MINISTERUL SĂNĂTĂȚII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

”NICOLAE TESTEMIȚANU”

CATEDRA DE IGIENĂ

Șef catedră: Grigore Friptuleac-

doctor habilitat în științe medicale,

profesor universitar

Referat

La disciplina Promovarea sănătății pe tema:

Tulburările de comportament alimentar:

Anorexia nervoasă

Efectuat: Olaru Cătălina, gr. 1210

Coordonator științific: Cazacu- Stratu Angela

Chișinău, 2015

1

Cuprins

Introducere...............................................................................................................................3

Capitolul I

§1.1 Anorexia- istoric, caracteristică generală..........................................................................5

§1.2 Factorii de risc și clinica anorexiei....................................................................................7

§1.3 Profilaxia anorexiei..........................................................................................................15

Concluzii.................................................................................................................................17

Bibliografie.............................................................................................................................19

2

Introducere

Ne hrănim pentru a ne asigura necesarul de substanțe nutritive corpului nostru. Și, în

același timp, am făcut din hrana o artă, pentru că pe lîngă faptul că este necesar să ne hrănim,

ne face și plăcere. De cele mai multe ori suntem încantați de savoarea gusturilor variate ale

legumelor, fructelor, mîncărurilor, ce ne îmbie cu aroma lor. Dar ce se întîmplă, în cazul în

care modul și cantitatea de alimente ingerate prezintă disconfort persoanei?

Tulburările de comportament alimentar sunt probleme grave de sănătate, iar cauzele acestora

sunt complexe și încă necuscute pe deplin. O tulburare de acest gen este caracterizată prin

obiceiuri alimentare anormale, care pot implica fie un aport nutritiv insuficient, fie aportul

unei alimentații excesive, în detrimentul sănătății fizice cît și emoționale a unei persoane.

Printre posibilile cauze ale tulburărilor alimentare se numără: factorii culturali, bilogici,

genetici, caracteristici personale, familia, stresul, schimbări majore survenite la un moment

dat pe parcursul vieții. Deși tulburările alimentare debutează, de regulă, în copilarie sau

adolescență, ele se pot manifesta la toate vîrstele atît la femei cît și la bărbați.

Tulburările de comportament alimentar se caracterizează prin perturbări severe de

comportament alimentar. Această secţiune include două diagnostice:anorexia nervoasă şi

bulimia nervoasă. O perturbare în perceperea conformaţiei şi greutăţii corpului este elementul

esenţial, atât al anorexiei nervoase cât şi al bulimiei nervoase.

Statistica, demonstrează importanța evaluării și tratării acestui subiect de către medicii, atît

din Republica Moldova cît și cei din întraga lume. Întrucît cea mai mare rată a mortalității în

rîndul dereglărilor mentale le aparține tulburărilor de comportament alimentar. Astfel,

conform American Journal of Psychiatry (2009), anual 4% din pacienții cu tulburări mentale

decedează de anorexie și 3,9 % de bulimie.

Persoanele afectate de bulimie sau anorexie pot fi din clase diferite, vîrste, specialități, religii,

etnii. Totuși, factorul etiologic principal constituie stresul- unul dintre elementele decisive în

apariția acestui gen de perturbări. Astfel, conform unui studiu în rîndul sportivilor, care sunt

supuși permanent presiunii: 20% din atleții de elită sunt expuși riscului de a suferi de o

tulburare de comportament, iar femeile gimnaste, dansatoarele de balet constituie persoanele

care sunt cele mai afectate de anorexie și bulimie.

3

Scopul cercetării date, constituie elucidarea factorilor, cauzelor și evaluarea măsurilor

întreprinse în profilaxia anorexiei și bulimiei nervoase. În acest caz, medicilor le revine

funcția de a depista persoanele, care fac parte din grupurile de risc. Este important de

evidențiat faptul, că în lumina noilor tendințe în: modă, stil, alimentație, care au acaparat

gîndirea generațiilor secolului XX- XXI, persoanele care recurg la diete, regimuri alimentare

drastice, ce ar putea eventual evolua în tulburări alimentare constituie adolescenții atît băieții,

cît și fetele. Conform statisticilor 10- 15 % din pacienții cu bulimie constituie persoanele de

gen masculin. Aceasta reprezintă problema esențială a societății, căreia nu i se acordă atenția

si amploarea corespunzătoare.

În linii generale 50% din persoanele care suferă de dereglări de alimentație au precum factor

declanșator al perturbării- depresia. Mai grav este faptul că, doar 1 % din persoanele bolnave

și aici mă refer și la obezitate obțin tratamentul corespunzător. În plus se consideră că

moartea în rîndul femeilor, cauzată de anorexie, cu vîrsta între 15- 24 ani este de 12 ori mai

mare decît suma tuturor celorlalte cauze ale mortalității.

