca. Apa de băut era procurată din braŃul Borcea, care putea fi infectată mai ales în lunile septembrie-octombrie, când locuitorii obişnuiau să topească inul în apa Borcei. Chestionarul din anul 1937, în privinŃa locuinŃelor, ne spune că erau construite în majoritate din gard lipit cu pământ (paiantă) şi acoperite cu Ńiglă. Acest mod de construcŃie permite o bună igienizare şi erau menŃinute curat. Din totalul de 859 de locuinŃe, 47 erau cu o singură cameră şi sală, 246 cu câte două camere şi sală, 488 cu câte 3 camere şi sală, 65 cu câte 4 camere şi 13 cu mai mult de 4 camere. Tot Chestionarul ne dă următoarele informaŃii cu privire la starea culturală a comunei, cu următoarele date: 2 şcoli cu câte 4 săli de clasă, la fiecare şcoală fiind câte 4 învăŃători definitivi. Doi dintre învăŃători făceau politică de partid, fără a se preciza partidul. PopulaŃia de vârstă şcolară era de 1214, din care urma regulat la şcoală numai 626 elevi. Principala cauză era că, părinŃii nu-şi trimiteau copiii la şcoală, deoarece amenzile pronunŃate nu erau încasate de organele fiscului. La şcoala nr. 1 erau 3 absolvenŃi a 7 clase şi 14 la şcoala nr. 2.

160

Numărul analfabeŃilor era de aproximativ 45% din numărul total al populaŃiei, cu tendinŃă de creştere din cauza lipsei de învăŃători, care erau doar 8 la o populaŃie şcolară de 1214 persoane. În afara bibliotecilor şcolare, care aveau 600 de volume, în comună nu mai erau alte biblioteci. Ca şi în timpul de astăzi, întrunirile politice, se Ńineau numai în preajma alegerilor (campaniei electorale). În ceea ce priveşte Starea religioasă, se menŃionează că: „În general oamenii sunt blajini şi marea majoritate îşi respectă angajamentele luate, precum şi proprietatea altuia. Criminalitatea nu este răspândită în comună, ultima crimă comisă fiind în anul 1926. BărbaŃii, deşi credincioşi, nu prea se duceau la biserică, dar femeile nu lipseau de la slujbele religioase. Mai mult chiar, la ambele biserici, erau coruri formate din tinere femei şi fete”. Bisericile erau bine întreŃinute, preoŃii evlavioşi, dădeau sfaturi şi îndrumări locuitorilor, nu erau vicioşi, violenŃi şi nu aveau alte ocupaŃiuni, dar făceau politică. În comună era şi o casă de rugăciuni a adventiştilor de ziua a şaptea. Aproape toŃi locuitorii comunei posedau terenuri arabile şi aveau economii depuse la banca

161

populară în valoare de 430.722 lei şi datorii tot de cam aceeaşi valoare. Mai erau unii care nu plăteau ratele regulat la sumele convenite (ratele fixate). Erau 17 proprietăŃi mijlocii cu 25 la 100 de hectare. Chestionarul menŃionează că în partea de sud a comunei trece braŃul Borcea, care este navigabil pentru şlepuri şi vapoare şi care încarcă anual, în medie, 150 de vagoane cereale. Bătrânii satului povestesc despre existenŃa unui pod peste Borcea, în dreptul satului. Un pod care se poate observa când scade mult apa, pe timpul verilor secetoase şi atunci rămâne cam la o jumătate de metru sub apă. Acesta porneşte din dreptul satului, partea de Est şi nu traversează direct, ci puŃin oblic faŃă de cursul apei, ieşind mai la Est, pe celălalt Ńărm. A fost construit din piloni de lemn tare, ce stau faŃă în faŃă, iar între ei blocuri de piatră. Podul avea o singură discontinuitate, aproape de malul drept, unde apa este mai adâncă şi pe unde, probabil, treceau vasele. Podul se află la 25 km de Dunăre şi are direcŃia Adamclisi. Această trecere se cunoaşte de către populaŃie sub denumirea de „Vadul împăratului”. Nu se cunoaşte vechimea acestui pod. Un cetăŃean din comună, pescar, a scos de pe fundul apei un vas de pământ, înalt de cca 75

