MNEINM_BS 21_2014

8/17/2019 MNEINM_BS 21_2014

1/280

Национальный Музей природы и этнографии Молдовы

БЮЛЛЕТЕНЬ

Этнография, естественные науки и музеология

№ 21 (34)

Новая серия тнография и МузеологияЭтнография и Музеология

Muzeul Naţional de Etnograe şi Istorie Naturală a MoldoveiBULETIN ŞTIINŢIFIC

Revistă de Etnograe, Ştiinţele Naturii şi Muzeologie

Nr. 21 (34)

Serie nouă

Fascicula

Etnograe şi MuzeologieEtnograe şi Muzeologie

National Museum of Ethnography and Natural History of Moldova

SCIENTIFIC BULLETIN

Ethnography, Natural Sciences and Museology

No 21 (34)

New series

Branch Ethnography and MuseologyEthnography and Museology

Chişinău 2014

8/17/2019 MNEINM_BS 21_2014

2/280

Secretar de redacție și traducere în engleză: Andrei PROHIN

Redacţia ştiinţică:

Constantin Gh. CIOBANU – şef RedacţieMuzeul Naţional de Etnograe şi Istorie Naturală a Moldoveistr. Mihail Kogălniceanu, nr. 82Chişinău, Republica Moldova, MD-2009.elefon: 022-23-88-12. elefax: 022-23-88-68E-mail: [email protected]

ehnoredactare şi copertă: Nicolae CHERDIVARĂ

Buletin Știinţic. Revistă de Etnograe,Ştiinţele Naturale şi MuzeologieStr. Mihail Kogălniceanu, nr. 82Chişinău, Republica Moldova, MD-2009elefon: 022-24-40-02. elefax: 022-23-88-48E-mail: [email protected]

Scientic Bulletin. Ethnography,Natural Sciences and Museology MD-2009, 82 Mihail Kogălniceanu st.Chişinău, Republic of Moldova,Phone: 022-24-40-02. Fax: 022-23-88-48E-mail: [email protected]

Membri:Dr.Varvara BUZILĂ, secretar știinţic, MNEIN; dr.Jennifer CASH, lector asociat la Institutulde Antropologie Socială Max Plank din Halle, Germania; dr. hab. Grigore CĂPĂŢINĂ–cercetător știinţic coordonator, MNEIN; dr. Constantin Gh. CIOBANU – redactor-coordonator, MNEIN; Maria CIOCANU – șef Secţie Etnograe, MNEIN; Profesor, dr. IonH. Ciubotaru, Institutul de Filologie Română „Al. Philippide”, Universitatea „Al. I. Cuza”, IașiRomânia; dr. hab. Valeriu DERJANSCHI – profesor cercetător, șef Laborator Entomologie laInstitutul de Zoologie a AȘM, redactor știinţic pentru Fascicula Știinţele Naturii, MNEIN;Academician Sabina ISPAS, director al Institutului de Ethograe și Folclor „C. Brăiloiu”,București, România; dr. Emil ŢÎRCOMNICU – cercetător grd II, Institutul de Etnograe

și Folclor „C. Brăiloiu”, București, România; dr. hab. Natalia KALAȘNICOVA – profesoruniversitar, Universitatea de Stat din Sankt-Petersburg, Muzeul Etnograc al Popoarelor dinRusia; dr. Olga LUCHIANEŢ – cercetător știinţic principal, MNEIN; dr. Istvan MACASI– directorul Muzeului de Istorie Naturală din Ungaria; dr. Marianne MESNIL – directorulCentrului de Etnologie, Universitatea Liberă din Bruxelles, Belgia; dr. Vintilă MIHAILESCU– profesor universitar, Universitatea din București, România; dr. Sergiu PANĂ – șef SecţieȘtiinţele Naturii, MNEIN, secretar de redacţie pentru Fascicula Știinţele Naturii; dr. hab.Eugen SAVA – director general al Muzeului Naţional de Arheologie și Istorie a Moldovei;Vladimir SEMENENCO – șef Secţie Paleontologie și Stratigrae a Institutului de ȘtiinţeGeologice din Kiev, Ucraina; dr. Barbara SUDENSCA – șef Secţie Paleontologie, Muzeulerrei al Academiei de Știinţe a Poloniei, Varșovia; dr. Elena ȘIȘCANU, cercetător știinţiccoordonator, MNEIN; dr. hab. Petru ARHON – profesor universitar, cercetător știinţicprincipal, MNEIN.

Studiile şi articolele din acest volum au fost discutate în cadrul sesiunilor de comunicăriştiinţice ale Muzeului Naţional de Etnograe şi Istorie Naturală, ind recomandate sprepublicare de către consiliul ştiinţic al Muzeului

© Muzeul Naţional de Etnograe şi Istorie Naturală a MoldoveiISSN 1857-0054

Colegiul de redacţiePreşedinte – Mihai URSURedactor ştiinţic responsabil pentru Fascicula Etnograe şi Muzeologie – dr. Varvara BUZILĂ

8/17/2019 MNEINM_BS 21_2014

3/280

SUMARMUZEUL NAŢIONAL DE ETNOGRAFIE ŞI ISTORIE NATURALĂ LA 125 DE ANI ... 5Mihai URSU – Activitatea știinţică a Muzeului Național de Etnograe și Istorie Naturală în epocamodernă și contemporană ............................................................................................................................... 6Anton MORARU – Organizarea şi completarea Bibliotecii Muzeului Zemstveidin Basarabia (1889-1917) .............................................................................................................................. 26Maria CIOCANU – Patrimoniul etnograc al Muzeului Naţional deEtnograe şi Istorie Naturală la 125 de ani .................................................................................................. 32Raisa ABUICĂ, Elena ARCUȘ-JANOVAN, Viorel M. BUNARIU – Din patrimoniulMuzeului Național de Etnograe și Istorie Naturală. Colecția numismatică ......................................... 40Ольга ЛУКЬЯНЕЦ – Фотографии семейного альбома О. Я. и А. М. Плэмэдялэ,как историко-этнографический источник ............................................................................................. 53ENOGRAFIE ................................................................................................... 60Ion H.CIUBOARU – Caraman şi Coşeriu ................................................................................................ 61Constantin EREESCU – Doliul alb. Culorile doliului ............................................................................. 66Adrian VELICU – Te return of world history and transcultural memory ........................................... 74Eugen BÂZGU – Un repertoriu al bisericilor de lemn și zid din Basarabia,alcătuit deArhimandritul Visarion Puiu la 1920 ........................................................................................ 80Manole BRIHUNEŢ –ipologia cimitirelor ortodoxe din Moldova (secolul XVIII – prima

jumătate a secolului XIX) ............................................................................................................................... 97Varvara BUZILĂ – Ceata flăcăilor şi hora satului – instituţii tradiţionale dearmare a culturii socio-normative ............................................................................................................ 107Elena ŞIŞCANU – Rolul şi locul casei în manifestările spirituale. Obiceiuri,credinţe, rituri în legătură cu naşterea ....................................................................................................... 125Andrei PROHIN – Personaje fantastice în eshatologia populară românească .................................... 135Ioana CORDUNEANU– “Semne cusute” despre semne țesute pe ii .................................................... 146Horaţiu Silviu ILEA – Găteala capului și provocările prestigiului ......................................................... 154Dorina ONICA. – Peisajul cultural rural din Republica Moldova: concepte,probleme şi argumente pentru cercetare ................................................................................................... 164Nicolae DUDNICENCO – Băuturile alcoolice în Ţara Moldovei (sec. XVI – XVIII) ........................ 172Mihai DRAGNEA – Câteva considerații cu privire la ritualurile aztecilor în scrierile luiBernardino de Sahagún (sec. XVI) ............................................................................................................. 183

С. В. БЕЛЕНКОВА – Aрхитектурное наследие украинских Черновицпослевоенного времени на стыке времён и эпох ХХ столетия ........................................................ 190Елена ГИНЗБУРГ – Воспоминания о Сарре Григорьевне Титинер ............................................... 203MUZEOLOGIE ................................................................................................ 211Romeo CEMÂRAN – Muzeul bisericesc din Mănăstirea Frumoasa – continuitateatradiţiei muzeale ............................................................................................................................................ 212Liubovi KARNAEVA, Nona ŞOROC, Augustin SEPANOV – Colecția de carte vecheşi rară Koch a Bibliotecii Ştiinţice Medicale a USMF “Nicolae estemiţanu”.Documente patrimoniale de proveniență străină păstrate în Republica Moldova .............................. 220RECENZII ŞI PREZENĂRI DE CARE ...................................................... 225Silviu ANDRIEŞ-ABAC – Monnaies et parures du Musée National d’Ethnographie et d’HistoireNaturelle de Chișinău, Chișinău: Bons Offices, 2014 ................................................................................ 226Andrei PROHIN – Basmele românilor 10 vol., Bucureşti: Curtea Veche Publishing, 2010 ............... 228Ivan DUMINICĂ – Revista de Etnologie şi Culturologie, Vol. XV-XVI. Chişinău: Garomont, 2014 ...... 232Andrei PROHIN – Anuarul Muzeului Etnograc al Moldovei. Vol. XIV.

Iaşi: Editura Palatul Culturii, 2014. ............................................................................................................. 234OMAGIERI ...................................................................................................... 239Dumitru MADAN – omul care și-a asociat destinul cu cel al muzeului ............................................... 240Nicolae RAILEAN – manager şi muzeograf la 70 de ani ......................................................................... 241ACIVIĂŢI ................................................................................................... 243Maria CIOCANU – Conferinţa ştiinţică aniversară “125 de ani ai Muzeului Naționalde Etnograe și Istorie Naturală” ................................................................................................................ 244Ivan DUMINICĂ – Conferința științică internațională „Bulgaristica în Republica Moldova”Chișinău, 3-5 martie 2014 ............................................................................................................................. 246Ivan DUMINICĂ– Al III-lea Congres internațional de bulgaristică ..................................................... 249Corina REZNEAC – Forumul patrimoniului cultural imaterial – 2014 ............................................... 253CRONICA MUZEALĂ ÎN IMAGINI .............................................................. 257

Volumul 21 (34) Buletin Ştiinţic. Revistă de Etnograe, Ştiinţele Naturii şi Muzeologie