O situație foarte ilustrativă, privind răspîndirea în rîndul tinerilor a perturbărilor de

alimentație și mai ales a tendinței noilor generații de a urma regimuri drastice de alimentație,

constituie un studiu efectuat într-o universitate din S.U.A în rîndul a 185 de sudente, în care

83% urmau o dietă, iar 44% dintre ele aveau indicele masei corporale normal. Astfel, putem

spune că societatea poartă o parte din vina creșterii cazurilor de anorexie și bulimie. Este

obiectivul nostru să discutăm despre această problemă, să o facem publică, pentru ca

societatea, mai ales pressa, să înceteze promovarea unor idealuri corporale, care nu corespund

stării de sănătate normale a omului, întrucît s-a estimat deja faptul că 91% dintre femei sunt

preocupate într-o manieră bolnăvicioasă de greutatea lor. Esențial și îngrijorător este ceea că

20% din persoanele bolnave cu o dereglare de comportament alimentar decedează, înainte ca

să primească tratamentul și ajutorul corespunzător.

4

Capitolul I

§1.1 Anorexia- caracteristică generală, istoric

Anorexia nervoasă este o tulburare psihică din categoria tulburărilor de alimentare,

caracterizată printr-o reducere anormală a greutății corpului și printr-o deformare a imaginii

propriului corp cu teama prevalentă, persistentă, de îngrășare. Obsesia faţă de mâncare şi

greutate poate duce la ritualuri ciudate de alimentaţie sau la refuzul de a mânca în faţa altor

persoane. Nu este neobişnuit ca persoanele anorexice să pregătească mese bogate pentru

familie şi prieteni, dar ei să nu participe la masă.

Mai mult, anorexia este o tulburare psihică letală, prezentând un risc crescut de deces - un

risc de patru ori mai mare decât în cazul depresiei majore. Iar riscul se măreşte dacă

persoanele sunt diagnosticate cu anorexie în jurul vârstei de 20 de ani.

Termenul anorexia își are originea în greaca veche: an (αν- sau α -lipsa de, "α privativ" ), și

órexis (óρεξις) = dor, poftă, apetit (de la verbul "orégo" ορεγω = a întinde, a oferi cuiva.

Recente articole de revistă ale studiilor de epidemiologie a anorexiei au sugerat o incidență de

8 - 13/100.000 pe an și o prevalență medie de 0,3%, folosindu-se criteriile stricte de

diagnostic. Aceste studii au confirmat opinia că această tulburare afectează în mare măsură

tinere adolescente, cele între 15 - 19 ani reprezentând peste 40 % din cazuri. În mjoritatea

cazurilor, este puțin probabil ca pacienta să fi avut un contact cu serviciile de sănătate

psihică. În total, 90% din cazurile de anorexie nervoasă sunt femei. Fosson și Stone au descris

cazuri de anorexie nervoasă la fetițe pre-pubertare înainte de menarhă (apariția menstruației).

Istoric

Anorexia nervoasă a fost descrisă prima dată în 1694 de către Richard Morton (1637 -

1698), medicul regelui James al II-lea al Angliei, în tratatul său despre ceea ce numea el

„atrofia nervoasă” (nervous atrophy), în care a semnalat între altele și apariția „amenoreei”,

precum și asocierea cu un comportament hiperactiv.

Morton a descris cazul unei fete de 18 ani, fără poftă de mâncare și într-atât de emaciată

încât rămăsese doar „piele și oase” (skeleton only clad with skin). Pierduse ciclul menstrual și

studia zi și noapte fără semne de oboseală. Morton nu găsise alte semne de patologie fizică și

gândea că boala se datora unei stări anormale a „spiritelor animale” și slăbirii tonusului

5

nervilor. El presupunea că pasiunile violente ale sufletului au deranjat spiritele animale ale

acestei fete, trimițând prea mult sânge la creier. De asemenea credea că, poate, și schimbări în

climă - nopțile foarte reci din anul 1684 - au contribuit la apariția bolii. Terapia pe care a

propus-o - plasturi pe stomac, săruri de amoniu, doctorii amare (chalybeats) conținând săruri

de fier - nu au ajutat și pacienta a decedat după câteva luni. În 1859 Louis Victor Marce

descrie și el un caz de anorexie nervoasă.

În 1861 psihiatrul britanic Forbes Benignus Winslow, în cartea sa Boli obscure ale

creierului și ale sufletului a descris așa-numita boală a „refuzului de a mânca” (refusal of

food), dar cazurile descrise de el par să fi avut psihoze coexistente (schizofrenie sau alte boli

psihotice), unde starvația voluntară se datora unor deliruri de otrăvire sau unor halucinații

imperative - adică auzirii unor porunci imaginare.

