Mircea Eliade Intre Sacru si Profan

Sacru

Mircea Eliade ntre

Profan

Argument Dac Sacru nu e,

Nimic nu e!

Apostolul Paul

Sumar: Argument; Tabel Cronologic; Mircea Eliade-model cultural; Sacrul i Profanul, spirite eliadeti; Fantasticul; Aprecieri critice; BibliografieTabel chronologic 1907 - Mircea Eliade s-a nscut pe data de 28 februarie n Bucuresti, Romnia, ca al doilea fiu al cpitanului Gheorghe Eliade si al Ioanei Eliade . Iniial numele tatlui su a fost Ieremia (originar din Tecuci). 1914 - Se mut la Bucureti, unde urmeaz coala din strada Mntuleasa.

1917 - Este admis la liceul Spiru Haret . 1921 - (12 mai) Mircea Eliade Debuteaz cu "Inamicul viermelui de mtase", semnnd Eliade Gh. Mircea. 1923 - nva italian pentru a putea citi Papini n original i englez pentru a-l citi pe Frazer. ncepe sa nvee ebraica i persana. 1925 - Eliade este student la filosofie la Facultatea de Litere i Filosofie din Bucureti. 1927 - Prima lui vizit n Italia. l viziteaz pe Papini, care l-a influenat n tineree. 1928 - Absolv Universitatea din Bucureti cu o lucrare despre Campanella i filosofia Renaterii 1928 - (20 noiembrie) Pleac n India . 1928 - (25 noiembrie - 5 decembrie) Cltorete n Egipt. Pe 26 decembrie ajunge la Calcutta . 1928 - 1931 - Face studii de filosofie, triete n Calcutta unde o ntlnete pe Maitreyi. 1931 - (decembrie) Eliade prsete India i se ntoarce la Bucureti. 1933 - Mircea Eliade i ia doctoratul cu lucrarea Istorie comparat a tehnicilor Yoga . 1936 - ntre iulie i august Eliade cltorete la Londra, Oxford, Berlin. 1933-1940 - simultan cu o intens activitate beletristica, ine cursuri de filosofie i de istoria religiilor la Universitatea din Bucureti. 1940 - Pleac la Londra ca i ataat cultural. 1941 - Din 10 februarie i pna n 1944 este consilier la ambasada din Lisabona. 1945 - (16 septembrie) Se mut la Paris cu fiica lui, Giza, unde pred istoria religiilor, nti la cole Practique des Hautes tudes (pna n 1948), apoi la Sorbona. 1948 - i ncepe colaborarea la revista Critique , sub comanda lui Georges Bataille. 1949 - (15 iulie) Mircea Eliade face o cltorie n Italia, unde scrie 300 de pagini din romanul Noaptea de Snziene . 1950 - Particip la Congresul Internaional de Istorie a Religiilor din Amsterdam. 1952 - Pleac n Italia din nou. 1956 - (1 Octombrie) Pleac la Chicago, timp de un an este Visiting Professor pentru "Haskell Lectures". 1957 - Eliade accept postul de profesor titular i de coordonator al Catedrei de istoria religiilor (din 1985 "Catedra Mircea Eliade") la Universitatea din Chicago. 1960 - (septembrie ) Mircea Eliade ia parte la Congresul de istorie a religiilor la Marburg. 1964 - Primete titlul de Sewele L. Avery Distinguished Service Professor . 1966 - (11 mai) Devine membru al Academiei Americane de arte i stiine . 1970 - (august - septembrie) viziteaza Suedia i Norvegia i particip la Congresul de istorie a religiilor.

1977 - Mircea Eliade primete premiul Bordin al Academiei Franceze.

1985 - Devine Doctor Honoris Causa al Universitii din Washington.

1986 - (22 aprilie) La ora 9 am, Mircea Eliade moare i este incinerat a doua zi la Capela Rockfeller din Hyde Park.

Mircea Eliade- model cultural

Despre savantul i omul de tiinta religiilor, Mircea Eliade, s-au spus si s-au scris foarte multe n trecutul nu prea ndepartat. Iar anul trecut, la 100 de ani de la nastere, i la 22 de ani de la trecerea sa la cele venice, nca se mai continua, i n mod sigur se va continua i de aici nainte, cu desluirea i descifrarea att a vieii ct i, mai ales, a operei acestui mare i renumit fenomenolog i hermeneut al religiilor. n principiu, Mircea Eliade nu mai are nevoie de prezentri. El este oarecum cunoscut de noi toti i fiecare dintre noi tim cte ceva despre el : cine a fost, ce-a fcut, unde s-a nscut, etc. Despre viata i opera lui Eliade sunt nenumrate opinii i impresii. Poziiile i prerile sunt dintre cele mai variate, ele srind de la o poziie la alta, de la o extrem la alta. Aa cum spune proverbul: Frumuseea sta n ochiul celui care privete, tot aa este i cu viata i opera lui Eliade: farmecul i minunaia vieii i a operei sale depinde de puterea i de maniera n care fiecare vrea s le vad i s le accepte. Altfel spus, pentru unii, el este i reprezint sacrul, iar pentru alii el este i reprezinta profanul. i, ceea ce este cel mai important, pentru cei mai muli, att n ara lui i a noastr de origine, Romnia, ct i n lumea internaional, el se afl undeva la mijlocul acestor poli i acestor axe de masur.