3

8/17/2019 MNEINM_BS 21_2014

4/280

CONENSHE NAIONAL MUSEUM OF EHNOGRAPHY AND NAURALHISORY A 125 YEARS ................................................................................. 5Mihai URSU – Te Scientic Activity of the National Museum of Ethnography and Natural History in the Modern and Contemporary Age ................................................................... 6Anton MORARU – Te Organisation and Increase of the Library of theZemstvo Museum from Basarabia (1889-1917) ......................................................................................... 26Maria CIOCANU – Te Ethnographic Heritage of the National Museum of Ethnography and Natural History at its 125 Years’ Anniversary ............................................................ 32Raisa ABUICA, Elena ARCUȘ-JANOVAN, Viorel M. BUNARIU – From the Heritageof the National Museum of Ethnography and Natural History. Te Numismatic Collection ............ 40Olga LUKIANEȚ – Photos from the Family Album of O. and A. Plămădeală, as a Historical andEthnographical Source .................................................................................................................................. 53EHNOGRAPHY ............................................................................................. 60Ion H. CIUBOARU – Caraman and Coșeriu .................... ...................... ...................... ........ 61Constantin EREESCU – Te White Mourning. Te Colours of Mourning ....................................... 66Adrian VELICU – Te Return Of World History and ranscultural Memory .................................... 74Eugen BÂZGU – A Repertory of Wooden and Stone Churches from Basarabia,drawn up by the Archimandrite Visarion Puiu in 1920 ........................................................................... 80Manole BRIHUNEŢ – Te ypology of Orthodox Cemeteries in Moldova (XVIIIth – rst half of the XIXth c.) .... 97Varvara BUZILĂ – Te Band of Lads and the Village Hora – raditional Institutionsfor the Assertion of the Social-Normative Culture .................................................................................. 107Elena ŞIŞCANU – Te Role and Place of the House in the SpiritualManifestations –Customs, Beliefs, Rites concerning Birth ..................................................................... 125Andrei PROHIN – Fantastic Creatures in the Romanian Folk Eschatology ........................................ 135Ioana CORDUNEANU – “Sewn Signs” about Woven Signs on the raditional Romanian Blouse 146Horațiu Silviu ILEA – Te Headwear and the Challenges of Prestige ................................................... 154Dorina ONICA – Te Rural Cultural Landscape from the Republicof Moldova: Concepts, Problems and Arguments for Research ............................................................. 164Nicolae DUDNICENCO – Te Alcoholic Drinks in the Principality of Moldova (XVI-XVIII c.) ... 172Mihai DRAGNEA – Some Considerations on the Aztec Ritualsin the Works of Bernardino De Sahagún (XVI c.) ................................................................................... 183

Svetlana V. BELENKOVA – Te Architectural Heritage of the Ukrainianpost-war Chernivtsi at the Crossroad of imes and Epochs of the XXth century ............................... 190Elena GINZBURG – Memories about Sarra Grigorievna itiner .......................................................... 203MUSEOLOGY .................................................................................................. 211Romeo CEMÂRAN – Te Church Museum from the Frumoasa Monastery – theContinuity of the Museum radition ......................................................................................................... 212Liubovi KARNAEVA, Nona ŞOROC, Augustin SEPANOV – Te Koch Collection of Oldand Rare Books from the Medical Scientic Library of the SUMF “Nicolae estemiţanu”.Heritage Documents of Foreign Origin preserved in the Republic of Moldova .................................. 220REVIEWS AND BOOK PRESENAIONS ................................................... 225Silviu ANDRIEȘ-ABAC – Coins and Adornments from the National Museumof Ethnography and Natural History from Chișinău. Chișinău: Bons Offices, 2014 ........................... 226Andrei PROHIN – Romanian ales. 10 vol. Bucharest: Curtea Veche Publishing, 2010 .................. 228Ivan DUMINICĂ – Journal of Ethnology and Culturology. Vol. XV-XVI. Chișinău: Garomont, 2014 232Andrei PROHIN – Yearbook of the Moldova Ethnographical Museum. Vol. XIV.

Iași: Palatul Culturii Publishing House, 2014 ........................................................................................... 234ANNIVERSARIES ............................................................................................ 239Dumitru MADAN ........................................................................................................................................ 240Nicolae RAILEAN ......................................................................................................................................... 241EVENS............................................................................................................. 243Maria CIOCANU – Te Anniversary Exhibition „125 Years of theNational Museum of Ethnography and Natural History” ....................................................................... 244Ivan DUMINICĂ – Te International Scientic Conference„Bulgarian studies in the Republic of Moldova”. Chișinău, March 3-5, 2014 ...................................... 246Ivan DUMINICĂ – Te IIId International Congress of Bulgarian Studies .......................................... 249Corina REZNEAC – Te Forum of the Intangible Cultural Heritage ................................................... 253HE MUSEUM CHRONICLE IN IMAGES ................................................... 257

Buletin Ştiinţic. Revistă de Etnograe, Ştiinţele Naturii şi Muzeologie Volumul 21 (34)

4

8/17/2019 MNEINM_BS 21_2014

5/280

MUZEUL NAŢIONALDE ENOGRAFIE

ŞI ISORIE NAURALĂ

LA 125 DE ANI

8/17/2019 MNEINM_BS 21_2014

6/280

ACIVIAEA ȘIINŢIFICĂ A MUZEULUI NAŢIONAL DE ENOGRAFIEȘI ISORIE NAURALĂ ÎN EPOCA MODERNĂ ȘI CONEMPORANĂ

Mihai URSU

Rezumat Studiul reectă activitatea știinţică a primului muzeu public din Moldova pe

parcursul a 125 de ani, ind elucidate etapele, direcţiile și rezultatele cercetărilor în cadrulinstituţiei vizate. În baza materialelor de arhivă, a publicaţiilor de epocă și rapoartelor deactivitate este demonstrată evoluţia activităţii știinţice a Muzeului, de la etapa constituirii până la aprobarea statutului de instituţie din domeniul știinţei și inovării, și membru de prol al Academiei de Știinţe a Moldovei. Lucrarea este consacrată aniversării a 125 deani de la constituirea Muzeului.

Cuvinte-cheie: Muzeul Zemstvei, activitate ştiinţică, colecţii, publicaţii, ştiinţelenaturii, etnograe, proiecte de cercetare.

Este cunoscut faptul că Muzeul Naţional de Etnograe şi Istorie Naturală, fostulMuzeu al Zemstvei, este prima instituţie publică de prol. El este şi una dintre cele mai vechi instituţii de cultură din Republica Moldova, dar mai puţin se cunoaşte că Muzeul afost şi prima instituţie ştiinţică din spaţiul nostru cultural.

ransformarea Muzeului Zemstvei într-o instituţie de cercetare a fost un proces dedurată, activitatea sa ştiinţică evoluând în funcţie de împrejurările în care a activat şi desarcinile pe care le-a realizat la anumite etape istorice. În primii ani de existenţă, în faţacolectivului muzeului au fost puse scopuri practice: „... de a face cunoscut pe agricultoricu cele mai bune seminţe, cu planuri-model de construcţii, cu cele mai noi unelte, maşini,[...] cu cele mai avansate metode de combatere a vătămătorilor agricoli... otodată, pe

lângă acest scop primordial, în faţa muzeului agricol a fost pusă şi sarcina de a prezentacele mai folositoare colecţii din domeniul ştiinţelor naturii” [1].Cu alte cuvinte, „menirea muzeului în această perioadă era, pe de o parte, de a

prezenta un tablou integru al agriculturii şi industriei Basarabiei, iar pe de altă parte – dea crea colecţii ce puteau servi drept bază pentru studii istorico-naturale ale ţinutului”[2]. Astfel, chiar la etapa de constituire muzeul a început să-şi asume şi responsabilităţicu caracter ştiinţic şi ştiinţico-practic. Această abordare se datorează, în primul rând,baronului Al. Stuart, magistru în zoologie şi doctor în losoe, fondatorul şi primul directoral Muzeului, care şi-a făcut studiile în diferite centre universitare din Rusia, Germania,Elveţia, a avut stagii ştiinţice în Italia şi Franţa [3].

O altă coincidenţă fericită este faptul că baronul Al. Stuart l-a invitat să lucreze, încalitate de custode şi preparator al Muzeului, pe Franz Ostermann, în care a găsit „...nunumai un colaborator experimentat, dar şi un naturalist pătruns de idealuri ştiinţice,

care a adus muzeului cunoştinţele sale profunde, acumulate printr-o muncă îndelungatăşi asiduă” [4]. Datorită conlucrării acestui tandem, în 14 ani a fost creat un muzeu, devenitcunoscut în toată Europa, care deja la etapa de constituire a avut unele realizări ştiinţicede performanţă, conrmate şi apreciate de diferiţi savanţi şi specialişti din Rusia, Austro-Ungaria, Germania, Franţa, Polonia, cu ocazia mai multor expoziţii internaţionale la carea participat Muzeul, dar şi în timpul vizitării lui de către personalităţi notorii. Primeleaprecieri au fost făcute la expoziţia organizată cu prilejul Congresului Internaţional alHorticultorilor şi Pomicultorilor, desfăşurat la Sankt-Petersburg, în anul 1894. Preparatelebiologice, realizate şi expuse de Franz Ostermann „de îndată au cucerit un loc de frunteîn secţia ştiinţică a expoziţiei, [...] atrăgând atenţia specialiştilor sosiţi la Congres, atât

ACIVIAEA ŞIINŢIFICĂ A MNEIN ÎN EPOCA MODERNĂ ŞI CONEMPORANĂ


6

8/17/2019 MNEINM_BS 21_2014

7/280

a celor din Rusia, cât şi a celor din străinătate” [5]. Valoarea ştiinţică şi măiestria depreparare a exponatelor din colecţia Muzeului din Basarabia au fost înalt apreciate deoamenii de ştiinţă. Aceste aprecieri sunt conrmate şi prin decizia comisiei de experţi aisecţiei ştiinţice, care au acordat unanim Muzeului Zemstvei din Basarabia cea mai înaltănotă, iar comitetul organizatoric al expoziţiei a distins Muzeul din Chişinău, alături decele mai cunoscute instituţii de prol din Germania, Austro-Ungaria, Franţa şi Rusia, cuDiploma de Onoare [6].

Succesele obţinute nu numai că au ridicat prestigiul Muzeului, dar au servit dreptimbold pentru activitatea ştiinţică de mai departe. La Chişinău veneau specialişti dindiferite centre universitare din Rusia, pentru a studia colecţiile ştiinţice ale Muzeului şimetodele de preparare a acestora. otodată, Muzeul a expediat unele materiale ştiinţice,solicitate de specialişti de la universităţile din Varşovia şi Cracovia [7]. În anul 1895FranzOstermann întreprinde o călătorie de lucru prin Austro-Ungaria, vizitează muzeele din

Cracovia, Praga şi Viena, unde studiază metodele profesorului Hirtl de confecţionarea preparatelor corosive. Revenind la Chişinău, el experimentează cu insistenţă şiperfecţionează această tehnologie. În scurt timp Fr. Ostermann reuşeşte să depăşească princalitate preparatele din renumita colecţie a profesorului Hirtl. La solicitarea directoruluiMuzeului Imperial din Viena mostrele preparatorului din Chişinău au completat colecţiade preparate rare ale instituţiei respective [8].