162

cm cu o capacitate de 10 litri. Vasul a fost donat şcolii cu promisiunea de a ajunge la Arhivele Statului din Călăraşi. Cea mai importantă moşie a comunei era cea a Anei Maria Calimachi, care a vândut-o în anul 1942 fostei regine a Greciei, principesa Elisabeta, printr-un act întocmit la Londra. Mai erau şi alŃi chiaburi ai comunei cu o avere între 50 şi 300 de hectare, precum Fornorache, Petrescu, Tomescu, Rigane ş.a. Balta dintre Dunăre şi braŃul Borcea a fost domeniu regal, cu denumirea de Regina Elisabeta. În comuna Borcea, la 21 septembrie 1972, se cere o situaŃie, prin adresa nr. 1215, privind „situaŃia salariaŃilor şi a membrilor de familie care muncesc şi domiciliază în mediul rural”. Iată cum se prezintă: „Total familii = 516; Total membrii de familie = 1.735; salariaŃi = 97; membrii de familie peste 15 ani =715: membrii de familie sub 15 ani =829”. iar o altă situaŃie cu „membrii de familie a salariaŃilor care muncesc în afara comunei, iar familia domiciliază pe teritoriul comunei”. Un control riguros şi măsuri de aplicare a sancŃiunilor contravenŃionale se făcea în privinŃa instituŃiilor de deservire a populaŃiei.

163

„Către Consiliul Popular al comunei Borcea – adresa nr. 6167/5 iunie 1972 privind aplicarea şi respectarea preŃurilor şi tarifelor. „Vă facem cunoscut că este absolut necesar să exercitaŃi un control riguros la unităŃile din subordinea dvs.: unităŃi de frizerie, croitorie, automoto, televizoare, reparaŃii radio, tapiŃerie etc. – în ceea ce priveşte modul de încasare a sumelor de bani pentru serviciile efectuate. Se va verifica dacă pe bonul sau chitanŃa de plată sunt trecute operaŃiile pentru care s-au încasat banii respectivi. Dacă preŃurile şi tarifele sunt afişate în locuri vizibile şi dacă se încasează exact după ele, fără să fie umflată suma de plată pentru lucrările neefectuate aşa cum se procedează la unele unităŃi. Întotdeauna tariful încasat trebuie să fie echivalent cu valoarea serviciului prestat. Respectându-se cu rigurozitate tarifele legale ca şi regimul de lucru cu chitanŃierul se poate asigura o deplină disciplină în materie de preŃuri şi tarife, neîncasându-se de la client nici un leu nejustificat. În caz de nerespectare întocmai se vor aplica sancŃiuni contravenŃionale, conform Legii 19/1971”. ss/Vicepreşedinte, Tănase Ion Şeful Oficiului preŃuri

164

ss/Vasilescu Valeriu (Mă întreb: Mai este în vigoare? Nu, îmi răspund singură. Este economie de piaŃă). „În 31 decembrie 1972 se întocmeşte un Tabel cu terenurile situate în comuna Borcea, jud. IalomiŃa, ce se vor scoate temporar din producŃia agricolă:

- teren arabil = 1.559,196 m.p., iar în 30 iunie 1972 se mai scot încă 207.715 m.p. de teren. În total = 1.766.911 m.p.” „Conform unei situaŃii cerute de Consiliul judeŃean Feteşti, Consiliul Popular Borcea trimite adresa nr. 371/31 ianuarie 1972, răspunzând hotărârii de a se realiza, în condiŃiile unui an agricol normal, următoarele producŃii în sectorul cooperatist: - grâu = 2850 kg/ha; - porumb = 4180 kg/ha; - floarea soarelui = 2100 kg/ha; - sfeclă de zahăr = 30.710 kg/ha; - legume = 18.000 kg/ha.” „În acelaşi an, s-a virat suma de 815 mii lei la fondul de regularizare al judeŃului”. (Arhivele NaŃionale, Călăraşi)

165

PERIOADA COMUNISTĂ AutorităŃile comuniste acordau o mare atenŃie pregătirii noilor cadre de conducere. Acestea erau trimise obligatoriu la şcolile de partid de scurtă durată. Cea mai înaltă şcoală politică era „Ştefan Gheorghiu”, Bucureşti.