Numele lui Mircea Eliade este cel mai adesea legat de proza fantastic i de istoria religiilor alte aspecte ale activitii sale trecnd pe planul secund. Nepublicate vreme de 50 de ani, lucrrile de orientalistic sau eseurile sale sunt aproape necunoscute cititorului nespecialist. Versiunile n francez ale romanelor sale Maytrei i Noaptea de Snziene La nuit Bengali i respectiv Foret inerdite nu se bucur de succesul scontat, trecnd aproape neobservate. Celei de-a doua i se reproeaz numrul mare de personaje ca i faptul de a fi fost tiprit ntr-un singur volum, lucru ce face caracterele aproape ilizibile. Cele dou romane dezorientau un public francez, obinuit cu omul de tiin Mircea Eliade i nicidecum un prozator anonim.

Limba romn rmne astfel, fr ndoial, limba literaturii eliadeti. O limb prin care se nfirip creaia, sensul existenial al vieii: Eu nu pot scrie literatur dect n romnete. n limba n care visez... mrturisea sriitorul.

Occidentul i Orientul recepteaz fiecare o alt faet a unei opere impresionante prin amploare, erudiie, documentare i originalitate. Indiferent de domeniul ales, acesta ne dezvluieo erudiie grandioas, o sete demiurgic de cunoatere puin obinuit i o putere ieit din comun. Trind experiena a dou rzboaie mondiale, Mircea Eliade era supus timpului, nu mai avea rbdare.

Spirit al amplitudinii, dup cum l numea Eugen Simion, Mircea Eliade caut ntotdeauna experiena total, sacrul i profanul n cele mai diverse domenii de specialitate. Pasionat de zoologie, chimie, literatur, orientalistic sau istoria religiilor acest Mircea Eliade dovedete prin viaa i opera sa c cele dou domenii, literar i tiinific, pot deveni compatibile: Aparin unei tradiii culturale care nu accept incompatibilitatea ntre investigarea tiinific i cea literar. Numeroi mari savani romni - Cantemir, Hadeu, Iorga, Prvan au fost n accei msur strlucii scriitori.(...) Consider c exist o analogie structural ntre munca tiinific i imaginia literar.

Opera lui Mircea Eliade este un astfel loc luminos, literatura i tiina coexistnd n creaia sa nc de la debut. Acesta se produce n mai 1921, cnd tnrul de 14 ani pulic n Ziarul tiinelor populare articolul Dumanul virmelui de mtase, articol ce marcheaz nceputul activitii sale publicistice. Acest activitate constitue o constant a vieii sale. ntre anii 1924 -1925 public articole de istoria religiilor, alchimie i orientalistic, pentru ca n urmtorul an s scoat Revista universitar pentru care adun i organizeaz singur materialul. n acelai an, devin redactor la Cuvntul pentru care are obligaia de a scrie dou foiletoane sptamnal.

n decursul anilor 1932 1948 colaboreaz cu alte publicaii importante , precum Vremea sau sau revista Critique, condus de Georges Bataille.

Opera tiinific i filosofic, scris n trei limbi romn, francez i englez este impresionant prin diversitatea domeniilor pe care le acoper. Recunoscut n cercurile de specialiti ca un mare istoric al religiilor, Mircea Eliade este un invitat permanent al congreselor i conferinelor de profil, desfurate pe toate meridianele globului. Cercetrile sale ndelungate asupra diferitelor religii sunt transpuse n diferite studii i comunicri dar lucrarea sa fundamental n acest domeni rmne Tratatul de istorie a religiilor.(1949) Cartea nu este o prezentare a religiilor, o simpl niruire de zeiti, nici nu propune ierarhizri sau superioritatea lui Dumnezeu asupra altuia. Idee fundamental a crii rmne aceea c sacrul este realitatea primordial, realitatea existent, adnc camuflat n profan: Sacrul i Profanul sunt dou modaliti de a fi n Lume, dou situaii existeniale asumate de om de-a lungul istoriei sale. Ele nu prezint interes doar pentru istoria religiilor sau pentru sociologie, nu fac doar obiectul unor studii istorice, sociologice, etnologice. De fapt, cele dou moduri de a fi, sacrul i profanul, sut determinate de diferitele poziii pe care omul le-a cucerit n Cosmos i sunt importante att pentru filosofi, ct i pentru orice cercettor posibile ale existenei umane ( Mircea Eliade).