Peste puţin timp, Fr. Ostermann însuşeşte tehnologia realizării preparatelor corosivedupă metoda profesorului Storch de la Şcoala Imperială Militaro-veterinară din Viena, careutiliza în acest scop celuloidul şi celuloidinul, fapt ce permitea ca preparatele să e mai elasticeşi mai rezistente. Totodată, aceste materiale pătrundeau în cele mai mici vase sangvine, făceau vizibilă poziţia venelor, arterelor, canalelor biliare şi altor canale, cu toate ramicaţiile lor.După cum menţiona baronul A. Stuart, preparatele corosive de rinichi, plămâni şi copită decal, expuse la Muzeul Zemstvei, după perfecţiunea executării, erau unicale [9]. Mai târziu

acest lucru l-a conrmat şi marele muzeolog naturalist Grigore Antipa, care, în 1933, vizitândMuzeul din Chişinău, a vorbit foarte elogios despre aceste mostre [10].Datele enumerate mai sus permit să armăm că activitatea de creare a valoroaselor

colecţii ştiinţice ale Muzeului, în această perioadă, se bazau în mare măsură pe cercetărilede laborator efectuate de Fr. Ostermann. Acest lucru este conrmat şi de crearea unei vastecolecţii de insecte, care pentru acele timpuri prezentau o mare valoare didactico-ştiinţică[11]. Până la Ostermann în muzee şi laboratoare se creau colecţii entomologice de insectemature. El a fost primul care a propus un nou principiu de creare a acestor colecţii şi onouă tehnologie de preparare a lor. Fr. Ostermann demonstra, cu ajutorul unor plăci desticlă mată, amplasate în vase cilindrice de sticlă, stadiile de evoluţie ale insectelor – de laovul până la individul matur [12]. Toate exemplarele preparate erau obţinute în condiţii delaborator, apoi prelucrate şi conservate în soluţii speciale care evitau întunecarea ţesuturilor.

Aceste realizări au fost înalt apreciate de specialiştii din Rusia şi din alte ţări europe-

ne. Ca urmare Muzeul este recunoscut ca centru specializat în pregătirea unor asemeneapreparate [13]. Pentru a prezenta particularităţile de dezvoltare ale vertebratelor Fr.Ostermann a început să creeze o nouă serie de preparate. Pentru prepararea mostrelorce reflectau etapele de dezvoltare a păsărilor a fost procurat un incubator care asiguraînmulţirea lor articială din ouă, în condiţii de laborator. Astfel s-a obţinut reproducereadin ouă a unor specii rare de păsări.

În scopul popularizării celor mai noi tehnologii din domeniul apiculturii şi serici-culturii în grădina din preajma Muzeului a fost organizată o prisacă şi o crescătorieexperimentală de viermi de mătase, unde Fr. Ostermann demonstra, tuturor doritorilor înmod practic, procedeele tehnologice şi utilajul necesar pentru aceste domenii de activitate.

Mihai URSU


7

8/17/2019 MNEINM_BS 21_2014

8/280

Numai în anul 1898 în aceste sectoare experimentale au primit consultaţiile necesare 250de persoane interesate [14].

Pe lângă lucrările de laborator, chiar de la începutul activităţii sale în muzeu, Fr.Ostermann a realizat şi cercetări de teren în diferite judeţe ale Basarabiei cu scopul colectăriimaterialelor pentru completarea colecţiilor şi studierii modului de viaţă al animalelor.Informaţiile acumulate au fost utilizate atât la naturalizarea animalelor, cât şi la pregătireapublicaţiilor. Astfel, în anul 1893, Fr. Ostermann a publicat lucrarea „Preparate biologice alefaunei basarabene din Muzeul Agricol al Zemstvei din Basarabia” [15], iar în 1912, AlbinaOstermann, în baza manuscriselor lui Fr. Ostermann, a editat lucrarea „Notiţe desprepăsările din Basarabia” [16], care conţin informaţii ample despre mediul ambiant, arealulde răspândire şi modalitatea de înmulţire a multor specii din fauna atestată în Basarabia.

O importanţă deosebită pentru cercetarea Basarabiei o are documentareafotogracă, efectuată de Fr. Ostermann în această perioadă. Colecţia de fotograi, realizată

de Fr. Ostermann, completată ulterior de A. Ostermann, prezintă informaţii preţioasedespre agricultura şi etnograa Basarabiei [17].De numele lui Fr. Ostermann sunt legate şi primele săpături paleontologice realizate

de Muzeu, în locurile unde au fost descoperite oseminte de animale fosile. Ele au fostorganizate din iniţiativa baronului Al. Stuart şi efectuate în împrejurimile or. Lipcani şis. araclia. În rezultatul acestor săpături au fost descoperiţi ldeşi şi dinţi de mamut, oaseşi dinţi de elefant, numeroase rămăşiţe de antilope, cerbi, rinoceri şi ale reprezentanţilorgenului Hipparion [18]. Astfel au fost puse bazele colecţiilor paleontologice ale Muzeului.Aceste realizări au avut un rol important în dezvoltarea ştiinţei şi au fost apreciate la justa valoare de contemporani.

În anul 1897 Muzeul Zemstvei din Basarabia este nominalizat în renumitul dicţionarenciclopedic, editat de F. Brockhaus şi I. Efron, iar în anul 1899 entomologul S. Mokrjeţki,directorul Muzeului Zemstvei din aurida, în Analele Societăţii Agricole Imperiale din

sudul Rusiei, analizând activitatea diferitor muzee din Europa Occidentală, America şiRusia, a menţionat că în Muzeul din Chişinău „sunt adunate materiale extrem de valoroasepentru cunoaşterea biologiei insectelor şi altor animale” şi „după imensitatea materialelorbiologice, eleganţa amplasării şi a unor momente biologice, muzeul din Basarabia nuare echivalent în provincie” [19]. Acest lucru vin să-l conrme şi aprecierile date dediferiţi savanţi din Rusia şi alte ţări, la Congresul Naturaliştilor şi Medicilor din Rusia,care a avut loc la Sankt-Petersburg în anul 1901. Mostrele preparatelor din domeniulanatomiei, zoologiei, biologiei şi embriologiei, expuse de Muzeu, au fost înalt apreciatede secţia ştiinţică a Congresului [20]. După prezentarea lor, la una din şedinţele secţiei,mulţi savanţi veneau să admire aceste preparate. Conform aprecierii date de profesoriiV. Şeveakov şi V. Şimkevici, „preparatele expuse sunt mult superioare celor pe care aureuşit să le vadă în diferite muzee şi laboratoare din Europa Occidentală”, indcă ele„sunt rezultatul unei atitudini ştiinţice serioase [...] şi nu pot înlocuite cu preparate

meşteşugăreşti aduse din străinătate” [21].Aceste aprecieri, ca şi cele precedente, date realizărilor ştiinţice demonstrează că în

perioada constituirii Muzeului a fost pus începutul unei activităţi ştiinţice importante carei-au creat o bună reputaţie în sfera cercetării şi premizele necesare pentru transformareatreptată a acestuia într-o instituţie ştiinţică. La acest proces au contribuit, pe lângă baronulAl. Stuart şi Fr. Ostermann, numeroşi cercetători din diverse domenii, care au colaboratsau au activat un anumit timp în cadrul Muzeului pentru a cerceta diverse problemeştiinţice. Ca rezultat al acestei colaborări a fost crearea unor colecţii ştiinţice importantepentru acele timpuri. Printre cercetătorii care au colaborat cu Muzeul în această perioadăau fost botanistul N. Zelenski (în anul 1892, el a transmis Muzeului un ierbar colectat în



8

8/17/2019 MNEINM_BS 21_2014

9/280

judeţele Bender, Akkerman şi Ismail), entomologul P. Zabarinski (în anii 1892-1894 atransmis Muzeului colecţii de insecte şi ierbare), docentul Academiei Agricole din Rusia N.Kedrov (în anul 1892 a transmis o colecţie din domeniul apiculturii), docentul institutuluidin Novo-Alexandriisk I. aranin (în anul 1895, activând în cadrul Muzeului, a efectuatlucrări practice în domeniul entomologiei şi a elaborat un referat, pe care 1-a prezentat laşedinţa Societăţii Naturaliştilor din cadrul Universităţii din Sankt-Petersburg), asistentulUniversităţii Imperiale din Varşovia V. Mordvilco (a efectuat cercetări ştiinţice în cadrulMuzeului, în 1896); doctorul în ştiinţe agricole, directorul muzeului de entomologie dinaurida S. Mokrjeţki, şeful cabinetului entomologie din Herson, J. Paczoski, ornitologuldin Herson A. Brauner, bacteriologul dr. Bardah (în 1899 ei au cercetat rezultatele activităţiiştiinţice şi colecţiile Muzeului) [22].

Cu toate că realizările obţinute de muzeu, într-o perioadă relativ scurtă, erauconsiderabile, directorul muzeului, baronul Al. Stuart, era preocupat în permanenţă de

căutarea unor posibilităţi pentru asigurarea dezvoltării de mai departe a instituţiei. Reuşindsă realizeze în anii 1903-1905 construcţia unei clădiri speciale pentru Muzeu, el elaboreazăşi noile direcţii de dezvoltare şi modalităţile de dirijare a activităţii Muzeului Zemstvei. Laşedinţa Upravei Zemstvei Guberniale din Basarabia din 28 iunie 1905, preşedinte al căreiaera baronul Al. Stuart, a fost abordată problema „Despre organizarea şi administrareaMuzeului Zemstvei” [23].

La această şedinţă, făcându-se o recapitulare a activităţii pe parcursul a 15 ani,s-a constatat că Muzeul, a depăşit cu mult sarcinile trasate de fondatori. Pe lângă secţiaagricolă, au fost create importante colecţii biologice, „de o mare valoare ştiinţică [...],care prezentau bogăţia şi specicul lumii animale a ţinutului” şi care „au proslăvit MuzeulZemstvei departe de hotarele Basarabiei”. Concomitent au fost puse bazele unor colecţiibotanice, paleontologice, de silvicultură, apicultură, sericicultură, de zăcăminte naturale,de industrie casnică şi etnograe.

Darea în exploatare a clădirii Muzeului şi prezenţa acestor colecţii permitea lărgireaexpoziţiei permanente şi crearea unor noi secţii. Reieşind din aceste împrejurări şi din noilesarcini puse în faţa instituţiei, conducerea Upravei Zemstvei Guberniale a propus ca înnoua clădire a Muzeului să e deschise următoarele secţii: 1. Agricultură; 2. Pomicultură,Viticultură şi Vinicaţie; 3. Istorie Naturală; 4. Industrie Casnică şi Etnograe; 5. Pedagogieşi Învăţământ Public; 6. Construcţia Drumurilor [24].

Reieşind din necesităţile crescânde pentru spaţiul expoziţional, a fost propusă şirepartizarea sălilor pentru amplasarea secţiilor Muzeului şi a spaţiului pentru diferiteservicii şi laboratoare. Astfel, Muzeul se transformă într-o instituţie modernă, cu sălispaţioase pentru expoziţia permanentă, cu încăperi pentru păstrarea colecţiilor, cu atelierpentru pregătirea materialelor didactice, cu laborator pentru prepararea mostrelor şiocupaţiile ştiinţice, bibliotecă ş.a. Extinderea considerabilă a Muzeului şi crearea noilorsecţii presupunea numaidecât şi sporirea personalului, însă Zemstva Gubernială nu

avea asemenea posibilităţi. În situaţia existentă Uprava condusă de baronul Al. Stuart apropus ca la activitatea Muzeului, ca şi în perioada precedentă, să e atraşi specialişti dincadrul Zemstvei, din diferite instituţii şi, în special, membri ai Societăţii Naturaliştilor şiAmatorilor de Ştiinţe ale Naturii din Basarabia, fondată în anul 1904. Această colaborarecu savanţii, după părerea Upravei, „va servi muzeului acel sprijin de nădejde, de care arenevoie pentru asigurarea dezvoltării de mai departe a instituţiei” [25].