166

Totul era subordonat ideii luptei de clasă şi politicii de partid. Era sub control discursul public, cenzurat, verificat la sânge, ceea ce a făcut ca populaŃia să fie într-o stare de letargie intelectuală. Emisiunile de propagandă, limbajul de lemn caracterizat prin lipsa de conŃinut, manipularea, texte fără informaŃie – toate menite să „ne spele minŃile!” Acest discurs nu se adresa unor oameni inteligenŃi sau de cultură, el trebuia să creeze numai o stare de spirit. Un lucru totuşi de admirat au fost şi înfiinŃarea organizaŃiilor de femei la sate şi chiar la oraşe. Acestea aveau drept scop socializarea, lucrul manual, reŃete de gătit, dar cel mai important lucru este că, cele care nu ştiau carte aveau parte de câteva noŃiuni de scriere şi citire. La aceste întruniri, Ńinute săptămânal, participau femei de toate vârstele. Doamna învăŃătoare Iulia Oprea, care era secretara acestei organizaŃii, îmi povestea că o prezenŃă foarte mare era şi datorită faptului că preparau o serie de mâncăruri, reŃete de prăjituri, după care serveau masa în colectivitate. Se întâlneau în fiecare zi de marŃi a săptămânii. Aceste întâlniri deveniseră plăcute şi aşteptate, cu o prezenŃă din ce în ce mai mare, legându-se multe prietenii.

167

Televiziunea şi radioul au fost şi ele folosite ca instrumente de propagandă, unde era promovată imaginea conducerii colective, „bravii brigadieri” de pe şantierele patriei. Telejurnalele din perioada comunistă erau axate pe propaganda politică. Acestea Ńineau câteva minute, timp în care erau prezentate acŃiunile şi vizitele întreprinse de conducătorul statului „cel mai iubit fiu al poporului!” , un film şi un serial pe săptămână, o emisiune îndrăgită de muzică populară „Tezaur Folcloric” etc. Această perioadă a avut şi un merit. Aproape toată suflarea „alergam” sau făceam rost de cărŃi bune pe care le lecturam înainte de culcare, din lipsă de altă activitate. Nu deŃin adevărul absolut să ştiu dacă la ora actuală televiziunea, radioul, calculatorul şi alte forme de informaŃie pot să aducă în conştiinŃa tinerilor aceeaşi cultură pe care noi, în perioada aceea, ne-am însuşit-o, atât cultură generală cât şi de specialitate. Citeam tot ce ne „cădea” în mână. Pe lângă lectură ne umpleam timpul cu lucrul manual. Erau binevenite şi şcolile profesionale care te calificau pentru o meserie.

168

REALIZĂRI ÎN NOUL MANDAT AL PRIMARULUI ALES

Din anul 2012, comuna Borcea are un nou primar, în persoana domnului Nedelcu Aniel-Theodor, fiu al satului, născut în comună. Nici nu a trecut bine un an de zile de la alegerea sa în funcŃie ca primar al comunei Borcea că au şi început să se vadă primele investiŃii, destul de importante pentru locuitorii săi. Stând de vorbă cu câŃiva localnici, aceştia au avut numai cuvinte de laudă la adresa noului edil. Este cel mai tânăr primar, are ambiŃie, are idealuri, are putere de muncă. Voi enumera câteva din aceste realizări: - 64 de străzi pietruite; - 2,5 km lungime străzi asfaltate; - 4,2 km de trotuar, pe partea dreaptă a drumului naŃional, pe sensul Călăraşi-Feteşti, începând din comuna Pietroiu; - s-a asfaltat aleea de la dispensar;

169

- 2 canale de colectare a apelor pluviale, în afara celui de la uliŃa mare, unde anual se inundau peste 100 de case; - s-a terminat de pietruit aleea de acces a primăriei, Monumentul Eroilor şi fântâna arteziană; - s-a reactivat panoul unde sunt afişate hotărârile Consiliului Local şi toate anunŃurile importante pentru cetăŃeni, tot ce Ńine de informarea lor. - gazon pe terenul de fotbal; - noi locuri de muncă create de investitori, iar până la finele anului îşi începe activitatea fabrica de pâine. De asemenea, s-au creat noi locuri de muncă şi la ferma de berbecuŃi care funcŃionează în clădirile fostei A.E.I. Valoarea investiŃiilor a fost de aproximativ 1,2 milioane de lei, cu fonduri de la Primărie, dar şi de la Consiliul JudeŃean Călăraşi. Se are în vedere accesarea programului privind perspectivele şi posibilităŃile de acŃiune în direcŃia realizării unor investiŃii care să asigure surse de energie regenerabilă la nivel local, să reducă consumul de energie termică pentru instituŃiile publice locale – primării, şcoli şi grădiniŃe, biblioteci, cămine culturale – contribuind astfel la eficientizarea consumului de energie electrică.