Se pune ntrebarea dac Eliade, studiind attea religii i credine, poate fi un om religios? i dac da, care este religia lui, una cretin? ar putea fi un pastor etern n cutarea sacrului sau un dezident al profanului. Nu ne rmne dect a deducem acest lucru din operele sale: Aa cum am afirmat de attea ori, omul religios i asum un mod de existen specific n lume i, n pofida numrului apreciabil de forme istoricoreligioase, acest mod specific poate fi ntotdeauna recunoscut. Oricare ar fi contextul istoric n care se ncadreaz, homo religiosus crede ntotdeauna n existena unei realiti absolute, sacrul, care transcende aceast lume, unde totui se manifest, sanctificndo i fcndo real. Homo religiosus crede c originea vieii este sacr i c existena uman i actualizeaz toate potenele n msura n care este religioas, adic n msura n care particip la realitate.( Sacrul i profanul n lumea modern, Mircea Eliade).

u este o preufundamentanpe yorigini p' doar n aparen, cotidianul ascunznd altceva, un sens mai profund."

A sosit oare momentul sa ne intrebam, obiectiv si echilibrat, daca Mircea Eliade ar putea fi acum un model, cu adevrat important? Dup ce a fost un model pentru generaia 1927 - sub numele de ef" al acesteia - el i-a rectigat sau pierdut acest titlu public" n deceniile urmtoare, dar a rmas mai tot timpul un model personal" pentru muli tineri, de la loan Petru Culianu la ultima generaie de istorici ai religiei de astzi. Momentul de a discuta circumstanele n care se poate vorbi despre Mircea Eliade ca model,, a venit din urmtoarele motive. Opera lui este aproape integral publicat, excepii fiind doar ediia integral a Jurnalului, care poate ntrzia ns foarte mult din motive testamentare, i publicarea n curnd a ultimelor volume de publicistic, cunoscut ns n linii mari. Ediia n dou volume a Scrierilor din Portugalia, inclusiv a Jurnalului portughez inedit, reveleaz, este adevrat, un nou Eliade", dar, fa de acestea, viitoarele publicaii nu cred c ne mai pot rezerva mari surprize.

Micarea de balan a cercetrii n istoria religiei, de la abordarea fenomenologic la cea istoric (critica fa de Eliade), pare a accepta din nou i relevana filosofic a faptului religios; acest lucru, mpreun cu revival-ul credinei n diverse ri occidentale i fac pe muli s se ntrebe dac nevoia de sacru" sau chiar prezena acestuia n cultura modern - o tez frecvent la Eliade - nu este ceva care a rezistat cu succes oricrei forme de secularizare. Putem deci evalua acum mai simplu i mai relaxat dect cu civa ani n urm ce nseamna Mircea Eliade n cultur. Cred ca noi romnii trebuie s ntreprindem primii acest pas, nu pentru c Eliade nu ar avea valoare i n alte lumi culturale i tiinifice, ci pentru c Eliade nsui nu a ncetat niciodat s se considere un scriitor romn, i nu un profesor american.Ce este atunci Mircea Eliade pentru cultura romn, ignornd deocamdat dilemele capcane cu privire la adevrata" sa identitate: naional sau internaional, tiinific sau scriitoriceasc, filozof sau istoric al religiilor, adept sau adeversar al metodei n aceasta din urm etc?