În 1868 Sir William Wilthey Gull a dedicat și el bolii un tratat și i-a dat numele folosit

până astăzi, de anorexia nervoasă. În diagnosticul diferențial el a menționat tuberculoza,

tulburări mezenterice, și a susținut că în acest caz e vorba de o „apepsie isterica” (hysteric

apepsia). Francezul Ernest Charles Lasègue a descris o triadă caracteristică, după opinia lui,

acestei boli, pe care a denumit-o anorexie isterică: post, amenoree și hiperactivitate. După

cum se vede, amândoi, Gull și Lasègue au fost convinși de existența unor cauze psihice și au

legat această boală de isterie.

Psihanaliști au emis ipoteze diverse despre originile restricției voluntare a alimentării la

bolnavele de anorexie, dorința inconștientă de a fi impregnate (a induce sarcina) prin

însămânțare orală, urmate de sentimente de vinovăție care determină abținerea de la

alimentare.

Secolul al XX-lea, mai ales în a doua jumătate a lui, a cunoscut o creștere a incidenței

tulburărilor de alimentare, inclusiv a anorexiei nervoase. Creșterea a fost confirmată de studii

în SUA și în Europa de vest, de pildă, în Elveția (Willi și Grossman 1983). În etiologie au

fost implicați factori culturali ca noile standarde de frumusețe feminină impuse în diverse

societăți vestice, dar și factori traumatici ca de exemplu abuzurile sexuale suferite în

copilărie. Dintre psihiatrii și psihoterapiștii care s-au ocupat în mod deosebit cu studiul

tulburărilor de alimentare, inclusiv al anorexiei nervoase, se pot menționa psihanalista

americană de origine germană Hilde Bruch, terapeutul comportamental W. Stewart Agras,

6

terapista cognitivă Katherine A. Halmi de la New York, Christopher Fairburn de la Londra,

psihanalistul francez Philippe Jeammet.

§ 1.2 Factorii de risc și clinica anorexiei

Este clar ca nu există o singură cauză a acestei boli. Etiologia ei este pluricauzală:

1. cauze sociale

2. cauze psihologice

3. cauze biologice

Cercetările actuale se concentrează asupra explicării factorilor cauzali existenți și căutarea

altora noi. Însă este important să se aprecieze care este ponderea fiecărui factor în etiologia

anorexiei nervoase. S-a apreciat că este importantă contribuția presiunii sociale prin

intermediul mass media exercitată asupra femeilor de a fi slabe.

a) Din ordinul factorilor biologici fac parte :

Factorii genetici

Studii pe familii și pe gemeni au sugerat că factorii genetici contribuie cu 50 % la dezvoltarea

tulburării de alimentare. Iar anorexia împărtășește un risc genetic cu depresia clinică. Aceste

date sugerează că gene care influențează în același timp reglarea alimentației, cât și

personalitatea și emoțiile, pot reprezenta factori etiologici importanți.

Factori neurobiologici

S-au găsit corelații strânse între neurotransmițătorul serotonina și diferite fenomene

psihologice, ca starea de dispoziție, somnul, vomitarea, pofta de mâncare și funcția sexuală.

O recentă trecere în revistă a literaturii științifice a sugerat ca anorexia nervoasă este legată de

o perturbare a sistemului serotoninic. Mai cu seamă în ariile din creier conținând 5HT1A

receptor - sistem legat mai ales de anxietate, starea de dispoziție și controlul impulsurilor.

Starvația, se presupune a fi un răspuns la aceste efecte, ca și la reducerea nivelului

triptofanului și la metabolismul hormonilor steroizi, care la rândul lor pot reduce nivelul

serotoninei în aceste arii critice și, în consecință să protejeze de anxietate. Din contra, studiile

receptorilor 5HT2A serotonină, (implicați în regulația alimentației, a stării de dispoziție și a

anxietății) sugerează ca activitatea serotoninică în aceste locuri este redusă.

Factori nutriționali

7

Deficitul de zinc cauzează o scădere a apetitului, care poate degenera în anorexie nervoasă, în

tulburări de apetit și mai ales într-o inadecvată nutriție. Folosirea zincului în tratamentul

bolnavilor de anorexie a fost susținută din 1979 când a fost lansată de către Bakan. Cel puțin

cinci experimente au arătat ca zincul ameliorează scăderea ponderală din anorexie. În 1994

un experiment dublu orb și controlat cu placebo a arătat că administrarea de zinc (14 mg/zi) a

dublat rata masei corpului în anorexie. Carența altor substanțe, ca de pildă tirozina și

triptofanul, precursori ai neurotransmițătorilor monoaminici norepinefrina și serotonina, și

respectiv carența de vitamina B1 (thiamina), poate contribui la acest fenomen de malnutriție

indusă de malnutriție/tulburarea de alimentație.

b) Din ordinul factorilor psihologici fac parte :

Tulburare a imaginii corporale despre sine- Comportamentul alimentar anorexic este

considerat ca provenind din sentimente de îngrășare și de imagine despre sine ca fiind

„neatractiv” și este menținut de variate tendințe, înclinații (bias) cognitive care

denaturează evaluarea de către individ a propriului corp, a alimentelor și nutriției.