Pentru atingerea scopurilor indicate Uprava propunea şi o nouă modalitate dedirijare a activităţii Muzeului. De acum înainte administrarea instituţiei trebuia efectuatăde un Consiliu, alcătuit din directorul Muzeului (care putea preşedintele sau unul dinmembrii Upravei, sau o persoană aleasă de adunarea Zemstvei Guberniale, în cazul în care

Mihai URSU


9

8/17/2019 MNEINM_BS 21_2014

10/280

în componenţa Upravei nu va nici o persoană cu o pregătire specială, necesară pentruconducerea acestuia), preşedintele şi membrii Upravei Guberniale (în cazul în care eidoresc să participe la şedinţele Consiliului), specialiştii care vor numiţi şe ai secţiilorMuzeului (atât din cadrul Zemstvei, cât şi din alte organizaţii), custodele Muzeului şiasistenţii lui [26].

ot în acest Raport au fost stipulate şi funcţiile Consiliului Muzeului. El trebuia săse ocupe de păstrarea şi completarea patrimoniului muzeal, de elaborarea cataloagelor şidescrierea ştiinţică a colecţiilor, organizarea deservirii publicului vizitator cu ghidaje şilecţii, elaborarea metodelor şi direcţiilor de completare a colecţiilor şi dezvoltării secţiilorMuzeului, elaborarea devizelor, rapoartelor anuale şi prezentarea lor Upravei. Preşedinteal Consiliului se propunea a directorul Muzeului, care era ales de adunarea ZemstveiGuberniale [27].

Astfel, Uprava Zemstvei Guberniale, condusă de baronul Al. Stuart, a asigurat nu

numai construcţia unei clădiri speciale pentru Muzeu, dar a pregătit şi un program amplupentru asigurarea dezvoltării lui de mai departe. Raportul elaborat de baronul Stuart şiaprobat la şedinţa adunării Zemstvei Guberniale din 26 martie 1906 este primul tratatde muzeologie din Basarabia, care a denitivat cum trebuie să se dezvolte un muzeu încondiţiile concrete ale Basarabiei de la începutul sec. XX, ţinându-se cont de posibilităţileşi necesităţile societăţii. Fiind publicat în Culegerea de rapoarte a Zemsvei Gubernialedin Basarabia şi într-o ediţie separată, acest document a avut o largă răspândire în multeregiuni ale Imperiului Rus, servind drept călăuză pentru crearea şi activitatea muzeelordin perioada modernă.

În baza noilor principii de organizare şi funcţionare director al muzeului, ca şi înanii precedenţi, a fost numit magistrul în zoologie, baronul Al. Stuart. otodată, ţinându-se cont de experienţa şi pregătirea profesională, el a fost numit şi şef al Secţiei IstorieNaturală. Dirijarea activităţii Secţiei Agricultură, Pomicultură, Viticultură şi Vinicaţie

a fost pusă în sarcina agronomului Zemstvei L. Lojinski, care avea o experienţă bogată delucru în aceste domenii. Pentru asigurarea dezvoltării unor compartimente ale acestorsecţii s-a propus invitarea specialiştilor în domeniile respective, membri ai SocietăţiiNaturaliştilor şi Amatorilor de Ştiinţe ale Naturii. Secţia Industrie Casnică şi Etnograe,„colecţiile căreia necesitau o atenţie deosebită şi o grijă permanentă” [28], a fost pusă însarcina Albinei Ostermann.

Responsabili de Secţiile Pedagogie, Învăţământ Public şi Drumuri au fost numiţi şefulsecţiei pentru învăţământ public al Upravei Guberniale şi inginerul Zemstvei. În acest modau fost puse bazele unei noi etape în dezvoltarea Muzeului, în care au fost atraşi specialiştidin diverse domenii, prin eforturile cărora activitatea ştiinţică a instituţiei devenea tot maipronunţată. Relaţia dintre aceşti cărturari şi muzeu era una specială, ei nu erau angajaţiiinstituţiei, ci puteau coordona domeniile de care erau responsabili, în funcţie de necesitate.Odată cu lărgirea prolului Muzeului a fost schimbată şi denumirea lui, acesta devenind

Muzeu Zoologic, Agricol şi de Industrie Casnică al Zemstvei Guberniale din Basarabia.Modicările parvenite în structura Muzeului, lărgirea prolului său, au intensicatactivitatea ştiinţică îndreptată la crearea unor secţii noi, realizarea noilor compartimenteale expoziţiei permanente şi pentru completarea colecţiilor. În acest proces se încadreazătot mai activ membrii Societăţii Naturaliştilor, sediul căreia se afla în incinta Muzeu lui.

otodată, şi colaboratorii Muzeului participă la activitatea Societăţii. Fiind membriai acesteia, ei contribuie la crearea, în anul 1908, a Muzeului Şcolar Ambulant, organizatîn una dintre încăperile Muzeului Zemstvei, asigurând în permanenţă dezvoltarea lui [29].Fiind centrul în jurul căruia se concentra activitatea ştiinţică a Basarabiei, SocietateaNaturaliştilor a editat şi prima publicaţie periodică ştiinţică, care a apărut în şase volume,



10

8/17/2019 MNEINM_BS 21_2014

11/280

reunind circa 60 de lucrări ştiinţice, având astfel o influenţă benecă asupra dezvoltăriiMuzeului, integrându-l treptat în circuitul ştiinţic, pentru ca ulterior, în anii douăzeci,să preia ştafeta cercetărilor ştiinţice” [30].

Colaborarea cu Societatea Naturaliştilor şi alte instituţii sporea cu ecare an şi sedatora faptului că, în jurul Muzeului, a fost creată o atmosferă ce stimula dorinţa diferitorspecialişti de a participa la dezvoltarea acestui focar de cultură şi ştiinţă. Această colaborarese amplică odată cu numirea, în anul 1909, în funcţia de director, a lui Paul Gore, careconsidera că menirea primordială a Muzeului Zemstvei trebuie să e cercetarea ştiinţicăşi dorea să transforme instituţia într-un „templu ştiinţic” al Basarabiei [31].

P. Gore încadrează tot mai mult, în activitatea ştiinţică, personalul Muzeului,care, deşi era numeric redus, a reuşit să realizeze mai multe performanţe atât în muncade completare a colecţiilor, cât şi în elaborarea publicaţiilor ştiinţice. Ca şi în perioadaprecedentă se practică cercetări ştiinţice aplicative, în interesul dezvoltării agriculturii

şi industriei locale. În una din sălile Muzeului a fost organizată creşterea experimentală a viermilor de mătase – pentru a demonstra publicului tehnologia acestei ramuri. În acestscop a fost angajat un specialist în domeniu, Olga Kireeva, care întreprindea deplasări în judeţe, pentru acordarea ajutorului practic în dezvoltarea sericiculturii, experimenta şidemonstra, pentru persoanele interesate, diverse procedee şi tehnologii privind creşterea viermilor de mătase. Au fost elaborate şi publicate în limbile rusă, română şi bulgarăîndrumări metodice pentru persoanele care practicau creşterea viermilor de mătase, iarpentru cei interesaţi de prelucrarea mătăsii a fost organizată o expoziţie de mostre pentruprelucrarea manuală a mătăsii [32].

Paul Gore a reuşit să obţină alocarea din partea Zemstvei a mijloacele nanciarenecesare pentru angajarea la Muzeu a unui entomolog şi a unui preparator care au pusîn ordine colecţiile şi au contribuit la completarea lor. Conducându-se de programulbaronului Al. Stuart, P. Gore orienta colectivul de muzeogra să contribuie la lărgirea

colecţiilor constituite în anii precedenţi şi crearea altor noi, în special, în baza cercetărilorde teren. În acest scop a reuşit să obţină ca mijloacele nanciare aprobate pentru depla-sările specialiştilor în teritoriu să e majorate până la 200 de ruble pe an [33]. Aceste po-sibilităţi au permis custodelui muzeului Albina Ostermann să se deplaseze în toate judeţeleguberniei „pentru fotograerea celor mai reprezentative construcţii civile şi drumuri aleZemstvei”, cu scopul completării colecţiei secţiei Construcţia Drumurilor [34]. Iar pentrucompletarea colecţiilor Secţiei Industria Casnică şi Etnograe, numai în anul 1911 au fostcolectate 151 de piese [35]. ot în rezultatul deplasărilor în diferite judeţe preparatorul F.Kalinovski a naturalizat numeroase păsări şi animale, a adunat o colecţie de ouă şi cuiburide păsări, iar entomologul C. Komomiţki a adunat o colecţie de insecte dăunătoare şifolositoare agriculturii [36].

În paralel cu completarea colecţiilor se efectuează lucrări de creare a noilorcompartimente în expoziţia permanentă a Muzeului. reptat, în expoziţie au fost create

noi sectoare: pedologie, silvicultură, construcţii, arhitectură etc. [37] Cea mai importantărealizare a Muzeului în acest domeniu este crearea sectorului pedologie, cu concursulprofesorului A. Nabokih din Odesa, care în anii 1911-1912 a etalat, într-o sală din demisol,o colecţie preţioasă de probe de sol, preparate sub formă de monolite cu adâncimea de2,5 m, reprezentând cele mai răspândite tipuri de soluri din Basarabia, Moldova istorică,din regiunile Podolia şi Herson [38].

otodată Muzeul participă cu colecţiile sale la diverse expoziţii organizate în Ru-sia, Germania, Franţa [39]. Activitatea Muzeului era cunoscută în lumea muzeogracăşi ştiinţică din multe ţări ale Europei. La Muzeu erau invitaţi specialişti şi savanţi curenume, pentru a face schimb de experienţă, pentru cercetarea colecţiilor. Numai în anul

Mihai URSU


11

8/17/2019 MNEINM_BS 21_2014

12/280

1912 au vizitat muzeul, în scop ştiinţic, renumitul entomolog I. Krasilshcik, inspectorulstaţiei bioentomologice N. Osipova, chimistul loturilor experimentale Stoianov, profesoriai diferitor instituţii de învăţământ [40].

Urmărind scopul realizării cercetărilor în diverse domenii şi creării colecţiilorştiinţice, Muzeul colaborează cu diferite instituţii şi societăţi. Astfel, în anii 1912-1913, lacererea Direcţiei Agricultură şi Proprietăţile Statului, preparatorul muzeului F. Kalinovski„a efectuat lucrări pentru prinderea păsărilor şi animalelor şi colectarea cuiburilor şiouălor cu scopuri ştiinţice” [41]. În rezultat au fost dobândite 113 exemplare de diferiteanimale, dintre care o parte au fost expediate în adresa Academiei de Ştiinţe, altă parteau completat colecţiile Muzeului, iar unele au fost transmise diferitor muzee şcolare [42].