Mai ntii, Mircea Eliade a scris n mai multe genuri, neacoperite la un loc de nimeni altcineva n Romnia: povestire, roman, teatru, jurnal, memorii, ziaristica politica, critica literar i eseu cultural, istorie, eseu filozofic, istorie i filozofie a religiei, indianistic, biografie, cursuri academice, coresponden, conferine, traduceri. Dei este limpede c teatrul lui, de exemplu, este mai slab dect romanul, totui, capacitatea lui Eliade de nnoire a multor genuri a fost, dup mrturia contemporanilor, remarcabil. Totui, putem fi de acord cu faptul ca imensitatea cantitativa a operei s-a nsotit de o nalta creativitate la nivelul acestei ntregi opere - este i autoevaluarea din Jurnalul portughez - rar ntlnit la ali autori romni. S nu uitam, de asemenea, c Eliade i-a scris opera tiinific i academic n mai multe limbi, dar i a rmas la limba romn n toata opera lui literar, memorialistic i cea mai mare parte a ziaristicii i corespondenei. Nici tipul de discurs, nici vehicolul lingvistic i nici diferenele de spaiu sau timp nu au dus ns la denivelri de valoare sau la incompatibiliti tematice: dimpotriv, opera sa dovedete o rar unitate. Ea degaja, de aceea, un sentiment de mplinire i de senintate puin ntilnit la ali autori romani, excepie fcnd poate numai Sadoveanu, Blaga i nca doi-trei alii. Din Jurnalul portughez rezult c aceast senintate nu este nici congenital, nici exemplu de suficien de sine, ci victoria operei asupra vieii, a voinei asupra pasiunilor. Din acest punct de vedere, opera lui Mircea Eliade ctig o valoare exemplar, de efort creator i lupt cu sine, rar ntr-o cultur precum cea romn, care nu cunoate, cu cteva excepii, nici mari destine tragice, nici mari viei eroice. n fine, pasiunea lui Eliade pentru aceste diferite tipuri de creativitate s-a situat n cadrul unei spiritualiti ecumenice, de la cea arhaic la curente moderne, n care romnii nu erau nicicum inferiori altora. Cred c putem, de aceea, vorbi de un anume caracter de reprezentativitate a lui Eliade, nu numai prin coerena i senintatea operei, dar i printr-o neobinuit capacitate de integrare a unor valori culturale foarte diferite, graie permanentei lor raportri la un acelai triunghi normativ fundamental: romanitate-occidentalism-spiritualitate. Dar, dac nlocuim primii doi termeni cu oricare alii locali i internaionali, nu gsim n aceast formul tripartit cheia" oricrei mari creaii din istoria lumii, rezistenta la eroziunea timpului? Este poate de adugat i un sens prescriptiv implicit al acestei formule eliadeti: nu pierde relaia cu aceea cultur din care ai pornit, precum muli refugiai n Occident, cu mediocre realizri, dar nici nu te limita la ea, ignornd pierderea pe care o reprezint absena crilor strine, ca la cei rmai, adesea fr voie, n Romnia, cci atunci cazi n emfaze provinciale.

Eu cred ca nu numai noi am inteles meritul sintezei lui Eliade, bucurindu-ne c a dus elemente romneti n contexte internaionale, ci i muli admiratori ai lui din alte ri, n primul rnd americanii, pentru c le-a adus valori romneti, europene i asiatice. Opera i biografia lui Eliade determin ambele atitudini. Trebuie, finalmente, subliniat nu numai valoarea lui Eliade, ci i succesul lui.

Sacrul i Profanul spirite eliadeti

Manifestarea Sacrului

Omul i d seama de existena sacrului pentru c acesta apare i se manifest ca un lucru total distinct de profan. Termenul de hierofanie este ntlnit n literatura de specialitate, drept asociat manifestrilor sacrului n profan. El nu exprim dect ceea ce este cuprins n coninutul etimologic, adic ni se dezvluie ceva sacru. Istoria religiilor este, de altfel, dac o analiz nc de la nceputuri i pn astzi, o acumulare magnific de hierofanii, rezultate din mainifestrile sacrului n realitate. Este mereu aceeai tain: manifestarea a ceva care este altfel, a unei realiti care nu aparine lumii noastre, n lucruri care fac parte integrant din lumea noastr natural, profan.

n contemporaneitate sacrul nu este neles, i este nlturat credibilitatea. Nimeni nu concepe o piatr sacr sau un arbore sacru. Or, aa cum vom vedea n cele ce urmeaz, nu este nicidecum vorba de o venerare a pietrei sau a copacului n ele nsele. Piatra sacr arborele sacru nu sunt adorate ca atare, ci pentru c sunt nite hierofanii, pentru ca arat ceva care nu mai este piatr i nici arbore, ci sacru, ganz ardere: Omul modern areligios i asum o nou stare existenial, recunoscnduse doar ca subiect i agent al Istoriei i refuznd orice chemare la transcenden. Cu alte cuvinte, nu accept nici un model de umanitate n afar de condiia uman, aa cum poate fi ea descifrat n diversele situaii istorice. Omul se furete pe sine, i nu ajunge s se fureasc ntru totul dect n msura n care se desacralizeaz i desacralizeaz lumea. Sacrul este prin excelen o piedic n calea libertii sale. Omul nu va deveni el nsui dect n clipa n care va fi n ntregime demistificat, i nu va fi cu adevrat liber dect dup cel va fi ucis pe ultimul zeu.( Sacrul i profanul n lumea modern, Mircea Eliade). Omul societilor arhaice tinde s triasc n sacru sau n preajma obiectelor consacrate ct mai mult timp. Tendina este lesne de neles: pentru primitivi, ca i pentru omul tuturor societilor premoderne, sacrul nseamna putere i, n cele din urm, realitate. Sacrul este sturat de fiin. Puterea sacra nseamn deopotriv realitate, perenitate i eficien. Opoziia sacru-profan este adesea nteleas ca opoziie ntre real i ireal sau pseudoreal. S nu ne ateptm s gsim n limbile arhaice terminologia proprie filozofilor, adica real-ireal i aa mai departe; dar ideea exist. Dorina omului religios de a fi, de a face parte din realitate, de a se simi sturat de putere este, prin urmare, ct se poate de fireasc: Cunoaterea strilor asumate de omul religios, ptrunderea n universul su spiritual nseamn, n ultim instan, o mai bun cunoatere general a omului.(Sacrul i profanul n lumea modern, Mircea Eliade). Astfel pentru Mircea Eliade comportamentele existentiale ale omului, adic raportarea la marile evenimente ale vieii (naterea, cstoria, moartea), sunt de dou feluri: religioase i nereligoase. Dac existena omului nereligios este fixat definitiv i univoc n cadrele profanului, omul religios are prilejul de a se situa, alternativ, n cadrele profanului i, n funcie de trirea prin ritualuri i srbtori, n cadrele sacrului. Sacrul i Profanul modaliti distincete de a fi caracterizeaz doar existena omului religios care prin mijlocirea sacrului, triete o realitate, ntr-al timp, ntr-al spaiu. Chiar autorul este un mijlocitor al celor dou modalitai de a fiina, el avnd ultimul cuvnt de spus n interpretatrea sensului lor. Este, deci, cum am mai spus, ntre Sacrul i Profan.