Unul din cele mai cunoscute constatări este că oamenii suferind de anorexia nervoasă tind să

supraestimeze dimensiunile sau grăsimea corpului lor. Un recent articol de revistă asupra

cercetării în acest domeniu sugerează ca aceasta nu este de fapt o problemă de percepție, ci o

problemă a evaluării informației perceptuale de către persoana afectată. Studii recente

sugerează că persoane cu anorexie nervoasă au o carență într-un anumit tip de bias de

încredere excesivă în sine care face ca majoritatea oamenilor să se considere mai atractivi

decât sunt considerați (clasificați - rating) de alții în realitate. Dimpotrivă, persoanele cu

anorexie nervoasă par să-și judece mai realist propria atractivitate decât persoanele neafectate

de anorexia nervoasă, adică ele nu posedă acest bias, înclinație augmentatoare a stimei de

sine.

Trăsături de personalitate- Persoanele cu anorexie nervoasă au fost găsite ca având

anumite trăsături de personalitate considerate ca predispozante pentru tulburări de

alimentare: un nivel înalt de obsesivitate (având gânduri intrusive despre alimente, sau

despre chestiuni legate de greutatea corporală ), de ascetism, restricție (capacitate de

rezistență la tentații), și nivele clinice de perfecționism (căutarea patologică de

standarduri personale înalte și nevoia de control) - aceștia factorii cel mai des

identificați de către cercetători.

8

Co-morbiditate psihiatrică- Frecvent există co-morbiditate: la persoanele cu anorexie

nervoasă coexistă și alte dificultăți psihologice și tulburări psihiatrice, cele mai

frecvente fiind:

1. depresia clinică,

2. tulburarea obsesivă - compulsivă,

3. una sau mai multe tulburări de personalitate: ex. tulburarea de personalitate de limită,

abuzul de substanțe.

4. În peste jumătate din cazurile de anorexie nervoasă la tinere femei se diagnostichează

și prezența în acelaș timp de tulburări afective (mai ales depresie) și tulburarea de

personalitate de limită (borderline).(Bemporad et al. 1992, vezi M Stone)

Sunt prezente grade înalte de depresie și anxietate, chiar dacă nu întotdeauna ele îndeplinesc

criteriile diagnostice ale unui sindrom specific.

factori cognitivi- Rezultatele cercetărilor în domeniul neuropsihologiei în anorexia

nervoasă nu sunt consecvente în diversele studii și este greu de a diferenția efectele

starvației asupra creierului de caracteristicile pe termen lung. Totuși, o constatare

destul de fiabilă este cea a existenței unei slabe flexibilități cognitive (capacitatea de

a schimba tipare de gândire, mai ales legată de functia lobilor frontali și de sistemul

executiv.

Deși s-au efectuat un număr mare de cercetări în domeniul factorilor psihologici ai anorexiei

nervoase, sunt relativ puține ipotezele care încearcă să explice boala în ansamblu.

Profesorul Chris Fairburn de la Universitatea Oxford și colegii, au creat ceea ce se cheamă un

model „transdiagnostic” care aspiră spre o explicație a modului în care care sunt menținute

anorexia nervoasă, condițiile înrudite cu ea, ca bulimia nervoasă și tulburarea de alimentare

nespecifică ED-NOS. Modelul lor s-a dezvoltat odată cu terapii psihologice, mai cu seamă

cognitiv-comportamentale și sugerează care sunt ariile unde clinicienii pot interveni cu

tratamente psihologice. Modelul de bazează pe ideea că toate tulburările majore de alimentare

(cu excepția obezității) au un număr de tipuri nucleare de psihopatologie:

1. perfecționism,

2. auto-apreciere scăzută,

3. intoleranță la anumite stări emoționale (dificultatea de a reacționa în mod potrivit),

9

dificultăți interpersonale.

Un caz renumit de comportament cel puțin parțial anorexic manifestat prin dorința obsesivă

de a menține o greutate de până la maximum 50 kg (față de talia de 172 cm) prin diete

excesive și exerciții fizice lungi și intense, a fost împărăteasa Austriei, Elizabeta de Bavaria,

cunoscută și sub numele de Sisi sau Sissy. În ultima parte a vieții ea a trăit sub impresia

acumulării a multor experiențe de doliu după morți premature și în împrejurări tragice în

familia imperială.