170

Se distribuie de către primărie şi ajutoarele ce vin prin Planul European de Ajutorare a Persoanelor Defavorizate (PEAD) celor 1000 de persoane beneficiare. Borcea este singura comună din judeŃ care are două echipe de fotbal, în divizii diferite, ce sunt susŃinute de primărie. (Datele din acest capitol sunt luate din presă) Dacă realizările sunt mult mai mari, pe mine mă bucură cel mai mult ca fiică a comunei, dar mă întristează că nu mi s-a răspuns solicitărilor mele destul de repetate).

ZILELE COMUNEI BORCEA În fiecare an, la 15 august, se sărbătoresc zilele comunei Borcea. În anul 2013 s-a ajuns la cea de-a şasea ediŃie. Este o zi în care, cu mic şi mare, cu cele mai alese haine de sărbătoare, borcenii se adună în centrul comunei (mai ales pe stadion) şi buna dispoziŃie şi distracŃia pun stăpânire pe ei. Se găsesc standuri cu bucate alese, cele mai multe dăruite de primărie sătenilor, se ascultă muzică bună, se dansează, se fac poze şi voia bună este la ea acasă. Actualul edil al oraşului, primarul Aniel-Teodor Nedelcu, sprijinit de Consiliul Local, a

171

reuşit pentru al doilea an consecutiv, din cei şase sărbătoriŃi, să ofere sătenilor o sărbătoare de excepŃie, pe stadionul din comună, unde nu a lipsit muzica, cu cântăreŃi de talie naŃională, jocurile şi bunătăŃile culinare specifice locului şi servite la terase special amenajate. Primarul a declarat că: „Am stat o săptămână şi jumătate pe stadion pentru ca totul să fie impecabil. În premieră, anul acesta, am amenajat o terasă a primăriei unde toŃi invitaŃii noştri s-au ospătat cu mâncăruri alese, preparate chiar de angajaŃii primăriei. ToŃi cei din primărie, de la paznic, până la secretar şi contabil şef, purtând bonete de bucătar, cu inscripŃia primăriei Borcea, i-au servit pe oaspeŃii noştri. În felul acesta, am demonstrat că suntem gazde ospitaliere. Le mulŃumesc agenŃilor economici din localitate, dar şi administratorilor celor trei foste IAS-uri, din Borcea şi Grădiştea, care ne-au sprijinit în organizarea acestui deosebit eveniment. Şi sprijinul domnului Liviu Anghel, fostul director al Centrului Cultural JudeŃean Călăraşi, ne-a fost de un real folos, care a reuşit să aducă pe scenă nume sonore din lumea muzicală românească, prin intermediul companiei Bambu Music. Comuna Borcea se bucură şi de un ansamblu folcloric, denumit chiar aşa: „Borcea” recunoscut prin premiile obŃinute la mai multe festivaluri internaŃionale.

172

Nu în ultimul rând mulŃumesc concetăŃenilor mei care mă sprijină şi mă susŃin în toate proiectele pe care le-am realizat. Mesajul primarului i-a făcut pe toŃi să le tresalte inimile şi să-i motiveze pentru hărnicia lor cunoscută, prin următoarele cuvinte: „IUBEŞTE-łI SATUL NATAL ŞI, LA VREMEA TA, FĂ CA EL SĂ INFLOREASCĂ”. Cu această ocazie au fost premiaŃi 35 de copii care fac parte din Clubul Sportiv Satori, de arte marŃiale. Profesorul antrenor Gigel Marin a Ńinut să mulŃumească, în mod public primarului pentru susŃinerea acestor copii în pregătirea lor sportivă. De asemenea, premiaŃi au fost şi componenŃii celor două echipe de fotbal ale comunei. Manifestarea din 15 august 2013 s-a încheiat după miezul nopŃii. Finalul Zilelor comunei Borcea s-a încheiat cu un foc de artificii care a durat aproape 30 de minute. La mulŃi ani, Borcea!

173

Autoarea şi prof.univ.dr. Carmen Bulzan, la Muzeul NaŃional de istorie şi arheologie ConstanŃa

174

Casă şi grădină cu flori

175

Case la şoseaua Călăraşi-Feteşti, Pietroiu

176

Fostul Cămin Cultural, Pietroiu, astăzi casă de locuit, magazin mixt şi restaurant