Eliade pleac de la termenul periodicitate, cum l explic? Periodicitatea nseamn utilizare la infinit a unui timp mitic readus n prezent. Firete c e vorba aa cum o vd religia i magia. Nu exis nici un ritual care s nu se pereac acum, n aceast clip. n religie i magie ritualul face prezent (re-prezentat) un act iniial, originar, indiferent de distana de timp ce separ ritualul de coninutul pe care vrea s-l repete. Exemplu: patimile lui Hristos. Pentru cretini, moartea i nvierea lui Hristos nu sunt comemorate doar n Sptmna Mare; ele au loc atunci, n aceea sptmn, adic ntr-un prezent cu care cretinul se nsoete. E un eveniment tran--istoric, dar unul care e fcut contemporan, adic timpul teofanic evine prezent (teofanic = timp divin care se arat). Sacrul trebuie astfel de-camuflat, trebuie fcut vizibil nu att cu ochiului, ct spiritului. Suntem nconjurai de sacralitate. Nejunsul nostru este c nu o putem zri. Iat ce vrea Mircea Eliade, s ne educm privirean vederea sacrului. El este peste tot n jurul nostru, doar e camuflat, ascuns. Sacrul i Profanul nu ne sunt impuse i nici nu ne sunt refuzate. Ele exist, i existnd, ne sunt propuse. Opera lui Mircea Eliade ne ndrum spre deschidere spiritual, este un drum iniiatic, cum de altfel i pentru el a fost. Fantasicul Cel mai cunoscut scriitor de proza fantastic din inuturile mioritice rmne Mircea Eliade. Autorul devine creatorul unei teorii originale despre fantastic, bazat pe camuflarea sacrului n profan sau, altfel spus, pe teoria irecognoscibilitatii miracolului. Pentru a facilita dezvluirea fantasticului n realitatea cotidiana, scriitorul i concepe naraiunile pe mai multe planuri, crend nite universuri paralele dominate de legi diferite ale spaiului i ale timpului. Eroii lui Mircea Eliade vor fi preocupati n permanen de descoperirea unor semnificaii profunde, inaccesibile oamenilor de rnd. Acesta este motivul pentru care naraiunile prozatorului pot fi privite ca o lung iniiere spiritual a unor personaje cu vdite preocupri intelectuale. Pe parcursul formrii lor, personajelor li se fac diferite semne, n msura s le calauzeasc spre revelaia misterului.

Fantasticul este o alt dimensiune fundamental a beletristicii lui Mircea Eliade, ncepnd cu povestirea scrisa la 14 ani Cum am gsit piatra filozofal, care va fi premiata de Ziarul tiinelor Populare. Aceleiai perioade i aparine Minunata calatorie a celor cinci carabui n ara furnicilor rosii. mbinnd ceea ce asimilase despre lumea necunttoarelor cu fantezia sa creatoare, autorul adolescent d natere unei opere literare. Paralelismul dintre universal gazelor i cel uman nu are n el, desigur, nimic original. Naturalistul amator fantazeaz, nchipuindu-i o expediie a cinci crbui ntr-o ar vecina. Eliade nsui i privea, peste decenii, aceasta scriere drept un roman de aventuri, n care amesteca entomologia, umorul i fantasticul: Ceea ce m pasiona mai mult scriindu-l era descrierea diverselor locuri, aa cum le vedeau crbuiii, strbtndu-le pe ndelete sau zburnd pe deasupra lor. Era de fapt o micromonografie imaginar pe care o organizam pe msur ce o inventam; descopeream o lume oniric i paradoxal, cci era totodata mai mare sau mai mic dect lumea noastr cea de toate zilele. (Memorii, vol I, p.64).