Factori sociali și culturali

Studii socio-culturale au pus în lumină rolul factorilor culturali în apariția anorexiei nervoase

ca „alegere de simptom”

Exemple de factori culturali:

1. Promovarea slăbirii ca formă ideală feminină în rândul națiunilor vestice industrializate,

mai ales prin mass media.

Un studiu epidemiologic recent efectuat pe 989.871 de locuitori ai Suediei a indicat că:

sexul,

originea etnică,

statutul socio-economic,

Au avut influențe considerabile asupra riscului de a se îmbolnăvi de anorexia nervoasă - cei

având părinți ne-europeni fiind cel mai puțin afectați de această boală, iar cei provenind din

familii „albe”, înstărite, având riscul cel mai ridicat.

2. Profesia- Un studiu clasic al lui Garner și Garfinkel a demonstrat că persoanele având

profesii unde se exercită o deosebită presiune socială în direcția păstrării unei greutăți

corporale scăzute (ca de pildă, manechinele/modelele, gimnastele și balerinele, unii

interpreți din lumea filmului și a spectacolului) sunt cele mai în risc de a suferi de anorexie

nervoasă în cursul carierei lor. Iar cercetări ulterioare au sugerat că persoanele având anorexie

au avut mai mult contact cu surse culturale care promovează reducerea greutății corporale.

În 1983 lumea spectacolului din Vest a fost impresionată de decesul prin stop cardiac al

căntăreței Karen Carpenter ca urmare a unei recurențe a anorexiei. Cu manifestări de anorexie

nervoasă, se spune că au trebuit să se măsoare și fiica lui Sigmund Freud, Anna Freud (în

10

tinerețea ei), devenită mai apoi renumită psihanalistă, poeta Anne Sexton, gimnasta Christy

Henrich, actrița Christina Ricci ș.a.

Deși anorexia nervoasă este de obicei asociată cu culturile occidentale, se crede că

expunerea la media din Vest a contribuit la creșterea cazurilor de boală și în țări ne-vestice.

Totuși s-a constatat că în alte culturi nu există aceeași „fobie de îngrășare” ca în Vest, ci mai

degrabă o scădere a poftei de mâncare însoțind celelalte semne ale tulburării. În țări și

colectivități unde există frecvent foamete și subnutriție sau mari lipsuri de alimente anorexia

ar fi o alegere absurdă ca mijloc de exprimare a unui conflict psihologic (vezi M Stone).

Profesorul Lambo din Nigeria susținea la Congresul Mondial Psihiatric din Danemarca din

1986 ca în țara lui nu ar exista cazuri de anorexie nervoasă.

3. Tradiții religioase - culturale de post și ascetism la femei în societăți creștine:

Exemple cunoscute din evul mediu sunt cele ale prințesei călugărițe Margit (Margareta)

a Ungariei (1242 - 1271) și a călugăriței Venerabila Lukardis din Oberweimar (sec. XIII).

Abținerea de la mâncare a făcut parte din experiențele mistice ascetice și de mortificare ale

multora din femeile sfinte din istoria medievală a bisericii catolice; după Rudolph Bell un

comportament anorexic, însoțit uneori și de vărsături auto-provocate, au caracterizat jumătate

din cele 170 de femei sfinte din Evul Mediu a căror biografie le-a cercetat (R. Bell „Anorexia

sacră”). Cazul cel mai faimos a fost al Sfintei Ecaterina de Siena (Caterina Benincasa)

(1347 - 29 aprilie 1380).

În veacurile precedente, inclusiv în secolul al XIX-lea, în epoca victoriană în Marea

Britanie, dar și în SUA au devenit faimoase unele cazuri de „fete postitoare”,( fasting girls),

care, ca un fel de minune a naturii („fata care nu mănâncă”) inspirau ori un respect mistic ori

curiozitate ca pentru un fenomen patologic de circ. Așa au fost Sarah Jacob, „fata care nu

mănâncă din Wales”, Mollie Fancher sau Enigma din Brooklyn. Unele puteau fi cazuri de

patologie psihică, inclusiv de probabila anorexie nervoasă, isterie (ori personalitate

disarmonică) sau de schizofrenie. Uneori erau suspectate de înșelătorie și deveniseră obiect

de investigație medicală.

Motivații filosofice și religioase creștine de puritate și acceptarea suferinței și a morții

pentru dragostea de adevăr au însoțit și deprivația alimentară la care s-a supus filosoafa

franceză de origine evreiască Simone Weil, decedată de starvație la 34 ani în 1943.