În anul 1915 Muzeul colaborează cu Societatea Pomicolă Imperială din Rusia, îndirecţia cercetării plantelor medicinale din flora spontană a Basarabiei, cu participareadocentului Universităţii din Novorosia V. Pastenaţcaia şi a botanistului Alexandrov. Cu

ajutorul acordat de organele Zemstvei au fost cercetate mai multe judeţe, a fost creat unbogat ierbar de plante medicinale, dintre care un exemplar a fost transmis Muzeului [43].O colaborare strânsă a fost stabilită şi cu Muzeul Zoologic al Academiei de Ştiinţe dinSankt-Petersburg. La cererea acestuia, Muzeul din Chişinău a preparat mai multe seturide păsări şi insecte, iar la rândul său, muzeul din Sankt-Petersburg a pus la dispoziţiamuzeogralor din Chişinău literatură de specialitate [44]. O comandă specială a fostsolicitată pentru prepararea unui set de preparate corozive [45].

Colaborarea Muzeului cu numeroase instituţii şi societăţi ştiinţice, cu specialiştiîn diverse domenii, a contribuit treptat la sporirea nivelului profesional şi la implicareatot mai activă a muzeogralor în activitatea ştiinţică, care se materializează nu numai încrearea colecţiilor ştiinţice, dar şi în elaborarea unor lucrări ştiinţice. Drept conrmare aacestei armaţii sunt publicaţiile editate de Muzeu în anul 1912. În primul rând menţionăm„Albumul Ornamentelor de Covoare Moldoveneşti”, elaborat din iniţiativa directorului

Muzeului, P. Gore, cu participarea custodelui A. Ostermann şi a pictorului G. Roemmer,care a fost tipărit la tipograa Brockhaus din Leipzig [46]. Fiind un promotor del al culturiitradiţionale şi un bun cunoscător al covoarelor moldoveneşti, Paul Gore a contribuit lacrearea Secţiei Etnograce a Muzeului, la investigarea stării în care se aflau meşteşugurilecasnice din Basarabia la începutul sec. XX, iar pentru a promova renaşterea frumoaselortradiţii în acest domeniu, a întreprins mai multe acţiuni, printre care se înscrie şi editarea„Albumului Ornamentelor de covoare moldoveneşti”. În prefaţa acestei lucrări P. Goreaduce un omagiu creaţiei populare şi covorului moldovenesc, care „din nenorocire,arta aceasta este în declin” şi „poate că frumoasele modele reproduse în el vor deşteptaiarăşi interesul pentru arta rară şi vor servi drept impuls la ascensiunea, dezvoltarea şiîmbunătăţirea ei” [47].

Albumul, care cuprinde 25 de imagini de covoare din patrimoniul Muzeului, a fosttipărit în o mie de exemplare, ceea ce reprezintă un tiraj mare la acea vreme. El a avut o

importanţă deosebită şi s-a bucurat de o mare popularitate. Nu în zadar, în acelaşi an, launa din şedinţele Zemstvei Guberniale, P. Gore a pus problema editării unui alt album,în care vor incluse covoare procurate de Muzeu după editarea acestuia [48]. Lucrareaa fost înalt apreciată de academicianul Ştefan Ciobanu care a scris despre acest album căeste „unica lucrare în felul ei ca execuţie şi motive naţionale [...] din care se vede gustuln al acestui pasionat admirator al artei noastre” [49].

O altă lucrare valoroasă, elaborată de colectivul muzeului, a fost Catalogul Explicatival Muzeului Zoologic, Agricol şi de Industrie Casnică al Zemstvei Guberniale a Basarabiei,editat la Chişinău în acelaşi an. Elaborarea catalogului a fost prevăzută de programul dedezvoltare al Muzeului, aprobat de Zemstvă în 1905, însă realizarea lui a început în 1909,



12

8/17/2019 MNEINM_BS 21_2014

13/280

când au fost alocate 250 ruble, la propunerea Upravei Zemstvei, ca răspuns la reproşurile vizitatorilor care „se plângeau de lipsa cataloagelor colecţiilor muzeului” [50].

Catalogul a fost alcătuit de A. Ostermann care deţinea, în această perioadă, funcţiade custode, sub redacţia entomologului V. Bezvali şi cu participarea lui S. Lavrov, fostasistent al catedrei de zoologie a Universităţii Imperiale din Kazan. Lucrarea are 390 depagini şi este alcătuită din prefaţă şi două compartimente – Secţia Zoologică şi SecţiaIndustrie Casnică. În prefaţă este prezentată o schiţă a istoriei Muzeului şi fondatorii lui,istoria construcţiei clădirii Muzeului, informaţia despre utilizarea tuturor încăperilor şiperspectiva dezvoltării instituţiei în viitorul apropiat. ot aici A. Ostermann menţionează:„descrierea speciilor de animale şi a modului lor de viaţă sunt făcute după însemnărileşi observaţiile răposatului F. Ostermann care a creat cea mai mare parte a colecţiilorSecţiilor Zoologice şi Agricole ale muzeului”. În Secţia Zoologică animalele sunt prezentateconform clasicării ştiinţice şi a vitrinelor, amenajate după acelaşi principiu. La ecare

specie, pe lângă denumirile în limbile rusă şi latină, se dă o scurtă descriere a animalelor,o informaţie despre arealul de răspândire, modul de viaţă, de înmulţire, despre folosulsau dauna pe care le aduce agriculturii şi omului. Compartimentul este nisat de douăindicatoare alfabetice, cu denumirile în limbile latină şi rusă, care permit a găsi operativorice specie de animale.

Compartimentul „Industria Casnică” a fost alcătuit de O. Kireeva, şefa acesteisecţii, care a prezentat exponatele în ordinea amplasării lor în dulapuri, începând cucompartimentul „Instalaţii tehnice din industria casnică” şi terminând cu modele degospodării din diferite zone ale Basarabiei, precum şi a unei biserici vechi moldoveneşti.Catalogul cuprinde informaţii privind prelucrarea brelor vegetale, a lânii şi mătăsii, loziei,industria ţesutului, prezintă colecţiile de covoare, prosoape, costume populare, olăritul,ceramica şi prelucrarea lemnului. În majoritatea cazurilor, la ecare mostră este prezentăinformaţia despre tehnologia de realizare şi localitatea unde a fost achiziţionată, ceea ce

are o mare importanţă ştiinţică.Merită a evidenţiată şi colecţia de imagini fotograce publicate în catalog. Pe lângăfotograile clădirii Muzeului şi a fondatorilor lui – baronul Al. Stuart şi Fr. Ostermann– în catalog sunt prezente şi 25 de imagini cu vederi generale din expoziţie, cu vitrine şiexponate aparte, de un interes deosebit.

Această lucrare este un ghid-catalog al expoziţiei şi colecţiilor Muzeului, ind primulcatalog al unei colecţii de muzeu din Basarabia, şi a avut o largă răspândire în întreagaRusie, păstrându-şi actualitatea până în zilele noastre. Este prima lucrare ştiinţică deamploare, consacrată Muzeului Zemstvei, ce dezvăluie evoluţia dezvoltării instituţiei înepoca modernă şi care a contribuit la cunoaşterea şi aprecierea sa în lumea muzeogracăşi ştiinţică din multe ţări ale Europei. În acest context se înscrie şi participarea lui P.Gore la Congresul muzeogralor din Rusia, unde a prezentat un raport despre problemacercetării ştiinţice în instituţia muzeală şi rolul muzeelor provinciale în societatea civilă

[51]. În acest mod, cu contribuţia întregii societăţi şi a colectivului de muzeogra, secreează premisele pentru ca Muzeul să devină o instituţie ştiinţică.

Odată cu unirea Basarabiei cu România, în 1918, începe a treia etapă în dezvoltareaMuzeului care este transferat din subordinea Zemstvei Guberniale în cea a MinisteruluiInstrucţiunii Publice, ind înscris în rândul celor mai mari muzee din România, cudenumirea de Muzeul Naţional din Chişinău [52]. Acordarea statutului de Muzeu Naţionala fost o apreciere la justa valoare a colecţiilor ştiinţice ale Muzeului şi a activităţii sale înperioada precedentă, a rolului său în viaţa culturală şi ştiinţică a Basarabiei. Conrmăacest lucru şi faptul că directorul Muzeului, Paul Gore, la 7 iunie 1919, a fost ales membrude onoare al Academiei Române [53].

Mihai URSU


13

8/17/2019 MNEINM_BS 21_2014

14/280

În noile condiţii activitatea Muzeului continuă să e susţinută de oamenii de culturăşi ştiinţă, indcă, după cum armă academicianul Ştefan Ciobanu, „Muzeul Naţional [...]ar putea face cinste orişicărui oraş european” [54]. Iar după cum scria marele savant şimuzeograf Grigore Antipa, acest „... minunat Muzeu provincial [...] poate servi imediat cainstitut central pentru studiul ştiinţic al naturii Basarabiei, [...] poate deveni un admirabilsâmbure chiar pentru organizarea în viitor a unui învăţământ superior în Basarabia” [55].

Denitivarea procesului de transformare a Muzeului într-o instituţie ştiinţică areloc în anul 1922, când director a fost numit profesorul Nicolae Florov. El a înaintat înadresa Ministerului Instrucţiunii Publice un memoriu în care au fost stipulate principiile deorganizare a activităţii Muzeului de mai departe. După părerea savantului, „muzeul trebuiesă e astfel organizat, încât să prezinte nu o simplă colecţie de obiecte [...], ci înainte detoate un mijloc pentru studierea naturii regiunii, pentru cercetarea însuşirilor şi bogăţiilorei, [...] ca orice persoană să poată găsi un răspuns ştiinţic şi adevărat la întrebările sale”.

Adică Muzeul „trebuie să e nu o simplă colecţie, ci o instituţie ştiinţică, care studiazănatura regiunii, iar colecţiile sale să e un mijloc pentru acest studiu. Astfel muzeul vadeveni nucleul în jurul căruia se va dezvolta o activitate ştiinţică” [56].

Programul elaborat de dr. Florov prevedea crearea, în baza cercetărilor ştiinţice şia colecţiilor constituite în perioadele precedente, a secţiilor: 1. Meteorologie; 2. Geologieşi Hidrologie; 3. Pedologie; 4. Zoologie şi Entomologie; 5. Botanică; 6. Agricultură; 7.Silvicultură; 8. Arheologie; 9. Etnograe şi arte casnice; 10. Istorie ş.a.

Programul de reorganizare a activităţii Muzeului, propus de dr. Florov, a fostaprobat şi, din anul 1922, „se începe perioada a treia în activitatea muzeului, caracterizatăprin cercetări ştiinţice” [57]. Primele cercetări sunt realizate în domeniul pedologiei.Colaboratorii Muzeului au desfăşurat o activitate prodigioasă de cercetare a solurilorBasarabiei şi Bucovinei, ind incluşi în studiul sistematic al solurilor din întreaga Românie,întreprins de Institutul Geologic de la Bucureşti.

Secţia Geologie şi Hidrologie a început o serie de studii ale faunei fosile şiformaţiunilor geologice din Basarabia. Concomitent se realizau şi cercetări hidrologice,în baza cărora a început elaborarea schemei orizonturilor de apă ale Basarabiei.