n perioada interbelic, alturi de literatura realist(Maitreyi, ntoarcerea din Rai, Huliganii) i apar i cteva scrieri fantastice: Domnisoara Christina, arpele, Secretul doctorului Honigberger, Nopi la Serampore. Primele dou sunt strns legate de folclorul romnesc, iar celelalte doua, dezvaluind tainele aflate in India, ne prezinta ceva din taramul nevazut. Fantastice sunt si primele nuvele lae lui Eliade scrise dupa razboi:Un om mare(1952), Fata capitanului(1955), Ghicitor in pietre(1959), La tiganci (1959), Pe strada Mantuleasa(1967). Exegetii sunt de acord, considerand drept capodopere Pe strada Mantuleasa si La tiganci. Nuvela La tiganci, scrisa la Paris in iunie 1959, a aparut pentru prima oara in revista Destin, de la Madrid, in decembrie 1962, nr. 12, p.13-49, iar apoi in Cuvantul in exil, in 1964. In Romania, textul a fost reprodus in Secolul XX, nr.9, 1967 si apoi a fost inclus in volumul La tiganci si alte povestiri, cu un studio introductive de Sorin Alexandrescu, Editura pentru Literatura, 1968. Nuvela a fost tradus n limbile franceza(1966), maghiara (1967), germana(1978), olandeza(1972), ceha(1985), neogreaca(1988), engleza(1988), slovaca(1989).

Caracterele specifice fantasticului in proza lui Eliade, trasaturile lui sunt: faptul ca este un fantastic de tip erudit autorul facand apel la stiinta, istorie, psihianaliza, filozofie, si, in special, la mituri. Tema principala a fantasticului lui Mircea Eliade este relatia dintre sacru si profan, relatie profund fructificata in nuvela La Tiganci . Iesirea personajelor lui Mircea Eliade din profan se produce preponderent ca o ruptura de nivel, in urma carei rupturi, personajul se trezeste undeva, in viitor cazul lui Iancu Gore din Douasprezece mii de capete de vite un negustor care, dupa bombardament iese din adapost intr-un alt timp la fel se intampla si lui Gavrilescu din La iganci si al altor personaje din nuvelistica fantastica a lui Eliade care intra, pe neasteptate, intr-un univers paralel caracterizat prin alta masura a vremii. Vom intalni, cateodata, oameni comuni care intra in situatii anormale, viata lor devenind un sir de probe initiatice. Singura data cand vom intalni in fantasticul eliadesc inspaimantatorul va fi in Domnisoara Christina, roman al carui subiect este construit pe tema unui posibil contact intre oameni si strigoi, care tulbura.

In cea mai mare parte, nuvelele scrise de Eliade dupa razboi apartin acestui gen fantastic concept care, in ciuda unor contributii teoretice remarcabile semnate de Roger Gaillois sau de Tzvetan Todorov, ramane inca neclar. Pentru Gaillois, fantasticul este o agresiune care sfarama stabilitatea lumii guvernate in aparenta de legi riguroase, imuabile, este o ruptura a ordinei necunoscute, o iruptie a inadmisibilului in sanul inalterabilei legalitati cotidiene. (Au coeur du fantastique, Paris, Gallimard, 1965). In cunoscuta Introducere in literatura fantastica, Tzvetan Todorov face o subtil analiza a functionarii fantasticului: ntr-o lume care este evident a noastra, cea pe care o cunoastem, fara diavoli si silfide si fara vampiri, are loc un eveniment care nu poate fi explicat prin legile acestei lumi familiare. Cel care percepe evenimentul trebuie sa opteze pentru una dintre cele doua solutii posibile: ori este vorba de o inselaciune a simturilor, de un produs al imaginatiei, si atunci legile lumii raman ceea ce sunt, ori evenimentul s-a petrecut intr-adevar, face parte integranta din realitate, dar atunci realitatea este condusa de legi care ne sunt necunoscute. In mare, nuvelele fantastice ale lui Mircea Eliade se inscriu in formula propusa de Tzvetan Todorov, cu precizare ca, cititorul roman, profund cunoscator al miturilor, al simbolismului religios, intelege fantasticul ca sacru ce se releva prin hierofanii - manifestari concrete.Roger Gaillois n Eseuri despre imaginatie i inima fantasticului spune c: Fantasticul este un gen literar ce isi are radacinile in basm care se caracterizeaza prin aparitia unei rupturi in ordinea fireasca a lucrurilor. Adrian Marino amplifica aceasta teorie identificand patru tipuri de rupturi pe care le regasim in nuvela fantastic La tiganci de Mircea Eliade:a )Ruptura in ordinea realitatiiIrealul patrunde brusc, intempestiv in real. Insa in La tiganci exista niste marci care ne introduc in fantastic.De exemplu nimeni nu stia de cat timp sunt tigancile in oras.Nucii din gradina lor aveau cel putin 50 de ani iar un barbat afirma ca el este in oras de 21 de ani iar cand a venit tigancile erau deja acolo.