4. Alți factori psiho-sociali: abuzuri sexuale.

11

Pacientele diagnosticate cu tulburări alimentare au avut și o istorie mai încărcată de

experiențe de abuz sexual în copilărie. Deși trecutul de abuz sexual nu este considerat un

factor de risc specific pentru anorexie (în schimb este un factor de risc pentru tulburări

psihiatrice în general), cele care au suferit astfel de abuzuri au riscul mai crescut de a avea

forme mai severe și cu simptome cronice.

Internetul a ușurat comunicarea dintre bolnavele de anorexie și bulimie în afara mediului

curativ, cu mult mai reduse riscuri de respingere în contactele sociale decât în societatea

mainstream.

Au apărut o varietate de website-uri. Unele aparținând unor persoane având anorexie,

altele ale unor persoane vindecate, iar altele ale unor persoane de profesii curative.

Majoritatea acestor site-uri sprijină concepția medicală că anorexia este o tulburare care poate

fi vindecată, deși unele persoane afectate de anorexia nervoasă au format comunități

online pro-ana care refuză abordarea medicală și susțin că anorexia este „opțiunea pentru un

anumit stil de viață”. Acestea din urmă folosesc internetul ca un mijloc de susținere și

schimbă între ele rețete de mijloace pentru scăderea greutății (weightloss tips).

Aceste site-uri au fost subiectul unui interes crescut în media, atrăgând atenția asupra faptului

ca ele încurajează tinerele femei să adopte sau să persiste în comportamente anorexice, și de

aceea unele (site-uri) au fost scoase din funcție.

Tabloul clinic al anorexiei nervoase :

Simptomele frecvente si acțiunile corelate cu anorexia nervoasă includ:

- frica intensă de a cîștiga în greutate

- restricția consumului de alimente sau al unor anumite tipuri de alimente care conțin orice fel

de grăsime

- greutate mai mică decît 85% din greutatea standard corespunzătoare înălțimii, (la un copil

sau adolescent, pierderea sau necîstigarea în greutate în timpul perioadei de creștere

reprezintă un motiv de îngrijorare)

- aprecierea propriului corp ca și supraponderal, în ciuda faptului că pacientul are o greutate

sub limita standard (această tulburare poartă denumirea de imagine distorsionată a corpului)

- un program de exerciții istovitor

12

- ascunderea alimentelor și eviarea abordării subiectelor legate de tulburările de alimentație

sau pierdere în greutate

- unele persoane anorexice își provoacă voma sau utilizează laxative sau diuretice pentru a

pierde în greutate.

Distrugerea smalțului dentar este cel mai frecvent simptom care se dezvoltă ca urmare a

episoadelor repetate de vomă.

Semnele obisnuite ale malnutritiei cuprind:

- greutate mică a corpului

- constipația și golirea încetinită a stomacului

- păr fragil, piele uscată și unghii friabile

- sîni micșorați

- oprirea menstruației sau perioade lungi de amenoree

- senzația de frig, cu o temperatură a corpului mai scazută decît în mod normal

- presiune sanguină scăzută

- bradicardie, mai puțin decat 60 de bătăi pe minut

- diminuarea sensibilității nociceptive (percepției durerii)

- colorarea violacee a pielii de la nivelul extremităților (brațelor si picioarelor) datorită

circulației ineficiente

- edeme la nivelul mîinilor si picioarelor

- piele de culoare galben-portocalie, în special la nivelul palmelor si mîinilor.

Persoanele cu anorexie adesea dezvoltă adevarate ritualuri asociate cu alimentarea care

pot include:

- alegerea de modalități speciale de a mînca alimentele, de a acumula alimentele, de a colecta

recipientele și de a prepara mîncăruri elaborate pentru alte persoane fără a mînca din

preparatele gătite

- petrecerea unei perioade lungi de timp pentru a tăia și rearanja mîncarea pe platouri pentru a

creea impresia că s-a mîncat deja

- aceste persoane pot ascunde mancarea sau să se descotorosească de ea pe ascuns în timpul

mesei.

Complicațiile anorexiei nervoase

13

Anorexia nervoasă determină complicații prin două aspecte pe care le presupune;

1. Scăderea excesivă în greutate care determină:

- scăderea tensiunii arteriale, a pulsului, a frecvenței respiratorii și a temperaturii corporale;

- subțierea și uscarea părului;

- lanugo (păr fin care se dezvoltă pe fată, brațe, picioare și spate);

- uscarea pielii;

- insomnie;

- tulburări ale menstruației;

2. Vărsăturile provocate și abuzul de laxative duc la :

- inflamarea glandelor salivare;

- eroziuni dentare asociate cu apariția cariilor;

- fatigabilitate;

- deshidratări;

- edeme;

- constipație și crampe digestive;

- furnicături la nivelul membrelor;

- slăbiciune musculară.