Secţia Arheologie a fost preocupată de studierea neoliticului şi paleoliticului. În1923, pentru prima dată în Basarabia, a fost descoperită o staţiune paleolitică în judeţulHotin.

În faţa secţiei Meteorologie, create în baza serviciului Meteorologic Central alBasarabiei, a fost pusă sarcina de a coordona observaţiile staţiunilor meteorologice dinBasarabia, de a organiza noi staţiuni şi a studia elementele climaterice din Basarabia. Acestecercetări de noutate, realizate în domenii atât de specice, puneau bazele dezvoltării unorştiinţe de mare impact pentru cunoaşterea bogăţiilor Basarabiei în comparaţie cu alteregiuni ale României. Ele conturau un discurs ştiinţic intradisciplinar important pentruarmarea ştiinţelor, dar şi pentru armarea unui nou grup social – cel al oamenilor de

ştiinţă.Iniţiative importante au fost realizate şi de secţia Botanică. În primul rând, continuă

crearea Grădinii Botanice pe teritoriul Muzeului, ind concepută ca o grădină a floreiBasarabiei. otodată, în legătură cu reforma agrară, care a intensicat considerabil valoricarea noilor terenuri pentru agricultură, Muzeul a venit cu iniţiativa de a separa maimulte parcele de stepă şi de pădure, şi a organiza „parcuri naţionale pentru conservareamonumentelor naturii”. Astfel, Muzeul devine un centru progresiv, în jurul căruia seconsolidează forţele ce pledează pentru ocrotirea naturii Basarabiei. Ulterior, acestdeziderat promovat de instituţie va contribui la crearea mai multor parcuri naţionale şila conştientizarea importanţei bogăţiilor naturii de către societate.



14

8/17/2019 MNEINM_BS 21_2014

15/280

Unele succese au fost realizate şi în alte domenii. În anul 1925 rezultatele cercetărilorştiinţice ale Muzeului au fost prezentate la Expoziţia generală, organizată la Chişinău.Muzeul, de fapt, a asigurat Secţia Ştiinţică a Expoziţiei. Nivelul cercetărilor realizate decolaboratorii Muzeului au fost înalt apreciate. Muzeul a fost menţionat cu unul din cele6 premii mari ale Expoziţiei.

Căpătând statutul juridic de instituţie ştiinţică, creând un colectiv de cercetătoriprofesionişti şi realizând un program de cercetări în diverse domenii, în anul 1926 Muzeulse impune cu o nouă iniţiativă de a avea o publicaţie periodică proprie, care, după părereadoctorului Florov, „ar înregistra şi tipări rezultatul cercetărilor asupra Basarabiei, [...] arreflecta activitatea muzeului, iar pe de altă parte ar putea-o influenţa şi conduce” [58].Prima fasciculă a Buletinului muzeului a apărut în 1926, sub redacţia profesorului NicolaeFlorov. Rezultatele cercetărilor ştiinţice întreprinse în diferite domenii erau publicate înBuletinul ştiinţic al Muzeului. Alegerea genericuluiBuletin pentru publicaţia Muzeului se

înscrie în specicul acestor publicaţii de prol. În anii 1926-1932 acesta a apărut sub formaunui anuar, în înţelesul actual al termenului, având ca prioritate cercetarea în domeniulştiinţelor exacte. Acest eveniment a conrmat statornicia Muzeului ca instituţie ştiinţică,a însemnat continuarea tradiţiei publicaţiilor periodice ştiinţice din primele decenii alesecolului XX şi a contribuit la popularizarea instituţiei în diverse ţări prin schimbul depublicaţii similare care se făcea în permanenţă.

O nouă etapă în activitatea ştiinţică a Muzeului începe în anul 1932, odată cu venirea în postul de director a profesorului I. Lepşi. Cu contribuţia acestui savant, Muzeuldesfăşoară un amplu program de cercetări ştiinţice fundamentale, transformându-l,aşa cum apreciau publicaţiile vremii, într-un „institut de cercetări ştiinţice serioase şimultilaterale”, „cel mai pitoresc şi activ Muzeu al României”, „o mică, dar activă Academiea Basarabiei” [59]. Conrmă aceste aprecieri participarea Muzeului la Expoziţia Naţionalăde vânătoare, care a avut loc în anul 1935, la Bucureşti. Sala Basarabiei a fost prezentată

doar de Muzeu, prin expunerea a 76 de piese de patrimoniu.Către anul 1932 Muzeul gestiona 24 de parcuri naţionale, cu suprafaţa totalăde 5580 ha. Posedând aceste parcele caracteristice diferitor zone naturale, Muzeulelaborează un program special pentru studierea parcurilor din punct de vedere geologic,hidrologic, agrogeologic, botanic, zoologic etc. În rezultatul cercetărilor au fost alcătuitehărţi amănunţite ale parcurilor, au fost delimitate hotarele lor, s-a realizat descrierea lorştiinţică. În baza acestor cercetări, prin Decizia Consiliului de Miniştri din 19 iulie 1937, 11parcuri naţionale au fost declarate monumente ale naturii [60]. Această activitate susţinutăa instituţiei în domeniul protejării naturii merită a prezentată în lucrări tematice, pentrucă nu a fost relevată sucient deocamdată.

În anii 1933-1937 Muzeul contribuie la crearea şi dezvoltarea Facultăţii deAgronomie a Universităţii din Iaşi, cu sediul la Chişinău, devenind bază didactica şide cercetare a acestei instituţii, iar conform Decretului – Lege nr. 3783 din noiembrie

1937 este transformat în Muzeu Regional al Basarabiei [61]. Noul Regulament aprobatconrmă că „Muzeul este un institut de riguroase cercetări ştiinţice regionale şi totodatăo arhivă centrală de colecţii”. Continuând să acorde prioritate ştiinţelor naturii, studieriinaturii Basarabiei, în anul 1938 Muzeul a creat o staţiune limnologică la Vâlcov, iar maiapoi a fondat Muzeul Deltei, în care au fost expuse mostre privind flora şi fauna, ecologiaanimalelor, istoria Deltei. Dar spiritul critic al oamenilor de ştiinţă din această perioadătrasează noi rigori activităţii muzeale.

În toată această perioadă de armare a cercetărilor ştiinţice în Basarabia, Buletinul Muzeului oferă un spaţiu generos de comunicare a noutăţilor ştiinţice multidisciplinare,de aplicare a rezultatelor în practică. Până în anul 1942 au văzut lumina tiparului 10

Mihai URSU


15

8/17/2019 MNEINM_BS 21_2014

16/280

fascicule. Răsfoind aceste volume putem urmări evoluţia cercetărilor ştiinţice a diferitorgeneraţii de muzeogra, aflăm despre evoluţia colecţiilor şi expoziţiei Muzeului, abibliotecii, dezvoltarea Grădinii Botanice cu construirea a două bazine pentru planteacvatice, şi încercarea de a crea, în cadrul ei, a unui vivariu, organizarea şedinţelor decomunicări ştiinţice şi referate, în cadrul cărora colaboratorii Muzeului comunicaurezultatele propriilor cercetări ş.a.

În acest context merită a menţionate iniţiativele Muzeului de a organiza cercetărimonograce a parcurilor naţionale din Basarabia, în colaborare cu Grădina Botanica dinCluj şi Institutul Social Român, atât pe teren, cât şi la dezvoltarea şi reamenajarea SecţieiEtnograce din cadrul instituţiei. Această colaborare a fost aprobată în anul 1938 de cătreMinisterul Educaţiunii Naţionale şi a contribuit la realizarea unor ample cercetări etnograce,a dat naştere şi a promovat necesitatea creării muzeelor săteşti în Basarabia. Un adeptînflăcărat al muzeelor săteşti devine colaboratorul Muzeului Naţional de Istorie Naturală dr.

Nicolae Moroşan. El pleda în special pentru îninţarea muzeelor şcolare săteşti în ecare sat,considerând că această realizare socială este o posibilitate de armare a memoriei colective,de cultivare a atitudinii istorice faţă de trecut, de solidarizare a societăţii basarabene în jurul valorilor culturale şi a bogăţiilor naturale. Însă multe iniţiative ale Muzeului au fost stopatede evenimentele care au avut loc în anul 1940 – anexarea Basarabiei la U.R.S.S. şi cutremurulde pământ din 10 noiembrie 1940. Primul eveniment a distrus muzeul ca instituţie, iarcutremurul a prăbuşit clădirea muzeului, distrugând foarte multe colecţii.

În anii 1941-1943 se întreprind mai multe acţiuni pentru reanimarea activităţiiMuzeului. S-a etalat o nouă expoziţie a Muzeului în clădirea din str. Kogălniceanu 87, afost reparată clădirea de bază a instituţiei, afectată de război, s-au întreprins lucrări deîngrijire a Grădinii Botanice, a fost reanimată activitatea Muzeului Deltei. Dar acesteeforturi au fost zădărnicite ulterior de instaurarea puterii sovietice, odată cu care începecea mai lungă perioadă de stagnare în activitatea Muzeului.

Deja în anul 1940 regimul sovietic reorganizează Muzeul Regional al Basarabieiconform principiilor muzeograei sovietice, în Muzeu Republican de Studiere a Ţinutului.Iar după al Doilea Război Mondial acesta e transformat într-un instrument ideologicpentru propagarea politicii partidului comunist. Accentul de bază în activitatea instituţieieste pus pe colecţionarea şi expunerea materialelor istorice „în scopul ridicării niveluluipolitico-cultural al maselor şi educarea lor în spiritul patriotismului sovietic”. Activitateaştiinţică a Muzeului se reducea la argumentarea concepţiei marxist-leniniste în toatedomeniile. Cercetările în domeniul etnograei şi al studierii naturii erau marginalizate.

În anul 1957 instituţia este reorganizată în Muzeu de Stat de Istorie şi Studiere aŢinutului al R.S.S.M., atribuindu-i-se statutul de Centru ştiinţico-metodic al activităţiimuzeale din republică. Instituţiei i s-a pus în sarcină acordarea ajutorului practic laorganizarea altor muzee, la pregătirea şi perfecţionarea cadrelor pentru reţeaua muzeală.În rezultat, pe parcursul anilor 1960-1980 Muzeul contribuie la crearea a peste 90 de

muzee de stat şi a peste 100 de muzee obşteşti, care au format reţeaua muzeală dinR.S.S.M., constituită din muzee republicane, departamentale, orăşeneşti, raionale, săteştişi instituţionale [62].

Deşi accentul de bază în activitatea Muzeului, în perioada sovietică, se puneape propaganda ideologică, s-a reuşit şi crearea unor importante colecţii patrimoniale,realizarea unor importante cercetări ştiinţice în domeniul arheologiei, numismaticii,paleontologiei, etnograei şi muzeologiei. Rezultatele acestor cercetări au fost publicateîn 3 volume ale Buletinului Muzeului, apărute, respectiv, în anii 1961, 1969 şi 1989.