In componenta lui 21 intra doua numere alese:3 si 7(3x7=21).In Biblie 21 este cifra perfectiunii prin excelenta. Ea simbolizeaza intelepciunea divina, oglinda a lumii vesnice, care traverseaza si patrunde peste tot, datorita puritatii sale. Omul la 21 de ani capata(la cele mai multe popoare) majoratul.Trei e primul numar fundamental condiderat( de chinezi) perfect, expresie a totalitatii, a desavarsirii.In traditiile iraniene aceasta cifra apare adesea dotata cu caractere magico-religioase. Cele trei acte succesive ce se regasesc in acelasi timp constituie un tot indisolubil. La unele popoare, numarul trei are numeroase sensuri secrete.Un alt lucru ce ne apropie de fantastic este discutia despre colonelul Lawrence.Gavrilescu reproduce, obsesiv, propozitia pe care o auzise in statia de tramvai, de la niste studenti, despre colonelul Lawrence al Arabiei si despre caldura care l-a lovit in crestet ca o sabie.

Gavrilescu isi vorbeste siesi la persoana a III-a. Ca atunci cand gaseste un loc liber in tramvai si isi spune Esti un om norocos Gavrilescule. El isi mai ia ramas-bun de la tramvaiele care trec pe langa el repetandu-si Prea tarziu... si are un reflex al memoriei amintindu-si de Charlotenburg, episod din tinerete, care ii marcase existenta de artist mediocru si ratat. Dar din momentul in care Gavrilescu intra in gradina tigancilor, practic el patrunde in sacru parasind planul real.In acest caz spatiul teofanic este constituit de gradina tigancilor iar spatiul fantastic este bordeiul. b)Ruptura in ordinea ratiuniiSe manifesta prin alterarea raportului cauza-efect.

De exemplu in La tiganci, cand Gavrilescu intra la tiganci si ii este sete,lucru cat se poate de logic, tinand cont de canicula de afara, i se ofera cafea fierbinte, acest lucru avand un efect complet ilogic, pentru ca i se face somn.Ori toata lumea stie ca, in mod normal, daca bei cafea, iti trece somnul ca urmare a consumului de cofeina.Dar cafeaua nu o bei ca sa iti potoleasca setea, cu atat mai putin daca e fierbinte, acest lucru fiind posibil numai c)Ruptura in ordinea semnificatiei -are loc o alterare profunda a raportului semnificat-semnificant in planul fantastic.

d)Ruptura in ordinea temporalitatii -presupune fie o accelerare a timpului, fie o incetinire, chiar o inghetare.

Iesirea din timp a lui Gavrilescu inseamna iesirea din timpul profan si intrarea in timpul sacru. Mai precis, eroul capata o alta dimensiune a timpului.Cele cateva ore petrecute la tiganci devin opt ani, si in cele din urma, doisprezece ani, in realitate.Intorcandu-se la madam Voitinovici, dupa partituri, Gavrilescu afla ca nu mai sta acolo de opt ani, de cand s-a maritat Otilia.Accelerarea timpului profan se produce, pentru Gavrilescu, intrat in ordinea timpului sacru, dupa ritmuri ametitoare.Intre prima calatorie cu tramvaiul(la madam Voitinovici) si cea de a doua (spre propria-i locuinta), Gavrilescu constata ca monedele nu mai merg, au fost scoase din circulatie, si ca biletele de tramvai s-au scumpit, intre timp. Ajuns acasa, in sfarsit, afla ca sotia sa, Elsa, a plecat in Germania, de doisprezece ani, de cand a fost consemnata disparitia lui misterioasa si inexplicabila.Iesirea din timp poate fi intalnita, in literatura fantastica universala, in nuvela romanticului american William Austin: Peter Rugg, disparutul, cu care La tiganci prezinta izbitoare asemanari, in aceasta privinta.Mircea Eliade creeaza doua universuri paralele, utilizand alte modalitati narative decat cele obisnuite. In primul segment narativ, semnele universului secund se contureaza din elementele realului. In conversatia din tramvai se ivesc, imperceptibil, cateva obsesii. Prima data casa tigancilor si apoi gradina. Amandoua fiind frumoase si enigmatice incita curiozitatea. Numele colonelului Lawrence reprezinta in structura de adancime o metonimie pentru spiritul de aventura. Omul mediocru, printr-un proces inconstient de proiectare si identificare, viseaza perpetuu sa fie personal angrenat intr-o actiune periculoasa si eroica. Nu intamplator, Gavrilescu isi motiveaza intrarea in casa enigmatica prin dorinta de a gasi si infrunta aventura. Toate semnele exterioare - caldura apasatoare, istovirea si oboseala trupului, limbajul ambiguu duc spre aceeasi concluzie: moartea clinica a personajului incepe la tiganci. Gavrilescu stie ca a uitat ceva, si spiritul pleaca in cautarea servietei cu partituri, intr-un alt real, departat de cel ramas in urma. Si iarasi, nu intamplator, revine cu birjarul la tiganci unde intalneste umbra fetei de odinioara, Surprins, Gavrilescu nu sesizeaza ca in aceasta escala intre viata si moarte Hildegard l-a asteptat pentru a fi impreuna in viata de dincolo, iar fata, nu mai putin mirata, sesizeaza confuzia nedisimulata a fostului iubit.In replica adresata de Hildegard apare motivul mortii ca vis, final romantic, de cea mai tulburatoare semnificatie si poezie:Toti visam, spuse.Asa incepe.Ca intr-un vis...