Persoanele care suferă de anorexie nervoasă își limitează greutatea corpului prin abținerea

voluntară îndelungată de la hrană (înfometare sau post voluntar) (anorexia nervoasă de tip

restrictiv) și prin alte metode - ca de pildă abuzul de purgative, clisme și diuretice, folosirea

de substanțe anorexigene, și excesul de exerciții fizice (anorexia nervoasă de tip eliminator,

purgativ). Boala afectează mai ales tinerele adolescente, însă 10 % din cazuri apar la tineri de

sex masculin. Anorexia nervoasă este o tulburare psiho - somatică sau psiho - fiziologică

complexă, implicând componente psihologice, neuro-biologice și socio-culturale.

Bolnavul de anorexie nervoasă e numit de obicei „anorectic”, deși termenul simplu de

anorexie (fără adaosul "nervoasă") este de fapt sinonim cu „inapetență”, adică lipsa de apetit,

lipsa de poftă de mâncare. Bolnavul de anorexie nervoasă nu e lipsit neapărat de poftă de

mâncare, mănâncă intenționat foarte puțin. „Anorexice” sau „anorexigene” sunt denumite

substanțele care taie pofta de mâncare, care suprimă apetitul, folosite uneori în tratamentul

obezității.

14

În mass media, dar și în literatura științifică termenul „anorexie nervoasă” este prescurtat

de obicei sub forma „anorexie”. Anorexia nervoasă are un risc crescut de mortalitate - până la

10%.

§ 1. 3 Profilaxia anorexiei

Nu există nici o metodă pentru a preveni anorexia. Tratamentul precoce poate reprezenta

cea mai bună modalitate de a preveni progresia bolii. Cunoscînd simptomele de debut și

apelarea imediată la un tratament de specialitate poate ajuta în prevenirea complicațiilor

anorexiei nervoase. Apelarea la un diagnostic și tratament precoce poate juca un rol important

în prevenirea progresiei bolii spre o formă mai gravă.

Chiar dacă nu există metode de a preveni anorexia, există multe metode prin care adulții pot

ajuta copiii și adolescenții să-și dezvolte o părere corespunzatoare despre ei insăși și să țnvețe

să abordeze alimentația și exercițiile cu o atitudine pozitivă. Realizînd aceasta se poate

preveni în rîndul copiilor și adolescenților în dezvoltarea anorexiei.

Există cel puțin 2 grupe de persoane spre care prevenția este direcționată:

a) Publicul larg: este necesară promovarea unui mod sănătos de viață prin intermediul

mass media, afișe publicitare, programul școlar, universitar= prevenție universală

pentru toată populația

b) Persoanele afectate: lucrătorii medicali trebuie să monitorizeze starea de sănătate a

persoanelor, care fac parte din grupurile de risc, ne referim la adolescenți și studenți.

O categorie aparte o constituie sportivii și persoanele publice.= prevenție direcționată

Dat fiind că boala afectează mai ales tinerele adolescente este indicat că părinții de fetițe să

aibă în vedere cum să prevină instalarea unei asemenea stări mentale. Anorexia are mai mulți

factori, dar unul dintre cei mai puternici este presiunea impusă de societate.

Anorexia este considerată ca fiind una din tulburările psihiatrice cu o rată înaltă de circa

10 % și rata de sinucidere la bolnavii de anorexie este mai mare decât în populaţia generală şi

este considerată a fi o cauză majoră de deces. Un studiu recent a sugerat că "mai puţin de

jumătate din bolnavi se vindecă complet, o treime se ameliorează", iar "20 % rămân suferinzi

cronici".

Pe masură ce copiii devin conștienți de sine, devin conștienți și de diferențele dintre ei și

15

ceilalți. Pentru a preveni instalarea anorexiei și a unei imagini corporale negative în rîndul

fetițelor, părinții trebuie să fie foarte atenți la modul în care fetițele se descriu pe sine și pe cei

din jur. Dacă fetita se descrie pe sine ca fiind "grasă" sau dacă face observații des cu privire la

cît de slabe/grase sunt prietenele ei, atunci este evident că atenția ii este distrasă în această

direcție, mai mult decît ar fi normal. Părintii trebuie sa fie pregătiți să fie deschisi ți să aibă

timp să își consilieze fiicele, pentru a le asigura că arată bine așa cum arată. Copiii ar trebui

educați de mici (5-6 ani) să manînce legume și fructe și să facă exerciții fizice pentru că este

un mod sanatos de a trăi, nu pentru ca așa vor avea un corp mai slab.