Schimbări esenţiale în activitatea Muzeului s-au produs odată cu destrămareaU.R.S.S. şi obţinerea independenţei Republicii Moldova. ransformările social-politice



16

8/17/2019 MNEINM_BS 21_2014

17/280

au creat premisele necesare pentru revitalizarea activităţii de completare a colecţiilor,de cercetare şi valoricare a patrimoniului istoric, cultural şi natural. Devenind MuzeuNaţional de Etnograe şi Istorie Naturală (1991), instituţia revine treptat în albia sarească, îşi creează o imagine nouă, demnă de tradiţiile de altă dată. Inaugurarea în anul1994 a expoziţiei permanente cu genericul „Natura. Omul. Cultura”, realizată în baza uneiconcepţii ştiinţice elaborate de colectivul de muzeogra, a fost primul examen în procesultransformării Muzeului într-o instituţie modernă, orientată spre standarde europene.O primă apreciere a rezultatelor acestui proces a avut loc în anul 1998, când MuzeulNaţional de Etnograe şi Istorie Naturală, pentru prima dată în istoria muzeograei de lanoi, participă la Concursul Muzeul European al Anului (EMYA). Fiind printre cele 56 demuzee din 23 de ţări ale Europei, muzeul din Chişinău a fost nominalizat printre naliştiiacestei prestigioase competiţii a muzeelor de pe bătrânul continent [63].

Succesele obţinute în această perioadă au fost posibile datorită amplicării

cercetărilor ştiinţice ale colectivului Muzeului. În Muzeu au început să activeze specialişticu înaltă calicare, deţinând grade ştiinţice. A devenit o bună tradiţie susţinerea de cătremuzeogra a tezelor de doctor. Potenţialul de profesionişti a permis colectivului Muzeuluisă-şi reorienteze activitatea spre cercetări ştiinţice aplicative şi fundamentale. Începândcu anul 1990 în Muzeu a fost reactualizată tradiţia conferinţelor ştiinţice care au loc înecare an. Rezultatele cercetărilor ştiinţice realizate de muzeogra au fost prezentatela diferite conferinţe şi simpozioane, organizate în ţară şi peste hotare. Muzeul a editatlucrări valoroase şi continuă să fructice rezultatele cercetărilor în cataloage, monograi,studii. A fost reluată publicarea Buletinului ştiinţic al Muzeului. Începând cu anul 2005,cea mai veche publicaţie ştiinţică periodică a fost inclusă de Consiliul Naţional pentruAcreditare şi Atestare în lista ediţiilor ştiinţice de prol, ca Revista de Etnograe, ŞtiinţeleNaturii şi Muzeologie. ot în acest an Muzeul capătă statut de instituţie din sfera ştiinţeişi inovării, devenind membru de prol al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Au fost create

două secţii de cercetare - Etnograe şi Ştiinţele Naturii, în care au fost angajaţi prin concurs22 de cercetători ştiinţici, dintre care 13 doctori în ştiinţe şi doctori habilitaţi. Cercetareaştiinţică este axată pe interdisciplinaritate şi intradisciplinaritate, incluzând domeniileetnograei, paleontologiei, geologiei, botanicii, zoologiei, ecologiei şi muzeologiei, acesteaind cele mai reprezentative pentru instituţie. Obiectivele cercetării includ realizareainvestigaţiilor de teren cu scopul documentării complexe a proceselor ce au loc în contextulculturii şi al naturii, achiziţionarea şi colectarea bunurilor culturale reprezentative, pentrua reflecta valorile culturale şi biodiversitatea republicii; restaurarea, evidenţa ştiinţicăşi conservarea bunurilor culturale, pentru păstrare pe un termen nelimitat; valoricareaştiinţică şi publică, interpretarea patrimoniului prin publicaţii, foruri ştiinţice şi expoziţiiîn ţară şi peste hotare, prin activităţi culturale chemate să reactualizeze valorile; publicarealucrărilor şi realizarea acţiunilor de promovare a politicilor instituţiei în protejareapatrimoniului etnograc şi natural [64]. ematica şi rezultatele acestor cercetări sunt

reflectate în programele şi rapoartele de activitate ale Muzeului, aprobate de ConsiliulŞtiinţic al Muzeului, de Ministerul Culturii şi de Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şiDezvoltare ehnologică (CSŞD) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

În anii 2006-2009 activitatea ştiinţică a Muzeului este realizată în cadrul Proiectuluiinstituţional „Cercetarea culturii tradiţionale, diversităţii biologice şi paleontologice cuscopul valoricării ştiinţice şi promovării patrimoniului cultural şi natural al RepubliciiMoldova. Cercetări muzeologice”. Prolul de cercetare al Muzeului devine „Patrimoniuletnograc şi natural”, aprobat prin hotărârea nr. 63 din 23 aprilie 2007 a CSŞD alAŞM. Arealul de studiere cuprins de cercetători este destul de vast şi reflectă paradigmainvestigaţiei muzeale întreprinse în sfera ştiinţei şi inovării. Studiile sunt realizate sub

Mihai URSU


17

8/17/2019 MNEINM_BS 21_2014

18/280

formă de investigaţii de teren şi expediţii ştiinţice pentru documentarea proceselor ceau loc în sfera patrimoniului naţional, cercetarea colecţiilor din patrimoniul muzeal, înscopul îmbunătăţirii documentării şi valoricării lor ştiinţice. Cercetările au ca nalitateelaborarea articolelor şi a lucrărilor ştiinţice, completarea colecţiilor muzeale cu piesede patrimoniu valoroase, evidenţa ştiinţică a bunurilor culturale, pentru ca acestea săcapete statutul de surse ştiinţice accesibile tuturor cercetătorilor, etalarea expoziţiilormuzeale după principii ştiinţice, interpretarea patrimoniului etnograco-natural prinmijloace muzeale, pentru a sensibiliza societatea privind conservarea şi protecţia acestor valori, sporind comunicarea interculturală prin prisma patrimoniului [65].

Cercetările au fost realizate în următoarele direcţii: Rearmarea identităţii culturale;Patrimoniul etnograco-muzeal ca parte a patrimoniului naţional; Meşteşugurile populareartistice în contextul relansării economice; Patrimoniul arhitectural în contextul habitatuluitradiţional; Biodiversitatea şi problemele patrimoniului natural; Diversitatea geologică şi

paleontologică din perspectiva muzeală; eoria şi practica muzeală în Republica Moldova;Satele Moldovei – păstrătoare de patrimoniu cultural şi natural.În rezultat, prin repertorierea patrimoniului cultural reprezentativ s-a pus baza

conceptualizării unei noi direcţii ştiinţice: cercetări etno-ecologice în Republica Moldova,pentru a reactualiza şi redimensiona domeniile ştiinţice tradiţionale ale ştiinţelor etnice,în perspectiva relevării conştiinţei ecologice, identicării modelelor comportamentaleecologice. Au fost cartograate, pentru prima oară, rezultatele Recensământului populaţieidin anul 2004. Prin elaborarea hărţii etnice a Republicii Moldova s-a creat un instrumentfoarte util pentru instituţiile sociale din ţară şi din afară ei. A fost elaborat un set dechestionare de cercetare pe teren a fenomenelor culturii tradiţionale, necesare pentru amoderniza cercetarea etnogracă şi a oferi celor implicaţi în acest proces instrumenteştiinţice adecvate. Ca urmare a salvgardării bisericii de lemn din Palanca, raionulCălăraşi, pentru prima dată în Republica Moldova a fost transferată în vatra aceluiaşi sat

şi restaurată o biserică de lemn, după principiile restaurării ştiinţice, demonstrându-seimportanţa acestei categorii de monumente în patrimoniul cultural al republicii. În bazacercetărilor realizate în cadrul acestui proiect instituţional au fost publicate un şir delucrări relevante, dintre care: monograile „Arhitectura vernaculară în piatră” (autori: E.Bâzgu şi M. Ursu), „Constantin Mimi. Viaţă consacrată Basarabiei” (autori: C. Ciobanu,M. Godorozea, M. Ursu); „almaza – localitate străveche de pe Valea Nistrului de Jos”, îndouă volume (autor: V. Grosu); Ghidul pentru cadrele didactice „Meşteşuguri populareartistice” şi manualul pentru clasele a VII şi a VIII (conducător ştiinţic: E. Postolache);„Ghidul Muzeului Naţional de Etnograe şi Istorie Naturală” (autor: M. Ursu). Importantepublicaţii ştiinţice au văzut lumina tiparului în paginile Buletinului Ştiinţic. Revistă deEtnograe, Ştiinţele Naturii şi Muzeologie al Muzeului, care a devenit revistă ştiinţicăde prol, ind editată anual în două fascicule. Despre importanţa acestei publicaţii ne vorbeşte şi faptul că revista a fost acreditată la categoria B.

reptat, cercetătorii Muzeului se încadrează şi în cercetările ştiinţice, cu caracterteoretic. A fost pusă baza conceptualizării noii direcţii ştiinţice „Cercetări etno-ecologiceîn Republica Moldova”, pentru a reactualiza şi redimensiona domeniile ştiinţicetradiţionale ale ştiinţelor etnice, în perspectiva relevării conştiinţei ecologice, identicăriimodelelor comportamentale ecologice. Au fost elaborate concepte şi teorii moderne privindconstruirea şi promovarea identităţilor culturale în spaţiul european prin intermediulaplicării strategiilor de interpretare a patrimoniului etno-cultural. Prin repatriereapatrimoniului cultural reprezentativ (arhitectura vernaculară în piatră, bisericile de lemn,mobilierul ţărănesc, covoarele, portul popular, folclorul muzical, coreograc şi plastic) s-adezvoltat sursologia ştiinţică şi s-a relevat importanta contribuţie a Republicii Moldova la



18

8/17/2019 MNEINM_BS 21_2014

19/280

diversitatea culturală europeană. Au fost argumentate necesitatea cercetării patrimoniuluicultural imaterial al Republicii Moldova şi stabilite principiile de creare a bazelor de datepentru conservarea creaţiilor reprezentative din acest domeniu.

Prin elaborarea proiectului de lege privind protejarea patrimoniului culturalimaterial, strategiei naţionale de salvgardare a patrimoniului cultural imaterial a fostasigurată baza ştiinţică a dezvoltării cadrului legal şi normativ al Republicii Moldova îndomeniul protejării patrimoniului cultural imaterial [66].