Ca o concluzie, fantasticul reprezinta o lume creeata de noi, ceva artificial. Ea este lumea noastra proprie, care ne permite sa evadam din realitate si din viata cotidiana. Forma pe care o ia fantasticul depinde de caracterul fiecarei persoane. Ea poate fi terifianta, stranie, sau paradisiaca (implinirea iubirii). Operele fantastice au finaluri diferite; in unele eroul sfarseste prin a muri din cauza impactului care l-a avut fantasticul asupra lui sau el alege sa ramana in lumea fantasticului. Oricum am analiza sfera fantasticului mereu vom ajunge la aceasi concluzie si anume odata ce am avut un impact cu aceasta lume nimic nu va mai fi ca inainte viata noastra ar lua o cu alta intorsatura decat ne-am fi asteptat sau ne-am indrepta spre o lume noua si anume cea de dupa moarte.

Aprecieri critice: Roger Callois nsuirea de baz a fantasticului o reprezint varietatea, multitudinea de aspecte sub care el se poate manifesta; Gheorghe Glodeanu, Poetica romanului romnesc interbelic. Libra, Bucuresti, 1998Asemenea lui Camil Petrescu, Mircea Eliade nu mai crede n supersitia scrisului frumos. Dac nainte literatura a fost echivalat cu stilul, autorul Noptii de Snziene nu e preocupat de imperfectiunile de ordin lexical, ci l fascineaz omul din scriitor. Eliade scrie niste romane cerebrale ale cror personaje triesc niste experiente decisive. Prozatorul este torturat de ntrebri, de unde numeroasele paranteze si ezitri, care reflect deplina lui sinceritate. Rspunsurile conteaz mai putin dect interogatiile, deoarece orice concluzie nseamn ceva finit, osificat, si nu mai exprim dilemele unei cunoasteri de sine ce doreste s coboare pn la rdcinile fiintei. Ct autenticitate, atta originalitate, am putea spune despre aceast literatur existentialist n care se face elogiul faptei, similar cu creatia."

Mircea Eliade

Orice se ntmpl n viat, poate constitui un roman. Si n viat nu se ntmpl numai amoruri, cstorii sau adultere; se ntmpl si ratri, entuziasme, filosofii, morti sufletesti, aventuri fantastice Orice e viu se poate transforma n epic. Orice a fost trit, sau ar putea fi trit.

n nuvelele mele ncerc ntotdeauna s camuflez fantasticul n cotidian() anistoricul este camuflat istoric, extraordinarul n obinuit. Potrivit acestei conceptii , realitatea este banal doar n aparen, cotidianul ascunznd altceva, un sens mai profund. George Clinescu, Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent, Minerva, Bucuresti, 1982 Mircea Eliade este cea mai integral (si servil) ntrupare a gidismului n literatura noastr. Dup Andr Gide, sensul artei fiind cunoasterea (ntelege instruirea de esente pe cale mitologic), un artist e cu att mai adnc cu ct trieste mai intens, cu ct pune mai multe 'probleme', care ns nu sunt propozitii inteligibile, ci 'triri', 'experiente'. Si cum eticul e aspectul fundamental al destinului uman, problema trebuie pus ca experient moral."

Bibliografie: Mircea Eliade, Memorii, vol I. p.64, editura Humantas; Tzvetan Todorov, Introducere n literatura fantastic; Mircea Eliade, Eseuri, editura tiinific,Bucureti, 1991; Mircea Eliade, Sacrul i Profanul, editura Humanitas, Bucureti,2005 Nicolae Stan, Paul Marinescu, Manual de filosofie, editura Economic, 2002; Luminia Admu, Anton I. Admu, Filosofie, editura Polirom, Bucureti,2006; G. Clinescu, Istoria culturii romne de la origini pn n prezen, Minerva, Bucuresti, 1982PAGE 16