16

Concluzii

Locuim într-o societate în care înfățișarea constituie atît un atu, cît și o nenorocire- moda,

trendurile noi, curente și stiluri, toate impun o realitate căreia organismului îi este practic

incapabil să se conformeze. Suntem cu toții atît de diferiți din punct de vedere a constituției:

astenici, normostenici, hiperstenici, încît ar fi practic imposibil să ni se atribuie același

manechin în crearea hainelor sau în reprezentarea înfățișării ideale. Și totuși ne este frică să

opunem rezistență așa numitei industrii a frumosului care aduce un profit bănesc

inimaginabil, dar care uită de faptul că 60-90-60 poate să nu existe niciodată în viața unei

fete, preferăm să ne lăsăm induși în eroare de primele pagini ale revistelor de modă în care

numai sunt ilustrate imagini reale, ci poze retușate cu cele mai bune tehnici de calculator.

Una din urmările acestor neglijențe din partea oamenilor influenți ai societății o constituie

anorexia nervoasă, care afectează în primul rînd adolescenții și tinerii.

Anorexia este o tulburare de alimentaţie cu implicaţii fizice şi emoţionale a celor care se

tem, într-un mod patologic, de kilogramele în plus şi ,în consecinţă, se înfometează. Astfel,

din dorinţa de a nu se îngrăşa persoanele anorexice devin obsedate de imaginea corpului lor,

ajung foarte slabe şi nutresc o obsesie negativă faţă de conceptul “mâncare”. Obsesia faţă de

mâncare şi greutate poate duce la ritualuri ciudate de alimentaţie sau la refuzul de a mânca în

faţa altor persoane. Nu este neobişnuit ca persoanele anorexice să pregătească mese bogate

pentru familie şi prieteni, dar ei să nu participe la masă. Mai mult, anorexia este o tulburare

psihică letală, prezentând un risc crescut de deces - un risc de patru ori mai mare decât în

cazul depresiei majore. Iar riscul se măreşte dacă persoanele sunt diagnosticate cu anorexie în

jurul vârstei de 20 de ani. Pe plan emoţional, semnele anorexiei se manifestă prin lipsa

respectului faţă de sine, sentiment de neputinţă, teama de a se îngrăşa, ameninţări de suicid

(mai ales la adolescenţi, fiind preocupaţi de moarte şi implicaţiile ei). Sunt nervoşi, se retrag

în singurătate, introvertiţi, perfecţionişti, iau note bune la şcoală, sunt buni atleţi. La adulţi –

ameninţări cu suicidul, depresie, pierderea locului de muncă.

Nu există nici o metodă pentru a preveni anorexia. Tratamentul precoce poate reprezenta

cea mai bună modalitate de a preveni progresia bolii. Cunoscînd simptomele de debut și

apelarea imediată la un tratament de specialitate poate ajuta în prevenirea complicațiilor

anorexiei nervoase. Apelarea la un diagnostic și tratament precoce poate juca un rol important

în prevenirea progresiei bolii spre o formă mai gravă. În plus este necesară schimbarea

17

urgentă a atitudinii medicilor și întregii populații față de persoanele cu anorexie. Cel mai

important este de a le oferi persoanelor bolnave șansa de a primi tratamentul corespunzător,

de a fi consultați de un psihiatru la necesitate și de a fi integrați în societate. Întrucît

persoanele bolnave nu fac aceasta din capriciu sau moft, ci este vinovat modul lor

distorsionat de a se vedea în oglindă supraponderali, neatrăgători, necorespunzători idelurilor

contemporane.

18

Bibliografie

1) Tulburarile de comportament alimentar o modalitate de exprimare a unor dezechilibre

interioare, Psiholog-psihoterapeut -Nina Jurca

http://psihoterapic.ro/

2) Mortality in Anorexia Nervosa. American Journal of Psychiatry, 1995; 152 (7): 1073-

4.

3) American Journal of Psychiatry, Vol. 152 (7), July 1995, p. 1073-1074, Sullivan,

Patrick F.

4) http://www.anad.org/get-information/about-eating-disorders/anorexia-nervosa/

Eating Disorders Statistics

5) http://medlive.hotnews.ro/anorexia-nervoasa.html

6) http://ro.wikipedia.org/wiki/Anorexie_nervoas%C4%83

7) Anorexia nervoasa, Autor: Dr. Simona Stiuriuc,

http://www.la-psiholog.ro/info/anorexia-nervoasa

8) http://www.formaremedicala.ro/educatie-pacienti/anorexia-nervoasa-cauze-si-

simptome/

9) http://www.sfatulmedicului.ro/Bulimie-si-anorexie--tulburari-de-alimentatie/anorexia-

nervoasa_27

10) Anorexia nervoasă la copii. Autor: Doctor Doina Dumitriu,

http://ziarullumina.ro/sanatate/anorexia-nervoasa-la-copii

19