În anul 2010 cercetătorii Muzeului realizează un nou proiect instituţional:„Cercetarea patrimoniului cultural şi natural al Complexului Muzeal Ţipova – Saharna”,pentru sporirea vizibilităţii lui ştiinţice. Obiectivele acestui proiect au fost lărgirea bazeiinformaţional-documentare despre complexul muzeal Ţipova-Saharna prin investigaţiicomplexe în arhive şi pe teren, din perspectivă multidisciplinară: conceptualizarea şidezvoltarea unui program de cercetare a Complexului, pentru a stabili priorităţile de

prezentare şi punere în valoare a monumentelor sale constitutive, elaborarea metodologieişi instrumentelor de lucru pentru punerea în valoare a patrimoniului cultural şi naturalal zonei Ţipova-Saharna în circuitul turistic. Realizarea acestor obiective a contribuit laforticarea surselor ştiinţice referitoare la istoria şi patrimoniul complexului monastic,la continuarea dialogului ştiinţic în cadrul forumurilor ştiinţice, cu participanţi aimediilor muzeale, academice, universitare, culturale şi turistice privind includerea încircuitul ştiinţic, turistic şi economic a monumentelor relevante şi produselor culturale alezonei. Astfel a fost pusă baza cercetărilor complexe interdisciplinare şi interinstituţionalea patrimoniului natural şi cultural concentrat în Complexul Muzeal Ţipova-Saharna,prin elaborarea unui program de durată şi realizarea unor cercetări-cadru de stabilirea problematicii ştiinţice. A fost elaborată harta monumentelor naturale şi culturaledin Complexul Muzeal Ţipova-Saharna. Au fost identicate mănăstirile şi complexelemonastice rupestre necunoscute în spaţiul dintre Nistru şi Bug, care completează traseul

răspândirii creştinismului în răsăritul Europei, complexele de la Ţipova-Saharna ind oparte importantă a acestui traseu. În cadrul acestui proiect au fost elaborate şi publicatemonograa „Academicianul Ştefan Ciobanu” (autor – V. Grosu), articolele: „Deleurile dela Ţipova-Horodişte” (autor – R. Cemârtan), „radiţia nunţii în satele din raionul Rezina”(autor – M. Ciocanu), studiile „Saharna văzută de losoful şi călătorul rus V. Rozanovla 1913” (autor – E. Şişcanu), „Fondul toponimic din zona Ţipova-Saharna” (autor – M.Zubco), «Монастыри Сахарна и Цыпова в литературе прошлого столетия» (autor –O. Luchianeţ) ş.a. [67]

Un nou proiect instituţional, cu genericul Interpretarea ştiinţică a patrimoniuluimuzeal în contextul sporirii interesului aţă de identitate şi autenticitate, a fost realizatîn anii 2011-2014. Obiectivele generale ale proiectului au constat în valoricarea, prinpublicaţii ştiinţice şi prin expoziţii, a patrimoniului cultural mobil şi imaterial; elaborareabibliograei ştiinţei etnograce pentru a o corela apariţiilor de prol; descrierea ştiinţică

a bunurilor culturale păstrate în Muzeu, conform noilor cerinţe de cercetare; Completareaşierelor (tradiţional şi electronic); Cercetarea culturii tradiţionale în sate, pentrucompletarea colecţiilor muzeale; Salvgardarea patrimoniului cultural de la dispariţie;Asigurarea gestionării patrimoniului muzeal pe colecţii, începând cu evidenţa, descrierea,conservarea şi terminând cu restaurarea, expunerea şi cercetarea; Crearea colecţiilor lipsă,pentru a cuprinde întreaga varietate tematică a culturii tradiţionale, a diversităţii biologice,geologice şi paleontologice; Realizarea lmelor etnograce, documentând aspecte valoroasedin viaţa comunităţilor rurale; Aprofundarea cercetărilor gerontologice din perspectivăinterdisciplinară; Stabilirea factorilor care asigură longevitatea în Republica Moldova;Recuperarea ştiinţică a remediilor toterapeutice.

Mihai URSU


19

8/17/2019 MNEINM_BS 21_2014

20/280

În rezultatul realizării prevederilor proiectului a fost forticată capacitatea ştiinţicăa patrimoniului muzeal, prin reactualizarea documentelor de bază ale bunurilor culturale,care certică calitatea lor de sursă ştiinţică obiectivă. Au fost stabilite căile de înstrăinareale patrimoniului de covoare moldoveneşti din Republică şi acţiunile ce contribuie lapierderea paternităţii lor culturale. Concomitent au fost identicate locurile de pe globunde sunt concentrate colecţii de covoare basarabene. Pentru a salva cel puţin imaginilecovoarelor şi costumelor naţionale, ca bunuri culturale din domeniul designului naţional,au fost create colecţii de imagini ale acestor obiecte. În cadrul consultaţiilor, seminarelorşi lecţiilor, aceste imagini sunt utilizate în procesul de asimilare a tradiţiilor artistice.

A fost elaborat un ghid pentru meşterii cioplitori în piatră, arhitecţi şi miciîntreprinzători, cuprinzând relevee ale celor mai reprezentative forme arhitecturale, pentrua asigura continuitatea meşteşugului. Au fost elaborate 500 de şe de evidenţă analiticăştiinţică (la colecţiile de ţesături de interior), pentru completarea bazei electronice de date,

ceea ce va pregăti următoarea etapă de includere a acestor bunuri în bazele electronice dedate, sporind accesul publicului la ele. Au fost documentate, cu ajutorul camerelor de luat vederi, aspecte importante din viaţa tradiţională a comunităţilor, precum colindatul înceată a flăcăilor, vânzarea satului la Anul Nou, hora satului, formarea tizicului, acoperireaconstrucţiilor cu stuf etc. Au fost lmate 54 de video casete care pot constitui bazarealizării lmelor etnograce. A fost realizată o colecţie din 53 de piese textile artizanaledin patrimoniul muzeal, cu elemente inovaţionale sub genericul „Unitate prin diversitatede forme şi expresii culturale”, care au fost prezentate la Expoziţia INFOINVEN, undea fost apreciată cu medalia de aur (conducător ştiinţic – dr. E. Postolache).

Au fost puse bazele cercetării patrimoniului cultural imaterial al Republicii Moldovaprin conceptualizarea metodologiei, crearea instrumentelor de investigare a elementelor lui încomunităţile purtătoare de patrimoniu. Au fost experimentate procedeele de vopsire a lânii cucoloranţi vegetali, pentru a obţine lâna necesară restaurării vechilor covoare. Au fost descifrate

vechile tehnici de ales covoare, în bună parte uitate, pentru a le putea aplica la restaurareacovoarelor basarabene. Au fost restaurate ştiinţic primele covoare din patrimoniul Muzeului.Pentru a stabili viabilitatea obiceiurilor în condiţiile globalizării şi marilor transformărisociale, au fost întreprinse cercetări ştiinţice de teren în localităţile republicii, în timpuldesfăşurării pe viu a obiceiurilor de Crăciun, Sfântul Vasile şi Sf. Gheorghe.

Urmare a studierii documentaţiei ştiinţice a bunurilor culturale din patrimoniulmuzeal a fost conceptualizată resistematizarea patrimoniului muzeal conform colecţiilorşi cerinţelor muzeologiei moderne, ceea ce va înlesni valoricarea lui ştiinţică. Au fostdescrise peste 2000 de bunuri culturale etnograce şi naturale din patrimoniul muzeal,pentru a reactualiza baza ştiinţică de date, sporind accesul publicului la ele. A fost avansatăcercetarea privind stabilirea particularităţilor locale ale covoarelor. Datorită analizelorsistemice complexe au fost identicate 18 covoare din sec. XVIII, cele mai vechi piesedeţinute de Muzeu, care reprezintă o mare valoare ştiinţică, istorică şi artistică.

În 16 localităţi ale Republicii au fost întreprinse cercetări de teren privindpatrimoniul etnograc şi natural iar ca urmare colecţiile muzeale au fost completatecu 124 de covoare de tradiţie nordică, confecţionate la sfârşitul sec. XIX şi în sec. XX,foarte valoroase ca diversitate a decorului şi a tipologiei, aflate în pericol de înstrăinarepeste hotarele Republicii. Prin repertorierea a 2820 de covoare, confecţionate în a doua jumătate a sec. XX în nordul Republicii Moldova, şi aflate azi în circulaţie culturală, au foststabilite particularităţile lor tehnice şi artistice, tipurile decorative şi fondul de reprezentăriiconograce. Imaginile altor 5430 de covoare au completat Arhiva Ştiinţică a Muzeului,încât actualmente acest fond este cea mai bogată bază de date din Republica Moldovadespre covoarele moldoveneşti.



20

8/17/2019 MNEINM_BS 21_2014

21/280

A fost reinterpretată colecţia de obiecte cu dantele din patrimoniul muzeal,numărând peste 1600 de piese, prin stabilirea vechimii, tipologiei, reprezentativităţii localeşi a interdependenţelor culturale.

Pentru evaluarea patrimoniului naţional a fost fotograat şi documentat patrimoniulmuzeelor din satele Şamalia, raionul Cimişlia, Iurceni, raionul Nisporeni, Răscăieţi, raionulŞtefan Vodă, Horodişte, raionul Călăraşi, Ciuciuleni, raionul Nisporeni. A fost consolidatparteneriatul metodologico-ştiinţic cu muzeele raionale şi săteşti, elaborate recomandărilede rigoare privind îmbunătăţirea activităţii acestor instituţii şi publicată monograaEvoluţia reţelei muzeale din Republica Moldova (autori – C. Ciobanu şi M. Ursu).

A fost salvată de la distrugerea iminentă una dintre cele mai înalte biserici delemn, ajunsă până în zilele noastre – biserica de lemn din Hirişeni, eleneşti (1642), prinstrămutarea şi montarea/restaurarea ştiinţică pe teritoriul Muzeului Satului (Chişinău).

În cadrul Proiectului instituţional au fost publicate 307 lucrări ştiinţice, între care

22 de monograi. Merită a menţionate: „Covoare basarabene. Din patrimoniul MuzeuluiNaţional de Etnograe şi Istorie Naturală – Republica Moldova. /Bessarabian carpets. Fromthe collections o the National Museum o Ethnography and Natural History – Republico Moldova. Bucureşti, Institutul Cultural Român, 2013 (autor – dr. V. Buzilă), apreciatăcu Premiul Comisiei Naţionale al Republicii Moldova pentru UNESCO; monograile„Biserica Sfântul Nicolae din s. Boldureşti” (autor – M. Brihuneţ); „Mileştii Mici. Istorie.Cultură şi destine” (autor – M. Brihuneţ); „Retrospectivă Poştal – Filatelică” (autori – C.Ciobanu, M. Godorozea); „Deportările din Basarabia” (autor – dr. V. Olaru-Cemîrtan);„Muzeul Naţional de Etnograe şi Istorie Naturală în cartolie şi latelie” (autori – C.Ciobanu, M. Ursu); „Parcurile vechi boiereşti din Republica Moldova” (autor – dr. hab. P.arhon); «Из истории молдавской этнографии» (autor – dr. O. Luchianeţ); „Colindatulde ceată bărbătească” (coordonator – dr. V. Buzilă); „Costumul popular din RepublicaMoldova. Ghid practic” (autor – dr. V. Buzilă); „Alexander–Wilhelm Wolkenberg – primul

editor cartol din Basarabia” (autori – A. Ciobanu, C. Ciobanu) [68].Concomitent cu proiectele instituţionale, cercetătorii Muzeului au realizat unşir de proiecte de cercetare foarte importante pentru Republica Moldova la solicitareaMinisterului Culturii, ce fac parte din programele de stat de promovare a patrimoniuluicultural la nivel naţional şi internaţional.

În anii 2010-2012, a fost realizat proiectul „Colindatul de ceată bărbătească”,candida