177

Magazin mixt în fostul Cămin Cultural

178

Şoseaua Călăraşi-Feteşti

Casa cu etaj are un restaurant, uneori închiriat şi pentru diverse festivităŃi

179

Drumul care duce la Bacul peste BraŃul Borcea

De la stg.la dr. Popa Elena, 79 ani, cea care a fost deportată în

FrumuşiŃa, Nina, 72 ani şi Cati 66 ani

180

Doamna Dincă Maria la 100 de ani, 2014, Pietroiu

181

GrădiniŃa, Pietroiu

182

Farmacie, Pietroiu

183

Monumentul eroilor, Borcea

184

Primăria comunei Borcea

185

Casă veche, 100 ani, Pietroiu, str.Călăraşi

186

Biserica, comuna Borcea

187

Casă, comuna Borcea

188

Punct de intervenŃie rapidă, în fosta Şcoală Generală

189

Casă veche, de la 1900

190

Casă veche boierească

A aparŃinut fam. Stelian Stroe

191

Casă cu flori, la şoseaua principală,

192

Casă cu flori, la un drum perpendicular pe str.

Călăraşi

193

Biserica Sfântul Nicolae, Pietroiu

194

Şcoala, cu clasele I-VIII, Pietroiu

195

P O S T F Ał Ă

Monografia scriitoarei Vasilica Mitrea apare după o perioadă mai îndelungată de investigaŃii. Este istoricul comunei Borcea, sat Pietroiu, actualmente în judeŃul Călăraşi. Există un argument lămuritor şi o construcŃie, în primul rând, zidită cu mult suflet şi documentare . După fixare în timp, geografie, istorie se desfăşoară o derulare de date concrete referitoare la populaŃie, etnii, profesii, stagiu militar, evidenŃe ale suprafeŃei localităŃii, utilizarea ei şi a terenului arabil. Această monografie stabileşte locul satului în istoria României, inclus în evenimente majore şi o pleiadă de portrete specifice localnicilor şi felului lor de a fi. Sunt incluse inerent obiceiuri, cunoscute încă din vechime şi perpetuate, date legate de biserici, construŃie, dimensiuni , preoŃi, şcoli din vechime ( 1865) şi liceu tehnologic. Întâmplarea face ca acest loc,sat să fie populat de oameni bravi, harnici, care au înfruntat cu mândrie timpul, timpurile. Au dezvoltat zona, au ridicat case, anexe, s-au sprijinit (claca), au deschis magazine,dispensare, au dezvoltat relaŃii economice, de colaborare şi în toate s-a simŃit relaŃia cu cei mai în vârstă şi cu experienŃă.Să ne întoarcem la Cuvânt înainte semnat de prof. Univ. Dr. Carmen Bulzan şi să răspundem la întrebarea: Cui foloseşte? Zicem noi cui o citeşte. Acela poate găsi un model de convieŃuire în timp şi de evoluŃie socio-economico-culturală. Scriitoarea inserează şi texte literare, povestiri, care ne trimit la eresuri şi care alimentează imaginaŃia şi memoria deopotrivă a scriitoarei şi a cititorului. Confruntarea „pe viu” cu vârstnicii locului , cei care, surprinzător, au memoria timpului, a oamenilor şi faptelor asigură autenticitatea textului. Prof.drd. Alexandra Flora Munteanu

196

INTERVIURI: - Ing. Stroe Gh. Tudor - Paraschiv Tudor - Mitrea Vasile - Popa D. Elena - Dincă ConstanŃa - Dincă Maria - Mitrea Gelu - Aioanei Niculina - Stoicescu Gheorghe - Teodorescu Maria Aduc mulŃumiri tuturor celor care mi-au acordat interviuri, contribuind la autenticitatea acestei Monografii. BIBLIOGRAFIE: - Nicolae Iorga, Chronique de Warvin, 1445, p.53 - Arhivele NaŃionale, Călăraşi - Dosar 442 – 1/1865; 1/1914; 8/1920; Dosar 270/1940; - 1(1940; 4/1939; 7/1942; 4/1944; 5/1945/ 2/1947; 7/1951-1955; 5/1953. Dosar 463/1940; Dosar 270/l-1952; 1/1972. - Internet - România în războiul mondial (1916-1919), vol.I, p.58 - Dumitru Sandru, Satul românesc între anii 1918-1946, Iaşi, p. 264-267 - Istoria României (febr. 1938 – sept. 1940, p.280 - Istoria României între anii 1918-1944, p. 537 - Însemnări ale prof. Nicolae łiripan, Arhivele NaŃionale Călăraşi; - Dosar nr. 201/2004 – Arhiva com. Borcea, veterani de război; - Dosar nr. 178/2003 – Arhiva com. Borcea, veterani. - Dosar nr. 254/1895 – Arhiva Borcea, căsătoriŃi – decedaŃi.

197

C U P R I N S:

CUVÂNT ÎNAINTE.......................................................3 ARGUMENT.................................................................. 8 MONOGRAFIA COMUNEI BORCEA......................11 - Portul strămoşilor noştri..........................................16 - Satul............................................................................20 - ConsideraŃii teoretice................................................20 - ConsideraŃii generale................................................22 - Portul strămoşilor noştri CADRUL GEOGRAFIC............................................... 24 - VecinătăŃi...................................................................24 - Clima şi media precipitaŃiilor..................................26 - Relieful.......................................................................26 - SuprafaŃa...................................................................26 - PopulaŃia....................................................................27 BISERICA „SFÂNTUL NICOLAE”, Pietroiu ..........36 GENERALITĂłI ARHIVE.........................................39 MASIVE DEPORTĂRI................................................76 - O altă dramă a regimului comunist....................... 84 COOPERATIVELE AGRICOLE DE PRODUCłIE - C.A.P. Pietroiu..........................................................90 - C.A.P. 7 NOIEMBRIE şi C.A.P. 23 FEBRUARIE........................................... 96 VIAłA ECONOMICO-SOCIALĂ............................ 100 TRADIłII ŞI OBICEIURI ALE SATULUI............. 103 - Colind pentru casă mare ........................................116 - Iancu Jianu ..............................................................126 INFORMAłII DESPRE LICEUL Nr.l BORCEA an şcolar 2013-2014 ......................................................133 - ÎnvăŃământul primar...............................................133 - ÎnvăŃământul gimnazial.......................................... 133

198

- ÎnvăŃământul liceal................................................ 134 - ÎnvăŃământul profesional...................................... 134 - ÎnvăŃământul preşcolar...........................................134 STRUCTURA - GrădiniŃa nr.3 cu program normal ŞCOALA GIMNAZIALĂ Nr.3 BORCEA-PIETROIU STRUCTURA ..............................................................134 - ÎnvăŃământul primar..............................................135 - ÎnvăŃământul gimnazial.........................................135 PERSONAL DIDACTIC AUXILIAR.......................136 PERSONAL NEDIDACTIC ......................................136 ŞCOALA Nr.1 BORCEA, 1892-1976 ........................137 ŞCOALA DE FETE COMUNA BORCEA, 1880-1886...................................................................... 138 ŞCOALA DE BĂIEłI COMUNA BORCEA, 1885-1953..................................................................... 141 ŞCOALA Nr. 2 COMUNA BORCEA, 1933-1993... 143 BISERICA „SFÂNTUL IERARH NICOLAE”, Parohia BORCEA I ................................................. 145 BISERICA „SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL”, Parohia BORCEA II ............................................... 147 - Satul Buliga ............................................................149 ALTE DATE DESPRE COMUNA BORCEA .........154 PERIOADA COMUNISTĂ ....................................... 162 REALIZĂRI ÎN NOUL MANDAT AL PRIMARULUI ALES ....................... 164 ZILELE COMUNEI BORCEA ..................................166 POZE .............................................................................170

199

De aceeaşi autoare:

Ştiai că timpu-i colorat? – roman, Editura Nelinişti metafizice, ConstanŃa 2007

Cândva… prietene – roman, Editura Nelinişti metafizice, ConstanŃa 2008

Confesiunile Angelei – roman, Editura Nelinişti metafizice, ConstanŃa 2009

Vremuri, oameni şi… destine, eseuri, Editura Virom, ConstanŃa 2010

Antologie jurnalistică, vol. I – O felie de viaŃă, Ed. Vif, ConstanŃa, 2012, publicistică

200

Antologie jurnalistică, vol. II – Locuri şi evenimente, Ed. Vif, ConstanŃa, 2013, publicistică

Jocul Destinului, roman, Editura Ex Ponto, ConstanŃa, 2013

Vremuri, oameni şi… destine, eseuri, corectat şi adăugit, reeditat de Editura Imperium, cu sprijinul financiar al U.D.T.T.M.R. ConstanŃa, 2014.

Basarabia, pământ străbun – editura NeXTbook, ConstanŃa, 2014

Antologie jurnalistică, vol.III – Interviuri, cronici, reportaje, Editura NEXTbook, ConstanŃa 2014.

Vasilica MITREA, scriitoare, redactor la revista „DOBROGEA CULTURALĂ”, membră a AsociaŃiei scriitorilor de limbă română din Quebech, Canada; membră a mai multor asociaŃii culturale. A primit multe premii şi diplome pentru activitatea sa literară.